Separarea celor doua tipuri de drept este inca de la inceputurile dreptului, si cum era si normal,romanii au fost primii

in a defini cele doua tipuri de drept: „publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat,privatum quod ad singulorum utilitate pertinent” care in traducere aproximativa ar fi ca: „dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman,privat atunci cand serveste interesele individului in parte”.Aceasta definitie este si astazi actuala deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua ramuri in functie de intersele cui le apara si la cine se aplica: individul ca entitate de sine statatoare, respectiv societatea,in ansamblu de indivizi. In decursul timpului diversi teoriticieni ai dreptului au incercat sa gaseasca alte criterii de delimitare a celor doua tipuri, dar fara a avea rezultate satisfacatoare.Astfel diversele incercari au incercat sa delimiteze cele doua tipuri de drept in functie de subiectul la care se aplica o norma juridica: acest criteri nu permite o delimitare precisa si fara confuzii deoarece de cele mai multe ori subiectul poate sa se intercaleze, iar cel mai bun exemplu este propietatea-personala, de stat sau a societatii(bun comun).Scoala engleza a incercat delimitarea celor doua tipuri pe baza unor delimitarii a drepturilor de care se poate bucura individul: drepturi absolute sau drepturi relative.Nici aceasta idee nu are fundamente solide si nu este utilizata. Cu toate ca definitia romana este inca actuala ea nu mai poate sa isi pastreze rigiditatea, deoarece la ora actuala statul nu mai actioneaza exclusiv ca persoana juridica de drept public si ca persoan juridica de drept privat. Unul dintre cei mai mari teoriticieni romani in domeniul, Paul Negulescu,in Tratatul sau de drept administrativ preciza ca impartirea romana este important sa fie mentinunta deoarece: 1. Normele dreptului privat sunt mult mai stabile decat cele ale dreptului public.El isi bazeaza afirmatia pe faptul ca in decursul timpului notiunile drept privat nu au cunoscut mari modificari de la romani pana in prezent. 2. Calitatea de subiect de drept public difera de cea reglementata de dreptul privat.Aceasta afirmatie face referire la faptul ca pentru a putea fi in postura de subiect al dreptului public,persoana in cauza trebuie sa aiba capacitate de exercitiu,cu alte cuvinte,in tara noastra,sa aiba varsta majoratului.Unele drepturi ce decurg din notiunea de drept public necesita si alte conditii suplimentare pentru a fi exercitate:dreptul la vot necesita si cetatenie.

Raporturile de drept public sunt caracaterizate prin aceea ca intotdeuna unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate publica.Pentru dreptul public ele sunt imperative.reglementează politica financiar fiscală statului . . adică o relație socială formată pe baza unei norme juridice comerciale și în care participanții devin titulari de drepturi și obligații comerciale și a căror poziție juridică este egală.dreptul administrativ .Prin aceasta afirmatie se face distinctia si intre forma de manifestare a actului de drept public care.fiind in general unilateral.care impun o anumita conduita.dreptul constitutional .reglementează raporturile patrimoniale si nepatrimoniale în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi. pe baza principiului egalitatii partilor in raporturilor civile.flexibile si permit ca partile sa negocieze de comun acord finalitatea acestora.rigide. Dreptul penal prin Codul Penal și alte legi stabilește care din acțiunile sau inacțiunile oamenilor au caracter penal și astfel necesită o tragere la răspundere a personei sau persoanelor care se fac vinovate. Dreptul public cuprinde: . 4.dreptul financiar . iar in forma de manifestare este cea a consensualismului.adica a modului de redactare a continutului normelor juridice se inregistreaza importante distinctii dupa cum norma apartine dreptului public sau privat.reglementează raporturile juridice la nivel de stat Dreptul privat cuprinde: .dreptul penal . precum și condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective. unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei.este definit ca fiind o ramură a dreptului privat.dreptul civil .publica respectiv privata normele difera radical.bucurandu-se de prezumtia de legalitate are caracter obligatoriu si executoriu. pe cand pentru dreptul privat ele sunt permisive.dreptul familiei .dreptul international public . . .cuprinde norme de reglementare a relațiilor sociale ce au la bază familia .In cele doua sfere.partile implicate cautand sa ajunga la un consens in ce priveste obligatiile si drepturile ce decurg dintr-un raport juridic.dreptul comercial .reglementează relațiile dintre individ și societate.iar partile nu se afla in pozitie de titulare egale de drepturi si obligatii. Obiectul dreptului comercial este raportul juridic comercial.Pe de alta parte in dreptul privat partiile se afla in pozitie de titulare egale de drepturi si obligatii.cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor individuale și colective care se nasc între patroni (persoane fizice sau .3.reglementează politica financiar fiscală statului . Sub aspectul tehnicii juridice. individ ca membru al societății organizate (în stat) și societatea în întregul ei (statul).reglementează organizarea etatică a statului . cuprinzând ansamblul reglementărilor privind relațiile sociale cu caracter de comercialitate. în calitatea lor de participante la raporturile juridice civile.ceea ce presupune bilateralitate.dreptul muncii .

altele decât cele cu caracter penal.de Paul Negulescu .Constitutia are doua sensuri generale:unul politic si unu juridic.de Nicolae Popa Dreptul international public.aspecte legate de statutul cetateanului. O constitutie se poate gasi sub forma scrisa sau poate fii cutumiara. In cadrul dreptului public o importanat deosebita o are dreptul constitutional. Conotatiile juridice suunt legate de aspecte cum ar fi evolutia in decursul timpului. reglementarea anumitor valorii spirituale si politice. Romania are o constitutie rigida care pentru a putea fi revizuita are nevoie de o procedura speciala.de Antoine Iorgovan Tratat de drept administrativ. Izvorul acestor relații îl constituie contractul individual de muncă.persoane juridice) și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor.dreptul procesual civil .reglementează raporturile juridice dintre persoane fizice sau juridice ce au în componență un element de extraneitate. Conotatiile juridice sunt sub doua aspecte: • aspect material care defineste ansamblu normelor care reglementeaza forma de guvernamant a unui stat.La randul lor constitutiile scrise pot fii rigide sau flexibile.de Grigore Geamanu Tratat de drept administrativ.modalitatea si timpul guvernarii si toate aspectele legate de constitutia unui stat. Bibliografie selectiva Teoria generala a dreptului.reglementează modul de desfășurare a proceselor în instanță.intr-o societate a unei constitutii.dreptul international privat . . • aspectul formal care se refera la posibilitatea adoptarii in conditi speciale a unor norme juridice.raporturile existente intre partidele politice si intre stat si cetateni si cuprinde ansamblul de legii organice si unele legii ordinare.Diferenta intre constitutile rigide si cele flexibile este ca acestea din urma pot fi modificate ca orice lege obisnuita. .Acesta reglementeaza forma in care este organizat un stat.

Aceasta distictie doctrinara nu a fost insa cosacrata si de catre dreptul public al vechiului regim francez. supuse impreuna inalienabilitatii. Exercitarea dreptului de proprietate de catre stat sau o colectivitate locala asupra bunurilor domeniului lor este supusa unor regulispecifice. renunta la principiul inalienabilitatii instaurat de vechiul drept. cursuri de ape navigabile s. “insusirii” private. care se suprapun or se adauga regimului general al proprietatii reglementat de dreptul comun. aparand la jumatatea secolului al XIX-lea.). caruia ii va da un nou continut “curatat” de toate drepturile incorporate. In Evul Mediu. din domeniul national. care nu era decat depozitarul si “superintendentul” acestora. Primele nu erau susceptibile aproprierii. Compozitia domeniului Coroanei era eterogena datorita prezentei drepturilor incorporate (regale. . in functie de apartenenta acestora la domeniul public sau privat. Revolutia de la 1789. malurile marii) de alte componente ale domeniului regal. fiscale. radele porturilor. fara a antrena insa consecinte juridice: bunurile mentinate faceau parte. seniorale) alaturi de elemente materiale (drumuri. va transfera de la rege catre natiune sediul domeniului. “domeniul Coroanei” ingloba toate bunurile detinute de catre monarh de la investitura sa. ca si celelalte. considerand ca acestea nu pot face obiectul unei aproprieri particulare. strazi. Revolutionarii vor da o destinatie speciala diferitelor cai de comunicatie: tarmul marii. nici chiar din partea regelui. adoptat prin Decretul din 22 noiembrie – 1 decembrie 1790.. Era un prim pas catre distinctia domeniului public si a domeniului privat.Legatura juridica dintre titularii domeniului si bunurile care alcatuiesc domeniul este contituita prin intermediul intitutiei proprietatii. piete.a. in doctrina s-a manifestat si ideea ca in cadrul acestui ansamblu trebuie sa se distinga bunurile afectate folosintei tuturor (cai de comunicatie. zonele riverane. Desi timid. punand in practica principiul suveranitatii nationale. este relativ recent. Celelalte bunuri erau susceptibile aproprierii. precum si pe cele aduse de catre acesta in momentul accesiunii la tron. Codul domenial. Conceptul unei distinctii intre bunurile persoanelor publice. rauri etc.

intra in domeniul public de indata ce sunt afectate unei utilizari publice sau unui serviciu public. cladirile si bunurile utilizate pentru functionarea prestarea serviciilor publice. domeniului public ii sunt atasate caile de comunicatii. V. Este meritul doctrinei de a fi contribuit la conturarea distinctiei actuale in masa bunurilor domeniale.” Pe baza acestei reglementari s-a facut distinctia intre domeniul public si domeniul privat. s-a considerat ca bunurile statului. statul nu este decat paznicul domeniului.T. pe care legiuitorul a ratificat-o prin Legea din16 februarie 1851 cu privire la statutul proprietatii in Algeria. care nu sunt proprietate perticulara. Ca si regele Frantei. domeniul public. drumurile mici si ulitele. Prudhon. de interes national.civ. judetelor si comunelor. supus principiului inalienabilitatii. In literatura de specialiate s-a apreciat ca notiunea domeniului public trebuie aplicata “ansamblului bunurilor utilizate sau exploatate de sau pentru colectivitatile umane”. Toate bunurile detinute de catre stat alcatuiau domeniul sau public. . porturile naturale sau artificiale. fiind supuse aceluiasi regim juridic. adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii. Existenta unui drept de proprietate asupra domeniului statului continua a fi respinsa. puterea omului asupra lucrurilor cuprindea trei grade diferite: domeniul suveranitatii. oricare ar fi natura lor. malurile unde trag vasele si indeobste toate partile din pamantul Romaniei. cu mici exceptii. In concluzie. sunt considerate ca dependinte ale domeniului public. Jurisprudenta. Prin acest text se stabileste ca „drumurile mari. se va alatura acestei conceptii doctrinare bazate pe dualitatea domeniului colectivitatilor publice.Oroveanu) Articolul 476 C. bunurile care prin natura lor sau prin destinatia legii sunt de uz sau de interes public. are meritul de a fi sistematizat aceste ideiintr-un ansamblu coerent in lucrarea sa Tratatul domeniului public (1833 – 1834). care sunt in sarcina statului. 538 – 541) face din stat un proprietar ca oricare alta persoana. considerandu-se ca domeniul public este alcatuit din bunurile afectate utilizarii generale si nesusceptibile de a fi proprietate particulara. Intr-o alta aopinie. monumentele publice. roman utilizeaza notiunea domeniului public in acceptiunea domeniului statului. fluviile si raurile navigabile sau plutitoare. (M. profesor la Facultatea de Drept din Dijon. Acest autor sustine necesitatea admiterii pentru anumite bunuri publice a unui regim exorbitantde la dreptul civil. tarmurile.Codul napoleonian (art. Potrivit lui Prudhon. “superintendentul” sau. domeniul privat.

. orasului sau comunei. judetului. care nu fac parte din domeniul public si sunt proprietatea statului. alcatuiesc domeniul privat al acestora.Celelalte bunuri mobile sau imobile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful