Prof. dr. Dănuţ N.

Măniuţiu

TEHNOLOGII HORTICOLE Suport curs
Semestrul I III Montanologie ID

2009

CUPRINS
CAPITOLUL I BAZELE BIOLOGICE ALE CULTURII LEGUMELOR......................................... 1.1 ORIGINEA, EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA PLANTELOR LEGUMICOLE................................. 1.2 PARTICULARITĂŢILE CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII PLANTELOR LEGUMICOLE ÎN CICLUL ONTOGENETIC........................................................................................................................... 1.3 SUBSTANŢELE REGULATOARE DE CREŞTERE ŞI FRUCTIFICARE........................................ CAPITOLUL II FACTORII NATURALI CARE INFLUENŢEAZĂ NIVELUL PRODUCŢIEI ŞI CALITATEA PRODUSELOR LEGUMICOLE.................................................... CAPITOLUL III FACTORII TEHNICO-ECONOMICI CARE INFLUENŢEAZĂ PRODUCŢIA DE LEGUME....................................................................... 3.1 ASOLAMENTELE LEGUMICOLE..................................................................................................... 3.2 CULTURILE SUCCESIVE DE LEGUME........................................................................................... 3.3 CULTURILE INTERCALATE DE LEGUME..................................................................................... 3.4 FERTILIZAREA CULTURILOR DE LEGUME................................................................................. 3.5 LUCRĂRILE SOLULUI....................................................................................................................... CAPITOLUL IV ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR DE LEGUME................................................................................................................. 4.1 SEMĂNATUL LEGUMELOR............................................................................................................. 4.2 PRODUCEREA RĂSADURILOR DE LEGUME................................................................................ 4.3 PLANTAREA RĂSADURILOR DE LEGUME................................................................................... 4.4 LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE A CULTURILOR DE LEGUME.................................................. CAPITOLUL V RECOLTAREA LEGUMELOR PROASPETE....................................................... CAPITOLUL VI LEGUMELE RĂDĂCINOASE................................................................................. 6.1 IMPORTANŢA ALIMENTARĂ.......................................................................................................... 6.2 RELAŢIILE CU FACTORII DE MEDIU............................................................................................. 6.3 TEHNOLOGIA CULTURILOR DE LEGUME RĂDĂCINOASE...................................................... CAPITOLUL VII LEGUMELE VĂRZOASE........................................................................................ 7.1 IMPORTANŢA ALIMENTARĂ .......................................................................................................... 7.2 RELAŢIILE CU FACTORII DE MEDIU............................................................................................. 7.3 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LEGUMELOR VĂRZOASE........................................................ CAPITOLUL VIII LEGUMELE BULBIFERE...................................................................................... 8.1 IMPORTANŢA ALIMENTARĂ .......................................................................................................... 8.2 RELAŢIILE CU FACTORII DE MEDIU........................................................................................................... 8.3 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LEGUMELOR BULBIFERE........................................................ CAPITOLUL IX LEGUME CULTIVATE PENTRU PĂSTĂI ŞI BOABE........................................ 9.1 IMPORTANŢA ALIMENTARĂ .......................................................................................................... 9.2 RELAŢIILE CU FACTORII DE MEDIU.............................................................................................................. 28 28 30 33 35 38 41 41 43 44 47 47 49 50 54 54 54 57 60 60 61 18 18 19 23 24 25 14 9 11 5 5

3

9.3 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LEGUMELOR CULTIVATE PENTRU PĂSTĂI ŞI BOABE..... CAPITOLUL X LEGUMELE SOLANO-FRUCTOASE...................................................................... 10.1 IMPORTANŢA ALIMENTARĂ ........................................................................................................ 10.2 RELAŢIILE CU FACTORII DE MEDIU............................................................................................................ 10.3 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LEGUMELOR SOLANO-FRUCTOASE.................................. CAPITOLUL XI GRUPA LEGUMELOR CUCURBITACEE............................................................ 11.1 IMPORTANŢA ALIMENTARĂ ....................................................................................................... 11.2 RELAŢIILE CU FACTORII DE MEDIU........................................................................................... 11.3 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A LEGUMELOR CUCURBITACEE............................................. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE......................................................................................................... BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................

62 65 65 65 68 72 72 72 74 79 81

4

CAPITOLUL I BAZELE BIOLOGICE ALE CULTURII LEGUMELOR

Specificul biologic al plantelor cultivate este puternic marcat de originea şi evoluţia lor, de la primele forme până la cele de astăzi, deoarece condiţiile ecologice în care acestea au apărut şi au evoluat şi-au pus amprenta pe caracteristicile lor morfo-fiziologice.

1.1. Originea, evoluţia şi clasificarea plantelor legumicole Importanţa originii plantelor constă în faptul că ajută la cunoaşterea caracterelor lor morfologice şi biologice, deci pot fi cunoscute cerinţele plantelor faţă de cei mai importanţi factori de mediu, ca şi condiţiile optime ce trebuie asigurate prin sistemele de cultură, dar şi limitele între care aceste condiţii pot să varieze. Potrivit teoriei lui Vavilov, originea plantelor de cultură se găseşte în mai multe centre genice localizate în Asia, Europa, Africa şi America (tabelul 1.1.). Tabelul 1.1. Centrele geografice de origine ale speciilor de plante legumicole (după Vavilov, 1935, citat de Edelstein, 1953) Nr. crt. 1 2 3 Centrele geografice Speciile legumicole Ceapa de iarnă (Allium fistulosum), grupa de soiuri de vinete şi castraveţi cu fructe mai mici, reventul (Rheum palmatum), varza chinezească (Brassica chinensis), varza de Pekin (Brassica pekinensis) Vinetele, castraveţii Usturoiul, morcovii, spanacul, pepenele galben, ridichile de lună Pepenele galben, castraveţii, sfecla, morcovii, varza, ceapa, salata, pătrunjelul, prazul Sfecla, varza, mărarul, anghinarea, prazul, cimbrul, salata, formele de ceapă şi usturoi cu bulbi mari, sparanghelul, ţelina, păstârnacul, reventul, cicoarea, scorzonera, măcrişul, pătrunjelul 5

China Centrală şi de Apus India de Sud Asia de Mijloc (India de nordvest, Afganistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Tian-Sanul de Apus) Asia Mică, Transcaucazia, Iranul şi partea centrală a Turcmenistanului Zona Mării Mediterane

4

5

Tomatele cu fructe pluriloculare. după Swanitz (1971) (citat de Indrea. Bolivia) Bamele Fasolea. pluriloculare. 1992) pot fi sintetizate astfel: producţie crescută. unde au câştigat prin selecţie noi caractere morfo-fiziologice apreciate de către om. 1. ardeiul. Un fenomen asemănător s-a produs la speciile indigene din Orientul apropiat şi bazinul Mării Mediterane care au fost transpuse în secolele X-XVIII d. care a transformat formele primitive cultivate în antichitate. a provocat o sporire a variabilităţii plantelor determinată de mutaţii genice. încreţite şi turtite au ajuns în Europa în secolul al XVI-lea unde s-a produs a doua domesticire. la început în Italia apoi în celelalte ţări şi SUA. dovleacul muscat porumbul zaharat. cu condiţii ecologice modificate. dar se pare că tomatele au fost luate în cultură de triburile de indieni „Maja” de pe teritoriul Mexicului şi Guatemalei. la început. allometria se poate produce la nivelul organului comestibil sau a ţesuturilor „utile” şi este determinată de creşterea dimensiunii celulelor şi a cromozomilor ca şi de sporirea numărului celulelor (fig. salată) sau numai a părţilor comestibile (morcov. tomatele. unde s-au obţinut forme cu fructe mai mari.6 7 8 Abisinia Mexicul de Sud şi America Centrală America de Sud (Peru. fiind supuse unui intens proces selectiv. pe acelea care manifestau modificări „utile”. H. 6 . tomate. dovleacul cu fruct mare Transpunerea speciilor din centrele primare de origine în alte zone geografice. castraveţi). hibridări intra şi inter specifice.). datorită creşterii uriaşe a plantelor în întregime (varză. Adeseori formele primitive de plante legumicole cultivate au ajuns în zone de „transdomesticire”. Ecuador. biloculare cresc în zonele de coastă din Peru şi Ecuador. Un exemplu sugestiv este acela al tomatelor. în formele evoluate pe care le cunoaştem astăzi. apar forme de plante la care se manifestă caracterele recesive. Comparând plantele legumicole cultivate astăzi cu formele sălbatice din care au pornit se constată modificări care. în zonele Europei centrale şi de vest. Cartofii.1.. ca şi de apariţia unor poliploizi naturali. care au suferit o dublă domesticire. Variabilitatea a fost accentuată şi de faptul că în condiţii climatice modificate. Formele sălbatice de tomate cu fructe mici. Din multitudinea de forme apărute omul le-a selecţionat în mod empiric. ca de exemplu bobul mare la mazăre sau bulbii mari la ceapă.

autogame sau alogame şi în ultima vreme formelor partenocarpice (castraveţi). gulie). salata. glicozizi (tomate. desfacerea capitulelor şi diseminarea prin vânt a seminţelor (salată). ca de exemplu scuturarea fructelor de ardei şi tomate.2. variabilitatea sporită a formelor cultivate se datorează selecţiei artificiale exercitată timp îndelungat. castraveţi). varză roşie. modificarea unor însuşiri fiziologice. schimbarea reacţiei fotoperiodice. gulii) sau carotenoidele (morcov). formele alogame. care nu sunt favorabile din punct de vedere economic. ca de exemplu schimbarea duratei ciclului biologic (ceapă). scăderii conţinutului de alcaloizi.2.). modificarea modului de înmulţire. vitamine. un exemplu semnificativ îl constituie diversitatea mare a formelor de Brassica oleracea (fig. spanacul) ceea ce permite cultivarea lor în zone geografice diferite. zaharuri. în organele comestibile. în direcţii diferite. 1. 1. Forme cultivate (3-7) . degradarea mecanismelor naturale de răspândire a seminţelor. Forme intermediare (2). au cedat treptat locul formelor de plante hermafrodite. vinetele. Forme spontane şi cultivate de tomate şi castravete 7 Fig. unisexuate. Fig. de către om. majoritatea soiurilor noi devenind „neutre” din punct de vedere fotoperiodic (fasolea.îmbunătăţirea calităţilor comestibile datorită regresului ţesuturilor mecanice (morcov. monoice sau dioice. care la plantele cultivate este susţinut de către cultivator.1. apariţia unor noi substanţe ca antocianii (sfeclă. 1. Evoluţia varietăţilor de varză Forma spontană (1). creşterii conţinutului de substanţe nutritive. fasole). crăparea fructelor sau păstăilor (tomate.

obţinându-se noi forme de plante legumicole. Clasificarea plantelor legumicole se face după diferite criterii: botanic. Grupa legumelor vărzoase – varza albă. varza roşie. ardei. 4. ca şi la factorii climatici nefavorabili. pentru destinaţii diferite (consum. Grupa legumelor tuberculifere – cartof. 7. sfeclă roşie. prelucrare). ceapă eşalotă. usturoi. la care se imprimă caractere de rezistenţă la boli şi dăunători. ca şi hibrizi de castraveţi rezistenţi la Pseudoperonospora cubensis. foarte productivi şi de calitate. conopida. lobodă. în cercetare şi în producţie. cicoarea de grădină. procesul de selecţie a căpătat un caracter profund ştiinţific. caracteristicile botanice şi sistematice. Aşa au fost creaţi în ultimii ani hibrizi de tomate rezistenţi la Cladosporium fulvum. pretabilitate la lucrări mecanice (întreţinere. Grupa legumelor solano-fructoase – tomate.Odată cu descoperirea modului de transmitere a caracterelor şi cu marile descoperiri din domeniul biochimiei. biologiei şi geneticii. creson . Principalele grupe de plante legumicole sunt: 1. ceapă de iarnă. pătrunjel. recoltare. Pentru obţinerea acestor însuşiri se folosesc de multe ori genele de rezistenţă din formele sălbatice. Grupa legumelor bulboase – ceapă. praz. usturoi peren. varza chinezească. mangold. 2. cicoarea de forţat. varza de Bruxelles. pătrunjel de frunze. mărul lupului. bobul de grădină. spanac de Noua Zeelandă. mazărea de grădină. 6. În fiecare an apar soiuri şi mai ales hibrizi noi. 3. vinete. ridichi. Grupa legumelor rădăcinoase – morcov. Clasificarea agroeconomică a plantelor legumicole se bazează pe mai multe criterii ca: asemănări privind organul comestibil. Clasificarea agroeconomică este folosită cel mai mult în literatura de specialitate. ceapă de tuns. varza pentru frunze. broccoli. gulia. fetică. scorţonera. 8 . ca de exemplu varza de Bruxelles de culoare roşie. la VMT şi la nematozi. tehnologia aplicată. fenicol de Florenţa. agroeconomic şi durata ciclului de viaţă. păstârnac. batat. ţelină de peţiol. varza creaţă. 5. spanac. ţelină. conserve). bamele. Grupa legumelor verdeţuri (cultivate pentru frunze şi peţioli) – salată. Grupa legumelor păstăioase – fasolea de grădină.

busuioc. revent. bame. 10. dovleacul de copt. Grupa legumelor perene – sparanghel. pepenele verde. ghebe de toamnă. Particularităţile creşterii şi dezvoltării plantelor legumicole în ciclul ontogenetic Creşterea şi dezvoltarea sunt două laturi ale unui proces unitar ce ţine de evoluţia plantelor în ciclul ontogenetic. praz. ridichi de lună. sfeclă roşie.a. Plantele multianuale sau perene sunt acelea la care ciclul de viaţă nu se încheie cu fructificarea. pepenele galben. leuştean. tarhon. gulie. cimbru. revent. desfăşurarea şi finalizarea fructificării plantelor. Plantele anuale sunt acelea la care ciclul de viaţă durează un an şi ele pot fi: de climat tropical şi subtropical – tomate. ţelină. vinete. ceapă. cartofi. mărar. tuberculi) regenerează în fiecare an formând organe vegetative şi reproductive o perioadă de mai mulţi ani: sparanghelul. Grupa legumelor condimentare – mărar. ridichi de vară şi iarnă. conopidă. pepeni galbeni. Grupa legumelor bostănoase – castravetele. 1. pepeni verzi. de climat temperat – spanac. Plantele bienale sunt acelea a căror ciclu de viaţă durează 2 ani – morcov. 12. varză (toate varietăţile). bianuale şi perene. tulpină. Porumbul zaharat. măcriş. bulbi. tarhon. anghinare. scorţonera. Creşterea se caracterizează prin acumularea ireversibilă de biomasă. leuştean ş. lăstari. varză chinezească. castraveţi. 9. shitake. fasole. ardei. Clasificarea plantelor legumicole după durata ciclului de viaţă cuprinde 3 grupe: plante anuale. 11.8.2. Grupa ciupercilor cultivate – ciuperca albă. ci datorită organelor de rezistenţă (rizomi. păstârnac. Dezvoltarea presupune modificări calitative care determină inducţia. 9 . ştevie. dovlecelul. buretele de fag. salată. ciuperca cu văl. anghinare. însoţită de diferenţierea organelor vegetative: rădăcină. pătrunjel. cimbru. frunze. dovlecei.

În perioada creşterii vegetative se disting următoarele faze: • • • faza de răsad – de când apare prima frunză adevărată şi până când începe acumularea substanţelor de rezervă. spanac. creştere vegetativă (de la începerea asimilaţiei clorofiliene până la apariţia primordiilor florale) şi creştere generativă. însă. 10 . faza înfloririi – din momentul când începe maturizarea celulelor sexuale şi până în momentul fecundării. perioada de sămânţă cuprinde următoarele faze: • • • faza embrionară – din momentul fecundării şi până când seminţele îşi încheie creşterea şi devin independente de planta mamă. prin repaus de vegetaţie. faza fructificării – din momentul fecundării şi până când seminţele devin mature fiziologic. la plantele bienale. Felul cum se desfăşoară aceste etape este caracteristic pentru diferite categorii de plante legumicole. succesiunea perioadelor şi fazelor de creştere este identică cu cea prezentată. de reproducţie sau fructificare (de la apariţia primordiilor florale până la maturizarea seminţelor). faza acumulării substanţelor de rezervă – durează de la declanşarea şi până la faza de repaus sau fructificare. faza de repaus – din momentul când ritmul metabolismului devine foarte lent datorită unor condiţii vitrege şi până când acest ritm devine iarăşi activ odată cu apariţia condiţiilor de mediu favorabile. Fiecare din aceste perioade se subdivide la rândul ei în trei faze. Astfel. La unele plante legumicole anuale (salată. deci complet independente de planta mamă. faza de germinare – din momentul când se declanşează procesul de germinare şi până când apare prima frunză adevărată. ridichi de lună) fazele se petrec succesiv fără să treacă. Astfel.Astfel. faza de repaus – din momentul când seminţele devin mature fiziologic şi până când începe procesul de germinare. Perioada creşterii generative sau de reproducţie cuprinde următoarele faze: • • • faza de inducţie florală – de când apar primordiile florale şi până când începe maturizarea gameţilor. după Markov şi Haev (1951) în ciclul vital plantele parcurg trei perioade principale şi anume: de sămânţă (de la fecundaţia noului germen până la începerea asimilaţiei clorofiliene).

4. acţionează ca stimulatori de creştere şi ca substanţe rizogene. Giberelinele sunt substanţe cu efecte stimulatoare izolate din ciuperca Giberella fujikuroi. acidul 2. în seminţele de pepeni verzi. Principalele auxine sunt: acidul beta indolil acetic (B.). N. stimulează diviziunea şi elongaţia celulelor. Substanţele de creştere şi fructificare se împart în trei grupe mari: stimulatoare. Substanţele regulatoare de creştere şi fructificare Sunt substanţe hormonale naturale sau de sinteză care prin prezenţa. O. I. Cele mai importante aplicaţii ale auxinelor în legumicultură sunt ca activatori de germinaţie şi creştere. A. înflorirea şi fructificarea desfăşurându-se paralel cu creşterea de noi organe vegetative. Gibereline naturale au fost identificate în seminţele şi rădăcinile de mazăre şi fasole. A. acidul beta indolil propionic (B. plantele continuă să trăiască. B. acidul beta indolil butiric (B. Auxinele intensifică alungirea şi îngroşarea membranelor celulare. după ce întreg ciclul a fost parcurs. ca erbicide.La alte plante anuale (tomate.) cu creşteri simpodiale.3.). să depoziteze substanţe de rezervă. I. 11 . acidul alfa naftil acetic (A. gibereline şi citochinine. I. dar mai ales ca substanţe rizogene şi stimulatoare de fructificare. vinete.5 T). retardante şi inhibitoare.4 diclorfenoxiacetic (2. 1. castraveţi etc. P. în primele luni de vegetaţie. circulaţia. a procesului de fructificare. 1992). acidul beta naftoxiacetic (B.4 D) şi acidul triclorfenoxiacetic (2. iar dacă se aplică în concentraţii mari.). ardei. proporţia şi concentraţia lor în diferite organe pot influenţa una sau alta din laturile procesului de dezvoltare a plantelor (Indrea. pentru reluarea în fiecare an. ca şi în tuberculii de cartof. perioada creşterii vegetative se suprapune la un moment dat cu perioada de reproducţie.). La speciile perene. Substanţele stimulatoare se grupează la rândul lor în auxine. frunze tinere şi vârfuri de tulpini. A. N. dacă sunt aplicate în concentraţii mici (120mg/l). Auxinele naturale se sintetizează în diferite organe ale plantelor dar mai ales în muguri. Auxinele naturale şi sintetice.).

în vederea obţinerii unor hibrizi comerciali precum şi în componenţa mediului nutritiv pentru culturi de celule şi ţesuturi. Citochininele naturale se sintetizează în rădăcini de unde circulă prin ţesuturile vasculare ale tulpinii spre apex. Citochininele sunt atât substanţe naturale cât şi de sinteză.Influenţează acumularea auxinelor endogene. ridichi. Au efecte de stimulare a diviziunii şi extensiei celulare. Pe scară largă se utilizează şi Ethrelul care în concentraţii mici (125-250 ppm) stimulează înflorirea şi fructificarea ca şi feminizarea florilor de castraveţi şi pepeni galbeni iar în concentraţii mari (300-750 ppm) se foloseşte pentru maturarea forţată a fructelor de tomate şi ca defoliant. creşterea frunzelor. mazăre şi castraveţi (Gherghi şi col. iar cele sintetice sunt azochinetina. varză. stimulează energia şi facultatea germinativă a seminţelor iar în concentraţii reduse stimulează creşterea tulpinii plantelor în lungime prin extensia celulelor. care conţin 6 benzil amino-purină şi care aplicate pe plante prelungesc prospeţimea şi păstrarea produsului comercial la salată. formarea rădăcinilor. ceea ce determină o frânare a creşterii în înălţime a plantelor. Cel mai cunoscut retardant folosit în legumicultură este Cycocelul (clorura de clor-mequat) care se foloseşte pentru prevenirea alungirii răsadurilor de tomate şi ardei şi pentru stimularea înfloririi şi fructificării. benzil-adenina şi benzil amino-purina. dezvoltarea organelor florale şi formarea de fructe partenocarpice. ardei. D. S. intensifică diviziunea celulară. 12 . Substanţele retardante reduc pe o anumită perioadă ritmul proceselor de diviziune şi elongaţie celulară. 8939). stimulează germinarea seminţelor. ceapă verde. Citochininele naturale sunt zeatina. 1983).. Pentru practică de mare importanţă este acţiunea citochininelor de întârziere a îmbătrânirii frunzelor. Substanţele inhibitoare de creştere reduc sau anulează activitatea auxinelor şi giberelinelor şi provoacă o inhibare periodică şi reversibilă a creşterii plantelor. În legumicultură. D. hidrozeatina şi metil-tio-cisribozeatina. giberelinele se folosesc mai ales în tratamente pentru masculinizarea florilor de castraveţi ginoici. 4901. spanac. Pe această bază s-au realizat o serie de preparate (S.

iar inhibitorii sintetici sunt hidrazida maleică. a rădăcinoaselor. chloramfenicolul şi puromicina. pentru prelungirea stării de repaus şi a duratei păstrării în depozite. Ce se înţelege prin plante bienale? 4. Care sunt substanţele retardante de creştere folosite pe scară largă în legumicultură şi ce efect au? 13 . Care sunt perioadele prin care trec plantele legumicole în ciclul ontogenetic? 5. a bulbilor de ceapă. Cei mai cunoscuţi inhibitori naturali sunt acidul abscisic.Înlocuitorii naturali şi sintetici se folosesc în legumicultură la tratarea tuberculilor de cartofi. Ce factori determină creşterea variabilităţii plantelor? 3. Ce specii de legume îşi au originea în America Centrală şi de Sud? 2. cumarina. acidul cinamic şi scopoletina. Întrebări 1. a verzei.

lunare. Temperaturile prea ridicate. dacă asemenea temperaturi se menţin o perioadă mai lungă de timp (4-5 zile). cuprinse între +4ºC şi +10ºC pot provoca o vernalizare prematură la unele specii de legume cum sunt gulioarele. ridichile de vară. Produsele legumicole mai puţin pretenţioase faţă de căldură sunt mai sensibile la temperaturi ridicate. rădăcinoasele. Dintre factorii climatici importanţă deosebită prezintă temperatura. amplasarea şi conducerea culturilor legumicole trebuie să se facă în raport cu cerinţele plantelor faţă de factorii pedo-climatici. ceea ce duce la compromiterea producţiei comerciale. cucurbitaceele. sfecla roşie. apa şi aerul. ≥ 15ºC). În aprecierea acestui factor se ţine seama de temperaturile medii anuale. deci de zero 14 . ≥ 10ºC. de 1-3ºC. spanacul) pot rezista la îngheţuri de -5ºC. de suma temperaturilor active ( ≥ 0ºC. ≥ 5ºC. ş. cum sunt salata şi spanacul suportă temperaturi de până la -18ºC.a.) pot pieri chiar la temperaturi pozitive scăzute. ca şi apariţia şi formarea prematură a lăstarilor floriferi. ceapa din arpagic. Speciile termofile (solano-fructoasele. deoarece poate limita aria de răspândire a anumitor specii. ţelina. De exemplu. mai ales dacă sunt asociate şi cu secetă determină ofilirea plantelor. iar unele dintre acestea. salata. Temperaturile relativ scăzute din timpul primăverii. determină pierderea viabilităţii polenului şi deci o slabă fructificare. Speciile rezistente la temperaturi scăzute (vărzoasele. acestea determină formarea rădăcinilor spongioase la ridichi şi formarea unor inflorescenţe de mici dimensiuni la conopidă. pot duce la deprecierea calitativă a produselor legumicole prin apariţia arsurilor pe fructe. -8ºC. dacă plantele sunt călite în prealabil. Temperatura reprezintă principalul factor în zonarea culturilor legumicole. lumina.CAPITOLUL II FACTORII NATURALI CARE INFLUENŢEAZĂ NIVELUL PRODUCŢIEI ŞI CALITATEA PRODUSELOR LEGUMICOLE Pentru obţinerea unor producţii eficiente din punct de vedere economic.

Cerinţele plantelor legumicole faţă de intensitatea luminii sunt diferite. Lumina. la boli. la solano-fructoase. însă. Nivelul minim al intensităţii luminii la care plantele legumicole cresc şi fructifică normal este de: 5000-8000 lucşi pentru tomate. tulpina falsă la praz. când atât intensitatea cât şi durata zilnică a insolaţiei sunt mult mai reduse. probleme culturilor care se desfăşoară în sere în perioada noiembrie-martie. Lumina reprezintă factorul care condiţionează creşterea şi dezvoltarea tuturor plantelor verzi. Apa nu constituie un factor limitativ pentru cultura legumelor. peţiolurile frunzelor de ţelină. iar adesea organele comestibile nu se formează normal sau prezintă deformări care afectează calitatea comercială a produselor legumicole. în perioada de vegetaţie a culturilor de legume în câmp se găseşte în limite corespunzătoare. Factorul lumină pune. fasole. 1000-3000 lucşi pentru legumele perene şi ceapa verde. ardei. vinete. De asemenea. de numărul zilelor fără îngheţ. Dacă lumina este deficitară. Pentru îmbunătăţirea calităţii gustative a produselor legumicole.biologic al fiecărei specii. 15 . salată. de exemplu. 3000-5000 lucşi pentru vărzoase. vitamine). pe lângă faptul că determină scăderea producţiei. rădăcinoase. plantele se etiolează având un potenţial productiv scăzut şi sunt sensibile la acţiunea factorilor nefavorabili de mediu. Probleme pot să intervină doar dacă desimea plantelor este prea mare şi astfel ele se umbresc reciproc sau dacă terenurile sunt îmburuienate sau umbrite de clădiri sau copaci. insuficienţa luminii scade conţinutul de substanţe nutritive (glucide. ca şi de data ultimelor îngheţuri şi brume în primăvară şi primelor brume şi îngheţuri în toamnă. operaţie cunoscută sub denumirea de „înălbire”. ridichi. acestea pierzându-şi frăgezimea. nu are loc formarea inflorescenţelor şi legarea fructelor scăzând mult producţia. se înălbesc prin diferite procedee lăstarii de sparanghel. rozeta de cicoare sau inflorescenţa hipertrofiată de conopidă. la unele specii se practică etiolarea dirijată a unor organe ale plantelor. castraveţi. Astfel. deoarece poate fi suplimentată prin irigaţii. Ţesuturile etiolate au un conţinut redus de substanţe amare şi un conţinut mai ridicat de aminoacizi liberi. depreciază calitatea comercială a produselor legumicole. spanac. pepeni. Seceta.

cu structură glomerulară. 0. însă cu substanţe radioactive. Se consideră ca limite maxime. care absoarbe cantităţi importante de iod. Stronţiu 90.4 Bq.003 mg/m3 pentru fluor şi 0. beriliu. fluorul şi compuşii săi. ∗ 1 Bequerel (Bq) = 3.12 mg/m3 pentru bioxidul de sulf. crapă. bioxidul de sulf. Solurile cele mai potrivite pentru cultura legumelor sunt cele uşoare şi mijlocii. Aerul influenţează producţia şi calitatea produselor legumicole. avea o radioactivitate de 28 Bq∗. cum sunt guliile. în cazul în care alternează perioade de secetă cu perioade de umiditate abundentă. ceea ce le depreciază valoarea comercială. cât şi prin gradul de impurificare. Ruteniu 106-1 an. fertile. în zona localităţii Cluj-Napoca spanacul. Ruteniu 103-40 zile. a acumulării de alcaloizi şi uleiuri eterice. litiu. la o expunere permanentă. ridichile. Excesul de apă determină scăderea conţinutului de substanţă uscată a produselor legumicole.05-0. cadmiu). Poluarea aerului cu fum.2 ani.7 x 1010 Ci (Curie) 1Ci = 1 dezintegrare/ secundă 16 .prospeţimea şi gustul. având efecte nocive asupra sănătăţii oamenilor sunt compuşii metalelor (oxizi de zinc.15 mg/m3 pentru clor (Krug. după spălare valorile au scăzut la 16.30 ani. Elementele radioactive cel mai des întâlnite şi timpul lor de înjumătăţire sunt: Iod131 -8 zile. provoacă pete şi arsuri pe toate organele plantelor. Cea mai gravă poluare a atmosferei este. afânate. Caesiu 137. atât prin compoziţie. datorită dezvoltării exagerate a ţesuturilor mecanice. plumb. 1986). ca urmare a dezastrului nuclear de la Cernobâl la o puternică contaminare a atmosferei cu Iod131. În primăvara anului 1986. morcovii sau tomatele. devenind improprii pentru consum. Caesiu 134. 1992). acestea având şi o rezistenţă mai scăzută la păstrare. praf sau gaze toxice este destul de frecventă în zonele preorăşeneşti şi în zonele industriale. care se depun sau sunt absorbite în plante într-o măsură mai mare sau mai mică. Poluanţi foarte periculoşi care se pot acumula în sol şi în plante.1-0.9 Bq pentru salată (Indrea. următoarele valori: 0. Stronţiu 89-51 zile. clorul şi acidul clorhidric produc necrozarea şi moartea ţesuturilor. Unele produse legumicole. bine drenate şi permeabile.3 Bq la spanac şi la 7. profunde. Astfel.001-0.28 ani. iar salata numai 23.

mazăre. Daţi exemple de plante termofile. Condiţii bune de cultură se asigură pentru rădăcinoase. Ce este procesul de înălbire? 6. Întrebări 1. 2. Câmpia Moldovei. Câmpia Transilvaniei şi bazinul mijlociu al Someşului şi Mureşului. Care sunt cei mai periculoşi poluanţi atmosferici? 17 . cartof. vărzoasele şi bulboasele. Are gradientul termic cel mai ridicat. deţinând cea mai mare pondere a suprafeţelor cultivate cu legume (>50%). Cum reacţionează plantele legumicole la temperaturi prea ridicate? 4. Această zonă deţine circa 30% din suprafaţa cultivată cu legume. ponderea cea mai mare având-o rădăcinoasele. Prezintă un grad redus de favorabilitate pentru speciile termofile cu excepţia castraveţilor şi fasolei verzi. – Zona III – regiunea colinară a Transilvaniei şi a celorlalte provincii. vărzoase. Cum reacţionează plantele legumicole în condiţii de lumină deficitară? 5. dar într-o măsură mai mică decât zona I. Este favorabilă şi pentru speciile termofile. Până la ce temperaturi negative rezistă salata şi spanacul? 3. – Zona II – câmpia înaltă şi dealurile din Oltenia şi Muntenia. datorită perioadei scurte de vegetaţie pe care o au acestea.Analizându-se în complex factorii pedo-climatici s-au stabilit la noi trei zone cu grade diferite de favorabilitate pentru cultura legumelor: – Zona I – câmpia joasă a Dunării şi câmpia din vestul ţării. În această zonă se întâlnesc condiţiile cele mai favorabile pentru speciile termofile şi pentru toate culturile timpurii.

iar rădăcinile fasolei secretă substanţe otrăvitoare care distrug viermii sârmă (Stan. bostănoase) şi care au şi 18 . castraveţi). ca şi de particularităţile biologice şi agrotehnice ale acestora. Prevenirea îmburuienării puternice a terenurilor se realizează şi prin alternarea în asolament a speciilor care pot fi prăşite mai bine datorită distanţelor mai mari la care se cultivă (vărzoase. 2003). Pelaghia Chilom. cu consecinţe favorabile atât asupra cantităţii cât şi a calităţii produselor legumicole. deoarece îmbunătăţesc conţinutul solului în azot. rădăcinoase) vor urma în al doilea an de la fertilizarea cu gunoi de grajd. Asolamentele legumicole Prin asolament legumicol se înţelege rotaţia în timp şi spaţiu a culturilor legumicole. N. fasole). bostănoase). reduce gradul de atac al bolilor şi dăunătorilor.. Legumele păstăioase (mazăre.CAPITOLUL III FACTORII TEHNICO-ECONOMICI CARE INFLUENŢEAZĂ PRODUCŢIA DE LEGUME 3. La stabilirea speciilor care alternează în asolament trebuie să se ţină seama de zona de cultură şi de cerinţele pieţii. manifestă cerinţe minime faţă de acest element în sol. solano-fructoase. Legumele păstăioase sunt foarte bune premergătoare pentru alte specii legumicole.1. solano-fructoase. Pentru o folosire raţională a apei şi substanţelor nutritive din diferite straturi ale solului legumele cu un sistem radicular profund (rădăcinoase) vor alterna cu specii care au un sistem radicular superficial (bulboase. Utilizarea unor asolamente raţionale evită degradarea structurii solului şi a fertilităţii naturale a acestuia. datorită capacităţii de fixare a azotului atmosferic. iar speciile la care aceste îngrăşăminte datorită excesului de azot determină scăderea capacităţii de păstrare sau deprecierea calităţii produselor (bulboase. astfel că ele pot să urmeze în al doilea sau al treilea an pe sola fertilizată organic. Pe solele fertilizate cu gunoi de grajd se vor amplasa culturi care reacţionează favorabil la îngrăşămintele organice (vărzoase.

19 .1 Asolament legumicol de 5 ani cu solă săritoare Anul Sola I II III IV V 1 Solanofructoase Bulboase Vărzoase Rădăcinoase Lucernă 2 Rădăcinoase Solanofructoase Bulboase Vărzoase Lucernă 3 Vărzoase Rădăcinoase Solanofructoase Bulboase Lucernă 4 Bulboase Vărzoase Rădăcinoase Solanofructoase Lucernă 5 Lucernă Bulboase Vărzoase Rădăcinoase Solano-fructoase 3. care durează 3-4 ani. Refacerea structurii şi fertilităţii solului se poate realiza şi prin introducerea în asolamentele legumicole a unei sole săritoare. Speciile din aceeaşi familie botanică se amplasează de obicei în aceeaşi solă. Cultura care ocupă terenul o perioadă mai lungă de timp şi care are şi o importanţă alimentară şi economică mai mare poartă denumirea de cultură de bază. În mod obişnuit asolamentele legumicole sunt de 3-5 ani (tab. obţinându-se în acest fel producţii ridicate la unitatea de suprafaţă. trifoi). adăposturi joase). cu specii mai slab prăşitoare datorită distanţelor mai mici dintre plante. Pentru prevenirea sau reducerea gradului de atac al unor boli sau dăunători speciile legumicole din aceeaşi familie botanică vor reveni pe aceeaşi suprafaţă de teren numai după 3-4 ani. cu leguminoase perene (lucernă. Culturile care au o perioadă mai scurtă de vegetaţie poartă denumirea de culturi secundare. solarii.un aparat foliar mai bine dezvoltat care înăbuşă buruienile. ocupând terenul fie înaintea culturii de bază (culturi anterioare) fie după cultura de bază (culturi următoare sau în succesiune).1). Tabelul 3. 3.2 Culturile succesive de legume Prin culturi succesive de legume se înţelege cultivarea în acelaşi an şi pe aceeaşi suprafaţă de teren a două sau mai multe specii de legume. Culturile succesive de legume se realizează atât în câmp cât şi în spaţii protejate (sere.

1) La succesiunea culturilor în sere se ţine seama de cele două cicluri de bază: ciclul I care durează din ianuarie-februarie până la sfârşitul lunii iunie. începutul lunii iulie şi ciclul II din iulie până la sfârşitul lunii octombrie. 20 . ca şi tehnologiile de cultură aplicate trebuie să permită ajungerea la maturitatea de consum a produselor legumicole fără pierderi cantitative sau deprecieri calitative. În zonele cu gradient termic mai ridicat se pot utiliza şi specii cu perioadă mai lungă de vegetaţie sau se pot cultiva chiar trei specii însă cu perioadă mai scurtă de vegetaţie (tabelul 3.2). În solarii pentru exploatarea eficientă a spaţiului de cultură şi pentru valorificarea condiţiilor de mediu care se creează (temperatura) este obligatorie realizarea de culturi succesive (fig 3. jumătatea lunii noiembrie.Speciile care se succed şi în cadrul speciilor soiurile alese.

fasole pentru păstăi Varză timpurie Castraveţi I 2 3 1 II 2 3 1 III 2 3 1 IV 2 3 1 V 2 3 1 Lunile şi decadele VI VII 2 3 1 2 VIII 2 IX 2 X 2 XI 2 XII 2 3 1 3 1 3 1 3 1 3 1 3 Fig. ardei gras Salată Spanac Tomate ciclu scurt Castraveţi. vinete.1 21 .Schema de culturi successive în solarii Cultura 1 Ceapă verde Tomate. 3.

Atât în ciclul I. dovlecel În zonele mai calde În zonele mai calde În perioada noiembrie-ianuarie. Castraveţi. ridichi de iarnă Varză. cât şi în ciclul II se cultivă specii termofile. Apahidean Al. pepeni galbeni. se cultivă specii mai puţin pretenţioase faţă de temperatură: salată. ceapă şi usturoi verde (înfiinţate din toamnă) Spanac. gulioare. ardei. spanac de toamnă Observaţii Ceapă din arpagic. Morcov. 22 . Tabelul 3. de încadrarea sistematică astfel încât să nu se succeadă specii din aceeaşi familie botanică. spanac de toamnă. ceapă şi usturoi verde (înfiinţate din toamnă) Spanac. din considerente economice.. ponderea principală având-o tomatele şi castraveţii. salată. sfeclă roşie de toamnă. pepeni. Rădăcinoase timpurii Fasole verde. Fasole pentru păstăi Morcov. sfeclă roşie. salată. Fasole verde. 1995) Cultura anterioară Spanac. dovlecei. S. conopidă sau gulii de toamnă Fasole verde. vinete. ceapă verde Ridichi de lună Cultura principală Tomate. La stabilirea succesiunilor de culturi în câmp şi solarii trebuie să se ţină seama în principal de cerinţele speciilor faţă de temperatură. vinete. castraveţi Varză. ceapă verde. ca şi de erbicidele folosite şi de remanenţa acestora pentru a se evita afectarea culturii care urmează. ridichi de toamnă Salată. salată. castraveţi. pătrunjel pentru frunze..2 Scheme de culturi succesive în câmp (Indrea D. conopidă sau gulii timpurii. salată. conopidă sau gulii de toamnă. Ridichi de vară Cartofi timpurii Mazăre verde Cultura următoare Ridichi de lună. spanac. usturoi. Pe lângă acestea se mai pot cultiva ardei. Castraveţi de toamnă Varză. fasole pentru păstăi.

ridichi de lună. asocierea acestora reprezintă o modalitate sigură de creştere a eficienţei economice. gulioare. castraveţi fasole pentru păstăi (cultură principală) + salată. Asocierea speciilor se face la începutul perioadei de vegetaţie. ceapă verde. 23 . tomate. astfel încât să elibereze terenul până când cultura de bază umbreşte intervalul dintre rânduri. Cultura care ocupă suprafaţa de teren mai mult timp poartă denumirea de cultură principală sau de bază iar cealaltă reprezintă cultura secundară sau intercalată. ridichi de lună (cultură intercalată). seminţele de morcov pot fi amestecate cu seminţele de mărar. acest mod de asociere poartă denumirea de cultură în culise (de ex. datorită faptului că sunt îngreunate lucrările mecanice de întreţinere a culturilor (prăşit. gulioare.3. vinete. fasole oloagă În sere şi solarii. Dacă în cultura de bază se intercalează specii cu port înalt cu rol de protecţie împotriva vântului şi a curenţilor reci de aer. pepeni (cultură de bază) + salată. se asociază următoarele specii: (cultură intercalată). ardei. culturile asociate se practică numai pe suprafeţe mici. În sere şi solarii unde întreţinerea culturilor se realizează manual. ceapă verde Castraveţi. castraveţi + porumb sau sorg). cultura secundară. erbicidat) şi pentru că necesită multă forţă de muncă manuală.3 Culturile intercalate de legume Reprezintă forma cea mai intensivă de exploatare a terenului şi constă în cultivarea în acelaşi timp şi pe aceeaşi suprafaţă de teren a două culturi. intercalând între rândurile culturii de bază. Astfel. Culturile care se asociază de obicei în câmp sunt următoarele: – Solano-fructoase (cultură de bază)+ salată. – (cultură intercalată). ambele specii făcând parte din aceeaşi familie botanică suportă aceleaşi erbicide. Cultura secundară trebuie să aibă o perioadă relativ scurtă de vegetaţie. în mod frecvent. Cultura în amestec reprezintă tot un mod de asociere şi constă în amestecarea seminţelor plantei principale cu o cantitate mică de seminţe de la planta secundară. În câmp. pepeni.

P. În solarii la fertilizarea de bază se aplică din toamnă aceleaşi îngrăşăminte ca şi în câmp.3. ∗ Dozele de îngrăşăminte sunt orientative 24 . În acest fel se asigură o nutriţie ritmică a plantelor şi se evită excesul şi fenomenele de poluare a solului şi produselor. Prima fertilizare fazială se face la circa două săptămâni de la răsărirea plantelor sau plantarea răsadurilor cu azotat de amoniu pentru a stimula creşterile vegetative. Aplicarea în exces a îngrăşămintelor naturale sau chimice pe lângă dereglări în nutriţia plantelor. Toamna se administrează îngrăşămintele organice (cu excepţia rădăcinoaselor. se fertilizează cu azotat de amoniu (150-200 kg/ha) sau cu îngrăşăminte complexe (300 kg/ha). K). se apreciază că legumele consumă la unitatea de suprafaţă de 2-3 ori mai multe elemente minerale comparativ cu cerealele. două sau trei fertilizări faziale. Cea de-a doua şi respectiv a treia fertilizare fazială se aplică în faza de consum maxim a plantelor care coincide cu începerea îngroşării rădăcinilor (la rădăcinoase). bulboaselor şi păstăioaselor) în doze de 20-40 t/ha şi îngrăşăminte chimice mai greu solubile pe bază de fosfor şi potasiu (superfosfat. Conform recomandărilor firmei Kemira la fiecare udare trebuie să se administreze îngrăşăminte complexe în cantităţi mici de 3-8 g/m2. cât şi de microelemente. a înfloririi şi la înfloritul în masă (la solano-fructoase. însă dozele de îngrăşăminte organice sunt mai mari (60-70 t/ha). bostănoase). Lipsa substanţelor nutritive duce la scăderi de producţie şi la deprecieri calitative ale produselor legumicole. În general. La aceste fertilizări se administrează îngrăşăminte pe bază de azot şi potasiu sau îngrăşăminte complexe (N. atât de macro. Culturilor legumicole din câmp li se aplică o fertilizare de bază toamna şi fertilizări faziale în cursul perioadei de vegetaţie. Primăvara.∗ În funcţie de durata perioadei de vegetaţie a culturilor se aplică una. înainte de înfiinţarea culturii.4 Fertilizarea culturilor de legume Legumele sunt mari consumatoare de substanţe nutritive. poate polua mediul natural şi produsele. sulfat de potasiu sau sare potasică). În cursul perioadei de vegetaţie culturile din solarii se fertilizează mai susţinut decât în câmp. a formării căpăţânilor (la vărzoase).

Tomatele se fertilizează la interval de două săptămâni. combaterea buruienilor şi a dăunătorilor din sol. arăturile de toamnă şi de vară şi afânarea profundă a solului. vărzoase. Pe solurile mai profunde şi pentru legumele cu înrădăcinare mai adâncă (rădăcinoase. iar pe solurile cu stratul arabil mai subţire şi pentru unele culturi cu înrădăcinare mai superficială (bulboase. atât la fertilizarea de bază. Nivelarea de exploatare se execută toamna asigurând semănatul uniform la aceeaşi adâncime şi o repartiţie uniformă a apei de irigaţie în sol. este recomandat să se aplice şi fertilizanţi foliari. Arătura se mărunţeşte imediat după efectuarea ei. de aprovizionare cu apă şi aer. iar castraveţii săptămânal. verdeţuri) la 20-25 cm adâncime. La cultura tomatelor se recoltează probe de sol o dată pe lună. Arătura de vară se efectuează după culturile timpurii de legume la o adâncime de 15-20 cm. care pe lângă aportul în elemente nutritive măresc capacitatea plantelor de extragere a acestora din sol. Pe lângă fertilizările radiculare. cât şi la cele faziale. între ciclul I şi ciclul II de producţie. mărunţirea naturală a solului. păstăioase.5 Lucrările solului Lucrările solului urmăresc menţinerea stratului arabil într-o stare optimă de afânare. asigurând condiţii favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. în cursul perioadei de vegetaţie. Lucrările solului se grupează în sistemul lucrărilor de bază şi sistemul lucrărilor de pregătire a patului de însămânţare sau plantare. cu 80-100 t/ha gunoi de grajd. În cazul 25 . odată cu tratamentele fitosanitare. solano-fructoase) arătura se execută la 28-32 cm adâncime. iar la castraveţi de două ori pe lună. 3. încorporarea în adâncime a resturilor vegetale infestate cu agenţi patogeni şi a îngrăşămintelor aplicate la fertilizarea de bază. Arătura de toamnă este principala lucrare de pregătire a solului prin care se asigură mobilizarea adâncă a stratului arabil. Sistemul lucrărilor de bază ale solului se compune din nivelarea de exploatare. sub acţiunea repetată a îngheţului şi dezgheţului. Îngrăşămintele chimice. de obicei în cursul verii. se administrează numai pe baza analizelor agrochimice.În sere se fertilizează o dată pe an. castraveţi.

eliminarea surplusului de apă în perioadele cu exces de umiditate. deoarece agregatele lucrează pe teren bine nivelat şi sunt ghidate prin deplasarea roţilor pe rigole. prin scurgerea apei la suprafaţa solului. mărunţirea şi afânarea solului înainte de semănat sau plantat şi modelarea terenului. timpurii. cât mai devreme. terenul arat din toamnă se grăpează uşor. la interval de 4-5 ani este necesară o afânare profundă a acestuia la 40-60 de cm. Astfel. Modul de execuţie a lucrărilor de pregătire a patului germinativ sau de plantare depinde de epoca de semănat şi cultura pentru care se execută. Modelarea terenului în straturi înălţate asigură: • • • • zvântarea şi încălzirea mai devreme a solului. pentru împiedicarea pierderilor de apă şi se mai lucrează o dată sau de două ori cu grapa cu discuri pentru a distruge crusta solului şi buruienile. de întreţinere şi recoltare a culturilor de legume. la semănăturile de primăvară.în care terenul rămâne suficient de afânat şi cu puţine resturi vegetale. terenul pregătit din toamnă se lucrează cu grapa cu colţi reglabili sau cu combinatorul şi se modelează în straturi în cazul în care irigarea se va face în brazde. arătura de vară poate fi înlocuită prin una sau două treceri cu grapa cu discuri. Modelarea terenului se recomandă pentru toate culturile de legume cu excepţia mazărei şi fasolei de grădină ce urmează să se recolteze mecanizat. plantat. execuţia cu mai mare precizie a lucrărilor mecanizate de semănat. Înainte de înfiinţarea culturii se lucrează cu combinatorul la adâncimea de semănat sau de plantat şi se modelează în straturi. favorabilă culturilor irigarea în brazde. Pentru îmbunătăţirea caracteristicilor solului. Sistemul lucrărilor de pregătire a patului germinativ se compune din lucrările de întreţinere a arăturii de bază. 26 . din prima urgenţă. Pentru semănăturile şi plantările din primăvară din urgenţa a doua şi a treia.

Ce îngrăşăminte se administrează la fertilizarea de bază a culturilor de legume şi când se aplică acestea? 3. Cu ce cantităţi de îngrăşăminte organice se fertilizează culturile de legume din sere? 4. La ce adâncime se efectuează arătura de toamnă? 5.Întrebări 1. Care sunt lucrările de pregătire a patului germinativ? 27 . Ce se înţelege prin culturi succesive şi asociate de legume? 2.

bame. – Urgenţa a II-a – când solul are 4-5ºC (a doua jumătate a lunii martie. în luna noiembrie se poate semăna morcov. 28 . mazărea cu bob neted. Urgenţa a IV-a când în sol sunt 12-14ºC (sfârşitul lunii aprilie. fasolea. să se recolteze în toamnă. – – Urgenţa a I-a – în luna septembrie se seamănă salata şi spanacul. Urgenţa a II-a – înainte de venirea îngheţului. ridichile de vară. ridichile de lună. urmând toamnă. ceapa. pepeni.CAPITOLUL IV ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR DE LEGUME Culturile de legume se pot înfiinţa atât prin semănat direct la locul definitiv de cultură. salata. castraveţii. Astfel. pătrunjelul. – Urgenţa a I-a din luna iunie până în 10-15 iulie se seamănă varza de Urgenţa a II-a – în prima jumătate a lunii august se seamănă salată. se disting trei epoci de semănat. ridichile de iarnă. – ridichi de lună. – jumătate a lunii mai) se pot semăna castraveţi. să se recolteze primăvara următoare. prima Epoca de vară – are două urgenţe şi este destinată culturilor care urmează tomatele pentru industrializare. în cadrul fiecărei epoci existând mai multe urgenţe. respectiv de temperatura minimă de germinaţie a seminţelor şi de momentul când se doreşte obţinerea producţiei. ceapă.1 Semănatul legumelor Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de cerinţele biologice ale speciilor. sfecla roşie. – Urgenţa a III-a – când solul are 8-10ºC (aprilie) se seamănă fasolea. mazărea cu bob zbârcit. Epoca de toamnă este destinată culturilor care iernează în câmp. spanac. cimbrul. dovlecei. cât şi prin răsad. începutul lunii aprilie) se seamănă sfecla roşie. 4. Epoca de primăvară – Urgenţa a I-a – când în sol se realizează 2-3ºC (sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie) se seamănă morcovul. spanacul. pătrunjel. porumbul zaharat.

Semănatul în rânduri echidistante se practică la culturile care necesită spaţii mai mari între rânduri (40-75 cm). Pe suprafeţe mari semănatul culturilor de legume se face mecanizat. pentru a se mări distanţa dintre plante pe rând şi a se evita lucrarea de rărit. Tot în rânduri echidistante se seamănă şi culturile care necesită distanţe foarte mici între rânduri (12. pepeni). Semănatul în fâşii presupune repartizarea seminţelor pe o bandă mai lată. castraveţi. Semănatul în benzi se practică la culturile cu desime mare care necesită distanţe mai mici între rânduri. în cuiburi sau prin împrăştiere.. dacă este nevoie. bob cu bob. La culturile de legume cu distanţe mai mari între plante pe rând se folosesc semănători cu distribuţie bob cu bob cum este SPC-6 sau SPC-12. SUP-29. semănatul se poate face în rânduri. 4. chiar la distanţe mici între plante pe rând (2. 3.5 cm) dar care nu se prăşesc. . Culturile de legume care necesită distanţe mici între plante pe rând se seamănă cu SUP-21. Întrun cuib. Semănatul în cuiburi se practică la culturile care necesită distanţe mari atât între rânduri. aşa cum este cazul la mazărea pentru consum. În străinătate. Distanţa dintre rânduri trebuie să permită trecerea roţilor tractorului pentru executarea mecanizată a lucrărilor de întreţinere şi recoltare. Semănatul în rânduri se poate executa în rânduri echidistante. Semănatul prin împrăştiere se practică numai pe suprafeţe mici şi numai la acele culturi care necesită o densitate foarte mare. de 5-6 cm. cât şi între plante pe rând (fasole urcătoare. în funcţie de specie.. astfel încât în spaţiul dintre benzi să se poată deschide rigolele de udare şi să se poată deplasa tractoarele şi agregatele de întreţinere şi recoltare. eliminând lucrarea de rărit şi realizând economie de sămânţă. ridichi de lună).10 cm) se folosesc semănători de tip Stanhay.Metode de semănat În funcţie de habitusul plantelor şi respectiv de suprafaţa de nutriţie necesară. se distribuie un număr mai mare de seminţe (3-8 seminţe) urmând să se rărească ulterior la 2-5 plante. au o perioadă relativ scurtă de vegetaţie şi nu necesită praşile sau rărit (spanac. în benzi sau în fâşii. Mijloacele de semănat. Nibex sau Gaspardo. 29 . iar pe suprafeţe mici manual. pentru semănatul de mare precizie..

se plantează la locul definitiv. de mărimea seminţelor. solarii. atunci când timpul permite sau când este programată înfiinţarea culturii. de mărimea seminţelor şi de valoarea culturală a acestora. V . imprimându-se în acest fel uniformitate culturilor. producerea de răsad este obligatorie pentru realizarea de producţii economice. mai ales la speciile la care încolţirea şi răsărirea durează mult. se consideră că adâncimea optimă de semănat este de 2-3 cm la seminţele mici (morcov. deoarece 35-70 de zile terenul poate fi ocupat cu alte culturi.2 Producerea răsadurilor de legume Importanţa producerii răsadurilor de legume Răsadurile de legume sunt plante tinere. castraveţi. porumb zaharat). ceapă) şi de 3-5 cm la seminţele mijlocii şi mari (mazăre. în care N. Speciile termofile se seamănă la adâncime mai mică pentru a se asigura temperatura necesară declanşării procesului de germinaţie. Înfiinţarea culturilor prin răsad permite o mai bună succesiune a acestora.norma de sămânţă (kg/ha). Pentru unele specii termofile cu perioadă lungă de vegetaţie (ardei. vinete). dovlecei. N= n × MMB V n – numărul de seminţe la m2. De asemenea. MMB – masa a 1000 de boabe (g). răsadniţe sau direct în câmp şi care. 4. În solurile uşoare şi mijlocii adâncimea poate fi mai mare pentru a se asigura o umiditate constantă. producerea răsadurilor permite sortarea calitativă a materialului de plantat. de textura solului. pătrunjel. crescute o anumită perioadă de timp în sere.Norma de sămânţă depinde de desimea plantelor la unitatea de suprafaţă. de durata perioadei de încolţire şi răsărire. În general.valoarea culturală a seminţelor (%). Se reduce cantitatea de 30 . Adâncimea de semănat este dependentă de temperatura minimă de germinare.

În funcţie de destinaţia amestecului şi de cerinţele speciilor de plante legumicole. Pentru neutralizarea acidităţii se adaugă 55. se mărunţesc şi se cern. Principalele componente din care se realizează amestecurile de pământ sunt: pământul de ţelină. o bună permeabilitate pentru apă şi aer. lucru deloc de neglijat mai ales dacă se foloseşte sămânţă hibridă. Pentru descompunerea părţilor vegetale (rădăcini. are un pH neutru şi o capacitate ceva mai redusă de reţinere a apei. însă valorificarea superioară a produselor asigură recuperarea acestora.1) 31 . Pământul de ţelină se obţine prin decopertarea terenurilor înţelenite pe o adâncime de 15-20 de cm. Turba brună are o reacţie acidă (pH . se scurtează timpul de ocupare a terenului cu culturi în vegetaţie neproductivă cu 50-100 de zile.seminţe necesară la unitatea de suprafaţă.3-4) şi o capacitate de absorbţie a apei foarte ridicată de până la 800%. frunze) se formează platforme de fermentaţie cu lăţimea de 1.5 m care se întorc după 3-4 luni şi se umectează periodic. Producerea de răsaduri implică costuri suplimentare.3. Mraniţa rezultă din descompunerea gunoiului de grajd în decurs de 2-3 ani. mraniţa.5-2 m şi înălţimea de 1. componentele se amestecă în diferite proporţii de volum (tabelul 4.5 kg carbonat de calciu la m3. Turba neagră este mai puternic descompusă decât cea brună. turba şi nisipul. Pământul de ţelină poate fi înlocuit cu pământul dintr-un teren cultivat cu trifoliene sau lucerniere sau cu pământ bogat de grădină. Pământurile folosite la producerea răsadurilor Pentru producerea răsadurilor de legume se folosesc amestecuri de pământ care trebuie să aibă o fertilitate ridicată. Toate aceste componente. înainte de a se prepara amestecul de pământ. Nisipul se foloseşte în amestecurile de pământ pentru a le îmbunătăţi textura. În sere şi solarii. îmbogăţind pământul mai ales în materie organică. prin producerea de răsad. reducându-se astfel cheltuielile cu energia termică şi se asigură posibilitatea efectuării a 3 culturi în decursul unui an.

1 Amestecuri de pământ folosite la producerea răsadurilor de legume Amestecul de pământ Pentru semănat Pentru repicat Mraniţă Ţelină Turbă Nisip Mraniţă Ţelină Turbă Nisip % % % % % % % % 50 25 25 50 40 10 30 20 30 20 40 50 10 40 50 10 30 20 40 10 40 40 20 40 50 10 10 30 50 10 50 25 25 50 25 25 40 10 40 10 Specia Tomate Ardei Vinete Varză. Se produce răsad nerepicat la culturile de vară şi târzii (vărzoase de toamnă). astfel că plantele se prind mai greu după plantare şi pornesc mai greu în vegetaţie. ca şi la acelea la care este nevoie de un număr mare de plante la unitatea de suprafaţă (salată. producţia fiind mai târzie. însă producţia se obţine mai târziu. conopidă. gulii. ceapă. Răsadul nerepicat este mai ieftin decât cel repicat. deoarece plantele sunt mai firave. Răsadul nerepicat se obţine prin efectuarea unei semănături puţin mai rare în sere. răsad repicat sau produs în ghivece sau cuburi nutritive. Numărul de plante la m2 este de 600-800 la varză. gulii Castraveţi.P. 10001200 la salată. administrând la fiecare m3 de amestec circa 3 kg de îngrăşăminte complexe (N. 32 . vinete şi de 1000-1500 la ţelină. ardei. Metode de producere a răsadurilor de legume Producerea răsadurilor de legume se poate face prin 2 metode: răsad nerepicat.K. 40 40 20 40 40 10 10 pepeni 30 20 30 20 Salată 25 75 25 75 Amestecurile de pământ pentru semănat şi repicat se fertilizează. ardei. conopidă.). mai puţin avansate în creştere şi în timpul transplantării se pierde un mare număr de rădăcini.Tabelul 4. ţelină. solarii. praz). răsadniţe sau pe straturi în câmp. plantele crescând în acelaşi loc şi la aceeaşi desime până la plantarea la locul definitiv de cultură. 400-700 la tomate.

Răsadurile nerepicate sau produse în sol se fasonează şi se mocirlesc. răsadurile la fir se udă pentru ca la scoaterea lor rădăcinile să rămână cu cât mai mult pământ. se acoperă cu rogojini şi se transportă la locul de plantare. Înainte de plantare toate răsadurile se sortează.Răsadulrepicat sau produs în cuburi sau ghivece nutritive se obţine prin repicarea în sol la distanţe mai mari sau prin semănatul direct sau repicatul plantelor în cuburi sau ghivece. la culturile care se înfiinţează în timpul verii (vărzoase de toamnă. 4. cu frunze de culoare verde închis. cu rădăcini bine dezvoltate de culoare albă. cu o zi înainte de plantare. în cazul folosirii cuburilor sau ghivecelor nutritive procentul de pierdere a rădăcinilor se reduce la 0-20%. astfel că plantele cresc în continuare fără să stagneze în vegetaţie. În vederea plantării. Mocirlirea constă în introducerea rădăcinilor într-un amestec format din pământ. îndepărtându-se cele necorespunzătoare: insuficient dezvoltate. obţinându-se producţii mai timpurii şi mai mari. plantându-se la locul definitiv cu pământ cu tot. răsadurile sunt supuse unor operaţii de pregătire. nealungit. Fasonarea răsadului constă în scurtarea rădăcinilor dacă acestea sunt prea lungi. Scoaterea răsadurilor se face prin dislocarea pământului pentru reducerea numărului de rădăcini rupte. Astfel. salată) se poate îndepărta o treime din vârful frunzelor pentru micşorarea suprafeţei de transpiraţie şi a evita astfel uscarea plantelor. De asemenea. dejecţii proaspete de bovine şi apă la care se pot adăuga insecticide şi 33 . de cerinţele plantelor faţă de temperatură şi de perioada în care dorim să obţinem producţia. ceapă. Faţă de răsadul nerepicat la care se pierd până la 80-90% din totalul rădăcinilor în timpul transplantării. Un răsad de calitate trebuie să fie viguros. fără urme de atac de boli sau dăunători. ţelină.3 Plantarea răsadurilor de legume Epoca de plantare a răsadurilor în câmp se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei. atacate de boli sau dăunători. se aşează în lădiţe. astfel ca la plantare rădăcina să aibă o poziţie verticală. etiolate. astfel ca sistemul radicular să fie cât mai puţin afectat. Această metodă de producere a răsadurilor deşi este mai costisitoare este obligatorie pentru culturile forţate şi protejate ca şi pentru cele timpurii din câmp.

Mocirlirea se face cu scopul aprovizionării cu apă a plantelor până la prindere şi pentru ca pământul să adere mai uşor la rădăcini.1 Plantarea răsadurilor a. respectiv până la frunzele cotiledonale. 8). 4. castraveţi) se pot planta la o adâncime mai mare decât aceea la care au fost produse.substanţe stimulatoare de înrădăcinare. Răsadurile se plantează manual cu plantatorul. corect a b Pentru plantarea răsadurilor produse în cuburi sau ghivece nutritive cu lingura de plantat se face o groapă cu pământ de dimensiunile cubului sau ghiveciului. după care se trage pământ afânat peste cubul nutritiv. Răsadurile se introduc în gaură cu rădăcinile în poziţie verticală. Pentru reuşita lucrării terenul trebuie să fie bine nivelat. 4. gulie. salată. incorect b. 34 . ardei se plantează la aceeaşi adâncime la care au fost produse. iar cele produse în cuburi sau ghivece nutritive cu lingura de plantat sau în cuiburi făcute cu sapa. Cu plantatorul înfipt oblic în pământ lângă plantă. Plantarea semimecanizată presupune deschiderea rigolelor de plantare cu ajutorul utilajelor în care se va planta apoi manual. Plantele care au capacitatea de a emite rădăcini adventive (tomate. se apasă. 6. după care plantatorul se scoate prin răsucire pentru a nu se astupa groapa cu pământ. Plantarea răsadurilor se poate face manual. Prin înfigerea în pământ a plantatorului se face o gaură. la cele uşor alungite şi la speciile care au un sistem radicular mai dezvoltat (tomate). semimecanizat sau mecanizat. se pune în contact pământul cu rădăcinile (fig. printr-o mişcare de aducere la verticală a acestuia. Această metodă de plantare se foloseşte mai ales la răsadurile produse în cuburi sau ghivece nutritive. afânat. Răsadurile de ţelină. Tehnica plantării. Plantarea mecanizată se efectuează cu maşinile de plantat răsaduri (MPR 5. Răsadurile se introduc cu bolul de pământ în groapă. să nu conţină resturi vegetale şi bulgări de pământ. Fig.1). varză.

deoarece ridică probleme foarte variate. vinete. atunci când distanţa dintre acestea este mică. mulcirea solului. Se lucrează perpendicular pe direcţia de semănat. În funcţie de durata de vegetaţie a culturilor se aplică de la 1-2 (spanac. arpagicul. 35 . a stagnării apei sau atacului unor boli sau dăunători se face de îndată ce acestea devin evidente. ardei. Praşilele se pot executa manual pe rândul de plante sau între rânduri. ridichile de lună).8. distrugerea crustei şi combaterea mecanică a buruienilor se realizează prin grăparea. iar la culturile din răsaduri cu răsad produs şi reţinut în acest scop. Afânarea solului.4 Lucrările de întreţinere a culturilor de legume După înfiinţarea culturilor de legume se aplică o serie de lucrări menite să asigure condiţii optime pentru dezvoltarea plantelor. Erbicidarea culturilor de legume constituie un proces complex şi pretenţios. combaterea buruienilor.3). care impun respectarea cu stricteţe a anumitor norme. utilizându-se grape uşoare. ceapă).2. La cartofi asigură formarea stolonilor şi tuberculilor. Muşuroitul culturilor asigură o mobilizare a solului şi combaterea buruienilor ce apar pe rândurile de plante. salată) până la 4-5 praşile (morcov. combaterea bolilor şi dăunătorilor. afânarea solului şi combaterea crustei. CPPT. Lucrările cu caracter general care se aplică în cursul perioadei de vegetaţie sunt: completarea golurilor. pe teren nemodelat.4. Prăşitul culturilor se face la toate speciile de legume cu excepţia celor semănat foarte des sau prin împrăştiere (mazărea pentru industrializare. Grăparea culturilor pentru distrugerea crustei şi a buruienilor în curs de răsărire se execută în perioada dintre semănat şi răsărire. Primele praşile trebuie executate îndată ce se cunosc bine rândurile şi se repetă de câte ori este nevoie. iar la plantele care emit rădăcini adventive asigură o înrădăcinare mai bună a plantelor. prăşitul şi muşuroitul culturilor. motocultoare sau freza (FPL-4). Completarea golurilor apărute ca urmare a unor greşeli tehnice de semănat sau plantat. adică atunci când apar noi valuri de buruieni sau se formează crustă la sol. sau mecanizat. La semănături completarea golurilor se face cu sămânţă umectată sau preîncolţită. cu cultivatoare de prăşit (CL.

bob cu bob. în care mijloacele preventive să capete o pondere cât mai mare (asolament. agăţătoare sau volubile (tomate. bostănoase. stabilirea momentului de aplicare a erbicidului. tomate şi varză semănate direct. Răritul este o lucrare costisitoare şi pe suprafeţe mari este foarte greu de executat. ceapă. Răritul culturilor se impune la culturile prea dese de rădăcinoase. 36 . salată. Erbicidele pot fi aplicate la pregătirea patului de însămânţare sau plantare (ppi). a regla temperatura solului. măsuri de igienă culturală) iar acţiunile curative să se bazeze în special pe combaterea mecanică şi biologică şi din ce în ce mai puţin pe folosirea pesticidelor. Lucrările de întreţinere cu caracter special sunt acelea care se execută la una sau la un grup mai restrâns de specii şi se referă la răritul culturilor. care se face în funcţie de specie şi de condiţiile pedo-climatice. soiuri rezistente. cunoaşterea gradului de remanenţă a erbicidelor pentru evitarea poluării solului şi a produselor legumicole. Susţinerea şi legarea plantelor se aplică la speciile cu tulpini insuficient de rigide. castraveţi. seminţe şi răsaduri sănătoase. Tăierile de echilibrare a creşterii şi fructificării se execută pentru a asigura un echilibru între aparatul vegetativ al plantei şi posibilităţile de fructificare şi constă în copilit. Mulcirea solului constă în acoperirea suprafeţei dintre rândurile de plante cu materiale organice sau cu folii de material plastic cu scopul de a reduce pierderile de apă ce au loc prin evaporaţie. susţinerea plantelor şi la tăierile de echilibrare a creşterii şi fructificării.Eficienţa aplicării erbicidelor în legumicultură este condiţionată de următoarele aspecte: alegerea erbicidului şi stabilirea dozelor optime. se poate evita această lucrare. Susţinerea plantelor se poate face pe araci sau pe spalier. a combate buruienile. cârnit şi ciupitul tulpinii şi lăstarilor. a reduce pierderile de substanţe minerale prin levigare. Prin stabilirea corectă a normei de semănat. Combaterea bolilor şi dăunătorilor la culturile de legume trebuie abordată într-un sistem integrat. pe vegetaţie. evitând astfel pericolul de poluare a produsului. preemergent după semănat dar înainte de răsărirea plantelor de cultură (pré) şi postemergent. a împiedica formarea crustei. prin semănatul de mare precizie. mai ales pe aplicarea lor în preajma sau în cursul recoltatului. fasole urcătoare).

Ciupitul tulpinii şi lăstarilor la pepenii galbeni şi la unele soiuri de castraveţi. cu scopul de a grăbi şi asigura formarea şi maturarea ultimelor fructe sau organe comestibile pe plante. varză de Bruxelles. pepeni galbeni. Când pot fi aplicate erbicidele? 7. Întrebări 1. vinete. În ce constă mulcirea solului? 8. Soiurile de tomate cu creştere determinată nu se copilesc. Care sunt metodele de semănat a legumelor? 2. Ce caracteristici are turba brună? 4. castraveţi. Ce înţelegeţi prin copilit? 37 . ardei. pentru a reduce aparatul vegetativ la necesarul pentru fructificarea pe tulpină şi lăstarii principali. înlăturându-se lăstarii (copilii) ce apar la subsuoara frunzelor. Se practică la tomate.Copilitul se practică mai ales la tomate. La ce adâncime se seamănă legumele? 3. Care sunt metodele de producere a răsadurilor de legume? 5. constă în înlăturarea vârfului de creştere după 6-7 frunze pentru a grăbi apariţia lăstarilor pe care se formează producţia principală. Cum se pregăteşte răsadul de legume în vederea plantării? 6. Cârnitul plantelor constă în înlăturarea vârfului de creştere cu 3-6 săptămâni înainte de data stabilită pentru încheierea culturii. Copilitul poate fi radical când se înlătură toţi lăstarii laterali (tomate timpurii) sau parţial când pe plantă se mai lasă încă unul. doi sau trei lăstari care să formeze braţe de creştere şi fructificare (tomate de vară şi de toamnă).

gradul de fermitate corespunzătoare speciei şi soiului cultivat. produsele fiind prea fragede. sunt lipsite de gust. sunt fragede. salată. pot fi recoltate în diferite faze de vegetaţie: castraveţi pentru murat sau salată. Momentul recoltării. Durata transportului. nerezistente la transport şi păstrare. la produsele legumicole care îşi continuă procesul de maturare şi după recoltare. fasole pentru păstăi) întârzierea recoltării fructelor ajunse la maturitate (tehnică sau fiziologică) împiedică sau întârzie formarea de noi organe comestibile pe aceeaşi plantă. mărimea. ceapă verde sau uscată. reducându-se în acest fel producţia. dovlecei. ardei. castraveţi. dovlecei în floare sau pentru umplut. au un conţinut redus de substanţă uscată. de durata transportului sau a păstrării. culoarea.CAPITOLUL V RECOLTAREA LEGUMELOR PROASPETE Legumele sunt produse perisabile. La unele produse legumicole cum sunt tomatele sau pepenii maturitatea tehnică corespunde cu maturitatea fiziologică. spanac. fasolea pentru păstăi. Astfel. La speciile la care fructele apar eşalonat (tomate. Recoltarea înainte de momentul optim duce la pierderi cantitative (1015%) şi calitative. suculente fiind potrivite pentru consum sau industrializare. Momentul recoltării este determinat şi de destinaţia şi felul consumului. având un conţinut ridicat în vitamine şi substanţe nutritive. La marea majoritate a legumelor maturitatea tehnică are loc înaintea maturităţii fiziologice. Dacă se întârzie recoltarea produsele pierd din substanţele de rezervă şi frăgezime. în funcţie de destinaţia şi felul consumului. Recoltarea legumelor se efectuează la maturitatea tehnică sau de consum când acestea au forma. când întrunesc maximum calităţilor gustative. influenţează de asemenea momentul recoltării. 38 . stabilirea momentului şi a tehnicii de recoltare trebuie făcute cu mare atenţie pentru a se evita pierderile cantitative şi deprecierile calitative ale produselor legumicole. de aceea organizarea recoltării. Atât la o recoltare prea timpurie cât şi la o recoltare prea târzie produsele legumicole sunt mai predispuse la diferite boli. seminţele fiind capabile să germineze şi să dea naştere la o nouă plantă. când acestea sunt crude: castraveţi. Produsele legumicole.

vinete. Astfel. păstrându-se astfel mai uşor. vărzoasele se pot folosi platforme 39 . ardei. fasole urcătoare. ceapa şi usturoiul uscat) se recoltează total printr-o singură trecere.tomatele pentru consum imediat sau pentru industrializare se recoltează la maturitatea fiziologică. în special.2 după care se adună manual. 1979). iar pentru transport pe distanţe mai mari sau la stocare pentru o anumită perioadă de timp. Se apreciază că din totalul cheltuielilor directe. toate culturile timpurii pe măsură ce plantele ajung la maturitate (ridichi de lună. salată. castraveţi. Legumele se pot recolta manual. în cazul smulgerii plantelor din pământ (rădăcinoasele cu pivot scurt) sau cu unelte de mână la acele legume care se desprind mai greu din sol. când au început să se îngălbenească în zona pistilară. se recoltează în prepârgă. iar solul se tasează puternic. Selectiv se recoltează legumele care formează fructe în mod eşalonat (tomate. rădăcinoasele şi bulboasele se dislocă din pământ cu DLR-4. Legumele se pot recolta selectiv prin mai multe culesuri succesive sau total printr-o singură trecere. De asemenea legumele se murdăresc şi necesită cheltuieli suplimentare cu curăţirea. Legumele mai puţin sensibile la ofilire cum sunt tomatele. semimecanizat şi mecanizat. Trebuie să se evite recoltarea pe ploaie. pe timp prea umed deoarece umezeala creează condiţii favorabile apariţiei unor boli (în special putregaiuri) în timpul transportului şi păstrării. Timpul favorabil pentru recoltare. pepenii. Dacă temperatura maximă din timpul zilei nu depăşeşte 15-20ºC. 40-60% la tomate şi ardei şi 30% la varză (Indrea. Legumele e bine să se recolteze pe timp răcoros şi relativ uscat. cheltuielile cu recoltarea manuală reprezintă 7080% la mazăre. Recoltarea manuală se face la legumele de la care se culeg fructe sau frunze. se poate recolta toată ziua. fasole şi castraveţi. varză şi conopidă timpurie). Pentru alte legume cum sunt. vărzoasele de toamnă. respectiv cu MRC-1. După recoltare legumele se feresc de acţiunea directă a razelor solare prin acoperirea cu prelate sau rogojini sau se depozitează în şoproane sau magazii. pepeni) şi în general. Recoltarea semimecanizată constă în efectuarea mecanică a anumitor operaţii şi manuală a altora. Metodele şi tehnica recoltării. Culturile târzii de legume (rădăcinoasele de toamnă. ceapa se pot recolta şi la temperaturi mai ridicate. dimineaţa după ce s-a ridicat roua. Legumele destinate păstrării peste iarnă se recomandă a fi recoltate după căderea primelor brume de toamnă care determină intrarea plantelor într-un repaus vegetativ natural.

Întrebări 1. Recoltarea mecanizată se practică mai ales la culturile destinate industrializării. spanacul. se pot recolta mecanizat tomatele şi castraveţii pentru industrializare. fasolea oloagă. remorci sau containere a produsului. Care legume se recoltează la maturitatea fiziologică? 5. Aceasta se realizează cu ajutorul unor combine care permit recoltarea integrală . Care sunt metodele de recoltare? 40 . Astfel. Care este timpul favorabil pentru recoltarea legumelor ? 4.speciale de recoltare prevăzute cu benzi transportoare laterale pe care muncitorii aşează produsele recoltate manual. salata. morcovul. acestea ajungând în ambalaje situate pe platformă. mazărea. Care este momentul recoltării legumelor? 2. Momentul recoltării este determinat şi de destinaţia şi felul consumului? 3. varza. sfecla roşie. presortarea şi încărcarea în lăzi.

cu apartenenţă botanică diferită: Fam.1). care imprimă produsului gustul şi aroma specifice. având un gust picant dat de sulfura de alil. Rădăcinile tuberizate de ridiche sunt folosite în stare crudă sau sub formă de salată. Importanţa alimentară Legumele rădăcinoase ca şi pătrunjelul. ţelina şi sfecla pentru peţiol şi frunze au un conţinut ridicat în vitamine şi săruri minerale dar nici conţinutul de glucide şi protide nu este neglijabil (tabelul 6. păstârnacul). pătrunjelul. constituind în acelaşi timp un colorant natural folosit mult în industria alimentară. Sfecla roşie se cultivă pentru rădăcina sa tuberizată care se consumă preparată fiartă sau coaptă. Brassicaceae (ridichile). Culoarea roşie este dată de un glicozid – betanina. sub formă de rădăcini întregi. având un conţinut ridicat de substanţe volatile. salate). conservate în saramură. Fam.CAPITOLUL VI LEGUMELE RĂDĂCINOASE Această grupă cuprinde un număr relativ mare de specii. Rădăcinile tuberizate de morcov. Frunzele de pătrunjel şi cele de ţelină se folosesc în aromatizarea mâncărurilor. Chenopodiaceae (sfecla roşie). Apiaceae (morcovul. Fam. în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian. Fam. în industria alimentară la fabricarea conservelor şi supelor concentrate. ţelina. care are valoare alimentară. în cursul procesului de îngroşare secundară a rădăcinii şi axului hypocotil. 6. 41 . în special glucide.1. Morcovul poate fi folosit şi în stare crudă. În ţările din vest sfecla roşie se conservă prin congelare şi în ultimul timp. pătrunjel şi ţelină se folosesc în alimentaţie în diverse preparate (supe. Caracteristica plantelor din această grupă este aceea că. iar sucul de morcov intră în alimentaţia copiilor încă din primele luni de viaţă. de dimensiuni mici (3 cm în diametru). Asteraceae (scorţonera). acestea se tuberizează prin depunerea de substanţe de rezervă.

05 0.050.5 3.01 0.5 370 25 8 4.09 0.1 0. Foury.02 0.40 30-32 - 40 1.0 335 45 25 4.Tabelul 6. Indrea şi Al.3 341 50 12 6-9 0.9-8.0 35-40 2. rădăcină Pătrunjel pentru frunze Ţelină pentru rădăcină Ţelină pentru peţiol şi frunze Sfeclă roşie Sfeclă pentru peţiol şi frunze Ridichi de lună Ridichi de iarnă 8688 8588 8285 8892 9394 88.9-4.6 0.17 0.p.03 - - 0.p) A Morcov Pătrunjel pt.4 5-8 0.4-0.0-7.7-1.9 0. Chaux şi Cl.58 C 2.35 140-200 2.01 0.03 0.36 - - 0.7 245 6-8 900 130 40 5-8 1-1.5-1.03 B6 B5 0.05 - - - 0.30 0.01 0. Cl.6-8. Souci şi col.5 - - 0.03 - 0.5 0.1-0.6 0.3 0.65 40 - 3.4 1-1.89 9192 9395 9093 6-9 0. 1965..0 320 35 15 42 . 2004) Vitamine (mg/100 g s.08 B2 0.02 0.08 0.5 5-24 B1 0.02 0. Apahidean.5-2.160.6-4.2 0. 1991.55 7-9 5 80 0.0 E 2.2 0.4 1.5-3 Ca 30-50 Săruri minerale (mg/100 g s.9 8-12 - 70 0.8 320 80 9 3.02 0.2 550 39 3-3.1-2.23-0.03 - 0.26 0.6 2.19 - - - 1.8 0.85 300-700 55 25 5.9-1. D.) Fe 1-2 K 290 P 35 Mg 18 Specia Apă % Glucide % Protide % 5.10 0.2 0.05 0.9 0.6-1.25 20-30 - 1.2 B9 B3 0.5 40 0.5 0. Bielka.040. 1994.3 8-30 - 30 90105 47 1.4 3.5-1.50 0.8 - - 2.1 Principalele componente ale legumelor rădăcinoase proaspete (după R.

cât şi la deprecierea calitativă a produselor legumicole.. imprimândule un gust neplăcut. iar cele de ridichi formează ţesuturi spongioase şi plantele emit prematur lăstari floriferi.-20* -3. prezentând însă unele diferenţe (tabelul 6. În aceleaşi condiţii rădăcinile de morcov se lignifică.în fază de frunze cotiledonale sunt sensibile la temperaturi de -1ºC. cauzând scăderea calităţii produsului.. pătrunjel... dar şi a producţiei.6. de germinaţie Specia (ºC) minimă optimă minimă optimă maximă Morcov Pătrunjel Ţelină Sfeclă roşie Ridichi 3-4 4-5 4-5 4-5 1-2 25-30 20-25 20-25 25-30 20-25 8-10 6-8 7-8 6-8 5-6 18-22 16-20 18-22 16-23 15-17 30-35 25-30 25-30 25-30 20-25 T. iar la temperaturi mai scăzute asociate şi cu exces de apă rădăcinile sunt mai ascuţite... Temperaturile ridicate asociate şi cu seceta determină sporirea concentraţiei de uleiuri eterice în morcov.2. La temperaturi ridicate de peste 22ºC morcovii formează un frunziş bogat.-10 -18.. de vegetaţie (ºC) Rezistenţa la frig (ºC) -3.-6 Cerinţe faţă de lumină moderate moderate moderate moderate moderate Umiditatea optimă (% din capacitatea de câmp) 70-80 75-80 65-75 65-75 70-80 * . Tabelul 6..2).-5 -8...2 Cerinţele faţă de factorii de mediu a legumelor rădăcinoase T.. 43 .. ţelină şi ridichi.-2ºC Abaterile mari ale condiţiilor de mediu faţă de cerinţele optime ale plantelor duc atât la scăderea cantitativă a producţiei. Relaţiile cu factorii de mediu Cerinţele faţă de factorii de mediu a legumelor rădăcinoase sunt destul de asemănătoare..-6** -3. lungi şi slab colorate.în cultură (în sol) ** . însă rădăcinile sunt scurte..-5 -5.

o coloraţie mai intensă la morcov şi sfecla roşie. După cum se observă din datele tabelului 6. scoarţa şi cilindrul central se lignifică. cu excepţia ridichilor de lună în culturi de toamnă şi a ridichilor de iarnă. pot vernaliza din primul an de cultură sub influenţa unor temperaturi cuprinse între 510ºC (la ţelină până la 14ºC) dacă acestea se menţin o perioadă mai lungă de timp. Nutriţia minerală influenţează în mare măsură cantitatea şi calitatea legumelor rădăcinoase. Ţelina se cultivă la noi exclusiv prin răsaduri.3 culturile de legume rădăcinoase se pot înfiinţa toamna târziu (morcov. produse în răsadniţe sau solarii şi cu plantarea în a doua sau a treia decadă a lunii mai. cu excepţia ridichilor de lună.Tehnologia culturilor de legume rădăcinoase Tehnologiile de cultură a legumelor rădăcinoase sunt relativ simple deoarece. pătrunjel) sau primăvara devreme (martie-aprilie).5. O umiditate scăzută în sol determină ramificarea puternică a rădăcinilor la ţelină. De mare importanţă este raportul N:K care trebuie să fie de 1:1. La un asemenea raport se asigură un conţinut de glucide ridicat. o rezistenţă mai mare la boli şi la păstrarea peste iarnă. Se fertilizează din toamnă cu îngrăşăminte chimice (300 kg complex P: K) sau organice pentru ţelină şi sfeclă (30 t/ha) şi se ară la 25-30 cm.Perioade de secetă urmate de perioade cu umiditate abundentă determină crăparea rădăcinilor mai ales la morcov. iar la ridichi dacă se asociază şi cu temperaturi ridicate se favorizează alungirea axului hypocotil şi este împiedicată formarea rădăcinilor tuberizate. Rădăcinoasele fiind plante bienale. Primăvara arătura se mărunţeşte cu grapele sau combinatoarele evitând tasarea solului. produsul comercial fiind astfel compromis. Deoarece speciile din această grupă au seminţe mărunte şi cu o germinaţie anevoioasă terenul trebuie să fie foarte bine pregătit. cu excepţia ţelinei. mărunţit şi lipsit de buruieni. toate se înfiinţează prin semănat direct în câmp. 44 . 6.3. În cazul insuficienţei luminii la morcov frunzele se alungesc şi producţia scade. pătrunjel şi la ridichile de lună datorită presiunii pe care o exercită ţesuturile interne asupra scoarţei.

5 2-2.de iarnă nr.5-3 8-10 1015 Fertilizări faziale (kg/ha) 150 2 x 150 100 2 x 150 2 x 150 2 x 150 150 150 2 x 150 *** Recoltarea Irigare Perioada norme luna/decada (m3/ha) 300 400 300 400 400 300400 600 300 300 VI – VIII X/3 – XI/1 VII – IX X/3 – XI/1 X/3 – XI/1 X/3 – XI/1 X/2 – 3 IV/2 – V/1 IX/2 – X/1 V/3 – VII/2 X/2 – XI/1 Durata culturii (zile) 120150 150180 130150 160200 160200 130150 150160 35-45 30-40 60-90 120130 Producţia (t/ha) 10-15 30-40 8-10 20-25 35-40 25-30 30-40 8-10 15-20 25-30 Cultura MORCOV .de vară .5 15-20 30-35 30-40 5-6 3-4 5-6 5-6 6-8 ** Lucrările de întreţinere Praşile Adâncimea (cm) 2-3 2.de lună .15 12-14 20-30 10-12 6-10 * În semănatul de precizie (bob cu bob) norma de semănat se reduce la 1/3 ** Ţelina se seamănă în răsadniţe sau solarii pentru producerea de răsaduri *** În cazul efectuării a două fertilizări.5 2-2.Tabelul 6.timpuriu .5 mec 2-3 3-4 2 3-4 3-4 3-4 3-4 2 3 man 2 2-3 2 2-3 2-3 2-3 2-3 1 1 2 Rărit (cm) 2-3 3-5 2-3 4-6 4-6 8-10 1.5-3 2-3 2-3 2.de toamnă PĂTRUNJEL .5-1 3-4 2-2. prima se face cu azotat de amoniu.5-3 0. 2 45 12 34 23 310 13 12 34 0. iar toate celălalte cu complex III (20:20:20) 45 .de toamnă PĂSTÂRNAC ŢELINĂ SFECLĂ ROŞIE RIDICHI .3 Date tehnice privind culturile de legume rădăcinoase Semănatul Distanţa Norma Data Densitatea între sămânţă luna/decada (plante/m2) rânduri * (kg/ha) (cm) (XI/3) – III/1 III/2 – VI/1 (XI/3) – III/1 III/1 – 2 III/1 – 2 III/1 semănat V/2-3 plantat III/2 – IV/1 III/1-3 VIII/2-3 III/3-IV/1 VI/1-2 130-160 70-140 150-180 120-140 70-100 60-83 30-50 200-250 30-35 20-25 25 30-35 25-30 30-35 30-40 40/25-30 30-37.de vară .

Întrebări 1. bob cu bob. ci după ce plantele au răsărit. Care este raportul N/K optim pentru legumele rădăcinoase? 4. Recoltarea la morcovul timpuriu. La ce distanţe se seamănă sfecla roşie? 6. Umiditatea trebuie menţinută la 65-70% din capacitatea de câmp în perioada creşterilor active şi la 75-80% din capacitatea de câmp în perioada îngroşării rădăcinilor. cheltuieli care cresc preţul de cost al produselor. pentru că în faza germinării sunt foarte sensibile la o concentraţie mare de săruri din sol. Când se înfiinţează cultura morcovului de toamnă? 5. Răritul este o lucrare care necesită multă forţă de muncă manuală. altfel pierderile de producţie pot ajunge la 30-40%.În cazul semănăturilor prea dese se impune răritul acestora la distanţele menţionate în tabel. Numărul udărilor depinde şi de condiţiile pluviometrice ale anului de cultură. la ridichile de lună şi de vară se efectuează eşalonat pe măsură ce plantele ajung la maturitate şi se valorifică la legături cu frunze cu tot. Cum se valorifică ridichile de lună? 46 . de aceea e bine să fie evitată prin folosirea de norme corecte de sămânţă la unitatea de suprafaţă sau prin folosirea de seminţe drajate în vederea semănatului de mare precizie. Culturile de toamnă se recoltează la o singură trecere fie manual cu casmale sau furci de recoltare pe suprafeţe mai mici sau pe suprafeţe mai mari semimecanizat cu dislocatorul de legume rădăcinoase (DLR-4) sau mecanizat cu combine tip ASA-LIFT. Cum se înfiinţează cultura de ţelină pentru rădăcină? 3. putând rezulta o răsărire neuniformă. La morcov şi pătrunjel se recomandă să nu se fertilizeze înainte de semănat. Care este temperatura minimă de germinaţie a seminţelor legumelor rădăcinoase? 2. la pătrunjelul de vară.

Au o digestibilitate foarte ridicată fiind recomandate în dieta bolnavilor. imprimând preparatelor culinare. deoarece prin fermentaţie lactică. Varza albă se consumă în stare proaspătă ca salată. mâncare de varză. garnitură la preparate din carne. imprimându-le acestora o culoare plăcută. Legumele din grupa verzei datorită conţinutului ridicat în vitamine. sub formă murată. 47 . Conopida se foloseşte şi la prepararea supelor concentrate. Varza albă murată constituie în timpul iernii o importantă sursă de vitamine şi săruri minerale.CAPITOLUL VII LEGUMELE DIN GRUPA VERZEI Dintre plantele din grupa verzei pe suprafeţe mai mari se cultivă varza albă. Gulia se cultivă pentru tulpina îngroşată care se consumă mai ales sub formă preparată şi într-o măsură mai mică în stare crudă. la prepararea diverselor mâncăruri. poate fi dăunătoare pentru organism datorită conţinutului ridicat în antociani. Varza roşie se utilizează în stare proaspătă la prepararea mâncărurilor alături de varza albă şi pentru murături. tulpină îngroşată) sau generativă (primordii de inflorescenţă).1) prezintă o importanţă deosebită în alimentaţie. De la conopidă se consumă inflorescenţa hipertrofiată care are un gust plăcut. conopida şi gulia. acestea se păstrează în cea mai mare măsură. în special vitamina C. au o capacitate bună de păstrare în stare proaspătă şi conservată 7. conservelor sau murăturilor o fineţe deosebită. şi în substanţe minerale (tabelul 7. Importanţa alimentară Majoritatea legumelor din grupa verzei se pot folosi în alimentaţie sub formă crudă. frunze. la prepararea tartelor sau plăcintelor). în special de persoanele cu afecţiuni digestive. sunt rezistente la temperaturi scăzute şi au cerinţe mari faţă de umiditate.1. Varietăţile de varză prezintă câteva caracteristici comune: partea comestibilă este reprezentată de formaţiuni de natură vegetativă (muguri. sub formă gătită (sărmăluţe. Dacă este consumată în cantităţi mari. congelată iar unele în industria alimentară pentru obţinerea supelor concentrate.

4 0.Tabelul 7.4-3 4-4. Apahidean.05 0.14 0. Souci şi col.2 0.1 0. 1994.15 0.5 1.05 PP 0.09 0.2 B1 0. 1965.5 3.06 B2 0.5 4-7 1.1 0.6 0.1 1.5-0.05 0.5 7-9 3-4 2.3 0.6 1.04 2 0.5 0.4-2 2.5 În frunzele de gulie conţinutul de vit.9 0.08 0.3 0.3 0.04 0.08 0.4 4-5 0.10 0.3 1.1 Principalele componenete ale legumelor din grupa verzei (după R. Foury. cel de nicotinamidă.5 3-5. Indrea şi Al.9 K 200-216 250 280 410 490 200 320 465 380 P 80 30 54 85 85 30 60 80 50-80 Mg 20-24 17 12 20 30 11 17 25 40 Specia Apă % Glucide % Protide % Varză albă Varză roşie Varză creaţă Varză de Bruxelles Varză pentru frunze Varză chinezească Conopida Broccoli Gulia * * 90-92 91 90-92 84-86 80-87 95-96 90-92 90 86-89 4-6. 1991.16 0. D.3 0. Bielka.5-2. C este dublu. Ca şi Fe de 10 ori mai ridicat. 48 .9 1. 2004) Vitamine (mg/100 g sp) A 0.06 0.2 1.6 1.06 0.5 3.5 1.5-2 1. carotenoide.6 2.4 0. Cl.6 3-3.26 0.2 0.7-5 4.7 2.8 C 45-75 50-94 55 115 105 35 50-90 115 50-80 Ca 33-68 55 45 30 312 40 20 105 70-75 Săruri minerale (mg/100 g sp) Fe 0.2-2 0.0 1.14 0. Chaux şi Cl.5-2.03 0.

. 7. Indrea şi Apahidean.-8 -3. 1980. Tabelul 7. care se deschid repede. de germinaţie (ºC) Specia minimă optimă minimă optimă maximă Varza albă Conopida Gulia Umiditatea Rezistenţa la frig (ºC) -2. Varza poate fi situată şi în rândul alimentelor cu acţiune antibiotică datorită efectelor bactericide pe care le are.. 49 .-3 -6. cuprinse între 4ºC şi 10ºC. având efect favorabil şi asupra digestiei datorită conţinutului ridicat în fibre. La temperaturi prea ridicate de peste 25ºC ritmul de creştere al plantelor este mult încetinit. La conopidă temperaturile ridicate. la soiurile timpurii de varză albă şi gulie pot determina inducţia florală din primul an de cultură. fiind cuprinsă între 15-24ºC. Relaţiile cu factorii de mediu Legumele din grupa verzei au cerinţe ridicate faţă de umiditatea solului şi atmosferei şi sunt rezistente la temperaturi scăzute (tabelul 7..2. ulcerului stomacal. Vogel şi col. fiind recomandată în tratarea plăgilor.-5 -4 Cerinţe faţă de lumină optimă (% din capacitatea de câmp) 3-4 5-6 3-4 25-30 18-20 18-20 2-3 7-8 10-12 15-20 15-22 18-20 30 24 26 moderate moderate moderate 70-75 75-80 80 70-75 T.. Krug şi col.. cât şi cele din timpul nopţii.2). atât cele din timpul zilei. 2004) T. 1986. 1986. ceea ce duce la compromiterea producţiei comerciale.. de vegetaţie (ºC) Temperaturile scăzute. Temperatura optimă de vegetaţie a legumelor din grupa verzei este moderată.2 Cerinţele faţă de factorii de mediu a legumelor din grupa verzei (după Bielka şi Geissler.Varza are importanţă şi datorită proprietăţilor ei terapeutice... asociate şi cu lipsa apei determină formarea unor inflorescenţe de dimensiuni mici.

cultivată pe terenuri umbrite formează căpăţâni afânate. reduse ca diametru. în cantităţi de 30-40 t/ha. creşte conţinutul de uleiuri eterice.5-7. Excesul de azot prelungeşte perioada de vegetaţie a culturilor. aplicându-se din toamnă. 7. scade rezistenţa la păstrare a produselor.5 asigură un conţinut ridicat de s. pentru prevenirea alungirii şi etiolării acestuia care determină scăderea atât a producţiei.8). o bună rezistenţă la boli şi la păstrare. aceasta având un aspect comercial scăzut. Solurile corespunzătoare pentru legumele din grupa verzei sunt cele fertile (3-4% humus). cu reacţie neutră spre uşor alcalină (pH=6. bine structurate. pe lângă îngrăşăminte chimice pe bază de fosfor şi potasiu şi gunoi de grajd. deşi are cerinţe moderate faţă de lumină. O nutriţie minerală echilibrată. Razele soarelui determină îngălbenirea inflorescenţei. În condiţii de secetă tulpina îngroşată la gulii se lignifică. În faza de căpăţână falsă conopida necesită o lumină difuză. cât şi a calităţii acesteia. un raport N:K de 1:1. După formarea căpăţânilor la varza albă o umiditate prea ridicată determină crăparea acestora. Pentru 50 . Excesul de azot asociat cu carenţa de potasiu favorizează apariţia necrozelor foliare (tip burn) care se manifestă prin îngălbenirea şi necrozarea marginilor limbului foliar. iar pentru culturile de toamnă soluri mai grele care nu se supraîncălzesc şi care reţin mai bine apa. Varza albă.u. deci obţinerea unui produs de calitate. iar alteranţa unor perioade de secetă cu perioade de umiditate ridicată duce la crăparea tulpinilor îngroşate la gulii..Toate varietăţile de varză au cerinţe moderate faţă de lumină. este necesară o intensitate mai mare a luminii. de glucide. devenind improprii pentru consum. Cerinţele faţă de umiditate sunt cuprinse între 70% şi 80% din capacitatea de câmp pentru apă. devine aţoasă. În fază de răsad.Tehnologia de cultură a legumelor vărzoase Legumele din grupa verzei sunt pretenţioase faţă de fertilitatea solului.3. Pentru culturile timpurii se recomandă soluri mai uşoare care se zvântă şi se încălzesc mai repede şi mai bine. înaintea arăturii adânci. determină formarea unor căpăţâni laxe.

se face cu răsad de aceeaşi vârstă şi aparţinând aceluiaşi soi la culturile înfiinţate prin răsad. Completarea golurilor. în cazul în care apar. durata culturii. Culturile de vară şi de toamnă se înfiinţează cu răsad nerepicat care se produce fie în răsadniţe sau în solarii (pentru culturile de vară). terenul se ară la adâncime de 10-12 cm şi se mărunţeşte imediat sau se lucrează doar cu grapa cu discuri. Dacă se întârzie recoltatul inflorescenţele se desfac.3). care determină intrarea plantelor într-un repaus vegetativ natural. După formarea inflorescenţelor la conopidă acestea trebuie recoltate în circa 20 de zile. fie direct pe straturi în câmp (pentru culturile de toamnă). Perioadele de plantare şi recoltare.4. Legumele din grupa verzei se înfiinţează prin răsad (tabelul 7. 51 . solarii încălzite sau răsadniţe calde. În acest caz semănatul se execută cu 2-3 săptămâni mai devreme decât perioadele recomandate pentru plantarea răsadurilor. În solarii alături de conopidă şi gulii se cultivă şi varză timpurie fie în cultură pură.5 kg/ha). Pentru culturile timpurii se produce răsad repicat în cuburi nutritive în sere. iar în cazul culturilor înfiinţate prin semănat direct cu plantele rezultate în urma răritului. deoarece este împiedicată sau îngreunată tuberizarea acesteia. uşurându-se în acest fel păstrarea în stare proaspătă. Se folosesc semănători de precizie. Varza de vară şi de toamnă şi conopida în culturi de toamnă pot fi cultivate şi prin semănat direct în câmp. producţia. seminţe calibrate şi norme de sămânţă la ha de 35 ori mai mari decât în cazul culturilor prin răsad (1-1. Varza de toamnă se recomandă să se recolteze după căderea primelor brume. Înainte de înfiinţarea culturilor se aplică îngrăşămintele pe bază de azot sau îngrăşăminte complexe (N: P: K). Culturile timpurii se recoltează eşalonat pe măsură ce plantele ajung la maturitatea de consum. Conopida şi guliile timpurii pot fi cultivate şi în sere în culturi asociate sau anticipat asociate. primăvara arătura se mărunţeşte cu grapele. La plantarea guliilor ca şi la prăşitul acestora trebuie evitată acoperirea tulpinii cu pământ. iar pentru culturile târzii. fie în cultură asociată.culturile timpurii. iar culturile de toamnă se recoltează la o singură trecere. pierzându-şi aspectul comercial. dacă acestea urmează în succesiune. întreţinerea sunt cuprinse în tabelul 7.

3 Date tehnice privind producerea răsadurilor la culturile din grupa verzei Cultura Varză şi conopidă timpurie Varză de vară Varză şi conopidă de toamnă Gulii timpurii de toamnă Modul de producere repicat nerepicat nerepicat repicat nerepicat Semănatul Data I/3-II/2 III/3-IV/3 V/2-VI/1 II/2-II/3 V/2-V/3 g/m 2 plante/ m 2 Necesar pentru 1 ha spaţiu sămânţă plante 2 (g) (m ) 60000 50000 35000 130000 65000 400-600 300-350 250-300 800-1000 400-500 30-50 80-100 70-85 60-80 110-130 distanţa (cm) 5/5 3-4 - Repicatul plante/ m 2 spaţiu (m ) 150 200 2 Vârsta răsadului (zile) 45-60 35-40 35-40 50-60 35-45 8-10 3-4 2-3 10-12 3-4 12001500 500-600 400-500 15002000 500-600 400 600 - Tabelul 7.Tabelul 7.4 Date tehnice privind tehnologia culturilor de legume din grupa verzei Lucrările de întreţinere Cultura Varză timpurie Varză de vară Varză de toamnă Conopidă timpurie Conopidă de toamnă Gulii timpurii Gulii de toamnă Plantatul luna/decada III/2-IV/1 IV/3-V/3 V/3-VI/3 III/3-IV/1 V/3-VI/3 III/2-IV/1 V/3-VI/2 Praşile mecanice 2 3 3-4 2 3-4 1-2 2-3 manuale 1-2 2 2-3 1-2 2-3 1 2-3 Fertilizări faziale (kg/ha) 150 150 300 150 2 x 250 150 150 300 150 150 300 Irigare număr 1-3 3-6 4-6 3-4 6-8 1-2 3-5 norma (m /ha) 300 400 600 400 600 300 400 3 Perioada luna/decada V/3-VI/2 VII/3-IX/3 X/2-XI/1 V/3-VI/1 IX/2-X/3 V/2-VI/2 X/1-XI/1 Recoltarea Durata culturii (zile) 70-80 100-120 150-160 70-80 120-130 60-70 130-150 Producţia (t/ha) 20-30 35-50 40-60 15-20 20-30 15-20 30-40 52 .

Pentru culturile din sere şi solarii în mod obligatoriu se produce răsad repicat în cuburi nutritive cu latura de 5 cm. Cum se înfiinţează cultura de varză de toamnă şi când? 5. Ce se consumă de la conopidă? 3. ianuarie-februarie pentru sere şi martie-aprilie pentru solarii se stabileşte data semănatului. Ce erbicide pot fi aplicate postemergent la legumele din grupa verzei? 53 . În funcţie de perioada plantării.Pentru sere şi solarii semănatul pentru producerea răsadurilor se face mai repede decât pentru culturile timpurii din câmp. Ce se poate întâmpla cu soiurile timpurii de varză albă şi gulie la temperaturi cuprinse între 4°C şi 10°C? 4. Întrebări 1. Celelalte elemente de tehnologie sunt asemănătoare cu cele prezentate la culturile timpurii din câmp. Vârsta răsadurilor la plantare este de circa 60 de zile. Care sunt caracteristicile comune ale legumelor din grupa verzei? 2.

Valoarea alimentară a speciilor din această grupă este dată de conţinutul ridicat în principii nutritive (tabelul 8. usturoiul comun şi prazul. diferă destul de mult în funcţie de faza de vegetaţie (tabelul 8. 8. având în acelaşi timp şi o bună capacitate de păstrare în stare proaspătă peste iarnă. la prepararea sau condimentarea mâncărurilor. 54 . în timp ce în perioada maturării bulbilor de ceapă şi usturoi temperaturile optime se încadrează între 25ºC şi 30ºC. Speciile din această grupă sunt rezistente la temperaturi scăzute şi pretenţioase faţă de umiditate în perioada formării bulbului.1). iar tulpina falsă aeriană se formează din suprapunerea concentrică a tecilor frunzelor pe o anumită porţiune. utilizându-se şi în industria conservelor de carne şi peşte.2). dar şi pentru consumul tulpinilor false şi a frunzelor verzi.1 Importanţa alimentară Ceapa şi usturoiul se cultivă mai ales pentru bulbii ajunşi la maturitatea tehnică. Atât ceapa. Bulbul este format din frunze cărnoase suprapuse.CAPITOLUL VIII LEGUMELE BULBIFERE Din grupa legumelor bulbifere pe suprafeţe mai mari se cultivă ceapa comună. iar la peste 30ºC se încetineşte sau se opreşte formarea bulbilor. iar de la praz se folosesc în alimentaţie tulpinile false şi frunzele verzi. cât şi usturoiul şi prazul pot fi consumate în stare crudă. sub formă de salate.2 Relaţiile cu factorii de mediu Cerinţele faţă de factorii de mediu a legumelor bulbifere. La ceapă în condiţiile unor temperaturi mai mici de 8ºC nu se mai formează frunze şi cele formate nu mai cresc. 8. În perioada creşterilor active cerinţele faţă de temperatură sunt moderate (18-20ºC).

08 0. 2004) Vitamine (mg/100 g sp) Specia Apă % Glucide % Protide % A B1 B2 PP C Ca Săruri minerale (mg/100 g sp) P Fe K Mg Ceapă uscată 84-89 6.0 0.03 0. D.5-10 1. Foury.0 230 Usturoi 64-74 20-28 6-7 0.5 17 52-85 50 1.4 32 51 36 1.0 55 . Souci şi col.06 0.12 0.4 150-230 11.03 0.1 Principalele componenete în legumele bulboase proaspete (după R. Apahidean.4 540 35.5-2.8-1.0 Ceapă verde 89-91 5-6 1. 1991.1 225 18. 1965.3-1. Cl.0 Praz 85 5-10 2-3 0.Tabelul 8.02-0.01 0. Bielka.2-0.9 0.30 0.6 6-10 29 25-45 0.2 0.6 10-20 18-40 135 0.05 0.7 0.05 0. Chaux şi Cl.11 0. 1994. Indrea şi Al.

În condiţii de zi scurtă ceapa şi usturoiul formează frunze. iar dezvoltarea bulbilor este condiţionată de zile lungi... se înmoaie şi pierd din substanţele de rezervă.. 56 . de germinaţie (ºC) Specia minimă optimă minimă optimă maximă Ceapa comună 3-4 20-25 8-10 1822* 2530** Usturoiul comun Prazul 3-4 15-20 3-4 18-20 25-30 -8. de 70-75% din capacitatea de câmp.în perioada de formare şi maturare a bulbilor Bulbii de usturoi păstraţi la temperaturi de 20-24ºC şi plantaţi mai târziu primăvara.. acesta trebuie păstrat peste iarnă la temperaturi de 1-2ºC sau la 19 -20ºC pentru a se evita vernalizarea şi formarea tijelor florifere în al doilea an de cultură. Prazul necesită o umiditate constantă.în perioada creşterilor active ** . Dacă în perioada maturării bulbilor este exces de umiditate se prelungeşte creşterea vegetativă şi scade capcitatea de păstrare a bulbilor peste iarnă.2 Cerinţele faţă de factorii de mediu a legumelor bulbifere T. formează plante care vegetează continuu fără să formeze bulbi.La culturile de ceapă înfiinţate prin arpagic. Ceapa şi usturoiul au cerinţe mai ridicate faţă de apă în perioada creşterii bulbilor. în timpul păstrării aceştia încolţesc. Tabelul 8. În perioada de maturare a bulbilor umiditatea solului trebuie să fie mai scăzută (60-70%) din capacitatea de câmp pentru apă. pe întreaga durată a perioadei de vegetaţie.-8 mari 70-80* 60-70** lumină capacitatea T.-10 mari 3-4 18-22 25-30 -25 mari 70-75* 60-65** 75-80 25-30 Umiditatea Rezistenţa la frig (ºC) Cerinţe optimă (% faţă de din de câmp) -4. de vegetaţie (ºC) * . Cultivate în locuri umbrite excesiv nu formează bulbi.

Ceapa şi usturoiul nu se fertilizează cu îngrăşăminte organice. 8. În special la culturile de ceapă şi praz care se înfiinţează prin semănat direct terenul trebuie să nu formeze crustă şi să fie foarte bine mărunţit. Combaterea mecanică a buruienilor nu se poate realiza decât prin plivit şi praşile manuale.3 Tehnologia de cultură a legumelor bulbifere Pregătirea terenului începe din toamnă când se administrează 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-200 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol la 20-25 cm adâncime. Răsadul de ceapă se plantează cu 1-2 cm mai adânc. cu câteva diferenţe. bulbili cu diametrul mai mic de 7mm sau mai mare de 20 mm. asigurându-se o desime a plantelor în cultură de 3-3. Pentru culturile de ceapă semănată direct şi de usturoi care se înfiinţează din toamnă. Arpagicul se recoltează la sfârşitul lunii iulie. bulbili cu diametrul de 7-14 mm. producţia medie fiind de 5-6 t/ha./ha. arătura adâncă se mărunţeşte după care terenul se poate modela în straturi de 140 cm sau de 150 cm. Excesul de azot împiedică formarea bulbului determinând creşterea exagerată a numărului de frunze şi a tulpinii false. calitatea III. altfel răsărirea va fi neuniformă. La semănat se foloseşte o cantitate de seminţe de 100-120 kg/ha. calitatea II.5 mil.3). Culturile de legume bulbifere pot fi înfiinţate prin semănat direct în câmp sau prin răsad (ceapa şi prazul) şi prin bulbili (ceapa şi usturoiul) (tabelul 8. iar cel de praz cu 3-4 până la 8-10 cm mai adânc decât au fost plantele în semănătura rară. bulbili cu diametrul de 14-20 mm. Terenurile destinate pentru cultura prazului se fertilizează şi cu îngrăşăminte organice bine descompuse în doze de 30-40 t/ha. începutul lunii august şi se sortează pe 3 calităţi: calitatea I. 57 . Pentru culturile de ceapă uscată se foloseşte numai arpagicul de calitatea I şi II. distanţa dintre rânduri fiind de 15 cm. Tehnologia producerii arpagicului la ceapă este asemănătoare cu a culturii înfiinţate prin semănat direct.

Tabelul 8. Lucrări de întreţinere Irigarea Rărit (cm) Fertilizări faziale (kg/ha) nr.distanţa de plantare 58 .se produc răsaduri nerepicate pe straturi în câmp.5-3 - 3-4 1-2 8-10** 125 150 5-10 300-350 VIII/3-XI 90-150 25-35 * .3 Date tehnice privind culturile de legume bulbifere Semănatul sau plantatul Cultura Data luna/decada Densitatea (pl/m2) Distanţa între rânduri (cm) Norma de sămânţă sau bulbi (kg/ha) 4-5 Praşile Adâncimea (cm) mec. vârsta răsadului fiind de 60-80 de zile ** . Norma (m /ha) 3 Recoltarea Perioada luna/decada Durata culturii (zile) Producţia (t/ha) Ceapă -prin semănat direct -prin arpagic -prin răsad Usturoi -de toamnă -de primăvar ă Praz -prin semănat direct -prin răsad XI/2-3 III/1-2 50-60 35-37 2-3 3 2-3 4-5 100 150 150 100 150 4-5 300-350 IX/1 180-190 20-25 III/2-3 sem * 50-60 35-40 35-37 35-37 600-800 3-4 4-5 - 2 2 1-2 1-2 4-5** 6-8** 2-3 4-7 300-350 300-350 VII/3-VIII/1 IX/1 120-130 90-100 20-25 20-25 plantat V/3VI/1 III/3IV/1 X/2-3 III/1-2 90-100 90-100 35-37 35-37 600-1200 600-1200 4-5 3-4 2-3 2-3 1-2 1-2 3-4** 3-4** 200 200 125 150 2-3 2-3 300 300 VI/2 VII/2 210-220 130-140 10-15 10-15 III/1-2 sem* III/3IV/1 planta t V/3VI/1 20-30 37-50 3-4 2-3 3-4 1-2 8-10 5-10 300-350 VIII/3-XI 240-300 25-35 20-30 37-50 2. man.

se administrează azotat de amoniu. Cum ne dăm seama că bulbii de ceapă şi usturoi au ajuns la maturitate? 5. O lucrare specială de întreţinere care se aplică culturii de praz este muşuroitul sau bilonatul. De ce nu se foloseşte arpagicul cu diametrul mai mare de 20 mm pentru obţinerea de ceapă uscată? 4. zona etiolată fiind mai fragedă. Recoltarea la ceapă şi usturoi se efectuează când tulpina falsă se înmoaie la bază şi rozeta se culcă pe sol. pentru a determina înălbirea tulpinii false pe o porţiune cât mai mare. Care sunt metodele de înfiinţare a culturii de ceapă comună? 2. care se efectuează la circa 2-3 săptămâni de la înfiinţarea culturilor (cu execepţia celor înfiinţate din toamnă).La prima fertilizare fazială. Când se înfiinţează cultura de usturoi şi cum? 3. la începutul perioadei de creştere a bulbului. Întrebări 1. Care este producţia medie care se poate obţine la ceapă şi usturoi? 59 . iar cea de a doua cu îngrăşăminte complexe N: P: K (15: 15: 15). semn că bulbii au ajuns la maturitate.

.1).5 0. Legumele păstăioase prezintă importanţă deosebită şi din punct de vedere agrotehnic. 2004) Produsul Mazăre. înainte ca seminţele să se fi format. mărind fertilitatea solului şi îmbunătăţind structura acestuia.) A (caroten) 0.57 C 20-28 15-20 Săruri minerale (mg/ 100 g s. PP 1. 60 . pe suprafeţe mai mari la noi în ţară. 1991. boabe şi capsule se cultivă pentru conţinutul lor ridicat în vitamine şi săruri minerale (tabelul 9.12 B6 0.) Ca 25 40-55 Fe 2 1 K 340 275 P 100 40-60 Mg 40 35 De la mazărea verde se consumă boabele ajunse la maturitatea tehnică. 9.08 B2 0. se cultivă mazărea şi fasolea de grădină. Importanţa alimentară Legumele pentru păstăi.1 Principalele componente ale legumelor de la care se consumă boabele.CAPITOLUL XI LEGUME CULTIVATE PENTRU PĂSTĂI ŞI BOABE Din această grupă.p.5 Protide % 6-8. Fasolea de grădină se cultivă pentru păstăile tinere. păstăile şi capsulele (după R.5 1. Souci şi col.p.36 0.25-0. 1965. boabe Fasole păstăi Compoziţia produsului verzi Apă % 75-80 87-89 Glucide % 10-14 5-7.0-2. Culturile de mazăre şi fasole de grădină sunt extinse şi datorită faptului că întreg procesul de producţie poate fi mecanizat. D. iar de la unele soiuri şi păstăile care nu au strat pergamentos în structura lor.5-1. Tabelul 9.1 0.16 0. Apahidean.1.33 B1 0. Bielka.16 . Indrea şi Al.5-3 Vitamine (mg/ 100 g s.15-0. Organele care se consumă de la aceste specii sunt păstăile şi boabele verzi.

la soiurile cu bob zbârcit *** . 61 . deshidratare).. 9. de vegetaţie (ºC) Rezistenţa la frig (ºC) Umiditatea Cerinţe faţă de lumină moderate optimă (% din capacitatea de câmp) -4. mai ales în ceea ce priveşte temperatura (tabelul 9. În aceleaşi condiţii.2 Relaţiile cu factorii de mediu Legumele din această grupă au cerinţe diferite faţă de factorii de mediu. congelare.2). la fasole se prelungeşte perioada de înflorire.. În stare conservată îşi păstrează în mare măsură valoarea nutritivă şi.2 Cerinţele faţă de factorii de mediu a mazărei de grădină. Vrejii de mazăre constituie un furaj valoros în special pentru vacile de lapte.-7 65-70*** 70-80**** * ** .la soiurile cu bob neted .în perioada de înflorire şi de formare a păstăilor Excesul de umiditate asociat cu temperaturi mai mici de 5ºC la mazăre şi de 10ºC la fasole determină putrezirea seminţelor şi compromiterea culturilor. de germinaţie (ºC) Specia minimă optimă minimă optimă maximă Mazărea de grădină Fasolea de grădină 9-10 25-30 10-12 20-25 30-35 0. în faza de răsărire mazărea stagnează în vegetaţie. iar plantele devin mai sensibile la atacul bolilor. având în acelaşi timp efect antianemic.în perioada creşterilor active **** . fasolei de grădină şi a bamelor T.-0. Mazărea prezintă importanţă deosebită şi prin faptul că se poate obţine în lunile mai-iunie când alte produse cu valoare alimentară ridicată lipsesc. Tabelul 9. în funcţie de modul de conservare (pasteurizare.5 moderate 75-80 1-2* 4-5** 18-20 8-10 15-22 25-30 T. uşurează digestia. mazărea şi fasolea reprezintă materii prime valoroase pentru industria alimentară. Mazărea are o valoare energetică mai mare..Mazărea şi fasolea se consumă preparate sub diferite forme sau conservate..

În special pentru mazărea şi fasolea de grădină care se vor recolta mecanizat. Faţă de umiditate. cât şi fasolea în perioada de germinare. iar arătura se mărunţeşte cu combinatoarele sau cu grapele. iar maturarea acestora este accelerată. Solurile cele mai potrivite pentru culturile de mazăre şi fasole sunt cele mijlocii. Terenul pe care urmează a fi semănată primăvara timpuriu mazăre e bine să se mărunţească încă din toamnă. Cerinţele faţă de lumină sunt moderate la mazăre şi fasole. iar seminţele se întăresc repede. Insuficienţa apei în sol şi seceta atmosferică prelungesc perioada de vegetaţie. terenul trebuie foarte bine nivelat. pentru ca semănatul să se poată face la o adâncime uniformă şi plantele să răsară în acelaşi timp iar boabele sau păstăile să ajungă la maturitatea tehnică simultan în toată cultura. determină căderea florilor şi reducerea dimensiunilor păstăilor şi boabelor formate. plantele se clorozează. administrând 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică şi se ară la 25-30 cm. bogate în humus. 9. cu excepţia fasolei de grădină cultivată în sere sau solarii la care se produce răsad. Pe soluri calcaroase.3. este stânjenită formarea seminţelor. Primăvara terenul se fertilizează cu azotat de amoniu 100-150 kg/ha. Principalele secvenţe tehnologice ale culturilor de mazăre şi fasole sunt prezentate în tabelul 9. însă nu dau rezultate bune pe terenuri umbrite.La mazăre temperaturile prea ridicate de 25-30ºC reduc procentul de legare al păstăilor. cu reacţie neutră sau uşor alcalină (pH= 6.5). de înflorire şi de legare a păstăilor. Terenul se fertilizează din toamnă. la mazăre. cerinţe mai ridicate manifestă atât mazărea. afânate. 62 .57.3 Tehnologia de cultură a legumelor cultivate pentru boabe şi păstăi Culturile legumelor din această grupă se înfiinţează prin semănat direct în câmp.

1-2 Rărit (cm) Fertilizări faziale (kg/ha) 50 150200 150200 2 x 150 Irigarea nr. 4-5 3-4 2-3 man. 1-3 3-4 Norme (m /ha) 400-450 350-400 3 Recoltarea Durata Perioada culturii luna/decada (zile) V/2-3VI/3 VI/3-IX/1 80-100 60-70 Producţia (t/ha) 2.5 40 Lucrări de întreţinere Norma de sămânţă (kg/ha) 180300 100150 60-80 Praşile Adâncimea (cm) mec.3 Date tehnice privind culturile de mazăre şi fasole de grădină Cultura Data luna/decada II/3*-III/1-3 Semănatul Distanţa Desimea între (pl/m2) rânduri (cm) 80-120 12.Tabelul 9.5-4 6-8 Mazăre de grădină Fasole oloagă Fasole urcătoare -cultură în câmp -cultură în solarii III/2-3**-IV/1 IV/3-VII/1 55-60 IV/3-VII/1 Sem Plant II/3 Sem I/3 IV/1 Plant II/3 8-12 80-100 3-4 2-3 1-2 - 3-4 350-400 VI/1-IX/2 70-90 12-15 6 70-80 25-30 2 - 3-4 - 1012 300-350 V/2-VII/3 100120 20-25 -cultură în sere 6 80 30-40 2 - 3-4 - 3 x 150 1012 200-300 IV/1-VI/3 100120 15-20 * -Soiurile cu bob neted ** -Soiurile cu bob zbârcit *** -Semănatul se efectuează direct în ghivece nutritive 63 .

cât şi cele din sere şi solarii la fasolea urcătoare trebuie susţinute pe spalier înalt de 2-3 m. producţii mai ridicate. Care dintre speciile şi varietăţile din această grupă pot fi recoltate mecanizat? 64 . Mazărea de grădină se fertilizează fazial cu azotat de amoniu în cazul în care creşterile vegetative sunt slabe. Întrebări 1. Care sunt cerinţele faţă de temperatură a mazărei şi fasolei de grădină? 2. Distanţa dintre cuiburi sau dintre plante pe rând este de 40-50 cm la fasolea urcătoare cultivată în câmp şi solarii şi de 25 cm la cea cultivată în sere. când plantele au 50-60 cm înălţime şi respectiv la 100-150 cm înălţime. cu boabe dezvoltate şi dulci care la apăsare se strivesc şi nu se despart în cele două cotiledoane.Atât culturile din câmp. Fasolea urcătoare se recoltează eşalonat pe măsură ce păstăile ajung la maturitatea de consum. cât şi pentru fasolea de grădină? 3. Pentru a determina o lăstărire mai bună a plantelor şi. La mazăre păstăile trebuie să fie pline. fasolea urcătoare cultivată în sere şi solarii se ciupeşte de două ori. Fertilizările faziale la fasole se efectuează cu îngrăşăminte complexe (N: P: K) administrate la începutul înfloritului şi la înflorirea în masă. Mazărea de grădină şi fasolea oloagă se recoltează mecanizat când 70-80% din păstăile de pe plante au ajuns la maturitatea tehnică. La maturitatea tehnică păstăile de fasole au forma. deci. La fasolea de grădină este necesară susţinerea plantelor? 5. În ce fenofază cerinţele faţă de umiditate sunt mai ridicate atât pentru mazărea. Când se înfiinţează cultura de mazăre de grădină şi care sunt distanţele de semănat? 4. mărimea şi culoarea specifice soiului şi bobul este nedezvoltat.

culturile de tomate şi ardei destinate industrializării pot fi înfiinţate şi prin semănat direct în câmp.2). roşii umplute ş. ghivece.1.1). Compoziţia chimică a fructelor variază în funcţie de soi şi de condiţiile climatice. în special. au un conţinut ridicat şi diversificat de vitamine şi săruri minerale (tabelul 10. datorită conţinutului ridicat de săruri minerale alcaline asigură echilibrul acido-bazic al organismului uman. cât şi în sere şi solarii. în diverse preparate (ciorbe. Tomatele au o gamă deosebit de largă de întrebuinţări: în stare crudă ca salată simplă sau cu alte legume. Importanţa alimentară Fructele de tomate se consumă cu preponderenţă la maturitatea fiziologică. 10. 10. Fructele legumelor solano-fructoase. Aceste specii se cultivă în mod obişnuit prin intermediul răsadului. în special tomatele şi ardeii. Tomatele. lumină şi umiditate (tabelul 10.CAPITOLUL X LEGUMELE SOLANO-FRUCTOASE Din această grupă fac parte tomatele. Fructele de tomate. sosuri. 65 . ardeiul şi vinetele ocupă suprafeţe însemnate atât în câmp. prelucrate industrial sub formă de pastă. dar şi înainte de aceasta ca fructe verzi (gogonele) sub formă de murături. însă. ardeiul şi vinetele.). legume importante din punct de vedere economic şi alimentar. sucuri simple sau picante.2 Relaţiile cu factorii naturali Solano-fructoasele sunt plante pretenţioase faţă de căldură. datorită temperaturii şi radiaţiei solare ridicate sunt mai bogate în zaharuri.a. Fructele de tomate obţinute în câmp în lunile iulie-septembrie. vitamina C şi carotenoide. conservate sub formă de tomate întregi precum şi în industria conservelor de peşte.

1 Principalele componente în legumele solano-fructoase (după Beacker-Dillingen. .4 0.04 0.p.0 125 204 235 369 5-10 P 60 H 4 Săruri minerale (mg/100 g s.08 0. .3 % % 1-1.5 1.05 9. 2004) Specia Tomate -fructe proaspe te -pastă de tomate -suc de tomate Ardei gras .03 * carotenoide (capsantină) 66 .5 0.7 1.35 2-8 1030* 0. . .7 0.9 0. 0.6 4. .1 0.18 0.3 1.08 0.04 B6 0.5 0.24 0.03 0.3 0. .1 15.6 1-1.52.1 0.09 0.1 9. 563 200260 68 32 22 30 25 49 25-40 16 . 1980. .7 1. .3 2. .verde -roşu Vinete Apă % 92.7 C 1530 40 16.7 0.05 0.7 0. 2.06 0.7 93 90 89 80 90-93 17.06 0. 11 .8 3.2 0.6 4.05 0.8 B1 0. Lorenz şi Maynard.7 34 15 213 .5-95.5 Glucid Protid e e Vitamine (mg/100 g s. p) Ca 20 Fe 0. 1978.6 250350 1. Mincu.7 2. Indrea şi Apahidean.8 0.2 1.06 B2 0. 1956.1 PP 0. . 78 13 9 13 10 16 1520 2.5 4.Tabelul 10.05 0. . .6 1.0 0.2 .01 .) A 0.3 K 280 P 26-40 Mg 20 3-4 76-78 93.4 1.8 7.verde -roşu Ardei iute .1 1. . .

cu efecte favorabile asupra precocităţii producţiei.în timpul nopţii *** . temperaturile mai scăzute determină o sporire a numărului de flori în inflorescenţă şi o reducere a numărului de frunze până la prima inflorescenţă. Dacă se menţin temperaturi ridicate în cursul nopţii pe toată durata perioadei de vegetaţie.5. de germinaţie (ºC) Specia minimă optimă minimă optimă maximă Tomate Ardei Vinete 10-12 15-16 15-16 30-35 25-30 25-30 8-10 10-12 16 22-28 * T. iar la temperaturi de peste 30ºC plantele nu mai fructifică deoarece polenul nu mai germinează.Temperaturile mai scăzute decât cele minime de germinare a seminţelor.. temperaturile mai mici de de 17ºC pot provoca malformarea şi creşterea numărului de loji seminale ale fructelor. creşterea vegetativă se face în detrimentul dezvoltării generative. în condiţii de umiditate.în timpul zilei . duc la putrezirea seminţelor în sol. Tabelul 10. Alternanţa de secetă cu umiditate abundentă produce crăparea fructelor de tomate.2 Cerinţele faţă de factorii de mediu a legumelor solano-fructoase T.. deci scăderea calităţii comerciale a acestora.. De asemenea. 67 . aceasta datorându-se unei slabe asimilări a hidraţilor de carbon. deci apare un număr mai mic de flori şi fructe în inflorescenţă. de vegetaţie (ºC) Umiditatea Rezistenţa Cerinţe la frig (ºC) -0.în perioada de fructificare La tomate în faza de răsad.2 1.până la începerea fructificării **** ..3 faţă de lumină mari mari mari optimă (% din capacitatea de câmp) 65-70*** 70-80**** 70-75*** >75**** 75-80 35 35 38-40 18-22** 22-28* 18-22** 24-30 * ** .-1 1. O umiditate ridicată de peste 70% stânjeneşte polenizarea şi creează condiţii favorabile pentru apariţia bolilor... La tomate o intensitate slabă a luminii în faza de răsad duce la o slabă diferenţiere a primelor două inflorescenţe.

Un raport de 1: 1. azotul devine toxic pentru organism prin transformarea posibilă în nitrozamină şi are efect coroziv pentru metalul din care sunt confecţionate cutiile de conserve. Pentru culturile din solarii terenul se pregăteşte ca şi pentru cele din câmp. ca şi rezistenţa la boli. Carenţa de calciu determină apariţia unei pete negre în jurul punctului stilar al fructelor de tomate şi ardei.S. stimulează înfloritul şi legarea fructelor.3 Tehnologia de cultură a legumelor solano-fructoase Pentru culturile din câmp terenul se fertilizează din toamnă cu 20-40 t/ha gunoi de grajd. determină o fructificare slabă şi prelungeşte perioada de vegetaţie. Carenţa potasiului determină pătarea fructelor de tomate în timpul maturării. 300-500 kg/ha superfosfat.Excesul de azot combinat cu deficienţa de fosfor şi potasiu favorizează deficienţele de colorare a fructelor de tomate. Dacă se depăşeşte 3 ppm N-NO3/100 g s. însă se fertilizează cu doze mai mari de îngrăşăminte: 60-70 t/ha gunoi de grajd. 10. În sere. terenul se fertilizează cu 80-100 t/ha gunoi de grajd. iar aplicarea îngrăşămintelor chimice se face pe baza analizelor de laborator.3). Fosforul are efect asupra precocităţii. 1. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura tomatelor se înfiinţează prin răsad (tabelul 10. În cazul deficienţei de fosfor florile avortează.4) iar mărunţirea acestuia cu frezele. iar înainte de înfiinţarea culturii se administrează 250-300 kg/ha îngrăşământ Complex III.2 între N şi K asigură un echilibru optim între creştere şi fructificare şi o calitate corespunzătoare a fructelor.S. 150-200 kg/ha sulfat de potasiu sau 300-400 kg/ha Complex III. Primăvara terenul se lucrează cu combinatoare şi cu grapa cu discuri. Potasiul constituie elementul de calitate care influenţează gustul şi culoarea fructelor. iar fructele formate crapă la locul de inserţie a pedunculului.p. Afânarea adâncă a solului se face cu maşina de săpat solul (M. 68 .

în sere.4. sudestul şi sud-vestul ţării) pot fi cultivate şi prin semănat direct în câmp. 69 . etajul în curs de recoltare. însă. pentru cele din solarii şi sere se produce răsad repicat în cuburi sau ghivece nutritive. în zonele cele mai favorabile (sudul. Tomatele pentru industrializare. iar stimularea chimică constă în îmbăierea florilor deschise întro soluţie de Tomatostim în concentraţie de 1-3%. durata culturii. plantele se cârnesc după 4-5 inflorescenţe. pentru eşalonarea recoltării şi livrărilor către fabricile de conserve. cât şi tomatele cu creştere nedeterminată din câmp se palisează pe spalier. În câmp fertilizările faziale se efectuează cu îngrăşăminte complexe (N: P: K). hibrizi cu creştere nedeterminată. La toate culturile de tomate înfiinţate prin răsad.8-1. iar cele de vară-toamnă se conduc cu 2 sau 3 braţe. pentru o mai bună legare a fructelor se folosesc pentru polenizare bondari (Bombus terestris). Polenizarea suplimentară constă în scuturarea inflorescenţelor prin diferite mijloace astfel ca grăunciorii de polen să ajungă pe stigmatul florilor. Perioadele de plantare şi de recoltare. la tomate. Semănatul.Pentru culturile timpurii din câmp. deci se copilesc radical. În cultură timpurie. îndepărtându-se lăstarii când aceştia au 4-6 cm. se face în 2-3 etape din prima decadă a lunii aprilie până în prima decadă a lunii mai. iar culturile de vară-toamnă şi cele din sere şi solarii cu circa 50 de zile înainte de desfiinţare (numai tomatele cu creştere nedeterminată). În câmp. iar pentru culturile târzii se produce răsad nerepicat. Tomatele cu creştere nedeterminată nu se copilesc. De asemenea. aplicate la începutul înfloritului şi la înflorirea în masă. plantele se defoliază fără a depăşi. iar în solarii o dată sau de două ori pe lună. iar culturile de tomate înfiinţate prin semănat direct se răresc. Necesarul de sămânţă pentru un ha este de 0. Culturile din sere şi solarii.2 kg. se completează golurile apărute cu răsad reţinut în acest scop. Pentru o mai bună legare a fructelor se face şi polenizarea suplimentară sau stimularea chimică. În ultimul timp. Copilitul se efectuează săptămânal. producţia şi unele lucrări de întreţinere sunt cuprinse în tabelul 10. tomatele cu creştere nedeterminată în cultură timpurie ca şi cele din sere şi solarii se conduc cu o singură tulpină. În sere şi solarii se cultivă.

4 Date tehnice privind tehnologia culturilor la tomate Cultura Tomate -timpurii în câmp -de vară toamnă în câmp -în solar -în seră C I C II * Plantatul luna/decadă Distanţe de plantare (cm) între rânduri 70-75 70-90 70-80 80 80 între plante pe rând 22-25 25-30 40-50 40-50 40-50 ** Praşile mecanice 3-4 3-4 3-4* 5-6** Lucrări de întreţinere Fertilizări faziale manuale (kg/ha) 2-3 2-3 2-3 200-250 2 x 250 Irigare norma nr (m3/ha) 3-5 5-10 10-12* 14-16** 30-40 25-30 300-400 350-400 350-400 250-400 350-400 Perioada luna/decadă VI/3VIII/1 VII/1IX/2-3 V/3-VII/3* VI/1-IX/3** III/3-VI/3 IX/3-XI/3 Recoltarea Durata culturii (zile) 80-100 100-120 100-120* 160-180** 150-170 120-140 Producţia (t/ha) 25-30 30-40 40-50* 60-70** 80-100 50-70 IV/3-V/1 V/2-3 III/3-IV/1-2 I/2-3-II/12 VII/2 .Tabelul 10.tomate în ciclul II. Tabelul 10. 2-3 8-10 8-10 500 2000 2000 ** 45-60 22-28 22-28 300-400 200-250 200-250 90-120 10-14 10-14 7 10* 7** 200 100* 200** 110-140 220-280* 110-140** 40-50 50-60 80-100* 30-35** .3 Date tehnice privind producerea răsadurilor la tomate Cultura Modul de producere Semănatul Data g/m2 8-10 plante/m2 2000 Necesar pentru 1 ha mii sămânţă spaţiu plante (g) (m2) 60-65 300-350 30-40 Repicatul distanţa (cm) 7 plante/m2 200 spaţiu (m2) 300-325 Vărsta răsadului (zile) 45-55 Tomate câmp repicat II/3-III/1 -cultură timpurie -cultură III/3de varănerepicat IV/1 toamnă Tomate repicat I/3-II/2 solar Tomate X/2-3* repicat seră VI/1** * .tomate în ciclu prelungit 70 .tomate în ciclu scurt 2 x 300* 4 x 300** la interval 3-4 1-2 de 2 2-3 1-2 săptămâni .tomate în ciclul I.

La ce maturitate se recoltează diferitele varietăţi de ardei? 5. pe măsură ce fructele ajung la maturitatea tehnică sau fiziologică. Care este temperatura optimă de vegetaţie pentru legumele solanofructoase? 2. sere şi solarii? 71 . Când se înfiinţează culturile de tomate. Întrebări 1. Care sunt lucrările de întreţinere care se aplică direct asupra plantelor de tomate în sere? 4. În acest caz se folosesc soiuri specializate la care fructele trebuie să aibă maturare concentrată şi să prezinte rezistenţă la şocuri mecanice. Care sunt producţiile medii care se pot obţine la tomate în câmp. ardei.Recoltarea la tomatele cu creştere nedeterminată se face eşalonat. Tomatele pentru industrializare (cu creştere determinată) se pot recolta mecanizat cu ajutorul combinelor. vinete în câmp? 3.

mai ales faţă de temperatură şi lumină. pepenele galben. Relaţiile cu factorii de mediu Castraveţii au pretenţii ridicate faţă de factorii de mediu. Castravetele se consumă la maturitatea tehnică. se folosesc soiuri sau hibrizi ginoici sau predominant ginoici. Castraveţii se folosesc şi în industria cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinere a tenului. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică. în special la castraveţi.CAPITOLUL XI GRUPA LEGUMELOR CUCURBITACEE Din cadrul acestei grupe fac parte castravetele. Sunt plante anuale. În stare prelucrată se consumă sub formă de tocană. De asemenea. 11. în stare crudă simpli cu adaos de sare. sau în diferite salate împreună cu alte legume.1. 72 . Temperatura constituie un factor esenţial pentru reuşita culturilor. pentru culturile din spaţii protejate şi chiar pentru culturile din câmp. La temperaturi de 12-15ºC plantele îşi reduc sau încetează ritmul de creştere. pepenele verde. cu pondere în cultură şi importanţă economică diferite. unisexuat monoice. însă. ciorbe sau sub formă murată şi marinată. dacă se menţin o perioadă mai lungă de timp. fiind indicat în cura bolnavilor de rinichi deoarece poate dizolva calculii renali.1). iar la temperaturi de 8-10ºC. ghiveciuri. plantele pier. 11. Importanţa alimentară Conţinutul în hidraţi de carbon. dovlecelul şi dovleacul comestibil. vitamine şi săruri minerale a legumelor cucurbitacee diferă destul de mult (tabelul 11. Speciile din această grupă sunt pretenţioase faţă de factorii de mediu.2. sucul de castraveţi ajută la creşterea părului şi tonifierea unghiilor. iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele.

Tabelul 11.1 Principalele componente în legumele cucurbitacee (după Lorenz şi Maynard, 1980, Feher, 1986, Souci şi col., 1991, Indrea şi Apahidean, 2004) Apă Specia % Castraveţi de 94-96 câmp Castraveţi de 94-96 seră 200Pepene galben 88-92 4,5-14 0,9 2-3 0,06 0,05 1,0 25-60 6-14 0,4 320 160Pepene verde 89-94 7-11 0,6-0,8 0,2 0,04 0,02 0,3 6-15 10-20 0,4 220 0,8Dovlecel Dovleac 85-94 4,3-12,4 comestibil 1,2-1,5 2-4 0,05 0,10 0,6-1 12-30 22-40 1,7 380 92-93 3,2-6,5 1-1,6 0,4 0,23 0,20 0,8 30-39 30-48 1,5 0,6263 20230-45 8 10025-60 2,0 1,710 3-15 20 10-20 2,6 0,6 . . . . . 11 0,4 170 9 . 3,4 0,9 0,2 0,03 0,04 0,2 5-14 25 1,1 170 27 8 % % A B1 B2 PP C Ca Fe K P Mg Glucide Protide Vitamine (mg/100 g s.p.) Săruri minerale (mg/100 g s. p)

73

Oscilaţiile mari de temperatură, ca şi de umiditate sau deranjarea vrejilor la castraveţi, determină apariţia gustului amar în fructe datorită migrării uleiurilor eterice din peduncul în acestea. Pentru a fi feriţi de curenţi reci de aer, de vânturi puternice, castraveţii pot fi cultivaţi în culise de protecţie cu plante cu port înalt (porumb, sorg). La castraveţi lumina trebuie să fie moderată, deoarece la intensitate şi durată mare se grăbeşte procesul de îmbătrânire a plantelor şi scade considerabil potenţialul de rodire. În cazul insuficienţei de lumină plantele se alungesc şi se reduce capacitatea de fructificare. Insuficienţa apei în sol, cât şi o umiditate atmosferică scăzută, determină la castraveţi apariţia unui număr mare de flori mascule (la soiurile monoice) şi deformarea fructelor, datorate deficienţelor de polenizare. Pentru obţinerea unor producţii ridicate şi de calitate importanţă mare prezintă şi nutriţia minerală. La castraveţi raportul N: K trebuie să fie de 1:2, iar concentraţia soluţiei solului moderată pe întreaga durată de vegetaţie, plantele fiind foarte sensibile la concentraţii ridicate de săruri. Solurile corespunzătoare pentru castraveţi sunt cele cu structură bună, uşoare sau mijlocii, bogate în humus, calde, cu reacţie neutră sau uşor acidă.

11.3. Tehnologia de cultură a legumelor cucurbitacee Castraveţii se cultivă atât în câmp, având însă o pondere însemnată şi în culturile din sere şi solarii. În câmp, pregătirea terenului începe din toamnă prin fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat şi 200-300 kg/ha sulfat de potasiu, încorporate în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Primăvara arătura se mărunţeşte cu grape sau combinatoare şi se administrează 150-200 kg/ha azotat de amoniu sau 200-300 kg/ha Complex III dacă nu s-a făcut fertilizarea cu îngrăşăminte chimice toamna. Pentru cultura castraveţilor în solarii terenul se fertilizează toamna cu 6070 t/ha gunoi de grajd apoi se mobilizează adânc la 28-30 cm cu M.S.S.–1,4. Primăvara, înainte de înfiinţarea culturii se fertilizează cu 300-350 kg/ha Complex III şi se mărunţeşte cu freza.

74

În sere se cultivă atât castraveţi cu fruct lung, cât şi castraveţi cu fructe mici, de tip Cornişon. În mod obişnuit în ciclul I (iarnă-vară) se cultivă castraveţi cu fructe lungi, iar în ciclul II (vară-iarnă) castraveţi cu fructe mici. Datorită cerinţelor ridicate faţă de temperatură la nivelul sistemului radicular (minim 16ºC) pentru castraveţii de seră în ciclu I, în sistemele clasice, se pregăteşte un substrat de cultură format din baloţi de paie sau din pale de paie şi gunoi de grajd. În serele cu deschiderea de 3,2 m, pe lângă registrele de încălzire se deschid 2 şanţuri în care se aşează baloţii de paie semiîngropaţi. Pregătirea acestora începe cu circa 2 săptămâni înainte de înfiinţarea culturii şi constă în udări şi fertilizări repetate, după cum urmează: - umectarea baloţilor cu apă la o temperatură de 30-40ºC (35-40 l apă/balot), timp de 2-3 zile; - ziua a patra- fertilizare cu 200 kg/ha azotat de amoniu şi 200 kg/ha nitrocalcar; - ziua a cincea şi a opta – fertilizare cu 250 kg/ha superfosfat concentrat, 150 kg/ha sulfat de potasiu şi 100 kg/ha sulfat de magneziu; - ziua a noua – fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu, 300 kg/ha nitrocalcar şi 50 kg/ha sulfat de fier. După fiecare administrare a îngrăşămintelor, numai pe baloţi, se udă moderat cu apă caldă, astfel încât să nu se spele îngrăşămintele. În cazul substratului de cultură format din pale de paie şi gunoi de grajd sunt necesari 3000 de baloţi la ha. Jumătate din aceşti baloţi se desfac şi se împrăştie uniform în şanţurile deschise, se umectează şi se fertilizează cu 250 kg/ha azotat de amoniu, 400 kg/ha superfosfat şi 400 kg/ha nitrocalcar. Pe stratul de paie se introduc 100 t/ha gunoi de grajd peste care se împrăştie restul baloţilor de paie care se umectează şi se fertilizează cu 250 kg/ha azotat de amoniu, 200 kg/ha superfosfat şi 150 kg/ha sulfat de magneziu. Cu pământul scos din şanţuri se formează peste fiecare rând un bilon cu grosimea de 10 cm peste care se administrează 200 kg/ha nitrocalcar, 200 kg/ha superfosfat, 100 kg/ha sulfat de potasiu, 100 kg/ha sulfat de magneziu şi 30 kg/ha sulfat de fier. Pentru culturile de castraveţi care se înfiinţează direct în solul serei, terenul se fertilizează cu 80-100 t/ha gunoi de grajd şi cu îngrăşăminte chimice administrate în urma analizelor de laborator.

75

Cultura în câmp se înfiinţează prin semănat direct, cu excepţia castraveţilor timpurii. La aceştia, ca şi la culturile de castraveţi din sere şi solarii se produce răsad prin semănat direct în cuburi nutritive sau ghivece nutritive. Principalele elemente tehnologice ale culturilor de castraveţi sunt prezentate în tabelul 11.2. În câmp, semănatul se efectuează când temperatura în sol la adâncimea de semănat se stabilizează la 12-14ºC. De obicei în cultură timpurie se cultivă soiuri de castraveţi cu fructe semilungi, iar în cultură de vară-toamnă soiuri cu fructe scurte. Castraveţii, în câmp, se pot cultiva pe sol sau plantele pot fi susţinute pe spalier. Spalierul se instalează tot pe al doilea strat, distanţa fiind de 280 cm între stâlpii acestuia, ceea ce permite mecanizarea lucrărilor de întreţinere. Avantajele susţinerii plantelor constă în reducerea riscului îmbolnăvirii acestora, în recoltarea mai uşoară şi fără a deranja vrejii. Praşilele trebuie efectuate înainte ca vrejii să acopere intervalul dintre rânduri. Se fertilizează fazial la începutul înfloritului şi în perioada de maximă producţie cu îngrăşăminte complexe. La castraveţi, pentru a se asigura umiditatea optimă în sol, datorită sistemului radicular superficial, trebuie efectuate mai multe udări, comparativ cu celelalte specii din această grupă care au sistem radicular profund. La soiurile monoice de castraveţi, pe suprafeţe mici, pentru a forţa emiterea lăstarilor de ordin superior pe care se formează mai multe flori femele, plantele se ciupesc după 6-7 frunze adevărate. Pe suprafeţe mari pentru favorizarea apariţiei florilor femele se aplică tratamente cu Ethrel, în concentraţie de 0,05%. În spaţii protejate, sere şi solarii, se cultivă numai hibrizi de castraveţi ginoici. Tăierile de echilibrare a creşterii şi fructificării sunt mai laborioase decât cele aplicate culturilor din câmp. Castraveţii de seră cu fruct lung se conduc în sistem „pergolă”, pe verticală până la sârma spalierului apoi pe orizontală înspre celălalt rând de plante. Până la înălţimea de 50-60 cm se îndepărtează toate fructele şi lăstarii care se formează. Peste această înălţime, la fiecare nod se lasă un singur fruct, iar lăstarii se elimină. E bine ca îndepărtarea lăstarilor să se facă astfel încât să existe pe plantă tot timpul 3-4 vârfuri de creştere, favorizând în acest fel dezvoltarea sistemului radicular. De asemenea, plantele se defoliază treptat, până la 1-1,5 m înălţime. 76

5 4-6 1-1.2 Date tehnice privind cultura castraveţilor Semănatul Distanţa Data Desimea între 2 luna/decadă (pl/m ) rânduri (cm) Sem.7 60+200+60 80 0. Plant.Tabelul 11.7 70 80 Lucrări de întreţinere Norma de sămânţă (kg/ha) Cultura Adân mec man. 3. cimea (cm) Praşile Rărit (cm) 35-40 Fertilizări faziale (kg/ha) 2-3 x 250 Irigarea nr. norma (m3/ha) 4-10 300-400 Recoltarea Durata Perioada culturii Luna/dec (zile) ada VI/1-2VII/3 VI/3-IX/1 V/3-VII/12 90-100 110-120 110-120 Producţia (t/ha) Castraveţi -cultură III/3 V/1 timpurie -cultură de IV/3-VI/1-2 varătoamnă -cultură în Sem. solarii II/2 IV/12 -cultură în Sem.2-2.2 2 3-4 2 34 34 - 1-2 1-2 3-4 15-20 10-15 40-60 10-15 2-3 x 250 4-10 300-400 35-40 6 x 250 25-30 300-400 1. Plant.2-2.2 2 2 - 1-2 3-4 33-40 40-50 săptămânal săptămânal 35-40 30-35 300-400 300-400 III/3-VI/3 VIII/2-3XI/1 150-160 110-120 180200 40-60 77 .7 1-1. Plant.8 2. sere ciclul I XII/3 II/1-2 ciclul II VI/2 VII/2 1-1.6-1.5-4 70 10-14 2.

de la baza plantei până la 30-40 cm se elimină fructele şi lăstarii care apar. iar de la 1. Cum se înfiinţează cultura de castraveţi în sere. castraveţii se fertilizează săptămânal. se recoltează când au între 250 g şi 500 g. Datorită ritmului de creştere rapid.La castraveţii de seră şi solar cu fructe de tip cornişon. în funcţie şi de cerinţele beneficiarului. solarii şi câmp? 5. Care sunt tăierile de echilibrare a creşterii şi fructificării aplicate castraveţilor de seră? 6. Care este temperatura minimă. Soiurile de castraveţi cu fructe semilungi se recoltează când acestea au între 12 cm şi 25 cm lungime (în funcţie de soi). care trebuie asigurată la castraveţi la nivelul sistemului radicular? 3. între 1m şi 1. Ce fel de hibrizi de castraveţi se folosesc pentru culturile din sere şi solarii din punct de vedere a apariţiei florilor şi formării fructelor? 78 . În sistemele clasice care sunt substraturile de cultură folosite pentru castraveţii de seră în ciclul I de producţie? 4. De ce castraveţii pot fi cultivaţi şi în zone cu un gradient termic anual mai scăzut? 2. Defolierea se face ca şi la castarveţii cu fructe lungi. Până la 1 m înălţime se îndepărtează lăstarii.5 m se lasă câte un lăstar la fiecare nod care se ciupeşte după 1-2 frunze. Întrebări 1. însă numai pe baza analizelor agrochimice pentru a se evita atât creşterea concentraţiei de săruri în sol. Castraveţii cu fructe lungi.. apoi pe tulpina principală se lasă toate fructele.5 m înălţime lăstarii se ciupesc după 2-3 frunze. Care sunt tăierile de echilibrare a creşterii şi fructificării aplicate castraveţilor cu fructe de tip „Cornişon” cultivaţi în solarii? 7. cât şi dezechilibrul între elementele minerale. iar cei cu fructe de tip cornişon între 3 cm şi 9 cm pentru conservare şi la peste 9 cm pentru consum curent.

4. Cultura timpurie de varză albă se înfiinţează (a) prin semănat direct (b) prin răsad repicat în cuburi nutritive (c) prin răsad nerepicat 11. (b) de zi scurtă. (b) retardante. Tomatele îşi au originea în: (a) Bazinul Mării Mediterane. 6.5-4 kg. (b) India. (b) Apiaceae. Varza albă este o specie: (a) anuală. (c) 5-6 kg 10. (b) vara. Pentru cultura de ceapă bulbi se foloseşte arpagic cu diametru de (a) 7-20 mm (b) 20-30 mm 79 . (c) perenă. (c) neutră. Din punct de vedere fotoperiodic salata este o specie: (a) de zi lungă. (c) 30-40 mii lucşi. Castraveţii sunt o specie: (a) rezistentă la temperaturi scăzute. (c) America Centrală şi de Sud. Cantitatea de sămânţă necesară pentru înfiinţarea unui ha de morcovi este de: (a) 1-1. (c) inhibitoare 5. (b) 20-30 mii lucşi.5 kg. (b) cu cerinţe medii faţă de temperatură. (b) bienală. 2. (c) toamna 9. (c) termofilă. Culturile de legume din câmp se fertilizează cu gunoi de grajd: (a) primăvara. (c) Brassicaceae. 7. Auxinele sunt substanţe: (a) stimulatoare.ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE – EXEMPLE Alegeţi răspunsurile care se potrivesc cel mai bine 1. Intensitatea optimă a luminii pentru majoritatea speciilor de legume este de: (a) 10-20 mii lucşi. 8. 3. Morcovul aparţine familiei: (a) Asteraceae. (b) 3.

a 11. Cârnitul plantelor de tomate cultivate în sere se face (a) după 10-12 inflorescenţe (b) după 6-8 inflorescenţe (c) cu 50-60 zile înainte de desfiinţarea culturii 14. c b b a 13.(c) 30-35 mm 12. Pentru combaterea manei la cultura legumelor se poate folosi (a) Aliette. Danirun. plantele se copilesc (a) radical (b) parţial (c) nu se copilesc 13. a 80 . Confidor (c) Dual. b 10. Treflan Răspunsuri la întrebările de autoevaluare 5. Ridomil Gold. 3. a 1. Shavit (b) Diazol. a 8. c 14. c 12. La cultura de tomate timpurii. b 7. b 6. Afalon. 2. c 9. 4.

N.B. Ceres. Mărghitaş Marilena. Paul Parey Verlag. Ghidul cultivatorului de legume. Legumicultură. N. N. Legumicultură. Willy. Ştiinţa. 2005. Bucureşti 10. 1992. Legumicultură generală. Utilizarea îngrăşămintelor în agricultură.. Medicală. BerlinHamburg 3.D-tscher Landwirt Verlag. Tratat de legumicultură. Knott’s Handbook for Vegetable Growers. Ceres. Berar. I. Timişoara 12.. Ed. Sitech. N.. J.. vol. Ed. Ed. Ed. Legumicultură.. T.. Craiova 9. Cluj-Napoca 2. Und Scherz M. S. 1999. Productions legumieres. Legumicultură. 2008. A. şi col. D. 2004. 2000. 1991. Ed. Şi col. S. 1995. Ed. Iaşi 25. şi col. W. D. Al. Stan. Freilandgemüseproduktion. Ion Ionescu de la Brad. 2007. AcademicPres. Cîndea.E.. Fiziologia plantelor de cultură. şi col. Legumicultură. Măniuţiu D. AcademicPres. V. Apahidean. Maynard. O. Geissler. N. EDP.. Apahidean Al. Lorenz. Der Kleine Souci-Fachmankrant Bearbeitet von Souser. 1986. Atanasiu. S. Cultura legumelor timpurii. H. Legumicultură specială. Ed. T. Al. vol. Ed. Bucureşti 13. T. Ceres. E. Cultura legumelor. S. M. 2000. 1997. Bucureşti 14.. Ceres. Ed. Mirton. Rusu. Iaşi 81 . Ceres. 1956. 2000. 1984. Stuttgart 24. Ed. F. Apahidean. 1978. Cl. Alimentaţia raţională a omului sănătos. Munteanu. 2001. 2003.. Souci. Bielka R. Chişinău 6.. Mirton.. Stan.. A. II. AcademicPres. AcademicPres. Indrea. vol. Becker. Butnariu. Ed. Bucureşti 11. Ed. Ed. Ed. Ed. Chilom Pelaghia. 1998.. 1980. Berlin 5. D. Protecţia ecosistemului legumicol. Măniuţiu D. Popescu. Ed. TOC-DOC. I. Bucureşti 15. Handbuch des gesamten Gemüsebaues.. II. Bucureşti 22. Indrea. New York 18. Ed... S. Dăunătorii legumelor şi combaterea lor. Ion Ionescu de la Brad. Ghid practic pentru cultura legumelor... Cluj-Napoca 21. T. 2006. Ciofu Ruxandra şi col. Indrea. Indrea D. 2003. Krug. Paris 8. Cluj-Napoca 20. Horgoş. Bucureşti 23.. 1988. W. D. Ed. Foury. V.. Gemüseproduktion. Cluj-Napoca 19. Maria Apahidean. Chaux Cl. Burzo. Tom I-III. Bucureşti 7. I. Berlin-Hamburg 17. Paul Parey. Timişoara 4. Stan. N. Apahidean.Dillingen I..Bibliografie 1. H.. Ceres. Produse legumicole. 1994.. Bucureşti 16. 4. Ceres. vol. Mincu. Wissenschaftliche Verlag. Al. Cultura legumelor şi ciupercilor. 2004.

edu/vegindex.hort.cornell.http://hort-devel-nwrec.edu//b672/index.php http://www.prota.floridata.com/index.html 82 .html http://ohioline.org/search.osu.org/index.html http://www.cfm http://database.gardening.htm http://www.edu/homegardening/scene0391.pfaf.oregonstate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful