“In mijlocul lupilor” de V.

Voiculescu - povestire fantastica
“Fantasticul nu constituie o calitate a obiectelor, ci doar a raporturilor dintre obiecte. Fantasticul are cu alte cuvinte un caracter strict functional; orice raport fantastic distruge un echilibru preexistent, o stare anterioara de armonie ori stabilitate, inlocuita printr-un nou echilibru, ce i se substituie si care deschide posibilitate unei noi rupturi.” - Adrian Marino “Arta fantastica nazuieste sa concureze realul, sa se identifice cu o fata neasteptata, ciudata, incredibila - dar totusi posibila - a existentei universale. (...) Intr-un fel, situatia prozei fantastice aminteste conditia relatarii orale a unei intamplari insolite: audienta de care se bucura naratorul se datoreaza, in mare parte, pretentiei lui de a reda un fapt de senzatie ce a avut loc, nicidecum o himera sau o halucinatie.” - Sergiu Pavel Dan “Diferenta dintre basm, povestire fantastica si opera stiintificofantastica este data de folosirea timpurilor verbale diferite ale verbului ‘a fi’ (a exista): basmul va spune ‘a fost’, povestirea fantastica afirma raspicat ‘este’, iar opera stiintifico-fantastica propune ‘va fi’.” - Lucian Strochi V. Voiculescu este un realist (chiar in acceptia cea mai restransa a termenului), un analist, un oniric, un vizionar, un artizan, un stilist mergand pana la calofilie. Defapt, cu proza sa, Voiculescu a ambitionat sa reconstituie, ferm si iluzoriu, o matrice stilistica romaneasca. Acesta este sensul ultim, inalt si simplu, al scrisului sau. Fantasticul nu ocupa decat cel mult o jumatate din totalul povestirilor lui Voiculescu, totusi el trebuie luat in consideratie, tocmai pentru ca nu exista decat foarte rar un scriitor “pur” fantastic. Cea mai dramatica, datorita si autorului (ce gusta pentru o clipa fructul mortii), ramane povestirea “In mijlocul lupilor”. E o povestire intre “Ultimul berevoi” si “Schimnicul”, tratand despre mitul vanatorului magic, despre arhetipuri, despre omul-fiara, chiar daca nu e vorba inca de lycantropie. Se pare ca, intr-adevar, vanatoarea a generat cele mai multe mituri si acte de magie, de la “glontul descantat, unsorile vrajite, talismanele, zilele faste si nefaste, precum si alte randuieli ale vanatului, mergand pana la purificare”.

Si repede se inteti nu un dialog. cu toate instinctele treze si incordate. Contururile lui treceau dincolo si se lungeau pe tavanul scund ca ale unei zeitati protectoare”. povestitorul cade dintr-un tufan si asista la o scena unica: “Cum stam trantit si il vedeam de jos in sus. Si in mijlocul acestor icoane. mai ales din degete: un fel de materie fosforescenta. Pe urma nu m-am mai gandit la asta. de . Cativa alergand. o inganare salbateca intre Luparul si nevazutul ale carui glasuri dureroase se apropiau pe pasi nesimtiti. ca explicatiile lui Voiculescu nu distrug misterul. ci. si mai usturoiat duhnea din el cu o tarie de neinvins”. ca la Altamira sau Lascaux: “Pe peretii varuiti cu alb.Protagonistul povestirii este un lupar. chipuri mari si mici de lupi. de cerbi. am uitat. Ca si in magia vechilor vanatori. tot in odaie se gasesc. Magia e indelung pregatita: e aleasa “noaptea Sfantului Andrei. un polilog. Finalul povestirii e impresionant si demonstreaza.. mai degraba. Iar izul puternic. altii cu huma rosie. ce fagaduieste judecatorului care il achitase intr-un proces ca il va lua “cu el intr-o noapte potrivita” sa-i “arate mestesugul sau la lupi”. Fara acesta magie. multi in atitudini nefiresti. se largise dincolo de el. ci as zice. de pilda sculati in doua picioare sau suiti in copaci ramurosi. Omul meu crescuse. il adancesc: “Dar atunci si acolo. odaia Luparului arata ca o pestera cu picturi preistorice. Dar adevarata magie se manifesta in chemarea fiarelor: “Omul iar suna. cand lupii isi primesc pentru tot anul merticul lor de prazi”. Din neatentie. cu sarica infoiata si cu caciula motata acoperind luna. o data in plus. chipuri de animale. mi s-a parut enorm. plasmuite in lut. un om urias cu o bata enorma. vulpi si mistreti.. mirosul nesuferit de nimeni. Si dintr-un colt al lumii alt urlet mai fiornic dete semne. Din ochii cascti ii zbucneau un fel de vapaie.. ca la licurici.. am fi fost pierduti. cu care-i mana parca. altii cazuti. imi amintesc ca am facut fara sa vreau reflectia ca vapaia aceea era toata vointa omului exasperata. in felurite infatisari. tot fluidul magic strans si condensat de fiinta celui care facea efortul extraordinar sa alunge primejdia. Dar acum iar incep sa pricep. ca si din mainile intinse. care-i facea pe margini un cearcan in jurul capului. zugraviti unii cu carbune. cum stam cazut in mijlocul fiarelor. trase de clamoarea tot mai intetita a vrajilor”.

oferita de autor prin intermediul magistratului. Acelasi lucru se intampla si cand e vorba de magie. construindu-si un mediu in care aceasta mentalitate mitica. magic. aceasta cunoastere in spirit este posibila (experienta in sine fiind plasata intr-un anume moment care pastreaza chiar si pentru omul modern o incarcatura mitica si anume “noaptea de Sfantul Andrei”). Numai cunoscandu-l astfel. ca sa poata cuprinde si intelege pe lup. sa si-l asimileze. le analizeaza si le atribuie un sens pe care il perpetueaza prin povestirea unei situatii exemplare. Valoarea scrierilor sale e asigurata de . Elementele fantastice prezente in textul lui Voiculescu sunt urmatoarele: ezitarea cititorului intre o explicatie logica si alta ilogica in ceea ce priveste actiunea si comportamentul personajelor. ci vana primejdii. dinaintea caruia haiticul de rand se retrage infiorat. scrierea sa capata valoare artistica. prezentata obiectiv din perspectiva unui personaj direct implicat. ori de cate ori V oiculescu apeleaza la forta mitului. sageta taine potrivnice. O formidabila activitate de duh. cel care a pastrat misterul vanatorii si cel al comunicarii cu lupii transmise din generatie in generatie.. putea sa-l supuna si sa-l stapaneasca. intindea curse pentru probleme de existenta. ci si de magie. adancime si maretie. ajungand intr-un final la intelegerea sensului mitic al experientei traite si la povestirea acestei situatii exemplare. iar in povestirea propriu-zisa construieste o situatie reala. fie ca autorul ne propune o viziune magica a realului.. Aceasta situatie concreta reactualizeaza ipostaza omului mitic prin intermediul Luparului.”. Omul preistoric nu alerga dupa fiare. marele lup spiritual de dincolo. pe care noi nu o mai putem savarsi. In povestirea “In mijlocul lupilor” acest mit al vanatorii presupune ca vanatorul nu se foloseste doar de forta fizica si de forta spiritului. Atitudinea magistratului fata de mit si fata de situatia in sine se apropie foarte mult de atitudinea omului mitic: observa situatiile particulare. Autorul reactualizeaza mitul in rama prin discutia de la cabana. fie ca e vorba de descrierea unui ritual magic..salbaticiunea stramta a lui. ca oamenii la aparitia unui inger.. Am constatat ca. respectiv intruziunea neasteptata a irealului in real astfel incat granita dintre real si ireal este anulata. particulara. Magul primitiv devenea prin asta arhetipul lupului.

dintre amanuntul aparent nesemnificativ si proiectia cosmica a unui gest simbolic. usor arhaizant. gandesc la statui. povestitorul fiind aproape intotdeauna altcineva. Voiculescu ramane un spirit pozitivist. prin intermediul povestirii. Voiculescu vrea sa transforme cotidianul intr-un mit (chiar daca fictional creaza impresia ca il paraseste. V. De aici si formidabila impresie de vechime. cea a intamplarii narate. de reactiile imediate ale martorilor. pentru ca el sa devina simbol si apoi mit. Magician al cuvantului. plonjeaza intr-un trecut indeterminat. personajele. e mai multa tacere decat cuvant in lumea lui Voiculescu. Limbajul sau este unitar (adecvat situatiei literare si fictionale). la senectute.echilibrul dintre sacru si profan. Mateiu sau Marquez si isi obiectivizeaza mereu povestirea si. chiar in portrete (mai ales in cele feminine). Voiculescu. al ritualurilor. pare sedus de efecte. Personajele lui sunt statuare. Pentru V. o inedita istorie a sufletului romanesc. nerodat parca de timp. personajele sunt ca sub imperiul unei vraji. atunci sigur prin perspectiva aleasa. de anistoric si aspatial. chiar daca povestirea e redactata la persoana I. Voiculescu e lenta. implicit. este o cale fireasca si necesara de acces in/spre mit. Vorbele sunt indelung cumpanite. un om de stiinta. de inlunatie. al actelor magice. de fixarea cat mai exacta. imaginarul e catastrofic uneori. Textul lui Voiculescu e suculent. de retraire plenara a mitului. concreta a unui peisaj. Caragiale. carageliana si eliadesca. ale personajelor. Lumea lui V. fantasticul e natural. incarcat de o aura de mister. solemna. . El portretizeaza. participa la un dans cu schimbari abia perceptibile de locuri. patinat. are savoarea lui Creanga. plin de miresme si otravuri dulci. lipseste total acea agitatie sterila. Vo iculescu pleaca din contemporanitate si. gratios si expresiv. pentru al relativiza apoi sub forta ritualului si a mitului. daca nu prin datele esentiale. el a reusit sa scrie. atinse de somnambulism. e interesat de limbaje. magia sprijinindu-se pe rit si pe superstitii populare. prin povestire). Profund cunoscator al folclorului. de la cel gestual la cel verbal. dintre vechi si nou. pare preocupat de o singura realitate. Scriitorul eternizeaza gestul.

cu alte valori.” .“Fantasticul lui Voiculescu se iveste din nevoia omului de a se sustrage realului imediat. cu alte teritorii. fantasticul sau incepe prin a fi existential si sfarseste prin a fi doctrinar. de a evada intr-o lume cu alte legi. o lume aparent aflata pe cale de disparitie sau macar amenintata.Lucian Strochi .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful