Literatura ştiinţifico-fantastică Planeta celor doi sori De Horia Aramă

Fantasticul-terminologie : Tzvetan Todorov: Într-o lume care este evident a noastră, cea pe care o cunoaştem, fără diavoli şi silfide şi fără vampiri, are loc un eveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din cele două soluţii: ori este vorba de o înşelăciune a simţurilor, de un produs al imaginaţiei, şi atunci legile lumii rămân ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adevăr, face parte integrantă din realitate, dar atunci realitatea este condusă de legi necunoscute. Fantasticul ocupă intervalul acestei incertitudini; de îndată ce optăm pentru un răspuns sau pentru celălalt, părăsim fantasticul pătrunzând într-un gen învecinat, fie straniul, fie miraculosul1. Roger Caillois: Fantasticul este o încălcare a ordinii recunoscute, o rupere aproape insuportabilă de lumea reală. Cele trei momente ale oricărei scrieri fantastice sunt: ruperea, ordinea şi revenirea la ordine2. P. C. Castex: o intruziune brutală a misterului în cadrul vieţii reale3. Andre Helbo, punând în discuţie imaginarul narativ al lui Michel Butor:

fantasticul...este o noţiune cu multiple modalităţi, complexă într-atât încât cel care îi discerne, în radicalitatea sa didactică, domeniile de aplicare, păcătuieşte prin exces de simplificare...La bază s-ar găsi acel du-te-vino între refuzul şi acceptarea unei specificităţi estetice: amintire, vis sau deformare a timpului sau a spaţiului, iată semnele vieţii iar cuprinderea primitivă care trimite la daturile trăirii ar demasca ordinea încurajatoare a semnificaţiilor; desemnări estetice, reîntoarcere în sine imaginară4.

1 2 3 4

TZVETAN TODOROV, Introducerea în literatura fantastică, op. cit., pg. 42 ROGER CAILLOIS, În inima fantasticului, în TZVETAN TODOROV, op. cit., pg.43- 44 P. C. CASTEX, Les conte fantastique în TZVETAN TODOROV, op. cit., pg.42 ANDRE HELBO, Fantasticul butorian, în Michel Butor. Spre o literatură a semnului. Precedat de un dialog cu Michel Butor, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1978, pg. 121- 122

atitudini. implicându-se afectiv şi simţind la sfârşit nostalgia despărţirii. acela de a da nume( sugerând puterea) va presupune descoperirea a două fiinţe total diferite fizic şi moral: Riluri în ipostaza de zi. ●personaje. arhitectura oraşului şi face o primă constatare. cât şi prin obişnuinţă ca orice rătăcitor. blândă. Întâlnirea cu fata care nu-şi dezvăluie identitatea.naratorul secundar: Riluri episodic: recepţionerul care face legătura între cele două lumi: reală şi fantastică colectiv: ahrienii. nici aspru. vulgară şi sălbatică.Scriitor contemporan. Ea este o operă epică: ●are narator care se identifică cu personajul principal: un explorator solitar. prozator şi eseist. Fiind un pământean. cu mişcări bruşte. nehotărâte care îi făceau să se ciocnească haotic. făcută să nu violenteze privirea şi să se încadreze în decor/ oraşul cuprins de vacarm şi scăldat într-un joc strident de lumini oferind un spectacol grotesc: oameni drogaţi. şi Riluri în ipostaza nocturnă. orgolios în privirile ahrienilor. Un element care face trecerea de la un plan al realului la cel al fantasticului poate fi perna şi salteaua necomfortabile de la hotel. incomodă. că Ahra se caracterizează prin armonie. un strigoi tânăr şi în putere. Exploratorul pământean ajunge la concluzia că ahrienii şi planeta lor sunt . dar şi fără pereche. un bezmetic în căutare de fantome. violenţe verbale împuşcate strident fiind nu o dată urmate de veritabile încăierări . poet. căreia îi spune Riluri. nimeni nu ţi se băga în suflet. trimiţând acţiunea în zona coşmarului nocturn. fără sens. dar s-a remarcat ulerior ca autor de literatură ştiinţifico-fantastică. parcuri. soarele. nici o expresie crispată. Caracterizarea personajului: Directă: prin autocaracterizare: Sunt singuratic atât prin formaţie şi gusturi. Riluri îl vede pe vizitator ca pe un rătăcitor perpetuu. sala de spectacol surprinsă într-o atmosferă romantică şi plină de intimitate: nimeni nu se grăbea. el înregistrează cu emoţie tot ceea ce se petrece în jurul său. cu păr sălbatic şi ochi răi.haotică. admiră cerul. absent: pământenii cărora naratorul le comunică ce vede pe Ahra. ●subiect. Exploratorul coboară într-o lume necunoscută. ca o lebădă roşcată cu gâtul lung şi subţire. ce a venit pe Ahra pentru a verifica o navă spaţială. serios şi puţin suficient. Personaje: principal. la fiecare pas izbucneau altercaţii. Există şi o descriere antitetică a spaţiului Ahrei: bulevarde. preferând să nu adopte atitudinea oamenilor din viitor: Am simţit atunci dulcea durere a nostalgiei după viaţa lor imposibilă. Horia Aramă a debutat cu versuri pentru copii. izolat. nici o faţă nu era ursuză. Caracterizare indirectă: fapte. reiterând un gest biblic. sau extravagant în vestimentaţia lor. Planeta celor doi sori a apărut în almanahul Anticipaţie în anul 1986.o femeie delicată.

personaje. se întoarce în timpul zero al naraţiunii. ●dialogul prezent doar în mică măsură. locuitori ai spaţiului explorat. ●descrierea de natură şi descrierea portretistică. prin postura unora dintre personaje: explorator. Lumea acestei povestiri fascinează prin ineditul ei. Putem considera că autorul textului face aluzie. care îi influenţează atât pozitiv. Timpul: este unul al viitorului. noua ordine şi revenirea la situaţia iniţială. subliniază cele două ipostaze ale Ahrei şi ale ahrienilor. Planeta celor doi sori aparţine literaturii SF: ●spaţiul şi timpul sunt ireale: Planeta celor doi sori este Ahra. acel qui pro quo( a lua ceva drept altceva) des utilizat în literatură. cu două feţe. de către naratorul-personaj pământean. şi la planeta lor.are narator. ●acţiunea se petrece într-un viitor imaginar. inexistentă sub acest nume. raportat la timpul naratorului care vine din antichitate. ●locurile şi întâmplările sunt ficţionale. ambele antitetice. cât şi negativ. situată la marginea unui capăt de galaxie. Cu toate că textul este narativ.guvernaţi de doi sori. Locul desfăşurării acţiunii: planeta Ahra. Planeta celor doi sori = naraţiune SF. care au existat în istorie. Moduri de expunere: ●predominantă este povestirea subiectivă. în proză. intră în viitor. prin cei doi sori la omul duplicitar.Trebuie înţeles de ce autorul a făcut referire la ahrieni. o zonă imaginară. relatarea făcându-se la persoana I. la diferenţa dintre aparenţă şi esenţă. ●există cele trei momente ale scrierii fantastice: ruperea de ordinea firească. .din subiect lipsesc desfăşurarea acţiunii şi punctul culminant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful