CENACLUL DE ZIARISTICĂ ŞI CREAŢIE LITERAR- ARTISTICĂ DUMITRU TINU

ISBN 978-973-0-09250-9

1

PREFAŢĂ
,, Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin .’’

Prin Taina Sfântului Botez se realizează în mod iniţiatic chemarea pentru toţi creştinii – ortodocşi de a participa la taina continuităţii întreitei slujiri a Mântuitorului Iisus Hristos în Sf. Biserică şi în lume. Una dintre aceste trei slujiri este reprezentată de latura învăţătorească; creştinul rostind şi propovăduind cuvintele revelaţiei dumnezeieşti îşi actualizează în mod spiritual-duhovnicesc calitatea de ,,martor’’al totalei prezenţe a Mântuitorului peste veacuri , lucru subliniat de cuvintele ,, cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin .’’ Lucrarea de faţă se încadreză în acest simţ creştinesc de tip sacramental, pentru autorul de faţă rostirea având astfel un bun început , lăsând la o parte toate greutăţile specifice oricărui debut. Ea vine să aducă un plus al înţelegerii cuvintelor Mântuitorului, fiind centrată pe calitatea de a prezenta prin intermediul istorioarelor din planul vieţii reale, transpunerea adevărului, care izvorăşte din înrâurirea lucrării harului Sf. Duh, Care ne conduce la tot Adevărul, ca Persoană a Sf. Treimi . Pentru omul contemporan, care caută pe Dumnezeu nu numai în plan transcendent, ci şi în împrejurările concrete ale vieţii, răspunsurile pe care le poate aduce lucrarea de faţă i-ar putea descoperi surprinzătoarea lor semnificaţie pentru vremurile noastre. P.C. Pr. Prof. Cojocaru Mihai Irinel Spiritual al Seminarului Teologic „ Sfântul Ierarh Nicolae” Rm. Vâlcea, – profesor Dogmatică Ortodoxă şi Liturgică.
– 2

Predică la duminica a – XIII - a după Rusalii
Evanghelia de la Matei 21, 33-44
33. Ascultaţi altă pildă : Era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie . a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. 34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. 35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. 36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. 37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând : Se vor ruşina de fiul meu. 38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei : Acesta este moştenitorul ; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. 39. Şi punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis . 40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? 41. I-au răspuns : Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. 42. Zis-a lor Iisus : Au n-aţi citit în Scripturi : „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri? ” 43. De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. 44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

Fraţi creştini, În multe locuri din Sfânta Scriptură lumea zidită de Dumnezeu este asemănată cu via. Foarte clar putem observa chiar din textul nostru unde: „ … un om stăpân al casei sale, care a sădit vie …”. Acest Stăpân al casei este Însuşi Dumnezeu făcătorul celor văzute şi celor nevăzute iar via este lumea aceasta în care Stăpânul l-a pus pe om – coroana întregii creaţii – să lucreze, pentru ca El să adune roadele iubirii lui. Dacă cele mai multe pilde ale Mântuitorului Hristos sunt, de fapt nişte comparaţii dezvoltate şi parabola din această Evanghelie cuprinde multe detalii cu valoare simbolică sau alegorică, astfel reducând parabola la o comparaţie cât mai simplă, nu ne rămâne decât să extragem „lecţia” pe care Hristos
3

a voit să o dea ascultătorilor Săi, ascultători ce erau nimeni alţii decât evreii. Întâlnim aici un tablou din viaţa reală. Cultivarea viţei de vie era o ocupaţie străveche în pământul Canaanului. Sfânta Scriptură ne spune, de pildă, că Noe îndată după potop, a sădit vie ( Fac.9,20). Pentru început Mântuitorul ne dă amănuntul cum că omul, stăpân al viei a plecat departe lăsându-o în grija lucrătorilor ca mai apoi, la întoarcerea sa, ei să îi dea roadele viei. Aflăm că nu şi-a primit roadele, asta nu din pricina viei ci datorită faptului că lucrătorii erau necredincioşi legământului făcut. Pentru a putea primi roadele Stăpânul trimite mai întâi slugi, care nu sunt altceva decât proorocii Vechiului Testament, pe care, ”lucrătorii” în loc să îi asculte şi să se pocăiască i-au prigonit în tot felul sau chiar i-au omorât. Epistola către Evrei înşiră o impresionantă listă de suferinţe şi prigoane îndurate de „slugile” Stăpânului din partea „lucrătorilor” : „ au fost chinuiţi…alţii au suferit batjocură şi bici,
ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi în cazne, au fost tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi strâmtoraţi, rău primiţi. Ei de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.

(Evr 11,36-38). Totuşi parabola nu se opreşte aici. Dacă cele spuse despre primirea şi suferinţele „ slugilor” ţin de istorie, ceea ce urmează ţine de o profeţie, nu una oarecare ci una mesianică, adică una despre Mântuitorul Iisus Hristos : La urmă a trimis la ei pe fiul
său,zicând:Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei,văzând pe fiul,au zis între ei : Acesta este moştenitorul,veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi punând mana pe el,l-au scos afară din vie şi l-au ucis” (Mt.21,37-39).

Câtă asemănare…. au pus mâna pe El, L-au scos afară, pe Golgota şi L-au ucis pe Cruce dar El a înviat şi via a dat-o neamurilor! Un amănunt foarte important este şi această piatră din capul unghiului, care nu este altceva decât Însuşi Hristos, pentru El nu
4

arătând de altfel universalitatea mântuirii în Hristos Fraţi creştini. fie că suntem mai mult sau mai puţin păcătoşi. fără de păcat nu a fost decât El şi atât. Mergem la Biserică pentru că acolo este Spitalul de Urgenţă al bolnavilor sufleteşti. adică pe slujitorii Sfintelor Altare. de ce nu vin la Biserică. Fraţilor. ca prin învierea Sa să ne aducă pe noi la limanul mântuirii. Hristos ne primeşte pe toţi. Sufletul nostru este via de care a vorbit atât de frumos Sfânta Evanghelie. vie a cărei roade le v-a culege Hristos la judecata fiecăruia.s-a găsit loc la „ zidirea Israelului” şi a fost dat deoparte. Mântuitorul prezice două lucruri foarte importante: că pe cei răi prin rău îi v-a pierde şi chemarea păgânilor la mântuire. ElDumnezeu. să îi ascultăm şi să venind la Biserică. Răspunsul pe care îl primesc atunci când întreb mulţi dintre creştini şi mai ales tineri. pe oamenii Bisericii atunci când vin să ne anunţe că Hristos este aproape şi că trebuie să avem roadele viei rodite în sufletul nostru. este unul foarte dezamăgitor deoarece toţi spun că sunt prea păcătoşi să intre în Casa lui Dumnezeu. adică al nostru al tuturor deoarece bolile sufleteşti sunt urmarea infectării noastre cu viruşii păcatelor. Şi totuşi El „ a ajuns să fie în capul unghiului” . dar ajutor nu prin vorbă ci prin cercetare şi prin sudoarea frunţii să reuşim să îl transformăm în 5 . ca acolo aflând har înaintea lui Dumnezeu şi mult ajutor din partea noastră. să fie Temelia creştinismului. Dacă via noastră rodeşte iar a vecinului nostru este acoperită de păcate să încercăm prin vorbă bună să îi îndreptăm paşii spre Biserică. celui ce ne poartă grija şi ne iubeşte atât de mult încât a trimis pe Fiul Său la moarte. Să cădem în faţa sfintelor icoane şi cu faţa scăldată de lacrimi să ne rugăm Lui. Să nu procedăm şi noi asemenea „ lucrătorilor” necredincioşi şi să batjocorim pe „ slugile” Stăpânului.

deşi se străduiau. caporalul.Eu sunt caporal. aşa cum a făcut caporalul din povestioara următoare… În timpul unei campanii militare. Ei trebuie să muncească! Străinul.Dacă v-a mai fi nevoie să mă chemaţi şi altădată! . soldaţii. udat de bucuria venirii în Biserică pentru ca Stăpânul să adune roadele iubirii noastre şi să avem grijă de aproapele nostru pentru că nimeni nu ştie ce generali ai lui Hristos se afla mereu alături de noi în persoana apropiaţilor noştri. nu a mai spus nimic. Dar cine eşti dumneata? . Trecând pe acolo un om l-a întrebat: . Încântaţi de reuşită. striga la ei. şi-a scos haina şi a început să tragă şi el cot la cot cu soldaţii de un capăt al stâlpului. luându-şi haina să plece i-a spus caporalului: . să nu stăm pe margine şi să criticăm pe aproapele cum fac unii oameni atunci când văd pe un creştin mai puţin „ iniţiat” în ale Bisericii. Trebuie să punem umărul şi să coborâm la fiecare om cu nevoi spirituale.lucrător credincios. eu supraveghez şi comand.Sunt generalul acestei divizii… Fie ca şi via din sufletul dumneavoastră să rodească în pământul cel bun al rugăciunilor.De ce nu îi ajuţi? . un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament. i-au mulţumit străinului care.Da? . Câţiva soldaţi. După scurt timp. nu puteau clinti un stâlp greu căzut peste şine. Alături.zise în batjocură caporalul. AMIN! 6 . certându-i pentru neputinţa lor. au reuşit să elibereze şinele. să ajutăm pe preot în misiunea sa.

Întreaga noapte nedormind. I s-a făcut milă de ea şi i-a zis : Nu plânge! 14. Şi tot palatul plin era De plâns cumplit. 16. şi mulţime mare din cetate era cu ea.a după Rusalii Evanghelia de la Luca 7. Fraţi creştini. Şi apropiidu-Se . Şi frică mare i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu. Şi graiul stins şi-obrazul supt Şi tot veşmântul doamnei rupt De mâna ei! „ De dorul cui şi de-al cui drag.s-alerg în prag.XX. Cu hohot lung ea blestema. Ca s-aud roibii tropotind. Şi a zis : Tinere. Iar când s-a apropiat de poarta cetăţii. 7 . şi ea era văduvă. 11-16 11. Să-mi plângă sufletul pribeag. 12. 15. singurul copil al mamei sale. S-a atins de sicriu. zicând : Proroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească. văzându-o Domnul. La stat şi umblet slabă ce-i! Topiţi sunt ochii viorei De-atâta vaiet nentrerupt. S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Încep prin a vă recita câteva versuri : …………………………………… Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb şi despletit Prin largi iatacuri alerga. 13. şi l-a dat mamei lui.Predică la duminica a . Şi după aceea. ţie îţi zic scoală-te. Să sar din pat. Şi. iar cei ce-i duceau s-au oprit. iată scoteau un mort.

de o înmormântare a unui tânăr.Moartea lui Fulger. o profesoară aşa cum puţine întâlnim şi căreia am să îi rămân veşnic îndatorat. 8 . pentru a înţelege mai bine conjunctura în care a fost săvârşită aceasta minune. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Mântuitorul se îndrepta către un mic sat din Galileea. foarte aproape de Muntele Tabor. Evanghelii. alături de cea a învierii fiicei lui Iair şi învierea lui Lazăr. O. pentru a vă pune pentru o clipă în locul mamei văduve din textul nostru scripturistic.să mor? Îţi laşi părinţii-n plâns şi dor? O.n groapa lui Mă laşi tu. du-i. Hristos îi are aproape pe ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni. ce poartă până azi numele de Nain. o. du-i cu tine.Să te cuprind! Nu-l dau din braţe nimănui! Închideţi –mă. La intrarea în cetate este întâmpinat de un cortegiu funerar. Fulgere. plângând şi zicându-mi atunci când citeşte această poezie scrisă de George Coşbuc. era văduvă. Am început acest cuvânt cu versuri triste. doamna Popescu Filoteia. care îşi ducea odorul nepreţuit acolo unde toţi vom merge. Evanghelistul ne aduce un detaliu tragic şi aflăm că mama. ” singurul copil al mamei sale”. Tinereţea copilului şi cea de a doua tragedie prin care trece această femeie făcuseră ca foarte mulţi oameni din cetate să îi fie alături în acele momente. drag odor. Parcă văd o persoană tare draga mie. că pe cât este de tragică pe atât este de frumoasă. du-i!” ………………………………… Aţi recunoscut imediat textul . Săvârşeşte aici una dintre cele trei învieri despre care ne vorbesc Sf.

sunt foarte legaţi atunci când este vorba despre un astfel de eveniment şi încearcă pe cât posibil să fie alături de familie în număr cât mai mare şi să o ajute după putinţă cu tot ceea ce este necesar. ţie îţi zic scoală-te. Hristos ne cheamă! Haide să înviem! Foarte des aud de la cei de o vârstă cu mine 9 . Aceşti tineri. una omenească şi una dumnezeiască. şi ştia ca Dumnezeu că şi Fecioara Maria avea să treacă prin aceste momente grele atunci când El avea să fie răstignit. Vede durerea şi se atinge de sicriul unde zăcea trupul neînsufleţit şi prin autoritatea Sa de Dumnezeu. Ştim că în Mântuitorul au existat două firi. ţie îţi zic scoală-te. Astfel Hristos-Omul este înduioşat şi i se face milă. sau mai bine zis morţi duhovniceşte. Vreau să mă opresc asupra acestei porunci date de Mântuitorul : „Tinere. dă poruncă mortului „ Tinere. Câtă laudă şi mulţumire trebuie să fi adus ea lui Hristos. aşa cum spune textul. La vederea durerii suportate cu greu de biata mamă. uită că Mama tuturor este Biserica! Fraţilor. Este atât de tragic pentru această Mamă. deci Hristos a fost şi Om şi Dumnezeu.” Câtă uimire trebuie să fi avut cei de faţă. Ce bucurie trebuie să fi avut biata mamă atunci când putea să strângă iar la piept pe băiatul ei. este înduioşat. Totuşi această uimire este repede înlocuită de spaimă. avea să moară şi să fie îngropat ca mai apoi să învie pentru noi. dar mai ales oare ce credinţă a avut această femeie încât Dumnezeu a venit în sprijinul ei să îi aducă înapoi copilul adormit pe veci? Textul se încheie cu descrierea fricii ce îi cuprinsese pe toţi şi mai ales cu slava pe care ei o aduceau lui Dumnezeu pentru că „ a cercetat” poporul Său.Adevărat este că în special românii. ce plânge necontenit de dorul fiilor ei pierduţi. Hristos. deoarece şi El avea o mamă. atunci când văd pe tânăr ridicându-se din sicriu şi începând să vorbească.” ( Luc 7 14) Marele mesaj al acestei Evanghelii este chemarea tuturor dar mai ales a tinerilor să învie din sicriul păcatelor.

cu una. când şi-a dat seama de greşeala ei. Poate te ajut… . a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească. S-au aşezat împreună la masă. dar ca orice mamă. cu siguranţă. O. cu sfaturi? M-am săturat de atâtea întrebări şi sfaturi.Cu ce să mă ajuţi.Mai lasă-mă în pace. 10 . femeie în vârstă. lucru „ motivat” de lumea asta ce ne înconjoară unde păcatul şi ispita îşi fac singure reclamă. Avusese o zi grea. s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. Nu cred că am văzut ceva bun la televizor în ultima perioadă. să meditaţi şi pentru o clipă să vă gândiţi la Hristos căruia prin fiecare păcat al nostru i se mai dă un bici sau i se mai dă o palmă sau chiar îi mai batem un piron în mâini. de supărarea pe care i-o pricinuise. când s-a mai liniştit. Mama ei. cuvântul de îndemn al părinţilor noştri nu îl luăm în seamă. Spre seară. mama.„ îmi trăiesc viaţa!”.. cu două? Nici nu ştii despre ce-i vorba… . Vă îndemn să mergeţi şi printr-un sărut pe obraz să cereţi iertare părinţilor ce au plâns pentru ca noi să înviem şi să nu contenească în sfaturi până nu este prea târziu aşa cum o să vedeţi îndată… O tânără s-a întors acasă într-o după-amiază. fraţilor cum ne înşeală iadul! Vă îndemn nu numai pe voi cei tineri. mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa. Să mă gândesc…….Dar îmi poţi povesti – i-a răspuns cu răbdare. ci pe toţi să vă uitaţi în oglindă. De cele mai multe ori. trântind uşa. . cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Lasă-mă în pace! – a mai strigat tânăra şi a plecat în grabă.categoric nu! Văd doar creaţiile lui Dumnezeu „ vedete” la Ştirile de la ora 17! Când spun că nu mai ascultăm de părinţi vorbesc în cunoştinţă de cauză şi vă mărturisesc că asemenea mamei din textul nostru au fost şi poate încă sunt părinţii mei datorită neascultărilor faţă de îndemnurile lor.

ascultă de „ părintele” acestor vremuri.mamei. Fraţi creştini. s-a întors. Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră : „ LASĂ-MĂ ÎN PACE! ”. deoarece mulţi dintre tineri preferă să nu mai asculte de părinţii cu frică de Dumnezeu. se aude tot mai des. de sfaturile ei. cu capul în piept. Fie ca prin lacrimile Bisericii. zadarnică a fost durerea fetei. câtă nevoie are de prezenţa ei. însă. Vă surprinde afirmaţia fetei „ Lasă-mă în pace! ” ? Astăzi. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat. Acest lucru o durerea cel mai tare pe tânăra fată : mama murise fără ca ea să-i fi spus. murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. parcă ar fi adormit. nimeni altcineva decât diavolul. şi-a găsit mama aşteptând în fotoliu din faţa ferestrei. cât de mult o iubeşte. de fapt. din păcate. să I se facă milă Dătătorului de viaţă şi să ne învie şi pe noi ca astfel să putem da slavă lui Dumnezeu cel ce cercetează poporul aflat în primejdii totdeauna acum şi pururi şi în vecii vecilor AMIN! 11 .de dragostea ei – dragoste de mamă. Acasă. a mamei noastre ce plânge mereu pentru fiii ce merg spre groapa păcatelor. Dar ea murise.

12.5-15 5. şi. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud. striga: Cine are urechi să audă. Lală Gheorghe. dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii. 14. apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor. 8. auzind. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul. 15. ca nu cumva. ei cred până la o vreme. Şi alta a căzut între spini şi spinii. aud cuvântul.Predică la duminica a–XXI-a după Rusalii Evanghelia de la Luca 8. crescând cu ea. îl primesc cu bucurie. El Însuşi aduce lămurire cuvintelor Sale pline de povaţă şi dragoste. s-a uscat. „ rătăciţii” aceştia apăruţi „ ca ciupercile după ploaie ” vin şi vând „ mântuire ieftină pentru naivi” aduc ei o altă interpretare acestui text scripturistic. ce pătrunde în inima celui care îl ascultă. pe cât posibil să înţelegem această Evanghelie. dar aceştia nu au rădăcină. crescând. Pr. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi. cu blândeţea specifică şi bunătatea ieşită din comun. cu inimă curată şi bună. iar celorlalţi în pilde. iar la vreme de încercare se leapădă. să completez pe Semănătorul Hristos. 11. pentru că nu avea umezeală. Dar nu vă las! Aşa cum spune un om tare drag mie. P.C. 12 . să nu vadă şi. crezând. eu nevrednic rob ticălos şi păcătos. Iar cea de pe piatră sunt aceia care. răsărind. auzind cuvântul. Şi alta a căzut pe piatră. se înăbuşă şi nu rodesc. să se mântuiască. îl păstrează şi rodesc întru răbdare. să nu înţeleagă. una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi semănând el. 13. Iar pilda acesta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 9. Acesta zicând. a făcut rod însutit. 7. aşa că trebuie să lămurim foarte bine şi să încercăm. El a zis : Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. văzând. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. au înăbuşit-o. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce este pilda aceasta? 10. Fraţi creştini. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce. Ar trebui să vă las să mergeţi acasă! Nu văd ce lămurire mai mare asupra acestui text aş putea aduce. ca. 6.

Explicaţia Sa vine şi îi lămureşte că lor le este dat să cunoască tainele Împărăţiei lui Dumnezeu iar ceilalţi chiar dacă văd şi aud. vindecându-le orbi. de patru feluri de pământ. adunau degrabă sămânţa astfel oferită. Păsările cerului dacă nu erau alungate. spinii răsar şi cresc foarte repede. nu credeau în El. dar piere tot aşa de repede din pricina lipsei de pământ adânc. nu pot înţelege. demonizaţi şi înviindu-le morţii. de patru părţi de sămânţă şi de patru randamente diferite ale seminţei. adesea întâlnind în Orient tufe de mărăcini în mijlocul ogorului cu grâu sau cu alte cereale. adică pe noi. mort şi înviat pentru noi! Hristos a trebuit să treacă prin toate acestea pentru că Dumnezeu îşi iubeşte copiii. În Palestina întâlnim mai multe ţarini pietroase unde. Pământul cel bun este locul ideal unde sămânţa se poate dezvolta şi da „ rod însutit” este sufletul omului credincios în adevăratul sens al cuvântului. chiar dacă Îl vedeau pe El acolo. în esenţă. iar în aceste condiţii grâul răsare repede. Ei. sub un strat foarte subţire de pământ se ascunde stâncă. Cât despre ceilalţi. pregătindu-i să Îl vadă pe Dumnezeu batjocorit şi umilit. biciuit şi crucificat. muţi. stimulat de căldura de la suprafaţă.Parabola Semănătorului ne vorbeşte. şchiopi. Nu trebuie să ne părăsim credinţa strămoşească şi să trecem la confesiunile religioase care nu îşi 13 . aflăm că a căzut „ lângă drum” pe pământ tare. Buruienele. O parte din sămânţă. După ce termină de rostit această pildă. ştiut fiind faptul că în agricultura din Ţara Sfântă întâi se împrăştia sămânţa şi apoi se ara. Mântuitorul este întrebat de apostoli de ce vorbeşte în pilde şi Îl roagă să le explice mesajul. nu se POCĂIAU*. Apostolii erau persoanele cele mai apropiate de Domnul şi puteau cunoaşte toate câte le arăta Hristos. Subliniez acest cuvânt pentru că în ziua de azi este înţeles foarte greşit. Hristos Îi ascultă. surzi. pregătindu-i pentru ce avea să urmeze.

cititorule. Acesta este pământul din inimile împărţite la doi stăpâni. vine această „ pasăre” de pradă ce nu doarme şi este oricând pregătită să culeagă sămânţa din sufletul omului şi fură Cuvântul lui Dumnezeu. adică nu putem să slujim pe Hristos şi grijile vieţii acesteia. În predica de pe munte Mântuitorul atrage atenţia că nu putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona**. trebuie să îl parcurgi pentru mântuirea sufletului. dar tot ceea ce este necesar plantei este „ devorat” de spini şi de buruieni. oare nu are grijă şi de noi ? 14 . A treia categorie este reprezentată de cei care primesc cuvântul aşa cum primeşte sămânţa un ogor plin de spini. Fraţilor.pot dovedi existenţa mai devreme de secolul XV. Cred îndată. A doua categorie este cea a „ ucenicilor de o zi”. nu îşi construiesc hambare. chiar şi tu ascultătorule. uită că inima lor este un pământ veşnic însetat de Hristos. fără dificultate. Mântuitorul le explică fiecare categorie astfel : Sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud cuvântul. dacă Dumnezeu are grijă de păsările cerului care nu seamănă. Aceştia sunt cei care primesc Taina Sfântului Botez dar uită de Dumnezeu. nu seceră. Sf. Ioan a spus să ne pocăim. ca să ne pocăim. Ei primesc cuvântul aşa cum un loc pietros primeşte sămânţa. Un astfel de om care înţelege greşit acest termen mi-a precizat că Sf. uită de Biserică. Ioan Botezătorul a spus să ne pocăim şi astfel trebuie să mergem toţi la una dintre confesiunile religioase unde ni se spune că după ce suntem botezaţi suntem ca şi mântuiţi. dar credinţa nu îi ţine prea mult deoarece nu prevăd urcuşul greu pe care şi tu. vine diavolul. Atunci ei dau înapoi „ nu mai merg după Hristos ”. În sine pământul este bun şi roditor. dar înainte ca acesta să coboare în pământul bun al inimii prin primirea sa cu dragoste şi ascultare. Deoarece cei care Îi ascultau pilda aceasta nu doreau să o şi înţeleagă. cei ce sunteţi în această categorie. adică să ne căim de păcate să Îl primim pe El. pe Hristos.

Seara însă. pentru că o iubeşte şi pentru că ne aşteaptă la Biserică să ne căim şi să ne rugăm pentru sufletele noastre.Spune-mi. A fost atât de bună. că tare erau bune.Păi am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva.Ce să fac. zise atunci omul cu întristare în glas. lăsându-i să-şi vadă de treburi şi săşi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Credinciosul nu trebuie să uite niciodată că are o prioritate. coaptă şi fragedă… . ale celor căsătoriţi („treizeci). Mântuitorul Hristos spune „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt.Fiule.Dumnezeu şi pentru un singur Sfânt ţine lumea asta. ale văduvelor („şaizeci”). Fericitul Ieronim vedea în aceste cifre meritele fecioarelor („o sută” ). şi. A plecat apoi la câmp. când s-a întors. 15 . am mâncat-o. un „ mai întâi” al vieţii sale. ce-ai făcut cu piersica ta? . respectiv. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. chiar şi cei ce au inimile pline de pământul cel bun există grade diferite de recoltă. .33) Ultimii sunt cei ce primesc cuvântul lui Dumnezeu aşa cum primeşte pământul cel bun sămânţa. i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare : .la Matei 13.23 aflăm că rodind sămânţa a făcut „ unul o sută. altul şaizeci. Totuşi.Şi apoi ? . ai grijă să nu ajungi un om lacom că „ leneşul mai mult aleargă şi avutul mai mult păgubeşte ” .altul treizeci”. Parcă aceste inimi sunt tot mai rare în vremea noastră… Dar cât sunt ele de plăcute lui Hristos asemenea cum este inima tânărului din povestioara următoare : Odată un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. 6.

Am vândut-o. a spus că trebuie să ne iubim aproapele şi azi . Uite-i! . prietenul meu de peste drum nu a ieşit la joacă pentru că e bolnav.Nu. a fost bună? L-a întrebat apoi ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său. am mâncat-o şi-ţi mulţumesc .Dar ţie ţi-a plăcut piersica.Cum nu ştii. ţăranul îl întreabă pe următorul : . ţăranul l-a întrebat şi pe ultimul băiat. tătucă.Dezamăgit profund de fiul cel mare.Fiule. sunt sigur că o să ajungi un bun gospodar. părintele.Bine ai făcut băiatul tatii. tu sigur o să ajungi mare negustor. Ieri după slujbă.Ce să fac. să nu dai înapoi şi să ai grijă de planta ta. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. şi tu ai vândut-o? . Am luat apoi sâmburele şi l-am plantat în spatele casei . . care se aseamănă mult cu cei din prima categorie din pilda noastră. cel mai mic dintre toţi. .Nici eu nu ştiu.Cum. tătucă. . tatăl şi-a luat copilaşul pe genunchi şi i-a spus : 16 . că are Dumnezeu grijă de toate. În sfârşit.Spune-mi.Dar ţie ţi-a plăcut piersica? . tată. . aşa că m-am gândit să îi duc lui piersica. dar ai grijă că în viaţă nu toate sunt de vânzare. dar ce-ai făcut cu ea? . . dar să nu uiţi că trebuie să ai grijă să uzi şi să sapi sâmburele pentru a da rod. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet. Am completa noi şi am spune să nu fie ca cei din a doua categorie care imediat ce întâmpină o greutate se leapădă de Hristos.Nu ştiu. mai ales ce ai primit de la părinţi şi încearcă să nu îţi mai faci griji lumeşti. tu ce ai făcut cu piersica ta? . Cu lacrimi în ochi.

a te căi şi a căuta să obţii iertare prin post şi rugăciuni. totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. vei fi un bun creştin şi asta e tot ce contează.Nu ştiu ce te vei face tu în viaţă.a-ţi mărturisi păcatele săvârşite.mijlocite de preoţi. Fraţi creştini. bun material 17 .A TE POCĂI . ** . iar rugăciunile aduse înaintea Sfintelor Icoane.mamona . defineşte tot ceea ce este ban. indiferent ce drum vei urma. AMIN! * . dar ştiu sigur că. avere. de Sfânta Fecioară Maria şi de toţi sfinţii să fie ascultate de Bunul Dumnezeu. Fie ca şi inimile dumneavoastră să fie pline de pământul cel roditor pentru ca sămânţa plantată de Semănătorul Hristos să dea rod.în concepţia biblică..

24. Şi el. Iar un sărac. Căci am cinci fraţi. Despre sărac. să-l trimiţi în casa tatălui meu. fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba. anume Lazăr. să le spună lor acestea. ridicându-şi ochii.Predică la duminica a–XXII-a după Rusalii Evanghelia de la Luca 16. care înseamnă „ Dumnezeu este ajutorul meu” aflăm că „ zăcea”. să asculte de ei. ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată. 21. strigând a zis: Părinte Avraame. părinte. 29. 25. şi Lazăr. se vor pocăi.19-31 19. 31. ci. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta. adică stătea înaintea porţii bogatului dorind să se 18 . poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. căci mă chinuiesc în această văpaie. Unul pe pământul acesta plin de nedreptăţi şi celălalt pe lumea de dincolo unde toţi vom avea parte de dreptate. materiale foarte scumpe şi greu de găsit iar ca o încununare a acestora. Fraţi creştini. Şi. fiind în chinuri. zăcea înaintea porţii lui. 20. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci. 26. plin de bube. pe cele rele. 23. iar acum aici el se mângâie. se îmbrăca în „ porfiră şi în vison” . ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare. lingeau bubele lui. 30. 22. nici cei de acolo să treacă la noi. părinte Avraame. care pentru prima dată primeşte şi un nume. nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sînul lui Avraam. în iad. 27. dar şi câinii venind. dacă cineva dintre morţi se va duce la ei. a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sînul lui. Dar Avraam a zis : Fiule. Iar el a zis : Rogu-te. Lazăr. dar. veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. iar tu te chinuieşti.Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison. aflăm despre bogat că trăia în lux. 28. În primul plan. Şi peste toate acestea. asemenea. ni se relatează că trăia în petreceri pline de fast. Parabola* despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr cuprinde două acte consecutive. Iar el a zis : Nu. Şi i-a zis Avraam : Au pe Moise şi pe prooroci.

ci dimpotrivă îl putem condamna că ştiind de suferinţa aproapelui nu dorea să îl ajute. din fărâmiturile ce cădeau de la masa petrecăreţilor. care după ce moare aşa cum ne relatează Sfânta Scriptură este dus de către îngeri în Sânul lui Avraam. Cât de mare este dreptatea lui Dumnezeu! … Bogatul. dar prea târziu deoarece trebuia să se roage lui Avraam când era în viaţă. îl recunoaşte pe Lazăr. Parabola nu redă vreun cuvânt de a lui Lazăr dar lasă impresia că acest om şi-a purtat fără murmur crucea suferinţei învăluit de o deplină încredere în Dumnezeu. Situaţia lui este şi mai dramatică deoarece aflăm că probabil suferea de o formă de lepră necontagioasă iar din simplul fapt că nu se putea apăra. cum nici bogăţia în sine nu este pricină de pedeapsă. În cel de-al doilea plan. ci pentru credinţa şi răbdarea sa. Surprinzător. Bogatul se adresează către Avraam. deci nu putem spune că bogatul nu are vină – că nu îl cunoştea.sature. Se roagă „ părintelui”. Nu pentru sărăcie a fost răsplătit Lazăr. asemenea câinilor. între rai şi iad există o prăpastie de netrecut. măcar atât cât să îi răcorească limba. situaţia este total opusă. Urmează un dialog între el şi Părintele Avraam. iar bogatul este înmormântat şi ajunge în iad. unul dintre patriarhii Vechiului Testament. Nu sărăcia în sine este o virtute. cu titulatura de „ părinte” şi îl roagă să îl lase pe Lazăr să îşi înmoaie degetul în apă ca să îi răcorească limba. De lăudat este însă rugăciunea bogatului către Avraam. Vedem pe sărac. Iar bogatul a fost pedepsit pentru egoism. Răspunsul lui Avraam este unul pe măsură deoarece îi aduce aminte bogatului că în viaţă el primise cele bune şi Lazăr pe cele rele şi în afară de asta.o discuţie din care vă invit să tragem toate învăţăturile. anume să trimită pe 19 . care până atunci trăia în lux şi desfătări acum ar primi apă şi din mâna lui Lazăr. pentru lipsa sa de iubire şi de milă faţă de aproapele său. acolo unde vor merge toţi cei „ putrezi” de bogăţia păcatelor. câinii lingeau bubele lui.

Lazăr la fraţii săi şi să le spună. însă răspunsul vine imediat şi aflăm că fără a crede în Moise şi prooroci nu vor crede nici dacă v-a învia cineva din morţi. 8) Aşadar rugăciunile sfinţilor sunt duse la Dumnezeu. Acest lucru îl vedem foarte clar din cuvântul Apocalipsei. Fraţi creştini. ca ei să nu greşească aşa cum greşise el şi să ajungă în iadul cel cumplit. aşa cum Moise se ruga pentru popor şi marele Apostol Pavel pentru creştinii din Filipi : „ Mulţumesc Dumnezeului meu. având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie. Adevărat este că nu îl ajută pentru că bogatul trebuia să se roage când era în viaţă nu acum când este prea târziu. ci şi pentru oameni.1. în toate rugăciunile mele. Bogatul ştie că acest lucru nu se v-a întâmpla şi îi spune că numai dacă v-a înviat cineva atunci vor crede. dar cu toate acestea „rătăciţii” ăştia de sectari spun că nu avem nevoie de sfinţi deoarece Avraam nu îl ajută pe bogat. care sunt rugăciunile sfinţilor” (Apoc.5. ori de câte ori îmi amintesc de voi. Cu adevărat tulburător acest dialog. Vă puteţi imagina pentru o clipă suferinţa bogatului? Oare merită bogăţia lumii acesteia pentru veşnicia iadului? Cu siguranţă nu! Printre învăţăturile ce trebuie trase poate cea mai importantă este rugăciunea către sfinţi. cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului. 20 . 3-4). iar sfinţii nu se roagă numai pentru ei . de a mijloci la Dumnezeu pentru oameni şi de a contribui la mântuirea acestora. trebuie să asculte de ei. Sfinţii au posibilitatea. dar plin de învăţături. deoarece Avraam îi spune că fraţii lui au pe Moise şi proorocii deci. în cer.: „Şi când a luat cartea. Răspunsul dat este unul cu adevărat cutremurător.căci totdeauna.mă rog pentru voi toţi.cu bucurie” ( Filip. Observăm că bogatul se roagă lui Avraam.

că există purgatoriul. Ps. ca nişte orbi nu vedem şi mulţi nici nu am crede chiar dacă ar învia cineva din morţi. deoarece în ziua de azi. 48. 6. iar sufletul pentru care noi facem toate acestea să primească îngăduinţa de a părăsi gheena şi de a merge alături de Lazăr în Sânul lui Avraam. 16). pot să ridice acele bariere între rai şi iad. trecerea din iad la rai este imposibilă iar pentru cei ce au păcate mai uşoare. Moise şi proorocii nu reprezintă altceva decât Legea lui Dumnezeu. deoarece la Judecata de apoi se va hotărî definitiv cine este pentru rai şi cine pentru iad. Ca o concluzie. Această prăpastie nu are puterea de a opri rugăciunile noastre pe care le facem către Dumnezeu pentru cei morţi şi nu face ca rugăciunile noastre făcute din iubire pentru fraţii noştri să fie nefolositoare.39). Noi nu presupunem ca romano – catolicii. El coboară la iad şi iarăşi scoate”( I Regi 2. „ Domnul omoară şi învie . Eu rănesc şi tămăduiesc”(Deut 32. Cu adevărat ultimele cuvinte ale lui Avraam sunt mai mult decât valabile deoarece minuni face Dumnezeu zilnic cu noi. prin puterea lui Dumnezeu. noi zicem că pentru cei ce au păcate de moarte (nemărturisite).Un alt lucru de reţinut. O altă învăţătură este aceea a dragostei şi a grijii pe care o arată bogatul faţă de fraţii săi. astfel de sentimente sunt aproape inexistente între mulţi fraţi. 21 . această cale nu este definitiv închisă. iar noi. Un lucru de lăudat putem spune. adică poruncile ce trebuie respectate şi slujitorii Bisericii ce trebuie ascultaţi ca din învăţăturile lor să putem dobândi mântuirea sufletelor şi viaţă veşnică. trebuie să ne rugăm pentru cei răposaţi aşa cum ne învaţă Sfânta Biserică. Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad după cum aflăm din Sfânta Scriptură : „ Eu omor şi înviez. împreună cu rugăciunile lor mijlocite de către preot. este că acele pomelnice aduse de credincioşi la Sfântul Altar.

Nu mai sunt egoist deloc.a mai spus îngerul. n-auziţi?! ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. ca să scap odată de aici! 22 . m-am schimbat! . aşa cum s-a întâmplat şi cu omul din povestioara următoare : După ce a trăit o viaţă plină de egoism. nu avuţia l-a băgat pe bogat în iad. În clipa aceea. unii nu scapă nici după vreme îndelungată. vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici. numai că. a apărut deodată un înger.Sigur că da.Fraţilor. îngerule.Bine! .Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai. păcate de care cu greu se poate scăpa. ajută-mă. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului. să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său. . firul s-a rupt şi au căzut cu toţii. ba mai mult.Ce faceţi?! .Of. nepăsându-i de cei din jur. omul a început să se caţere pe firul ce atârna deasupra iadului. Daţi-vă jos. am greşit. zise omul cu nerăbdare. uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir. . pe măsură ce se urca. se ruga încontinuu: .Nespus de bucuros. Doamne. Când s-a uitat dedesubt. . încercând cu disperare să scape din flăcările iadului. că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine! În timp ce se ruga. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el. dar acum m-am lecuit. care i-a spus: .Doamne.Iartă-mă. un om a ajuns în iad.în care nu s-a gândit decât la el. a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu.strigă omul speriat. ci egoismul său şi faptul că nu îi păsa de aproapele. dar oare chiar te-ai schimbat? .

firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale .. De aceea s-a rupt! Fie ca pilda aceasta să ne fie tuturor spre învăţătură iar rugăciunile noastre să fie ascultate la Tronul ceresc şi Bunul Dumnezeu să reverse mila Sa nemăsurată peste noi.a răspuns îngerul. . Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău.firul s-a rupt din cauza lor! . Fiind la fel de păcătos şi rău. iar credinţa în Sfinţii rugători să ne fie liman în marea asta tulburată pe care toţi suntem călători. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. AMIN! 23 .Ba nu.Nu se poate!.Cum?! Dar n-am nici o vină. dar nu este adevărat. firul nu te-a ţinut.

răspunzând. mergând pe cale. învăţătorului de Lege. 33. care. 29. turnând pe ele untdelemn şi vin. a trecut pe alături. punându-l pe dobitocul său. când mă voi întoarce îţi voi da. voind să se îndrepteze pe sine. De asemenea şi un levit. 36. 35. l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat de grijă de el. 32. apropiindu-se. ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule. a zis : Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi tot sufletul tău şi toată puterea ta şi din tot cugetul tău. a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? 30. 34 şi. a zis : Să iubeşti pe 24 . Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi. Fraţi creştini. Iar un samarinean. Tânărul bogat ridică aceeaşi problemă înaintea lui Hristos. un învăţător de lege s-a ridicat. văzându-l.25-37 25. iar el. văzându-l i s-a făcut milă. au plecat. scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi. Pe amândoi. ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? 26. Mântuitorul îi trimite la poruncile dumnezeieşti. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? 27. Dar dacă tânărului bogat Îi aminteşte El însuşi unele porunci. Răspunsul pe care acesta îl dă este unul foarte adevărat de vreme ce este aprobat de Hristos : „. a trecut pe alături.Predică la duminica a XXV-a după Rusalii Evanghelia de la Luca 10. Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el.. 31. fă aceasta şi vei trăi. ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” nu o auzim pentru prima dată. i-a legat rănile. şi. 28. ce vei mai cheltui. ajungând în acel loc şi văzând. iar el. iar El i-a zis: Drept ai răspuns. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dar el. Întrebarea ce Îi este adresată Mântuitorului : „Învăţătorule. lăsându-l aproape mort. Şi iată. Domnul îi cere să spună el ce este scris în Lege privitor la condiţiile pentru moştenirea vieţii veşnice. eu. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut de tâlhari? 37. şi a căzut între tâlhari. a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon. după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit. răspunzând. Iar a doua zi. a venit la el şi. Iar Iisus răspunzând.

tâlharii fiind ajutaţi de mulţimea peşterilor ce le ofereau ascunzişul ideal. Ei ar fi trebuit să fie pilde de iubire concretă a aproapelui dar din păcate ei au dat un exemplu ce nu trebuie urmat nici dacă este vorba despre un animal! Samarineanul** însă.10.untdelemn şi vin – şi a legat rănile muribundului. adică de slujitori ai lui Dumnezeu. Din două motive foarte puternice preotul şi levitul* aveau datoria de a ajuta pe cel tâlhărit. 27) Porunca de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele era în mare cinste la iudeii precreştini. iar dialogul purtat de învăţătorul de Lege şi Mântuitorul Hristos nu este altceva decât o introducere a uneia dintre cele mai frumoase parabole. a avut trista faimă de a fi un ţinut bântuit de tâlhari . răniri şi ucideri s-au petrecut de-a lungul veacurilor prin acele locuri. până într-o epocă foarte apropiată de a noastră. Textul scripturistic ne lasă să înţelegem că omul care se cobora de la Ierusalim la Ierihon era un iudeu. Locul pe care îl indică Mântuitorul este uşor de identificat de vreme ce la jumătatea drumului se văd până astăzi ruinele unui han. iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Unul ar fi acela că omul era iudeu de-al lor iar celălalt motiv ar fi acela al statutului lor de slujitori la templu. a venit la el şi a încercat să îi acorde primul ajutor. Drumul de peste 30 de km dintre cele două oraşe traversează un pustiu care. Nu ceea ce a păţit călătorul reţine însă atenţia Mântuitorului. A făcut tot ce era posibil pentru 25 . Multe jafuri. nici fapta condamnabilă a tâlharilor ci diferitele atitudini faţă de omul acela lăsat de hoţi la marginea drumului gol şi „ aproape mort”. dar a folosit din bagajul său două remedii .(Luc.Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi tot sufletul tău şi toată puterea ta şi din tot cugetul tău. Nu ştim câtă medicină ştia. Văzând pe cel rănit el nu a trecut pe alături. înainte de a fi samarinean era om. ca ceilalţi doi călători sau ca cei mai mulţi dintre noi. vreme de multe secole.”.

cum era acel samarinean. Există numai fraţi.aproapele său. chiar dacă acest lucru necesita efort. aşa cum ne cere porunca iubirii aproapelui! Sunt mulţi care au nevoie de ajutorul nostru trupesc. nici nu ar fi răspuns salutului dispreţuitului schismatic -. parcă nu se va găsi un altul să îl vadă? Un altul mai puţin grăbit şi mai priceput la legarea rănilor? Câte astfel de scuze găseşte lipsa iubirii… . cât de mulţi sunt astăzi cei căzuţi între tâlhari şi care pier pentru că nu le venim în ajutor! Pe lângă câţi dintre ei trecem indiferenţi fără să ni se facă milă şi fără să le slujim. dacă nu ar fi în acea stare jalnică. Pe aceştia îi vedem dar trecem pe alături iar ei vor fi martori împotriva noastră în Ziua cea mare a Judecăţii dumnezeieşti! Totuşi sunt şi mai mulţi astfel de răniţi care sunt ameninţaţi de o moarte cumplită. înseamnă că oricine este dator să ajute pe aproapele său. Aceştia sunt cei care . Astfel nu numai că vă veţi opri 26 . s-a făcut aproapele iudeului căzut între tâlhari – adică al unui om care. de treaba ta? Ce vină ai tu că i s-a întâmplat aşa ceva? Şi. că ascultaţi şi înţelegeţi cuvântul Evangheliei. De ce să nu îţi vezi. Lecţia parabolei este clară : dacă un străin . În faţa iubirii la care ne cheamă Evanghelia nu există duşmani. au fost răniţi de tâlharii diavoli şi zac cu rănile adânci ale patimilor şi păcatelor. de toţi bolnavii şi toţi închişii care au nevoie de cercetarea noastră. Am încrederea că nu veţi rămâne indiferenţi. o moarte a unui frate de al tău de care vei răspunde înaintea Tronului de Judecată. Mult mai simplu însă este să treci pe lângă cel „ aproape mort” sau să îţi găseşti scuză că nu e chiar aşa grav rănit şi că se poate ridica şi singur într-un final. Şi totuşi este de neiertat deoarece pentru el poate să însemne moarte. dragul meu cititor. Chiar şi celui mai mare duşman. cheltuială şi pierderea preţiosului timp ce îi era necesar în călătorie. apoi. Fraţilor. Să nu uităm de toţi sărmanii lipsiţi de hrană şi de îmbrăcăminte. pe drumurile pustii ale vieţii fără Dumnezeu.

„ Mergi şi fă şi tu asemenea!” Cuvântul acesta este fraţilor. trânteşte nemilos uşa. merge acasă. creştinul nostru dezbracă haina pe care abia o cumpărase şi o dă cerşetorului. o poruncă pentru mine şi pentru voi toţi. sau banii primiţi ajung repede în buzunarele crâşmarilor iar ei cumpără băutură sau mai ştiu eu ce fac ei cu „ ajutorul” primit. Fraţilor. Am auzit pe unii că nu ajută aproapele că. Acesta. acesta este leneş. vezi Doamne. 27 . Văzând cele întâmplate creştinul se supără rău de tot. această mare poruncă pe care o dă Hristos rămâne veşnic întipărită în mintea şi inima noastră. haina aceea de unde o ai? O vânduse cerşetorul şi cumpărase băutură pe ea. Nici nu adoarme bine că în vis îi apare Hristos purtând haina lui cea nouă: . Convins de învăţătura lui Hristos.De ce eşti supărat. omule? . Dăduse mulţi bani pe ea. o vinde şi de bani cumpără ţuică şi bea până se face criţă. Pe drum însă. vede un biet cerşetor ce tremura de frig. când ajutăm pe cineva o facem în numele lui Hristos şi am să vă dau un exemplu pentru a îmi argumenta ideea : Un creştin de-al nostru îşi cumpărase o haină de iarnă din magazin.şi veţi încerca să ajutaţi un frate ba mai mult îl veţi duce la „ casa de oaspeţi” care este Biserica lui Hristos acolo unde harul şi iubirea lui Dumnezeu învăluie şi vindecă orice fel de rană. nu mănâncă ci se pune în pat şi adoarme. dragostea faţă de aproapele.Doamne. O poruncă la care nu putem renunţa fără a pierde Împărăţia lui Dumnezeu. zgribulit întrun şanţ. Răsună această poruncă îndeajuns de tare în urechile inimii noastre încât să trecem la fapte? Oare mai trebuie să strige mult fratele nostru aflat în grea încercare? Sunt convins că acest cuvânt vă este spre învăţătură şi astfel. nu vorbeşte cu soţia. alergă repede la cârciuma de peste drum. cum vede o aşa mândreţe de haină.

28 .Nu contează ce a făcut el. contează că tu ai dăruito în numele Meu. Dragostea şi grija faţă de aproapele nostru să fie mereu în inimă ca să primim răsplata de la Dumnezeu şi împletirea acestora cu drumul Bisericii şi al rugăciunii să ne facă adevăraţi urmaşi ai lui Hristos şi harul Său plin de dragoste să se reverse asupra noastră.persoană din Samaria.erau cei ce ajutau pe preoţi la templu ** samarinean . totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor! AMIN! * levit – asemănător cu diaconii zilelor noastre.. Aceştia se aflau în conflict cu evreii. contează că tu ai ascultat Cuvântul Meu şi ai urmat porunca mea.

Explicaţia faptului că ei stăteau departe şi vorbeau cu Mântuitorul era interdicţia pe care o avea un lepros de a se apropia de un om sănătos. boală incurabilă. s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Iar unul dintre ei. Timpul evanghelic. Este întâmpinat de zece leproşi care „ stăteau departe”. s-au curăţit. şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse. El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor.Predică la duminica a XXIX . Trimiterea la preoţi nu este întâmplătoare deoarece. Faptul că Îl cunoşteau pe „Învăţătorul” nu trebuie să ne surprindă deoarece „ faima” Mântuitorului ajunsese în toate colţurile Israelului. Această Evanghelie ne arată pe bună dreptate cât de puţini sunt cei ce vin să mulţumească lui Dumnezeu chiar şi atunci când se bucură din partea Sa de cele mai mari daruri. Lepra. dar unul dintre ei îşi dă seama că este Însuşi Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus. 17.13. pe când ei se duceau. Şi văzându-i. mulţumindu-I. care este de alt neam? 19.a după Rusalii Evanghelia de la Luca 17. îl înfăţişează pe Mântuitorul Hristos la graniţa dintre Galileea şi Samaria aproape de intrarea într-un sat. Hristos se afla pe ultimul Său drum spre Ierusalim de dinainte de patimile Sale. credinţa ta te-a mântuit. Intrând într-un sat. văzând că s-a vindecat. Învăţătorule. Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţat? Dar cei nouă unde sunt?18. 15. L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe. Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te. Dar. Era drumul Său spre moarte. Fraţi creştini. să fie izgonit din cetate datorită faptului că era foarte contagios şi rănile provocau un miros greu de suportat.12-19 12. Şi acela era samarinean. făcea ca cel ce suferea de ea. Îl numesc „ Învăţător”. Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta. Şi răspunzând. fie-Ţi milă de noi! 14. Nefericiţii trăiau puţina viaţă pe care o mai aveau în peşteri la marginea localităţilor sau chiar în morminte . 16. 29 .

dragă cititorule despre a treia categorie de pământ în care căzuse sămânţa? Despre pământul plin de spini? Ce categorie de oameni reprezenta acest pământ? Este uşor de reamintit. este un sentiment profund pe care noi îl oferim lui Dumnezeu! În această Evanghelie găsim ceva ce dumneavoastră. mai puţin unul. cei ce prin răbdare aţi citit aceste cuvinte ale mele. Oare ce bucurie mare trebuie să fi avut acest om când s-a văzut vindecat? Imaginaţi-vă un bolnav de cancer în fază terminală.” Aceste simple vorbe ale lui Dumnezeu au mare putere deoarece sunt dovada clară că prin credinţă şi fapte bune ne putem mântui. adică posibilitatea celui curăţit de a reintra în comunitate. care întorcându-se slăvea cu glas mare pe Dumnezeu şi la momentul vederii lui Hristos. cade la picioarele Sale mulţumindu-I. Am să poposesc asupra următoarelor cuvinte ale Mântuitorului : „Scoală-te şi du-te. cei zece se vindecă de cumplita boală. dar şi cei ce confirmau vindecarea acestora. era samarinean. asemenea celui din predica trecută. Pe drumul către preoţi. dar uită imediat de Binefăcătorul lor şi merg fiecare la casa lor. Surprinderea Mântuitorului este justificată. fraţilor. credinţa ta te-a mântuit. când nu mai are nici o şansă de supravieţuire zăcând pe un pat de spital în aşteptarea morţii ce primeşte vestea că printr-un miracol s-a vindecat. Această mare bucurie o avea şi acel samarinean şi astfel slăvea pe Dumnezeu şi Îi mulţumea cu faţa la pământ. 30 . aţi descoperit şi în Pilda Semănătorului. Îţi mai aduci aminte.17 12-19) erau doar pentru a atrage atenţia mulţimii pentru că El ca Dumnezeu ştia că doar unul se v-a întoarce şi că acesta era de alt neam. care este de alt neam?” ( Luc.preoţii erau cei ce dădeau diagnosticul bolilor. Credinţa. deoarece prin puterea lui Dumnezeu se vindecaseră zece leproşi nu doar unul iar întrebările retorice pe care le punea Mântuitorul: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta.

deoarece primesc cu bucurie pe Hristos. Parcă îl văd pe P. 31 . de ce neapărat trebuie să credem în Dumnezeu? Deoarece există teoria atracţiei universale prin care.Spune-mi părinte. dar imediat după ce ruga ne-a fost ascultată gata…Ce slujbă? Ce popă? Ce Biserică? De câte ori trebuie să Îl mai dezamăgim pe Cel ce şi-a dat viaţa pentru noi? Câte minuni trebuie să mai facă Dumnezeu cu noi? Câţi bolnavi să ne mai vindece? De câte războaie să ne ferească? De ce doar unul din zece oameni ce au reuşit să se angajeze după ce au fost daţi afară de la locurile lor de muncă datorită acestei crize. merge pe munte la un pustnic nins de ani şi plin de harul Sfântului Duh. . după cum veţi vedea: Un tânăr orbit de credinţa inexistenţei lui Dumnezeu. atunci va face slujba de ploaie. dar cuprinşi de grijile vieţii. de dorul de apropiaţi uită de Binefăcător.deoarece a treia categorie de pământ erau cei ce primeau cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu dar slujind grijilor vieţii acesteia. îl trage deoparte şi îi spune că ar trebui să facă slujbă pentru ploaie că se usucă grânele pe câmp. Părintele se uită fix la ea şi îi spune că atunci când oamenii vor veni la Biserică şi vor mulţumi pentru puţinul pe care Dumnezeu dorea să îl dea în acel an. Acest lucru se întâmplă şi cu cei nouă.C. una dintre femeile acestea mai în vârstă. care depăşesc limitele bunului simţ. Pr. atât ne trebuie. spinii înăbuşeau planta din inima lor. apucăm drumul Bisericii şi ne rugăm şi dăm acatiste şi am sta toată ziua în Biserică. Semănătorul vindecării bolilor trupeşti şi sufleteşti. Tecuceanu Ilie preotul din satul bunicilor mei cum la o înmormântare acum câţiva ani. Cam aşa se întâmplă peste tot. uită de Dumnezeu şi nu se mai întorc să-I mulţumească. când avem nevoie de Dumnezeu.vine să mulţumească lui Dumnezeu? De ce? Putem trece marea aceasta a ispitelor cu credinţă cât un bob de muştar.

totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor! AMIN! 32 . muntele pe care stăteau ei a început să tremure şi să se mute din locul acela.dacă mă gândesc la un lucru mult timp. nu trebuie să crezi orbeşte în Dumnezeu. aşa cum vă rugaţi voi. ci cu fiul acesta. este Creatorul văzutelor tuturor şi nevăzutelor. pentru că există o teorie ce ţine acest univers şi eu cred doar în acea teorie.să ne fie toată viaţa un model de recunoştinţă pentru mulţumirea adusă lui Hristos şi aproapelui nostru. Tânărul nu se opreşte aici. dar este oprit imediat de bătrân : .Stai pe loc.Fiul meu. iar celor ce vin în Spitalul trupurilor şi mai ales al sufletelor. să primească vindecarea mult aşteptată. putând astfel atrage oameni cu aceleaşi gânduri ca mine. că nu vorbeam cu tine. La vederea acestei minuni săvârşite prin credinţa în Dumnezeu. acel lucru vine la mine. Nu am nevoie să cred într-un El inexistent. dar nu crede în totalitate. ci trebuie să ai credinţă măcar cât un bob de muştar şi vei spune muntelui acestuia MUTĂ-TE DIN LOC ŞI SE VA MUTA! În acel moment. La un moment dat bătrânul îl opreşte şi îi spune : . tânărul cade pe gânduri şi lasă deoparte teoria atracţiei universale. Fie ca exemplul pe care ni l-a dat cel ce a venit să mulţumească Binefăcătorului său. dându-şi seama că există lucruri mai presus de înţelegerea minţii noastre omeneşti şi că acel El în care credea pustnicul este Cineva care patronează Ceva-ul. Biserica. Continuă şi îi explică el pustnicului că de fapt crede că ar exista acel Cineva.

ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. iar în al doilea rând nici rugăciune de mulţumire nu este. stând. Iată o pildă în care Dumnezeu atrage atenţia asupra celui mai mare pericol care îi paşte pe oamenii religioşi. Iar vameşul. sau ca şi acest vameş. dau zeciuială din toate câte câştig. un vameş şi un fariseu. fii milostiv mie. adică nu este răpitor. 12.13. departe stând. iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa Fraţi creştini. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri. răpitori. păcătosului.Doi oameni s-au suit le templu. ba postea chiar şi mai mult decât prevedea Legea lui Moise şi cu siguranţă dădea zeciuială după învăţătură.10-14 10. Postesc de două ori pe săptămână. nu este nedrept. deoarece nu face altceva doar „să se ridice pe sine în slăvi” Nu minte când spune că face ceea ce face. ci-şi bătea pieptul. 14. nici adulter. Zic vouă că aceasta s-a coborât mai îndreptat la casa sa. Fariseul. deci depăşea de departe pe mulţi dintre „ceilalţi 33 . zicând: Dumnezeule.Predică la duminica a XXXIII-a după Rusalii Evanghelia de la Luca 18. nedrepţi. 49 ) Mântuitorul pune foarte bine în lumină opoziţia dintre cei doi. Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni. nu cere nimic de la Dumnezeu fiind foarte mulţumit de situaţia în care se afla. decât acela. ce se urcau la templu în ceasurile obişnuite de rugăciune ale iudeilor. aşa se ruga în sine : Dumnezeule. 11. O rugăciune foarte diferită pentru fariseu. De ce? În primul rând. nu voia nici ochii să-şi ridice către cer. „ către unii ce se credeau mai drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi” Fariseii se considerau „drepţi” şi dispreţuiau pe ceilalţi tocmai pentru că îi socoteau inferiori din punct de vedere al „dreptăţii” şi al îndatoririlor religioase „Mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!” afirmau unii ca aceştia când au constatat popularitatea de care se bucura Hristos ( In 7. adulteri.

( mai ales dacă este un tricou Nike. iar atunci când am terminat postul. iar în apropierea unui grup de oameni mergem foarte încet. Este un păcat foarte subtil şi îmbracă multe forme atacând pe omul credincios din toate părţile. păcatul mândriei. păcătos notoriu prin însăşi ocupaţia sa nici nu avem ce să mai spunem. iar din maşina nouă nu trebuie să lipsească muzica la maxim. Astfel din post îmi fac motiv de a fi superior celor ce nu ţin. Motive de mândrie. Sunt unii însă care se laudă şi de bogăţie duhovnicească. Astfel de exemple pot continua fără întrerupere doar pentru a vă arăta câteva din formele pe care le poate îmbrăca acest păcat. bogăţia etc. se găsesc nenumărate : frumuseţea trupească. inteligenţa. nu din precauţie ci din dorinţa de a ne fi admirată maşina luxoasă. dar găsesc motiv de mândrie şi atunci când sunt mai sărăcăcios îmbrăcat doar simplitatea este mult mai frumoasă nu? Noi cei mai tineri. nu cântăresc nimic pe lângă păcatul grav de care suferă el. 34 . Păcatele celorlalţi. după toate cele enumerate mai sus. Când am o haină nouă. mă mândresc cu ea.oameni”. ochelarii de soare Armani. Se minte amarnic în ceea ce priveşte situaţia sa în faţa lui Dumnezeu. Acest păcat al slavei deşarte. Sfântul Ioan Scărarul spune că : „diavolul slavei deşarte simte o bucurie deosebită atunci când vede că se înmulţesc virtuţile”. Despre sărmanul vameş. Fariseul. încălţări Puma sau bluză Khenvelo) . minte grav. face multe victime printre oamenii credincioşi . gen Dacia 1310 trebuie să „ plecăm cu scârţ” . pe care le vede fariseul. mă slăvesc cu abstinenţa mea. chiar dacă avem o maşină mai veche. se minte pe sine însuşi şi mai ales Îl minte pe Dumnezeu. o singură mâna pe volan. Un mare rabin din vechime învăţa aşa : „ Sileşte-te să nu fii mai presus decât adunarea şi nu te încrede în tine însuţi până în ziua morţii tale”. chiar dacă e întuneric afară .

Este timpul să ne schimbăm şi asta începând chiar din momentul acesta deoarece trecerea timpului peste acest mare păcat va face imposibilă scoaterea lui din inima şi din sufletul nostru. părinte. Nu credeţi că mai există farisei? Vă înşelaţi. Fraţi creştini.Părinte.Din nefericire. la această învăţătură nu luau în aminte mulţi dintre „ fariseii” zilelor acelora. Am încercat să mă schimb. voi putea să mă schimb. Aş vrea să mă schimb. ştii ce este? .Da. dacă nu sunt smulse la timp. Atunci când mă enervez vorbesc urât şi multe altele.Vezi acest vlăstar. şi i-a spus: . dar nici „ fariseii” zilelor noastre. nu e aşa? . de care se lovesc creştinii adevăraţi şi mai ales se loveşte şi astăzi Hristos şi lucrarea Sa de mântuire. 35 . Pentru aceştia . Îmi pierd uşor răbdarea. dar nu pot. tânărul spune: . a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. unde începea pădurea. sunt destul de rău. Totuşi. oricât de mică ar fi trebuie smulsă înaintea creşterii în inimă. Vino cu mine! l-a dus pe tânăr în spatele chiliei. Atâţia dintre creştini.Nu – i-a răspuns bătrânul. motivaţia principală a eforturilor şi a aşa-ziselor eforturi „duhovniceşti” nu este alta decât nebunia catastrofală a slavei deşarte. ce până şi în Biserică ţin să-şi etaleze trufia. Lui Dumnezeu nu îi place mândrul drept ci păcătosul smerit. vor face ca efortul eradicării lor să fie în zadar. dar nu am putut. Asemenea se întâmplă cu toate păcatele şi viciile noastre. care se consideră „lideri” . Orice patimă. eu sper că după ce voi mai creşte. La un bătrân călugăr. un puiet de brad. Din vorbă în vorbă.

Smulge-l acum pe acela! . să îl scoată. . Cât este încă mică.Vezi.. dar cu timpul ea prinde rădăcini. dar acela este un copac mare şi bătrân.Dar e destul de mare.Acum scoateţi bradul falnic de acolo.Părinte. . căci atunci nimeni nu v-a mai putea să ţi-l scoată. călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt. Nu amâna niciodată să îţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă.Du-te şi mai cheamă pe cineva. mai târziu. în sfârşit. sau un pomişor sau chiar un copac falnic spre ajutor pentru a putea învinge această mare ispită a celui rău. creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău.Acum. Arătându-i un brad ceva mai mare. dar cu puţin efort a reuşit să îl scoată. totdeauna acum şi pururi şi în vecii vecilor! AMIN! 36 . Mai târziu vei avea nevoie de ajutor. Îndemnul bătrânului călugăr să ne fie tuturor celor ce avem în inimă un puiet din păcatul mândriei. cu multă greutate. călugărul i-a mai spus: . căci. Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi. . . dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet. au tras ce au tras de pom şi. inofensivă şi fără mare importanţă. au reuşit. o poţi scoate şi singur.Smulge-l! Tânărul a scos brăduţul imediat. scoate-l pe acesta. la început. S-a muncit băiatul cu pomişorul acela. Nu am putea niciodată să îl smulgem din rădăcini. . va fi cu mult mai greu. Mergând mai departe. fiule? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare. chiar şi de am fi o sută de oameni. nu pot singur.

37 . Dar când a venit acest fiu al tău. care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele. Şi încă departe fiind el. a întrebat ce înseamnă aceasta. Şi el le-a împărţit averea. adunând toate. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă. s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări. iar eu pier aici de foame! 18. Însă el răspunzând a zis tatălui său: Iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu am călcat porunca ta. 14. dar tatăl său ieşind îl ruga. Trebuie însă să ne veselim şi să ne bucurăm. dă-mi partea ce mi se cuvine din avere.11-32 11. şi aduce-ţi viţelul cel îngrăşat şi îl înjunghiaţi şi. 31. 32. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit. şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. 27. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii. mâncând. 30. Şi au început să se veselească. s-a făcut foamete mare în ţara aceea. 17. Şi a zis: un om avea doi fii. 15. trăind în desfrânări. am greşit la cer şi înaintea ta. Si ducându-se. Şi a zis tatăl către slugile sale : Aduce-ţi degrabă haina lui cea dintâi li îl îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui. 24. 20. Şi după ce a cheltuit totul. tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. 28. Şi. chemând la sine pe una dintre slugi. nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. pierdut şi ş-a aflat .Predică la duminica a XXXIV-a după Rusalii Evanghelia de la Luca 15. l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Dar venindu-şi în sine. 19. 13. ca să mă veselesc cu prietenii mei. a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine.25. alergând. Şi el s-a mâniat şi nu vroia să intre. Sculându-mă. 12. ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis : Fiule. mă voi duce la tatăl meu şi îi voi spune: Tată. căci acest fiu al meu mort era şi a înviat. căci fratele tău acesta mort era şi a înviat. 21. am greşit la cer şi înaintea ta nu sunt vrednic să mă mai numesc fiul tău. şi el a început să ducă lipsă. şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat. să ne veselim. însă nimeni nu ţi dădea. Şi. pierdut era şi s-a aflat. pentru că l-a primit sănătos. 29. a auzit cântece şi jocuri. 22. 26. 16. sculându-se a venit la tatăl său. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied. Şi nu după multe zile. Iar fiul cel mare era la ţarină. 23. Şi i-a zis fiul : Tată. a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea.

fii pentru care plecarea în lume este mult mai importantă decât familia şi casa părintească. faţă de Dumnezeu. fiecare dintre noi. în Biserică si voinţa de mântuire a omului prin dragostea faţă de aproapele. că Hristos a venit pentru cei pierduţi. Ştiţi care este învăţătura fundamentală a acestui text scripturistic? Este foarte evidentă. Ei ignorau un lucru esenţial : anume că aceştia. fii ce ştiu doar să risipească ceea ce părinţii lor au adunat de o viaţă. cu multă trudă şi în timp îndelungat. Mântuitorul ilustrează mila adâncă a lui Dumnezeu pentru cei pierduţi „ Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut!” ( Lc. Mântuirea are două laturi.19.10). dacă ne recunoaştem aşa cum suntem. falsifică însăşi credinţa în Dumnezeu. pentru că se încred în propria lor dreptate şi în delirul lor nebun. adică trebuie să întâlnească voinţa de mântuire a lui Dumnezeu. prin însuşi faptul că Îl primeau pe Mântuitorul. Auzind acest lucru. pentru păcătoşi. fii care 38 . Sunt fii care nu mai au nevoie de părinţi ci doar de averea lor. două dimensiuni. POCĂINŢA.Fraţi creştini. Pilda aceasta nu se sustrage de la regula tabloului deoarece acesta este chiar foarte real. Pentru ca cineva să se mântuiască trebuie să întâlnească aceste două dimensiuni. Tabloul pildelor este luat din viaţa de toate zilele. Pildele au de obicei un tablou şi o aplicare. încetau de a mai fi păcătoşi. Nici o altă pagină a Sfintei Scripturi nu ilustrează mai bine întoarcerea omului căzut ca cea în care se află pilda fiului risipitor. Asemenea lor erau fariseii şi cărturarii care Îl osândeau pe Hristos pentru că primea la sine pe păcătoşi. primind cuvântul şi harul Său. Dar cei despre care am vorbit în predica trecută? Despre cei ce se cred „ drepţi”? Vai de ei. una Dumnezeiască şi una omenească. putem să ne bucurăm. nevrednici şi păcătoşi.

Dr. greu de descris în cuvinte. Pilda ilustrează marea iubire a lui Dumnezeu pentru toţi fiii Săi şi bucuria Sa pentru păcătosul care se întoarce. de pocăinţă. după cum mărturiseşte P. Această Evanghelie se sustrage de la aplicare. nu numai la trupul unor astfel de copii. Univ. Recunoştea cât de mare era distanţa între ceea ce era şi ceea ce este. deoarece fiul cel mare. Cât de mare este jalea unor astfel de părinţi ce îşi găsesc copiii în unul din grupurile enumerate mai sus! Şi mai mare este însă jalea părinţilor ce se gândesc şi la sufletul. se smulge şi îşi mărturiseşte păcatul : Tată. Dacă ţinem seama de context . Dar risipeşte cu generozitate darurile pentru cel întors. Aşa este Dumnezeu! Iubirea şi generozitatea Lui este fără margini pentru cei ce se întorc la El. îşi biruie ruşinea şi se hotărăşte să se întoarcă la tatăl său. dar cele ce sunt cuprind o bucurie divină. de bunătatea sa. dar smerit.preferă în locul casei părinteşti. şi-a adus aminte de tatăl său. Ea ne descrie foarte clar nu numai căderea omului prin păcat.aşa cum a fost prezentat – aplicarea avută în vedere de Mântuitorul priveşte mai ales partea a doua a tabloului. mai întâi de toate „şi-a venit în sine”. Mai rare sunt cazurile de întoarcere. Prof. grupul prietenilor răi şi al desfrânatelor. greşit-am la cer şi înaintea ta şi nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. faţă de care păcătuise dar şi greşeala faţă de tatăl pe care îl aruncase într-o lungă şi cumplită suferinţă. cu îndrăzneală.C Pr. Pilda ne arată partea omului în lucrarea pocăinţei. Recunoaşte păcatul înaintea lui Dumnezeu. Vasile Mihoc care sunt treptele adevăratei pocăinţe: 39 . Fiul risipitor. îl onorează. Iată. îi reproşează zgârcenia în ce-l priveşte pe el.cât de fericită şi îmbelşugată era viaţa în casa tatălui său. ba mai mult. Cu fiul întors. ci mai ales naşterea şi creştere pocăinţei în inimă. Nu numai că îl iartă şi nu îi mai aduce aminte de trecut. tatăl face risipă de daruri. Din context nu pare un om darnic.

supărat că nu reuşise. îndreptarea inimii spre Tatăl ceresc 3. deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. hotărârea 5. La marginea unui râu. ţăranul a ridicat din nou animalul în braţe. dar câinele a ieşit iar. omul a înţeles că i-a salvat viaţa tocmai câinele pe care încercase să îl omoare. dar vrând să-l arunce cât mai departe. bietul câine a înotat cu greu până la mal. ud şi speriat. Neştiind să înoate. De-a dreptul furios. recunoaşterea păcatului şi a decăderii adânci în care el tea aruncat 4. Ruşinea i-a cuprins sufletul şi cu multe lacrimi s-a căit vreme îndelungată înaintea lui Dumnezeu pentru fapta ce dorea să o săvârşească. dorinţa de a sluji pe Dumnezeu Fraţilor. ridicarea din starea de păcat 6. nu avem ce exemplu de pocăinţă să urmăm mai mare decât cel al fiului risipitor! Trebuie doar să urmăm calea pocăinţei şi ne vom mântui asemenea tâlharului de pe cruce. un ţăran fără inimă vroia cu orice chip să scape de câinele său. a lunecat pe malul noroios şi s-a prăvălit cu tot cu câine în apă. a început să ţipe şi să se zbată. a simţit cum cineva îl apucă de gulerul hainei şi îl trage încet pe mal. mărturisirea smerită şi sinceră a păcatului 7. Luându-l în braţe.1. Acesta. 40 . l-a împins înapoi în apă. l-a aruncat în apă. după care s-a aşezat cuminte la picioarele stăpânului său. Când să se ducă cu totul la fund. trezirea sau venirea în sine 2. crezând că animalul se va îneca şi astfel v-a scăpa de el. Scos din apă mai mult mort decât viu. Şi-a mângâiat câinele cu recunoştinţă şi au plecat împreună spre sat. Însă.

psalmul pocăinţei lui David iar prin credinţa că Hristos se bucură pentru păcătoşii ce se întorc pe drumul curat al Bisericii. inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.Doamne. arderile de tot nu le vei binevoi. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău nu-L lua de la mine. AMIN! 41 . bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea Ta este pururea. spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea . după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii prinosul şi arderile de tot.Închei prin a vă îndemna măcar să citiţi Psalmul 50. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut. Doamne buzele mele vei deschide şi gura mea v-a vesti lauda Ta. Miluieşte-mă Dumnezeule. întru bunăvoirea Ta. Auzului meu vei da bucurie şi veselie. al faptelor bune şi al iubirii de aproapele să sporim în rugăciune. Dumnezeul mântuirii mele. Întoarce faţa ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Fă bine. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule. Jertfa lui Dumnezeu : duhul umilit. Că de-ai fi voit jertfă ţi-aş fi dat. Că iată adevărul ai iubit. ca să fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Sionului. şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi. cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. atunci vor pune pe altarul Tău viţeii.

Episcopiei Romanului. 42 . ed. IBMBOR.IBMBOR. Prof.ed Mănăstirii Rohia. Prohova. Prof. 2001 6.IBMBOR. Ghenadie Neţoiu. Bucureşti. Dr. jud. Pr.Călăuză în Credinţa Ortodoxă. Teofania. Nicolae Steinhard – Dăruind vei dobândi. Ene Branişte. Prof. 2002 3.1990 2. Cleopa Ilie . Prof. ed. Gheorghe Neda – Liturgică Teoretică. 2003 • acesta este un format adaptat electronic. Pr.1993 3.Bucureşti. Vasile Mihoc – Predici exegetice la Duminicile de peste an. Arhim. Arhim. ed. Dr. Pr.Bibliografie: 1. Pr. Parohia Valea Plopului. Ceaslov. Petre Teodor – Hrană şi Bucurie. 2006 5. 2003 4. Biblia sau Sfânta Scriptură.Bucureşti.