UN

CUPRINS

Cap. I Consideraţii generale privind contractul de muncă
1.1 Evoluţia contractului individual de muncă ……………………………………1 1.2 Consideraţii introductive cu privire la instituţia contractului individual de muncă ………………………………………………………………………………….3 1.3 Scurtă comparaţie între condiţii şi clauze la încheierea contractului individual de muncă din sectorul public şi contractul individual de muncă din sectorul privat …………………………………………………………………………………..7

Cap. II Condiţii la încheierea contractului individual de muncă
2.1 Condiţii de validitate ale contractului individual de muncă 2.1.1 Capacitatea juridică a părţilor contractului individual de muncă …………10 2.1.2 Consimţământul părţilor …………………………………………………..14 2.1.3 Obiectul şi cauza contractului individual de muncă ………………………17 2.2 Condiţii specifice încheierii contractului individual de muncă 2.2.1 Examenul medical …………………………………………………………18 2.2.2 Repartizarea în muncă ……………………………………………………..20 2.2.3 Avizul prealabil ……………………………………………………………22 2.2.4 Condiţii de studii …………………………………………………………..22 2.2.5 Condiţii de vechime în muncă şi în specialitate …………………………...23 2.2.6 Concursul sau examenul …………………………………………………..24

2.2.7 Perioada de …………………………………………………………26 2.2.8 ……………………………………………………………………..27

probă Stagiul

Cap. III Clauze prevăzute în contractul individual de muncă
3.1 Clauze esenţiale ale contractului individual de muncă 3.1.1 Durata contractului individual de muncă ………………………………….28 3.1.2 Felul muncii ……………………………………………………………....31 3.1. 3 Locul muncii ……………………………………………………………..36 3.1.4 Condiţii de muncă………………………………………………………….42 3.1.5 Salariul …………………………………………………………………….44 3.1.6 Timpul de muncă şi timpul de odihna ………………………………………48 3.2 Clauze specifice prevăzute de Codul muncii 3.2.1 Clauza privind formarea profesională ………………………………………51 3.2.2 Clauza de neconcurenţă …………………………………………………...53 3.2.3 Clauza de mobilitate ……………………………………………………… 55 3.2.4 Clauza de confidenţialitate ………………………………………………...57 3.3 Clauze neprevăzute de Codul muncii 3.3.1 Clauza privind drepturile de proprietate intelectuală ………………………...59 3.3.2 Clauza de stabilitate. Clauza de prelungire …………………………………..62 3.3.3 Clauza de obiectiv……………………………………………………….…… 63 3.3.4 Clauza de conştiinţă…………………………………………………………...65 3.3.5 Clauza de risc ………………………………………………………………...66 3.3.6 Clauza de restricţie în timpul liber …………………………………………...67 3.3.7 Clauza de delegare de atribuţii ……………………………………………….68 3.3.8 Clauza de mobilitate profesională ……………………………………………68 2

3.4 Clauze interzise la încheierea contractului individual de muncă 3.4.1 Clauza de exclusivitate ……………………………………………………….70 3.4.2 Clauza de variabilitate ………………………………………………………..71 3.4.3 Clauza prin care salariatul ar fi condiţionat să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizaţie sindicală …………………………………..71 3.4.4 Clauza prin care s-ar limita dreptul salariatului de a participa la grevă ……...72

Cap. IV Contractul individual de muncă în Dreptul Comparat
4.1 Aspecte generale de drept comparat cu privire la contractul individual de muncă 73 4.2 Aspecte de drept comparat privind durata contractului individual de muncă……74 4.3 Aspecte de drept comparat privind clauza de neconcurenţă …………………… 75 Cap.V Concluzii………………………………………………………………..

IVERSITATEA „SPIRU HARET”
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE

GHIDUL DE STUDIU PENTRU PLATFORMA BLACKBOARD LA

DREPT DIPLOMATIC ŞI CONSULAR
3

lector. Dan Năstase NOIEMBRIE 2007 4 . univ. dr.

ale statului. Ministrul de externe 5 . Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Manualul recomandat: Dan Năstase. Bucuresti telefon: 334-4419 / 334-6205 e-mail: ushrise@spiruharet. Se fac referiri la regulile de curtoazie diplomatică şi la ceremonia diplomatică. imunitatea diplomatică 3. (2006). sursele dreptului diplomatic. Regulile cu privire la activitatea diplomatică a şefului de stat şi a şefului de guvern 4. componenţă.30. Universitatea Spiru Haret. . Misiunea diplomatică: funcţii. ale statului. ora 18. reglementează diplomaţia ca mijloc de înfăptuire a politicii externe a acestora. Introducere: relaţii politice şi relaţii diplomatice. definirea dreptului diplomatic. ora 16. seminar: vineri. Se pune accent pe cultivarea recursului nemijlocit la izvoarele dreptului diplomatic şi consular şi pe deprinderea utilizării corecte a doctrinei şi terminologiei de specialitate. Se descriu activităţile specifice ale serviciilor diplomatice intern şi extern. Dan Năstase danmnastase@yahoo. Se descriu activităţile specifice ale serviciilor diplomatice intern şi extern.fr adresa la facultate: Şoseaua Berceni. considerate a fi expresia voinţei statelor. Se înfăţişează aspectele juridice principale.verificare finală electronică prin test grilă Consultaţii pentru studenţi: vineri. Sector 4. precum şi activitatea consulară. considerate a fi expresia voinţei statelor.20 Adresa e-mail pentru contact cu studenţii: danmnastase@yahoo.00. privilegiile diplomatice. Se pune accent pe cultivarea recursului nemijlocit la izvoarele dreptului diplomatic şi consular şi pe deprinderea utilizării corecte a doctrinei şi terminologiei de specialitate. Editura Fundaţiei România de Mâine. Se fac referiri la regulile de curtoazie diplomatică şi la ceremonia diplomatică.ro Conţinutul tematic al cursului: 1. reglementează diplomaţia ca mijloc de înfăptuire a politicii externe a acestora.fr Titularul cursului: lector dr. precum şi activitatea consulară. Se prezintă principiile şi normele care.GHIDUL DE STUDIU PENTRU PLATFORMA BLACKBOARD la DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR Codul cursului: Ri/Ri/3/6/09 Denumirea cursului: Drept diplomatic şi consular Tip curs: obligatoriu Durata cursului /Număr de credite: semestrul al VI-lea /4 (patru) Perioada de accesare a cursului: prelegeri: vineri. caracteristice pentru structura instituţiilor diplomatice şi consulare. caracteristice pentru structura instituţiilor diplomatice şi consulare. Se înfăţişează aspectele juridice principale. codificarea dreptului diplomatic şi consular. Bucureşti Obiectivul principal al cursului: Se prezintă principiile şi normele care. ora 19. Modul de stabilire a notei finale: .octrina dreptului diplomatic 2. Drept diplomatic şi consular. 24. nr.

Misiunea diplomatică ad-hoc 6. funcţionarul consular onorific 14. Relaţiile diplomatice 10. Ambasada . înfiinţare şi desfiinţare 11. 6 . Forul internaţional.5. funcţionarul internaţional 8. personalul consular. reprezentarea statelor la organizaţia internaţională. Postul consular . Personalul ambasadei 12.funcţii. conferinţa internaţională 7. Serviciul public pentru diplomaţie. Funcţiile şi privilegiile consulare. Organizaţia internaţională – for diplomatic.relaţiile consulare. Ramurile internă şi externă ale serviciului diplomatic 9. Privilegiile misiunii diplomatice permanente 13.

Editura Lumina Lex. Drept diplomatic şi consular. Diplomaţia. Universitatea Spiru Haret. Amintirile unui negociator. (2000). Anghel. (1996). Editura Militară. (2003). Editura Fundaţiei "România de Mâine". M. Drept diplomatic şi consular. Lumina Lex. În tranşeele Europei. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. 7 .Bibliografie minimă obligatorie Dan Năstase. Drept diplomatic. Bucureşti Bibliografie facultativă Aurel Bonciog. Editura Fundaţiei România de Mâine. Drept diplomatic şi consular. Bucureşti. Dumitru Mazilu. Bucureşti (pp. Drept internaţional public. (2006). 13-146) Vasile Creţu. Bucureşti Ion. (1993). Bucureşti Valentin Lipatti. (2002). Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene.

convenţiile privind domeniul dreptului diplomatic. dreptul diplomatic. Guvernul acţionează după criteriul suveranităţii. . la ansamblul afacerilor publice. naţionale. Politica externă este instrumentul prin care se acţionează asupra împrejurărilor externe. codificarea. ale identităţii naţionale. Obiectiv: stabilirea locului dreptului diplomatic în cadrul dreptului internaţional public. codificarea dreptului diplomatic şi consular. elaborată de cei care au ajuns să facă politică de stat. codificarea dreptului diplomatic şi consular -Doctrina dreptului diplomatic Introducere: Sfera de constituire şi de aplicare a dreptului diplomatic se conturează prin abordarea distinctă a relaţiilor politice şi a relaţiilor diplomatice dintre state şi prin definirea diplomaţiei ca profesie. Capacitatea guvernului de a orienta politica externă decurge din consensul cercurilor politice interne cu privire la elementele definitorii. este necesară cunoaşterea formelor de exprimare a acestei componente a dreptului internaţional public. diplomaţia forurilor internaţionale şi activitatea serviciilor diplomatice şi consulare. doctrina.Prezentarea lecţiei întâi Relaţii politice şi relaţii diplomatice. Concepte cheie: politica. defineşte şi reglementează raporturile cu guvernele străine şi participarea statului la relaţiile internaţionale. diplomaţia. a regiunilor. Comisia de Drept Internaţional a ONU Rezumat: Politica este conducerea treburilor publice. politica externă. dar şi a relaţiilor externe ale străinilor. este aplicată de serviciile statului.octrina dreptului diplomatic. Politica externă. descrierea procesului de codificare a dreptului diplomatic şi a celui de constituire a doctrinei în materie oferă un ghid util recurgerii la sursele esenţiale. a diferitelor organizaţii teritoriale. sursa de drept. Politica externă a statului se exprimă prin declaraţii ale autorităţilor. Interesele se constituie prin interacţiune socială şi deciziile de politică externă se iau sub influenţe culturale şi simbolice comune. 8 . în politica externă domină autoritatea publică. definirea dreptului diplomatic. Satisfacerea interesului naţional înseamnă şi luarea în considerare a intereselor private. principiile dreptului diplomatic. a municipalităţilor. Pentru cunoaşterea. la evenimentele din acest domeniu. la guvernare. definirea surselor dreptului diplomatic. O parte a politicii externe se constituie în afara nucleului statului. politica externă a statului rămâne instrumentul de reafirmare a suveranităţii statului şi a identităţii naţionale. respectarea şi aplicarea normelor de drept diplomatic. considerate incontestabile. discursuri ale reprezentanţilor statului în timpul vizitelor pe care le întreprind în străinătate sau le primesc din străinătate. a relaţiilor externe proprii. regionale sau globale. Întrucât condiţia esenţială a politicii externe este realitatea străinătăţii. extraneitatea. Politica externă a statului este activitatea prin care guvernul stabileşte. cutuma diplomatică. analogia. Celelalte organizaţii fac politică pentru a ajunge să facă politică de stat. Statul face politică de stat. sursele dreptului diplomatic. discursuri parlamentare. sentinţele în materie ale Curţii Internaţionale de Justiţie. prezentarea reglementărilor în vigoare privind diplomaţia la nivel înalt. În condiţiile interacţiunii cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale locale. Face politică acela care participă la conducerea treburilor publice. la confruntarea dintre partide. fiind rezultatul contribuţiei provinciilor.

Această activitate le aparţine acestor instituţii. Prin normele de drept diplomatic se stabileşte modul de aplicare a normelor de drept internaţional public şi. Dreptul diplomatic este ansamblul normelor de drept internaţional pentru activitatea diplomatică. Relaţiile diplomatice şi consulare sunt relaţii între state şi statele sunt subiectele dreptului diplomatic şi consular. dar şi în doctrină. Naţiunea străină este altă naţiune decât naţiunea proprie. diferendele dintre state. schimburi de vizite. Regulile activităţii diplomatice au rădăcini adânci în tradiţie. Ca urmare. ca şi despre "diplomaţia franceză". Diplomaţia este profesia reprezentării statului în relaţiile cu alte state. de statele străine. limba străină. apare ca aplicarea unei tehnici de comportament în conducerea relaţiilor interstatale. pentru fiecare persoană. ca urmare. altfel decât cu forţa. Diplomaţia este şi denumirea corpului agenţilor diplomatici ai statului. Ea constă din discursuri. aşa cum au statute proprii profesorii. adică activitatea serviciului diplomatic al statului. tradiţiile şi uzanţele legate de relaţiile dintre state. nu doar în presă. Diplomaţia este aşadar profesia diplomatului. noţiunea semnifică serviciul diplomatic naţional. Activitatea diplomatică şi activitatea consulară decurg din atribuţiile instituţiilor autorităţii statului. cancelariilor şi ambasadelor. "diplomaţia rusă". componente al administraţiei statului. misiunilor diplomatice. Sunt doctrinari care consideră că dreptul diplomatic ar fi procedura dreptului internaţional. Fiecare persoană are un stat propriu. Aceste servicii. legată de raporturile dintre state. Activitatea diplomatică le revine şi le aparţine serviciilor publice. militarii şi poliţiştii. statului. lumea se divide în ceea ce este şi ceea ce nu este străinătate. inclusiv instituţiilor pentru relaţii diplomatice. activitatea diplomatică. Străinul nu aparţine comunităţii naţionale. normele după care funcţionează aceste relaţii aparţin dreptului internaţional public. fiindu-i proprii o ordine străină. cetăţenia străină. ele au fost preluate şi cultivate ca rod al unor învăţături fundamentale. persoanele trăiesc şi locuiesc în lumea întreagă. negociază cu alte state. Fiecare din aceste servicii naţionale au ca misiune definitorie aplicarea politicii de înfăptuire şi de apărare a intereselor statului naţional pe care îl reprezintă. Statele îşi rezolvă problemele de relaţii şi prin forţă. distinct de celelalte state. În realitate. transmit şi primesc mesaje. Ele constituie mecanismul de întreţinere a relaţiilor dintre state. dreptul diplomatic este subramură a dreptului internaţional public. corespondenţă. despre "diplomaţia românească". un stat străin cu un suveran străin şi o suveranitate străină. Diplomatul este funcţionar public având statut propriu. Activitatea diplomatică este activitatea reprezentanţilor desemnaţi de state. În raport cu politica externă. Diplomaţia statului este activitatea diplomatică desfăşurată de reprezentanţii lui. numele străin. Activităţiile diplomatice înseamnă în primul rând dialog. în primul rând în relaţiile politice cu alte state. 9 . Diplomatul deţine profesia de a concilia interesele divergente ale statelor aplicând regulile. unui stat străin. Statul propriu este statul în afara căruia este străinătatea. Relaţiile diplomatice şi relaţiile consulare sunt relaţii inter-statale. Relaţiile diplomatice sunt relaţiile dintre state realizate prin serviciile diplomatice. Când se vorbeşte. Diplomaţia armonizează ordinea unui stat cu ordinea altui stat. Activităţile diplomatice le oferă statelor calea paşnică de soluţionare a problemelor din ansamblul relaţiilor dintre ele. reprezintă permanent statul. Statele interacţionează în domeniul relaţiilor diplomatice prin diplomaţii lor. ci unei alte comunităţi. Se recurge la acest termen şi pentru a denumi serviciul diplomatic al statului. Iluzoriu.Prin diplomaţie se înţelege activitatea reprezentanţilor statelor. a celui care se pricepe să reglementeze.

uzanţele sunt considerate adjuvant necesar în procesul de dezvoltare a dreptului internaţional. în consecinţă. opţiunile şi deciziile personalităţilor politice. Sursele dreptului diplomatic şi ale dreptului consular se regăsesc printre sursele dreptului internaţional public. dar şi de norme juridice. de reguli fără caracter juridic. ale instituţiilor de stat şi ale reprezentanţilor acestora (funcţionari publici. Alături de normele juridice. Aceste instituţii nu acţionează în nume propriu. Normele principale de drept diplomatic şi consular sunt parte a dreptului internaţional. tacit sau expres. norme proprii în acest domeniu.De respectarea principiilor şi regulilor dreptului diplomatic depind desfăşurarea normală a relaţiilor interstatale şi realizarea obiectivelor şi a principiilor înscrise în Carta Naţiunilor Unite. În general. a dreptăţii. Raporturile de putere din cadrul comunităţii sau dintre comunităţi. Comunicarea dintre state şi reprezentanţii acestora se menţine nu numai prin aplicarea de norme juridice. consulul îşi reprezintă statul. fiecare. dar nu sunt şi subiecte de drept. precum normele care reglementează diplomaţia. Se constituie expres convenţia. Statele au competenţa de a conveni norme de drept diplomatic şi consular şi de a formula. s-a format şi s-a consolidat în timp un sistem de precedente acceptate 10 . îndeosebi în domeniile diplomatic şi consular. mai precis regulile profesiei de diplomat şi pe cele ale serviciului public de diplomaţie. Rolul uzanţelor este cu atât mai important cu cât ele se pot transforma în reguli cutumiare. Sursele dreptului diplomatic sunt formele în care statele convin să exprime şi să consacre normele în conformitate cu care se exercită activitatea diplomatică şi consulară. facilitează transformarea a numeroase uzanţe în cutumă. există însă şi norme cu privire la activitatea diplomatică şi consulară cuprinse în dreptul intern. a respectării drepturilor acestora. adică sub incidenţa jurisdicţiei statului străin. funcţionând ca auxiliar care stimulează. Domeniul uzanţelor şi cel al normelor juridice sunt permeabile unul faţă de celălalt. Statul îşi protejează cetăţeanul şi când se află în străinătate. Obiectul normelor dreptului consular. Dreptul diplomatic însumează regulile diplomaţiei. Deşi apar ca subiecte ale activităţii diplomatice. Elemente generatoare comune şi funcţii similare favorizează estomparea deosebirilor dintre regulile juridice şi cele fără acest caracter şi. diplomaţi. Subiectele de drept internaţional decid asupra reglementării activităţii lor diplomatice. îndatoririle şi competenţa instituţiilor de relaţii externe ale subiectelor de drept internaţional. În practica internaţională. Inseparabile de drept. întrucât sunt expresie a acordului de voinţă al statelor. este alcătuit din: relaţiile consulare dintre state şi statutul (organizarea şi funcţionarea) misiunilor consulare. Relaţiile consulare dintre state înseamnă colaborarea statelor în vederea protejării cetăţenilor proprii. Dreptul diplomatic este ansamblul normelor care reglementează raporturile dintre instituţiile subiectelor de drept internaţional abilitate să se ocupe de relaţiile externe ale acelor subiecte. componente ale dreptului diplomatic. instituţiile care reprezintă statele sunt obiecte ale dreptului diplomatic.) Ca şi diplomatul. Este necesară conlucrarea dintre state pentru asigurarea coexistenţei ordinilor juridice diferite şi pentru realizarea relaţiilor consulare (stabilirea de relaţii consulare. Normele dreptului diplomatic se referă la organizarea. misiunile consulare etc. Dreptul diplomatic este rezultatul consimţământului subiectelor de drept internaţional asupra normele în conformitate cu care se desfăşoară activităţile diplomatice. negociatori) au determinat conturarea de uzanţe. favorizează şi confirmă înfăptuirea dreptului. Pe lângă normele rezultate din consimţământul statelor. tradiţiile. Se constituie tacit cutuma. uzanţele îşi vădesc importanţa ca stimuli ai procesului de dezvoltare a dreptului internaţional. Ele apar ca subiecte ale activităţii diplomatice. statele ajung la acordul de voinţă asupra normelor de drept diplomatic şi consular.

drepturile şi obligaţiile reprezentanţilor statelor. în codurile dreptului diplomatic şi consular şi în convenţii bilaterale. Norme de drept diplomatic se găsesc şi în sentinţele Curţii Internaţionale de Justiţie. sunt reglementate instituţii diplomatice (numiri. a fost constituită Comisia de Drept Internaţional a ONU şi s-a declanşat un proces amplu de studiu în vederea codificării. decizii judiciare cu privire la activitatea şi statutul diplomaţilor etc. cutuma internaţională este uzanţa constantă şi uniformă.) Carta întocmită la San Francisco şi semnată de reprezentanţii guvernelor Naţiunilor Unite la 26 iunie 1945 (Carta Naţiunilor Unite) a stabilit la articolul 13 că Adunarea Generală a ONU va iniţia studii şi va face recomandări în scopul de a promova cooperarea internaţională în domeniul politic şi de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea lui. Şi cutuma internaţională se alcătuieşte din aplicarea într-atât de înrădăcinată a unor norme. Dreptul diplomatic şi consular a fost formulat în convenţii multilaterale. este percepută ca valoare moştenită. 11 . cutuma internaţională este exprimarea tacită a consimţământului statelor cu privire la recunoaşterea unei reguli determinate ca normă de conduită obligatorie în relaţiile dintre ele. şi doctrina. exerciţiul considerat firesc datorită vechimii lui şi reluării lui frecvente. Cutuma se constituie totodată prin generalizarea practicii statelor. care au în vedere examinarea respectării lor. Pe planul dreptului internaţional. La norme ale dreptului diplomatic se recurge când nu se găsesc soluţii formulate expres în dreptul consular. adică uzanţa internaţională. Se poate observa că. Norma aplicată repetat. eventual. Dreptul diplomatic şi consular izvorăşte şi din ceea ce Naţiunile Unite consideră a fi principiile generale de drept recunoscute de state: egalitatea suverană a statelor. Regulile dreptului internaţional cutumiar continuă să guverneze materiile nereglementate. în identificarea şi înţelegerea normelor aplicabile activităţii diplomatice şi consulare. În dreptul intern. abţinerea de la ameninţarea cu forţa şi de la folosirea ei. Este utilă. prin Rezoluţia nr. dispoziţii de aplicare a unor convenţii în acest domeniu. Cutuma internaţională are. la competenţele. acolo fiind explicate cutumele şi prevederile din convenţii. regulamente privind funcţionarea misiunilor. pentru ca. care a inclus şi dreptul diplomatic şi consular. rezolvarea diferendele internaţionale prin mijloace paşnice. în alte sentinţe pronunţate de instanţe. de pildă. Au fost întâi cutumiare norme precum aceea conform căreia agentul diplomatic este inviolabil. precum elementele de ceremonie diplomatică sau mijloacele de acţiune diplomatică şi consulară. norme ale dreptului diplomatic elaborate pentru a reglementa activitatea diplomatică formele ei dintr-o perioadă anumită se extind pentru a fi aplicate la formele noi ale acestei activităţi.apoi ca norme obligatorii de drept diplomatic şi consular. încât acestea să devină temei pentru hotărârile instanţelor judecătoreşti. acceptată de state ca normă de drept. ca jus scripta şi ca expresie a consimţământului liber al statelor. Prin analogie. Norme privind ambasadele se extind şi asupra reprezentanţelor la organizaţiile internaţionale. înfiinţări sau desfiinţări de misiuni. Convenţia internaţională este sursa principală de drept internaţional ca sursă de drepturi şi obligaţii. Convenţia internaţională este mijlocul primordial de reglementare a raporturilor dintre state. să stabilească şi sancţiuni. în cadrul practicii îndelungate. totodată. Ca urmare. 174(II)/21 noiembrie 1947 a Adunării Generale a ONU. îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate (pacta sunt servanda). ca substanţă. în statutele unor organizaţii internaţionale care se referă. Convenţia internaţională prin care se consacră acordul explicit al statelor în legătură cu norme referitoare la activitatea diplomatică şi consulară este sursa principală de drept diplomatic şi consular.

G. Definiţia relaţiilor diplomatice 12 . Adunarea Generală a ONU a aprobat Rezoluţia nr. Philippe Cahier. Definiţia diplomaţiei 3. Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare a fost adoptată în 1963. statele membre ale Consiliului Europei au convenit textul Convenţiei europene cu privire la funcţiile consulare. a fost adoptată Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice. sugestii şi propuneri. Anghel. a fost adoptat Statutul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). considerate astăzi lucrări de referinţă. activitatea doctrinară de prim-plan. Raoul Genet. În 1946. examinarea. avându-se în vedere sediul oficiului acestora de la Geneva. În 1989. În prezent. În 1961. În 1947. Ernest Satow. S-au elaborat tratate specializate. 2530 (XXIV). Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia prin care a aprobat Convenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile instituţiilor specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. prin care a adoptat şi a deschis spre semnare şi ratificare sau pentru aderare Convenţia cu privire la misiunile speciale. La 8 decembrie 1969. redactarea proiectului de convenţie internaţională şi prezentarea lui statelor în vederea exprimării de opinii. pe baza unor rapoarte anuale. între ONU şi SUA s-a încheiat Înţelegerea dintre Naţiunile Unite şi SUA cu privire la Districtul Sediului Naţiunilor Unite În1956. În 1947. s-a încheiat Aranjamentul provizoriu cu Elveţia asupra privilegiilor şi imunităţilor Naţiunilor Unite.În practica ONU. Dumitru Mazilu. etapele codificării cuprind: identificarea domeniului< desemnarea unui raportor al Comisiei de Drept Internaţional care să întocmească studii cu privire la stadiul dreptului internaţional în domeniul identificat şi să elaboreze proiectele de articole. în privinţa elaborării normelor de drept diplomatic şi consular. Ion Diaconu. a procesului de codificare. deschiderea spre semnare şi aderare a convenţiei. Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia prin care a aprobat Convenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile Organizaţiei. E. în cadrul Comisiei juridice a Adunării Generale a ONU. Traian Chebeleu. La acelaşi nivel se situează contribuţiile judecătorilor la Curtea Internaţională de Justiţie care îşi exprimă opiniile cu privire la deciziile şi avizele Curţii. printre care Mircea Maliţa. D. Comisia de Drept Internaţional a prezentat Comisiei juridice a Adunării Generale a ONU (Documentul ONU A/44/10) proiectele pentru 32 de articole ale unei eventuale convenţii internaţionale privind statutul curierului diplomatic şi al valizei diplomatice neînsoţite. do Nascimento e Silva. Rodriguez Araya. Doctrina dreptului diplomatic s-a dezvoltat îndeosebi în secolele al XIX-lea şi al XXlea. Heatley. a fost adoptată Convenţia de la Viena privind reprezentarea statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale cu caracter universal. Ion M. Moussa Farag. Politica externă şi diplomaţia 2. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. În 1961. În 1975. R. convocarea unei conferinţe internaţionale speciale care să dezbată proiectul de convenţie şi să-l adopte. Paul Pradier-Fodéré. Harold Nicolson. Contribuţia românească la doctrina contemporană de drept diplomatic este marcată de numele unor iluştri teoreticieni şi diplomaţi. datorate unor autori care nu pot lipsi din nici o abordare a domeniului. se desfăşoară în cadrul lucrărilor Comisiei de drept internaţional a ONU. între Austria şi ONU s-a încheiat un acord cu privire la statutul participanţilor la Conferinţa de la Viena privind relaţiile diplomatice. În 1967. Printre ei. se numără Charles de Martens. P. În 1946.

13 . 5. Convenţia internaţională este sursă de drept a. 2b.3a. rezultatul exclusiv al activităţii guvernamentale. Serviciul diplomatic este: a. Sursele dreptului diplomatic şi ale dreptului consular se regăsesc printre a. Convenţia de la Viena privind misiunile speciale se referă la a. fără să se mai refere la cele patru categorii de state menţionate în convenţiile privind relaţiile diplomatice şi consulare a fost a. Reglementarea misiunilor diplomatice permanente 17. misiunile diplomatice ad hoc. Conferinţa Naţiunilor Unite de la Viena cu privire la reprezentarea statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale. 4b. Conferinţa cu privire la dreptul mării 7. Politica externă este: a. serviciu secret. nescrisă. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1a. prezenţa în străinătate a soţiilor şefilor de state. sursele dreptului internaţional public. 6a. b. b. 3. 5b. Normele activităţii diplomatice 5. Reglementarea activităţii consulare 18. 4. b. Cutuma diplomatică 9. Dreptul diplomatic şi dreptul consular 7. sursele dreptului penal. Doctrina de drept ca sursă a dreptului diplomatic 13. Semnificaţia reglementărilor cu privire la activitatea diplomatică a şefilor de state 14. 2. Principiile dreptului diplomatic. 6. rezultatul participării la relaţiile externe a guvernului şi a factorilor extraguvernamentali. Dreptul diplomatic şi dreptul internaţional public 6. Definiţia surselor de drept diplomatic 8. Prima conferinţă de codificare la care ONU a convocat toate statele. Reperele principale ale doctrinei de drept diplomatic contemporane. Convenţiile privind domeniul dreptului diplomatic 10. Reglementarea activităţii diplomatice legate de organizaţiile internaţionale 16. Rolul Comisiei de Drept Internaţional al ONU 15. Evoluţiei doctrinei de drept diplomatice 19. Teste pentru autoevaluare: 1. Sentinţele în materie ale Curţii Internaţionale de Justiţie 12. b. b. 11. scrisă. serviciu public.4. b.

funcţie. negociere. Misiunea diplomatică este ori "temporară". jus legationis. Înfiinţarea misiunii diplomatice "permanente" (a ambasadei. impunitate. pentru o perioadă neprecizată. ca obligaţii şi drepturi ale diplomaţilor. Rezumat Misiunea este sarcina cu care este învestită o persoană. curierul diplomatic. Prin funcţie se înţelege şi gradul din ierarhia administrativă. valiza diplomatică. : imunitatea. privilegiu. postul. scutirea de prestaţii personale. şi misiuni diplomatice „permanente”. libertatea de deplasare şi de circulaţie. imunitatea diplomatică Introducere Activitatea diplomatică se desfăşoară prin misiuni diplomatice sau în legătură cu misiunile diplomatice. demnitari şi funcţionari ai statului. funcţia este activitatea administrativă prestată. Misiunile diplomatice sunt îndeplinite de agenţi diplomatici. Funcţia înseamnă ce este de îndeplinit într-o activitate.Prezentarea lecţiei a doua Misiunea diplomatică: funcţii. 14 . continue. : ne impediatur legatio. funcţiile misiunii diplomatice apar.. reprezentare. misiune permanentă. conform consimţământului propriu şi al statului străin. rolul. Nu există obligaţia juridică internaţională de a primi o misiune diplomatică. Se poate refuza primirea unei misiuni diplomatice. Funcţiile misiunii diplomatice sunt îndatoririle principale ale celor incluşi în misiunea diplomatică Pe plan juridic. calitatea care i se atribuie pentru a o îndeplini. sarcina. imunitatea de jurisdicţie. mai precis pentru o perioadă limitată. a postului consular) este posibilă numai după stabilirea de relaţii diplomatice. personal de serviciu. definirea şi descrierea generală a privilegiilor diplomatice. Concepte cheie: misiune. componenţă. Încheierea misiunii diplomatice depinde fie de acordul în această privinţă dintre statul care a constituit misiunea şi statul pe teritoriul căruia misiunea funcţionează. analiza aspectelor esenţiale ale imunităţii diplomatice. Obiectiv: cunoaşterea misiunii diplomatice printr-o definiţie generală şi prin descrierea funcţiilor şi a alcătuirii ei. Statul sau forul internaţional care constituie o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de legaţie în mod activ. Consimţământul statului acreditar privind constituirea de misiuni diplomatice se confirmă şi prin aplicarea principiului în conformitate cu care nu trebuie împiedicată activitatea misiunii diplomatice. discontinue. privilegiile diplomatice. misiunea. personal diplomatic. Statul sau forul internaţional care primeşte o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de legaţie în mod pasiv. serviciul. Statul poate trimite în străinătate şi poate primi din străinătate. Dreptul la ambasadă (jus legationis) le revine tuturor statelor. inviolabilitate. slujba. Constituirea misiunii diplomatice este posibilă numai dacă statul în care misiunea diplomatică va funcţiona consimte. Imunitatea diplomatică este un privilegiu definitoriu pentru statutul juridic al diplomatului. aşadar. Într-o instituţie. ori "permanentă". misiuni diplomatice „temporare”. serviciul. fie de decizia unuia dintre state notificată celuilalt stat. informare. de state şi de foruri internaţionale. persona non grata. Misiunile diplomatice sunt constituite numai de subiecte de drept internaţional. misiune temporară. îndatorirea. personal tehnic-administrativ.

Persoanele care nu participă nemijlocit la îndeplinirea funcţiilor diplomatice. Informaţia diplomatică destinată statului propriu sau statelor străine se referă la statele şi societăţile străine sau la statul propriu şi la societatea proprie. obligaţia de a nu face discriminări şi de a nu afecta drepturile statelor care nu sunt implicate direct în stabilirea şi realizarea acestor condiţii. angajaţi ai serviciului public pentru diplomaţie cărora li se încredinţează funcţii auxiliare). ca funcţie a diplomaţiei. Persoana aflată în misiune diplomatică rezolvă problemele apărute în relaţiile dintre statul acreditant şi statul acreditar negociind. stemă. Misiunea diplomatică este alcătuită din persoanele trimise să îndeplinească funcţii diplomatice şi să realizeze activităţile necesare îndeplinirii funcţiilor diplomatice. Dreptul de reprezentare fiind inerent suveranităţii statelor. Şefii de misiune diplomatică sunt îndreptăţiţi să-şi reprezinte statul propriu pentru adoptarea de convenţii internaţionale bilaterale şi multilaterale. fie prin împletirea susţinerii cu apărarea. convergente sau divergente. dar realizează activităţi necesare îndeplinirii funcţiilor diplomatice alcătuiesc personalul tehnicadministrativ şi personalul de serviciu al misiunii diplomatice. Scopul lor principal este să faciliteze contactele în cadrul amplu al dezvoltării relaţiilor şi cooperării dintre state. pentru că i s-a retras consimţământul statului pe teritoriul căruia misiunea funcţionează. Negocierea caracterizează în fiecare detaliu. trebuie ca exercitarea să răspundă fără abatere la imperativul respectării principiilor de drept internaţional. Însuşiri necesare negociatorului au. Cine nu poate participa la îndeplinirea funcţiilor misiunii diplomatice pentru că lipseşte consimţământul statului de reşedinţă este persona non grata. reprezentarea. care pot fi. Oferind şi asigurând condiţii de întreţinere a misiunilor diplomatice străine. 15 . le analizează.Funcţiile diplomatice se exercită pe teritoriul statului străin. Misiunea diplomatică reprezintă statul care a constituit-o ca să vorbească în numele lui în străinătate. dar şi în ansamblu. faţă de interesele proprii. este posibilă numai în condiţiile respectării egalităţii în drepturi dintre state. Reprezentarea este funcţia diplomatică primordială. fie prin apărarea lui. Persoana aflată în misiune diplomatică acţionează în viaţa publică din străinătate şi îşi demonstrează identitatea utilizând simbolurile statului reprezentat: drapel. Privilegiile diplomatice sunt garanţia necesară împotriva obstacolelor şi a presiunilor diverse. Statul care primeşte pe teritoriul lui o misiune diplomatică străină vede în această misiune un instrument de realizare şi de apărare a intereselor de stat străine. adică persoană care nu este dorită sau nu este binevenită. Misiunea diplomatică implică servirea interesului de stat fie prin susţinerea lui. imn. Statul vede în misiunea diplomatică pe care o constituie un instrument necesar pentru realizarea şi apărarea intereselor de stat. Utilizarea informaţiei false discreditează misiunea diplomatică. Este persona non grata şi cine nu poate participa la îndeplinirea funcţiilor misiunii diplomatice. statele au. în general. Consimţământul statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcţionează poate fi retras. întrucât decurge din suveranitatea statului. toţi cei care satisfac prin conduită şi formaţie profesională criteriile definitorii ale profesiei de diplomat. Fără limitarea diversităţii actitivităţilor prin care se realizează aceste funcţii. le transmite. Misiunea diplomatică vehiculează informaţii: le culege. activitatea diplomatică. Persoanele care realizează funcţiile misiunii diplomatice sunt fie reprezentanţi ai statului (demnitari sau diplomaţi numiţi pentru a îndeplini funcţii primordiale). adresându-se reprezentanţilor altui stat sau ai altor state. le ordonează. fie membri ai personalului diplomatic (diplomaţi. conform dreptului diplomatic.

în afara sistemelor juridic şi jurisdicţional al statului propriu. dacă aceste obligaţii sunt incompatibile cu situaţia sa de cetăţean al altui stat. Dreptul diplomatic şi consular stabileşte pentru membrii misiunii diplomatice privilegiul inviolabilităţii personale. acordându-li-se dreptul de a utiliza. protejând-o. grupurilor şi organizaţiilor care încurajează. Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statului străin unde îşi desfăşoară activitatea. în activitate. atunci când este cazul. Privilegiile diplomatice sunt înlesnirile pe care statul străin le acordă misiunilor diplomatice şi personalului acestor misiuni în vederea îndeplinirii funcţiilor diplomatice. 16 . Comunicarea misiunii diplomatice cu instituţiile statului propriu se desfăşoară prin transmiterea de mesaje grafice sau verbale pe căile cele mai diverse. Statul pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea misiunea diplomatică are obligaţia de a le asigura membrilor misiunii libertatea de circulaţie chiar şi în situaţia în care relaţiile internaţionale s-ar deteriora într-atât încât s-ar ajunge la conflict armat. În vederea diminuării nesiguranţei care învăluie acţiunea celui aflat în străinătate. securitatea şi apărarea tuturor misiunilor diplomatice şi consulare şi reprezentanţilor care se află oficial pe teritoriul de sub jurisdicţia lor.Misiunea diplomatică nu se supune decât jurisdicţiei statului care a constituit-o. Sediile în care misiunile diplomatice îşi desfăşoară activitatea beneficiază de inviolabilitate. drapelul şi stema statului care le-a constituit. dar se poate ca accesul lor în anumite zone să fie interzis sau limitat din motive de securitate naţională. Misiunilor diplomatice li se asigură practic şi totodată simbolic exercitarea funcţiei de reprezentare. Totodată. membrul misiunii diplomatice are nevoie de protecţia constând din privilegiul imunităţii. misiunea diplomatică are obligaţia de a respecta legile statului străin pe teritoriul căruia acţionează. organizează acte împotriva securităţii unor asemenea misiuni şi reprezentanţi şi se angajează în comiterea lor. în special prin curier diplomatic. incluzând măsuri practice de interzicere pe teritoriile lor a activităţilor ilegale ale persoanelor. Li se cere statelor să respecte şi să aplice principiile şi regulile dreptului internaţional referitoare la relaţiile diplomatice şi consulare şi îndeosebi să întreprindă toate măsurile necesare. permiţând comunicarea. în conformitate cu obligaţiile lor internaţionale de a garanta efectiv protecţia. În conformitate cu privilegiul diplomatic al inviolabilităţii. Acest privilegiu corespunde cu obligaţia de a dezafecta localurile şi de a retrage bunurile şi arhivele fără întârziere nejustificată. misiunii nu i se poate opune jurisdicţia acelui stat. Misiunile diplomatice sunt privilegiate întrucât inviolabilitatea lor este un domeniu aparte al asigurării ordinii publice. Membrul misiunii diplomatice este scutit de obligaţiile stabilite de legea statului pe teritoriul căruia misiunea sa diplomatică funcţionează. dar nici pentru fapte anterioare acesteia. cu valiza diplomatică şi cu utilizarea cifrului. Statul pe teritoriul căruia misiunile îşi desfăşoară activitatea are obligaţia să împiedice actele violente cu impact direct asupra activităţii misiunilor diplomatice străine. Imunitatea diplomatică înseamnă imunitate de jurisdicţie. sunt inviolabile persoanele demnitarilor şi ale diplomaţilor. Acest privilegiu este menit să prevină aplicarea prevederilor legale care ar putea stânjeni funcţiile misiunii diplomatice. În eventuale litigii privind raporturile juridice ale misiunii diplomatice cu instituţii şi persoane ale statului străin. nu este permisă judecarea membrului misiunii diplomatice pentru fapte din timpul misiuni. sediile lor. fără a o controla. Statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcţionează îi revine obligaţia de a privilegia comunicarea oficială a misiunii. provoacă.

cu acte de imixtiune în afacerile interne ale statului pe teritoriul căruia misiunea funcţionează. Procedurile şi sancţiunile pe care. Dacă nu sunt afectate funcţiile misiunii. în esenţă. este de aşteptat ca statul care a constituit misiunea diplomatică să renunţe la imunitatea de jurisdicţie civilă a membrului misiunii implicat într-un proces civil. Nu este posibilă exercitarea constrângerii prin reţinere. Imunitatea diplomatică nu înseamnă impunitate. atât în domeniul penal. autorităţile statului care a constituit misiunea diplomatică evidenţiază. sub nici o formă. suspendă imunitatea acestei misiuni sau renunţă ratione personae la imunitatea unuia dintre membrii misiunii. Prin renunţarea la privilegiul imunităţii. Imunitatea nu ţinteşte răspunderea. le face posibilă independenţa în acţiune. statul străin nu le poate aplica. Dacă se admite imunitatea de jurisdicţie. judecare. jurisdicţiei penale. în general. măsurile de executare a hotărârii se pun în aplicare numai dacă se renunţă la imunitate şi în privinţa executării. Imunitatea de jurisdicţie confirmă şi întăreşte privilegiul inviolabilităţii. întrucât beneficiază de imunitate de jurisdicţie. exceptarea lor de la supunerea faţă de jurisdicţia statului pe teritoriul căruia îşi exercită funcţiile. pot fi aplicate de statul care a constituit misiunea diplomatică. dar statul care a constituit misiunea diplomatică nu poate evita răspunderea în conformitate cu prevederile dreptului internaţional. importanţa pe care o acordă relaţiilor diplomatice şi. Imunitatea membrului misiunii diplomatice faţă de jurisdicţia statului străin nu înseamnă în nici un caz şi câtuşi de puţin imunitate şi faţă de jurisdicţia statului propriu. excluzând eventualitatea recursului abuziv la prevederile dreptului diplomatic. Nici misiunea diplomatică şi nici membrii ei nu pot suspenda imunitatea diplomatică şi nu pot renunţa la imunitatea diplomatică. Prin acordarea acestui privilegiu se închide calea jurisdicţională pe care autorităţile statului străin ar putea interveni în activitatea misiunii diplomatice şi în viaţa membrilor ei. prejudiciatul se poate întoarce împotriva statului propriu sau a statului străin. Imunitatea de executare dispare atunci când se opune caracterului privat al bunurilor reţinute. Nu se admite invocarea imunităţii diplomatice de jurisdicţie în cazul unei crime de război. membrul misiunii diplomatice beneficiază de imunitate. 17 . ci competenţa jurisdicţională a autorităţilor statului străin. relaţiilor internaţionale. sancţionare. Suspendarea imunităţii juridice sau renunţarea la imunitatea juridică face posibilă implicarea misiunii diplomatice şi a membrilor ei într-un proces juridic în străinătate. Imunitatea diplomatică devine inoperantă numai dacă statul care a constituit misiunea diplomatică. de pildă. Atunci când exercitarea funcţiilor diplomatice se împleteşte. Imunitatea protejează misiunea diplomatică şi pe cel trimis să o realizeze. arestare împotriva persoanei aflate în misiune diplomatică. Imunitatea de executare înseamnă că nu este permisă supunerea membrului misiunii diplomatice la nici o formă de arestare sau de detenţie. Trebuie ca renunţarea să fie expresă şi clară. cât şi în domeniile civil şi administrativ.Faţă de jurisdicţia statului străin. Dacă statul care a constituit misiunea diplomatică renunţă la imunitatea de jurisdicţie civilă sau administrativă şi dacă din hotărârea instanţei rezultă că membrului acestei misiuni implicat îi revine obligaţia unei reparaţii. Imunitatea de jurisdicţie a celor aflaţi în misiune diplomatică înseamnă. întemeindu-şi pretenţia pe principiul egalităţii cetăţenilor. şi numai acest stat. nici misiunea şi nici membrii ei nu răspund în faţa legii interne a acestui stat. anchetare. Dreptul diplomatic nu admite ca autorităţile statului în care misiunea funcţionează să îl supună. conformându-se şi curtoaziei internaţionale. conform dreptului diplomatic.

b. c. Definiţia misiunii diplomatice 2. unde îşi desfăşoară activitatea. conducere la nivel înalt. Inviolabilitatea . Începerea misiunii diplomatice 3. Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statului străin. 2. Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statului străin. Persona non grata 10. Libertatea de comunicare a misiunilor diplomatice 16. c. Funcţia de reprezentare 5. Semnificaţia aplicării principiului ne impediatur legatio 11. 4. Misiunea diplomatică are obligaţia să respecte legile statului străin pe teritoriul căruia acţionează. b. dar se poate ca accesul lor în anumite zone să fie interzis sau limitat din motive de securitate naţională. Definirea imunităţii diplomatice 17. chiar şi în zonele unde accesul străinilor este interzis din motive de securitate naţională. 5. Excepţiile de imunitatea de jurisdicţie civilă 19. Inviolabilitatea localului misiunii diplomatice 14. b. cel însărcinat să transmită comunicări neplăcute misiunii diplomatice. Răspunderea statului acreditant şi răspunderea diplomatului aflat în misiune 20.Imunitatea personală a membrului misiunii diplomatice pentru acte private se limitează la teritoriul statului străin. Misiunea diplomatică se supune jursidicţiei statului care a constituit-o. imunitate faţă de jurisdicţia statului străin. unde îşi desfăşoară activitatea. Care propoziţie este adevărată? a. Funcţia de negociere 6. Personalul misiunii diplomatice 8. Încheierea misiunii diplomatice 4. din partea autorităţilor din statul unde misiunea funcţionează. Inviolabilitatea personală a membrilor misiunii diplomatice 13. Renunţarea la imunitatea diplomatică Test pentru autoevaluare: 1. discontinuitate. b. perioadă neprecizată. Funcţia de informare 7. Privelegiul protecţiei împotriva atentatelor la securitate 15. Imunitatea diplomatică înseamnă a. Este persona non grata a. 3. Care este propoziţia adevărată? a. Misiunea diplomatică permanentă se caraterizează prin: a. membrul personalului diplomatic al misiunii diplomatice care nu este acceptat de statul pe teritoriul căruia misiunea funcţionează. unde îşi desfăşoară activitatea ca membru al misiunii. b. 18 .principiu de drept 12. Personalul diplomatic al misiunii diplomatice 9. imunitate faţă de jurisdicţia statului propriu. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Misiunea diplomatică respectă exclusiv reglementările pentru care a optat la începutul activităţii. Imunitate şi impunitate în activitatea diplomatică 18.

2a. a. 19 . 6a. 5b. răspunderea statului acreditant şi răspunderea diplomatului implicat sunt inseparabile..6. se tratează distinct răspunderea statului acreditant şi răspunderea diplomatului implicat. b. Rezolvările testului de autoevaluare 1 b. În caz de imixtiune în afacerile interne ale statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcţionează. 3 a şi c.4b.

Prin magistratura supremă pe care o exercită. care îi reglementează modul de desemnare şi atribuţiile. ministrul de externe sau reprezentanţii lor desemnaţi ca locţiitori sunt misiuni ad hoc la nivel înalt. poziţia supremă în conducerea politicii externe şi sunt principalii reprezentanţi în străinătate ai statului în fruntea căruia se află. şeful de stat personifică autoritatea statală atât în relaţiile interne. imunitatea suveranului. nu se întreprinde o vizită la nivel înalt în străinătate fără invitaţie din partea autorităţilor statului vizitat. şefului de stat sau de guvern care îşi asumă. Constituţia României stabileşte modalităţile în care se exercită de către Preşedinte rolul de reprezentare a intereselor statului în relaţiile internaţionale. datorită autorităţii şi legitimităţii conferite de sufragiul popular. Şefului de stat nu i se cer scrisori de acreditare. Dialogul diplomatic intens desfăşurat direct de şefii de stat constituie forma principală de susţinere a climatului de înţelegere şi cooperare în relaţiile internaţionale. Rezumat Misiunile diplomatice la care participă şeful statului. Normele de drept internaţional referitoare la diplomaţia şefilor de stat au. caracter cutumiar. potrivit dreptului intern al fiecărui stat.Prezentarea lecţiei a treia Regulile cu privire la activitatea diplomatică a şefului de stat şi a şefului de guvern Introducere: Diplomaţiei actuale îi este caracteristică amplificarea dialogului la nivelul şefilor de stat şi de guvern. aşadar de voinţa naţiunii. În general. din respect faţă de principiul egalităţii suverane a statelor şi conform curtoaziei internaţionale. dreptul intern stabileşte că şeful de stat întruchipează suveranitatea statului în fruntea căruia se află. Se admite că are puteri depline pentru a angaja responsabilitatea statului în ierarhia autorităţilor unde ocupă locul cel mai important. Şeful de stat este definit de dreptul intern propriu fiecărui stat. sunt obiectul organizării ample şi totodată minuţioase şi riguroase. de autorizaţii. multiplicarea întâlnirilor oficiale dintre aceştia. Cu autoritatea şi legitimitatea conferite de sufragiului popular. Şeful de stat este şi diplomat. şeful guvernului. fie cu prilejul participării şefilor de stat la reuniuni internaţionale. jus repraesentationis omnimodae. ca urmare. În general. Interesele naţionale majore sunt abordate concludent îndeosebi la întâlnirile bilaterale la nivel înalt. el exercită şi această profesie. 20 . o vizită în vederea realizării misiunii sale diplomatice. poziţie aparte pe care nici o altă autoritate în stat nu şi-o poate asuma. El acreditează trimişi în state străine şi primeşte trimişi ai statelor străine. în calitate de înalt oaspete. în mare parte. nici altfel de împuterniciri. aşadar de voinţa naţiunii. şefii de stat deţin. Din respect faţă de principiul egalităţii suverane a statelor şi conform curtoaziei internaţionale. desfăşurate fie în cadrul vizitelor oficiale reciproce. Realizându-şi atribuţiile. Concepte cheie: acţiune diplomatică la nivel înalt. personificarea statului atât în relaţiile interne. Totodată. Misiunea diplomatică ad hoc la nivel înalt se realizează ca urmare a deciziei adoptate de statul care o constituie. îi revine o poziţie unică în stat şi în raporturile cu statele străine. cât şi în cele externe. Acţiunile diplomatice la acest nivel constituie teren de concentrare maximă a intereselor naţionale şi. cât şi în cele externe. nu se refuză primirea unei vizite la nivel înalt dacă nu sunt motive temeinice pentru un asemenea refuz. potrivit prevederilor constituţionale. Obiectiv: cunoaşterea regulilor privind organizarea şi desfăşurarea acţiunilor diplomatice la nivelul cel mai înalt. dar depinde totodată de consimţământul statului străin pe teritoriul căruia înaltul demnitar întreprinde. ca forme eficiente de întreţinere a climatului de înţelegere şi cooperare în relaţiile dintre ţările lumii.

în raporturile la nivelul şefilor de stat se aplică principiul egalităţii suverane a statelor. aplică uzanţe legate de reprezentarea la nivel înalt a statului. În relaţiile internaţionale funcţionează regula nescrisă. rezultă că statele admit şi respectă principiul jus repraesentationis omnimodae. nici între preşedinţi şi nici între monarhi şi preşedinţi. Dreptul consacrat prin principiul jus repraesentationis omnimodae nu are caracter personal. aflaţi în misiune diplomatică li se recunoaşte totodată o imunitate specifică. Învestirea celui care acţionează şi reprezintă pe plan extern statul la nivel înalt este. Dincolo de diferenţele impuse de regimurile interne. ci decurge din drepturile internaţionale ale statului în numele căruia acţionează şi pe care îl reprezintă. Ca urmare. faţă de cele prezidenţiale şi semiprezidenţiale. în a doua ipostază. să participe în conformitate cu normele constituţionale proprii. se apropie de ministrul afacerilor externe. poate declara război şi poate încheia pace. negociază. Aşadar. primul-ministru are atribuţii substanţiale pe planul angajării statului în relaţiile internaţionale. şefii de guverne primesc şi întreprind vizite din şi în străinătate. fără a dobândi în totalitate alura simbolică a acesteia. guvernele participă intens la activitatea internaţională la nivel înalt. exprimabil şi în formula. în toate statele. răspunde pentru acordarea şi primirea de acreditări. Şefilor de stat şi de guvern. să aprobe şi să aplice deciziile care se adoptă în activitatea diplomatică la nivel înalt. cel semiprezidenţial sau cel parlamentar. Şefilor de stat şi de guvern. Dreptul diplomatic confirmă aceste modalităţi de susţinere a misiunilor diplomatice la nivel înalt. ca urmare. drept de reprezentare generală în relaţiile internaţionale.Sunt şi state (având regimuri parlamentare sau monarhice) în care locul principal în conducerea şi înfăptuirea politicii externe. primesc şi acordă onorurile cele mai înalte. şi. conform căruia şeful de stat are. Guvernele sunt chemate să pregătească. în calitate de conducător al afacerilor externe ale statului. de obicei. de notificare şi de felicitare. din aplicarea principiului egalităţii suverane a statelor rezultă că prerogativele constituţionale interne nu disting între şefii de stat pe plan extern. prin care protejează şi sprijină misiunea diplomatică la nivel înalt. 21 . participă la reuniuni internaţionale. s-ar putea considera că. prin care sunt înştiinţate statele străine şi prin care statele străine declară că acceptă efectele învestirii pe planul relaţiilor internaţionale. are capacitatea maximă de a acţiona pe plan internaţional. titulatura lor neconstituind obiecte de preocupare pe planul relaţiilor internaţionale. şeful de guvern se situează în proximitatea demnităţii supreme în stat. însoţită de acte solemne. Cel care. nu se face deosebire de rang nici între monarhi. potrivit căreia statele acceptă ca. potrivit dispoziţiilor constituţionale din statul propriu. În regimurile de acest fel. dar are responsabilităţi superioare. să avizeze. Actele cu efect juridic ale celor care îşi reprezintă statul în diplomaţia la nivel înalt sunt acte ale statului. În general. precum şi în reprezentarea statului la acţiunile diplomatice bilaterale şi multilaterale îi revine şefului de guvern. Din practica relaţiilor internaţionale. statele străine le acordă privilegii. funcţiile participanţilor. în prima ipostază. par in parem non habet imperium. în timp ce. la acţiunile diplomatice la nivel înalt. Cutuma care s-a conturat cu veacuri în urmă în relaţiile diplomatice dintre monarhii absoluţi rămâne şi se aplică în prezent în mod axiomatic. În relaţiile internaţionale actuale. aflaţi în misiune diplomatică. încheie tratate. În vederea redării comparative a locului activităţilor externe ale şefului guvern în regimurile parlamentare. rangul acestora. odinioară valabilă exclusiv pentru monarhi. semnează tratate sau avizează şi contrasemnează legile de ratificare a acestora. indiferent dacă acestora le este caracteristic regimul prezidenţial.

o imunitate în relaţiile internaţionale. imunitatea suveranului. b. 22 . pentru care se supun jurisdicţiei Curţii Penale Internaţionale. li se acordă scutiri de impozite şi de taxe. şefului de stat sau de guvern care le este oaspete. privilegiile şi imunităţile acordate oricărui diplomat. Şeful de stat aflat în fruntea unei misiuni la un for internaţional beneficiază de: a. prerogativele constituţionale interne nu disting între şefii de stat pe plan extern. Principiul jus repraesentationis omnimodae 4. b. Reşedinţa în străinătate a şefului de stat este inviolabilă. autorităţile statului vizitat pot pătrunde în reşedinţa rezervată înaltului oaspete numai cu permisiunea lui. Cutuma cu privire la acţiunile diplomatice la nivel înalt 2. a. nu se poate aplica regula par in parem non habet imperium. În cazul în care înaltul reprezentant comite o infracţiune este expulzat şi eventual i se interzice accesul pe teritoriul statului unde a comis infracţiunea. În conformitate cu principiul egalităţii suverane a statelor. facilităţile. de obicei. Această imunitate se extinde. contra umanităţii şi pentru crimele de război. Când se află în străinătate îndeplinind misiuni oficiale. Pentru alte activităţi decât cele prin care îşi exercită atribuţiile de gazde. 2b. nici conform prevederilor dreptului internaţional referitoare la imunitate. privilegiile şi imunităţile recunoscute de dreptul internaţional şefilor de stat. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. de răspunderea penală pentru crime de genocid. care înseamnă exceptarea de la jurisdicţiile şi de la alte reglementări (reguli stabilite de organele locale de ordine publică) ale statului străin pe al cărui teritoriu se află. şi asupra membrilor de familie care îl însoţesc. măcar ca pentru o "persoană care se bucură de protecţie internaţională". Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b. 2. nici conform prevederilor dreptului intern. Autorităţile statelor vizitate la nivel înalt îi acordă protecţie. pe lângă imunitatea stabilită prin normele constituţionale interne. Privilegiile şefilor de stat aflaţi în străinătate în misiune diplomatică Teste pentru autoevaluare: 1. facilităţile. Prevederile constituţionale cu privire la exercitarea de către Preşedintele României a rolului de reprezentare a intereselor statului în relaţiile internaţionale 3.Şefilor de stat şi de guvern aflaţi în misiune diplomatică li se permite şi li se ocroteşte comunicarea liberă în scopuri oficiale cu autorităţile statului propriu şi cu autorităţile altor state. pe planul securităţii. Reparaţiile revin statului al cărui înalt reprezentant este considerat infractor. şefului de stat sau de guvern i se recunoaşte. Şefii de stat şi de guvern nu sunt exoneraţi.

Prezentarea lecţiei a patra Ministrul de externe Introducere: Ministrului de extrne îi revine unul dintre rolurile de protagonist al activităţii diplomatice. Sub conducerea ministrului de externe se redactează proiectele de convenţii bilaterale şi multilaterale la care statul urmează să devină parte şi se desfăşoară negocierea acestora în vederea pregătirii textelor pentru procedurile legale de exprimare a consimţământului. aduce la ministerul de externe copiile scrisorilor de acreditare. printre altele: participarea. cuprinde. la dezbaterile generale ale Adunării Generale a ONU. pe diplomaţii şi consulii de carieră. se deschide seria de audienţe în cadrul cărora ministrul şi ambasadorul pot aborda spectrul întreg al relaţiilor bilaterale. adică în delegaţii sau la ambasade şi posturi consulare. Concepte cheie: ministru. Ministrul de externe îi trimite în misiuni ad hoc sau permanente. îşi pot transmite comunicări oficiale. informaţii.din străinătate se organizează şi îşi desfăşoară activitatea. O parte foarte mare a activităţii ministrului de externe este dedicată participării statului la forurile internaţionale. Ministrul de externe este. proiecte. Majoritatea misiunilor ministrului de externe este constituită în prezent din participări la conferinţe internaţionale şi la reuniunile ministeriale ale organizaţiilor internaţionale. în timp. Ministrul de externe are datoria de a-i informa pe şeful de stat. precum şi problematica vieţii internaţionale. potrivit reglementărilor interne şi internaţionale. executând ordinele şi instrucţiunile primite de la ministrul de externe. Activitatea concretă actuală a ministrului de externe are două laturi dominante: contribuţia la misiunile diplomatice ale conducerii statului prin lucrări pregătitoare şi premergătoare şi îndeplinirea misiunilor proprii.ambasadele şi posturile consulare . şi ramura externă. ministru de externe. în septembrie. precum cel al României. Programul anual al unui ministru de externe european. rolul ministrului de externe este să realizeze legătura şefului statului şi şefului guvernului cu instituţiile autorităţii din statele străine. conduce serviciul diplomatic. Printre răspunderile prioritare ale ministrului de externe se numără şi aceea pentru păstrarea arhivei diplomatice a statului. în numele statului. participarea. adică reţeaua oficiilor diplomatice ale statului în străinătate. Obiectiv: descrierea statutului şi a atibuţiilor şefului serviciului diplomatic al unui stat. Declaraţiile ministrului de externe pot angaja responsabilitatea statului pe plan extern. Ministrului de externe îi revine responsabilitatea privind aplicarea prevederilor convenţiilor în vigoare la care statul este parte. pe primul-ministru şi pe ceilalţi membri ai guvernului cu privire la evoluţiile pe plan internaţional care au sau pot avea efecte asupra promovării şi apărării intereselor statului. adică ministerul de externe. Este de datoria ministrului de externe să fie prezent la audienţele solemne. În esenţă. în cadrul cărora ambasadorii străini îşi prezintă scrisorile de acreditare şefului de stat. măcar ocazională. participarea la reuniunile ministeriale bilunare ale Consiliului 23 . pentru îndeplinirea obligaţiilor periodice ale statului (ca membru permanent sau nepermanent) faţă de acest for. înainte de a-şi începe activitatea. alcătuit din ramura internă. conducerea serviciului diplomatic Rezumat Ministrul de externe. Oficiile diplomatice . pot negocia. primul interlocutor politic al fiecărui ambasador străin. căruia îi revine administrarea relaţiilor externe. la lucrările Consiliului de Securitate al ONU. care. Prin acest act. membru al guvernului şi subordonat primului-ministru.

şi de privilegiile recunoscute de dreptul internaţional. regiunea Mării Negre etc. 2a 24 . în plus faţă de ce i se acordă prin Convenţia privire la misiunile speciale. în virtutea funcţiei lui şi fără a fi obligat să prezinte depline puteri. Privilegiile ministrului de externe în timpul prezenţei în străinătate Teste pentru autoevaluare: 1. b.pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe al Uniunii Europene. îndreptăţesc eventuale interogaţii cu privire la capacitatea statului în cauză de a îndeplini ansamblul funcţiilor specifice prin care se asigură suveranitatea sau la disponibilitatea celor cărora le revine guvernarea în acel stat de a răspunde deplin la exigenţele suveranităţii. pentru nici unul dintre actele oficiale externe pe care le întreprinde. Excepţiile. Atribuţiile principale ale ministrului de externe 3. Totodată. ministrul de externe conduce: a. În conformitate cu dreptul internaţional. participarea la reuniunile ministeriale ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la reuniunile ministeriale ale organizaţiilor zonale (Europa Centrală. participarea la reuniunile ministeriale ale Consiliului Nord-Atlantic. Ministrul de externe aflat în misiune pe teritoriul unui stat străin beneficiază de privilegii conform uzanţelor şi prevederilor dreptului diplomatic privind misiunile ad hoc. serviciul public de diplomaţie. Din această răsfoire a agendei cu misiuni obligatorii ale ministrului de externe rezultă că el este protagonistul acţiunilor diplomatice reglementate de dreptul diplomatic referitor la diplomaţia forurilor internaţionale.). foarte rare de altfel. Ca „şef al diplomaţiei”. ministrul de externe. de confirmarea deplinelor puteri. ministrul de externe beneficiază în străinătate: a. După activităţile specifice şi după atribuţii este firesc să se considere că fiecare stat desemnează pentru îndeplinirea funcţiei de pe unul dintre cetăţenii proprii. Europa de Sud-Est. este considerat ca reprezentându-şi statul pentru toate actele referitoare la încheierea unui tratat. Ministrul de externe – beneficiar al deplinelor puteri 5. ministrul de externe beneficiază şi de prevederile recomandărilor ONU privind prevenirea şi sancţionarea infracţiunilor săvârşite împotriva persoanelor care beneficiază de protecţie internaţională. Când participă la o misiune încredinţată de statul propriu. 2. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1a. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. b. numai de privilegiile acordate de Convenţia cu privire la misiunile speciale. delegaţiile instituţiilor de stat în străinătate. Elemente definitorii ale locului ministrului de externe în serviciul diplomatic 2. Ministrul de externe în funcţie nu are nevoie. Ministrul de externe şi forurile internaţionale 4.

Dreptul diplomatic prevede posibilitatea ca într-un stat primitor să funcţioneze simultan misiunile ad hoc ale mai multor state trimiţătoare pentru tratarea unei probleme a cărei soluţionare răspunde interesului comun al statelor trimiţătoare şi al statului primitor. respectiv că misiunea este considerată încheiată. Ca şi începutul misiunii. în conformitate cu dreptul diplomatic. reprezentant al statului trimiţător. ca urmare. în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini precizate de statul care a constituit-o şi acceptate de statul pe teritoriul căruia funcţioneză. Noţiunile sunt sinonime. egale pe plan juridic şi. Nu este totuşi absolut obligatoriu acordul formal prealabil al statului primitor. Trebuie ca statul trimiţător să obţină consimţământul statului primitor. Este actuală cutuma că misiunea diplomatică ad hoc nu are ex proprio vigore precădere asupra ambasadei. este constituită pentru a exercita funcţia de reprezentare a statului şi. Este posibil ca o misiune diplomatică ad hoc să se constituie pentru a realiza aranjamentele necesare stabilirii de relaţii diplomatice. Misiunea diplomatică ad hoc se utililizează atât în relaţiile externe bilaterale. încă una sau alte câteva funcţii specifice. Obiectiv: cunoaşterea prevederilor Convenţiei cu privire la misiunile speciale. în general. să le informeze despre caracterul multiplu pe care îl are destinaţia misiunii. Misiunea ad hoc este denumită şi misiune specială. Pe teritoriul aceluiaşi stat străin. discriminarea nu este permisă. În cazul în care relaţiile dintre statul trimiţător şi statul primitor permit o abordare flexibilă. totodată. Dacă misiunea diplomatică ad hoc se realizează în mai multe state primitoare. Condiţia realizării acestor misiuni ad hoc simultane este acordul statelor participante. încheierea ei depinde de acordul la care ajung statul trimiţător şi statul primitor. începe la prima comunicare între un reprezentant al misiunii şi un reprezentant al autorităţilor statului primitor. stat primitor.Prezentarea lecţiei a cincea Misiunea diplomatică ad-hoc Introducere: Misiunea diplomatică ad hoc are caracter temporar. eventual. cât şi în forurile internaţionale. Misiunea diplomatică ad hoc este rezultatul deciziei adoptate de statul care o constituie şi depinde de consimţământul statului pe teritoriul căruia funcţionează. ajung să funcţioneze simultan cel puţin o misiune diplomatică ad hoc a statului trimiţător şi o misiune diplomatică permanentă (ambasadă) a aceluiaşi stat acreditant. printr-un demers întreprins. stat trimiţător. Rezumat Misiunea ad hoc reprezintă statul care a constituit-o şi are capacitatea să exprime voinţa acestui stat în cadrul funcţiilor ei şi în perioada necesară realizării acestor funcţii. pe cale diplomatică. trebuie ca statul trimiţător să obţină consimţământul fiecăruia dintre statele primitoare şi. Concepte cheie: misiunea ad-hoc. personalul misiunii diplomatice ad-hoc. Trebuie ca misiunea să se încheie dacă unul dintre statele trimiţător şi primitor notifică statului celălalt că recheamă misiunea. primitor şi acreditant. care este rezultatul unei / unor convenţii între statul trimiţător şi statul primitor. Între misiunea diplomatică ad hoc şi statul primitor se comunică prin reprezentanţi autorizaţi. 25 . Sunt situaţii în care o misiune diplomatică ad hoc reprezintă mai multe state. Se poate constitui misiunea diplomatică ad hoc şi dacă între statul trimiţător şi statul primitor nu s-au stabilit relaţii diplomatice. cărora le revine obligaţia de a informa statul primitor despre această caracteristică a misiunii. Statele de ale căror decizii şi consimţăminte depinde misiunea diplomatică ad hoc sunt considerate. este posibil consimţământul tacit. Misiunea diplomatică ad hoc. confirmat formal eventual după constituirea misiunii diplomatice ad hoc.

reprezentant al statului trimiţător sau membru al personalului. dar. Este posibil ca misiunea diplomatică ad hoc să continue. Este de aşteptat ca statul trimiţător să încredinţeze îndeplinirea funcţiei primordiale şi a celor auxiliare ale misiunii diplomatice ad hoc cetăţenilor proprii. mai precis în localitatea în care se află sediul ministerului de externe al acestui stat. alcătuit din persoanele cu sarcini administrative şi tehnice şi cel de serviciu. În cadrul misiunii diplomatice ad hoc. este realizată de persoana desemnată ca reprezentant al statului trimiţător. notificate de statul trimiţător şi admise de statul primitor. Statul primitor are posibilitatea să refuze misiunea diplomatică ad hoc în cazul în care consideră că numărul componenţilor misiunii este prea mare. trebuie ca statul trimiţător să transmită statului primitor informaţii cu privire la numărul. statul primitor nu este obligat să primească în misiune pe oricare dintre componenţii acesteia. Aceeaşi obligaţie înseamnă şi că nu le este permis misiunilor diplomatice ad hoc să devină sediul unor activităţi contrare dreptului internaţional. statul primitor îi asigură misiunii diplomatice ad hoc exercitarea funcţiei de reprezentare. chiar dacă relaţiile diplomatice dintre statul trimiţător şi statul primitor încetează. Nu se convine asupra sediului. a celor care îndeplinesc funcţii diplomatice auxiliare. fără să datoreze explicaţii. a celor care îndeplinesc funcţia diplomatică primordială. adică funcţia pentru care a fost constituită ad hoc misiunea. alcătuit din persoanele care au calitatea de diplomat. Misiunea diplomatică ad hoc funcţionează în locul / locurile convenit/e de statul trimiţător şi statul primitor.Începerea misiunii diplomatice ad hoc. se disting trei categorii de personal: cel diplomatic. dacă se admite că misiunea funcţionează în capitala statului primitor. În cazul în care se convine că sunt necesare mai multe sedii. În rândul personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad hoc pot fi două categorii de diplomaţi: prima. având calitatea de reprezentant al statului. Privilegiilor acordate misiunii diplomatice ad hoc şi membrilor ei le corespunde obligaţia privilegiaţilor de a respecta legea statului primitor. informarea şi să recurgă la negociere. simbolic. precum reprezentarea. Pe lângă membrii misiunii diplomatice ad hoc pot funcţiona şi persoane "în serviciu privat". Fiecare etapă în stabilirea componenţei misiunii diplomatice ad hoc depinde de consimţământul statului primitor. acordându-i dreptul de a utiliza. pentru a o realiza. alcătuit din persoane cu sarcini domestice. şi a doua. drapelul şi stema statului trimiţător. Misiunea diplomatică ad hoc beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările în materie din statul primitor. funcţia care o defineşte. în primul rând. tot prin convenţie. activitatea ei şi încheierea ei nu depind de starea relaţiilor diplomatice dintre statul trimiţător şi statul primitor şi nici de starea altor misiuni diplomatice ale acestor state. Înlesnirile pe care statul primitor le acordă misiunii diplomatice ad hoc străine sunt privilegii care fac posibilă atingerea scopurilor misiunii. în primul rând. totodată. Totodată. Persoanele numite în componenţa misiunii diplomatice ad hoc au calitatea de membru al misiunii şi. În alcătuirea misiunii diplomatice ad hoc. Statul primitor are obligaţia de a-şi concretiza consimţământul privind activitatea pe teritoriul propriu a misiunii diplomatice ad hoc străine. în activitate. în respectarea principiului neingerinţei. care poate fi retras oricând. decizia îi aparţine statului trimiţător. 26 . înlesnindu-i îndeplinirea funcţiilor specifice. numele şi calitatea persoanelor din componenţa misiunii. se desemnează. în cadrul acesteia. servirea interesului de stat. Practic şi. Această obligaţie constă. sediul principal. le revine una dintre poziţiile următoare: şef al misiunii. este necesar să satisfacă şi exigenţele altor funcţii specifice domeniului diplomatic. Funcţia primordială. După desemnarea persoanelor din misiune. cel administrativ şi tehnic. Misiunii diplomatice ad hoc îi revine.

statul primitor are obligaţia să privilegieze comunicarea oficială a misiunii diplomatice. Funcţiile misiunii diplomatice ad-hoc 4. trebuie ca acesta sau un reprezentant autorizat să asiste la efectuarea controlului.În general. Componenţa misiunii diplomatice ad-hoc 5. Privilegiile misiunii diplomatice ad-hoc Teste pentru autoevaluare: 1. Şeful misiunii diplomatice ad-hoc 6. ca şi prevederile convenţiilor bilaterale. astfel încât să li se asigure inviolabilitatea şi să fie împiedicate prin lege actele violente care ar impieta asupra libertăţii lor de acţiune. În statul primitor. să le informeze despre caracterul multiplu pe care îl are destinaţia misiunii. în acelaşi timp cu beneficiul privilegiilor diplomatice. membrii personalului diplomatic al misiunii ad hoc benefeciază de privilegiul imunităţii. Persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad hoc nu i se pot aplica măsuri de executare a unei decizii judecătoreşti. Misiunea diplomatică ad hoc beneficiază de inviolabilitatea localurilor pe care le utilizează ca sediu. Privilegiul scutirii de impozit şi taxă pentru localurile ocupate de misiune se acordă pentru timpul în care se exercită funcţiile diplomatice ale misiunii ad hoc. Totodată. de la fiecare dintre statele primitoare şi. să respecte reglementările din statul primitor. în conformitate cu dreptul diplomatic. misiunea diplomatică ad hoc şi personalul ei au obligaţia ca. Nu le este permis autorităţilor statului primitor să dispună şi să aplice măsuri de arestare şi de detenţie împotriva persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad hoc. De privilegiul inviolabilităţii misiunea diplomatică ad hoc beneficiază permanent şi peste tot în privinţa documentelor şi a arhivei sale. Autorităţilor vamale străine le este permis să controleze bagajul personal al membrilor personalului diplomatic al misiunii ad hoc doar dacă au informaţii clare cu privire la posibilitatea ca în bagaj să se afle alte obiecte decât cele pe care membrii personalului diplomatic al misiunii ad hoc le folosesc în activitatea lor oficială şi decât obiectele lor personale. Sediul misiunii diplomatice ad-hoc 7. care include imunitatea de jurisdicţie penală şi imunitatea juridică civilă şi administrativă. 27 . În conformitate cu dreptul diplomatic. ale dreptului internaţional şi să nu utilizeze privilegiile pentru a încălca principiul neingerinţei. îndeplinirea şi încheierea misiunii diplomatice ad-hoc 3. autorităţile statului primitor sunt obligate să aibă o conduită respectuoasă în relaţiile cu această persoană. Definirea misiunii diplomatice ad-hoc 2. Respectul datorat de autorităţile statului primitor faţă de persoana membrului misiunii diplomatice ad hoc înseamnă că nu este permisă ştirbirea libertăţii şi demnităţii acestei persoane. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. a documentelor. Persoana care este membru al personalului diplomatic al misiunii ad hoc beneficiază de inviolabilitatea locuinţei. Membrii misiunii au libertatea de a se deplasa şi de a circula în statul primitor. trebuie ca statul trimiţător să obţină consimţământ a. Dacă misiunea diplomatică ad hoc se realizează în mai multe state primitoare. Misiunii diplomatice ad hoc şi personalului ei li se acordă protecţie legală. b. doar de la unul dintre aceste state. a corespondenţei şi a bunurilor ei private. Dacă se adoptă decizia să se controleze bagajul personal al unui membru al personalului diplomatic al misiunii ad hoc. Constituirea. totodată.

de imunitate juridică civilă şi de imunitate juridică administrativă. 3. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1b. Ambasadorul care conduce o ambasadă şi căruia i s-a încredinţat şi conducerea unei misiuni ad hoc beneficiază a. b. Membrii personalului diplomatic al misiunii ad hoc beneficiază: a. b. 2a. 3a. de privilegiile şefului de ambasadă. pe lângă privilegiile şi imunităţile cuvenite ca membru al misiunii ad hoc. tehnico-administrativ şi de serviciu. 2. b. 4b.c. există doar personal diplomatic. de imunitate de jurisdicţie penală. 4. doar de privilegiile misiunii diplomatice ad hoc. de la statele primitoare cu care are relaţii diplomatice. În cadrul misiunii diplomatice ad hoc: a. există personal diplomatic. doar de imunitate de jurisdicţie penală. 28 .

se face diplomaţie în foruri internaţionale diverse: coaliţii. necesară în condiţiile în care forurile opuse. principiul universalităţii. care. Ideea soluţionării diferendelor dintre state în cadrul unor reuniuni internaţionale dăinuie de veacuri. În prezent. membrii misiunilor diplomatice ad hoc ale statelor participante negociază soluţii pentru diferendele dintre ele. diplomaţia forurilor. desfăşurarea conferinţei internaţionale. Naţiunile Unite. mişcarea statelor francofone. conferinţa internaţională Introducere: Problemele primordiale pe care diplomaţia le are de rezolvat se abordează îndeosebi în foruri internaţionale. stat participant. pe baza căreia a urmat proliferarea forurilor internaţionale. în prezent. Concepte cheie: for. Obiectiv: examinarea ponderii şi semnificaţiei forurilor internaţionale în activitatea diplomatică actuală. În a doua parte a secolului al XX-lea. consultări pregătitoare. a devenit evident că forurile regionale ar putea fi instrumente utile în edificarea unui sistem de securitate colectivă. Commonwealth -ul). iniţierea conferinţei internaţionale. întrucât forurile internaţionale răspund nevoii statelor de solidaritate şi de cooperare. organizaţii internaţionale. iniţierea conferinţei internaţionale. principiul universalităţii. for internaţional. descrierea elementelor de procedură larg recunoscute în privinţa organizării şi a desfăşurării conferinţelor internaţionale. Rezumat Diplomaţia forurilor este instrumentul care s-a dovedit a fi cel mai eficient în abordarea problemelor primordiale. statele lumii dispun de o sumă de practici. s-a profilat graţie diplomaţiei 29 . precum drepturile omului. la care s-a recurs în mod repetat pentru organizarea şi desfăşurarea de conferinţe internaţionale. au fructificat această experienţă îndeosebi pe planul asocierii statelor suverane într-o organizaţie cu vocaţie universală. Societatea Naţiunilor a fost o etapă în care s-a acumulat o experienţă bogată. alianţe politicomilitare. dar şi de identificarea şi soluţionarea problemelor globale. desfăşurarea conferinţei internaţionale. Instituţionalizarea forurilor internaţionale s-a intensificat după Primul Război Mondial. În esenţă. Diplomaţia prin foruri este cu mult anterioară diplomaţiei moderne prin ambasade. conferinţe internaţionale. stat-gazdă. care pot fi considerate componente ale unor proceduri internaţionale de largă recunoaştere. marcau negativ procesele pozitive cărora le fusese destinată ONU. precum şi norme pe care statele le consideră necesare întreţinerii relaţiilor interstatale. convocarea conferinţei internaţionale. funcţionând ca blocuri politico-militare. instauratoare ale păcii după cel de-al Doilea Război Mondial. în forurile internaţionale. consultări pregătitoare. conferinţa internaţională. Nevoia vitală de echilibru în întreţinerea relaţiilor internaţionale a determinat apariţia primelor foruri internaţionale moderne. instituţionalizarea forurilor internaţionale. Coexistenţa paşnică. convocarea conferinţei internaţionale. protejarea mediului înconjurător etc. În prezent. sub semnul necesităţii imperioase de a se menţine pacea prin garanţii bazate pe principii clare şi pe mecanisme juridice. este preocupată de pacea şi securitatea lumii. conferinţa internaţională. unele dintre aceste practici răspunzând aplicării unor reguli respectate de numeroase state. asocieri de state cu profil aparte (Uniunea Europeană.Prezentarea lecţiei a şasea Forul internaţional. pentru stingerea conflictelor. Obiectivele principale al desfăşurării activităţii diplomatice în forurile internaţionale sunt pacea şi securitatea internaţională. Valorile pe care se întemeiază diplomaţia prin foruri internaţionale sunt evidente în activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite.

prin reuniuni internaţionale. acţionează ca subiecte de drept internaţional. În for. este posibil ca forul internaţionale să ofere cadrul propice dezvoltării progresive a dreptului internaţional. for şi misiunile diplomatice la for. Misiunile diplomatice la for sunt primite. în măsură considerabilă. 3. şi ia parte la reuniunile Grupului "celor opt". cei care reprezintă statul-gazdă. precum şi normelor juridice statutare ale forului. În asemenea condiţii. dar se acreditează pe lângă for. este nevoie de consimţământul separat al statului-gazdă. cei care reprezintă forul. de fapt. care participă temporar sau permanent la activitatea şi/sau la reuniunile forului. la negocierile din cadrul acestuia. ulterior. pe de altă parte. într-o primă etapă. 4 cei care reprezintă alte foruri. participarea la activitatea forurilor internaţionale este considerată criteriu de apreciere a însemnătăţii rolului jucat de state în lume. fiind aşadar "permanentă" (organizaţia internaţională) Organizaţiile internaţionale sunt rezultatul perfecţionării diplomaţiei prin conferinţe. normal. de fapt misiuni diplomatice ale statelor. se formează un raport juridic specific de ospitalitate diplomatică. Statul cu importanţă de prim rang apare ca protagonist pe scena internaţională. statul îşi asumă obligaţia de a trata acel for şi acele state astfel încât forul să poată funcţiona. Relaţiile dintre misiunile diplomatice la for. pe de altă parte de for. În prezent. adică pot participa cu delegaţii şi reprezentanţe la activitatea forului. pe de o parte. Forul ca personalitate de drept internaţional are şi calitatea de a fi acreditar. reuniuni ale experţilor şi ale miniştrilor pregătesc treapta superioară a negocierilor şi a deciziilor care se desfăşoară la nivelul şefilor de stat şi de guvern. reuniunea diplomatică multilaterală la nivel înalt. Misiunile diplomatice la forurile internaţionale se întrunesc pe teritoriul unuia dintre statele lumii. pe teritoriul statului care găzduieşte sediul forului şi. În raport cu forul ca personalitate de drept internaţional. la elaborarea documentelor care conţin deciziile acestuia. la nivel ministerial sau la nivel de experţi. pe de o parte. Un stat devine stat-gazdă pentru un for internaţional numai după ce îşi exprimă consimţământul să găzduiască forul. înfiinţând foruri internaţionale la care trimit misiuni diplomatice. Scopul misiunilor diplomatice la for este participarea la activitatea forului. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi. Obiectul funcţiei diplomatice de reprezentare îi împarte pe participanţii la forurile internaţionale în patru categorii: 1. adică este membru permanent al Consiliului de Securitate. Consimţind să intre în raportul juridic internaţional de primire pe teritoriul său a sediului forului şi a delegaţiilor statelor membre. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Pentru găzduirea şi a misiunilor diplomatice ad hoc la for ale statelor străine şi a reprezentanţele diplomatice permanente ale acestora şi ale altor foruri membre. Activitatea diplomatică se desfăşoară. Raporturile misiunii diplomatice la for cu statul-gazdă se împletesc cu şi depind de raporturile stabilite între statul-gazdă şi for. În general. se supun principiului egalităţii suverane a statelor. în foruri înfiinţate de state. străin pentru quasi-totalitatea participanţilor (cu excepţia celor care reprezintă statul-gazdă). Forul internaţional este. la care participă delegaţii ale statelor. Forurile internaţionale şi misiunile diplomatice participante sunt ale statelor care. statele membre dispun de drept de legaţie specific relaţiilor multilaterale. 2 cei care reprezintă celelalte state. li se asigură relaţiilor dintre statele reprezentate echilibrul favorabil căii diplomatice de soluţionare a problemelor din relaţiile internaţionale. Instituţionalizarea întâlnirilor multilaterale care se dovedesc utile şi eficiente facilitează 30 . Forul internaţional are o durată limitată (conferinţa internaţională) sau o durată nelimitată. adică primeşte acreditările misiunilor diplomatice ale statelor membre sau participante. Între statul-gazdă.forurilor internaţionale. prin care s-a realizat.

convocată din iniţiativa şi cu consimţământul statelor şi la care participă misiuni diplomatice ad hoc ale statelor. pragul critic de complexitate care permite un asemenea salt calitativ. Astfel. se prezintă proiecte. Ca urmare. pentru că îndeplinirea funcţiilor din mandatul misiunilor diplomatice ad hoc determină încheierea lucrărilor. Forurile internaţionale dispun. alianţă etc. Desfăşurarea organizată a lucrărilor conferinţei internaţionale şi atingerea obiectivului urmărit prin conferinţă depind de adeziunea participanţilor şi a autorităţilor statului-gazdă la un cadru juridic elementar. trebuie ca. la conferinţa internaţională. participanţii având ca obiectiv. pe care statele participante au decis să le transforme în instituţii cu activitate permanentă. are caracter diplomatic. în cadru multilateral. pe teritoriul statului de reşedinţă şi al statelor participante. în timp ce forurile au o capacitate juridică limitată de prevederile convenţiilor interstatale pe care se întemeiază. în cele mai multe cazuri. se negociază. Activitatea conferinţei internaţionale. Organizaţiile internaţionale sunt foruri internaţionale. realizarea unui acord interstatal. negociere. şi având rezoluţii stabilite prin negociere şi convenţie de state. forurile internaţionale pot fi doar subiecte derivate de drept internaţional.) Lipsită de caracteristicile proprii subiectului (derivat) de drept internaţional. Fiind înfiinţate prin consimţământul statelor. Prelungirea duratei conferinţei nu înseamnă instituţionalizare. fără a fi nevoie să se recurgă la mecanismul greoi şi irositor de timp al convocărilor şi al organizărilor ab origine. Lucrările se încheie după ce timpul de lucru stabilit de participanţi s-a scurs sau după ce s-a atins obiectivul stabilit iniţial. Conferinţa internaţională este reuniunea misiunilor diplomatice ad hoc trimise de state să abordeze. Conferinţa internaţională este un eveniment unic. în timp ce organizaţiile internaţionale sunt instituţii ale acestei politici. înfiinţează o organizaţiei internaţională. conferinţa internaţională nu întruneşte caracteristicile definitorii de subiect de drept internaţional. care s-au instituţionalizat şi au dobândit personalitate internaţională. conţinutul lucrărilor şi al documentelor adoptate. de legitimitatea acceptată de statele participante necesară constituirii prezidiului. în procesul de instituţionalizare a conferinţei. această activitate este obiectul dreptului diplomatic. statele să-şi poată exprima cu deplinătate voinţa. înseamnă că a devenit organizaţie internaţională.). din obiect al dreptului internaţional. adoptare de documente etc. de capacitate juridică pentru realizarea funcţiilor şi scopurilor lor. ca forme ale colaborării dintre acestea. subiect de drept internaţional. una sau mai multe probleme ale relaţiilor internaţionale. Se depăşeşte. a cărui desfăşurare este legată direct de obiectivul pe care iniţiatorii şi-au propus să-l atingă. Când statele consimt să doteze conferinţa internaţională cu un sistem de organe permanente. poziţiile şi consimţământul în legătură cu ordinea de zi. În cadrul conferinţelor internaţionale se desfăşoară dezbateri. conform statutelor proprii. Instituţionalizarea înseamnă transformarea conferinţei într-un alt tip de for internaţional (organizaţie internaţională. În general. de comisii. conferinţa internaţională dispune de competenţe pe planul organizării lucrărilor (dezbatere. Conferinţele internaţionale pot fi privite ca modalităţi temporare de înfăptuire a politicii externe a statelor. Numai statele au capacitate juridică deplină. organizaţiile internaţionale au fost constituite pornindu-se de la conferinţele internaţionale. Spre deosebire de organizaţia internaţională. Când conferinţa internaţională ajunge. precum şi elaborării şi adoptării regulilor proprii de funcţionare.întrunirea participanţilor. Numai prin realizarea acestei condiţii este 31 . distincte de organele statelor participante.

Este posibil ca iniţiativa privind întrunirea unei conferinţe internaţionale să aparţină unui singur stat. componenţa misiunii (delegaţiei) care le reprezintă. mai multor state sau unei organizaţii internaţionale. împuternicirile 32 . Trebuie. în general. Conform unei uzanţe care ar putea deveni regulă de curtoazie internaţională. de pildă a celor declarate anterior persona non grata. încă din această etapă. dar şi ceilalţi participanţi să întreprindă măsuri pentru desfăşurarea lucrărilor în securitate şi să asigure protecţia delegaţiilor. Statele obişnuiesc ca. În general. adică al celor desemnaţi de participanţi să o reprezinte. de detaliere a problematicii de discutat. de precizare a obiectivelor urmărite. precum şi la elaborarea şi adoptarea de eventuale documente exprimând poziţii şi angajamente comune. precum şi a regulilor de procedură. Iniţierea şi convocarea de conferinţe în cadrul organizaţiilor internaţionale decurg potrivit procedurilor şi normelor acestora. Potrivit uzanţelor şi sub imperiul principiului egalităţii suverane a statelor. Declarând persona non grata pe un membru al misiunii diplomatice ad hoc la conferinţa internaţională. Autorităţile statului-gazdă pot să refuze prezenţa pe teritoriu a anumitor persoane. ca statul-gazdă. efortul de a identifica poziţiile divergente şi de a căuta punctele comune. în conformitate cu care toate statele interesate pot participa la examinarea problemei care constituie tema conferinţei. Consultările pregătitoare se concentrează. asupra schiţării ordinii de zi a conferinţei. la reuniunile internaţionale la care participă. posibilităţile şi modul lor de acţiune sunt obiectul prevederilor dreptului diplomatic referitoare la reprezentarea statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale cu vocaţie universală şi la misiunile diplomatice ad hoc. totodată contribuie la slăbirea prezenţei un stat la lucrările conferinţei. Consultările pot avea loc pe cale bilaterală. Organizatorilor le revine. este necesar ca membrii misiunilor diplomatice ad hoc ale statelor participante să le prezinte organizatorilor. fără discriminare. totodată. că locul de desfăşurare al conferinţei (sediul lucrărilor) este inviolabil şi că autorităţile statului-gazdă nu pot acţiona în acel loc (sediu) fără acordul conferinţei. organizaţie internaţională) participanţilor. unde sunt întrunite condiţiile tehnice necesare. să admită prezenţa observatorilor. de obicei. Se oferă astfel prilej de aprofundare a tematicii. serviciilor acestora de secretariat. în primul rând. Se admite. pe baza cărora să se poată desfăşura lucrările. convocarea conferinţei internaţionale se face prin invitaţii adresate de organizator (stat-gazdă. statul-gazdă nu îl declară persona non grata pe conducătorul unei misiuni diplomatice ad hoc la nivel înalt. dar.posibil ca statele participante la conferinţa internaţională să se considere angajate faţă de prevederile adoptate. se caută ca rezolvarea acestui tip de probleme. să nu împiedice reprezentarea statelor la conferinţă şi desfăşurarea lucrărilor. Îndeosebi la conferinţele la care au loc negocieri urmate de încheiere de documente (convenţii. Participanţii la pregătirea conferinţei discută şi despre stabilirea locului de desfăşurare a lucrărilor. la orice nivel sau în cadrul unor reuniuni multilaterale speciale. inclusiv statului-gazdă. autorităţile statului-gazdă îşi exercită dreptul suveran de nu accepta pe teritoriul lor persoanele pe care nu le pot accepta din motive întemeiate. Statele invitate confirmă primirea invitaţiei la conferinţă şi comunică organizatorului. se obişnuieşte să se organizeze consultări între eventualii participanţi. Statul-gazdă propune o localitate de pe teritoriul său. dar consideră necesar să se informeze asupra conţinutului acestora. reprezentanţi ai statelor sau organizaţiilor care nu doresc să se implice în negocieri şi dezbateri. acte-finale). Între momentul lansării iniţiativei şi cel al convocării. Conduita diplomaţilor participanţi la conferinţa internaţională. precum aceea a neacceptării pe teritoriu a unui delegat străin la conferinţă. Doctrina de drept diplomatic se referă şi la necesitatea respectării principiului universalităţii forurilor internaţionale.

prin corespondenţă). se recurge la formula preşedinţiei prin rotaţie. Reprezentanţii statelor participante se succed la preşedinţia lucrărilor. a preşedinţiei conferinţei. Forul internaţional şi soluţionarea problemelor internaţionale 2. Organizarea conferinţei internaţionale 7. îndeosebi cu privire la procedură: atribuţiile şi competenţele preşedinţiei. în limba oficială a statuluigazdă. limitele cvorumului (numărul de participanţi necesar adoptării de decizii). În acest fel se respectă o tradiţie considerată regulă a curtoaziei internaţionale. b. Participanţii la conferinţă pot adopta un regulament al lucrărilor. Conferinţa internaţională. Prin regulamentele de procedură se stabileşte numărul de voturi necesar adoptării deciziilor: majoritate simplă sau majoritate calificată (de două treimi. pe lângă for. în ordinea stabilită la pregătiri. Sunt conferinţe la care se practică şi votul ponderat. Plenara inaugurală constituie momentul desemnării. Dincolo de forma de exprimare. coaliţia guvernamentală. care cuprinde o ceremonie incluzând discursul de întâmpinare al reprezentantului statului-gazdă şi saluturile formulate de participanţi. Preşedinţia conferinţei internaţionale Teste pentru autoevaluare: 1. relaţiile cu mass-media etc. clubul de fotbal Real Madrid. b. în urma verificării.oficiale de a negocia şi de a exprima prin semnătură consimţământul statului reprezentat. prezentarea amendamentelor. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. primite din partea autorităţilor proprii. Este cvasigenerală practica încredinţării preşedinţiei conferinţei reprezentantului statului-gazdă. Uniunea Europeană. Formele de diplomaţie prin foruri internaţionale 3. Se obişnuieşte ca lucrările conferinţei să înceapă cu o plenară inaugurală. Sunt reuniuni la care deciziile se iau numai prin vot unanim sau prin consens. obiect al dreptului diplomatic 6. se admite că puterea de vot decurge din principiul egalităţii suverane a statelor. În general. votul (stabilirea formelor de exprimare a votului: prin apel nominal. prin vot secret. conform căruia se atribuie câte un vot fiecărui stat reprezentat la conferinţă. pe lângă toate guvernele statelor participante. d. 33 . a componenţei comisiilor şi secretariatului. Misiunile diplomatice la forurile internaţionale se acreditează a. Dacă nu toţi participanţii sunt de acord cu încredinţarea preşedinţiei conferinţei reprezentantului statului-gazdă. ordinea luărilor de cuvânt (distingerea între declaraţiile de poziţie. alianţa politico-militară internaţională. Este for internaţional: a. prin vot deschis.). mai delicate apar problemele legate de puterea de vot a participanţilor şi cele ale numărului de voturi necesar adoptării de decizii. Tendinţa de instituţionalizarea a forurilor internaţionale 5. inclusiv la negocierea de documente. delegaţii (membrii misiunilor diplomatice ad hoc la copnferinţă) sunt acreditaţi sau legitimaţi în vederea participării la lucrări. de obicei respectând criteriul listei alfabetice. Desfăşurara conferinţei internaţionale 8. c. Votul constituie un punct nodal al procedurii. limbile de negociere şi redactare. alocuţiunile de fond şi intervenţiile cu privire la procedură). Deplinele puteri se verifică la începutul lucrărilor şi. pentru câte o şedinţă. Misiuni diplomatice la foruri şi misiuni diplomatice ale forurilor 4. de patru cincimi etc. a denumirilor statelor. 2. comisiilor şi secretariatului. prin procedura convenită la pregătiri.

4 (un reprezentant/o delegaţie – un vot). b.. În conformitate cu procedurile acceptate în general cu privire la organizarea unei conferinţe internaţionale se admite că: a. 5 a. .. 5. autorităţile statului-gazdă pot acţiona în locul (sediul) de desfăşurare a conferinţei internaţionale indiferent dacă persoanele desemnate să reprezeinte conferinţa sunt sau nu sunt de acord. . b. (consens)..(majoritate simplă).. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1 a şi c. 3b... . (vot ponderat după mărimea capitalului statului reprezentat sau numărul de locuitori ai statului reprezentat). 34 . b. 4.. . Enunţaţi două variante de stabilire a puterii de vot a participanţilor la conferinţa internaţională: a... Enunţaţi două forme de adoptare prin vot a hotărârilor în cadrul conferinţei internaţionale: a. 2b.. b. b. locul de desfăşurare al conferinţei (sediul lucrărilor) este inviolabil. .3..

cunoaşterea normelor generale principale cu privire la reprezentarea statelor la organizaţia internaţională. pentru atingerea unui obiectiv. din perspectiva activităţii diplomatice. alianţa. Spre deosebire de personalitatea juridică a statului. organizaţia internaţională are competenţă funcţională atribuită de state şi nu este altceva decât instrument al cooperării interstatale care depinde voinţa statelor şi de cooperarea dintre state. adică are aptitudinea de a fi titulară de drepturi şi de obligaţii.Prezentarea lecţiei a şaptea Organizaţia internaţională – for diplomatic. Organizaţia internaţională are personalitate (capacitate) juridică. organizaţia. Asemenea persoanei juridice de drept civil. capacitatea juridică a organizaţiei internaţionale. descrierea trăsăturilor definitorii ale funcţionarului internaţional. Concepte cheie: gruparea de state. pe baza principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional. pentru că organizaţia internaţională stă sub principiul specializării. dreptul diplomatic reglementează organizarea şi funcţionarea reprezentanţei permanente la organizaţia internaţională a unui stat membru al organizaţiei internaţionale. care funcţionează pentru realizarea scopurilor stipulate în actele constitutive. în cadrul funcţiilor stabilite de statele care au constituit-o. privilegiile organizaţiei şi ale reprezentanţilor statului membru al organizaţiei. reprezentarea statelor la organizaţia internaţională. organizaţia internaţională este privită ca asociere de state suverane care urmăresc să atingă un obiectiv de interes comun. coaliţia. funcţionarul internaţional. organ integrat al organizaţiei internaţionale. Obiectiv: definirea organizaţiei internaţionale. de a încheia tratate cu statele membre şi cu alte organizaţii internaţionale. poate să desfăşoare activităţi şi să le suporte consecinţele. reprezentanţii statelor membre cu funcţionarii organizaţiei. care îşi poate exterioriza voinţa şi care. organizaţia internaţională este subiect derivat de drept internaţional. prin acordul lor de voinţă exprimat prin convenţie internaţională. personalitatea juridică a organizaţiei internaţionale are caracter funcţional. Organizaţia internaţională are caracter interguvernamental. organizaţia internaţională are o structură internă care funcţionează. prin intermediul organelor proprii organizaţiei. înfiinţată prin actul de voinţă al unor state. Ca subiect derivat de drept internaţional. rezultă că organizaţia internaţională este o organizaţie interstatală. constituită prin convenţie. reprezentanţa permanentă. 35 . Rezumat În doctrina dreptului internaţional. conform dreptului internaţional. privilegiile organizaţiei internaţionale şi ale funcţionarului internaţional. Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional a propus definiţia următoare: organizaţia internaţională este asociere de state. Totodată. reprezentantul organizaţiei internaţionale. Ca urmare. funcţionarul internaţional Introducere: Organizaţia internaţională este una dintre formele stabilite prin convenţie internaţionale. constituită de state. reprezentanţa permanentă pentru observare. având patrimoniu. Organizaţia internaţională este instituţia permanentă. prevăzută cu o constituţie (statut constitutiv) şi cu organe comune şi având personalitate juridică distinctă de personalitatea juridică a statelor membre. Dreptul diplomatic confirmă identitatea de misiune diplomatică a reprezentanţei permanente a statului interesat pe lângă organizaţia internaţională. În organizaţia internaţională se intersectează serviciul diplomatic extern al statului membru al organizaţiei cu ansamblul organelor integrate ale organizaţiei. Organizaţia are dreptul. Din definiţie. prin care statele se grupează pentru a acţiona împreună într-un domeniu sau în mai multe domenii ale relaţiilor dintre ele.

Ca urmare. precum cele elaborate de o eventuală reuniune pregătitoare. acorduri de exonerare de responsabilitate. regulamentele unor organe ale organizaţiei. să asigure securitatea colectivă. Organizaţia nu-şi poate modifica obligaţiile care i-au fost stabilite de statele care au constituit-o. Organizaţia internaţionale are. 36 . alte documente de bază ale organizaţiei. reprezentanţi rezidenţi. Reprezentanţa permanentă este rezultatul deciziei adoptate de statul care o constituie şi totodată al consimţământului exprimat în numele organizaţiei şi în numele statului-gazdă. altele decât deciziile fiecărui stat membru în parte. Organizaţia internaţională are dreptul de a-şi administra fondurile financiare. acordurile organizaţiei cu statul-gazdă sau cu statul pe teritoriul căruia organizaţia desfăşoară o anumită activitate. pact. pe lângă statele cu acest statut se pot afla entităţi care au vocaţia de a deveni state (mişcările de eliberare naţională). În rândul observatorilor. Organizaţia internaţională adoptă decizii prin care este angajată numai ea. organizaţia internaţională ia decizii. nu şi statele membre.Personalitatea juridică a organizaţiei internaţionale are caracter obiectiv. îşi manifestă personalitatea juridică internaţională şi se comportă ca subiect derivat de drept internaţional. pentru că personalitatea juridică a organizaţiei internaţionale este opozabilă chiar şi statelor nemembre. organizaţii internaţionale sau organizaţii neguvernamentale. rezultă relaţia trilaterală stat membru al organizaţiei internaţionale reprezentat la sediul acesteia de o misiune permanentă . cartă.organizaţia internaţională . Autonomia organizaţiei internaţionale implică şi independenţa funcţionarilor organizaţiei faţă de autorităţile statelor membre. Deciziile organelor organizaţiilor internaţionale pot fi adoptate prin vot majoritar sau prin consens şi pot avea caracter obligatoriu pentru statele membre sau pot fi doar recomandări. ca organizaţie. Organizaţia poate fi reprezentată permanent pe lângă un stat prin centru de informare. Pe lângă membrii cu drepturi depline ai organizaţiei internaţionale. Sunt posibile reprezentări pe lângă alte organizaţii internaţionale sau ale acestora. îşi exercită voinţa proprie şi acţionează ca subiect autonom al relaţiilor internaţionale. Numai statele-părţi la tratatul constitutiv pot să modifice acest tratat. atât veniturile. de pildă cu statul pe teritoriul căruia realizează programe. Drepturile observatorilor diferă de la o organizaţie la alta. Când. Obiectivul Organizaţiei Naţiunilor Unite este să coordoneze acţiunea internaţională a statelor membre. statut şi chiar constituţie). Organizaţia are drept de legaţie activ şi pasiv. statele pot fi reprezentate pe lângă organizaţia internaţională prin misiuni permanente. prin organele sale. prin birouri de legătură sau misiuni de observare. statutul personalului organizaţiei. Organizaţia internaţională poate încheia convenţii. Aceste decizii sunt aplicate de organele organizaţiei şi actele de aplicare a acestor decizii nu sunt acte ale statelor membre. există şi membri asociaţi şi observatori. ca subiect de drept internaţional. Organizaţia internaţională are drept la drapel şi la stemă (emblemă). În urma constituirii reprezentanţei unui stat străin pe teritoriul statuluigazdă unde funcţionează organizaţia internaţională. Statele îşi exprimă acordul de voinţă de a înfiinţa o organizaţie internaţională şi de a fi membre ale acesteia încheind o convenţie (care se poate intitula tratat. şi obligaţii internaţionale. Statele le stabilesc organizaţiilor internaţionale pe care le constituie obiectivele definitorii. Sursele dreptului aplicabil în privinţa organizaţiilor internaţionale sunt: regulile cutumiare şi regulile scrise conţinute în convenţia de bază a organizaţiei.statul-gazdă. conform cărora reparaţia revine statului beneficiar al programului. cât şi cheltuielile. birou de corespondenţă.

Dacă şeful reprezentanţei lipseşte. În alcătuirea reprezentanţei permanente. Acreditarea se face pe lângă organizaţie şi nu pe lângă secretarul general al acesteia. funcţionează simultan misiunile diplomatice având rol de reprezentanţe permanente ale statelor membre ale organizaţiei internaţionale. Autorităţile statului trimiţător (şeful de stat sau de guvern. făcând parte din aceste organe. Trebuie ca numărul componenţilor să nu depăşească limitele normale. organizaţia internaţională îşi exercită pasiv dreptul de legaţie. Aceste informaţii sunt comunicate statului-gazdă fie de organizaţie. titlul şi ordinea de precădere a membrilor reprezentanţei. sosirea şi plecarea definitivă a persoanelor angajate în serviciul privat al membrilor reprezentanţei şi încetarea activităţii lor în această calitate. Reprezentanţei permanente îi revine şi funcţia specifică a participării la activitatea organizaţiei internaţionale. tehnic-administrativ şi de serviciu. trebuie ca toate statele membre ale organizaţiei internaţionale să aibă posibilitatea să înfiinţeze misiuni permanente pe lângă organizaţia internaţională. În statul-gazdă. modificările în statutul lor în timpul serviciului la misiunea permanentă. Statul trimiţător aduce la cunoştinţa organizaţiei componenţa reprezentanţei şi fiecare modificare a acestei componenţe: numirea. experţii tehnici şi secretarii reprezentanţei. plecarea lor definitivă sau încetarea funcţiilor lor. Primind reprezentanţe permanente la sediul ei şi misiuni diplomatice ad hoc la reuniunile ei. informarea şi negocierea. Reprezentanţi ai statelor la organizaţia internaţională sunt toţi componenţii reprezentanţei. Reprezentanţa permanentă pentru observare are funcţii asemănătoare. Adunarea Generală a ONU a recomandat ca şeful misiunii permanente să fie împuternicit prin scrisori de acreditare emise de şeful statului propriu sau de şeful guvernului sau de ministrul de externe. locţiitorii. de organizaţie şi de statul-gazdă. Trimiţându-şi reprezentanţii permanenţi la organizaţia internaţională. şeful reprezentanţei. după înştiinţarea organizaţiei şi a statului-gazdă. conducerea reprezentanţei este preluată de un şef ad interim. sosirea lor. Reprezentanţa permanentă îndeplineşte funcţii normale de misiune diplomatică: reprezentarea. acceptate de statul trimiţător. decizia îi aparţine statului trimiţător. Statul-gazdă poate expulza un membru al unei misiuni permanente pe care nu îl consideră acceptabil. Membrii misiunii permanente a unui stat pe lângă organizaţia internaţională şi membrii misiunii diplomatice ad hoc a unui stat la reuniunile organizaţiei internaţionale participă şi la activitatea organelor organizaţiei. fie de statului trimiţător. ministrul de externe) emit scrisori de acreditare pentru şeful reprezentanţei permanente. căruia i se transmite doar scrisoarea de acreditare. începerea şi încetarea activităţii persoanelor rezidente în statul-gazdă care lucrează în cadrul personalului reprezentanţei permanente sau în serviciul privat al membrilor acesteia. adresele sediilor misiunii şi ale locuinţelor private. În conformitate cu principiul egalităţii suverane a statelor. statul membru îşi exercită dreptul de a participa la activitatea organizaţiei. Ordinea de 37 . poziţia. sosirea şi plecarea definitivă a oricărui membru de familie şi eventuala modificare a calităţii de membru de familie. care le transmite organizaţiei. Reprezentanţa permanentă este condusă de un şef de misiune şi este compusă din trei categorii de personal: diplomatic.Este posibilă constituirea reprezentanţei permanente şi dacă statul-gazdă nu recunoaşte statul trimiţător. servirea interesului de stat. dar nu poate realiza funcţiile de negociere în cadrul organizaţiei şi de asigurare a participării statului propriu la activităţile organizaţiei. consilierii. care adoptă şi aplică decizii ale organizaţiei. Statele care nu sunt membre ale organizaţiei internaţionale pot fi reprezentate pe lângă organizaţie de reprezentanţe permanente pentru observare.

Totodată. de privilegii precum: inviolabilitate personală. în nici un caz. care însă poate să le reglementeze. detenţia. Aceeaşi convenţie prevede ca statul trimiţător să procedeze la fel dacă are loc o ingerinţă gravă în afacerile interne ale statului-gazdă. Statul-gazdă le acordă reprezentanţei permanente şi membrilor ei privilegii. ocrotind-o şi îngăduind-o. Organizaţia sprijină reprezentanţa permanentă şi statul-gazdă în aplicare prevederilor de drept diplomatic în privinţa privilegiilor. dacă beneficiarul imunităţii de jurisdicţie comite o infracţiune gravă în raport cu legea penală a statului-gazdă. Statul acreditar şi agenţii lui diplomatici au obligaţia să nu dea localurilor ambasadei utilizări incompatibile cu funcţiile diplomatice. Între reprezentanţa permanentă şi statul trimiţător se poate comunica prin utilizarea curierului reprezentanţei. Autorităţile statului-gazdă au obligaţia să-i ocrotească pe membrii personalului diplomatic al reprezentanţei. libertatea de comunicare cu utilizarea cifrului şi a curierului. Temeiul acestor privilegii este strict funcţional. chiar să le interzică. dacă nu renunţă la imunitatea lui de jurisdicţie. reprezentanţii membrilor organizaţiei pe lângă organizaţie beneficiază. să recurgă împotriva membrilor personalului diplomatic al reprezentanţei permanente la măsuri de constrângere precum percheziţia. a valizei reprezentanţei şi a mesajelor cifrate.precădere a şefilor de reprezentanţe se stabileşte ţinând seama de ordinea alfabetică a denumirii statelor membre ale organizaţiei. statul trimiţător poate renunţa la imunitate sau îl recheamă pe cel în cauză şi dispune încheierea activităţii lui la misiunea permanentă. din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciţii militare. Statul-gazdă are obligaţia de a privilegia comunicarea oficială a reprezentanţei permanente. Totodată. Autorităţile statului-gazdă nu pot. Trebuie ca actele violente care ar impieta asupra libertăţii personalului reprezentanţei permanente să fie contracarate prin măsuri adecvate. Statul-gazdă are obligaţia de a garanta înfăptuirea privilegiului protecţiei reprezentanţei permanente şi a personalului ei diplomatic împotriva atentatelor la securitate. autorităţile statului-gazdă sunt obligate să-i urmăreească şi să-i sancţioneze pe cei care comit asemenea acte. un membru al personalului diplomatic al reprezentanţei permanente comite o infracţiune gravă evidentă la legislaţia penală a statului-gazdă sau dacă săvârşeşte un act de imixtiune gravă şi evidentă în treburile interne ale statului-gazdă. facilităţi în privinţa schimbului valutar. Localul reprezentanţei permanente şi arhivele ei beneficiază de inviolabilitate. în cazul unui atac. în localităţi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor). a bagajelor şi a documentelor. pentru a facilita astfel îndeplinirea funcţiilor diplomatice de care depinde funcţionarea organizaţiei internaţionale. Membrii personalului diplomatic al reprezentanţei permanente au libertatea de a circula pe teritoriul statului-gazdă. Potrivit Convenţiei de la Viena cu privire la reprezentarea statelor în relaţiile lor cu organizaţiile internaţionale (1975). în afara exercitării funcţiilor reprezentanţei permanente. Pentru restrângerea posibilităţii 38 . Responsabilitatea pentru asigurarea acestei inviolabilităţii este a statului-gazdă. accesul în anumite zone (cele de frontieră. împiedicând acţiunile prin care acestora le-ar fi afectată libertatea şi demnitatea. Pe teritoriul statului care găzduieşte organizaţia şi unde ei funcţionează în această calitate.. statul trimiţător este obligat să-l recheme sau măcar să dispună încetarea funcţiilor acestuia. Dacă. Nu îi este permis ambasadei să devină sediu al unor activităţi contrare dreptului internaţional. asemenea trimişilor diplomatici. căruia îi revine obligaţia ca. exceptarea de la restricţiile în privinţa imigrării. din motive de securitate naţională. membrilor personalului diplomatic al reprezentanţei diplomatice le revin obligaţiile de a respecta legile şi reglementările statului-gazdă şi de a nu se amesteca în afacerile interne ale statului-gazdă. adică neîncercând nici o formă de control. să-l urmărească şi să-l sancţioneze pe făptuitor. arestarea.

regionale sau comunale. să întreprindă tot ce se poate pentru soluţionarea echitabilă a litigiului. Ca urmare. regimul disciplinar etc. organele acesteia fiind doar ele apte să interpreteze reglementările interioare proprii. Funcţionarul internaţional este independent faţă de statul propriu şi faţă de statul pe teritoriul căruia îşi exercită funcţiile. nici pe a statului propriu. Acceptarea de către funcţionarul internaţional a numirii lui în această calitate implică angajamentul de a servi.de deplasare. Acest statut se aplică în conformitate cu convenţiile încheiate de state. Misiunile se constituie şi reprezentarea se realizează prin decizia organelor organizaţiei internaţionale. statul-gazdă poate să invoce şi motive legate de poluare sau de opţiunea unor comunităţi etnice sau religioase care nu acceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. în conformitate cu un contract bazat pe statutul personalului organizaţiei. Atribuirea calităţii de funcţionar internaţional se face prin învestire de către unul dintre organele organizaţiei internaţionale. Statului trimiţător îi revine obligaţia ca. Funcţionarului internaţional i se cere să răspundă la exigenţele autorităţii tuturor statelor membre ale organizaţiei internaţionale. beneficiază de activitatea sa. În aceste situaţii. El nu cere şi nu primeşte dispoziţii de la autorităţi din afara organizaţiei. membre ale organizaţiei internaţionale. în ce priveşte serviciile prestate statului acreditant. cu prevederile reglementărilor privind condiţiile de angajare. Statutul funcţionarului internaţional răspunde necesităţilor funcţiei. Esenţa conduitei juridice a funcţionarului internaţional constă din independenţa faţă de autorităţile statului propriu şi loialitatea faţă de organizaţie. naţionale. cu alte organizaţii internaţionale şi constituie misiuni pe teritoriile altor state decât statul-gazdă. Personalul diplomatic al reprezentanţei permanente beneficiază de scutirea de orice impozite şi taxe. În cazurile în care nu este interzis. exclusiv interesul organizaţiei internaţionale. organizaţia în ansamblu şi persoana căreia i se atribuie calitatea de funcţionar internaţional al organizaţiei internaţionale sunt îndreptăţite să beneficieze şi beneficiază de privilegii pe teritoriul statelor unde 39 . a taxelor şi a altor drepturi conexe. Ei nu sunt obligaţi să depună mărturie în instanţă. ci doar reglementat. Membrii personalului diplomatic al reprezentanţei permanente beneficiază de imunitate de jurisdicţie în statul-gazdă. Organizaţia internaţională are relaţii cu statele membre. care îşi desemnează reprezentanţii. se desemnează reprezentanţi ai organizaţiei internaţionale. în statul-gazdă. El nu reprezintă nici o autoritate naţională. accesul este posibil dacă reprezentanţa permanentă notifică deplasarea şi autorităţile statului gazdă o acceptă. reflectă autonomia organizaţiei internaţionale. funcţionarii împuterniciţi să reprezinte organizaţia. Activitatea funcţionarului internaţional se desfăşoară în conformitate cu ordinea juridică internă a organizaţiei internaţionale. în cazul în care nu renunţă la imunitatea de jurisdicţie. pentru a decide ce este în conformitate cu interesele organizaţiei. în conformitate cu obiectivele şi statutul organizaţiei internaţionale. scutirea. cu alte state. modalităţile de protecţie socială. funcţionarul internaţional este reprezentantul intereselor tuturor statelor care. regulile privind cariera. scutirea de plata drepturilor de vamă. regionale sau comunale asupra localurilor reprezentanţei. a unui membru al personalului diplomatic al reprezentanţei permanente este posibilă numai după ce statul trimiţător renunţă la imunitatea juridică. funcţionarul internaţional se subordonează organizaţiei. cărora membrii acestui personal le sunt proprietari sau locatari. în activitate. remuneraţia. Totodată. Implicarea într-un proces juridic. de dispoziţiile cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul-gazdă. fără a fi subordonat nici unuia dintre ele. Independenţa funcţionarului internaţional faţă de autorităţile statelor proprii. În schimb. scutirea de impozite şi taxe naţionale. personale sau reale. Funcţionarul internaţional este persoana care îndeplineşte continuu şi exclusiv funcţii în cadrul organelor integrate ale organizaţiei internaţionale.

dreptul diplomatic dezaprobă abuzul de privilegii în activitatea organizaţiilor internaţionale. nu beneficiază de privilegiul inviolabilităţii personale şi nici de cel al imunităţii de jurisdicţie decât pentru acte oficiale în îndeplinirea funcţiilor. privilegiul imunităţii juridice în cazul unor acţiuni privind bunurile lor mobile şi imobile.funcţionează. Funcţionarii internaţionali "de profesie" beneficiază de inviolabilitatea persoanei. Dreptul de legaţie în relaţiile dintre statul membru şi organizaţia internaţională 7. privilegiul exceptării de la plata taxelor vamale. Totodată. Această protecţie acordată organizaţiei internaţionale şi funcţionarilor ei eliberează organizaţia şi pe funcţionarii ei de jurisdicţia tuturor statelor membre. Funcţiile reprezentanţei permanente 8. Componenţa organizaţiilor internaţionale 6. îi garantează independenţa faţă de autorităţile exterioare organizaţiei. Caracterul funcţional al personalităţii juridice a organizaţiei internaţionale 3. cetăţeni ai statului-gazdă. de a transfera şi a converti mijloace de plată dintr-o ţară în alta sau în cadrul aceleiaşi ţări. de la interdicţii şi restricţii a importurilor şi exporturilor de obiecte pentru uz oficial şi de publicaţii proprii. de imunitate de jurisdicţie civilă. veniturilor şi bunurilor lor de la plata oricăror taxe directe. de întocmire de rapoarte. Autorităţile statului-gazdă au datoria să asigure liniştea în jurul sediului organizaţiei internaţionale şi să dispună de forţe de poliţie care. Funcţionarii internaţionali. Din statutul organizaţiei internaţionale decurge statutul funcţionarului internaţional. privilegiul exceptării activelor. dar şi faţă de cele ale altui stat pe teritoriul căruia funcţionarul internaţional îşi îndeplineşte funcţiile. Dreptul de legaţie al organizaţiei internaţionale 4. Totodată. pentru actele prin care îşi îndeplinesc funcţiile. de elaborare de studii. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Este de dorit ca printre aceste state să se numere statul-gazdă şi statul pe teritoriul căruia organizaţia îşi desfăşoară reuniunile şi activităţile operaţionale. Privilegiilor acordate organizaţiei internaţionale le corespund privilegiile acordate funcţionarului internaţional. se asigură respectarea princpiului egalităţii suverane a statelor membre ale organizaţiei internaţionale. Experţilor în misiune (de mediere. de scutiri vamale şi fiscale. Adoptarea de decizii în cadrul organizaţiei internaţionale 5. Privilegiile îl protejează pe funcţionarul internaţional numai în cadrul funcţiei sale sau în relaţie cu exercitarea ei. în calitate de reprezentant al organizaţiei internaţionale. aur sau valută de orice fel. Privilegiile îi permit libertatea de acţiune. Funcţionarului internaţional i se conferă privilegii în interesul organizaţiei internaţionale şi nu în avantaj personal. prin privilegierea funcţionarului internaţional. Componenţa reprezentanţei permanente 40 . îndeosebi faţă de autorităţile statului-gazdă. să asigure aplicarea legilor şi respectarea ordinii publice. Dreptul diplomatic oferă cadrul în care organizaţiile internaţionale să poată beneficia de: privilegiul posibilităţii de a deţine fonduri. dar numai pentru perioada misiunii. de libertate de deplasare. pentru că astfel ar fi încălcat principiul egalităţii suverane a statelor. la solicitarea organizaţiei. Privilegiile de care beneficiază organizaţia îi garantează autonomia faţă de statele care consimt să i-o acorde. Privilegiile se acordă diferit diferitelor categorii de funcţionari internaţionali. pe teritoriul statului unde îşi exercită funcţia. de a opera conturi în orice fel de valută. Este important ca acţiunile organizaţiei să nu fie supuse dreptului intern al unui stat. privilegiul inviolabilităţii localurilor şi arhivelor lor. Funcţionarul internaţional este privilegiat ca să poată promova interesele organizaţiei internaţionale. Funcţionarul internaţional beneficiază de privilegii. de investigare) li se acordă privilegii asemănătoare. Definiţia organizaţiei internaţionale 2.

faţă de orice proces legal. bunurile şi activele ei beneficiază de imunitate faţă de orice formă legală de proces doar la New York. negocierea cu organizaţia şi în cadrul organizaţiei. urmărirea activităţilor în cadrul organizaţiei şi informarea guvernului statului trimiţător despre aceste activităţi. b.a. 9. Organizaţia internaţională a. Organizaţia Naţiunilor Unite. Raporturile funcţionarului internaţional cu statul propriu şi cu organizaţia 12. în limite normale. oriunde ar fi amplasate şi de oricine ar fi deţinute. b. nu este subiect de drept internaţional. b. b. 2a şi c. c. din respect faţă de cuvintele spuse sau scrise şi faţă de orice act întreprins în calitatea lor oficială. Sunt funcţii ale reprezentanţei permanente pentru observare: a. 3b şi c. Îndatoririle funcţionarului internaţional 13. 4a. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b. reprezentarea statului trimiţător la organizaţie. este subiect derivat de drept internaţional. este o asociere realizată strict după criterii etnice. 2. Geneva şi Viena. 6. 3. Relaţia trilaterală stat membru al organizaţiei internaţionale reprezentat la sediul acesteia de o misiune permanentă .organizaţia internaţională . 4. 5b şi 6b. 41 . oricât de mare. Privilegiile funcţionarului internaţional Teste pentru autoevaluare: 1. se constituie prin convenţie internaţională. acceptate de statul trimiţător.statulgazdă 10. faţă de orice proces legal din statul din care provin. 5. este asociere de state. Privilegiile reprezentanţilor statelor membre pe lângă organizaţia internaţională 11. Numărul componenţilor personalului reprezentanţei permanente poate fi: a. c. b. de organizaţie şi de statul-gazdă. Funcţionarii ONU sunt imuni: a. b.. Alegeţi enunţurile care definesc organizaţia internaţională: a.

Acest serviciu se ocupă nemijlocit de atingerea obiectivelor politicii externe. în primul rând. Ministrul de externe conduce ministerul de externe. inclusiv pe planul mobilităţii diplomatice ad hoc primordiale. diplomatul de la ambasadă este sedentar. Această regulă clasică îi rezervă exclusiv ministerului de externe atribuţia de a realiza comunicarea cu străinătatea. consulatele. Ministerul este condus de un ministru. ministerul de externe. funcţiile ministerului de externe. membru al guvernului. Cele două ramuri ale serviciului public pentru activitatea diplomatică. Ministerul de externe reprezintă statul în relaţiile internaţionale şi are capacitatea de a angaja statul în ansamblul acestor relaţii. Astfel acest minister apare. În timp ce diplomatul ad hoc are mobilitate în sfera diplomaţiei primordiale. dar absolut necesar. în perioada de după introducerea în codul de drept diplomatic a acestei prevederi. Prin rolul pe care dreptul diplomatic i l-a acordat. a devenit evidentă tendinţa ca şi alte ministere să abordeze. al elaborării ei. s-a stabilit că toate problemele oficiale încredinţate misiunii diplomatice se tratează. cuprind instituţii precum ministerul de externe. în dreptul diplomatic. de aplicare şi de consiliere. ramura externă a serviciului diplomatic. ministerul de externe este inconturnabil în relaţiile diplomatice. prin a căror activitate se realizează politica externă. pentru a servi politica externă a statului în cadrul şi cu contribuţia serviciului diplomatic. fiecare în domeniul său. compartimente specializate ale serviciilor parlamentare şi ale administraţiei prezidenţiale. cu ministerul de externe al statului pe teritoriul căruia misiunea funcţionează. internă şi externă. minister. Ministerul de externe asigură realizarea politicii externe a statului. Aceste ministere participă şi la misiunile diplomatice în străinătate cu personal (reprezentanţi ai statului. ca instituţie nodală în relaţiile internaţionale. Elemente specifice ale serviciului public intern pentru relaţiile diplomatice intră şi în componenţa altor ministere şi instituţii ale autorităţilor statului. Celelalte ministere reprezintă statul pe plan extern fiecare numai în privinţa domeniului lor de activitate şi pot angaja statul în relaţiile externe numai cu împuternicire specială. conform reglementărilor constituţionale şi programului de guvernare. filialele unor instituţii de propagandă (institute culturale). aspecte ale relaţiilor interstatale. Rezumat: Serviciul public pentru diplomaţie este necesar în primul rând pentru realizarea misiunilor diplomatice ad hoc la nivel înalt şi ale celorlalţi demnitari. Totuşi. întrucât. secţiuni ale altor ministere. Ramurile internă şi externă ale serviciului diplomatic Introducere: Misiunile diplomatice se pot fi realizate coerent. 42 . serviciului public pentru diplomaţie îi revine administrarea generală a relaţiilor externe ale statului. Ministerul este instituţia specializată a autorităţii executive în stat care realizează funcţiile guvernării în domeniul care i se atribuie. Dacă misiunile diplomatice ad hoc au îndeosebi obiective legate de substanţa politicii externe.Prezentarea lecţiei a opta Serviciul public pentru diplomaţie. ca instrument de organizare. din reglementări. funcţionari cu sarcini diplomatice şi rang diplomatic). care este nucleul serviciului public intern pentru activitatea diplomatică. ambasadele. Concepte cheie: Serviciul diplomatic. Serviciul public pentru activitatea diplomatică se află sub autoritatea ministrului de externe. Obiectiv: Descrierea serviciului diplomatic.

continental. Ministerul de externe susţine şi apără. Ministerul de externe reprezintă autorităţile statului în relaţiile cu străinătatea. în îndeplinirea funcţiilor care le revin. serviciul public intern pentru activitatea diplomatică este asigurat de Departamentul de Stat. ministerul de externe a purtat şi poartă denumiri diferite. ministerul de externe exercită câteva funcţii generale: reprezentare. ca de la subiect de drept internaţional către alt subiect / alte subiecte de drept internaţional. În SUA. ministerul de externe este instituţia principală care coordonează interacţiunea statului cu celelalte subiecte de drept internaţional şi prin care se realizează comunicarea coerentă dintre stat şi celelalte subiecte de drept internaţional. Prezenţa permanentă a ministerului de externe în relaţiile externe ale statului este necesară în vederea îndeplinirii fără excepţiei a funcţiei de realizare a politicii externe în conformitate cu exigenţele interesului naţional. În aceste condiţii. în subordinea Guvernului. cât şi pentru eficienţa demersurilor. ministerul fiind receptorul mesajelor şi emiţătorul lor. organizare. În practica relaţiilor diplomatice. În Franţa funcţionează Ministerul Afacerilor Străine (Le ministère des Affaires Étrangères). În prezent. regional şi subregional. În America Latină. şi la "diplomaţia personală" sau "directă". sub imperiul principiului egalităţii suverane a statelor. elaborează cadrul normativ şi instituţional pentru realizarea obiectivelor de politică externă din program. Conectează statul la instituţiile internaţionale cu caracter politic. prin întâlniri. În state diferite. În România. control. în relaţiile cu străinătatea. În România. Pentru înfăptuirea funcţiilor specifice. reglementare. Frecvenţa acţiunilor diplomatice de acest tip este un simptom al amplificării relaţiilor diplomatice. vizite. corespondenţă. strategic şi economic. Are în vedere îndeosebi aplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înţelegeri internaţionale la care statul este parte. ministerului de externe i s-au stabilit atribuţii adecvate. Ministerul de externe controlează modul în care se respectă şi se aplică reglementările legale în domeniul politicii externe. În Marea Britanie. funcţionează ministere ale treburilor / afacerilor / relaţiilor / externe (Ministerio de Assuntos / Negocios / Relaciones Exteriores). pentru a aborda problematica relaţiilor externe ale statului. Promovează aceste interese în organizaţii internaţionale cu caracter universal. ministerul de externe este un departament guvernamental (Office: the Foreign and Commonwealth Office). În domeniul propriu de activitate. se numeşte Ministerul Afacerilor Externe. apoi Ministerul Afacerilor Străine. în prima parte a secolului al XIX-lea s-a numit „Canţelaria Domnului pentru trebile de afară”. interesele naţionale ale statului. conducători ai instituţiilor autorităţii de stat recurg. ministerul de externe este instituţie a administraţiei publice centrale. convorbiri telefonice. administrare. În vederea realizării acestor scopuri. se consideră fireşti informarea şi chiar consultarea ministerului de externe de către misiunile diplomatice străine de fiecare dată când ele comunică nemijlocit şi întreprind acţiuni în contact direct cu alte instituţii ale statului. ca principal purtător de cuvânt. 43 . În cadrul ministerului de externe se elaborează şi se şi transmit străinătăţii comunicări în numele statului. Ministerul de externe coordonează reprezentarea statului prin realizarea funcţiei de reprezentare proprie misiunilor diplomatice. cu personalitate juridică. Ministerul de externe coordonează şi participă direct la aplicarea programului de guvernare în domeniul politicii externe. atât din curtoazie. dar şi a relaţiilor pe planuri multiple dintre state. Ministerului de externe îi revine organizarea instituţiilor din subordine: ambasade şi posturi consulare. în epoci diferite.Miniştrii şi alţi demnitari.

Potrivit legii. respectând normele internaţionale. ratificarea. Ministerul de externe este responsabilul principal pentru aplicarea regulilor de curtoazie internaţională de către instituţiile şi reprezentanţii statului. Normele legale de funcţionare prevăd ca ministerul de externe român să păstreze originalele tuturor înţelegerilor internaţionale bilaterale şi copiile certificate de pe înţelegerile internaţionale. ministerul de externe păstrează sigiliul de stat al României. efectuează schimbul instrumentelor de ratificare. potrivit legii. la negocierea şi la încheierea de tratate. ministerul de externe urmăreşte aplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înţelegeri internaţionale la care statul este parte şi prezintă propuneri pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate. aprobarea sau acceptarea înţelegerilor internaţionale. Ministerul de externe iniţiază şi participă la negocierea tratatelor şi a altor înţelegeri internaţionale. îndrumă şi controlează activitatea reţelei externe de misiunilor diplomatice şi consulare ale statului şi organizează curierul diplomatic. în conformitate cu Programul de guvernare şi cu Programul de dezvoltare a României pe termen mediu. Propune semnarea. dezvoltării şi exprimării identităţii etnice. funcţionează Protocolul naţional. Ministerul de externe organizează. Iniţiază activităţi internaţionale menite să ducă la dezvoltarea de relaţii paşnice şi de cooperare cu toate statele. ţine legătura cu misiunile diplomatice şi cu oficiile consulare străine în conformitate cu regulile şi cu practica internaţională. 44 . după caz. se menţine legătura dintre stat şi conaţionalii din afara frontierelor. Lui îi revine apărarea în străinătate a drepturilor şi a intereselor acestora. În cadrul ministerului de externe este urmărită evoluţia raporturilor internaţionale şi sunt semnalate tendinţele care apar în viaţa internaţională. participarea la activitatea organizaţiilor internaţionale cu caracter universal. Acestora li se acordă sprijin în vederea păstrării. acorduri şi alte înţelegeri internaţionale cu caracter economic sau pentru stabilirea cadrului juridic necesar în vederea desfăşurării relaţiilor comerciale externe ale României.Acest minister administrează întreţinerea relaţiilor cu alte state. regional şi subregional. cu caracter regional şi cu alte grupări economice. pe baza legislaţiei naţionale şi în conformitate cu practica internaţională şi cu acordurile bilaterale şi multilaterale la care statul este parte şi respectându-se legislaţia statului de reşedinţă a acestora. Totodată. promovează interesele economice ale României în relaţiile cu alte state. Ministerul de externe al României colaborează la elaborarea politicii României în domeniul relaţiilor economice internaţionale. depune instrumentele de ratificare sau de aderare. Prin ministerul de externe. culturale. participă sau colaborează. cu luarea în considerare a tendinţelor şi proceselor din economia mondială. eliberează documente certificând deplinele puteri. originalele înţelegerilor internaţionale al căror depozitar este România şi să îndeplinească obligaţiile decurgând din această calitate. notifică aprobarea ori acceptarea înţelegerilor internaţionale şi denunţarea lor. cererile de agrement şi de exequatur. prevederile acordurilor bilaterale şi multilaterale la care statul este parte. lingvistice şi religioase. precum şi cu organizaţiile economice cu vocaţie universală. aplicând legea. Singur sau în conlucrare cu ministerele şi cu celelalte autorităţi publice centrale de specialitate. Ministerul de externe are în atenţie prezenţa instituţiilor naţionale şi a cetăţenilor în străinătate. În cadrul ministerului de externe român. aderarea la acestea sau denunţarea lor. care îndeplineşte sarcini conform legislaţiei în vigoare şi uzanţelor internaţionale. Instituţiile statului primesc asistenţă din partea ministerului de externe în derularea relaţiilor cu străinătatea. Ministerul de externe supune spre aprobare şefului statului scrisorile de acreditare. întemeiate pe principiile şi pe normele general admise ale dreptului internaţional.

Pe lângă direcţiile „de relaţii”. de arhiva istorică. sărbătorirea zilelor naţionale. de recepţionarea şi transmiterea comunicărilor prin mijloace specifice activităţii diplomatice. Direcţiile menţin legături permanente cu misiunile diplomatice străine. Se formulează propuneri privind: marcarea pe planul relaţiilor externe a inaugurărilor de instituţii şi a învestirilor în funcţiile de nivel înalt din statele străine. Înainte de încheierea documentelor aferente acestor acţiuni. Se pregătesc mandatele şi strategiile de negociere. precum şi aprecieri şi reacţii la politica externă a statelor străine. 45 . regionale şi subregionale la care statul participă. convenţii şi alte înţelegeri internaţionale pe care le încheie ministerele şi autorităţile administraţiei publice centrale.) bilaterale şi multilaterale. Direcţiile ministerului de externe coordonează componentele serviciului public extern pentru activitatea diplomatică. a aniversărilor de evenimente importante în dezvoltarea legăturilor bilaterale şi în activitatea forurilor internaţionale. consular. economice şi culturale ale statului cu statele străine. prin solicitarea de informaţii şi de rapoarte şi prin analize periodice. cu privire la politica internă şi politica externă a statelor străine. ca membru sau observator sau la lucrărilor cărora este invitat. participarea lor la forurile internaţionale. manifestarea solidarităţii internaţionale. ministerul de externe dezvoltă relaţii de cooperare cu: alte instituţii guvernamentale. În cadrul ministerului de externe. În cadrul lor. sinteze documentare şi informări pentru şeful statului. Direcţiile înfăptuiesc obligaţiile legale ale MAE. Se evaluează impactul evenimentelor internaţionale asupra intereselor statului. Activitatea direcţiilor are ca obiect relaţiile statului cu alte state şi cu organizaţiile mondiale. Ministerul de externe avizează acţiunile pe care le iniţiază celelalte ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în probleme care ţin de activitatea lor specifică. precum şi proiectele de documente de cooperare internaţională pe care le încheie autorităţile administraţiei publice locale cu autorităţi similare din alte state. În cadrul direcţiilor. de circulaţia şi păstrarea documentelor curente. Ele realizează îndrumarea activităţii misiunilor diplomatice în străinătate ale statului. de sistemul informatic al serviciului pentru activitatea diplomatică şi consulară. în măsura în care acestea intră în domeniul său de competenţă. de personalul diplomatic.În realizarea obiectivelor sale. şeful guvernului şi ministrul de externe. de administrarea şi de finanţarea componentelor interne şi externe ale serviciului public pentru activitatea diplomatică. prin transmitere permanentă de informări şi instrucţiuni. relaţiile dintre acestea. faţă de crizele internaţionale şi modalităţile de soluţionare a acestora. se urmăreşte evoluţia situaţiei internaţionale. se elaborează proiectele de exprimare şi de concretizare a politicii externe a statului. avizează proiectele de acorduri. Direcţiile organizează acţiunile diplomatice la nivel înalt. ai comunităţii oamenilor de afaceri şi îşi orientează acţiunea în satisfacerea solicitărilor cetăţeanului. sunt identificate tendinţele caracteristice pe planul relaţiilor dintre state şi dintre ceilalţi participanţi la sistemul internaţional. În direcţii se supraveghează modul de aplicare a prevederilor convenţiilor bilaterale şi multilaterale la care statul este parte. tehnic-administrativ şi de serviciu. grupate geografic. Se redactează rapoarte. Ministerul de externe publică poziţiile de politică externă ale statului faţă de evenimentele din lume. există şi direcţii care se ocupă de aspectele juridice ale relaţiilor externe. de relaţiile culturale externe. minister şi misiuni. dar care au legătură cu domeniul relaţiilor internaţionale. care se ocupă de relaţiile politice. Se elaborează sau se avizează proiectele de convenţii (tratate. reprezentanţi ai societăţii civile. de relaţiile statului cu forurile internaţionale şi de participarea la activitatea acestora. personalul diplomatic şi consular lucrează în direcţii. protocoale etc. Se redactează proiectele mesajelor şi discursurilor care prezintă politica externă a statului. de analiza şi de coordonarea activităţii de informare.

Legea menţionată a stabilit că membrii Corpului diplomatic şi consular sunt. secretar II. agent consular). cu alţi funcţionari publici. consilier diplomatic. modificarea. ministru-consilier. consul. secretarii de stat şi subsecretarii de stat din Ministerul Afacerilor Externe. secretarii de stat. Ministerul Afacerilor Externe este singura instituţie care acordă grade diplomatice şi consulare. secretar III.Direcţia consulară a ministerului de externe coordonează relaţiile statului în domeniul consular. secretar I. Din Lege rezultă că Statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii şi în Statutul funcţionarilor publici. ministru plenipotenţiar. la propunerea Ministerului Afacerilor Externe şi. reprezentanţele la forurile internaţionale. dacă. Conform Statutului. la ambasadele. la propunerea ministrului afacerilor externe. diplomaţi de carieră şi au un statut socioprofesional specific. de către preşedintele României. Serviciul public extern pentru activitatea diplomatică se formează prin stabilirea de relaţii diplomatice între state şi prin exercitarea dreptului activ de legaţie. suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ori. desfiinţarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice permanente se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 269 din 17 iunie 2003. viceconsul. Membrii Corpului diplomatic şi consular al României pot dobândi gradele diplomatice (ambasador. precum şi cu personal contractual. Gradul diplomatic de ambasador se acordă prin decret. personalul diplomatic şi consular care îşi desfăşoară activitatea în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe. Această direcţie îndrumă şi orientează activitatea misiunilor consulare în străinătate. Serviciului public extern pentru activitatea diplomatică este alcătuit din misiunile diplomatice permanente: ambasadele. Elaborează proiectele convenţiilor consulare şi avizează proiectele de convenţii pe planul relaţiilor juridice externe. înfiinţarea. în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi la misiunile diplomatice şi oficiile consulare. inclusiv persoanele provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior şi de la alte ministere şi instituţii. cu excepţia gradului de ambasador. În România. a raporturilor de muncă se aprobă prin ordin al ministrului. funcţii diplomatice şi consulare echivalente gradelor diplomatice sau consulare pe care le deţin. a Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Institutului Cultural Roman. dacă este cazul. ataşat diplomatic) sau gradele consulare (consul general. precum institutele culturale. adică prin trimiterea 46 . Statul de funcţii şi structura posturilor pe compartimente. instituit prin Legea nr. secretarul general şi secretarul general adjunct fac parte de drept din Corpul diplomatic şi consular al României pe durata exercitării funcţiei. pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Legea precizează că ministrul afacerilor externe. Drepturile şi obligaţiile personalului diplomatic şi consular sunt stabilite de Statutul corpului diplomatic şi consular. Ministerul de externe român este încadrat cu personal diplomatic şi consular. de regulă. posturile consulare şi alte misiuni. Potrivit articolului 2 al legii. la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare. subsecretarii de stat. Menţine legătura permanentă cu posturile consulare străine. încadrarea personalului. nu se stabileşte altfel. prin statut. Celelalte grade diplomatice sau consulare se acordă prin ordin al ministrului afacerilor externe. Direcţia Protocolului asigură aplicarea în activităţile de relaţii a regulilor de curtoazie internaţională şi urmăreşte modul de concretizare a privilegiilor şi imunităţilor stabilite de prevederile convenţiilor bilaterale şi multilaterale. conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României. secretarul general şi secretarul general adjunct din Ministerul Afacerilor Externe. membrii Corpului diplomatic şi consular al României ocupă. rezolvă în conlucrare cu acestea toate problemele specifice domeniului. misiunile permanente pe lângă organizaţiile internaţionale şi oficiile consulare ale României. au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României: ministrul afacerilor externe. după caz.

există dincolo de prezenţa în cadrul lor a celor trimişi să facă parte din personalul misiunilor. Se pot înfiinţa ambasade sau posturi consulare numai cu consimţământul statului pe teritoriul căruia asemenea misiuni vor funcţiona. b.structură 23. Ministerul de externe . conform: a. Ministerul de externe . Serviciul diplomatic este: a. şi firesc. b. Instituţiile serviciului public extern pentru diplomaţie au caracter permanent şi.obiective şi ramuri 21. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 20.de misiuni diplomatice în străinătate. de trimiterea de misiuni diplomatice. 2b 47 . respectiv consulare. orientărilor politice elaborate de organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniul relaţiilor externe. persoanele se succed. serviciu public. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1a. Componentele ramurii externe a serviciului diplomatic Teste pentru autoevaluare: 8. 9. fără ca încheierea prezenţei lor în misiune sau înlocuirile să-i afecteze caracterul permanent. Serviciul diplomatic . reglementărilor constituţionale şi programului de guvernare. Condiţia esenţială pentru stabilirea de relaţii diplomatice şi trimiterea de misiuni diplomatice este consimţământul mutual. serviciu secret. În îndeplinirea misiunii diplomatice permanente. în general.funcţii şi atribuţii 22. Ministerul de externe asigură realizarea politicii externe a statului. Stabilirea de relaţii diplomatice şi de relaţii consulare este urmată. ca urmare.

respectiv trimiţător. dar se impune şi protejarea suveranităţii teritoriale a statului acreditar. sediul şi eventual sediile unor birouri ale acesteia. stabilind relaţii diplomatice. umanitară. socială. ţinându-se cont de competenţa teritorială a statului de reşedinţă. schimburi de scrisori între miniştrii de externe sau între alţi plenipotenţiari. religioasă. Activităţile de pe planul relaţiilor diplomatice fac parte din sfera activităţii diplomatice. Obiectiv: stabilirea locului şi rolului relaţiilor diplomatice pe planul relaţiilor diverse dintre state. Statele edifică relaţiile diplomatice şi întreţin misiunile diplomatice specifice acestor relaţii . Domeniul diplomaţiei este mai larg decât cel al relaţiilor diplomatice. titulare de drepturi şi obligaţii internaţionale şi participante la relaţiile reglementate de dreptul internaţional. dar recunoaşterea reciprocă nu presupune neapărat stabilirea de relaţii diplomatice. maturitatea şi complexitatea conlucrării. Acordurile prin care se stabilesc relaţiile diplomatice pot fi tratate. juridică. relaţiile diplomatice semnifică stadiul normal. adică având durată nederminată . prin reprezentare.misiuni permanente. Numai subiectul de drept internaţional poate stabili relaţii diplomatice. militară etc. în evoluţia conlucrării dintre state. Relaţiile diplomatice se stabilesc între persoanele cu capacitate juridică internaţională deplină. precizări cu privire la stabilirea şi desfiinţarea relaţiilor diplomatice Concepte cheie: Relaţia diplomatică. Rezumat Relaţiile dintre persoane. Relaţiile diplomatice implică această competiţie. Şi relaţiile diplomatice au loc în această înşiruire. Aceste relaţii rezultă din exercitarea liberă a voinţei persoanelor juridice internaţionale. care îşi admit reciproc. stabilirea de relaţii diplomatice. care s-au recunoscut reciproc şi care au ajuns la un acord în acest scop. Sunt doctrinari care consideră că. privilegiile suplimentare etc. Misiunile diplomatice se realizează şi în afara relaţiilor diplomatice. economică. negociere. respectiv a statului de reşedinţă. Acordul de stabilire a relaţiilor diplomatice este premers de actul politic de voinţă al fiecărui stat. Este necesar să fie reglementată funcţionarea serviciului public extern pentru activitate diplomatică. Stabilirea relaţiilor diplomatice între două state implică recunoaşterea formală reciprocă. Relaţiile diplomatice fac parte din categoria raporturilor juridice. marcând caracterul permanent. recunoaşterea reciprocă a statelor. care decurge din suveranitatea statului acreditant. clauze în cuprinsul tratatelor. consolidează pe plan juridic şi pe plan politic desfăşurarea ansamblului de legături dintre ele. Când un stat îşi trimite reprezentanţi pe lângă un alt stat apare competiţia dintre competenţele suverane. Acest tip de relaţii înseamnă un grad superior de conlucrare între state. Relaţiile diplomatice sunt proprii statelor.pentru a dispune de un instrument de comunicare oficială permanentă. Prevederile astfel convenite constituie acordul-cadru pentru convenţiile în conformitate cu care se stabilesc personalul ambasadei. Ambasada sau postul consular îşi au independenţa lor. Normele dreptului diplomatic o reglementează. dincolo de cadrul acestui fel de relaţii sau în lipsa lor. personalitatea juridică internaţională. informare. dintre comunităţi şi dintre state sunt de natură politică. în primul rând în conformitate cu principiul egalităţii suverane a statelor. 48 .Prezentarea lecţiei a noua Relaţiile diplomatice Introducere: Relaţiile diplomatice sunt instrumentul prin care statele. îngăduindu-şi reciproc constituirea pe teritoriul propriu de instituţii diplomatice ale celuilalt stat. culturală.

Şi actele contrare spiritului de prietenie în relaţiile bilaterale. economice şi sociale diferă. Încetarea relaţiilor diplomatice rezultă din declaraţii sau din acte fără echivoc. juridice şi sociale. deci şi abaterile de la curtoazie. ci din nemulţumire faţă de abateri de la curtoazia internaţională. Chiar ruperea relaţiilor diplomatice este resimţită ca nesocotire a curtoaziei. Astfel se explică declaraţia privind ruperea relaţiilor diplomatice făcută. Pentru instituirea relaţiilor diplomatice. Ruperea relaţiilor diplomatice este actul rezultat din puterea de decizie a unuia dintre statele între care relaţiile diplomatice au fost stabilite. Efectele ei sunt însă bilaterale. politice. Ca urmare. întrucât semnifică permanenţa conlucrării complexe. Nu numai încălcările dreptului internaţional duc la astfel de decizii. În cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la relaţiile şi imunităţile diplomatice s-a menţionat că stabilirea de relaţii diplomatice este realizabilă indiferent de deosebirile dintre regimurile constituţionale. a unei decizii unilaterale sau bilaterale de retragere a personalului diplomatic al ambasadei / ambasadelor). de către statul cu care s-au rupt relaţiile diplomatice. Încheierea unui tratat nu presupune în sine vreun efect pe planul relaţiilor diplomatice sau consulare. Relaţiile diplomatice se suspendă dacă unul dintre state trece printr-un momente de instabilitate gravă şi situaţia autorităţilor menite să asigure concretizarea relaţiilor diplomatice este neclară. prin ruperea relaţiilor diplomatice. pot nemulţumi – chiar fără temei juridic . Statele membre ale ONU şi-au asumat obligaţia să coopereze chiar dacă sistemelor lor politice.Relaţiile diplomatice se stabilesc pentru termen nedefinit. ruperea relaţiilor diplomatice poate avea motive diverse. Statul care rupe relaţiile diplomatice pe care le-a stabilit cu alt stat adoptă această decizie fie după evaluarea acestor relaţii. Scopul replicii este apărarea demnităţii şi a reputaţiei statului care. astfel. Relaţiile diplomatice sunt incompatibile cu soluţionarea problemelor din relaţiile interstatale prin recurgerea la forţă. trebuie ca acordul dintre state să se refere explicit la stabilirea de relaţii diplomatice. prin acte individuale. Ruperea relaţiilor diplomatice este licită nu doar când se invocă motive cu caracter juridic. a statului suveran. discreţionare. Asemenea declaraţie nu modifică situaţia juridică a relaţiilor diplomatice. apare în situaţia de învinuit. pentru ruperea cărora este suficientă declaraţia unilaterală iniţială. altul decât cel al stabilirii de relaţii diplomatice. Ca rezultat al deciziei unilaterale. ci şi când se fac referiri la abateri de la curtoazie. Dacă două state încheie un tratat pentru reglementarea relaţiilor lor într-un domeniu oarecare. Motivele politice care determină ruperea relaţiilor diplomatice pot fi mai puţin durabile decât motivele de curtoazie. când relaţiile diplomatice se întrerup. ca act inamical. acest tratat nu implică stabilirea de relaţii diplomatice. Nemulţumirea politică poate fi satisfăcută mai uşor şi mai repede decât nemulţumirea faţă de afectarea spiritului de prietenie din relaţii. Întreruperea relaţiilor diplomatice este rezultatul unei decizii unilaterale de suspendare. aşadar faţă de acte contrare spiritului de prietenie în relaţiile bilaterale. Încetarea relaţiilor diplomatice este temporară. ci neapărat şi ambasada celuilalt stat. Decizia adoptată de unul dintre state are consecinţe inconturnabile asupra celuilalt: se desfiinţează nu numai ambasada statului care a rupt relaţiile diplomatice. s-a întâmplat să se decidă ruperea relaţiilor diplomatice fără temei juridic. constrângerea colectivă împotriva unui stat care a prejudiciat pacea şi securitatea internaţională. Ruperea relaţiilor diplomatice este aşadar unilaterală. ca reacţie. statele membre să exercite. sau definitivă. De altfel. declanşarea războiului întrerupe ipso facto 49 . fie aplicând decizia unui for internaţional. când relaţiile dipliomatice se rup.într-atât încât să determine ruperea relaţiilor diplomatice. Ruperea relaţiilor diplomatice face parte dintre măsurile pe care organizaţiile internaţionale le prevăd pentru ca.

legăturile interumane dintre naţiuni. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: Relaţiile diplomatice . 2b 50 . S-a întâmplat ca.relaţii interstatale Stabilirea relaţiilor diplomatice Întrerupererea/încetarea relaţiilor diplomatice Relaţiile diplomatice şi curtoazia internaţională Teste pentru autoevaluare: 1. De altfel. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1a. în cazul în care măcar unul dintre statele beligerante decisese să le rupă. Încetarea războiului permite reluarea relaţiilor diplomatice. b. dar nu are ca efect ruperea relaţiilor economice. 2. 4. înainte de declanşarea războiului. Obligaţiile asumate prin convenţii internaţionale bilaterale sau multilaterale rămân în vigoare fără excepţie. nu este posibil ca prin decizia de rupere a relaţiilor bilaterale pe planul activităţii serviciilor publice de diplomaţie să fie blocate comunicarea dintre state. Singurul angajament pus în discuţie este cel din acordul privind stabilirea relaţiilor diplomatice. 2. Dreptul internaţional nu permite ca ruperea relaţiilor diplomatice să fie utilizată de statele implicate pentru o eventuală abatere de la principiul pacta sunt servanda. culturale. rămân posibile misiunile diplomatice ad hoc.relaţiile diplomatice. Relaţiile diplomatice fac parte din categoria raporturilor: a. prin care acestea sunt reprezentate fiecare pe teriotriul celuilalt stat. întreruperea relaţiilor comerciale dintre cele două state. juridice. Chiar dacă ambasadele se retrag. relaţiile lor economice. culturale. 1. personale. încetarea activităţii ambasadelor celor două state. 3. pe care războiul le-a întrerupt sau restabilirea relaţiilor diplomatice. unul dintre state să declare că rupe relaţiile diplomatice. Ruperea relaţiilor diplomatice are ca efect desfiinţarea ambasadelor. c. Încetarea relaţiilor diplomatice are ca efect: a. comerciale. culturale dintre state. b.

Ambasada. în vederea realizării relaţiilor diplomatice bilaterale. apărarea intereselor statului acreditant. constituie ambasade. ci acoperă reprezentarea ansamblului de autorităţi ale statului. prin care se concretizează relaţiile diplomatice. pe care statul acreditar le admite. negocierea.funcţii. informarea şi promovarea relaţiilor bilaterale. dreptul de a expune public simbolurile statului 51 . întrucât funcţia de reprezentare generală nu-i permite eschive eventuale.Prezentarea lecţiei a zecea Ambasada . Agenţii diplomatici de la ambasadă participă. Dreptul internaţional a stabilit că şefii de misiune diplomatică reprezintă statul acreditant fără să fie obligaţi să prezinte depline puteri. faţă de cetăţenii statului acreditant aflaţi pe teritoriul statului acreditar şi faţă de ambasadele statelor străine din statul acreditar. reprezentându-şi statul. îndeosebi ambasadorul şi şeful misiunii diplomatice. pentru a facilita comunicarea oficială. condusă de ambasador. Trebuie ca statul acreditant să-şi asume răspunderea întreagă pentru actele ambasadei. agrement. pentru adoptarea textului unui tratat între statul acreditant şi statul acreditar. pentru că ambasada nu se poate situa în afara structurii statului acreditant. Ambasadorul şi ambasada reprezintă guvernul statului acreditant în relaţiile cu guvernul statului acreditar. Ambasadorul este învestit cu autoritatea necesară de a vorbi în numele guvernului din statul propriu. stat acreditant. cu consimţământul acestuia. ambasada este instituţia administrativă constituită de stat (subiect de drept internaţional) pe lângă alt stat (subiect de drept internaţional). la solemnităţi. stabilind cinci funcţii preponderente: reprezentarea statului acreditant. Obiectiv: prezentarea reglementărilor cu privire la funcţiile ambasadei. Răspunderea pentru actele ambasadei îi revine statului acreditant. În termeni juridici. pe care ambasada îl reprezintă. cu consimţământul statului acreditar. statul este prezent în viaţa publică a statului acreditar. Comisia ONU pentru dreptul internaţional a sintetizat îndatoririle ambasadei. scrisori de acreditare Rezumat Ambasada este misiunea diplomatică pe lângă un stat străin sau pe lângă un for internaţional. stat acreditar. îşi reprezintă statul în trei direcţii principale: faţă de instituţiile autorităţilor din statul acreditar. Facilitarea comunicării oficiale nu poate fi o funcţie a ambasadei. nu se limitează la reprezentarea guvernului. Dar funcţia de reprezentare este mai cuprinzătoare. care înfăţişează demnitatea şi independenţa statului acreditant îşi exercită. Funcţiile enumerate conturează ansamblul activităţilor diplomatice ale statului acreditant. Statele care stabilesc relaţii diplomatice doresc să comunice între ele şi. acreditare. întemeiate pe argumente referitoare la depăşirea competenţelor. ca şi personalul care exercită funcţiile misiunii. Prin ambasada sa. Agentul diplomatic. Prin funcţiile enunţate se concretizează menirea definitorie a ambasadei de mesager al statului acreditant. În cursul elaborării textului Convenţiei privind relaţiile diplomatice. constituirea şi desfiinţarea ei Concepte cheie: ambasada. îndeplinindu-şi astfel obligaţiile decurgând din stabilirea relaţiilor diplomatice. Statul care constituie ambasada este acreditant. înfiinţare şi desfiinţare Introducere: Ambasada este forma cel mai frecvent uzitată de misiune diplomatică pe termen nedeterminat. Statul care consimte ca ambasada să fie constituită pe teritoriul lui este acreditar.

Principala sursă de informare licită a statului acreditant este chiar ambasada străină. demersuri. rostul de a da relaţiilor bilaterale temeiul cunoaşterii şi înţelegerii reciproce. Privilegiul rămâne valabil cât timp ambasada respectă reglementările statului acreditar. economia. a îndeplinirii cu distorsiuni a acestei funcţii. în primul rând. Agentul diplomatic îşi culege informaţiile din convorbiri cu oficialităţile şi cu politicienii de cele mai diverse orientări. extinde aceste relaţii. din observarea dezbaterilor parlamentare. Ambasadorul şi ceilalţi agenţi diplomatici sunt consideraţi surse oficiale de informaţii cu privire la ţara proprie. negocieri. până la urmă de jure a misiunii diplomatice. de celelalte state participante la relaţiile diplomatice internaţionale.acreditant: drapelul şi stema. prevederile din programul de guvernare în vigoare în statul acreditant. a reuniunilor publice în sferele politică. Despre valoarea cuvântului de ambasador s-ar putea spune că este cea mai onorabilă caracteristică a profesiei de diplomat. Are rolul de voce autentică a autorităţilor din acest stat. acreditant şi acreditar. ambasada organizează acţiuni solemne de marcare a zilei naţionale a statului acreditant în statul acreditar. Dialogul diplomatic şi negocierea sunt sinonime. cultura. clarificându-le îndeosebi juridic şi diversificându-le. 52 . pe care le promovează şi le apără. Este posibil ca. Nici serviciul public pentru diplomaţie în ansamblu şi nici componentele lui. economică. în relaţiile cu autorităţile statului acreditar. agentul diplomatic serveşte simultan interesele statului propriu. Acestea ar fi tocmai căile licite de informare diplomatică. Aplică. Ambasada este un instrument al statului acreditant. printr-o varietate mare de activităţi: expuneri. ci. negociind. de către ambasador. Reprezentarea diplomatică se realizează. Ambasada certifică interesele statului acreditant şi le apără consecvent. Prin punerea ei în practică. dar şi de ceilalţi diplomaţi ai ambasadei. ambasada să ocrotească şi interesele altui stat decât statul acreditant. Legătura ambasadei cu interesele statului acreditant este considerată indisolubilă nu doar de autorităţile acreditante. Funcţia de informare prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar. cu acordul statului acreditar. Calitatea distinctivă a informaţiei raportate sau furnizate de agentul diplomatic este obiectivitatea. apare riscul ca ambasada să se descalifice şi să se ajungă până la anularea de facto şi. din vizite la instituţii. Informaţia diplomatică nu este menită să producă satisfacţie sau insatisfacţie. şi identificarea elementelor care pot fi obiect al acordului bilateral. ci să ofere temei de evaluare a situaţiei dintr-un domeniu sau altul. Ca urmare a devierilor de la acest rol. În postura de furnizor de informaţii despre statul pe care îl reprezintă. ambasadorul poate dobândi şi păstra încrederea guvernului străin din ţara de reşedinţă. în primul rând. legislaţia ambelor state. în vederea elaborării de rapoarte pentru guvernul statului acreditant are. Agentul diplomatic rezolvă problemele apărute în oricare dintre domeniile relaţiilor dintre statul acreditant şi statul acreditar. în aceeaşi măsură. dar şi furnizează sistematic informaţii despre politica.. socială. aşadar nici ambasada nu elaborează politica externă. acţionând pe cale politică şi pe cale juridică. din întâlinirile colegiale în cadrul corpului diplomatic şi din fluxurile de ştiri furnizate de massmedia. care culege. în cursul misiunii. Prin negociere. Statele moderne utilizează ambasadele pentru a se supraveghea reciproc. Este posibil ca. consultări. şi de cele ale statului acreditar. sub conducerea ambasadorului. ambasada soluţionează problemele care împiedică relaţiile bilaterale. Potrivit unei uzanţe extinse. temporar. culturală etc. ci au rolul de instrument de aplicare a acestei politici. Specifice pentru funcţia de negociere a ambasadei sunt investigarea intereselor celor două state.

cultural. cât şi prin conduita sa. precum şi cu cele mai înalte ale guvernului şi ale societăţii. ambasada este consecinţa relaţiilor diplomatice. Este ascultat. conform suveranităţii proprii de statul acreditant. inclusiv prin înscrierea acestei funcţii printre prevederile de drept diplomatic şi potrivit unor interpretări doctrinare. urmat şi obţine rezultate sonore. Se poate ca ambasada să fie constituită / primită simultan cu stabilirea relaţiilor diplomatice. În general. Necesitatea obţinerii consimţământului statului acreditar adaugă la criteriile strict interne. Ambasadorul contribuie la evoluţia relaţiilor bilaterale dintre statul acreditant şi statul acreditar atât prin actele sale concrete. pe lângă actitivtatea diplomatică normală. dacă partenerii lui de negocieri sau cei cu care discută au convingerea că vorbeşte într-adevăr în numele guvernului său. să contribuie la evoluţia pozitivă a relaţiilor bilaterale în domeniul cărora îşi exercită misiunea. Statelor şi forurilor internaţionale le revine rolul de acreditant şi cel de acreditar. Întotdeauna şi chiar într-o asemenea situaţie. În vederea debutului real al ambasadei. În vederea informării. datoria agentului diplomatic este să fie de bună credinţă. face parte şi rolul. oricât de laborioase. Contactele personale realizate cu fiecare ocazie sunt întotdeauna valorificabile în extinderea relaţiilor dintre două guverne. conform cărora statul acreditant îi desemnează pe membrii personalului ambasadei criteriul menajării eventualelor sensibilităţi ale statului acreditar pe plan politic. istoric. Ambasadorii conduc ambasade. succesiv. prevenind. Internunţii conduc internunţiaturi. Felul misiunii decurge din clasa căreia îi aparţine şeful ei. de aplicare a soluţiilor pentru ameliorarea şi dezvoltarea lor. pe baza dreptului canonic. Ambasadele şi posturile consulare depind. După ce a fost constituită de statul acreditant şi acceptată de statul acreditar. dar acest acord nu implică şi obligaţia de a primi pe teritoriul pe care este îndreptăţit să-şi exercite suveranitatea oricare persoană ar fi desemnată. Statele convin asupra felului de ambasadă pe care o constituie / primesc. 53 . respectiv le primesc. pentru reliefare. Agentul diplomatic şi. ambasada poate exercita şi funcţii consulare. în primul rând ambasadorul acreditat în capitala unui stat străin este obligat. când este posibil. şi actitivăţi de îndeplinirea a funcţiei ecleziastice. Din funcţia de servire a interesului naţional. de instrument de observare a evoluţiei relaţiilor bilaterale dintre statul acreditant şi statul acreditar. este necesar ca statul acreditar să desemneze persoana care să fie şef de misiune şi ca statul acreditant să o accepte. de investigare a posibilităţilor de dezvoltare a acestor relaţii. Decizia privind înfiinţarea ambasadei îi revine statului acreditar. chiar dacă nu îl joacă simultan. În a doua parte a secolului al XX-lea. legaţiile au dispărut treptat. adică la amplificarea lor. de relaţiile diplomatice şi consulare dintre acestea. Nunţii conduc nunţiaturi şi desfăşoară. abordându-i problematica în mod pozitiv. de sesizare a pericolelor de deteriorare a acestora. Agentul diplomatic protejează relaţia pe care o serveşte. În toate împrejurările. Miniştrii conduc legaţii. pe lângă consimţămintele necesare privind stabilirea relaţiilor diplomatice şi constituirea misiunilor. de recunoaşterea reciprocă a subiectelor de drept internaţional. ambasadele se constituie reciproc. este tot atât de important pentru ambasador ca şi pentru colaboratorii lui să menţină contactul cu nivelurile cele mai mici. pe măsura generalizării ambasadelor. precum şi de consimţământul acestora. incluse chiar în documente solemne. de întreţinere a relaţiilor cu structurile Bisericii Catolice din statul acreditar. Ambasadorul este răspunzător pentru iniţierea şi întreţinerea acestor contacte. dificultăţile sau crizele. Statul acreditar îi primeşte pe diplomaţii străini ca urmare a acordului la care a ajuns cu statul acreditant cu privire la stabilirea şi întreţinerea relaţiilor diplomatice.valoarea menţionată să se dovedească a fi superioară oricărui alt fel de argumentaţii. menţionat separat. al ambasadei. pe care le constituie.

Începutul misiunii este marcat de ceremonii. "în principiu". ambasadorul este întâmpinat. Condiţia constituirii şi îndeplinirii acestor misiuni este ca opţiunea statului acreditar să fie acceptată şi de statele pe teritoriul cărora urmează să-şi exercite activitatea. Misiunea diplomatică începe de jure prin procedura acreditării. semnificând dorinţa de inaugurare favorabilă. Formularea publică a refuzului de a satisface solicitarea altui stat comportă primejdia deteriorării relaţiilor bilaterale. statul acreditar are obligaţia cutumiară să-l transmită cât mai repede. statul acreditant are posibilitatea să renunţe la acreditarea celui pentru care statul acreditar a acordat agrementul şi să ceară agrement pentru altcineva. ca presiune asupra instituţiilor care examinează solicitarea. Un alt tip de misiune multiplă apare când şeful de misiune într-un stat îşi reprezintă statul propriu şi pe lângă o organizaţie internaţională. măcar în aparenţă. un simptom al unei crize în relaţiile diplomatice bilaterale . pe teritoriul mai multor state. Cum în realitate cel căruia îi revin mai multe misiuni nu poate fi prezent simultan pe mai multe teritorii şi la mai multe sedii deodată. a numelui ambasadorului pentru care s-a solicitat agrementul poate fi înţeleasă. care urmează agrementului. Mai rară. în numele ministrului de externe. Reacţia eventuală constând din publicarea refuzului de a acorda agrementul ar contraveni de asemenea curtoaziei. membrii misiunii diplomatice să aibă naţionalitatea statului acreditant. dar nu imposibilă. Asigurarea caracterului confidenţial al procedurii de solicitare şi de acordare a agrementului oferă posibilitatea evitării unui eventual refuz frontal. Misiunea diplomatică începe de facto. se încalcă o regulă de curtoazie. Unui diplomat i se pot da simultan mai multe misiuni. Este dreptul statului acreditar de a consimţi sau de a nu consimţi în privinţa desemnării ambasadorului din statul acreditant. în ţara de reşedinţă.religios. Nimic nu îndreptăţeşte autorităţile statului acreditant să insiste pentru revizuirea răspunsului negativ. 54 . care nu poate să-şi preia misiunea. dacă este cazul. După exprimarea consimţământului statului acreditar prin acordarea agrementului cu privire la desemnarea sa ca ambasador şi până să fie acreditat. autorităţilor statului / statelor de tranzit. ambasadorul are calitatea de ambasador agreat. Atât statul acreditar. întrucât agrementul obţinut nu implică obligaţia acreditării persoanei agreate. de către şeful serviciului de protocol diplomatic. la sosirea şefului ei pe teritoriul statului acreditar. Statul acreditar nu este obligat să primească persoane nedorite în rândul personalului ambasadelor străine. Acest criteriu este soluţia la problemele care se pot ivi la intersectarea menţionată de suveranităţi. inclusiv în scris. oră. Statul acreditant notifică statului acreditar desemnarea ambasadorului sub forma solicitării agrementului. Oricare ar fi răspunsul care trebuie să fie dat. conform deciziei sale suverane. traseu) autorităţilor statului acreditar şi. Dacă numele şefului de misiune pentru care s-a solicitat agrementul este publicat înaintea acordării agrementului. Statul acreditar nu este obligat să-şi explice răspunsul. a răspunsului pozitiv încheie schimbul de mesaje prin care se asigură continuarea normală a relaţiilor diplomatice. cât şi statul acreditant ar fi nevoite să se confrunte cu inconvenientul publicării unui mesaj negativ care ar putea fi. Încălcarea acestui drept anulează desemnarea ambasadorului. Formularea. ministerul de externe al acestui stat îl înscrie în lista corpului diplomatic. Răspunsul negativ se transmite în modalităţi cât mai discrete. Autorităţile statului acreditant notifică datele călătoriei (zi. Când soseşte în statul acreditar. de gesturi solemne. de către statul trimiţător. dreptul diplomatic stabileşte ca. După notificarea sosirii sale în statul acreditar. este situaţia în care mai multe state desemnează ca ambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiuni diplomatice simultane în acelaşi stat. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice. În intervalul de timp de la agrement la acreditare. Totuşi. Întârzierea sau amânarea răspunsului conţine sugestia ca statul acreditant să desemneze pe altcineva. problema se poate soluţiona prin desemnarea de locţiitori.

În audienţă la ministrul de externe. Ambasada se desfiinţează sub impactul unor evenimente majore în relaţiile bilaterale sau în evoluţia statului care a constituit-o: ruperea relaţiilor diplomatice. evenimente care produc modificări structurale majore ale statului. 55 . Scrisorile de acreditare (litterae fidei. acreditarea constă din prezentarea scrisorilor de acreditare în general şefului statului acreditar sau altei autorităţi îndreptăţite să le primească. ambasadorul agreat poate să se întâlnească neoficial cu ambasadori din corpul diplomatic. conţin declaraţiile de voinţă ale statului acreditant cu privire la numirea ambasadorului. se impune respectarea practicii în materia acreditării din statul acreditar. La prezentarea scrisorilor de acreditare sunt de faţă ministrul afacerilor externe şi membrii principali ai serviciilor civile şi militare ale şefului de stat. Ambasadorul este primit de şeful serviciului de protocol şi este prezentat şefului de stat. reactivarea ambasadelor suspendate sau trimiterea de ambasade noi. inclusiv a ceremonialului privind prezentarea scrisorilor de acreditare. până la începerea misiunii sale. Până la prezentarea scrisorilor de acreditare. Procedura prezentării scrisorilor de acreditare are caracter solemn. în conformitate cu normele dreptului diplomatic. întocmite într-o limbă de circulaţie internaţională sau în limba statului acreditant. bula . Pentru a se ajunge la debutul misiunii. Un agent de protocol se deplasează la biroul sau la domiciliul ambasadorului. îndeosebi cu decanul corpului diplomatic.pentru înaltul comisar în relaţiile diplomatice dintre statele din Commonwealth. stabilirea de relaţii diplomatice. Îi revine fiecărui stat obligaţia de a asigura uniformitatea faţă de fiecare clasă de diplomaţi a procedurii pentru primirea şefilor de misiune diplomatică. Se prezintă cele două suite. Respectarea acestei exigenţe se impune întrucât. Asemenea evenimente impun. şeful de misiune diplomatică se abţine de la orice activitate publică.Prima acţiune diplomatică la care ambasadorul participă după sosirea în statul acreditar la începutul misiunii sale este acreditarea . După convorbire. se parcurg câteva etape formale inevitabile. Primirea fără discriminare a trimişilor diplomatici străini constituie obligaţie juridică şi totodată o cerinţă a curtoaziei internaţionale. Letters of Introduction . şeful de misiune diplomatică îşi asumă funcţiile în statul acreditar de îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare. lettres de créance. Letters of Credence. reparcurgerea etapelor necesare până la constituirea ambasadei: recunoaşterea internaţională. pentru a-l însoţi în deplasarea la sediul şefului de stat. Se rostesc alocuţiuni.procedura prin care statul acreditant îi confirmă calitatea de ambasador şi prin care statul acreditar ia act de această confirmare şi îşi confirmă consimţământul în această privinţă. ambasadorul transmite copiile scrisorilor de acreditare. În orice caz. În esenţă. menţionând numele ambasadorului. calitatea sa de ambasador şi abilitarea lui de a vorbi şi de a acţiona în numele autorităţilor statului acreditar. în multe cazuri. Preşedintele îl invită pe ambasador la un dialog de câteva minute. de la care va primi informaţii necesare cu privire la practica din statul acreditar în domeniul relaţiilor diplomatice. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori de către şefii de misiuni diplomatice este determinată de data şi de ora sosirii fiecăruia. un agent de protocol îl însoţeşte pe ambasador la domiciliu. se prezintă onoruri militare. însoţite de traducerea neoficială în franceză sau în limba statului acreditar.pentru reprezentantul Sfântului Scaun). precum schimbarea de regim politic sau chiar dispariţia temporară sau definitivă a unui stat. Regulile de curtoazie internaţională completează această prevedere cu exigenţa că. urmată eventual de apariţia unui stat nou sau a unor state noi. pe care o certifică. La sosirea la sediul şefului de stat. Ambasada se desfiinţează provizoriu sau definitiv şi în condiţiile în care statul acreditant nu poate asigura condiţiile materiale minime pentru prezenţa în misiune a reprezentanţilor săi. ale căror originale le prezintă şefului statului acreditar în cadul unei ceremonii complexe.

misiune multiplă. în vedere să asigure continuitatea misiunilor diplomatice constituite mutual în cadrul relaţiilor diplomatice bilaterale. b. Funcţia ambasadei de reprezentare 3. Desfiinţarea ambasadei Teste pentru autoevaluare: 1. îşi reprezintă statul şi la o organizaţie internaţională. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1a. Acreditarea 7. Ambasadorul care. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. în general. se află în: a. b. Funcţia ambasadei de negociere 5. constituie ambasada în străinătate. nici expulzarea lui nu înseamnă desfiinţarea ambasadei. 56 . 2. pe lângă conducerea unei ambasade într-un stat străin. Dacă desfiinţarea ambasadei nu înseamnă neapărat încetarea relaţiilor diplomatice. primeşte ambasada străină. ruperea relaţiilor diplomatice implică desfiinţarea ambasadei. Înfiinţarea ambasadei 6. misiune specială. Statul acreditant: a. Statele au. Formal. 2a.Ambasadele se suspendă prin decizia statelor şi atunci când statele decid astfel ca urmare a deteriorării relaţiilor politice internaţionale. Definiţia ambasadei 2. Decizia de desfiinţare a ambasadei implică sfârşitul activităţii ambasadorului şi a întregului personal. data scrisorii de rechemare a unui ambasador coincide cu data scrisorii de acreditare a ambasadorului următor. Nici rechemarea ambasadorului. Funcţia ambasadei de informare 4. Cauza cea mai frecventă de desfiinţare a ambasadei este ruperea relaţiilor diplomatice. Sfârşitul misiunii unui ambasador nu înseamnă însă neapărat şi dispariţia ambasadei.

Obiectiv: cunoaşterea reglementărilor internaţionale cu privire la personalul ambasadei Concepte cheie: Ambasadorul. personalul tehnic-administrativ. ambasada există în continuare. a oricărora dintre membri. răspunde funcţiilor variate care revin misiunii diplomatice constituite de statul acreditant. agentul diplomatic. în afara sarcinilor pe care le au de îndeplinit în misiune şi pentru care sunt retribuiţi de statul acreditant. Ambasada. o altă normă permite ca mai multe state să desemneze ca ambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiuni diplomatice simultane în acelaşi stat de reşedinţă. trebuie ca statul acreditar să-şi dea consimţământul. În cazul în care statul acreditant ar opta pentru desemnarea ca membru al personalului ambasadei a unui cetăţean al statului acreditar sau a unui cetăţean dintr-un alt stat. personalul de serviciu. Reglementarea raporturilor interne. în această privinţă. în statul acreditar. dintre membrii personalului diplomatic. a oricăruia dintre membri sau a mai multor membri ai acestui personal. despre angajarea. De altfel. care are obligaţia de a informa în această privinţă statul acreditar. Stabilirea ierarhiilor în cadrul personalului ambasadei se face de statul acreditant. Statului acreditant îi revine obligaţia de a înştiinţa statul acreditar despre desemnarea membrilor personalului diplomatic. de care depinde misiunea diplomatică. despre sosirea lor şi a familiilor lor la misiune. care nu sunt angajaţi ai statului acreditant. În serviciul casnic al personalului ambasadei se utilizează şi oameni de serviciu particulari. sosirea în misiune. Şeful misiunii şi membrii personalului diplomatic sunt agenţi diplomatici. Acest consimţământ poate fi retras oricând. dreptului intern. misiunea diplomatică nu se întrerupe din asemenea cauze. Structura personalul ambasadei. ca misiune diplomatică. revine ministerului de externe al statului acreditar. îndeosebi a celui diplomatic. există indiferent de componenţa personalului. despre plecarea irevocabilă a lor şi a familiilor de la misiune. consulare etc. din persoanele trimise să desfăşoare activităţile necesare atingerii obiectivelor pentru care a fost constituită. corpul diplomatic Rezumat Ambasada este formată din şeful misiunii şi din membrii personalului misiunii: personalul diplomatic. comerciale. şi stabilirea şi aplicarea de măsuri în vederea rezolvării problemelor apărute pe planul îndeplinirii funcţiilor diplomatice şi pe planul relaţiilor interumane. Agenţilor diplomatici nu le este permis ca. profesii sau activităţi comerciale de pe urma cărora să obţină venituri. în principiu. agenţii diplomatici să fie cetăţeni a statului acreditant. navali sau aerieni. 57 . Trebuie însă ca. . să practice. Dacă încetează activitatea în ambasadă a unui membru al personalului ambasadei.Prezentarea lecţiei a unsprezecea Personalul ambasadei Introducere Substanţa ambasadei constă din membrii personalului ei. statul acreditar nu este obligat să accepte în componenţa personalului ambasadelor străine orice fel de funcţionari. personalul tehnic-administrativ şi personalul de serviciu. şeful de misiune diplomatică permanentă. O normă a dreptului diplomatic stabileşte ca. Statul acreditar poate să ceară ca statul acreditant să-i supună spre aprobare includerea în personalul diplomatic al ambasadei a persoanelor desemnate să îndeplinească funcţiile de ataşaţi militari. Totuşi. care se îndeplinesc prin acţiuni politice. Norma a fost formulată ţinând seama de loialitatea pe care diplomatul o datorează statului acreditant. după criterii care decurg din legile proprii ale fiecărui stat. Membrii personalului ambasadei sunt desemnaţi de autorităţile statului acreditant. din ambasadă. să le aplice ambasadelor străine un tratament uniform.

în dreptul diplomatic a fost consacrată. indiferent de gradul diplomatic al persoanei căreia i s-a atribuit acest rol şi chiar indiferent dacă persoana face parte din rândul diplomaţilor de carieră. În conformitate cu principiul egalităţii suverane a statelor şi în concordanţă cu sensul major al regulilor de curtoazie. Rolul diplomatic de ambasador revine titularului unei misiuni diplomatice. Trebuie ca statul acreditar să fie înştiinţat şi despre situaţiile în care se produc modificări în componenţa familiilor personalului misiunii. precum şi şeful unei misiuni ad hoc. Persoana având rolul de ambasador poate fi şeful ambasadei. pe fiecare ambasador. după aceleaşi criterii. dacă nu a ajuns în misiune sau de a-l rechema din misiune. apare obligaţia statului acreditant de a decide că sarcinile încredinţate celui declarat persona non grata sau considerat a fi inacceptabil încetează. Agentul diplomatic se află în misiune până când autorităţile statului acreditant decid încetarea îndeplinirii sarcinilor pe care i le-au încredinţat şi înştiinţează statul acreditar despre această decizie. să încheie un acord explicit cu privire la efectivul misiunilor lor diplomatice. Se poate ca statul acreditar să informeze statul acreditant despre oricare din membrii personalului tehnic-administrativ sau ai personalului de serviciu dintr-o ambasadă străină că este inacceptabil. O asemenea decizie se poate adopta cât timp acel membru al personalului ambasadei străine se deplasează să ajungă în misiune. Statul acreditar are obligaţia de a-l trata în acelaşi mod. pe teritoriul statului acreditar. Nu se poate ca statul acreditant să fie constrâns să constituie o misiune cu o componenţă numerică insuficientă în raport cu sarcinile încredinţate. statul acreditar are dreptul să decidă că unul dintre membrii personalului unei ambasade străine este inadmisibil. ambasadorul este reprezentantul oficial al unui stat pe lângă alt stat. prin normă juridică. Acţiunile ambasadorului şi mesajele pe care el le transmite în forme foarte variate sunt percepute ca emanând nemijlocit de la şeful statului acreditant. Cele două state pot. i se spune ambasador oricărei persoane purtătoare de mesaj adresat străinătăţii. dar statul acreditant este obligat să ia în considerare şi condiţiile interne ale statului acreditar. În orice moment. nu se face nici o deosebire între şefii de misiune în raport cu clasa lor. Potrivit unei formulări mai precise. şeful unei misiuni diplomatice pe lângă un for internaţional. că statul acreditar nu-i mai recunoaşte calitatea de membru al misiunii diplomatice agentului diplomatic declarat persona non grata sau funcţionarului considerat inacceptabil. "ambasador al culturii orientale". Este considerată ambasador orice persoană care reprezintă în străinătate un domeniu de activitate din ţara proprie sau din regiunea proprie: "ambasador al sportului românesc". Gradul diplomatic de ambasador este cel mai înalt în ierarhia diplomatică. precum şi în timp ce se află în misiune. În limbajul comun. Nu se poate ca agentul diplomatic să mai fie prezent în misiune dacă statul acreditar nu îl recunoaşte ca membru al misiunii. În consecinţă. se poate ca un agent diplomatic să fie declarat de statul acreditar persona non grata. oricărei persoane trimise în misiune în străinătate. egalitatea dintre reprezentanţii diplomatici. dacă este necesar. Pentru stabilirea clasei şefilor de misiune este nevoie de acordul statului acreditant şi al statului acreditar. ca şi celorlalţi. stabilindu-se că. Semnificaţia declaraţiei şi a informării este. Normele de drept diplomatic nu permit ca numărul membrilor personalului ambasadei să depăşească efectivul pe care statul acreditar îl consideră acceptabil. la primire. 58 . Astfel. în esenţă. deţinătoare a rangului administrativ cel mai înalt din ambasadă. fie statul acreditar. Asupra încheierii prezenţei în misiunea diplomatică a unui agent diplomatic decid fie statul acreditant. în afară de precădere şi etichetă.concedierea şi plecarea din misiune a oamenilor de serviciu particulari. asigurându-i aceeaşi procedură.

Nu este cu putinţă şeful de misiune fără misiune. şeful de misiune diplomatică este distinct de misiunea diplomatică şi nu trebuie să fie confundat cu aceasta. Corpul diplomatic este o asociaţie de persoane. Este nevoie de consimţământul statului acreditar numai în cazul în care autorităţile statului acreditant sunt nevoite să numească un membru al personalului tehnic-administrativ al ambasadei ca însărcinat cu afaceri a. ţinând seama de sosirea în misiune a ambasadorilor. de la transmiterea de felicitări. al ambasadei. Însărcinatul cu afaceri ad interim (a.i. Această asociaţie a diplomaţilor îl are ca preşedinte pe decanul corpului diplomatic. de prezentările scrisorilor de acreditare şi de notificările primite de la ambasade. Persoanele care fac parte din personalul diplomatic al ambasadelor din acelaşi stat acreditar alcătuiesc corpul diplomatic. Condiţia esenţială a şefului de misiune este misiunea. provizoriu. şi unul dintre membrii personalului tehnic-administativ. ca titular (en pied . însărcinatul cu afaceri al statului acreditant conduce ambasada în afara oricărui provizorat. i. care funcţionează conform cutumei.p. Ministerul de externe al statului acreditar întocmeşte şi actualizează periodic Lista corpului diplomatic.) al poziţiei de şef al ambasadei. Persoanele se succed la îndeplinirea misiunii. Înscrierea unei persoane pe Lista corpului diplomatic înseamnă atestarea statutului diplomatic al acelei persoane în statul acreditar. şeful misiunii diplomatice este "reprezentant unic" al României pe lângă statul acreditar. ordinea de prezentare a scrisorilor de acreditare sau a copiei acestora fiind determinată de data şi ora sosirii ambasadorului în statul de acreditare.) al ambasadei este membrul personalului ambasadei care îi ţine locul ambasadorului.i. În conformitate cu normele româneşti. În spiritul şi litera dreptului diplomatic. Această demnitate îi revine diplomatului aflat pe prima treaptă a ordinii de precădere între membrii personalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar. 59 . sau en titre .Această normă consolidează regula de curtoazie potrivit căreia ofensa adusă agentului diplomatic înseamnă ofensă adusă celui/statului pe care îl reprezintă şi omagiul. gestul de curtoazie faţă de agentul diplomatic se răsfrânge asupra celui/statului reprezentat. în timp ce instituţia durează dincolo de succesiunea lor. curtoazie internaţională. până la formularea de proteste. care devine. ambasada o conduce însărcinatul cu afaceri a. i. Ambasadorul nu este ambasada. privilegii diplomatice. El conduce ambasada. ambasadorul deţine rolul primordial.e. Corpului diplomatic i se încredinţează şi funcţii cu efecte care depăşesc sfera relaţiilor cu autorităţile statului acreditar. atunci când ambasadorul lipseşte. Dacă lipseşte ambasadorul. numai dacă nici unul dintre aceştia nu se află în statul acreditar şi dacă statul acreditar consimte. Demersurile pe care corpul diplomatic le întreprinde pe lângă autorităţile statului acreditar acoperă o gamă largă de acţiuni. al ambasadei poate fi unul dintre membrii personalului diplomatic al ambasadei şi. şef de misiune.t.. ca rang şi răspundere.i. după înştiinţarea autorităţilor statului acreditar. mai precis cu data şi ora la care şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau la care şi-a notificat sosirea şi a prezentat o copie a scrisorilor de acreditare la ministerul de externe al statului acreditar sau la un alt minister în legătură cu care s-a convenit anterior. instituţie notorie. Însărcinat cu afaceri a. În cadrul ambasadei. căruia îi revine provizoriu (ad interim) poziţia de şef al ambasadei. având ca obiectiv coordonarea conduitei în domenii de interes comun pentru ambasade şi diplomaţi: ceremonii. respectarea normelor de drept internaţional. Spre deosebire de însărcinatul cu afaceri a. Ambasada este cu putinţă fără ambasador. Sunt state în care se acceptă uzanţe speciale în privinţa reprezentantului Sfântului Scaun.e. Ordinea de precădere a ambasadorilor acreditaţi în acelaşi stat se stabileşte în conformitate cu data şi ora la care fiecare ambasador şi-a asumat funcţia.

Constituirea personalului ambasadei 23. Însărcinatului cu afaceri a. Care propoziţie este adevărată? a.i. al ambasadei îi revine: a. poziţia de şef provizoriu al ambasadei. Corpul diplomatic Test pentru autoevaluare: 7. ceremoniilor. Astfel. Sunt state acreditare unde se practică acordarea primului loc în ordinea de precădere fie reprezentantului Sfântului Scaun. ţinând cont de preşedinţia în exerciţiu semestrială şi promovând poziţiile şi orientările de politică externă comună. Structura personalului ambasadei 22. s-au constituit şi sunt foarte active asocierile diplomaţilor din statele Uniunii Europene. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 21. fie ambasadorului britanic (în state din Commonwealth). transmiţând mesaje solemne sau formulând luări de poziţie îndeosebi în domeniul relaţiilor diplomatice. conducerea ambasadei în afara oricărui provizorat. El le prezintă ambasadorilor exigenţele specifice statului acreditar în domeniul relaţiilor diplomatice. decan al corpului diplomatic poate fi ambasadorul cu vechimea cea mai mare în funcţie în statul acreditar unde ordinea de precădere a ambasadorilor se stabileşte în conformitate cu data prezentării scrisorilor de acreditare. Se asociază pentru consultări şi pentru demersuri politice comune şi diplomaţii din state participante la alte foruri internaţionale sau din state situate în aceeaşi zonă geografică. 2a. 60 . El se poate adresa autorităţilor statului acreditar în numele corpului diplomatic. care funcţionează ca grupuri care reproduc organizarea generală a UE. economice sau culturale dintre state. Decanul corpului diplomatic primeşte vizitele ambasadorilor care îşi încep misiunea şi pe ale celor care o încheie.Astfel. Rezolvările testului de autoevaluare 1 a. d. Decanul corpului reprezintă corpul diplomatic când autorităţile statului acreditar îl convoacă pentru a participa la solemnităţi sau pentru comunicări. Clasele şefilor de misiune diplomatică permanentă 25. în privinţa privilegiilor. Statul acreditar nu este obligat să accepte în componenţa personalului ambasadelor străine orice fel de funcţionari. ca titular. Decanul corpului diplomatic îşi îndeplineşte funcţiile specifice fără a fi câtuşi de puţin lider al asociaţiei. În cadrul corpului diplomatic. Ambasadorul 24. Statul acreditar este obligat să accepte în componenţa personalului ambasadelor străine orice fel de funcţionari. 8. fie ambasadorului francez (în state francofone). au loc şi asocieri care reflectă relaţiile politice. b. asociere a ansamblului membrilor personalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar. protocolului etc. dar numai după consultarea corpului diplomatic şi având consimţământul acestuia.

în activitate. adică antepunerea inviolabilităţii ambasadei. Pe de o parte. integrităţii corporale. Codul penal român condamnă infracţiunile contra vieţii. drapelul şi stema statului acreditant. trebuie ca autorităţile statului acreditar să recurgă chiar la protecţie poliţienească specială. nepretinzându-le prestaţii şi nepercepându-le taxe. împiedicând acţiunile prin care acestora le-ar fi afectată libertatea şi demnitatea. respectându-le imunitatea juridică. să mai conducă automobilul. statului acreditar îi revine obligaţia de a facilita funcţiile diplomatice ale acesteia. tocmai în condiţiile de funcţionare în străinătate. faţă de inviolabilitatea membrilor personalului.Prezentarea lecţiei a doisprezecea Privilegiile misiunii diplomatice permanente Introducere: Consimţământul statului acreditar privind constituirea de misiuni diplomatice se confirmă şi prin aplicarea principiului în conformitate cu care nu trebuie împiedicată activitatea misiunii diplomatice. Agentul diplomatic are privilegiul de a fi scutit de controlul bagajului său personal de către autorităţile statului acreditar. Se perimează inevitabil iluziile precum aceea a asigurării ordinii riguroase prin antepunerea drepturilor instituţiei faţă de drepturile celor care o servesc şi pe care trebuie să-i servească. Prevederile dreptului diplomatic obligă statul acreditar să le acorde ambasadei şi personalului ei protecţie legală. pentru a înlătura astfel eventualitatea unui accident. Obiectiv: descrierea privilegiilor diplomatice ale misiunii diplomatice permanente (ambasadei). Comisia de drept internaţional a ONU a precizat. adică privilegii. relaţiile internaţionale depind de inviolabilitatea ambasadelor. incluzând şi antepunerea bunurilor imobile şi a echipamentelor. dar nu indiferent de libertatea lor de acţiune. Ambasada există indiferent de persoanele care îi îndeplinesc funcţiile. extrateritorialitatea. Acţiunea autorităţilor este mai eficientă dacă are susţinere în cadrul juridic intern al statului acreditar. privilegiul de a nu se supune decât jurisdicţiei statului acreditant. aflat în stare de ebrietate. codificând dreptul consular că de acest privilegiu se beneficiază în limitele stabilite de reglementările în materie din statul acreditar. imunitatea de jurisdicţie Rezumat Statul acreditar îi asigură ambasadei exercitarea funcţiei de reprezentare. asigurându-le inviolabilitatea. inclusiv a localurilor şi a mobilierului ei. recunoscândule şi protejându-le libertatea de comunicare şi de circulaţie. statul acreditar are obligaţia să le acorde ambasadei şi membrilor ei "toate" înlesnirile. acordându-i dreptul de a utiliza. În acelaşi timp. astfel încât actele violente care ar impieta asupra libertăţii lor de acţiune să fie contracarate pe cale legală. Totuşi. scutirile. Ambasada are. Îndeplinirea plenară. libertăţii sau demnităţii reprezentantului unui stat străin. fără vreun impediment. Totuşi. Dacă este necesar. Concepte cheie: inviolabilitatea ambasadei. Potrivit Curţii Internaţionale de Justiţie. Statului acreditar în care privilegiul inviolabilităţii personale a unui diplomat a fost încălcat îi revine obligaţia de a adopta măsuri reparatorii. Diplomatul nu poate pretinde să beneficieze de privilegiul inviolabilităţii personale dacă din imprudenţă se implică în situaţii riscante sau dacă provoacă el însuşi conflicte în care este agresat. autorităţile statului acreditar au obligaţia să-i ocrotească pe membrii unei ambasade. controlul bagajului personal ar fi justificat de 61 . agenţii de circulaţie din statul în care misiunea diplomatică funcţionează îl pot opri pe membrul acestei misiuni. În urma consimţământului dat cu privire la ambasada străină. Potrivit dreptului diplomatic. a funcţiilor ambasadei depinde de libertatea persoanelor care o alcătuiesc. sănătăţii. După doi ani de la codificarea dreptului diplomatic. ambasada are obligaţia de a respecta legile statului acreditar.

a corespondenţei şi a bunurilor private. Asemenea documente pot fi utilizate în instanţă ca probe. Inviolabilitatea localurilor şi a bunurilor ambasadei durează cât timp acestea sunt afectate realizării funcţiilor diplomatice. sediul ei se stabileşte în localitatea unde funcţionează guvernul statului acreditar. Agentul diplomatic al ambasadei beneficiază de inviolabilitatea locuinţei. ca reşedinţă a agentului diplomatic. şi bagajul agentului diplomatic este controlat electronic. În alte localităţi. imobilul este considerat în continuare imobil de ambasadă şi statul acreditant beneficiază în continuare de inviolabilitatea acelui local. Ies de sub incidenţa inviolabilităţii documentele al căror conţinut vădeşte că au rezultat din culegerea de informaţii pe căi ilicite. Localurile în care funcţionează ambasada. şi nu pot dispune percheziţii. Ambasada utilizează pe teritoriul statului acreditar localuri ca sedii sau ca reşedinţe. indiferent dacă folosirea are ca temei un contract de închiriere. aşadar documente concordante cu funcţiile diplomatice. prin documentele pe care le conţine să aibă caracter diplomatic. Pe de o parte. Nu sunt diferenţe între privilegiul inviolabilităţii acordat statului acreditar pentru localul ambasadei. Responsabil pentru asigurarea inviolabilităţii localului ambasadei este statul acreditar. indiferent de proprietar. documentele şi arhiva acesteia şi acelaşi privilegiu acordat diplomatului pentru reşedinţa şi bunurile lui. cât şi locuinţele membrilor personalului diplomatic al ambasadei sunt în aceaşi măsură inviolabile. se înfiinţează eventual birouri ale ambasadei. Stabilirea de sedii ale ambasadei se face numai cu consimţământul statului acreditar. trebuie ca statul acreditar să acţioneze pentru prevenirea de acte violente îndreptate împotriva aceluiaşi local. bunurile şi arhivele ambasadei să fie preluate de un alt stat. în cazul în care sunt prezentate instanţei. Dacă se recurge la control. Pentru documentele care nu corespund îndeplinirii acestei condiţii nu se poate invoca privilegiul inviolabilităţii. al ambasadorului sau al însărcinatului cu afaceri a. chiar dacă relaţiile diplomatice dintre statul acreditant şi statul acreditar se rup sau se întrerup. de privilegiul rezultat din obligaţia statului acreditar de a-i respecta şi de a-i proteja localurile. nici chiar atunci când în utilizarea localului s-ar abuza de acest privilegiu. trebuie ca autorităţile statului acreditar să se abţină de la acte de autoritate în localul ambasadei şi.bănuiala întemeiată că acesta conţine alte obiecte decât cele destinate uzului oficial al misiunii şi uzului personal sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislaţie sau supus regulamentelor de carantină din statul acreditar. Dacă arhiva ambasadei rămâne întrun imobil care a fost utilizat şi apoi părăsit de ambasadă. În practică.. bunurile şi arhivele. trebuie ca agentul diplomatic sau reprezentantul său autorizat să fie de faţă. Se facilitează astfel şi activităţile specifice al corpului diplomatic. Arhivele ambasadei nu pot fi controlate nicicum. a documentelor. niciunde şi niciodată. Este posibil ca. Condiţia unică a respectării inviolabilităţii este ca arhiva. 62 . Localul principal al ambasadei. la aeroport. Ambasada este privilegiată şi întrucât inviolabilitatea ei este un domeniu aparte al asigurării ordinii publice în statul acreditar. care este obligat să împiedice actele violente cu impact direct asupra activităţii ambasadei. în conformitate cu dreptul diplomatic şi cu consimţământul statului acreditar. înaintea călătoriei cu avionul. imobilele. Ambasada beneficiază. Statul acreditar beneficiază de inviolabilitatea localului ambasadei prin care este reprezentat în statul acreditar. Local al ambasadei înseamnă clădirile sau părţile de clădire care se utilizează pentru realizarea funcţiilor misiunii. pe de altă parte. rechiziţii etc. Documentele din arhiva ambasadei rămând inviolabile indiferent de persoana care le gestionează. Inviolabilitatea localului ambasadei implică obligaţia specială a autorităţilor statului acreditar de la care nu se admite derogare.i. de locul în care se află sau de vehiculul cu care sunt transportate. Privilegiul inviolabilităţii localului ambasadei înseamnă şi că autorităţile statului acreditar nu pot pătrunde în sedii fără consimţământul şefului misiunii.

pentru 63 . Nu îi este permis ambasadei să devină sediu al unor activităţi contrare dreptului internaţional. ca o proiecţie în străinătate a unui spaţiu imaginar unde li s-ar îngădui autorităţilor statului acreditant să-şi exercite preogativele. Teza extrateritorialităţii localului ambasadei. voinţa ambasadei de a înceta acordarea azilului să se manifeste prin formularea cererii ca autorităţile statului acreditar să emită un permis de părăsire de către azilant a teritoriului statului acreditar (salvconduct). ca urmare. Curtea Internaţională de Justiţie consideră că soluţionarea problemei azilului acordat ar fi posibilă prin două acte succesive: autorităţile statului acreditar să ceară ca azilantul să părăsească teritoriul statului acreditar. azilul diplomatic încalcă suveranitatea statului. este obligat să o sprijine în vederea procurării localurilor pentru sedii şi a locuinţelor. exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar în afara funcţiilor sale oficiale. în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar. În esenţă. administrator. de obicei ministerului de externe. fiind posibile urmări precum declararea ambasadorului persona non grata sau ruperea relaţiilor diplomatice. este de neconceput înscrierea printre funcţiile diplomatice a acordării azilului diplomatic. Admiterea azilului diplomatic deschide calea crizei în relaţiile diplomatice. ambasada se amestecă în treburile interne ale statului acreditar în măsura în care contribuie direct la sustragerea azilantului de sub jurisdicţia statului căruia îi este cetăţean. ci are caracter umanitar şi poate fi considerată legitimă numai în condiţiile iminenţei şi persistenţei unui pericol. în sensul că statul acreditar ar avea obligaţia se a pune la dispoziţia ambasadei localuri. adresele acestor localuri. a unei acţiuni privind o succesiune. În aceste condiţii. Această prevedere a dreptului diplomatic nu poate fi interpretată extins. în localuri. a altor persoane decât a celor care fac parte din personalul misiunii. azilul diplomatic este evident incompatibil cu funcţiile ambasadei şi. Se consideră că inviolabilitatea este încălcată dacă localurile sunt supuse deteriorării. Statul acreditar şi agenţii lui diplomatici au obligaţia să nu dea localurilor ambasadei utilizări incompatibile cu funcţiile diplomatice. Pentru ca privilegiul inviolabilităţii localurilor ambasadei să poată fi pus în aplicare. respectiv trimiţător. fără ca autorităţile statului acreditar să poată interveni. pe care statele din America Latină îl consideră a fi găzduirea din motive umanitare la ambasadă a persoanei urmărite de autorităţile statului acreditar pentru delicte politice. ambasada are obligaţia să notifice autorităţilor statului acreditar. ci cu titlu particular sau a unei acţiuni privind o activitate profesională sau comercială. Această teză stă la temeiul ideii că localul ambasadei sau al postului consular ar fi teritoriu al statului acreditant. Potrivit Curţii Internaţionale de Justiţie.Inviolabilitatea rămâne intangibilă şi dacă se întreprind măsuri de executare ca urmare a unei acţiuni reale privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar. oricare ar fi ea. Neacordarea azilului diplomatic nemulţumeşte forţele politice din rândul cărora face parte azilantul şi care ar putea să ajungă să guverneze în statul acreditar. precum şi dacă liniştea necesară activităţii prin care misiunile îşi exercită funcţiile este tulburată şi dacă se aduc atingeri demnităţii misiunilor. pe care agentul diplomatic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii. Curtea Internaţională de Justiţie consideră că derogarea de la suveranitate prin admiterea sustragerii azilantului-infractor de la jurisdicţia statului acreditar nu are caracter juridic. precum şi al „azilului diplomatic”. Acordând azilul politic. are ca temei închipuirea unui teritoriu simbolic. moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant. inviolabilitatea se asigură prin întreprinderea de măsuri al căror scop este evitarea pătrunderii. Acordarea azilului nemulţumeşte forţele politice care guvernează în statul acreditar şi cărora azilantul li se opune. Ambasada este privilegiată şi pentru că statul acreditar. dacă i se solicită. fără consimţământul şefului de misiune. care implică îngăduinţă faţă de folosirea localurilor de misiuni diplomatice şi consulare şi în alte scopuri decât cele legate de funcţiile ambasadei şi ale postului consular.

Rezoluţia Adunării generale a ONU nr. Aici. Statul acreditar nu poate să continue procedurile iniţiate împotriva celui pe care îl urmăreşte fără a încălca inviolabilitatea localului misiunii diplomatice. Trebuie ca autorităţile statelor străine să protejeze valiza diplomatică. ambasada. din motive de securitate naţională. autorităţile statului căruia valiza diplomatică îi aparţine pot consimţi sau pot decide ca valiza diplomatică să fie readusă la instituţia de provenienţă. asigurarea privilegiul inviolabilităţii. care precizează numărul pachetelor din componenţa valizei diplomatice. 53 din 1997 a stabilit că trebuie ca statele să respecte dispoziţiile dreptului internaţional privind relaţiile diplomatice şi consulare şi a subliniat că statelor le revine responsabilitatea de a asigura protejarea personalului ambasadelor şi a misiunilor diplomatice şi consulare împotriva grupurilor organizaţiilor care ar avea intenţia să atenteze împotriva securităţii lor. Pe aceeaşi cale. a valizei diplomatice şi a mesajelor cifrate. îndeosebi abuzurile grave. În cazurile în care nu este interzis. accesul este posibil.că este ingerinţă. comunicare liberă înseamnă excluderea oricărui control exercitat asupra comunicării dinafara serviciului public de diplomaţie. în măsura în care este necesar. Nu trebuie ca serviciul public de diplomaţie să permită abuzul referitor la conţinutul valizei diplomatice. adică neîncercând nici o formă de control. în conformitate cu dreptul internaţional. statul acreditar poate să interzică sau să limiteze prin reglementări speciale accesul în zone precum cele de frontieră. inclusiv a diplomaţilor. ci de comandantul de aeronavă comercială desemnat printr-o împuternicire oficială. Columbia revendicase dreptul de a formula o calificare unilaterală şi definitivă obligatorie pentru Peru. statul acreditar poate să invoce şi motive legate de poluare sau de opţiunea unor comunităţi etnice sau religioase care nu acceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. Statul acreditar are obligaţia de a privilegia comunicarea oficială a misiunilor. Între ambasadă şi statul acreditant se poate comunica prin utilizarea curierului diplomatic. în special a celor care constau din acte de violenţă. În caz de conflict. Pentru restrângerea posibilităţii de deplasare. Dreptul diplomatic nu permite ca valiza diplomatică să fie deschisă şi nici să fie reţinută de autorităţile statului acreditar şi ale statelor străine de tranzit. în localităţi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor. Valiza diplomatică este însoţită de curierul diplomatic sau neînsoţită de curier. din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciţii militare. ci doar reglementat. Statul acreditar şi statele de tranzit îi datorează curierului diplomatic ocrotire. s-ar ajunge la reducerea inacceptabilă a posibilităţilor ambasadei de a-şi realiza funcţiile. agenţii diplomatici şi membrii familiilor care îi însoţesc beneficiază de privilegiile deja acordate în privinţa lor şi a bunurilor lor şi. Dacă autorităţile statului străin îşi exprimă dorinţa ca valiza diplomatică să fie deschisă. şi justificarea esenţială a azilului constă din iminenţa sau persistenţa pericolului pentru refugiat. Dacă statul acreditar ar extinde în mod exagerat zonele de interzicere a circulaţiei străine. la nivel naţional şi internaţional. 64 . ONU le-a cerut statelor să întreprindă măsuri adecvate. Astfel. accesul în anumite zone al agentului diplomatic. Eficienţa ambasadei depinde direct de comunicarea liberă dintre toate componentele serviciului public de diplomaţie. chiar să interzică. dacă ambasada notifică deplasarea şi autorităţile statului acreditar o acceptă. Curierul diplomatic însoţeşte valiza diplomatică. statul primitor îi privilegiază şi prin îndeplinirea obligaţiei de a le pune la dispoziţie mijloacele de transport necesare pentru părăsirea teritoriului. pentru a preveni orice abuz pe planul privilegiilor şi imunităţilor diplomatice sau consulare. Agentul diplomatic are libertatea de a circula pe teritoriul statului acreditar. ocrotind-o şi îngăduind-o. care însă poate să reglementeze.

Agentul diplomatic este privilegiat prin scutire de unele obligaţii (incompatibile cu situaţia de cetăţean al statului acreditar sau stânjenitoare pentru funcţiile diplomatice) ale cetăţeanului statului acreditar. Prevederile dreptului diplomatic care stabilesc privilegiul scutirii de impozite şi taxe. Statul acreditar este obligat nu îl supună pe diplomat judecătorilor proprii. Membrii personalului diplomatic al ambasadei sunt imuni la jurisdicţia statului acreditar, pe teritoriul acestui stat, în privinţa întregii lor activităţi, cu excepţii legate de unele aspecte ale jurisdicţiei civile şi administrative. De la imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a agentului diplomatic se permit excepţii pentru acţiuni privind imobile private, pentru succesiunile care nu privesc statul acreditar, ci persoana diplomatului, şi pentru activităţi profesionale şi comerciale diferite de cele prin care se exercită funcţiile diplomatice. Diplomatul beneficiază de imunitate în legătură cu toate actele sale, indiferent dacă aceste acte pot fi considerate ca aparţinând exercitării funcţiilor diplomatice sau ca fiind private. Dreptul diplomatic distinge între actele oficiale şi cele private ale membrilor personalului ambasadei, dar nu în ceea ce priveşte activitatea diplomaţilor. Implicarea unui diplomat într-un proces juridic în statul acreditar este posibilă numai după renunţarea la imunitatea juridică. Statul acreditant poate renunţa la imunitatea ratione personae sau o poate suspenda. Trebuie ca renunţarea să fie expresă, clară şi autorizată de statul acreditant. Aşadar, agentul diplomatic îşi pierde imunitatea de jurisdicţie numai dacă statul acreditant renunţă în mod expres la această imunitate. De imunitatea de jurisdicţie beneficiază şi familia diplomatului. Mai beneficiază de privilegiul imunităţii de jurisdicţie membrii personalului administrativ şi tehnic al ambasadei, ca şi familiile lor, dar numai pentru actele prin care îşi exercită funcţiile lor. Ambasada, agenţii diplomatici şi membrii familiilor care îi însoţesc beneficiază de privilegii, pentru fiecare şi pentru documentele oficiale atunci când, călătorind spre statul acreditar sau înapoindu-se în statul acreditant, trec pe teritoriul altui stat. Trebuie ca trecerea să fie notificată autorităţilor statul tranzitat şi ca statul tranzitat să nu se opună trecerii. Privilegiile se acordă şi în caz de forţă majoră. Agentul diplomatic nu este imun faţă de jurisdicţia statului acreditant. Fiind instituţie constituită de statul acreditant, ambasadei şi personalului ei li se aplică reglementările dreptului intern din acest stat. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Inviolabilitatea persoanei agentului diplomatic 2. Inviolabilitatea localului ambasadei 3. Libertatea de comunicare a ambasadei 4. Privilegiul scutirii de taxe şi de impozite 5. Imunitatea de jurisdicţie a agentului diplomatic Teste pentru autoevaluare: 1. Ambasada beneficiază de dreptul de a utiliza simbolurile naţionale proprii: a. fără nici o condiţie sau limitare; b. în limitele stabilite de reglementările în materie din statul acreditar. 2. Derogarea de la suveranitate prin admiterea sustragerii azilantului-infractor de la jurisdicţia statului acreditar are caracter a. juridic; b. umanitar, în condiţiile iminenţei şi persistenţei unui pericol. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1 b; 2 b.

65

Prezentarea lecţiei a treisprezecea Postul consular - relaţiile consulare; personalul consular; funcţionarul consular onorific Introducere: Definitorie pentru relaţiile consulare este interacţiunea a două ordini juridice, a ordinii juridice a statului trimiţător şi a ordinii juridice a statului de reşedinţă, de fapt coexistenţa pe acelaşi teritoriu a două ordini juridice, prin exercitarea unei anumite jurisdicţii străine asupra anumitor străini. Realizarea relaţiilor consulare prin funcţionari consulari onorifici depinde de opţiunea statului trimiţător privind încredinţarea misiunii consulare unui asemenea funcţionar, precum şi de consimţământul statului pe teritoriul căruia misiunea se îndeplineşte. Obiectiv: prezentarea normelor internaţionale cu privire la relaţiile consulare şi structura postului consular; descrierea statutului şi a atibuţiilor şefului funcţionarului consular onorific. Concepte cheie: post consular, consul de carieră, patentă, execuatur, circumscripţie consulară; : funcţionar consular onorific. Rezumat Relaţiile consulare se stabilesc între două state. Stabilirea relaţiilor consulare rezultă din acordul încheiat în acest scop de cele două state. Se poate ca, în lipsa obiecţiei unuia dintre cele două state care convin să stabilească relaţii diplomatice, stabilirea relaţiilor diplomatice să implice şi stabilirea relaţiilor consulare. De altfel, se consideră că misiunii diplomatice îi revin şi sarcini consulare. Au relaţii consulare două state care au convenit să exercite funcţiile consulare unul pe teritoriul celuilalt. În esenţă, statele care încheie acorduri consulare se angajează să-şi aplice, în această sferă, principiul reciprocităţii. Statele pot, în conformitate cu dreptul consular, să instituie reciproc, în relaţiile bilaterale, tratamente favorabile. Pe plan european, reciprocitatea consulară este normă şi statul nu poate pretinde ca funcţionarii săi consulari să exercite în străinătate atribuţii pe care nu le recunoaşte pe teritoriul propriu. Întemeierea raporturilor dintre state pe principiul egalităţii suverane le impune statelor care au relaţii consulare ca şi aceste relaţii să se realizeze prin consimţământ mutual şi ca şi din acest domeniu să excludă discriminarea. Ca primă urmare, relaţiile consulare nu pot fi efectul unui act unilateral al unui stat care ar impune relaţiile consulare altui stat, câtă vreme statele se recunosc ca state suverane egale. În legătură cu a doua urmare, statul trimiţător nu poate considera însă că ar fi obiectul unei discriminări când constată că postul său consular nu este tratat la fel ca posturile altor state, dacă de pe poziţia sa de stat de reşedinţă aplică acelaşi tratament postului consular al statului de reşedinţă aflat în situaţie de stat trimiţător. De altfel, statele îşi pot trata posturile consulare reciproc asemănător, potrivit convenţiilor bilaterale. Postul consular este instituţia administrativă constituită de stat pe teritoriul şi cu consimţământul altui stat în vederea realizării relaţiilor consulare. Postul consular este o "misiune diplomatică permanentă", adică o misiune căreia la înfiinţare nu i se determină durata de funcţionare, scopurile urmărite de acel stat care a decis în acest sens fiind întreţinerea şi chiar amplificarea relaţiilor consulare bilaterale. Postul consular poate fi, în ordinea descrescătoare, după rang, a claselor de posturi consulare: consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară. Consulatul general şi consulatul sunt înfiinţate de statul trimiţător cu consimţământul statului de reşedinţă. Viceconsulatul şi agenţia consulară sunt înfiinţate de consulatul general sau de consulat, fiind subordonate consulatului general sau consulatului. 66

După modul în care se constituie, postul consular poate fi de carieră, când este condus de un funcţionar consular de carieră, sau onorific, când este condus de un funcţionar consular onorific. Fiecărui post consular îi corespunde, ca teritoriu al exercitării funcţiilor consulare, circumscripţia consulară. Dacă unul dintre statele care au stabilit relaţii consulare dispare, aceste relaţii încetează. Dacă unul din statele care au stabilit relaţii consulare decide că trebuie ca aceste relaţii să înceteze, relaţiile consulare se rup. Din doctrina dreptului diplomatic şi consular rezultă că aşa cum se poate ca două state să stabilească relaţii consulare, chiar dacă nu au stabilit relaţii diplomatice, relaţiile consulare pot continua şi dacă relaţiile dintre state s-au deteriorat grav, şi dacă relaţiile diplomatice s-au rupt, şi dacă s-a recurs la război. Această posibilitate decurge din conţinutul juridic specific al relaţiilor consulare. În practică, state între care relaţiile diplomatice s-au rupt au decis să-şi transforme ambasadele în posturi consulare. În alte cazuri însă statele ajunse în coflict şi-au încredinţat cetăţenii protecţiei unui stat neimplicat. Trebuie ca decizia privind încetarea relaţiilor consulare dintre două state să fie consemnată în documente, prin formulări clare. Întreruperea sau ruperea relaţiilor consulare nu poate fi înţeleasă de la sine, mai ales că dreptul diplomatic stabileşte că relaţiile consulare pot continua şi dacă relaţiile diplomatice au încetat. Determinantă în păstrarea relaţiilor consulare tocmai în momentele critice ale ruperii celor diplomatice este preocuparea autorităţilor din statele implicat faţă de menţinerea mijloacelor de protejare a cetăţenilor proprii. Funcţiile unui membru al postului consular încetează dacă unul dintre cele două state titulare ale relaţiilor consulare, simultan sau separat, decid astfel. Consistenţa relaţiilor consulare dintre două state rezultă din concretizarea funcţiilor consulare în activitatea consulatelor, care sunt instituţii ale unui stat aflate pe teritoriul altui stat. Trebuie ca statul pe teritoriul căruia un stat străin îşi înfiinţează postul consular să consimtă la această înfiinţare. Pentru înfiinţarea postului consular este obligatoriu consimţământul statului de reşedinţă. Acordul bilateral privind stabilirea de relaţii consulare nu include acest consimţământ şi nici nu poate să-l includă, de vreme ce, de pildă, postul consular funcţionează ratione loci. Statul trimiţător are dreptul să înfiinţeze postul consular, dar pentru ca postul să fie înfiinţat, aşadar stabilit, este necesar consimţământul statului de reşedinţă. Funcţionarii consulari sunt trimişi în misiune numai de state. Numai statele înfiinţează posturi consulare. Începerea misiunii consulare depinde de numirea şefului de post consular şi de acceptarea lui. Numirea şefului de post consular este actul unilateral al statului trimiţător, iar acceptarea este actul unilateral al statului de reşedinţă. Practic, cele două acte sunt componentele unui acord între două state. Unui stat nu îi este permis să înfiinţeze un post consular pe teritoriul unui stat, fără ca între cele două state să nu se încheie un acord în acest sens, fără ca statul pe teritoriul căruia va funcţiona postul consular să fie de acord cu înfiinţarea postului consular şi cu funcţionarea lui Dreptul internaţional nu are prevederi speciale legate de numirea şefului de post consular. Fiecare stat acţionează în conformitate cu normele sale interne când desemnează sau când acceptă un şef de post consular. Statul de reşedinţă al postului consular nici nu se poate implica în adoptarea deciziei de desemnare a şefului de post consular, nici nu are obligaţia de a-l accepta. Desemnarea şi acceptarea funcţionarului consular sunt părţi ale aceluiaşi contract, prin care se exprimă voinţa statului trimiţător şi a statului de reşedinţă care să poată avea efecte normale pe planul activităţii consulare. Desemnarea şi acceptarea funcţionarului consular ţin simultan de dreptul internaţional şi de dreptul intern al celor două state implicate. 67

dar este posibil totuşi ca patenta să fie emisă şi de un alt reprezentant al administraţiei publice. precum prim-ministrul sau ministrul de externe. şef al unui post consular. în cercurile religioase creştine. Patenta este prezentată autorităţilor statului de reşedinţă pe cale diplomatică. în conformitate cu legile în vigoare. având o anumită circumscripţie consulară şi precizează că şeful de post consular a primit instrucţiuni şi are competenţa să protejeze. din împuternicirea guvernului statului de reşedinţă ca persoana desemnată a fi consul. însoţită de o notă verbală. Exequaturul este semnat de ministrul de externe şi sigilat oficial. i se eliberează exequatur numai şefului de post consular. de decizie de recunoaştere oficială a consulului şi de autorizare a exercitării funcţiilor consulare. prin patentă se exprimă rugămintea ca guvernulul statului de reşedinţă. văzând patenta consulară prin care consulul a fost numit şef de post consular. circumscripţia şi sediul. şef de post consular să exercite funcţiile consulare încredinţate de guvernului statului trimiţător. în conformitate cu statutul său şi cu dispoziţiile convenţiei consulare bilaterale. turistice. la ministerul de externe al statului de reşedinţă. patenta consulului este emisă de şeful statului. categoria funcţionarului. membri ai misiunii. garantându-i drepturile şi imunităţile proprii însărcinării sale. culturale şi ştiinţifice. Ca şi scrisoarea de acreditare a ambasadorului. În dreptul francez. într-o audienţă. Prin patentă. având o anumită circumscripţie consulară. Documentul prin care şeful de post consular este acceptat de statul de reşedinţă şi în urma emiterii căruia poate începe exercitarea funcţiilor consulare este exequaturul. Fiecare eventuală modificare a acestor date impune reînnoirea patentei. prin care se precizează persoana. în conformitate cu prevederile convenţiei consulare bilaterale. commission) sau un instrument similar. Nivelul de adresare a patentei corespunde nivelului de emitere. Pe lângă înţelesul utilizat în acest context. precum şi dezvoltarea relaţiilor de prietenie bilaterale. Patenta poartă semnătura oficială şi este sigilată oficial. prin toate mijloacele legale. ministrul de externe al statului de reşedinţă arată că. Patenta este valabilă în măsura în care datele pe care le conţine despre persoana celui trimis să fie şef de post consular. cu uzanţele şi cutuma curente în relaţiile dintre statele prietene. magistraţii şi autorităţile civile ale acestui stat să-i recunoască persoanei desemnate calitatea de consul şef al postului consular. este facultatea pe care autorităţile civile o conferă unei decizii papale sau altor acte eclezistice în scopul de a le da forţă executorie pe teritoriul propriu (regium placet). Prin exequatur. De regulă. 68 . să acorde protecţie şi asistenţă persoanelor fizice şi juridice ale statului trimiţător şi să ocrotească interesele acestui stat în statul de reşedinţă. precum şi orice alt element considerat util de către emiţător. dacă i s-a încredinţat o misiune de carieră sau una onorifică. autorităţile publice române sunt rugate să primească solicitările şi propunerile pe care consulul. care poartă antetul ministerului de externe emiţător. exequatur. acceptându-i cererile şi recomandările pe care le formulează în calitate oficială. drepturile şi interesele cetăţenilor şi persoanelor juridice din statul trimiţător şi să sprijine derularea relaţiilor economice. postul consular.Documentul prin care se notifică numirea şefului de post consular este patenta (lettre de provision. le formulează în calitatea sa oficială sau în numele guvernului statului trimiţător şi să-i asigure facilităţile. şef de post consular. admite. comerciale. fie prin transmitere. fie direct. exequaturul este ordinul de punere în executare a unei decizii de drept străine sau a unei sentinţe arbitrale. dacă este consul sau consul general. potrivit principiilor dreptului internaţional. Totodată. ministrul comunică numirea unui cetăţean al statului pe care îl reprezintă în calitate de consul. care poartă antetul ministerului de externe. clasa lui consulară sunt precise şi exacte. îndeosebi catolice. Prin exequatur. nu şi celorlalţi consuli. privilegiile şi imunităţile de care beneficiază în temeiul convenţiei consulare bilaterale.

în ordinea de precădere. nemaifiind subiect de drept internaţional. Şeful de post consular răspunde pentru exercitarea funcţiilor consulare. Continuitatea misiunii consulare se asigură. inclusiv sub forma retragerii exequaturului. consul. Locul şefului de post consular în ordinea de precădere se stabileşte după clasă şi. prin retragerea exequaturului sau prin cererea adresată statului trimiţător de a-şi retrage consulul.Există posibilitatea ca activitatea şefului de post consular să înceapă înainte de emiterea exequaturului. distincţia în ordinea de precădere se face după data prezentării patentei. de şeful consular aflat într-una din clasele: consul general. eventual. Trebuie ca statul de reşedinţă să le permită să ia cu ei şi bunurile pe care le-au dobândit în timpul misiunii. admişi la aceeaşi dată. implică riscul prejudicierii relaţiilor consulare. inclusiv prin punerea la dispoziţie de mijloace de transport. precum şi. Pe lângă emiterea exequaturului. Postul consular este condus. pentru conducerea ansamblului de activităţi ale postului consular. statului de reşedinţă îi revine obligaţia de a asigura condiţii de îndeplinire a misiunii de către cel acceptat. după şefii de post consular aflaţi în exerciţiul funcţiunii. în condiţiile în care unul dintre titularii acestor relaţii decide astfel sau nu mai poate adopta decizii în această privinţă. persoane din serviciul casnic şi persoane aflate în serviciul particular al membrilor personalului. în caz de necesitate. Geranţii interimari se situează. este necesar să procedeze astfel încât să se ajungă la încetarea misiunii prin comunicări clare şi prin colaborare cu statul trimiţător. în primul rând prin informarea celor responsabili din circumscripţia consulară. Se poate ca statul trimiţător să desfiinţeze postul consular. Se poate ca statul de reşedinţă să-l declare pe un membru al postului consular străin persona non grata. Dreptul internaţional prevede de altfel posibilitatea unei succesiuni de acte în care statul trimiţător este cel care poate întreprinde măsura iniţială (rechemarea) în privinţa consulului căruia urmează să-i înceteze misiunea ca urmare a deciziei statului de reşedinţă. Decizia privind încetarea de către funcţionarul consular a exercitării funcţiilor sale adoptată de statul trimiţător se comunică statului de reşedinţă. spre deosebire de funcţionarii consulari. Dacă statul de reşedinţă este nevoit să recurgă la o asemenea decizie. Personalul postului consular include personalul consular. prin preluarea temporară a funcţiilor de către un gerant. asemenea celorlalţi funcţionari consulari. dar doreşte să evite deteriorarea relaţiilor cu statul trimiţător. Statul de reşedinţă are obligaţia de a facilita. Misiunea consulară încetează dacă încetează relaţiile consulare. după rang. după data admiterii prin exequatur sau. a admiterii provizorii. Decizia unilaterală a statului de reşedinţă privind încetarea misiunii unui consul străin. 69 . Se poate ca un membru postului consular să-şi prezinte demisia sau să decedeze. chiar dacă normele legale în vigoare interzic exportul acestora. să comunice că acesta a devenit inacceptabil sau să-i retragă exequaturul. viceconsul sau agent consular. Consulii cărora li s-a încheiat misiunea şi familiile lor au obligaţia de a părăsi cât mai repede cu putinţă teritoriul statului de reşedinţă. alcătuind personalul consular. plecarea de pe teritoriul lui a consulilor şi a familiilor acestora. să-l recheme pe un membru al postului consular. în urma unei demiteri sau a încredinţării unei sarcini noi. precum şi angajaţi administrativi sau tehnici. Între doi şefi de post consular din aceeaşi clasă. şi alte categorii de personal. chiar şi în cazul în care misiunea se încheie în împrejurările unui conflict. La postul consular lucrează funcţionari consulari pentru realizarea funcţiilor consulare. în cadrul clasei. din care fac parte şi şeful postului consular.

Această ordine se comunică autorităţilor statului de reşedinţă. În cadrul procedurii de numire. Trebuie ca membrii postului consular să respecte regulile în vigoare în statul de reşedinţă cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru utilizarea mijloacelor de călătorie. funcţionarii consulari onorifici se situează. după funcţionarii consulari de carieră. dacă este cazul. filme. corespondenţa. chiar şi în domeniul comercial. precum şi despre momentul în care serviciul lor încetează. simultan. prenumele şi clasa celor numiţi. iniţial şi ori de câte ori este modificată. Trebuie să fie înştiinţate autorităţile statului de reşedinţă şi despre situaţia persoanelor din familia funcţionarului consular care îl însoţesc la post. 70 . Dacă statul trimiţător decide să desemneze un funcţionar consular dintre cetăţenii statului de reşedinţă sau ai unui alt stat străin. Statul trimiţător stabileşte ordinea de precădere a membrilor personalului consular al postului consular. El nu este trimis de statul trimiţător. Comunicarea se face astfel încât să nu li se ignore sau să nu li se încalce autorităţilor statului de reşedinţă dreptul de a declara persoanele numite. în ordinea de precădere. inacceptabile. Spre deosebire de funcţionarii consulari de carieră.Membrii personalului consular al postului consular sunt numiţi de autorităţile competente ale statului trimiţător. o persoană poate fi numită funcţionar consular de mai multe state. precum şi despre toate celelalte date legate de statutul acestor funcţionari. Pentru exercitarea funcţiilor consulare. Cu consimţământul statului de reşedinţă. casete. dar asupra lui se poate pronunţa şi statul de reşedinţă. sarcinile pe care statul trimiţător le încredinţează unui funcţionar consular onorific sunt mai restrânse decât cele încredinţate unui funcţionar consular de carieră. Acest număr este stabilit de statul trimiţător. trebuie ca statul trimiţător să înştiinţeze statul de reşedinţă despre sosirea la post a celor numiţi ulterior. În componenţa postului consular intră şi arhiva care cuprinde toate înscrisurile. despre încetarea exercitării funcţiilor consulare. Dacă sunt şefi de post consular. statul trimiţător comunică autorităţilor statului de reşedinţă numele.). documentele. Pentru activitatea sa. Trebuie ca numărul membrilor personalului consular al postului consular să nu depăşească nevoile reale în activitatea prin care se realizează relaţiile consulare. precum şi mijloacele folosite pentru protecţie şi păstrare. Clădirea sau partea de clădire folosită exclusiv de postul consular este local consular. Nu este obligatoriu ca statul trimiţător să desemneze un şef pentru o agenţie consulară. dischete etc. Se poate ca activitatea agenţiei să fie girată de un agent consular. funcţionarilor consulari onorifici le este permis să aibă o ocupaţie paralelă lucrativă. postul consular are nevoie de sediu într-o clădire. funcţionarul consular onorific nu primeşte salariu. practic. inclusiv evidenţa acestora. ci este ales dintre rezidenţii de pe teritoriul statului de reşedinţă sau dintre cetăţenii acestui stat. despre plecarea lor şi. Şi membrii personalului consular care nu sunt şefi de post consular pot primi exequatur. Pe lângă numirea funcţionarilor consulari. dacă este cazul. indiferent de suportul lor material (hârtie. care consemnează dorinţa fiecărui stat de a numi funcţionari consulari onorifici pe teritoriul celuilalt stat. Şi statul de reşedinţă poate cere limitarea funcţiilor unui funcţionar consular onorific. În conformitate cu dreptul consular. Din analizele doctrinare rezultă că. trebuie să obţină consimţământul autorităţilor din statul de reşedinţă. le sunt interzise funcţionarilor consulari de carieră activităţile profesionale sau comerciale din care pot obţine foloase personale. Numirea de consuli onorifici este rezultatul unui acord bilateral. Se comunică date şi despre sosirea şi plecarea personalului particular.

cu valiza consulară şi cu utilizarea cifrului. Dreptul consular îi acordă funcţionarului consular onorific un set minim de privilegii asemănătoare cu privilegiile funcţionarului consular de carieră. Nici angajaţii consulari ai postului consular condus de un funcţionar consular onorific nu beneficiază de privilegii. Postul consular beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările din statul de reşedinţă. corespondenţa oficială. Membrii familiei unui funcţionar consular onorific nu beneficiază de privilegiile consulare. dacă este cazul. regionale sau comunale asupra localurilor misiunii cărora le este proprietar sau locatar statul care a constituit postul consular conduse de funcţionarul consular onorific. Privilegiile funcţionarului consular onorific sunt în vigoare din momentul întrării sale în funcţie. În eventualitatea unui conflict armat. 71 . dacă acestea sunt păstrate separat de alte arhive şi documente. Funcţionarul consular onorific îşi realizează funcţiile specifice în statul căruia îi este cetăţean. În conformitate cu dreptul consular. libertatea de a circula pe teritoriul statului în care funcţionează. este indiscutabilă supunerea lui la jurisdicţia acestui stat. Privilegiile funcţionarului consular onorific sunt în vigoare până în momentul în care funcţiile consulare încetează. Funcţionarul consular onorific beneficiază de scutirea de impozite şi taxe naţionale. Funcţionarul consular onorific are. ca urmare trebuie ca autorităţile statului pe teritoriul căruia funcţionează postul consular condus de un funcţionar consular onorific să apere liniştea şi demnitatea acestui post prin măsuri care să împiedice violarea şi deteriorarea localului în care postul funcţionează. de taxe vamale). statul pe teritoriul căruia funcţionează postul consular condus de un funcţionar consular onorific este obligat să-l sprijine pe funcţionarul consular onorific să-şi procure local pentru sediu. Statul de reşedinţă îi asigură postului consular condus de un funcţionar consular onorific exercitarea funcţiei de reprezentare. Comunicarea funcţionarului consular onorific cu instituţiile statului care a constituit postul consular se poate desfăşura pe toate căile de comunicare specifice misiunilor consulare. curierul consular. şi valiza consulară. în vederea realizării funcţiilor misiunii care îi revine. privilegiile funcţionarului consular onorific care îşi exercită funcţiile consulare rămân în vigoare. Funcţionarul consular onorific beneficiază oricând şi oriunde de privilegiul inviolabilităţii arhivelor şi documentelor sale consulare.Statul de reşedinţă care a consimţit ca un funcţionar consular onorific să îndeplinească funcţiile consulare încredinţate de un stat străin are obligaţia să-i acorde funcţionarului consular onorific toate înlesnirile în vederea realizării funcţiilor menţionate. mesajele în cod sau cifrate ale funcţionarului consular onorific. Acest stat poate însă să reglementeze sau să-i interzică. având. El are obligaţia de a respecta legile şi reglementările din statul în care funcţionează. permiţând comunicarea. beneficiază de privilegiile consulare care să-i permită tranzitul liber. statul în care funcţionarul consular onorific îşi realizează misiunea are obligaţia să privilegieze comunicarea oficială a acestui funcţionar. inclusiv prin curier consular. precum şi în caz de forţă majoră. Când tranzitează teritoriul unui stat terţ. protejând-o. în această calitate. Funcţionarul consular onorific beneficiază de privilegiul inviolabilităţii sediului său şi. de executare a bunurilor şi a averii. Aşadar. de impozite locale. Dacă i se solicită. accesul în anumite zone. din motive de securitate naţională. dar nuanţează prevederile asupra inviolabilităţii localurilor şi arhivelor şi asupra unor scutiri (de percheziţie. viză. fără a o controla. Funcţionarul consular onorific nu poate să-şi utilizeze sediul pentru activităţi contrare dreptului internaţional şi are obligaţia să nu îi dea localului consular utilizări incompatibile cu funcţiile consulare. acordându-i dreptul de a utiliza în activitate drapelul şi stema statului care a constituit misiunea consulară. inclusiv protecţie.

poate să poarte corespondenţă cu acesta. Prevederile dreptului consular care stabilesc privilegiul scutirii funcţionarului consular onorific de impozite şi taxe se referă la indemnizaţiile şi onorariile pe care le primeşte pentru exercitarea funcţiilor consulare de la statul care a constituit postul consular. autorităţile statului în care funcţionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea au şi obligaţia de a-l informa pe străinul privat de libertate în legătură cu dreptul lui de a comunica liber cu funcţionarul consular onorific. nici impozite. precum şi echipajelor lor. Privilegiul se concretizează în libertatea funcţionarului consular onorific de a intra în legătură directă cu aceşti cetăţeni. sarcini militare precum rechiziţiile. să le acorde şi să le faciliteze cetăţenilor statului care a constituit misiunea consulară asistenţă juridică. nici taxe vamale. Autorităţile statului în care funcţionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea sunt obligate să aducă. pe care le foloseşte în îndeplinirea funcţiilor consulare şi numai în acest fel. precum şi de cel de a nu plăti impozite pentru taxele percepute. ofiţeri şi marinari.prestaţii personale. funcţionarul consular onorific nu îi datorează statului în care îşi îndeplineşte misiunea. ţinând seama de reglementările din acest stat. Funcţionarul consular onorific beneficiază de privilegiul de a percepe taxe consulare. Funcţionarul consular onorific beneficiază de privilegiul de a comunica liber cu cetăţenii statului care a constituit misiunea consulară. nici alte redevenţe. contribuţiile şi încartiruirile militare. în statul în care funcţionează postul său consular. Funcţionarul consular îl poate vizita pe cel privat de libertate. ştampile şi sigilii. pentru firme. Dacă nu exercită. Corelativ. cetăţeni ai statului care a constituit misiunea consulară.Posturile consulare care sunt conduse de funcţionari consulari onorifici şi care funcţionează în state diferite. să primească declaraţiile asupra curselor acestor nave. să acorde asistenţă navelor şi aeronavelor statului care a constituit misiunea consulară. pot comunica prin valiza consulară numai cu consimţământul statelor în care funcţionează. o activitate profesională sau comercială în profit personal. pentru rechizite şi alte materiale de acest fel. autorităţile judiciare şi administrative ale statului în care funcţionează nu îl pot convoca nici măcar ca martor şi nici ca expert în legislaţia statului care a constituit postul consular pentru că beneficiază de imunitate de jurisdicţie. pentru mobilierul de birou. Funcţionarul consular onorific este privilegiat prin scutire de unele obligaţii . să apere interesele în succesiuni ale cetăţenilor statului care a constituit misiunea consulară. servicii de interes public. Pentru stemele şi drapelele statului care a constituit misiunea consulară. la cunoştinţa funcţionarului consular onorific întreprinderea de măsuri de privare de libertate împotriva cetăţenilor statului care a constituit misiunea consulară. pentru cărţi şi imprimate oficiale. autorităţile statului în care funcţionează au obligaţia să înştiinţeze autorităţile statului care a constituit postul consular. Beneficiind de acest privilegiu. Statului în care funcţionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea îi revine obligaţia corelativă de a le acorda libertatea de comunicare cu postul consular şi cetăţenilor statului care a constituit misiunea consulară. funcţionarul consular onorific poate să elibereze documente de călătorie. fără întârziere. funcţionarul consular onorific este privilegiat şi prin scutirea de obligaţiile privind înmatricularea şi permisele de şedere. de la care se permit însă excepţii în 72 . Pentru actele prin care funcţionarul consular onorific îşi îndeplineşte funcţiile consulare. să efectueze acte notariale şi de stare civilă. să acorde ajutor şi asistenţă. În cazul în care funcţionarul consular onorific este deţinut preventiv sau este obiectul urmăririi penale. să apere interesele minorilor şi ale celor lipsiţi de capacitate. poate să întreprindă măsuri în vederea reprezentării lui în justiţie. să examineze şi să avizeze documentele de bord şi să efectueze anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi să reglementeze divergenţele de orice natură dintre căpitan.

73 .privinţa unor acte care pot fi obiectul unei acţiuni civile: contractul neîncheiat ca mandatar al statului care a constituit postul consular şi reparaţii pentru prejudicii sau accidente produse cu un autovehicul. nu i se permite să exercite în străinătate atribuţii nerecunoscute pe teritoriul propriu. Trebuie ca funcţionarul consular onorific să participe la procedura penală deschisă împotriva lui. i se permite să exercite în străinătate orice fel de atribuţie. astfel încât funcţiile consulare să fie împiedicate cât mai puţin. dacă funcţionarul consular onorific participă la o procedură juridică. Statul care a constituit postul consular poate renunţa la privilegiile funcţionarului consular onorific. pot să-l trateze pe plan juridic indiferent de poziţia lui oficială pe plan consular b. Libertatea de comunicare a consulului onorific Teste pentru autoevaluare: 1. Condiţiile stabilirii relaţiilor consulare 2. 3. 2a. imunitatea lui de jurisdicţie îşi pierde valabilitatea. Definiţia postului consular. Funcţiile consulului onorific 8. Privilegiul imunităţii pentru actele de îndeplinire a funcţiilor consulare rămâne în vigoare timp nelimitat. 4b. Totodată. Personalul postului consular 7. b. să aibă ocupaţii paralele lucrative. b. trebuie să ţină seama de poziţia lui oficială. Şeful de post consular 6. categorii de posturi consulare 3. Încetarea relaţiilor consulare 4. b. Conform practicii europene. Renunţarea la imunitate şi participarea la cercetare şi la proces nu înseamnă însă că funcţionarul consular onorific nu mai beneficiază de privilegiul inviolabilităţii. 4. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. documentul prin care se notifică numirea şefului de post consular. documentul care atestă gradul şefului de post consular. 2. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b. Ca urmare. astfel încât funcţiile consulare să fie împiedicate cât mai puţin. Funcţionarilor consulari onorifici le este permis a. i se pot aplica măsurile de executare numai dacă se formulează o renunţare distinctă. 3b. Desfiinţarea postului consular 5. să aibă ocupaţii exclusiv legate de funcţiile consulare. Totodată. Patenta este: a. trebuie ca autorităţile statului în care funcţionarul consular onorific îşi exercită funcţiile consulare să ţină seama de poziţia lui oficială. Autorităţile statului în care funcţionarul consular onorific îşi exercită funcţiile consulare a. Privilegiile consului onorific 9. chiar şi în domeniul comercial. funcţionarului consular: a.

în vederea exercitării funcţiilor consulare. scutirile consulare. Funcţiile consulare se exercită ratione loci şi ratione materiae. cu accent asupra elementelor specifice în comparaţie cu privilegiile diplomatice Concepte cheie: extinderea funcţiilor postului consular. Această prevedere a dreptului consular continuă o cutumă veche a dreptului internaţional. prerogativele. după uzanţe. întrucât trebuie ca statul trimiţător să notifice statului acreditar modificarea preconizată. pe teritoriul statului de reşedinţă a postului consular. prin care postul consular a fost constituit. Funcţiile consulare sunt. Activitatea postului consular şi a funcţionarului consular este situată la intersecţia sistemelor juridice din statul trimiţător şi din statul de reşedinţă. anume de consimţământul statului de reşedinţă care admite că împrejurări speciale determină exercitarea funcţiilor consulare în afara circumscripţiei.Prezentarea lecţiei a paisprezecea Funcţiile şi privilegiile consulare Introducere: Activitatea postului consular constă îndeosebi din îndeplinirea funcţiilor specifice. se poate ca funcţionarul consular să-şi reprezinte statul pe lângă un for internaţional. Pentru ca postul consular să poată funcţiona este nevoie de consimţământul statului de reşedinţă. este nevoie de extinderea acordului bilateral prin care postul consular a fost constituit. ci şi în numele unui alt stat. pe care le poate exercita şi ambasada. Pentru derogare de la această regulă. ale postului consular şi ale funcţionarilor consulari şi obligaţiile lor faţă de statul 74 . Mai mult. în timp ce pentru funcţiile consulare pot fi necesare mai multe posturi consulare ale statului trimiţător în statul de reşedinţă. În acest scop este nevoie de extinderea acordului consular bilateral iniţial. Funcţiile consulare sunt funcţii ale postului consular. imunitatea consulară. astfel încât pe teritoriul unde numai jurisdicţia statului de reşedinţă este aplicabilă să poată fi exercitate şi atribuţiile funcţionarilor consulari străini ai statului trimiţător. Ambasada li se adresează. autorităţilor de stat sau locale. funcţiile consulare se realizează în sfera ordinii de drept a statului trimiţător. în statul de reşedinţă. Se poate ca statul trimiţător să-i încredinţeze funcţionarului consular şi sarcini diplomatice. inviolabilitatea consulară. Postul consular îşi exercită funcţiile în circumscripţia consulară care i s-a atribuit pe teritoriul statului de reşedinţă. precum şi ca statul de reşedinţă să nu se opună. Competenţele şi responsabilităţile postului consular sunt stabilite prin reglementările legale interne ale statului trimiţător. Spre deosebire de funcţiile diplomatice situate în sfera dreptului internaţional. Funcţiile diplomatice sunt realizate de o ambasadă unică a statului acreditant în statul acreditar. Legitimitatea acestei activităţi se limitează la legătura cu drepturile şi interesele cetăţeanului statului trimiţător aflat în străinătate. întrucât este posibil ca funcţiile consulare să fie exercitate de misiunile diplomatice. atât cât admite ordinea juridică a acestui stat. Este posibilă extinderea exercitării funcţiilor consulare de către un post consular şi în altă circumscripţie dintr-un alt stat decât statul de reşedinţă. Este posibil ca un post consular să exercite funcţiile consulare nu doar în numele statului trimiţător. Rezumat Postul consular îşi exercită funcţiile strict în circumscripţia consulară. Pentru realizarea relaţiilor consulare nu este nevoie neapărat de constituirea de posturi consulare. Obiectiv: descrierea funcţiilor şi privilegiilor consulare. pe de o parte. În ambasadă se poate organiza o secţie consulară. Atribuţiile funcţionarilor consulari se stabilesc prin acordurile dintre state cu privire la relaţiile consulare.

condiţia esenţială a privilegiilor consulare de care beneficiază. cetăţeni ai statului trimiţător. în privinţa funcţiilor consulare. derogări de la jurisdicţia statului de reşedinţă. pe căi licite. Indiscutabil este şi caracterul politic al funcţiei consulare de informare. foarte asemănătoare cu funcţia diplomatică de informare. Rezultă că actele funcţionarului consular care ar contraveni relaţiilor amicale dintre cele două state ar fi incompatibile cu obligaţia sa de a realiza această funcţie consulară.să exercite drepturile de control şi de inspecţie asupra navelor maritime. privilegiul de a nu se supune decât jurisdicţiei statului trimiţător. Postul consular are îndreptăţirea să îndeplinească îndatoririle următoare: să protejeze şi să apere drepturile şi interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor săi. precum şi vize pentru persoanele care doresc să meargă în statul trimiţător. să culeagă. Funcţionarii consulari au. informaţii şi să informeze statul trimiţător şi persoanele interesate despre statul de reşedinţă. a aeronavelor şi a echipajelor lor având naţionalitatea statului trimiţător. ofiţeri şi marinari. 75 . Sunt doctrinari care consideră că privilegiile consulare au provenit în sfera normelor cutumiare şi în codurile consulare dintre regulile de curtoazie internaţională. să apere interesele cetăţenilor statului trimiţător în privinţa succesiunilor. să exercite şi să emită acte notariale. să examineze şi să vizeze documentele de bord. statul de reşedinţă are obligaţia de a acorda postului consular "orice" înlesnire. să ancheteze incidentele şi să soluţioneze divergenţele dintre căpitan. să-i reprezinte pe cetăţenii statului trimiţător sau să le asigure reprezentarea adecvată în faţa autorităţilor statului de reşedinţă. îndrumări şi servicii îndeosebi în domeniile securităţii sociale. precum şi dezvoltării relaţiilor bilaterale.să îndeplinească şi alte funcţii încredinţate de statul trimiţător. oferindu-le informaţii şi comunicări oficiale cu privire la obligaţiile cetăţeneşti. Dacă în practica din statul de reşedinţă se admite.trimiţător şi. se consideră că nici postul consular şi nici funcţionarul consular că nu au îndatoriri în sfera politică. fiind. asistenţei sociale şi medicale. în 1967. postul consular poate să ia legătura şi cu autorităţile centrale ale statului de reşedinţă. În general. pe de altă parte. să funcţioneze ca birou de evidenţă a cetăţenilor statului trimiţător din statul de reşedinţă şi de înregistrare a acestora şi să le emită documente de identitate şi de călătorie. În acelaşi timp. să le acorde ajutor şi asistenţă cetăţenilor statului trimiţător. pentru a rezolva probleme din circumscripţia consulară. în 1963. Postul consular îşi desfăşoară activitatea în contact cu autorităţile statului de reşedinţă din circumscripţia consulară. a navelor fluviale. şi Consiliul Europei. Potrivit dreptului consular. Comisia pentru drept internaţional a Naţiunilor Unite. paşapoarte. să acorde întâietate protejării intereselor statului trimiţător şi ale cetăţenilor acestuia. Funcţia de stimulare a cooperării dintre statul trimiţător şi statul de reşedinţă are caracter politic. de la origine. să primească declaraţiile asupra curselor lor. să favorizeze relaţiile bilaterale ale statului trimiţător şi statului de reşedinţă. substanţa obligaţiei asumate de statul de reşedinţă privind admiterea exercitării jurisdicţiei străine pe teritoriul propriu. tocmai în condiţiile de funcţionare în străinătate. să acorde asistenţă navelor şi echipajelor lor. au crezut de cuviinţă. Această funcţie are caracter politic evident. de stare civilă şi administrative. Cu toate acestea. să apere interesele minorilor şi ale incapabililor. să transmită acte judiciare şi extrajudiciare sau să efectueze comisii rogatorii. sunt funcţii consulare al căror caracter politic este pregnant. ei au obligaţia de a respecta legile statului acreditar. la referendumuri şi la alegeri şi sprijin pentru a putea participa la ele. Astfel se poate explica de ce în Convenţia europeană funcţiile consulare sunt prezentate ca fiind mai mai mult decât prerogative şi se pune accentul asupra caracterului lor de drepturi (privilegii) recunoscute funcţionarului consular în statul de reşedinţă.

Privilegiile consulare corespund aplicării principiului de drept diplomatic ne impediatur officium. de câte ori este cazul. Prin acordarea acestui privilegiu se facilitează identificarea postului consular atât de către organele de ordine locale.) din statul de reşedinţă. Autorităţile statului de reşedinţă au. funcţionarul consular este obligat să se prezinte ca martor în situaţia menţionată. Există în dreptul consular restricţii pe care dreptul diplomatic nu le conţine. Inviolabilitatea localurilor consulare înseamnă şi că autorităţile statului de reşedinţă nu pot aplica nici acestor localuri. excepţie de la privilegiul inviolabilităţii şi. nici mijloacelor de transport ale postului consular măsuri de rechiziţie pentru apărarea naţională sau în scopuri de utilitate publică. Chiar dacă s-ar impune o expropriere. actele de violenţă împotriva lui. Trebuie ca autorităţile statului de reşedinţă să apere liniştea şi demnitatea postului consular prin măsuri care să împiedice violarea şi deteriorarea acestor localuri şi. Întrucât prevederea de drept diplomatic subliniază caracterul special al obligaţiei care le revine autorităţilor statului de reşedinţă. Pentru autorităţile statului de reşedinţă. Se menţine fără excepţie obligaţia autorităţilor statului de reşedinţă de a-l respecta pe funcţionarul consular străin pentru poziţia sa oficială. arestarea şi deţinerea funcţionarului consular contravin privilegiului de inviolabilitate de care funcţionarul consular beneficiază. rezultă că măsurile de întreprins le depăşesc pe cele obişnuite din sfera asigurării ordinii publice. Deţinerea funcţionarului consular este însă posibilă dacă autorităţile judiciare competente decid astfel definitiv. cât şi de către conaţionalii funcţionarului consular. iau în considerare calitatea de trimişi oficiali ai unui stat străin. întrucât se poate ca postul consular să fie marcat vizibil cu însemne solemne. dar numai parţial. să-l încarcereze sau să-l urmărească penal pe funcţionarul consular străin. în care se poate introduce prevederea privind acordarea privilegiului inviolabilităţii absolute.i. Statul trimiţător şi personalul postului consular au obligaţia să nu dea localurilor consulare utilizări incompatibile cu funcţiile consulare. În privinţa privilegiilor de acordat postului consular şi funcţionarului consular. măsuri prin care să împiedice uzurparea autorităţii sale. Postul consular beneficiază de inviolabilitatea localurilor pe care le utilizează ca sediu. Dacă autorităţile statului de reşedinţă decid să-l aresteze. nici bunurilor. În doctrină. se consideră că derogarea de la inviolabilitatea absolută a localului admisă în dreptul consular este o eroare. nici mobilierului. mai mult. Parţial. asigurându-i astfel inviolabilitatea persoanei. trebuie să întreprindă. prezentarea funcţionarului consular ca martor în cadrul unei proceduri penale angajate împotriva lui nu constituie. Din prevederile dreptului consular se înţelege că. Postul consular beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările din statul de reşedinţă. conform dreptului consular. Ca urmare. Statul de reşedinţă îi asigură postului consular exercitarea funcţiei de reprezentare. aplică principiul egalităţii suverane a statelor şi ţin seama de interesul statelor de a coopera şi de a avea relaţii amicale durabile. obligaţia de a-l respecta pe funcţionarul consular străin şi de a-i proteja libertatea şi demnitatea. trebuie ca aceleaşi autorităţi să nu pătrundă în spaţiile de lucru ale postului consular fără consimţământul şefului de post consular sau al şefului misiunii diplomatice permanente (ambasador sau însărcinat cu afaceri a. conform dreptului consular. spre deosebire de inviolabilitatea diplomatului. astfel încât să nu fie împiedicată îndeplinirea funcţiilor consulare. dreptul consular admite însă consimţământul tacit. Nu este permisă utilizarea postului consular ca sediu al unor activităţi contrare dreptului internaţional. acordându-i dreptul de a utiliza în activitate drapelul şi stema statului trimiţător. Nici măcar autorităţile statului nu au dreptul să pătrundă în localurile consulare. cu dreptul diplomatic. dreptul consular se aseamănă. ca urmare. ele au obligaţia de a înştiinţa statul trimiţător. pe care statele o pot corecta prin convenţii bilaterale. în general. ca urmare a comiterii unei crime grave. autorităţile statului de reşedinţă au obligaţia să 76 . Inviolabilitatea persoanei funcţionarului consular nu este aşadar absolută.

Statul trimiţător şi funcţionarii lui consulari au obligaţia să nu dea localurilor consulare utilizări incompatibile cu funcţiile consulare. Postul consular este privilegiat şi pentru că statul de reşedinţă. Curier consular curent este funcţionarul care însoţeşte valiza consulară şi căruia statul străin îi datorează ocrotire. Există posibilitatea ca autorităţile statului de reşedinţă să ceară deschiderea valizei consulare. Acest privilegiu al funcţionarului consular corespunde cu dreptul cetăţenilor din statul trimiţător aflaţi în străinătate de a comunica. cu valiza consulară şi cu utilizarea cifrului. corespondenţa cu acesta. precum şi echipajelor lor. apărarea intereselor minorilor şi ale celor lipsiţi de capacitate. la cunoştinţa oficiului consular întreprinderea de măsuri de privare de libertate împotriva cetăţenilor statului trimiţător. prin vizitarea celui privat de libertate. pe care. asigurându-i privilegiul inviolabilităţii. Autorităţile statului de reşedinţă sunt obligate să aducă. permiţând comunicarea. dacă nu sunt arestaţi sau deţinuţi. curierul consular. în orice moment. în acest caz. dacă bănuie că ar conţine şi altceva decât corespondenţă oficială şi obiecte de uz oficial ale serviciului public de diplomaţie de provenienţă. statul de reşedinţă este obligat să acorde protecţie localurilor consulare. examinarea şi avizarea documentele de bord şi efectuarea de anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi reglementarea divergenţelor de orice natură între căpitan. inclusiv bunurilor şi arhivei postului consular. Corelativ. totodată. Nu îi este permis postului consular să devină sediu al unor activităţi contrare dreptului internaţional. măsuri în vederea reprezentării lui în justiţie. fără întârziere. precum şi în caz de forţă majoră. Acest privilegiu a dobândit în timp o recunoaştere foarte largă. este obligat să-l sprijine în vederea procurării localurilor pentru sedii şi a locuinţelor. reprezentarea juridică. autorităţile statului de reşedinţă au şi obligaţia de a-l informa pe străinul privat de libertate în legătură cu dreptul lui de a comunica liber cu oficiul consular. acordarea de asistenţă navelor şi aeronavelor. primirea declaraţiilor asupra curselor acestor nave. Privilegiul consular al comunicării libere cu cetăţenii statului trimiţător se concretizează. având. mesajele în cod sau cifrate ale postului consular. dacă este cazul. Statului de reşedinţă îi revine obligaţia corelativă de a le acorda libertatea de comunicare cu postul consular cetăţenilor statului trimiţător. actele notariale şi de stare civilă. Comunicarea postului consular cu instituţiile statului trimiţător se desfăşoară pe căi diverse. Dreptul consular nu permite ca valiza consulară să fie deschisă şi nici reţinută de autorităţile statului de reşedinţă. Postul consular beneficiază de privilegiul de a comunica liber cu cetăţenii statului trimiţător. protejând-o. viză. acordarea de ajutor şi asistenţă. ofiţeri şi marinari. Privilegiile consulare privind comunicarea sunt valabile şi în cazurile în care corespondenţa oficială. cu funcţionarul consular prin vizite directe la postul consular. în special prin curier consular. şi valiza consulară tranzitează teritoriul unui stat terţ. Permanent. El este consolidat de privilegiul libertăţii de comunicare. îl consolidează. Postul consular beneficiază oricând şi oriunde de privilegiul inviolabilităţii arhivelor şi documentelor consulare.protejeze exercitarea funcţiilor consulare şi totodată să despăgubească fără întârziere postul consular. statului de reşedinţă îi revine obligaţia de a privilegia comunicarea oficială a postului consular. Convenţia stabileşte că trebuie ca valiza consulară să fie returnată dacă nu se acceptă deschiderea ei. chiar dacă se află în conflict militar cu statul trimiţător. În conformitate cu dreptul consular. Acelaşi privilegiu 77 . Acest privilegiu asigură exercitarea funcţiilor consulare privind eliberarea de documente de călătorie. Privilegiul se concretizează în libertatea funcţionarilor consulari de a intra în legătură directă cu aceşti cetăţeni. apărarea intereselor în succesiuni. fiind acordat şi respectat fără excepţie. dacă i se solicită. fără a o controla. indiferent de condiţii.

în localităţi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor. întrucât în numeroase legislaţii această obligaţie este prevăzută anume pentru funcţionarul consular. precum şi pe cel de a nu plăti impozite pentru taxele percepute Imunitatea de jurisdicţie a funcţionarilor consulari se limitează la fapte din sfera atribuţiilor consulare. accesul funcţionarilor consulari în anumite zone. Totodată. în timp ce dreptul consular nu îl excepteză pe funcţionarul consular de la această obligaţie. accesul într-o zonă precum cea de frontieră. Prevederile dreptului consular stabilesc privilegiul scutirii de impozite şi taxe Privilegiul acordat postului consular şi funcţionarului consular privind scutirea vamală este identic cu cel acordat ambasadei şi diplomaţilor. are datoria de a le transmite autorităţilor statului de reşedinţă informaţii din acelaşi domeniu. Autorităţile statului de reşedinţă au obligaţia de a-l informa pe funcţionarul consular imediat după ce au aflat despre decesul unui cetăţean al statului trimiţător şi despre deschiderea unei succesiuni în legătură cu care funcţionarul consular ar putea avea dreptul de a reprezenta interese ale cetăţenilor din statul trimiţător. în circumscripţia consulară. din motive de securitate naţională. Funcţionarii consulari au libertatea de a circula pe teritoriul statului de reşedinţă. din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciţii militare. Statul de reşedinţă acordă postului consular privilegiul de a percepe aceste taxe. Excepţiile de la imunitatea care i se acordă funcţionarului consular sunt legate de situaţii deosebite sau de naţionalitatea funcţionarului. Dacă autorităţile statului de reşedinţă iau cunoştinţă despre un cetăţean al statului trimiţător căruia i se cuvine aplicarea regimului de tutelă sau de curatelă.corespunde cu obligaţia autorităţilor statului de reşedinţă de a-l informa fără întârziere pe funcţionarul consular atunci când. de înmatriculare şi de permise de şedere. precum şi de permise de muncă. Statul trimiţător stabileşte taxe de încasat de la cei care beneficiază de acte consulare. Se poate interzice sau limita. trebuie ca ele să-l informeze pe funcţionarul consular. Funcţionarul consular este privilegiat prin scutire de unele obligaţii (incompatibile cu situaţia de cetăţean al statului trimiţător sau stânjenitoare pentru funcţiile consulare) ale cetăţeanului statului de reşedinţă. El este şi privilegiat şi prin scutirile de prestaţii personale. funcţionarului consular îi revine obligaţia de a informa autorităţile statului de reşedinţă dacă află înaintea lor despre decesul unui cetăţean al statului trimiţător şi despre deschiderea unei succesiuni. prin reglementări speciale. accesul este posibil dacă postul consular notifică deplasarea şi autorităţile statului de reşedinţă o acceptă. Dreptul diplomatic îl exceptează pe diplomat de la obligaţia de a depune ca martor. aceste autorităţi au întreprins în privinţa unui cetăţean al statului trimiţător măsuri de privare de libertate. care. De la imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a funcţionarilor consulari se permit excepţii în privinţa unor acte care pot fi obiectul unei acţiuni civile: contractul neîncheiat ca mandatar al statului trimiţător. Totuşi. 78 . statul de reşedinţă poate să reglementeze sau să interzică. În cazurile în care nu este interzis. reparaţii pentru prejudicii sau accidente produse cu un autovehicul. se invocă şi motive legate de poluare sau de opţiunea unor comunităţi etnice sau religioase. ci doar reglementat. autorităţile statului de reşedinţă au obligaţia de a transmite fără întârziere toate mesajele componente ale comunicării dintre funcţionarul consular şi cetăţeanul statului trimiţător arestat sau deţinut fără a fi în situaţia executării unei sentinţe sau a unei hotărâri administrative definitive. care nu acceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. în ceea ce îl priveşte. Pentru restrângerea posibilităţii de deplasare. Aplicând reglementările statului de reşedinţă şi dacă acestea permit realizarea deplină a comunicării dintre funcţionarul consular şi cetăţeanul statului trimiţător arestat sau deţinut.

Este posibil ca funcţiile consulare să fie exercitate a. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 5. atunci când. 79 . Aceste prevederi ale dreptului consular privind trecerea membrilor unui post consular pe teritoriul unui stat terţ se aplică şi în caz de forţă majoră. Ca urmare. şi de ambasade. este un act al funcţionarului consular. Durata privilegiilor în statul de reşedinţă este delimitată de intrarea funcţionarului consular pe teritoriul statului de reşedinţă şi părăsirea acestui teritoriu. 4. Privilegiul scutirilor consulare 12. exclusiv de posturile consulare. Inviolabilitatea localurilor postului consular 9. după încheierea funcţiilor consulare. care îi însoţesc. b. b. Renunţarea la imunitatea consulară de jurisdicţie a. care le-a încuviinţat trecerea acordându-le viză. Privilegiul inviolabilităţii consulare 8. Prevederile Convenţiei europene cu privire la funcţiile consulare 7. este un act care aparţine exclusiv statului trimiţător. i se pot aplica măsurile de executare numai dacă se formulează o renunţare distinctă. Stabilirea competenţelor şi atribuţiilor postului consular 6.Imunitatea de jurisdicţie îşi pierde valabilitatea după ce funcţionarul consular participă la o procedură juridică. Libertatea de deplasare şi de circulaţie a funcţionarului consular 11. Imunitatea consulară Teste pentru autoevaluare: 3. beneficiază de privilegiile şi libertăţile consulare. De privilegii beneficiază şi membrii familiei funcţionarului consular care îl însoţesc în misiune. pentru fiecare şi pentru documentele oficiale.. 2a. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b. Funcţionarii consulari şi membrii familiilor lor. în condiţiile în care au satisfăcut exigenţele pentru obţinerea vizei de trecere. trec pe teritoriul altui stat. care îi însoţesc. O asemenea participare poate fi considerată renunţare la imunitate. Agenţii diplomatici care îndeplinesc funcţii consulare beneficiază de privilegii diplomatice. Renunţarea la imunitate şi participarea la cercetare şi la proces nu înseamnă că funcţionarul consular nu mai beneficiază de inviolabilitate. Libertatea de comunicare consulară 10. Dreptul consular prevede că renunţarea la imunitatea de jurisdicţie este un act care aparţine exclusiv statului trimiţător şi constă neapărat dintr-o declaraţie expresă. Nu trebuie ca statul terţ să le împiedice trecerea nici celorlalţi membri ai postului consular şi nici membrilor familiilor acestora. călătorind spre statul de reşedinţă sau înapoindu-se în statul trimiţător.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful