You are on page 1of 21

MANAGEMENT SI LEGISLATIE SANITARA

AUTORI: PROF. DR. MARCEAN CRIN PROF. BARBU FLORINA ISABELA

CAPITOLUL 1: FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI


1. Functiile managementului intr-o unitate sanitara 1.2 Definitia si componentele sistemului de management al unei unitati sanitare.

Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul unei unitati sanitare, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor ce le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere care sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii. Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management. Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor prin care se determina obiectivele acestuia, resursele si procesele de munca necesare realizarii si executarii acestora, prin care se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un ansamblu de metode si tehnici in vederea indeplinirii eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea unitatii respective.

Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot diviza in doua categorii principale: procese de executie si procese de management. Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca fie ca actioneaza asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie indirect prin intermediul unor categorii speciale de mijloace de munca, asigura o serie de servicii corespunzatoare naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate. Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand caracter preponderent multilateral. Relatiile de management- raporturile ce se stabilesc intre componentii unei organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in procesele previzionarii, coordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatilor unitatii.

FUNCTIILE MANAGEMENTULUI
Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii:
previziune; organizare; coordonare; antrenare; control-evaluare.

1. Previziunea: functia de previziune consta in determinarea principalelor obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii acestora. Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri si programe. Prognozarea- este procesul in urma caruia se elaboreaza programe. Planificarea- este regasita in eleborarea strategiilor si politicilor globale si/sau partiale. Prognozarea- reprezinta detalierea in timp si spatiu a politicilor prin intermediul programelor. 2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica, intelectuala si comportamentele acestora (operatii, lucrari, sarcini etc.) precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul concret al organizarii il reprezinta subsistemul organizatoric si cel informational. Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale subdiviziunilor organizatorice ale unitatii sanitare pentru realizarea obiectivelor. Coordonarea imbraca doua forme: Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce asigura preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa a feed-back-ului. Principalul dezavantaj il reprezinta consumul mare de timp, in special din partea managerilor. Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare concomitenta intre un manager si mai multi subordonati, folosita pe scara larga in special in cadrul sedintelor. Suportul coordonarii il reprezinta comunicarea. Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor continute. Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii sanitare respective, o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.

Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul unitatii sanitare este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza. Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite. Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor materiale si morale spirituale cu rezultatele obtinute de catre personalul unitatii sanitare din realizarea obiectivelor. Motivarea pozitiva- se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majoritatii executantilor. Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor daca nu realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat, inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a executantilor.

Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si componentilor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele previzionate, in vederea eliminarii deficientelor constatate. Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea unui control periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate, depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta baza adoptarea unor decizii de corectie sau actualizare.

DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI SANITARE


Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare se realizeaza prin sistemul de management. Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in unitatea sanitara. Componenta esentiala a sistemului decizional o reprezinta decizia de conducere sau de management prin care desemnam cursul de actiune ales in vederea indeplinirii unui obiectiv, ce are implicatii directe asupra a cel putin unei alte persoane, influentand-i comportamentul si actiunile. Subsistemul informational cuprinde totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente, care au ca scop asigurarea suportului informational necesar previzionarii si indeplinirii obiectivelor. Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara, operationala si de documentare. SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc din cadrul unitatii sanitare, prin intermediul careia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente cat mai mari. Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume:

subsistemul metodologic; subsistemul decizional; subsistemul informational; subsistemul organizatoric. Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul personalului managerial si de executie din cadrul unitatii sanitare. Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor previzionate. In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele doua categorii principale de organizare si anume: organizarea formala si organizarea informala. Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice. Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta spontan intre componentii unitatilor sanitare.

STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI SANITARE STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE
Strategia cuprinde obiective, optiuni strategice, resurse si termene ce permit realizarea misiunii unitatii respective in conditiile avantajului concurential. Componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale, optiunile strategice, resursele, termenele avantajul competitiv. desfasurarea activitatilor unei unitati sanitare, prin care se diferentiaza de unitatile sanitare similare. Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au in vedere orizonturi indelungate de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor la nivelul unitatii sanitare sau la componente majore ale acestuia. Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti apreciabile dintre activitatile desfasurate la nivelul unitatii sanitare, pe baza carora se stabileste cum este posibila indeplinirea obiectivelor strategice. Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii de ultima generatie, informatizarea activitatilor etc.

Misiunea- consta in enuntarea scopurilor fundamentale, privind evolutia si

Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza a fi angajate in vederea atingerii obiectivelor. Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand de regula, momentul degajarii si finalizarii optiunilor strategice majore (modalitatilor de realizare). Avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara respectiva a unor servicii medicale superioare comparativ cu serviciile similare oferite de unitatile sanitare concurente.

MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA


Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat in formularea si implementarea de planuri in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre organizatii. Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu ce se reflecta la ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale acesteia impreuna cu volumul resurselor disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si intermediare. Politicile se caracterizeaza de obicei in programe si planuri, prevazute pe orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi ani.

ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI SANITARE


Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza unui ghid structurat in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un material informational variat, provenind din surse multiple. Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare 1. Fundamentarea strategiei 2. Elaborarea strategiei 3. Implementarea strategiei

FUNDAMENTAREA STRATEGIEI
Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de continut ale etapei de fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitara. Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara activitatea unitatea sanitara respectiva. Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a tendintelor viitoare in domeniu si reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor, posibilitatilor si evolutiei viitoare a unitatii sanitare. Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza cauzal punctele forte si slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii sanitare

si/sau ale mediului in care aceasta actioneaza si se elaboreaza recomandari strategico-tactice valorificabile in fundamentarea strategiei si a politicii sale.

ELABORAREA STRATEGIEI
A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte: formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice, dimensionarea resurselor necesare, termenelor initiale, stabilirea avantajului competitiv, stabilirea strategiilor partiale si formularea politicii globale precum si a politicilor partiale ale unitatii sanitare respective.
a. Formularea misiunii Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor dintre management, salariati si context. - Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in: - asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite; - se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor - intr-un anumit mod; - sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor; - sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;

- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii sanitare;

- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor in obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si controlate.

b. Precizarea obiectivelor strategice ( fundamentale) Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice. Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii: - sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare; - sa fie mobilizatoare sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii sanitare; - sa fie comprehensibile in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa permita intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori, Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti); - obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare interesele si asteptarile stokeholderilor.

a. Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice) Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau optiuni de realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii medicale moderne, informatizarea activitatiilor, etc.

b. Dimensionarea resurselor necesare Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse solicitate de realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi angajate, o importanta majora joaca dimensionarea fondurilor de investitii si a mijloacelor circulante. Concomitent se precizeaza sursele de finantare si furnizorii. a. Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt integrate in conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune temporala. Se impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor intervale specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si de volumul si modul de alocare a resurselor angajate. b. Stabilirea avantajului competitiv Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala actualizata si personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale fata de alte unitati sanitare similare. c. Stabilirea strategiilor partiale Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii specifice: financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse.

d. Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si se deruleaza potrivit urmatoarelor etape: precizarea obiectivelor pe termen mediu; determinarea volumului resurselor in vederea realizarii obiectivelor; precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor; ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii sanitare; stabilirea responsabililor cu implementarea lor; precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni; definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele participative de management ale unitatii sanitare; repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.

IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

1. Pregatirea implementarii strategiei 2. Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial 3. Operarea schimbarilor strategice preconizate 4. Evaluarea rezultatelor strategiei 5. Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)

Pregatirea implementarii strategiei


Se impune ca implementarea propriu-zisa sa se bazeze pe un program de pregatire adecvat, ce face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la componentele procesuale si structurale ale acesteia. Se recomanda ca un asemenea program sa fie axat pe doua aspecte majore: pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea minimizarii rezistentei la schimbari din partea personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a acesteia, si de asemenea asigurarea premiselor tehnico-materiale, umane, financiare si informationale necesare. Sunt recomanate instruiri ale managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in operationalizarea schimburilor strategico-tactice, situatie in care vor fi prezentate obiectivele urmarite, si rezultatele asteptate. Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor nu se poate realiza o implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a sistemului de management. Prin reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si o amplificare a capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare. Operarea schimbarilor strategice preconizate Implementarea schimbarilor strategice este un proces complex, dificil, ce implica modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii sanitare, vizand aspecte tehnice, economice, umane si manageriale, proces in care intervin variabile diverse, de a caror cunoastere si stapanire depinde succesul strategiei.

Evaluarea rezultatelor strategiei


In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de acest proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice cat si in finalul procesului strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati. Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii) Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la elaborarea unei noi strategii.

CAPITOLUL 3: SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE

3.1 Conceptul de decizie manageriala. 3. 2 Notiunea de sistem decizional si tipologia deciziilor.

SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA


Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata de o serie de autori, instrumental specific de exprimare cel mai important. Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective. Decizia manageriala poate fi definita ca acea decizie cu urmari nemijlocite asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane. Decizia manageriala implica cel putin doua persoane: managerul si una sau mai multe persoane care pot fi executanti sau cadre de conducere care participa la aplicarea deciziei. Are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentele, actiunile si rezultatele unui singur individ.

Decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces decizional. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand situatia respectiva are caracter repetitiv, variabilele implicate sunt bine cunoscute de decident, nemafiind necesara culegerea de informatii si analiza acestora. La baza actelor decizionale se afla experienta si abilitatea managerilor. Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala. Elementele cheie ale situatiei decizionale sunt decidentul si mediul ambiant decizional. Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia. Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene unitatii sanitare respective, care alcatuiesc situatia decizionala. Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate, generand o multitidine de situatii decizionale.

NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR


Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhice manageriale. Numarul, natura si caracteristicile deciziilor incorporate in sistem prezinta o mare varietate. Tipologia deciziilor manageriale ale unei organizatii se stabileste dupa urmatoarele criterii: dupa orizont si implicatii; dupa esalonul managerial; dupa frecventa; dupa posibilitatea anticiparii; dupa amploarea sferei decizionale a decidentului; dupa sfera de cuprindere a decidentului. 1.Clasificarea deciziilor dupa orizont si implicatii : a. decizii strategice: - se refera la o perioada de regula de 3-5 ani;

- contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor; - vizeaza fie ansamblul activitatilor unitatii respective, fie principalele sale componente; - se adopta frecvent la nivelul managementului superior de grup; - se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen mediu sau lung. b. decizii tactice: - se refera la perioade cuprinse intre 6 luni 2 ani; - contribuie la realizarea obiectivelor derivate;

- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie doar unele activitati cu implicatii apreciabile asupra celorlalte domenii; - se adopta la nivelul managementului superior de grup sau individual. c. decizii curente: - de refera la perioade de maxim cateva luni; - contribuie la realizarea obiectivelor individuale; - predomina in exclusivitate la nivelul managementului mediu si inferior. 2. Clasificarea deciziilor dupa esalonul managerial: a) Decizii de nivel superior: - sunt adoptate de esalonul superior al managementului; b) Decizii de nivel mediu: - se adopta de esalonul mediu al managementului alcatuit din sefii de servicii, sectii; c) Decizii de nivel inferior: - sunt adoptate de esalonul inferior al managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe; - sunt numai decizii curente. 3.Clasificarea deciziilor dupa posibilitatea anticiparii: a) Decizii anticipate: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp inainte; - sunt decizii in totalitate periodice; b) Decizii imprevizibile: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc doar cu putin timp inainte; - depind decisiv de capacitatea decizionala, intentia si experienta managerilor implicati. 4. Clasificarea deciziilor dupa frecventa adoptarii lor:

a) Decizii periodice: - se adopta la anumite perioade de timp, reflectand ciclicitatea proceselor manageriale si de productie; - au caracter repetitiv. b) Decizii aleatorii : - sunt adoptate la intervale neregulate de timp fiind dificil de anticipat; - eficacitatea lor depinde de potentialul decizional al decidentului. c) Decizii unice:- au caracter exceptional; - eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului. 6. Clasificarea decizilor dupa sfera de cuprindere a decidentului: a) Decizii participative :- se adopta de organisme de management participative; - majoritatea sunt decizii strategice si tactice; - are loc un consum mare de timp, reflectat, de regula, in gradul de fundamentare superior; b) Decizii individuale: - se adopta de catre un decident; - se bazeaza pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv.