Al – Jazeera - influenţă şi percepţie în lumea arabă Motto: "Atunci când războiul devine un sport cu spectatori, mass-media devine

teatrul decisiv de operaţiuni" (Michael Grant Ignatieff1) Canalul Al Jazeera („Peninsula”, în limba arabă), a devenit un brand în lumea arabă, acea oglindă în care comunitatea pe care o reprezintă se întreabă „cine este cea mai grozavă din lume”, şi în mod repetitiv, comunică lumii arabe că rămâne suverană ca religie, obiceiuri, cultură. Ascensiunea rapidă a acestuia s-a datorat globalizării, nevoii publicului arab şi musulman de a vedea evenimentele războiului din Irak şi din perspectiva arabă.Al Jazeera oferă comunităţii arabe ştiri şi informaţii de recunoaştere, de apartenenţă la un anume filon identitar. Prin modul în care îşi construieşte emisiunile, canalul respectiv flatează auditoriul, îl face special, strategie de marketing prin care îi livrează informaţia pe care o aşteaptă. Dintr-un post tv local, Al Jazeera a cunoscut o evoluţie ascendentă fulminantă, ajungând să se poziţioneze, în cel de al nouălea an de emisie, pe locul 5 în topul celor mai influente mărci din lume, conform unui sondaj internaţional realizat de brandchannel.compe aproape 2.000 de participanţi. Înaintea sa, în acelaşi top s-au clasat Apple, Google, IKEA şi Starbucks2. Postul competitor, BBC, ocupă poziţia nouă. În ultimii ani, canalul arab de televiziune care emite prin satelit din Qatar a fost o apariţie constantă în programele de ştiri din întreaga lume,
1

The Lesser Evil: Political Ethics in an Age of Terror, Princeton University Press. 2004, p. 124; fost lider al Partidului Liberal din Canada şi lider al opoziţiei, între 2008 şi 2011, istoric reputat, a deţinut poziţii academice la Universităţile din Cambridge, Oxford, Harvard şi Toronto. Cunoscut scenarist de radio şi televiziune, a lucrat în cadrul unor emisiuni cultural pentru posturile de televiziune britaniceChannel 4, BBC 2şiBBC2 Arte. 2 http://www.brandchannel.com/features_effect.asp?pf_id=248 (data accesării: 12 martie 2011)

datorită acoperirii pe care a realizat-o campaniei militare aliate din Irak, a urmărilor acesteia, dar şi a faptului că a fost „destinatarul favorit” al mesajelor video transmise de terorişti celebri, lideri ai reţelei al-Qaeda focalizându-şi şi transmiţându-şi prin Al Jazeera atacurile verbale la adresa Statelor Unite şi nu numai. Canalul qatarez a oferit o alternativă viabilă de ştiri, transmise 24 de ore din 24, la mult mai celebrele BBC sau CNN. În pofida interdicţiilor suportate, fie pentru că numeroşi reporteri au fost expulzaţi sau reţinuţi, fie pentru ca a fost boicotată nemaiprimind reclame, Al Jazeera este percepută ca fiind o entitate relativ independentă în regiune şi a câştigat rapid credibilitate dincolo de graniţele sale. Compania pretinde că acoperă integritate şi echilibru. Din 2005 Al Jazeeradispune de o versiune în limba engleză, Al Jazeera English3. Pe măsură ce conflictul din Irak trenează şi nu pare a avea un final, se prefigurează un singur câştigător care nu este o forţă militară, o putere administrativă, ci acest canal TV, perceput caun Phoenix al massmedia născut din cenuşa defunctului canal BBC - TV Arabic. Cu un grant de 150 de milioane de dolari acordat pe 5 ani din partea emirului din Qatar, Al Jazeera şi-a început transmisia în 1996. Din „baza” de la Doha, Qatar, canalul transmite pentru naţiunea arabă şi pentru Europa prin satelit, mărindu-şi spaţiul de emisie odată cu creşterea popularităţii, ajungând să devină în anul 1999, primul post arab de televiziune care transmitea 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Curând, Al Jazeera a trecut la emisie mondială, ajungând să acopere evenimente din SUA, Asia, America Latină şi Australia, iar în 2001 înregistra deja peste 50 de corespondenţi în mai mult de 30 de ţări şi semna un contract de
3

astăzi toate punctele de vedere cu obiectivitate,

http://english.aljazeera.net

parteneriat prin care asigura CNN acoperire regională. Transmisiile canalului au fost deseori catalogate în Occident ca fiind inflamatorii sau senzaţionale, dar audienţa în spaţiul arab a crescut cu milioane de telespectatori. Până în momentul începerii conflictului din Irak, în martie 2003, Al Jazeera ajunsese deja cel mai identificabil brand arab din lume. În săptămâna de după lansarea versiunii în limba engleză, Al Jazeera a fost cel mai căutat cuvânt prin motoarele de căutare Google şi Lycos. În prezent, audienţa Al Jazeera este estimată la peste 45 de milioane de oameni, număr care creşte zilnic, dar din motive diferite faţă de cele iniţiale. Dacă la început audienţa loială Al Jazeera era atrasă de libertatea de exprimare şi de independenţa afişată, un fapt rar în lumea arabă, acum este vorba despre integritatea profesională de care a dat dovadă, captând telespectatorii arabi cu abilitatea de a reda aspecte din viaţa reală, ignorate sau înjosite de alte posturi, cum ar fi CNN. A reuşit să înregistreze un număr mare de abonamente până şi în SUA, raportând semnarea a peste 165.000 de astfel de contracte cu americanii. În timp ce pentru Al Jazeera alte posturi arabe nu reprezintă „concurenţa”, principalii „adversari” pe piaţa media au ajuns giganţii BBC şi CNN. Pentru moment, problema principală a Al Jazeera o constituie finanţarea, întrucât grantul oferit de emirul Qatar-ului şi-a încheiat perioada de graţie. „Miracolul” Al Jazeera poate fi înţeles doar cunoscând foarte bine condiţiile de cenzură a presei în care aceasta s-a născut. Acum un deceniu, înainte de Al Jazeera, serviciile de presă arabe erau sub o cenzură drastică şi dramatică din partea autorităţilor statelor în care îşi aveau bazele. La aceasta se adaugă puternica influenţă religioasă. Subiecte de genul disensiunilor politice ori diferite aspecte ale Islamului erau considerate

tabu-uri - „off limits”. Al Jazeera a avut „inteligenţa” de a identifica nevoile audienţei şi de a se acorda la ele, rămânând, deopotrivă, fidelă nevoilor şi cerinţelor lumii arabe. Reputaţia de care beneficiază în prezent canalul arab inspiră în egală măsură „dragoste şi ură”. Capitalul de imagine şi credibilitate al televiziunilor arabe este direct proporţional cu numărul impresionant de telespectatori musulmani, respectiv 1,5 miliarde de persoane, dintre aceştia circa 340 de milioane vorbitori de arabă, reprezentând populaţia ţărilor membre ale Ligii Arabe. Tendinţele de expansiune ale brandului Al Jazeera sunt reflectate în lansarea unor versiuni în limba engleză, precum Al-Jazeera English, care mai emite în Africa, Orientul Mijlociu, Asia-Pacific, Asia Centrală şi de Sud. Aparent, televiziunile arabe nu diferă de cele occidentale, însă la o privire mai atentă se remarcă particularul ce ţine de ethos, de tradiţia şi cultura islamică. Mijloacele moderne de comunicare în masă sunt croite după aceste pattern-uri străvechi. De obicei, în vecinătatea instituţiilor mediatice se află lăcaşuri de rugăciune, care să permită jurnalistului un moment de reculegere în timpul programului, apoi, vestimentaţia angajaţilor, haine albe, tradiţionale, iar femeile eşarfe, trădează o atitudine de evidenţiere explicită a apartenenţei religioase. Iată cum această notă de practică islamistă este relevată într-un spaţiu mai degrabă deschis spre modernitate. În recuzita televiziunii se regăsesc studiourile emisiunilor fixate pe staţii ale spaţiului arab, tastaturile au caractere arabe, crainicii citesc pe ecrane de la dreapta la stânga, vorbind cu toţii aceeaşi limbă pentru că au provenienţă comună - ţările Ligii Arabe. Publicul din toată lumea a avut ocazia să vadă perspectiva arabă asupra războiului, prezentată de televiziunile Al Jazeera, Al-Arabiya, AbuDhabi TV. Prin contrast, mass-media occidentale s-au limitat la imagini

video şi foto, iar autorităţile de la Pentagon au justificat aceasta prin protejarea secretului operaţiunilor. Imaginile transmise de la faţa locului de Al Jazeera au făcut din acest canal un echivalent al CNN-ului pentru războiul din Golf din 1991, respectiv sursa de informaţii cea mai bogată pentru toată lumea, devenind cea mai influentă televiziune arabă, prin ştiri în care se recunoaşte. În prezent, Al Jazeera este canalul prin satelit cel mai popular în lumea arabă, fiind plasat pe poziţia 25 în clasamentul brandurilor şi apreciată drept singura televiziune independentă din Orientul Mijlociu. Canalul este finanţat de emirul Qatarului cu 30 de milioane dolari/an, acesta continuând să investească în televiziunea considerată foarte importantă pentru liberalizarea politică a ţării. Al-Jazeera are o reţea extinsă de corespondenţi în lume, 40 de birouri (printre care se numără cele de la Paris, Londra, Bruxelles, Sarajevo, Moscova, Ankara) şi a semnat acorduri de colaborare cu posturi naţionale europene ca: ZDF din Germania, ITN din Marea Britanie, RAI din Italia, France Télévision şi TF 1 din Franţa, iar în 2005, un acord de cooperare cu China Central Television. În SUA, unde trăiesc 6-8 milioane de musulmani, emisiunile sunt dublate, din 2002, în limba engleză, iar din 2004, şi guvernul canadian a aprobat accesul Al Jazeera în sistemul naţional de transmisie prin cablu. Al Jazeera a devenit astăzi un fenomen mediatic, cu popularitate crescândă din perioada post 11 septembrie 2001, şi definitivată în timpul războaielor din Afganistan şi Irak. În opinia analiştilor de la RAND Corporation linia politică a canalului Al-Jazeera o reflectă pe cea a Frăţiei Musulmane din Qatar, susţinere argumentată prin faptul că războiul difuzat de media lumii arabe şi

musulmane era numit ”Invazia”, în timp ce la televiziunea americană războiul era denumit ”Operaţiunea libertate pentru Irak”. Această poziţie a suscitat comentarii în ambele tabere, organizaţia Al-Qaeda din Irak acuzând postul că este purtătorul de cuvânt al forţelor americane din Irak, iar oficialii americani reproşând televiziunii arabe că a dat dovadă de lipsă de obiectivitate şi că difuzează mesajele unor grupări teroriste. Prin imaginile şocante difuzate de Al Jazeera în contextul războiului din Irak, SUA şi-au pierdut popularitatea în domeniul vizualului, în ţările musulmane. Cu toate acestea, numeroşi lideri arabi au considerat, în perioada traversată de la lansarea postului TV, că acesta abordează subiecte politice şi sociale considerate tabu, cum ar fi precaritatea instituţiilor democratice sau persecutarea disidenţilor politici, fiind nemulţumiţi, totodată de faptul că acordă spaţiu de manifestare islamiştilor integrişti. Ca urmare, în Arabia Saudită, liderii spirituali musulmani au emis o ”fatwa media” pentru a-i ţine departe pe credincioşi de mesajul eretic. De interes zonal rămâne şi televiziunea grupării şiite Hezbollah, AlManar (“Farul” în limba arabă), care s-a construit ca portavoce a Hezbollah pentru a-i creşte popularitatea printre libanezi, ajutând direct la recrutarea de susţinători pentru grupare. Radicalitatea postului transpare în iniţiativa de a face publice opiniile liderilor Hezbollah privind “duşmanii lumii arabe”: Statele Unite, numite “Marele Satan” şi Israelul. Postul are 300 de angajaţi, majoritatea membri ai Hezbollah, birouri în Dubai, Egipt, Iran şi Iordania, corespondenţi în Belgia, Franţa, Kosovo, Kuweit, Maroc, Rusia, Suedia, Siria şi, nu în ultimul rând, Statele Unite. În decembrie 2003 se estima că Al-Manar avea 10 milioane de telespectatori în lume zilnic, postul fiind al doilea ca importanţă în lumea arabă şi

musulmană, după televiziunea Al Jazeera din Qatar. La acest canal nu mai întâlnim latura umană, emoţională a războiului, cultivată adesea de Al Jazeera, abordarea ponderată a problematicii societăţii arabe, ci promovarea explicită a atentatelor sinucigaşe anti-israeliene, văzute ca o supremă formă de martiriu. Mesajul general al programelor Al-Manar este redat de mai vechea deviză a grupării Hezbollah: “Moarte Americii!”. Deşi Al-Manar se proclamă o “televiziune a arabilor şi musulmanilor”, "controlul exercitat de gruparea teroristă Hezbollah asupra sa o exclud din categoria instituţiilor de media4; din acest punct de vedere, orice comparaţie cu postul Al Jazeera poate fi considerată defăimătoare de către jurnaliştii televiziunii din Qatar. Calitatea de formator în lumea arabă a postului Al Jazeera este relevată prin faptul că transmite informaţii libere, de parcă democratizarea acestor ţări arabe ar începe cu televiziunile. Concurenţa internaţională în spaţiul arab reprezintă un alt factor motivant pentru televiziunea arabă. În final, este de remarcat îngrijorarea liderilor din cadrul Ligii Statelor Arabe privind efectele televiziunii asupra populaţiei, care a dus la adoptarea unei carte care să stopeze „anarhia satelitară” şi să protejeze societatea arabă contra efectelor nocive ale mondializării.

4

George Surugiu, Al Manar TV - "televiziunea de gherilă" a Hezbollah, în "Sfera politicii", nr. 112, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/112/art9-almanar.html (data accesării: 15 martie 2011)

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful