You are on page 1of 18

Caracteristici generale Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale.

Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei, trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii, cea mitologică. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de legende care provin din religia vechii civilizaţii elene, cu zei creatori, intrigi în Eden şi eroi civilizatori. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi, în pofida scepticismului unor gânditori, le ofereau oamenilor atât ritualuri, cât şi istorie. În mitologia greacă zeii panteonului capătă însuşiri omeneşti, însă rămân, înainte de toate, personificări ale forţelor universului, care acţionează asupra vieţii şi destinului oamenilor, explicând ceea ce pare inexplicabil într-un mod raţional. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi, cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii, sunt adesea meschini sau răzbunători. Lumea mitologiei greceşti este complexă, plină de monştri, războaie, intrigi şi zei care intervin în permanenţă. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor.

Parthenon cca. 480-479 î.Hr. În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare, dar şi a unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă, de care a fost legată, a încetat să se mai practice. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor

Apoi corul s-a impartit in doua semicoruri cantand alternativ. Ovidiu şi a altor autori. coristii si actorul vor urca pe o estrada spre a fi vazuti de public si. vor aparea mastile reprezentand tipuri umane. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391. De acum inainte drumul teatrului era dechis. In momentul cand unul din coristi a raspuns corului si corifeilor prin cuvinte atribuite zeului.Hr. in anul 534 i. Vergiliu. Condus de un “corifeu”. prietenii lui Dionisos. valori culturale universale. legenda lui Dionisos va fi inlocuita cu subiecte luate din trecutul istoric sau legendar al “oamenilor”. Corul – acest sambure originar din care s-a nascut tragedia – reprezenta “vocea poetului” sau glasul constiintei cetatenesti a publicului. ca si cand el insusi ar fi fost Dionisos. intrerupte de naratiunea unor episoade din viata zeului. purtand masti de tap (care in limba greaca se numeste “tragos”. . deoarece influenţa mitologiei greceşti nu s-ar fi putut elimina peste noapte fără distrugerea operelor lui Homer. tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci. urmau petreceri cu cantece si dansuri. in fine. Cantaretii. infatisau fapturile legendare de sileni si satiri. La sarbatorile lui Dionisos. in acel moment a aparut de fapt primul actor. Literatura reprezenta o problemă mai dificilă pentru creştini.cantate in cor – in cinstea lui Dionisos. a organizat aici cele dintai spectacole teatrale. corul inchina imnuri de lauda. când a fost declarat unica religie a imperiului. venerat de tarani ca divinitate ocrotitoare a viilor. In curand. tiranul Atenei. ORIGINEA TEATRULUI GREC Se stie ca teatrul grec s-a nascut din imnurile . Eschil va introduce al doilea actor. in frunte cu doi corifei care-si dadeau raspunsuri unul altuia. Faptul (legat de numele poetului semilegendar Thespis) s-a petrecut cand Pisistrat. dupa ritualurile ceremoniale menite sa obtina din partea zeului recolte bogate. de unde cuvantul “tragedie” – “cantecul tapilor”. Chiar si literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană. livezilor si ogoarelor roditoare. Theocrit.imagini care reflectau cultul public al zeilor.

tratat poetic in genul sublim. DEFINITII ALE TRAGEDIEI GRECESTI Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf a definit tragedia greaca drept ‘un fragment. Iliada si Odiseea sunt oglinzile perfecte ale omului grec. Corul era un fel de “actor colectiv” care. pot fi identificate mai multe elemente tragice in piesele unuia si aceluiasi autor. acest raspuns ar fi diferit pentru fiecare din marii dramaturgi ». frumusetii desavarsite a formei. cei ce domina cu personalitatea lor extraordinara.Ulise si Ahile. prin interventiile si dansurile sale mimice de mare expresivitate. in sanctuarul lui Dionysos. Ulise aparand ca un erou apolinic. sporea estetica. primul Odiseea. dar toate acestea nu constituie decat un aspect al fenomenului tragic. nu exista doar unul.Nu fiindca fatalitatea ar lipsi din toate tragediile si nici pentru ca omul n-ar avea adesea. complet in sine. pe de alta parte ele explicitau toate sentimentele profunde . corul dadea explicatii asupra antecedentelor sau asupra faptelor ce urmau sa se desfasoare pe scena. sunt modelele eroului grec. de catre un cor de cetateni atenieni si de catre doi sau trei actori » Conceptia lui Schopenhauer este impregnata de ideea ca esenta tragicului consta in sentimentul de slabiciune pe care omul il incearca in fata fatalitatii ce apasa asupra destinului sau. TRAGICUL IN POEZIA HOMERICA Cele doua poeme homerice. alteori cantate). iar Ahile ca un erou dionisiac. pe de o parte. afirmand ca. prea adesea.Putem merge si mai departe. continutului lor de maretie omeneasca . destinat a fi reprezentat. al legendei eroice. aceasta se datoreste pe de o parte perfectiunii lor ca opere de arta. grandoarea si drmatismul spectacolului.A pretinde sa reduci esenta tragicului la o formula pare ceva dogmatic si duce la o viziune partiala si eronata. pe de alta parte.Timp de secole ele au hranit spiritul grecesc si au ramas modele imitate atat in lucrarile de arta cat si in cele de fiecare zi.Prin cuvintele sale (uneori recitate. ci mai multe elemente tragice si ca. ca parte integranta a cultului public. sentimentul proppriei sale slabiciuni.Daca cele doua epopei au fost astfel transformate in modele. celalalt Iliada.Werner Jaeger a inteles bine acest lucru atunci cand afirma ca « daca incercam sa dam un raspuns plauzibil intrebarii : ce inseamna elementul tragic al unei tragedii ?.

Tocmai acesta greseala a lui Agamemnon sta la originea nenorocirilor tuturor aheilor si a dramei care este Iliada./cand unuia cand altuia. este cauza mortii atatot eroi si ‘ astfel implinita fu voia lui Zeus’.Agamemnon simte bine acesta atunci cand marturiseste ca astfel a fost si cu mine pe vremea cand marele hector/Armia ne-o pustia langa tabar ape la corabii:/Nu ma putui dezbara de orbirea in care cazusem/Pentru ca eu am gresit si mintea luatu-mi-a Zeus/ ‘ . de altfel. in Odiseea.Ira ceea ce constituie caracterul grandios si etern al acestor doua epopei este tocmai sentimentul tragic al destinului uman. Omul duce o lupta necontenita nu numai cu sine insusi. fiica mai mare a lui Zeus. in cel de-al XIX-lea cant al Iliadei. ba pune pe unii si gheara/Ea bunaoara de mult il scoate din minti si pe Zeus.Agamemnon explica foarte bine acest lucru in fata adunarii aheilor atunci cand.Este. Din primele versuri ale Iliadei poetul spune ca mania lui Ahile. precum Scamandrul care se umple de manie impotriva lui Ahile (cant XXI. ii declara lui Telemah venit din Sparta impreuna cu Pisistrate ./care-ntre oameni si zei se crede ca-i cel mai cuminte/./Ca unul care poate toate cele. nu calca/Jos pep amant. care constituie punctul central al epopeii. /(Zeus) da foc bun si rau pe lumea asta. moalen picioare. de buna seama. declara : Nu eu sunt de vina.i esti doar tu vinovata. ci in crestetul nostru tot umbla siadese/Tulbura creierul nostru. Iliada). ci singuri de vina sunt zeii/care-mi adusera amarnic razboi cu aheii…/. ci si impotriva unor elemente care imbraca adesea un caracter divin. unul dintre fiii lui Nestor : Naltate Menelaos si voi fiii/ vestitilor viteji.Ea./Ce puteam eu impotriva ?O zana le pune la cale/Toate. ci numai /Zeus. spune ca inca de la Troia…plangeam orbirea/Ce Verera-mi daduse/.Personajele pe care le anima aezii stiu ce amestec au zeii in nenorocirea lor : este ceea ce Priam ii spune Elenei :Nu-m. si care e impotriva zeilor si impotriva propriului lor destin.precum si toate implusurile irationale pe care vechii greci le simteau traind in adancul sufletului lor. daca Agamemnon a actionat astfel. orbirea dusmana (ate)/care sminteste pe toti.Aceasta greseala.Elena este la fel de convinsa de acest lucru si. Iar putin mai departe. aceasta ratacire este Ate insasi. ceea ce ce sustinea si Ahile in fata soliei pe care i-o trimit aheii pentru a-l ruga sa revina in lupta . chiard aca nu se exprima sub forma hamartiei pe care se pare ca Homer nu a cunoscut-o (el foloseste cuvantul ate sau verbul aao pentru a o desemna) apare totusi drept o greseala tragica. Ursita si Furia.Aceasta nebunie./Care-n sobor ma facura din minte sa-mi ies ca nebunii/Si sa rapesc lui Ahile rasplata ca obstea-i daduse. este pentru ca :mintea-i lua Cel-de sus inteleptul. iasma hoinara prin umbra.

ci dansii singuri/Cu-a lor pacate si-nraiesc ursita/’ Mai deaprte. suferinte cauzate in cea mai mare parte de zei dar si de constitutia trupeasca a omului. dupa parerea unora. se intreba daca sa-l scoata din lupta si sa-l duca in Licia sau sa-l lase sa fie ucis de Patroclu. lucru afirmat de Apolo in fata adunarii zeilor din Iliada : ‘Zeilor. in plina glorie. Ahile isi alege aceasrta ultima existenta. in cantul VI al epopeii. si se lasa de plans si jelire si s-aiba rabdare’ Tragicul Iliadei este constituit de destinul lui Ahile.Tot astfel. chiar si pe cele de care se fac vinovati oamenii . mai puternica decat insasi vointa zeilor. constituiau o deplina consolare. zeul spune ca Egist fusese avertizat de Hermes ca daca o va lua de sotie pe Clitemnestra si-l va ucide pe Agamemnon va suferi razbunarea lui Oreste. Ahile are de ales intre a imbatrani fara glorie in casa lui.Totusi. pentru un grec avid de glorie. stie ca va muri. in suferintele fizice si mai ales morale. nu poate impiedica infrangerea Troiei desi cetatea era draga inimii lui. Sarpedon : ‘Vai mie. in floarea tineretii in deplina libertate. cuvinte pe care poetul are dibacia de a le strecura in gura unui zeu.Iar aceasta se manifesta.Zeus chiar spune. servesc fundal desfasurarii evenimentelor ce exprima tragedia conditiei umane./Chiar dupa moarte pe-lume s-ajungem a fi de poveste/’ declara Elena lui Hector. reamintind ce este conditia umana :Altul isi pierde peu nul mai drag. tragica dar glorioasa. venind lui Ahile si rugandu-l . la inceputul Odiseeii. insa in final nu intervine. constituie esenta tragicului. dar si de destinul lui Hector atunci cand acesta. lundu-si ramas-bun de la Andromaca. vorbeste in fata areopagului divin :Cum oamenii pe zei ii tot defaima !/Si-nchipuie ca de la noi vin toate/Necazurile lor.Homer tinde sa atribuie zeilor cea mai mare putere asupra lumii si aceasta nu fara o anumita finalitate : ‘De-aceea/Si ne-a fost dat de la Zeus ursita din cele mai triste. vorbe care. caci primise acolo cele mai mari cinstiri. de suferintele lui in fata mortii lui Patroclu.tatal lui Hector. fara indoiala. se face simtita in Iliada.La fel. Aceste conceptii care. ce patimasi si rai mai sunteti !/. pentru a face apoi elogiul pietatii lui Hector pe care o compara cu inflexibilitatea lui Ahile. vorbind despre fiul sau. sau de a merge sub zidurile Troiei si de a muri acolo. fiul meu cel mai iubit de pe lume. dar nimic n-a putut sa-l faca sa-si schimbe hotararea. pe un frate de-o mama/Sau si pe-un fiu. si fuga sa .Sarpedon/ are sa-mi fie rapus de patroclu’ . forta destinului. aceasta lasa sa se nteleaga regele cerurilor atunci cand. este draga lui Priam. inainte de toate. Zeus insusi tine seama de libertatea oamenilor in Odiseea unde putem vedea o critica adusa de poet credintelor epocii sale : zeii ‘pot suporta totul’ si li se atribuie toate relele. este spaima sa atat de omeneasca in fata lui Ahile purtatorul nde moarte.

Cuvintele uzuale sunt de obicei evitate. mai cu seama in rhesis din care formele dorice erau excluse.straina spiritului tragediei.Stesihor. pe toate acestea le datoreaza lirismul tragic liricii dorice. ilustrata de Arion. Odiseea mult mai putin dramatica.dar in timp ce Iliada este o tragedie pura. graiul insusi nu e doric . inlantuirea complicata a cuvintelor si a frazelor. . copiat dupa limba vie atica.Tragicul Odiseii il constituie suferintele lui Ulise de-a lungul anilor sai de rataciri.poetii tragici au luat numeroase imprumuturi de la poetii ionieni.Constructiile pline de indrazneala.Totusi.Simonide. preferat lui eta atic. datorat in parte imprumuturilor din graiul ionian.sa-i inapoieze lesul fiului sau sarutand mana care ii ucisese atatia copii. coborarea lui in infern(Nekya)unde afla nenorocitul destin al oamenilor dincolo de moarte. intorsaturi de fraza care dezvaluiau caracterul personajelor. Ibicos. Limbajul tragic este. se foloseste vechiul termen ionian nautilos. le departa de ceea ce e vulgar si marcau apartenenta lor la o alta lume.a exersat o influenta asupra tragediei. Limba epopeei. in loc de hippeus. o lume superioaralumea eroilor. sunt urmasii traditiei lirice dinaintea lor. dar sunt inlociute cu alte cuvinte apropiate care sunt intelese de public . supus insa influentelor pe care lea suferit datorita originii lui. folosirea cuvintelor compuse. singura culoare dorica al acestui limbaj atic fiind data aproape in mod exclusiv de folosirea lui alfa lung doric. care aveau o eleganta arhaica. in vocabulary se simte cel mai mult influenta ioniana.Asa gasim forme gramaticale ionice (de pilda genitivul doros al lui doru) si numeroase expresii. dar se deosebeste de aceasta printr-o pompa si o maiestate provenite de vocabularul sau care poseda un caracter artificial. in care epitetele stralucite se impletesc cu adjectivele multiplicate . in structura sa. nu este decat o tragicomedie. astfel. Limbajul tragediei Fondul lingvistic al tragicilor e atic. Cu toate ca respinsesera unele forme ionice ale limbajului homeric. in loc de nautes.ca si a tuturor grecilor. odata cu marii poeti lirici contemporani Pindar. este drama intoarcerii sale in Itaca. de altfel.A luat de la ea expresiile epice. se foloseste termenul homeric hippotes. tragicii atenieni si mai cu seama Eschil.In partile lirice se trage din lirismul doctric . hrana poetilor tragici.

care descindea din sora lui Eschil.e. celor care ar vrea sa-l planga dar se tem de mania lui Zeus.E singurul zeu caruia i-a fost mila de oameni si care a acceptat sa sufere pentru a-i izbavi de unele dintre nenorocirile lor.despre care Aristotel ne asigura ca l-a depasit pe Euripide in felul in care se facea sa se intample recunoasterea intre Oreste si Ifigenia. si ceea ce stim despre ele ne arata triumful retoricii si tehnicii dramatice.Dar aceasta faptura care cunoaste mila ramane inflexibil si dispretuitor fata de cei mari si de cei care ii magulesc . Odiseea cu Ulise. a compus 35 de tragedii si a fost de patru ori invingator. cel dintai. sot al lui Zeus. si aceasta justifica vehementa cu care i se adreseaza lui Hermes.Homer. iar hesiod il arata doar ca pe un viclean care incearca mereu sa il insele pe Zeus. inainte de a se dedica. reprezinta semne evidente de decadenta si anunta sfarsitul tragediei. la scoala lui Isocrate.A fost cel mai renumit poet din aceasta prima jumatate a secolului IV i.Dar el are un ascutin simt al nedreptatii ce i se face. .Prometeu este modelul de om liber si generos care. a fost orator. avea cam saizeci de ani cand si-a prezentat prima piesa. dupa Marmura din Paros.Astidamas. nefericit si solitar. Moschion.Iliada cu Ahile. Karkinos. tarziu. Critias. se ridica impotriva oricarei tiranii si tuturor josniciilor.Secolul IV ne-a lasat si alte nume de autori si de opere.PERSONAJELE TRAGICE Personajele mitice nu prea aveau consistenta. dar fara mare consistenta si judecata in feluri diferite. tragediei . el stie sa le raspunda cu o fermitate in care o oarecare amabilitate e subliniata printr-o usoara ironie. Prometeu are o figura populara. a repurtat prima victorie in 373/372. in 398 si. ca Oceanos.Astfel Ifigenia in Taurida de Polyidos. si piesele lui cele mai celebre erau o Partenope si un Alcmeon din care Aristotel da ca model o scena de recunoastere.Eschil face din el o figura mareata.incepand desigur cu eroii care domina fiecare dintre epopeele pe care i le atribuiau Grecii. Cativa dintre cei mai celebri tragedieni ai secolului IV au fost formati conform retoricii lui Isocrat. a inaltat anumite figuri cu un relief care le-a dat o adevarata nemurire.n. SFARSITUL TRAGEDIEI GRECESTI Inovatiile lui Agaton.Trebuie sa asteptam tragedia lui Eschil pentru a gasi din nou personaje atat de ferm desenate ca acelea din epopeile homerice. putin dispretuitoare. care a concurat intre 369 si 342.

asa cum o citit intr-un fragment din Oenea. dupa fragmenetel pe care le avem.In aceasta conceptie se inscrie perfect sentimentul ca actorul e mai important decat autorul pentru ca numai virtuozitatea interpretului poate da un carater de noutate unui lucru prea cunoscut.Aici trebuie sa precizam.e de temut ca o astfel de conceptie sa-l fi manat pe Euripide sa o fac ape eroina sa se marite in cele din urma cu Hemon.A compus un linceu si un tideu pe care Aristotel le citeaza ca oferind exemple remarcabile de peripetii . aici se afla una din cauzele cele mai profunde ale sfarsitului tragediei. domnul Kitto a descoperit o alta cauza a sfarsitului teatrului tragic si anume adaptarea sfarsitului tragediei la conceptii morale. dupa Hygin era si mai buna decat elogiul.Slabirea notiunii de arete.Miturile pe care poetilor le place sa le trateze erau acum perfect cunoscute de public. prin dezlantuirea lui de . pe care l-am mai citat. sa participe la concursuri tragice. dupa Aristotel. Cu ocazia concursului organizat de regina Artemisa in cinstea defunctului ei sot Mausolos. prea uzat.Am mai spus ca. el a prezentat un elogiu al printului. anunta calitati de defecte ale epopeei alexandrine. fapt pe care Fraenkel discerne cu limpezime un semn de decadenta. fusesera aduse pe scena de multe ori si nu mai puteau fi cautate.Pare.Gratia plina de senzualitate care apare in descrierea pe care o face el a bacantelor atipite. prin violenat lui. in tratarea lor. punand acest lucru pe seama lui Euripide. singurul teatru care. amploarea desfasurarilor retorice pare a fi daunat structurii tragice a pieselor lui. decat de continutul tragic. nu se putea admite ca ‘virtutea’ sa o duca la moarte pe Antigona lui Sofocle .In urma unei astfel de emasculari a murit si teatrul elisabetan in Anglia secolului al XVII . in Filoctet el pare a fi facut dovada de un simt dramatic destul de ascutit. decat lirismului teatral.Pe de alta parte. a fost si el elev al lui Isocrat si a studiat filozofia pe langa Platon si pe langa Aristotel. desigur. in versiunea edulcorata a Antigonei. Toate aceste inovatii si efecte cautate nu puteau decat sa grabeasca decadenta tragediei .Atat publicul cat si autorii secolului IV erau sedusi mai mult de stil si tehnica. care a fost foarte laudat si o tragedie care. ca el a deschis aceasta cale : astfel. ceea ce nu l-a impiedicat. Ultimul poet tragic de oarecare importanta e Heremon. decat noutati cu caracter pur forma. ofilirea sentimentelor si a puternicei virilitati a secolului V. piesele lui erau facute pentru a fi citite mai curand decat pentru a fi jucate.Teoctet din Faselis. totusi. faceau sa se creada ca ceea ce constituie adevaratul caracter tragic e suparator si contrazice sentimentul de umanitate. prin virilitatea lui. ca stilul lui ingrijit si delicat convenea intr-adevar mai bine unei poezii citite.

el a suprimat corul din tragedia lui. atat in sentimente cat si in fapte : tati si mame isi ucid copiii . Traditia ecleziastica ii atribuie piesa lui Gregorie din Nazianz care ar fi fost ajutat de Vasile din Cezareea sin de Apolinar din Laodiceea.aduce pe scena patimile lui Hristos cu personaje evanghelice. VALOAREA MORALA SI EDUCATIVA Nietzsche considera ca tragedia nu poseda nici o valoare morala. Bacantele.Trebuie sa specificam imediat ca ar fi absurd sa judecam tragedia prin prisma deformanta care e morala mostenita de noi de la reforma si de la contrareforma si mai ales de la Monarhia si de la Republica burgheza din secolul trecut.Totusi. puternic imflenat de Euripide drama din care Clement din Alexandria si Eusebiu din Cezareea le-au pastrat 269 versuri . Christus Patiens (in greceste Khristos Paskhon). numerosu critici au situat rdactarea peiesei in epoca bizantina in general in secolul XI. Istoria tragediei grecesti se opreste de fapt la secolul IV i.Nu stim aproape nimic despre teatrul helenistic. tragedia greaca apare ca o culme a imoralitatii.Putem totusi semnala prima tragedie crestina.Aceasta tragedie. Erwin Rhode care sustine ca poetii tragici erau educatori.n. si din care tot nu reusim sa iesim.E compusa din 2602 versuri imprumutate din Alexandra lui Licofron. ceea ce il opune prietenului sau..e. Putem cita inca doua drame evreiesti din epoca helenistica-Exagogul de Ezechiel e opera unui evreu helenizant din secolul II I. Oreste.In secolul urmator.Aceasta repunere in chestiune a traditiei este de fapt lipsita de temeiuri valabile si domnul Tuilier a sustinut foarte just data veche a acestui stramos antic al misterelor din Evul Mediu. si Rhesos . din Promete si din Agamemnon de Eschil si mai ales din piesele lui Euripide. Medeea. Cu toate ca autorul era impregnat de tragedia clasica.Hecuba. care au trait in a doua jumatate al sec IV al erei noastre.daca s-ar uita mai deaproape cenzorii nostri moderni ar fi fara indoiala ingroziti fiindca prin unele aspecrte ale ei.Acolo domneste violenta. desemnata in general sub titlul sau latin. poate fi comparat cu teatrul grec. Nicolae din Damasc a compus o tragedie despre subiectul biblic al Suzanei sub titlul de Sosanis. Hipolit. troienele. care dateaza de la sfarsitul antichitatii. putem vedea ca el urmeaza structura dramei grecesti cu dialogul sau si cu impartirile sale scenice.N. decat doar ca disparuse corul din tragedii. sotiile isi ucid sotii ca sa guste in siguranta placerile adulterului si se .pasiuni. ceea ce se intampla cu Gregorie din Nazianz.E. cam vreo 1500 de versuri sunt luate din Euripide sau parafrazate dupa tragediile lui si dintre aceste versuri 300 apartin Bacantelor.

) tragedia greaca intra intr-o noua etapa. valoarea etica a tragediei apare cu o astfel de vigoare incat domnul Eylen. care nu poate decat sa-l inalte pe om. pe acest plan. Caci Sofocle este omul “secolului de aur” al Atenei. Sofocle Cu Sofocle (497 – 405 i. Acum. construieste mari edificii publice si inalta minunatul Parthenon. acest ideal pe care ni-l cladim si catre desavarsirea caruia ne indreptam toate stradaniile-si nu palidele imperative morale exaltate de ipocrita societate burgheza a secolului trecut. virtutea lor. fiii se insotesc cu mamele lor si unele piese pierdute aratau iubiri asa-zis vinovate intre frate si sora.In acelasi timp. dimpotriva. a putut sustine ca inainte de orice altceva. acest lucru nu constituie nicicum o norma la tragici : Medeea fuge din Atena dupa ce a provocat moartea lui Creon si a fiicei lui si dupa ce si-a ucis copiii . seful democratiei ateniene.acea inaltare cu care sunt privite sentimentele si propria soarta. in . adica forrta a sufletului.la Sparta . fiindca. epoca lagata de numele lui Pricle.In vreme ce morala noastra care vrea ca vinovatul sa fie intotdeauna pedepsit. de pilda. care e o arete. pentru care Nietzsche avea cel mai profund dispret-aceasta virtute apare intr-adevar ca un model de imitat. in timpul vietii lui Euripide Aristofan i-a reprosat ca a pus in scena Fedra si Steneboia fara pudoare .Hr. o virtu conform conceptiei italiene din timpul Renasterii. dar nu o facea in numele moralei. asa cum erau in teatrele antice. virtutea ducea la moarte atat pe Antigona cat si pe Hipolit. Si totusi. copiii isi ucid tatii sau mamele.lauda cu faptele lor. ci anand in vedere normele etice pe care le atribuia el genului tragic. Elena care a fugit cu iubitul ei si a pricinuit toate nenorocirile grecilor si troienilor. isi incheie in mod fericit viata pamanteasca in caminul ei.caracterul ‘eroic’ al personajelor tragice. ura si razbunarea ucigatoare domina scena si chiard aca omorul nu e reprezentat e descris cu placere si consecintele lui sunt aratate : pretutindeni domneste violenta si sangele curge in siroaie. lasa sa se intrevada acest aspect.Nu e nevoie sa reluam aici argumentele autorului. iar ceea ce am mai spus despre elemntul tragic in tragedie si despre conceptiile poetilor tragici. comediile lui nu ar putea niciodata sa fie jucate pe scenele noastre. a doi barbati sau al lui Pesifae cu taurul. tragedia e un instrument de comportare morala si ca principala ei functie consta in a ajuta omenirea sa ajunga la sorocul sau muritor si sa-l fac ape om sa se gandeasca la menirea lui si la relatiile lui cu Universul. Acum Atena conduce o liga maritima. Fara indoiala ca.

si nu numai celor politice. lupta dramatica intre intrebari si indoieli. in suplete si miscare. Subiectul tragediei este cunoscut. cand Sofocle infiera tirania personificata in figura lui Creon din “Antigonia”. in varietatea de sentimente si de idei. apoi. In final. De acum inainte. in teatru Sofocle. tragedia greaca va mai progresa in adevar psihlogic. pentru ca Sofocle dadea glas ideilor si sentimentelor poporului. Toate acestea isi vor gasi realizarea in opera lui Euripide. orb si nenorocit. Poporul Atenei deci il aplauda. ci plenitudinea de ganduri si sentimente ale cetateanului noii Atene Rivalul lui Eschil – mai tanar ca acesta cu 30 de ani – introduce acum pe scena al treilea actor. Din cele peste 120 de tragedii cate i s-au atribuit. reducand astfel elementul liric. Totul este masurat si firesc. caci si azi “Oedip rege” este cea mai des jucata din tot teatrul grec. Oedip se pedepseste singur scotandu-si ochii. Si aceasta. intre stari sufletesti alternative de speranta si deznadejde. dezvoltand dialogul dramatic si dand piesei o structura mai bogata. De aceea. Sofocle coboara tragedia la scara umana. . pentru a-si ispasi ingrozitoarea-i crima. la dramaturgul prin excelenta al clasicismullui elin. exagerarea. tragedia devine dezbaterea unei constiinte morale. il cinsteau pe Sofocle in mod deosebit pentru inaltul sau spirit cetatenesc. printre care “Oedip rege”. s-au pastrat numai 7. “Electra si Antigona”. ci si celor religioase. Incepand cu Sofocle. paraseste Teba. in asemanarea mai larga cu viata reala si in srirea efectului patetic. Cetatenii Atenei – care l-au onorat cu importante functii politice si militare. In tragedia sa isi gasesc ecou toate sentimentele omenesti nobile si generoase. in arta peripetiilor si surprizelor. dupa ce isi ia ramas bun de la fiicele sale. cu simplitate si naturalete: nimic nu-I este mai strain lui Sofocle decat emfaza. iar in filozofie convingerea ca “omul este masura tuturor lucrurilor”. Amintirile tiraniei mai staruiau in mintea oamenilor. Intreaga actiune a piesei este intemeiata exclusiv pe interesul ce i-l starneste lui Oedip propria sa cercetare.arta domneste fidias. armonios si nuantat. nici tragedia lui Sofocle nu va mai cauta elanul si grandoarea titanica a lui Eschil. “Oedip rege” este tragedia care a fost considerata drept cea mai desavarsita din intreaga antichitate.

iar in tragedia Electrei rolul cel mai simpatic este cel al unui nevoias taran micenian. Statul atenian era in declin. Apoi. femei.Hr. Pe Euripide nu-l intereseaza – ca pe predecesorii sai . Ecuba savarsesc fapte monstruase.Euripide Ultimul mare tragic grec. In aceste imprejurari scrie Euripide piesa sa “Ciclopul”. in care satirizeaza. . ci fapte secundare.actul de vointa indelung si bine chibzuit de un erou. ca protagoniste. Demagogii inselau multimea. imbogatiti de razboi sfidau pe toata lumea. singura drama cu satiri ce ne-a ramas din antichitate. Euripide a fost victima multor antipatii. Atena isi pierdea hegemonia absoluta pe mare. “Ipolit”. Euripide prefera sa trateze nu mari evenimente epice. Caci Euripide era considerat un necredincios. ci mai degraba impulsurile instinctive. Sau in alt loc: “Adeseori cinstea o poti gasi mai usor la oamenii simpli”. o mama scoate ochii celui ce i-a ucis fiul si-i injunghie copiii. O fiica trimisa la moarte de propriu-i tata. un razvratit. In tragediile sale Euripide dadea unor figuri de tarani sau de sclavi roluri la fel de importante ca unor mareti eroi legendari. asa incat nici un om n-are nimic care sa-l deosebeasca de ceilalti oameni. “Alcesta”. calomnii si insulte. Fedra. prefera. un negativist. dar aceste fapte sa aduca pe scena situatiile cele mai violente. dar ele sunt aratate ca victime ale propriilor lor patimi. spre deosebire de Eschil si Sofocle. Euripide (480 – 406 i. caricatural. sentimentele mistuitoare. Cu toate ca autorul celor 78 de tragedii si drame cu satiri (din care ne-au ramas 18) era iubit de public. o sotie inselata si parasita se razbuna omorandu-si rivala si proprii sai copii – iata subiectele tragediilor “Ifigenia in Aulida”.) este si cel mai apropiat de sensibiliatea noastra contemporana. “Ecuba”. iar filozofii exponenti ai aristocratiei faceau apologia fortei brutale. o sotie se sacrifica de buna voie spre a-si salva sotul. toate aceste primejdioase idei si practici sociale. nici sa le inteleaga si sa le arate motivele fiecareia. laurii victoriei nu i-au fost acordati decat la 5 concursuri. izbucnirile pasionale. pe zei ii prezinta ca pe niste sperjuri si seducatori vulgari. “Medeea”. o femeie e devotata de patima dragostei vinovate pentru fiul ei vitreg. Euripide. cu totii avem aceeasi obarsie”. cele mai fecunde in pasiuni si in suferinte de mare efect patetic. pentru ca indraznea sa trateze – curajos si intr-un spirit inaintat – problemele noi ale vremii. expeditia sa militata in Sicilia se soldase cu un dezastru. Euripide le arata capabile de fapte oribile. care afirma ca toti oamenii sunt de la natura egali: “Aceeasi mama. Medeea. nobili sau oameni de rand. Natura – spunea Euripide – a dat tuturor oamenilor aceeasi infatisare. Dar el nu cauta nici sa le condamne.

naivul si asa mai departe. Dar dincol-amandoi! Caci tatal v-a rapit Norocul de aici. In acest secol Grecia cunoaste peste 40 de autori de comedii. cand. rudimentare ca structura. dati-o s-o sarute! Iubite maini si buze dragi.Razbunarea Medeei este oribila si cu neputinta de scuzat. Mimul nu dezvolta o actiune propriu-zisa. Presimt ce marsavie-s gata sa-mplinesc. intepaturi satirice bine plasate si un ton plin de naturalete. Euripide a devenit cel mai “modern” dintre tragicii antici si cel din care s-au inspirat mai mult dramaturgii moderni. cu o neintrecuta finete de analiza psihologica. icoane voi Cu nobil chip. grupuri de comedianti colindau satele jucand scurte scenete. Necazuri fara seaman in lume prilejuind!” Prin coborarea personajelor de pe piedestalul sublimului conventional la nivelul oamenilor obisnuiti. pentru ca aveau un ritm vioi. Glumele mimilor erau grosolane. prin limbajul firesc al vietii de toate zilele. Naprazna m-a zdrobit. satirizau anumite apucaturi ale oamenilor si caracterizau diferite tipuri ca: betivul. copiii mei. ataca anumite personalitati prin usturatoare ironii. Inca din vremuri stravechi. dar farsele acestea erau foarte gustate de popor. ci se multumea doar sa infatisese – sub forma unui dialog – simple scene din viata zilnica. Comediografii greci ai secolului al V-lea discuta in piesele lor cele mai actuale probleme politice. expune drama Medeei si a sotie si ca mama. Comediantii imitau cu umor persoane cunoscute. plecati! Eu nu mai am curaj sa-ntorc Privirea catre ei. bufoneriile istrionilor erau vulgare. de a-I omori. Singurul de la care ne-au ramas opere integrale. in numar de 11. Mai darza-i patima decat e mintea mea. lacomul. sociale sau culturale. ba chiar aduc pe scena personaje politice marcante. fiti fericiti. sarlatanul. numite “mimi”. suflari suave de copii! Plecati. adica exact un sfert din . inainte. isi sruta copiii: “O prunci. COMEDIA GREACA Arisofan Originile comediei grecesti trebuie cautate in farsele populare. dati mamei mana dreapta. Obraji plapanzi. Dar Euripide. O. dulci imbratisari.

S-ar putea spune deci ca opera lui Aristofan este un spiritual. in schimb bogatia sa de amanunte asupra vietii timpului e uimitoare. Aristofan priveste toate problemele cu onestitatea si bunul simt al taranului. din lumea reala in lumea basmului. inventeaza mizeriile. alegoria cu satira si umorul cu poezia. . ca actorii. in unele comedii ale lui Aristofan coristii erau costumati si mascati in chip de viespi. caruia chiar ii ia in mod deschis apararea. prin arta retoricii lor pompoase dar goale si a rationamentelor vicioase. capricios condusa. in timp ce molima ciumei facea ravagii inspaimantatoare. poetic. grotesti. In afara de Shakespeare. situatiile erau simbolice. Impotriva tuturor acestor nenorocirilor razboiul scrie Aristofan comediile sale de mare efect asupra publicului: “Aharnienii”. Adeseori personajele erau alegorice. scena comediei nu era unica. clara si permanenta. In comedia “Norii” sunt atacati sofistii. Amanuntul acesta este important. E adevarat ca simpatia sa pentru sclavi nu e declarata nicaieri. Si tocmai pentru ca dezbatea de pe pozitiile populare problemele cele mai importante ale societatii grecesti din acel tip. decorul era multiplu. nimeni nu l-a egalat vreodata pe Aristofan in felul sau genial in care a stiut sa imbine fantezia cu realul. astfel. dar adesea satirica la personajele reale si la situatiile contemporane era foarte vie. adeseori fantastice. A doua mare tema a comediei lui Aristofan este tema pacii. exprimand puternic interesele taranimii si sentimentul popular pcifis. Coristii purtau si ei masti. Interminabilul razboi peloponezian aducea din an in an tot mai multe nenorociri poporului. Spre deosebire de tragedie.H. este Aristofan (445-386 i. fara sa cunoasca nici o restrictie. de pe pament in cer sau in infern. abuzurile si coruptia tuturor institutiilor ateniene. inseala si aduc nenrociri poporului. Armatele oligarhiei spartane pustiau satele si ogoarele. Actiunea comediilor sale este foarte deslanata.r). Fantezia comediei “Pasarile”. dar totodata si incheie marea epoca a comediei eline. Psihologia personajelor sale e sumara. Aristofan reprezinta in modul cel mai stralucit. dar conducatorii Atenei tineau totusi sa continue razboiul. Aristofan nu creeaza “tipuri”. care . induc in eroare justitia. actiunea se deplasa de la tara la oras. pentru ca in comediile sale. “Pacea” si “Lisistrata”. Dar Aristofan uraste profund pe cei care mint. de pasari sau de broaste. In comedia “Viespile”. in toata tara bantuia o foamete cumplita. prin institutia acelui tribunal popular devenit o simpla unealta in mana demagogilor. atacul este indreptat impotriva metodelor de coruptie a poporului.cate a scris. Aristofan se tragea dintr-o familie de tarani. nici o regula severa de compozitie. pledoarii inflacarate pentru pace. o alta categorie de inselatori. cea mai poetica dintre operele lui Aristofan.

dramaturg . Aristofan. in felul acesta incetand de a mai fi o forta si o scoala de educatie cetateneasca.Caci dupa el. “comedia noua” – ilustrata de Menandru – isi va restrange atentia la cazurile vietii familiale si personale.

Teatrul grec Proiect realizat de Gheorghe Alexandra Mihaela Clasa aIXa B .

Bibliografie : Istoria Universala – volumul II.ro-Originea teatrului-grec . Editura Stintifica.educativ . encicliopedie libera www. Bucuresti 1959 Grecia Antica-de la wikipedia.

Cuprins CARACTERISTICI GENERALE ORIGINEA TEATRULUI GREC DEFINITII ALE TRAGEDIEI GRECESTI TRAGICUL IN POEZIA HOMERICA LIMBAJUL TRAGEDIEI PERSONAJELE TRAGICE SFARSITUL TRAGEDIEI GRECESTI VALOAREA MORALA SI EDUCATIVA Sofocle Euripide COMEDIA GREACA Arisofan .