UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAŢI FACULTATEA DE METALURGIE ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR Specializarea: Ingineria Elaborării Materialelor Metalice

UTILIZAREA CĂRBUNILOR ÎN SCOPURI ENERGETICE
Îndrumător, Conf. Dr. Ing. Viorel Drăgan

Absolvent

Galaţi

Cuprins

1. CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este condiţionată de existenţa unor surse de energie primară care să se caracterizeze prin: diversitate, accesibilitate, siguranţă, preţuri stabile, asigurarea cantităţilor dorite pe o perioadă de timp cât mai mare. În raport cu aceste condiţii, atenţia industriei energetice se îndreaptă spre o gamă din ce în ce mai diversificată de surse de energie primară, cu particularităţi din ce în ce mai diferite. Prin conversia realizată în instalaţii specializate, aceste surse acoperă cererea de energie electrică şi termică a societăţii. În mod convenţional, sursele de energie primară sunt împărţite în două mari categorii: • • surse finite; surse regenerabile;

Sursele finite de energie primară se consideră a fi limitate atât în timp, cât şi în spaţiu. Ele sunt capabile să acopere nevoile societătii umane doar pentru o perioadă de timp limitată. Mărimea acestei perioade de timp depinde de volumul rezervelor de energie primară la care are acces societatea umană. Cele mai importante surse finite de energie primară sunt combustibilii fosili şi nucleari. Din punct de vedere al modului în care se definesc rezervele corespunzătoare surselor finite de energie, se disting: • Rezerva certă: reprezintă cantitatea din respectivul combustibil existentă în zăcământ, care a fost certificată prin măsurători şi a cărui exploatare este

2

considerată ca fiind rentabilă în condiţiile economice şi de dezvoltare tehnologică corespunzătoare unui anumit moment dat. • Rezerva certă recuperabilă: reprezintă cota din rezervele certe care poate fi recuperată (extrasă din zăcământ), în condiţiile economice şi de dezvoltare tehnologică corespunzătoare unui anumit moment dat. • Rezerva adiţională: reprezintă cantitatea din respectivul combustibil, adiţională în raport cu rezervele certe, care poate fi: certificată prin măsurători, dar a cărei exploatare nu este rentabilă pentru condiţiile tehnologice şi economice curente; rezultată în urma unor estimări care se referă atât la porţiuni neexploatate ale unor zăcăminte cunoscute, cât şi la regiuni care oferă condiţii geologice favorabile. • Rezerva adiţională recuperabilă: reprezintă cota din rezervele estimate posibil a fi recuperată în viitor. Se subliniază faptul că volumul rezervelor certe, respectiv adiţionale, este variabil în timp, el depinzând de dezvoltarea cunoştinţelor geologice, de variaţia preţului combustibililor si de progresul înregistrat în domeniul tehnologiei. De exemplu, scăderea preţului la o categorie de combustibili poate muta un zăcământ din zona rezervelor certe în cea a rezervelor adiţionale, exploatarea lui devenind nerentabilă din punct de vedere tehnico – economic. Sursele regenerabile se referă la acele categorii de surse primare de energie care sunt generate în mod continuu de către sistemele naturale. Se disting următoarele categorii principale de surse regenerabile de energie: hidraulică, solară, eoliană, geotermală, a mareelor, a valurilor si biomasa; ele se caracterizează prin: • Potenţialul teoretic brut: Reprezintă energia care ar deveni disponibilă prin conversia în energie utilă a tuturor fluxurilor naturale de energie regenerabilă, cu o eficienţă de 100 %. • Potenţial tehnic: Reprezintă cota din potenţialul teoretic brut care poate fi convertită în energie utilă, ţinând seama de nivelul de dezvoltare tehnologic şi de posibilitatea de utilizare a acesteia de către societatea umană (geografia umană).

3

de politica (investiţiile) în domeniul prospecţiunilor. care în esenţă au fost crize petroliere. într-o măsură mai mare sau mai mică. Toate sursele de energie menţionate mai sus participă. strategie care să impună o dezvoltare orientată spre mai multe forme de energie primară şi pe realizarea unor stocuri strategice. eoliană. Cărbunele care a constituit baza revoluţiei industriale din secolul XIX. Concluziile evidente ale acestor mutaţii impugn existenţa obligatorie a unei strategii naţionale în acest domeniu. care să preia fluctuaţiile cauzate de crizele şi perturbaţiile economice şi politice.• Potenţial economic: Reprezintă cota din potenţialul tehnic care poate fi convertită în energie utilă. au relansat interesul pentru cărbune. biomasa.1: Modul de acoperire a cererii mondiale de energie primară. respectiv 2020: Sursă de energie primară Cărbune Petrol Gaz natural Combustibili nucleari Energie hidraulică Alte surse regenerabile1 TOTAL Anul 1997 2 239 (26%) 3 444 (40%) 1 894 (22%) 603 (7%) 258 (3%) 172 (2%) 8 610 (100%) Anul 2020 3 247 (24%) 5 412 (40%) 3 517 (26%) 676 (5%) 271 (2%) 406 (3%) 13 529 (100%) Tabelul 1. de interesul marilor companii implicate şi foarte mult de interesele politice şi strategice ale ţărilor mari consumatoare de energie. În tabelul 1. Crizele energetice din 1973 şi 1979. tampon. Mtep (%) Cărbunele este una din cele mai importante surse primare de energie. Avantajele folosirii acestora a condus la diminuarea prospecţiunilor miniere.1 este prezentat modul în care este acoperită cererea mondială de energie primară pentru anul 1997. după o perioadă 1 Include următoarele categorii de energii regenerabile: geotermală. în condiţii de rentabilitate economică. lui revenindu-i aproape 70 % din energia înglobată în rezervele certe de combustibili fosili. se poate constata că secolul XX marchează trecerea de la dominaţia puternică a cărbunelui la penetrarea petrolului şi gazelor naturale. la satisfacerea nevoilor energetice ale societăţii umane. Dacă se urmăreşte această evoluţie. deşeuri industriale şi menajere 4 . Se poate constata că rezervele şi producţia evoluează dependent de consum. avalurilor. a mareelor. solară. Este foarte interesant să se analizeze evoluţia în timp a disponibilului de energie primară în lume.

2 şi 1. 1999 5 . Poate acoperi nevoile societăţi umane pe o periodă mare de timp. şi ca parte a diversificării surselor de energie. Există tehnologii mature din punct de vedere comercial care permit o utilizare “curată” a cărbunelui. Dacă impactul local asupra mediului poate şi va fi diminuat prin măsuri tehnologice şi de reducere a suprafeţelor afectate. cu impact minim asupra mediului înconjurător. milioane tone. Tabelele 1. respective producţia de cărbune pe plan mondial. revine ca o energie primară deosebit de importantă pentru viitor. În raport cu ceilalţi combustibili fosili cărbunele are o serie de avantaje indiscutabile: • • • • • • Se găseşte din abundenţă.importantă de regres (1950 – 1980). rezervele certe recuperabile de cărbune pot satisface cererea mondială pentru aproximativ 225 de ani. El este văzut ca o resursă energetică cu valenţe pozitive. impactul global al utilizării cărbunelui asupra emisiilor de gaze cu efect de seră provoacă încă mare îngrijorare. fiind puţin influenţat de factori politici.3 prezintă situaţia rezervelor certe recuperabile. După cum se poate observa. dar şi negative: • • pozitive: contribuţia sa la asigurarea siguranţei în alimentare. permiţând elaborarea unor strategii energetice pe termen lung. negative: impactul asupra mediului. Tabelul 1. pentru anul 1999.2: Rezerve certe recuperabile de cărbune pe plan mondial. Este răspândit pe o arie geografică mult mai largă decât petrolul sau gazul natural. Nu există probleme majore privind transportul de la sursă la consumator. Preţul este relativ stabil. luând ca referinţă anul 1999.

milioane tone. în următoarele decenii eforturile vor fi îndreptate înspre dezvoltarea unor tehnologii performante. În consecinţa. mature din punct de vedere comercial. care să asigure reţinerea şi sechestrarea dioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili. Din punct de vedere al dioxidului de carbon (care contribuie în mod substanţial la amplificarea efectului de seră). Pentru reducerea emisiilor aferente primelor trei categorii de noxe există la ora actuală tehnologii mature din punct de vedere comercial capabile să satisfacă cele mai severe restricţii. dioxid de carbon.Tabelul 1. 1999 Limitările cele mai importante privind utilizarea cărbunilor sunt provocate în special de puternicul impact pe care îl au asupra mediului înconjurător. 6 . oxizi de azot. oxizi de sulf. cărbunele se caracterizează prin cea mai ridicată emisie specifică în raport cu cantitatea de căldură rezultată prin ardere (Figura 1. Se amintesc în acest sens emisiile de pulberi.3: Producţia de cărbune pe plan mondial.1).

Figura 1. 7 . hidrogen sulfurat şi componente organice volatile. Costurile cărbunelui curat vor rămâne totuşi foarte ridicate în termeni de eficienţă economică. în timp ce eficienţa centralelor pe bază de cărbune a ajuns deja la 47 % şi urmăreşte să crească până la 50 %. cu surorile ei pentru bioxid de sulf. care nu sunt direct legate de energie. care să ţină seama şi de alte obiective ale politicii de energie. este Directiva pe baza căreia se face licenţierea centralelor mari în Europa. Deşi controlul poluării aerului şi politica de folosire a cărbunelui nu merg în mod natural în aceeaşi direcţie. nitraţi. ba chiar sunt contradictorii. precum şi alte directive în lucru privind limitarea conţinutului de metale grele (nichel.1. cadmiu) în aer. va trebui totuşi să se ajungă la un compromis. sunt acoperite de directivele privitoare la staţiile de epurare şi la protecţia apei. plumb. suspensii. nitriţi. Sunt speranţe că noile tehnologii vor putea reduce cu până la o treime emisiile datorate utilizării cărbunelui. valorile de bioxid de sulf. ozon şi benzen. arsenic. Directivele privind calitatea aerului sunt cele care au impact important asupra utilizării cărbunelui: • Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Tehnologiile de captare a bioxidului de carbon din emisiile centralelor termice vor fi diponibile pe scară largă în următorii 10 ani. bioxid de carbon. în special cele referitoare la contribuţia cărbunelui la asigurarea resurselor şi a competitivităţii. Emisia de C O2 pentru 1 kWht rezultat din arderea combustibilului Tehnologiile curate ale procesării cărbunelui sunt tot mai dezvoltate în Europa. • • Directiva privind plafonul naţional de emisii (NEC). Problemele de mediu ale industriei cărbunelui. sub aspectul protecţiei mediului. care limitează Directiva privind ozonul. dar vor fi compensate prin aportul adus la siguranţa în alimentare şi la stabilitatea economică în cazul unor fluctuaţii mari de preţuri pe piaţa resurselor energetice. • • Directiva centralelor de combustie mari Directiva cadru privind calitatea aerului.

1. zaharuri. formarea carbunilor fiind un proces de eliminare a compusilor cu oxigen.5 – 4. Carbunii rezulta deci din procesul de 8 .5 Tabel 2. cu grosimicare variaza de la cativa centimetri la cativa zeci de mteri. grasimi.1: Compozitia chimica a lemnului si a huilelor a intre compozitia consta carbon in si elementara a lemnului si cea carbunilor de continutul oxigen (tabel 2. hemiceluloza. Difernta C% H% O% Lemn 49 – 50 6 43 – 44 Huile 82 – 92 5. studiile effectuate in legatura cu structura microscopica si compozitia chimica a carbunilor. CAPITOLUL II – GENERALITATI 2.0 – 2.2. insotit de cresterea continutului de carbon. Fosilele descoperite in majoritatea zacamintelor.masa organica a plantelor este constituita din celuloza. care se gaseste in scoarta terestra in straturi sau lentile.0 5.1). precum si cercetarile in legatura cu incercarile pentru reproducerea in laborator a proceselor care au avut loc cu milioane de ani in urma au demonstrat ca materialul genetic al carbunilor a fost de natura vegetala. proteine si lignina – substante macromoleculare cu grad diferit de polimerizare. Procesul de transformare a materialului vegetal in carbune . FORMAREA CARBUNILOR Carbunii reprezinta un complex de substante organice si anorganice.

Temperatura in zacamant poate ajunge pana la 200ºC. apa curgatoare). In aceste conditii au avut loc reactii de descompunere si de polimerizare insotite de degajari de C O2 . Microorganismele nu suporta noile conditii. dupa circa 250 milioane de ani. a formarii de lacuri tectonice etc. iar procesul de carbonificare trece intr-un alt stadiu. Din substante macromoleculare cu masa moleculara intre 10. datorita acoperirii materialului genetic cu mal. Acest proces de descompunere inceteaza cand dispare sursa exteroara de oxigen (aer. ducand la regruparea structurilor moleculare. caracterizat prin desfasurarea unor reactii chimice accelerate de factori geologici. Urmatoarea etapa in procesul carbonificarii este caracterizarea prin actiunea microorganismelor anaerobe.400. procese de descompunere a materialului genetic de natura vegetala.carbonificare – imbogatire in carbon – a materialului genetic de natura vegetala.000 se formeaza compusi cu masa moleculara de aproximativ 1. care au dus in final. la formarea substantelor extrem de complexe ce alcatuiesc masa organica a carbunilor. iar presiunea stratelor de roci inconjuratoare. H O . la mii de atmosfere. cu un strat impermeabil de argila sau cu apa statatoare. Intr-o prima etapa au loc. ca urmare a miscarilor lente ale scoartei terestre sau ca urmare a unor schimbari in cursul apelor. sub influenta oxigenului si a microorganismelor. Prcesul de carbonificare se desfasoara in mai multe etape. 9 .000 si 150. Acesta este stadiul metamorfismului termic si dinamic. CH 2 4 . care consuma oxigenul continut in structura moleculara a produselor de descompunere formate in prima etapa. Scufundarea zacamantului de material genetic provocata de miscarile scoartei terestre este la un momentdat insotita de cresterea temperaturii provocate de presiunea stratelor invecinate.

2 MV [%] 60 – 50 50 – 47 47 – 43 45 – 40 40 – 35 35 – 28 C [%] 65 – 70 70 – 73 72 – 75 75 – 81 81 – 85 85 – 87. continutul de C creste odata cu crestere gradului de incarbonizare.5 2. de la circa 65 % la carbunele brun moale. desfasurat. in decursul a sute de milioane de ani.6 – 5. Asa cum reiese din tabelul 6.8 5. H si O si mai putin N si S. la diferite adancimi. curbate sau chiar rasturnate de miscari ale scoartei terestre.Procesul de carbonificare este deci un proces continuu.8 9. Varsta carbunilor intr-un astfel de zacamant este prezentat in tabelul 2.3 – 4.6 – 5 O [%] 30 -18 25 – 16 18 – 12 > 9. 2. cu conditia ca straturile sa nu fi fost deplasate.6 5.3 7.2. din care rezulta in ce intervale de timp se formeaza carbunii si calitatile lor tehnologice.8 – 5. pana la peste 91 % la antracit. Intr-un zacamant de grosime mare pot fi gasite. toate tipurile de carbune.5 – 1.5 6. in doua stadii caracteristice: stadiul biologic (actiunea microorganismelor aerobe si anaerobe) si stadiul de metamorfism geochimic.5 10 .8 – 7.2. COMPOZITIA CARBUNILOR In principiu.5 H [%] 8–5 8–5 7 – 5. Tipul de carbune Carbune brun moale Carbune brun tare Carbune brun lucios Carbune cu flacara Carbune cu flacara lunga Carbune de gaz Apa [%] 63 – 55 40 – 30 10 – 8 8–4 4 – 2. toti carbunii se compun din C.

CLASIFICAREA CARBUNILOR Datorita variatiei in limite largi a caracteristicilor carbunilor de pe glob exista o varietate foarte mare de carrbuni.Carbune gras Carbune de forja Carbune slab Antracit 1. numai carbunii grasi sau amestecurile adecvate de carbuni se folosesc pentru obtinerea cocsului metalurgic.8 – 2. carbunii luciosi si cei cu flacara lunga sunt folositi pentru lichefiere.2 3.75 4. carbunii de gaz sinterizeaza poros.2 – 2. iar cel de H se reduce de la 8 % pana sub 4 %.5 – 90.5 4. carbunii de forja sunt slab aglutinati si sfaramaciosi. precum si caracterului complex al structurii carbunilor.75 < 3. Carbunele contine apa si minerale in cantitati diferite. de caracteristicile petrografice sau de domeniul de utilizare. Carbunii bruni luciosi se folosesc pentru producerea brichetelor. Din aceasta cauza. Carbunii de forja pana la antracit se folosesc pentru producerea caldurii si gazificare 2. iar incepand de la carbunii slab cocsificabili. cocsul care se formeaza este sub forma de praf.3. : Compozitia elementara a carbunilor Continutul de O scade de la circa 30 % pana la sub 2 %. in diferitele tari.5 89. carbunii grasi formeaza cocsul metalurgic.3.5 – 91.8 2. nefiind inca adoptata o solutie comuna.8 <1 <1 <1 28 – 19 19 – 14 14 – 12 < 12 87. de insusirile fizico – chimice. Pana la carbuni cu flacara lunga.5 90.5 – 89.5 5 – 4. Componentele minerale sunt corozive si au o mare influenta asupra tehnologiei de prelucrare. ceea ce 11 .5 Tabelul 2.5 – 3.5 – 4 4 – 3. Astfel. clasificarea lor a provocat dispute stiintifice internationale. carbunii se clasifica in functie de materialul genetic. Datorita acestei varietati. Carbunii cu flacara si cei de gaz servesc pentru obtinerea energiei electrice si chiar a gazului. Componentele volatile care rezulta din reducerea masei carbunelui la incalzire in absenta aerului sunt determinate de gradul de incarbunare.5 > 91.5 < 2. cocsul este din nou sub forma de praf. producerea energiei electrice. gazificare si lichefiere. Aproape fiecare tara are sistemul sau propriu de clasificare. In prezent.2 – 0.

12 .ingreuneaza comparatiile. Tabel 2. schimbul de experienta etc. puterea calorica.S. : Clasificarea carbunilor romanesti dupa tipuri reprezentative De aceea. este prezentata clasificarea carbunilor romanesti dupa tipuri reprezentative. in 1956.4. La baza clasificarii stau continutul de materii volatile.O. numai huilele care dau un cocs dur. reactiile fata de substanetele alcaline si aspectul cocsului. I. In tabelul 2. Datele din tabel arata ca.4. din marea vaietate calitativa a zacamintelor de carbune. (International Organization for Standardization) a adoptat un sistem international de clasificare pentru acele calitati de carbune care fac cel mai des obiectul unor schimburi comerciale. incheierea contractelor comerciale.

Dupa cunostiintele actuale. Carbunii bruni se compun din bitumi. La antracit. Continutul de hidrogen din carbunele de mina poate ajunge pana la 60 %. se cunoaste putin despre structura carbunilor bruni. Raportul dinte atomii de C si H este de 1:1 la huile slab cocsificabile. STRUCTURA CARBUNILOR In cazul carbunelui brun. Procentul de atomi de carbon aromatici fata de carbonul total creste odata cu cresterea gradului de carbonificare a carbunilor de la 80 % la carbunele cu flacara si pana aproape de 100 % la antracit. deci se refera la o parte din substanta – determinarea structurii moleculare prin metode fizice (extractie. ea este in principiu un amestec de polimeri dintr-o multitudine de fragmente asemanatoare. evaporare). Bitumii sunt componente pe baza de ceara si rasini care se extrag cu ajutorul unui solvent.rezistent si compact pot fi de regula folosite la producerea cocsului metalurgic prin tehnologia clasica. • Modele statistice. de continutul de bitum. dimpotriva. dar care se deosebesc totusi in ceea ce priveste greutatea moleculara si structura lor. acizi humici si un rest care nu se extrage nici cu alcali si nu se dizolva in nici un solvent organic. este ¼ din numarul inelelor aromatice. In rest. cel de oxigen intre 12 % si 30 %. raportul C/H creste psns la 2:1. Si structura huilei este foarte putin explicata. Randamentul de gudron la semicocsificare depinde. in fragmente gasindu-se portiuni de aromate condensate. carbonificarea este atat de avansataincat continutul de carbon este cuprins intre 65 % si 75 %. Pe baza diferitelor cercetari analitice s-a incercat prezentarea de modele de structura pentru huile: • Modele care au la baza structurile individuale ale moleculelor. 2. Continutul de cenusa variaza in limite largi. 13 . in principiu. deci ca la benzen. Continutul de H. iar cel de hidrogen intre 5 % si 8 %. care se refera la toata substanta – aplicarea metodei statistice care se refera la toata substanta.4.

densitatea reala apare dupa dislocarea gazului cu azot sau heliu. Modele de structură pentru acizii humici dizolvabili în alcali 2. 2. ELECTRICE SI MAGNETICE Densitatea: Carbunele nu este un sistem de materiale inchis si datorita dislocarii din soatiile goale are densitate aparenta. Pentru vitrinit.1.Fig.5 pentru 60 % C. la 1.5 PROPRIETATI MECANICE. Densitatea aparenta determinata cu metanol este mai mare ca cea determinata cu apa la continuturi ridicate de C si mai scazuta decat densitatea reala masurata cu He.0 pentru 95 % C. valorile scad de la 1. 14 .28 % pentru 77 % C. apoi cresc progresiv la peste 2.

c 15 . Determinarea porilor foarte mici se face prin masuratori ce gaze neabsorbante. Se ia in consideratie modulul de elasticitate al lui Young. calculata din volum real si din capacitatea de captare a apei. carbunele prezinta pori cu „capat deschis” si „capat inchis” de diferite diametre.3 la 1. Se da o formula empirica de calcul: 1 d0 1 1 . C – continutul de carbon recalculat [%].9. In cazul unei dispersari largi a huilelor la 80 % C.La carbunii cu continut ridicat de cenusa. elasticitatea se interpreteaza limitat. In urma unor astfel de masuratori se obtin suprafetele interioare ale carbunilor. d 0 – densitatea carbunelui [g/cm 3 ]. La solicitarea termica a huilelor. E (N m2 ) : E =100 × d × F . care scade de la 2 % in cazul carbunilor grasi si slabi (88 -92 % C – carbunii de cocs sunt foarte densi) si apoi creste pentru antracit pana la 10 %.443 − unde: d – densitatea recalculata [g/cm 3 ]. porii de marime mijlocie sunt independenti de tratamentul preliminar. mai mult de 20 % este spatiu gol. cresc apoi la temperaturi mai ridicate intre 500 L si 900 K de la 1. Porozitatea: Nefiind un material inchis. C0 – continutul de carbon al carbunelui [%]. Elasticitate. Aceasta structura provine din faza coloidala a formarii carbunilor si este comparabila cu porozitatea rigida a buretelui. densitatile trebuiesc corectate. = + × ( C − C0 ) d d0 100 − C 0 0. rezistenta: Deoarece este dificil de prezentat carbunii ca fiind corpuri rigide neomogenein esantioane de proba reprezentative. Diametrele porilor variaza intre 1 Å si peste 100 Å. densitatile raman constante pana aproape de circa 500 K.

care este cuprins intre 0. La o solicitare mare si la temperaturi normale. Structura ordonata a antracitului se comporta mai elastic. Carbunii mai tineri se comporta mai mult ca substante termoplastice. ramane constanta pentru carbunii cu 80 % pana la peste 90 % C si scade in domeniul antracitului. k. c – constanta de proportionalitate. plasticitatea este egala cu o curgere pseudoplastica. Antracitul este de trei ori mai rezistent decat carbunele cu flacara lunga. F – suprafata [ m 2 ]. cei cu continut mai scazut de MV au tendinte semiconductoare.669 ×10 −8 W × m −2 × K −1 ] 16 . E ramane constant in domeniul de la 80 % pana la peste 90 % C si creste apoi brusc in domeniul antracitului. k  2 × k ×T  unde: R – rezistenta (Ohm/cm) T – temperatura Ru = R = 0(T = infinit) 1 T k – constanta lui Boltzman [5. PROPRIETATI ELECTRICE Numai carbunii cu un continut mare de materii volatile sunt buni izolatori. G. Ea depinde mult de temperatura si de substantele adsorbante De la carbunii bruni pana la carbunii slabi. Duritatea la rupere poate fi considerata microduritate. Pentru huile. Elasticitatea si proprietatile corespunzataore ale carbunelui sunt determinate si limitate de temperatura si depind de solicitae.unde: d – densitatea [g/cm 3 ]. Compresibilitatea.3 pana la 0. deformarea creste liniar si apoi supraproportional in domeniul antracitului. O comportare analoga rezulta pentru modulul Scher.5 E. Aceasta comportare este importanta si pentru duritatea de rupere si pentru granulatie. conductibilitatea k putand fi masurata prin metoda Wheatstone: 1  ∆e  = R = Ru × exp  .

∆ – limita de energie pentru un electron la trecerea intr-un conductor real [eV] e

PROPRIETATI MAGNETICE Atat timp cat nu apar dereglari datorita continutului de cenusa, carbunele este dimagnetic. Susceptibilitatea magnetica χ este o proprietate aditiva a sustantei si se reprezinta ca susceptibilitate molara χM .
χ M = M × χ = ∑ni × χ i ,

unde:

χ - susceptibilitatea magnetica atomica pentru specia i; i
ni - numarul special i;

M – molul; Suceptibilitatea magnetica creste odata cu cresterea continutului de C, ceea ce se explica prin aromatizare tot mai mare. 2.6 PUTERE CALORICA Puterea calorica exprima cantitatea de caldura care rezulta prin arderea completa a unei unitati de combustibil. Puterea calorica a combustibililor solizi si lichizi se exprima in kj/kg sau kcal/kg,iar a celor gazosi in kj/m3N. Majoritatea combustibililor contin in compozitia lor hidrogen, component care prin ardere se transforma in apa.In afara de acestea, inainte de ardere, combustibilii contin o cantitate mai mare sau mai mica de apa, care exprimata procentual reprezinta umiditatea initiala a acestora.Apa rezulta prin arderea hidrogenului si apa sub forma de umiditate poate sa se gaseasca in produsele de ardere sub forma de vapori sau sub forma lichida. Intrucat calitatea de caldura determinata de arderea combustibililor depinde de starea de agregare a apei din produsele de ardere, in practica se deosebeste puterea calorica superioara si puterea calorica inferioara. Puterea calorica inferioara (Qi ): reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin arderea unei cantitati de combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20 0C. 17

In acest caz, apa din produsele de ardere fiind lichida, in puterea calorica determinata se include si caldura lanenta de condensare a vaporilor de apa . Puterea calorica inferioara (Qi) reprezinta cantitatea de caldura determinata la arderea unei unitati de combustibil in conditiile in care produsele finale sunt evacuate la o temperatura mai mare de decat temperatura de condensare a vaporilor de apa. In practica se ia in considerare numai puterea calorica inferioara, intrucat din instalatiile industriale se elimina produsele de ardere continand apa sub forma de vapori. Energia înseamna pentru omenire ceea ce înseamna sângele pentru corpul omenesc. Cresterea consumului energetic al omenirii a cunoscut in ultimele decenii un ritm impresionant; astfel daca in 1952 consumul energetic al omenirii era de cca. 1,5 miliarde de tone carbune conventional (tcc.) consumul creste la 11 miliarde tcc in 1983, adica in mai putin de 6 decenii consumul de energie a crescut de 7 ori. Prognozele apreciaza ca in anul 2000 consumul energetic mondial se va situa intre 25 si 35 miliarde de tone echivalent carbune. Datele termotehnicienilor arata ca o tona de carbune echivaleaza cu 8 MWh (Mega Watti ora), o tona de petrol cu 12 MWh si 1000 m3 de gaze naturale cu 10,6 MWh. Prin ,,combustibil conventional" se intelege un combustibil cu puterea calorica de 700 kcal/kg (corespunzatoare carbunilor inferiori), notiunea de combustibili conventionali servind la compararea diversilor combustibili reali cu putere calorica diferita prin recalcularea masei lor in tone de combustibili conventionali. Puterea calorica a unui combustibil reprezinta caldura dgajata prin arderea unui kilogram din combustibilul respectiv. Lipsa sau criza de energie nu poate fi analizata decât in corelatie directa cu nevoile de energie si cu beneficiarii sau utilizatorii ei, adica cu societatea umana. Ceea ce trebuie sa subliniem este explozia demografica; la fiecare 25 - 30 de ani si la unele tari chiar la intervale de 15 - 20 de ani asistam la dublarea populatiei, si nu este prea departe momentul când vom ajunge la maximul de populatie (dupa unele teorii, prin anii 2150) pe care in conditiile tehnologiei si resurselor cunoscute actuale il poate suporta globul pamântesc, adica o populatie de 12 - 15 miliarde locuitori.

18

3. CAPITOLUL III 3.1. PRODUSE ENERGETICE Antracit - Cărbune de categorie superioară utilizat în activităţi industriale şi casnice. Conţine în general mai puţin de 10% materii volatile şi are o mare concentraţie de carbon (aproximativ 90% carbon fix). Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23 865 kj/kg (5 700 kcal/kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă, dar umed. Cărbune cocsificabil - Cărbune bituminos de o calitate care permite producerea de cocs adecvat utilizării în furnale. Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23 865 Kj/kg (5 700 kcal/kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă dar umed. Alţi cărbuni bituminoşi (cărbune industrial) Cărbune utilizat pentru producerea de abur care cuprinde toţi cărbunii bituminoşi neincluşi la cărbunii cocsificabili sau antracit. Este caracterizat printr-un conţinut de materii volatile mai mare decât al antracitului (mai mult de 10%) şi un conţinut mai scăzut de carbon (mai puţin de 90% carbon fix). Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23 865 kj/kg (5 700 kcal/kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă dar umed. În cazul în care cărbunii bituminoşi sunt utilizaţi în cocserii, trebuie înregistraţi în categoria cărbunelui cocsificabil. Cărbune subbituminos - Sunt cărbuni neaglutinanţi, cu o putere calorifică brută între 17 435 kj/kg (4 165 kcal/kg) şi 23 865 kj/kg (5 700 kcal/kg), care conţin mai mult de 31% materii volatile la o masă uscată de cărbune fără substanţe anorganice. Lignit / cărbune brun - Sunt cărbuni neaglutinanţi cu o putere calorifică brută mai mică de 17 435 kj/kg (4 165 kcal/kg) şi cu un conţinut de materii volatile mai mare de 31% la o masă uscată de cărbune fără substanţe anorganice. Şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice produse şi arse direct trebuie înregistrate în această categorie. Şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice utilizate ca resuse pentru alte procese de transformare trebuie, de asemenea, înregistrate în această categorie. Tot aici intră şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice consumate în procesul de transformare. Şisturile bituminoase şi alte produse derivate din lichefiere trebuie înregistrate în chestionarul anual al petrolului.

19

care sunt în mod normal înregistrate ca materii prime pentru industria petrochimică. în general a unui cărbune cocsificabil. În această categorie intră brichetele de turbă. cocsul. fără adăugarea unui liant. uşor de tăiat. toluenul. Cantitatea de combustibil brichetat produs poate. Semicocsul (un produs solid obţinut prin carbonizarea cărbunelui la temperatură joasă) trebuie inclus în această categorie. Combustibil brichetat . Turba utilizată în alte scopuri decât pentru producerea de energie nu intră în această categorie. Cocs de gaz . BKB (brichete de cărbune brun) . materialul mărunt de lignit uscat şi praful de lignit.Turbă - Este un depozit sedimentar fosil. Cocsul de cocserie este utilizat în principal în siderurgie ca sursă de energie şi agent chimic. combustibil. Gudron de cărbune Este rezultatul distilării distructive a cărbunelui bitnuminos.Este un produs secundar al cărbunelui superior utilizat pentru producerea de gaz de iluminat în uzinele de gaz. benzenul. Cocs de cocserie . de asemenea. moale. praful de cocs şi semicocsul produse din lignit / cărbune brun. prin brichetare la mare presiune. poros sau comprimat. are un conţinut scăzut de umiditate şi materii volatile. naftalina). Această rubrică include. cu un conţinut mare de apă (până la 90% în stare brută). În această categorie intră praful de cocs şi cocsul de turnătorie.Aceste brichete reprezintă un combustibil produs din lignit/cărbune brun. prin urmare. Gudronul de cărbune este un produs secundar lichid al distilării cărbunelui cu scopul de a produce cocs în cocserii sau este produs din cărbune brun („gudron de temperatură joasă”). Cocsul de gaz este utilizat pentru încălzire.Este un combustibil produs din material mărunt de cărbune superior la care se adaugă un liant. să fie puţin mai mare decât cantitatea reală de cărbune consumat în procesul de transformare. 20 . Gudronul de cărbune poate fi distilat suplimentar pentru a obţine diferite produse organice (de ex. de culoare brun deschis sau închis.Este un produs solid obţinut prin carbonizarea la temperatură înaltă a cărbunelui. de origine vegetală. Semicocsul este utilizat drept combustibil casnic sau direct de uzinele de transformare.

Producţia de alte gaze de cărbune (adică gazul de cocserie. Această categorie include gazul produs prin carbonizare (inclusiv gazul produs în cocserii şi transferat la categoria gazului de uzină). prin gazificare totală cu sau fără îmbogăţire cu produse petroliere (GPL.Gaz de uzină .Este un produs secundar rezultat în urma fabricării cocsului de cocserie pentru producerea de fier şi oţel. gaz LD sau gaz BOS. 21 . Gaz de furnal . Acest tip de gaz mai este cunoscut şi ca gaz de convertizor. calculată la o masă de cărbune fără cenuşă dar umed şi cu un coeficient mediu de reflexie a vitritului de cel puţin 0. recuperat la ieşirea din convertizor. care apare la rubrica „Din alte surse”. Cantitatea de combustibil trebuie exprimată pe baza puterii calorifice brute.Este un produs secundar rezultat în urma producerii oţelului în furnalele cu oxigen.) şi prin reformare şi amestec simplu cu alte gaze şi/sau aer. parţial în uzină şi parţial în alte procese ale industriei metalurgice sau în centrale electrice dotate pentru arderea sa.În această categorie intră toate tipurile de gaze produse în uzine publice sau private a căror activitate principală este producerea. Cărbune superior . păcură reziduală etc.Este produs în timpul arderii cocsului în furnale. pe rândul corespunzător uzinelor de gaz. Gazele de cărbune transferate la uzinele de gaz trebuie înregistrate (în coloana lor proprie) în cadrul sectorului de transformare.Termenul de „cărbune superior” se referă la cărbunii cu o putere calorifică brută mai mare de 23 865 kJ/kg (5 700 kcal/kg). În sectorul de transformare trebuie să figureze cantităţile de gaz de uzină transferat la categoria gazelor naturale amestecate. în industria metalurgică. transportul şi distribuţia gazului. Gaz de cocserie .6. Gaz de convertizor cu oxigen . care vor fi distribuite şi consumate prin intermediul reţelei de gaz natural. Cantitatea totală de gaz de uzină provenintă din transferurile altor gaze de cărbune trebuie înregistrată la rândul corespunzător producţiei de gaz de uzină. gazul de furnal şi gazul provenit de la convertizorul cu oxigen) trebuie înregistrată în coloanele destinate acestor tipuri de gaze şi nu la producţia de gaz de uzină. Cărbunele superior include toate produsele energetice enumerate de la rubrica 1 până la 3 (antracit. cărbune cocsificabil şi alţi cărbuni bituminoşi). Gazul de furnal este recuperat şi utilizat drept combustibil.

0) : cărbunii bruni maţi şi unele huile. prepararea şi alte moduri de utilizare decât arderea. s-au propus câteva clasificări. cărbuni bătrâni (Vmc < 45%). cărbuni cu umiditate redusă (Wt0 < 15%) cărbuni cu multă cenuşă (Aanh > 35%).56 < Qi0 < 20. Clasificarea cărbunilor după parametrii : Umiditatea totală (raportată la masa iniţială) : • • • • • • • • • • • • • • • cărbuni cu umiditate excesivă (Wt0 > 35%). cărbuni inferiori (Qi0 < 12. cărbuni antracitoşi (Vmc < 10%) cărbuni superiori (Qi0 > 20. deci excluzând celelalte probleme ce pot aparea în legatură cu extracţia. turbele şi şisturile bituminoase Criteriul de intensitate a arderii. cărbuni cu umiditate normală (15% < Wt0 < 35%). cărbuni cu puţină cenuşă (Aanh < 15%) cărbuni tineri (Vmc > 45%).Pornind de la utilizarea energetică. care fac posibilă împărţirea multitudinii combustibililor solizi în grupe.94 MJ/Kg). unii ligniţi. Ka) : Cenuşa (raportată la masa uscată) : Conţinut de materii volatile (raportat la masa combustibilă) : Puterea calorifică inferioară (raportată la masa iniţială) : Criteriul de aprindere. cărbuni cu conţinut moderat de cenuşă (15% < Aanh < 35%).5 < Ka < 1.94 MJ/Kg). cărbuni medii (12. aşa încât membrii fiecărei grupe să se comporte asemănător în procesul de ardere. Ki (intensitatea procesului de ardere a reziduului cărbonos. care este invers proporţional criteriului de aprindere.56 MJ/Kg) cărbuni cu capacitate redusă de aprindere (Ka < 0. Ka (susceptibilitatea la aprindere) : 22 .0) : unii cărbuni bruni pământoşi. cărbuni cu capacitate ridicată de aprindere (Ka > 1.5) : antraciţii şi majoritatea huilelor. cărbuni cu capacitate medie de aprindere (0.

cărbuni cu intensitate de ardere medie (0. cocsificare sau carbonizare la temperatură medie de 973 … 1073ºK (700 … 800ºC). unii ligniţi. gradul de aglutinare depinde de indicele de umflare. Indicele “0” se atribuie reziduului pulverulent. şistul bituminos 3. cărbuni cu intensitate de ardere redusă (Ki > 1. slab. se numeşte carbonificare (sau degazare).2. cărbunii pot fi sau nu cocsificabili (foarte slab.5) : turbele. Capacitatea de cocsificare rezultă din determinarea indicelui de umflare şi a gradului de aglutinare ale cărbunelui. de tratamentul termic aplicat.• • • cărbuni cu intensitate de ardere ridicată (Ki < 0. unii cărbuni bruni maţi. a cărbunelui analizat. CARBONIZARE – AGLUTINARE Capacitatea de cocsificare este proprietatea cărbunilor de a produce cocs. de vârsta acestuia.0) : unii cărbuni bruni maţi şi pământoşi. Caracteristicile gazelor rezultate prin carbonificarea huilei : • indicele (factorul) de umflare reprezintă numărul unui profil tip asemănător cu profilul cocsului obţinut prin tratarea termică (calcinarea). În funcţie de temperatură. În procesul de carbonizare rezultă produse solide (semicocs sau cocs). cocsificare sau carbonizare la temperatură înaltă de 1173 … 1273ºK (900 … 1000ºC). huilele şi antraciţii. peste temperatura de descompunere a masei combustibile.0) : ligniţii. moderat. în anumite condiţii. carbonizarea se numeşte : • • • semicocsificare sau carbonizare la temperatură joasă de 773 … 873ºK (500 … 600ºC). în absenşa aerului. lichide (gudroane) şi gaze (gaze de semicocs. 23 . a căror compoziţie depinde de natura cărbunelui. gaze de cocs). bine sau excesiv). Încalzirea cărbunilor. Dependenţa gradului de aglutinare de indicele de umflare : • gradul de aglutinare caracterizează proprietatea cărbunelui de a da cocs compact.5 < Ki < 1.

cu cât cărbunii sunt mai bogaţi în oxigen şi materii volatile. cu viteza de 3 … 5 grd. cu degajare de căldură. aer şi umiditate. • autoaprinderea este un fenomen specific ligniţilor şi cărbunilor bruni şi se datorează proprietăţilor acestor cărbuni de a fixa oxigenul din atmosferă prin adsorbţie. diversitatea granulaţiei. Pentru micşorarea degradării şi evitarea auto-aprinderii cărbunilor trebuie luate următoarele măsuri : • suprafaţa de depozitare să fie plană. Datorită conductivităşii termice reduse. se înrăutăţeşte capacitatea lor de cocsificare (la o depozitare de numai 3 … 5 luni. bătătorită. uşor înclinată.5 … 3 luni de la depozitare. prevăzută cu rigole de scurgere a apelor. Pericolul de autoaprindere este cu atât mai mare. Autoaprinderea apare. Pentru fiecare tip de cărbune. puterea calorifică). pe măsura încălzirii acesteia până la temperatura de 893ºK (620ºC). căldura degajată provoacă o creştere lentă a temperaturii. până la autoaprindere. compoziţia chimică elementară. prin care se studiază modificarea înălţimii unei brichete de 60 mm./min. fără guri de canal. autoaprinderea şi înrăutăţirea calităţilor de cocsificare. unele huile tinere pot pierde complet capacitatea lor de cocsificare). nu se admite asfaltarea. Autoaprinderea este favorizată de expunerea la soare. conţinutul de materii volatile. de asemenea. în care procesul de fixare fizio-chimică (adsorbţie) a oxigenului se transpune într-un proces de fixare chimică (oxidare). prezenţa de corpuri străine. de regulă. există o zonă caracteristică de temperatură. fixarea oxigenului conduce la autooxidarea lentă a materialului combustibil. Autooxidarea în depozit conduce şi la înrăutăţirea caracteristicilor cărbunilor (masa volumică. 24 . • comportarea cărbunilor faţă de agenţii chimici oxidanţi are o deosebită importantă pentru depozitarea cărbunilor în depozite : autooxidarea determină înrăutăţirea calităţii acestora.• Gradul de cocsificare se determină prin metoda dilato-metrică Gray-King. după 1. fără vegetaţie.

cărbunii depozitaţi trebuie să fie de caracteristici şi vechime apropiate. cu un termometru de 0 … 100ºC. punctele de măsură se numerotează şi se marchează pe planul depozitului. cu excepţia celor pentru măsurarea temperaturii. temperaturile citite fiind înregistrate. se prevede câte un tub la fiecare 25 mp suprafaţă orizontală. grămezile se acoperă cu praf de cocs sau de cărbune oxidat (vechi) sau cu praf de cărbune proaspăt. temperaturile de până la 50ºC se recitesc la 7 zile. suprafaţa superioară fiind înclinată. sau cu carton gudronat. capătul inferior fiind la circa 30 cm de baza grămezii. • în timpul depozitării trebuie controlată periodic temperatura în masa grămezii. prin intermediul tuburilor de oţel ascuţite la un capăt. 25 . grămezile se realizează la cel putin 10 m distanţă de orice sursă de caldură.• • • • • • stâlpii de susţinere ai acoperişului şi împrejurimilor să fie din zidărie sau beton sau îmbrăcaţi cu aceste materiale. grămezile se execută în forme geometrice regulate (de obicei trunchiuri de piramidă). temperatura cărbunilor să fie sub 318ºK (45ºC). peste care se toarnă smoală. în momentul formării grămezii. de 2 … 5% din suprafaţa de depozitare. grămezile trebuie formate cu taluz natural sau cu parapet de beton sau zidarie. ele trebuie să fie cât mai compacte. în masa cărbunilor nu se admit ţevi. fără găuri sau crăpături. cu lungimea suficientă pentru ca partea superioară să depăşească înâlţimea grămezii cu circa 30 cm. se măsoară şi la baza şi la partea superioară a tubului. dacă temperatura la mijlocul tubului depăşeşte 50ºC. cu suprafeţe netede. • • • • dimensiunile grămezilor depind de natura combustibililor. pentru a nu lăsa goluri şi pentru a împiedica formarea curenţilor de aer în masa lor. în cazul depozitării pentru 1 … 6 luni. stratul de bitum trebuie să fie continuu. pentru răcirea cărbunilor. temperatura se controlează la mijlocul tubului. fiecare depozit să aibă o platformă de rezervă. în vederea reducerii infiltraţiilor de apă. şi zilnic la peste 50ºC.

Pe parcurs apar observaţii asupra 26 . arderea varului. Temperatura ridicată a degazării determin randamentele şi calitatea produselor cărbunilor rezultate la cocsificarea cărbunilor. la forje. Pentru aceasta au fost luaţi în consideraţie cărbunii. În acest caz. huilele încep să fie utilizate în secolul al XII-lea. Timp de mii de ani. s-a dovedit un combustibil tehnologic adecvat. după care se reface grămada. din proces rezultând de asemenea gaz combustibil. care au proprietatea de a trece. În Anglia şi Germania.Autoaprinderea cărbunilor se manifestă prin depăşirea temperaturii de 333ºK (60ºC) şi se observă prin gazele de culoare albă care se degajă din zonele respective. ceea ce duce la formarea unui reziduu solid. cărbunii se răcesc pe platforma de rezervă a depozitului. Consumul excesiv de lemn pentru producerea manganului şi de mangal pentru elaborarea fierului (30 tone lemn = 1 tona fier) a dus la despădurirea unor regiuni întregi. reziduul solid al cărbonizarii lemnului. diferenţiind acest proces de descompunerea pirogenetică la temperaturi joase. la apariţia şi accentuarea în evul mediu a deficitului de lemn. ea putând mări pericolul de incendiu. Stingerea cu apă nu este permisă. utilizaţi încă din antichitate. drept combustibil pentru forjele fierăriilor. gramada se dă imediat în consum. singurul agent reducător pentru elaborarea fierului din minereuri a fost mangalul. precum şi foarte reactiv. la încălzire. ceea ce a impus căutarea unor noi combustibili. gudron şi alte produse chimice valoroase pentru diferite sectoare industriale şi pentru agricultură. dacă aceasta nu este posibilă. prin formare de hidrogen. Materia primă folosită la cocsificare este constituită din huile aglutinatecocsificabile. datând de circa 250 de ani. în absenţa aerului. Cocsificarea reprezintă procesul de descompuere pirogenincă a cărbunilor. printr-o fază plastică. Cocsificarea cărbunilor şi utilizarea cocsului în metalurgie sunt relativ recente. produse ceramice. urmată de întărirea masei. de către greci. care fiind sărac în sulf şi cenuşă. dur şi compact – cocsul metalurgic. Scopul cocsificării cărbunilor este obţinerea cocsului utilizat în siderurgie şi industria chimică. fabricarea sticlei. la temperaturi de 900 – 1000 ºC. caracteristică procesului de semicocsificare.

Procesul de descompunere pirogenică a cărbunilor decurge cu formarea concomitentă a unor produse cu greutate moleculară mai mică şi a altora cu greutate moleculară mai mare decât materialul supus carbonizării. Caracteristicile cărbunelui superior şi ale cocsului diferă de cele ale cărbunelui brun şi ale lignitului. de a îndepărta „impurităţile” acestuia înainte de utilizarea în anumite scopuri tehnologice. Proba pentru determinare este arsă în aer.3. prin faptul că pot fi încălziţi mai repede decât cei din urmă. Cantitatea de sulf reţinută este parţial dependentă de condiţiile de formare şi pentru ca valorile obţinute pentru conţinutul de cenuşă să fie comparabile. iar de pe altă parte din materiile minerale asociate. iar operaţia de „desulfurare” era similară carbonizării lemnului în bocşe. de la cocsificarea cărbunelui în bucăţi s-a trecut treptat la cocsificarea huilei măcinate şi chiar stampate. respectiv cocsul.1 mg. Până la sfârşitul secolului al XVII-lea se extinde utilizarea cocsului la fabricarea sticlei şi a obiectelor ceramice. Bocşele au fost perfecţionate pe parcurs. la topirea plumbului şi încălzirea casnică. în bocşa sau cuptor. iar produsul cu greutate moleculară mai mare formează reziduul solid al pirogenării – semicocsul. Produsele cu greutate moleculară mică constituie materiile volatile ce se degajă prin descompunerea termică a masei cărbunelui. 27 . Astfel a apărut ideea cocsificării cărbunilor. aceste condiţii trebuie riguros respectate. denumirea de „sulf” cuprindea substanţele rău mirositoare degajate în timpul încălzirii şi arderii cărbunilor. provenind de la o parte din complecşii anorganici prezenţi la origine în substanţa cărbunoasă. Aparatura necesară determinării: • balanţa de precizie 0. 3. fiind încălzită cu o viteză de 815 ºC şi menţinută la această temperatură până la masa constantă. Conţinutul de cenuşă se calculează din masa reziduului după ardere. la care durata cocsificării era de 7 – 8 zile. DETERMINAREA CENUŞII Cenuşa constituie reziduul care rămâne după arderea în aer a cărbunelui sau cocsului. în anul 1840 ajungându-se la cuptoarelebocşa cu pereţi zidiţi.necesităţii de a „desulfura” cărbunele.

Se ridică temperatura la 250 ºC în 30 minute. • pentru cărbune brun şi lignit: se introduce capsula neacoperită în cuptorul cu mufă la temperatura camerei. capabil să dezvolte o temperatură uniformă în intervalul cerut de procedeu şi de atinge acest interval în timpul specificat. Se ridică temperatura la 500 ºC în 30 minute. Diametrul capsulei va fi calculat astfel încât densitatea de încărcare pe suprafaţa să nu depăşească 0.1 mg. porţelan sau platină.15 g/cm² pentru cărbune sau 0. cu adâncimea de 10 – 15 mm şi capac.• cuptor cu mufă. Dacă este necesar. Preparare – proba de cărbune sau cocs utilizată pentru determinarea cenuşii se macină şi se trece prin sita de 0. 28 . Ventilaţia prin cuptorul cu mufă se face astfel încât să se asigure circa 5 schimburi / minut. de la 500 la 815 ºC în următoarele 60 minute şi se menţine la această temperatură pentru următoarele 60 minute. sau un dispozitiv echivalent. se introduce în cuptor la 815 ºC şi se menţine la această temperatură timp de 75 minute. de o astfel de dimensiune încât să se poată deplasa uşor în cuptor. de la 500 la 815 ºC în următoarele 30 – 60 minute şi se menţine la această temperatură timp de 60 minute.2 mm. • capsula din sticlă. • placa izolantă de silică de 6 mm grosime. se răspândesc uniform 1 – 2 g proba în capsulă şi se recântăreşte. • pentru cărbune superior: se introduce capsula neacoperită în cuptorul cu mufă la temperatura camerei. capsula curată şi uscată şi capacul.10 g/cm² pentru cocs. • pentru cocs: se pune capsula neacoperită pe placa izolatoare. proba trebuie să fie supusă în atmosferă într-un strat subţire pentru un timp minim suficient ca umiditatea conţinută să ajungă aproximativ la echilibru cu atmosfera laboratorului. de la 250 la 500 ºC în următoarele 30 minute. Mod de lucru – se cântăreşte cu o precizie de 0.

Precizia metodei folosite Sub 10% 10 % şi peste Repetabilitate – rezultatele a două determinări paralele. 4.0 % din rezultatul mediu 3.1. nu trebuie să difere mai mult decât valoarea din tabelul 3.Conţinutul de cenuşă Diferenţe maxime admise între rezultatele obţinute În acelaşi laborator Între laboratoare diferite (repetabilitate) (reproductibilitate) 0.2 % în valoare absolută 0. pe două probe reprezentative luate din aceeaşi probă pentru analiza.1. cu aceeaşi aparatură.1.3 % în valoare absolută 2.0 % din rezultatul mediu Tabelul 3. după ultima etapă a preparării probei nu trebuie să difere mai mult decât valoarea din tabelul 3. efectuate la date diferite. CAPITOLUL III – COMBUSTIBIL SINTETIC 29 . Reproductibilitatea – mediile rezultatelor a două determinări în două laboratoare diferite pentru probe reprezentative luate din aceeaşi probă pentru analiză. de acelaşi operator. în acelaşi laborator.

astfel încît. metodele folosite fiind: directe. calitatea cărbunelui. demonstrative sau industriale. În ţările respective există instalaţii mari (şi proiecte de dezvoltare a acestora).U. cu conţinut redus de sulf) şi un rest carbonizat. este purificat şi făcut să reacţioneze catalitic pentru a produce în principal un lichid. The Ralph M. un lichid donor de hidrogen). (de exemplu.U. schematic. cărbunele poate fi făcut să „curgă”. în final. Tehnologiile se aleg în funcţie de o serie de factori. Principalul factor care dă eficienţa unui procedeu sau altul este raportul dintre hidrogenul conţinut în combustibilii sintetici şi carbon H/C. nu este vorba despre aducerea cărbunelui ca atare în stare lichidă. pe când o păcură de distilare rezultată prin lichefiere poate atinge H/C 30 . reprezintă o tehnică deja intrată în circuitul industrial al unor ţări. Parsons Company (S. Lichefirea indirectă implică la început faza de gazeificare a cărbunelui.A. lichefierea măreşte conţinutul de hidrogen din molecula de carbon. astfel un cărbune bituminos poate avea H/C = 0.1. dintre care. existenţa apei. Lichefierea directă se produce. pentru lichefierea cărbunelui. să rezulte amestecuri ce au proprietăţi de fluid.07. De fapt. după care gazul sintetic format din oxid de carbon în amestec cu hidrogenul.0. introdus într-un lichid recirculat obţinut din cărbune. pe un numar de 6 proiecte conceptual generale de procese de lichefiere a cărbunelui. flexibilitatea în exploatare a instalaţiei alese etc. în care moleculele de carbon sunt sfărâmate prin încălzire la temperatură ridicată. Pentru a contribui la dezvoltarea unei baze de comparaţie. gudron (care poate fi hidrotratat pentru a se obţine combustibili lichizi. produce un gaz. Lichefierea propriu-zisă. în modul următor: un nămol de cărbune.05 . la temperatură şi presiune mare.A şi alte agenţii guvernamentale. este făcut să reacţioneze cu hidrogenul sau cu un precursor al acestuia. cantităţile de care se dispune şi necesităţile. Piroliza. ci despre prelucrarea şi asocierea acestuia cu unele fluide. CĂRBUNE LICHID Chiar dacă se prezintă sub formă solidă. care vizează transformarea directă a cărbunelui într-un lichid cu proprietăţi asemănătoare petrolului. în absenţa aerului. indirecte şi pirolitice.) a publicat rezultatele unui studiu efectuat pentru Ministerul Energiei din S. situaţia tehnologiei existente.4. devenind lichid.

cu tor. Cu cât acest raport este mai mare. precum şi factorului de conversie dezavantajos. Instalaţiile de lichefiere directe. o secţie de lichefiere. dacă se doreşte să se fabrice şi altceva decât combustibili lichizi grei (ca păcura reziduală). cărbune pulverizat şi amestecat cu un fluid vec primelor două tehnici – lichefierea şi gazeificarea – ie. Direcţia paralelă în care se desfăşoară cercetările. la ora actuală nu se întrevede pentru viitorul apropiat o comercializare pe scară largă produselor rezultate prin gazeificarea cărbunelui. doar o mică fracţiune din energia înmagazinată în cărbune să devină disponibilă pentru acest domeniu – al folosirii deţin de departe monopolul. suspensia. ceea ce se întâmplă. tehnicile respective sunt extrem de costisitoare.12-0. cu atât este necesar mai mult echipament.gazele naturale de acelaşi .13. De aceea. de unde 31 .= 0. cenuşa de cărbune şi cărbunele netransformat. problemele care se ridică fiind gen ca şi în cazul lichefierii : investiţii foarte mari pentru ca în final utilizări concrete. în metoda Fischer-Tropsch cărbunele introdus în instalaţie este complet gazeificat. de factură nouă. cercetările s-au îndreptat şi spre o altă direcţ care să conducă la folosirea cu randament sporit a cărbunelui iniţial alte cuvinte. cuprind secţii de manipulare şi de preparare a cărbunelui. deci costurile investiţiilor şi preturile produselor finale devin mai mari. precum şi instalaţii de conversie a lichidelor intermediare. de exemplu benzina şi păcura distilată. Bilanţul energetic rezultant este cu totul nesatisfacator. datorită echipamentului greu necesar. Se ştie că în cadrul aducerea cărbunelui sub formă fluidă se face prin modificarea structurii moleculare a fazei solide. componente ale gazului de petrol lichefiat şi lichide. Oricare ar fi procedeul de lichefiere şi oricât de atractivă ar fi obţinerea directă din cărbune a unor combustibili lichizi derivaţi ai petrolului. datorită puterii lor calorice mari. deoarece în stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu şi al tehnologiei corespunzătoare doar o mică fracţiune a cărbunelui poate fi trecută în stare lichidă. ş i anume gazeificarea nu prezintă nici ea un bilanţ economic pozitiv. o secţie de separare a rezidurilor în care se elimină din lichidele rezultate. Dacă punem la socoteală şi faptul că combustibililor gazoşi . În ceea ce priveşte procedeele indirecte. după care gazul rezultat este purificat complet şi apoi făcut să reacţioneze catalitic la o termperatură de circa 600°C pentru a se produce metan.

combustia. care a permis simplificări tehnice considerabile în ramurile industriale respective. efor că în anii crizei energetice turile privind arderea directă a cărbunelui au fost şi sunt limitate de practicile cu mult mai comode şi mult mai 32 . Vreme îndelungată omenirea s-a bazat pe utilizarea cărbunelui. Şi. Atunci omenirea s-a văzut pusă în situţia de dependenţa de petrol şi cu aceastş ocazie căutarea unor surse de energie alternative. situaţia este cu totul alta. respectiv derivaşi emanând mult mai slab în atmosferă agenţi poluanţi. necesitând instalaţii greoaie de ardere şi prezentând reziduuri masive sub formă de cenuşă care se cer evacuate. mineral cu înalt conţinut energetic. foarte abundent în natură. obţinându-se un amestec care poate fi utilizat ca oricare combustibil fluid. cărbunele a fost resursa energetică primă în dezvoltarea industrializării. Deşi dificil de transportat şi manevrat. Pe lângă toate acestea.şi tehnologia deficitară despre care am amintit mai înainte. utilizarea derivaţilor petrolului satisfăcea în mai mare măsură decât în cazul cărbunelui. Prin obţinute să fie de ordinul celei dispersează pulberea simplu: se macină fin cărbunele astfel încât dimensiunea medie a granulelor a granulelor de făină (câteva zeci de microni) şi se ţinută într-un fluid de antrenare. Fluidul de antrenare poate fi un gaz şi atunci avem de-a face cu pulverizarea uscată a cărbunelui şi cu tehnicile corespunzatoare pentru suspensii solid-gaz sau un lichid şi atunci se intră domeniul amestecurilor solid-lichid . cu toate privirile s-au îndreptat nu o dată spre cărbune. cipiul de pregătire a suspensiei este foarte însă. imperativele menţinerii purităţii mediului ambiant. ele nu aparţin în egală măsură tututor ţărilor. Dar descoperirea folosirea acestui ulterioară a petrolului a transferat atenţia societăţii spre produs natural cu mult mai uşor de transportat în cantităţi petrolului la începutul de a se elibera pe cât posibil în s-a trezit la realitate: resursele naturale nu sunt inepuizabile. În cazul suspensiei. deci se impunea satisfăcătoare la distanţe mari. cu posibilităţi de obţinere din el a nenumărăţi derivaţi şi nu în ultimul rând. prezent în toate continentele şi adesea exploatabil chiar la suprafaţa solului. Problema reconsiderării ş i revalorificării cărbunelui a intrat în actualitate odată cu criza energetică generată de creşterea a excesivă a anilor '70.

datorită condiţiilor fizice pe care trebuie să le îndepli nească amestecurile solid-lichid. Peste această mai poate fi utilizat în instalaţii specifice combustibililor lichizi. Ca urmare. Încă de la începuturile industriei petroliere au apărut sub formă de amestec carbine. substanţelor în cauză (solid sau lichid). în anul 1974. interesul faţă de ele scăzând pe măsură ce derivaţiile petrolului deveneau tot mai abundente şi costau tot mai puţin. Aici au apărut limitări tehnice. Fizica corpului solid şi a mediilor continue operează cu noţiunea de concentrare volumică. într-o schemă relativ simplă: cărbunele pulverizat se stochează într-un siloz. cu excepţia unor cercetări sporadice şi a unor perioade critice în aprovizionarea cu petrol (cum a fost cazul celor două războaie mondiale).lichid nu s-au bucurat de o atenţie constantă. gazeificarea şi suspensia – s-au intensificat şi şi-ar fi găsit noi rezolvări. Amestecurile cărbune-lichid sunt de dată şi mai veche. Se obţine o flacără asemănătoare trolului. Pulverizarea cărbunelui nu reprezintă o tehnică de data recentă . din care este transportat prin conducte pneumatice şi dispersat în camera de ardere cu ajutorul unui arzător celei produse de petrol. independentă de natura astfel încât concentraţie. În consecinţă. pentru a evita riscul de explozie). s-a pus problema realizării unui amestec cărbune-petrol care să conţină cea mai mare proporţie de cărbune posibilă. Cu m ai multe zeci de ani în urmă a început să se utilizeze în diferite sectoare industriale cărbune pulverizat antrenat în flux de gaz (de preferinţă. amestecul rezultant să poată fi considerat încă lichid. Cercetările desfăşurate în cele trei mari direcţii menţionate – lichefierea. Noul impuls al cercetărilor în acest domeniu s-a dat î mondiale. n timpul crizei energetice amestecurile cărbune. Aceasta dă cantitatea maximă de solid. În scopul special. un gaz . s-a pus problema reconsiderării cărbunelui. independent de densitatea lui. o marime caracteristică.nepoluante legate de utilizarea petrolului. mai întâi prin interesul acordat ames economisirii în cea mai mare măsură a pe tecurilor cărbune-petrol. limita se trece în domeniul solidului umezit sau umed şi amestecul respectiv nu 33 . dar eforturile au fost de scurtă durată. care poate fi înglobată într-un lichid.

în urma acestui succes tehnic. până la diametrul mediu echipamente disponibile. o filială a firmei McDonnell Douglas şi alta a firmei Electric Fuel Corp (S. aşa cum se întâmplă de regulă. o concentraţie utilă. între anii 1981 şi 1984.A.. De exemplu. de regulă. dar concentraţia de cărbune din amestec a fost doar de 30%. timp de un an (din 1979 până în 1980).A. La ora actuală. blocarea pompelor etc. două limite . pulberea rezultată prin orice procedeu de sfărâmare de eterogenă.U.inferioară şi mediu şi despre un mod care nici nu fiind destul numeroasa din cadrul aşa – numitei cărbunele pulverizat uscat este măcinat. de 55 microni. Cu o asemenea repartiţie cându-se apel la granulometrică s-au putut exploata instalaţii industriale fă 34 . de exemplu. preparare a carburantului propriu-zis trecând prin stadiul de amestec solid-lichid).. situaţia reală este departe de cazul ideal: micile granule de cărbune sunt departe de forma sferică şi sunt egale între ele. de către New England Power Corporation.). o serie de alte întreprinderi de stat sau particulare din S. operaţională Concluzia c are s-a desprins a fost aceea că. pentru a se evita unele inconveniente care pot apărea la exploatarea pe scară mare (obturarea dispozitivelor de injecţie. comburantul fiind un solid divizat în granule. cărbune.Primele demonstraţii cu amestecuri cărbune-petrol au fost făcute î n S.U. ba chiar ar fi mai bine să se rămână la a amestecurilor cărbune-combustibil lichid nu poate depăşi 50% în concentrate de 45%.U. Part iculele de solid au diametrele cuprinse între superioară – putându-se vorbi despre un diametru desemnează populaţia de particule cea mai repartiţii granulometrice. Experienţa s-a derulat în condiţii foarte bune. iar combustibilul un polimer. se pot cita unele întreprinderi care asigură producerea şi comercializarea de amestecuri cărbunecombustibil lichid. datorită în bună parte şi progresului înregistrat în care se prima fază de domeniul combustibililor pentru rachete (este vorba despre propergol. La ora actuală. la un cuptor de 80 MW. din unele ţări europene (dintre care şi Franta) şi din Japonia au iniţiat cercetări şi aplicaţii în acest domeniu.A.) Din pă cate. compune din două componente — din comburant şi un combustibil.

Acolo se pot produce două sau mai multe granule (particule) cu diametre net diferite. urmată de separarea incluziunilor de cărbunele propriu-zis. cărbunele ex metalice (FeS). în populaţii de concentraţia volumică limită este corelată cu porozitatea. astfel încât concentraţia volumică să ajungă până la 70% şi chiar mai mult. Idealizind. . Una dintre aceste soluţii este de natură a valorii concentraţiei volumice a fizică. dacă con siderăm că s-au produs doar două populaţii metrul particulelor mici este de o asemenea granulometric diferite şi că dia trebui ocupat de lichid valoare încât acestea se pot insera printre cele mai mari.. Pentru a elimina împurităţile intrinseci ale cărbunelui trebuie practicată o măcinare preliminară. Sub efectul presiunii şi al temperaturilor ridicate existente la adâncimi mari. realizarea de populaţ monodimensionale nu este posibilă ii de particule . dacă particulele de diametru mediu ocupă spaţiul dintre particulele mari şi apoi spaţiul rămăs liber.defecte" proprii. În afară de tras mai conţine şi impurităţi datorate sfărâmării rocilor adiacente. Desigur că. care se regasesc în cărbunele extras sub formă de incluziuni. este ocupat de particule şi mai mici ş.împachetare" strânsă a granulelor de solid. 35 . s-ar face. care sunt eliminate în mare parte (dar nu total) prin spălarea cărbunelui înainte de utilizare. resturi de pământ etc. Problema a fost dacă putea acţiona asupra poroxităţii. Aşa cum am văzut.a.. Aceasta se poate general. Extinzând raţionamentul. Multe tipuri de cărbune conţin şi o proporţie corespunzătoare de sulfuri aceste . separarea se poate face gravitaţional. Unele procedee de separare a sărurilor minerale se bazează pe următorul raţionament de natură fizică: întrucât densitatea să rurilor este de două până la cinci ori mai mare decât a cărbunelui însuşi. făcând-o să descrească. spaţiul vacant care ar devine mai mic. în practica industrială. în final se obţine o . în faza de măcinare. sărurile minerale dispersate în zăcăminte au format aglomerări cristaline.exista două soluţii pentru creşterea semnificativă unei suspensii solid – lichid. Dimens iunea acestor incluziuni nu depăşeşte câteva zeci de microni şi din punct de vedere chimic avem de-a face cu silico-aluminaţi.

Ameste a doua pot fi folosite fără a se efectua modificări în insta curile din generaţia laţii. sărurile minerale sunt două componente faţă de apă: cărbunele este hidrofile şi pot fi deci utilizate procedee de flotaţie şi de aglomerare selectiva. În această metodă. Aceste pro cedee au trecut deja în faza industrială. În fine. În anii 1983 – 1984 nu se atingea mai puţin de 3%. bazată pe comportarea diferită a celor două componente în câmpul electric intens. deoarece deşeurile de ardere evacuate corespund normelor în vigoare pentru protecţia mediului. acestea se 36 . O dată această fază de purificare consumată. ceea ce corespunde la un diametru mediu de 4 μm. Aglomerarea se asociază cu particulele de cărbune şi în urma agitaţiei mecanice.mâncătoare" de sulfuri metalice). Astfel. apoi suspensia rezultată este supusă unei agitaţii mecanice intense. Lichidul hidrofob se ce în ce mai mari. prin flotare nu se separă componente la diametrul de ~10 μm. spre o sită care va colecta aglomeră rile. Cu acest procedeu s-a ajuns la o concentraţie reziduală de 0. după ce i s-a adaugat un lichid hidrofob în cantitate de ciocnesc şi se alipesc. Dintre procedeele f izice doar aglomerarea selectivă nu este afectată de granulometria ultra fină. în timp ce apa trecând prin sită — va antrena particulele minerale. Scopul acestor operaţ ii de purificare a cărbunelui este reprezentat de conservarea mediului înconjurător şi reducerea poluării. Cea mai mare parte a procedeelor de dezcenuşare cunoscute. ori pentru a atinge 1% în conţinutul de cenuşi reziduale trebuie eliminate practic toate impurităţile din cărbune. se utilizează separarea electrostatică. după această fază. cărbunele măcinat ultra fin este dispersat într-o mare cantitate de apă. terminată.Altele apelează la afinitatea celor hidrofob. formând aglomerări din petrece foarte rapid. se trece la fabricarea amestecului cărbune-lichid din generaţia a doua. Calculele au arătat: conţinutul rezidual de cenuşă în cărbune nu trebuie să depăşească 0.8%. erau inoperante sub un anumit diametru mediu al granulelor de cărbune pulverizat. ceea ce se realizează numai printr-o măcinare ultra fină. Se dezvoltă şi studii de natură chimică şi biologică. dar acestea sunt doar în fază de cercetare (atacul selectiv cu acizi sau utilizarea bacteriilor .1%. Amestecul este îndreptat..

procedeele de fabricatie fiind diferite de la o echipa la alta.U. care – datorita volatilitatii foarte mari – pot fi culesi prin incalzirea aglomerarilor si apoi 1984) sa produca amestecuri carbune-apa cu concentratie masica de ca pana la 53 % si reziduuri de cenusa de 0. Printre altele. Rezulatele obtinute deschid perspectivele folosirii amestecurilor din generatia a doua nu numai in instalatii industriale ci chiar motoare Diesel lente si turbine cu gaz. In anul 1987. in Germania. in functie de carbune. De aceca. firma OTISCA din S. deci cantitatea de lichid adaugata trebuie sa fie mai mare. se incearca alte variante. Ori. apa. incercari de folosire a amestecurilor carbune-combustibil licihid in motoare Diesel au fost facute inca in timpul celui de al doile a razboi mondial. rbune 49 tipul de Cu acest tip de lichid. 6 – 20 % combustibil lichid usor si 50 – 35 %. Initial..A. firma americana General Electric a reusit sa functiune asemenea motoare Diesel experimentale.Aglomerarile sunt apoi spalate intens cu apa pentru a se elimina resturile de lichid hidrofob.9 %.3 % pana la 0. Dar uzinele respective au fost distruse de bombard amente. reciclati . Cercetarile in domeniul amestecurilor carbune-lichid din generatia a doua sunt in plina efervescenta. In prezent. in afara de faptul ca prin evaporarea apei in timpul combustiei se mai pierde circa 10 % din puterea calorifica a amestecului. pentru viitorul apropiat. s-a dovedit ca macinarea ultrafina ridica si ea unele probleme cum ar fi faptul ca la dimensiuni ale granulelor de microni nu se mai poate realiza granulometria multimodala expusa de granule este cu atat mai mare cu cat acestea su ~ 4 sau ca suprafata totala puna in incurajatoare. a ajuns (incepand cu anul nt mai fine. De altfel. se 37 . drept lichide hidrofobe au fost folositi frenoni. rezultatele fiind cu toate dificultatile tehnice care raman de invins. doua echipe de cercetatori (din Canada si Franta) au anuntat producerea unui amestec cu aproximativ urmatoarele proportii: 45 – 55 % carbune epurat. A nu se uita ca Diesel insusi a conceput initial motorul sau pentru a functiona cu carbune pulverizat. a produce un amestec carbune-apa cu doar circa 30 % carbune inseamna a impovara cu transportarea si stocarea inutila a 50 % apa. In aceste conditii nu se poate spera la un continut masic de carbune mai mare de 55 %.

Dar ceea ce se simplifica. deoarece produsele se prezinta sub forma pulverulenta din care apa a fost kg/MJ (ceea ce se fera). fiind o forma improprie pentru indiferent ce utilizare. SUA) Imhausen high-pressure (Germania) Conoco – Clorura de zinc (dezvoltat de Conoco.5 Pa *s.Daca nu se mai recicleaza agentul aglomerant (hidrofob). a redat suspensiei proprietatile de fluiditate necesare. costuri nu foarte ridicate si amortizabile in timpi convenabili. acesta poate aduce un surplus de energie in cazul in care nu este freon ci un combus usor. din care 72% este data de 4. LICHEFIEREA DIRECTA. Ele au urmatoarele caracteristici: • • • • continut in cenusa inferior la 0. PROCEDEE Procesele de lichefiere directa se impart in doua grupuri principale: • • Proces de lichefiere directa intr-o singura treapta Proces de lichefiere directa in doua trepte Procese de lichefiere a carbunelui intr-o singura treapta: • • • • • • • Kohleoel (dezvoltat de Ruhrkohle. Numai descoperirea unei substante tensio-active noi a putut rezolva dilema: aceasta.2. Germania) NEDOL (dezvoltat de NEDO. SUA) SRC-I and II (dezvoltat de Gulf Oil. Japonia) H-Coal (dezvoltat de HRI. 3 tibil lichid mai complicat ulterior. 38 . devine resorbita. adaugata amestecului carbune – apa in cantitate corespunzatoare.24 * 1/10 incadreaza in normele de deversare in atmos putere calorifica ridicata – carbune. folosind direct aglomerarile. vascozitate sub 1. 24 244 kj/kg. SUA). Amestecurile astfel obtinute au fost denumite ultracarbo fluide. SUA) Exxon Donor Solvent (EDS) (dezvoltat de Exxon.

au fost dezvoltate trei procedee de lichefiere directa a carbunelui. intr-un timp de 22 000 ore de lucru.4 tone/zi. de catre companiile japoneze: Nippon Kokan. Pana 1983.5 tone/zi si 0. un contract pe o perioada de 2 ani. Procesul de lichefiere directa a carbunelui intr-o singura treapta „Kohleoel” NEDOL (NEDO. prin care se angaja sa faca un studiu de fezabilitate asupra unei uzine de lichefiere a carbunelui care sa produca 5000 tone/zi. la inititiva Guvernului Japonez. Japonia) In perioada 1978 – 1983. Institutul de Cercetare a Carbunelui din China a semnat cu Germania. aceste proces au fost testate la diferite capacitati ce variau inte 0. Germania) Dezvoltarea procesului a inceput cu o productie de 0.2 tone/zi la uzina Bergbau-Forschung si 200 tone/zi la uzina Bottrop.1. 39 . Aceasta initiativa a fost sub indrumarea New Energy and Industrial Technology Development Organisation (NEDO).KOHLEOEL (Ruhrkohle. In 1997. producand peste 85 000 tone de produse distilate obtinute din peste 170 000 tone de carbune.1 tone/zi si 2.. Uzina din Bottrop a functionat intre 1981 – 1987. Sumitomo Metals Industries si Mitshubishi Heavy Industries. 4. Fig.

2. prin care se angaja sa faca un studiu de fezabilitate asupra unei uzine de lichefiere a carbunelui care sa produca 5000 tone/zi. pentru a concepe si a construi o uzina pilot cu o capacitate de 250 tone/zi. care au fuzionat sub denumirea de HTI. proiectul a fost decomisionat in 1987 datorita reducerilor bugetare. Japonia) Consol Synthetic Fuel (CSF) (dezvoltat de Consolidation Coal Co.Decat sa sprijine fiecare proces in parte.. SUA) • • • Liquid Solvent Extraction (LSE) (dezvoltat de British Coal Corporation. Institutul de Cercetare a Carbunelui din China a semnat cu NEDO. MB) Brown Coal Liquefaction (BCL) (dezvoltat de NEDO. un contract pe o perioada de 2 ani. A fost creat un consortiu ce reunea 20 de companii. 4. Totusi. Procesul de lichefiere directa a carbunelui intr-o singura treapta „NEDOL” Procese de lichefiere a carbunelui in doua trepte: • Catalytic Two-Stage Liquefaction (CTSL) (dezvoltat de USDOE & HRI. NEDO a imbinat caracteristi ale celor trei procedee sub unul singur: procesul NEDOL – ce viza in special carbunii subbituminosi si bituminosi. SUA) 40 . Fig. sub numele de Nippon Coal Oil Company Ltd.

SUA) Chevron Coal Liquefaction (CCLP) (dezvoltat de Chevron. SUA) Acest proces este dezvoltat pe baza procesului de lichefiere directa intr-o singura treapta H-Coal. SUA) Supercritical Gas Extraction (SGE) (dezvoltat de British Coal Corporation.• • • • • • • Lummus ITSL (dezvoltat de Lummus Crest. dar cercetarile finantate de USDOE au continuat la uzina HTI – Lawrenceville. 41 . Japonia) Pyrosol (dezvoltat de Saarbergwerke. prin care se angaja sa faca un studiu de fezabilitate asupra unei uzine de lichefiere a carbunelui care sa produca 5000 tone/zi. Uzina a fost inchisa in 1992. LSE (Extragerea Solidului Lichid) si BCL (Lichefierea Carbunelui Brun) au continuat sa se dezvolte dincolo de sfarsitul anilor 1980. SUA) Mitsubishi Solvolysis (dezvoltat de Mitsubishi Heavy Industries. SUA) Kerr-McGee ITSL (dezvoltat de Kerr-McGee. Doar procedeele CTSL (Lichefierea Catalitica in Doua Trepte). procesul a fost dezvoltat pe o perioada de mai bine de 15 ani. In uzina pilot de testare – Wilsonville – a lichefierii carbunelui. Lichefierea Catalitica in Doua Trepre (HTI. Germania) Amoco CC-TSL (dezvoltat de Amoco. MB). un contract pe o perioada de 2 ani. Institutul de Cercetare a Carbunelui din China a semnat cu HTI.

Japonia) Acest proces a fost dezvoltat de NEDO (Japonia).Fig. 4. Procesul de lichefiere directa a carbunelui in doua trepte „BCL” 4.3.3. LICHEFIEREA INDIRECTA. Procesul de lichefiere directa a carbunelui in doua trepte „CTSL” Brown Coal Liquefaction (BCL) (NEDO. PROCEDEE Procedee de lichefiere indirecta: • • • SASOL Procesul Sasol Procesul Mobil MTG Procesul Shell SMDS 42 . A functionat in perioada 1985 – 1990. 4. procesand aproximativ 60 000 tone de carbune.4. Fig. Procesul este dezvoltat pentru industria carbunelui inferior care are de umiditate de 60 %. pana la o productie de 50 tone/zi.

Lichefiere indirecta presupune defalcarea completa a structurii carbunelui. Procedeul se bazeaza pe procesul de lichefiere Fischer-Tropsch.5. Fig. prin gazeificare cu abur. dezvoltat pe sacra larga in Germania. Compozitia produselor de gazificare este ajustata sa favorizeze amestecul ideal de hidrogen si monoxid de carbon si sa indeparteze impuritatile de sulf. fiind continuat si dezvoltat de Sasol avand imbunatatiri substantiale la partea de sintetizare. avand o capacitate de 6000 baril/zi. Prima uzina. Procesul de lichefiere indirecta „SASOL” 43 . Sasol 1. a fost construita in Africa de Sud. 4. 1930 si 1940.

sănătatea omului. aspectele caracteristice ale peisajului. solul şi subsolul. pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii. efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea 44 . precizând şi modalităţile de implementare ale acestora: a) principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale presupune ca obligativitate a tuturor celor care întocmesc strategii şi politicii sectoriale să le integreze în politicile şi strategiile de mediu. sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior. precum şi fiinţele vii. Pentru a putea înţelege prevederile legilor din acest domeniu este necesar să plecăm de la unele definiţii. MEDIU . inclusiv unele valori materiale şi spirituale. PRINCIPIILE PROTECŢIEI MEDIULUI Reglementarea protecţiei mediului.care are ca modalităţi de implementare: adoptarea politicilor de mediu. precum şi calitatea vieţii.„Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul. CAPITOLUL IV – MEDIUL SI EFECTUL DE SERA 5. La baza protecţiei mediului în România stau următoarele nouă principii şi elemente strategice. apa. asigură o mai mare siguranţă în funcţionare şi un mediu sănătos atât pentru actuala generaţie cât şi pentru cele viitoare. toate straturile atmosferice.5. este un obiectiv de interes public major. b) principiul precauţiei în luarea deciziei . Important de reţinut este faptul că din mediu fac parte şi valorile materiale. cele spirituale. Realizarea unei dezvoltări economice care are la bază protecţia mediului. calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului".1. Protecţia mediului nu trebuie să constituie o piedică a dezvoltării economice. toate materiile organice şi anorganice. prin evaluarea gradului de suportabilitate a mediului. armonizate cu programele de dezvoltare.

introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive. să descrie şi să stabilească. sinergice. stabilirea şi urmărirea 45 .modalităţile de implementare sunt: efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului. menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului.modalităţi de implementare prin: introducerea pârghiilor economice coercitive. obligativitatea despăgubirii celor afectaţi de poluare. stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare. reabilitarea zonelor afectate de poluare. O posibilitate de mediu poate fi reducerea consumului de energiei. în funcţie de amploarea acestora. principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului. Înglobarea a cât mai mult din cantitatea de energie (materii prime. implicit valorificarea superioară a acesteia şi recapitalizarea societăţii. introducerea de tehnologii curate.acest principiu cere ca acţiunile ce se întreprind pentru reducerea poluării să aibă ca ţel acţiunea asupra cauzelor şi nu a efectelor. a problemelor de mediu. crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului.efect semnificativ asupra mediului şi evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului. în funcţie de fiecare caz. Acţiunea la sursa de poluare are şi mai multe metode de rezolvare. înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor. Reducerea cantităţilor de energie pierdută înseamnă reducerea cantităţilor de deşeuri produse. Evaluarea impactului asupra mediului este un proces menit să identifice. refacerii zonelor deteriorate. efectele directe şi indirecte. prin acordarea etichetei ecologice. pe niveluri de competenţă. energie electrică şi/sau termică. Modalităţile de implementare pot fi: rezolvarea. prin valorificarea superioară a resurselor şi deci reducerea costurilor de producţie. încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu. metode ce aduc şi beneficii economice prin valorificarea superioară a resurselor. e) principiul „poluatorul plăteşte" . cumulative. c) principiul acţiunii preventive . energie umană şi alte forme) în produsul finit asigură condiţia esenţială a reducerii poluării. d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă . recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului.

.taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deşeurilor valorificabile astfel: deşeurile provenite de la extracţia şi prelucrarea ţiţeiului 4 lei RON/mp/an. cenuşa de pirită 4 lei RON/m2/an. Ca exemplu poate fi luat contribuţia agenţilor economici la Fondul pentru Mediu. Pulberi 0.2 lei RON/m2/an. Suma se încasează de vânzător de la cumpărător odată cu valoarea masei lemnoase şi se varsă de către acesta la Fondul pentru Mediu.mercur 20 lei RON/kg. zgura de furnal 4 lei RON/m2/an. .o contribuţie de 2% din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu.în cazul vânzării masei lemnoase pe picior.04 lei RON/kg. Oxizi de azot 0.02 RON/kg. . fosfogips 4 lei RON/m2/an. promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului. cele provenite de la producerea alcoolului 0. contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a acesteia. .realizării programelor pentru conformare. Oxizi de sulf 0. cele provenite din prelucrarea primară a lemnului 1.contribuţie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase de către deţinătorii de astfel de deşeuri. 46 .o taxă de 1 leu RON/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere. zguri provenite din metalurgie 4 lei RON/m2/an. .2 lei RON/m2/an. încasate de la operatori economici.taxele pentru emisiile de noxe în atmosferă. persoane fizice sau juridice. . astfel: . cadmiu 16 lei RON/kg. Poluanţi organici persistenţi 20 iei RON/kg. autorizaţi potrivit legislaţiei în vigoare privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. şlamurile carbonifere 4 lei RON/m2/an. reabilitarea zonelor afectate de poluare. cenuşa de termocentrală 4 lei RON/m /an. care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu.04 lei RON/kg. Sumele fiind reţinute prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori şi/sau valorificatori. Metale grele: plumb 12 lei RON/kg.

47 . Reabilitarea zonelor afectate de poluare.contribuţia pentru prelucrarea lemnului se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a produselor obţinute şi se achită de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului. contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a sortimentelor de lemn obţinute şi se achită de administratorul. a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene . .. plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare. încasată de la producătorii şi importatorii care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării. respectiv proprietarul pădurii.Natura 2000. Suntem în secolul în care se trece de la utilizarea materiilor prime la reutilizarea substanţelor utile pierdute din tehnologiile anilor anteriori. alte operaţiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru Mediu. f) • • principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural . • Aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic. .o taxă de 1 leu RON/kg anvelopă. Educarea şi conştientizarea publicului. dobânzi. . respectiv proprietarul pădurii. precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul.o contribuţie de 3% din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare. .având ca modalităţi de implementare: Corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism. prin activitate proprie sau prin intermediul unui prestator de servicii.se referă la utilizarea raţională a materiilor prime în aşa fel încât să asigurăm o dezvoltare durabilă a societăţii. dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale. penalităţi de întârziere.în cazul exploatării masei lemnoase pe picior de către administratorul. Promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului. g) utilizarea durabilă a resurselor naturale .sumele încasate din rambursarea finanţărilor acordate.

Resursele naturale sunt epuizabile şi de aceea viitorul trebuie să promoveze cercetări fundamentale şi aplicative în acest domeniu. soluţiile de proiectare.2. Prin introducerea tehnologiilor „curate" (emisii de poluanţi aproape de zero).acest principiu este bine conturat în ţara noastră prin realizarea de programe internaţionale şi judeţul Bacău se poate lăuda cu două astfel de programe (prezentate anterior) şi în special cu implementarea unui număr important de prevederi din legislaţia europeană. asigură şi schimbul de informaţii privind tehnologiile nepoluante. Strategia Naţională privind Protecţia Atmosferei.publicul poate participa la luarea deciziilor privind mediul direct şi/sau prin organizaţii neguvernamentale. 5. 48 . la formarea unor specialişti în domeniu. h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor. 5. precum şi alte metode care acţionează asupra cauzelor. modalităţile de rezolvare a unor probleme cu implicaţii majore asupra sănătăţii umane. Valorificarea superioară a energiei de orice fel. Strategia naţională privind protecţia atmosferei este elaborată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. soluţii de refolosire a deşeurilor şi/sau distrugerea şi. producerea energiei având la bază cele mai bune tehnici. nu în ultimul rând. STRATEGII ALE PROTECŢIEI MEDIULUI Prezentarea unor strategii aparţinând autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sau altor ministere vor să fie exemple de modul în care se doreşte a se acţiona pentru rezolvarea problemelor de protecţie a mediului. i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului . pe lângă faptul că ajută la implementarea Directivelor Comunităţii Europene. în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul protecţiei atmosferei. se rezolvă şi această problemă a utilizării durabile.2. rezolvă problemele poluării. Colaborarea internaţională. precum şi accesul Ia justiţie în probleme de mediu .1.

1. Îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate. Strategia promovează conceptul dezvoltării durabile definit ca „modul de dezvoltare prin care sunt asigurate necesităţile în prezent. Îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în domeniu.Strategia naţională privind protecţia atmosferei are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a calităţii aerului. abordându-se şi aspecte privind protecţia stratului de ozon. cât şi prin implementarea măsurilor de control al emisiilor de poluanţi în atmosferă. se stabilesc cheltuielile necesare. În sensul conceptului de dezvoltare durabilă. calitate. se prezintă evoluţia prognozată a PIB precum şi cea a emisiilor de GES pentru perioada 2006-2012 precum şi realizările pentru 2003-2005. 5.1. Adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminarea efectelor negative asupra mediului. Obiectivele strategiei privind Protecţia Atmosferei. Pentru Menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de 49 . În tabelul nr. Respectarea obiectivelor privind calitatea aerului se realizează atât prin implementarea sistemului de gestionare a calităţii aerului. inclusiv în context transfrontier. protecţia atmosferei este luată în considerare avându-se în vedere impactul poluării aerului asupra calităţii vieţii şi asupra sănătăţii oamenilor. asigurându-se că dezvoltarea noilor politici se realizează cu respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. 1. 4. 3. Plecând de la evoluţia emisiilor de poluanţi în atmosferă şi ţintele pe care trebuie atinse pentru valorile maxime admise în emisie. fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile necesităţi". 2. Strategia urmăreşte stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială şi calitatea atmosferei.2. eficient din punct de vedere economic.2.

88% din PIB va fi alocat protecţiei mediului şi. Tabel 5.2% UM PIB Rata de crestere PIB Emisii GES Rata de crestere GES Mild Euro 2000 % Mil t CO2 vechi % 2003 47. exprimată în procente din PIB. 24 ore > de 3 ori pe an 8 ore din medii orare max.6 2004 2005 Realizări 51.3 187. 22 „Protecţia mediului" .7 160.5% din PIB să fie alocate protecţiei mediului. în consecinţă.1.6 2007 59.0 53.5 215.5 6.7 71. 0. 25 zile în 3 ani 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2010 50 .perioada 2006-2012 rata medie de creştere a PIB este de 5. pentru protecţia atmosferei.0 5.7 205.3 154.2 177. Evoluţia PIB şi a emisiilor de gaze cu efect de seră pe perioada 2003 -2012 Documentul de poziţie al României .8 198 5.1 5.4 2009 2010 Prognoză 67.9 2.7 6.6 2011 75. dat fiind că aceasta prin dispersia ei are un impact pe un mai mare număr de subiecţi.stabileşte ca aproximativ 2-2. în special.2 5. pentru protecţia Data intrării în Poluant Valoarea limită Perioada de mediere vigoare Benzen Monoxid carbon Dioxid de azot Dioxid de sulf Ozon de 5 g/m3 10mg/m3 200 g/m3 40 g/m3 350 g/m3 125 g/m3 120g/m3 1 an 8 ore ca valoare maximă din medii orare 1 oră >de 18 ori pe an.6 210. ar ajunge în jur de 25%.56% din PIB va fi alocat protecţiei atmosferei. aceasta ar însemna că 1.5 4. Valorile limită pentru emisiile de poluanţi atmosferici.4 4.0 3.0 1.4 3.86% în timp ce rata medie de creştere a emisiilor de GES este de 4.0 2008 63.2.9 Tabelel 5.7 2012 79. 1 an 1 oră > de 24 ori pe an.6 4. În scenariul unei strategii pe termen lung ar fi fost posibilă alocarea unui procent mai mare de fonduri din PIB pentru protecţia mediului şi.0 8.4 148.Cap.2 167.6 6.5 2006 56.2 5.0 5.4 5. Considerând că o creştere pe 10 ani a costurilor pentru protecţia mediului. asigurând resursele financiare pentru a dezvolta această strategie.1 5.

Registrul Naţional conţine conturi separate unde sunt înregistrate electronic certificatele de emisii de gaze cu efect de seră deţinute de fiecare persoană şi unde este evidenţiat modul în care aceste certificate şi unităţile de emisii de gaze cu efect de seră. 51 .HG 60/2008 . — 31 martie vegetaţiei şi a ecosistemelor Obiectivele pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor sunt diferite de cele pentru protecţia sănătăţii populaţiei. pentru protecţia Poluant NOx SO2 Valoarea limită 30 g/mc 20 g/mc Perioada de mediere Data intrării în vigoare 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007 1 an 1 oct.O. nr.asigurarea contabilizării corecte şi corespunzătoare a cantităţii atribuite. Înfiinţarea şi operarea Registrului Naţional este necesar pentru: . Registrul Naţional asigură evidenţa contabilizării corespunzătoare a operaţiunilor electronice de emitere. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este desemnată Administratorul Registrului. 1088/2005 . pentru aceiaşi poluanţi şi sunt aplicabile în general în zonele rurale. anulării.Tabel 5.aprobarea Planului Naţional de Acţiune privind Schimbările Climatice. .3.urmărirea emiterii. nr.H.Obiectivele privind calitatea aerului ambiental.prin care. transfer şi anulare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. . pentru a securiza reducerile de emisii provenite de la proiecte de tip „Implementare în comun" şi pentru a îndeplini cerinţele de monitorizare ale Protocolului de la Kyoto. inclusiv a operaţiunilor electronice cu unităţi de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto.3.G.aprobarea Planului naţional de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 şi 2008-2012 . l877/2005 . deţinere. unde protecţia mediului faţă de depunerile acide este foarte importantă. . 5. înlocuirii.M. reţinerii şi reportării unităţilor de emisii de gaze cu efect de seră. PLANUL NAŢIONAL AL EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ Până în prezent au fost emise următoarele prevederi legislative: . deţinerii. .

provoacă emisii de substanţe şi particule care se degajă în atmosferă putând atinge concentraţii nocive. Aceasta poate să apără fie datorită creşterii concentraţiei în aer a unor constituenţi normali ai atmosferei (bioxid de carbon.S. etc. percepe o taxă operatorilor la deschiderea unui cont în Registrul Naţional şi un tarif corespunzător operării respectivului cont. Poluarea atmosferei afectează calitatea vieţii la scară planetară .). fumul. PROTOCOLUL DE LA KYOTO Atmosfera este unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorită capacităţii sale limitate de a absorbi şi a neutraliza substanţele eliberate continuu de activităţile umane Creşterea producţiei de energie. ozon etc. peroxid de azot. sulful.E. etc.prevăzute de Protocolul de la Kyoto. la încălzirea locuinţelor. Regulamentul privind administrarea şi operarea Registrului Naţional se elaborează de către ANPM şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Printre cele mai frecvente substanţe poluante din atmosferă sunt: anhidrida sulfuroasă. Motoarele cu explozie internă utilizate în transporturi. fie pătrunderii în atmosferă a unor compuşi străini acestui mediu (elemente radioactive. lemne) în unităţi industriale. emise electronic de către administratorul Registrului Naţional. arderea gunoaielor sunt tot atâtea cauze care fac ca în ultimul timp sa devină tot mai acută poluarea atmosferei. circulaţia rutieră şi aeriană. arderile de combustibili gazoşi. industria chimică. oxizi de azot. în general. metalurgică.).4. 5. G. oxidul de carbon. ea reprezintă consecinţa unor activităţii umane şi este un fenomen actual al vieţii urbane. de ciment. prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi se constituie venit la administratorul Registrului Naţional. ANPM. Majoritatea poluanţilor atmosferici pornesc de la arderi care generează energie. sunt tranzacţionate electronic de respectiva persoană. 52 . substanţe organice de sinteză. Cuantumul tarifului corespunzător operării unui cont se stabileşte anual. lichizi sau solizi (cărbuni. hidrocarburile policiclice. Administratorul Registrului Naţional.

care a crescut cu 30% pe parcursul ultimelor 200 de ani. Pe măsură ce Pământul se încălzeşte el emite căldură chiar şi după ce nu mai este expus la lumina solară. Aşa numitele "gaze cu efect de seră" fac atmosfera să capteze mai multă radiaţie aşa că se încălzeşte mai mult decât ar trebui. în primul rând. oxid azotos. Fără ea temperatura medie la suprafaţă ar fi de -18 grade. petrolului şi gazului natural (in automobile.XIX include creşterea nivelului mării cu 10-25 cm. Temperatura medie globală a aerului la suprafaţa Pământului a crescut cu 0. Alte dovezi ale creşterii temperaturilor globale din sec. Producerea şi degajarea în atmosferă a gazelor care produc efectul de seră a dus la creşterea uşoară a temperaturii medii a planetei cu unele consecinţe pentru mediu 53 . ca rezultat al schimbărilor utilizării Pământului (defrişarea) şi arderii cărbunelui. reducerea învelişului de zăpadă din emisfera de nord (din 1973 până în prezent) şi creşterea temperaturilor Pământului în stratul de sub suprafaţă. metanul. dioxidul de azot şi unele tipuri de clorofluorocarburi) împiedică disiparea căldurii produsă de pământ în spaţiu. metan şi ozon. Căldura este radiată din nou spre suprafaţa Pământului care este încălzită suplimentar. Volumul multor gaze de seră în atmosferă creşte. O parte din căldură e captată în atmosferă dar restul este eliberat în spaţiu. dioxid de carbon. Unele gaze din atmosferă (vaporii de apă. ozonul. dioxidul de carbon. În ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil şi a apărut un nou tip de gaz CFC (clorfluorocarburi).60C de la sfârşitul sec al XIX . Căldura de la soare pătrunde prin atmosferă şi o încălzeşte şi odată cu ea şi suprafaţa planetei. În condiţii naturale vaporii de apă sunt cei mai eficienţi în producerea efectului de seră. Câteva din gazele cu efect de seră sunt: vapori de apă. îndeosebi al CO2.30. micşorarea gheţarilor din munţi. Fenomenul este cunoscut şi sub numele de efect de seră.GAZE CU EFECT DE SERĂ Pământul e menţinut la o temperatură ridicată de atmosfera care acţionează ca o haină. industrie şi generarea electricităţii). Acesta are un efect de captare foarte mare (o moleculă este de 12-16 mii de ori mai eficientă la absorbţia radiaţiei infraroşii decât una de CO2). Activităţile umane pot schimba clima.lea.

Metanul (18%). arderea lemnului. generat de arderea combustibililor fosili. Din reprezentarea grafică a emisiilor anuale de gaze cu efect de seră CO. moleculele de ozon care cad din atmosferă intră în reacţie cu poluanţi ca: metan. produs prin arderea combustibililor fosili.1. de materialele fecale. formând picături de acid sulfuric şi deci apariţia fenomenului de smog. deoarece trioxidul de sulf reacţionează rapid cu vaporii de apă existenţi în atmosferă. arderea lemnului. . . CH4 comparativ anul 2007 cu 2006. degradarea calităţii vieţii în unele zone). această asociere creşte pe măsura diminuării temperaturii.(creşterea nivelului suprafeţei oceanelor. etc. CO2. arderea lemnului. cum ar fi cărbunele şi petrolul.Oxizii de azot (12%). Existenţa trioxidului de sulf în stare de gaz în aer este posibilă numai dacă concentraţia în vapori de apă este foarte scăzută. dioxizi de carbon şi azot care rezultă în principal de la maşini. tăierea pădurilor.Ozonul de suprafaţă (12%). produs de vite. . vegetaţiei şi a combustibililor fosili. 54 . Fig. Gaze cu efect de seră pe anul 2007 comparativ cu anul 2006 Poluarea cu oxizi de sulf se referă în special la bioxidul de sulf şi trioxidul de sulf. Astăzi bioxidul de sulf este considerat ca una dintre cele mai dăunătoare substanţe din aer. Cele mai importante gaze care generează efectul de seră sunt: .Dioxidul de carbon (59%). 5. se observă o scădere a acestor emisii. gazele de eşapament. În stare gazoasă trioxidul de sulf este foarte puţin asociat.

Oxidul de azot este unul din componenţii smogului din marele oraşe. motoare.) Emisiile de 55 . Dintre oxizii de azot care au un rol important în poluarea atmosferei sunt monoxidul de azot şi bioxidul de azot. Emisiile anuale de CO si CH4 pe anii 2006 si 2007 Bioxidul de sulf este un poluant aproape permanent al oraşelor provine din siderurgie. Este dificil de determinat cu exactitate. dar principala sursă o constituie combustiile la temperatură ridicată şi unele procese industriale.2. vehicule cu motor. -anul 2007. 5. care efecte sunt rezultatul direct al acţiunii oxizilor de azot şi care al acţiunii poluanţilor secundari produşi în ciclul fotolitic al oxizilor de azot. Are grad ridicat de toxicitate şi provine din industria fertilizanţilor. termocentrale. Asupra oamenilor acţionează ca iritant al aparatului respirator. se găseşte în apropierea platformelor de gunoi sau în urma unor procese industriale (fabrici de acid azotic. de la avioane. industria farmaceutică etc. etc. Fig. Acţiunea concentraţiilor ridicate de bioxid de azot asupra plantelor sar putea datora şi formării de acid azotic. Prezenţa bioxidului de sulf în atmosferă constituie principala cauză a proceselor distructive asupra plantelor. Prezenţa oxizilor de azot în atmosferă produce prejudicii asupra plantelor. Amoniacul este un gaz mai uşor decât aerul. amoniac. Aceşti oxizi pot emişi în aerul atmosferic în urma unor procese biologice naturale. îngrăşăminte azotoase. de la cuptoarele industriale.• • -anul 2006. prin arderile incomplete ale combustibililor utilizaţi care eliberează în atmosferă sulf sub formă de SO2. cocserii. rafinăriile de petrol. rafinării.

care nu sunt reglementate de Protocolul de la Montreal. amoniacul din aer. (II) protecţia şi sporirea mijloacelor de absorbţie şi a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de seră.HFC-uri. ajunge în apele de suprafaţă unde are ca efect.CO2. Fiecare parte pentru a-şi îndeplini angajamentele privind limitarea cantitativă şi reducerea emisiilor GES. (III) promovarea unor forme durabile de agricultură in lumina consideraţiilor privind schimbăile climatice. va trebui: • să aplice şi/sau să elaboreze politici şi măsuri în concordanţă cu circumstanţele sale naţionale. perfluorocarburi . reducerea de taxe şi de subvenţii în toate sectoarele producătoare de 56 . hexafluorură de sulf .CH4. luand în considerare angajamentele rezultate din acorduri de mediu internaţionale relevante. valorificarea şi folosirea crescandă a formelor noi de energie regenerabilă. metan . printre altele. inhalate în cantităţi mari au ca efect sufocarea. Deoarece amoniacul se dizolvă foarte uşor în apă. antrenat de precipitaţii. (IV) cercetarea. şi eutrofizarea acestora.amoniac. stimularea fiscală. (V) reducerea progresivă sau eliminarea gradată a imperfecţiunilor pieţei. promovarea.PFC-uri . care dispare o dată cu reducerea cantitativă a emisiei. promovarea practicilor de gospodărire durabilă a pădurilor. favorabile protecţiei mediului. hidrofluorocarburi . avansate. impădurirea şi reîmpădurirea. protoxid de azot .SF6. a tehnologiilor de reţinere a bioxidului de carbon şi a tehnologiilor noi. şi în scopul promovării unei dezvoltări durabile. cum ar fi: (I) mărirea eficienţei energetice în sectoarele semnificative ale economiei naţionale.N2O. Protocolul de la Kyoto Cele 6 gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto sunt: • • • • • • dioxid de carbon .

precum şi în producerea. (VI) încurajarea reformelor adecvate în sectoarele semnificative vizate în promovarea politicilor şi măsurilor care limitează şi reduc emisiile de gaze cu efect de seră.E. Fig.S. 5. transportul şi distribuţia energiei. nereglementate de Protocolul de la Montreal. (VIII) limitarea şi/sau reducerea emisiilor de metan prin recuperare şi folosire în managementul deşeurilor.gaze cu efect de seră şi care acţionează în vederea indeplinirii obiectivelor convenţiei. în sectorul de transport. Graficul de mai jos reprezintă evoluţia emisiilor de G. nereglementate de Protocolul de la Montreal. (VII) măsuri de limitare şi/sau de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. precum şi aplicarea instrumentelor de piaţă.3. Emisii de gaze cu efect de seră comparativ cu ţinta Kyoto 57 .

în perspectiva pietii regionale de energie. a apei şi a solului. 9. Folosirea combustibilului de transport rezultat prin aceste procedee. Combustibilii lichizi folositi la transport sunt caracterizati de faptul ca au un continut de hidrogen de 12 – 15 %. Pentru reducerea poluării se folosesc metode care reţin substanţele poluante sau care reduc oxizii. Convertirea carbunelui in lichid se face prin adaugare de hidrogen sau inlaturare de carbon. La nivel mondial. inca din anii 1930. in timp ce carbunele are un continut de hidrogen de 5 % si un nivel ridicat al concentratiei de carbon. reusind in cele din urma sa asigure prin convertirea carbunelui. Numeroase procese. 58 . 4. 8. 5. este cu 50 % mai poluant. Perspectiva industriei extractive a carbunelui autohton este legata de capacitatea de modernizare tehnologica si manageriala pentru adaptarea la cerintele pietei unice europene. au fost dezvoltate si perpetuate in acest sens. Africa de Sud este singura tara in care procesul de lichefiere a carbunelui are loc si in care exista mai multe uzine operationale. atunci cand este folosit pentru transport. insa din pacate. 3. in Romania inca nu s-au investit bani pentru dezvoltarea acesti tehnologii. lichefierea carbunelui reprezinta urmatorul pas pentru rasturnarea suprematiei petrolului. 2. Lipsa de rezerve de petrol si gaze naturale. 60 % din necesarul de combustibil de transport. a fortat aceasta tara sa investeasca si sa dezvolte procedee operationale de lichefiere a carbunelui. directe si indirecte. 6. cunoscute si dezvoltate de alte tari. CONCLUZII 1. dar isi va pastra statutul de resursa energetic epuizabila. Cărbunele ocupă o pondere importantă în balanţa de resurse energetice pentru producerea energiei electrice si a combustibilului industrial si domestic dar extinderea utilizării sale în ultimele decenii a fost limitată de faptul că este o sursă majoră de poluare a atmosferei.6. Carbunele va continua sa reprezinte o resursa energetica importanta si în viitor. dar abundenta de rezerve de carbune. 7.

11. prin amplasarea de unor dispozitive de captare si stocare a CO2. sa lucreze la dezvoltarea unor mecanisme de prevenire si / sau diminuarea a poluarii aerului. Comisia Europeana a inceput in 2007. 59 .10. Cărbunele poate contribui la securitatea aprovizionării cu energie şi la economia europeană şi mondială doar dacă se utilizează tehnologii care să permită reducerea drastică a efectelor nocive ale acestuia asupra mediului. Pentru combaterea efectelor nocive.

4. Ed. Protecţia mediului în energetică. Bucuresti. E. Ed. Ed. Cazimirovici.T. B. Axinte. http://www. Moldovan. Dragan. M.umich. 6. E. 2001. P. Latina.ro/ 11.org/ 13. Ion. V. Brabie. Gutman. Banu. I. M. http://www. Bucuresti.edu/ 15. Galaţi.gov. Tehnologii metalurgice. 1984. http://en. Nagy.wikipedia.npr.ro/ 9. Ed. S. L. A. 7. Tehnică. 2000. 5. Bucureşti. Tocaci. Axinte. ISBN 973-641-037-4. Didactica si Pedagogica. http://www. Tehnologia cocsului metalurgic. http://www.anpm. V. Didactica si Pedagogica. Berca. O. Pirogenarea carbunilor. Galati. I. Falk.com/ 60 .uk/ 12. Elemente de Ingineria şi Protecţia Mediului. Badea. http://www. Editura Ceres. E.org/ 14. Ed. Florian.bis. Produse carbochimice. 2007 . Indumar de laborator. 1977.ro/ 10.calitateaer. http://www.VII. Galati. 2000. Bucureşti.planete-energies. http://www.7. Arionda. 1998. 4. I. Ecologie generală şi protecţia mediului. 8. ISBN 973-98414-9-X. Tehnologia materiilor prime utilizate in metalurgie. 3.mmediu. V. BIBLIOGRAFIE 1.1984. S. Radovici. 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful