NICOLAE ISTUDOR

DEZVOLTAREA RURALĂ ŞI REGIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN PERSPECTIVA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ŞI A MEDIULUI

NICOLAE ISTUDOR
DEZVOLTAREA RURALĂ ŞI REGIONALĂ A ROMÂNIEI ÎN PERSPECTIVA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Editura ASE Bucureşti 2006

CUVÂNT-ÎNAINTE
Lucrarea “Dezvoltarea rurală şi regională în perspectiva integrării în Uniunea Europeană abordează principalele probleme de dezvoltare rurală şi regională a României , din punct de vedere economico-social, vizând integrarea spaţiului rural românesc în cel european, în contextul reformelor şi al extinderii Uniunii Europene către ţările din Estul Europei. Tematica şi conţinutul oferă specialiştilor din domeniul agricol şi al dezvoltării rurale, studenţilor şi tuturoe celor interesaţi să studieze economia agroalimentară şi rurală, precum şi potenţialilor investitori din mediul rural, beneficiari ai fondurilor comunitare, posibilitatea să cunoască şi să se informeze cu privire constrângerile politicii agricole comunitare şi de dezvoltare rurală, la exigenţele noii reforme PAC în consens cu evoluţiile pieţei şi accelerarea globalizării. Totodată prezenta lucrare aduce în atenţia celor interesaţi avantajele pe care aderarea României le are, în urma încheierii acestui proces, ba mai mult reprezintă un ghid interesant din cum ar trebui gestionate fondurile europene destinate agriculturii, dezvoltării rurale şi regionale. Materialele bibliografice studiate şi care au stat la baza finalizării acestei lucrări au fost analizate cu obiectivitate şi prezentate cu un singur scop – acela de a contribui la creşterea competitivităţii agriculturii româneşti şi de dezvoltare a spaţiului rural în vederea diminuării , în prima etapă, şi a eliminării, în final, a decalajelor mari care există, în prezent între agricultura şi spaţiul rural românesc şi agricultura şi spaţiul rural european. Informaţiile şi părerile formulate de autor în lucrare sunt rezultatul unei experienţe trăite din primul moment al conştientizării, de către autorităţile române, a importanţei dezvoltării rurale (începutul anului 2004) în ansamblul dezvoltării economico-socială a unei ţări, pretinse a fi europene, începând cu anul 2007. Totodată, bibliografia foarte vastă a fost de mare ajutor pentru a cuprinde, într-o singură lucrare, problemele atât de complexe ale dezvoltării rurale şi regionale, motiv pentru care le sunt recunoscători tuturor celor care au publicat materiale pe această temă. Autorul lucrării s-a consultat cu specialiştii din domeniu, mai ales cu cei din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi din Academia de Studii Economice în scopul de a prezenta aspecte cât mai concrete şi actuale, prin îmbinarea exigenţelor stiinţei economice şi de politică agroalimentară cu practica din domeniu. Orice sugestie de îmbunătăţire a acestei lucrări este binevenită. Autorul

CAPITOLUL 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA REGIONALĂ 1.1. Conceptul, obiectivele şi principiile dezvoltării regionale
Fiecare ţară, indiferent de gradul de dezvoltare economică şi socială, se confruntă cu probleme în dezvoltarea economică echilibrată a teritoriului, determinate de o serie de factori obiective şi subiectivi care determină dezvoltarea inegală a zonelor economice. Inegalităţile dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei ţări apar datorită, în principal, acţiunii următorilor factori : a) modificarea condiţiilor economice prin dezvoltarea unor noi ramuri ale economiei sau intrarea unora vechi în declin; b) concentrarea creşterii economice în anumite regiuni; c) existenţa unor regiuni slab populate sau cu producţie provenită, în mare parte, din sectoarele primare; d) migraţia populaţiei către zonele dezvoltate. Diferenţele de dezvoltare din interiorul fiecărei ţări au început să se simtă mai mult în momentul în care a apărut ideea creării unui spaţiu european unic, datorită implicaţiilor pe care le are realizarea a cestui deziderat, cum ar fi : a) apariţia necesitatea elaborării şi implementării unei politici de dezvoltare regională pentru a promova dezvoltarea armonioasă a întregului spaţiu european unic; b) UE va ţinti la reducerea diferenţelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi creşterea regiunilor mai puţin favorizate. Politica de dezvoltare regională îşi propune ameliorarea, pe termen lung, a condiţiilor economice regionale. Obiectivul principal al acestei politici îl reprezintă reducerea disparităţilor teritoriale şi realizarea unui echilibru relativ între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone sau asigurarea unei anumite echităţi interregionale. Pornind de la obiectivul principal al politicii de dezvoltare regională, obiectivele fundamentale ale strategiei de dezvoltare regională vizează următoarele aspecte: a) reducerea dezechilibrelor teritoriale prin încurajarea dezvoltării regiunilor care sunt în întârziere, crearea infrastructurilor în aceste zone şi controlul creşterii în regiunile care se dezvoltă în ritm rapid; b) ameliorarea calităţii vieţii prin crearea de locuri de muncă bine plătite şi dezvoltarea de activităţi de recreere; c) gestionarea resurselor naturale şi protecţia mediului; d) utilizarea raţională a teritoriului prin dezvoltarea echilibrată a zonelor urbane şi a celor rurale. Dezvoltarea regională reprezintă un proces complex de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor unei ţări sau a spaţiului european unic, capabil să asigure reducerea disparităţilor teritoriale şi să realizeze un echilibru relativ între nivelurile de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone, ţinând cont de gestionarea durabilă a resurselor naturale şi de protecţia mediului natural.

Pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurală este nevoie de asigurarea sursei de finanţare. Astfel, obiectivele politicii de dezvoltare regională avute în vedere de statele membre ale UE şi fondurile structurale utilizate pentru atingerea acestora sunt grupate în următoarele categorii : A) Pentru perioada 1994- 1999 au fost vizate următoarele obiective (şase ) împreună cu fondurile necesare realizării acestora : a) promovarea ajustării structurale a dezvoltării regionale, finanţate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) , Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă – orientare (FEOGAorientare), Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP); b) transformarea regiunilor, a regiunilor de frontieră sau a unor părţi ale regiunilor (inclusiv a zonelor aglomerate cu forţă de muncă şi a comunităţilor urbane) grav afectate de declinul industriei , finanţate prin FEDR, FSE; c) combaterea şomajului pe termen lung şi facilitarea integrării în muncă a tinerilor şi a persoanelor expuse excluderii de pe piaţa forţei de muncă, finanţate prin FSE; d) facilitarea adaptării muncitorilor de ambele sexe la schimbările industriale şi la schimbările din sistemele de producţie , finanţate prin FSE ; e) promovarea dezvoltării rurale prin două măsuri principale : - accelerarea ajustării structurilor din agricultură în cadrul reformei politicii comune pentru agricultură , finanţate prin FEOGA - orientare şi IFOP; - facilitarea dezvoltării şi ajustării structurale a zonelor rurale , finanţate prin FEOGA orientare şi IFOP; f) promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor cu o densitate a populaţiei extrem de redusă , finanţate prin FEDR, FSE, FEOGA- orientare şi IFOP. B) Schimbările care au avut loc de-a lungul timpului în spaţiul european s-au produs şi se vor produce pe trei axe principale, care vizează : realităţile specifice regiunilor; cadrul interregional, naţional şi internaţional şi condiţiile conjuncturale. Aceste schimbări au făcut ca, pentru perioada 2000 – 2006, să fie vizate trei obiective, împreună cu fondurile necesare susţinerii acestora, şi anume : a) promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor subdezvoltate ( cu un PIB inferior cotei de75% din media UE) , finanţate prin FEDR, FSE, FEOGA – orientare şi IFOP; b) sprijinirea transformării economice şi sociale a zonelor care se confruntă cu dificultăţi structurale ( restructurări, adaptarea la un nou sistem de producţie, la utilizarea unei noi tehnologii etc ), finanţate prin FEDR, FSE şi IFOP; c) sprijinirea adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie, pregătire şi încadrare în muncă , finanţate prin FSE. Pentru realizarea acestor trei obiective, pe perioada 2000- 2006, bugetul alocat de către Uniunea Europeană pentru dezvoltarea regională şi rurală (UE) se ridică la 245 mld euro ( 46% din PIB UE), distribuiţi astfel : - 184 mld. euro pentru fonduri structurale; - 18 mld. euro pentru fondul de coeziune, pentru ţările care au aderat recent la UE; - 43 mld euro pentru alocaţii către ţările candidate la aderarea la UE, inclusiv cele care au aderat în anul 2004. În cadrul reformei politicii de dezvoltare regională, au fost stabilite cinci principii de bază care stau la baza alocării şi gestionării sprijinului financiar destinat dezvoltării regiunilor rămase în urmă din punct de vedere economico-social:concentrarea, programarea, parteneriatul, adiţionalitatea şi monitorizarea.

. obligatoriu. . Astfel. începând. care a alcătuit Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică ( NUTS).nivelul IV – nu este întotdeauna definit.nivelul I – 4. .sursele de finanţare ce vor fi folosite pentru dezvoltarea regională.evaluarea impactului strategiei asupra mediului. locuitori. . . ceea ce implică faptul că ele presupuneau măsuri limitate la anumite regiuni sau părţi ale unor regiuni eligibile. în vederea unei dezvoltări durabile a regiunilor şi a tărilor beneficiare de fonduri europene. chiar. c) Concentrarea resurselor financiare disponibile. de către experţi ai CE. . următoarele capitole : . este unul dintre principiile de bază la care Comisia Europeană (CE) ţine foarte mult. a planurilor de dezvoltare regionale. .principalele rezultate realizate în urma desfăşurării de operaţiunilor structurale anterioare. Principiul programării. . b) Concentrarea geografică asupra anumitor zone eligibile. de la elaborarea acestora.analiza situaţiei socio.economică.nivelul II – 1. Aceste planuri trebuie să cuprindă.2 mil. în timp ce celelalte obiective se refereau la problemele orizontale. în perioada 1994-1999 au fost definite şase obiective principale de dezvoltare regională asupra cărora trebuia concentrat ajutorul. Comisia Europeană urmăreşte ca planurile de dezvoltare regionale să fie respectate cu stricteţe .evaluarea ex-ante. .negocieri între CE şi statul potenţial beneficiar de fonduri europene.Principiul concentrării reprezintă principiul central al reformei fondurilor structurale promovate de UE la finele secolului trecut care se bazează pe următoarele trei aspecte principale : a) Concentrarea geografică asupra unui număr limitat de obiective.strategia de dezvoltare naţională (inclusiv cea regională) şi obiectivele acesteia. dintre care trei şi jumătate din cel de-al patrulea erau de orientare regională. etapele programării de care trebuie să ţină cont fiecare stat potenţial beneficiar de fonduri europene sunt următoarele : . conform obiectivelor stabilite de Biroul de Statistică al Comisiei Eoropene.nivelul III – 400 mii locuitori. iar statele beneficiare au obligaţia de a prezenta planurile de dezvoltare regionale defalcate pe obiective. are în vedere repartizarea uniformă a unităţilor teritoriale.8 mil.evaluarea internă a planului de dezvoltare regională . EUROSTAT. locuitori. conform căruia fiecare stat este împărţit în zone administrative în funcţie de numărul populaţiei din respectivele zone. CE are obligaţia de a prezenta public scenariul financiar. vizează alocarea cu precădere a fondurilor către cele mai sărace dintre regiunile ţărilor candidate. nivelurile NUTS recunoscute în prezent sunt : . Astfel . În funcţie de acest criteriu. .nivelul V – 4000 locuitori. .

Este foarte important să se cunoască că monitorizarea este diferită de evaluare. Această abordare are menirea de a ajuta statele beneficiare să-si clarifice priorităţile care trebuie cuprinse în strategiile de dezvoltare regională. parteneriatul între CE. . a programelor operaţionale precum şi a unei cereri de asistenţă financiară. deoarece monitorizarea este o modalitate de a arăta ce se întâmplă. . cofinanţarea comunitară nu poate depăşi 75% din costurile totale eligibile ale proiectului. pentru care este necesară crearea de indicatori care să măsoare rezultatele şi impactul obţinut comparativ cu cele planificate precum şi cu costurile implicate. conform regulamentului în vigoare . . care urmăreşte promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă (cu un produs intern brut inferior cotei de 75% din media UE) şi a regiunilor îndepărtate. precum şi alţi actori sociali implicaţi în elaborarea sau implementarea programelor de dezvoltare regională ( în primul rând cu contribuţia substanţială a structurilor administrative locale şi regionale). a unor programe anexe de către statele beneficiare. adică ceea ce s-a întâmplat. În concluzie se poate spune că. Principiul monitorizării .adoptarea unui Cadru de sprijin financiar comunitar pe fiecare obiectiv propus în cadrul planului de dezvoltare regională. s-a trecut la stabilirea unor cote minime şi maxime ale cofinanţării : . care să identifice aranjamentele detaliate realizate pentru implementarea strategiei şi a priorităţilor asistenţei financiare. minim 25% din cheltuielile eligibile fiind efectuate pentru această măsură.pentru celelalte obiective. plafonul pentru sprijinul din fondurilor structurale este stabilit la 50% din costurile totale. schimbările de situaţii în privinţa dezechilibrelor regionale şi diferenţelor de dezvoltare. împreună cu autorităţile şi cu organismele desemnate de statul membru în contextul regulilor naţionale şi/sau practicilor sale curente. constă în efectuarea unei verificări regulate privind implementarea fondurilor structurale şi impactul acesteia din punct de vedere al obiectivelor propuse ( examinarea rezultatelor programelor ). prin modificările aduse în regulamentul fondurilor structurale . din anul 1993 şi până în prezent. în caz excepţional se poate merge până la 80% (insulele periferice ale Greciei au beneficiat de 85%) .prezentarea. dar mai ales să le aplice cu multă rigurozitate. - . Monitorizarea este efectuată de un Comitet de Monitorizare şi este de structurată pe două categorii : .elaborarea şi predarea. în timp ce evaluarea arată ce impact s-a realizat.monitorizarea operaţională.monitorizarea contextului general prin care se analizează. cu regularitate. Comisia Europeană a urmărit să definească clar cele cinci principii.în cazul regiunilor eligibile pentru Obiectivul 1 . spre informarea CE. care urmăreşte realizarea acţiunilor prin folosirea diferitelor mijloace şi resurse. . Principiul adiţionalităţii. Dintre indicatorii monitorizaţi cel mai important este PIB pe loc. Datorită problemelor care au apărut în decursul timpului. reprezintă un principiu foarte vechi al fondurilor structurale care are drept scop prevenirea folosirii acestor fonduri ca înlocuitor pentru schemele de ajutor naţional. de către statele beneficiare. statul beneficiar. Principiul parteneriatului. care prevede.

In consecinta. conform caruia Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională este structura publica. statele candidate la aderarea la UE care beneficiază de sprijin financiar sub forma fondurilor comunitare de tip structural trebuie să beneficieze de experienţa statelor membre. diferite de la o ţară la alta. ca si lipsa experientei practice in managementul acestor programe specifice (primul program regional incepand in toamna anului 1999). flexibilitatea constituirii si functionarii acestor structuri. iar cele opt agentii pentru dezvoltare regionala sunt structuri private.1. . concretizat în practicarea unei soluţii de compromis de genul urmator: . prin aplicarea prevederilor Legii nr. opt regiuni de dezvoltare (NUTS 2) entităţi teritoriale specifice. sociale. care au următoarele caracteristici : sunt structuri asemanatoare cu cele ale Uniunii Europene şi care au aparut in anul 1999. fara statut legal si nu sunt unitati administrativ . . politice şi geografice specifice. 1. prin asociere voluntară. fără statut administrative. De aceea a fost necesară înfiinţarea regiunilor de dezvoltare în România şi implicarea acestora în elaborarea documentelor dfe programare.pastrarea.teritoriale. pentru o perioada limitata de timp a procesului de programare si decizie la nivelul anterior adoptarii Legii 151/1998. pentru ţara noastră. elementul fundamental in demersurile teoretice si practice pentru fundamentarea strategiilor si politicilor de dezvoltare economica si sociala in plan teritorial. care a început să prindă contur în anul 1998. De asemenea. determinat fiind de centralizarea excesivă.În acest fel. structuri regionale se bazeaza pe existenta unui parteneriat institutional (public-privat).în conformitate cu legislatia nationala in vigoare.2. caracteristică aparatului administrativ din România. Structurarea teritoriului ţării noastre pe regiuni este redată în tabelul 1. Pentru a pregăti descentralizarea deciziilor de la nivel central în România au luat fiinţă. Procesul economico-social de dezvoltare regională a demaret destul de greoi. . neimplicarea acestora în elaborarea programele de dezvoltare duce la îngreunarea procesului de implementare a acestora . cele opt regiuni s-au constituit prin cooperarea voluntara a judetelor. Regiunea reprezita în cadrul politicii de dezvoltare regională a UE. un concept mai nou. deoarece fiecare stat dispune de condiţii economice. fără a copia modul în care acestea au realizat obiectivele de dezvoltare regională. au determinat ca sa se procedeze la un sistem mixt de gestionare a proceselor de dezvoltare regională. Structuri teritorial-administrative necesare gestionării dezvoltării regionale în România Dezvoltarea regională reprezintă. odată cu apariţia primei legi referitoare al acest fenomen. 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania.implicarea noilor structuri regionale in procesul programarii si al deciziei numai cu rol consultativ.

Aşa cum rezultă din datele tabelului 1.955 80.1.Călăraşi. . Suceava şi Botoşani.8 milioane de locuitori. Sălaj. cu o suprafaţă de cca 36.453 3. Prahova. Iaşi. Aceasta este urmată de regiunea de Sud-Est care are aproximativ 35.Vaslui.341 1.) 36. Mehedinţi.6 2.7 mii kmp şi o populaţie de peste 2.766 80.2 3. Neamţ.2. Principalii indicatori privind dezvoltarea regională a ţării noastre comparativ cu cei din ţările membre ale UE sunt prezentaţi în tabelul 1. Dâmboviţa.. Brăila. Sud-Vest 5. 8 mii kmp şi o populaţie de peste 3. Vest 29.Alba. Arad Cluj. Pentru o evaluare realistă a nivelului de dezvoltare regională a României este util a se compara situaţia din ţara noastră cu cea din ţările membre ale UE.7 8.743 Densitate (loc.Vâlcea Caraş-Severin.100 2.821 2.159 2.) 3.1 61.Timiş. Bihor. Tulcea.Vrancea. Hunedoara. Nord-Est Judetele Bacău. Galaţi Teleorman.Brăila Buzău.Satu Mare Braşov. Giurgiu.0 4. formată din judeţele . Sibiu.547 78.034 2.868 80. Iaşi.1. Botoşsani Constanţa. Repartizarea teritorială a României pe regiuni Regiunile geografice 1./kmp. Sud-Est 35. Vaslui.7 7. Bucuresti 1. alcătuită din judeţele : Bacău. Suceava.) 101.850 Populatia (mii loc.Tabelul 1. Nord-Vest 34. Vrancea şi Galaţi. de care trebuie să ne apropiem ca nivel de dezvoltare economico-socială. Gorj. Tulcea.Covasna.375 98. Maramureş. Sud 34. Harghita.762 2.7 milioane de locuitori.212 32. Constanţa. Ialomiţa.210 1213. Neamţ. Ilfov Suprafata (kmp. cea mai importantă regiune de dezvoltare a României este cea de Nord-Est.8 Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica “Anuarul statistic al Romaniei” 2003. Buzău.Mureş Bucureşti. Dolj.0 6. Argeş Olt. Centru 34. Bistriţa-Năsăud.

4 95. al Ministerului Agriculturii. In prezent.5 3 191 000 118 103.4 67. care reunesc populatia rurala a tarii.6 • barbati ani 74. 173/160/93 din martie 2004. respectind principiile Cartei Europene a Spatiului Rural. constructii % • servicii Rata somajului % Natalitate %o Durata medie de viaţă: ani 67.0 15.4 10.089 de sate in spatiul rural. raportand zona geografica la structura fondului . Principalii indicatori privind dezvoltarea regională a României comparativ cu UE.2 9. Structura populatiei ocupate % % • Agricultura % • industrie. Suprafata totală Km Densitatea populatiei loc/ km² Dinamica populatiei in 2002/2001 % Ponderea populatie rurale % Structura populatiei pe grupe de varsta % % • 0-14 ani % • 15-64 ani % • 60 de ani si peste PIB/loc. din suprafata administrativa a celor 2698 de comune existente pe întreg teritoriul tarii./kmp. conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritoriala. Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Integrarii Europene. Acestea au fost infiintate prin Legea 2/1968 privind organizarea administrativa a Romaniei.5 Uniunea Europena 376.238 100 4. Organizarea comunei asigura dezvoltarea economica.La acest nivel teritorial toata administratia publica centrala are propriile servicii descentralizate. defineste notiunea de spatiu rural prin componenta teritoriala. administrativa culturala si sociala a localitatilor rurale". structură administrativă similară cu NUTS 3.5* 100 17.Tabelul 1.700 100 36.2. Comunele sunt formate din unu sau mai multe sate.0 34.6 14. in prezent. O comuna este formata din unul sau mai multe sate dupa conditii economice. Spatiul rural din România este format. Romania 21.5 29.loc. în anul 2002 Populatia totală Mil. Aceasta situatie explica de ce documentele de programare si finantare de la bugetul de stat.2 39. Spatiul rural este constituit din toate comunele din Romania si este definit in articolul 5 al Legii 2/1968: “ comuna este unitatea administrativ teritoriala ce cuprinde populatia rurala unita prin interese comune si traditii. sociale.6 24. Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica “Anuarul statistic al Romaniei” 2003. geografice si demografice.0* 17. România are 41 de judete.3 66.8 8.0 46. culturale.9 • femei *Numai populatia din localitatile cu densitate demografica sub 100 loc. Padurilor si Dezvoltarii Rurale. O nouă definere a spaţiului rural a fost stipulată prin Ordinul comun nr. existand in total 13. Actul normativ.6 74. la care se adaugă Municipiul Bucuresti. care apartin administratiei publice centrale.(ppc) Euro/ loc.8 238391 91.1 5.7 100 17. au ca unitati locale de referinta judetele (NUTS 3) si respectiv comunele (NUTS 5).2 - Regiunile administrative din România sunt reprezentate de "judet".9 80.3 68.

Spatiul rural .01. Populatia medie a unei comune este de 3775 locuitori.7% din populatia tarii. Suprafata spatiului rural. iar 6.funciar şi la caracteristici dominante. de la cele care au doar cativa locuitori. Autoritatile comunale sunt partenerii locali ai autoritatilor judetene si regionale in realizarea politicii rurale. Predomina insa satele cu putini locuitori.0% din suprafata). Aceasta cocentreaza 88. capitala Romaniei. prin cuprinderea in interiorul cofinantarii eligibile a proiectelor de dezvoltare rurala. Exceptie face regiunea Bucuresti. dar exista o mare varietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice .19 milioane locuitori (la 1. insumeaza 212. O comuna este formata din mai multe sate. diferite de cele ale populatiei urbane. Definirea in acest fel a notiunii de spatiul rural.2% din comune au mai mult de 10 sate. Comuna este unitatea administrativa de baza pe teritoriul careia se implementeaza politica rurala. Numarul partenerilor locali variaza de la 266 comune in cazul regiunii Vest. Cel mai intins spatiu rural este in regiunea Nord-Est (94. Dimensiunea satelor variaza. in cuprinsul careia se gaseste si municipiul Bucuresti.9 locuitori/kmp. Populatia rurala din jurul Capitalei nu reprezinta decat 11. Satele prezinta o mare diversitate sub aspectul numarului de locuitori.4%) sunt formate din 1. revin 4.9 sate pe o comuna.7 mii kmp. la 492 in cazul regiunii Sud. reprezentand peste 89% din suprafata tarii. iar cea mai numeroasa populatie rurala este in regiunea Sud (55. de sub 47. referitoare la populatia si natura activitatilor desfasurate de aceasta in respectivele zone geografice. ca suprafata si populatie . nu are o pondere la fel de mare in toate cele opt regiuni de dezvoltare. 800.8% din intreaga populatie a regiunii. care are numai 37 de comune. numarul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. pana la sate cu peste 7000-9000 locuitori.7% din populatie). astfel delimitat. Un caz particular il reprezinta regiunea Bucuresti. lărgeşte aria de acoperire geografica a Programului SAPARD.4 sate.2003) si reprezinta 46. In medie. din inca 659 localitati rurale. . rezultand o densitate relativ slaba. Populatia care traieste pe acest teritoriu numără 10.2% din populatia regiunii. Peste jumatate din comune (55.

Din punct de vedere al analizei pe cele opt regiuni de dezvoltare existente în prezent în România . respectivul potenţial. . Practic. la nivelul tarii noastre se poate distinge incadrarea judetelor functie de gradul de gravitate a problemelor cu care se confruntă regiunile de dezvoltare. Indicele corespunde unui scor factorial unidimensional şi se corelează semnificativ cu indicatori sociali cum sunt: mortalitatea infantilă. regional sau chiar naţional (la modă fiind dezechilibrele ecologice determinate de utilizarea neraţională a resurselor narurale). structura judeţelor în funcţie de acest criteriu este următoarea : . ponderea resurselor de muncă în populaţia totală. care să nu se confrunte cu o serie de probleme la nivel local.CAPITOLUL II. Agregarea acestor indicatori se realizeaza prin metoda analizei factoriale. în care se aplică politici structurale sub Obiectivul 1 al fondurilor structurale. întreaga ţară este eligibilă pentru implementarea fondurilor structurale specifice Obiectivului 1. Reprezentarea grafică a judeţelor în funcţie de gradul de gravitate al problemelor regionale sunt prezentate în Figura 2. DEZVOLATAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA 2. 2.9 (din care unul este Municipiul Bucuresti). numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori. Ca urmare a unei astfel de analize.1. valoarea medie a capitalului străin subscris/locuitor.1.1. economice şi sociale care se confruntă cu aceleaşi probleme globale. a rezultat că nu există stat. . indiferent de nivelul de dezvoltare econoimică.1. o situatie critica se remarca in Regiunea 1 Nord – Est. ponderea veniturilor din export în veniturilor realizate de IMM-uri. în condiţii de raţionalitate.9 judete cu grad mediu de gravitate a problemelor. ponderea populaţiei ocupate în activităţi neagricole. se realizează printr-o analiză cu ajutorul unui indice complex de dezvoltare economică şi socială.14 judete cu grad foarte mare de gravitate a problemelor. Gradul de dezvoltare economică Problemele generale de dezvoltare existente în toate regiunile de dezvoltare ale României sunt asemănătoare cu cele ale regiunilor europene cu nivel mai redus de dezvoltare. . . care urmăreşte promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă (cu un produs intern brut inferior cotei de 75% din media UE). din analizele efectuate de specialiştii în domeniu. calculat pe baza datelor disponibile la nivel sub-regional (judeţean) pentru o serie de indicatori relevanţi cum sunt: speranţa de viaţă. gradul de dezvoltare al reţelelor de canalizare etc. gradul de urbanizare. urmată de Regiunea 3 Sud Muntenia si de Regiunea 4 Sud Vest Oltenia. cu grad redus de gravitate a problemelor.10 judete cu grad mare de gravitate a problemelor. Problemele dezvoltă rii regionale in România Ţările lumii sunt caracterizate ca entităţi geografice. ponderea drumurilor modernizate. Astfel. dar şi cu specificul fiecăreia determinat de potenţialul economic şi social şi de capacitatea de utiliza. Caracterizarea nivelului de dezvoltare a regiunilor.

cât si cei economici şi sociali. 2. aflate în proces de restructurare a industriilor dominante (prelucrătoare şi extractivă) prin care se pierde un număr important de locuri de muncă. O situaţie deosebita o prezintă agricultura prin existenta unui număr ridicat al fermelor de subzistenţă (gospodării familiale care produc pentru autoconsum) si prin caracterul sezonier al activităţilor agricole care conduce la o utilizare parţială a timpului de lucru. care nu mai fac faţă concurenţei actuale de pe piaţă şi.1. . Nivelul mediu de dezvoltare a regiunilor ascunde existenţa decalajelor între judeţele aflate în poziţiile extreme. Gradul de manifestare a problemelor privind ocuparea forţei de muncă Problemele de ocupare a forţei de muncă se manifestă atât în ariile subdezvoltate economic care nu realizează suficiente investiţii productive şi nu au capacitate de a crea un număr satisfăcător de noi locuri de muncă. Deosebit de afectate au fost unele zone industrializate relativ recent. Chiar dacă aceste decalaje sunt ascunse ele nu trebuie neglijate deoarece pot contribui crearea unor diferenţe din ce în ce mai mari atât în ceea ce privesc indicatorii demografici. cât şi în ariile puternic industrializate. oferind o imagine mai favorabilă asupra decalajelor de dezvoltare. Reprezentarea grafică a judeţelor în funcţie de gradul de gravitate al problemelor regionale GRADUL DE GRAVITATE AL PROBLEMELOR: FOARTE MARE MARE MEDIU-REDUS REDUS 2. cu atât mai mult celei viitoare de pe piaţa unică europeană.2. dominate de industrii perimate.1. care cu greu vor putea fi eliminate .2.Figura 2. dar şi zonele tradiţional industrializate. care nu mai au resurse şi pieţe de desfacere pe plan local. estompând diferenţele interne între judeţele din cadrul aceleiaşi regiuni de dezvoltare. Dezvoltarea economică la nivelul regiunilor Structura ţării pe regiuni de dezvoltare oferă o imagine mult mai omogenă în ce priveşte nivelurile de dezvoltare decât structura pe judeţe.

populaţia urbană a înregistrat o descreştere continuă în toate regiunile de dezvoltare. s-a schimbat uşor structura reţelei de localităţi: s-a înmulţit numărul de oraşe mici şi a scăzut numărul oraşelor mari. dar mai ales au fost efectul declinului economic. . care au peste 60% populaţie urbană. aceasta fiind. Sub aspectul densităţii populaţiei există.Regiunea Bucureşti-Ilfov care are 1213.2 Gradul de urbanizare Gradul de urbanizare al regiunilor este şi el relativ diferit. În schimb. Indicatorii demografici care au o relevanţă sintetică. a statutului de unitate administrativă rurală în unitate administrativă urbană în cazul mai multor comune. regiunea care are cel mai mare dinamism demografic din ţară. Regiunea Sud (a cărei parte de sud are un grad de ruralitate ridicată. respectiv regiunea Bucureşti-Ilfov. respectiv rata mortalităţii infantile şi speranţa de viaţă la naştere.2. După ce decenii întregi numărul de locuitori din oraşe a fost în creştere semnificativă.ca urmare a prezenţei aglomeraţiei urbane a Capitalei. în urma căruia o parte din locuitori au părăsit oraşele în care au rămas fără locuri de muncă. Aceste zone au şi un grad ridicat de urbanizare şi sunt situate astfel: o zonă în vecinătatea Capitalei. .Regiunea Nord-Est (circa 101. .1.speranţă de viaţă la naştere mai redusă. Regiunea Centru. Se disting două zone care favorizează menţinerea unui nivel mai scăzut al mortalităţii infantile şi o speranţă de viaţă mai mare. Descreşterea populaţiei urbane a avut loc în ciuda faptului că numărul total al oraşelor a crescut. de asemenea. cu 87% mai mult decât regiunea cu cea mai mică populaţie (Vest). acestea fiind zone cu întinse suprafeţe de câmpie. astfel: . diferenţe între regiuni de dezvoltare ale ţării noastre. Constanţa). în perioada de după 1990. exprimă existenţa unor condiţii de viaţă cu caracteristici uşor diferite între regiunile de dezvoltare.8 locuitori/Km2 . şi un grad ridicat de ruralitate – sunt: Regiunea Nord-Est (în special judeţele Bacău. Ca urmare a acestor evoluţii. o tendinţă contrară cu cea înregistrată în ţările membre ale UE. cu populaţii între 4000 şi 7000 de locuitori. mortalitate infantilă ridicată şi. unde activităţile agricole sunt predominante.cea mai scăzută densitate este în Regiunea Vest (61. Relevantă din acest punct de vedere este situaţia comparativă a numărului de oraşe în anul 2002 faţă de anul 1991. Descreşterile înregistrate în rândul populaţiei din mediul oraşelor au avut uneori cauze demografice.2. Iaşi). Botoşani.1 Aspecte demografice Există diferenţe între cele opt regiuni în ceea ce priveşte numărul de locuitori.0 locuitori/ Km2). de fapt. ca urmare a transformării. Zonele în care se combină condiţii socio-economice de nivel scăzut .2. 2. în unele cazuri. în partea de est a ţării (Regiunea Nord-Est) şi în toată partea de sud a ţării (Regiunea Sud şi Sud-Vest) predomină încă populaţia rurală. şi o zonă în partea centrală a ţării. Cu excepţia Regiunii Bucureşti. îmbătrânire demografică accentuată şi mortalitate infantilă peste medie) şi Regiunea Sud-Est (în special în judeţele Tulcea.6 locuitori/ Km2). prezentată în tabelul 2. prin lege. Regiunea Nord-Est are cea mai numeroasă populaţie. cele mai urbanizate regiuni sunt Regiunea Vest şi Centru.

0 12. cât şi de agricultură.6 100.8 12.0 2001 100. neînregistrându-se decalaje majore.0 12.1. Tabelul 2.000 locuitori 149 162 Între 20. Cele mai scăzute contribuţii le-au avut regiunile Sud – Vest şi Vest.2 12.3 12. pe de o parte.5 Grupa de mărime a oraşelor .7 12. Evoluţia numărului de oraşe pe categorii de mărime Număr de oraşe 1991 2002 Total ţară 260 268 Sub 20. că diferenţele.6 12. s-au accentuat în ultimii ani.1 13.7 21.3 21.Tabelul 2. iar regiunea Sud-Vest penultimul).0 12.3. Nivelurile scăzute ale PIB regional se asociază. în mare parte.2. există unele diferenţe între regiuni şi ele se menţin şi. ilustrează evoluţia mărimii PIB/locuitor în perioada 1998-2001.3 11. care înregistrează valori deosebit de ridicate ale valorilor adăugate brute generate de sectoarele neagricole (în special servicii).000 şi 99.5 12. cu predominanţa mediului rural.000 şi 49. În valori absolute însă. Tabelul 2. pe de altă parte.3 9.0 12.6 12.1 12. La polul opus se situează regiunea Bucureşti – Ilfov. Astfel.6 17.6 9. ceea ce face ca diferenţele dintre nivelurile înregistrate de regiuni să fie mai puţin relevante.2. acestea fiind datorate în principal nivelurilor scăzute ale valorilor adăugate brute generate atât de industrie (regiunea Vest ocupând în fiecare an ultimul loc.9 9.2.4 100.3 9.6 10. Ponderea PIB regional în PIB naţional -%Regiunea de dezvoltare 1998 1999 2000 Total Regiunea Nord-Est Regiunea Sud-Est Regiunea Sud-Muntenia Regiunea Sud-Vest Regiunea de Vest Regiunea Nord-Vest Regiunea Centru Regiunea Bucureşti-Ilfov 100.2.o activitate cu productivitate mult mai scăzută decât celelalte activităţi. nivelul PIB/locuitor al României este scăzut. Acestea arată că.2 9. şi Figura 2. în termeni relativi.999 locuitori 63 59 Între 50. regiunile cu cel mai scăzut PIB sunt cele care au cea mai mare pondere a populaţiei rurale deoarece populaţia rurală este ocupată predominant în agricultură .000 locuitori şi peste 26 24 Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică. date prelucrate din anul 2002 2.0 9.6 12.4 11.7 16.0 12. în fiecare regiune.9 13. Produsul Intern Brut In perioada 1998-2002.6 11. regiunile de dezvoltare au contribuit relativ uniform la formarea PIB naţional.999 locuitori 22 23 Între 100.0 11.3 9.

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României, 1997 şi 2003 Figura 2.2. Evoluţia PIB regional/locuitor comparativ cu media naţională
Evoluţia PIB regional/locuitor comparativ cu media naţională
250.0 200.0 150.0 100.0 50.0 0.0 1998 1999 Media naţională Sud-Muntenia Nord-Vest Nord-Est Sud-Vest Centru 2000 Sud-Est Vest-România Bucureşti-Ilfov 2001

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică

2.2.4.Infrastructura Indicatorii pentru caracterizarea infrastructurii de la nivel regional, mai ales pe categorii de infrastructură, sunt insuficienţi în sistemul statistic actual. Folosind un număr restrâns de indicatori pentru analiza din infrastructura de transport rutier şi edilitară (alimentarea cu apă potabilă şi reţeaua de canalizare), se constată că nu există regiuni care să aibă toate tipurile de infrastructură dezvoltată şi altele în care toate tipurile de infrastructură să fie slab dezvoltate. Toate regiunile au nevoie să dezvolte infrastructura, deficienţele actuale fiind determinate fie de relieful dificil (de munte, de deltă), fie de poziţia periferică faţă de centrele de dezvoltare, fie de gradul de dezvoltare economică sau de mărimea spaţiului rural (care este foarte deficitar sub aspectul infrastructurii edilitare). 2.2.5.Resursele de muncă şi ocuparea Pe piaţa muncii din regiunile de dezvoltare, se află un volum destul de semnificativ de resurse de muncă (forţa de muncă disponibilă pentru a desfăşura o activitate economică), reprezentând între 34,9% şi 41,7% din populaţia totală, patru regiuni (Vest, Nord-Vest, Centru şi Bucureşti), înregistrând valori peste media naţională (38%). In ceea ce priveşte ocuparea în ansamblul sectoarelor economice, se constată decalaje semnificative între regiunile aflate în parţile vestică şi centrală ale ţării şi cele situate în parţile sudică şi estică. Deşi restructurarea economică (în special industrială) a afectat o mare parte a populaţiei României, regiunile Vest, Nord-Vest, şi Bucureşti-Ilfov au reuşit să integreze în piaţa muncii un număr sporit de persoane disponibilizate comparativ cu celelalte regiuni. Acest fapt se datorează ritmului ami mare al investiţiilor realizate în zonele dezvoltate şi creşterii numărului angajaţilor în din domeniul turismului şi serviciilor.

Ca urmare a restructurărilor din economie, începand cu 1990, populaţia ocupată sa redus cu peste 2 milioane de persoane. În mod complementar, şomajul a cunoscut o creştere de 3,8 ori, de la 3,0% în 1991 la 8,4% la sfârşitul anului 2002, dar a inregistrat o descreştere faţă de anul 2000 când a fost 10,5%. Fenomenul şomajului a fost exploziv în Regiunile Nord Est (10,8%) si Sud Est (10,0%), unde rata şomajului a crescut de cca. 5 ori. Cele mai reduse rate ale şomajului sau înregistrat în Regiunile Bucureşti (3,3%) şi Vest (6,6%). In restul regiunilor rata şomajului a fost mai mare decât media naţională la sfârşitul anului 2002. Cea mai înaltă rată medie a şomajului se înregistrează însă în Regiunea Nord-Est de 10,8%, dar în scădere faţă de anul 2000 când a fost de 13,2%, datorată a două condiţii realizate simultan: existenţa unor judeţe cu industrie recentă, fără tradiţie, care nu au rezistat noilor condiţii economice de pe piaţă, cât şi excedentului de resurse de muncă tinere, care intră pe piaţa muncii. 2.2.6.Întreprinderi mici şi mijlocii Prezenţa IMM-urilor în economia regiunilor este relativ asemănătoare şi relativ scăzută, astfel că numărul de IMM-uri raportat la 1000 de locuitori este între 12,0 şi 18,7. În Regiunea Bucureşti, (de fapt în Municipiul Bucureşti) prezenţa lor este mult mai numeroasă, numărul fiind dublu faţă de restul ţării (34,4). Regiunea Centru se distinge prin faptul că are un număr relativ mare de IMM-uri comparativ cu alte regiuni, deţinând aproape trei sferturi din totalul întreprinderilor. Structura pe ramuri a IMM-urilor active relevă o concentrare mare a acestora în sectorul serviciilor, în principal în comerţ, atât la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, cât şi la nivel naţional (84,1% din total IMM care au depus bilanţ contabil în anul 2000 activează în sectorul serviciilor, din care 65,7% în comerţ). Cele mai mari valori se înregistrează în regiunile Sud-Vest (88,2% din total IMM), Sud-Est (87,0%) şi BucureştiIlfov (86,9%), acestora corespunzându-le, de asemenea, şi ponderi ridicate ale IMMruilor ce activează în comerţ în total IMM (între 62,3 şi 77,2%). In anul 2002, în industrie activează aproximativ 11% din totalul IMM-urilor active, în special în regiunile situate în parţile vestică, nordică şi centrală ale României – Centru (15,5% din total IMM din regiune care au depus bilanţ contabil), Nord-Vest (14,6%), Vest (12,9%) şi Nord-Est (12,8%). Această situaţie este datorată preponderenţei agriculturii în regiunile sudice, sectorul industrial nedispunând de condiţiile necesare desfăşurării activităţii cu eficienţă maximă (în principal, materii prime). Sectoarele agricultură şi construcţii nu sunt suficient de atractive pentru domeniul IMM, mai puţin de 5 % din totalul IMM activând în aceste sectoare. La nivel regional, distribuţia IMM-urilor este relativ uniformă. In agricultură şi construcţii activează (cu excepţia Regiunii Bucureşti-Ilfov) între 1,4 şi 2,2% din totalul IMM-urilor regionale, respectiv între 2,1 şi 3,5%. Regiunea Bucureşti-Ilfov, capitala ţării, dispune de o repartiţie a IMM-urilor din aceste sectoare diferită (0,5% în agricultură şi 3,7% în construcţii), explicabilă prin structura sa aparte, caracteristică aglomerărilor urbane. Pe ansamblul ţării, în funcţie de criteriul „număr de salariaţi” se constată o distribuţie puternic asimetrică a firmelor, cu o concentrare a acestora pe segmentul „0-9 salariaţi” – microîntreprinderi. În numărul total de IMM create, predomină categoric microîntreprinderile, printr-o pondere de 94,45% şi, în special, firmele fără nici un salariat, care reprezintă 68,1% din totalul unităţilor înregistrate. Faţă de situaţia de ansamblu a creării de IMM la sate, analiza dinamică a acestora este în măsură să evidenţieze o serie de tendinţe şi contexte privind evoluţia nu numai a acestor întreprinderi mici şi mijlocii, ci şi a stării economico-sociale a satelor în general.

Există două perioade distincte în procesul de creare a IMM-urilor la sate. O primă perioadă este marcată de apariţia a numeroase IMM-uri în anii 1991-1994. Din 1996, procesul de creare de IMM la sate scade constant, pentru că în anul 2001 să înceapă o nouă etapă de revigorare a iniţiativelor la sate privitoare la înfiinţarea de noi IMM (vezi Figura 2.3.). Figura 2.3. Evoluţia ponderii IMM-urilor din mediul rural, în total IMM-uri pe ţară, după anul înfiinţării lor
16 14 12 10 8 7.11 6 4 2 0 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 6.81 5.61 5.91 4.5 4.9 5.51 4.5 9.31 12.61 10.8 8.71 13.91

Analiza asupra IMM înregistrate în mediul rural până în 2002, evidenţiază capacitatea relativ redusă a acestora de a răspunde exigenţelor referitoare la furnizarea de locuri de muncă pentru populaţia sătească, atât datorită numărului mic, cât şi a structurii de clase de mărime, respectiv, pe număr de angajaţi. Pe ansamblul ţării, în funcţie de criteriul „număr de salariaţi” se constată o distribuţie puternic asimetrică a firmelor, cu o concentrare a acestora pe segmentul „0-9 salariaţi” – microîntreprinderi. În numărul total de IMM create, predomină categoric microîntreprinderile, printr-o pondere de 94,45% şi, în special, firmele fără nici un salariat, care reprezintă 68,1% din totalul unităţilor înregistrate. Întreprinderile care, teoretic, au un potenţial mai mare de oferte de muncă, cele de talie mică şi mijlocie, sunt în număr redus, reprezentând numai 4,6%, în cazul firmelor clasificate drept „mici”, (cu 10 până la 49 de salariaţi), şi respectiv, 0,9% în cazul „firmelor mijlocii” (cu peste 50 de salariaţi, dar nu mai mult de 249), aşa cum rezultă din Figura 2.4. Figura 2.4. Stuctura IMM – urilor înregistrate în mediul rural, după număr de salariaţi

23% 3% 5% 68% 1%

1-5 salariati 50-249 salariati

6-9 salariati 0 salariati

10-49 salariati

La nivelul celor opt regiuni de dezvoltare se întâlneşte acelaşi profil structural al întreprinderilor mici şi mijlocii, pe clase de mărime. Regiunile cu cele mai multe locuri de muncă (rezultate din numărul mai mare de firme de talie mijlocie şi mică) faţă de media pe ţară sunt: Vest, Nord-Vest, Centru şi Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov. În celelalte regiuni, structura este mai deficitară sub raportul locurilor de muncă, majoritatea firmelor fiind grupate în zona „micro”. Distribuţia microfirmelor fără salariaţi, pe tipuri de activităţi, arată faptul că aproape jumătate din ele activează în domeniul comerţului care comercializează la sat mărfuri alimentare şi de consum gospodăresc uzual, de valoare mică dar cu un rulaj relativ constant şi rapid. Ca formă de înregistrare ele figurează că „asociaţii familiale” ori „societăţi comerciale” fără angajaţi sau se înscriu prin formula „întreprinzător – persoană fizică autorizată”. În practică, de cele mai multe ori, în microîntreprinderile sau unităţile fără salariaţi sunt folosite, fără plată, resurse materiale şi umane din gospodărie, ca o prelungire a funcţiilor economice ale familiei rurale. În felul acesta, întreprinzătorul poate gestiona şi organiza direct propria afacere, limitând pe cât posibil, imixtiunea persoanelor străine sau a instituţiilor statului. Obligaţiile contractuale faţă de eventualii angajaţi nu intră în logica întreprinzătorului rural, marcat încă de mentalitatea gospodăriei familiale de tip autarhic. Acest tip de unitate economică nu se constituie, încă, într-o soluţie pentru rezolvarea gradului de subocupare a populaţiei apte de muncă din rural, dar poate avea o semnificaţie socială pozitivă, că răspuns de început în faţa unei provocări de inovare socială. Conform datelor de care dispunem, până în 2003, au fost înfiinţate în mediul rural un număr de 91444 de întreprinderi mici şi mijlocii. Din această perspectivă, se poate constata că nu există diferenţe „spectaculoase” de la o regiune de dezvoltare la alta, şi aceasta pentru că în fiecare din cele 8 regiuni există şi judeţe care „trag în sus” prin numărul mare de întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi judeţe care „trag în jos” prin numărul mic de unităţi înregistrate. Analizând modul în care sunt repartizate la nivelul întregii ţări satele cu peste 100 de IMM-uri, se constată că în judeţul Prahova există 11 astfel de localităţi. De altfel, în acest judeţ se află şi satul cu cele mai multe IMM-uri din ţară (266) şi anume Filipeştii de Pădure. De altfel, pe ţară, dintre primele 5 sate cu cele mai multe IMM-uri, două sunt din judeţul Prahova: Filipeştii de Pădure (266) şi Blejoi (218), două se află în judeţul Cluj: Floreşti (241) şi Gilău (215), iar unul în judeţul Argeş: Bascov (211). Pe parcursul anilor, cele mai multe IMM-uri au fost create în rural în domeniul comerţului (48,6%), urmând industria prelucrătoare (19,6%), iar pe ultimul loc se plasează în mod explicabil, industria extractivă (0,2%- vezi Figura 2.5. şi Tabelul 2.3.). Figura 2.5. Gruparea iniţiativelor de creare a IMM în mediul rural, pe domenii de activitate
10% 20% 3% 49%

0%

5%

6%

7%

comert servicii agricultra

turism ind.extractiva constructii

transporturi ind.prelucratoare

Tabelul 2.3. Repartizarea IMM-urilor din mediul rural, pe domenii de activitate Domenii de activitate Număr 1 230 2 1797 1 19.65 3 8924 4 3041 5 4447 7 48.64 6 6570 7 535 4 5.85 8 4873 Total 91444

Pondere 0.25 9.76 3.33 7.18 5.33 100.00 Număr la 100 0.02 1.75 0.87 0.30 4.33 0.64 0.52 0.47 de locuitori Notă :1- ind. extrativa, 2- ind. prelucratoare, 3- agricultura, 4- constructii, 5- comert, 6- turism, 7 -transporturi, 8- servicii Din punct de vedere al structurii IMM-urile create până în 2003 în mediul rural pe domenii de activitate la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, ponderea cea mai mare o au firmele de comerţ, apoi cele din industria prelucrătore, urmate la distanţă mare de celelalte domenii, pe ultimul loc situându-se industria extractivă, aşa cum rezultă din Tabelul 2.4.. Tabelul 2.4. Structura IMM-urilor create în perioada 1990-2003 în mediul rural, pe grupe de activităţi, pe regiuni de dezvoltare Regiune de dezvoltare
Nord-Est

1 27 0.20

Domenii de activitate (număr şi pondere) 2 3 4 5 6 7 3419 1365 306 6337 956 689 25.20 10.06 2.25 46.70 7.04 5.08

TOTAL 8 471 3.47 13570 100.00

18 1759 1187 245 6332 976 684 586 11787 0.15 14.92 10.07 2.08 53.73 8.28 5.80 4.97 100.00 29 2746 1530 584 9846 1092 892 799 17518 SudMuntenia 0.17 15.68 8.73 3.33 56.21 6.23 5.09 4.56 100.00 21 1504 851 221 4773 938 441 375 9124 Sud Vest 0.23 16.48 9.33 2.42 52.31 10.28 4.83 4.11 100.00 38 1720 1033 304 3558 706 456 534 8349 Vest 0.46 20.60 12.37 3.64 42.62 8.46 5.46 6.40 100.00 60 3235 1559 648 5264 934 1134 750 13858 Nord-Vest 0.44 23.81 11.48 4.77 38.75 6.88 8.35 5.52 100.00 30 2571 1190 428 3988 773 673 578 10234 Centru 0.29 25.12 11.63 4.18 38.97 7.55 6.58 5.65 100.00 7 1017 209 305 4379 195 385 780 7277 Bucuresti Ilfov 0.10 13.98 2.87 4.19 60.18 2.68 5.29 10.72 100.00 Total 230 17971 8924 3041 44477 6570 5354 4873 91444 domeniu 0.25 19.65 9.76 3.33 48.64 7.18 5.85 5.33 100.00 Notă :1 -ind. extrativa, 2 -ind. prelucratoare, 3- agricultura, 4- constructii, 5- comert, 6 -turism, 7 -transporturi, 8- servicii Sud-Est

64 0.72 0.ind.31 0.54 0.03 2.45 1294124 Sud-Muntenia 0. 6. Diferenţele între regiunile economice nu sunt semnificative. Statisticile arată că investiţiile străine au avut tendinţa de a se orienta îndeosebi spre municipiile reşedinţă de judeţ.55 1050434 Bucuresti 0.01 1.03 3. Pentru înţelegerea acestui comportament mai relevante decât indicatorul cantitativ enunţat mai sus sunt elementele definitorii ale capitalului uman: instrucţia şcolară şi profesională a populaţiei apte de muncă. 2. 5.80 0.41 3. perioade mai scurte de recuperare a investiţiilor. Explicaţia este simplă. dar nu lipsesc şi unele investiţii străine în oraşe şi chiar comune.65 0.agricultura.89 0.65 0. 4 -constructii.70 0.45 1.04 2. comerţul presupunând resurse mai reduse.77 0. la polul opus aflându-se tot industria extractivă. Densitatea IMM-urilor create în mediul rural la 1000 de locuitori (1998-2003) Domenii de activitate Total 1 2 3 4 5 6 7 8 Nord-Est 0.2. 2.3 miliarde dolari SUA.56 0.83 0.13 16.05 2.13 0.89 0.92 0.56 1341068 Centru 0.7.40 4.01 1.14 2.36 0.02 1.turism.comert.74 0.78 1.93 0.35 0. Volumul mare al forţei de muncă în căutare de lucru nu se constituie în factor declanşator al comportamentului anteprenorial.). .29 1311166 Vest 0.64 0.34 0. dar care pot fi profesate sau adaptate la meserii de interes pentru funcţionarea comunităţii rurale în parametrii modernităţii.62 0.22 2189780 Sud-Est 0.17 3. experienţa să în mediul de viaţă urban. dar şi competenţe sociale noi derivate dintr-o cunoaştere nemijlocită a realităţilor citadine şi o mai corectă imagine sau evaluarea a aşteptărilor sociale legate de evoluţia comunităţilor rurale. Un rol important revine persoanelor întoarse din urban în rural cu un grad general de instrucţie mai înalt fiind totodată calificate în foarte multe meserii din sfera industrială.72 1.Investiţiile străine În perioada decembrie 1990 – decembrie 1999.53 0.44 0.92 0. extrativa.70 765526 Nord Vest 0.85 0.44 0. cea mai ridicată valoare a acestuia înregistrându-se în anul 1994. dar mai ales.41 1. regiunea Bucureşti făcând excepţie datorită numărului redus al populaţiei din zona rurală a regiunii (vezi Tabelul 2. Distribuţia acestor investiţii între Regiunile de Dezvoltare şi judeţele ţării nu a fost uniformă.75 0.39 2039786 Sud Vest 0.29 4. prelucratoare. 3.15 0.01 1. valoarea capitalului social străin investit în România s-a ridicat la peste 4.16 0.În ceea ce priveşte densitatea IMM-urilor create în perioada analizată pe regiuni economice se constată că tot sectorul comerţ rămâne cel mai bine reprezentat.19 4.60 0. raportate la posibilităţile reale ale acestui mediu.5.24 0. Tabelul 2. experienţă de organizare şi conducere mai redusă etc. 7 -transporturi.25 1.43 2. Aproape 70% din numărul total al societăţilor comerciale cu participare străină de capital şi cu cifră de afaceri de peste 100 miliarde lei s-au concentrat în Regiunea Bucureşti-Ilfov.75 0.5.35 0. -8 servicii Regiune de dezvoltare Iniţiativele de creare a IMM-uri se orientează în special spre comerţ.48 3.89 269561 Notă :1 -ind. Ei aduc în lumea satului competenţe profesionale noi.

cu niveluri de la 59.Ierarhizarea judeţelor după valoarea capitalului social subscris în valută indică investiţii substanţiale în perioada decembrie 1990 – decembrie 1999 în Municipiul Bucureşti. celelalte regiuni înregistrând ponderi reduse (între 45. este prezentat în tabelul 2. cele mai multe societăţi comerciale au fost privatizate în regiunile Nord-Est (1164 societăţi comerciale). Sud-Est (1062 societăţi comerciale) şi Centru (989 societăţi comerciale). Euro. ca urmare a prezenţei unităţilor industriale în aproape toate oraşele. ceea ce relevă faptul că a fost conştientizată importanţa acestui sector de activitate pentru România.2. Astfel.09 355. inclusiv rectificările bugetare . a scăzut la 211. Programe de sustinere a agriculturii Sprijinul bugetar total acordat agriculturii între anii 1998-2003 în preţurile (constante) anului 2003 a avut următoarea evoluţie: 425. iar în anul 2003 nivelul sprijinului bugetar pentru agricultura era de 127. În anul 2004 creşterea sprijinului bugetar pentru agricultură este substanţială. In ceea ce priveşte ponderea capitalului social vândut în capitalul social total de privatizat se remarcă o distribuţie relativ diferită comparativ cu situaţia anterioară. numai regiunile Sud-Est.53 260.5%) şi chiar foarte reduse (25. şi în special industrială.8.6. datorată. ediţiile 1992-2003. judeţul Prahova (Regiunea Sud-Muntenia) – peste 260 milioane dolari.76 211.9.06 376. La nivel regional. Acest proces a atins toate regiunile.061 mii Euro în 2000. chimică şi constructoare de maşini. de peste 2300 milioane dolari.10 (preţurile anului 2003) Sursa: Bugetul de Stat al României.534 mii Euro în 1998. 2. În perioada 1992 – 2000 au fost privatizate 7. Evoluţia sprijinului financiar acordat agriculturii.8% la 70. indiferent de mărime. Tabelul 2. 2. 760 mil.6. la polul opus aflându-se regiunea Sud-Vest (577 societăţi comerciale). Evoluţia sprijinului bugetar acordat agriculturii în perioada 1998-2003.4% şi 53.37 279. în perioada 1998-2003.8% din valoarea capitalului social total de privatizat.2. demarată în România după 1990 a afectat grav forţa de muncă ocupată în acest sector economic. Cele mai vulnerabile zone au fost cele profilate exclusiv pe minerit şi mai ales cele în care au fost amplasate mari combinate din industriile metalurgică.245 societăţi comerciale al căror capital social vândut a însumat 54. judeţul Ilfov (Regiunea Bucureşti-Ilfov) – aproape 140 milioane dolari. judeţul Timiş (Regiunea Vest) – peste 250 milioane dolari.5%. ajungând la aprox. aflate acum în regres.Restructurare industrială / privatizare / lichidare Restructurarea economică. Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov depăşesc valoarea medie naţională. judeţul Dolj (Regiunea Sud-Vest) – peste 180 milioane dolari.23 % faţă de 2002. în preţurile anul 2003 -mii euro1998 1999 2000 2001 2002 2003 Sprijinul bugetar 425. în principal. s-a dublat în 2001 faţă de anul 2000.9% în regiunea Sud-Vest). repartiţiei societăţilor comerciale pe clase de mărime.

treptat. Sprijinul bugetar acordat agriculturii şi PIB agricol ce revine la un hectar cultivat şi pe o persoana ocupata în agricultura.81 0. inclusiv rectificările bugetare Impactul mecanismelor de politica agricolă şi a sprijinului bugetar asupra sectorului agricol sunt prezentate în tabelul 2. În ţările UE15 nivelul sprijinului bugetar acordat la un hectar suprafaţa agricola utilizata era.79 Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în PIB agricol 7.15 8.86 53.99 51.38 1999 13. iar în 2003 era de 5.94 0.8.7.31 -%2003* 11.25 4. în perioada 1998-2004 -ecu sau euro/haeuro 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Sprijinul bugetar la un hectar arabil cultivat 45. Tabelul 2.15 5..90 27.06 5.65 0.65 4.69 0.8.).47 6.10 0.27 44. în 1997. în 1998.38 % cât era ponderea PIB agricol în PIB total.10 * Date provizorii Sursa: Calculaţii după Anuarele Statistice 1992-2003 şi Bugetul de Stat al României 1992-2003.90 Euro în 1998 la 27. de circa 440 de Euro (decalajul de sprijin al agriculturii României faţă de sprijinul acordat din bugetul comunitar statelor membre este de circa 1:6).01 5. PIB agricol în PIB total Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în PIB total 1. generând următoarele aspecte : • Ponderea PIB agricol în PIB total s-a redus.27 Euro în 1999.92 Sprijin bugetar la un hectar ce revine exploataţiilor care deţin peste 1 ha arabil*** 58.4.87 4.71 Ponderea cheltuielilor pentru sprijinirea agriculturii în bugetul de stat 4.93 45. pe măsura reducerii ponderii cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în PIB total şi în PIB agricol.06 56. în perioada 1998-2003 Tabelul 2.46 40.69 %. estimat la hectarul cultivat. 4.69 . Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în Bugetul de Stat al României a reprezentat. a scăzut de la 45. Ponderea cheltuielilor bugetare pentru sprijinirea agriculturii în PIB. şi îşi reia creşterea abia din 2003.83 32.46 Euro în anul 2000.65 5. creste la 44.Structura Bugetului de Stat al MAPDR arata direcţionarea sumelor către programele de sprijinire a producătorilor agricoli.7. Tabelul 2. mare parte revenind şi în prezent gospodăriilor ţărăneşti individuale (vezi tabelul 2.76 6.04 43.10 % faţă de 11.59 35.46 1998 14.34 2000 11. • Sprijinul bugetar acordat agriculturii.07 2001 13. în anul 2004.65 % faţă de 14.38 2002 11. ajungând la peste 100 Euro.

înregistrează indicatori inferiori anilor 2001.54 524. au reprezentat în perioada 1998-2004 ponderi cuprinse între 70-75%. care se poate exprima printr-o serie de indicatori cum ar fi : producţia totală (bruta) a unei regiuni sau produsul intern brut/net al regiunii pe locuitor.70 1735. prezintă o importanţă asemănătoare în stabilirea decalajelor regionale şi viziunea pe termen mediu şi lung asupra acestiu fenomen. în ambele cazuri. inclusiv consecinţele creşterii regionale. Aceste regiuni se situează în centrul politicilor regionale din diverse ţări. Modul de definire al creşterii regionale este deosebit de important pentru ca.61 669. Anul 2002. Metodologii de calcul ale decalajelor regionale 2.3. 2.75 1630.PIB agricol la un hectar arabil cultivat 582. in cadrul carora se pot distinge regiunile agricole aflate în dificultate. regionale şi rurale.06 653. în funcţie de aceasta. în lume au mai apărut şi anumite grupări tipologice bazate pe caracteristici de dezvoltare economico-sociale. 2003 şi 2004 (cel mai bun an agricol). • Subvenţiile acordate producătorilor agricoli din Bugetul de Stat al Ministerului Agriculturii.3. diferenţiate pe categorii de producători agricoli şi pe programe de dezvoltare. Pe plan internaţional s-au conturat grupări tipologice cu grade diferite de detaliere. Pentru determinarea nivelurilor de creştere la nivelul regiunilor pot fi utilizate modele neoclasice .8.2 Metode de evaluare a creşterii regionale Cuantificarea creşterilor regionale este un proces complex fără de care nu pot fi elaborate politicile de dezvoltare naţionale.47 1752.88 608. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. având un rol important in fundamentarea politicilor regionale adecvate acestor categorii reprezentative de regiuni.92 * Date provizorii Sursa: Calculaţii după Anuarele Statistice 1994-2003 şi Bugetul de Stat al României 1999-2004 inclusiv rectificările bugetare Din analiza datelor prezentate în tabelul 2. . se pot formula concluzii diferite referitoare la situaţia economică a unei regiuni. dar superiori perioadei 1998-2000. 2. rezultă următoarele concluzii generale mai importante : • PIB-ul agricol la hectarul arabil cultivat are tendinţa de creştere.25 1265.1 Considerţii generale privind creşterea regională Pe lângă gruparea regiunilor în funcţie de structura administrativ-teritorială. Abordarea problemei decalajelor regionale este legată de discuţiile privind modalităţile de definire a modelelor creşterilor regionale. regiunile industriale aflate în declin sau « abandonate » şi regiunile care suportă « presiunea » unei creşteri rapide. menite să reducă mozaicul de regiuni ce compun teritoriul naţional. PIB-ul agricol pe o persoana ocupata are acelaşi trend.84 PIB agricol pe o persoana ocupata 1585. De asemenea.71 1306.3. Gasirea modului adecvat de măsurare a creşterii regionale în funcţie şi de scopul pentru care se face măsurarea fenomenului este foarte important.50 529. din anul 2001.

Modelul neoclasic unisectorial cu luarea în calcul a progresului tehnic. Pentru aplicarea modelelor de calcul prezentate mai sus este necesară o baza de date statistice la nivel regional.3 Metodologia de calcul a decalajelor regionale In cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare regională (1996-1998) a fost elaborat un set de principii fundamentale pentru dezvoltare regională prezentat în Carta Verde . decalaje care se pot datora următorilor factori: . relaţia de calcul pentru determinarea rezultatului economic fiind următoarea: Yt = Ae gt x Kt α x Lt 1-α . In general categoriile de indicatori utilizaţi pentru determinarea decalajelor între regiuni privesc atât fenomenele de natura economică.t) Prin aplicarea acestui model. Accentul se va muta. . Prin intermediul primului model unisectorial (cel fără progres tehnic). t= perioada de timp pentru care se face calculul. Lt). Modelul neoclasic bisectorial compensează neajunsurile modelului unisectorial putand să ia în calcul mai mult de un sector sau o marfă. în mod explicit. unde g este impactul progresului tehnic pe perioada (0. ia în considerare. iar la rândul lui modelul unisectorial se clasifică în model fără progres tehnic şi în modelul unisectorial cu luarea în calcul a progresului tehnic. pe anumite perioade de timp. influenta progresului tehnic asupra output-ului regional (ca element separat). Kt= capitalul fix. output-ul regional (rezultatul economic al regiunii) este determinat in intregime de input-urile de capital si forta de munca. pe importanţa potenţială a sectorului de export care va determina şi creşterea outputului regional.3. apariţia decalajului intre regiuni geografice. pot fi cuatificate cauzele care au determinat. in care : Yt = output-ul (rezultatul). .variaţiei influienţei progresului tehnic de la o regiune la alta . cât şi aspectele vieţii sociale. Lt= forţa de muncă. de această dată.variaţia capitalului fix de la o regiune la alta . 2. Pentru determinarea decalajelor regionale s-au utilizat o serie de indicatori statistici in cadrul unor analize sectoriale şi globale.variaţia forţei de munca de la o regiune la alta.Modelele neoclasice sunt grupate în modelul unisectorial şi cel bisectorial. relaţia de calcul fiind o funcţie care are ca factori determinanţi capitalul fix şi forţa de muncă din regiune : Yt = f (Kt. Pentru determinarea decalajelor regionale se calculează indicele global al dezvoltării pe baza căruia s-au putut ierarhiza regiunile utilizând un număr important de .

cantitatea de apa potabilă distribuită pe o persoană pe zi şi procentul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de distribuţie a apei din total locuinţe. procentul populaţiei urbane în total populaţie a unei tării. – – – - Alături de aceste categorii de indicatori se mai pot determina şi alţi indicatori agregaţi pentru calculul indicelui global al dezvoltării. deoarece pentru ţara noastră această ramură economică este. rata mortalităţii infantile la 1000 de noi-născuţi.indicatori agregaţi ai dezvoltării regionale. şi va mai rămâne o lungă perioadă de timp. cantitatea de apă potabilă distribuită în sistem centralizat pe locuitor. nici mai mici ca în unele din aceste tări. Pentru realizarea comparaţiilor regionale şi evidenţierea decalajelor se pot calcula următorii indicatori : . densitatea căilor ferate la 1000 km ². decalajele regionale din ţară noastră nu sunt nici mai mari. cum ar fi : – – – - nivelul producţiei industriale pe locuitor şi numărul de salariaţi la 1000 locuitori. în statisticele internaţionale. numărul de profesori la 100 de elevi de gimnaziu si de liceu. procentul populatiei de 12 ani şi peste această vârstă. agricultura este dependentă de condiţiile fizico-geografice precum şi de elementele de infrastructură. indicele presiunii umane. care au la bază următoarele categorii de indicatori : – – – produsul intern brut pe locuitor şi rata şomajului. densitatea drumurilor publice la 100 km ². Este de menţionat faptul că. cu mai mult decât educaţia primară. de cele demografice etc specifice zonelor rurale (spaţiul rural fiind cadrul prielnic pentru desfăşurarea de activităţi agricole). numărul de sosiri din alte judeţe la 1000 locuitori. numărul de plecări spre alte judeţe la 1000 locuitori. rata migraţiei nete. migraţia extra-judeţeană. Schimbările structurale ale perioadei de tranziţie în România au avut impacte şi efecte diferite asupra populaţiei ( mai ales asupra celei din mediul rural ) în funcţie de mediul în care trăiesc. numărul de abonamente telefonice la 1000 locuitori.o componenta primordiala a economiei rurale. unul dintre cei mai utilizaţi indicatori pentru evaluarea decalajelor regionale este PIB pe locuitor. În comparaţie cu situaţia din alte tări vest-europene sau chiar cu voevodatele poloneze. numărul de abonamente TV la 1000 locuitori. indicele vitalităţii demografice. numărul de medici la 1000 locuitori. Agricultura nu poate sa fie scoasa din contextul spatiului rural si analizata separat. De asemenea. numărul de autoturisme proprietate personală la 1000 locuitori. numărul de paturi din spitale la 1000 locuitori. rata mortalităţii infantile. procentul de elevi înscrişi la licee din totalul grupei de vârstă cuprinsă între 15-18 ani.

s).pentru gradul de ocupare al forţei de muncă: t rE kj = .− − − -Produsul Intern Brut al regiunii k în sectorul j în anul t. PIB. cu ajutorul releţiei de calcul: t W kj t SWkj = t . Totodată. aplicand urmatoarea formula de calcul: P IB E kj t t kj t W kj = PIB kj E kj t t . j=a pentru agricultură. i. cu ajutorul releţiei de calcul: S t E kj = t E kj t E kn . unde k = 0. s (j=n pentru total economie.. Totodată. utilizând următoarele releţii de calcul: IW = I S PIB I PIB IrPIB . i. j=s pentru servicii) Pentru a compara nivelul regional al indicatorilor (W. IrW = şi I SW = . j=i pentru undustrie. .pentru Produsul Intern Brut pe o persoană : t rWkj = W kj W 0j t t t . cu ajutorul releţiei de calcul: t S PIBkj = t PIB kj t PIB kn - . dintre care cei mai importanţi sunt următorii: evaluarea influenţei structurii activităţilor economice asupra Produsului Intern Brut pe o persoană... IE IrE ISE . (j=a. 8).2. -Forţa de muncă ocupată a regiunii k în sectorul j în anul t. t W kj -Produsul Intern Brut pe o persoană ocupată în regiunea k în sectorul j în anul t. . W kn evaluarea influenţei structurii activităţilor economice asupra Produsului Intern Brut total (global). se folosesc o serie de indicatori care să scoată în evidenţă influenţa structurii activităţi economice din regiunile de dezvoltare. după cum urmează : .. la toate nivelele şi pentru toţi indicatorii menţionaţi în prezentul subcapitol. - evaluarea influenţei structurii activităţilor economice asupra gradului de ocupare a forţei de muncă.8 (k=0 pentru nivelul naţional şi k=1.pentru Produsul Intern Brut la regiunii: t rPIB kj = PIB kj PIB 0j E kj E 0j t t t . E) cu media pe ţară se pot folosi indicatori economici sub forma rapoartelor. se calculeaza indicele cu bază fixă. a. j=n.

cât şi pe regiunile de dezvoltare. .3 v =0. nivelul de educaţie şi sectorul de activitate. r4= Regiunea Sud-Vest.structura forţei de muncă pe grupe de vârstă . e5= gimnaziu.din punct de vedere al următoarelor aspecte mai importante: . Astfel. r6= Regiunea NordVest. în mediul m.2 e =0. . r7= Regiunea Centru. pornind de la nivelul de educaţie al populaţiei ocupate pentru stabilirea diferenţelor regionale. aratând. e6= primare sau fără studii) Indicatorul care sintetizează nivelul decajelor regionale în ceea ce priveşte populaţia ocupată este abaterea ponderii populaţiei ocupate într-o anumită regiune faţă de ponderea populaţiei ocupate în alte regiuni sau faţă de total ţară.structura forţei de muncă pe nivele de educatie Se efectueaza apoi o analiză comparativă a calităţii forţei de muncă ocupate în mediul rural şi urban în cele opt regiuni de dezvoltare ale României. e3= liceu.Pornind de la ideea că. în mod decisiv. sectorul s. în care: n0 Prsvme n Prsvme – populaţia ocupată în regiunea r. . calitatea resurselor umane antrenate în activităţile economice poate influenţa. utilizându-se următoarea relaţie de calcul : n I rsvme ⋅ 100 − 100 p I rsvme p Drsvme = Pe baza ultimilor doi indicatori se realizeaza comparatii ale structurii forţei de muncă din mediului rural şi cel urban pe ansamblul României. cu nivel de educaţie e. r1= Regiunea Nord-Est. rezultatele prezente şi viitoare ale unei ramuri sau zone. În cadrul analizei structurii forţei de muncă se vor avea in vedere câţiva factori care o influenţează. v2= între 25-34 de ani. m1= mediu urban. s3= servicii). atât pe ansamblul României. ponderea populatiei ocupate în regiunile de dezvoltare se calculează cu ajutorul următoarei releţii de calcul: n Irsvme= Prsvme⋅100 . s =0.6 . m =0. şi diferenţele între regiunile de dezvoltare ale ţării noastre în ce priveşte ocuparea forţei de muncă pe medii. r = . v1= între 15-24 ani. e1= studii superioare. m2= mediu rural) (e0= toate nivele de educaţie. s1= agricultură. subliniind diferenţele care există în România între mediul urban şi rural din acest punct de vedere. în acelaşi timp. r8= Regiunea Bucuresti). este interesanta evoluţia structurii forţei de muncă. e4= profesionale şi de ucenici. e2= postliceale şi de maiştrii. r2= Regiunea Sud-Est. (v0= toate grupele de vârstă. v4= între 50-64 ani. v5= 65 ani şi peste 65 de ani).migraţiei între rural şi urban. precum: vârsta.structura forţei de muncă pe medii. r3= 1 Regiunea Sud. în procesul de producţie.5 (s0= total sectoare. v3= între 35-49 de ani. s2= industrie. (m0= nivel naţional.8 (r0= total România. r5= Regiunea Vest. în grupa de vârstă v.

estimarea coeficienţilor de importanţă aferenţi fiecărui indicator. pregătirea pentru aderare a statelor Central şi Est Europene şi în cazul de faţă a României creează premisele unei mai realiste ierarhizări şi etapizări a obiectivelor urmărite.caracterizarea nivelului de dezvoltare a agriculturii regionale a României prin agregarea unor grupe de indicatori ce vor fi denumite în continuare şi grupe de criterii. cunoaşterii decalajelor dintre regiunile de dezvoltare. elaborată de economistul Constantin Ilie APRODU. a acestor decalaje (atâr dintre regiunile din ţara noastră .stabilirea decalajelor ce se manifestă între grupele de indicatori. . în final. care să reflecte experienţa şi învăţămintele acumulate. . Este adevărat că procesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană este de natură a asigura ţării noastre o largă deschidere procesului de reformă. Ceea ce prezintă un interes deosebit în metodologia de analiză multicriterială adoptată este posibilitatea determinării „estimatorului global de eficacitate regională a sectorului agricol”. şi eliminarea. respectiv între regiunile de dezvoltare. abordare pe care o prezentăm în prezentul subcapitol. în prima etapă. Metoda adoptată permite cuantificarea stării unui proces economic în funcţie de parametrii săi reali de manifestare. respectiv de grupele de criterii avute în analiză. grupelor de criterii avute în analiză – şi care au fost stabilite pe nivelele anterioare ale analizei. care sunt exprimaţi printr-o mulţime de indicatori tehnico-economici specifici. Totodată. dublaţi de date şi informaţii de natură calitativă. deschizându-se noi oportunităţi de evaluare a impactului deciziilor luate. care să cuprindă inclusiv sursele financiare ce trebuie alocate pentru diminuarea.determinarea unei note agregat pentru caracterizarea fiecărui criteriu şi care la rândul lor să permită diferite comparaţii. O abordare metodologică logică şi concretă privind evaluarea decalajelor de dezvoltare regională a agriculturii în România este prezentată în teza de doctorat intitulată “Decalajele agricole şi dezvoltarea regională în Româniaa”. Experienţa de până acum în managementul tranziţiei şi al proceselor de preaderare la Uniunea Europeană au relevat cu acuitate necesitatea introducerii unor schimbări în ceea ce priveşte metodele şi tehnicile de analiză.realizarea pe baza indicatorilor selectaţi şi respectiv a grupelor de indicatori a unor ierarhizări şi comparări între unităţile de referinţă. în anul 2006. Menţionăm că metoda analizei multicriteriale pune accent pe următoarele aspecte: . .Toate informaţiile obţinute în urma determinării decalajelor economice dintre regiuni stau la baza elaborării unui program de dezvoltare regională a României. aceasta impune formularea unor programe profesionale. Se ştie că elaborarea unor programe profesionale şi viabile care să poată fi parte componentă a unor viitoare strategii de dezvoltare pe termen mediu a României nu se poate materializa fără o cât mai bună cunoaştere a stării actuale a domeniului de referinţă. În acelaşi timp.propunând pentru aceasta o variantă îmbunătăţită a metodei analizei multicriteriale. . . cât şi dintre regiunile României şi cele ale ţărilor membre ale UE). În acest context ne-am propus analiza stadiului de dezvoltare a agriculturii fiecărei regiuni a României comparativ cu un nivel de referinţă – media regională . “Studiind diferitele procese şi fenomene din agricultura românească nu puţine au fost momentele în care s-a resimţit nevoia unor evaluări mai complete ale stadiului de dezvoltare. respectiv grupe de criterii. Acesta este un indicator complex ce permite agregarea criteriilor – respectiv a grupelor de indicatori.

metodologia propusă ar putea fi utilizată atât pentru evaluarea globală a rezultatelor oferite de diferite proiecţii privind dezvoltarea viitoare a ramurii cât şi pentru analize ale avantajelor comparative regionale globale în cazul înlocuirii mărimilor medii aferente regiunilor cu noi indicatori specifici şi a reevaluării coeficienţilor de importanţă alocaţi. . programele. care presupune realizarea unei succesiuni de paşi ascendenţi pentru cuantificarea relevanţei unor dimensiuni relativ cunoscute. agricultura poate fi tratată fie ca ramură de bază a economiei în asigurarea procesului dezvoltării fie ca activitate complementară. Metodologia de analiză comparativă a stadiului de dezvoltare regională a agriculturii impune o cât mai realistă cunoaştere a nivelului de competitivitate a fiecărei activităţi din sectorul economic analizat şi este de natură a asigura premise nu numai pentru o mai evaluare.asemănările şi deosebirile structurale existente (structuri de proprietate. Indicatorii complecşi propuşi pentru evaluarea criteriilor selectate permit caracterizarea nivelului de dezvoltare comparativă. Totodată menţionăm că . direcţia de interes. deoarece instrumentul pe care ne propunem să-l utilizăm se bazează pe „exploatarea incrementală”. de management. b) Identificarea şi determinarea conţinutului principalilor indicatori ce se vor utiliza pentru cuantificarea stadiului dezvoltării agriculturii într-un anumit moment de timp. atitudine ce impune abordări diferite în structura indicatorilor şi în circumscrierea acestora pe diferite direcţii de analiză care să susţină scopul propus. în funcţie de calitatea sau relevanţa indicatorilor selectaţi. Fiecare indicator primar inclus în studiile de analiză comparativă sunt indicatori frecvent utilizaţi şi reflectă doar o parte a procesului ce prezintă interes pentru decident.gradul de maturizare. În acest stadiu se urmăreşte caracterizarea obiectivelor analizei. de producţie şi informaţionale). respectiv a criteriilor precizate mai sus. . normalizarea şi prelucrarea datelor şi a informaţiilor primare privind agricultura României. se obţine o caracterizare parţială şi apoi globală a procesului supus analizei – în cazul de faţa decalajele regionale în dezvoltarea agriculturii.Apreciem că utilizarea unei atare metode sporeşte gradul de relevanţă al deciziilor asigurând noi rezolvări şi noi abordări ale transformărilor economice posibile la nivel de ramură sau subramură. Totodată. Prin evaluări şi reevaluări succesive. proiectele de dezvoltare promovate.obiectivele incluse în strategiile. Totodată precizăm că utilizarea metodei atribuie fiecărui indicator şi respectiv fiecărei grupări de indicatori rolul şi funcţionalitatea unui criteriu. Structura modelului de analiză multicriterială utilizat este de tip euristic. dar şi pentru o mai profundă conştientizare a decidenţilor în legătură cu: . c) Gruparea indicatorilor pe criterii/grupe de analiză. gradul de profunzime a analizei. Metoda diagnosticării multicriteriale are în vedere următoarele etape: a) Asigurarea. etc.etapizarea procesului de dezvoltare prin modelul de ierarhizare a obiectivelor dezvoltării. Menţionăm că acestei etape analistul trebuie să îi acorde o atenţie maximă deoarece sistemul de indicatori propus pentru caracterizarea nivelului de dezvoltare a ramurii şi a gradului de competitivitate sunt de natură a reflecta modalitatea în care este abordat sectorul (din interior spre exterior sau invers). Totodată nu trebuie neglijat faptul că în procesul de analiză comparativă. .

Trebuie precizat că metoda permite ca în funcţie de obiectivul final pe care şi-l propune un decident să se realizeze modificări fie ale tipologiilor fie ale scărilor de evaluare iniţiale.densitatea animalelor la 100 hectare (DAN). Pentru fiecare indicator (criteriu) au fost identificate.structura principalelor culturi practicate (SC). în funcţie de abilitatea celui care urmează să realizeze analiza. . în ordine crescătoare.direcţiile de analiză stabilite au un caracter flexibil. motiv pentru care dintr-un acelaşi set de indicatori primari se pot structura diferite grupări în funcţie de obiectivele analizei şi de ce nu. pentru fiecare criteriu (tipologie) primele trei variaţii de rang reprezintă şi priorităţile analizei pe care urmează să o realizăm. . .zone defavorizate (ZDF).randamentele în producţie animalieră obţinute (RPA). . prezintă interes şi determinarea variaţiei rangului pentru fiecare din indicatorii aparţinând unei anumite tipologii. Grupările (tipologiile) realizate influenţează într-o măsură însemnată obiectivele finale ale analizei. . . Aceştia ar putea fi asimilaţi unor tot atâtea „criterii” după care un decident urmăreşte să stabilească gradul de dezvoltare a ramurii dat şi poziţia stadiului dezvoltării agriculturii la nivel regional în România comparativ cu media.nivelul producţiilor agricole vegetale obţinute (PATV).principalii indicatori macroeconomici (IMACRO). respectiv influenţa pe care o poate induce fiecare din indicatorii . considerăm că nu este lipsit de importanţă ca în analiza variaţiei rangului decidentul să aibă în vedere şi un alt parametru şi anume „gradul de stabilitate”. într-o primă etapă.efectivele de animale (EA). în funcţie de un anumit indicator se permite şi identificarea „priorităţilor” pe criteriu. Totodată.valoarea producţiei vegetale totale (VPAT). Fiecare din aceste grupe reprezintă. elemente primare cu caracter relativ menite să permită comparaţiile după cum urmează: a) Stabilirea locului. Caracterizarea nivelului de dezvoltarea a agriculturii regionale a României a avut în vedere peste 600 indicatori. . Pentru utilizarea în analiza dezvoltării regionale a agriculturii a metodei diagnosticării multicriteriale indicatorii disponibili au fost ordonaţi în 12 grupe sau tipologii sau direcţii de analiză după cum urmează: . Menţionăm că în funcţie de obiective.randamentele aferente producţiei vegetale (RPV). . în fond. e) Formularea unor sugestii şi propuneri pentru strategia de dezvoltare viitoare a ramurii. decidentul poate realiza atât diferite structurări ale criteriilor (indicatori) primare cât şi adăugarea unora noi. Astfel. De asemenea.parcul de tractoare şi maşini agricole (PTMA).disponibilul de resurse umane din agricultură (RU).modul de folosinţă a terenului (MFT). Prin acest procedeu de determinare a rangului (locului) fiecărei regiuni de dezvoltare. indicatori agregaţi pentru evaluarea comparativă a stadiului de dezvoltare a ramurii necesare analizei nivelului de competitivitate a agriculturii regionale. . respectiv a rangului fiecărei regiuni de dezvoltare faţă de fiecare din regiunile luate în analiză. . note de la 1 la 9 (incluzând cele 8 regiuni de dezvoltare şi media aferentă fiecărui indicator). element necesar în orice studiu de analiză. d) Analizarea nivelului secvenţial şi respectiv global al stadiului dezvoltării ramurii în fiecare din regiunile de dezvoltare. . pentru ierarhizare s-au acordat.

dat fiind influenţa relativ scăzută exercitată atât asupra ramurii în ansamblu cât şi asupra diferitelor activităţi. gradul de omogenitate şi relevanţa seriilor de indicatori utilizaţi. pentru fiecare indicator dintr-o grupă există posibilitatea ca un decident să îi ataşeze acestuia ceea ce s-ar putea numi „un coeficient de importanţă”. Relaţia de calcul pentru determinarea notei agregate (rang agregat) aferente fiecărei grupe de criterii (grupe de indicatori) ce permite cuantificarea locului agriculturii dintr-o regiune comparativ cu altele este următoarea: ∑R xk Nag = ∑k i =l i l i l n i unde: . b) punctaj mediu pentru indicatorii consideraţi de analist a fi de importanţă majoră şi care în cazul nerealizării ar avea consecinţe grave la nivelul ramurii. care luând valori diferite permite reevaluarea unor decizii de dezvoltare şi reorientarea acţiunii umane.2.analizaţi într-o strategie şi respectiv într-un program de dezvoltare ce urmează a fi proiectat folosind datele şi informaţiile astfel prelucrate. Scara principalilor coeficienţi de importanţă atribuiţi indicatorilor ce reflectă nivelul de dezvoltare Gradul de importanţă al indicatorului (criteriului) Foarte important Major Secundar Consecinţele neîndeplinirii criteriului Extrem de grave la nivelul ramurii şi deci şi al economiei regiunii Grave însă numai la nivelul ramurii sau al unor activităţi din cadrul acesteia Efecte cu influenţă mai scăzută. c) punctaj minim pentru cazurile în care gradul de importanţă al indicatorilor este apreciat ca fiind secundar. În studiul de faţă scara de variaţie este cuprinsă între 1 şi 12. Pentru determinarea importanţei indicatorilor aflaţi în componenţa unei grupe s-a folosit metoda notaţiei crescătoare după cum urmează: a) punctaj maxim pentru indicatorii foarte importanţi. b) Fiecărei grupe de indicatori i-a fost ataşată o notă agregată (rang agregat). care în cazul nerealizării ar avea consecinţe extrem de grave la nivelul ramurii sau chiar al economiei. fie corelând locul (rangul) deţinut cu importanţa sau rolul care a fost convenit pentru fiecare din indicatorii aparţinând unei grupe de caracterizare a nivelului general de dezvoltare a ramurii. Aceasta se poate determina fie ca medie aritmetică a rangurilor criteriilor.9. dar mai ales asupra unor activităţi din cadrul acesteia. uneori chiar efecte izolate Valoarea coeficientului de importanţă 12-11 10-05 04-01 Precizăm că în acest studiu coeficienţii de importanţă acordaţi au fost apreciaţi ca fiind specifici agriculturii regionale. Practic. Scara de variaţie a acestora este mai mică sau mai mare în funcţie de conţinutul. Tabelul nr.

05 Randamente in prod veg 0.scara de valori a coeficienţilor de importanţă. deci pentru fiecare regiune luată în comparaţie. miliarde lei preţuri curente 0. în cazul de faţă această scară a valorii este de la 1 la 12.08 . Tabelul nr.10 Modul de folosita a teren 0.rangul indicatorului (criteriului) sau locul fiecărei regiuni comparativ cu celelalte în funcţie de mărimea indicatorului luat în considerare.06 Densitate anim 0. Decalajul dintre notele agregate ale rangurilor aferente fiecărei grupe de indicatori şi regiuni indică raportul în care se află unităţile de referinţă analizate între ele. l .nota agregată pentru fiecare grupă de indicatori complecşi.06 Prod medie 0.numărul de grupe de indicatori folosite pentru evaluarea nivelului de dezvoltare care în acest stadiu este 12.08 Suprafaţa cultivată 0.estimatorul global de performanţă al agriculturii regionale. fiecărui criteriu (indicator) îi va corespunde un anumit rang.04 Prod veg tot 0. Determinarea estimatorului/indicatorului global de performanţă a entităţii ce urmează a se compara se bazează pe corelarea notelor (rangurilor) agregate sau a notelor medii aferente fiecărui criteriu cu greutatea specifică atribuită fiecărui criteriu adoptat. Nagl .09 Valoarea prod agricola 0.Nag .nota agregată pentru caracterizarea unei grupe de indicatori de determinare a nivelului de dezvoltare. aceasta are rolul unui indicator complex la nivel de grupă/creiteriu. Ri . 2. Gsl . permiţând totodată şi formularea unor măsuri punctuale.15 Populata 0. ki . 10 Coeficienţi de importanţă/greutăţi specifice pe criterii pentru calculul estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii Greutate specifică PIB. Relaţia de calcul pentru stabilirea mărimii indicatorului sau a estimatorului global de performanţă a agriculturii regionale este următoarea EstGL = ∑ Nag l xGSl şi ∑G Sl =1 unde: EstGL . Mărimea decalajului ce se determină pe fiecare criteriu/grup de indicatori regionali definit adoptat reprezintă un alt element de ierarhizare a elementelor de analiză comparativă.greutatea specifică pentru fiecare din grupele de indicatori complecşi care caracterizează procesul supus analizei comparative. Pentru determinarea estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii României pentru lucrarea de faţă s-au adoptat următorii coeficienţi de importanţă/greutăţi specifice pe criterii.15 Nr. i .coeficientul de importanţă atribuit fiecărui indicator (criteriu) de evaluare a studiului de dezvoltare. de animale 0.

Vii şi pepiniere viticole. etc. . Orz şi orzoaică.în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: c) d) . Fructe. randamentele aferente producţiei vegetale (RPV) . . Sfeclă de zahăr.08 0. Floarea soarelui.Floarea soarelui. .în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Cereale boabe.Suprafaţa agricolă.Păşuni. Porumb. b) structura principalelor culturi practicate (SC) .) Cele 12 grupe de indicatori sau criterii utilizaţi în analiza dezvoltării regionale a agriculturii au fost ordonaţi în după cum urmează: a) modul de folosinţă a terenului (MFT) – în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Suprafaţa totală Din care: . Struguri. . Cereale pentru boabe.Fâneţe.Livezi şi pepiniere pomicole. Legume.Arabilă. -Orz şi orzoaică.00 Menţionăm că deşi metoda diagnosticării multicriteriale conţine elemente de natură subiectivă. Sfeclă de zahăr. Grâu şi secară. totuşi prin evaluări şi reevaluări succesive se realizează cuantificări semnificative de natură calitativă ale mărimii indicatorilor utilizaţi pentru a crea atât o imagine „agregată” a stadiului de dezvoltare a unei ramuri cât şi a aprecia nivelul de competitivitate a acesteia faţă de o altă unitate de referinţă (care poate fi o altă ramură a economiei naţionale sau o aceeaşi ramură dintr-o altă ţară. nivelul producţiilor agricole vegetale totale obţinute (PATV) .Parcul de tract. Plante uleioase.06 1. .în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Suprafaţa cultivată. -Porumb boabe. Cartofi. Zone defavorizate Total 0. -Grâu şi secară. . si maşini agric. Cartofi.

în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Lapte de vacă şi bivoliţă. Lână. Ouă. Porcine. densitatea animalelor la 100 hectare (DAN) . -Porumb boabe. Ovine –Total. randamentele în producţie animalieră obţinute (RPA) .în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Tractoare agricole fizice Pluguri pentru tractor Semănători mecanice Combine autopropulsate pentru recoltat: cereale păioase. Porcine –Total.Cereale boabe. Cartofi.în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Populaţia totală . bivoliţe şi juninci. -Grâu şi secară.în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Bovine – Total.Oi.locuitori / km2 principalii indicatori macroeconomici (IMACRO) . parcul de tractoare şi maşini agricole (PTMA) . e) efectivele de animale (EA) .în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Bovine. -Orz şi orzoaică. Floarea soarelui. Sfeclă de zahăr. porumb şi furaje Număr de hectare/tractor disponibilul de resurse umane din agricultură (RU) . bivoliţe şi juninci. Ovine şi caprine. Lapte de oaie. -Vaci. -Scroafe de prăsilă.în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: f) g) h) i) j) . mioare şi capre.Populaţia rurală Densitatea populaţiei . . -Scroafe de prăsilă. -Vaci.

11 0.Produsul intern brut (PIB).714 4. cât mai ales modul în care acestea sunt agregate şi analizate aceste criterii. acest tip de analiză multicriterială comparativă poate fi aplicat nu numai prezentului ci şi viitorului. inclusiv pentru media regională. prin recalcularea indicatorilor privind decalajele regionale ale agriculturii faţă de media regională se poate obţine o nouă imagine a „eficienţei” unei strategii de dezvoltare propuse la un moment dat. Vest 6.950 6.388 faţă 1.305 5.Valoarea producţiei agricole vegetale . Pe baza notelor agregate determinate pentru fiecare din grupele de indicatori/criterii ce caracterizează regiunile de dezvoltare ale României. În aceste condiţii. Bucureşti .2.09 0. Nord-Est 2. Includerea în analizele economice comparative a unor elemente de natură subiectivă şi proiectarea mărimii indicatorului complex „estimatorul global de performanţă” a unei ramuri sau activităţi încearcă.26 1.17 0. Decalajele faţă de media regională a estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii Estimator global Decalaje regional de medie 5. să susţină nevoia de ierarhizare şi etapizare a obiectivelor dezvoltării şi evaluarea variantelor de dezvoltare proiectate pentru diferite condiţii.în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Populaţia din zonele defavorizate Suprafaţa din zonele defavorizate l) Ceea ce diferenţiază acest demers de cele practicate până acum nu este atât luarea în considerare a unui număr sporit de criterii de evaluare a stadiului de dezvoltare a unei ramuri (criterii susţinute la rândul lor prin diferiţi indicatori tehnico-economici) în două situaţii diferite. Tabelul nr.573 3.010 5. Sud-Vest 5. Sud 4.74 0.97 1. în fond.Servicii agricole zone defavorizate (ZDF) .11. Centru 8.99 1. Sud-Est 3. Prin urmare.450 3.880 4.847 5. vânătoare şi silvicultură Valoarea adăugată brută regională (VABR) Produs intern brut regional pe locuitor k) valoarea producţiei vegetale totale (VPAT) .în această grupă/criteriu se includ următorii indicatori: Valoarea producţiei agricole – total .68 Media 1. Nord-Vest 7. preţuri curente Agricultură.00 1.Valoarea producţiei agricole animale . precum şi a coeficienţilor de importanţă/greutăţi specifice atribuite pe criterii s-a putut determina estimatorul global al dezvoltării regionale a agriculturii pe fiecare regiune.

Nord-Est (5.99 şi respectiv de la 1 la 0. în această categorie menţionăm că. În ceea ce priveşte decalajele sectorului agricol al regiunilor de dezvoltare în funcţie de media regională menţionăm următoarele: • Peste media regională s-au situat Regiunea Centru (cu un decalaj de la 1 la 1. în cazul Regiunii Vest şi al Regiunii Sud-Est mărimea estimatorului global al dezvoltării a fost apropiată de media regională (cu un decalaj de la 1 la 0.880) şi Regiunea Sud (5. Regiunea Nord-Est (cu un decalaj de la 1 la 1.Din compararea nivelului estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii a rezultat că pe primele 3 locuri cu cele mai bune rezultate se situează sectorul agricol din Regiunea Nord-Vest (6.” . pentru celelalte două regiuni (Regiunea Sud-Vest şi Regiunea Bucureşti) decalajul de dezvoltare faţă de medie a fost substanţial (1 la 0.09).74 şi respectiv 1 la 0. Regiunea Vest şi Regiunea Sud-Est.388).305). Regiunea Sud (cu un decalaj de la 1 la 1. cele mai slabe rezultate în activitatea agricolă au avut Regiunea Sud-Est (4.573). • În celelalte regiuni sectorul agricol. pe ansamblu.17). rezultă că pe viitor va trebui ca prin strategiile de dezvoltare şi prin resursele alocate să se acorde o atenţie deosebită sectoarelor agricole din Regiunea Sud-Vest şi Regiunea Bucureşti. are un nivel al estimatorului global al dezvoltării regionale a agriculturii situat sub media regională.97).68). Regiunea Nord-Vest (cu un decalaj de la 1 la 1.847).714) şi Regiunea Bucureşti (3.26). Având în vedere decalajele de dezvoltare ale sectorului agricol.11). Totodată. Regiunea Sud-Vest (3.

Regiunile de dezvoltare. încurajând. Modalităţi de finanţare a dezvoltării sociale şi economice în Uniunea Europeană Principalul scop al fondurilor structurale este acela de realizare a coeziunii sociale şi economice în cadrul Uniunii Europene. Fondurile structurale funcţionale în Uniunea Europeană care au contribuit şi contribuie la dezvoltarea economico-socială a ţărilor membre sunt în număr de patru şi anume: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Fondul Social European (FSE). III. se au în vedere patru tipuri de zone: industriale. Domeniile de activitate vizate de cele patru fonduri structurale şi obiectivele urmărite de acestea sunt : Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) are scopul de a reduce disparităţile regionale în cadrul Uniunii Europene. rurale. El face referire la adaptarea şi modernizarea politicilor naţionale şi a sistemelor de educaţie. îmbunătăţirea căile de acces. telecomunicaţii şi energie) şi investiţii in educaţie.Obiectivul 3 acoperă întregul teritoriu Uniunii Europene. formare şi angajare. în special în cadrul reţelelor transeuropene (transporturi. revitalizarea zonele rurale sau cele care sunt dependente de activităţi de pescuit. ţinând cont de strategia europeană în domeniul ocupării forţei de muncă. dezvoltarea şi conversia regiunilor. spre următoarele trei obiective prioritare: .Obiectivul 1 priveşte dezvoltarea şi ajustările structurale ale regiunilor a căror dezvoltare este întârziată. finanţarea are ca scop următoarele : regenerarea zonele industriale şi zonele urbane în dificultate.1. prin intermediul planificării teritoriului. urbane şi zone dependente de activităţi de pescuit. AJUSTAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE REGIONALE LA CERINŢELE UNIUNEA EUROPEANĂ 3. Resursele financiare sunt îndreptate spre acţiuni menite să reducă diferenţele existente între regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate şi să promoveze oportunităţi egale de angajare între diferitele grupuri sociale. Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi Instrumentul Financiar de Orientare Piscicolă (IFOP).Obiectivul 2 are ca scop conversia economică şi socială a zonelor care întampină dificultăţi structurale. respectiv domeniile de activitate pentru care sunt alocate sursele financiare provenite din acest fond sunt : . .CAP. . .în ceea ce privesc regiunile Obiectivului 2. aceste regiuni înregistrează un PIB pe locuitor mai mic decât 75% din media aceluiaşi indicator înregistrată în ţările membre ale UE (este de menţionat că sunt foarte puţine astfel de zone în UE 15 ) . care se găseşte în afara zonelor Obiectivului 1. regenerării. Acţiunile fondurilor structurale sunt focalizate. în acelaşi timp. protejării mediului inconjurător. sănătate şi protecţia mediului înconjurător.regiunile incluse în Obiectivului 1 sunt finanţate pentru investiţii în infrastructură. Acoperind un total de 18% din populaţia europeană. în mod special. .

. . La nivelul întregului teritoriu al Uniunii Europene. Fondul European de Orientare si Garantare Agricolă (FEOGA) a reprezentat sursa de finanţare care a contribuit. Comisia Europeană a adoptat. în data de 14 iulie 2004. etc. .promovarea unei forţe de muncă calificate şi creşterea potenţialului uman în domeniul crecetării şi dezvoltării. Astfel. Principalul obiectiv al Uniunii Europene în reformarea fundamentală a primului „pilon” al Politicii Agricole Comune din 2003 şi 2004. ajutorul pentru pensionare anticipată. ajutarea sectorului IMM-urilor şi dezvoltarea locală. FEDR este implicat în investiţii directe în sectorul productiv în vederea creerii de locuri de muncă durabile.integrarea în muncă a şomerilor. prin crearea Fondului Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). În afara zonelor Obiectivului 1. toate măsurile au fost finanţate prin fondul FEOGA Secţiunea de Garantare.măsuri pentru mediul inconjurator şi agricultură. sprijin în favoarea economiei locale. Acesta a fost format din Secţiunea de Orientare si Secţiunea de Garantare. În cadrul politicii Europene de coeziune economică şi socială.Prin intermendiul Obiectivelor 1 si 2.compensaţii pentru zonele defavorizate. .ajutor pentru pensionarea anticipată. . vizând consolidarea şi simplificarea actualului sistem de acordare a fondurilor. În cadrul regiunilor Obiectivului 1. având rolul de a răspunde exigentelor impuse de o Uniune Europeana lărgita. propunerea de modificare a politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene. într-o proporţie covârşitoare.prelucrarea produselor agricole şi marketingul acestora. încurajarea şi îmbunătăţirea capacităţilor de cercetare şi dezvoltare a regiunilor. . FEOGA a sprijinit dezvoltarea rurală şi îmbunătăţirea structurilor agricole. cu precădere a tinerilor şomeri şi a persoanelor excluse de pe piaţa muncii. Domeniile sale de intervenţie pentru care s-a asigurat finanţare includ următoarele activităţi : . Fondul Social European (FSE) are scopul de a preveni şi combate şomajul şi a dezvolta resursele umane. a vizat în primul rând dezvoltarea rurală. pentru perioada 2007-2013. Acesta urmează a înlocui Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). la dezvoltarea agriculturii şi a spaţiului rural din ţările membre ale UE.promovarea oportunităţilor egale pentru toţi cei ce intră pe piaţa muncii acţiuni specifice pentru a îmbunătăţi accesul femeilor pe piaţa muncii. FEDR vizează regenerarea economică şi socială a zonelor urbane în dificultate şi sprijină cooperarea transfrontalieră. ajutor pentru constituirea noilor ferme de către tineri fermieri si formare profesionala. .dezvoltarea zonelor rurale prin furnizarea de servicii. măsurile legate de mediul înconjurător legat de zonele agricole şi măsurile legate de dezvoltarea pădurilor.dezvoltarea şi utilizarea optimă a pădurilor. încurajarea turismului şi a activităţilor artizanale. . cu o serie de decalaje majore privind spaţiul rural şi nivelul de trai al populaţiei rurale. care au fost finanţate de către FEOGA prin intermediul Secţiunii de Garantare.investiţii în ferme agricole. cu excepţia subvenţilor de compensare. . Domeniile sale de intervenţie (pentru care se acordă finanţare) cuprind următoarele activităţi : . aceste măsuri au fost finanţate de către FEOGA prin intermediul Secţiunii de Orientare. cu un accent special în promovarea Pactelor de Ocupare Teritoriale. precum şi de a promova integrarea pe piaţa muncii. transnaţională şi interregională .îmbuntăţirea sistemelor de educaţie şi de formare. .

situaţia mediului înconjurator. până la un moment dat. dezvoltare şi inovare. De asemenea. În ceea ce priveşte verificarea ex-ante a adiţionalităţii pentru Obiectivul 1 trebuie să îmbrace forma unei situaţii comparative a ceea ce s-a programat cu ceea ce s-a realizat. Domeniile de intervenţie ale IFOP trebuie considerate a fi acelea de ajustare a eficienţei activităţilor de pescuit. se bazează pe cinci principii: concentrarea. prelucrarea şi marketingul produselor piscicole. strategii şi priorităţi. Secţiunea dedicată parteneriatului cuprinde paşii care trebuie facuţi în vederea consultării tuturor partenerilor care concură la elaborarea acestui document (autoritaţile regionale şi locale. cu prezentarea disparitaţilor.Raţiunile tehnice care au determinat această modificare se referă. programarea. în prima secţiune. sisteme de programare şi diferite sisteme de management financiar şi de control care există în perioada curentă de programare şi care a dus la creşterea semnificativă a sarcinii administrative a Statelor Membre şi a Comisiei Europene şi la reducerea coerenţei. Aceleasi informatii care se regasesc detaliate in Cadrul Comunitar de Sprijin şi în Programele Operative. în principal. potenţialul pentru dezvoltare sau conversie. se doreşte îmbunătăţirea poziţiei competitive a sectorului piscicol şi dezvoltarea zonelor dependente din punct de vedere economic de activităţile piscicole. care la rândul lui trebuie elaborat în corespondenţa cu perspectivele financiare previzionate. Instrumentul Financiar de Orientare Piscicolă (IFOP) are scopul de a realiza un echilibru sustenabil între resursele piscicole şi exploatarea acestora. cercetare. Programele Operative (PO) şi Cadrul Comunitar de Sprijin (CCS)-utilizate in mod tradiţional in zonele Obiectivului 1 şi Programul Complementar (PC). parteneriatul si prevederile de implementare. ulterior. situaţia IMM-urilor. transparenţei şi monitorizării politicii de dezvoltare rurală. descrierea situaţiei existente. Documentul Unic de Programare (DUP) reprezintă un document aprobat de către Comisia Uniunii Europene şi conţine următoarele capitole: secţiuni dedicate situaţiei existente. Documentele de programare ale tuturor statelor membre ale UE care au stat la baza negocierilor şi. inclusiv pentru România şi Bulgaria. la numărul mare de programe. alte autorităţi competente. diferenţelor de dezvoltare. dezvoltarea culturii apelor. obţinerii fondurilor structurale sunt: Documentul Unic de Programare (DUP)utilizat în regiunile cuprinse în Obiectivul 2. promovarea produselor rezultate. Descrierea trebuie să ia în considerare resursele financiare utilizate. adiţionalitatea şi subsidiaritatea. precum şi cu ce s-a realizat de alte state membre ale UE. Secţiunea legată de resursele financiare trebuie să se bazeze pe planul financiar care să cuprindă totalul sprijinului comunitar structurat pe contribuţia europeană şi pe cea naţională. modernizarea flotei piscicole. programarea financiara. inclusiv responsabilii pentru protecţia . protecţia zonelor marine. facilităţi legate de porturile de acostare a navelor pescadoare. Conţinutul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS) cuprinde. Secţiunea consacrată strategiilor şi priorităţilor trebuie să indice obiectivele operative şi o descriere a strategiei capabile să contribuie la realizarea tuturor obiectivelor propuse de solicitantul sprijinului financiar european. evaluarea ex-ante. prin intervenţiile deja efectuate în perioada precedentă şi rezultatele evaluarii. piaţa muncii şi politicile promovate la nivel naţional şi regional în ceea ce priveşte formarea profesională şi o evaluare a situaţiei în ceea ce priveşte egalitatea între femei şi bărbaţi şi în ceea ce privesc oportunităţile oferite de piaţa muncii. Alocarea şi utilizarea fondurilor structurale în ţările membre ale Uniunii Europene. parteneriatul. principalele rezultate obţinute. Prezentarea situaţiei existente trebuie să cuprindă aspecte legate de competitivitate.

. acordurile de administrare a PO. este elaborat de către statul membru şi este revizuit. în cazul în care este necesar. autoritatea de gestiune a fondurilor europene trebuie să adopte Programul Complementar cel târziu în trei luni după decizia Comisiei Europene de aprobare a PO sau a CCS. similară celei din Cadrul Comunitar de Sprijin. procedurile pentru mobilizarea şi circularea fondurilor. ţintele precis cuantificate. Programul Complementar (PC) reprezintă documentul de implementare a strategiei de programare şi implementare a priorităţilor. de către Comitetul de Monitorizare la propunerea autorităţii de gestiune a fondurilor europene. În vederea accelerării procedurilor.o secţiune care evidenţiază măsurile necesare pentru implementarea priorităţilor (inclusiv informaţii în ceea ce priveşte titlul. . partenerii economici şi sociali). cu partenerii economici şi sociali şi alte organisme relevante. cuprinzând măsuri multianuale de sprijin comunitar. Un program operativ integrat reprezintă un program finanţat din mai multe fonduri.o parte descriptivă.o parte dedicată planului financiar (în conformitate cu perspectivele financiare şi acordurile privind regiunile care beneficiază de sprijin tranzitoriu şi în conformitate cu totalul Programelor Operative împărţite pe priorităţi sau pe ani. acordurile încheiate cu diferiţi parteneri şi reprezentarea lor în cadrul Comitetelor de Monitorizare. inclusiv apelarea la Banca Europeană de Investiţii sau la alte organisme financiare care să asigure partea de cofinanţare a proiectelor de investiţii. Secţiunea dedicată implementarii prevederilor cadrului de sprijin comunitar. Planul de dezvoltare este negociat împreună cu reprezentanţii Comisiei Europene şi are ca rezultat . regionale şi locale. utilizarea unuia sau mai multor instrumente financiare existente.mediului şi promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţii. fie in baza DUP. Priorităţile trebuie implementate prin recurgerea la unul sau mai multe fonduri. Programarea este rezultatul negocierii între autorităţile naţionale. autoritatea de plată.o parte care tratează priorităţile statelor care solicită sprijinul comunitar (specificând legătura lor cu cele cuprinse în CCS. În orice caz. include informaţii despre autoritatea individuală care a fost desemnată cu implementarea sau organismul responsabil cu gestionarea CCS. ori programe vizând iniţiative comunitare. măsurile specifice şi procedurile pentru asigurarea controlului implementării PO). .o parte care cuprinde prevederi referitoare la implementare (specificând care este autoritatea de implementare desemnată de către statul membru ca responsabilă pentru gestiunea PO. . o indicaţie aproximativă a alocării financiare acordată fiecărei măsuri şi autoritatea de implementare pentru fiecare măsură). în corespondenţa cu priorităţile sau perioadele prevazute de către CCS). evaluarea ex-ante şi impactul aşteptat). Programul Operativ (PO) reprezintă documentul aprobat de către Comisia Europeană pentru implementarea Cadrului Comunitar de Sprijin şi include un set complet de priorităţi. obiectivele principale. sistemele de monitorizare şi evaluare. acordurile pentru revizuirea permanenta a PO pe măsura desfăşurării lui şi cele necesare evaluării pe parcurs. Programul Complementar este trimis Comisiei Europene pentru informare. conţine elemente detaliate asupra conţinutului măsurilor din program. Programul Complementar poate fi prezentat în acelaşi timp cu CCS sau cu PO. descrierea. beneficiarii. Programele pot fi ori programe de dezvoltare regională. Conţinutul unui program operativ include următoarele capitole : . Programele de dezvoltare regională sunt elaborate fie in baza unui plan de dezvoltare. Ambele documente trebuie prezentate Comisiei de către statul membru într-o perioadă de maximum patru luni după stabilirea listei de zone eligibile.

responsabilitatea Comisiei Europene. impactul aşteptat şi resursele financiare alocate. utilizarea resurselor financiare şi operativitatea monitorizării şi a implementării. Comisia are la dispoziţie cinci luni pentru adoptarea Cadrului Comunitar de Sprijin. şi. Cadrul Comunitar de Sprijin conduce către elaborarea propunerilor de programe. Pe de altă parte. Evaluarea trebuie organizată de către Autoritatea de Gestiune. control financiar şi evaluarea măsurilor. Procedurile de evaluare au ca scop. sunt responsabile de selecţia proiectelor de investiţii care vor fi finanţate. Odată ce a fost aprobat programul. Toate proiectele care beneficiază de asistenţa financiară din partea Uniunii Europene trebuie sa dispună de cofinanţare din alte surse. de către un evaluator independent. care. coerenţa strategiilor şi priorităţilor alese. orice ajustare a managementului. conţinutul acestora este precizat. etc). precum şi sistemele de implementare utilizate. evaluarea efectivă urmând a fi efectuată de către evaluatori independenţi. acordarea contractelor publice. Evaluarea ex-ante. asociaţii. etc) pot propune proiecte cu finanţare din fonduri structurale. în cadrul reglementărilor. atât verificarea derularii conforme a măsurilor promovate prin documentul de programare. promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi. Evaluarea la mijlocul perioadei . în exclusivitate. Autorităţilor de gestiune a fondurilor comunitare.reprezintă responsabilitatea fundamentală a statelor membre. Această evaluare are scopul de a inventaria . Autorităţile de Gestiune sunt responsabile de informarea potenţialilor solicitanţi de proiecte. în ceea ce priveşte asistenţa disponibilizată (exemplul cel mai bun este informarea prin intermediul anunţurilor publice de licitaţii). Implementarea dezvoltării regionale sau a programelor de iniţiativă comunitară revine. progresele înregistrate în evoluţia implementării priorităţilor şi măsurilor luate pentru realizarea obiectivelor specifice. paşii întreprinşi pentru asigurarea caracterului efectiv al implementării (monitorizare. Autoritatea de Gestiune este responsabilă de infiinţarea unui sistem de bază pentru culegerea datelor de natură statistică şi financiară necesare evaluării. protecţia mediului inconjurător. în detaliu. întreprinderi. etc). utilizarea asistenţei tehnice.Cadrul Comunitar de Sprijin. în afară de pregătirea Programului Complementar. o bună utilizare a resurselor disponibile. de asemenea. ori din partea sectorului public sau a celui privat. Organizaţiile care activează în domeniul social şi economic (autorităţi locale. O evaluare ex-post va fi. Autorităţile naţionale şi regionale competente pentru fiecare program au ca responsabilitate şi selectarea proiectelor. însă va fi desfăşurată. în mod concret. indicarea oricăror schimbări în condiţiile generale care pot avea o importanţa relevantă în implementarea asistenţei (evoluţii socio-economice. fapt pentru care. poate fi sub forma unui comentariu prin care se explică şi justifică analiza ce derivă din situaţia curentă. paşii efectuaţi în vederea asigurării compatibilităţii cu politicile Comunitare (în mod special regulile referitoare la competiţie. în mod obişnuit. Evaluarea reprezintă un principiu fundamental pentru asigurarea unui sistem de luare a deciziilor eficient. care este responsabil de examinarea rezultatelor iniţiale ale asistenţei. În cadrul acestor rapoarte se precizează următoarele aspecte: implementarea financiară a asistenţei (cuprinzând pentru fiecare măsura în parte înregistrarea plăţilor efectuate şi a celor acoperite prin contribuţia bugetului comunitar). Dupa prezentarea planului de dezvoltare. Rapoartele de implementare joacă un rol semnificativ în asigurarea unei programări sănătoase. schimbări în politicile naţionale. cât şi asigurarea obţinerii rezultatelor aşteptate prin implementarea acestora. ca responsabilitate. regionale şi sectoriale. în consecinţa. fiind. desfăşurată la încheierea asistenţei. se anexează documentului de programare. etc).

statele membre trebuie să înfiinţeze un “Comitet de Monitorizare” pentru fiecare program (DUP si PO). pentru a pune în evidenţă modul de realizare a angajamentelor şi schimbările intervenite în politica economică datorită evoluţiilor pe plan intern şi internaţional.  aprobă criteriile pentru selecţia operaţiunilor care pot fi finanţate. Un exemplu demn de luat în seamă în ceea ce priveşte programarea pentru ţara noastră este Programul Economic de Preadere al României. Programului Economic de Preaderare se actualizează în fiecare an.  evaluează în mod periodic progresele înregistrate în atingerea obiectivelor specifice ale asistenţei. Programul Economic de Preaderare a fost corelat cu Programul Naţional al României de Aderare la Uniunea Europeana. la întâlnirile acestuia ca şi consultant. Politica generală şi măsurile sectoriale promovate de Guvernul României în anul 2001 au condus la înregistrarea unor progrese substanţiale pe linia îndeplinirii criteriilor economice de aderare.  solicită ajustări ale Programului Complementar. ce . Guvernul României a elaborat la sfârşitul anului 2001 „Planul de acţiuni pentru anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare”. fiind. în mod special. măsurile de politică economică fiind în concordanţă cu programul de adoptare a acquis-ului comunitar. în măsură să garanteze o desfăşurare conformă a programării. în consecinţă. prin reprezentanţi cu funcţii importante în domeniul pentru care se acordă sprijinul comunitar. evidenţiind factorii care au contribuit la succesul sau insuccesul implementării. rezultatele evaluării de la mijlocul perioadei de implementare.utilizarea resurselor. identificarea corectă a problemelor structurale şi a slăbiciunilor economiei româneşti. În consecinţă. mai ales. Prin modul în care se efectuează programarea şi implementarea măsurilor de finanţare a unor domenii de activitate economică şi socială. menite să soluţioneze problemele identificate. dintre care cele mai importante sunt:  confirmă Programul Complementar şi orice modificare adusă acestuia de către Autoritatea de Gestiune. evaluarea Comisiei Europene evidenţiind numeroase aspecte pozitive. Totodată.  examinează rezultatele implementării şi. atât de autorităţile publice local sau regionale. s-au apreciat pozitiv angajamentele în domeniul finanţelor publice şi cele privind reformele economice în majoritatea domeniilor de activitate. către optimizarea asistenţei ce va fi furnizată în viitor. cât şi de investitorii privaţi. care participă. Rolul Comitetului de Monitorizare este reflectat de responsabilităţile specifice pe care le are şi de atribuţiile sale. ceea ce constituie o garanţie că vor fi implementate măsuri corecte de reformă economică. caracterul efectiv al asistenţei şi impactul său. putând conduce. Împreună cu Autoritatea de Gestiune. ceea ce conduce garantarea reuşitei proiectelor de investiţii propuse.  aprobă propunerile care amendează conţinutul deciziilor în ceea ce priveşte orice fel de contribuţii din fonduri.  recomandă Autorităţii de Gestiune măsuri necesare pentru îmbunătăţirea managementului asistenţei. Prima ediţie a Programului Economic de Preaderare al României poate fi considerat un program de reformă cuprinzător şi ambiţios. Comisia Europeană reuşeşte să imprime proceduri foarte clare. deci. înaintea prezentării lor Comisiei Europene. Conform cerinţelor Comisiei Europene. care să asigure calitatea şi eficienţa implementării asistenţei. cum ar fi descrierea cu acurateţe a evoluţiilor economice recente şi. Comitetul de Monitorizare lucrează în strânsă colaborare cu Comisia Europeană.

s-au tratat distinct principalele caracteristici ale politicii antiinflaţioniste. cum ar fi: Marea Britanie. tratate în prezent numai în programele de stabilitate şi convergenţă ale statelor membre.1. impactul evoluţiei economice asupra principalelor sectoare de activitate ale economiei regionale şi asupra pieţei capitalului uman. precum şi pe abordarea unor aspecte noi. 3. productivitatea factorilor de producţie angrenaţi în dezvoltarea regională. în cadrul capitolului privind Politica macroeconomică. Vor fi scoase în evidenţa perioadele de recesiune sau de creştere economică la nivel regional şi.2. influenţa reducerii inflaţiei asupra veniturilor fiscale. axate în principal pe prezentarea datelor într-un set de tabele standardizate. 3. calendarul de aplicare a măsurilor de reformă propuse etc. prezentarea generală a întreprinderilor şi structura economică sectorială. de asemenea. 3.1. cu evoluţiile înregistrate la nivel naţional. Ediţia 2002 a Programului Economic de Preaderare are aceeaşi structură ca şi prima ediţie. într-o perioadă de peste 10 ani. Franţa si Italia. cu menţiunea că. care trebuie utilizate pentru calcularea procentelor de creştere sau descreştere pe parcursul anilor luaţi în calcul. ale politicii comerciale şi a celei referitoare la libera circulaţie a capitalurilor. în mod similar. Prezentarea pe scurt a ceea ce s-a întamplat în economia naţională şi cea regională într-o perioadă de mai mult de zece ani. ale Comisiei Europene. Contextul economic regional Această secţiune trebuie să conţină o scurta descriere a evoluţiilor înregistrate de economia regională în linii generale. de ordin conceptual şi metodologic. defalcarea sectorială a PIB-ului regional.1. constituie baza pentru analiza economică a unei . Pot fi. cum sunt impactul evoluţiilor ciclice asupra bugetului şi tendinţele pe termen lung ale finanţelor publice. Pentru elaborarea ediţiei 2002 s-au avut în vedere propunerile. Principalele elemente de programare luate în calcul la elaborarea Planului de Dezvoltare Regională sunt următoarele : dezvoltarea socio-economică generală. trebuie avute în vedere şi analizate următoarele patru secţiuni principale: contextul economic regional în care se desfăşoară activităţi lucrative. comparaţii privind PIB-ul pe locuitor. incluse în cadrul descrierii efectuate reprezentări grafice care să prezinte schimbările în rata PIB-ului. cât şi la cel regional de-a lungul perioadei de timp. Dezvoltarea socio-economică generală Pentru a putea furniza o imagine globală a dezvoltării economice şi sociale a unei regiuni. legătura.constituie principalul document care stă la baza actualizării Programului Economic de Preaderare.2. Un element important îl constituie disponibilitatea datelor privind PIB-ul la nivel regional şi naţional. a ipotezelor privind mediul internaţional. Elemente de programare şi modalităţi de tratare a acestora de către statele membre ale Uniunii Europene Pentru a putea realiza o imagine cât mai detaliată asupra modului de elaborare a unui Plan de Dezvoltare Regională vom încerca să prezentăm elementele de programare şi modul în care au fost ele tratate în diferitele documente de programare elaborate de o serie de ţări reprezentative din UE. în cazul în care există. pe utilizarea.2. Spania. Totodată. s-au luat în considerare recomandările specifice făcute României privind prezentarea mai detaliată a unor aspecte precum: problematica mediului de afaceri. atât la nivel naţional.

2 Comparaţii privind Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor Datele referitoare la PIB/locuitor reprezintă un element cheie în elaborarea analizei economice a unei regiuni.1. analiza PIB/locuitor pe o perioadă de timp poate releva existenţa unei tendinţe de polarizare a celor mai prospere şi a celor mai puţin dezvoltate regiuni.2. Un al doilea paragraf explică faptul că orientarea către export a revigorat economia Marii Britanii de la începutul anilor ’90 şi a generat beneficii în favoarea sectorului manufacturier (de prelucrare) al regiunii. Pe de altă parte. fară să inducă însă o creştere a locurilor de muncă datorită creşterii productivităţii. prezintă marele avantaj de a nu fi influenţat de mărimea populaţiei înregistrate de către diferitele regiuni şi permite compararea bunăstării unei regiuni cu cea a altor regiuni întrun mod facil. în acelaşi an de raportare statistică. calculat pentru o anumită perioadă de timp poate ilustra în mod clar evoluţiile care afectează creşterea performanţei regiunii analizate. Pe de alta parte. putânduse face cu uşurinţă legături între aceasta evoluţie şi impactul asupra ocupării forţei de muncă în diferitele sectoare economice. pe parcursul a mai mulţi ani. Acest fenomen poate fi înregistrat în condiţiile în care regiunile cu un nivel înalt al PIB/locuitor înregistrează o creştere economică superioară mediei. atât prin datele referitoare la remunerarea angajaţilor (în esenţă salariile). PIB/locuitor la nivel regional poate fi obţinut prin împărţirea rezultatelor total PIB regional la numărul populaţiei rezidente. cât şi prin includerea datelor referitoare la venitul brut din exploatare/venituri mixte (profituri). utilizarea PIB/locuitor în procente. O altă modalitate de a elabora acest sistem de comparaţie se bazează pe creşterile şi descreşterile procentuale înregistrate de către PIB/locuitor.regiuni. trebuie identificate cauzele sale. Principalul obiectiv în cazul utilizării PIB/locuitor la nivelul unei regiuni este acela de a verifica existenţa unei breşe între performanţa regiunii comparativ cu a celorlalte regiuni sau. Un al treilea paragraf face referire la evoluţia negativă. la nivel naţional şi regional. Un exemplu ilustrativ asupra modului în care a fost descris contextul economic regional îl găsim în Documentului Unic de Programare al Regiunii West Midlands (Marea Britanie). Un prim paragraf din acest document evidenţiază recesiunea naţională din anii ’80. faţa de nivelul economiei naţionale şi măsura în care există anumite evoluţii particulare care influenţează aceasta diferenţa. Odată ce a fost certificată existenţa unei breşe. determinată de recesiunea înregistrată începând din 1989. la nivelul regiunii. 3. Utilizarea datelor legate de PIB este importantă deoarece asigură comensurarea activităţii economice. pentru perioada 2000–2006. care s-a resimţit în sectorul manufacturier şi care a înregistrat. Dacă se . în ceea ce priveşte pierderile de locuri de muncă şi schimbarea produsă în transferurile de locuri de muncă între sectoarele economice (creşterea numărului locurilor de muncă oferite de sectorul serviciilor. creşterile şi scăderile înregistrate de către PIB. Utilizarea PIB-ului regional pe locuitor. Obiectivul 2. ca urmare a evoluţiei înregistrate la nivel naţional). impactul acesteia asupra regiunii West Midlands. poate fi pusă în evidenţă poziţia regiunii faţa de alte regiuni şi faţă de media naţională. Chiar mai mult. Prin urmare. exprimate în procente. în timp ce regiunile mai puţin dezvoltate sunt lasate în urmă. calculat ca procent a mediei naţionale. dau o imagine clară a performanţei economiei regionale. se calculează PIB-ul regional pe locuitor ca procent din media naţională şi se compară rezultatul obţinut cu acelaşi tip de date provenite din alte regiuni. Ca rezultat. trei trimestre consecutive de creştere negativă.

prin comparaţie cu a altor regiuni din Marea Britanie a condus ca. Într-adevăr. de pe locul al 6-lea în topul conform PIB-ului regional pe locuitor (înregistrând 93. scăzând implicit şi media naţională. Cotele procentuale deţinute de către diferitele sectoare economice care contribuie la formarea PIB-ului regional pot fi utilizate pentru comparaţii între diferiţi ani. Acest an este luat în consideraţie având în vedere că cele mai recente date în ceea ce priveşte PIB-ul regional pe locuitor din Marea Britanie reprezintă cifre provizorii. având în vedere PIB/locuitor la nivelul anului 1990. 3. În consecinţă s-a inregistrat o diferenţa faţă de performanţa altor regiuni din Marea Britanie. poate fi prezentat Documentului Unic de Programare al Regiunii West Midlands (Marea Britanie). De exemplu. comercializarea prin reţeaua en-gross şi en-detail.1. deşi a înregistrat o rată de creştere care este apropiată mediei naţionale în prima perioadă a anilor ’90. pentru perioada 2000 – 2006. chiar şi în acest caz. pentru a ilustra într-un mod relevant această situaţie. a înregistrat însă în ultimii trei ani o scădere. Un exemplu. atât a PIB/locuitor pentru un an determinat (de exemplu 1990). O poziţionare mai bună a unei regiuni.cât şi a schimbărilor de-a lungul unei perioade (de exemplu 1990-2001) ale PIB/locuitor. luând în considerare PIB-ul pe locuitor din 1998.2% din media naţională în 1989) să cadă pe locul 7 . extracţia petrolului. poate fi asociată cu o evoluţie mai dificilă. în perioada 1989 – 1998. Principala cauză a acestei situaţii se datorează faptului că în mare măsura regiunea West Midlands depinde de sectorul manufacturier ca principal element ce contribuie la formarea PIB-ului regional. indică dezvoltarea unui important fenomen de polarizare între un grup de regiuni care au depăşit media naţională şi un alt grup a carei performanţă a fost mai scăzută. ajutând la întelegerea mai profundă a cauzelor structurale ale dinamicii recente. Celelalte sectoare mai includ mineritul. O analiza mai completă (utilizată frecvent în studiile regionale) constă în reprezentarea într-un grafic combinat. facând referinţă la 1998 şi sunt calculate în funcţie de Sistemul European de Conturi. educaţie.2. Metoda permite ierarhizarea regiunilor în funcţie de performanţa economică dar şi definirea diferitelor tipuri de comportament regional prin relaţiile dintre tendinţele de evoluţie specifice faţa de valoarea iniţială a PIB-ului. utilizarea PIBului regional pe locuitor ca un procent al mediei naţionale a permis plasarea regiunii West Midlands pe locul 7 din cele 12 regiuni. industria de prelucrare. cu cel al regiunilor rămase în urma. În primul caz.2% din media naţională în 1998. este important să se compare regiunea în cauză cu grupul celor mai performante regiuni şi de asemenea. Acest rezultat. apărare.înregistrează o tendinţa de polarizare. . Principalele sectoare de activitate reprezentate la nivel regional sunt: agricultura. Obiectivul 2. compararea datelor la nivelul a mai multor ani poate evidenţia eventualele schimbări înregistrate de un sector prin raportare la un altul. Comparaţiile PIB/locuitor atât ca indicatori cât şi ca metode de analiză. utilităţile publice. au ca scop sintetizarea performanţelor economice ale regiunilor şi realizarea unei clasificări în funcţie de variaţiile PIB/locuitor. serviciile publice si private. Regiunea West Midlands.înregistrând 91. sectorul construcţiilor. Creşterile procentuale ale PIB-ul pe locuitor înregistrat în regiunile Marii Britanii. transporturile şi comunicaţiile. sectorul sanitar şi servicii de asistenţă socială. sau cu nivel naţional. administraţie publică. La rândul lor serviciile pot fi clasificate în: servicii financiare şi de afaceri.3 Analiza sectorială a Produsului Intern Brut (PIB) regional Compoziţia PIB-ului regional poate fi evidenţiată prin indicarea procentului deţinut de către fiecare sector al economiei într-o perioadă de timp.

sectorul serviciilor poate creşte în detrimentul sectorului manufacturier, iar aceasta evoluţie poate fi usor pus în evidenţă prin compararea cotei deţinute de sectoarele analizate în PIB-ul regional pe parcursul a mai multor ani. Această comparaţie poate releva de asemenea, măsura în care această tendinţă se înregistrează şi la nivelul întregii ţări, sau dacă este doar un caz singular. De exemplu, sectorul agriculturii la nivelul regiunii poate creşte cu o rată mai înaltă decât creşterea înregistrată la nivel naţional, ceea ce ar putea fi demonstrat prin compararea celor doua cote procentuale de contribuţie la formarea PIB-ului în doi ani diferiţi. Exemplul cel mai bun este Planul de Reconversie Socio-economica al Regiunii Aragon (Spania), Obiectivul 2, pentru perioada 2000 – 2006 care face referire la modalităţile de constituire a PIB-ului şi astfel sunt facute comentarii, pe baza unui tabel care cuprinde ponderile deţinute de activităţile sectoriale în formarea PIB-ului regional. Prezentarea este împărţită între sectoarele economiei regionale (agricultură, industrie, construcţii şi servicii) pe o perspectivă de timp diferită (1991, 1994, 1997). Din datele cuprinse în document, se evidenţiază faptul că industria prelucrătoare şi serviciile constituie principalele sectoare ale economiei. Se observă de asemenea, că nu a existat nici o modificare importantă în ponderea diferitelor sectoare în economia regională. In al doilea rând, se face compararea diferitelor sectoare economice în perioada 1986 –1997, la nivel naţional şi regional. Regiunea Aragon este caracterizată de o structură a economiei locale şi o compoziţie a PIB-ului regional similare situaţiei existente la nivel naţional. Agricultura şi construcţiile înregistrează o rată de creştere mai scazută la nivel regional decât rata de creştere înregistrată la nivel naţional, însă diferenţa este minimă. Industria la nivel regional înregistrează o rată de creştere mai rapidă decât cea înregistrată la nivel naţional, serviciile situându-se cam la acelaşi nivel, în ciuda faptului că sectorul servicii contribuie la PIB-ul regional într-o proporţie mai redusă decât cea înregistrată la nivel naţional. 3.2.1.4 Productivitatea muncii Datele referitoare la productivitatea muncii sunt furnizate pentru toate sectoarele de activitate economică la nivel regional: agricultură, industria prelucrătoare, construcţiile, serviciile publice şi private, toate contribuind la formarea PIB-ului regional. Pot fi adăugate în cadrul analizei şi alte sub-sectoare economice, în condiţiile în care există informaţii disponibile, precum: servicii financiare şi pentru comunitatea de afaceri, administraţia publică, educaţie, sănătate, asistenţă socială, mineritul şi extracţia petrolului, utilităţile publice, comerţul en-gross şi en-detail, transportul şi comunicaţiile. Datele referitoare la productivitatea muncii se calculează prin împărţirea cifrei corespunzatoarea valorii brute adăugate din fiecare sector la numărul de angajaţi din fiecare sector analizat într-un anumit an. Datele referitoare la productivitatea muncii vor trebui să ia in considerare numărul de ore lucrate efectiv, după care calculul să fie ajustat. Această necesitate a apărut în urma unor studii elaborate la nivel internaţional prin care se compară productivitatea muncii în sectorul manufacturier, reieşind la o primă analiză că, Marea Britanie are o performanţă mult mai scazută comparativ cu majoritatea competitorilor săi, deoarece în conformitate cu datele OECD, valoarea adăugată pe lucrător este cu 30% mai mare în Germania şi Franţa decât în Marea Britanie. Principalul motiv al acestei situaţii îl constituie faptul că muncitorii din Marea Britanie au tendinţa de a lucra mai multe ore decât corespondenţii lor din alte ţări. Iată de ce a aparut nevoia de a ajusta datele referitoare la productivitatea muncii cu numarul de ore lucrate. Înainte de a analiza productivitatea muncii defalcată pe sectoare, este util de realizat o imagine generală asupra performanţei competitivităţii, având în vedere relaţiile

dintre tendinţa productivităţii şi raportul dintre forţa de muncă ocupată şi numărul de şomeri existent la un momemt dat. Productivitatea muncii constituie o măsura importantă pentru a certifica competitivitatea regiunii într-un anumit sector al economiei. Ne putem confrunta cu situaţia în care sectorul manufacturier al regiunii, sau unul din sub-sectoarele sale (de exemplu sectorul alimentar şi de băuturi, textile şi confecţii, prelucrarea lemnului, produse metalice, etc) să nu atingă nivelul de productivitate care corespunde mediei naţionale, punând astfel în evidenţă performanţa scăzută a acestui sector sau sub-sector. Pentru o imagine mai clară a diferenţei de productivitate este preferabil să se calculeze productivitatea muncii la nivel regional luând în considerare un sector particular ca procent din media înregistrată de acel sector la nivel naţional. Odată ce cifrele care corespund productivităţii au fost transformate în procente, acestea vor fi utilizate pentru efectuarea comparaţiei cu sectoarele din alte regiuni şi cu nivelul naţional, pentru a se sesiza eventualele diferenţe importante între sectoare la nivelul economiei regionale. Având la bază datele corespunzatoare unei anumite perioade de timp se pot evidenţia, de asemenea, şi eventualele tendinţe. Exempul cel mai concludent este Programul Operativ al Regiunii Basilicata (Italia), aferent Cadrului Comunitar de Sprijin pentru Zonele Obiectivului 1, pentru perioada 2000 – 2006. Aceste ia în considerare datele referitoare la productivitatea muncii care permit emiterea unor concluzii în ceea ce priveşte economia regională. Productivitatea a crescut în general, în ciuda diferenţelor sectoriale care au rămas, de exemplu în agricultură, ceea ce a permis Basilicatei să-şi îmbunătăţească poziţia de performanţă în ultimii ani, ajungând să o plaseze la acelaşi nivel cu alte regiuni din sudul Italiei, înregistrându-se ajustări structurale care au redus distanţa care o mai separa, de productivitatea medie înregistrată la nivel naţional. 3.2.2 Prezentarea generală a întreprinderilor Pentru a analiza nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei regiuni, o componentă principală este dată de obţinerea informaţiilor referitoare la numărul de întreprinderi din cadrul regiunii. Societăţile comerciale şi agenţii economici pot fi clasificaţi în funcţie de numărul de anagajaţi: micro-întreprinderi (0-9 angajaţi), întreprinderi mici (10-49 angajaţi), întreprinderi medii (50-249 angajaţi) şi întreprinderi mari (peste 250 de angajaţi). Trebuie elaborată o clasificare în funcţie de tipologia întreprinderilor, atât la nivel naţional cât şi regional pentru un anumit an. La nivel regional situaţia se poate prezenta pe diferite subsectoare şi chiar intr-o clasificare subregionala. Performanţa în afaceri a întreprinderilor şi activitatea lor poate fi subliniată luând în considerare tendinţele înregistrate de evoluţia cifrei de afaceri, profitul şi ocuparea forţei de muncă. În acest scop se pot efectua anumite sondaje, chestionarele cuprinzând date referitoare la evoluţia cifrei de afaceri, a profitului şi a ocuparii forţei de muncă întro anumită perioadă. Sondajele au de asemenea scopul de a afla care sunt ameninţările şi constrângerile la care sunt supuse firmele, respectiv birocraţia, legislaţia neclară, probleme de trafic şi comunicaţii, ratele mari ale dobânzilor la împrumuturi, lipsa necesarului de personal calificat, furnizori care practică preţuri prea mari, insuficienţa viabilităţii premizelor expansiunii, sprijin pentru afaceri inadecvat, echipamente IT depăşite sau inexistente, acces limitat la finanţare etc. Imaginea va fi completată de o descriere a pieţelor de desfacere pentru produse şi servicii realizate de agenţii economici din respectiva regiune de dezvoltare.

Densitatea societăţilor dintr-o regiune poate fi exprimată prin numărul de societăţi înregistrate raportat la 1000 de locuitori cu vârste ce depăşesc 16 ani, pentru anul de referinţa. Informaţiile referitoare la gradul de reprezentare a societăţilor la nivelul regiunii pot fi obţinute prin verificarea numărului societăţilor înregistrate într-o anumită perioadă de timp. O metodă, chiar mai eficientă, este aceea de a calcula numărul de noi întreprinderi înregistrate într-o anumită perioadă de timp prin raportare la numărul total, la nivelul regiunii. Ratele de supravieţuire a întreprinderilor sunt calculate în baza numărului întreprinderilor care au fost şterse din evidenţe, din cauza închiderii societăţii sau fiindcă întrunesc toate caracteristicile unei situaţii de faliment. Utilizarea datelor privind numărul de societăţi specializate, clasificate în funcţie de dimensiunea lor, va permite compararea tendinţelor înregistrate la nivel naţional şi regional într-o anumită perioadă de timp. Diferenţierea subregională a informaţiilor va permite efectuarea de analize asupra diferenţelor dintre zonele urbane şi rurale, în timp ce compoziţia sectorială a firmelor va pune în lumină care sunt sectoarele seminificative dintr-o regiune. Aceste două criterii pot fi folosite simultan pentru a stabili, cu certitudine, sectoarele cele mai importante din punctul de vedere al numărului societăţilor ce operează la nivel subregional, putându-se identifica tendinţele care reflectă ocuparea forţei de muncă, modelele ce caracterizează zone determinante. Tendinţele înregistrate de numărul de societăţi din diferite subregiuni pot fi comparate cu cele înregistrate la nivel naţional şi regional. Chiar mai mult, restrângerea numărului de societăţi la nivel subregional poate, de exemplu, să explice creşterea şomajului. Analiza densităţii societăţilor poate permite comparaţii între diferite nivele. O densitate scăzută este un indicator al unei relative slăbiciuni a economiei într-o anumită zonă. Informaţiile referitoare la noile întreprinderi pot ajuta la stabilirea nivelului antreprenorial al unei regiuni, în timp ce variaţiile înregistrate în numărul total al întreprinderilor poate refleacta o tendinţa macro-economică sau o modificare la nivelul economiei naţionale. Un instrument util pentru a demonstra specializarea regională în diferite sectoare de activitate se bazează pe coeficienţii de specializare. Dacă avem i regiuni şi j sectoare, iar numărul de anagajaţi îl reprezentăm cu N, coeficientul de specializare va fi determinat după cum urmează:

N ij sij =

∑ Nij
j =1

J

∑ Nij
i =1

I

∑∑ Nij
i =1 i =1

I

J

în care: - Si j reprezintă coeficientul de specializare al regiunnii; - Nij reprezintă numărul de angajaţi din regiunea i şi din sectorul j; Numărul de angajaţi dintr-o regiune trebuie împărţit la numărul de angajaţi din regiunea i calculat în toate sectoarele j. Numărătorul releţiei de calcul de mai sus reprezintă poderea sectorului j în regiunea i, bazat pe numărul total al angajaţilor, iar numitorul reprezintă acelaşi indicator însă calculat la nivelul întregii ţări. Rezultatele obţinute în urma aplicării relaţiei de calcul prezentate mai sus, pot fi interpretate astfel :

dacă Sij este mai mare decât 1, regiunea i este mai specializată în sectorul j în comparaţie cu restul ţării; - dacă Sij este mai mic decât 1, restul ţării este mai specializat decât regiunea i în sectorul j; - dacă Sij este egal cu 1, regiunea prezintă acelaşi nivel de specializare ca şi restul ţării; Dacă sunt disponibile datele privind ocuparea forţei de muncă la nivel regional, coeficientul nu este greu de calculat, este nevoie doar de o matrice a regiunilor şi a sectoarelor cu numărul relativ de angajaţi în diferite sectoare, la nivelul fiecărei regiuni. Este necesar să fie focalizate regiunile specializate, însă nu trebuie pierdute din vedere schimbările înregistrate de diferiţii coeficienţi. Dacă o regiune depinde în mod semnificativ de un sector, în acelaşi timp poate fi cosiderată şi o regiune bine specializată în acel sector, chiar în condiţiile în care acel sector trece printr-o perioadă de criză. Coeficienţii de specializare reprezintă un instrument util pentru a compara regiunile, însă este nevoie de informaţii suplimentare pentru a întelege rezultatele unor asemenea comparaţii. În absenţa informaţiilor privitoare la numărul de angajaţi, uneori se foloseşte numărul societăţilor. Numărul de întreprinderi poate reprezenta o bună aproximare pentru coeficientul de specializare în condiţiile în care numărul de angajaţi este scăzut şi constant între regiuni şi sectoare. Împreună cu coeficientul de specializare, pot fi utilizaţi şi alţi indicatori pentru a descrie relaţiile ce caracterizează raporturile între întreprinderile dintr-o regiune şi mediul de afaceri în ansamblul său, din acea regiune. Din punct de vedere statistic, aceasta s-ar putea exprima prin identificarea de caracteristici comune şi definirea sistemelor locale (districte de exemplu). Ideea unor “sisteme locale de întreprinderi” este legată pe de o parte de atitudinea întregului teritoriu de a exporta către alte ţări, iar pe de altă parte de tendinţa întreprinderilor locale de a se integra vertical. O evidenţă de natură empirică a acestor atitudini poate fi obţinută prin intermediul unor sondaje efectuate în rândul societăţilor. În linii generale, sondajele pot fi de mare ajutor, mai ales acelea care privesc constrângerile sau dificultăţile care pot afecta potenţialul întreprinderilor. Într-adevar, aceste sondaje pot oferi informaţii în ceea ce priveşte calitatea întreprinderilor care formează mediul local de afaceri, contextul în care ele operează, infrastructura fizică, serviciile de suport pentu afaceri, oferta de manoperă şi baza tehnologică. Clasificarea în raport cu piaţa a întreprinderilor ar trebui efectuată pentru a obţine numărul societăţilor dependente de vânzări în cadrul regiunii, a ţării, a Uniunii Europene, sau la nivel mondial. Se vor putea evidenţia activităţile de export prin prezentarea valorii exporturilor şi evoluţia lor intr-o anumită perioadă de timp. În Italia, în cadrul planificării regionale a fost utilizat un studiu asupra sistemului local de societăţi şi un studiu al Biroului Naţional de Statistică (ISTAT) asupra sistemelor locale de muncă. În cadrul Programului Operativ al Regiunii Calabria, Obiectivul 1, pentru perioada 2000 - 2006, a fost utilizat coeficientul de specializare pentru a demonstra că specializarea la nivel regional este exclusiv concentrată în sectoare care sunt practic închise pieţelor străine şi focalizate către pieţele locale. Doar 2,2% din societăţile calabreze aparţin unui sistem local de societăţi (în timp ce la nivel naţional procentul se ridică la 39%), acest procent descrie o economie în cadrul căreia punctele forte locale nu produc efecte externe, în restul regiunilor. Un exemplu în ceea ce priveşte modalitatea de descriere generală a întreprinderilor este furnizat de către Documentul Unic de Programare al Regiunii West Midlands (Marea Britanie), Obiectivul 2, pentru perioada 2000 - 2006. În baza datelor privind numărul de întreprinderi, s-a observat că societăţile mici şi mai ales microîntreprinderile (1-4 anagajaţi) domină zona Obiectivului 2 din regiunea West Midlands.

-

În acelaşi timp s-a observat o diferenţă între zonele rurale şi cele urbane. În cadrul zonelor rurale s-a observat o prezenţă importantă a întreprinderilor cu foarte puţini angajaţi (ceea ce reflecta preponderenţa ocupării forţei de muncă în activităţi agricole şi în sectorul turistic), în timp ce în zonele urbane se inregistrează un număr mai mare de afaceri cu un număr mai mare de angajaţi.

3.2.3 Structura economică sectorială Acest subcapitol trebuie să furnizeze o analiză detaliată a principalelor sectoare de activitate ale regiunii: agricultură, industria şi serviciile. Din această analiză, trebuie să rezulte, clar, care sunt sectoarele ce înregistrează un declin, sectoarele care sunt în creştere şi cele care nu mai au nici o posibilitate de recuperare. Aceste informaţii sunt foarte utile pentru luarea deciziei de alocare a surselor financiare în cadrul procesului de dezvoltare regională şi rurală. 3.2. 3.1 Agricultura Descrierea acestui sector al economiei regionale trebuie să furnizeze în primul rând informaţii referitoare la producţia agricolă prin valoarea totală raportată, atât la nivel regional, cât şi subregional. Efectuarea unei comparaţii cu alte regiuni va putea clasifica regiunea analizată, la nivel national. Productia agricolă regională poate fi analizată din punct de vedere al structurii de-a lungul unei anumite perioade de timp, prin ponderile pe care le prezintă producţia animală şi respectiv cea vegetală în perioada analizată. O analiză detaliată poate indica structura producţiei animaliere (lapte, carne suină, carne bovina si carne de pasăre) şi a producţiei vegetale (legume, cereale, fructe si producţia viticola). Vor trebui analizate datele referitoare la suprafeţele agricole ale regiunii şi ale nivelurilor sub-regionale, procentele de acoperire din suprafaţa totală şi evoluţia înregistrată în ultimii ani. De asemenea, trebuie avute în vedere proporţiile de împărţire între terenurile agricole private şi publice la nivel regional şi subregional. Suprafeele agricole vor fi analizate şi din punct de vedere al clasificării lor în suprafeţe arabile, păsuni, livezi şi suprafete viticole. Vor fi avute în vedere terenurile împădurite existente la nivel regional şi măsura în care sunt exploatate de întreprinderi de prelucrare a lemnului, precum volumul de masă lemnoasă exploatată. Imaginea va fi completată cu informaţii în ceea ce priveşte ocuparea forţei de munca în agricultură şi veniturile obţinute din activităţile agricole. Scopul acestor analize este acela de a evalua situaţia agriculturii regionale. Evoluţia valorii totale a producţiei agricole la nivel regional va permite înţelegerea unei eventuale crize a acestui sector, dacă se află în declin sau dacă se găseşte la acelaşi nivel cu evoluţia înregistrată la nivel naţional, prin comparaţie cu alte regiuni. Declinul va putea fi reflectat de o scădere a veniturilor din activităţile agricole şi prin eventuala diminuare înregistrată de forţa de lucru în domeniul agricol. O analiză detaliată a producţiei agricole va permite efectuarea de comentarii în ceea ce priveşte evoluţia anumitor subsectoare în ultimii ani şi se va putea cuantifica contribuţia procentuală a regiunii la nivel naţional, în produsul fiecărui subsector analizat. Datele referitoare la suprafeţele agricole vor permite evidenţierea schimbării destinaţiei terenurilor, a evoluţiei structurii culturilor agricole.

pentru o mai bună vizualizare se poate întocmi un grafic tabel care să prezinte ponderea fiecărui subsector ca număr de întreprinderi. Obiectivul 2. regiunea este specializată în viticultură. În cadrul unui grafic sunt prezentate datele referitoare la suprafeţele agricole şi ponderile producţiilor de cereale. Schimbările stucturale înregistrate de agricultura regională datorită statutului juridic al terenurilor şi al transformărilor în dreptul de proprietate vor reieşi din analiza creşterii ponderii deţinute de privaţi din totalul suprafeţei agricole. 3.2. ocupă locul doi pentru producţia de cartofi şi primul loc în horticultură. este importantă şi clasificarea întreprinderilor din sectorul industrial după tipul de proprietate. Subsectoarele de activitate pot fi clasificate în diferite moduri. intensitatea şi eficienţa procesului de privatizare. plasează regiunea pe al doilea loc la nivel naţional. împreună cu numărul angajaţilor din sectorul agricol. suine. prelucrare şi industria construcţiilor. Zootehnia reprezintă o caracteristică principală a regiunii.2006. Ar trebui intepretate datele referitoare la fiecare subsector.2. Suprafaţa agricolă este împarţită în trei părţi aproximativ egale: o treime o reprezintă viile. al doilea loc pentru producţia de lapte. Prima variantă de clasificare ar fi aceea bazată pe împărţirea în activităţi de minerit. Sunt prezentate de asemenea. Evolutia numerica a IMM-urilor. existente în regiune. dar şi în funcţie de tipul de activitate. putându-se oferi astfel o idee cu privire la posibilele relaţii între unităţile externe şi cele din regiune. număr de angajaţi şi totalul valorii adăugate. ca total al valorii adăugate. Industria Sectorul de activitate considerat secundar (industria) ar trebui descris prin prezentarea datelor în ceea ce priveşte producţia industrială. sunt utile informaţiile privind investiţiile străine în acest sector. industria mobilei. permiţând astfel clasificarea regiunii la nivel naţional. plasând-o pe primul loc la nivel naţional în ceea ce priveşte carnea de bovină. Partea dedicată descrierii condiţiilor agriculturii regionale este foarte detaliată. împreună cu datele ocupării forţei de muncă pe o întreagă perioadă. În ceea ce privesc culturile agricole. Valoarea totală a producţiei agricole. sau unde se înregistrează o întărire a celor existente. De asemenea. pentru perioada 2000 . Este necesară analiza producţiei industriale din sectorul public şi privat în diferite momente din timp pentru a putea aprecia viteza. Aceste date ar trebui completate cu cele privind numărul total de angajaţi în sector în ultimii ani. după Bretagne. în termeni de capital sau număr de unitati. de carne de pui şi de porc. dinamica regionala a mediului economic şi structura sectorială a acestora sunt utile pentru a identifica unde se grupează noile întreprinderi sau noi specializări. . Investiţiile străine în sectorul industrial sunt importante. viticole şi culturilor organice. bovine şi avicultura. impactul acestora asupra dinamicilor locale şi regionale şi rolul acestora asupra procesului tehnologic sau de difuzare a cunoştinţelor. horticole. Cel mai relevant studiu de caz privind descrierea sectorului agricol poate fi regăsit în Documentul Unic de Programare al Regiunii Pays de la Loire (Franta).3. precizându-se creşterea sau declinul înregistrat în ultimii ani şi efectuarea unor comparaţii cu situaţia existentă la nivel naţional. electronica. De asemenea. electrotehnică. o treime culturile agricole şi o treime păşunile. datele referitoare la şeptel.Aceste date pot fi completate cu informaţii cu privire la practicile inovative ca de exemplu bioagricultura şi cu anumite informaţii referitoare la instituţiile de cercetare sau/şi consultanţă de specialitate din domeniul agricol. iar într-o a doua categorie ar trebui incluse industria constructiilor de maşini. industria usoară (textile. confecţii) industria alimentară şi industria de autovehicule.

. localitatea. se pot analiza principalele întreprinderi cheie prezente la nivel regional într-un anumit an. mai ales în favoarea dinamicului sector al IMM-urilor. În funcţie de numărul de angajaţi. Având în vedere că in perioada 1997 si 1998 s-a înregistrat un număr de 8. care au înregistrat un declin în favoarea altor sectoare. industria de armament. precum prelucrarea materialelor plasitice şi industria alimentară şi. Sunt prezentate în document şi aspectele negative. Ar putea fi folositoare utilizarea “abordarii tip reţea” prin descrierea relaţiilor existente între aceste societăţi. sau regiuni descentralizate. pentru perioada 2000 – 2006. industria alimentară. număr de angajaţi (daca e posibil în timp. ca generator de locuri de muncă şi bunăstare economică. Informaţiile referitoare la valoarea adăugata sunt relevante. orientate spre interior sau spre exterior. În documentul de programare este prezentată situaţia înregistrată în diferitele subsectoare tradiţionale (şantiere navale. În cadrul documentului este realizată o scurtă prezentare a industriei din regiune. arătând care dintre ele este mai puternic şi care înregistrează situaţii de criză. din punct de vedere al valorii adăugate. ponderea acestora la nivel regional. Analiza la nivel subsectorial va furniza o imagine a fiecarui sector. Pays de la Loire ocupă locul 4 printre regiunile industriale franceze. s-au făcut disponibilizări importante în anii precedenţi). moda. cu nivelul naţional. în special dacă sunt completate şi de activităţile industriale cu valoare adaugată mare folosită ca şi indicator pentru capacitatea regiunii de a atrage investiţii mari. sunt concentraţi un număr mare de angajaţi (19. Principalul scop al acestei secţiuni ar trebui să fie furnizarea informaţiilor necesare pentru verificarea eventualei dependenţe a structurii economiei regionale de industria de prelucare. industria mobilei. relevând eventualele probleme întâmpinate. Regiunile pot fi de asemenea: autarhice. textile şi încălţăminte). Relaţiile de tip vertical ale întreprinderilor cheie pun în evidenţă gradele diferite de dependenţa dintre ele. se identifică două tipuri diferite de sisteme industriale: sistem industrial bazat pe reţea regională şi sistem industrial bazat pe societăţi independente. se poate afirma că la nivel regional. În funcţie de aceasta. evidenţiază posibilele impacte negative asupra performanţei economice a regiunii. industria electronică. specificându-se pentru fiecare judeţ numele. în cazul în care. În întreprinderile din Maine-et-Loire si Lore-Atlantique. enumerând doar principalii furnizori şi clienţi.2% în perioada 1995-1997. Prezentarea este urmată de o analiza detaliată a următoarele sectoare: industria constructoare de maşini. sectorul energetic. tipul de activitate şi cifra de afaceri. în timp ce analizarea acestor date într-o perioadă determinată de timp va putea releva situaţia sectorului de creştere sau declin. Informaţiile referitoare la totalul valorii adăugate din producţie şi numărul total de angajaţi din industria prelucratoare vor permite clasificarea regiunii la nivel naţional. le definesc pe cele caracterizate prin organizări ierarhice şi legături standardizate cu furnizorii. Un exemplu pozitiv în acest sens a fost elaborat în cadrul Documentul Unic de Programare al Regiunii Pays de la Loire (Franta). Performanţa la nivel regional poate fi considerată în funcţie de comportamentul şi dinamica anumitor intreprinderi şi industrii cheie. prelucrarea maselor plastice. industria constructoare de maşini este analizată prin compararea numărului de angajaţi.De asemenea. De exemplu. şantierele navale şi industria de automobile. Din analiză a reeşit evoluţia industriei constructoare de maşini. ponderea acestui sector crescând cu 12. Obiectivul 2. IT. situaţia se prezenta mult mai bine decât la nivel naţional în anii ’90. referitoare la nivelul investiţiilor şi al exporturilor care se situează sub media naţională.000 noi angajaţi.000 corespunzând cu 60% din numărul total al acestui sector la nivelul regiunii).

2. rata densităţii turistice. servicii Internet. şi anume: rata funcţiei turistice. hotelurile de mici dimensiuni sunt probabil mai eficiente. ponderea fiecărui subsector. respectiv creşterea sau declinul înregistrat în anii precedenţi şi efectuarea comparaţiilor cu datele înregistrate la nivel naţional. cu numărul de zile în care este deschis pe an (rata netă). Trebuie precizat. camping. Pe lângă datele referitoare la numărul de unităţi de cazare mai trebuie adăugate şi alte informaţii despre servicii (parcare. Hotelurile de mici dimensiuni sunt de obicei firme modeste. Este important să facem distincţia între numărul de sosiri. care se referă la numărul de persoane care dorm într-un hotel cel puţin o noapte. totalul valorii adăugate generate de către acest sector. Toate aceste date trebuie exprimate în număr de unităţi ce revin unui locuitor (rata funcţiei turismului). aer condiţionat. .4 Turismul Turismul în regiune ar trebui descris separat. in functie de nivelul de angajati si de totalul valorii adăugate. pensiuni şi agro-tourism. Serviciile Analiza sectorului terţiar trebuie să ia în considerare.3. durata medie de ocupare. telefon. moteluri. Oferta se materializează în numărul total de unităţi de cazare. pe un an. Subsectoarele analizate trebuie să includă sectorul turistic. în primul rând. etc) care ar putea fi utile în identificarea nivelului efectiv de calitate. în functie de numarul total de unitati furnizoare de servicii. de asemenea.3. patru sunt indicatorii care ar putea fi utili în estimarea potenţialului turistic al unei zone.2. Hotelurile de mari dimensiuni exploatează economiile la un nivel mai ridicat. Alt indicator indirect este dat de dimensiunea hotelului. Subdivizarea unităţilor de cazare. este cel mai bun mijloc de identificare a nivelului calitativ. totalul cazărilor este împărţit la capacitatea potenţială pentru a calcula rata de utilizare. Apoi. pe număr de stele. Va urma o descriere a fiecărui sub-sector şi analiza situaşiei relative. rata de utilizare brută şi netă a capacităţii de cazare. a hotelurilor. Dar aceasta nu este o regula în ceea ce priveşte turismul rural. pentru a putea face o comparaţie între regiuni. Pe baza aceluiaşi tip de informaţii furnizate de celelalte regiuni se va putea clasifica regiunea în analiza la nivel naţional. în termeni de cerere şi ofertă. cu subdiviziuni: hoteluri. este posibil să obţinem durata medie de ocupare. care reprezintă numărul persoanelor sosite într-un spaţiu turistic într-o unitate de timp şi numărul de cazări. prin divizarea numărului cazărilor la totalul sosirilor. care oferă servicii de o calitate scăzută. O analiză importantă se referă la evoluţia numărului de turişti pe diferiţi ani. duşuri. Nivelul calitativ al unităţilor de cazare trebuie sa facă parte din analiză. care este cel de al treilea punct al oricărei analize şi se calculează prin multiplicarea numărului de unităţi de cazare cu 365 de zile (rata brută) sau.3. campusuri de tineret. Pornind de la aceste doua repere. Pentru a rezuma analiza la nivelul activităţii de turism. dacă ne referim la un hotel. vile de vacanţă. căruia trebuie să i se acorde o atenţie deosebită (prin rezumarea elementelor cheie şi descrierea lor detaliată în cadrul secţiunii dedicate).3. Compararea acestor date cu situaţia ocupării forţei de muncă la nivel regional va putea genera cadrul efectuării anumitor observaţii. Se va analiza de asemenea. Acest calcul este util deoarece permite determinarea ratei de utilizare a sistemului turistic. numărul total de angajaţi în acest sector şi perioada care să cuprindă ultimii ani. 3. iar descrierea situaţiei trebuie sa fie completată cu informaţii referitoare la poziţionarea acestor unităţi. vile.

Turismul sportiv. cu referinţa istorică. Declinul numărului de vizitatori (perioada curentă 90. Turismul balnear prezintă un potenţial de îmbunătăţire şi de creştere datorită faptului că regiunea are o tradiţie în cure balneare. simpozioane. Localizarea sistemului de atracţii este un aspect important în dezvoltarea turismului. ca în Programul Operativ al Regiunii Calabria (Italia) Obiectivul 1.). În al treilea rând. Poate fi definit în special în zonele rurale. Astfel. Turismul religios pune în evidenţă lăcaşele de cult. care oferă servicii ca: terapie respiratorie. transportul. istoric şi cultural. Turismul este descris pe larg. În secţiunile de turism istoric şi cultural se individualizează: muzee. cetăţi. Acest capitol oferă informaţii suficiente pentru a determina statutul şi importanţa sectorului turistic în regiune. comparativ cu 130. Acest sistem turistic oferă un pachet de servicii complet potenţialului turist şi nu doar cazare. cum sunt parcurile şi rezervaţiile naturale. turism sportiv. studiile analitice asupra potenţialului turistic al sub-zonelor se referă la “resurse localizate”. cumpără din zonele comerciale (centre comerciale. Turismul balnear şi de relaxare este descris în legătura cu staţiunile balneare. Documentul Unic de Programare al Regiunii Auvergne (Franta) Obiectivul 2. case memoriale. pentru perioada 2000-2006 reprezintă.Potenţialul turistic nu ar trebui să se refere numai la facilităţile de cazare existente. activităţi de productie specifice (artizanat şi agroindustrie) şi infrastructură de turism.). va cuprinde descrierea zonelor protejate din regiune. comerţul. Un turist se plimbă în interiorul regiunii (transport public. resurse culturale şi naturale. zone comerciale etc. Turismul sportiv de sezon se analizează din punct de vedere al staţiunilor pentru sporturi de iarna si de vara. monumente istorice şi alte locuri specifice din regiune. de sezon rece. Această analiză poate fi realizată la nivel de subzone. serviciile de agrement. se cer a fi descrise serviciile publice. săli de sport. constituie o alta activitate importantă pentru regiune. detaliind tipurile de specii şi particularităţile florei şi faunei. bănci etc).) şi poate avea nevoie de un serviciu public sau privat (spitale. căi feroviare şi aeroporturi etc. poliţie. hidroterapie şi electroterapie. Gradul de legătura dintre elementele sistemului sunt estimate printr-o analiza calitativă. tinându-se cont de tipurile diferite de puncte de atracţie. Sunt prezentate corespunzator facilităţile pentru activităţile sportive (ski). pentru congrese. succesul turismului fiind dependent şi de alte atracţii. turism în parcuri naturale. Informaţiile asupra facilităţilor turistice şi capacităţilor de cazare sunt comparate cu ale altor regiuni şi sunt sesizate punctele de intervenţie necesare. turism de afaceri. se vor reliefa principalele atracţii turistice. turism balnear. etc. O matrice a “resurselor localizate” poate oferi date referitoare la cele mai importante servicii cerute de clienţi. bai calde. Odată ce se defineste o zonă. care se clasifică în funcţie de tipul de turism existent în regiune (fiecărui tip de turism i se dedică un capitol separat): turism istoric şi cultural. precum şi a serviciilor oferite. oficii poştale. de asemenea. tipurile de clienţi. Descrierea tuturor punctelor de atracţie scoate în evidenţă bogăţia regiunii din punct de vedere natural. În final.000 în 1966-67) este datorat ieşirii din uz a facilităţilor termale ceea ce face dificilă diversificarea serviciilor oferite clienţilor. seminarii. care pot fi interesante în conformitate cu anumite criterii de mai sus. Pentru turismul de afaceri sunt descrise facilităţile oferite. inchiriere de maşini. turism religios. un bun exemplu referitor la modul în care trebuie abordat sectorul turistic. palate. secţiunea care se referă la turism în zone naturale. la nivelul regiunii. tratament cu ape minerale. Toate aceste zone dispun de facilităţi de cazare. ca de exemlu mânăstirile şi bisericile. numărul de hoteluri şi cifra de afaceri . teatre. trebuie descrise serviciile acordate turiştilor. se distrează (restaurante. sau locuri culturale sau orice altceva: toate resursele sunt legate între ele într-un sistem. cinematografe. pentru perioada 2000-2006.000. Uneori.

informaţii în ceea ce priveşte traficul de pasageri anual şi cantitatea (în tone) traficului de mărfuri (pentru terminale cargo). numărul de linii naţionale şi internaţionale deservite. ponderea tronsoanelor electrificate.5. reducându-se în consecinţă contribuţia acestui tip de transport la economia regională. sunt analizate capacitatea de cazare. precum şi densitatea drumurilor (numar km la 100 de km pătraţi). problemele întâmpinate pot fi legate de lipsa de dotari specifice necesare aterizării chiar în condiţii speciale. precum şi infrastructura din domeniul cercetării. trebuie descrise condiţiile în care se găseşte fiecare tip de infrastructura de transport. . cifra de afaceri pe an şi numarul de angajaţi din sectorul turistic. prin compararea atât cu nivelul celorlalte regiuni. Pentru evaluarea situaţiei existente şi a potenţialului infrastructurii regionale vor trebui analizate patru domenii importante: infrastructura de transport. judeţene sau comunale din cadrul regiunii. aerian şi naval. este esenţial accesul facil şi economic la pieţe şi la servicii. Situaţia şi potenţialul infrastructurii Punerea la dispoziţie a unei infrastructuri fizice reprezintă premiza oricărei dezvoltări economice sustenibile. calitatea scăzuta a sistemului de iluminare şi de marcare stradal (cu consecinte deosebite aupra siguranţei circulaţiei). 3. Trebuie furnizate informaţii referitoare la numărul de staţii. Având în vedere aceste consideraţii. In final. reţeaua de transporturi feroviare ar putea fi afectată de o viteză redusă de trafic a trenurilor. al porturilor comerciale sau industriale. eventualele facilităţi pentru transportul de mărfuri. date care pot fi comparate cu cele de la nivel naţional. densitatea căilor ferate (număr km la 1000 km pătraţi). Reţeaua de drumuri trebuie analizată din punct de vedere al numarului total de km de drumuri nationale. transferului tehnologic şi al societăţii informatice. Transportul naval trebuie analizat din punct de vedere al principalelor fluvii navigabile sau cu potenţial navigabil. De exemplu. infrastructura din educaţie şi din domeniul sanitar. transport rutier. cât şi cu cel naţional. principalele noduri feroviare şi legăturile internaţionale. întârzieri sau condiţiile proaste în care se găsesc elementele rulante. sau faptul că serviciile de intreţinere nu sunt la nivel internaţional. precizanduse dotările şi conexiunile la reţeaua de cale ferată. drumuri sau dotarea cu spaţii de depozitare. capacităţi scazute de acces a mijloacelor de transport grele. utilităţile. Este interesant să se prezinte ponderi ale drumurilor asfaltate şi a celor nemodernizate. principalele magistrale de cale ferată şi oraşele care sunt astfel conectate. dotările tehnice. Pentru a furniza un sprijin eficient competitivităţii afacerilor şi pentru a reduce izolarea populaţiei din zonele rurale. Se consideră ca turismul de afaceri şi cultural au cel mai mare potenţial de creştere şi datorită diferitelor festivaluri şi evenimente culturale organizate în regiune.rezultată din acest tip de turism. Partea de analiză dedicată transportului aerian trebuie să descrie aeroporturile existente în regiune. în vederea evidenţierii eventualelor probleme şi a potenţialului. Descrierea reţelei feroviare la nivel regional va tebui sa ia în considerare numărul total de kilometri de cale ferată.2.3. Printre problemele întampinate de reţeaua de drumuri ar putea fi lipsa autostrăzilor. Infrastructura de transport Această sectiune va trebui elaborată ţinând seama de principalele modalităţi de transport din regiune: căi ferate. În ceea ce priveşte transportul aerian.

Poate fi pus in evidenţa potenţialul de dezvoltare al fiecărui tip de transport si modalitatile de interconexiune. lungimea totală şi densitatea reţelei drumurilor regionale sunt comparate cu datele de la nivel naţional. Furnizarea apei trebuie analizată din punct de vedere al numărului localităţilor (municipii. sunt identificate principalele deficienţe ale reţelei de cale ferată care au cauzat un declin al transportului de mărfuri feroviar: lipsa facilităţilor logistice.În final se va analiza modul de conectare al principalelor centre urbane prin drumuri sau prin cale ferata şi măsura în care zonele rurale sunt deservite de infrastructura de transport. documentul trebuie să menţioneze numărul localităţilor deservite şi lungimea totală. drumurile aparţinând reţelei regionale (în sensul că administrarea este efectuată de către autoritatea publica din Castilla y Leon) totalizează 11. ce pot fi din ape de suprafată tratate. Vor fi de asemenea precizate sursele de alimentare cu apă potabilă.976 km (reprezentând 15. Va fi prezentat sistemul de furnizare a energiei electrice incluzând procentul de populaţie care are acces la electricitate la nivel regional. De exemplu. aceste elemente ar putea avea implicaţii deosebite în ceea ce priveşte dezvoltarea mediului de afaceri în comunităţile rurale. în urma analizei rezultă că zonele rurale sunt prost deservite sau că durata conexiunilor este foarte lungă şi accesul către punctele de comunicaţie este dificil.7 % din reţeaua naţională). sistemul de canalizare. de exemplu căile ferate ar putea prelua o mai mare parte din traficul de mărfuri. oraşe şi comune) deservite. volumul total de gaz consumat şi cantitatea pentru consum domestic la nivel regional. cantitatea de apă potabilă distribuită exprimată în metri cubi şi cantitatea de apă pentru uz gospodăresc (în metri cubi) pe fiecare an. chiar dacă se reaminteşte că acest sistem este cel mai extins. Infrastructura pentru utilităţi Infrastructura pentru utilităţi include serviciile de furnizare a apei. de asemenea. se vor avea în vedere datele existente la nivel judeţean şi naţional. sistemele de termoficare/încălzire. Reţeaua de căi ferate are o lungime totală de 1. şi o serie de probleme care privesc în principal drumurile provinciale. lungimea reţelei exprimate în km. conexiune insuficientă cu alte modalităţi de transport. cu nivele scăzute de întreţinere. Alte informaţii importante se referă la numărul de oraşe şi de persoane deservite de reţeaua feroviară în regiune şi procentul călătoriilor efectuate în regiunea Castilla y Leon. Trebuie precizate zonele în care utilizatorii domestici nu au acces la reţea sau accesul este foarte dificil.300 km reprezentând 34% din totalul regiunii. În ceea ce priveşte sistemul public de canalizare. Energia termică furnizată prin intermediul centralelor termice va fi măsurată prin prisma localităţilor deservite. pentru perioada 2000-2006. În cazul în care. din care 603 km cu şine duble şi 963 km electrificaţi. Sunt furnizate informaţii în ceea ce privesc categoriile de drumuri naţionale. lungimea totală a conductelor. În primul rând. Sunt evidenţiate. Infrastructura de transport este foarte bine prezentată în Programul Operativ Integrat al Regiunii Castilla y Leon (Spania). Sistemul de distribuţie a gazului va trebui analizat prin prisma numărului de localităţi conectate la reţeaua de distribuţie. degrevând în consecinţă traficul rutier. reţeaua electrică.738 km şi este supus unor îmbunătăţiri semnificative. având 16. reţelele de distribuţie a gazului. Obiectivul 2. În final. sau din pânza freatică. Pentru efectuarea unor comparaţii. . regionale şi provinciale. Vor fi analizate condiţiile în care se găseşte sistemul de conducte şi sistemele de tratare. Ponderile de acoperire ale sistemului de canalizare vor trebui comparate cu existentul la nivel naţional.

sunt descrise utilităţile din doua principale zone ale regiunii: Dumfries& Galloway si Scottish Borders. argumentează necesitatea utilităţilor publice. furnizând o cantitate de apa constantă. şcoli post-liceale. şcoli profesionale. ape de suprafaţă curgătoare.Analiza utilităţilor publice din regiune are scopul de a scoate în evidenţă atât aspectele pozitive cât şi deficienţele. Datele privind numărul instituţiilor vor permite efectuarea de comparaţii atât la nivel naţional cât şi între diferite regiuni. Infrastructuri de educaţie şi sanitare Analiza infrastructurii de educaţie trebuie să înceapă prin furnizarea numărului de instituţii de educaţie prezente în regiune: grădiniţe. creşterea consumului de apă a generat probleme care au agravat situaţia furnizării. În prima zonă. accentuând secţiunile dedicate furnizării apei şi a serviciilor de canalizare din regiune. pentru perioada 2000 . Ţinând cont de importanţa. având un efect important asupra utilizatorilor domestici şi indirect asupra vieţii oamenilor. Analiza reţelei de distribuţie a gazului are scopul de a evalua extinderea consumului de gaz pentru utilizare domestică. Trebuie. În consecinţă s-au pus în aplicare programe pentru a descoperi şi pune în valoare alte surse de apă subterane şi pentru a îmbunătăţi calitatea apei. impunând în lunile estivale restricţii şi raţionalizare. laboratoarele. În cadrul unei scurte introduceri se explică care sunt principalele surse de apă (bazine de acumulare/rezervoare. conducte) punctele unde sunt necesare intervenţii. Este de asemenea subliniat că în Dumfries&Galloway apele subterane au un potenţial considerabil şi pot prezenta un interes deosebit pentru industria alimentară. Descrierea stării în care se află infrastructura de învaţământ şi dotările vor permite evidenţierea principalelor probleme cu care acestea se confruntă. O atenţie specială va trebui acordată universităţilor (atât publice. a furnizării apei potabile. gimnazii. cât şi prin prisma sistemului de încălzire centralizat sau individual. furnizate date referitoare la numărul de elevi/studenţi înregistraţi în ultimii ani şcolari. descriindu-se facultăţile şi specializările aferente. preferabil prin intermediul unui grafic. Documentul Unic de Programare al Regiunii Sud Scotia (Marea Britanie) Obiectivul 2. de asemenea. În ceea ce priveşte sistemul de canalizare. continuă şi la un cost scăzut. care sunt zonele de locuit izolate care trebuie conectate la reţea. din motive sanitare uşor de înţeles.2006. licee. şcoli elementare. cât şi private) localizate în cadrul regiunii. Analiza sistemului de furnizare a energiei electrice va putea indica în care zone ale regiunii este nevoie să se contruiască noi staţii de producere a energiei electrice sau. facilităţile pentru sport şi bibliotecile. Este important să se furnizeze date privind condiţiile în care se găsesc clădirile şi dotările cu infrastructură electronică (computere). se subliniază că au fost depuse eforturi semnificative pentru a îmbunătăţii staţiile de tratare şi reţeaua de canalizare situată pe coaste. . Furnizarea informaţiilor privind instituţiile de educaţie va permite evaluarea acestui tip de infrastructură. pânza freatică de diferite adâncimi) şi care sunt autorităţile care gestionează aceste servicii. şcoli tehnice şi universităţi. În ciuda acestui lucru. atât prin prisma preparării alimentelor. în multe astfel de staţii din Dumfries&Galloway. lucrările nu au reuşit să atingă standardele impuse sau. În cadrul aceluiaşi capitol. au existat cazuri în care o parte din apele reziduale netratate au cauzat probleme de mediu înconjurator. informaţiile privind reţeaua de furnizare a apei şi sistemul de canalizare vor trebui să evidenţieze la nivel regional şi localităţi (sisteme de tratare. a calităţii acesteia şi a existenţei unui sistem de canalizare funcţional.

cultură. mediul înconjurător. Sunt de asemenea evidenţiate şi dificultăţile cu care se confruntă sistemul. numărul personalului sanitar (medici şi personal cu pregătire medie) şi capacitatea spitalelor (numărul de paturi raportate la 1000 de locuitori). Obiectivul 2. comentarii asupra evoluţiei acestuia. iar restul se află sub responsabilitatea unor autorităţii publice precum INSALUD. Disputaciones şi Ministerul Apararii. farmacii. pentru perioada 2000-2006. Este prezentat de asemenea numărul studenţilor care urmează cursuri după terminarea şcolarizării obligatorii. Astfel. Comunidad Autonoma. telecomunicatii. În primul rând. transfer tehnologic şi infrastructură informatică Institutele de cercetare existente la nivelul unei regiunii ar trebui prezentate prin descrierea numărului total. Documentul descrie. În continuare sunt prezentate cele trei scheme de învăţământ din regiune. laboratoare de analize. care cuprind 57 de programe şi 78 de asociaţi. paragraful subliniază care sunt furnizorii de cursuri bazate pe activitate practică. din care 25 private. din care trei au facultăţi de afaceri importante. . Programul Operativ Integrat pentru Regiunea Castilla y Leon (Spania). Cercetare. vor trebui furnizate date privind numărul de spitale. Obiectivul 2. policlinici. apoi. precum faptul că în zonele rurale specializarea superioară este limitată la un număr restrâns de materii şi discipline şi parţial acestea sunt constituite din cursuri de practică. biotehnologi. în raport permanent cu standardele cerute de nivelul calitativ al serviciilor medicale. datele fiind furnizate pentru fiecare localitate şi pentru regiune. De exemplu. pentru perioada 2000 – 2006 constituie un bun exemplu în ceea ce priveşte modul de abordare a infrastructurii de educaţie.În ceea ce priveşte infrastructura sanitară. domeniul de activitate (precum inginerie. pediatri şi numărul de locuri din spitale (număr de paturi la 1000 de locuitori ) şi comparaţii ale acestora cu media la nivel naţional. Principalul scop al analizei infrastructurii sanitare este de a evalua calitatea acesteia. printr-o prezentare generală se furnizează informaţii în ceea ce priveşte numărul instituţiilor de educaţie şi tipologia acestora. Evidenţierea existenţei în regiune a unor parcuri tehnologice care cuprind centre de cercetare dezvoltare şi întreprinderi high-tech (inclusiv toate informaţiile referitoare la localizarea acestora. în cadrul regiunii sunt înregistrate 57 de spitale. sanatorii. majoritatea fiind Asociatii Grup de Formare. numărul personalului angajat (în procente din populaţia activă) atât la nivel regional cît şi naţional. furnizează un exemplu în ceea ce priveşte modul în care trebuie analizate infrastructurile sanitare.) şi numărul de angajaţi. etc. Imaginea acestui sector va trebui completată prin includerea datelor privind totalul general al investiţiilor direcţionate către acest sector. numărul de angajaţi şi legăturile existente cu alte întreprinderi). alimentaţie şi agricultură. cabinete stomatologice. precum şi o serie de organizaţii comunitare şi voluntare care organizează acest tip de cursuri. se arată ca există 12 instituţii de învăţământ superior (dintre care unele de renume internaţional precum colegiul agricol. în timp ce sistemul de educaţie superioară cuprinde 56 de colegii. Există în cadrul documentului informaţii privind numărul medicilor generalişti. sistemul de învăţământ superior prin prezentarea numărului de studenţi care urmează studiile universitare în regiune. renumit ca fiind cel mai important din ţară). Paragraful dedicat “Învăţământului superior/Învăţământ avansat şi Infrastructurilor de Formare” din cadrul Documentului Unic de Programare al Regiunii West Midlands (Marea Britanie). dispensare medicale. sectoarele în cadrul cărora operează întreprinderile. În ceea ce priveşte formarea profesională.

purtătoarea unui nou val de cunoştinte. numărul cercetătorilor şi a personalului tehnic. chestionarele cuprinzând întrebări referitoare la modul de dotare cu computere şi măsura în care acestea sunt utilizate (CD-uri. va trebui efectuat un sondaj prin care să se certifice utilizarea PC-ruilor. totalul resurselor angajate de către fiecare instituţie. Difuzarea informaţiilor şi a tehnologiilor de comunicare este considerată un element de avangardă a noii revoluţii industriale care va crea noua economie. Analiza reţelei de telecomunicaţii va face posbilă identificarea disparităţilor dintre diferite zone din regiune şi evidenţierea problemelor precum şi. Educaţia Superioară. modemuri. a internet-ului sau modem/ fax la domiciliu. sunt efectuate comentarii în baza unui grafic în care este prezentat numărul instituţiilor aparţinând diferitelor ministere. Aceste informaţii au făcut posibilă clasificarea . regiunea Campania. mai ales în cazul IMM-urilor care nu au resurse suficiente pe care să le dedice inovaţiei. număr ore conectare client la internet etc. pentru perioada 2000 – 2006 reprezintă un bun exemplu de caz pentru analizarea cercetării şi transferului tehnologic la nivel regional. Numărul de societăţi operante în sectorul ICT şi numărul de angajaţi în sector poate măsura importanţa sectorului ICT în regiune. De asemenea. În ceea ce priveşte dotarea şi utilizarea domestică a echipamentelor de calcul.) sau numărul de universităţi. Trecerea în revistă a ICT este esenţială pentru a determina rata cu care se dezvoltă societatea informatică în cadrul regiunii. a incovenientelor care derivă din utilizarea sistemelor telefonice manuale. Reamintim. procesare de date. în cadrul documentului sunt evidenţiate caracteristicile instituţiilor de cercetare din sudul Italiei. activităţi de colectare şi elaborare de bănci de date. Dezvoltare Tehnologică. numărul de elevi corespunzator posibilitaţii de utilizare. Poate fi realizat un sondaj şi pentru firmele care oferă servicii de internet şi clienţii lor: număr abonaţi la e-mail şi servicii internet. conectări internet şi e-mail). iar tendinţele acestei evoluţii vor trebui comparate cu cele înregistrate la nivel naţional. În lumina acestor tendinţe globale. În ceea ce priveşte. producţia de computere şi elemente de birotică. Programul Operativ Naţional Italian pentru regiunile din Obiectivul 1 – Cercetare Ştiinţifică. etc. este deci necesar să se vadă. ICT au un rol foarte important în instruire. inclusă o analiză a gradului de dotare şi a modului de utilizare a ICT în afaceri. Într-adevar. În consecinţă. într-o prezentare detaliată. numărul diferitelor agenţii de stat (Centrul Naţional de Cercetări. precum Agricultura. Furnizarea informaţiilor referitoare la institutiţiile de cercetare dezvoltare vapermite efectuarea unei evaluări a activităţii acestora şi influenţa pe care o au în ceea ce priveşte transferul tehnologic către întreprinderi. la nivel individual şi în instruire. revoluţie în cadrul căreia. Trebuie de asemenea. trebuie evaluată extinderea reţelei de comunicaţii pe baza densităţii conectărilor telefonice (numărul de linii de telefon la 100 de locuitori).Societatea informatică este bazată pe Tehnologii de Informaţie şi Comunicaţii (ICT). că deficienţele înregistrate în dezvoltarea tehnologică constituie un important factor de involuţie pentru întreprinderi. la nivelul regiunii. modul în care sectorul afacerilor utilizează ICT. Informaţiile privind aceste aspecte trebuie obţinute prin intermediul unui sondaj in rândul întreprinderilor. procentul şcolilor conectate la internet. de exemplu. Institutul Naţional pentru Energii Alternative. Societăţile din acest sector pot fi clasificate în funcţie de tipul activităţilor desfăşurate: consultanţă şi furnizare de hardware/software. Se va analiza evoluţia înregistrării utilizatorilor de linii telefonice şi de telefoane mobile de-a lungul unei perioade de câţiva ani. informaţia reprezintă resursă critică şi baza pentru competiţie. telecomunicaţii şi fabricarea echipamentelor de transmitere/recepţie TV/radio. Industria şi Sanatatea. trebuie evaluată prezenţa acestora în şcoli prin intermediul unor sondaje prin care să se evidenţieze numărul de computere în cadrul fiecărei instituţii de învăţământ.

2. de extinderea sau reamplasarea celor existente.3.090 de societăţi (dintre care jumătate în domeniul consultanţei software şi furnizare software) având 6.4% din totalul Italiei de sud) şi o cheltuială publică aferentă de 33. numărul de elevi/şcoală. valoarea de capital şi nivelul chiriilor practicate. 3. pentru perioada 2000 . utilizarea ICT în cadrul afacerilor şi la nivel individual. Privitor la terenurile părăsite sau neocupate. Distribuţia între diferitele amplasamente va scoate în evidenţa eventuala lipsa a terenului destinat realizării infrastructurii. sondajul a relevat că doar 69% din societăţile din regiune foloseau computere în 1998. În ceea ce priveşte utilizarea computerului pentru afaceri. Sondajele domestice în ceea ce priveşte accesul la ICT au formulat întrebări referitoare la utilizarea PC-ului la locul de muncă sau acasă. acest fenomen se poate explica prin faptul ca serviciile oferite de către zonele industriale nu sunt adecvate. Informaţiile referitoare la terenul disponibil pentru zonele industriale va furniza o idee în ceea ce priveşte terenul care este pregătit pentru amplasarea unităţilor productive şi cel care necesită alte investiţii pentru infrastructură. Competitivitatea economiei regionale este influenţata în mod esenţial de existenţa unor spaţii adecvate pentru unităţile industriale. reprezentând 1.900 de angajaţi. Referitor la instruirea şi formarea în domeniul ICT. localizarea lor.5% din totalul locurilor de muncă la nivelul regiunii South Yorkshire. În final sunt prezentaţi doi indicatori care permit compararea cu media echivalentă sudului Italiei: cheltuiala publică (pentru acest sector) pe locuitor şi angajaţii.2006 furnizează o imagine completă a societăţii informatice. terenul neocupat şi cel părăsit. Informaţiile privind disponibilitatea spaţiilor industriale vor permite confirmarea indicatorilor de ocupare a . au fost efectuate o serie de sondaje în cadrul şcolilor (primare. gimnazii şi şcoli speciale) fiind obţinute informaţii privind numărul de computere/şcoala. Este analizat în detaliu sectorul ICT în baza informaţiilor colectate prin intermediul sondajelor. Trecerea în revistă a tuturor aspectelor privind zonele industriale trebui să permită evidenţierea tuturor aspectelor necesare analizei. procentul de computere mai vechi de trei ani şi procentul de acces la internet. Informaţiile în ceea ce priveşte ocuparea terenurilor industriale pot oferi datele necesare pentru a comenta indicatorii de dezvoltare a zonelor industriale. nu există suficient personal calificat pentru a le putea utiliza sau costul de formare este prea ridicat. Documentul Unic de Programare al Regiunii South Yorkshire (Marea Britanie) Obiectivul 1. în sectorul public. Din anul 1997 au fost înregistrate ca operând în sectorul ICT 1.regiunii ca principalul pol de cercetare din sudul Italiei având înregistrate 5.6 Zonele industriale Descrierea zonelor industriale trebuie să se bazeze pe analiza disponibilităţii lor. Aceste spaţii sunt necesare pentru sprijinirea aspiraţiilor de creştere a întreprinderilor existente. este interesant să se analizeze schimbările în distribuţia acestora de-a lungul timpului. dar şi pentru a atrage investiţii străine. Au fost analizate şi cauzele pentru care nu erau utilizate computerele: nu sunt cunoscute îndeajuns. şi prezenţa ICT în sistemul de instruire şi formare. pentru a putea realiza noile întreprinderi. In cazul unei ocupari parţiale. capacitatea halelor industriale. Sondajele au permis evaluare numărului de locuri de muncă create de acest sector şi a întreprinderilor specializate.000 persoane anagajate în cercetare (31. raportaţi la 1000 de locuitori. o cifra mult mai scăzută decât cea înregistrată la nivel naţional (94%). Trebuie să se cunoască cifrele corespunzătoare (în hectare) a spaţiului ocupat de către noile întreprinderi.2 % din totalul Italiei de sud. hardware/software sunt prea scumpe.

Din analiza pieţei imobiliare rezultă că regiunea Sudul Scotiei prezintă un caz de faliment datorat valorilor scăzute al chiriilor şi al vânzărilor. Diferite paragrafe sunt dedicate ocupării zonelor industriale. Densitatea populaţiei la nivel regional trebuie calculată având în vedere diferitele zone. În ceea ce priveşte evoluţia invesţiilor domestice. Terenurile neocupate şi părăsite sunt prea extinse şi va fi greu să fie dezvoltate ulterior. rezultă o serie de aspecte şi implicaţii asupra dezvoltării regionale. Un indicator util. combinat cu lipsurile sistemului de informaţie şi cu perceperea unui grad relativ înalt de risc. deci.5 hectare sunt părăsite şi disponibile. Aceşti indicatori trebuie sa fie interpretaţi ca o presiune demografică pe piaţa muncii.7 Populaţia. Aceşti indicatori sunt semnificativi atunci când condiţiile pe piaţa muncii şi ale schemelor de pensii sunt tratate împreună. aceşti indicatori oferă o masură a presiunii populaţiei non-active asupra populaţiei active. Din analiza informatiilor. în acest context.2. cât şi pentru cea din rural. poate fi considerată a fi favorabilă. Structura populaţiei poate fi descrisă luând în calcul ponderea femei/bărbaţi şi ponderile pe segmente de vârsta. falimentului pieţei imobiliare şi a investiţiilor domestice. deci sunt interesanţi chiar dacă exista un nivel înalt al şomajului. tendinţele. structura pe sexe şi segmente de vârsta. Informaţiile privitoare la gradul de ocupare permit evidenţierea unei activităţi destul de limitate de dezvoltare a acestor terenuri. Totalul terenului industrial comercial este de 168.7 hectare din care doar 65. prin creşterea numărului de investiţii realizate. pentru perioada 2000-2006.proprietăţilor existente. speranţa de viaţa. Documentul Unic de Programare al Regiunii Sudul Scotiei (Marea Britanie) Obiectivul 2. terenurilor neocupate şi părăsite. valorii de capital şi de închiriere. În consecinţă va trebui acordată prioritate capitalizării. Tendinţele în evoluţia populaţiei se pot evidenţia pe baza populaţiei totale. Trebuie subliniată împreună cu tendinţa de creştere şi informaţia referitoare la speranţa de viaţă. dar în orice context. . resursele umane şi piaţa forţei de muncă Evoluţia populaţiei şi resursele umane Populaţia regiunii trebuie revăzută luând în considerare situaţia actuală. Apare. este rata persoanelor tinere (15 ani sau altă vârstă pană la care nu există drept de muncă) plus cea a persoanelor pensionate (peste 65 ani) comparativ cu populaţia activă. densitatea. începand cu 1991 aceste activităţi au fost desfăşurate doar pe câteva amplasamente. problema lipsei spaţiului care va putea fi utilizat pentru anumite amplasari. în timp ce datele privind valoarea de capital sau de închiriere vor permite compararea costului de dezvoltare a zonelor industriale cu realităţile existente în alte regiuni din ţară. atât pentru populaţia din mediul urban. in cadrul capitolului dedicat infrastructurii face un studiu de caz relevant pentru zonele industriale. Trebuie incluse şi schimbările procentuale din perioada luată în calcul. disponibilităţii spaţiului industrial. Un alt indicator important este dat de rata de substituţie calculată prin folosirea ratei populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani (posibili intraţi pe piaţa de muncă) împărţită la totalul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 55-65 ani (funcţie de prevederile legii asupra vârsta de pensionare) care este posibil să parasească piaţa muncii. Asistenţa din partea sectorului public reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea sectorului industrial.3. proiecţiile pe termen scurt. în comparaţie cu situaţia înregistrată în trecut. în diferiţi ani şi în diferite zone ale regiunii. 3.

50-64 ani) şi condiţiile de angajare pentru grupurile dezavantajate (persoanele cu handicap. împreună cu ponderea populaţiei angajate în agricultură. subliniind potenţialul de dezvoltare al zonelor implicate.5 milioane persoane din regiune reprezintă resursa principală de dezvoltare.2006. densitatea populaţiei pe fiecare oraş şi district în parte. număr de oraşe şi populatie. foşti dizidenţi. Acest declin poate fi atribuit fenomenului de migrare din ultimii ani şi ratei scăzute a fertilităţi. populatia angajata şi cea fără loc de muncă din regiune. Tendinţele în evoluţia numărului şomerilor se pot explica prin restructurările sau dezvoltările economice. Concluziile finale arată că cele 2. Speranţa de viaţă. pentru perioada 2000-2006 tratează capitolul populaţie şi resurse umane în mod corespunzator. Se înregistrează o creştere pe segmentul de vârstă peste medie – creştere datorată căsătoriilor şi integrării progresive a femeilor pe piaţa muncii. că există o concentrare puternică a populaţiei în zonele urbane reprezentate printr-o reţea articulată de oraşe de dimensiune medie. 35-49 ani. lucrători în vârstă. mai puţin de 300. Prin informaţiile asupra distribuţiei şi densităţii populaţiei se poate concluziona dacă există o reţea articulată de oraşe de mici dimensiuni şi dacă este sezizată o migrare la nivel urban şi/sau rural. ca întreg şi la nivelul fiecărui judeţ. unei schimbări economice interne datorate slabei fertilităţi. Prin distribuţia sectorială a celor angajaţi este posibilă analizarea sectoarelor care angajează forţă de muncă şi a sectoarelor care au probleme. 2534 ani. în timp ce rata de creştere a populaţiei regiunii este negativă. pentru perioada 2000 . Distribuţia celor angajaţi şi a şomerilor la nivel de judeţ va permite comentarea diferenţelor dintre judeţe.000. O analiză derulată în conformitate cu punctele mai sus menţionate. refugiaţi. servicii publice şi private. O buna descriere a pieţei muncii se află în Documentul Unic de Programare al Regiunii Sudul Scoţiei (Marea Britanie) Obiectivul 2. Documentul cuprinde datele în extensie. De asemenea sunt cuprinse date referitoare la populaţia urbană şi ponderea populaţiei urbane din totalul populaţiei. structura pe sexe şi pe segmente de vârstă contribuie la completarea imaginii populaţiei si resurselor umane a regiunii. Rezultă că populaţia urbană este în creştere. Datele referitoare la speranţa de viaţă a populaţiei din Castilia y Leon sunt prezentate împreună cu datele referitoare la împărţirea populaţiei pe segmente de vârstă şi pe sexe. alţii) şi pentru minorităţile etnice. fără casă. Programul Operativ Integrat Castilia y Leon (Spania). altitudinea. Analiza ar trebui să conţină procentajul populaţiei angajate pe grupe de vârstă (peste 24 ani. Informaţiile asupra tendinţelor vor face posibilă comentarea cauzelor care stau în spatele schimbărilor. Informaţiile catalogate pe sexe sau pe segmente de vârstă vor permite determinarea celor mai afectate persoane. Obiectivul 2. Ar trebui analizată ponderea femeilor din totalul populaţiei active şi angajate. Analiza structurală a pieţei muncii şi posibilităţile de angajare Această secţiune ar trebui să ofere date referitoare la populaţia activa. totalul populaţiei. În primul paragraf sunt rezumate principalele aspecte care rezultă din analizele de mai jos: total număr locuitori în regiune. mai puţin de 100). O mică parte din creşterea naturală poate fi atribuita. .Scopul acestei secţiuni ar fi acela de a sublinia situaţia şi evoluţia populaţiei regiunii. un singur părinte. procente ale orşelor clasificate în funcţie de numărul de locuitori ( mai puţin de 5. Tendinţele de creştere a populaţiei sunt analizate ţinându-se cont de diferenţele dintre zonele urbane şi rurale. Informaţiile referitoare la condiţiile de angajare sau posibilităţile pe care le au grupurile dezavantajate şi minorităţile etnice vor completa imaginea pieţei muncii la nivel regional. permite formularea concluziilor referitoare la piaţa muncii. de exempu. mortalităţii ridicate plus o balanţa negativă a migraţiei. industrie.

minier şi extractiv. în ciuda unei perioade lungi de declin. pulberi depozitabile şi aeriforme. Având în vedere aceste lucruri. muncitori mecanici şi agricoli) pe sectoare (industrial. industria ramâne cel mai important angajator cu unul din patru angajaţi.8. liber profesionişti. salinitate. capabile să respecte cerinţele prezente şi viitoare. pentru perioada 2000-2006 prezintă un capitol bine structurat despre mediu la nivel regional. solului. hotelier. pe categorii de ocupaţii (management şi administraţie. secretariat. Obiectivul 2. cler. exces de umiditate. trecând printr-o analiza a calităţii aerului. prezentată concentraţia de fertilizanţi şi pesticide în sol la nivel regional în comparaţie cu nivelurile naţionale. Documentul Unic de Programare al Regiunii Languedoc Roussillon (Franţa). nitrai. apei. Pentru secţiunea floră şi faună se vor menţiona parcurile şi rezervaţiile naturale existente în regiune şi. Calitatea aerului trebuie analizată ţinând cont de principalii poluanţi: dioxidul de sulf. pot fi analizate problemele principale. financiar şi servicii de afaceri. Din aceste date se poate concluziona faptul că. La finalul acestei secţiuni ar trebui prezentate problemele de mediu şi cauzele acestora. transport şi comunicaţii. nitriţi şi substanţe organice. administraţie publică/apărare. eroziune. sănătate şi servicii sociale). Primele pot fi afectate de poluanţi ca amoniac. pe baza frecvenţei lor de apariţie. solului. florei şi faunei. Este prezentată situaţia exploatărilor de apă fiind luată în considerare şi calitatea apei. deşeuri menajere. aceasta secţiune ar trebui să pună în evidenţa situaţia mediului la nivel regional pentru toate componentele sale. alcalinitate. solului. construcţii. Odată obţinute informaţiile asupra condiţiilor aerului. aciditate. fondul silvic şi problemele legate de acesta.3. 19931997. meserii şi servicii conexe. Menţinerea şi protecţia capitalului de mediu al regiunii reprezintă un obiectiv major al unei dezvoltări sustenibile. de deşeuri de metale grele şi uraniu. vânzări en-gros şi en-detail. Trebuie. cloruri. al doilea tip de ape putând fi afectate de aceeaşi poluanţi şi. care pot fi: lipsa normelor legislative şi/sau lipsa resurselor financiare necesare pentru dotarea capacităţilor existenţe cu tehnologie ecologică. Analiza menita să măsoare aceşti poluanţi trebuie realizată pe zone industriale specifice şi trebuie menţionată apariţia ploilor acide. procentual. de asemenea. Trendurile pe tipuri de locuri de muncă pe sectoare sunt prezentate pentru aceeaşi perioadă. cu o proporţie mai mare decât a Scoţiei sau a Marii Britanii în întregul său. cauzele principale de degradare trebuie să fie menţionate sub formă de informaţii referitoare la inundaţii. Cum apele de suprafaţă sunt subiectul unui echilibru natural neregulat s-au . vânzări. 3. Situaţia mediului Acest capitol ar trebui să furnizeze o imagine a mediului înconjurător al regiunii analizând condiţiile de calitate a aerului.Documentul se referă la totalul angajaţilor în 1997 şi la tendinţele înregistrate în perioada 1993-1997. Angajaţii sunt analizaţi pe sexe şi tip de angajare (normă întreagă sau jumătate de normă).2. florei şi faunei. Pe baza descreşterii la nivel sub-regional s-au făcut comentarii şi analize comparative. produse petrolifere şi pesticide. hidrogen sulfarat. în plus. Situaţia apelor trebuie analizată pe categoriile: ape de subsol şi ape de suprafaţă. care implică menţinerea unui echilibru optim între creşterea economică şi protecţia mediului pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. În ceea ce priveşte solul. florei şi faunei. utilităţi. în plus. amoniac. fenoli. metale grele şi pesticide. speciile de floră şi faună care sunt în descreştere sau pe cale de dispariţie. educaţie. poluare chimică cu produse petrolifere. dioxidul de nitrogen. Documentul de programare prezintă şi numărul celor care lucrează pe cont propriu şi care se adaugă la numărul de angajaţi.

ar putea ţine seama de o serie de indicatori. alte caracteristici calitative ale teritoriului (servicii. Calitatea apei este depreciată de poluanţi deversaţi din vinificaţie şi de nitraţi. depozitarea şi incinerarea acestora. condiţia infrastructurii fizice (furnizarea cu apă şi gaz. alunecările de teren şi eroziunea costieră. ar trebui să-i fie acordată multă atenţie analizându-se suprafaţa totală cultivată. distribuţia populaţiei rurale pe judeţe. Cum în PIB sectorul agricol ocupă un loc important aceasta reprezintă o cale simplă de studiere a diferitelor zone ale ţării. etc. deşeuri toxice şi reziduuri de uleiuri. servicii sociale.2. Au fost incluse informaţii referitoare la cantităţile de deşeuri. Apele de subsol sunt exploatate pentru alimentarea localităţilor şi pentru irigaţii. sectoare care trebuie descrise complet ca număr de firme. Fiecare dintre acestea ar trebui descrisă ţinându-se cont de numărul de locuitori.3. Sunt tratate pe larg deşeurile provenite din agricultură şi industrie. Trebuie descrise şi activităţile economice desfăţurate în zonele rurale. De obicei. în acest fel se poate realiza o descriere a caracteristicilor tuturor zonelor. industriale. ponderile infrastructurilor (transport. O strategie de dezvoltare rurală ar fi aceea care ia în considerare diferenţele dintre zone şi nu exclude nimic a priori. Sectoare cheie ale dezvoltării zonelor rurale. . ponderea terenului folosit pentru activităţile agricole.facut eforturi pentru construirea de diguri şi canale. producţiile realizate şi industriile agroalimentare. Poate fi adoptată o normă calitativă în locul indicatorului cantitativ şi. Au fost analizate riscurile naturale. Pentru a face distincţia unei zone este util de ales o “clasificare a caracteristicilor rurale”. din industria agroalimentară şi a lemnului. procentul din terenuri deţinut de sectorul public. o zona rurală este caracterizată de sectoare cheie (producţia agricolă vegetală. exploatarea lemnului etc. precum şi cele referitoare la cantităţile de deşeuri miniere. ponderea veniturilor rezultate din activităţi agricole. Unele zone urbane îsi extind aria de influenţă asupra unor zone rurale iar în alte cazuri aceste zone de influenţă deţin câteva particularităţi în termeni de caracteristici rurale. densitatea populaţiei rurale. Acesta este un exerciţiu menit să scoată în evidenţă diferenţele infraregionale.). telefonie). procentul relativ al acesteia în total populaţie pe judeţ. Descrierea trebuie organizată ca un Plan de Dezvoltare Sectorial cu sublinierea problemelor şi cuprinzând referiri legate de următoarele aspecte mai importante: Reforma agrară şi folosirea pamântului în cadrul căreia accentul se pune pe următoarele aspecte: descrierea pe scurt a situaţiei dreptului de proprietate şi prezentarea informaţiilor referitoare la micii fermieri şi marii fermieri (de exemplu restructurarea şi privatizarea marilor întreprinderi agricole de stat). în comparaţie cu situaţia existentă la nivel naţional. În orice regiune pot exista trei sau patru zone cu caracteristici rurale diferite. utilităţi publice şi condiţii de locuit. Această clasificare care nu este deloc facilă. Ţinând cont de faptul că agricultura reprezintă o activitate majoră. tipurile de culturi. utilităţi publice etc. şosele. cum ar fi: numărul angajaţilor din sectorul agricol.). comunicaţii. care este stadiul reformei etc.). Gestionarea deşeurilor menajere este tratată în detaliu cu date referitoare la reciclarea deşeurilor. distanţa (în timp şi spaţiu) faţă de oraşele cu peste un anumit număr de locuitori.9 Spaţiul rural În cadrul analizei regionale este necesară distincţia între zonele rurale şi cele urbane. creşterea animalelor. Calitatea aerului este analizată separat evidenţiind principalii poluanţi din transport. 3.

deci.angajaţi. ar fi utile pentru descrierea zonei. În zonele rurale este influenţată de nivelul scăzut de producţie al activităţilor agricole. la muncă sau la studii. Pot fi utilizate câteva proceduri folosind datele existente asupra producţiei agricole sau încercând să estimăm. Date asupra acestor probleme pot fi culese doar de pe teren (sondaje) la nivel local. Trebuie prezentate date referitoare capitalul disponibil. aceasta realizându-se printr-o evaluare credibilă a stocului de capital pentru un număr de firme reprezentative. important de determinat schimbările de capital (investiţii). Ar fi interesante estimările privind scăderea/dispariţia capitalului. Numeroase zone rurale sunt interesante prin tradiţiile religioase şi istorice. Sunt importante datele fizice referitoare la biserici. Serviciile publice sunt de obicei puţine în zonele rurale: o estimare a paturilor de spital pe locuitor. Mobilitatea poate fi estimată folosind date extrase de la întreprinderile de transport sau estimând mobilitatea autovehiculelor. număr telefoane pe locuitor etc. Legături cu alte sectoare se masoară prin individualizarea relaţiilor firmelor cu sectorul comercial şi cel agroalimentar. La nivel micro nu este dificil de evaluat cantitatea şi calitatea stocului de capital investit în activităţi rurale (echipamente şi utilaje). şcoli. Structura populaţiei pe segmente de vârstă ar putea ajuta la înţelegerea potenţialului de dezvoltare a unei zone rurale. Ar fi de asemenea. etc. fauna şi alte bunuri ecologice. Fondul silvic şi patrimoniul natural al zonei este una dintre cele mai importante surse potenţiale de bunastare pentru o zonă rurală. castele. atractive pentru turişti. cu referire la potenţialul zonei (de exemplu: dacă sunt tineri implicaţi în programe de educaţie legate într-un fel de agricultură şi de alte activităţi rurale). alte regiuni sau alte sectoare. cum este divizat venitul total din activităţile rurale între proprietarii de teren şi muncitorii agricoli. trebui descrise tendinţa spre migrare şi capacitatea de atragere a resurselor umane. Aceste legaturi pot fi descrise luând în considerare date de bază care arată felul în care sunt comercializate produsele de către întreprinzătorii locali (analiza trebuie să se limiteze doar la sectoarele cheie): numărul pieţelor locale din interiorul zonei rurale. spitale. Analiza trebuie completată cu o descriere simplă a nivelului de educaţie. oficii poştale la 1000 locuitori. Disponibilitatea capitalului privat în mediul rural. de exemplu: în cazul în care se reduce în mod nejustificat fondul forestier al unei regiuni. Populaţia şi forţa de muncă din mediul rural. Situaţia spaţiului locativ este o problemă importantă a zonelor rurale. dar şi cele mai puţin cunoscute dar care prezintă potenţial de exploatare. Distribuţia veniturilor în mediul rural. mânăstiri. determinările trebuind sa fie calitative şi cantitative. Potentialul turistic al spaţiului rural. focalizate în special în zone cunoscute. sectorul rural fiind caracterizat prin tehnologii simple. Patrimoniul cultural şi arhitectonic. flora. O analiză completă a patrimoniului ecologic ar trebui să cuprindă: fondul silvic. indicatori ai productivităţii (comparat cu restul ţării) pentru a releva masura excelenţei zonei faţa de restul ţării. . O zona rurală este atrasă de unul sau mai mulţi poli urbani. Legături cu oraşe şi alte regiuni. de exemplu. Estimarea disponibilităţii stocului de capital public poate fi determinată prin indicatori fizici pentru infrastructuri de trasport. Succesul în turism este rezultatul punerii la dispoziţia potenţialilor turişti a resurselor teritoriale prezentate într-o manieră adecvată. În acest sens. numărul pieţelor din oraşele în care se comercializează produsele en-gros. rata scazută de ocupaţie şi distribuţia de fonduri trimise de cei care au migrat pentru un loc de muncă. sistemul de transport al produselor spre pieţele principale etc. reşedinte importante. atractive. Disponibilitatea capitalului public şi al servicilor din mediul rural. Există o mobilitate zilnică (sau saptămânală) de persoane. apa.

Când discutăm de problemele zonelor rurale. Orice analiză regională trebuie să includă factorii care pot evalua disparităţile în sub-regiuni. Sunt subliniate cele mai importante probleme cu care se confruntă spaţiul rural. Daca o parte din caracteristicile de mai sus sunt bine dezvoltate într-o zonă rurală atunci acestea reprezintă un potenţial de dezvoltare turistică. Date referitoare la potenţialul turistic se obţin din oferta hotelurilor şi locaţiilor agroturistice. Datele referitoare la gradul de ocupaţie în agricultură sunt prezentate cu comentarii referitoare la distribuţia între diferitele zone şi tendinţele acestora. a tendinţelor demografice negative. deficienţelor tehnice ale bunurilor. transport şi comunicaţii. analizându-se un număr de sectoare agricole cheie. în special cel de creştere a animalelor. Ar trebui stopat fenomenul de migraţie a capitalului privat şi public disponibil în zona. 3. 1998/1999 si 1999/2000). pentru perioada 2000-2006. cereale. Orice fenomen de criză şi cele mai numeroase stimulente mobilizate au ca şi cauză una din cele două alternative. ar trebui ca studierea disparităţilor infra-regionale să fie legată de caracteristicile fizice ale zonei analizate. servicii financiare. cornute de deal şi oi. Pot exista şi alte cauze ale pauperităţii. Sectorul agricol predominant este cel al cornutelor de câmpie determinat în baza numărului de deţinători. Ar trebui subliniat deficitul de locuri de muncă. pentru perioada 2000-2006. Un alt exemplu de program integrat pentru zone rurale este Programul Operativ al Regiunii Calabria (Italia) Obiectivul 1. Un bun exemplu. culturi generale. standardelor reduse de viaţa.Turismul reprezintă una dintre cele mai importante strategii de dezvoltare. ca de exemplu problema accesului la alimente sau problemele de sănătate. slaba diversificare a activităţilor economice şi a resurselor potenţiale. Tipurile de ferme (vaci de lapte. închiderea unui număr mare de firme de pe piaţa urbană. de producţie. în vederea creşterii calităţii vieţii în zonele rurale ale regiunii Calabria. a creşterii valorii localităţilor rurale şi a spaţiului rural ca întreg. persistenţa nivelului redus al salariilor şi fenomenul de migraţie al tinerilor în căutare de locuri de muncă şi pentru pregătire teoretică.2. dar şi organizarea internă a firmelor rurale ar trebui completate de creşterea calităţii resurselor naturale. . porci şi pasări. Acest subcapitol ar trebui să pună in evidenţă principalele probleme care afectează zonele rurale precum şi cele care apar în urma declinului economic.10 Disparităţi infra-regionale şi iniţiative de dezvoltare în zonele protejate Disparităţile infra-regionale ar putea fi definite în diferite moduri. Cauzele principale de disparităţi sunt şomajul şi valoarea redusă a salariilor. Se remarcă astfel că inovaţia în producţie şi comerţ. În final.3. cornute de vale şi oi. în legătura cu prezentarea zonelor şi a activităţilor rurale poate fi găsit în Documentul Unic de Programare al Regiunii West Midlands (Marea Britanie) Obiectivul 2. mixte) constituie baza în determinarea venitului net al fermei pe diferiţi ani (1997/1998. Anumite zone pot prezenta diferenţe semnificative în distribuţia venitului dintr-o regiune şi trebuie să fie alese pe baza analizei istorice a dezvoltării economice. slabei calităţi a mediului şi insuficienţei infrastructurii sociale. dar toate acestea sunt subclasate de şomaj şi de valoarea redusă a salarizării. Subregiunile sunt descrise în baza dependenţei lor de agricultură şi sunt făcute comparaţii cu nivelul naţional. este descrisă economia rurala în ansamblul său incluzând şi alte zone de activitate rurală ca: sistemul hotelier şi organizarea de evenimente. Au fost alese câteva linii strategice în scopul creşterii productivităţii şi competitivităţii zonelor rurale. din moment ce aceasta este una dintre principalele surse de inegalitate. comerţ en-gros şi en-detail.

măsurile de intervenţie publice ar putea fi divizate teoretic în doua categorii: măsuri care au în vedere cauzele declinului şi măsuri care au in vedere consecinţele declinului. situaţia bunăstării pe categorii (financiar. Pauperitatea este legată de cele mai multe ori de declinul industrial şi de migraţia forţei de muncă. Bineînţeles că disparităţile pot fi măsurate cu ajutorul multor variabile. atitudinii faţă de muncă. Tehnica pliantelor permite reducerea costurilor financiare ale cercetării şi alegerea grupurilor reprezentative pentru întreaga populaţie. Politicile aplicate sunt selective şi ele trebuie să scoată în evidenţă. evaluarea impactului social al politicilor cu un nivel de acurateţe ridicat şi un cost financiar redus. care este reprezentarea standard a întregului circuit de venituri în economie. managementului neperformant. Din aceste considerente. Datele pot fi colectate prin intemediul instituţiilor locale şi organizaţiilor de caritate.). alimente şi suport sanitar. numărul de calorii. rolul instituţiilor publice ar putea fi îndreptat spre pregătirea condiţiilor generale de stimulare a investiţiilor private. firme etc. mentalităţilor învechite. este dorinţa de a oferi unei singure persoane sau unui grup ţinta (sau o sub-zonă a unei regiuni) instrumente specifice pentru a travesa starea curentă: substitut de venit. În acest caz. iar în absenţa oricărui tip de urmărire vor fi utilizaţi indicatori indirecţi. Ancheta de teren permite. nivelul educaţional. training vocaţional individual. Prin ancheta de teren şi folosind sondajele asupra firmelor este posibilă construirea unei matrici de gestiune socială. Este util de introdus o asemenea matrice regională în cadrul unei matrici naţionale printr-o abordare constructivă de la bază spre vârf a matricii la nivelul întregii ţări. de exemplu disponibilitatea de servicii sociale şi de infrastructură. rata şomajului. pentru că sectorul public este cel care ar trebui să echilibreze crizele din sectorul privat. În acest caz. situaţia ocupatională. cât şi pe aplicarea unor politici adecvate îndreptate spre cei afectaţi de sărăcia indusă de criza economică. O asemenea cale permite obţinerea unui număr mare de informaţii despre variabile relevante. menţinerii sectorului public. Se va organiza un tip specific de urmărire a numărului de persoane care traiesc în condiţii de sărăcie. prin implementarea unor politici în sectorul educaţiei şi prin creşterea disponibilităţii de infrastructura materială şi non-materială. Analiza disparităţilor infra-regionale trebuie să ajute la evidenţierea cauzelor declinului industrial. utilizată cu preponderenţă în ţările slab dezvoltate.care trebuie să includă date de tipul: venit/locuitor. practicilor ilicite. Un mijloc util pentru obţinerea unor date privind distribuţia venitului şi sărăciei este reprezentată de ancheta de teren. vor fi monitorizaţi doar autohtonii. număr de persoane cu venituri sub nivelul minim agreat. . însa. menţionand în mod explicit: grupul de persoane şi indicatorul ales de evaluare a impactului politicii (de exemplu : nivelul lunar al venitului. domestic. Variabilele care sunt examinate în cadrul cercetării sunt: total venit şi diferitele surse de venit total consum în termeni de bunuri şi servicii. Pentru a elimina cauzele declinului este necesar un program economic îndreptat spre reducerea diferenţelor ratei de creştere dintre diferitele zone. Analiza disparităţilor ar trebui să se focalizeze atât pe consecinţe. numărul de persoane reintroduse pe piaţa muncii). Dar acest lucru nu se poate întotdeauna realiza prin constrângeri financiare. iar în zonele rurale de descreşterea veniturilor ţăranilor. care s-ar putea datora tehnologiilor depăşite. politici active de muncă etc. decizia de a economisi etc. la nivel regional. de exemplu prin reorientarea resurselor financiare dinspre zonele mai dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate. Rolul sectorului public este destul de important în explicarea crizelor: în primul rând. Atunci.

Aceşti indicatori oferă mai multe informaţii decât alţii pentru că scot mai bine în evidenţă “efectul de descurajare a angajatului” datorită probabilităţii mici de a găsi un loc de muncă în contextul unei pieţe de muncă slab dezvoltate. Breşa veniturilor poate fi subliniată luând în calcul procentul de lucrători pe sexe. Paradigma Uniunii Europene pentru relizarea unor oportunităţi egale pune în evidenţă importanţa echităţii între sexe “printr-o cale comună”.11 Oportunităţi egale pentru sexe Egalitatea şanselor între sexe este analizată datorită reprezentării inegale a acestora pe piaţa muncii.3. Aceşti doi indicatori pot fi consideraţi ca variabile fundamentale şi trebuie ţinuţi sub control direct. 3. Cât pentru breşa participării educaţională şi finalizării studiilor. O altă informaţie importantă este cea referitoare la numărul de firme fondate de femei într-o perioadă de timp. Această analiză se poate realiza prin urmărirea grupurilor locative şi poate fi inclusă în cadrul evaluării disparităţilor infra-regionale. informaţiile se obţin prin compararea totalului populaţiei feminine cu totalul populaţiei masculine care deţine o diplomă universitară. Breşa în celula familială şi tipul de responsabilitate este analizată prin numărul de locuri de muncă deţinut în asitenţa socială (excluzând surorile medicale. pentru perioada 2000-2006 oferă o imagine completă a disparităţilor infra-regionale într-un paragraf special. Pentru a surprinde mai bine breşa creată pe piaţa muncii între femei şi bărbaţi trebuie analizate: rata şomajului feminin. Breşa creată între sexe în participarea pe piaţa muncii poate fi masurată pe baza ratei de activitate (forţa de muncă feminină/total populaţie feminină cu vârsta de angajare) şi rata de ocupare (total femei angajate/total populaţie feminină). Mai întâi în domeniul antreprenorial indicatorul de bază este dat de : numărul de femei care conduc sau crează firme (în special firme de mici dimensiuni)/numărul total de firme. profesorii. De exemplu. Se remarcă lipsa infrastructurii adecvate cu autostrăzii de legătură dintre Potenza-Melfi-Candela. Principalele concluzii în ceea ce priveşte acest subiect arată că în Basilicata disparităţile s-au adâncit. a participării educaţionale şi finalizarea studiilor. câştigurile medii orare pe sexe şi câştigurile săptămânale şi orele lucrate. Participarea la procesul decizional poate determina prezenţa cantitativă şi calitativă a femeilor în sectorul public (incluzând instituţile politice şi administrative). în nivelul venitului. tipul de angajare (normă întreagă. situaţia socio-economică este prezentată printr-o tendinţă demografică pozitivă şi prin existenţa unor mari centre urbane. Datorită slabei infrastructuri s-au dezvoltat doar zonele situate în depresiuni şi de-a lungul marginilor teritoriale ale regiunii. Aceste zone dinamice şi-au îmbunătăţit şi mai mult performanţele datorită noului proces de integrare cu sistemele de producţie ale zonelor învecinate.2. dar şi în marile firme. distribuţia ocupaţională şi sectorială a acestora. O posibilă dezvoltare a zonei urmează să apară după ce va fi completat sistemul de alimentare cu apă programat. dar incluzând asistentele şi persoanele care supraveghează copiii) pe sexe şi trenduri relative.Programul Operativ al Regiunii Basilicata (Italia) Obiectivul 1. în celula familială şi tipul de responsabilităţi asumate. Aceeaşi analiză poate fi realizată pe sectore şi în funcţie de mărimea firmelor. normă redusă). ca politică de dezvoltare în domeniul oportunităţilor egale admite că echitatea depinde de . o diplomă de bacalaureat sau un atestat. în perioada de planificare. ale aşa numitelor “salarii mici”. O altă problemă importantă se referă la participarea femeilor în cadrul proceselor decizionale. în zona Vulture-Alto Bradano. În text se analizează apoi fiecare zonă în parte. Sectorul productiv din zona a fost puternic influenţat de noile zone industriale care au dublat gradul de ocupaţie şi de noile întreprinderi din sectorul terţiar. Aceasta.

În celula familială şi responsabilităţi se remarcă o creştere a numărului de locuri de muncă în sectorul de asistenţă. Cu aceeaşi situatie s-a confruntat şi regiunea South Yorkshire. Concluzia a fost aceea ca femeile sunt slab reprezentate pe piaţa industrială (excluzând industria textilă) şi foarte bine reprezentate pe piaţa serviciilor. pentru perioada 2000-2006 vorbeşte despre oportunităţile egale într-o secţiune specifică inclusă în capitolul “Profilul oportunităţilor egale”. În ceea ce priveste breşa în educaţie South Yorkshire este considerata ca un centru de slabă performanţă raportat la rezultatele medii ale Marii Britanii. însă. Analiza breşei în participarea pe piaţa muncii permite înţelegerea cauzelor: continua şi marcanta segregare ocupaţionala pe sexe.responsabilitatea fiecărei persoane. Documentul Unic de Programare pentru Regiunea South Yorkshire (Marea Britanie Obiectivul 1. din moment ce rata activităţii feminine este în staţionare mai ales în relaţia cu indicatorii naţionali. slaba reprezentare a femeilor în dezvoltarea propriei afaceri. În legatură cu participarea pe piaţa muncii datele arată că după breşa dintre femei şi bărbaţi relevată de rata activităţii economice mai scăzută după anii 90. În capitol se continuă prezentarea situaţiei South Yorkshire şi a breşelor în participarea pe piaţa muncii. Sunt explicate tendinţele de dezvoltare la nivel naţional şi sunt comparate cu cele de la nivel regional. . Creşterea ratei populaţiei feminine în activităţile economice din Marea Britanie şi declinul ratei masculine demonstrează împreună diferenţele de ocupaţie şi statut de angajare existente între cele două sexe. în participarea educaţionala şi finalizarea studiilor. Regiunea poate realiza paşi importanţi în ceea ce priveşte egalitatea oportunităţilor dacă poate dezvolta responsabilităţi specifice pentru realităţile proprii. în remuneraţii. Analiza breşelor în remuneraţii permite aprecierea ca breşa în economii este mai mare decât cea a întregii Marii Britanii. puternic feminizat şi relativ slab remunerat. semnificaţia diferită pentru bărbaţi şi femei a orelor de muncă. în celula familială şi în responsabilităţile asumate. într-o manieră mai particulară. Distribuţia sectorială a muncii pe sexe este analizată pentru fiecare sector în parte. Trebuie menţionat faptul că Marea Britanie a adoptat paradigma Uniunii Europene în ceea ce priveşte oportunităţile egale. este necesară o acţiune de revigorare.

a decalajului care separă România de standardele medii ale Uniunii Europene. principalul obiectiv al politicilor macroeconomice. 4.1. a fost stabilizarea economiei şi aşezarea ei pe o traiectorie de creştere durabilă. obiectivele de dezvoltare şi previziunile economice promovate prin Strategia Naţională de Dezvoltare Economică pe termen mediu. Politicile macroeconomice Ţinând seama de evaluările şi criteriile Uniunii Europene cu privire la afirmarea unei economii de piaţă funcţionale. Politici de ajustare structurală Dezvoltarea regională a României este concepută în conformitate cu direcţiile strategice. Creşterea economică va asigura. prin privatizare şi prin reducerea costurilor sociale antrenate de aceste procese. în care sunt estimaţi principalii indicatori macroeconomici şi în care. Numai o analiză de ansamblu poate conduce la evaluarea corectă a situaţiei şi la găsirea celor mai optime soluţii de rezolvare a acestora.CAP. stabilit prin Programul Economic de Preaderare. Planul Naţional de Dezvoltare este expresia angajamentului politic al Guvernului de a finaliza reformele necesare pentru integrarea României în Uniunea Europeană.IV. politica regională. în acelaşi timp. condiţii favorabile pentru accelerarea reformei structurale a economiei. în continuare.1. cu scopul final de creştere a standardului de viaţă şi de reducere. politici de protecţie a mediului.1. PROGRESE ÎNREGISTRATE ÎN AJUSTAREA STRUCTURALĂ A DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN ROMÂNIA 4. Ajustarea dezvoltarii economice la cerinţele integrării europene poate fi analizată prin studierea detaliată. Contextul macroeconomic în care se vor realiza obiectivele Planului Naţional de Dezvoltare are la bază Programul Economic de Preaderare care stă la baza prognozei evoluţiei economiei româneşti în perioada 2007-2013. Opţiunile strategice care au stat la baza configurării politicii macroeconomice pentru perioada următoare (aşa cum au fost prezentate şi în Programul Economic de Preaderare) au fost următoarele: . politici sociale şi ale resurselor umane. în intercondiţionalitate a tuturor elementelor şi factorilor care contribuie direct sau indirect la aceasta. politici de ajustare structurală. dezvoltarea economică şi socială a României este bazată pe cinci piloni: politici macroeconomice.

 promovarea unor politici coerente.  dezvoltarea procesului de învăţământ. investiţii.  stabilirea unui cadru democratic şi transparent pentru luarea deciziilor. modernizare. astfel încât. sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informaţiei.  accelerarea procesului de privatizare şi restructurare. astfel încât evoluţia economiei reale să favorizeze implementarea acestor politici. a eforturilor de reducere a inflaţiei. revitalizarea industriilor cu potenţial competitiv. precum şi pe accelerarea reformelor structurale. pe creşterea gradului de compatibilitate a politicii monetare cu economia de piaţă. compatibile cu cele ale Uniunii Europene vizând: restructurarea selectivă a economiei.  accelerarea şi aprofundarea. România să fie capabilă să facă faţă presiunilor concurenţiale din cadrul Uniunii Europene.  îmbunătăţirea substanţială a mediului de afaceri pe baza asigurării unui cadru economico-financiar şi legal corespunzător. In acest sens. priorităţile au fost următoarele: controlul deficitului bugetului consolidat. astfel încât transferul de proprietate să se concretizeze în capitalizare. politica financiară va fi astfel orientată încât să contribuie la stimularea economisirii şi a investiţiilor. exercitarea unei guvernări corporatiste mai eficiente şi creşterea veniturilor colectate la buget. în momentul aderării. în procesul de creare a unei cât mai depline ocupări a populaţiei apte de muncă şi a unei economii a bunăstării. şi a formării continue în special. sporirea eficienţei colectării impozitelor şi taxelor . asigurarea creşterii economice. dezvoltarea turismului. în general. dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice. diversificarea sectorului terţiar. economic şi uman de care dispune România. pe aplicarea unei politici a veniturilor care să coreleze mai bine dinamica veniturilor reale cu creşterea productivităţii. dezvoltarea unei agriculturi în concordanţă cu potenţialul natural. asigurarea transparenţei în cheltuirea banului public. politicile macroeconomice propuse pentru perioada 2001-2005 au pus accentul pe desăvârşirea reformei fiscale. creşterea eficienţei administraţiei fiscale. a reformei fiscale – prin reducerea gradului de fiscalitate. Principalele caracteristici ale politicii fiscal bugetare în perioada 2001-2005 au fost subordonate obiectivelor de relansare economică şi de reducere a ratei inflaţiei. Din perspectiva dezvoltării unei economii competitive.  promovarea dezvoltării durabile şi protejarea mediului. îmbunătăţirea controlului cheltuielilor bugetare. ştiinţifice şi sociale. într-un mod mai eficient.  promovarea oportunităţilor şi tratamentului egal pentru toţi membrii societăţii. în toate domeniile activităţii economice. Structurarea politicilor de dezvoltare ale Românei se bazează pe următoarele principii mai importante:  promovarea sectorului privat. Având în vedere opţiunile strategice pe termen mediu ale României. pe baza principiului “privatizare pentru relansare”. . ca o acţiune de forţă majoră. limitarea deficitului de cont curent şi susţinerea. în mod coerent.  realizarea unei macrostabilizări consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare. armonizarea legislaţiei fiscale cu normele Uniunii Europene. să răspundă rigorilor stabilităţii macroeconomice. cu promovarea mijloacelor necesare pentru realizarea sistemului de învăţare pe tot parcursul vieţii. reducerea deficitului fiscal şi cvasi-fiscal.

modernizarea şi dezvoltarea agenţilor economici cu potenţial de competitivitate şi. sporirea productivităţii. În acest sens. În acest sens se vor lua măsuri pentru ierarhizarea salariilor în funcţie de importanţa domeniului şi. Taxa pe valoarea adăugată. munca trebuie să redevină o valoare socială. redimensionarea. disponibilizarea personalului (după ce s-au rezolvat problemele sociale). pe de o parte. prioritar. Ajustarea structurală se va realiza pe fondul accelerării şi. închiderea parţială sau totală a unor unităţi de producţie fără perspective de a face faţă pieţei interne şi celei externe. îmbunătăţirea echipamentelor şi tehnologiilor în unităţile viabile. să pregătească societăţile pentru privatizare şi de a le eficientiza. realizarea de analize de piaţă şi strategice ale companiilor pentru a identifica segmentele viabile ale acestora şi a decide eliminarea secţiilor sau capacităţilor neviabile. accizele şi contribuţiile la asigurările sociale vor constitui pilonii fundamentali ai sistemului românesc de impozite. pe de altă parte. a eficienţei şi calităţii produselor şi serviciilor. prin care se urmăreşte: închiderea capacităţilor de producţie ineficiente. pentru corelarea evoluţiei veniturilor salariale cu performanţele agenţilor economici. Prin politica veniturilor salariale. Politicile de ajustare structurală Restructurarea este un element important al ajustării structurale. inclusiv pentru imbunătăţirea condiţiilor de acces pe piaţa Uniunii Europene a produselor româneşti. în final finalizării privatizării. în principal. restructurarea cheltuielilor bugetare.Înscrierea României într-un proces de creştere economică va impune.2. Procesul de ajustare sectorială va cuprinde. totodată. se au în vedere criterii de performanţă pentru echipele de management ale întreprinderilor proprietate de stat. în perioada post-privatizare. de obligaţiile asumate în cadrul acordurilor cu organismele . 4. menit. acţiuni ce vor fi precedate de rezolvarea problemelor sociale. care va trebui să respecte următoarele coordonate: fundamentarea şi dimensionarea cheltuielilor bugetare în funcţie de veniturile certe. reorientarea. Acţiunile de ajustare structurală vor urmări. reducerea arieratelor şi accelerarea reformelor structurale. Procesul de restructurare a economiei româneşti are în vedere implementarea unui pachet de politici care să asigure compatibilizarea structurilor intra-sectoriale cu cele existente şi de perspectivă din ţările Uniunii Europene. ajustarea şi consolidarea structurilor economice pentru apropierea progresivă de nivelurile de competitivitate din economia ţărilor comunitare. Transferul proprietăţii sectorului de stat către sectorul privat va asigura creşterea competitivităţii şi adaptarea ofertei la cerinţele pieţei interne şi externe. scăderea susţinută a inflaţiei va constitui unul din obiectivele principale ale programelor economice româneşti. Această evoluţie ţine seama de strategia de politică monetară. În cadrul politicii monetare şi a cursului de schimb. ţinând seama. în funcţie de ierarhizarea realistă a priorităţilor (ceea ce va face posibilă trecerea de la un “buget de mijloace” la un buget orientat spre politici economice “bugetul pe programe”). o politică bugetară uşor mai restrictivă. în perioada următoare. precum şi de principalele măsuri ce urmează a fi implementate pentru creşterea disciplinei financiare. creşterea autonomiei financiare a autorităţilor locale. utilizarea altor surse de finanţare pentru diminuarea costurilor de funcţionare.1. mai ales. Reforma sistemului de impozite va fi consolidată pe baza cerinţelor de lărgire a bazei de impozitare şi de raţionalizare a ratelor marginale de impozitare.

combaterea evaziunii fiscale şi vamale. Politica financiar-bancară va contribui la stimularea economisirii şi a investiţiilor. transparentă şi corespunzătoare cu necesităţile întreprinderilor mici şi mijlocii. cum ar fi: dezvoltarea competiţiei de piaţă. Politica în acest domeniu urmăreşte valorificarea potenţialului IMM-urilor şi a sectorului cooperatist de a contribui semnificativ la creşterea economică durabilă. în sensul . precum şi îmbunătăţirea reglementărilor privind verificarea şi sancţionarea băncilor sau conducătorilor care nu asigură respectarea cerinţelor prudenţiale. susţinerea organizaţiilor de reprezentare a sectorului. Va continua procesul de armonizare a reglementărilor prudenţiale cu cerinţele Uniunii Europene şi cu recomandările Comitetului de la Basel. prin încheierea unor acorduri de cooperare în domeniul supravegherii bancare. Pentru perioada 2001-2004. Condiţiile existente în societatea românească impun ca administraţia publică centrală şi locală să fie supusă unui proces de schimbare. revizuirea şi simplificarea sistemului de impozite şi de colectare a acestora. Autorităţile statului trebuie să fie decise pentru promovarea unui mediu stabil. prin care se afirmă rolul fundamental pe care îl are sectorul privat pentru dezvoltarea economică şi socială susţinută. Se va întări cooperarea cu alte autorităţi de supraveghere. neutru şi eficient pentru afaceri. Susţinerea în continuare a dezvoltării IMM-urilor se va realiza folosind pârghii economice. pe atragerea investitorilor care au potenţial financiar şi tehnic şi o poziţie competitivă pe piaţă.internaţionale. naţionale şi străine. dezvoltarea sistemului. pentru relansarea economiei naţionale. la crearea de noi locuri de muncă. Modificările structurale din sistemul financiar-bancar au în vedere. cea care asigură stabilitatea economică şi socială a unei ţări. sprijinirea inovării şi a progresului tehnic şi tehnologic şi dezvoltarea clasei de mijloc. iar măsurile de sprijin să nu distorsioneze funcţionarea mecanismelor pieţei. reforma administraţiei realizându-se concomitent: în plan strategic (redefinirea rolulului statului. capabili să asigure transformarea întreprinderilor preluate în operatori economici viabili si performanţi. se are în vedere creşterea exigenţei în procesul de autorizare a băncilor. extinderea şi diversificarea instrumentelor bancare şi fluidizarea fluxurilor financiare. politica financiar-bancară va armoniza rigorile stabilităţii macroeconomice cu obiectivul creşterii sustenabile şi de durată. îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare şi îmbunătăţirea ofertei de servicii pentru acest domeniu. principalul obiectiv a fost simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ. astfel încât intervenţia publică să fie limitată. organizaţii neguvernamentale şi centre de servicii pentru IMM-uri. urmărind asigurarea unui cadru economico-financiar şi legal corespunzător. Un loc important îl are şi îmbunătăţirea substanţiala a mediului de afaceri. De asemenea. dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovării în mediul economic. În prezent. deşi sistemul este stabil. creşterea fluxului de capital străin şi a colaborării economice internaţionale. Administrarea şi aplicarea măsurilor de sprijin va fi descentralizată către autorităţile locale sau contractată cu bănci comerciale. Din perspectiva dezvoltării unei economii competitive. calmarea inflaţiei şi continuarea procesului de liberalizare a preţurilor. O pârghie hotărâtoare pentru restructurarea şi dezvoltarea economiei de piaţă este politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). a instituţiilor de credit şi bursiere concomitent cu creşterea eficienţei şi disciplinei financiar-bancare. printr-un complex de măsuri. există încă vulnerabilităţi şi slăbiciuni la nivel individual care necesită asigurarea stabilităţii de după finalizarea procesului de privatizare a băncilor cu capital majoritar de stat. cu deosebire. Accelerarea procesului de privatizare va pune accent pe aspectul calităţii procesului. stimularea investiţiilor de capital românesc şi străin.

dar şi a cetăţenilor). Obiectivele propuse urmăresc atingerea parametrilor minimali de performanţă în vederea integrării în Uniunea Europeană. două documente complete de programare sub forma planurilor de dezvoltare : - Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) 20002006. în plan organizaţional (orientarea către reducerea ierarhiilor. de asemenea. a funcţionarilor. ca instrument de preaderare (pre-FEOGA) dedicat sprijinirii agriculturii şi dezvoltării rurale. simplificarea structurilor de management public şi creşterea utilizării tehnologiei informaţiei. creşterea contribuţiei acestei ramuri în schimburile economice externe. economică şi socială. în vederea asigurării securităţii alimentare a populaţiei. până în prezent. în egală măsură. Realizarea obiectivelor politicii agricole şi de dezvoltare rurală au în vedere efectele implementării unui amplu pachet legislativ cu privire la crearea unor exploataţii agricole eficiente. în vederea susţinerii programelor investiţionale şi de dezvoltare a producţiei agricole în România precum şi în vederea diversificării economiei rurale.delimitării rolului statului de cel al organizaţiilor private). în sensul creşterii puterii de a delega execuţia sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administraţie) şi în planul mentalităţii profesionale (schimbarea modurilor de acţiune a aleşilor politici.12.2000 şi care fundamentează necesarul de fonduri de preaderare alocate de către Uniunea Europeana prin Programul SAPARD. pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale locuitorilor din zonele rurale. - Începutul reformei structurale în agricultură l-a constituit clarificarea şi restabilirea dreptului de proprietate şi finalizarea privatizării societăţilor agricole din mediul rural. care este înaintat Comisiei Europene spre analiză şi aprobare şi care fundamentează necesarul surse de finanţare pentru agricultura şi dezvoltarea rurală de după aderarea României la Uniunea Europeană din FEADR. de fertilizare şi de irigare a culturilor agricole precum şi punerea în valoare a potenţialului din zonele rurale şi creşterea bunăstării locuitorilor acestor zone. pentru care se propun o serie de măsuri care au ca scop creşterea eficienţei sectorului public prin training intensiv. Se urmăreşte. o utilizare mai mare a legilor cadru. România a elaborat. simplificarea procedurilor şi supleţea posibilităţilor de acţiune. a satului românesc. pentru a putea face faţă presiunii exercitate de competiţia de pe piaţa comunitară şi. pentru care se prevede promovarea unui amplu program de dezvoltare rurală în toate zonele ţării. Dezvoltarea agriculturii şi dezvoltarea rurală constituie cei doi piloni ai politicii de dezvoltare integrată durabilă a spaţiului rural. care contribuie la consolidarea exploataţilor agricole. în plan legislativ (urmărindu-se diminuarea densităţii reglementărilor. contribuie la pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană şi la consolidarea agriculturii româneşti. Reforma administraţiei publice este un obiectiv central. asigurarea unui mediu mai favorabil pentru atragerea capitalului străin. Obiectivul principal al dezvoltării agriculturii pe termen scurt şi mediu îl constituie creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole. iar adâncirea . în cadrul unui concept de dezvoltare rurală integrată. în condiţiile respectării cerinţelor protejării şi ameliorării mediului înconjurător. Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) 20072013. sprijinirea agricultorilor prin credite avantajoase destinate creşterii gradului de mecanizare. Strategia acestuia. lăsând o marjă de manevră ridicată autorităţilor executive). care a fost aprobat de Comisia Europeană în 12.

lupta împotriva sărăciei şi continuarea reformelor sistemului de ocrotire a copiilor. Politica în domeniul culturii se bazeaza pe o strategie modernă. educaţiei. 4. atât la nivel local cât şi naţional. Structura stimulentelor se va schimba urmărindu-se reformarea sistemului ajutoarelor de şomaj şi stimularea creierii de noi locuri de muncă. şi în acord cu iniţiativa “Europa +”. a materiilor şi serviciilor pentru agricultură. Sunt avute în vedere mai multe proiecte pentru a spori accesul pe Internet.. sănătăţii şi sistemului social. Politica socială vizează diferitele categorii de populaţie care întâmpină dificultăţi în procesul de tranziţie economică (persoane cu handicap. reforma culturală recunoscând valoarea moştenirii naţionale în contextul culturii mondiale. Principalele obiective în domeniul resurselor umane şi al politicii sociale urmăresc. implementarea reformei în domeniul muncii. axarea pe măsuri active în domeniul ocupării populaţiei şi protecţiei şomerilor. capacitatea de autoperfecţionare a sistemului educaţional. pentru a organiza şi dezvolta comerţul electronic. compatibilă cu modelele europene. piaţa creditului rural şi cea funciară). Politica în acest sector va trece treptat de la măsuri pasive la măsuri active. creânduse sectorul privat capabil să asigure performanţe pe piaţă. . Cultura este tratată ca un factor major pentru realizarea coeziunii sociale. s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea societăţii informaţionale. culturii. şi nu numai. populaţia tânără este o categorie vulnerabilă. În domeniul telecomunicaţiilor. Educaţia şi formarea continuă este o prioritate naţională care va fi concentrată pe dezvoltarea unor factori decisivi: asigurarea educaţiei de bază pentru toţi.1.3. învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică. Politicile sociale şi ale resurselor umane În procesul de ajustare structurală un loc important îl constituie creşterea gradului de ocupare a populaţiei şi armonizarea legislaţiei interne privind piaţa muncii cu acquis-ul comunitar. Politicile sociale şi cele privind resursele umane sunt construite în baza prevederilor Cartei Sociale Europene revizuite şi a Codului Social European. precum şi pentru a furniza populaţiei servicii electronice publice. persoane în vârstă sărace etc. reflectând principiile de bază ale Comunităţii Europene şi asigurând condiţiile pentru satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor culturale ale cetăţenilor. În noul context economic al României.reformelor structurale presupune perfecţionarea cadrului legal şi instituţional pentru funcţionarea eficientă a pieţelor agricole şi rurale (piaţa produselor. Ele vor reflecta practicile instituite de Uniunea Europeană şi dezvoltate de modelul social european. formarea continuă în contextul societăţii educaţionale. În cursul acestui an a fost elaborat Planul Naţional de Acţiune pentru Tineret. de asemenea. Înţelegând că utilizarea intensivă a informaţiilor sporeşte spectaculos eficienţa şi productivitatea activităţilor economice şi sociale. punându-se mai puţin accent pe asigurarea cu mijloace financiare a şomerilor şi mai mult pe recalificarea lor şi pe crearea de locuri de muncă. fiind recunoscută ca o resursă importantă de dezvoltare.) şi se referă la îmbunătăţirea sistemului de pensii. cele mai multe servicii au fost deja privatizate. armonizarea legislaţiei cu normele Uniunii Europene.

a substanţelor chimice şi a zgomotului). începând cu anul 2007.5. Politicile de protecţie a mediului România a aderat la majoritatea tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind mediul şi protecţia naturii. în principal. Acordul de Asociere între România şi Uniunea Europeană prevede că politicile de dezvoltare în România trebuie să fie bazate pe principiul dezvoltării durabile şi că acestea trebuie să ia în considerare potenţialele efecte asupra mediului. Politica de protecţie a mediului este concepută ca parte integrantă a programului de dezvoltare şi restructurare economică şi are ca scop armonizarea politicii şi practicii româneşti în domeniul mediului cu directivele Uniunii Europene în domeniu. România a făcut progrese evidente în ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei rrome. Prin Bugetul de stat. de Legea nr. care stabileşte obiectivele. 4. Politica în domeniul mediului se referă nu numai la măsurile şi acţiunile de refacere a zonelor afectate. Obiectivele strategice ale dezvoltării regionale în România vizează: • promovarea mecanismelor economiei de piaţă în toate regiunile ţării. • crearea şanselor egale în ceea ce priveşte accesul la informare. România promovează în mod activ o politică pozitivă pentru protejarea minorităţilor. • promovarea unei dezvoltări spaţiale armonioase şi a reţelei de localităţi.4. în domeniile evaluării impactului asupra mediului (calitatea aerului. prevenirea producerii de noi dezechilibre. dar va asigura şi întărirea capacităţii instituţionale specifice. a căror principală sursă de finanţare o reprezintă fondurile alocate de Uniunea Europeana prin instrumentul de preaderare ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de preAderare). stimularea cooperării interregionale interne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi social.1. România şi-a sporit semnificativ măsurile de soluţionare a problemelor de mediu. managementul deşeurilor. În cadrul Planului Naţional de Adoptare a Acquis-ului Comunitar de Mediu. stimularea dezvoltării echilibrate. 4. vor fi asigurate cu prioritate fonduri pentru co-finanţarea proiectelor incluse în Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM). care vor continua cu alocarea fondurilor structurale. România va asigura transpunerea legislativă a acquis-ului comunitar de mediu. ci şi la cele de prevenire a producerii altor dezastre.1.151/1998 privind dezvoltarea regională. • creşterea capacităţilor regiunilor de a-şi susţine propriul proces de dezvoltare. în vederea îmbunătăţirii competitivităţii şi realizării unei creşteri economice permanente. a apei. cercetare-dezvoltare . Prevederile acestor documente sunt preluate în legislaţia românească. In anul 2003 a fost adoptată “Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei populaţiei rrome din România”. competenţele şi instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regională în România. Obiectivele generale ale politicii de dezvoltare regională se referă la diminuarea dezechilibrelor regionale existente. cadrul instituţional.care asigură şi o viziune. Identităţile culturale şi lingvistice sunt apărate prin intermediul sistemului educaţional. revitalizarea zonelor defavorizate. controlul poluării industriale. asupra rolului tineretului în asigurarea stabilităţii în această zonă. După participarea la Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992. în conformitate cu prevederile Constituţiei. din perspectiva regiunii balcanice. în special. Politica regională Cadrul legal al politicii şi dezvoltării regionale este asigurat.

prin care s-au reactualizat orientările metodologice pentru pregătirea planului. Prin PNDR sunt stabilite şi fundamentate priorităţile naţionale de dezvoltare regională. Ca particularitate. după caz. s-au lansat în mod oficial lucrările pentru noua perioadă de programare. reducerea decalajelor de dezvoltare dintre judeţe. Măsurile. agenţiile de dezvoltare regională. dintre zonele centrale şi periferice. conform unor particularităţi zonale. adiţionalitatea. precum şi parteneri economici şi sociali. ataşat Memorandumului privind elaborarea PND 2004-2006.componenta coeziune economică şi socială. în principal. promovarea unor politici diferenţiate. programe şi proiecte care să concretizeze aceste priorităţi. Pentru constituirea grupurilor de lucru în vederea elaborarii analizelor sectoriale. programarea. 1323/2002 privind elaborarea în parteneriat a PND. subsidiaritatea. elaborat la solicitarea Comisiei Europene începând cu anul 2000. promovat în şedinţa de Guvern din data de 20 februarie 2003. Obiectivele generale şi strategice se realizează treptat şi etapizat. în baza Hotararii Guvernului nr. care este parte integrantă a Planului Naţional de Dezvoltare. PND 2004 -2006 cuprinde perioada până la aderare. dintre mediul urban şi rural. este asigurat cadrul instituţional pentru implementarea acestora.• • tehnologică. identificate măsurile şi programele prin care se pot realiza. Obiectivul general al cooperării transfrontaliere este promovarea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor de graniţă prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor de cooperare. programele şi proiectele regionale sunt finanţate din resurse interne. pe baza cărora se vor elabora şi implementa măsuri. Etapele elaborării PND au fost prezentate in Planul de Lucru pentru elaborarea documentelor de planificare pentru PND 2004-2006. au fost elaborate de catre fostul Minister al Dezvoltării şi Prognozei. Un rol important în dezvoltarea regională îl are şi cooperarea transfrontalieră. Un bun exemplu de document de programare este Planul Naţional de Dezvoltare (PND) pentru perioada 2004-2006. a Programelor Operaţionale Sectoriale. reprezentate. precum şi pentru desemnarea reprezentanţilor în cadrul structurii parteneriale naţionale – Comitetul Interministerial pentru elaborarea PND. Un rol important în realizarea acestui obiectiv îl are stabilirea axelor naţionale prioritare de dezvoltare. • . PNDR se realizează în cadrul unui larg parteneriat între instituţiile administraţiei centrale şi locale. a propriilor strategii şi. Prin Memorandumul privind elaborarea PND 2004-2006. faţă de versiunile anterioare. prevenirea apariţiei unor zone probleme. alte instituţii neguvernamentale. îndrumări metodologice. subliniindu-se importanţa documentului pentru procesul de integrare a României în Uniunea Europeana. adresate ministerelor şi celorlalte instituţii şi organizaţii la nivel naţional. concentrate în Fondul Naţional de Dezvoltare Regională şi resurse externe. parteneriatul. Obiectivul general al Planului National de Dezvoltare (PND) este orientarea şi stimularea dezvoltării economice şi sociale a ţării pentru obţinerea unei creşteri economice durabile şi crearea de locuri de muncă stabile. prin implementarea Planului Naţional de Dezvoltare Regională (PNDR). iar modul de elaborare precum şi conţinutul acestui document este in concordanţă cu metodologia Uniunii Europene şi respecta principiile fundamentale ale Uniunii Europene de alocare a fondurilor structurale: concentrarea. numeroase alte autoritati şi organisme cu activitate relevantă pentru dezvoltarea ţării. de sprijinul financiar acordat României de către Uniunea Europeana în cadrul Programului Phare . educaţie şi formare continuă a populaţiei din zonele periferice.

Elaborarea documentelor la nivel regional beneficiază de sprijinul programelor de twinning (înfrăţire) regionale. Procesul de elaborare a unui PND se desfăşoară pe două nivele. conform reglementărilor Comisiei Europene. La acest nivel se întocmesc analizele economice şi sociale la nivel regional şi în baza lor analizele diagnostic care ajută la identificarea problemelor regionale cheie. au fost elaborate acte normative care constituie bazele pregătirii instituţionale pentru implementarea asistenţei comunitare şi sunt în curs analize pentru definirea relaţiilor şi mecanismelor necesare pentru asigurarea concordanţei cu cerinţele Regulamentelor comunitare. Tot la acest nivel se realizează programarea financiară a obiectivelor prioritare de dezvoltare şi a măsurilor din PND. pe baza specificului regional. precum şi să efectueze inspecţii la toate structurile de implementare.2002 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. la acest nivel este stabilită strategia privind orientarea şi coordonarea acelor investiţii la nivel naţional şi regional care au efect asupra dezvoltării economice şi sociale regionale echilibrate. pe baza unor programe financiare multianuale elaborate în strânsă corelare cu prevederile bugetului de stat pe anii viitori. 231/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. Pe măsura elaborării documentului se realizează şi o evaluare ex-ante. cum sunt transportul. Ministerul Finanţelor Publice este abilitat să avizeze normele metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea auditului public intern pentru operaţiunile finanţate din contribuţia financiară a Comunităţii Europene.De asemenea. unde sunt clarificate politicile sectoriale (unele. privind dezvoltarea structurii instituţionale şi aplicarea principiilor şi mecanismelor specifice gestionării asistenţei acordate de către Comisia Europeană.63/1999 (aprobata prin Legea nr.  nivelul regional unde au fost create şi organizate. dezvoltarea rurală. au fost elaborate îndrumări metodologice menite să stabilească contribuţia nivelului regional şi naţional la elaborarea PND. industria. parteneriatele proprii pentru elaborarea PDR-urilor. . să evalueze la toate structurile de implementare modul de aplicare a acestor norme. 6/24. 22/2000) referitoare la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană. Prin acest act normativ. pentru fundamentarea PND A fost intocmit un plan de lucru marcând reperele calendaristice pentru procesul de elaborare a PND 2004-2006. menţionând atât termenele pentru activităţile desfăşurate de Agenţiile de Dezvoltare Regionala (ADR). şi anume:  nivelul naţional. mediul. 4. ocuparea forţei de munca) şi importanţa acestor politici pentru implementarea strategiei naţionale de dezvoltare regională şi reducerea disparităţilor teritoriale interne. Ordonanţa prevede organizarea şi exercitarea auditului public intern şi a controlului financiar preventiv în toate structurile de implementare. precum şi a fondurilor de co-finanţare aferente acestora. în scopul corelării etapelor de elaborare a acestui document de importanţă naţională. cu experţi străini. De asemenea. precizând baza comună de informaţii pe care Planurile de Dezvoltare Regională trebuie să le ofere nivelului naţional.2 Armonizarea legislaţiei şi crearea structurilor instituţionale pentru gestionarea fondurilor structurale Datorită complexităţii şi implicaţiilor majore ale angajamentelor privind armonizarea cadrului legislativ. cu un puternic impact teritorial. cât şi cele desfăşurate de nivelul central.01. Pentru consolidarea gestionării eficiente a fondurilor nerambursabile acordate de Uniunea Europeana prin programele Phare. cercetarea. ISPA şi SAPARD a fost adoptată Legea nr.

altor instituţii publice centrale. al Agenţiilor de Dezvoltare Regională şi al altor instituţii implicate în elaborarea PND. precum şi măsurile necesare pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale şi administrative adecvate. Prin Hotărârea Guvernului nr. corespunzător regulamentelor Uniunii Europene. până la data aderării. prin Ordonanţa Guvernului nr. i se conferă rolul de auditor al gestionării de către ADR a fondurilor care constituie Fondul pentru Dezvoltare Regională. respectiv ale Programului Economic de Preaderare la Uniunea Europeană. Pentru a îndeplini angajamentele asumate prin Documentul de poziţie privind Capitolul 21 «Politica Regională şi Coordonarea Instrumentelor Structurale» şi pentru a pregăti premisele creării. Potrivit atribuţiilor care îi revin în utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru dezvoltarea regională. Prin acest act normativ se stabileşte obligativitatea avizării statutului de organizare şi funcţionare a fiecarui ADR de către autoritatea centrală şi se introduce responsabilitatea consiliilor judeţene. Hotărârea stabileşte. în concordanţa cu cerinţele Planului Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2002-2005. Ministerului Integrării Europene. ci interinstituţională. care erau deja în curs de organizare: grupurile de lucru create atât la nivel regional/judeţean. care include reprezentanţi ai ministerelor. 27/2003. în termen de 30 de zile de la data comunicării lor. cât şi la nivel naţional. precum şi reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali. nu este numai un organism de coordonare interministerială. 151/1998 urmează a fi modificată şi completată. Legea nr. ADR-urilor. institute de cercetări şi instituţii de învaţământ superior. în cadrul acestei structuri. Legea nr. rolul ministerelor. 1323/2002 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare. organizarea şi funcţionarea Comitetului interministerial pentru programe şi obiective de investiţii de mare importanţă. în cadrul ministerelor sau între acestea. legal şi instituţional pentru implementarea Instrumentelor Structurale. Structurile parteneriale nou create pentru elaborarea PND sunt:  Comitetul Interinstitutional pentru elaborarea PND (CIP). a celor locale. 151/1998 privind dezvoltarea regională a fost modificată şi completată. sunt create premizele accelerării procesului de modernizare economicosocială a României. 1555/2002. de asemenea. prin Hotărârea Guvernului nr. Acest act normativ crează cadrul legislativ necesar pentru ca instituţiile implicate în managementul şi implementarea viitoarelor programe structurale să-şi poată defini responsabilităţile şi atribuţiile. care prin reprezentarea nivelului regional. totodată. au fost reglementate rolul şi atribuţiile partenerilor implicaţi în elaborarea PND. În etapa următoare. inclusiv a municipiului Bucureşti. a accelerat procesul de realizare a parteneriatelor naţionale şi regionale. au fost desemnate instituţiile şi organismele responsabile cu coordonarea. Comitetul interministerial are sarcina de a elabora un program de investiţii de interes naţional pe termen mediu şi lung. precum şi a calităţii sale de Agenţie de Implementare a Programului Phare – „Coeziune economică şi socială”.În Hotărârea Guvernului nr. implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin Instrumentele Structurale. astfel încât să ofere cadrul general adecvat. într-o primă etapă. cu mai multă claritate. precum şi structurile parteneriale create la nivel naţional şi regional pentru analiza şi punerea de acord asupra priorităţilor naţionale de dezvoltare regională ce vor fi incluse în PND 2004 -2006. ceea ce face posibilă corelarea. . a unui cadru instituţional operaţional. 1010/2002 privind înfiinţarea. Intrarea acesteia în vigoare. de a adopta hotărâri în vederea aplicării deciziilor Consiliilor pentru Dezvoltare Regională. a obiectivelor de dezvoltare sectorială cu cele regionale. autorităţii centrale.

Capitolului 28 Controlul financiar. Ministerul Finanţelor Publice reglementează controlul financiar preventiv şi exercitarea controlului financiar preventiv delegat în scopul constituirii şi utilizării legale şi eficiente a fondurilor publice.Phare .ISPA Fondul Naţional. persoanele care vor exercita controlul preventiv propriu şi care vor primi acordul Ministerului Finanţelor Publice. prin care. În aplicarea prevederilor acestei legi. aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. se vor desemna. Comitetele Regionale pentru elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionale (CRP) includ reprezentanţi ai ADR–urilor. ISPA şi SAPARD. 672/2002. Fondul Naţional nr. s-a realizat prin adoptarea Legii nr. 1778/2002 . Au fost elaborate normele metodologice privind auditarea programelor Phare. acţionand pentru definirea strategiei şi îmbunătăţirea activităţii de audit public intern. efectiv. serviciilor descentralizate ale instituţiilor publice centrale. nr. ISPA si SAPARD. la analiza si dezbaterea priorităţilor sectoriale de dezvoltare şi la armonizarea obiectivelor regionale cu cele sectoriale. 267/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv. nr. printre altele elaborarea. având posibilitatea nu numai de a prezenta şi susţine obiectivele prioritare de dezvoltare ale regiunilor. prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. precum şi monitorizarea la nivel naţional a acestei activităţi. aprobate de asemenea prin ordine ale ministrului finanţelor publice (Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. CRP-urile sunt reprezentate în CIP de coordonatorii lor. Consiliilor Judeţene. cum ar fi:  Comitetul de Audit Public Intern (CAPI). nr. ci de a participa direct. instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetări. nr. astfel aceasta defineşte modul de desfăşurare a auditului public intern şi crează organisme noi cu atribuţii foarte clare. în sectorul public.ISPA . Acest context legislativ a permis elaborarea pistelor de audit public intern pentru auditarea programelor comunitare PHARE. precum şi reprezentanţi ai partenerilor economici şi sociali.  Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI). 1780/2002 .SAPARD). 672/2002 aduce noi reglementări în legătură cu organizarea şi desfăşurarea auditului public intern în România.  Compartimentele de audit public intern din entităţile publice. între partenerii implicaţi. 1777/2002 .ISPA. asupra priorităţilor de dezvoltare stabilite în PND. care au fost aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice (Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.Phare Fondul Naţional. 1706/2002 . 1781/2002 . a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. Au fost emise normele de aplicare a Legii auditului public intern nr. reprezentanţi ai Prefecturilor. conducerea şi aplicarea unei strategii unitare în domeniul auditului public intern. Legea auditului public intern nr. Corelarea textelor legale privind controlul financiar preventiv cu prevederile strategiei în domeniul controlului financiar public intern din Documentul de poziţie al României în cadrul negocierilor România . 867/2002 . în realizarea obiectului său de activitate stabilit de legislaţia în vigoare. de către ordonatorii principali de credite. ce are ca obiectiv.Uniunea Europeană. de Fondul Naţional de Preaderare. cu rol consultativ. precum şi la întreg procesul de realizare a consensului. 881/2002 .SAPARD) Referitor la controlul financiar preventiv . 38/2003 şi de asemenea. 1779/2002 . inclusiv pentru agenţiile de implementare şi plată. nr.ISPA . 880/2002 a fost aprobat Codul privind conduita etică a auditorului intern. . 84/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.

va exercita controlul financiar preventiv delegat la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat. . 4. Prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. norme metodologice specifice privind exercitarea controlului financiar preventiv propriu. unice. normele metodologice specifice vor fi supuse avizului Ministerului Finanţelor Publice.Centrul Naţional de Management Programe pentru implementarea Programului Operaţional Sectorial pentru cercetare. Potrivit prevederilor legii menţionate. respectiv: . bugetului asigurărilor sociale de stat. c) Pentru fiecare Program Operaţional sunt desemnate Autorităţi de Implementare. ca organism de coordonare şi îndrumare metodologică în domeniul controlului financiar preventiv. în perspectiva. Prin desemnarea unei Agenţii Naţionale de Plăţi. implementarea şi gestionarea fondurilor structurale Instituţiile desemnate prin Hotărârea Guvernului nr. cu modificările ulterioare. dar şi la operaţiunile ce se derulează din fondurile europene (de preaderare). dezvoltare tehnologică şi inovare. 1555/2002. urmând ca. la entităţile publice cu risc ridicat. În baza acestor norme se vor întocmi. prin atribuţiile ce-i revin. în care această formă de control va fi integrată în totalitate în sfera răspunderii manageriale. în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. inclusiv prin programele de twinning.Ministerul Finanţelor Publice. o coordonare mai rapidă şi nebirocratică şi implicarea unui personal specializat. controlul financiar preventiv să fie integrat în sfera răspunderii manageriale.Agenţiile pentru Dezvoltare Regionala (ADR) pentru implementarea subprogramelor regionale.Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru implementarea Programului Operaţional Sectorial pentru politica socială şi de ocupare a forţei de muncă. continuitatea actualelor responsabilităţi privind coordonarea naţionala a fondurilor de pre-aderare şi postaderare. rol care începând cu anul 2004 a fost preluat de Ministerului Finanţelor Publice. inclusiv asupra tuturor fondurilor europene. 522/2003 au fost aprobate Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv.3 Instituţiile şi organismele responsabile cu coordonarea. de către ordonatorii principali de credite. cu rolul de a asigura coordonarea implementării asistenţei financiare comunitare din Fondurile Structurale. fondurile structurale şi de coeziune vor fi supuse procedurilor de control financiar preventiv. s-a urmărit simplificarea fluxului financiar prin concentrarea activităţilor într-o singură instituţie responsabilă. beneficiind de experienţa acumulată şi de un personal pregătit. cu atribuţiile prevăzute de lege. b) Pentru gestionarea financiară a Fondurilor Structurale a fost stabilit un organism unic -Agenţia Naţională de Plăţi. În aceste condiţii. după data aderării României la Uniunea Europeană. Ministerul Finanţelor Publice va asigura îndrumarea metodologică şi va coordona pregătirea profesională. . Se asigură astfel. a persoanelor desemnate să exercite funcţia de control financiar preventiv propriu. . inclusiv de către agenţiile de implementare şi plată. bugetului oricărui fond special. pentru a îndeplini rolul de autorităţi de management şi de plata în gestionarea Fondurilor Structurale sunt următoarele: a) Ministerul Integrării Europene desemnat iniţial ca Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar.

. evaluării şi monitorizării asistenţei prin Fondurile Structurale. în concordanţă cu dispoziţiile regulamentelor comunitare.Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.definirea strategiei de pregătire a personalului implicat în gestionarea şi implementarea Fondurilor Structurale.precizarea legislaţiei şi procedurilor prevăzute a fi adoptate. . la nivel naţional şi regional. adiţionalitatea.Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (pentru fondurile structurale de după aderare). Formarea şi pregătirea profesională a personalului implicat în implementarea şi gestionarea fondurilor structurale În vederea creşterii capacităţii instituţionale şi a întăririi capacităţii administrative pentru implementarea instrumentelor structurale. se continuă derularea programelor de . pentru Autorităţile de Management pentru Programele Operaţionale.identificarea şi evaluarea resurselor (materiale şi umane) necesare funcţionării eficiente a acestor structuri . programarea. . . . - 4. . responsabilităţilor şi funcţiilor fiecărei autorităţi desemnate. dezvoltare rurală şi pescuit (pentru fondurile de preaderare). pentru Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar.identificarea măsurilor concrete de dezvoltare a capacităţii administrative şi stabilirea calendarului realizării acestora. precum şi modificările care sunt necesare asupra cadrului legislativ existent pentru a asigura conformitatea cu acquis-ul comunitar şi implementarea efectivă a Fondurilor Structurale şi precizarea calendarului de adoptare a acestei legislaţii.precizarea mecanismelor de cooperare inter-institutională.4. au elaborat planuri de acţiune şi măsuri concrete având în vedere următoarele aspecte: . organizarea şi funcţionarea acestor structuri în cadrul instituţiilor şi organismelor desemnate. precum şi a relaţiilor dintre acestea şi celelalte organisme implicate în asigurarea funcţionalităţii sistemului de gestionare a Fondurilor Structurale.fostul SAPARD (pentru fondurile structurale de după aderare). . subsidiaritatea. a modalităţilor de transferare a atribuţiilor între Autorităţile de Management şi organismele de implementare şi între Agenţia Naţională de Plăţi şi organismele de implementare. precum si pentru Autorităţile de Implementare.Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru implementarea Programului Operaţional Sectorial pentru agricultură. rolul şi sarcinile instituţiilor implicate la nivel naţional şi regional în diferite faze ale programării.definirea clară a rolului.precizarea calendarului şi a modalităţii de organizare a procesului de programare. Pentru implementarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. atât la nivel naţional cât şi la nivel regional. . finanţării.dezvoltarea sistemelor şi procedurilor prin care se va asigura aplicarea principiilor fundamentale ale Fondurilor Structurale: concentrarea. .stabilirea calendarului precis privind înfiinţarea. parteneriatul. toate ministerele desemnate. Sunt de asemenea precizate atribuţii specifice. . .precizarea modalităţilor de transformare/integrare a actualelor structuri create pentru utilizarea fondurilor de pre-aderare în structuri specifice Fondurilor Structurale. 1555/2002 şi dezvoltarea capacităţii administrative adecvate.

angajaţii fostului Minister al Dezvoltării şi Prognozei (preluaţi de Ministerul Integrăii Europene) au beneficiat de cursuri în domeniul Fondurilor Structurale. Pădurilor. au avut loc întâlniri între specialiştii fostului Minister al Dezvoltării şi Prognozei (preluaţi de Ministerul Integrării Europene) şi ai Ministerului Finanţelor Publice (inclusiv Fondul Naţional de Pre-Aderare). Consultantul a ajutat la definirea clară a rolurilor.formare şi pregătire profesională a personalului implicat în implementarea instrumentelor de preaderare. Ministerul Transporturilor. a fost creată o baza unică de date privind pregătirea profesională a personalului implicat în programele de dezvoltare regională. elaborat în cadrul proiectului de twinning RO98/IB/SPP/01. În cadrul proiectelor de twinning „Implementarea Planului Naţional de Dezvoltare” – şi „Întărirea Auditului Intern şi a Controlului Financiar”. instruirea acestuia fiind focalizată pe pregătirea pentru Fondurile Structurale. au fost elaborate strategiile regionale de training. politicii de dezvoltare regională şi extinderea Uniunii Europene. o componentă de asistenţă tehnică a Programului Phare 2000 a fost dedicată nivelului regional şi are printre obiective evaluarea stadiului dezvoltării . cât şi pentru implementarea fondurilor structurale (Phare 2000/IB/AG 01-02 componenta de pregătire profesională). De asemenea. strategia dezvoltării resurselor umane şi managementul acestora. A continuat derularea Programului de Training pentru Dezvoltare Regională 2001-2005. În prezent este în derulare proiectul de asistenţă tehnică ”Sprijin pentru monitorizarea şi evaluarea proiectelor de dezvoltare regională” pentru iniţierea pregătirii specialiştilor cu procedurile EDIS. a tuturor etapelor necesare acreditării EDIS. În acest context. precum şi întregul personal din cadul Ministerului Agriculturii. din cadrul Phare 2000 . actualizat prin proiectul de twinning din cadrul Phare 2000. La nivel regional.06. cursuri susţinute de experţi britanici. pe lângă activităţile specifice derulate prin proiectele de twinning regionale. în vederea unei evaluări reale a capacităţii administrative a ADRurilor în scopul trecerii la EDIS. Construcţiilor şi Turismului a beneficiat de asistenţă tehnică angajată pentru progarmul de pre-aderare ISPA. Extinderea descentralizării în managementul fondurilor de pre-aderare (EDIS) constituie una din preocupările majore la toate nivelurile instituţionale. funcţiilor şi responsabilităţilor instituţiilor şi persoanelor responsabile în prezent cu managementul şi monitorizarea fondurilor prestructurale şi care vor prelua gestiunea fondurilor acordate din Fondul de Coeziune Prin programul de twinning "Întărirea capacităţii instituţionale privind auditul intern şi controlul financiar" Ministerul Finanţelor Publice furnizează cursuri de pregătire pentru auditorii interni. În paralel. în timp util. privind elaborarea unui Îndrumar pentru analiza conformităţii legislaţiei autohtone financiare în vigoare cu reglementările financiare ale Fondurilor Structurale. cu state membre partenere. auditorii publici interni din România beneficiază de pregătire pentru obţinerea certificatului IIA.01 Europe Aid/113655/D/SV/RO şi Deloitte&Touche. Apelor şi Mediului au derulat programe de instruire a personalului în vederea creşterii capacităţii instituţionale atât pentru Programul SAPARD. cu sprijinul asistenţei tehnice asigurată prin programul RO 006. prin cele opt proiecte de twinning. Agentia SAPARD şi Directia Dezvoltare Rurală. control financiar şi audit intern. Institutul Naţional de Administraţie a furnizat cursuri de pregătire pentru o parte din funcţionarii publici. un mare număr de activităţi fiind focalizate pentru realizarea. De asemenea. În cadrul proiectului naţional de twinning “Sprijin pentru implementarea Planului naţional de dezvoltare”. pentru perioada 2001-2003.

. prin intermediul sectorului agricol. dezvoltarea rurală. În anul 2001 a fost elaborat si transmis Comisiei Europene Documentul de Pozitie pentru Capitolul 7 – Agricultura. de antreprenor. împreuna cu Grecia. Irlanda Obiectivul general ale Politicii Agricole Comune (PAC) este asigurarea unui nivel de trai decent pentru fermieri şi produse de calitate. În acest context un nou rol important. Aceste cerinţe pe termen lung . pentru consumatori.Pentru relizarea acestor desiderate o parte din fondurile PAC au fost realocate către cel de-al doilea pilon al sau. ca suprafaţă şi populaţie rurală România. conservarea biodiversităţii şi peisajului rural.1. Portugalia. alături de parteneri importanţi ca Franta. S-a avut în vedere asigurarea unui management şi control adecvat al programelor de dezvoltare regională prin integrarea sistemului informatic de monitorizare de la nivelul fiecărui ADR cu sistemul informatic de monitorizare de la nivel central.se bazează pe aplicarea integrată a conceptului privind siguranţa alimentară şi protecţia mediului. Proiectul de asistenţă tehnică menţionat a urmărit sprijinirea ADR-urilor în întărirea capacităţii lor de a gestiona programe de dezvoltare regională prin implementarea unor proceduri de monitorizare. intr-o aplicatie integrată. CAPITOLUL V DECALAJE AGRICOLE ŞI DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA 5. în calitate de stat membru al Uniunii Europene va contribui. la preţuri rezonabile. la dezvoltarea durabilă a agriculturii europene. a început în anul 2000 cu studierea acquis-ului comunitar şi cu încercări timide de transpunere în practică a reglementărilor comunitare.capacităţii administrative a ADR-urilor. evaluare şi control adecvate. inclusiv propuneri pentru asigurarea unei structuri minime şi unitare la nivelul acestora. etc. Polonia. îmbunătăţirea calităţii. Spania. Italia. Agricultura şi dezvoltarea regională în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană Prin rolul său complex şi aria de cuprindere. în conformitate cu cerinţele EDIS şi cu responsabilităţile care le sunt delegate. care să fie în măsură să asigure îndeplinirea atribuţiilor de către autorităţile de implementare. precum şi la definirea noilor linii ale dezvoltării rurale. revine fermierilor în mediul rural pentru menţinerea vie a economiei rurale. În Romania procesul de integrare în Uniunea Europeană.

. în mare măsură. a fost la acel moment. pe parcursul întregului an au avut loc consultări tehnice cu Comisia Europeana. începutul studierii acquis-ului comunitar şi începutul transpunerii acestuia. Documentul de Pozitie Complementar pentru sectoarele fitosanitar şi sanitar-veterinar şi Documentul de Pozitie Complementar privind aspectele orizontale. după anul 1989. căutări care au avut mijloace tehnicoeconomice diferite. . Nivelulul de transpunere si armonizare legislativa. se pare că a fost găsită soluţia finalizării perioadei de tranziţie. Procesul de integrare în UE este unul anevoios şi de durată. mai devreme decât era programat să se realizeze – toamna anului 2004) şi a prezentat o propunere de Pachet financiar. la Bruxelles. până la finele anului fiind elaborate peste 3000 acte normative care creează cadrul de implementare al acquis-ului si definesc mecanismele de aplicare. într-o prelungită perioadă de tranziţie care a avut efecte negative asupra tuturor sectoarelor de activitate.decembrie 2001. conservarea biodiversităţii şi peisajului rural. În urma documentelor prezentate. Comisia Europeana a decis intrarea in faza finala a negocierilor ( încheiate în luna mai a anului 2004. în funcţie de programele partidelor politice care s-au succedat la conducerea ţării.noul rol de antreprenor al fermierului în mediul rural consta în: menţinerea vie a economiei rurale. adoptarea şi înaintarea Documentului de Poziţie pentru Capitolul 7 – Agricultura. iar în etapa următoare a avut loc deschiderea negocierilor pentru restul documentului (în luna decembrie). cu expertii Comisiei Europene. de peste 90 % . România fiind. . etc. care urmează să se finalizeze la sfârşitul anului 2006. în marea lor parte. armonizarea legislativa. în prezent. cu cele peste 4 milioane de exploataţii agricole (inclusiv gospodarii familiale) şi cu multe dintre instituţiile care administrează această ramură. Într-un final. Această perioadă de tranziţie s-a caracterizat printr-un proces continuu de căutări de soluţii pentru ca economia ţării noastre să devină funcţională. Agricultura din România.În anul 2002 a fost transmis Documentul de Informaţii Suplimentare şi s-au deschis. Economia românească s-a aflat. incompatibile cu cele din UE.dezvoltarea rurală. într-un proces complex de adaptare la sistemul de organizare al ţărilor membre ale UE. .. . începând cu anul 2000. într-un proces complex de aderare la Uniunea Europeană (UE). îmbunătăţirea calităţii produselor.cerinţele pe termen lung se bazează pe aplicarea integrată a conceptului privind siguranţa alimentară şi protecţia mediului. În anul 2004 a fost transmis Documentul de Informaţii Suplimentare pentru Capitolul 7 Agricultura si au avut loc reuniuni tehnice. Organizaţiile Comune de Piaţă şi Dezvoltare Rurală. negocierile pentru sectoarele fitosanitar şi sanitar-veterinar. la preţuri rezonabile pentru consumatori. a intrat. Pornind de la aceste considerente. În anul 2003 s-a transmis la Comisia Europeană. în cazul României acesta a început în anul 2000 şi urmează a se finaliza la sfârşitul anului 2006.asigurarea unui nivel de trai decent pentru fermieri şi realizarea de produse de calitate. obiectivele politicii agricole ale României trebuie obligatoriu să fie compatibilizate cu cele ale UE.realocarea unei părţi din fondurile europene către cel de-al doilea pilon al PAC.anul 2000. încheierea negocierilor realizându-se în anul 2004. într-o prima etapa (în luna octombrie). Calendarul parcurs în procesul de negociere al României cu Uniunea Europeană este următorul: . În 2004 a fost incheiată. acestea fiind următoarele: .

Reforma instituţională a constat în următoarele măsuri mai - . înaintarea Documentului de Poziţie Complementar pentru sectorul fitosanitar şi cel sanitar-veterinar. deschiderea negocierilor pentru restul documentului de programare. transmiterea materialelor suplimentare către CE pentru sectoarele: politica de calitate. iar pe de altă parte pentru crearea şi consolidarea structurilor instituţionale capabile să administreze un sistem nou de politici agricole şi de dezvoltare rurală. . pădurilor şi dezvoltării rurale.decembrie 2002. . nu numai pentru finalizarea negocierilor ca proces în sine. fără de care România nu poate deveni compatibilă cu structurile agroalimentare şi de dezvoltare rurale din Uniunea Europeană. pe de o parte asupra transpunerii acquis-ului comunitar. . transpunerea acquis-ului comunitar a fost completat cu crearea cadrului de implementare al acestuia şi au fost definite mecanismele de aplicare a legislaţiei europene. produse tradiţionale . Comisia Europeană a hotărât încheierea negocierilor cu România.12 februarie 2004. a reprezentat-o reforma instituţională şi întărirea capacităţii administrative. . .februarie 2004. propunând. OCM şi Dezvoltare Rurală. nivelul de transpunere şi armonizare legislativă al acestuia a ajuns. Comisiei Europene răspunsurile la Punctele de Acţiune. Comisia Europeană solicita documente privind Puncte de Acţiune la care reprezentanţii României au fost invitaţi să răspundă. . Documentul de Informaţii Suplimentare pentru Capitolul 7 – Agricultura a fost adoptat de către Guvernul României şi a fost transmis oficial Comisiei Europene. lapte şi produse din lapte. Comisia Europeană a prezentat propunerea pachetului financiar pentru România şi Bulgaria. la Bruxelles. hotărâri de guvern şi ordine ale ministrului agriculturii. de construcţie instituţională şi de implementare asumate de România. România a transmis. Pachetul Financiar pentru ţara noastră.23 martie 2004.ianuarie 2004. . la finele anului 2004 la peste 90% materializat în legi.octombrie 2003. reuniuni tehnice ale experţilor români cu cei ai Comisiei Europene. legume şi fructe. în vederea clarificării unor probleme de interes pentru finalizarea negocierilor. În toată această perioadă de negocieri.4 iunie 2004.septembrie 2002. înaintarea la UE a Documentului de Informaţii Suplimentare. efortul depus de partea română s-a concentrat. . deschiderea negocierilor pentru sectoarele fitosanitar şi sanitar – veterinar. . în ceea ce priveşte transpunerea acquis-ului comunitar. sectorul sanitar-veterinar şi sectorul fitosanitar. . ordonanţe de urgenţă.martie 2004. consultări tehnice cu reprezentanţii Comisiei Europene. informal. .octombrie 2002.24 noiembrie 2003. în cadrul cărora au fost analizate angajamentele legislative. Astfel. Totodată.august 2003. totodată. unde au fost abordate aspecte privind sectorul sanitar-veterinar şi cel fitosanitar.în perioada aprilie-mai 2004. . au avut loc o serie de întâlniri cu experţi din statele membre sau ţări candidate la UE. înaintarea Documentului de Poziţie Complementar privind aspectele orizontale.aprilie 2003. O importanţă deosebită. în urma analizei documentelor prezentate şi discuţiilor tehnice care au avut loc la Bruxelles. .

fiind o structură care i s-a alocat 50 de posturi. Pornind de la aceste argumente şi de la experienţa ţărilor membre ale Uniunii Europene. indiferent de fondul european din care se susţin ele. pretabile României după integrarea în UE şi care aveau susţinere financiară din fondurile structurale. După integrarea în UE. Este de evidenţiat faptul că suma este foarte mare în comparaţie cu 1. Dezvoltare Rurală şi Pescuit are ca obiectiv programarea. însă prin intermediul ei nu se derulează fonduri.Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară reprezintă instituţia care coordonează şi controlează activitatea tuturor agenţilor economici din agricultura şi al sănătăţii alimentelor.Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. respectiv unirea celor două fonduri (FEOGA Orientare cu FEOGA Garantare) şi constituirea unui singur fond european de dezvoltare rurală. În aceste condiţii. Înfiinţarea şi funcţionarea acestei agenţii este una dintre condiţiile fără de care România nu poate beneficia de fondurile UE. conform prevederilor legale în vigoare ca direcţie în cadrul MAPDR. urmând a se transforma în departament care se va ocupa de toate zonele defavorizate (aşa numitele zone LFA). Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. cât şi pentru dezvoltare rurală (sumele propuse de UE pentru România şi care trebuie să se deruleze prin agenţiile de plăţi se cifrează la aproximativ 4 miliarde de Euro. păstrându-şi obiectul de activitate şi economia pentru realizarea acestuia. 3. inclusiv sectorul piscicol. Această instituţie avea ca responsabilitate asigurarea programării şi managementului pentru fundamentarea măsurilor de dezvoltare agroalimentară şi rurală. Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (construită pe structura fostului SAPARD) reprezintă principalii actori în administrarea şi derularea fondurilor europene. pentru perioada 2007-2009). Autoritatea Naţională Sanitar . inclusiv cele din Delta Dunării şi alte zone defavorizate. considerăm că va fi foarte greu ca această agenţie să devină funcţională la termenul convenit în negociere cu UE. atât pentru plăţile directe. În momentul de faţă. din fondurile bugetului de stat. pe structura fostei Agenţii Sanitar – Veterinare care funcţiona în cadrul MAPDR.importante: pregătirea instituţională. în perioada 2001-2004. de aceea Agenţia de Plăţi şi Intervenţii trebuie să fie funcţională până la 01 ianuarie 2007. Această agenţie s-a înfiinţat în anul 2004. Având în vedere noua politică agricolă comună cu privire la dezvoltarea rurală. Începând cu anul 2005. Un rol foarte important pentru programarea şi managementul dezvoltării zonelor montane şi colinare îl are Agenţia Naţională a Zonelor Montane. această autoritate are ca responsabilitate şi monitorizarea programului până la definitivarea lui şi materializarea în investiţii moderne pentru dezvoltarea mediului rural. aflată în cadrul departamentului de dezvoltare rurală din cadrul MAPDR. putând deveni una dintre nerealizările care să implice agricultura României să beneficieze de fondurile europene. în România au fost create următoarele instituţii mai importante: 1. Pentru a face faţă acestei sarcini şi pentru a nu apare suprapuneri între departamentele din cadrul ministrului agriculturii autoritatea s-a unit cu Direcţia de Dezvoltare Rurală din cadrul MAPDR. 2. din anul 2004 devenind instituţie proprie condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat. asumarea unor angajamente. stabilirea unui calendar realist de finalizare a acestora. agenţia a reintrat în coordonarea MAPDR. care funcţionează. nici europene şi nici din bugetul naţional. dezvoltarea competenţelor în domeniu. agenţia a fost înfiinţată prin Legea nr. managementul şi monitorizarea tuturor măsurilor de dezvoltare rurală. Dezvoltare Rurală şi Pescuit care a fost înfiinţată în anul 2004.168 miliarde Euro (aproximativ 60.000 miliarde lei) cât a administrat MAPDR. .1/2003.

Considerăm că această atribuţie. împreună cu întocmirea unui program foarte strict (cu termene urmărite de către conducerea MAPDR). cât şi la orizontul de timp 2010 (cazul unităţilor care beneficiază de perioada de tranziţie. însă. În prezent. împreună cu structurile judeţene şi locale. În prezent. luând în calcul gradul de risc pe care îl au beneficiarii plăţii. cu sprijin prin programele PHARE şi cu ajutorul consultanţilor din noile state membre ale UE. În aceste condiţii. IACS-ul şi-a găsit locul. cade în sarcina agenţiei. care vor fi direct responsabile de protecţia populaţiei din ţările UE. deoarece ţara noastră este situată la graniţa UE cu ţările din fosta URSS. Agenţia Veterinară pentru Siguranţa Alimentară are ca sarcina elaborarea. după modelul altor state membre ale UE (exemplul Irlandei). a programelor de modernizare menite să asigure îndeplinirea condiţiilor sanitar – veterinare. acordarea licenţelor se face de către direcţiile agricole judeţene în urma unor verificări ale procesului tehnologic. o restricţie legată de timpul scurt care a mai rămas până la aplicarea sistemului de plăţi directe. conform rezultatelor negocierilor cu UE). Datorită acestor dispute şi lipsei de orizont în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea acestei instituţii. Pentru această activitate. să identifice toate parcelele potenţiale beneficiare de plăţi comunitare. prin licitaţie publică internaţională. şi anume: contractarea. efectuând. crearea bazei de date cu privire la numărul. agenţia şi-a extins obiectul de activitate. Sistemul Integrat de Administrare şi Control (IACS) reprezintă instituţia care asigură baza de date pentru plăţile acordate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii. având componente de verificare a sănătăţii produselor de natură vegetală. controlul la frontiera din punct de vedere sanitar – veterinar cade. Agenţia are ca sarcină monitorizarea acestor programe. agenţia mai are de elaborat o serie de acte normative şi de implementat această legislaţie transpusă din UE. în sensul respectării cu stricteţe a termenelor. Există. a unei firme cu experienţa care a executat astfel de proiecte pentru ţările membre ale UE (de preferat în una din zece noi state membre) sau crearea acestei baze de date cu ajutorul Agenţiei Naţionale de Cadastru care. este legată de o serie de suprapuneri de atribuţii ale Agenţiei Veterinare pentru Siguranţa Alimentară şi serviciile de inspecţie din cadrul ministerului (exemplul inspecţiei pentru licenţe şi mărci). în cel mai scurt timp. restricţie de care trebuie să se ţină seama la alegerea soluţiei în rezolvarea acestei probleme. în produsul agricol. care implică şi verificarea din punct de vedere sanitar veterinar. împreună cu producătorii din industria alimentară. în totalitate în sarcina instituţiilor din România. nu numai pentru România. din punct de vedere al alocării factorilor de producţie care determină remanenţa substanţelor toxice în sol şi. . atât pentru momentul aderării (anul 2007). fiind inclusă în structura Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii. ci şi pentru UE. totodată.Totodată. între MAPDR şi Agenţia Naţională de Cadastru. După o dispută foarte puternică cu privire la paternitatea acestei instituţii. în cadrul MAPDR. controlul asupra acestor plăţi pe un eşantion de 5% din numărul beneficiarilor. dimensiunea şi proprietarii parcelelor potenţiale beneficiare de fonduri europene nu se poate face decât prin două modalităţi. 4. putem spune că IACS-ul este mult întârziat şi cu greu se poate recupera această întârziere. Agenţia Veterinară pentru Asigurarea Alimentară este una dintre instituţiile de maximă importanţă. aşa cum se practică în ţările membre ale UE. se diminuează numărul de controale (verificări) pe aceiaşi tematică şi se elimină riscul de a se lua două decizii diferite pentru acelaşi agent economic din sectorul agroalimentar. se urmăreşte urgentarea structurilor teritoriale ale acestei instituţii. Începând cu anul 2004. Dacă crearea structurilor teritoriale este o problemă internă a MAPDR. În acest fel. aşa cum este logic. Una din problemele pe care conducerea MAPDR trebuie să o rezolve. prin aceasta.

inspecţia de stat pentru controlul viti-vinicol etc. Cotele de producţie şi perioadele de tranziţie solicitate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană Cota Lapte Zahar si izoglucoza Prima speciala pentru bovine masculi pentru vacile care alapteaza de abatorizare sau export pentru ovine pentru caprine Cantitate nationala garantata Furaje uscate in si canepa tutun brut Suprafata de baza a culturilor arabile plantata cu nuci cultivata cu orez 5 mil tone 500 mii tone 725 mii capete 150 mii capete 1. cu toate efectele negative ce decurg din această realizare. Au fost solicitate.891.5.. până în prezent. în egală măsură. deşi România a creat toate structurile necesare bunei funcţionări a sectorului agroalimentar. care nu reprezintă altceva decât refuzul agenţilor economici de a face cunoscută situaţia economico-financiară globală (în cele mai dese cazuri foarte precară). compatibile cu cele existente în ţările membre ale UE. Informaţiile provenite prin RICA folosesc.: Tabelul nr.100 ha 2.1. 5. Din acestea cele mai importante sunt: inspecţia fitosanitară.3 mii tone 6. în timpul procesului de negociere.583 milioane capete 8. condiţii mult mai bune decât cele acordate.1. 5.5 mii ha 17 mii ha .876 mii tone 21. atât pentru verificarea modului de implementare a acquis-ului comunitar. Pe lângă aceste instituţii publice. este imperios necesar ca acestea să devină funcţionale înainte de integrarea ţării noastre în UE. RICA a fost înfiinţată în anul 2002. distribuitorilor de produse agroalimentare. Altfel există pericolul ca România să nu poată fi admisă în rândul ţărilor comunitare la termenul stabilit iniţial împreună cu autorităţile de la Bruxelles (01 ianuarie 2007). au fost înfiinţate o serie de structuri tehnice de inspecţie şi control. cât şi pentru verificarea calităţii produselor agroalimentare. peste 600 de exploataţii agricole de diferite dimensiuni şi forme de exploatare. de către România. furnizorilor de imputuri pentru respectivele ferme. cotele de producţie şi perioadele de tranziţie fiind sintetizate în tabelul nr. absolut necesare în perspectiva integrării în UE. precum şi instituţiilor statului pentru a analiza efectele politicilor agricole asupra rezultatelor economice ale beneficiarilor acestor politici. ca instituţie publică în cadrul MAPDR.9 milioane capete 400 mii capete 500 mii tone 8. cu atribuţii stabilite prin actul de înfiinţare şi are înscrise. Se poate spune că. Reţeaua de Informaţii Contabile Agricole (RICA) reprezintă instituţia statului care are rolul de a evidenţia cheltuielile şi veniturile fermierilor şi de a le pune la dispoziţia celor interesaţi. fără a face uz de clasica formulă a datelor secrete. inspecţia de legume şi fructe.

deorece ţara noastră are un potenţial agricol mult mai mare decât condiţiile obţinute în urma negocierilor.4 milioane de hectare şi suprafaţa aprobată de Comisia Europeană – 7. aprobând cote mai mici pentru lapte (3 milioane de tone faţă de 5 milioane cât a fost propus) şi pentru zahăr şi glucoză (450 de mii tone faţă de 500 de mii.a aprobat o suprafaţă de bază a culturilor arabile mai mare decât cea propusă de România ( 7. încă. Aceste păreri sunt superficiale. cât a fost propus). în urma negocierilor. fără a se cunoaşte care sunt culturile beneficiare de plăţi directe pe hectar. atât pentru unităţile de procesare. iar dorinţa de aderare a fost a noastră şi nu a Comisiei Europene. Comisia Europeană a procedat astfel : . Faţă de solicitările României.012.Ajutor productie Prune deshidratate piersici pentru procesare tomate pentru procesare 15 mii tone 5 mii tone 400 mii tone Perioade de tranzitie unitatile de procesare carne si lapte 3 ani calitatea laptelui crud 3 ani inventarierea plantatiilor viticole si organizare registru viticol 4 ani eliminare din cultura a viilor hibride 8 ani sectorul fitosanitar – substante active 3 ani sistemul de plati in avans din bugetul de stat 3 ani Protectia denumirii de origine si a indicatiilor geografice pentru bauturi spirtoase si produse agroalimentare Procesul de negociere al “Dosarului agriculturii” a fost.preţ al produselor agroalimentare. nivelul veniturilor din mediul rural. cât şi pentru eliminarea din cultură a viilor hibride. Sunt şi păreri conform cărora România ar trebuit să negocieze mult mai avantajos acest capitol ( Capitolul 7.012.666 hectare). însă trebuie să ţinem cont că negocierea a fost între Uniunea Europeană şi România şi nu invers. Au existat păreri conform cărora România ar fi pierdut o mare suprafaţă de teren (cca 2.891. după părerea specialiştilor. fărămiţarea suprafeţelor agricole. cu o serie de probleme legate de caliatatea produselor. . infrastructura precară din mediul rural etc. considerându-le ca nefiind justificate de rezultatele în producţie aferente ultimilor ani (au fost luaţi în calcul ultimii 10 ani. România a reuşit să încheie negocierile cu Uniunea Europeană. . cote de producţie mai mari decât posibilităţile actuale ale ţării noastre. raportul cost.nu a fost de acord cu unele propuneri ale României.Agricultura). reprezentând media culturilor acoperite de R1251/1999 în perioada 1995-2003).100 ha cât a fost propusă de România.666 ha faţă de 6.4 milioane hectare) în urma negocierile cu Uniunea Europeană (aceasta reprezentând diferenţa dintre suprafaţa arabilă a ţării noastre – 9. începând cu anul 1995). cel mai greu deoarece agricultura şi spaţiul românesc s-a confruntat şi se mai confruntă. randamentele medii pe unitatea de suprafaţă şi pe animal. conform . având în vedere faptul că s-a obţinut. Cu toate aceste neajunsuri. în urma negocierilor cu Uniunea Europeană.a fost de acord cu unele propuneri şi le-a aprobat în forma în care ele au fost făcute (cazul perioadelor de tranziţie. în condiţii destul de bune.

oleaginoase. . susţinerea fermelor de subzistenţă. in pentru ulei.România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani. 2001 şi 2002.suprafaţa destinată culturii sfeclei de zahăr – cca 20 de mii de hectare. mai ales.2009.000 ha ocupate cu hibrizi interzişi şi replantarea acestora cu soiuri din specia Vitis vinifera cu recunoaşterea dreptului de replantare. cum ar fi : sprijin financiar pentru zonele defavoruzate (zona montană. . pentru determinarea suprafeţei de bazăp a culturilor arabile pentru România. pentru conformarea la cerinţele comunitare a fermelor de animale de lapte şi la calitatea laptelui crud obţinut. rezultând o suprafaţă potenţială pentru a beneficia de sprijin comunitar de 7. unde sunt cantonate cele cca 1.12. suprafeţele cultivate în anii 2000. .666 de hectare. .România a solicitat şi a obţinut dreptul de adăugare a zaharozei pentru îmbogăţirea musturilor în zahar în vederea ridicării potenţialului alcoolic al vinurilor. România a obţinut o serie de derogări .12.2009. . este constituită din suprafeţe care au altă destinaţie decât culturile susţinute din fondurile comunitare.România a solicitat şi a obţinut drepturi suplimentare de plantare a vitei de vie pentru vinuri de calitate cu denumire de origine controlată şi struguri de masă. . plante medicinale etc) – cca 800 de mii de hectare. precum şi pentru organizarea centrelor de colectare şi a celor de standardizare lapte. tot în urma încheierii negocierilor cu Uniunea Europăeană.4 milioane de hectare care beneficiază de alte forme de sprijin financiar decât plata directă pe hectar.suprafaţa destinată culturii cartofului – cca 300 de mii de hectare. până la 31. 1251/1999. pentru modernizarea şi retehnologizarea abatoarelor şi alinierea la cerinţele europene a unităţilor de procesare a cărnii ( 26 unităţi). .12. Astfel.România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 8 ani. până la 31.12. până la 31.012.3 milioane de hectare. Diferenţa până la 9.România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani.Reglamentului nr.2009. . pepeni. in pentru fibră şi cânepă fibră.5% din suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie. pentru modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de procesare a cărnii de pasăre (2 unităţi).2009. conform acestui regulament. cât reprezintă suprafaţa agricolă a România.4 milioane de hectare.3 milioane de hectare păşuni şi fâneţe naturale). De asemenea.2014 pentru defrişarea suprafeţelor de 30. până la 31. de 1. Însumate toate aceste suprafeţe rezultă o suprafaţă totală de peste 2.12. cum ar fi : . .suprafaţa destinată culturilor furajere – cca 1. Uniunea Europeană a luat în considerare.România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani. . . tutun . suprafaţa de bază pentru culturile arabile este formată din suprafeţele cultivate cu cereale. dintre care cele mai importante sunt următoarele : . sprijin financiar pentru măsurile de agromediu etc. priteaginoase. pentru modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de procesare a laptelui (28 unităţi). până la 31.suprafaţa destinată altor culturi (legume.România a solicitat şi a obţinut încadrarea în categoriile acceptate a zonelor vitivinicole pe o suprafaţă de 240 mii ha.România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani.

 1 tip de plăcintă.România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani.  2 tipuri de pâine. .4 D. în perioada 2007-2009.4 miliarde de Euro (reprezentând contribuţia europeană. 72. contribuţia bugetului naţional şi contribuţia privată a beneficiarilor de program).  26 de tipuri de caşcaval. produse prin tehnologii tadiţionale.România a solicitat şi a obţinut posibilitatea utilizării a 20% din fondurile destinate dezvoltării rurale pentru suplimentarea plăţilor diorecte (top up). oxiclorură sau hidroxid). pentru producerera prin mijloace tradiţionale pentru 58 de tipuri de brânză si produse lactate de vacă. respectiv „vinars”.. investiţiilor şi armonizării legislative.  7 tipuri de lapte. încă. programul SAPARD prin care au fost alocaţi cca.  8 tipuri de telemea. Pâna în anul 2007 ţara noastră a beneficiat şi mai beneficiază. În perioada 2005-2007. pentru sectoarele fitosanitar.  5 băuturi spirtoase din distilat de vin. capră şi bivoliţă. managementul biodiversităţii.  2 tipuri de covrigi. respectiv”ţuică” şi „turţ”. Sprijinul financiar acordat României. 162.242 milioane de Euro. Banca Mondiala prin care au fost alocaţi cca.  1 lapte bătut. piscicol si vitivinicol si pentru sisteme de control a calitatii.România a solicitat şi a obţinut derogare de la normele sanitar-veterinare.000 milioane Euro.52 milioane USD. peste 75 milioane Euroau fost destinaţi construcţiei instituţionale. dezvoltarea economiei forestiere. acetoclor.România a solicitat şi a obţinut recunoaşterea şi protecţia denumirilor de origine şi geografice pentru:  13 băuturi spirtoase din prune.  21 de tipuri de brânză.  4 tipuri de caş.2009 – pentru utilizarea produselor de protecţie a plantelor omologate în prezent în România şi care conţin următoarele substanţe active incluse în Anexa I a Directivei 91/414/CEE: sulf. este de aproximativ 4.  1 tip de salam (Sibiu). cupru (sub forma de sulfat. o atenţie . în derulare cum sunt : PHARE prin care au fost alocaţi cca. pentru măsuri de piaţă cca. până la data de 31. 2. reforma şi reabilitarea sistemelor de irigaţii. sanitar-veterinar.732 milioane de Euro şi pentru măsurile de dezvoltare rurală 2. de o serie de programe cu finanţare externă.12.  3 tipuri de iaurt. În perioada 2004-2006.  1 tip de cârnaţi (Plescoi). . dimetoat şi respectiv 2 ani pentru substanţa activă 2.8 milioane Euro. . oaie. din care pentru plăţi directe 881 milioane de Euro. pentru sprijinirea serviciilor în agricultură.

în total 1. până la finele anului 2008. miere. angajarea pentru protecţia mediului. aşa cum a fost el conceput pentru Românie. şi creşterea randamentului de extracţie ( apropierea de 13 % . ape minerale. fiind un program general pentru toate statele aflate în perioada de preaderare sunt următoarele: implementarea acquis-ului comunitar privind politica agricolă comună şi politicile conexe. creşterea cantităţii de lapte livrată unitaţilor de procesare şi îmbunătăţirea calităţii laptelui materie prima reprezintă obiectivul cel mai important al sectorului zootehnic. bunăstarea şi sănătatea animalelor şi plantelor. transpunerea în legislaţia naţională şi implementarea Directivei “Nitraţi”. porumb. dezvoltarea agriculturii şi economiei rurale. finanţarea prin Programul SAPARD (Programul Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală). - Investiţiile realizate prin acest program. a grupurilor de producători. carene de pasăre. redresarea pomiculturii. Un rol important imporant în respectarea acestor angajamente revenin asociaţiilor de producători şi procesatori din domeniu (orientate către piaţă). cu accent deosebit asupra calitătii şi continuităţii producţiei Realizarea cotelor de producţie negociate pentru sectorul laptelui. Pentru dezvoltarea durabilă şi complexă a spaţiului rural va continua. legumiculturii şi floriculturii. viticulturii. a programului “Natura 2000” şi a Directivei “Evaluarea Impactului asupra Mediului”. îmbunătăţirea pregătirii resurselor umane din sectorul agroalimentar. a asociaţiilor şi organizaţiilor profesionale. legume si fructe proaspete. la care se adaugă cca 860 milioane de Euro cofinanţare privată. accentul se pune pe creşterea suprafeţei cultivate cu sfeclă de zahăr la peste 130. cu accent pe progresul genetic. reglementarile privind protecţia consumatorului. carne de ovine si caprine. ulei. în sectorul zaharului. prin creşterea producţiei medii pe cap de vacă.142 milioane Euro. sănătatea publică. . prin care România va putea gestiona. imbunătăţirea structurii culturilor prin folosirea eficientă a culturilor specifice fiecarei zone de producţie. Obiective generale ale Programului SAPARD. În acest context se vor bucura de sprijin deosebit produsele ecologice şi cele tradiţionale. dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurilor rurale şi agricole. realizarea cotelor de producţie negociate şi creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare. nuci.deosebită a fost şi va mai fi acordată pregătirii agriculturii pentru piaţa Uniunii Europene. cercetării agricola şi sistemului de consultanţă şi informare agricolă.000 ha. dezvoltarea programelor de cultură a plantelor tehnice şi a produselor ecologice. cofinanţare din partea Uniunii Europene şi 379 milioane Euro cofinanţare nationala. protecţia mediului şi politicile din domeniul alimentaţiei. vinuri. produse de panificaţie. pentru unele măsuri de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural care necesită o astfel de susţinere financiară. vor conduce la îmbunătăţirea accesului la pieţe şi a competitivităţii produselor agricole prelucrate. reforma în agricultura va continua prin infiinţarea de exploataţii agricole eficiente. cât este acest randament în UE). De asemenea. O atenţie deosebită se va acorda susţinerii produselor cu perspective pe piaţa Uniunii Europene cum sunt: oleaginoase. prin îmbunătăţirea materialului biologic. Astfel. în anul 2007. creşterea producţiei şi a calităţii acesteia. dezvoltarea prioritară a zootehniei. soluţionarea problemelor prioritare şi specifice pentru adaptarea durabilă a sectorului agricol şi a spaţiului rural din România.

Din perspectiva politicii regionale. iar o parte din unităţi sunt conforme cu standardele europene. pentru utilizarea fondurilor structurale. au fost clasificate în două mari categorii : ţările Europei Centrale şi de Est (Polonia. Programul PHARE se concentrează asupra următoarelor trei obiective principale. oferind. care implică detaşarea unor funcţionari publici ai Uniunii Europene în ţările candiate pentru a conlucra efectiv cu funcţionarii publici din ţara candidată. ţara candidată elaborează un proiect de reformă a administraţiei.Aide a la Restructuration Economique”). prin Reglementarea Comisiei Europene nr. ce au rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre ţările în curs de aderare şi statele comunitare şi de a le pregăti din punct de vedere instituţional şi al managementului. 5. ulei.3906/1989. începând cu anul 2000. PHARE a devenit instrument financiar al strategiei de preaderare la Uniunea Europeană. fiecare beneficiind de aproximativ o treime din fondurile alocate: Dezvoltarea instituţională Sprijinul pentru dezvoltarea instituţională se acordă pentru susţinerea guvernelor ţărilor candidate în implementarea legislaţiei comunitare. Programele de preaderare promovate de Uniunea Europeană în România Politica de solidaritate a Uniunii Europene este complexă. Pentru acestea au fost create instrumente financiare specifice. asistenţă tehnică şi economică şi altor ţări din regiune (Albania. Letonia.Va continua procesul de consolidare a unităţilor din industria alimentară care este un sector privat. Estonia. Slovenia şi Slovacia). pentru a sprijini ţările din Europa Centrală şi de Est în evoluţia lor către o societate democrată şi economie de piaţă. Destinat iniţial Poloniei şi Ungariei ( denumirea completă a programului PHARE fiind „Pologne et Hongrie . Letonia şi Lituania) şi ţările Europei Mediteraniene (Cipru. Slovacia. după care Comisia solicită statelor membre să mobilizeze o echipă de . Bulgaria. încă înainte de aderare. totodată. nu se limitează numai la nevoile actualelor state membre ci. Pentru dezvoltarea acestor ţări. Ţările candidate la aderare. Prin hotărârea Consiliului European de la Essen din decembrie 1994.2. Slovenia. Macedonia). Estonia.2. agricultură şi protecţia mediului. Bulgaria. Malta şi Turcia). în concordanţă cu strategia de extindere a Uniunii. în decursul timpului. România. servicii. în intregime. bere. BosniaHerţegovina. are în vedere şi ţările în curs de aderare. Programul PHARE Scopul şi obiectivele programului PHARE în România PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeană în 1989. ISPA şi SAPARD. UE sprijină statele candidate din Europa Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare : PHARE. alături de „parteneriatele de aderare” au fost create instrumente financiare şi aranjamente specifice pentru a răspunde nevoilor acute din domeniile : infrastructură.1.Un instrument de mare importanţă în domeniul dezvoltării instituţionale este înfrăţirea instituţională (twinning). Lituania. industrie. Cehia. întreprinderi mici şi mijlocii. 5. Acest sector prezintă interes pentru investitorii străini mai ales domeniile lapte. Ungaria. Procesul se desfăşoară astfel: Comisia Europeană identifică lacunele din administraţia ţărilor candidate. programul s-a extins treptat şi la alte ţări din Europa Centrală şi de Est (România. Cehia.

investiţii pentru reabilitarea sistemului de instruire tehnică şi profesională (TVET) şi pentru dezvoltarea sectorului de resurse umane.furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului prin TAIEX. Programul PHARE pentru România (2002) a avut componenta de bază coeziunea economică şi socială . iar în anul 2004 suma totală alocată.proiecte de asistenţă tehnică elaborate de către firmele de consultanţă selectate prin licitaţie (exemplu: proiectul lansat în domeniul proprietăţii intelectuale).consolidarea instituţională pentru a adopta o viziune interministerială a Programelor de Coeziune Economică şi Socială. Această metodă pragmatică.1266/1999 şi este acordată în cadrul general creat de Acordurile de asociere încheiate între Uniunea Europeană şi ţările candidate.1268/1999).reforma administraţiei publice şi a organismelor de reglementare prin programul SIGMA. Alături de înfrăţirea instituţională există şi alte mecanisme importante pentru susţinerea dezvoltării instituţionale.experţi. . a fost de cca 405 milioane Euro . Ca urmare a creării celor două noi instrumente: ISPA şi SAPARD. comerţul. energia. ţinând cont de obiectivele Parteneriatelor pentru Aderare (PA). . dezvoltarea resurselor umane şi îmbunătăţirea mediului de afaceri. condusă de un lider de proiect şi un consilier pe probleme de preaderare. de abordare. contribuţia UE pentru coeziunea economică şi socială a fost de aproximativ 112 milioane Euro .1267/1999) şi SAPARD (Reglementarea Consiliului nr. caz cu caz. sprijinul investiţional acordat prin programul PHARE a trebuit să fie reorientat. legislaţia produselor industriale. justiţia şi afacerile interne. Sprijinirea implementării acquis-ului comunitar în diverse sectoare de activitate Sprijinul investiţional se acordă pentru susţinerea ţărilor candidate în efortul de aşi alinia activităţile industriale şi infrastructura de bază la standardele UE. Coeziune economică şi socială Fondurile alocate coeziunii economice şi sociale au ca scop dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale şi a capacităţii de a face faţă presiunilor concurenţiale caracteristice pieţei unice. a reformei administraţiei publice s-a dovedit a fi utilă. Asistenţa oferită prin fiecare dintre aceste instrumente este coordonată în conformitate cu Reglementarea Consiliului nr. dezvolta şi implementa proiecte de infrastructură care corespund priorităţilor dezvoltării regionale. prin mobilizarea de fonduri necesare în următoarele domenii: concurenţa. În cadrul programului PHARE pentru România (2003). dintre care cele mai importante sunt următoarele: . ale . protecţia consumatorilor.3906/1989). astfel încât să se evite orice suprapunere de susţinere financiară. care a vizat următoarele domenii principale : . finanţarea prin PHARE urmăreşte atingerea următoarele aspecte principale: creşterea activităţii sectorului productiv. Aşa cum se poate desprinde din obiectivele programului. . ale Programelor Naţionale pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar (PNAA). normele veterinare şi fito-sanitare. ISPA (Reglementarea Consiliului nr.infrastructura regională pentru a identifica. legislaţia socială şi cea a muncii. Scenariul financiar pentru programul PHARE în perioada 2000-2006 În perioada 2000-2006. Comunitatea Europeană oferă asistenţă financiară ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est prin intermediul a trei instrumente: Programul PHARE (Reglementarea Consiliului nr. pe cele trei componente. căruia i s-au alocat aproximativ 107 milioane Euro . . care să sprijine ţara candidată în reformarea propriei administraţii.

în principiu. exclusiv statelor membre.8 % din total). în scopul promovării cooperării între statele membre în diferite domenii de activitate. la nivel politic şi administrativ. Etapele derulării unui program PHARE sunt : programarea. pentru perioada 1995 – 2006. în care se stabilesc domeniile prioritare pentru finanţările PHARE şi se discută programele anuale sectoriale specifice. Euro. în medie. Euro în perioada 1995-1999 (27. este prezentată în tabelul 5. Etapele derulării unui program PHARE Programele comunitare sunt prezentate sub forma unui set de programe. implementarea şi monitorizarea (analiza şi evaluarea) .Planurilor Naţionale de Dezvoltare (PND). Euro) Bulgaria 83 100 Cehia 69 79 Estonia 24 24 Ungaria 96 96 Letonia 30 30 Lituania 42 42 Polonia 203 398 România 110 250 Slovacia 48 49 Slovenia 25 25 Total 730 1093 Sursa : date furnizate de Ministerul Integrării Europene Din analiza structurii pe ţări a alocărilor comunitare rezultă că Polonia este principala benefiară a programului PHARE.1 % din totalul sumei alocate). Alocările din fondurile PHARE pentru Polonia şi România reflectă locul ocupat de cele două ţări în suprafeţele totale şi în polulaţiile totale ale celor zece ţări. în perioada 1995-1999 (15. România este considerată ca a doua beneficiară a Programului PHARE din punct de vedere a fondurilor alocate la nivel de ţară. etc. Structura fondurilor alocate. acestei ţări fiindu-i alocate anual. datorită rigurozităţii cu care se desfăşoară procedurile de atribuire şi realizare a acestor proiecte .9 % din total). Destinate. suma anuală fiind de 110 mil. Euro) Alocarea medie anuala PHARE 2000-2006 (mil. respectiv 250 mil. . pentru o perioadă de mai mulţi ani. respectiv 398 mil. 203 mil. Euro în perioada 2000-2006 (22.2006 Ţara Alocarea medie anuală PHARE 1995-1999 (mil. Programarea PHARE Programarea este un proces în care sunt implicate cele două părţi : Comisia Europeană şi guvernele ţărilor partenere.5. prin programul PHARE.4 % din total). Structura fondurilor alocate prin programul PHARE pentru perioada 1995 . aceste programe au fost deschise treptat participării ţărilor candidate pentru pregătirea în vederea aderării. Programele europene sunt caracterizate printr-un grad redus de risc în ce priveşte realizarea proiectelor finanţate. pentru zece ţări. 2. Tabelul nr.2. Euro în perioada 20002006 ( 36.

se elaborează un Memorandum de Finanţare (MF). precum şi programe multi-anuale şi orizontale care includ proiectele ce vor fi realizate. concluziile Consiliului. Economic de Preaderare. care după ce este aprobat de către Comitetul de Management al programului PHARE (format din reprezentanţi ai statelor membre) este semnat de către reprezentanţi ai Comisiei şi respectiv ai Guvernului statului candidat. în prealabil. Raportul periodic al Comisiei (sau ani în cazuri particulare) Europene privind progresele înregistrate Perioada de ţară candidată în procesul3 de–pregătire de fiecare contractare: 2 ani Perioada de plată: 3Programul (sau 4 ani – în cazuri particulare ani a aderării la Uniunea Europeană. în (format din Comitetul de management PHARE prealabil. la nivel ministerial – (DCE)Ministerul Europeană şi ţara partenerăNaţional Europene prin al Asistenţei stabilită asistenţa financiară pentru programele specifice.Curtea Europeană de Audit . Programul Naţional pentru AdoptareaFINANŢARE Acquis-ului. Minister x1 2. nevoile de finanţare de la ministere) şi reprezintă procesul dereprezentanţi ai Statelor selectare a Membre) sectoarelor prioritare care vor primi sprijin PHARE şi de alocare a bugetelor pentru Aprobare proiectele selectate. Planul de Dezvoltare. Programarea PHARE este coordonată cu : DE MEMORANDUM Parteneriatul pentru Aderare. compus din reprezentanţi ai statelor membre. în calitate de Coordonator Naţional al Asistenţei. 3 4 FONDUL NAŢIONAL managementul financiar (OPCP . Integrării Europene). MIE ) Implementarea programelor PHARE Implementarea este un procesEVALUAREAare loc contractarea şi executarea prin care serviciilor. Evaluarea aprobată de AC . 5. aprobării Comitetului de administrare PHARE. Evaluarea aprobată de DCE Programare 1 Minister x2 PNAA 2 Minister xn PA SEMNAREA CONTRACTULUI + Anunţarea publică Autorităţi de Contractare MONITORIZAREA 1. implementare (AI) orientările specifice incluse în comentariile Comisiei Europene privind bugetele. agreat de inclusiv Delagaţia(Comisia ambele părţi Comisiei Europene – MIE Coordonator în programul PHARE.Companii Independente de Audit .MIE IMPLEMENTAREA CONTRACTELOR AI/AC Beneficiari finali (granturi) CONTROL (EX – ANTE 5/ EX-POST 6)/ AUDIT .Organisme de control al Guvernului RO . PROPUNERE parteneriat Programarea PHARE este desfăşurată în FINANCIARĂde către Comisia Europeană şi fiecare ţară candidată în parte (prin Ministerul Integrării Europene. Ministerul Integrării Direcţia Generală Extindere. În cazul României. negocierile s-au purtat de către Ministerul Integrării Europene. ghidul oficial PHARE şi diverse documente strategice sectoriale LANSAREA LICITAŢIILOR PHARE.Comisia Europeană (inclusiv DCE) . constrângerile impuse de bugetul şi reglementările care guvernează programul Autorităţi de Contractare (AC) PHARE.DCE . Ciclul complet de Evaluare numit de AC implementare a programelor PHARE este redat în fig. 1. Parametrii exerciţiului de Programaredetaliilor sunt următorii : alocarea Pregătirea PHARE financiară indicativă prin care se stabilesc alocări anuale pentru finanţarea sectoarelor de implementare Autorităţi de prioritare. care primeşte. după negocieri cu ţările candidate. supuse.AI . elaborează un program naţional anual PHARE pentru fiecare ţară. bunurilor şi lucrărilor necesare pentru derularea programelor administrate de OFERTELOR autorităţi naţionale şi rezultate din Memorandumul de de Făcut de un Comitet Finanţare. priorităţile ţării candidate privind reforma economică şi procesul de aderare. Direcţia Generală Extindere a Comisiei Europene.După ce părţile – Comisia şi guvernele ţărilor partenere – ajung la un acord cu privire la ceea ce urmează a se finanţa. În cadrul Memorandumului de Finanţare. este(NAC) Memorandumurile de finanţare sunt publicate în Monitorul Oficial.

în perioada 2001. în România există două Agenţii de Implementare a programelor PHARE: .1 – Planul Naţional pentru Adoptarea Acquis. Implementarea programelor PHARE cuprinde două componente principale: • implementarea financiară. 1.2004. Guvernului României a înfiinţat un minister care se ocupă cu gestionarea fondurilor europene.Ciclul de implementare a programelor PHARE În România. În prezent. Ministerul Integrării Europene a îndeplinit rolul de Coordonator Naţional al Asistenţei nerambursabile în relaţia cu Uniunea Europeană în ceea ce priveşte programarea fondurilor şi monitorizarea programelor de asistenţă financiară nerambursabilă. care se realizează prin intermediul Agenţiilor de Implementare (sau Autorităţi Contractante). Începând cu anul 2005. cu sarcini precise în monitorizarea modului de derulare a progarmelor externe ( Ministerul pentru Coordonarea Programelor Comnunitare). 5.ului 4 – Ministerul Integrării Europene 2 – Parteneriatul de Aderare 5 – Înainte de contractare 3 – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE 6 – După contractare Fig.

livrarea. ministere. semnat la 20 octombrie 1998. Agenţiile de Implementare sunt responsabile pentru organizarea licitaţiilor..contracte de furnizare de bunuri. efectiv. comisii. . Eligibilitatea. implementarea tehnică se realizează prin Agenţiile de Dezvoltare Regională. prin intermediul unor structuri specializate numite unităţi de implementare a proiectelor (UIP). . în conformitate cu cerinţele Comisiei Europene şi în concordanţă cu prevederile HG nr. semnat la 16 iulie 1998. contractele încheiat în cadrul proiectelor PHARE sunt de trei tipuri: . reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice). agenţii. care implică proiectarea. ISPA şi SAPARD . prin intermediul unui Comitet Comun de Monitorizare a Programelor PHARE şi a 8 sub-comitete sectoriale de monitorizare.Ministerul Integrării Europene (MIE).. analiza şi evaluarea este un proces în care sunt implicate Comisia Europeană şi ţările partenere şi care funcţionează pe principiul „lecţiei învăţate”. know-how. excluderea şi acordarea contractelor sunt reglementate prin Ghidul practic pentru PHARE. 1011/1999). încheierea contractelor şi efectuarea plăţilor. Subcomitetele sectoriale de monitorizare sunt formate din reprezentanţi ai Delegaţiei Comisiei Europene şi ai ţării candidate (NAC. pentru componenta Coeziune Economică şi Socială. aflate în . construcţia de structuri etc. care presupun finanţarea lucrărilor de construcţie (infrastructură.contracte de serviciui. care se realizează la nivelul diferitelor instituţii ale administraţiei româneşti. studii. reprezentat de Ministerul Integrării Europene şi NAO – National Authorising Officer. instruire etc.Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE (OPCP) din Ministerul Finanţelor Publice.contracte de lucrări. NAO şi PAO – Programme Authorising Officer. reprezentat de conducătorul Agenţiei de Implementare care efectuează plăţile în cadrul unui program). experienţa acumulată în timpul derulării programelor reprezentând baza pentru exerciţiile ulterioare de planificare atât la nivel de program. care oferă asistenţă tehnică. institute (numite Autorităţi de Implementare – HG nr. producerea. . în cadrul cărora se analizează programele/ proiectele din sectorul respectiv. prin care s-au aprobat Memorandumul de înţelegere privind înfiinţarea Oficiului de Plăţi şi Contractare PHARE (OPCP). Pentru componenta Coeziune Economică şi Socială.1011/1999. asamblarea şi comandarea de bunuri. analiza şi evaluarea programelor PHARE Monitorizarea. Comitetul are reuniuni anuale în cadrul cărora se dezbat probleme generale privind derularea Programelor PHARE şi se analizează aspecte specifice ale implementării unor programe (analiza unor domenii prioritare).). începând din luna septembrie 2000. şi Memorandumul de înţelegere privind înfiinţarea Fondului Naţional (în cadrul Ministerului Finanţelor Publice). Monitorizarea programelor se realizează. Monitorizarea. Fiecare sub-comitet are câte două reuniuni pe an. În iulie 2000 a început pregătirea procesului de monitorizare şi evaluare a programelor PHARE. • implementarea tehnică. În funcţie de obiectul lor. Comitetul Comun de Monitorizare este format din reprezentanţi ai Comisiei Europene şi reprezentanţi ai ţării candidate (NAC – National Aid Coodinator. cât şi la nivel de proiect. elaborat de către Comisia Europeană în decembrie 2000 şi modificat în 2003.

iar în cea de. cu precădere.consolidarea şi dezvoltarea capacităţii administrative de preluare a acquis-ului comunitar în domeniul nutriţiei animalelor.6 milioane Euro. • Dezvoltarea şi consolidarea sectorului sanitar. Este de menţionat că. • Consolidarea sistemelor de control a calităţii produselor agroalimentare – 2. împreună cu reprezentanţii autorităţilor de implementare. .55 milioane Euro .75 milioane de Euro.dotarea cu echipamente moderne a laboratoarelor de verificare a calităţii vinurilor (trei laboratoare – Valea Călugărească.asigurarea. în prima etapă (până în anul 2004) pentru armonizarea legislativă şi construcţia instituţională. Odobeşti şi Blaj) . Proiecte PHARE pentru adaptarea agriculturii româneşti la cerinţele Uniunii Europene Programul PHARE vizează pregătirea tuturor sectoarelor de activitate din România la cerinţele UE.pregătirea laboratoarelor de verificare a calităţii alimentelor pentru acreditarea de către organismele abilitate.4 milioane Euro pentru proiectele destinate agriculturii româneşti. utilizaţi pentru următoarele acţiuni : . În cadrul primei etape de derulare a programelor PHARE. • Întărirea capacităţii administrative în sectorul fitosanitar – 12. inclusiv cel al agriculturii şi industriei alimentare. colectarea şi eliminarea deşeurilor de pesticide de pe teritoriul României.dotarea cu echipamente a laboratoarelor de control şi a punctelor de inspecţie la frontieră. • Întărirea capacităţii instituţionale a sectorului piscicol – 1.derulare.a doua etapă ( perioada 2004-2006) pentru investiţii şi consolidarea instituţiilor necesare integrării României în UE.adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar. În cadrul reuniunilor subcomitetelor de monitorizare se analizează. .protecţia împotriva organismelor dăunătoare.dotarea cu echipamente de laborator la standardele UE. .veterinar – 13. . . proiectele PHARE au fost repartizate. stadiul implementării fiecărui proiect. pe următoarele direcţii principale : • Politica agricolă şi de dezvoltare rurală la nivel naţional şi regional – 4 milioane de Euro.dotarea cu echipamente a punctelor de inspecţie la frontiere. în vederea atingerii obiectivelor prevăzute. . . utilizaţi pentru următoarele acţiuni : .5 milioane Euro. . • Armonizarea legislaţiei şi consolidarea capacităţii de administrare a acquis-ului în domeniul vinului – 2 milioane Euro. consolidarea şi dezvoltarea siguranţei alimentare.dezvoltarea şi implementarea unui sistem naţional de identificare şi înregistrare a bovinelor. .reambalarea.crearea unei zone de înaltă bio-securitate. utilizaţi pentru următoarele acţiuni : . a fost alocată suma de 36. . se fac recomandări pentru eventualele modificări ale fişelor de proiect.armonizarea legislaţiei din domeniu. folosiţi pentru următoarele acţiuni : . desfăşurate în perioada 2001-2003.

consolidarea sistemului legislativ.consolidarea şi dezvoltarea sistemului pentru asigurarea siguranţei alimentare (Autoritatea Naţională Sanitar – Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară). . care cuprinde următoarele proiecte mai importante : . 5.consolidarea şi dezvoltarea Reţelei de Informaţii Contabile în Agricultură (RICA).consolidarea şi dezvoltarea zonelor defavorizate pentru accesarea fondurilor structurale. Programul ISPA . .consolidarea pieţei produselor piscicole şi de acvacultură. . Sumele alocate în această perioadă sunt structurate pe trei direcţii principale : investiţii (45 % din fonduri). în continuare. .consolidarea şi dezvoltarea Sistemului Integrat de Administrare şi Control (IACS). care cuprinde următoarele proiecte mai importante : . 26 milioane Euro pentru anul 2005 şi 27 milioane Euro pentru anul 2006. a cadrului instituţional şi a infrastructurii pentru determinarea calităţii în sectorul legumelor şi fructelor. • Asigurarea siguranţei alimentare. conforme cu cele din UE. Pentru această perioadă au fost stabilite patru priorităţi de alocare a fondurilor PHARE .consolidarea şi dezvoltarea sectorului fitosanitar. • Dezvoltarea rurală. . politică şi armonizarea legislativă în vederea alinierii la noile evoluţii ale Politicii Agricole Comune .consolidarea structurilor administrative. din care : 24 milioane Euro pentru anul 2004. În cea de-a doua etape de derulare a proiectelor PHARE pentru agricultură. Programele PHARE promovate de UE în România au contribuit şi contribuie.consolidarea şi dezvoltarea sectorului satinar – veterinar.2. a cerinţelor veterinare şi fitosanitare.consolidarea sistemului legislativ şi instituţional din domeniul forestier.preluarea acquis-ului comunitar în domeniul dezvoltării rurale. .. . consolidarea instituţiilor deja create (31 % din fonduri ) şi armonizare legislativă (25 %). care cuprinde următoarele proiecte mai importante : .organizarea de structuri instituţionale noi. . România beneficiază de un buget de 75 milioane Euro.consolidarea Sistemului de Informaţii în Agricultură şi armonizarea legislaţiei în acest domeniu. • Crearea instituţiilor şi sistemelor necesare pentru accesarea fondurilor europene postaderare .armonizarea legislaţiei în domeniul viei şi vinului. dezvoltarea capacităţii pentru analiză economică. . care cuprinde următoarele proiecte mai importante : . . .consolidarea şi dezvoltarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură . la pregătirea agriculturii.2. industriei alimentare şi a spaţiului rural pentru a face faţă cerinţelor impuse de integrarea ţării noastre în structurile europene.consolidarea şi dezvoltarea Agenţiei SAPARD şi pregătirea pentru implementarea noilor măsuri de dezvoltare rurală aplicate după aderare. .consolidarea sistemului legislativ şi instituţional al subsectorului vitivinicol. după cum urmează : • Analiza economică a sectorului agroalimentar şi orientarea acestuia în funcţie de politica şi legislaţia din UE.

în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor alocate (aproximativ 240 milioane euro anual) repartizate aproximativ egal între proiectele de infrastructură de transport şi cele de mediu. a cărui implementare a demarat la 1 ianuarie 2000 (implementarea urmând a se derula pe o perioadă de şapte ani ). proiectele promovate prin ISPA au drept scop alinierea standardelor de mediu ale ţărilor candidate la cele ale UE. Ţările candidate vor trebui să aloce fonduri substanţiale pentru a putea fi capabile să implementeze legislaţia UE şi să atingă standardele comunitare în domeniul mediului. Principalele obiective de investiţii vizate sunt următoarele : .protecţia calităţii apei potabile. Programul Naţional de Dezvoltare) şi se referă. în vederea creşterii capacităţii de absorbţie a fondurilor. până în 2006. Programul ISPA. . România este a doua ţară după Polonia. s-a constituit Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare – ISPA. Programul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană. finanţarea anuală pentru România va creşte anual. cu 30% pentru anul 2005 şi cu 40% pentru anul 2006. . După aderarea României la Uniunea Europeană. Sprijin financiar va creşte substanţial (de 7-8 ori mai mult decât pachetul ISPA). Domeniile beneficiare de asistenţă financiară nerambursabilă prin programele ISPA Proiectele promovate trebuie să fie în deplină concordanţă cu obiectivele specifice asumate în cadrul documentelor strategice ale României (Parteneriatul pentru Aderare. are următoarele obiective principale : . .sprijinirea ţărilor beneficiare în vedere alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene.familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate pentru accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene. În urma deciziei Consiliului European de la Copenhaga ( 2002). cu 20% pentru anul 2004.extinderea şi conectarea reţelelor de transport naţionale la cele transeuropene. prin intermediul căruia Uniunea Europeană acordă asistenţă financiară nerambursabilă pentru pregătirea aderării ţărilor candidate. Asistenţa acordată de Uniunea Europeană prin programul ISPA are ca scop atingerea obiectivelor stabilite în Parteneriatul de Aderare pentru fiecare ţară beneficiară şi realizarea programelor naţionale de îmbunătăţire a infrastructurii în domeniul mediului şi al transporturilor. asistenţa financiară prin ISPA va fi înlocuită de finanţarea din Fondul de Coeziune. responsabilitatea autorităţilor române constând în pregătirea şi consolidarea structurilor administrative şi de coordonare adecvate. cu prioritate.Prezentarea generală a programului ISPA Prin Reglementarea Consiliului Uniunii Europene nr. alimentarea cu apă. Proiectele ISPA se concentrează pe investiţiile legate de directivele UE cu privire la mediul înconjurător a căror implementare solicită costuri foarte mari. canalizarea şi epurarea apelor uzate.1267/ din 21 iunie 1999. la următoarele domenii de activitate : • În domeniul mediului înconjurător.

cele două strategii naţionale ISPA au fost revizuite de către ministerele de resort şi transmise Comisiei Europene spre aprobare.protecţia calităţii aerului. trebuie să existe o legătură clară între aceste măsuri şi investiţiile finanţate prin ISPA.construirea de autostrăzi. financiară. . Asistenţa tehnică va fi foarte importantă pentru asigurarea unui nivel ridicat al calităţii programelor propuse. crucial pentru integrarea cu succes a acestor ţări în cerinţele pieţei comunitare şi pentru promovarea eficacităţii şi eficienţei pe această piaţă. stabilind. construirea şi reabilitarea infrastructurii în ţările candidate şi legarea la reţelele de transport ale UE reprezintă un obiectiv important pentru acestea. strategiile care sunt aplicate. iar începând cu anul 2005 aceste sarcini au fost preluate şi de către un minister nou înfiinţat care se ocupă cu monitorizarea tuturor programelor comunitare . creşterea eficienţei energetice şi reducerea emisiilor de poluanţi. Construcţiilor şi Turismului sunt responsabile de elaborarea strategiilor naţionale ISPA în domeniul mediului. . managementul şi impactul acestora. în funcţie de anumite criterii de natura tehnica. în relaţie directă cu Agenţiile de Implementare. de fapt.reabilitarea de căi ferate. este considerat drept Responsabil Naţional cu Autorizarea Finanţării şi are ca sarcină administrarea fondurilor Uniunii Europene. în ceea ce priveşte pregătirea. în prezent. . a sistemelor de colectare selectivă. de ţara noastră . respectiv in domeniul transporturilor. . respectiv reciclarea şi valorificarea deşeurilor. Acest obiectiv este un element cheie al strategiilor de dezvoltare economică în ţările candidate şi va fi. .constituirea de variante ocolitoare. acestea fiind.îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre. socială. Particularităţile derulării programului ISPA în România Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Transporturilor. precum şi criterii legate de atingerea standardelor europene în aceste domenii. • Asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor ce urmează să fie finanţate. Bugetul ISPA poate fi folosit şi pentru finanţarea de studii şi asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor de lucrări care urmează a fi finanţate. Ministerul Integrării Europene. Proiectele promovate prin programul ISPA în acest domeniu se concentrează pe dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport prin alocarea de fonduri pentru următoarele obiective: . În cursul anului 2003.managementul deşeurilor prin înfiinţarea de rampe ecologice de deşeuri. de asemenea. • În domeniul transporturilor. - . Structurile administrative responsabile pentru implementarea programului ISPA în România sunt următoarele: • Coordonatorul naţional al programului ISPA a fost. precum şi de proiectele prioritare avute în vedere pentru a fi realizate cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene. până-n anul 2004. • Fondul Naţional din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.lărgirea drumurilor naţionale. În acest sens.

Pentru proiectele în derulare există patru Agenţii de Implementare: . Pentru ca porenţialii beneficiari să aibă acces la fondurile derulate prin programul ISPA trebuie parcurse următoarele etape ( fig. . desfăşurarea licitaţiilor semnarea contractelor şi monitorizarea proiectelor. Agenţia de implementare pentru proiecte de reabilitare a navigaţiei pe Dunăre. pentru ambele sectoare (transport şi mediu). Astfel. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. rolul de control ex.6 miliarde Euro. cum ar fi Administraţia Naţională a Drumurilor. Agenţia de Implementare a Proiectului de Asistenţă Tehnică privind îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre (înfiinţată în cadrul Ministerului Transporturilor.• Autorităţile de Implementare sunt reprezentate de Ministerul Transporturilor. consiliile judeţene. Valoarea totală a proiectelor pentru care au fost semnate Memorandumuri de Finanţare se ridică la aproximativ 1. Beneficiarii programului ISPA pot fi autorităţile locale şi centrale (ministerele de resort. Construcţiilor şi Turismului şi de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (în fiecare minister există unităţi speciale de coordonare ISPA). Agenţia de Implementare trebuie să primească aprobarea Delegaţiei Comisiei Europene înainte de a trece la etapa următoare. au fost constituite Agenţiile de Implementare ale programului. . având ca responsabilităţi lansarea apelurilor pentru licitaţie. . din care finanţarea ISPA reprezintă circa 1.proiectele eligibile vor fi trimise prin Ministerul Integrării Europene la Comisia Europeană – Direcţia Generală Politică Regională.ante. România a semnat Memorandumuri de Finanţare pentru un număr de 32 de proiecte şi a primit opinie favorabilă pentru alte 6 proiecte . primăriile). Comisia Europeană adoptă proiectele şi trimite Memorandumul de Finanţe ţării beneficiare pentru semnare.trei pentru transport reprezentate de Administraţia Naţională a Drumurilor (AND).beneficiarii vor depune cererile de finanţare pentru evaluare la ministerele de resort (Ministerul Transporturilor. . regiile autonome şi companiile naţionale care sunt capabile să dezvolte proiecte de infrastructură de amploare.după primirea opiniei favorabile din partea Comitetului de Management ISPA. . Comisia Europeană exercită. în momentul de faţă. atunci când este necesar.cererile de finanţare sunt examinate de către serviciile Comisiei Europene şi. . Construcţiilor şi Turismului şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor). Până la 6 ianuarie 2004. ceea ce înseamnă că. 5. Compania Naţională de Cale Ferată (CFR).ministerele de resort verifică proiectele şi concordanţa lor cu strategiile de elaborare şi completează cererea de finanţare ISPA.după primirea opiniei favorabile din partea Comitetului de Management. Compania Naţională de Cale Ferată. Comisia transmite proiectele care îndeplinesc condiţiile pentru a fi acceptate Comitetului de Management ISPA (compus din reprezentanţi ai ţărilor membre ale Uniunii Europene). 2): .una pentru mediu reprezentată de Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE (OPCP). Construcţiilor şi Turismului).2 miliarde . • La nivelul fiecărui minister de resort s-au constituit Agenţii de implementare responsabile cu inplementarea programului ISPA. pentru fiecare pas din procesul finanţării. sunt discutate cu ţara care a solicitat finanţare.

iar a proiectelor ce au primit opinie favorabilă se cifrează la cca 317 milioane Euro (din care contribuţia ISPA este de 237 milioane Euro).6 milioane Euro.fonduri alocate . AND.3. este prezentată în tabelul 5. Structura bugetului programului ISPA pentru România. 2. pe ani şi pe categorii de fonduri. valoarea totală a acestora fiind de 494.Euro (74. 5. Evaluare Proiecte Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor PROPUNERE PROIECT Ispa Comitetul de Management Ispa MEMORANDUM DE FINANŢARE Desfăşurare licitaţii Semnare contracte IMPLEMENTAREA CONTRACTELOR Agenţii de Implementare Ispa (AI) (OPCP. EuroRealiza Realiza Realiza Realiza Realiza Estima Persp t t t t t t .MIE Direcţia Generală Reglementare.4%).Ciclul de implementare pentru proiectele ISPA Tabelul 5. 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 119 122 127 130 158 171 184 Tota l 1011 Buget pentru mediu.mil. din care: . Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului FONDUL NAŢIONAL managementul funanciar Documente şi strategice Ministerul Integrării Europene . AI pentru proiectele Dunării) Beneficiari finali – Unităţi de Implementare Ispa la nivel local (exemplu – Direcţia Judeţeană Apele Române ) Fig.fonduri care 120 0 122 0 132 0 131 0 14 0 56 115 72 112 647 227 .3. până în prezent. Structura bugetului programului ISPA în România . au fost încheiate 66 contracte în ambele sectoare (mediu şi transporturi). CFR SA. În baza Memorandumurilor de finanţare.

din care : . Conducerea BERD a aprobat Facilitatea de Creditare pentru Mediul Urban. 2005 171 184 1012 66 105 342 220 101 83 368 195 741 188 2023 Proiectele depuse pentru aprobare în cadrul programului ISPA trebuie să aibă un buget minim de 5 milioane euro. Iaşi şi Braşov şi sunt în pregătire cele pentru Oradea.fonduri 118 122 124 129 81 alocate .urmează să fie alocate Buget 119 122 127 130 159 pentru transportur i.fonduri 0 0 0 0 0 ce urmează a fi alocate Total 238 244 254 260 317 alocări Fonduri 0 0 0 0 0 totale care urmează să fie alocate Sursa : date prelucrate după www. instituţii financiare internaţionale. asigurarea unei cofinanţări de minimum 25% din partea beneficiarului este o condiţie obligatorie pentru orice proiect ISPA. Craiova. În noiembrie 2002. din care maximum 75% poate fi finanţat din fondul ISPA. Paşcani. care a creat „Municipal Water Infrastructure Scheme”. menită să ofere municipalităţilor selectate cofinanţări pentru granturile ISPA.2. în special pentru proiectele ISPA în domeniul transporturilor. Brăila. Programul SAPARD Prezentare generală a programului SAPARD . 5. Timişoara.3. Buzău şi Piatra Neamţ. Focşani. bugetele autorităţilor locale sau a beneficiarilor finali. în valoare de 80 milioane Euro pentru România. Banca Europeană pentru Investiţii. În paralel cu pregătirea proiectelor. Consiliul BERD a aprobat împrumuturi pentru Constanţa. Principalele surse de cofinanţare pentru proiectele ISPA sunt următoarele : bugetul statului. s-au făcut paşi importanţi pentru a implica instituţii financiare internaţionale (IFI) în proiectele ISPA pentru România.infoeuropa.ro. o Facilitate de Împrumut Orizontală pentru a cofinanţa proiecte de mediu cu garanţie suverană. a început procedura pentru negocierea acordului de împrumut cu Banca Europeană de Investiţii pentru noi proiecte în Satu Mare. Arad. donatori bilaterali. Primul acord de împrumut pentru cofinanţarea proiectelor de mediu a fost semnat cu Guvernul României pentru următoarele oraşe: Cluj Napoca. Târgu Mureş şi Sibiu. fără garanţie suverană. În vederea aprobării de către Comitetul de Management. Au răspuns deja pozitiv : Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD) şi Banca Europeană pentru Investiţii.

Programul SAPARD (Program Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) a fost iniţiat în baza Reglementării nr. eforturi considerabile pentru adoptarea acquis-ului comunitar specific şi pentru consolidarea instituţiilor necesare transpunerii în practică a obligaţiilor asumate prin documentele oficiale bilaterale convenite cu UE . obiectivele operaţionale în acest sens fiind următoarele : . România. ale procesului de producţie şi de comercializare a acestora şi aducerea lor la standardele practicate în Uniunea Europeană.sprijinirea ţărilor candidate în implementarea legislaţiei Uniunii Europene corespunzătoare acestui sector. . este proiectat sub forma programelor multianuale. industria alimentară şi infrastructura rurală. Slovacia şi Slovenia. denumite criterii de eligibilitate.2222/2000 a Comisiei Europene. Cele mai importante elemente pe care trebuie să le cunoască un solicitant al unui ajutor financiar nerambursabil pentru un proiect SAPARD sunt condiţiile obligatorii care trebuie respectate pentru ca cererea de finanţare să fie considerată. Programul SAPARD urmăreşte să sprijine ţările aflate în perioada de preaderare (inclusiv România) în pregătirea pentru participarea la Politica Agricolă Comună . Letonia. Programul SAPARD reprezintă o oportunitate şi o miză considerabilă pentru statele candidate în efortul lor de a ajusta structurile agrare. Începând cu anul 2000. cu atât mai mult cu cât proiectele SAPARD nu acoperă nici pe departe toate necesităţile de modernizare şi de investiţii în domeniile vizate.1268/1999 a Consiliului . cu modificările şi completările ulterioare. în cazul României şi Bulgariei. În acelaşi timp. Estonia. Ungaria. orientat în special către sprijinirea investiţiilor. Acest program. juridică etc.asigurarea unei dezvoltări durabile a spaţiului rural.îmbunătăţirea vieţii comunităţilor rurale. candidate la aderare : Bulgaria. depunerea şi înregistrarea oficială a cererii de finanţare. de natură tehnică. UE susţine statele candidate la aderare în efortul deosebit pe care îl presupune armonizarea legislativă şi instituţională şi însuşirea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă Comună privind piaţa şi dezvoltarea rurală. Prin intermediul acestui program. precum şi regulile de gestiune financiară a programului SAPARD. În etapa . Lituania.îmbunătăţirea standardelor de calitate ale produselor agricole şi piscicole. care acoperă. Cehia. . Condiţiile de aplicare a prevederilor acestei reglementări. o perioadă de şapte ani ( 1 ianuarie 2000. de a revitaliza spaţiul rural şi de a dinamiza investiţiile în sectoare cu mare capacitate de absorbţie de capital. în continuare. . autorităţile comunitare au declarat că programul SAPARD nu trebuie considerat de către statele candidate ca fiind singurul instrument prin care să se realizeze acţiuni de genul celor finanţate prin program. privind sprijinul pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. economico-financiară. ca fiind potenţială pentru a primi ajutorul financiar. . cum sunt agricultura. de către Agenţia SAPARD. Condiţiile obligatorii care trebuie respectate sunt criteriile care se referă la aspectele de formă. denumite criterii de conformitate şi cele referitoare la aspectele de fond. cunoscut sub denumirea de SAPARD. UE a pus în aplicare acest program special de asistenţă financiară nerambursabilă pentru sprijinirea agriculturii şi dezvoltării rurale din 10 state din centrul şi estul Europei. în urma evaluării efectuate de experţii verificatori. Statele candidate vor trebui să depună. sunt prevăzute în Reglementarea nr. Numai dacă respectă cerinţele de conformitate se va accepta .crearea de locuri de muncă în mediul rural şi asigurarea unor venituri adecvate locuitorilor din această zonă. Polonia. în ţările candidate din centrul şi estul Europei.31 decembrie 2006).

5 milioane Euro. angajată pe perioada 2000-2006.2000.7 17. în România sunt următoarele : Agenţia SAPARD În comparaţie cu instrumentele PHARE şi ISPA. crearea de instituţii capabile să gestioneze acest program .mil.3 0 . Alocaţia financiară pe surse de finanţare şi obiectivele de dezvoltare ale programului SAPARD în România . Tabelul 5. a fost semnat. pentru gestionarea eficientă a acestuia Comisia Europeană a solicitat României.4. cea de evaluare a criteriilor de selecţie.8 243.2 prelucrării şi marketingul produselor agricole şi piscicole 1.EuroObiective de dezvoltare Total Surse de finanţare program Contribuţie Contribuţie Contribuţie UE Guvernul privată României 1. ratificat prin Legea nr. Cadrul instituţional pentru implementarea programului SAPARD Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este asigurarea cadrului necesar implementării unei politici agricole menite să creeze o agricultură performantă şi dezvoltarea durabilă a zonelor rurale în ţările candidate.7 77.9 355.12. respectiv va fi declarată eligibilă. în valoare de 1142. Acordul Multianual de Finanţare SAPARD între Guvernul României şi Comisia Europeană. Îmbunătăţirea 676. Cererile de finanţare eligibile se califică pentru etapa următoare. Îmbunătăţirea 48.2. începând cu etapa de selectare şi până la efectuarea plăţilor. programul SAPARD acordă statelor candidate responsabilităţi depline în ceea ce priveşte gestionarea proiectelor de investiţii. prin Decizia Comisiei Europene C(200) 3742 Final/12. în vederea implementării programului SAPARD.2 milioane Euro). Repartizarea sumelor alocate pe măsurile componente ale programului SAPARD şi sursele de finanţare sunt prezentate în tabelul 5. Acordul reprezintă documentul oficial prin care s-a decis alocarea unei contribuţii financiare nerambursabile României. Instituţiile abilitate de către UE pentru gestionarea fondurilor SAPARD.următoare.4 milioane Euro) şi contribuţia privată (862.316/2001. a fondurilor structurale. în viitor. dacă cererea de finanţare respectă criteriile de eligibilitate. la care se adaugă contribuţia Guvernului României (379. Implementarea programului SAPARD în România a demarat în baza aprobării. Pentru definirea condiţiilor privind managementul financiar şi tehnic. ca de altfel şi celorlalte state care au derulat acest program.0 30. precum şi cadrul general administrativ pentru implementarea programului SAPARD.4. în vederea acumulării de experienţă în implementarea normelor şi practicilor UE şi în gestionarea.1. Programul SAPARD urmăreşte adoptarea progresivă a mecanismelor Politicii Agricole Comune. regulile de gestiune şi control. a Programului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR). în urma căreia fiecare proiect obţine un anumit punctaj (maxim 100 de puncte poate întruni un proiect). va fi considerată potenţială pentru a primi ajutorul financiar. Având în vedere sumele importante alocate agriculturii şi dezvoltării rurale prin intermediul programului SAPARD. la 2 februarie 2001. rezultat din cumularea punctelor obţinute pentru fiecare criteriu de selecţie îndeplinit.

2.6 3.151/1998 privind dezvoltarea regională în România). Autoritatea de Management Autoritatea de Management pentru programul SAPARD este constituită în cadrul Ministerului Agriculturii.4 exploataţii agricole 3. aflată în subordinea Ministerului Agriculturii.7 120.7 0 0 862.1.1 diversificarea activităţilor economice pentru generarea de venituri şi activităţi multiple 3. Dezvoltarea 514. în cadrul departamentului de Dezvoltare Rurală şi este responsabilă pentru eficienţa şi corectitudinea coordonării şi raportării rezultatelor monitorizării şi evaluării programului SAPARD.3 grupurilor de producători 3. şi Dezvoltării Rurale.2 1142.9 96.6 0 0 150.1 infrastructurii rurale 2.8 8.9 producţie proiectate să protejeze mediul înconjurător şi să menţină peisajul rural 3. controlul veterinar şi fitosanitar şi al calităţii produselor 2.5 195. instituţie publică cu personalitate juridică. Silvicultura 247. Managementul 20.3 pregătirii profesionale 4.5 65.0 15.2 128.4 Sursa : date preluate de la MAPDR. Dezvoltarea şi 300.0 4. având rolul de a emite.2.142/2000 cu modificările şi completările ulterioare). Constituirea 12.2.1.4. conform prevederilor Legii nr.9 9.5 379.3 112. Investiţii în 496. Agenţia SAPARD 0 0 235.2 Instituţia responsabilă cu implementarea tehnică şi financiară a programului în România este Agenţia SAPARD (înfiinţată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. .0 5.0 resurselor de apă 3.5.7 0.3 386.5 37.3. monitoriza şi retrage acreditarea Agenţiei SAPARD şi de a numit Organismul de Certificare. Autoritatea Competentă Responsabilitatea pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD revine Responsabilului Naţional cu Autorizarea Finanţării (NAO). Agenţia SAPARD are în structură o unitate centrală.9 15.1. Pădurilor. Asistenţă tehnică 7. situată în municipiul Bucureşti şi opt Birouri regionale de implementare a programului SAPARD (regiunile sunt definite conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. Metode agricole de 38. Îmbunătăţirea 20.structurilor pentru calitate. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR). Fondul Naţional din cadrul Ministerului Finanţelor Publice acţionează în calitate de Autoritate Competentă.6 5.9 7.2 31.2 TOTAL 2384.316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanţare.7 29.

Activităţile eligibile. ale submăsurilor din cadrul programului. Construcţiilor şi Turismului şi MAPDR. Principalele atribuţii ale acestui Organism constă în exercitarea auditului extern şi certificarea conturilor anuale ale Agenţiei SAPARD. Agenţia SAPARD a încheiat protocoale cu MAPDR.Aceasta autoritate asigură monitorizarea efectivă a derulării programului şi raportează Comitetului de Monitorizare pentru programul SAPARD progresele înregistrate în implementarea măsurilor şi dacă este cazul. Comitetul de Monitorizare are în componenţă. Organismul de Certificare Rolul de Organism de Certificare pentru programul SAPARD este îndeplinit de Curtea de Conturi a României. „Prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi piscicole”. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. a unsprezece măsuri de dezvoltare a agriculturii. sunt stabilite anual. respectiv. României i-au fost aprobate finanţarea. o serie de atribuţii pentru implementarea Măsurii 2. Organismele delegate Agenţia SAPARD poate delega îndeplinirea unor funcţii de implementare tehnică (cu excepţia funcţiilor de executare a plăţilor şi de contabilizare a angajamentelor şi plăţilor). către instituţii specializate. administrativ şi tehnic conform căruia Agenţia SAPARD deleagă Serviciilor Tehnice Delegate (STD) din cadrul ministerelor respective. sanitar şi sanitar-veterinare. Principalele atribuţii ale Comitetului de Monitorizare se referă la examinarea Raportului de evaluare intermediară. pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanţare SAPARD. aprobarea Rapoartelor anuale de implementare şi a Raportului final. Acordurile anuale de finanţare aferente anilor 2000-2006. cei publici. În urma negocierilor cu UE. În ceea ce priveşte regulile de cofinanţare. în perioada 2000-2006. astfel: . industriei alimentare şi a spaţiului rural. acestea sunt diferite pentru beneficiarii privaţi şi. parteneri sociali şi observatori din partea Comisiei Europene. structurate pe patru priorităţi. cu care Agenţia SAPARD a încheiat un protocol de colaborare în acest sens. Un rol important în diseminarea informaţiilor către beneficiari îl deţine Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA). respectiv regulile de cofinanţare din programul SAPARD pentru România. pentru asigurarea certificării conformităţii proiectelor cu standardele UE de mediu. De asemenea. au fost încheiate între Guvernul României şi Comisia Europeană şi ratificate de către Parlamentul României. precum şi la aprobarea propunerilor privind amendare/revizuirea programului. preşedintele Comitetului de Monitorizare este Ministrul Agriculturii.1. fiind recunoscute ca activităţi care determină cheltuieli eligibile. angajamentul financiar al Comunităţii.316/2001.1. eficienţa şi calitatea implementării programului. „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale” şi respectiv Măsurii 1. Începând cu anul 2004. în vederea atingerii obiectivelor specifice. au fost stabilite împreună cu Comisia Europeană. Condiţii de finanţare ale programului SAPARD În conformitate cu prevederile Legii nr. Comitetul de Monitorizare Comitetul de Monitorizare pentru programul SAPARD are rolul de a asigura supervizarea. în Acordurile anuale de finanţare. precum şi perioada de valabilitate a acestui angajament. care stabilesc cadrul juridic. au fost încheiate protocoale de delegare cu Ministerul Transporturilor. Astfel. Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Agenţia Naţională SanitarVeterinară. Până în prezent. reprezentanţi ai organismelor guvernamentale cu responsabilităţi în domeniu.

.). Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural (agro-mediu).1.1.1. Constituirea grupurilor de producători.1. care cuprinde următoarele măsuri: 1. Investiţii în exploataţii agricole.2. 3. care cuprinde următoarele măsuri: 2. Asistenţa tehnică. veterinar şi fitosanitar. care au forma de proprietate privată sau mixtă (minim 75% capital privat). Silvicultură.proiectele trebuie să corespundă standardelor UE şi naţionale privind protecţia mediului înconjurător.1.2. Managementul resurselor de apă pentru agricultură.2.1. şi 2.1. şi 4.) şi versiunea revizuită PNADR/1 august 2003 ( pentru măsurile 3.1. au fost acreditate.4 şi 4.5. care trebuie respectate.Axa 1: Îmbunătăţirea accesului la pieţe şi a competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate. criteriile de selecţie aferente. 3. 3. agenţii economici potenţiali .asociaţii şi grupuri de producători (cu personalitate juridică). 3.2. Este stabilit un set de criterii şi condiţii specifice.. trebuie să-şi dovedească cu documente experienţa profesională relevanţa pentru respectivul proiect.2.5. Măsurile sunt structurate pe submăsuri.1. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale. „Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole”. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale. de către Comisia Europeană două măsuri de investiţii (1.3.2. . „Măsura” reprezintă termenul utilizat în PNADR pentru a defini domeniile largi în care sunt clasificate tipurile de proiecte care sunt cofinanţate. Axa 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltarea rurală şi agricultură. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative.solicitantul sau angajaţii acestuia. Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane.2.. . care cuprinde următoarele măsuri: 4.2. şi 3..). Criteriile de eligibilitate generale şi specifice. 1. 2.3. 3. trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe de bază : .beneficiarii nu trebuie să fi înregistrat pierderi financiare (conform ultimului exerciţiu financiar) sau să aibă datorii către bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale. 4. 3. 3. pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor. În luna iunie a anului 2002.4. se regăsesc în Fişele măsurilor din Programul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. precum şi documentele componente ale fiecărui dosar de cerere de finanţare. precum şi PNADR revizuit în anul 2005 ( pentru măsurile 1. Axa 3: Dezvoltarea economiei rurale. versiunea revizuită PNADR/27 mai 2003 ( pentru măsurile 1.1. 2.).) şi una de asistenţă tehnică (4. Pentru a beneficia de fondurile programului SAPARD.. care cuprinde următoarele măsuri: 3. potenţialii beneficiari sunt următoarele categorii de agenţi economici: . potenţialii beneficiari şi tipurile de investiţii fiind următoarele : • Pentru Măsura 1. responsabili tehnici cu proiectul. Unei măsuri i se alocă o contribuţie comunitară şi alta naţională (de la bugetul naţional şi din partea beneficiarilor). Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate. Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole.1.

întreaga valoare a proiectelor fiind finanţată din fonduri bugetare ( 75 % din bugetul UE şi 25 % din bugetul Guvernului României).Asociaţii de tip partenerial. prelucrare şi marketing al produselor agricole şi piscicole. Începând cu anul 2005. legume. sortare şi ambalare a produselor agricole şi piscicole.cheltuieli cu campaniile de informare şi publicitate. cu condiţia ca proiectele eligibile să cuprindă efectuarea de investiţii în asigurarea condiţiilor de mediu. carne (taurine. . „Asistenţa tehnică”. fructe şi cartofi. condiţionare. prelucrarea strugurilor – soiuri nobile pentru vin. între consiliile locale comunale. finanţarea se realizează . suine. depozitare.societăţi comerciale cu capital 100% privat sau majoritar privat (minim 75 % capital privat).. zahăr. • Pentru Măsura 2. În cadrul acestor proiecte. . valoarea totală a proiectelor a crescut la 4 milioane Euro. cu statut juridic. În cadrul acestei măsuri. . plante textile (in şi cânepă). .construirea sau modernizarea de drumuri în zonele rurale. . proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 30. cât şi din fonduri private (ale beneficiarului de proiect). cu condiţia ca ele să fie aprobate de preşedintele Comitetului de Monitorizare: . Aceste investiţii vor contribui la accelerarea ameliorării standardelor naţionale prin adaptarea progresivă la standardele comunitare în sectoarele: lapte şi produse lactate. atât din fonduri bugetare ( UE şi Guvernul României ). Tipurile de investiţii ce pot fi efectuate prin fondurile SAPARD destinate acestei măsuri sunt următoarele: .1. În cadrul acestei măsuri sunt finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 100. până-n anul 2004. „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale”. potenţialii beneficiari se reduc la MAPDR şi Agenţia SAPARD. peşte şi acvacultură şi produse de ostreicultură (stridii şi midii). cereale.000 şi 2 milioane Euro.cheltuieli ocazionate de întâlnirile Comitetului de Monitorizare. grupurile de producători şi societăţile comerciale private care procesează numai soiuri nobile de struguri.Consiliile locale comunale. Tipurile de investiţii ce pot fi efectuate prin fondurile SAPARD destinate acestei măsuri sunt următoarele: . a capacităţilor de recepţionare.investiţii în reţele de canalizări în sistem centralizat în zonele rurale.alte cheltuieli necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor Comitetului de Monitorizare.în sectorul vinificaţie sunt sprijinite: asociaţiile. potenţialii beneficiari sunt următorii : .crearea sau modernizarea reţelelor locale de colectare. . În cadrul acestei măsuri au fost finanţate. următoarele activităţi sunt eligibile. . în proporţie de 50 %/ 50% din valoarea eligibilă a proiectului. întreaga valoare a proiectelor fiind finanţată din fonduri bugetare ( 75 % din bugetul UE şi 25 % din bugetul Guvernului României). . • Pentru Măsura 4.cheltuieli cu traduceri şi interpretări furnizate ca răspuns la cererile Comisiei. ovine.2. seminţe oleaginoase.îmbunătăţirea şi optimizarea fluxurilor de producţie. păsări) şi ouă.000 euro şi 2 milioane Euro. .investiţii în sisteme de alimentare cu apă în sistem centralizat în zonele rurale.

. Prin această măsură sunt eligibili furnizorii de formare profesională. porci.1. cu condiţia ca investiţia (ferma agricolă) să fie adaptată . „Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative”. „Investiţii în exploataţiile agricole”. asociaţii şi grupuri de producători.000 Euro. persoane juridice de drept public sau privat (experţi independenţi şi persoane juridice.cheltuieli asociate pregătirii măsurilor de program pentru a asigura eficacitatea acestora. în totalitate la cerinţele UE (inclusiv din punct de vedere al condiţiilor de mediu şi al asigurării bunăstării animalelor). prevăzute în Legea nr. acvacultură. Conform Programului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al României (PNADR).cheltuieli pentru evaluarea pe termen mediu..36/1991. În cadrul acestei măsuri au fost finanţate. constituite în baza Legii nr.31/1990. capre.societăţi comerciale şi agricole private sau cu capital majoritar privat (minim 75 % capital privat).societăţile comerciale agricole cu capital integral privat sau majoritar privat ( cel puţin 75% capital privat).cheltuieli asociate vizitelor şi seminariilor. Fondurile destinate acestei măsuri sunt alocate pentru proiecte de investiţii în ferme de producţie vegetală şi ferme de creştere a animalelor şi păsărilor.2003/846/CE de acreditare pentru încă trei măsuri. subsectoarele: culturi de câmp. În luna decembrie a anului 2003. . • Măsura 4. viticultură. sere. pomicultură. care reprezintă cea mai importantă componentă a programului SAPARD pentru agricultură. melci şi broaşte. prin intermediul programului SAPARD vor fi implementate diverse activităţi de formare profesională.asociaţii familiale înregistrate. agroturism. cultivarea şi procesarea ciupercilor.000 Euro (în cazul proiectelor de agroturism). române/străine sau cu capital mixt). berbecuţi şi taurine. „ Îmbunătăţirea pregătirii profesionale”. cu modificările şi completările ulterioare. după cum urmează: • Măsura 3. păsări. sunt următoarele categorii de agenţi economici : . republicată. activităţi meşteşugăreşti. horticultură. oi. Comisia Europeană a emis Decizia nr.1. alte activităţi complementare agriculturii: silvicultura. Valoarea totală eligibilă a unui proiect este cuprinsă între 5000 Euro ( în cazul proiectelor mici) şi 200.asociaţii agricole familiale .agricultori şi/sau silvicultori şi/sau acvacultori persoane fizice (producători individuali de bunuri şi/sau servicii). alte tipuri de activităţi de turism în spaţiul rural. cu condiţia autorizării de instituţiile abilitate. cu modificările şi completările ulterioare. .G. • Pentru Măsura 3. .societăţi agricole private/asociaţii agricole cu personalitate juridică. . Potenţialii beneficiari ai acestei măsuri sunt următorele categorii de agenţi economici: . până-n anul 2004. .-urile . bivoliţe. Fondurile sunt alocate pentru proiecte de investiţii în domeniile: servicii agricole. .O. şi ale Legii nr.15/1990. iar începând cu anul 2005 pot fi finanţate proiecte de până la 1 milion Euro . apicultura. . proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 10.000-500.4.producătorii agricoli individuali. potenţialii beneficiari.N. ferme de vaci.

meşteşugarilor şi apicultorilor. .producătorilor privaţi agricoli. piscicoli. după cum urmează : . „ Dezvoltarea infrastructurii rurale” ). veterinar şi fitosanitar.procesatorilor produselor agro-alimentare.97 175. Având în vedere faptul că pregătirea profesională este considerată o măsură publică. încă.Măsura 3. forestiere. Acest aspect este relevat de gradele reduse de absorbţie ale fondurilor europene . marketingul produselor. „Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate. acestea fiind acreditate în luna ianuarie 2006. a angajaţilor unităţilor de procesare a produselor agricole şi piscicole şi a altor activităţi de diversificare care-şi desfăşoară activitatea pregătirii profesionale a producătorilor agricoli. pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor”.2. .93 piscicole . piscicole.Cursurile de pregătire profesională sunt destinate următoarelor categorii de persoane care desfăşoară activităţi în domeniul agricol.proprietarilor privaţi de pădure sau exploataţii agricole şi silvice. convenite cu Comisia Europeană ( Măsura 2.5. „Constituirea grupurilor de producători”. Una dintre cele mai mari dificultăţi pe care au avut-o şi. .responsabililor tehnici ai proiectelor finanţate prin programul SAPARD.mil. şi 5. . prezentate în tabelele 5. fito-sanitare. 1. silvici.5 25.5.fermierilor.micilor întreprinzător implicaţi în activităţi agricole. .6 56. precum şi conversia acestora către activităţi non-agricole. Tabelul 5.3. o mai au statele aflate în curs de aderare (inclusiv ţara noastră) este cea a capacităţii de accesare a fondurilor alocate prin programul SAPARD.8 385. piscicoli şi silvici. Această măsură se aplică în scopul pregătirii profesionale a producătorilor agricoli. de sănătate. „Silvicultură”. al industriei alimentare şi al dezvoltării rurale: . Evaluarea gradului de absorbţie a fondurilor SAPARD în România.crescătorilor de animale. de protecţia mediului şi de calitatea produselor. „Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul şi să menţină peisajul rural (agro-mediu)”. .1. la 31 martie 2006 . Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingul produselor agricole şi 676. turism rural. „Managementul resurselor de apă „ nu a mai fost acreditată. .5. mecanizare agricolă şi alte ocupaţii din spaţiul rural. .2. aplicarea de tehnologii competitive nepoluante şi respectarea standardelor sanitar-veterinare. EuroObiective de Sumele Sume Grad de Sume Grad de dezvoltare Alocate angajate angajare plătite absobţie (%) (%) 1. acvacultorilor. În toamna anului 2004 au fost demarate procedurile de acreditare a ultimelor patru măsuri din programul SAPARD.Măsura 1. acvacultori.2.6 şi în Anexa nr. . suma fiind redistribuită către Măsura 2. întreaga valoare a proiectelor este finanţată din fonduri bugetare ( 75 % din bugetul UE şi 25% din bugetul Guvernului României). piscicoli.Măsura 3.Măsura 3. ca şi a şefilor de fermă în managementul producţiei.1. silvici.

1 46.8 90.98 378.1.36 0 0 profesionale 4.5 18.9 35.2.2 1142.7 105.25 18.9 0 0 0 0* producători 3.33 exploataţii agricole 3.6 51.5 162.6.5 32. pentru perioada 2000 .8 89. Dezvoltarea infrastructurilor 534.0 43. Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru 300.3 69.5 76.1 29.7 57.3 70.8 23.2 532. Constituirea grupurilor de 12. Silvicultura 247.3.7 Sursa : date preluate de la Ministerul Agriculturii.72 86. Îmbunătăţirea structurilor pentru calitate.1 96.9 2. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Tabelul 5.2 305. Situaţia comparativă a gradului de accesare a fondurilor alocate prin programul SAPARD.36 TOTAL 2384.8 96.4 .4 49.4 48.8 rurale 3.2. Investiţii în 496.1 110.2003 Ţara Suma alocată Suma plătită Grad de accesare (mil. controlul veterinar şi 48.6 63.44 660.3 159.8 203.1.9 6.92 1.2 1107.2 708.28 generarea de venituri şi acivităţi multiple 3.7 0 0 0 0* rural 3.7 125.7 61.4.9 0 0 0 0* 4.1. Metode agricole de producţie proiectate să protejeze mediul înconjurător şi să menţină peisajul 38. Euro) (mil.1.5 84.3 27.3 480. Euro) (%) Bulgaria* Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Polonia România* Slovacia 332.0 0 0 0 0* fitosanitar al calităţii produselor 2.5.3 46.5 31.9 6.1 66.5 106.2. Asistenţă tehnică 7.7 73. Îmbunătăţirea pregătirii 20.1 17.

România.5 15.2006 Impactul aplicării Programului SAPARD în România este concretizat într-o serie de indicatori tehnico-economici care caracterizează nivelul de dezvoltare a mediului rural. promovând exploataţii agricole viabile şi intreprinderi negricole cu o puternică participare a investitorilor din ţară şi din străinătate. în România există diferenţe mari între nivelele de dezvoltare a mediului rural comparativ cu mediul urban. Atenuarea decalajelor din mediul rural si in special a celor agricole se poate realiza actionand simultan in doua directii principale: .6 2810. crearea de reţele de apă potabilă pentru 320 de comune ( realizarea a 2700 km de reţea de apă potabilă ).3.adaptarea. ceea ce contribuie la creşterea cu 10 % a numărului de unităţi procesatoare de produse agricole competitive şi la crearea a 19 mii de noi locuri de muncă . Aceste decalaje se manifestă atât la nivel global ( pe total dezvoltare economică ).diversificarea şi reorientarea activităţilor din mediul rural în vederea creşterii veniturilor locuitorilor acestora prin crearea de 21 de mii de noi locuri de muncă şi prin menţinerea şi încurajarea activităţilor care să asigure tradiţia şi diversitatea în mediul rural.2 57. se poate spune că programele de preaderare promovate de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea agriculturii şi mediului rural au contribuit la creşterea competitivităţii produselor agroalimentare pe piaţă şi la creşterea nivelului de trai al locuitorilor din mediul rural.03.5 53.crearea sau modernizarea a 490 de abatoare de prelucrare a cărnii şi a 480 de unităţi de prelucrare a laptelui la standardele comunitare.000 de exploataţii agricole (din care 600 în zona montană). modernizarea şi dezvoltarea economiei rurale într-o viziune coerentă integrată.utilizarea durabilă a factorilor de producţie din exploataţiile agricole prin realizarea de investiţii în 11. Căi şi mijloace de atenuare a decalajelor agricole Aşa cum s-a mai arătat în prezenta lucrare. realizarea de reţele de canalizare pentru 130 comune ( 1300 km de reţea de canalizare). .0 Sursa : date furnizate de Ministerul Integrării Europene Raportul Comisiei Europene privind implementarea Programului SAPARD2004 Date înregistrate la 31. 5.Slovenia Total 26. ci trebuie să aloce fonduri complementare din bugetul naţional.3 1490. . pentru a recupera decalajele faţă de ţările membre ale UE. precum şi dintre regiunile de dezvoltare. atragerea a 2400 de tineri în mediul rural şi creşterea veniturilor fermierilor care investesc prin Programul SAPARD. În concluzie. . nu trebuie să se limiteze doar la utilizarea banilor europeni. cât şi la nivel de ramură (exemplul ramura agricolă).crearea de condiţii de viaţă mai bună pentru populaţia din mediul rural prin reabilitarea drumurilor comunale pentru 450 de comune (1800 de km de drumuri ). Însă. . în prezent . dintre care cei mai importanţi sunt următorii : .

si optimizarea conditiilor de parteneriat pentru dezvoltarea activitatilor mestesugaresti. b) Dezvoltarea de mici intreprinderi si activitati economice la nivel local. Adaptarea. reprezintă o opţiune demnă de luat în calcul. impactul lor asupra populaţiei din zona respectivă. Italia. în primul rând. • extinderea si modernizarea infrastructurii de comunicatii. • înfiintarea de agentii intermediare pentru ocuparea forţei de muncă. • derularea de programe de instruire pentru crearea de locuri de muncă. se realizează într-un timp mult mai indelungat. prin practicarea următoarelor măsuri : • investitii in dezvoltarea. prin conservarea şi menţinerea tradiţiilor societăţii rurale. financiare) pentru infiintarea de intreprinderi locale pentru producerea de produse specifice/traditionale (industrializare. modernizarea. Rezultatele şi impactul aşteptate de la fiecare măsură menită să contribuie la construirea capacităţii de a dezvolta spaţiul rural românesc sunt prezentate în Anexa 2. • extinderea centrelor de consultata pentru intreprinderile mici si mijlocii si furnizori de servicii. Priorităţile care trebuie avute în vedere pentru dezvoltarea economiei rurale sunt: a) Construirea capacităţii comunitare de a dezvolta activităţi în mediul rural si a avea acces la resurse pentru care sunt necesare următoarele acţiuni: • realizarea unor structuri de coordonare pentru dezvoltarea rurală. • formularea unui program al intreprinderii rurale care să asigure ajutor pentru proiecte care promovează adaptarea. reducerea sau corectarea efectelor negative ale procesului de adaptare a zonelor rurale. este foarte importantă evaluarea acestor decalaje şi a timpului de când acestea durează. echilibrată a eforturilor investitionale. de asemenea. • sporirea finanţării pentru programele socio-economice. • înfiinţarea de grupuri de lucru locale pentru formularea strategiilor socioeconomice .promovarea unor programe de dezvoltare rurală care să asigure aplicarea unor criterii de selecţie în acord cu strategia naţionala de dezvoltare durabilă a spaţiului rural şi compatibile cu cele ale ţărilor membre ale UE. scoli sau case de cultura. De remarcat că şi unele din statele membre (Marea Britanie.) s-au confruntat cu o serie de crize la nivel regional. modernizarea şi dezvoltarea zonelor rurale. imbunatatirea infrastructurii rutiere. Pentru realizarea unor acţiuni coerente este necesară. iar ieşirea din aceste situaţii a fost posibilă numai printr-o politică de dezvoltare coerentă şi printr-o orientare corectă.. a cauzelor şi conjuncturilor care le-au generat. o analiză socio-economică aprofundată a resurselor existente. • instruirea persoanelor locale. prin promovarea dezvoltării intreprinderilor rurale neagricole şi o puternică participare a tuturor agenţilor economici şi instituţiilor interesate în acest proces complex. De asemenea. etc. Spania. . Franţa. produse forestiere si nelemnoase) . • plasarea unui reprezentant al IMM-urilor la nivel de consiliu local . Aceasta implică. deşi efectele unor astfel de măsuri încep sa fie vizibile după o perioadă relativ scurtă de timp. De remarcat este faptul că. indentificarea decalajelor. • crearea de facilitati (juridice. modernizarea şi dezvoltarea economiei rurale într-o viziune coerentă integrată. • iniţierea de programe de instruire pentru personalul administraţiilor locale . • înfiintarea centrelor de informare în principalele domenii de interes în fiecare municipalitate pe lânga primarii.

iar ISPA pentru căi de comunicaţie la nivel naţional şi pentru acţiuni de protecţie a mediului. • sprijinirea activitatilor culturale si a programelor traditionale si coordonarea lor la nivel regional.se cu finanţare în cadrul Programului Phare). amplasarea obiectivelor de investiţii în zone cu potenţial ridicat etc. dar şi cu strategiile regionale de dezvoltare economico-socială. în special. Dezvoltarea prin programe de investitii constituie una din cele mai importante acţiuni. în masura în care participă cu proiecte în cadrul său. • imbunatatirea participarii comunitatilor locale la dezvoltarea turismului. necesitatea absorbirii fondurilor a primat în faţa necesităţii de amplasare judiciaoasă şi echilibrată a investiţiilor. asigurarea resurselor materiale etc. modernizările realizate pentru unităţile de procesare amplasate în oraşe vizează materia primă produsă în zona rurală adiacentă. Din păcate. de o serie de programe cu sprijin comunitar nerambursabil cum sunt: Phare. nu acelaşi lucru se poate spune şi de Programul SAPARD. Aceste criterii ar putea avea la bază existenţa investiţiilor realizate prin programele de dezvoltare rurală.Rezultatele şi impactul aşteptate de la fiecare măsură menită să contribuie la construirea capacităţii de a dezvolta spaţiul rural românesc sunt prezentate în Anexa 3. În perioada ramasă până la fianlizarea Programului SAPARD. De exemplu. c) Imbunatatirea imaginii locale si crearea de noi identitati ale regiunilor favorabile dezvoltarii intreprinderilor turistice si serviciilor prin adoptarea următoarelor măsuri: • crearea la nivel local a unui centru cultural care sa promoveze produsele traditionale . este necesară aplicarea unor criterii de selecţie coerenţi şi fără posibilitatea de a fi interpretaţi diferit. este elaborarea şi aplicarea unor criterii de selecţie în acord cu strategia naţională de dezvoltare rurală. Programul SAPARD are ca arie de aplicabilitate spaţiul rural sau în cazul măsurii de procesare şi marketing al produselor agricole şi piscicole. Acest fapt poate conduce la o situaţie mai puţin plăcută. promovarea cu precadere a grupurilor de producători. Programul vizează şi populaţia rurală. dar şi în zonele transfrontaliere. Pentru evitarea acestor situaţii şi pentru evitarea efectuării unui efort investiţional inutil. forestier). • conservarea culturii locale si a traditiilor. Important în aplicarea acestor programe de investiţii. • finantarea unui studiu de marketing turistic. iar sursa de materie primă nu asigură functionarea decât a unui singur obiectiv. • asigurarea de facilitati pentru dezvoltarea turismului rural (turism ecologic. când într-o localitate rurală sunt amplasate două obiective de acelaşi fel. promovarea femeiilor tinere pentru activităţi neagricole. ISPA si SAPARD. iar România a beneficiat şi beneficiază în prezent. sunt o serie de criterii de selecţie care ar permite intinerirea sefilor de exploataţii agricole. în cadrul Programului SAPARD. Aplicarea unor criterii de selecţie ar fi necesară şi pentru programele de coeziune economică şi dezvoltare regională (în prezent acestea desfăşurându. Această situaţie se poate crea în vecinătatea a două judeţe sau regiuni. • imbunatatirea calitatii serviciilor turistice . Rezultatele şi impactul aşteptate de la fiecare măsură menită să contribuie la construirea capacităţii de a dezvolta spaţiul rural românesc sunt prezentate în Anexa 4. Daca Phare este orientat. gradul de ocupare a populaţiei rurale. . prin măsura de îmbunătăţire a formării profesionale. până în prezent. ar fi oportună aplicarea acestor criterii de selecţie. pentru asistenţă tehnică şi construcţie instituţională.

Franţa. prin înfiinţarea unor pieţe comune şi apropierea progresivă a politicilor economice ale ţărilor membre. o expansiune continuă şi echilibrată. o sporire accelerată a standardului de viaţă şi relaţii mai strânse cu ţările membre. o creştere a stabilităţii. Germania. Comunitatea Europeană avea obiectiv ca.1. şase state au semnat tratatele prin care s-au constituit Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Belgia. Europa Occidentală a pus bazele unei noi politici economice. iniţial în scopul soluţionării gravei crize determinate de război şi ulterior pentru realizarea unor obiective comune menite sa asigure integrarea de la nivel superior a ţărilor care solicitau crearea unui organism comun. socială şi politică prin . să promoveze în Comunitate o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice. ministril francez al afacerilor externe. a propus constituirea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelurilor Elului. La 9 mai 1949. La 25 martie 1957. Robert Schuman. Olanda şi Luxemburg). Italia. Tratatul prin care s-a constituit CEE–6 este cel mai important şi cel mai vast din punct de vedere al realizării procesului de integrare economică. la Roma. Conform Tratatului de la Roma. prin care urma să se plaseze ansamblul producţiei franco – germane de cărbune şi oţel sub înalta autoritate comună organizaţie deschisă şi altor ţări europene.CAPITOLUL VI POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ 6. Conceptul şi obiectivele Politicii Agricole Comune După al doilea război mundial.

În urma cererilor de adeziune a 10 state din Europa Centrală şi de Est s-au încheiat “Acorduri europene” cu aceste ţări. având la bază. de execuţie şi administrative.6 milioane locuitori şi o suprafaţă totală de 3. s-a accelerat în urma Conferinţei interguvernamentale de la 1 iunie 1985. Ulterior. Cele 15 state membre ale Uniunii Europene aveau la 1 ianuarie 2001 o populaţie de 337. factorii instituţionali. semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993. Danemarca şi Irlanda. care în mod direct sau indirect influenţeză condiţiile de realizare şi valorificare a producţiei agricole. Tratatul de la Roma a fost supus de două ori până în prezent unor modificări semnificative care au consolidat conceptul de integrare europeană. cu scopul îmbunătăţirii producţiei şi a nivelului de trai a producătorilor agricoli … sau politica agrícolă reprezintă ansamblul intervenţiilor de stat în influenţarea factorilor cererii şi ofertei de produse agricole şi alimentare”. în istoria de peste 60 de ani a practicării unor variate modele de politică agrícolă. care cuprinde un ansamblu de decizii privind obiectivele fundamentale în domeniul agriculturii. ulterior şi cu Ciprul. După Cecilia Alexandri. au devenit membre ale CEE şi alte state: Marea Britanie. sistemul de alianţe etc. mecanismele şi instrumentele prin care guvernele intervin în scopul reglementării relaţiilor cerere-ofertă pe piaţa produselor agroalimentare. Prin intermediul Actului Unic european (1986) s-au actualizat unele prevederi privind extinderea procedurii votului majoritar şi al dreptului de veto s-au adoptat conceptele de “coeziune economică şi socială”. Reformele aplicate politicilor agricole au accentuat orientarea agriculturii către piaţă. Comunitatea Europeană pentru Cărbune şi Oţel şi EURATOM) s-au reunit sub denumirea de Uniunea Europeană. Conceptual de politică agricolă este abordat diferit în timp şi spaţiu. pentru influenţarea factorilor cererii şi ofertei de produse agricole”. concepţia intervensionistă a puterilor publice de control al producţiei şi susţinerea veniturilor agricultorilor prin mecanisme şi instrumente stabilite de lege pentru influenţarea raporturilor cerere – ofertă şi restabilirea echilibrelor pieţei. la 1 ianuarie 1973 (CEE-9). acţiunile. a fost vorba de intervenţii ale statelor sau puterilor publice în favoarea agricultorilor. au fost definite noi direcţii ale integrării comunitare. cercetător în cadrul Institutului de Economie Agrară al Academiei Române “politicile agricole reprezintă ansamblul intervenţiilor puterii publice. Prin Tratatul Uniunii Europene. Austria Finlanda şi Suecia la 1 ianuarie 1995 (UE-15).191. Tratatul de la Maastricht a avut ca stop şi consolidarea Pieţei Unice. nivelul de dezvoltare tehnică şi organizarea agricolă. Grecia la 1 ianuarie 1981 (CEE-10). Conform deciziei luate de Consiliul de la Eassen ( 9 decembrie 1994) Uniunea Europeană se va extinde spre Estul Europei. “politica agrícolă reprezintă ansamblul măsurilor juridice. Politica agricolă este o politică sectorială. direcţionate spre exploataţiile agricile şi agenţii din sfera agribusiness-ului. . După profesorul Maria Vincze. Portugalia şi Spania la 1 ianuarie 1986 (CEE-12). fostele comunităţi europene (CEE. Ca urmare a Tratatului de la Maastricht.1 mii km pătraţi.intermediul unui organism comun. Politica agrícolă este o componentă a politicii economice generale. într-o lungă perioadă de timp. În toate cazurile. a cărei edificare a început după încheierea Tratatului de la Roma. conjunctura internaţională. iar procesul de integrare va lua dimensiuni continentale. însărcinată cu revizuirea Tratatului de la Roma şi care a publicat “Carta Albă” asupra formării Pieţei interne şi a stabilit un orar pentru realizarea acesteia până la 31 decembrie 1992. şi adesea sunt controversate instrumentele şi mecanismele de aplicare în funcţie de sistemele politice şi nivelul de dezvoltare economică şi socială.

în care stop s-a acţionat fie asupra ofertei. Comunitatea Europeană a avut ca scop principal stabilirea unor măsuri care să asigure .reducerea costurilor finanţării agriculturii prin reducerea şi eliminarea subvenţiilor pentru producţie. . stabilizarea pieţei interne.reducerea producţiei agricole în ţările cu excedente pentru a nu crea dezechilibre ale pieţelor şi a creşte costurile bugetare. în toate ţările.modificând instrumentele de aplicare şi promovând dezangajarea progresivă a puterilor publice în formarea preţurilor şi garantarea veniturilor agricultorilor. în ţările dezvoltate. . dar şi unele obiective specifice ţărilor în tranziţie la economia de piţă şi ţărilor în curs de de zvoltare. dezvoltarea producţiei agricole ecologice. . care poate avea loc prin stabilizarea preţurilor la producător şi prin reducerea adaosului comercial pentru asigurarea unor preţuri acesibile consumatorilor finali.asigurarea autosatisfacţiei alimentare şi creşterea gradului de asigurare a securităţii alimentare. Politicile agricole trebuie să fie flexibile şi selective.stabilizarea raporturilor cerere –ofertă.obţinerea de venituri pentru buget. orientare unor importante cantităţi de produse către ţările dezvoltate. îmbunătăţirea calităţii produselor agroalimentare. în timp şi spaţiu. Aceste politici au avut un rol determinant în creşterea eficienţei de ansamblu a sectorului agroalimentar. iar mecanismele de aplicare să fie corectate din mers. politicile agricole urmăresc. fie a cererii sau în perioade de crize asupra ambelor. prin dezvoltarea agriculturii multifuncţionale şi a dezvoltării rurale integrate.obţinerea şi economisirea valutei necesare pentru stabilirea balanţei de plăţi. în condiţiile penuriei de alimente şi a sărăciei rurale ce trebuiau eradicate în Europa Occidentală. prin stabilizarea preţurilor produselor agroalimentare.creşterea producţiei agricole. de instrumentele de aplicare. Obiectivele politicilor agricole se află în strânsă dependenţă cu politicile rurale şi sociale. o lungă perioadă de timp. de sistemele de finanţare şi de resursele agricole disponibile. Respectarea reglementărilor internaţionale şi regionale la care diferite ţări au aderat este obligatorie pentru a obţine sprijinul necesar ajustărilor structurale din agricultură şi a deveni competitive pe pieţele interne şi externe în condiţiile globalizării economice. Obiectivele politicilor agricole şi efectele lor economice depind de regimul politic din ţara respectivă. uneori şi în cazul produselor pentru care o ţară nu are avantaje comparative. Politica agricolă Comunitară a fost elaborată în anii 1950 şi 1960.creşteriea rolului şi a contribuţiei sectorului agricol în procesul general de dezvoltare economică durabilă. Obiectivele politicilor agricole şi de dezvoltare rurală pot fi: . . . mai ales în cazul producerii de excedente în ţările dezvoltate. .creşterea şi stabilizarea veniturilor agricultorilor. cu politicile de formare a filierelor agroalimentare. . cu politicile de export etc. În esenţă. . caracteristice tuturor ţărilor sau celor care urmăresc să influenţeze dexvoltarea econimică şi socială a sectorului agricol.conservarea resurselor naturale în cadrul noilor orientări privind dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a spaţiului rural. cu politicile de mediu. Există obiective generale ale politicii agricole. . Politicile agricole au urmărit realizarea obiectivelor generale ale guvernelor şi au cunoscut orientări diferite de la ţară la ţară şi în perioade de timp diferite. prin aplicarea unui sistem stimulativ de impozite sau prin aplicarea taxelor de export / import.

corespunzătoare nevoilor comune asemănătoare. şi unde agricultura fusese afectată astfel încât rezervele de hrană nu puteau fi garantate.contextul internaţional existent după război. precum şi situaţia creată de divizarea europei. în acea perioadă a garantat venituri echitabile şi regulate agricultorilor. .necesitatea unor politici agricole care să elimine disparităţile naţionale şi să asigure realizarea unor scopuri comune. . iar aplicarea a avut loc ulterior la 30 iunie 1960. în urma semnării Acordului de la Bruxelles. Politica Agricolă Comună s-a creat şi s-a definit pe baza articolului 39 al Tratatului de la Roma. principii. dar şi pentru a asigura UE un sector agricol viabil. iar în condiţiile factorilor naturali greu controlabili. PAC îşi are rădăcinile în Europa de Vest a anilor 50. PAC oferea subvenţii şi preţuri garantate fermierilor. .importanţa economică a agriculturii în procesul general de dezvoltare. produse sau grupe de produse supuse intervenţiei. care impunea măsuri severe de reducere a importului de alimente din ambele zone.asigurarea securităţii alimentare. .reechilibrarea balanţei de plăţi. . Se asigură ajutor financiar pentru restructurarea fermelor. obligativitatea respectării principiilor GATT privind protecţionismul ar fi dezavantajat agricultura statelor membre în comerţul internaţional sau acestea erau în situaţia de-a încălca o regulă esenţială a GATT. unde societatea fusese profund marcată de ani de război. s-a impus o politică comună şi un alt mod de gestionare a resurselor prin organizarea comună a pieţei. Această măsură a contribuit la stabilizarea pieţei. oferindu-le stimulente pentru producţie. era necesară din următoarele considerente principale: . prin aplicarea unei politici comune. PAC a fost creată în perioada în care Europa Occidentală era deficitară pentru cea mai mare parte din produsele alimentare şi a rămas cea mai importantă politică a UE până la jumătatea anilor 1990 când a început reformarea sa radicală. preţurile. mecanisme de funcţionare. Comisia Europeană a prezent propuneri de creare a PAC. importurile şi exporturile. circa 20%din populaţia ocupată a ţărilor membre era cuprinsă în sectorul agricol în special în exploataţii foarte mici. iar aplicarea efectivă a început în 1962. contribuţia sectorului la formarea PIB era de numai 10%. În anul 1958. PAC iniţială a pus accentul pe încurajarea productivităţii sporite în lanţul alimentar. PAC era un element central în cadrul sistemului instituţional al Comisiei Europene şi a fost premergătoare Pieţei Unice. şi a permis creşterea producţiei agricole. care crea riscul dependenţei excesive a Europei faţă de importul de produse agricole din SUA. de exemplu prin sprijinirea investiţiilor în ferme. astfel încât consumatorii să aibă o aprovizionare stabilă cu alimente la preţuri convenabile. pentru a se adapta climatului economic şi social al acelor timpuri. Includerea agriculturii în procesul de integrare europeană.agricultorilor un anumit nivel al preţurilor. Ca urmare a eficienţei scăzute a agriculturii şi a penuriei alimentare. reglementările unice comunitare privind producţia. . pentru a asigura dezvoltarea fermelor atât ca dimensiune cât şi din punctul de vedere al capacităţilor manageriale şi tehnologice. iar venitul mediu al unui agricultor reprezenta sub 40% din venitul mediu pe economie. Acest acord a stabilit elementele-cadru ale PAC: obiective. Politica Agricolă Comună era considerată una dintre cele mai importante politici ale Comunităţii Europene şi absorbea cea mai mare parte din bugetul comunitar.eradicarea sărăciei lumii rurale. Principiile sale directoare au fost stabilite la Conferinţa agricolă de la Stressa (iulie 1958).

Această serie de reforme a promovat un viitor mai limpede pentru PAC. din care o parte au fost exportate (cu ajutorul subvenţiilor). totodată. Fermierii nu mai sunt plătiţi doar pentru a produce hrană. În anii 90 s-au făcut multe schimbări importante în PAC. În acelaşi timp. Belgia şi Olanda aveau o producţie zootehnică şi sectoare de transformare dezvoltate şi beneficiau de traficul din portul Rotterdam. bucurându-se. Structurile de exploatare dominate de micile gospodării familiale şi eterogenitatea acestor structuri în ţările membre nu puteau să garanteze securitatea alimentară a populaţiei şi ar fi creat dificultăţi foarte mari procesului de integrare europeană. au distorsionat anumite pieţe mondiale. nu au servit întotdeauna cel mai bine interesele fermierilor şi au devenit nepopulare în ochii consumatorilor şi contribuabililor. dând. Aceste măsuri au însemnat cheltuieli bugetare mari. Ea ţine pe deplin seama de preocupările consumatorilor şi contribuabililor. de dorita stabilitate a venitului. făcând mai evidentă valoarea ei pentru întreaga societate. marea majoritate a ajutoarelor destinate fermierilor vor fi plătite indiferent de ce anume sau cât anume produc aceştia. ar fi dus la declinul accentuat al acestui sector din ţările cu performanţe scăzute şi cu un mare număr de agricultori. totodată. Această deplasare a accentului a cuprins un element major nou – o politică de dezvoltare rurală care încuraja multe iniţiative rurale. cheltuielile legate de PAC nu vor scăpa de sub control. În plus. În trecut. dar existau mari decalaje între acestea şi între sistemele de producţie. cu atât primeau mai multe subvenţii. fermierii trebuiau să privească mai atent către piaţă şi să răspundă priorităţilor în schimbare ale publicului. iar Germania era deficitară în produse alimentare.Deşi PAC şi-a atins cu foarte mare succes obiectivul de a asigura treptat securitatea alimentară a UE. iar altele a trebuit să fie stocate sau distruse în interiorul UE. În timp ce beneficiau de subvenţii directe. pe fermieri săşi diversifice producţia. principalii artizani aii construcţiei europene şi ai creării PAC aveau interese agricole complementare: Franţa avea excedente de cereale. libertatea de a produce ceea ce se cere pe piaţă. Agricultura a fost considerată de statele membre un sector strategic datorită rolului său esenţial în asigurarea securităţii alimentare. Ţările membre ale Comunităţii Economice Europene aveau avantajul complementarităţii agriculturii. cu cât fermierii produceau mai mult. În cadrul noului sistem de susţinere financiară. Ei vor fi liberi să producă ceea ce este mai profitabil pentru ei. în general. În anul 2003 s-a căzut de acord asupra unei reforme fundamentale suplimentare. Franţa şi Germania. dar legătura cu producţia a fost întreruptă. Întreruperea legăturii dintre subvenţii şi producţie (denumită de obicei „decuplare susţinerii financiare de producţie”) îi va face pe fermierii din UE mai competitivi şi mai orientaţi către piaţă. Fermierii care nu vor face acest lucru se vor expune unor reduceri ale plăţilor directe de care beneficiază (o condiţie cunoscută sub numele de „eco-condiţionalitate”). Limitarea producţiei a contribuit la reducerea surplusurilor şi s-a pus un nou accent pe agricultura care respectă mediul. Excluderea agriculturii din procesul de constituire a pieţei comune şi lăsarea acesteia în regim de concurenţă liberă. în condiţiile deschiderii pieţelor în interiorul UE. ajutându-i. . fermierii vor continua să primească plăţi directe cu scopul de a menţine stabilitatea venitului. să-şi îmbunătăţească marketingul produselor şi. Cererea este astăzi principala forţă motrice a PAC. fermierii vor trebui să respecte standarde legate de mediu. în acelaşi timp fermierilor din UE. siguranţa alimentelor şi protecţia animalelor. să-şi restructureze activitatea. societatea a devenit tot mai preocupată de durabilitatea agriculturii în contextul protecţiei mediului. în anii 80 UE a ajuns să se confrunte aproape permanent cu surplusuri la majoritatea produselor agricole. În viitor. Italia avea avantaje comparative în ce priveşte produsele mediteraneene. S-a instituit un plafon bugetar pentru a linişti contribuabilii în privinţa faptului că.

Obiectivele iniţiale ale PAC trebuia să asigure securitatea alimentară şi eliminarea decalajelor dintre agricultura ţărilor membre. . în anul 1958. . . .asigurarea ofertei la preţuri rezonabile pentru consumatori. acordurile şi angajamentele internaţionale privind comerţul cu produse agricole. Articolul 39 al Tratatului de la Roma (1957) defineşte obiectivele PAC ca fiind următoarele: . asigurarea unui venit echitabil agricultorilor. prin care să se asigure stabilizarea pieţelor interne. Aceste obiective au fost puse în aplicare treptat între 1958-1968.politica comercială. a unor standarde corespunzătoare de viaţă pentru comunitatea agricolă. . care a avut loc la Stressa. Instrumentele principale de susţinere a agriculturii şi de implementare a PAC sunt: . Stabilizarea pieţelor urma să se realizeze prin sistemul Organizaţiilor Comune ale pieţei principalelor produse agricole. respectiv.garantarea securităţii aprovizionării populaţiei. precum şi garantarea unor preţuri rezonabile consumatorilor comunitari. în comerţul cu produse agricole se manifestă preferinţa pentru mărfurile din interiorul CE. .asigurarea. Politica Agricolă Comunitară avea şi anumite scopuri sociale privind nivelul de viaţă echitabil pentru populaţia agricolă. Obiectivele iniţiale ale PAC aveau în vedere creşterea productivităţii agricole pe calea modernizării tehnice şi manageriale pentru creşterea veniturilor agricultorilor şi stabilizarea pieţelor. Politica Agricolă Comunitară se realizează cu ajutorul unor instrumente (pârghii economice şi financiare) şi pe baza folosirii unor mecanisme flexibile.stabilizarea pieţelor agricole. . . mai ales a forţei de muncă.creşterea productivităţii agricole prin promovarea progresului tehnic şi asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole.„solidaritatea financiară”. pe baza unor mecanisme de preţuri şi intervenţii specifice. importurile se taxează. Garantarea securităţii aprovizionărilor consumatorilor finali era un obiectiv politic şi strategic.politica structurală şi regională. pe măsură ce produsele agricole au fost supuse reglementărilor pieţei comune. Creşterea productivităţii agricole era necesară pentru asigurarea securităţii alimentare şi se putea realiza prin modernizarea agriculturii şi pe această cale eliminarea caracterului de agricultură familială tradiţională. în acest mod. Principiile aplicării şi funcţionării PAC au fost adoptate la Conferinţa miniştrilor agriculturii ai statelor membre ale Comunităţii europene. . PAC se bazează pe următoarele trei principii fundamentale: .intervenţii prin preţurile agricole. . . iar cumpărătorii acestor produse plătesc mai mult decât pentru cele comunitare. ca şi printr-un regim protecţionist de schimburi cu terţe ţări. cât şi utilizarea optimă a factorilor. realizată prin intermediul fondurilor structurale şi de coeziune.„preferinţa comunitară” în aprovizionarea statelor membre cu produse agricole. şi pe aceste baze asigurarea securităţii alimentare a populaţiei. în special prin creşterea câştigurilor individuale obţinute de persoanele care lucrează în agricultură.finanţarea bugetară prin intermediul FEOGA. .susţinerea veniturilor agricultorilor prin mecanismul de subvenţionare complexă.impozite şi taxe. prin armonizarea avantajelor comparative.„unicitatea pieţei şi a preţurilor” (o singură piaţă în care produsele circulă liber). statele membre participă la constituirea resurselor şi beneficiază de finanţarea legată de PAC.

chiar dacă aceste produse erau excedentare şi contribuiau la acumularea stocurilor comunitare de intervenţie pe piaţă şi care ulterior trebuia exporta. ce trebuia exportate subvenţionat. Piaţa unică a devenit o piaţă integrată a bunurilor. în ciuda sporirii exporturilor şi a constituirii stocurilor strategice. astfel: . Dezechilibrele pieţei s-au agravat pe măsura creşterii excedentelor.preţurile interne aliniate preţurilor de intervenţie ridicate au permis creşterea fără precedenta productivităţii agricole. fără legătură cu cererea finală şi s-au acumulat stocuri imense. . .A doua etapă.a crescut producţia agricolă. . . Treptat.În prima etapă.au crescut costurile bugetare în favoarea celor mai productive exploataţii. care. stabilită prin Tratatul de la Roma la 12 ani (1958-1970) a intrat în vigoare PAC şi a acţionat mecanismul de preţuri şi de formare a pieţei unice. . Esenţa PAC în faza iniţială a constituit-o sistemul de garantare a preţurilor de producţie (cu ridicata) prin care s-a asigurat un „preţ minim garantat” pentru produsele agricole. a fost reformată şi adaptată cerinţelor interne şi externe.Politica Agricolă comunitară a trecut prin mai multe etape în procesul de implementare şi consolidare. Aceasta a fost o perioadă de tranziţie.Etapa de reformă radicală a PAC. apelându-se la subvenţii pentru export. se caracteriza prin consolidarea PAC.nemulţumirile agricultorilor privind subvenţionarea preţurilor erau însoţite de creşterea nemulţumirea consumatorilor şi a contribuabililor. apariţia excedentelor agricole şi luarea primelor măsuri de reducere a producţiei. un ansamblu dinamic purtător al modernizării.complexitatea şi rigiditatea mecanismelor de subvenţionare a agriculturii au accentuat creşterea excedentelor agricole nevandabile şi creşterea costurilor bugetare. În această etapă măsurile de dezvoltare economică se bazau pe mecanisme de integrare tolerabile. . astfel la începutul deceniului 90. Politica Agricolă Comună a contribuit în primele etape la realizarea următoarelor fenomene economice şi sociale: . din 1992. . serviciilor. de armonizare a intereselor naţionale cu cele comunitare şi au avut loc numeroase controverse şi negocieri dure. Primele măsuri de reformă au fost prevăzute în „Memorandumul Mansholt” (1968). creşterea cheltuielilor bugetare. Politica Agricolă Comună a permis integrarea armonioasă a agriculturii în Piaţa Unică.ca urmare a mecanismelor practicate avea loc un proces de alocare ineficientă a resurselor bugetare.dezechilibrele cerere-ofertă s-au accentuat în timp şi datorită modificării gusturilor şi preferinţelor consumatorilor. şi întreprinderea unor măsuri mai susţinute de reformă. astfel au apărut următoarele aspecte: . 1970-1983. vizând prăbuşirea veniturilor agricultorilor. . care propunea un plan pe termen lung de creare a unor exploataţii moderne.Noile măsuri de reformă a PAC. reducerea riscurilor şi eliminarea concurenţei între ţările membre.Etapa anilor 1983-1992 s-a caracterizat prin puternice dezechilibre ale pieţelor agricole. capitalului şi a forţei de muncă. . datorită nevoilor de consum alimentar în creştere. cunoscută sub denumirea de reforma Mac Sharry. rămâneau nevândute. . PAC nu mai constituia un sprijin indispensabil dat agricultorilor. care a devenit o piaţă regională în expansiune.stabilizarea preţurilor. în urma elaborării „Agenda 2000”. creat pe considerente economice. .

Obiectivele reformei PAC. miniştrii agriculturii au stabilit unele măsuri de limitare a producţiei.reducerea exporturilor subvenţionate şi a subvenţiilor la export.decuplarea politicii de preţuri de politica veniturilor.concentrarea şi direcţionarea ajutorului comunitar pentru susţinerea veniturilor acelor fermieri care au cea mai mare nevoie de acesta. din 1992. a Fondului European de Dezvoltare Regională. cât şi pe pieţele de export. În anul 1979 s-a introdus o taxă de co-responsabilitatela producţia de lapte.În anul 1980. primele măsuri fiind luate încă din 1992. sunt următoarele: .Începând din 1988. .reducerea costurilor bugetare.măsuri de gestionare a terenurilor retrase din cultură. Consiliul de Miniştrii a adoptat doar trei directive sociostructurale din acest plan. Măsurile esenţiale de reformă. Programele de dezvoltare rurală.încurajarea sistemelor extensive de cultură a plantelor.încurajarea agricultorilor să nu-şi abandoneze terenurile şi să nu părăsească satele. . au constituit precursorii reformei Politicii Agricole Comune propusă de Comisia Europeană în primăvara anului 1991 şi decisă în anul 1992. în scopul corelării cu preţurile negociate şi diminuarea excedentelor şi controlul ofertei agricole. . din 1992. preferinţa comunitară şi solidaritatea financiară). prin reducerea preţurilor de intervenţie şi scoaterea din cultură a unor terenuri arabile. . în această perioadă. cum ar fi : . Uniunea Europeană a mobilizat resursele FEOGA. . printr-un sistem de plăţi compensatorii.menţinerea politicii Uniunii Europene în rândurile producătorilor şi exportatorilor de produse agricole. bazate pe consumuri reduse de produse chimice. a Fondului Social European şi a altor fonduri structurale într-o acţiune nouă: acţiunea concertată în vederea dezvoltării rurale şi regionale. dar au păstrat cele trei principii fundamentale (unicitatea preţurilor. când s-au făcut schimbări în sistemul preţurilor nelimitat garantate. promovate la sfârşitul deceniului 80. fiind considerat prea radical şi voluntar cu privire la reducerea numărului de agricultori şi retragerea din cultură a circa 5 milioane hectare. . . au modificat mecanismele şi instrumentele Politicii Agricole Comune.Primele măsuri de înlăturare a efectelor negative ale PAC s-au luat la sfârşitul anilor 1970. Măsurile de reformă a PAC în perioada 1979-1988 au fost următoarele : . cu scopul transferării asupra producătorilor a unor părţi din cheltuielilor de stocare şi a subvenţiilor necesare exporturilor pe piaţa mondială a excedentelor acumulate. prin creşterea competitivităţii agricultorilor săi atât pe pieţele interne.protejarea mediului şi dezvoltarea potenţialului natural al satelor. Comisia Europeană de la Bruxelles a decis reforma radicală în agricultură sub denumirea de „reforma Mac Sharry”. . pentru a restrânge oferta la nivelul cererii. constau în: . reducerea excedentelor şi a costurilor bugetare. . Dar numai în anul 1988 au fost operate măsuri radicale. Acordurile de la Maastricht.Memorandumul nu a fost acceptat pentru acea perioadă. Abia în 1972.retragerea din cultură a unor suprafeţe. .reducerea producţiei agricole până la nivelul cererii manifestate pe piaţă. Schimbarea mecanismelor de funcţionare a pieţei la unele produse agricole de bază a fost însoţită de o serie de măsuri de acompaniere a politicii agricole comune.reducerea preţurilor interne garantate şi apropierea lor de preţurile internaţionale. . . Elementele centrale ale pachetului de măsuri de reformă sunt reducerea preţurilor garantate.

adaptarea statelor membre la noile exigenţe ale dezvoltării agricole şi rurale. Obiectivul noii reforme este modernizarea politicilor Uniunii Europene şi pregătirea acesteia în vederea liberalizării pieţei şi extinderii spre Est. . Spaţiul rural european este total diferit de cel american din care cauză Politica Agricolă Comună devine interdependentă cu politica de dezvoltare rurală şi urmăresc obiective comune: .practica unor sisteme de producţie diversificate. .promovarea metodelor de producţie sănătoase şi respectoase faţă de mediu în vederea asigurării unor produse de calitate şi la preţuri rezonabile. Acest model va trebui să răspundă următoarelor cerinţe principale: .modernizarea „modelului agricol european”. Şefii de state sau guverne au aprobat. în speranţa că efectele negative ale liberalizării pieţelor vor fi contracarate de dezvoltarea rurală integrată şi că veniturile agricultorilor se vor stabiliza. care să răspundă preocupărilor consumatorilor în ceea ce priveşte securitatea alimentelor şi confortului animalelor. .. pentru a putea face faţă noii competiţii internaţionale. cu respectarea priorităţilor fixate pentru perioada 2000-2006.stabilizarea pieţelor agricole.programe de împădurire. iar forţa de muncă din mediul rural va fi mai bine utilizată. în condiţii de eficienţă. . Noua etapă a reformei PAC a reprezentat o necesitate pentru a menţine sectorul agricol comunitar.formarea unui sector agricol viabil. Astfel. .dezvoltarea rurală complexă.diversificarea activităţilor economice pentru crearea de locuri de muncă alternative şi posibilităţi noi de venit pentru agricultori. . capabil să se impună într-o poziţie de frunte pe piaţa mondială fără a recurge la subvenţii. agricultura va rămâne în continuare „coloana vertebrală” a spaţiului rural. care să contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităţilor rurale ale UE. Prin aceste măsuri Uniunea Europeană adoptă un nou mod de abordare a politicii agricole. Agenda 2000 aduce modificări esenţiale.reducerea disparităţilor economice dintre regiunile UE cu referiri şi la ţările candidate la aderare prin dirijarea fondurilor structurale spre economiile care au cea mai mare nevoie pentru a se relansa. dar va dobândi un caracter multifuncţional.dezvoltarea unui sector agricol care să aducă o contribuţie esenţială la revitalizarea lumii rurale. competitiv.protecţia mediului şi a peisajelor. pe termen lung. Noul model agricol european va fi unul îmbunătăţit şi adaptat noilor realităţi mondiale. inclusiv tradiţionale. pensionarea anticipată a agricultorilor cu vârsta de peste 50 de ani şi încurajarea stabilizării tinerilor în mediul rural. - . Agenda 2000 cuprinde propuneri axate pe trei mari direcţii de acţiune: . într-o perioadă scurtă de timp. În noul context. Abordarea unitară şi în perspectivă a politicii agricole şi de dezvoltare rurală va permite Uniunii Europene să facă faţă noilor sfidări externe şi interne. şi să producă la standardele cele mai înalte. . în martie 1999. a PAC.asigurarea resurselor bugetare necesare. dezvoltarea spaţiului rural şi protecţia mediului sunt abordate interdependent cu dezvoltarea spaţiului agricolă şi sunt incluse în Politica Agricolă Comună. . . dezvoltarea multfuncţională a spaţiului rural şi ameliorarea lui în beneficiul generaţiilor viitoare. fiind strâns legată de dezvoltarea integrată a zonelor rurale. la reuniunea de la Berlin. În aceste condiţii veniturile agricultorilor se vor diversifica. reformele înscrise în Agenda 2000.

Este previzibil ca în perspectivă Politica Agricolă Comună să se transforme în Politica de Dezvoltare Rurală. pentru a realiza convergenţa economică a statelor membre. în scopul realizării coeziunii comunitare. Regulamentul include şi măsuri complementare privind: agromediul. astfel: . pe această cale agricultura contribuind la coeziunea economică şi socială.diminuarea decalajelor dintre diferitele regiuni ale Uniunii Europene. Prin intermediul finanţării realizate se ajută susţinerea poziţiei competitive a Uniuni Europene. Noile măsuri de reformă a PAC au apropiat politica structurală de politica regională. Noua politică structurală completează reforma pieţelor agricole prin acţiuni de promovare a unei agriculturi competitive şi multifuncţionale. . în scopul îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor europeni.promovarea unei politici agricole mai suple şi mai simplu de înţeles. .folosirea surselor de finanţare provenite din Fondurile structurale în vederea aplicării unei politici regionale eficiente. pensionarea timpurie a fermierilor în vârstă şi programele de împădurire. Noul „Regulament pentru Dezvoltare Rurală” aprobat prin pachetul de măsuri al Agendei 2000 cuprinde măsuri de dezvoltare rurală într-o reglementare unitară. Politica regională a fost formulată la nivelul Comunităţii Europene în deceniul 70. inclusiv zone rurale.armonizarea pe plan naţional şi comunitar a instrumentelor de politică structurală şi economică. Prin noile măsuri de reformă. setul de măsuri de reformă propus prin Agenda 2000 creează un cadru nou al politicii structurale. politica rurală devine o componentă importantă a PAC şi se stabilesc legături de interdependenţă între politica regională ţi politica structurală în mediul rural. realizarea unor finanţări pe obiective: o gestiune descentralizată a fondurilor şi măsuri de protecţie a mediului. reconversia economică şi socială a zonelor aflate în dificultate şi ajustarea structurală. Fondurile structurale sunt principalele instrumente financiare utilizate de Uniunea Europeană pentru reducerea decalajelor şi promovarea coeziunii economice şi sociale în Europa. Politica regională prefigurată de Agenda 2000 este îmbunătăţită şi urmăreşte: concentrarea ajutoarelor acordate regiunilor defavorizate. iar în regiunile rămase în urmă agricultura ocupă o pondere ridicată în PIB şi în totalul forţei de muncă ocupate. care se acordă pentru: întărirea coeziunii sale economice şi sociale.promovarea unor politici agricole care să contribuie la creşterea responsabilităţilor faţă de contribuabilii europeni pentru reducerea costurilor susţinerii agriculturii. Fondurile structurale sunt constituite din ajutoare prevăzute în bugetele anuale ale Uniunii Europene. dar abia prin Tratatul de la Maastricht s-a constituit „Fondul de Coeziune” şi s-au detaliat principiile fundamentale. . Politica regională a devenit cadrul larg al aplicării politicii structurale agricole. unde agricultura deţine un loc esenţial. şi urmăreşte asigurarea coeziunii economice şi sociale a statelor membre într-un context nou. care să stabilească clar deciziile ce trebuie luate în comun şi deciziile care rămân în competenţa statelor membre. Reforma PAC din anul 1992 şi. formare profesională şi crearea de locuri de muncă. - . modernizarea politicilor şi sistemelor de educaţie. reducerea diferenţei dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a întârzierilor în dezvoltarea unor zone defavorizate. Între PAC şi politica regională există o interacţiune. deoarece disparităţile regionale sunt în esenţă de natură structurală. şi participând la intervenţiile prin Fondurile structurale. în special. în contextul strategiei globale de dezvoltare regională şi rurală. ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă.

IFOP) şi a Fondului de Coeziune. necesitatea reformării PAC decurge din următoarele aspecte: . FEDER. şi mecanismele prelevărilor variabile au declanşat un conflict comercial de proporţii cu SUA. în timp ce exploataţiile mici şi mijlocii rezistă cu dificultate. astfel.costul bugetar excesiv al PAC. principiul solidarităţii este tot mai frecvent pus în discuţie de către ţările contribuabile care refuză să susţină la nesfârşit agriculturile slab competitive. dar şi limitele externe – mecanismele de reglare a pieţelor susţinute prin sistemul prelevărilor variabile. tot mai greu acceptabilă de către concurenţi. şi între preţurile interne şi cele mondiale. pe de o parte. accentuându-se exodul rural. metodele de producţie intensivă favorizate de susţinerea veniturilor agricultorilor au prejudiciat mediul.exodul rural.diminuarea veniturilor agricultorilor după 1973. Mecanismele de intervenţie au acţionat în favoarea marilor exploataţii. . . Pot fi menţionate limitele interne – funcţionarea sectorială a organizaţiilor comune de piaţă. s-a înregistrat o ameliorare nesemnificativă a veniturilor agricole pe exploataţie pe fondul accentuării decalajelor şi în condiţiile în care cheltuielile de garantare au crescut de nouă ori în monedă curentă. prin concentrarea producţiei în lipsa unei politici structurale eficace. 6. De asemenea. chiar de la început. datorat supraproducţiei. protecţia mediului a devenit între timp una din cele mai importante preocupări ale Europei.accentuarea decalajelor. PAC a prezentat. provocând ceea ce se numeşte o „ruptură etică” între natură şi agricultură.În afara celor patru Fonduri structurale ( FSE. prin sistemul preţurilor garantate. pe fondul accentuării disparităţilor. ineficace în raport cu cel mai important obiectiv. subestimarea capacităţii de dezvoltare a agriculturii. finanţarea politicii structurale şi regionale se realizează şi prin Banca Europeană de Investiţii (BERD). . susţinerea automată şi proporţională la preţuri comune a cantităţilor produse. ori. creată în 1958. astfel 20% din exploataţii deţin 80% din terenurile agricole şi beneficiază de 80% din FEOGA. o serie de limite generatoare de dificultăţi şi conflicte. În concluzie. FEOGA. pe de altă parte. în special în zonele defavorizate. în mare parte. Limitele PAC şi necesitatea reformei Rezultat al unui dublu compromis politic (intern între Franţa şi Germania şi extern faţă de SUA cărora UE le-a făcut concesii) şi adaptată situaţiei agriculturii anilor ´60.excedentele la care a contribuit PAC. saturarea pieţei interne la o serie de produse ridica deja spinoasa problemă a excedentelor care s-a agravat pe fondul creşterii producţiei şi a instabilităţii pieţei mondiale. Pe plan extern. Nu în ultimul rând. În perioada 1973-1993. . în sectorul energetic şi pentru protecţia mediului. Primele dificultăţi în aplicarea principiilor PAC au apărut în 1969 ca urmare a devalorizării francului şi revalorizării mărcii.2. BERD oferă împrumuturi şi garanţii la credite regiunilor rămase în urmă pentru investiţii în dezvoltarea transporturilor transeuropene. separarea pieţei cerealelor de cea a produselor pentru creşterea animalelor. generând instituirea sumelor monetare compensatorii. PAC a devenit. . care a condus în 1989 la blocarea Rundei Uruguay. Începând cu anii ´70. Măsurile de organizare a pieţelor în contextul decalajului progresiv între ofertă şi cerere. au devenit din ce în ce mai costisitoare şi mai puţin eficiente. subvenţionarea exporturilor.

Dificultăţile pe care le cunoaşte în prezent agricultura europeană au fost anticipate de către M. care. Reforma anilor ´80 a însemnat în principal renunţarea la principul garantării preţurilor pentru cantităţi nelimitate şi o nouă disciplină bugetară. sancţiuni (sub formă de taxe sau diminuare a preţurilor) aplicate automat tuturor producătorilor. Un nou memorandum asupra agriculturii este prezentat în anul 1983. prin „Livre vert” la iniţiativa Comisiei Comunităţilor Europene. Mansholt a ajuns la concluzia că politica agricolă comună poate contribui la dezvoltarea agriculturii şi ridicarea nivelului de viaţă a agricultorilor numai în condiţiile în care „structurile de producţie şi îndeosebi structurile de exploatare vor fi adaptate în consecinţă şi agricultura va fi sprijinită să se angajeze prin efort propriu în sistemul economiei de piaţă”. Sistemul limitării cantităţilor garantate a debutat în anul 1984 cu introducerea cotelor pentru producţia de lapte. fără o politică structurală este imposibilă ridicarea nivelului de viaţă al agricultorilor şi integrarea agriculturii în modernitate. la costuri din ce în ce mai greu suportabile. mai ales. în condiţii de depăşire a plafonului. Lipsite de finalitate. O altă metodă folosită începând cu anul 1989 a constituit-o „îngheţarea voluntară a terenurilor”.. O schimbare radicală avea să aducă anul 1984.politica preţurilor garantate nu este suficientă. Agricultorii care acceptau să lase terenul necultivat sau să-l folosească în scopuri neagricole cel puţin cinci ani şi în proporţie de minim 20% din suprafaţa arabilă a exploataţiilor beneficiau de o primă anuală forfetară sau erau scutiţi de taxa de . se solicita o reformă profundă a PAC şi promovarea unei agriculturi în concordanţă cu cerinţele de protecţie a mediului. în aceste condiţii. Problemele urgente erau. o politică de preţuri „prudentă” dar. Spre deosebire de cotele pentru lapte. accentul cade pe două probleme majore: . politica agricolă comună nu a suportat modificări. Celelalte pieţe excedentare au fost supuse reglementării prin stabilirea cantităţilor maxime garantate – CMG. Observăm că. . urmare a garantării preţurilor prin sistemul organizaţiilor comune de piaţă.politica de garantare a preţurilor are drept efect excedente tot mai mari. au antrenat. În acest scop. dificultăţile structurale fiind practic ignorate. . măsurile de reformă aveau ca obiectiv reducerea excedentelor şi a cheltuielilor FEOGA.apariţia excedentelor. Se impunea. momentul a marcat primele întrebări şi reflecţii asupra rolului PAC în dezvoltarea agriculturii. Într-un plan adresat Consiliului de Miniştri ai Agriculturii atrăgea atenţia asupra riscurilor de menţinere a mecanismelor de intervenţie la preţ garantat. În consecinţă. deşi criticile nu au lipsit. datorate finanţării PAC şi extinderii spre sud a Comunităţii. Mansholt recomanda ca prin PAC să se urmărească un dublu obiectiv: realizarea echilibrului pe pieţele agricole şi ameliorarea structurilor de producţie. Până în anii ´80. În pofida eşecului programului recomandat de Mansholt. concluziile s-au dovedit totuşi în timp valabile şi anume: . În baza bilanţului asupra agriculturii europene. dar care au devenit efectiv un determinant al reformei datorită negocierilor rundei Uruguay.presiunile externe exercitate de la debutul PAC. însă. deşi greu acceptabilă. CMG presupunea.reducerea suprafeţelor cultivate. în concluzie. o creştere a cheltuielilor de intervenţie. cele bugetare. o reformă fundamentală a structurilor agricole concepută într-un cadru mai larg decât cel al politicii agricole. Mansholt în 1968. se impune cu necesitate pentru echilibrarea pieţelor. deoarece adevărata problemă a agriculturii este de natură structurală. pentru puterile publice.

Anul 1995/96 a fost ultimul an de aplicare a reformei. diminuarea rolului politicii de garantare a preţurilor în favoarea plăţilor compensatorii. în special pentru a le simplifica. pe hectar sau pe suprafaţa exploataţiei. Cunoscut sub denumirea de „proiectul Mac Sharry”. În completarea măsurilor cu acţiune asupra organizaţiilor comune de piaţă. Regula aplicată (numită „linia directoare agricolă”) era că FEOGA nu putea creşte decât cu cel mult 74% din rata de creştere a PIB al Uniunii. În scopul menţinerii exploataţiilor de dimensiune mică şi mijlocie şi a evitării depopulării mediului rural.coresponsabilitate dacă erau producători de cereale şi renunţau la 30% din suprafaţa cultivată. deteriorarea rapidă a situaţiei bugetare. Foarte mulţi sperau atunci într-o „reformă a reformei”. determină Comisia să propună o reformă fundamentală a PAC. Obiectivul principal l-a constituit reducerea preţurilor garantate în scopul corelării lor cu preţurile mondiale şi diminuării excedentelor. într-adevăr. Comisia a urmărit cu maximă rigurozitate aplicarea prevederilor reformei. Comisia va reexamina noile organisme de piaţă din momentul aplicării. se oferă statelor membre o marjă mai largă de acţiune. absolut necesară pentru gestionarea măsurilor complexe pe care le presupune. reforma a prevăzut acordarea compensaţiilor indiferent de nivelul productiv. Dar. Dacă până atunci miniştrii agriculturii defineau măsurile PAC şi lăsau în seama FEOGA problemele finanţării. poziţia oficială a Comisiei. produse lactate). fără a schimba echilibrul politic realizat în anul 1992 sau . De la o pondere de 65% în bugetul comunitar în anul 1988. Acordarea compensaţiilor pentru marile culturi a fost condiţionată însă de scoaterea din exploatarea agricolă a unei suprafeţe stabilite anual de către Consiliu (procedeul de „îngheţare a terenurilor”) pentru a limita cantităţile produse. FEOGA scade la 55% în anul 1992. Pentru a nu afecta veniturile agricultorilor. Dar. în anul 1991. al pensionării timpurii şi pentru protecţia mediului. exprimată în momentul fixării preţurilor pentru anul agricol 1995/1996 a fost: „Nimic din situaţia actuală a pieţei nu permite să apreciem că deciziile din anul 1992 au fost greşite şi trebuiesc considerabil modificate. În principiu. reducerile de preţ sunt compensate printr-un sistem de subvenţii directe. după anul 1988 s-a stabilit mai întâi suma maximă a cheltuielilor şi politica agricolă era adoptată în consecinţă. carne bovină. dificultăţile de echilibrare a preţurilor şi presiunile externe. oleaginoase. favorizarea exploataţiilor de mică dimensiune. Reforma din luna mai a anului 1992 a cuprins măsuri vizând apropierea preţurilor europene de cele mondiale pentru marile producţii (cereale. considerată un risc major pentru asigurarea convergenţei şi pentru evoluţia procesului de integrare. reducerea excedentelor. Aşadar. Analiza modalităţilor de aplicare arată că. ca urmare a creşterii stocurilor. în special prin posibilitatea de adoptare a unor intervenţii complementare. fiind eficace acolo unde randamentele sunt mai mari. Precizări ulterioare au adaptat măsurile de reformă la situaţia pieţei şi în funcţie de posibilităţile concrete de aplicare. reforma nu aduce altceva decât un plus de flexibilitate. Compensaţiile diferă pe regiuni. rezultatele nu au întârziat să apară. scăderea preţurilor ar fi antrenat un proces de concentrare a exploataţiilor însoţit de un puternic exod rural. În condiţiile în care şi preţurile de intervenţie au fost reduse sau blocate după anul 1986. motiv pentru care s-a declanşat o puternică dezbatere pe tema renaţionalizării PAC. reforma a stabilit măsuri structurale pentru sprijinul împăduririi. creşte însă importanţa secţiunii Orientare (25% din buget în 1992 faţă de 17% în anul1988). Un rol important a revenit statelor membre. programul de reformă a fost semnat de miniştrii agriculturii celor 12 ţări membre în luna mai a anului 1992. O modificare importantă în aplicarea politicii agricole comune a fost decisă în anul 1988.

in şi a încercat simplificarea procedeelor de aplicare.Facilitatea accesului pe piaţa europeană. legume. însă. experienţa utilizării perioadei de tranziţie folosită la aderarea Spaniei şi Portugaliei (constând în sume compensatorii de adeziune sau diverse măsuri netarifare. În prezent. Preţul prag a fost eliminat. În plus. În ansamblu. reducerea exporturilor subvenţionate şi favorizarea extensificării. Sumele compensatorii prevăzute de reforma PAC intră în ultima categorie. singura soluţie fiind eliminarea progresivă a intervenţiilor publice care . Consiliul a decis „îngheţarea” preţurilor instituţionale. Principala măsură constă în înlocuirea prelevărilor cu taxe vamale. . sunt: . principiul preferinţei comunitare a suportat consecinţele Acordului de la Bruxelles. prin care SUA se angajează să nu conteste pentru o perioadă limitată politica agricolă comună. care să fie reduse în medie cu 36% şi cu minim 15% pe produs faţă de anii 1986-1988.diminuarea stocurilor. şi aplicate pentru ultima dată în 1995/1996) nu a fost reluată. Criticile. a inclus în sfera de acţiune a măsurilor de reformă noi produse – orez. reforma marchează o ruptură faţă de perioada anterioară în materie de politică agricolă: separarea politicii preţurilor de cea a veniturilor.Reducerea subvenţiilor la export cu cel puţin 36% în şase ani faţă de media anilor 1986-1990 şi a volumului exporturilor subvenţionate cu 21%. Acordul OMC a antrenat modificări asupra preţurilor instituţionale şi a prelevărilor variabile. Ea păstrează însă principiile de bază : mecanismul preţurilor garantate. cele legate de programele de reducere a producţiei. Reducerea preţurilor. dacă importurile în Uniune ating la un moment dat un nivel care să împiedice reforma PAC. Comisia nu doreşte să propună modificarea unui sistem care a răspuns deplin tuturor aşteptărilor din 1992”. bovine. În concluzie. iar Consiliul a decis renunţarea la preţurile indicative pentru cereale. ouă şi păsări au fost înlocuite cu taxele vamale. . orez.Plafonarea producţiei de oleaginoase.Clauza păcii. respectarea plafoanelor FEOGA şi scăderea ponderii cheltuielilor agricole în bugetul comunitar sunt rezultate care confirmă aşteptările. fructe. În aceste condiţii. în baza acordului bilateral cu SUA. al prelevărilor variabile şi al restituirilor la export (care se menţin). temporar. Singurele autorizate de OMC sunt subvenţiile structurale şi. prelevările pentru carne porcine. Anul 1995 a fost marcat însă în politica agricolă comună prin consecinţele acordului de la Marrakech şi prin aderarea Austriei. fiecare ţară membră OMC se obligă să garanteze un acces minim la piaţa internă prin stabilirea unor contingente tarifare cu taxe reduse pentru cel puţin 3% din importuri în 1995 şi 5% în 2000. oricare alte tipuri de ajutoare care distorsionează schimburile urmează să fie eliminate. având în vedere că rolul lor principal era de determinare a preţului prag.Reglementarea strictă a sistemului de subvenţii directe în scopul gestionării lor. Principalele prevederi. De asemenea. PAC s-a aplicat în totalitate noilor ţări membre. Acordul accentuează declinul sistemului de preţuri garantate şi limitează posibilităţile de protecţie a pieţei interne şi de subvenţionare a exporturilor. nu lipsesc. reducerea preţurilor interne şi apropierea de cele mondiale. părţile se obligă să renegocieze pentru a găsi o soluţie acceptabilă. În baza acordului. din decembrie 1993 încheiat în urma negocierilor Rundei Uruguay.mecanismele prevăzute de reformă pentru gestionarea producţiei. . Unii specialişti sunt de părere că reforma PAC „nu rezolvă nimic”. reforma Mac Sharry este considerată o reuşită. . ameliorarea veniturilor agricole (deşi se menţin diferenţe între producţii de la o ţară la alta). Cât priveşte extinderea UE. În anii care au urmat. direcţia oferită de reformă a fost continuată. valabile pentru perioada 1995-2000 şi care au avut impact asupra politicii agricole comune. Totuşi. Suediei şi Finlandei.

intitulată „Agenda 2000 – Pentru o Uniune mai puternică şi mai largă” prezintă. cererilor si ajutoarelor financiare acordate pentru culturile arabile si celor din sectorul zootehnic. adepţi ai reglementării. În toate noile state membre acest proces este mai lent. PAC costă Uniunea Europeană aproximativ 50 miliarde de Euro anual. dezvoltarea de activităţi UE în alte domenii şi o serie de reforme aduse PAC au avut ca rezultat scăderea acestei proporţii. care se va generaliza din anul 2007. Perioada începută cu Agenda 2000 a continuat în perioada 2003-2004 cu accentuarea măsurilor de liberalizare a pieţelor şi dezvoltarea rurală. înainte de extinderea din 2004). Cheltuielile vor fi controlate strict – în momentul de faţă este în curs de introducere un nou mecanism de disciplină şi control financiar pentru ca plafonul de cheltuieli să nu fie depăşit. atât măsurile de reformă luate în anul 1992.distorsionează concurenţa.43%). Din 2005. scăderea proporţiei lor în totalul cheltuielilor publice din UE. limitele avute în vedere pentru măsurile de sprijinire a pieţei şi cele privind ajutorul direct pentru perioada 2007-2013 nu permit nici o creştere în termeni reali şi vor deveni tot mai restrânse în fiecare an pe măsură ce plăţile de ajutor direct acordate în cele 10 noi State Membre vor creşte progresiv în această perioadă până ajung la nivelele aplicabile în celelalte 15 State Membre. modificare semnificativă în modalitatea de sprijinire. corelat cu un sistem de subvenţii directe pe venit. PAC a fost reformată (de trei ori în decurs de 10 ani). peste două treimi în unele perioade de funcţionare a acesteia. Ajutoarele financiare comunitare sunt monitorizate printr-un sistem integrat pentru administrarea si controlul terenurilor agricole. de la 1 ianuarie 2007. cât şi acordul de la Marrakech vor afecta capacitatea concurenţială a agriculturii europene. O altă categorie de specialişti.3. În capitolul consacrat politicii agricole. Mai puţin de 1% din PIB se cheltuia pentru 5.54% la 0. Acest sistem este format dintr-o baza de date . Disciplina bugetară mai strictă. Comunicarea Comisiei Europene din luna iulie a anului 1997. generalizarea plăţilor unice urmând a se realiza până în anul 2013. În anul 2003 s-a decis decuplarea subvenţiilor de producţie şi legarea plăţilor de respectarea condiţiilor de mediu şi standardele de bunăstare a animalelor. Cheltuielile PAC indică o tendinţă clară: scăderea proporţiei lor în PIB-ul UE (de la 0. Cheltuielile pentru PAC au fost îngheţate (în termeni reali) până în 2013. În acelaşi timp. Aceasta reprezintă mai puţin de 50% din totalul bugetului UE. . critică orientarea liberală a programului. la reforma fundamentală PAC. Cert este că o „reformă a reformei” a devenit în scurt timp necesară. Alţii sunt îngrijoraţi de faptul că agricultura americană este mai competitivă şi că.un sistem alfanumeric de identificare si inregistrare a animalelor. Cu toate acestea. iar România şi Bulgaria între anii 2013 şi 2016. principalele direcţii de dezvoltare şi de reformă a politicilor Uniunii. cu extinderea UE şi trecerea. scăderea proporţiei lor în bugetul UE. Proporţia PAC în cheltuieli pentru vechea UE cu 15 State Membre a fost modificată pentru a ţine seama de costurile extinderii pentru perioada de până în 2006.5% din populaţie care lucrează în agricultură (în UE cu 15 State Membre. 6. în UE15 s-a introdus „schema de plată unică pe exploataţie”. Reforma din anul 1992 nu a oferit soluţii pentru ameliorarea structurilor de producţie. parţial cu scopul de a direcţiona şi ţine sub control mai bine cheltuielile. Bugetul agricol al Uniunii Europene În primii ani de existenţă ai UE. Ea nu lua în considerare nici constrângerile extinderii UE spre Europa Centrală şi de Est. PAC reprezenta o proporţie semnificativă a cheltuielilor bugetare. în această perspectivă. Comisia subliniază necesitatea de a aprofunda reforma din anul 92 şi de a continua procesul de aliniere a preţurilor interne la preţurile mondiale.

ţările net contributoare sunt şi cele care doresc reformarea sistemului actual al PAC. la nivel european. Fondul a fost constituit în anul 1962. Secţiunea Garantare finanţează. actul oficial care îi conferă baza legală fiind Regulamentul CEE 25/1962. care presupune finanţarea comună a măsurilor comune. întinerirea populaţiei agricole. Secţiunea Orientare finanţează măsuri de dezvoltare rurală în zonele care intră sub incidenţa Obiectivului 1 al Politicii Regionale. în acest fel valorificarea specificului zonei. în vederea promovării unei agriculturi durabile. Astfel. activităţi de formare profesională. programele au trebuit depuse până la 3 . în cadrul Programului Leader + se au în vedere proiectele care îşi propun următoarelşe obiective : utilizarea .măsurile de dezvoltare rurală din prima categorie.măsuri generale de informare şi evaluare. În general. pentru perioada 2000-2006. unul din cele patru Fonduri Structurale care finanţează restructurarea economică şi socială a zonelor mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene. Cheltuielile prevăzute pentru acest program. în scopul reducerii cheltuielor agricole. Constituirea FEOGA reprezintă concretizarea principiului solidarităţii financiare stabilit la Stresa. Programul Leader+ este un program comunitar al cărui scop constă în încurajarea. asistenţă tehnică. în special prin promovarea lor de piaţă prin acţiuni colective. şi anume: investiţii în exploataţiile agricole şi în activităţi de prelucrare/comercializare a produselor agricole. a parteneriatelor şi schimbului celor mai bune practici. a măsurilor însoţitoare. alături de Fondul European de Dezvoltare Regională. prin intermediul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). dar care nu intră sub incidenţa Obiectivului 1 al Politicii Regionale. . modificat prin Regulamentul CEE 728/1970 şi prin Regulamentul CE 1258/1999. precum şi măsurile de dezvoltare rurală din doua categorie. utilizarea cunoştinţelor şi tehnicilor recente pentru creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor în zonele rurale. prezentate de statele membre la începutul fiecărui exerciţiu financiar. . în modul cel mai eficient. a resurselor naturale şi culturale şi. Restul vor proveni din contribuţii publice şi private.măsuri veterinare (vizând sănătatea şi condiţiile de creştere ale animalelor) şi fito-sanitare.funcţionarea organizaţiilor comune de piaţă. aceasta înseamnă că unele ţări subvenţionează în parte agricultura altor ţări. În mod prioritar. programul Leader+.Măsurile de politică agricolă comună sunt finanţate din bugetul comunitar. Fondurile alocate de FEOGA-Orientare sunt consumate pe bază de programe de dezvoltare multianuală. networking. FEOGA-Orientare reprezintă. stimularea dezvoltării activităţilor neagricole. în Tratatul CEE (articolul 40). a modernizării şi diversificării exploataţiilor agricole. Programul acordă co-finanţare pentru următoarele acţiuni: elaborarea de strategii-pilot integrate de dezvoltare a teritoriului (de sus în jos). crearea de valoare adăugată prin obţinerea produselor specifice zonei. pentru perioada 2000-2006 sunt de peste 5 miliarde euro. ameliorarea calităţii vieţii în zonele rurale. Conceptul de agricultură durabilă se referă la administrarea resurselor naturale pe baze raţionale. În cadrul Fondului există două linii de finanţare distincte: secţiunea Garantare şi secţiunea Orientare. care să conducă la prezervarea lor în bune condiţiuni pe termen lung. În fapt. În mod practic. Fondul Social European. . şi Instrumentul Financiar pentru Orientare în domeniul Pescuitului. Crearea Fondului a fost prevăzută încă de la început. cooperarea dintre colectivităţile rurale teritoriale. din care circa 2 miliarde sunt finanţate din secţiunea Orientare a FEOGA. următoarele acţiuni: . până la 1 ianuarie 2007.

marchează o ruptură cu perioada anterioară în ceea ce priveşte cheltuielile bugetare. Ponderea covârşitoare în cheltuielile FEOGA este deţinută de cheltuielile pentru gestionarea pieţelor. prime. iar în prezent la cca. în anul 1998.3% din FEOGA – Garantare. iar în cazul în care capacitatea de absorbţie a acestora este sub 75%. structurile operaţionale care gestionează transferurile financiare agricole sunt Agenţiile de Plată. Structura cheltuielilor s-a schimbat în urma reformelor din 1992 şi Agenda 2000 în favoarea cheltuielilor pentru reformă. întreaga documentaţie justificativă. Prin adoptarea pachetului financiar „Delors I”. care deţin 90% din total în ultimii ani (tabelul nr. Secţiunea garantare a FEOGA cuprinde două componente principale: • cheltuieli pentru susţinerea pieţelor. la 44.1 %. Selectarea proiectelor propuse de beneficiarii finali se realizează la nivel descentralizat. 6. alte ajutoare). iar anual. Un aspect important de subliniat este.ianuarie 2000.50 miliarde Euro în 2005 pentru UE 25).1. respectiv dispune rambursarea sau recuperarea unor sume. din anul 1992. Plăţile către beneficiari se fac în baza unor proceduri complexe de verificare a eligibilităţii operaţiunilor de finanţare. 7%. întocmeşte raportul financiar anual şi îl transmite spre aprobare Consiliului şi Parlamentului. cu condiţia ca una din ele să aibă rolul integrator şi să se constituie în partenerul de dialog al Comisiei. format din reprezentanţi ai statelor membre şi ai Comisiei. În anul 1979. Într-un Stat Membru pot exista mai multe Agenţii. măsuri de acompaniere. FEOGA este administrat de un Comitet cu rol consultativ. ca urmare a măsurilor de reformă. care au ca destinaţie restituiri la export. Agenţiile de Plată transmit lunar Comisiei declaraţii de cheltuieli. Comisia. • cheltuieli pentru ajutoare acordate agricultorilor în cadrul reformei PAC (plăţi directe. Un criteriu obligatoriu avut în vedere la selecţia proiectelor este ca acestea să conţină măsuri de agricultură ecologică. s-a stabilit baza de referinţă pentru rata de creştere a cheltuielilor de garantare minimă. 6. Linia bugetară stabilită de Consiliul European de la Berlin (1999) a fost întărită de prevederile Agendei 2000 şi de măsurile ulterioare de reformă. La nivelul statelor membre. din care o parte sunt destinate ajustării structurilor agricole şi dezvoltării rurale. 04 miliarde Euro în 1992. Cheltuielile bugetare pentru Politica Agricolă Comună în perioada 2002-2005 Specificare 2002 Execuţie UE 15 2003 Execuţie UE 15 2004 Buget UE 15 2005 Buget proiecţii . Criza bugetară generată de menţinerea unui sistem de preţuri garantate ridicate şi creşterea subvenţiilor pentru exportul excedentelor agricole. că spre deosebire de măsurile de piaţă. nu mai târziu de luna iulie a fiecărui an.1. în lipsa unei politici complementare politicii de piaţă. Cheltuielile din FEOGA – Garantare au crescut vertiginos. au determinat luarea unor măsuri drastice de reformă. ajutoare de transformare şi comercializare. de la crearea acestui fond (de la 35. Au fost reduse cheltuielile de garantare şi s-au întărit componenta „cheltuieli structurale”. Fondurile neconsumate la sfârşitul unui an financiar nu se reportează. stocuri de intervenţie. „linia directoare agricolă”.76 miliarde EURO în 2004 pentru UE 15 şi 54. fondurile pentru anul următor sunt diminuate cu o treime din sumele neconsumate. Creşterea alarmantă a cheltuielilor destinate garantării a făcut necesară luarea unor măsuri severe de disciplină bugetară. de către autorităţile naţionale/regionale competente din fiecare stat membru. după verificarea căreia Comisia realizează regularizarea plăţilor. în 1993 cheltuielile au scăzut la 15. de exemplu. laptele şi produsele lactate absorbeau 43. la rândul său. măsurile de dezvoltare rurală necesită cofinanţarea statelor membre. Reforma Mac Sharry.) Tabelul nr.

5 19. După aderarea noilor state (2004) s-au făcut schimbări în bugetul comunitar al celor 25 state.9 -374.8 112.5 4.64 554.10 7767.0 4.89 13677.2 1. alocări importante sunt prevăzute pentru dezvoltarea rurală.4 15.81%).1 102. Tabelul nr.4 28467. 6.5 25.4 Sursa: European Commission.7 54.76 248.37 96964.5 22. Între acestea „Măsurile structurale” deţin al doilea loc după agricultură în structura bugetului.7 46.26 7281.8 5..69 114868.2 47903. Bugetul general al Uniunii Europene cuprinde finanţări destinate diferitelor domenii şi acţiuni.1 44489.8 16. Tendinţa cheltuielilor bugetare pentru piaţă a fost de creştere moderată.2 -361.4 46534. chiar şi în condiţiile marii extinderi a UE din 2004.3 1613.0 225.Cheltuieli pentru audit în agricultură .5 1359.Produse animale -% din cheltuielile pentru agricultură şi dezvoltare rurală .4 54.3 27537. Din acest capitol al bugetului.50% cât era în anul 2000.Dezvoltare rurală *% cheltuieli pentru agricultură şi dezvoltare rurală . urmate de carnea de bovină şi de produsele lactate. au fost plafonate (tabelul 6.Cheltuieli pentru management şi programe de reglementare financiară Schimbări în PAC Costul net al PAC % din bugetul UE 95929. ca urmare a noilor orientări bugetare promovate de Agenda 2000. UE 15.20 10093.3 99.7 50459.int.9 49240.09 10771.7 -394. Structura cheltuielilor FEOGA – garantare în UE 15 pe categorii şi produse.0 46. Perspectivele financiare pentru UE 25 (în preţuri 2004) stabilite prin Agenda 20001 pentru perioada 2000-2006 Specificare PAC – Agenda 2000 din care: Cheltuieli pentru piaţă2 Cheltuieli pentru dezvoltare rurală 1 2000 41738 37352 4386 2001 44530 40035 4495 2002 46587 41992 4595 2003 47378 12680 4698 2004 49305 42769 6536 2005 51447 44598 6849 2006 52618 45502 7116 Total 333603 294928 38675 Până în 2004. DG. stabilite la Berlin în 1999.6 29918.2 26325.52% în anul 2006. 2Pachetul financiar stabilit în 1999 a suferit modificări în 2000 şi după extinderea UE din 2004 Sursa: www.SAPARD .2.5 49.9 54.96 101129.9 153.9 52890.2. Finanţarea dezvoltării rurale de la capitolul „Măsuri structurale” se face prin intermediul „Fondurilor structurale”.3.3 61.0 46508.95 13461. 6. 2004 Cheltuielile financiare din bugetul Uniunii destinate PAC.57 12717.Cheltuieli administrative pentru politică agricolă . în anul 2003.0 25.).5 143.7 54.3 40.2 20.9 -259.6 48.5 123. Ponderea cheltuielilor pentru dezvoltarea rurală a fost proiectată însă să crească de la 10.UE 15 Bugetul Uniunii Europene din care: Agricultură şi Dezvoltare Rurală.21 560.europa.2 5. .9 1. Au crescut alocările pentru măsurile structurale şi au scăzut cheltuielile pentru agricultură ( vezi tabelul nr.Produse vegetale *% din total cheltuieli pentru agricultură şi dezvoltare rurală .Strategie politică şi coordonarea politicii agricole .0 1218. se caracterizează prin ponderea dominantă a cheltuielilor pentru culturile în arabil (37.2 2045.1 28.AGRI.eu. la 13.5 54503.10 10361. din care: .).Relaţii externe .

cea mai mare pondere este deţinută de ajutoarele pentru bumbac.4%.5%) şi alte intervenţii decât stocarea (36. Din această structură rezultă că sprijinul acordat ce revine pentru produsele care constituie obiective de reformă. la care se adaugă şi alte forme de ajutoare care deţin circa 65% . Bugetul comunitar al UE 25 (preţuri ajustate 2004) Specificare Agricultură Măsuri structurale Politici interne Acţiuni externe Administraţie Rezervare Ajutoare de preaderare Compensaţii 2004 49305 41035 8722 5082 5983 442 3455 1410 2005 50431 41685 8967 5093 6154 442 3455 1299 2006 50575 42932 9093 5104 6325 442 3455 1043 Sursa: www. cât şi măsuri de tranziţie sunt menite să reducă intervenţiile.Tabelul nr. 6. Cea mai ridicată susţinere naţională o are . intervenţiile deţin 15.8%).73% din totalul FEOGA – Garantare şi este destinat restructurării podgoriilor şi abandonării acestora în proporţie de 43. Structura cheltuielilor FEOGA – garantare pe forme de sprijin. • bugetul alocat pentru carnea de bovină şi viţel este repartizat între restituiri (63.31 miliarde Euro.8%.4%.3%.2% şi restituţiile 84. Agricultura şi spaţiul rural european sunt sprijinite nu numai din bugetul comunitar.3.europa. iar cheltuielile pentru retragerea din cultură 9. altele decât stocarea. partea covârşitoare din buget este destinată restituţiilor la export (58. în timp ce intervenţiile şi restituirile au o pondere de numai 3. ajutoare pentru lapte degresat (19. sumele sunt alocate egal celor două categorii de produse. în 2003. ca şi produsele piscicole.eu. ci şi din bugetele naţionale. • la fructe şi legume. • bugetul alocat pentru tutun este destinat încurajării culturii în proporţie de 98. • pentru lapte şi produse lactate. ceea ce reflectă o apropiere de preţurile mondiale şi reducerea stocării publice.7%). • pentru viticultură. intervenţii în producţie 36%. atât prin plăţi directe. ajutoarele directe la hectar din bugetul alocat deţin o pondere de 87%.26% şi cercetării şi informării. stocarea untului (4. • pentru ovine şi caprine.5%). întregul buget este alocat pentru ajutoare. • la fibre şi viermi de mătase..4%. • la zahăr.6%) etc. • restul produselor animale au alocări nesemnificative. deţine 2. ajutoarele pentru producţie deţin 99%. arată că ajutoarele directe deţin cea mai mare parte din sumele alocate. pentru obţinerea mustului 11. • la uleiul de măsline. Structura cheltuielilor pe forme de sprijin reflectă un stadiu avansat de reducere a intervenţiilor: • la culturile în arabil.int. bugetul alocat. de 1.

) Tabelul nr. surse de finanţare destinate dezvoltării rurale din celelalte Fonduri structurale şi Fondul de Coeziune cu destinaţia dezvoltare rurală. după 1992 s-au creat două fonduri noi cu caracter regional. 2003 Vechile state membre au alocat sume mari din bugetele naţionale pentru agricultură. reconversia economică şi socială a formelor şi sistemelor de educaţie. într-o perioadă de 12 ani. Până în anul 1988 au acţionat trei fonduri structurale. Dacă avem în vedere acordarea acestui sprijin pentru o perioadă de peste 45 de ani. după unificare (peste 15. Din anul 2007 Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă va avea o altă structură. (tabelul 6. • Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Euro între 1991 şi 1994). din anul 2007. Irlandei i s-a aprobat. 13 miliarde Euro.5 miliarde Euro anual). Reforma din iunie 2003 şi aprilie 2004 a decis ca. Italiei etc.4. Franţa.5 mld. Sume imense a alocat Germania. Sprijin naţional semnificativ îl are şi agricultura Germaniei. dar şi din unele surse care fac parte din secţiunea garantare şi sunt destinate dezvoltării rurale. a alocat. cca. care va finanţa măsurile privind piaţa. Portugalia şi Spania au beneficiat de finanţare comunitară foarte ridicată. de pildă. dar şi de alocările substanţiale din bugetele naţionale pentru măsuri de sprijin care nu se mai admit din anul 2007. Fondurile structurale au fost reformate în mai multe etape.agricultura Franţei (între 3 şi 3. inclusiv zonele rurale. realizăm posibilităţile de modernizare create de finanţarea comunitară. care se constituie din: surse provenite din FEOGA-orientare. corespunzător celor doi piloni ai PAC: • Fondul European Agricol pentru Garantare (FEAG). Fondurile de preaderare a noilor state membre (UE 10) şi pentru România şi Bulgaria (din anul 2007). întărirea coeziunii economică şi socială. după anul 1999. ajustarea structurală în regiunile rămase în urmă. Grecia. Cheltuieli naţionale pentru agricultură în unele state membre ale Uniunii Europene în perioada 1990-2002 Ţara Danemarca Germania Grecia Franţa Irlanda Italia Portugalia Marea Britanie 1990 300 1841 479 2986 83 2226 254 940 1991 231 3358 500 2965 99 2108 237 1023 1992 175 3938 356 3346 117 2008 237 1001 1993 227 4110 295 3461 86 993 214 937 1994 179 4135 246 3538 167 1038 210 873 1995 274 2676 201 3444 94 1210 132 701 1996 248 2245 214 3664 102 132 159 1611 1997 2458 1810 214 3420 78 1638 308 1600 1998 229 1590 217 2889 79 1625 303 1235 1999 240 1814 203 3166 353 1625 304 1149 2000 287 1808 212 3250 397 812 310 1154 2001 215 1599 253 3306 508 1059 310 1036 2002 250 1900 270 3500 510 1100 300 1100 Sursa: OCDE. în scopul îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor comunitari. o finanţare internă pentru agricultură substanţială. sursele de finanţare pentru agricultură şi dezvoltare rurală să se facă din două fonduri distincte. Fondurile structurale care finanţează măsurile structurale sunt constituite din ajutoare prevăzute în bugetele anuale ale Uniunii Europene şi se acordă pentru: reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a întârzierilor în dezvoltarea unor zone. Prin intermediul finanţării din aceste fonduri se sprijină poziţia competitivă a Uniunii Europene. formarea profesională şi crearea de locuri de muncă etc.4. cu destinaţia dezvoltare rurală . 6.

inclusiv acţiunile care fac parte din IFOP. costurile bugetare suplimentare ar putea atinge 13. care beneficiază de cele mai mari sume. România poate primi de la bugetul Uniunii Europene după aderare o sumă de circa 30 de miliarde Euro pentru perioada 2007-2013. cu riscuri ridicate în plan economic. Pornind de la situaţia de criză care caracterizează agriculturile ţărilor ECE.5 . Principalele producţii agricole vizate de PAC sunt cultura cerealelor. România va obţine în anul 2007 cca. asigurarea convergenţei economice şi adoptarea acquis-ului comunitar prin parcurgerea unei etape de preaderare asistată de UE. însă. în funcţie de îndeplinirea condiţiilor de aderare. iar în anii următori aceste sume vor creşte substanţial. a politicilor de coeziune şi a politicii comune pentru pescuit. atât pentru ţările membre UE cât şi pentru ţările aflate în perioada de integrare la UE . Extinderea va avea loc pe baza principiului integrării diferenţiate. planul bugetar a fost stabilit la 862. mai ales în agricultură. riscurile de a deveni exportatoare nete de produse agricole şi dificultăţile ce ar proveni de aici în respectarea angajamentelor OMC. Acest buget este inferior sumei solicitate de către europarlamentari. Este. Fondul de Coeziune şi Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului. vorba de un potenţial productiv important.5 milioane persoane care ar creşte numărul potenţialilor beneficiari ai PAC cu 29 %. Cu toate acestea. este posibil un proces de extindere fără impact financiar. Extinderea Uniunii Europene spre cele 10 ţări ale Europei Centrale şi de Est candidate se anunţă. Pentru UE. oleaginoasele. financiar şi social. La această sumă se mai adaugă şi alte provenite din Fondul de Coeziune. cartofii. în fond. Sumele plătite de România drept contribuţie la bugetul UE se estimează a fi de 1. produsele lactate. astfel. recent a fost obţinut acordul privind bugetul european pentru perioada 2007-2013. numeroase discuţii adeseori contradictorii. Cea mai spinoasă problemă pare să fie agricultura şi aplicarea politicii comunitare sectorului agricol şi spaţiilor rurale. Se estimează că. Integrarea ţărilor Europei Centrale şi de Est (ECE) în Uniunea Europeană este considerată o certitudine. care până în prezent a fost nesatisfăcătoare. carnea de porc. Esenţial pentru România este creşterea capacităţii de absorbţie a acestor fonduri. dintre care primele trei sunt excedentare în Uniunea Europeană. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală. gestionate de fondul unic FEADR.5 miliarde Euro anual. Condiţiile extinderii ridică. Dacă nu creşte capacitatea de absorbţie a fondurilor pe baza elaborării unor proiecte eligibile. din care circa 12 miliarde Euro destinată agriculturii. FEADR va contribui la promovarea dezvoltării rurale durabile în întreaga Comunitate astfel încât să completeze politicile de sprijinire a pieţei şi a veniturilor pe baza PAC.vor fi de asemenea. studiile subliniază efectele inflaţioniste pe care le-ar provoca aplicarea PAC.3-1. Fondurile structurale. Comisia estimează că într-o astfel de perspectivă. România va contribui la bugetul UE fără să i se întoarcă aceste sume. denumit Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. o suprafaţă agricolă de 44% din suprafaţa agricolă utilă a UE şi de o forţă de muncă de 9. Fiecare stat membru va participa cu alocări anuale pentru obiectivele de convergenţă privind dezvoltarea rurală din: secţiunea Orientare a FEOGA. 2 miliarde Euro din bugetul UE. Unificarea surselor de finanţare rurală dintr-un fond unic s-a stabilit pe baza Reglementării Consiliului nr. numeroase studii obţin concluzii defavorabile extinderii. economic şi social considerabil.4 miliarde Euro. din punct de vedere al agriculturii şi PAC dificil de realizat. În urma unor negocieri dure. şi prin continuarea reformei politicii agricole comune cu accent pe diminuarea disparităţilor şi dezvoltare rurală. Din punct de vedere al agriculturii. Voinţa politică pentru diminuarea riscurilor şi adoptarea unei strategii eficiente de integrare este afirmată de ambele părţi. fructele şi legumele.

A doua este cea a obiectivului primordial de coeziune economică şi socială al Uniunii Europene. . este dată de proporţia foarte mare – 80% . plăţi compensatorii decuplate de volumul producţiei. ECU sau chiar 32 mild. în perioada 2000-2005 Componenta de dezvoltare rurală a PAC a căpătat o atenţie sporită după elaborarea de către Comisie a documentului strategic Agenda 2000.protecţia mediului. în sensul unei interpretări mai largi acordate activităţilor agricole..1. . 6.principiul multifuncţionalităţii agriculturii. sunt ataşate acquis-ului comunitar. miniştrii agriculturilor sunt de acord cu reforma propusă de Comisie dar consensul este extrem de fragil. Sunt două raţiuni majore care justifică necesitatea unei abordări în această direcţie: prima. Comisia europeană apreciază că numai continuarea tendinţelor imprimate PAC de reforma Mac Sharry este în măsură să asigure o extindere a UE în condiţiile actualului plafon bugetar şi fără efecte defavorabile asupra agriculturilor ţărilor membre. definite în acelaşi regulament. beneficiare nete ale bugetului. Marea Britanie. pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţa economică şi socială a zonelor rurale.pe care o deţin suprafeţele agricole relativ la suprafaţa Uniunii Europene. sunt următoarele: . în plus faţă de rolul tradiţional de furnizor de produse agricole. . consideră că extinderea este mai curând un pretext pentru reformă şi solicită ca perioada de tranziţie să fie cât mai lungă posibil.ameliorarea exploataţiilor agricole. devenind astfel al doilea pilon al PAC. Obiectivele politicii de dezvoltare rurală. Germania. Evoluţia politicii de dezvoltare rurală. . . . în sensul diversificării activităţilor. Grecia şi Portugalia. Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurală. .garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole.principiul abordării multisectoriale şi integrate a economiei rurale.îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă în zonele rurale şi promovarea şanselor egale.27% din PNB la 2%. Dezvoltarea rurală – al doilea pilon al PAC 6.dezvoltarea de activităţi complementare şi alternative generatoare de locuri de muncă.mild. liberalizarea schimburilor etc. 1257/17 mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurală.4. estimările servesc drept argument pentru o reformă radicală a PAC prin: reducerea preţurilor şi apropierea lor de cele mondiale. În principiu. În schimb. Spania. Suedia susţin ideea reformei şi se pronunţă în favoarea extinderii mai rapide. eliminarea cotelor. ECU. sunt următoarele : . antrenând o creştere a plafonului resurselor proprii de la 1. creării de surse suplimentare de venit şi ocupare şi prezervării patrimoniului rural. Pentru mediile profesionale şi politice liberale. Irlanda.4. a cărui realizare ar deveni utopică fără acordarea atenţiei cuvenite dezvoltării armonioase a zonelor rurale.asigurarea unor niveluri stabile şi echitabile ale veniturilor fermierilor. definite în Regulamentul Consiliului nr.

Sunt eligibile numai fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu. şi implicării partenerilor locali. Un fermier poate primi. care nu au mai condus o fermă agricolă anterior. care se retrag din activităţile/muncile agricole cu caracter comercial înainte de vârsta legală de pensionare. inclusiv a metodelor de producţie ecologice etc.Pensionarea anticipată. - . bazat pe implificarea legislaţiei Măsurile de politică de dezvoltare rurală promovate în prima etapă implementare a acestei politici au fost structurate în două categorii importante. echipamente agricole) care au ca scop eficientizarea producţiei. care constă în acordarea sprijinului financiar pentru fermierii din zonele defavorizate (cum ar fi cele montane) sau cele cu probleme specifice de mediu. sau îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale animalelor. în tranşe anuale a câte 3500 Euro. Contribuţia Comunităţii este de maximum 50% din valoarea proiectului. în tranşe anuale de cel mult 15 000 Euro până la vârsta de 75 de ani.principiul flexibilităţii financiare în sprijinirea dezvoltării rurale. . şi anume: a) Primele.Sprijin financiar pentru investiţii în ameliorarea procesului de prelucrare şi comercializare a produselor agricole. fie prin subvenţionarea dobânzii unui împrumut bancar pentru achiziţionarea de pământ sau utilaje agricole. până la 35 000 Euro. îmbunătăţirea calităţii produselor. Ajutorul se acordă fermierilor care. au practicat metode agro-ecologice. conform acestei măsuri.Exploatarea zonelor defavorizate. în vârstă de peste 55 de ani.Instalarea fermierilor tineri. iar un lucrător agricol. şi protejarea mediului. în scopul creşterii competitivităţii şi valorii adăugate a producţiei agricole. b) A doua categorie a măsurilor de dezvoltare rurală sunt cele de modernizare şi diversificare a exploataţiilor agricole. 900 Euro/ha pentru recolte perene. şi 450 Euro/ha pentru alte recolte. excepţie făcând zonele defavorizate (60%) şi fermierii tineri care primesc un sprijin de 55%. şi de bunăstare a animalelor. pe perioada rămasă până la vârsta pensionării. inclusiv prin standarde de igienă şi sănătate. . . cumulate) se acorda în limita a 50% din valoarea investiţiei. Ajutorul se acordă fie sub forma unei prime de până la 25. din cadrul cărora fac parte următoarele : . cu excepţia zonelor defavorizate (pentru care sprijinul este de 65% din totalul cheltuielilor eligibile). care constă în acordarea sprijinului financiar pentru înfiinţarea de ferme de către persoanele în vârstă de cel mult 40 de ani. protejarea mediului. diversificarea acesteia. în sensul descentralizării deciziei. din cadrul cărora fac parte următoarele forme de sprijin financiar: . timp de cel puţin 5 ani. sunt măsurile însoţitoare. . Ajutorul financiar (comunitar şi naţional.000 euro. şi de bunăstare a animalelor.Agricultura ecologică. conservarea peisajului ambiant.principiul transparenţei în elaborarea programelor de dezvoltare rurală. dacă efectuează investiţii în orice zonă. un standard de viaţă echitabil pentru fermieri. pentru a se asigura continuitatea exploatării terenurilor. subsidiarităţii. care consta în acordarea sprijinului financiar pentru fermierii şi lucrătorii agricoli. Plăţile variază între 25 şi 200 Euro/ha şi se acordă numai în condiţiile respectării stricte a standardelor de mediu.Sprijin financiar pentru investiţiile în exploataţiile agricole (spre exemplu. Sprijinul se acordă numai pentru fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu. un sprijin de până la 150 000 Euro. igienă. Sprijinul este condiţionat de îndeplinirea anumitor cerinţe de vechime în muncă şi/sau participare la o schemă de asigurări sociale. în limita a 600 Euro/ha pentru recoltele anuale. . igienă. care constă în acordarea sprijinului financiar pentru promovarea metodelor de producţie agricolă care au în vedere protejarea mediului înconjurător şi conservarea patrimoniului rural.

dezvoltarea serviciilor în mediul rural. Astfel. renovarea satelor. când dezvoltarea rurală a devenit al doilea pilon al PAC Iulie 2003 mijlocul perioadei de aplicare a reformei PAC l – Reforma lui Fischler. ameliorarea tehnicilor de exploatare forestieră. precum şi de un sistem de reducere a plăţilor directe (« modulare ») acordate fermelor mari (transfer de fonduri de la « pilonul I al PAC către pilonul II »). prima fiind data de proporţia foarte mare – 80% . Noua politica comună de dezvoltare rurală În contextul unei Europe extinse.4. propunerea de modificare a politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene.2. protejarea patrimoniului. Comisia Europeana a adoptat în data de 14 iulie 2005. începând cu anul 2005. etc. 6. ş.pe care o deţin suprafeţele agricole relativ la suprafaţa Uniunii Europene şi cea de a doua fiind realizarea obiectivului primordial de coeziune economică şi socială al Uniunii Europene. pentru pregătirea specialiştilor în domeniile calităţii produselor agroalimentare şi protejării mediului . promovarea turismului şi activităţilor meşteşugăreşti. şi orientările strategice ale Consiliilor Europene de la Lisabona şi Goteburg referitoare la creşterea susţinerii economice pentru masurile de dezvoltare rurală. asociaţiilor sau autorităţilor locale pentru ocrotirea patrimoniului forestier. În cazul împăduririlor suprafeţelor cu destinaţie agricolă.Conservarea şi protejarea pădurilor.Activităţi de formare profesională a producătorilor agricoli.Sprijin pentru alte activităţi menite să contribuie la buna desfăşurare a activităţilor agricole şi nonagricole din mediul rural. a vizat în primul rând dezvoltarea rurală. în plus faţă de ajutorul propriu-zis pentru împădurire. 5% în anul 2007 şi 5% în perioada 2008-2013. modularea se va realiza astfel: 3% în anul 2005. pentru fermele care beneficiază de plăţi directe superioare a 5000 euro/fermă. . cum ar fi : reparcelarea terenurilor. a cărui atingere necesita acordarea atenţiei cuvenite dezvoltării armonioase a zonelor rurale. de la sfârşitul anului 2003. în special. precum şi din raţiuni care justifica necesitatea unei abordări a politicii de dezvoltare rurală. prelucrarea şi comercializarea produselor forestiere. Principalul obiectiv al Uniunii Europene în reforma fundamentala a primului „pilon” al Politicii Agricole Comune din anul 2003 şi anul 2004.. La acestea se adaugă concluziile conferinţei de la Salzburg. Ilustrând momentele cheie ale evoluţiei implementării politicii de dezvoltare rurală Agenda 2000. care constă în acordarea sprijinului financiar persoanelor fizice. Comisia Europeana a considerat anul 2004 momentul cheie pentru lansarea noii configuraţii privind finanţarea unei noi Politici de Dezvoltare Rurală. .a. măsuri esenţiale în perspectiva unei reforme globale a PAC. pentru o perioadă de până la 25 de ani. 4% în anul 2006. a calităţii şi a bunăstării animale. menite sa contribuie la protejarea mediului şi creşterea calităţii vieţii în mediul rurală. cu 27 state membre în care diferenţele în dezvoltare sunt majore. prin care s-a urmărit promovarea unei politici de dezvoltare rurală aprofundată. incluzând activităţi de împădurire. se acordă şi compensări anuale de până la 725 Euro/ha pentru asociaţii şi autorităţi locale şi de până la 185 Euro/ha pentru persoanele fizice. oferind agricultorilor noi surse de venit. cu suplimentarea fondurilor şi caracterizată prin măsuri destinate promovării protecţiei mediului. vizând consolidarea şi simplificarea . sprijinul fiind acordat .

siguranţa alimentaţiei şi pe aspecte de calitate. considerate ca fiind zonele acoperite de actualul Obiectiv 1. sunt următoarele: • gruparea tuturor masurilor existente într-un instrument unic de finanţare şi programare. l-a constituit aducerea dezvoltării rurale într-un singur cadru de finanţare şi programare şi integrarea Obiectivului 1 în acest fond unic. • definirea mai clară a responsabilităţilor ce revin statelor membre şi Comisiei. promovate odată ce Comisia Europeana a adoptat. în care PIB-ul este sub 75% din media PIB-lui european aşa cum este el definit în Regulamentul 1260/1999. absolut imperativ. • acordarea unei mai mari libertăţi statelor membre în ceea ce priveşte modalitatea de implementare a programelor. finanţarea pentru dezvoltarea rurală aferentă perioadei 2007-2013 va cunoaşte o creştere de până la 96 miliarde Euro. constituite din 56 de miliarde Euro din FEOGA-Secţiunea Garantare. propunerea de modificare a politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene. Noul fond urmează a înlocui Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). în principal. • necesitatea adoptării unei strategii europene pentru dezvoltarea rurală ce va sta la baza elaborării strategiilor naţionale. având rolul de a răspunde exigentelor impuse de o Uniune Europeana lărgita. Raţiunile tehnice care au determinat aceasta modificare se referă. Conform propunerii. • îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi încurajarea diversificării activităţilor economice prin sprijinirea celor care activează în mediul rural.actualului sistem de acordare a fondurilor pentru perioada 2007-2013. la numărul mare de programe. pentru asigurarea cadrului optim în dezvoltarea viitoare a Politicii Agricole Comune (PAC). zone cu dezvoltare întârziată.3 miliarde euro vor fi disponibili pentru proiectele din zonele de convergenţă . transparenţei şi evidenţei politicii de dezvoltare rurală. cu o serie de decalaje majore privind spaţiul rural şi populaţia rurală. • orientarea mai accentuată a programelor de dezvoltare rurală către nevoile mediului rural. vizează următoarele aspecte mai importante: • creşterea competitivităţii agriculturii şi silviculturii prin acordarea de sprijin pentru restructurare. Noua politica de dezvoltare rurală a Uniunii Europene reflecta într-o mai mare măsura cerinţele cetăţenilor europeni care pun un accent deosebit pe problemele de mediu. 33 de miliarde Euro din FEOGASecţiunea Orientare. în data de 14 iulie 2005. 31. Astfel un prim pas. Din acest total. • îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale prin acordarea de sprijin pentru managementul terenurilor agricole. sisteme de programare şi diferite sisteme de management financiar şi de control care exista în perioada curentă de programare şi care a dus la creşterea semnificativă a sarcinii administrative a Statelor Membre şi a Comisiei Europene şi la reducerea coerenţei. . 7 miliarde Euro rezultate din ajustarea plaţilor directe. Modificări principale care vor surveni prin aplicarea noii politici de dezvoltare rurală. Obiectivele noii politici comune de dezvoltare rurală. prin crearea Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). prin reducerea numărului de reguli detaliate şi a condiţiilor de eligibilitate.

000 euro la 40. în scopul măririi şanselor pe care acestea le au de a deveni viabile economic. Totodată nu vor mai fi subvenţionate dobânzile la creditele necesare acoperirii costurilor ocazionate de stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural. Masurile eligibile pentru finanţare.500 euro/an/ferma. • pensionarea anticipată a fermierilor şi a lucrătorilor agricoli. Referitor la măsura de pensionare anticipată. iar pentru lucrătorii agricoli din ferme. De exemplu. • utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri şi proprietarii de păduri. • acţiuni de informare şi pregătire profesională a persoanelor implicate în sectoarele agricol şi forestier. acestea din urmă au fost reduse de la 200 euro/hectar la 150 euro/hectar. nivelul finanţării rămâne neschimbat şi se propune introducerea sprijinului financiar pentru protejarea raselor locale pe cale de dispariţie (200 euro/an/cap de animal) şi pentru bunăstare animalelor (500 euro/an/cap de animal). sunt grupate pe următoarele 3 axe principale: Axa prioritara 1 .000 euro/an pentru fermierii care cedează fermele. la 18. nivelul maxim al finanţării a crescut de la 15. cuprinse în noul document de programare pentru dezvoltare rurală a României. care deţine minim 15% din fondurile alocate dezvoltării rurale pe perioada 2007-2013. nu au intervenit modificări. • instalarea tinerilor fermieri în mediul rural. De asemenea. • creşterea valorii adăugate pentru principala producţie agricolă şi forestiera. • creşterea valorii economice a pădurilor. însă sa redus nivelul de finanţare pentru o serie de masuri existente. • crearea serviciilor de management al fermei. cuprinde masuri pentru: îmbunătăţirea potenţialului uman.500 euro/an la 4. ţinând cont de situaţiile specifice. de la 185 euro/hectar la 150 euro/hectar). Pentru măsurile de agro-mediu. ca urmare a unui raport al Curţii Europene de Conturi referitor la modul foarte diferit de definire a zonelor defavorizate de către statele membre. Aceste sume ar putea creşte în cazuri excepţionale.000 euro/an. Pentru fermele de semi-subzistenta. pentru a se menţine un echilibru la nivelul compensărilor. finanţările au scăzut de la 725 euro/hectar la 500 euro/hectar. • sprijinirea şi restructurarea potenţialului fizic agricol şi forestier. de la 3. • modernizarea exploataţiilor agricole. acesta a crescut de la 25.Modificările privind masurile vizează modul de definire a zonelor defavorizate.000 euro/an/ferma la 1. Acesta se referă la criteriile socio-economice utilizate pentru delimitarea zonelor intermediare care au fost modificate. În ceea ce priveşte sprijinul acordat pentru stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural. sprijinul acordat a crescut de la 1. În ceea ce priveşte delimitarea zonelor defavorizate din regiunile montane. ce vor fi argumentate corespunzător în programul de dezvoltare rurală.000 euro. .Îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi silviculturii. de consultanta agricolă precum şi de consultanta în domeniul forestier. urmând a fi acordata ca prima unica. în cazul compensaţiilor acordate fermierilor şi asociaţiilor pentru pierderile financiare datorate împăduririi. iar pentru persoanele fizice.000 euro/an. Domeniul forestier devine prioritar prin introducerea mai multor masuri.

• înfiinţarea sistemelor agro-forestiere pe terenuri agricole. Sprijin financiar pentru programul Natura 2000. cu sprijinul WWF România. membri ai unor organizaţii de protecţie a naturii din întreaga ţară au fost instruiţi în cadrul unei serii de cursuri organizate de Federaţia Română de Speologie. • sprijin financiar pentru programul Natura 2000. • sprijin financiar pentru agro-mediu şi bunăstare animala. Clubul Ecologic UNESCO Pronatura şi Societatea Ornitologică Română. Proiectul PHARE ACCESS ”NATURA 2000 in România îşi propune ca printr-un parteneriat ce oferă reprezentativitate la nivel naţional sa contribuie la implementarea acquis-ului comunitar prin sprijinul pentru dezvoltarea in România a Reţelei Ecologice Europene NATURA 2000 bazat pe întărirea capacităţii ONG-urilor de mediu de a se implica in mod activ in procesul de identificare a siturilor ce vor fi propuse in cadrul reţelei si facilitarea activităţilor de conştientizare si participare publica. Peste 100 de specialişti din ONG-uri de mediu sunt pregătiţi să ajute autorităţile române la elaborarea listei de propuneri de arii protejate Natura 2000. • înfiinţarea plantaţiilor pe terenuri neagricole. în . • sprijin pentru agricultori în vederea adaptării la standardele comunitare. • îmbunătăţirea calităţii producţiei agricole. • sprijin financiar pentru silvicultura. Axa prioritara 2 . sunt următoarele măsuri : • sprijin pentru fermele de semi-subzistenta care se afla în proces de restructurare. • sprijin pentru înfiinţarea grupelor de producători. • refacerea potenţialului de producţie forestier şi introducerea unor acţiuni de prevenire a degradării. • susţinerea fermierilor care participa la schemele de calitate.). Specialiştii. la Gilău. altele decât zonele montane. etc. solicitată de Uniunea Europeană pentru finalizarea negocierilor de aderare. • sprijin pentru investiţiile neproductive (drumuri forestiere. • compensaţii acordate fermierilor din zonele cu handicapuri naturale. cuprinde masuri pentru: • utilizarea durabilă a terenului agricol. Tranzitorii pentru noile state membre. • utilizarea durabilă a terenului forestier: • înfiinţarea plantaţiilor pe terenuri agricole. întreţinerea fondului forestier. • sprijin pentru investiţiile neproductive. cele 10 care au aderat în anul 2004 şi pentru România şi Bulgaria. • compensaţii acordate fermierilor din zonele montane cu handicapuri naturale. care reprezintă minim 25% din fondurilea locate dezvoltării rural).• îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii pentru dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii. • sprijin financiar pentru programul Natura 2000. • refacerea potenţialului producţiei agricole afectate de catastrofe naturale şi introducerea unor masuri adecvate de prevenire a acestora. • sprijinirea grupelor de producători în activităţile de informare şi promovare a produselor obţinute conform schemelor de calitate a alimentelor.Managementul terenurilor agricole .

• îmbunătăţirea competentelor privitoare la managementul şi implementarea strategiilor locale de dezvoltare. finanţat prin programul Phare Acces al UE. cuprinde masuri pentru: • diversificarea activităţilor economice în mediul rural. va continua cu alte activităţi. data estimată de intrare în UE. ţara noastră dispune de o biodiversitate remarcabilă. la Bucureşti. • promovarea activităţilor non-agricole. • protejarea şi creşterea potenţialului natural care sa contribuie la dezvoltarea economică durabilă. • încurajarea turismului. • îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural: • dezvoltarea serviciilor de baza pentru populaţia din sectoarele economic şi agricol. ONG-urile româneşti ar putea fi extrem de utile autorităţilor în ducerea la bun sfârşit a acestei sarcini. între care o conferinţă naţională. cu cât între statele membre UE şi candidate. fiind singura care cuprinde 5 regiuni biogeografice distincte. precum şi elemente practice de comunicare. ea va trebui definitivată de către autorităţi în foarte scurt timp. Sarcina este cu atât mai dificilă.judeţul Cluj. directorul UNESCO Pronatura. conservarea şi refacerea patrimoniului rural. Proiectul “Rolul ONG-urilor de mediu în sprijinul implementării reţelei Natura 2000 în România”. Aflată încă în stadiu incipient în ţara noastră. Potrivit lui Emilian Burduşel. • sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor. Lista Natura 2000 cuprinde propuneri documentate ştiinţific făcute de fiecare ţară membră sau candidată la UE în vederea declarării unei reţele de arii naturale protejate de interes comunitar. Axa prioritara 3 . cum ar fi directivele Păsări şi Habitate ale UE.Diversificarea economiei rurale şi calitatea vieţii în zonele rurale care reprezintă minim 15% din totalul fondurilor alocate dezvoltării rurale. • renovarea şi dezvoltarea satelor. urmând sa între în vigoare la 1 ianuarie 2007. Comisia Europeană prevede ca finalizarea şi adoptarea cadrului legislativ necesar sa fie realizată de Consiliu în vara anului 2005. atrage atenţia Burduşel. şi la Tulcea în perioada martie-aprilie 2004. • pregătirea profesionala a persoanelor implicate în activităţile economice din zonele acoperite de axa 3. Axa Leader are ca principiu elaborarea strategiilor locale de dezvoltare printr-o abordare verticala “de jos în sus”. înainte de începutul anului 2007. . şi o serie de campanii pilot de conştientizare a unor comunităţi locale. Aceste strategii sunt finanţate în prezent prin Iniţiativa comunitară Leader. Cursurile au cuprins prezentări de bază pentru declararea siturilor Natura 2000.

în perioada 1997-1999. Anul 2001 este considerat.CAPITOLUL VII DEZVOLTAREA RURALĂ ÎN ROMÂNIA 7. astfel încât începând cu luna ianuarie 2007 să devenim membrii cu drepturi depline.7.1. în prezent. Într-un final. care urmează să se finalizeze la sfarsitul anului 2006. Creşterea economică realizata în anul 2000 a fost de 2. România a traversat. Importanţa agriculturii în dezvoltarea economică a spaţiului rural în România 7. 2000 fiind considerat de majoritatea analistilor economici ca anul care a marcat un usor proces de creştere economică. Stadiul actual al agriculturii româneşti Economia românească s-a aflat. o etapă de recesiune economică puternică. Această perioadă de tranziţie s-a caracterizat printr-un proces continuu de căutări de soluţii pentru ca economia ţării să devină funcţională. anul accelerării procesului de creştere economică (demarat în anul 2000) confirmând sfârşitul recesiuni economice severe din ultimii ani.1 .1. într-o prelungită perioadă de tranziţie care a avut efecte negative asupra tuturor sectoarelor de activitate. după anul 1989. pentru Romania. se pare că a fost găsită soluţia finalizării perioadei de tranziţie. Figura nr.1. România fiind. căutări care au avut mijloace tehnico-economice diferite. în funcţie de programele partidelor politice care s-au succedat la conducerea ţării.1%. într-un proces complex de integrare în Uniunea Europeană (UE).

Evoluţia produsului intern brut, 1990-2004
94,4 82,2 75 76,1 79,1 84,8 92,8 100

88,1

82,8

78,8

77,9

79,6

84,2

88,4

-5,6

-12,9 -8,8 1,5

3,9

7,1

3,9

-6,1 -4,8 -1,2

2,1

5,7

5

4,9

7,6

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

Modificari procentuale fata de anul precedent 1989=100

Pe ansamblul perioadei 2001-2004 s-a obţinut o creştere a produsului intern brut (PIB) al României de 25,2%, ceea ce corespunde unui ritm mediu anual de creştere economică de 5,3%. Ca urmare a evoluţiei favorabile din ultimii patru ani, în 2004 s-a realizat un PIB egal cu cel din anul 1989 (vezi fig.7.1), dar în condiţiile îmbunătăţirii substanţiale a structurii pe ramuri şi subramuri a economiei naţionale, proces care confirmă încheierea tranziţiei la economia funcţională de piaţă (statut obţinut de România, în toamna anului 2004, din partea UE). Este de menţionat faptul că această creştere economică este printre cele mai ridicate din rândul ţărilor aflate în tranziţie şi s-a obţinut în condiţiile unei conjuncturi internaţionale nefavorabile, mai ales in zona Europei de Centrale si de Est. La realizarea creşterii economice au participat, alături de celelalte ramuri ale economiei naţionale, rezultatele din agricultură şi industria alimentară (mai ales în anul 2004), chiar dacă o analiză integrată a indicatorilor de eficienţă globală demonstrează că agricultura României are potenţial mult mai mare faţă de realizările de până acum, potenţial cu care putem atinge eficienţa economică din ţările dezvoltate ale lumii. Astfel, în medie, în ultimii ani, populaţia activă din agricultură a reprezentat aproximativ 41% din populaţia activă a ţării şi a produs, in anul 2004, cca.12% din PIB şi 15,6% din valoarea adaugata bruta (VAB ). Dată fiind experienţa occidentală, aceste ponderi ar trebui să fie cât mai apropiate cu putinţă, de exemplu: în Franţa 3,9% din populaţia activă a ţării produce 2,4% din PIB, iar în SUA 2,4% produce 1,7% din PIB. Pentru România acest indicator demonstrează un nivel scăzut al productivităţii factorilor de productie şi o distribuţie dezechilibrată a forţei de muncă în cadrul economiei naţionale. Ca efect al sporirii volumului de activitate în perioada 2001-2004, precum şi al reducerii consumurilor materiale, pe fondul restructurării şi modernizării economiei, valoarea adăugată brută pe sectoare a cunoscut creşteri semnificative (vezi tabelul nr 7.1. si 7.2. ). Tabelul nr.7.1. Dinamica valorii adăugate brute in perioada 2001- 2004 - modificări procentuale faţă de anul anterior 2001 2002 2003 2004*) Diferenţa200 4/2000 Valoarea adăugată brută din + 6,7 + 5,0 + 4,9 + 7,6 126,4 economie din care:

1. Industria 2. Agricultura 3. Construcţii 4. Servicii *) Estimat Sursa: INS, CNP

+ 4,4 + 28,0 + 11,1 + 3,6

+ 6,0 - 7,0 + 7,6 + 6,4

+ 4,6 + 3,0 + 7,0 + 5,2

+ 5,2 + 15,6 + 8,6 + 6,8

121,7 141,7 138,7 123,8

Din analiza datelor de mai sus, putem considera că dezvoltarea economică din perioada 2001-2004 se caracterizează prin evoluţia proporţională, în ritmuri apropiate, a tuturor sectoarelor economiei. Ca urmare, ponderea valorii adăugate brute din industrie în PIB s-a majorat de la 27,3%, cat era în anul 2000, la 28,2% în anul 2004. Tabelul nr.7.2. Structura produsului intern brut pe ramuri - %, preţuri curente 1989 1996 2000 2004*) 1. Industria 46,2 33,2 27,3 28,2 2. Agricultura 14,4 19,2 11,1 12,4 3. Construcţii 5,5 6,5 4,9 5,7 4. Servicii 23,0 33,6 46,3 48,5 *) Estimat Sursa: INS, CNP Creşterea realizată în toate sectoarele economiei în perioada 2001-2004 se reflectă pozitiv în componenţa produsului intern brut pe ramuri de activitate. Pornind de la aceste date, se poate spune ca, în România, agricultura poate să redevină, în scurt timp, una din principalele ramuri ale economiei. Opţiunea de a investi direct în agricultură se poate dovedi mult mai sigură şi mai sănătoasă decât în alte domenii. Reconsiderarea poziţiei agriculturii în sistemul economic al României este dată de efectele economice ale integrarii în UE care, cel mai probabil se va produce în anul 2007 si de potentialul de care aceasta dispune. Efectele pozitive generate de aderarea României la UE, atat pentru producatorii agricoli, cat şi pentru consumatori, sunt următoarele:  accesul pe o piaţă de 450 milioane de consumatori;  stimularea schimburilor comerciale intercomunitare, ca urmare a eliminării barierelor tarifare, administrative şi tehnice;  posibilitatea creşterii exporturilor de produse agroalimentare în actualele state membre;  creşterea veniturilor fermierilor ca urmare a creşterii preţurilor de vânzare a produselor agricole şi a aplicării politicii agricole comune cu privire la susţinerea agriculturii, inclusiv practicarea unui procent cel mult egal cu contribuţia UE la această susţinere pentru plăţile directe (top-up);  iminenta creştere a investiţiilor străine în agricultura României;  diversificarea produselor existente pe piaţa românească însoţită de creşterea calităţii acesteia;  creşterea cererii de produse agricole a UE la o serie de produse cum ar fi: lapte şi produse din lapte, carne de pasăre, legume şi fructe proaspete, vin, animale vii, carne de porc şi conserve etc. Fondul funciar al României este de 23,8 milioane hectare din care 14,8 mil. hectare teren agricol (62,2% din total fond funciar), suprafaţă cu care România este al

doilea mare potential producător agricol din Europa centrală şi de est, după Polonia şi de un nivel mediu in Europa. Structura fondului funciar pe categorii de folosinta şi pe forme de proprietate este redată în tabelul nr.7.3. Tabelul nr 7.3. Evoluţia şi structura fondului funciar pe forme de proprietate Nr.crt. Explicaţii 1990 2000 2004* Mii ha % mii ha % Mii ha % 1. Total fond funciar, din 23.839 100 23.839 100 23.839 100 care: -proprietate privată 2.319 9,7 15.745 66 16.905 70,1 - proprietate publică 21.520 90,3 8.094 34 6.934 29,9 2. Suprafaţă agricolă, din 14.759 61,9 14.832 62,2 14.837 62,2 care: -proprietate privată 1.876 12,7 14.281 96,3 14.307 96,4 - proprietate publică 12.883 87,3 551 3,7 530 3,6 3. Suprafaţa ocupată cu 6.682 28 6.667 28 6.663 28 păduri, din care: - proprietate privată 72 1,1 582 8,7 1.667 25 -proprietate publică 6.610 98,9 6.085 91,3 4.996 75 *) Date estimate Sursa: INS şi MAPDR Din perspectiva resurselor funciare şi a calităţii lor, România se situează în primele şapte ţări europene. Astfel, suprafata care revine pe un locuitor al Romaniei este, în medie, 0,65 hectare teren agricol, iar cea mai mare parte a terenurilor arabile sunt de categoriile I-III, într-un sistem de clasificare internaţional a solurilor pe cinci clase de calitate. Nivelul şi structura producţiei agricole este determinată de modul în care este împărţită suprafaţa agricolă in suprafata arabila, suprafata ocupata cu vii si livezi, suprafata ocupata cu pasuni si fanete, evoluţia şi structura acesteia fiind redate în tabelul nr.7.4. Tabelul nr.7.4. Evoluţia şi structura suprafeţei agricole a României în perioada 1990-2004 Nr.crt. Explicaţii 1990 2004 Diferenţe mii ha % mii ha % % 1. Suprafaţa agricolă totală, din 14.759 100 14.837 100 + 0,5 care: 2. Suprafaţa arabilă, din care: 9.451 64 9.399 63,3 - 0,5 -proprietate privată 762 8,1 9.059 96,3 + 1.088 - proprietate publică 8.689 91,9 340 3,7 - 96,1 3. Suprafaţă ocupată cu vii şi 590 4 501 3,4 -15,1 livezi, din care: -proprietate privată 102 17,3 477 95,2 +368 - proprietate publică 488 82,7 24 4,8 -95,1 4. Suprafaţa ocupată cu păsuni 4.718 32 4.938 33,3 +4,7 şi fâneţe, din care: - proprietate privată 1.013 21,5 4.772 96,6 + 371

-proprietate publică Sursa: INS şi MAPDR

3.705

79,5

166

3,4 - 95,5

Figura nr.7.2.
Evoluţia şi structura suprafeţei agricole a României în perioada 1990-2004
15000 12000 9000 6000 3000 0 1990 14759 9451 14837 9399 4718 590 ss 2004 501 4938

Suprafata agricola totala Suprafata ocupata cu vii si livezi

Suprafata arabila Suprafata ocupata cu pasuni si fanete

Din analiza datelor prezentate în tabelele nr.7.3. şi 7.4. se desprind următoarele concluzii generale: a) Proprietatea privată a devenit, în anul 2004, preponderentă în structura de proprietate, atât în ceea ce priveşte fondul funciar (70%), cât şi suprafaţa agricolă, caz în care s-a ajuns la 96,4%. În schimb, suprafaţa ocupata cu păduri rămâne, în continuare, preponderent în proprietate publică (75%), numai 25% din aceasta fiind în proprietate privată. b) Suprafaţa agricolă a României a crescut, în perioada 1990-2004, cu 78 mii ha, adică cu 0,5%, ca urmare a reintroducerii în circuitul agricol a unor suprafeţe scoase temporar din acest domeniu. c) Structura suprafeţei agricole nu s-a schimbat în mod semnificativ, în anul 2004, aceasta fiind compusă din: suprafaţa arabilă- 63,3%; suprafaţa ocupată cu vii şi livezi – 3,4% şi suprafaţa ocupată cu păsuni şi fâneţe – 33,3%. d) Este de remarcat faptul că, spre deosebire de suprafaţa ocupată cu păşuni şi fâneţe care a crescut, în perioada analizată, cu 220 mii ha (adică cu 4,7%), suprafaţa ocupată cu vii şi livezi a scăzut cu 89 mii ha (adică cu 15,1%) ca urmare a defrişărilor de vii şi livezi şi transformarea acestor suprafeţe, fie în teren arabil, fie în teren pentru construcţii. Din analiza evoluţiei şi structurii fondului funciar rezultă că, din punct de vedere al acestei resurse naturale, România poate fi considerată ca o ţară agricolă cu un potenţial foarte bun, dar este foarte important modul în care este acesta exploatat, cunoscut fiind faptul că agricultura gospodăriei rurale este, in cea mai mare parte, orientata către exploataţiile individuale si mai putin către forme asociative. Aceasta este, de fapt, o caracteristică naţională care a fost demonstrată în ultimii 15 ani. Pentru a contracara această orientare, politica agricola a Romaniei s-a concretizat prin aprobarea Legii exploataţiilor agricole nr.166/2002, care avea drept scop creşterea suprafeţei agricole aflate în exploataţii agricole comerciale ce se adresează pieţei. Efectele acestei legi au fost benefice si sunt concretizate în faptul că, la finele anului 2004, erau constituite un număr de 169.336 exploataţii agricole care deţin o suprafaţă de peste 6,224

milioane ha, reprezentând 41,9% din suprafaţa agricolă totală (vezi tabelul nr.7.5). Structura acestor exploataţii este următoarea: - 47.797 exploataţii agricole în sectorul vegetal; - 30.327 exploataţii în sectorul animalier; - 91.022 exploataţii mixte; - 190 exploataţii în sectorul piscicol. Este de mentionat totusi ca, in continuare, gospodariile individuale detin ponderea cea mai mare din suprafata agricola a Romaniei, ajungand, in anul 2004, la 8,613 mil. hectare, ceea ce reprezinta 58,1% din total. Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai delicate probleme pe care Romania trebuie sa o rezolve intr-un timp foarte scurt. Tabelul nr.7.5. Evolutia si structura terenurilor agricole în România în perioada 2001-2004 Nr. Explicaţii U ANII Diferenţe crt. M 2001 2004/2001 2002 2003 2004 (%) 1. Suprafaţa agricolă Mii 14.859 14.864 14.836 14.837 - 0,15 totală, din care: ha 2. Suprafaţa aflată în Mii 3.165 3.181 4.095 6.224 + 97 exploataţii ha agricole: -Ponderea din % 21,3 21,4 27,6 41,9 + 97 suprafaţa agricolă totală -Număr total de nr 11.662 14.639 111.424 169.336 + 1.352 exploataţii 3. Suprafaţa agricolă Mii 11.694 11.683 10.741 8.613 - 26 cuprinsă în ha gospodării individuale -Ponderea din % 78,7 78,6 72,4 58,1 - 26 suprafaţa agricolă totală Sursa: date preluate de la MAPDR. Dimensiunile medii ale exploataţiilor agricole (fara a fi luate in calcul gospodariile individuale) erau la finele anului 2004, următoarele: 270 ha în cazul exploataţiilor din sectorul vegetal; 134 animale în cazul fermelor de creştere a bovinelor; 1260 în cazul celor de porcine, 230 animale în cazul ovinelor etc. Este de remarcat faptul că agricultura României continuă să aibă exploataţii de dimensiuni mari şi foarte mari, chiar daca intrun numar relativ mic, capabile să obţină performanţe atât pe piata internă, cât şi cea externă. Astfel, în România există 1.733 exploataţii mari, din care: 542 în sectorul vegetal, 972 în sectorul zootehnic, 28 în sectorul piscicol şi 141 exploataţii mixte. În sectorul vegetal, 42 de exploataţii deţin peste 5000 ha, 75 de exploataţii deţin între 2500 şi 5000 ha şi 526 de exploataţii au o suprafaţă cuprinsă între 1000 şi 2500 ha. Este de asteptat ca, odata cu aplicarea pachetului de legi cu privire la proprietatea asupra terenurilor agricole, numarul exploatatiilor agricole comerciale sa creasca si sa determine asigurarea eficientei economice a activitatilor agricole. Referitor la sectorul zootehnic, ca o caracteristică principală este de reţinut faptul că, pentru prima dată în ultimii 14 ani, începând cu anul 2001 a fost stopat declinul

în prezent. • 18. capabil sa contribuie la gestionarea eficienta a resursei piscicole. la 321 kg/cap în anul 2003.770 kg/cap în anul 2000. d) a crescut greutatea de sacrificare la bovine. În ceea ce priveşte sectorul pescăresc. pentru buna functionare si administrare a sectorului pescaresc este necesar ca Romania sa definitiveze cadrul institutional.6. la 110 kg/cap în 2003. compatibil cu cel realizat de tarile membre ale UE.263 litri/cap de vacă furajată. peste 730 mii ha sunt acoperite cu ape. producţiile totale de lapte de vacă şi oaie.000 km râuri de munte. ovine şi pasăre. Pe lângă această realizare. de la 272 kg/cap. porcine.558 noi locuri de muncă. iar la pasăre de la 1. • 50.  demararea programului de realizare de ferme moderne de creştere a vacilor de lapte la care construcţia adăposturilor. O mare parte din aceste spatii au fost populate cu animale. ouă şi miere înregistrează creşteri. la ovine de la 17 kg/cap în anul 2000 la 23 kg/cap în anul 2003. acestea fiind orientate. lacuri naturale şi lacuri de acumulare.075 km de Dunăre. sectorul zootehnic se poate caracteriza după cum urmează: a) sectorul privat deţine. Explicaţii UM ANII Diferenţe e) . Având în vedere faptul că. • 25. cumpărarea junicelor şi a instalaţiilor zootehnice sunt finanţate 50% de la bugetul de stat. ceea ce a condus la crearea unui număr de 1. poziţia acestuia trebuie reconsiderata în cadrul activităţilor economice desfasurate in Romania. b) începând cu anul 2001. care cuprinde două activităţi productive (acvacultură şi pescuit).6. lei. în perioada 2001-2004. Structura suprafetelor acoperite cu apa este. • 1. spre efectuarea de investiţii şi pentru creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei animaliere destinată pieţei. creşteri la toate speciile de animale. albine şi cabaline şi 100% din efectivele de ovine. in prezent. la 1. care a determinat o valoare a investiţiilor efectuate de peste 190 mld. Totodata. consideram ca sectorul pescaresc reprezinta o activitate careia trebuie acordat sprijinul bugetar necesar pentru a deveni competitiv pe piata UE. 99% din cel de bovine.000 km de râuri de şes. iar din anul 2002 se înregistrează creşteri la producţiile de carne în viu la bovine. • 100 mii ha amenajări piscicole din care 40 mii ha aflate în Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. la porcine de la 107 kg/cap în anul 2000. înregistrându-se. în anul 2004. Evoluţia şi structura producţiei realizate în sectorul pescăresc este prezentată în tabelul nr. c) producţia medie de lapte de vacă a crescut anual în medie cu 4% ajungând în anul 2003 la 3. catre tinerii agricultori cu varste de pana la 40 de ani care vor sa desfasoare productie zootehnica. cât a fost în anul 2000. unui număr de 2. cu preponderenţă. păsări. MAPDR a derulat 29 de forme de sprijin pentru toate speciile de animale. faţă de 2925 litri/cap. cât era în anul 2000.efectivelor de animale. Tabelul nr 7. ceea ce reprezintă 3% din suprafaţa ţării. următoarea: • 300 mii ha bălţi.980 kg/cap în anul 2003.000 km zonă exclusiv economică a Mării Negre. Evoluţia şi structura producţiei realizate în sectorul pescăresc în perioada 2000-2004 Nr.7. Demn de luat în seamă sunt două măsuri importante şi anume:  atribuirea.048 spaţii zootehnice dezafectate în 37 de judeţe. 98% din efectivele de porcine.

2. la lapte şi produse din lapte de la 197. În cadrul acestui sector este antrenat un număr de 14.3 43.700 502 165 2004 Diferenţe 2004/2000 (%) 3. reiese faptul că.248 56. în primul rând. industria alimentară asigură peste 240 mii locuri de muncă. De asemenea.7 13.000 + 40 8.1 12.200 + 18. Produse Făină de grâu în echivalent grâu Carne de porc Carne de bovină UM mii tone mii tone mii tone ANII 2000 2. Tabelul nr. 26% din valoarea totală a producţiei agricole brute şi 4.12.6 kg/loc la 26.508 41.392 9. care a determinat înregistrarea capturilor de peşte în evidenţele contabile ale firmelor concesionare şi ale administraţiei statului (Direcţiile agricole judeţene.2 total producţie Sursa: date preluate de la MAPDR.6.597 2002 16.4 7. ca urmare a sporirii cu 83% a producţiei din activitatea de pescuit.509 agenţi economici.3 Din analiza datelor prezentate în tabelul nr.7. ceea ce reprezintă cca 5% din producţia activă a României.678 24.7.7.6 58. la zahăr şi produse din zahăr de la 22. din 6 care: 2. Evoluţia producţiei de produse alimentare în perioada 2000-2004 Nr. din care peste 99% sunt în proprietate privată.700 peşte din acvacultură Ponderea în % 56. 7.8 total producţie 3.376 peşte din activitatea de pescuit Ponderea în % 43. 2000 2001 18. care se datorează puterii de cumpărare mai mari în perioada 2001-2004.144 2003 Producţia totală tone 17. Aceasta reprezintă în prezent. 1. concesionării fondurilor piscicole din Biosfera Delta Dunării.). începând cu anul 2001 a cunoscut o creştere semnificativă la principalele produse (vezi tabelul nr.3 l/loc la 231 l/loc. crt.800 58. Producţia de produse alimentare. la conserve şi produse din peşte de la 2.2004 2004*) 2004/2001 (%) 20. 3.7 kg/loc la 193 kg/loc.crt. Această creştere se datorează.1 +83 41. *) Date estimate la 31.3 .07 de peşte. Producţia de tone 7.5 kg/loc la 3.6% din produsul intern brut al României.5 540 215 + 7.170 10.3 +30. Industria alimentară şi a băuturilor reprezintă un sector de activitate fără de care o mare parte din producţia agricolă nu s-ar putea comercializa în condiţiile de eficienţă economică. 1.7. după o perioadă de scădere înregistrată între 1997-2000.9 56. Direcţia de Pescuit şi Acvacultură din cadrul MAPDR etc). ceea ce a determinat creşterea consumului mediu anual pe cap de locuitor la principalele produse.500 43.0 kg/loc etc.500 + 8. producţia totală de peşte a crescut în perioada analizată cu 40%.7 7.5 kg/loc. cum ar fi: la făină de la 144. Producţia de tone 9. la carne şi produse din carne de la 45.6 + 30.397 10.2 -23.1 kg/loc la 60 kg/loc.

12. moderne. determină o încărcătură de 53. 58 mii semănători – mecanice. Avantajele atingerii unui nivel optim de dotare tehnică considerată a fi. 140 mii pluguri pentru tractor.2 - Pentru a deveni competitivă. 13. grape cu discuri. 15.7. 14. 8. semănători şi combine 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0 Tractoare Pluguri Grape cu discuri Semanatori Combine 2000 2001 2002 2003 2004 2007 2025 Sursa: Date preluate de la MAPDR Figura nr. pluguri. • consumuri reduse la combustibil pentru un hectar lucrare agricolă.8 + 0. mii tone mii tone mii tone mii tone mii tone mii tone mii tone mii hl mii hl mii hl mii hl mii tone 264 476 240 38 109 27 259 3247 12. 11.6 .3 933 15 1 + 40. 177 mii tractoare. Figura nr.6).7. • scăderea preţurilor de producţie etc.8 + 4. 20 mii combine autopulsate pentru recoltarea cerealelor si a furajelor şi 65 de mii de semicositori.4 . performante.31.2 631 12.8 ha/combină (vezi fig.5 şi 7.7.2 ha/combină. agricultura românească trebuie să-şi valorifice potenţialul dat de fondul funciar printr-o inzestrare tehnică corespunzătoare şi prin practicarea unor tehnologii avansate. 5. de 25 ha/tractor şi de 65.3 Evolutia si prognoza parcului de tractoare agricole.8 1 372 480 250 50 75 60 500 3500 12.7.8 ha/tractor şi de 86.4. 10. pentru situaţia agriculturii României. sunt următoarele: • efectuarea lucrărilor mecanizate în perioadele agrotehnice optime.8 + 47.9 + 17.Carne de pasăre Zahăr rafinat Uleiuri rafinate Margarină Conserve de legume şi fructe Brânzeturi Lapte şi produse lactate Vin nobil Bere Băuturi alcoolice distilate Băuturi nealcoolice Conserve şi semiconserve de peşte Sursa: date preluate de la MAPDR. 26 mii cultivatoare mecanice. 7. • calitatea superioară a lucrărilor.7. 9.2 +31. Acest grad de inzestrare cu maşini şi utilaje agricole prezentat în fig nr.1 + 0.2 + 122 + 93 + 7. la sfârşitul anului 2004. 4. 6. Agricultura României avea în dotare.3 şi nr.

5 21.3 2.43.3 Sub 45CP 45 CP 50-60CP 65 CP 80-100 CP 150-360 CP Prezent 2007 2005 Sursa: Date preluate de la MAPDR Figura nr.7 3.8 15 2.6 0.9 25 Sursa: Date preluate de la MAPDR Figura nr.3 88.7 1.6 57.9 13.Structura pe clase de putere a parcului de tractoare din România .8 49.963.2 4.6 % 34.5 23.6 54.2 53.5 87.4 86.6 Evoluţia si prognoza gradului de dotare cu combine 150 ha păiose/combină 100 50 0 2000 2001 2002 2003 2004 2007 2025 127.3 5.2 Sursa: Date preluate de la MAPDR .2 55.8 80.9 20.7.5 Evoluţia si prognoza gradului de dotare cu tractoare 60 ha/tractor 50 40 30 20 10 0 2000 2001 2002 2003 2004 2007 2025 58.prezent şi perspective80 70 60 50 40 30 20 10 0 70.8 65.3 1.7.2 110.3 11.

aşa cum rezultă şi din datele tabelului nr. lei). crt.081. 383 mii tone substanţă activă în anul 1998. În condiţiile în care agricultura este cunoscută ca o activitate dependentă de condiţiile de climă şi sol. chiar dacă.9 irigaţii Nr.8. acordurile bilaterale. Banca Mondială. în mare parte. cu atat mai putin de catre producatorii agricoli din Romania. care a alocat. Referitor la îngrăşămintele chimice alocate agriculturii în perioada 1996-2004. se remarcă că acestea au fost administrate în cantităţi tot mai scăzute. Evoluţia suprafeţelor amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare în perioada 1990-2004 Explicaţii ANII Diferenţe 2004/1990 1990 2000 2004 (%) Suprafaţă amenajată cu diguri 1545 1545 1545 Suprafaţa amenajată pentru 3. astfel: 435 mii tone substanţă activă în anul 1996. mai ales la producatorii agricoli individuali.7 3.7. peste 6800 semănători. Tratamentele plantelor în timpul vegetaţiei împotriva bolilor şi dăunătorilor a fost o etapă tehnologică nerespectată de marea majoritate a agricultorilor individuali. Excepţie fac marile exploataţii agricole care au avut surse financiare pentru achiziţionarea de erbicide şi pesticide sau au beneficiat de cele alocate din bugetul MAPDR (în anul 2004 suma alocată.168. 331 mii tone substanţă activă în anul 1999. s-a cifrat la 220 mld. programele UE (Phare şi Sapard). aceasta prezintă.1 -2. pentru toate categoriile de tratamente. Din acest motiv. greu de asigurat de catre bugetul de stat si. cu 60% mai mare decât în anul 2000 şi cu 25% mai mare decât în anul 1996. 1.7 3. 406 mii tone substanţă activă în anul 1997. . generate de lipsa surselor financiare.077. ceea ce dovedeste carente in practicarea unor tehnologii moderne in productia vegetala. peste 380 combine.8. totodată. România dispune de suprafeţe destul de mari amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare. care sunt foarte mari. surse de investiţii private externe etc. surse private interne. 342 mii tone substanţă activă în anul 2000 (ceea ce reprezintă administrarea a cca. însă acestea trebuie puse în funcţiune şi ulterior întreţinute şi reparate corespunzator pentru a raspunde solicitarilor producatorilor agricoli. având.In ceea ce priveste starea parcului de maşini şi utilaje agricole. natură şi capital). Problema majora pe care o ridica aceasta activitate este cea a surselor de finantare. pentru întreaga perioadă peste 6200 mld lei. activitatea de îmbunătăţiri financiare poate fi considerata ca un important factor de producţie (alături de muncă. ca urmare a costurilor ridicate pe care le presupune aceste operaţiuni. în perioada 2001-2004 s-au investit peste 7000 mld lei în achiziţii de maşini şi utilaje agricole. 2.. un grad ridicat de uzură. Sursele de finanţare pentru aceste investiţii sunt: bugetul MAPDR.7.36 kg substanţă activă/ha suprafata arabilă) iar în anul 2004 s-a ajuns la 547 mii tone substanţă activă. Aceste investiţii s-au concretizat în achiziţionarea a peste 11 mii tractoare. dimensiuni de lucru mai mari comparativ cu suprafeţele relativ mici ale parcelelor agricole aparţinând producătorilor agricoli. punerea în funcţiune a infrastructurii din amenajările de irigat trebuie să reprezinte una din principalele priorităţi ale politicii agricole gestionate de administratorii sistemelor de irigatii. Totuşi acest consum este departe de a fi comparabil cu cel înregistrat în tarile cu agricultură dezvoltată. ceea ce a avut un efect negativ asupra producţiei agricole realizate de România în ultimii ani. Tabelul nr.

8 suprafaţă amenajată 3. în acest fel eliminandu-se cheltuielilor suplimentare efectuate de administrarea sistemului de irigaţii.3.3 s-au aplicat udări ha -ponderea în total % 16.9 -4.077. 3. 2004/2001 (%) 2001 2002 2003 2004*) 1.2004 România se caracterizează ca fiind o ţară cu o pondere mare a populaţiei ocupate în agricultură. 3.7.135. 1400 +55.081.5 +182.7 1. în perioada 1990-2004.2 amenajată pentru ha 7 4 1 1 irigaţii. Acest program trebuie să aibă ca prin obiectiv udarea întregii suprafeţe pregătite pentru irigat.7. Suprafeţe pregătite mii 900. din care: 2.6 suprafaţă amenajată -pondere în total % 55.9 -3.5 32.7 2. . ceea ce înseamnă că în acest sector de activitate este nevoie de un program de reabilitare a sistemului de îmbunătăţiri funciare. 1. care determină o productivitate scăzută a muncii.8 42.303. reiese că suprafeţele destinate amenajărilor cu lucrări de îmbunătăţiri funciare nu s-au modificat substanţial. Suprafaţa pe care mii 497.7.12.1 suprafaţă pregătită Sursa: date preluate de la MAPDR.ponderea în total % 29.3 45.5 +55.9 Din analiza datelor prezentate în tabelul nr.9. cheltuieli care se recuperează de la beneficiarii de irigaţii (producătorii agricoli) şi care contribuie la creşterea costului total al produselor agricole. Tabelul nr.7 100 +81.081.6 754.4 pentru irigat ha 1 2 .4 76. Evoluţia şi structura suprafeţelor amenajate pentru irigat în perioada 2001-2004 Nr. Suprafaţa amenajată pentru combaterea eroziunii solului Sursa: date preluate de la MAPDR. poate fi transformată în avantaj.2 34.5 45.0 2.9.952. însă pentru a avea o imagine mai realistă asupra acestui fenomen este necesar a se cunoaşte amenajările (suprafeţele agricole) pregătire pentru irigaţii şi mai ales suprafaţa pe care s-au aplicat udări.7.8. 3.1 24. Explicaţii UM ANII Diferenţe crt.100.2 2. suprafeţe redate în tabelul nr. *) Date estimate la 31.5 1000 1400 +181.3 2.0. . Din analiza datelor prezentate în tabelul nr. Suprafaţa totala mii 3. Prezenţa la sate a peste 40% din populaţia ţării (circa 9 milioane de persoane) este o realitate stânjenitoare (media europeană fiind de 26%) care.222.950. rezultă foarte clar că suprafaţa amenajată pentru irigaţii nu este utilizată decât în proporţie de cel mult 45%.072.9. printr-o politică inteligentă de dezvoltare a agriculturii şi a satului românesc.2 70.133.077. 3.5 2. Suprafaţa amenajată pentru desecări 4.

când România va trebui să fie competitivă pe piaţa UE.În anii tranziţiei. indiferent de categoria lor. Aceste ţări reprezintă şi principalii importatori şi exportatori de astfel de produse. O parte din aceste persoane disponibilizate din diverse domenii de activitate au inceput sa se ocupe de agricultura (pe suprafete relativ mici si fara a fi ocupati permanent cu aceasta indeletnicire) pentru a-si asigura necesarul de trai. Ponderea deţinută de produsele agroalimentare (cu grad ridicat de prelucrare) a continuat să depăşească procentajul deţinut de produsele agricole neprelucrate pe ansamblul comerţului mondial cu toate că diferenţa dintre cele două categorii s-a micşorat. ca urmare a dezinteresului institutelor de cercetare şi a lipsei de surse financiare. fiind urmată de Statele Unite. cel mai mare importator mondial de produse agricole. structura populaţiei la sate s-a schimbat prin reîntoarcerea acasă a câtorva sute de mii de persoane (muncitori. Analiza comerţului agricol . Se poate spune că aceste relaţii sunt. a înregistrat. România se situează în rândul ţărilor fruntase din Europa. solduri negative substanţiale ale balanţei comerciale în defavoarea României. Statisticile internaţionale arată că. în curs de perfecţionare pornind. Principalii producători atât de produse agricole neprelucrate. în special cu Uniunea Europeană. În general. în timp ce ţările în curs de dezvoltare exportă în special produse agricole brute şi importă produse agricole prelucrate. Ştiinţa şi cercetarea în agricultură au un potenţial şi o forţă de luat în seamă în elaborarea unei strategii de dezvoltare a ţării. Comerţul exterior agricol al României. Canada. pentru efectuarea cercetarii fundamentale. Uniunea Europeană este. Agricultura românească nu se poate dezvolta şi progresa fără a realiza relaţii economice cu sectoarele din amonte şi aval. Japonia.) trecute în şomaj sau pensionate. Această situaţie arată slaba compatibilitate a agriculturii cu cea a Uniunii Europene. ingineri. şi China. Producătorii agricoli sunt nevoiţi să-şi unească eforturile sub forma unor cooperative (asociaţii) de aprovizionarea şi desfacerea care să aibă capacitatea de a negocia atât cu furnizorii de resurse materiale. China şi Canada. acest uriaş potenţial de cercetare ştiinţifică din agricultură românească este în pericol de a-si pierde din importanta. În ultimii zece ani ponderea produselor agricole în ansamblul comerţului mondial a scăzut. tehnicieni. în primul rând. cât şi de produse agricole prelucrate sunt ţările dezvoltate. de la faptul că toate cele trei sectoare sunt preponderent private. Principalul flux de comerţ agricol regional este cel din cadrul Uniunii Europene. Uniunea Europeană este cel mai mare exportator mondial de produse agricole. urmată de Statele Unite. în ultimii ani. de asemenea. profesori etc. mai ales pentru perioada imediat următoare (până în anul 2007). înregistrându-se o creştere a ponderii bunurilor industriale şi a serviciilor. În ceea ce priveşte comerţul cu produse agricole este în general acceptată idee că dezvoltarea şi creşterea economică sunt sustenabile prin promovarea unui comerţ internaţional liber pe principiul avantajului competitiv. ţările dezvoltate au tendinţa de a importa produse agricole neprelucrate şi de a exporta produse agroalimentare. lipsa varietăţii produselor cerute de consumatorii comunitari şi accenturea caracterului concurenţial al produselor româneşti faţă de cele comunitare excedentare. cât şi cu unităţile de comerţ. în prezent. care au disponibilitate profesională de asumare a unor răspunderi privind organizarea de ferme agricole mici şi mijlocii moderne. Brazilia. Din păcate. prin potenţialul de specialişti angrenaţi în cercetarea ştiinţifică agricolă şi prin rezultatele obţinute. De o deosebită importantă se va bucura comerţul extern al României pentru produsele agroalimentare. Acest fenomen contribuie la cresterea artificiala a populatiei ocupate in agricultura determinand asa numitul „somaj mascat „ cu efecte nefavorabile asupra indicatorilor economici din agricultura Romaniei.

Curba diferenţei între consum şi producţie urmăreşte fidel situaţia din industriile producătoare aferente. La polul opus se află. Creşteri ale importurilor s-au înregistrat şi la alte categorii de produse alimentare tradiţionale: carne de pasăre şi porc. ceea ce se produce în vară se consumă in perioada celor trei luni. unele dintre ele dubiose din punct de vedere calitativ. ceea ce reprezintă cam 30 de procente din totalul exporturilor în anul 2003. Seminţele de floarea soarelui. alimente. cai. grăsimi animale şi vegetale. făină. cu atât mai mult. la o serie de produse tradiţionale. care s-au soldat cu închiderea unor mari complexuri de creştere a animalelor. cartofi de consum. tutun. caprine. consumul depăşeşte producţia internă. băuturi şi tutun). legume proaspete şi fructe. Creşterea importurilor de produse agroalimentare are impact negativ asupra economiei. dar la mare distanţă. În aceste două sectoare s-au făcut simţite restructurările din domeniu. întâmplător că ponderea importurilor a crescut dramatic la unele categorii de produse agricole. mere. zahăr. multe din fabricile de prelucrare. preparate alimentare. morcovi. legumele proaspete şi vinul s-au clasat pe locurile următoare. băuturi. la carne de pasăre sau de porc. În ceea ce priveşte exporturile. cu un deficit de peste 6 miliarde USD în ultimii 14 ani. se întâlneşte şi în cazul zahărului şi al conservelor de legume. unde investiţiile straine consistente efectuate in Romania au condus la o producţie internă îndestulătoare. importurile sunt inevitabile. deci. Totodată. importurile au atins cote alarmante. produse cu grad ridicat de prelucrare. cu cât se importă o gamă sortimentală mai largă de produse agroalimentare ce pot fi obţinute din producţia internă. dar cu accente critice. porumb. ovine. produse de patiserie. Creşterea importurilor are influenţă extrem de negativă asupra agriculturii autohton. peşte. predominante sunt produsele care nu înglobează valoare adăugată. posibilitatea de valorificare a resurselor interne regenerabile. întrucât nu se asigură surse valutare dintr-o activitate economică cu multe avantaje comparative şi se consumă valută pentru achiziţionarea unor produse tradiţionale. S-au înregistrat importuri de ceapă. de exemplu. producţia de bere. cu o valoare de peste 111 milioane de euro. o asemenea structură fiind caracteristică ţărilor în curs de dezvoltare şi care generează efecte negative asupra balanţei comerciale. Cum producţia internă realizată în ultimii ani la principalele produse agroalimentare nu a satisfăcut cererea internă. Aceeaşi situaţie. Ultimii ani s-au caracterizat prin faptul că. slănină sau grăsime de porc. produse vegetale. . Spre exemplu. iar în următoarele nouă luni suntem dependenţi de importuri. odată privatizate au intrat într-un aşa numit “proces de conservare”. O explicaţie a creşterii masive a importurilor agroalimentare o constituie pătrunderea în România a marilor reţele de comercializare. care este presată să se restrângă (abandonarea unor culturi. în realitate o parte dintre ele au fost dezmembrate bucată cu bucată şi vândute ca fier vechi. Nu este. Dezvoltarea reţelelor de supermagazine a condus atât la sporirea importurilor de produse agroalimentare. cât şi la creşterea consumului (in corelatie cu cresterea veniturilor consumatorilor ). diferenţa provenind evident din import. fata de prima categorie. Romania transformandu-se dintr-un exportator net de produse agricole în importator net. Pe locul întâi în topul exporturilor se situează animalele vii (bovine. pentru toate cele patru grupe de produse (animale şi produse animale.românesc în perioada 1990–2004 relevă o schimbare considerabilă a poziţiei pe pieţele agricole internaţionale. dar care va determina adaptarea acestor unitati la cerintele UE. în ultimii doi ani. astfel. Importul agroalimentar al României este dominat de produsele alimentare. măgari şi catâri). cafea. diminuând. importurile sunt cauzate de faptul că în România nu există încă un lanţ de depozitare şi conservare a legumelor şi fructelor. orientarea către monocultură sau producţia unor culturi ale căror produse se vând la preţuri reduse).

au fost asigurate din resurse proprii. Din cauza gradului scăzut de competitivitate a agriculturii şi stării economice generale. de aceasta depinzand valorificarea eficienta a productiei vegetale. sunt condiţii esenţiale pentru menţinerea agriculturii naţionale ca furnizor principal de produse pentru populaţia comunitara. În condiţiile accentuării liberalizării comerţului agricol mondial.Comerţul exterior al României a parcurs mai multe etape de descentralizare – liberalizare şi s-au stabilit măsuri de politică comercială care. mai ales daca luam in calcul faptul ca sursele proprii ale producatorilor agricoli (indiferent de forma de proprietate si de dimensiunea lor) sunt insuficiente in raport cu necesarul de finantare. nivelul scăzut al exportului de produse agricole (în cea mai mare parte materii prime) reduce şansele modernizării agriculturii. creşterea performanţelor agriculturii şi a sectorului agroalimentar în ansamblul său este cea mai importantă măsură de protecţie internă. Lipsa unei politici comerciale previzionare privind protecţia pieţei interne şi calitatii neomogene ale produselor.însă. mai . în mod tradiţional. s-au pierdut importante pieţe de desfacere. România nu face faţă concurenţei externe. este prezentată o sinteză a acestor aspecte pe principalele categorii de produse agroalimentare pentru care România întruneşte condiţii naturale şi agropedologice favorabile desfasurarii productiei si obtinerii de rezultate comparabile cu cele realizate de tarile membre UE. Decalajele dintre agricultura Romaniei si cea a tarilor membre ale UE trebuie recuperate pana la intrarea tarii noastre in Europa unita. Principalele domenii ale sectorului agroalimentar şi rezultatele obţinute în perioada de tranziţie Pentru a putea fi identificate principalele potenţialităţi şi constrângeri care limitează dezvoltarea economiei agroalimentare este absolut necesar a se analiza competitivitatea fiecăruia dintre principalele domenii ale sectorului agroalimentar din România. In concluzie. În condiţiile randamentelor scăzute.2. a costurilor ridicate ale produselor agricole. insa acest fenomen nu este posibil fara investitii in tehnica si tehnologii moderne care necesita surse financiare consistente. Soldul negativ al balanţei comerciale agricole şi importul de alimente (şi nu importul de maşini şi utilaje performante) afectează dezvoltarea pe termen lung a agriculturii şi cresc dependenţa de import a consumului intern pentru produse care. Potenţialul sectorului zootehniei din Romania Producţia zootehnica reprezinta principalul beneficiar al rezultatelor din cadrul sectorului vegetal. este departe de cel al tarilor membre ale UE. Reducerea preţurilor mondiale la principalele produse agricole de export ale României aduce mari prejudicii agenţilor economici care se menţin cu greu pe piaţa externă. in general. iar accesul la fondurile nerambursabile (gen Fondurile SAPARD) este conditionat de existenta fondurilor proprii menite sa asigure partea de cofinantare privata. si al agriculturii. nu au produs efecte favorabile dezvoltării pieţei interne şi sprijinirii exporturilor agricole. a lipsei de diversificare a mărfurilor agroalimentare exportate şi a gradului redus de prelucrare. Pe de altă parte. 7. Realizarea unei competitivităţi ridicate şi diversificarea produselor agroalimentare. In cadrul acestor surse financiare creditul agricol are un rol deosebit de important.1. in particular. În cele ce urmează. ca şi lipsa susţinerii exporturilor au creat mari dezavantaje în perioada de tranziţie. se poate spune ca stadiul actual al satului romanesc. înainte de aderarea la Uniunea Europeană.

. carnea de pasare si ouale. marea majoritate familiale. Diferenţa este utilizată în autoconsumul fermelor şi familiilor producătorilor agricoli. în multe cazuri. Randamentele medii sunt. În prezentul subcapitol analizam potentialitatile principalelor produse zootehnice.ales a culturilor furajere. Randamentul mediu este de aprox.000 l/cap de vacă. totodată. cum ar fi: laptele si produsele din lapte.2 milioane exploataţii. atât în ceea ce priveşte colectarea raţională şi igenică a laptelui şi preţurile de livrare pentru procesare cât şi la desfacerea acestuia pe piaţa ţărănească. Sistemul de colectare a laptelui este fragmentat şi dispune de o logistică precară şi prezintă. pentru hrana viţeilor şi cea umană şi o parte nesemnificativă pentru vânzări directe pe piaţa ţărănească. deficienţe în legătură cu asigurarea facilităţilor de analiză a calităţii şi de existenţă a lanţului de frig. Dintre acestea la doar 20% producţia de lapte este colectată şi orientata catre unitatile de procesare. deoarece majoritatea covarsitoare a resurselor bugetare au fost orientate catre productia vegetala si nu catre productia zootehnica sau cele de procesare a produselor agricole (cea mai mare pondere din resursele bugetare alocate agriculturii si destinate sustinerii productiei zootehnice a fost de 25 %. În acelaşi timp. Atenţia acordată calităţii laptelui este în prezent destul de redusă la nivelul fermelor. carnea de bovine. carnea de porcine. printr-o producţie la scară redusă. datorită deficienţelor în hrănirea şi întreţinerea acestora. este necesară îmbunătăţirea calităţii genetice a efectivelor de taurine. 3. In aceste conditii consideram ca politicile de sustinere a agriculturii practicate dupa 1990 nu au fost corespunzatoare. in anul 2004). care reprezintă numai 50% din media UE.5 vaci pe exploataţie. estimate în statistici recente. Cele aproape 1. de creştere a vacilor de lapte. carnea de ovine. Laptele şi produsele lactate Sectorul de produse lactate din România este caracterizat în prezent. sub potenţialul genetic al animalelor. relevă o medie de 1.

Se remarcă faptul că în pofida condiţiilor potenţiale excelente pentru producţia taurinelor (lapte şi carne) în România. Evoluţia producţiei de lapte de vacă în perioada 1997. productivitatea şi eficienţa ar putea să crească printr-o alimentaţie raţională a animalelor şi prin practici corespunzătoare privind igiena acestora. iar producţia este adesea privită ca una secundară a sectorului de lactate. in prezent. Ameninţarea majoră pentru acest sector este că până în prezent nu au putut fi întrunite cerinţele şi standardele de calitate. măsuri care ar putea spori calitatea laptelui colectat. de-a lungul filierelor agroalimentare şi cele stabilite de standardele Uniunii Europene. carenţele privind sistemul fragmentat de producţie şi scara redusă a acesteia.Tabelul nr. Se vor ivi oportunităţi deosebite pentru unităţile de procesare. fapt pentru care se impun măsuri urgente pe această linie. Carnea de bovine Sectorul nu este practic delimitat de celelalte sectoare de producere a cărnii. vor avea şi ele un impact pozitiv asupra producţiei şi productivităţii din ferme. o slabă competitivitate a acestui sector.116 Sursa: date preluate de la MAPDR 1998 3.2003 Specificaţie 1997 lapte l/cap/an 3.263 Cu toate aceste dificultăţi.066 2000 2.925 2001 3.2003 Specificaţie Lapte mii HL 1997 53600 1998 51604 1999 50498 2000 49497 2001 51000 2002 52761 2003 55288 Evolutia productiei de lapte de vaca 56000 55000 54000 53000 52000 51000 50000 49000 48000 47000 46000 55288 53600 51604 50498 49497 51000 52761 19 97 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03 Lapte mii HL Evoluţia producţiei medii de lapte în perioada 1997. tot mai înalte. Ponderea efectivelor se află . determină.10. La nivelul fermelor. hrana şi adăposturile acestora.7. sectorul are mari şanse să-şi sporească competitivitatea.133 2003 3.014 2002 3. Investiţiile în ceea ce priveşte animalele. care vor investi în centre de colectare (favorizate şi de primele pentru calitate) şi tehnologii moderne de procesare.071 1999 3.

ar putea să crească. Procurarea de material genetic pentru rase mixte de producere a laptelui şi a cărnii este aproape inexistentă. dar. riscul realizarii de pierderi fiind diminuat prin faptul ca se produce atât lapte. aşa cum sunt cele din cadrul sectoarelor industriale avicole şi de creştere a porcinelor. fără un sprijin substanţial pentru crescătorii din acest sector. insotita de lipsa de capital disponibil. Lipsa informaţiilor asupra pieţei şi a cerinţelor acesteia determină o slabă fundamentare a dezvoltării sectorului. .7. evolutia acestora fiind prezentata in tabelul nr. indiferent daca acestia sunt din interiorul sau din afara asociatiei. Este de semnalat faptul că. potenţialul deosebit pe care îl are creşterea taurinelor pentru sistemele de păşune din zonele montane. Efectivele de bovine. care nu ar trebui neglijat. importurile din Ungaria şi Polonia. se impune organizarea unor asociaţii de producători care să solicite aceste informaţii de la organismele abilitate şi să se preocupe ca aceste informaţii să fie în concordanţă cu acquis-ul comunitar si sa le comunice catre cei interesati. care s-au dovedit a fi ineficiente. la calitatea solicitată şi la segmentarea pieţei. dar pentru aceasta ar trebui alocate resursele necesare pentru sporirea acesteia. procurat de la unităţile recent privatizate şi datorită accesului limitat la produsele genetice recunoscute pe plan internaţional. Informaţii vehiculate oficial referitoare la piaţă şi la preţuri. crescătorii europeni de vaci de lapte realizează dese ameliorări genetice ale acestora pentru obţinerea unei calităţi rezonabile a cărnii. care îşi pot aduce o contribuţie însemnată şi în cadrul acţiunilor legate de protecţia mediului. în defavoarea utilizării potenţialului autohton. De menţionat. Una dintre moştenirile acestui sector este şi accesul limitat la producţia şi industrializarea de scară. efectivele de vaci de lapte sunt sursa cea mai ieftină pentru producţia de carne. În România. la fel ca şi în UE. cât şi carne. In aceste conditii. Principalele dificultăţi în dezvoltarea sectorului de creştere a bovinelor se referă la lipsa unei strategii coerente de dezvoltare şi susţinere insuficienta a sectorului. deşi implică activităţi multifuncţionale. are şi avantajul că asigură o eficienţă sporită. de asemenea. spre deosebire de fermierii români. Acţiunile pentru remedierea acestei deficienţe sunt încă limitate datorită lipsei unei strategii de obţinere a unor astfel de rase. În prezent fermierii români acceptă folosirea unor tauri sau a unui material seminal de calitate mai slabă. Producţia de carne de bovine ar putea avea un rol important în dezvoltarea unor ferme comerciale mici. a generat un nivel ridicat de neîncredere între actorii implicaţi de-a lungul filierelor de producţie şi comercializare.în cadrul fermelor mici (ţărăneşti) sau in sistemul fostelor unităţi de stat şi cooperative. Sectorul de bovine.11. producţia medie şi producţia totala de carne de bovine destinata pietei sunt încă insuficiente şi nesatisfăcătoare faţă de potenţialul existent.

7. a generat un nivel ridicat de . Evoluţia efectivelor de bovine în perioada 1997-2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Bovine mii capete 3235 3143 3051 2870 2800 2878 Bovine matca mii 1844 1794 1769 1775 1746 1759 capete Evoluţia producţiei totale de carne de bovine în perioada 1997.Tabelul nr.2003 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Carne de bovine 289 281 252 272 208 258 kg/cap Evolutia productiei medii de carne de bovine 1997-2003 400 300 200 100 0 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 289 281 321 252 272 208 258 20 03 19 97 19 98 19 99 20 00 2003 321 Carne de bovine kg/cap Sursa: date preluate de la MAPDR Lipsa informaţiilor asupra pieţei şi a cerinţelor acesteia determină o slabă fundamentare a dezvoltării sectorului. Informaţii vehiculate oficial referitoare la piaţă şi la preţuri. la calitatea solicitată şi la segmentarea pieţei.2003 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Carne de bovine 381 307 312 330 295 319 mii tone Evolutia productiei totale de carne de bovine 500 400 300 200 100 0 381 378 2003 2897 1757 2003 378 307 312 330 295 319 20 01 20 02 Carne de bovine m to ii Evoluţia producţiei medii de carne de bovine în perioada 1997.11.

După reducerea drastică a preţului lânii. acest sector era orientat pe producţia de lână. . La început. Metro şi Carrefour). Se poate menţiona. iar laptele şi carnea erau considerate produse secundare. În consecinţă se constată că selecţia genetică a animalelor nu are o strategie clară de dezvoltare. În perspectiva aderării la UE au apărut o serie de investiţii interne în sectorul de retail prin instalarea unor reţele europene de supermarketuri (ex. Şi în acest caz caracterul multifuncţional al producţiei micşorează riscul asociat asupra veniturilor producătorilor. importanţa acesteia a scăzut şi a crescut interesul producătorilor pentru laptele şi carnea de ovină. companii care constată lipsurile referitoare la calitatea şi consecvenţa aprovizionărilor ca o constrângere majoră în ceea ce priveşte achiziţiile de produse din carne din România. ar putea să crească. în general. În timp ce această caracteristică a sistemelor de producţie reprezintă un punct forte al micilor producătorii din exploataţiile de subzistenţă. deşi există un potenţial natural semnificativ. O caracteristica dominanta a acestui sector este ca productivitatea şi nivelurile tehnice şi tehnologice din acest sector sunt mult sub standardele statelor membre ale UE. Carnea de ovine Sectorul de ovine din România se caracterizează printr-un număr mare de mici producători dispersaţi aproape pe tot teritoriul ţării. dar. spre deosebire de fermierii români. indiferent daca acestia sunt din interiorul sau din afara asociatiei. nivelul scăzut al producţiilor. Sectorul de bovine. are şi avantajul că asigură o eficienţă sporită. efectivele de vaci de lapte sunt sursa cea mai ieftină pentru producţia de carne. în defavoarea utilizării potenţialului autohton. fără un sprijin substanţial pentru crescătorii din acest sector. riscul realizarii de pierderi fiind diminuat prin faptul ca se produce atât lapte. Un alt aspect cu impact major asupra organizării producătorilor şi procesatorilor îl reprezintă numărul mare al canalelor de distribuţie şi al pieţelor ţărăneşti. cu abateri tehnologice şi de calitate şi siguranţă alimentară de-a lungul lanţului de distribuţie. dacă nu se asigură o strategie comercială adecvată şi o stimulare masivă a cererii pentru produsele din carne de vită. În România. importurile din Ungaria şi Polonia.neîncredere între actorii implicaţi de-a lungul filierelor de producţie şi comercializare. deşi implică activităţi multifuncţionale. ea este de fapt un punct slab în încercarea de a pune bazele unui sector la scară mare. procurat de la unităţile recent privatizate şi datorită accesului limitat la produsele genetice recunoscute pe plan internaţional. şi pentru îmbunătăţirea materialului genetic. cât şi carne. care nu ar trebui neglijat. Este de semnalat faptul că. orientat către piaţă. Procurarea de material genetic pentru rase mixte de producere a laptelui şi a cărnii este aproape inexistentă. se impune organizarea unor asociaţii de producători care să solicite aceste informaţii de la organismele abilitate şi să se preocupe ca aceste informaţii să fie în concordanţă cu acquis-ul comunitar si sa le comunice catre cei interesati. crescătorii europeni de vaci de lapte realizează dese ameliorări genetice ale acestora pentru obţinerea unei calităţi rezonabile a cărnii. la fel ca şi în UE. recesiunea sistemului de crestere a animalelor la nivelul intregii ţării. In aceste conditii. Mai mult decât atât. insotita de lipsa de capital disponibil. dar nu asigură o eficienţă suficientă pentru sistemul tradiţional de creştere a ovinelor. ca o ameninţare. Acţiunile pentru remedierea acestei deficienţe sunt încă limitate datorită lipsei unei strategii de obţinere a unor astfel de rase. limitează capitalul disponibil pentru investiţii. În prezent fermierii români acceptă folosirea unor tauri sau a unui material seminal de calitate mai slabă.

acest lucru fiind singura şi cea mai importantă provocare a acestui sector. a producţiei medii şi a producţiei de carne în perioada 19972003.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Carne de ovine 140 123 117 116 114 118 135 mii to Evoluţia producţiei de carne de ovine 150 100 50 0 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 19 97 20 03 140 123 135 117 116 114 118 Carne de ovine mii to Evoluţia producţiei medii de carne de ovine în perioada 1997. Criza de abatoare autorizate pentru ovine in conformitate cu legislatia din UE limitează. va induce şi o presiune asupra preţurilor de pe piaţă.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Carne de ovine 20 20 20 17 23 27 kg/cap 2003 23 . oportunităţile de conversie a vânzărilor în viu în vânzări în carcasă. Tabelul nr 7. Exportul de animale vii are un rol important pe această piaţă.Creşterea tradiţională a ovinelor şi caracterul sezonier al producţiei au drept rezultat o piaţă dezechilibrată a cărnii de miel. iar în lipsa unor informaţii despre piaţă. actualmente.7.12. Vânzarea are loc în urma unor negocieri individuale. dar orice modificare legislativă care măreşte costurile de producţie (ex.12 Evoluţia efectivelor de ovine în perioada 1997-2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 ovine mii capete 9547 8994 8679 8195 7776 7945 ovine matca mii 7167 6783 6577 6274 6228 6264 capete 2003 8125 6370 Evoluţia producţiei de carne de ovine în perioada 1997. producătorii se află adesea pe o poziţie slabă în cadrul acestor negocieri.: legislaţia referitoare la bunăstarea animalelor). este prezentată în tabelul nr. Evoluţia efectivelor.

departe de fermă. Cu toate acestea. transhumanţa reprezintă un important stil de viaţă. ar putea conduce la sporirea competiţiei în cadrul sectorului şi ar reprezenta o pârghie de dezvoltarea a acestuia. concretizat. care să includă atât unităţile mici. Dezvoltarea unui sector comercial. în zonele de deal şi munte. deţin şi facilităţi proprii de distribuţie a produselor şi preparatelor din carne. Caracteristica ovinelor de a putea fi hrănite şi cu furaje de slabă calitate a determinat ca multe zone naturale mai aride să fie populate cu astfel de efective. care ar genera un impact negativ şi asupra altor sectoare economice. În timp ce marii producători au acces la material genetic superior calitativ. de obicei şi mai slab populate. . totuşi standardele de igienă rămân reduse în comparaţie cu cele europene. orientării şi posibilităţilor de influenţare a acesteia. Mai mult decât atât. de obicei. reducerea efectivelor de ovine ar putea avea importante efecte economice şi sociale. cum ar fi cel de turism. pentru a se reduce riscul maladiilor. sau când efectivele de ovine se află la păscut în zone izolate. hrănirea şi bunăstarea animalelor. în primul rând. cât şi pe cele medii. O agenţie de marketing specializată pe astfel de produse româneşti ar putea genera un interes deosebit la nivel internaţional pentru acestea şi o eficienţă superioară pentru producători şi procesatori.Sursa: date preluate de la MAPDR. Calitatea producţiei va putea fi şi ea îmbunătăţită odată cu introducerea sistemului de plăţi şi a clasificării carcaselor conform cu standardele europene. O problemă de mare interes este şi depozitarea deşeurilor organice de la aceste unităţi. calitatea furajelor lasă de dorit în majoritatea cazurilor. la nivelul fermei şi este supusă controlului sanitar-veterinar înainte de a fi aduse pe piaţă. Carnea de porcine Un punct forte al sectorului de porcine din România este că aceasta deţine un sector comercial bine organizat de peste 60 de întreprinderi de dimensiuni mari. multe dintre acestea având integrate şi activităţi de abatorizare şi procesare a cărnii. deşi se întâlneşte şi vânzarea pe pieţele ţărăneşti şi prin intermediari. Acest lucru face ca sectorul de ovine să aibă o importanţă deosebită în ceea ce priveşte managementul mediului. În aceste zone. Desfacerea produselor lactate de origine ovină este slab organizată. iar practicile în domeniul bio-securităţii vor trebui îmbunătăţite. Peste 20% dintre aceste unităţi mari. tradiţionale. Transformarea laptelui în brânzeturi are loc. Pe plan internaţional. În rândul miilor de mici producători există aceleaşi probleme referitoare la calificarea forţei de muncă. Producţia de lapte şi conversia acestuia în produse lactate sunt foarte importante pentru realizarea veniturilor şi asigurarea viabilităţii crescătorilor de ovine. la fel ca şi manipularea şi combinarea acestora. care au un număr prea mare de salariaţi slab calificaţi. în comparaţie cu cele din UE. Majoritatea vânzărilor se stabilesc pe baze informale. prin productivitatea scăzută a muncii din multe unităţi. brânza obţinută prin metode artizanale. sectorul comercial are încă un nivel scăzut de performanţe tehnice. are un preţ mare pe piaţă şi se bucură de interesul consumatorilor pentru produse sănătoase şi ecologice. Randamentele la lapte sunt încă mici datorită slabei preocupări a producătorilor pentru o ameliorare a animalelor în vederea creşterii producţiei de lapte. dar la acestea se adaugă şi lipsa unei informări asupra pieţei. mai ales în cazul producătorilor „artizanali” de brânzeturi situaţi în zonele de munte.

În cadrul acestei Asociaţii a Sectorului Cărnii şi Efectivelor de Porcine se pot implica toate verigile filierei de producţie. abatoare. procesatori.13. dar nerespectarea acquis-ului comunitar în domeniu. Pentru asigurarea unei dezvoltării a întregului sector. Aşa cum se poate observa şi în tabelul nr. ar trebui creată o Asociaţie coordonatoare care să aibă în vedere necesităţile de dezvoltare raţională a sectorului. Evoluţia producţiei totale de carne de porc în perioada 1997-2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Carne de porc 890 823 794 670 613 635 710 mii tone Evoluţia producţiei totale de carne de porc 1000 800 600 400 200 0 890 823 794 670 613 635 710 Carne porcine mii tone Evoluţia producţiei medii de carne de porcine în perioada 1997. precum şi consumatorii.În cadrul sectorului de procesare. Sectorul cărnii de porcine se caracterizează printr-o serie de lanţuri de aprovizionare paralele.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Carne de porcine kg/cap 107 108 103 107 117 119 111 . până la crescători. poate îngreuna chiar procesul de aderare a României la EU. de la producătorii de material genetic. Tabelul nr. care s-au dezvoltat în corelaţie cu sistemul de producţie şi/sau vânzări. Asociaţia poate avea un rol strategic şi de informare în cadrul sectorului de creştere a porcinelor. distribuitori cu ridicata şi cu amănuntul.7. faţă de potenţialul existent pentru dezvoltarea acestei specii. profitabilităţii şi investiţiilor. Sursa: date preluate de la MAPDR.7. indicatorii de producţie şi valorificare sunt încă nesatisfăcători. Estimările şi datele statistice arată că sunt puţine investiţii străine în cadrul acestui sector. Se menţionează ca o ameninţare faptul că neasigurarea cerinţelor de calitate nu numai că va duce la creşterea importurilor. există importante capacităţi neutilizate şi un nivel scăzut al productivităţii.13.

975 . Mai puţin de jumătate din producţia realizată în gospodăriile familiale se estimează că ajunge să fie comercializată pe piaţa ţărănească.Carnea de pasăre şi ouăle Sectorul avicol este extrem de polarizat: sunt foarte puţine unităţi integrate de mari dimensiuni (atât pentru carnea de pasăre.14a Evoluţia efectivelor de pasări în perioada 1997-2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 66620 69480 69143 70076 71413 77379 76616 păsări mii capete păsări ouătoare mii 35089 57272 38497 40760 42156 44667 44122 cap Evoluţia producţiei de carne de pasare în perioada 1997.600 1.14.b sunt prezentate evoluţiile producţiei de carne de pasăre şi de ouă în perioada 1997-2003. Tabelul nr. din care rezultă o tendinţă de creştere a acesteia .826 kg/cap 2003 1.770 1. cât şi pentru producţia de ouă) şi mulţi producători individuali de mici dimensiuni.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Carne de pasare 1.701 1.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Carne de pasare 326 333 336 331 363 432 436 mii tone Evoluţia producţiei de carne de pasăre 500 400 300 200 100 0 19 97 19 98 19 99 20 00 20 02 20 01 20 03 326 333 336 331 363 432 436 Carne de pasare mii tone Evoluţia producţiei medii de carne de pasare in perioada 1997.14.684 1. Aceştia din urmă produc în special pentru autoconsum şi vând surplusul de produse pe piaţa ţărănească.802 1. În tabelele nr.a şi 7.7.7.

Această aprovizionare cu carne şi ouă este caracterizată ca fiind neuniformă din punct de vedere calitativ şi induce riscul unor epidemii în rândul efectivelor de păsări din cauza unei slabe securităţi biologice şi riscul îmbolnăvirii consumatorilor.14.7. totodată. dezvoltarea sectorului este limitată de: • nivelul ridicat al datoriilor acestor unităţi care împiedică acumularea de capital pentru investiţii. care aprovizionează piaţa organizată.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Oua buc/cap 148 150 150 145 148 152 154 Sursa: date preluate de la MAPDR. . Totuşi. buc 5271 5331 5667 5711 6001 6432 6641 E o t po u t i d o a v luia r d cie e u 70 00 60 00 50 00 40 00 30 00 20 00 10 00 0 19 97 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03 O am b c u il u 57 21 53 31 56 67 51 71 60 01 63 42 64 61 Evoluţia producţiei medii de ouă în perioada 1997. • standarde scăzute pentru materialul genetic din România. Acest lucru face posibilă efectuarea unor controle regulate asupra respectării standardelor de calitate şi igienă în rândul produselor oferite pe piaţă. datorită standardelor scăzute de depozitare şi igienei precare din timpul distribuţiei.b Evoluţia producţiei de ouă în perioada 1997.Tabelul nr.2003 Specificaţie 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Oua mil. Punctul slab al sectorului avicol este faptul că producţia realizată de la micii producători furnizează o mare parte a necesarului populaţiei de carne de pasăre şi ouă. precum ratele de conversie a furajelor. asigurând. • niveluri scăzute ale performanţelor tehnice. condiţiilor necesare pentru crearea unui sector foarte eficient. punctul forte al sectorului îl reprezintă existenţa unor firme mari şi integrate. în special pentru indicatori-cheie. care îngreunează procesul investiţional şi dezvoltarea sectorului. • nivelurile scăzute de profitabilitate. Cu toate acestea. • lipsa unor facilităţi de perfecţionare profesională şi training în activitatea de procesare a produselor avicole.

Potenţialul sectorului vegetal din România România a beneficiat şi mai beneficiază de condiţii pedo – climatice foarte prielnice pentru desfăşurarea de activităţi agricole.780 401.203 677. O mare pondere a producţiei de fructe şi legume este reţinută la nivelul exploataţiilor pentru autoconsum.907 63.8 5.M.8 14.15.7. 0 1.7.308 800.4 37.678 82.052 296.426 2.0 .7 47.4 10.520 350.3 45.743.0 10.3 17.Analizând cele mai importante activitaţi ale sectorului zootehnic.7 47.1 14.1 16. de către sectorul privat şi concentrată.8 9.6 33.15.859 72.4 19.9 47.8 8.166.0 18.1 12.7 13.9 17.140 3.7 4.680 2.033 365.4 14.514 462.500 2. crt . în mod tradiţional. În tabelul nr.3 1999 5 231. se poate spune că România mai are foarte multe de făcut pentru a deveni competitivă cu produsele animaliere pe piaţa UE.4 1998 4 221. dar volumul producţiei procesate a scăzut în cea de-a doua jumătate a anilor ’90.2 13.5 19.995.743 694.572 647. mai ales în condiţiile în care ţara noastră are capacitatea de a produce mai mult decât cererea de pe piaţa internă.7 36.7 9. SPECIFICARE U.3 17. după care s-a înregistrat o înviorare în anii 2000.653 64. iar cantităţi însemnate sunt vândute direct consumatorilor.7 12. 2. Evoluţia suprafeţelor şi a producţiilor medii şi totale în legumicultura (legume şi flori) în perioada 1997 – 2003 Nr.9 4.2 37.716 396.3 36.753.7 14.9 2001 7 228 12.186 76.4 18.2 10. mai ales. în perioada 1997 – 2003.2 10. iar cererea potenţială de produse agroalimentare la nivel mondial este mai mare decât oferta.294 72. cel mai frecvent pe piaţa ţărănească.958 610.9 11. cât şi din punct de vedere al calităţii produselor.691.930 2. 3.6 5.709 84.784.9 44.8 47.5 20.9 49.151 337 12.8 5.8 14.9 4. este prezentată evoluţia suprafeţelor cultivate şi a producţiilor medii şi totale obţinute în legumicultură (legume şi flori).207 2.0 14.4 37.000 641.0 13.040 340.353.5 14. atât din punct de vedere al producţiilor medii.0 10.1 2003 9 241. Tabelul nr. atât în regiune cât şi în UE. culturile vegetale fiind cele care ar trebuii să folosească acest avantaj. 1 Legume câmp +solarii Tomate Ceapă uscată Usturoi uscat Ardei 2 mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha 1997 3 204.6 12. 5.9 2002 8 235 11. Industria de procesare a jucat un rol important ca şi achizitor de materie primă şi exportator de produse procesate. Fructe şi legume Producţia de fructe şi legume din România a fost dominată.488 2.6 5. 4. în exploataţiile familiale mici.5 36.9 2000 6 234 11.

746 22.4 1.3 7.178 302.252 643.3 759.744 308.500 53.2 8.995 183 362.087 48.319 2.609 39.264 11.8 22.432 284.3 3.4 24.37 1 14.3 8.664 654.161 49. 10.0 14.4 10.974 61.620 122.50 2 66.0 5.1 18. crt .515 761.380 273.6 25.4 17.9 3.224 15.835 883.229 84.471 253.468 98 547.023 94.664 123.8 15. Flori de seră 16.041 7.5 13.543 127 563.4 37.7 7.3 8.2 248.160 4.3 16.325 12.207 119.568 2.7 5.1 11.772 121. 17.932 55.1 889.00 0 53.6 2001 7 10.309 22.6 14.2 10.886 21.1 9.844 91.9 52.750 112.616 49.2 15.077 119.4 168 169.3 1998 4 10.7 331.145 45.8 39.789 79.7 11.621 167.1 11.747 41.080 640.43 778.698 65.249 174. 11.7 201 169.459 191.1 11. 12. mii fire Culturi horticole Ha pentru sămânţă kg/ha To Pepeni Total mii ha kg/ha mii to Sursa: date preluate de la MAPDR.04 0.371 8.517 20.3 51.9 1.8 41.606 2.4 11.520 22.3 10.45 2 28.349 3.8 16.9 38.0 14.688 37.494 301.2 146.3 9.333 49.0 4.825 24.4 155 68.6 11.1 12. 8.725 19.598 210.12 9 33.4 33.6 10.4 9.9 16.9 5.2 12.1 6.305 13.6 7.5 2002 2003 6.721 52.0 1.112 41.7 24.86 39.463 197.320 11.143 110. 14.26 233.0 15.7 9.2 4.6 4.485 9.6 8.4 8.956 117.401 837.42 5 41.0 8.7 19.9 5.1 12. 7.561 547.6 7.396 6.02 14.2 4.1 4.075 13.4 3.895 9.14 43.102 2.8 3.8 22. 13.0 1999 5 10.294 3.69 38.902 611.8 12.2 10.950 530. .1 9.7 40.0 1.6 10.7 11.514 8 17.4 116 125.698 3.596 99. 1 2 kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to mii ha kg/ha mii to Ha fire/ha mii fire Ha fire/ha 1997 3 9.085 10.14 9 39.20 44.504 39.429 123 142 141.515 141 416.9 20.3 5.4 22.4 9.908 105.4 235 168.7 22.63 1 58.0 4.274 43.755 4.1 13.7 6.1 119.127 79.159 55 29 587.650 49.3 42.4 7.6 15. 9.2 14.583 3.650 780.657 99.8 11.9 24.010 3.3 13.184 44.565 4.6 1. 0 SPECIFICARE U.7 9.6 131.3 3.207 6 32.6 39.5 8.039 6.745 2.9 12.8 13.4 3.2 2000 6 9. Varza Rădăcinoase Castraveţi Mazăre păstăi Fasole păstăi Vinete Alte legume Sere Flori în câmp 8 9 10.2 12.665 10.338 2.462 18.313 184.1 5.745 3.581 2.643 113 369.7 1.086 72.271 853.670 88.339 100.15 42.7 10.64 6 71.093 55.6 7.1 24.278 17.122 761.M.376 33.0 22.Nr.

sectorul este afectat de randamentele scăzute şi lipsa unei orientări comerciale a producătorilor. probabil. sau prin intermediul rudelor. Acest impediment limitează drastic. sortate şi prezentate conform standardelor de comercializare ale ţărilor UE. iar această situaţie va exista. ceea ce oferă un plus de venituri fermierilor asociaţi. datorită faptului că exporturile UE trebuie să respecte aceste standarde. situaţia se prezintă conform datelor prezentate în tabelul nr. de la producătorii români. În acelaşi timp. chiar şi în cazul ţărilor UE. care produc cantităţi relativ mici de legume şi fructe. prin oferirea de produse prin intermediul asociaţiilor. dar au avantajul de a vinde cantităţi mai mari. în zone extinse din România. neutilizând. . În acelaşi timp. pentru moment. Totuşi.16. sortate şi calibrate. care sunt propice cultivării legumelor şi plantării pomilor fructiferi. iar din punct de vedere al evoluţiei suprafeţelor. se pot reduce costurile de marketing ale fermierilor individuali.Punctele forte ale sectorului de legume şi fructe din România sunt recunoscute a fi costurile relativ reduse cu forţa de muncă. pentru încă o perioadă relativ mare de timp.7. Investiţiile necesare pentru sistemele de calibrare şi ambalare sunt mult prea mari pentru producătorii individuali. pieţele ţărăneşti rămân cele mai importante canale de distribuţie în momentul de faţă. care au tradiţie în exportul către UE. care să justifice investiţiile în astfel de sisteme de calibrare. Problema marketingului legumelor şi fructelor este extrem de importantă pentru dezvoltarea ulterioară a acestui sector. alte ţări. Mulţi fermieri îşi vând produsele pe cont propriu. Asociaţiile de marketing şi comercializare sunt puţine ca număr. este facilitat accesul acestor produse către marile lanţuri de supermarketuri în continuă extindere. a producţiilor medii şi totale în perioada 1998-2003. sistemul de valorificare prin intermediari. care doresc produse de bună calitate şi aprovizionare în mod ritmic. calitatea produselor este destul de modestă. ambalare şi condiţionare a legumelor şi fructelor. De asemenea. sunt întâlnite si în cadrul sectorului pomicol. Cooperarea în cadrul asociaţiilor de marketing şi vânzări este adesea necesară pentru a putea fi strânsă o cantitate suficient de mare de produse. cuprinse în Reglementarea Consiliului nr. cu anumite particularităţi. solurile şi condiţiile climatice favorabile. Un punct slab extrem de important în momentul de faţă al lanţului de marketing pentru legume şi fructe proaspete este faptul că produsele româneşti nu sunt clasificate. astfel. Aspectele prezentate mai sus. pentru a le desface prin reţeaua lor. prea mult. acestea din urmă ar prefera să achiziţioneze aceste produse. În timp ce supermarketurile vor deveni din ce în ce mai importante în viitor. Dacă legumele şi fructele ar fi de o calitate acceptabilă pentru lanţurile de supermarketuri. aceştia putând găsi astfel şi conexiuni cu lanţurile de supemarketuri.2200/96. sunt obişnuite să respecte aceste reglementări şi. exportul acestor produse pe piaţa europeană.

Prod.362 8 ZARZĂRI PIERSICI 3.15 47 FRUCTIFERI III CĂPŞUNERII 1.750.932.464 4.756.539 4. Prod.62 2 11.664 2.26 70.573 2.837 8.850.50 9 1.07 X X TOTAL 0 7 7 I POMI 111.545 3.402.015 10 24.344.269.646 15 63. crt. pomi / Prod.300.6 7.428 11.4 8.022.282.541 11 9 PERE 4.62 28. SPECIFICAŢI mii ha Medie totală mii ha Medie totală mii ha medie totală mii ha Medie E kg/pom .49 12 1.330 14 ALTE 2.991 5 17.50 X X 1. Nr.000 400 0.317 9 404.289.39 18. Prod.484.281.577 46.8 1.718 11 491.288. totală -to- 1.140 3.827.867 10 23.903.834 9 77.619 45.394.70 .50 26.5 9.176 7 315. Nr. Nr.187.864 11 FRUCTE II ARBUŞTI 0.25 46.956 3.103.328.195 15 64.211 12 8 CAISE + 3.385 13.461.927 8 361.500 1.04 44.893 9 71.Tabelul nr.000 300 0.16 (a) EVOLUŢIA SUPRAFEŢELOR ŞI PRODUCŢIILOR MEDII ŞI TOTALE ÎN POMICULTURĂ ÎN PERIOADA 1997-2000 1997 1998 1999 2000 Nr.047 5 16.623 4.668.440 2.56 118.73 31.473 9 VIŞINE NUCI 2.432.622 8.493 2.46 X X 932.881 3.295. pomi / Prod.099 2.880 2.717 17 PRUNE 45.34 73. Prod.63 549.920 8.370521 16 69.525 2.490 5 17.149.017 7 27.674 10 25.312 Fructe din livezi recoltate masiv Nr. pomi / Prod.007.097.129 8 36.4 1.614.873 4.to kg/pom -tokg/pom -tokg/po m FRUCTE X X 1.295 8 31.204.646.336.3 1.181 14 664. pomi / Prod.3 1.914.21 11 TOTAL 9 6 0 7 8 7 7 MERE 47.714 6 CIREŞE + 8.607 15 33.449 8 73.60 8 917.700 1.500 15 32.416.3 10.588.000 300 0.36 117.7.386.424.770.421.800 1.609.667 8 364.709.800 14.034.063 46.07 114.1 490.449 16 32.370 47.

27. Prod.077 3.304 12.00 0 16. crt.2 5.8 5.0 95.727 3.3 98.5 6.216 6.2 26.1 1.402.554 Mii tone 664.5 2.0 17.7 195. 11.667 2.9 Kg/ha 4.0 6.0 8. 755.6 27.1 63.6 79.4 1.9 32.294 3.243 13.8 364.7.6 1.4 3.6 16.088.0 6.5 1.82 4 4.75 4. Tabelul nr.6 404.773 3.3 12.6 31.3 71.022. pomi / Prod. 313.759 3.3 2.0 6.4 37.492 13.8 32.1 73.5 2. 3.0 12.6 64.7 98.226 6. FRUCTE X X 1.5 23.800 6.938 4.795 X X 951.8 31.000 14.586 9.5 5. Nr.580 6.0 214.690 6.199 10.7 4.5 99.16 (b) EVOLUŢIA SUPRAFEŢELOR ŞI PRODUCŢIILOR MEDII ŞI TOTALE ÎN POMICULTURĂ ÎN PERIOADA 2001-2003 2001 2002 2003 Nr.827 mii tone 364. mii ha medie totală mii ha medie totală mii ha medie totală kg/pom to kg/pom to kg/pom to SPECIFICAŢIE A Nr.1 69. Nr.7 211. pomi / Prod.4 78.222 2. Prod.2 5.917 X X 2.3 2.6 17.517 3.352.8 Kg/ha 4.Kg/ha MERE PERE PRUNE CAISE + ZARZĂRI PIERSICI CIREŞE + VIŞINE NUCI ALTE FRUCTE Total fructe din livezi 81.053 10.872 mii ton 360.12 7 3.6 10.0 2. pomi / Prod. 27.1 11.8 922.590 1.75 0 4.6 208.986 4.0 Kg/ha 5. 7.4 1. 3.433 4. Prod.9 25.4 71.1 491.8 5.077 6.277 1.9 77.6 5.415 Mii 316.54 2 13.500 .

220 1.9 .3 6.798 3.0 27.385 5.757 3.086 47.061.16 1.1 4.2 41.300 2.106.600 18.299.732.0 3.2 9.806 2.333.371 7.758 909.6 5.667 2.900 II III B MERE PERE PRUNE CAISE + ZARZĂRI PIERSICI CIREŞE + VIŞINE 73.0 5.8 96.345 3.7 35.19 1.226 7.850.983 2.0 3.7 10.500 19.200 28.236.6 3.2 25.900 27.700 91.400 71.9 43.842 2.000 0.7 2.989 2.8 8 12 16 5 5 5 8 17 9 1.648 42.700 395 18.089 95.00 0 3.355.9 87.800 109.4 4.6 00 41.196.214 7.300 2.318 1.17 1.642 Mii tone 588.4 Kg/ha 4.200 0.48 4 4.504 50.591 17.700 2.980 233 14.4 00 43.500 2.334.8 1.099.700 46.9 9.914.355 9.846.996 3.I TOTAL POMI TOTAL MERE PERE PRUNE CAISE + ZARZĂRI PIERSICI CIREŞE + VIŞINE NUCI ALTE FRUCTE ARBUŞTI FRUCTIFERI CĂPŞUNERII 113.9 71.294.5 6.235.300 16.880 353.942 Mii tone 356.000 66.5 10.877 4.333 934.200 33.9 770 3.298.050 220.6 67 40.900 491.819 38.6 3.400 111.0 Fructe din livezi recoltate masiv Kg/ha Mii tone 72.9 94.886.321.073359 811.334000 507.082 24.5 547.075 7.182 2.655 3.400 37.825.300 47.8 2.600 557.079 10.099 103.700 7.9 Kg/ha 8.192.0 318.5 3.250 13.62 1 3.40 0 4.332.067.560.800 8.415.960 98.00 0 4.90 0 3.000 2.632.8 12 12 17 12 8 6 11 15 12 2.3 11.762 0.9 15.200 2.9 19 20 24 19 14 8 13 23 17 1.286.668.600 217 16.500 68.

3 2.2 .9 livezi Sursa: date preluate de la MAPD 1.257.0 1.621 6.3 2.1 1.9 3.9 765.910 3.8 2.3 Total fructe din 195.551 7.0 9.NUCI 2.0 2.810 2.732 4.498 6.4 191.235 2.9 2.1 1.7 189.1 ALTE FRUCTE 1.048 1.1 516.231 3.

952.2003 Nr.720 mii 355. 9 2001 276. un importator constant la cartofi. iar numai o mică parte este vândută către consumatorii finali sau unităţilor de procesare.771 3.473 3.3 12.982. România înregistrează randamente cu 36% mai mici faţă de cel înregistrat.0 11.206. în continuare. Tabelul nr. 0 2000 281. Investiţiile de la începutul sezonului pot fi de 2-4 ori mai mari. Cartofi de mii 222.003 4. există o lipsă acută a spaţiilor adecvate de depozitare.3 15.7 245.391 3.000 378. iar în anul 2003 să ajungă la peste 4 milioane tone. De asemenea. în perioada 1995-2002.0 14. de clitate superioară.127. aproape în totalitate. 8 1999 273.569 404. după grâu şi porumb.462.947. to 0 Sursa: date preluate de la MAPDR.0 12.3 11.5 12.7 14.4 2003 281.894 2. Cartofi total 1997 1998 261.0 9.426 14. care cultivă cartofi pe sole ce nu depăşesc adesea 0.396 435.M.5 1. Cartofi timpurii mii 30. 1.5 ha.8 247.2 ha kg/ha 12.17.9 toamnă ha kg/ha 12. a nivelului redus de utilizare a input-urilor şi a unui control fito-sanitar insuficient.7 14. în cazul utilizării materialului de plantat de calitate.662 mii 3. Producţia a înregistrat o scădere accentuată în primii ani de după 1990.344 366. a unei insuficiente pregătiri a terenurilor agricole.3 şi de vară ha kg/ha 11. 3. în special la produsele procesate din cartofi. reprezintă un indicator important al determinării marjei brute ). în ţările UE -15. 4% din totalul suprafeţei arabile.851.073. cu implicaţii negative materializate in pierderi considerabile de produse. pentru ca apoi să atingă un nivel de 3 – 3.301 3.790 mii 2. 7.695. în medie.1 237. Datele despre consumul de cartofi indică o creştere semnificativă a acestuia în anii ’90. ceea ce justifică aceste randamente sub cele ale tărilor membre ale UE.112 9 36 34. cât s.319. Majoritatea cartofilor sunt destinaţi autoconsumului. randamentele înregistrate la hectar sunt scăzute şi ca o urmare a utilizării unor materiale de plantat de calitate slabă (în condiţiile în care investiţiile în materialul biologic certificat. Evoluţia suprafeţelor şi a producţiilor medii şi totale la cartofi în perioada 1997 .1 to 3.4 14. 2 2002 282.5 12./loc/ an.568. 3 11.6 246.5 milioane tone anual.9 241. to 1 2.421 3.9 14. 6 35. fiind cultivat pe cca.0517 378. 1 35.3 Cu o producţie medie de 14 tone de cartofi la hectar.741 3.003 3.Rezultatele şi potenţialităţile culturii de cartof Cartoful este a treia cultură ca importanţă în România. România rămâne. 2 32. fermelor private de mici dimensiuni.325 335.9 mii 253.800 3. în timp ce rezultatele indică un . Exploataţiile mici deţin suprafeţe restrânse.a obţinut în anul 2001. similar cu nivelurile atinse în Germania şi Franţa.577. crt . ajungând-se la 80 de kg. 14. SPECIFICARE U.1 12.951. 6 36.779 3. Mai mult decât atât. Suprafeţele cultivate cu cartofi aparţin. un nivel scăzut al investiţiilor în echipamente şi alocării de fonduri pentru input-uri şi un acces limitat la credite.4 229.516.

la această cultură a fost. decât în cazul utilizării materialului biologic de categoria B şi de 7 ori mai mare faţă de reutilizarea. Se pare că sprijinul guvernamental actual. unei scăderi dramatice a producţiei de sfeclă de zahăr în anii ’90. În concluzie. doar câteva fabrici au fost operaţionale. de doar 1% în totalul suprafeţei cultivate. eficienţei şi calităţii produselor pot fi estimate. în perioada următoare a acestui sector de producţie. pentru perioada următoare. protecţia fitosanitară adecvată a culturii. un profit destul de bun. conflictul de interese dintre membri a redus din eficienţa acestei organizaţii profesionale. Până în momentul de faţă. în principal. oportunităţile de creştere a acesteia şi de sporire a eficienţei . care au crescut rapid. asigură unui fermier. în urma unor discuţii cu producătorii şi estimări bazate pe o expertiză efectuată la nivel local. Dacă nu ar exista această subvenţie. În anii 2001 şi 2002. Sfecla de zahăr Cultura sfeclei de zahăr deţine o pondere relativ mică în cadrul terenului arabil din România. de 22 t/ha. cu nivelul scăzut al productivităţii factorilor de producţie. condiţiile pedoclimatice favorabile culturii cartofului reprezintă unul din punctele tari. dar şi importurilor de zahăr brut. mai ales.5 ori mai mare. de asemenea. existând astfel numeroase capacităţi de producţie neutilizate. Lipsa încrederii între fermieri. alte oportunităţi de creştere a productivităţii. Datele pe baza cărora se poate determina performanţa acestui sector sunt relativ puţine. pot contribui la dezvoltarea. Aceasta se datorează. iar unele societăţi au fost lichidate. A fost efectuată însă o calculaţie a produsului brut ce se poate obţine. Sectorul se confruntă. Aceasta ar putea juca un rol important în încheierea contractelor. se poate spune că alături de extinderea suprafeţelor la nivelul fermelor comerciale. Organizaţia inter-profesională a zahărului. înainte de semănat. Randamentul mediu în România. de 500 mii lei pe tona de sfeclă de zahăr.profit brut de 2. reprezentând doar o treime din media înregistrată la nivelul UE. Cultivarea sfeclei de zahăr se face. între fermieri şi unităţile de industrializare şi ar putea fi şi un partener solid al guvernului la acţiunile de fundamentare a unei strategii sectoriale. cu o producţie medie la hectar de peste 20 de tone. în ultimii ani. Până în momentul de faţă există puţine asocieri în domeniul achiziţiei de input-uri sau al marketingului şi vânzării cartofilor. La nivelul fermelor. mai mulţi ani. totuşi industria se confruntă încă cu existenţa unor capacităţi neutilizate. Deşi procesul de privatizare a unităţilor de procesare a sfeclei de zahăr este aproape de sfârşit. un intens proces de restructurare a sectorului. la rând a cartofilor de sămânţă. cât şi a irigaţiilor. în utilizarea de sămânţă de calitate certificată. informaţiile obţinute indică un nivel scăzut al performanţelor şi în cadrul industriei de procesare. ca rezultat al unor tratamente preferenţiale la importul de zahăr. De asemenea. prevalează faţă de situaţiile în care aceştia beneficiază de avantajul economiei de scară în achiziţionarea input-urilor sau în activităţile de marketing. precum şi utilizarea altor input-uri necesare. pregătirea corespunzătoare a terenului şi a patului germinativ. în parte. pe baza unor acorduri de comerţ în care România este parte şi care a contribuit la creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de prelucrare a zahărului brut şi la scăderea acestuia în cazul capacităţilor de prelucrare a sfeclei de zahăr. fapt ce impune. de către un număr relativ mare de producători individuali. a fost înfiinţată în anul 2001. care alături de costurile relativ reduse cu forţa de muncă. Sfecla de zahăr este procesată în principal pentru zahăr alb şi numai o mică parte pentru producerea de alcool. Mai mult. care îi reuneşte pe cultivatorii şi pe procesatorii de sfeclă de zahăr. randamentele ar trebui practic să se dubleze pentru ca această activitate să fie atractivă pentru fermieri.

vor duce la sporirea producţiei şi a randamentelor la hectar.7. 83 brut 3 Zahăr rafinat 91.18 Structura producţiei de zahăr prelucrat în România .5 190.3 59.7 88. fie din surse proprii. 4 54. Tabelul nr.5 Zahar din sfecla de zahar 127.3 379.7. aceştia vor trebui să investească în tehnologii moderne de industrializare a sfeclei de zahăr.3 250 200 150 207 244 205 190. rezultă structura producţiei de zahăr.1 Zahăr din sfeclă de zahăr Zahar din zahăr 95. Din tabelul nr.7 127.economice se întrevăd. prelucrat în România.2 55.7 377.6 380 350 300 278.7 Structura producţiei de zahăr prelucrat în România 450 428. fie acordate prin asistenţă externă. cât şi o mecanizare adecvată a lucrărilor agricole. import 3 3 Sursa: date preluate de la MAPDR.5 Zahar din zahar brut Zahar rafiat importat 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 .7 377. La nivelul procesatorilor.3 83 100 50 0 95. prin utilizarea unui număr mai mare de input-uri şi de mai bună calitate. Figura nr.4 74 55 54. 3 175. 6 44.2 44.2 163. ceea ce dezavantajează ţara noastră în acest moment.4 400 379.5 380 88. 7 59. 6 163.2 278. ponderea producţiei fiind evident în favoarea zahărului brut importat.1 55.mii tone 199 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 5 207 244 205 185 114 55 74 68.4 428. în principal. 2 95.6 185 175.18. 121.7.3 121. Asigurarea input-urilor.3 114 95.7 68.2 91.

fapt pentru care acestea sunt costisitoare. iar infrastructura feroviară excelentă şi facilităţile portuare din Constanţa. prezentată mai sus. Accesul la Marea Neagră oferă oportunităţi comerciale excelente. procesatori şi pe intermediari. În pofida acestor puncte tari. pentru creşterea standardelor de manipulare şi reducerea pierderilor. care permit practicarea unor tipuri variate de tehnologii şi cultivarea unei game largi de culturi. fac acest lucru posibil. Cereale şi oleaginoase Punctele foarte importante ale sectorului de cereale şi oleaginoase din România sunt condiţiile de sol şi clima favorabile. viabilă din punct de vedere economic. în perspectiva integrării ţării noastre în UE. iar producţiile medii se situează încă la niveluri mult sub media europeană. iar fluviul Dunărea asigură un bun acces spre Centrul Europei. mai ales pentru zahărul rezultat din prelucrarea sfeclei de zahăr.(b). sectorul are puncte slabe majore. Există potenţial pentru irigarea culturilor. Modul de realizare a activităţilor comerciale. Poziţia strategică a României între ţările din Orientul Mijlociu şi Europa Centrală. deşi unele dintre acestea necesită investiţii pentru modernizare. acest sistem este contestat de majoritatea producătorilor de cereale fiind considerat un sistem care avantajează pe cei care cumpără.19. aşa cum rezultă şi din tabelele nr.7. vreodată. producţiile totale sunt puternic fluctuante. cu excepţia cele realizate in anul 2004 ( situată la un nivel mediu de 3871 kg/ ha la cultura grâului ). mai ales în sfera pieţei care la nivelul ofertei de input-uri este slab organizată. calculat pe baza greutăţii specifice. aceasta pentru a putea realiza cota de zahăr negociată.UTIL (sistemul stabilit în România pentru calcularea ajustărilor preţ/calitate la preluarea şi livrarea la depozite. Cu toate acestea. stipulat în sistemul românesc de comercializare a cerealelor. pentru exportul surplusului de cereale şi oleaginoase pe piaţa mondială. Există un potenţial important. iar resursele financiare dificil de accesat. Este puţin probabil ca restaurarea unei mari părţi din fostele amenajări de irigaţii să mai poată fi. trebuie îmbunătăţită. În ţară există spaţii de depozitare excedentare pentru cereale. . sub influenţa condiţiilor pedo-climatice. dar sistemul naţional de irigaţii necesită investiţii majore şi trebuie urgent înlocuit cu sisteme moderne de irigare.19. fragmentată şi speculativă. Totodată. umidităţii şi conţinutului de impurităţi) reprezintă o barieră pentru un comerţ eficient şi nu reflectă pierderile reale ce rezultă în urma uscării şi depozitării cerealelor.Structura producţiei de zahăr prelucrat în România. tehnologiei agricole precare şi deficienţelor de management. adică pe depozitari.(a) şi 7. Producţiile la hectar naţionale se datorează în principal utilizării unei cantităţi reduse de input-uri. reprezintă un avantaj competitiv major. Suprafaţa agricolă totală este relativ mare situând România pe locul şase în cadrul ţărilor membre UE.

4 11.4 9119.3 1486.8 5.8 1 0.2 1999 4 4655 2000 5 4423.2 21.3 147.7 36.8 4897.1 69.8 72.8 519.3 28.7 4.2 Producţia totală IN PENTRUULEI mii to 4.7 7.7 3.7 20.8 Producţia totală IN FIBRĂ mii to 1.4 12686.2 0.7 17.9 108. 7.8 0.1 21.7 200.83 mii to 2.8 966.1 1238 362.2 5.7 7.6 20.7 21.1 1018.7 29.2 183.7 217.3 4.8 867 243.1 1300.6 10935 2.7 1111 249.2 3.9 Producţia totală CÂNEPĂFIBRĂ mii to 9.2 19.6 389.2 2.3 Producţia totală FASOLE BOABE mii to 50.4 2002 7 4732 2003 8 2389.4 2.8 mii to mii to mii to mii to mii to mii to mii to 3.4 21.5 14.7 2.4 1.8 7.9 37. HRISCĂ.1 Producţia totală MAZĂRE BOABE mii to 27.3 720.1 8623.9 3.2 299.4 2.9 19.7 23 44.5 9.6 20.6 Producţia totală SOIA mii to 121.6 5.3 FLOAREA SOARELUI mii to 858.6 101.9 1.4 1889.5 3.4 0.7 1.19.6 9331.4 823.Tabelul nr.6 1.4 2.5 6. 1073.2 20.4 46.8 24.5 2 0.1 28.9 76.7 7804 13.6 1.2 2001 6 7708.7 11.1 Producţia totală RAPIŢĂ mii to 11.8 3.2 29.2003 CULTURA 0 GRÂU COMUN Producţia totală GRÂU DUR Producţia totală Triticale Producţia totală SECARA Producţia totală ORZ ŞI ORZOAICĂ Producţia totală OVĂZ Producţia totală PORUMB Producţia totală SORG Producţia totala MEI.4 26.1 .5 1.3 325. (a) Evoluţia producţiei vegetale la principalele culturi în perioada 1997.6 Producţia totală Sursa: date preluate de la MAPDR.0 0.5 5.4 27 47.6 1580 382. ALTE CEREALE Producţia totală UM 1 mii to 1997 2 7150 1998 3 5173.3 24.8 1.

iar recuperarea datoriilor eset foarte greoaie.Tabel nr. pentru depozitare nu permite depozitarea separată. nu se ţine cont sau se ţine cont doar într-o mică măsură de calităţile diferite. 1115 1243 821 1029 1105 1276 1050 1364 1737 1045 1122 2341 1294 1838 1730 1064 1373 2078 1113 594 1082 580 738 2381 1235 1623 1848 1040 1627 1464 481 2033 1266 838 786 2041 551 1725 1143 759 749 2000 Predominanţa silozurilor mari. De aceea. la stabilirea preţurilor pentru cereale şi oleaginoase. kg/ha 857 HRISCĂ. pentru a diminua riscul de tip „back-back” şi au un acces limitat la instrumentele de management al riscului normal. în condiţiile în care este evident că.7. Comerţul pe bază de contracte cu livrare la termen şi practicarea de contracte în regim forward nu se pot realiza în prezent. (b) Evoluţia producţiei medii vegetale la principalele culturile 1997-2003 Producţie UM 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 medie GRÂU kg/ha 2972 2568 2783 2286 3037 1923 1731 COMUN GRÂU DUR kg/ha 2503 1596 2110 1796 3233 3834 1600 Triticale SECARĂ ORZ ŞI ORZOAICĂ OVĂZ PORUMB kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha 2705 1826 3016 1485 4171 1797 1919 2394 1588 2756 1550 700 2482 1835 2451 1570 3627 1503 450 2474 1550 2105 1050 1603 923 590 3295 2326 2988 1743 3066 899 2048 2436 1636 2005 1368 2902 916 2008 1800 1935 1612 1233 2987 1072 1500 SORG kg/ha 905 MEI. De asemenea.kg/ha 1092 ASE FLOAREA SOARELUI RAPITA kg/ha 1620 SOIA kg/ha 1920 MAZARE kg/ha 1241 BOABE FASOLE kg/ha 1032 BOABE IN PENTRU kg/ha 507 ULEI IN FIBRA kg/ha 2406 Sursa: date preluate de la MAPDR.19. . Comercianţii cu cereale îşi desfăşoară activitatea într-un mediu de afaceri dificil. iar producătorii nu primesc nici un semnal din partea pieţei. există foarte puţine informaţii referitoare la piaţă. în care datoriile neachitate sunt mari. aceştia îşi desfăşoară activitatea predominant pe bază de contracte încheiate. verticale. ALTE CEREALE OLEAGINO. în funcţie de diferite calităţii ale cerealelor. în special pe pieţele internaţionale. Acest fenomen reduce calitatea generala a cerealelor depozitate şi îngreunează competitivitatea. Efectul acestui neajuns se regăseşte pe piaţă.

mai ales în sectorul de cerştere a porcilor şi în cel avicol. pot face din ţara noastră una dintre principalele producătoare de produse agroalimentare din UE. În concluzie. producţiile fermelor comerciale şi a micilor exploataţii agricole înregistrează.  Veniturile scăzute în agricultură. ca rezultat al: • productivităţii modeste şi a calităţii scăzute a producţiei. se poate afirma. integrate. în vederea aderării la Uniunea Europeană. precum şi infrastructurii de fermă încă inadecvate. Dintre acestea. în general. lipsei aptitudinilor şi experienţei corespunzătoare tehnice. Pentru depăşirea acestor limite şi dificultăţi se preconizează ca.2. industrie alimentară şi în zonele rurale. la acest factor alăturându-se şi alţi factori care influenţează. ceea ce crează premise favorabile creşterii animalelor. precum şi cele de mediu conforme cu standardele UE. acest lucru limitând capacitatea sectorului de procesare de a obţine cantităţi suficiente de materie primă pentru a putea fi competitiv. din care să rezulte politici operaţionale. să fie adoptate o serie de măsuri strategice prioritare. cu impact economico-social favorabil. fără riscul de a greşi. însoţite de poziţia geografică deosebit de avantajoasă şi de facilităţile de transport (inclusiv prin alte forme de transport decât cel rutier). corelat cu nivelul redus al exportului. • nivelurilor ridicate ale consumului producţiei în propriile ferme. Totodată.Un alt neajuns al sectorului este determinat de colapsul pieţei furajelor. în sens negativ. manageriale şi de marketing a acestora. competitivitatea şi dezvoltarea durabilă în sectorul agro-alimentar din România. fapt ce limitează drastic creşterea economică şi posibilităţile de reluare a ciclului de producţie din resurse financiare proprii. pentru satisfacerea pieţelor cu amănuntul din mediul urban. sănătate şi bunăstare animală. caracterizat. utilizării insuficiente a input-urilor de către producătorii agricoli. competitivitatea produselor agroalimentare româneşti. considerăm ca cele mai importante acţiuni strategice ce trebuie avute în vedere sunt următoarele: . siguranţa alimentară.  Nivelul ridicat al importului de produse agroalimentare. Deşi în perioada 2000-2003 au avut loc unele restructurări semnificative ale sectorului agricol (în special în sectorul producţiei de cereale şi oleaginoase din zona de câmpie din S-E României) şi au apărut o serie de unităţi moderne. prin export de produse cu valoare adăugată scăzută. în condiţii de eficienţă econoimică. care a reprezentat o lovitură puternică pentru piaţa cerealelor şi oleaginoaselor. în principal. Această stare de fapt este relevată de următoarele aspecte:  Valoare adăugată scăzută în lanţul alimentar. analizând rezultatele principalelor specii de animale şi culturi de plante. datorită fragmentării suprafeţelor agricole. 7. Aceste aspecte. randamente scăzute. ce se datorează lipsei resurselor financiare. aceste aspecte nu sunt încă suficiente şi. producţiile agricole nu se caracterizează prin omogenitate din punct de vedere calitativ. precum şi comercializarea unei ponderi mici din producţia totală a fermei pe pieţele comerciale.  Dificultăţi şi carenţe în respectarea cerinţelor de calitate. Reforma în agricultura României şi strategia agricolă în perioada de pre-aderare Obiectivul strategic fundamental al reformei agricole al ţării noastre este creşterea performanţei economice. că agricultura României dispune de condiţii pedoclimatice foarte prielnice pentru culturile de câmp şi pentru horticultură. pierzându-se o cantitate de furaje estimată la 10 milioane de tone. încă.

3 ha. cum ar fi:  suprafaţa minimă pentru care un fermier primeşte această pensie. Cel căruia îi va fi transferat pământul va trebui să se angajeze în practicarea agriculturii în mod individual sau într-un grup de producători agricoli pentru o perioadă care să nu fie mai mică de cinci ani. ea fiind evidentă şi în multe alte ţări. iar utilizarea terenului agricol trebuie transferată altui fermier. Această măsură de dezvoltare rurală. fiind una foarte costisitoare poate fi aplicată de România începând cu anul 2007. a volumului producţiei obţinute şi a veniturilor aferente. capabili să îmbunătăţească viabilitatea economică a fermelor agricole sau să creeze noi structuri de marketing cum ar fi grupurile de producători agricoli. Vârsta de la care poate beneficia de un astfel de sprijin este de minim 55 ani. care s-a dovedit a fi foarte costisitoare pentru ţările care au intrat de curând in U. în scopul sprijinirii fermelor mici pentru a se integra în sisteme formale de marketing.  modul de transmitere a drepturilor băneşti către urmasi etc. De aceea. împiedică procesul de consolidare al fermelor profitabile. Acest gen de politică nu este încurajatoare pentru creşterea dimensiunii medii a exploataţiilor agricole din România. este nevoie de o serie de politici ţintă de intervenţie. Lipsa de încredere a proprietarilor de terenuri în comasarea suprafeţelor de teren nu este doar o moştenire a colectivizării. timp în care trebuie să se lămurească o serie de aspecte. Fermierul care va renunţa la folosinţa terenului agricol pe care îl deţine în proprietate (şi va rămâne în continuare în proprietatea sa) va primi o pensie lunară – pe o perioadă de max. Considerăm că cele mai importante politici selectate ca opţiuni fezabile pentru agricultura şi spaţiul rural din România sunt următoarele: Schema de pensionare pentru fermieri Este cunoscut faptul că o mare parte a actualei populaţii agricole din România desfăşoară activităţi agricole pentru a supravieţui.10 ani – care să-i asigure un trai decent. Pentru a fi eligibili.E. ce sunt necesare pentru eligibilitatea plăţilor directe (de exemplu suprafaţa minimă pentru care se pot solicita plăţi directe este de doar 0. În aceste condiţii contradictorii. se poate aplica o astfel de măsură. Restructurarea exploataţiilor de semisubzistenţă .  suma acordata fermierului drept pensie. Abia după stabilirea acestor aspecte şi odată cu alocarea fondurilor europene pentru dezvoltare rurală. Politica Agricolă Comună (PAC) prevede limite foarte scăzute privind suprafeţele minime şi numărul minim de animale. precum şi pentru sprijinirea creşterii dimensiunii şi dezvoltării micilor exploataţii agricole. pentru a realiza restructurarea necesară. fermierii mai în vârstă vor trebui să înceteze definitiv toate activităţile agricole comerciale. se are în vedere introducerea unei politici pentru încurajarea înlocuirii fermierilor mai în vârstă cu fermieri mai tineri.Consolidarea fermelor agricole Restructurarea sectorului agricol este puţin probabil să se realizeze numai prin acordarea subvenţiilor doar pentru fermele relativ mari sau acordarea unor sume neînsemnate micilor agricultori. în cadrul UE. În plus. iar numărul minim de miei este de numai 10). care să aibă abilităţile şi competenţele în domeniu corespunzătoare şi care poate demonstra că viabilitatea exploataţiei sale se va îmbunătăţi prin creşterea suprafeţei. Deşi acest rol social al agriculturii a fost foarte important în limitarea consecinţelor nefavorabile ale tranziţiei.

Această măsură va evita risipirea resurselor publice limitate pentru sprijinirea afacerilor foarte mari. în prezent dezvoltarea acestor structuri familiale de semisubzistenţă în ferme comerciale viabile este împiedicată de accesul dificil la creditul agricol. Pornind de la situaţia actuală a agriculturii româneşti propunem. dacă acestea pot realiza produse comerciale cerute pe piaţă. condiţionate de realizarea produselor solicitate de către procesatori şi piaţa produselor agroalimentare. iar dezvoltarea lor. Creşterea subvenţiilor pentru fermele mici Legea nr. atunci ferma va primi suma respectivă ca sprijin pentru restructurare şi redresare financiară. Acest sprijin financiar nu va fi condiţionat de o anumită utilizare (limitată) a fondurilor. sub forma unei sume fixe. în acest sens. ajutorul va fi suspendat. Măsura de dezvoltare rurală va îmbrăca forma unei plăţi anuale. În cel de al treilea an. cu cât agricultura României trebuie să se adapteze la sistemul de plăţi directe (pe hectar sau pe fermă ). destinate investiţiilor necesare unei dezvoltări durabile a exploataţiei agricole. împreună cu o programare în timp a activităţilor.166/2002 privind exploataţiile agricole prevede acordarea subvenţiilor. deoarece numărul fermelor se reduce. susţinerea financiară va fi prelungită şi pentru următorii doi ani. se are în vedere stabilirea unei limite maxime a valorii subvenţiilor agricole directe pe care o singură exploataţie agricolă (persoană fizică sau juridică) o poate primi ca sprijin financiar. Dacă acest plan de afaceri este aprobat de ministerul agriculturii. care pot să suporte competiţia chiar şi fără sprijin financiar nerambursabil. Deşi această măsură a avut un impact benefic în sprijinirea consolidării fermelor de dimensiuni optime. ca soluţie. se estimează că pe viitor efectele acestei politici vor fi foarte limitat. prin investiţii şi practici agricole moderne. care în prezent nu sunt eligibile pentru sprijin conform legii 166/2002. a relevat oportunitatea unei astfel de măsuri. este de a fundamenta noi reglementări care să stabilească modalităţile de calcul şi evaluare a sumei maxime pe care fermele comerciale şi exploataţiile familiale o pot primi ca sprijin financiar nerambursabil în concordanţă cu aquis-ul comunitar. se are în vedere o revizuire a planului de afaceri pentru a se investiga dacă ţintele menţionate în acesta au fost atinse. de constrângerile legate de fluxul de numerar şi de veniturile mici obţinute prin valorificarea produselor. o analiză a fezabilităţii introducerii unei politici prin care să se asigure un sprijin. Eligibilitatea solicitanţilor de sprijin va depinde de depunerea şi aprobarea unui plan de afaceri care să demonstreze viabilitatea viitoare a fermei. care să fie eligibile pentru subvenţii. necesităţile de investiţii în mod detaliat şi. obiectivele specifice ce urmează a fi atinse. susţinerea exploataţiilor familiale şi în general a micilor exploataţii agricole. sub formă de venit temporar. cu o rată fixă pe fermă (între 1000 – 1500 Euro/an). în cea mai mare parte. . în primii trei ani. Pentru a clarifica aceste probleme. inclusiv. iar ferma va rămâne eligibilă pentru sprijinul acordat din fondurile europene. care îşi îmbunătăţesc viabilitatea şi se dezvoltă. Măsura politică şi economică pe care o propunem. Aceast mod de abordare a sistemului de subvenţii este cu atât mai necesar. În cazul în care se constată că obiectivele nu vor fi îndeplinite.E. exploataţiilor agricole de semisubzistenţă care se restructurează. care încă mai poate avea loc la acest tip de ferme. Se consideră că a sosit momentul pentru direcţionarea sprijinului acordat de Guvern spre un număr mai mare de asociaţii/exploataţii mici. pentru exploataţiile agricole de dimensiuni mijlocii şi mari. practicat de ţările membre ale U. Pentru a sista concentrarea sprijinului financiar (şi aşa foarte limitat în raport cu nevoile agriculturii noastre) spre cele mai mari ferme comerciale. Dacă ţintele au fost atinse. este determinată din ce în ce mai mult de oportunităţile comerciale disponibile.Deşi există şi exemple încurajatoare de exploataţii agricole mici.

cum ar fi diseminarea informaţiilor privind preţul pieţei şi consiliere profesionistă. Operaţionalizarea filierele de producţie agroalimentară În prezent. TVA reprezintă o piedică substanţială în înfiinţarea şi funcţionarea “grupurilor de producători” care să desfăşoare în comun activităţi de marketing şi vânzări ale produselor agricole. fermierii pot avea o putere de negociere mai mare cu comercianţii intermediari şi cu supermarket-urile şi pot obţine cele mai bune preţuri posibile pentru produsele lor. Măsurile avute în vedere pentru sporirea gradului de integrare a produselor agricole pe filierele de procesare şi comercializare pe pieţele formale autohtone. În România. ele reprezentând iniţiative de politici agricole şi rurale menite să încurajeze eficienţa pe filierele de producţie agroalimentară.Integrarea pe lanţul agroalimentar. unde nu se percepe TVA. De asemenea. în prezent producătorii agricoli. atât potenţialul natural disponibil. de către Ministerul Finanţelor Publice. au menirea de a pune în valoare. Achiziţionarea input-urilor prin grupurile de marketing poate. precum şi obiectivele acestora sunt prezentate în continuare. În acest fel este stimulată cererea de produse agroalimentare. cât şi dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar naţional. fragmentarea extremă a producţiei agricole şi ponderea importantă a vânzării unor cantităţi mici de produse agricole pe pieţele ţărăneşti. Împreună. situaţie ce contribuie la creşterea importurilor. la Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) pentru produsele alimentare proaspete comercializate prin pieţele de desfacere comerciale îi încurajează pe cumpărători să achiziţioneze produsele respective de pe pieţele ţărăneşti. Valorificarea avantajelor Asociaţiilor de marketing şi vânzări ale producătorilor şi ale fermierilor vor fi mai rapid resimţite prin introducerea cotei 0% de TVA la produsele alimentare proaspete. duce la scăderea preţurilor de cumpărare şi controlul mai eficient a calităţii acestora. Prin intermediul unui grup de marketing se pot furniza membrilor diferite servicii. fermierii pot oferi cantităţi mai mari de produse omogene din punct de vedere calitativ. Această situaţie limitează posibilităţile de satisfacere a nevoilor interne de consum şi a potenţialul de export al României. . doar o parte relativ redusă şi nesemnificativă din producţia agricolă românească intră în lanţul comercial de piaţă. Grupurile/ Asociaţiile de marketing şi vânzări s-au dovedit. măsura politică şi economică propusă pentru impozitarea activităţilor agricole este reglementarea cotei 0% TVA pentru produsele alimentare proaspete în corelare cu sprijinirea înfiinţării Asociaţiilor de marketing şi vânzări. Înfiinţarea unor Asociaţii/ grupuri de marketing şi vânzări ale fermierilor va ajuta efectiv la soluţionarea actualelor dificultăţi cu care se confruntă. sporind astfel atractivitatea ofertei lor către potenţialii cumpărători. limitează capacitatea procesatorilor şi comercianţilor cu amănuntul de a se aproviziona cu produse româneşti. în multe alte ţări. Principalele politicile de intervenţie. Producătorii înregistrează avantaje sporite atunci când îşi unesc eforturile în sfera marketingului. contribuind la creşterea veniturilor producătorilor agricoli. ca fiind o formă foarte potrivită de creştere a eficienţei marketingului produselor agricole. conducând la creşterea importurilor de produse agroalimentare şi la imposibilitatea realizării creşterii economice prin utilizarea incompletă a capacităţilor de procesare a produselor agricole. Renunţarea la cota de TVA pentru produsele alimentare proaspete Renunţarea. de asemenea. În concluzie. Împreună. Majoritatea beneficiilor obţinute se datorează rezultatelor economiei de scară.

Sprijin pentru înfiinţarea Grupurilor de Producători În cadrul UE cantităţi considerabile de produse agricole sunt comercializate în comun prin afaceri aflate în proprietatea fermierilor şi controlate de aceştia prin Asociaţii/cooperative de marketing şi vânzări. de către grupurile de marketing. sprijinul fiind mult mai consistent.2. în comun produsele agricole. centre de sortare şi ambalare a fructelor şi legumelor etc. • pentru al patrulea an – 3% din valoarea producţiei comercializate dar nu mai mult de 12. Înfiinţarea “grupurilor de producători” pentru marketingul în comun al produselor agricole este o prioritate cheie în pregătirea aderării la UE. astfel: • pentru primul şi cel de al doilea an – 5% din valoarea producţiei comercializată dar nu mai mult de 20. ca o măsură de dezvoltare rurală. MAPDR împreună cu Agenţia Sapard a înaintat Comisiei Europene o propunere de Fişă tehnică a Măsurii 3. care recent a fost îmbunătăţit prin armonizarea acestuia cu reglementările europene (Legea 277/2004 privind înfiinţarea grupului de producători şi ordinele MAPDR de recunoaştere a acestora). pe filiera de produs şi pentru a răspunde cererii clienţilor.  obligaţiei perceperii TVA la vânzările proprii. • pentru cel de al cincelea an – 2% din valoarea producţiei comercializate dar nu mai mult de 10. centrele de colectare a laptelui. stabilirea grupurilor de producători şi Asociaţiilor pentru marketingul produselor agricole s-a dovedit a fi dificilă în România datorită:  unui cadru legislativ inadecvat. • pentru al treilea an – 4% din valoarea producţiei comercializate dar nu mai mult de 16. este relevantă pentru întregul sector agricol şi poate contribui la dezvoltarea structurilor şi sistemelor care ar facilita capacitatea producătorilor agricoli de a respecta standardele de calitate ale UE (ex.  lipsei unor măsuri atractive de sprijin instituţional pentru aceste forme de asociere a producătorilor şi fermierilor. În anumite sectoare (ex.000 Euro. care îşi comercializează. „Sprijin pentru înfiinţarea şi funcţionarea grupurilor de producători”. În pofida sprijinului acordat de donatorii internaţionali. La sfârşitul anului 2004. atât interni cât şi externi. Alocaţii financiare nerambursabile pentru stabilirea de Alianţe Strategice În vederea dezvoltării unor structuri de marketing eficiente. Acreditarea acestei măsuri de către Comitetul pentru Structuri Agricole şi Rurale (STAR) va da posibilitatea grupurilor de producători de a beneficia de sprijin care este stabilit. Constituirea unor astfel de grupuri de fermieri. fără astfel de "grupuri de producători" va fi foarte dificil pentru producătorii agricoli din România să respecte standardele de calitate ale UE pentru produsele agricole. pentru fiecare an. în condiţiile aprovizionării . în timp ce fermierii care vând produsele direct pe pieţele ţărăneşti nu percep TVA.). Această măsură va continua şi după 2007. În plus. hamei) funcţionarea PAC a UE depinde de existenţa unor asemenea organizaţii de producători. centre de calibrare şi ambalare a ouălor. tutun.  formalităţilor complicate şi costurilor de constituire ale Asociaţiilor/ grupurilor de marketing.000 Euro.000 Euro. fructe şi legume proaspete.000 Euro. pe baza producţiei anuale comercializate.

Procesatorii de produse agricole nu au informaţii privind cererea pe piaţă. să analizeze şi să raporteze astfel de informaţii. în comun. Dezvoltarea iniţiativelor de marketing structurat. face ca demersul să fie prea costisitor. uneori chiar deloc. multe companii de procesare a produselor agricole nu dispun de personal calificat. în consecinţă. Această lipsă a unui flux informaţional de marketing duce la creşterea importurilor însoţită de scăderea exporturilor. de o calitate omogenă. În consecinţă. pentru a realiza studii de piaţă şi analize folosite în evaluarea oportunităţilor. pieţe şi locaţii ale acestora (exemplul legumelor şi fructelor. ar conduce la consolidarea unor asemenea asociaţii. anumite informaţii nu sunt publice şi necesită studii de piaţă şi analize pentru colectarea datelor. să ordoneze. mai ales. să proceseze şi să vândă produse româneşti. Deşi procesatorii şi marii comercianţi cu amănuntul din România doresc să cumpere. Procesatorii şi comercianţii cu amănuntul din România şi-au arătat dorinţa de a crea asemenea alianţe strategice.directe a produselor alimentare proaspete este nevoie de acodarea de sprijin financiar nerambursabil pentru crearea de alianţe srategice. ar putea încuraja firmele interesate să finanţeze. Îmbunătăţirea asigurării de informaţii referitoare la piaţa produselor agroalimentare Producătorii agricoli români au foarte puţine informaţii. pentru o bună informare a actorilor participanţi pe piaţa produselor agricole. Chiar şi în situaţia în care informaţia există. Îmbunătăţirea mediului de afaceri . • Acordarea de granturi Asociaţiilor/Grupurilor de marketing recunoscute ale procesatorilor. de asemenea. pot fi luate în seamă următoarele măsuri: • Crearea unui sistem informaţional operaţional privind preţurile de piaţă ale produselor agroalimentare pe tipuri de produse. pentru calităţi diferite ale produsului sau date privind evoluţia preţurilor de-a lungul unui an de valorificare a materiilor prime agricole. În concluzie. În prezent. poate sprijini integrarea lanţului de marketing şi accesul produselor româneşti pe piaţă. constantă şi acceptabilă. despre preţurile produselor agricole în diferite segmente de piaţă (comercianţi cu amănuntul. procesatori de produse agricole. astfel de studii de piaţă şi. capabil să colecteze. procesatori şi comercianţi cu amănuntul în alianţe strategice. care reprezintă parteneri economici şi sociali necesari în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. care integrează fermieri. Faptul că. Acest tip de dezvoltare a fost susţinut cu bune rezultate în statele membre UE prin acordarea de granturi pentru sprijinirea dezvoltării unor asemenea alianţe strategice. ei au informaţii limitate pe baza cărora să poată lua decizii de producţie sau referitoare la marketingul produselor. pieţe etc. pentru care sistemul a fost legiferat la finele anului 2004).). pentru pieţele externe. lanţul de marketing agricol şi alimentar este foarte fragmentat. totuşi ei întâmpină dificultăţi mari în asigurarea unor cantităţi suficiente de produse. Finanţarea nerambursabilă a unor asociaţii ale procesatorilor din industria alimentară cu scopul de a realiza aceste analize. în locaţii diferite pe întreg teritoriul României. dacă studiile sunt întreprinse de o singură fermă sau Asociaţie. atât pe pieţele interne cât şi pe cele externe. a preferinţelor consumatorilor şi a comportamentului concurenţei pe piaţă atât pentru România. cât. Toate acestea le îngreunează procesul decizional şi reduce implicarea producătorilor agricoli în marketingul comercial al produselor agroalimentare şi. veniturile sunt plafonate.

Investiţiile străine directe au fost de o importanţă majoră în accelerarea procesului de restructurare şi modernizare a sectoarelor agricol şi alimentar în ţările din Centrul şi Estul Europei, deoarece resursele financiare interne au fost limitate. Aceste investiţii nu asigură numai capitalul necesar pentru înnoirea activelor fizice, ci aduc şi abilităţi de management, marketing şi tehnologice, care sunt destul de precare în regiune. Investiţiile străine directe pot aduce, de asemenea, informaţii solide despre pieţele de export, dar şi relaţii de afaceri pe aceste pieţe, ceea ce poate spori performanţa afacerilor orientate către export. Mai mult, ele contribuie la o eficienţă îmbunătăţită la nivel de subsector, deoarece apariţia unor noi competitori obligă firmele private interne să adopte tehnologii de producţie care să ducă la reducerea costurilor şi/sau îmbunătăţirea calităţii. În ultima perioadă, România a atras investiţii străine relativ reduse, în sectoarele agricol şi alimentar, ca urmare a perceperii mediului de afaceri ca fiind greoi, cu un cadru legislativ şi instituţional în continuă schimbare şi cu dificultăţi în asigurarea la nivel cantitativ şi calitativ a materiilor prime agricole. În acest sens, sunt demne de luat în seamă o serie de măsuri orientate către îmbunătăţirea mediului de afaceri, menite să susţină şi să motiveze atât companiile româneşti, cât şi pe cele străine şi, în consecinţă, să stimuleze creşterea investiţiilor străine directe. Dintre acestea cele mai importante sunt: • îmbunătăţirea mediului de afaceri şi asigurarea stabilităţii şi transparenţei legislative; • îmbunătăţirea comunicării între minister şi reprezentanţii filierelor agroalimentare; • implementarea procedurilor de consultanţă practicate pe plan internaţional, cu adaptările necesare la specificul pieţei agroalimentare din România; • armonizarea standardelor cu reglementările europene şi simplificarea tuturor procedurilor de autorizare şi avizare a activităţilor agricole şi de procesare; • elaborarea unor Rapoarte anuale cu privire la principalele oportunităţi de atragere a investiţiilor străine în sectoarele agricol şi alimentar care oferă pe pe piaţa internă produse solicitate în cantităţi mari de către consumatori; • prezentarea anuală a unor Rapoarte privind oportunităţile şi realizările pentru fiecare sector de producţie agroalimentară, care să fie distribuit şi pe plan internaţional. Sprijin pentru investiţii privind procesarea primară a unor materii prime agricole Fermierii mici, care nu au acces la instalaţii de răcire (de exemplu) nu prezintă interes pentru procesatorii de lapte, deoarece aceştia livrează doar cantităţi mici de lapte, de o calitate în general slabă, iar procesatorii urmăresc costurile totale pe litru. Pentru această situaţie soluţia este acordarea de sprijin pentru dezvoltarea centrelor de colectare a laptelui în scopul creşterii şanselor micilor fermieri de a intra în sistem şi, în acelaşi timp, de a asigura procesatorilor cantităţi mai mari de lapte şi de o calitate îmbunătăţită. Cu toate că majoritatea cantităţilor de carne de pasăre, care ajung pe piaţa organizată sunt asigurate de un număr limitat de producători integraţi, rămân, totuşi, destul de însemnate cele provenite din rândul micilor producători privaţi. Este foarte greu de impus un control asupra calităţii pentru o producţie pe o scară atât de mică, aproape de nivelul subzistenţei, un astfel de sistem induce riscuri reale, atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru securitatea alimentară umană. Conform reglementărilor UE privind marketingul ouălor, toate ouăle pentru vânzare trebuie să treacă printr-un centru certificat pentru sortare şi ambalare, la două zile de la

producere. Excepţie fac micii fermieri care îşi vând mica producţie într-o piaţă locală sau “din uşă în uşă” şi, de multe ori, nu intervine nici o un fel de sortare. În ceea ce priveşte sectorul de cereale este necesară stimularea procesării pe scară mică, ce poate asigura ieşirea pe piaţă şi care să creeze noi oportunităţi pentru producerea unor produse cu valoare adăugată mai mare. Pentru eliminarea acestor neajunsuri ale pieţei produselor agroalimentare este necesară acordarea unor ajutoare sub formă de granturi pentru derularea primei faze de procesare/marketing a produselor selectate (lapte, ouă şi cereale ş.a.). Standarde de calitate şi îmbunătăţirea calităţii alimentelor şi băuturilor Calitatea multora dintre produsele româneşti agricole şi alimentare limitează în prezent capacitatea producătorilor şi procesatorilor de a pătrunde pe pieţele externe (în special pe cele care solicită standardele înalte din UE şi pe cele alte ţări dezvoltate) şi îngreunează penetrarea produselor româneşti în reţelele din ce în ce mai importante ale supermarket-urilor care operează în România. Pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agroalimentare este necesar a se realiza alinierea standardelor de calitate la cele ale UE şi sprijin pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole şi alimentare comercializate Pentru ca fermierii şi procesatorii să îşi îmbunătăţească calitatea producţiei agricole trebuie introduse standarde clare şi obligatorii, iar implementarea standardelor trebuie consolidată. În vederea aderării României la UE şi datorită importanţei pieţelor europene pentru produsele de export româneşti, standardele ce urmează să fie adoptate şi implementate trebuie să fie compatibile cu cele din UE. Totuşi, simpla adoptare şi implementare a standardelor de calitate europeană nu este suficientă. Producătorii agricoli şi procesatorii vor avea nevoie de informaţii complete despre standardele de calitate şi despre metodele prin care se pot implementa aceste standarde. Politicile agricole ale UE pun la dispoziţia producătorilor de alimente şi băuturi programe de asistenţă în procesul de protecţie a identităţii produselor alimentare tradiţionale şi regionale, fapt ce ajută atât producătorii individuali cât şi Asociaţiile/ grupurile de producători regionali, să impună produsele lor în Europa. În acest mod, producătorii locali şi consumatorii europeni, pot să profite de nişele de piaţă care se dezvoltă şi să cunoască importanţa produselor regionale specifice. Protecţia identităţii regionale a produselor alimentare şi a băuturilor specifice, necesită, în general, o colaborare inter-regională cu producătorii care au produse asemănătoare şi care au demonstrat în timp preocuparea lor de a menţine standardele de calitate ale acestora. În sensul celor de mai sus, măsurile ce trebuie luate pentru creşterea calităţii produselor agroalimentare sunt:  îmbunătăţiri legislative în spiritul celor propuse mai sus;  consolidarea inspecţiei calităţii şi marketingului produselor agricole şi alimentare comercializate pe piaţă;  furnizarea sistematică de informaţii şi de programe de instruire pentru producătorii agricoli şi specialiştii din industria alimentară;  introducerea standardelor de calitate UE pentru alimente şi băuturi (denumiri de origine, indicaţii geografice şi certificate pentru caracteristici specifice);  introducerea standardelor de calitate UE pentru băuturi spirtoase;  protecţia acestora în măsura în care au indicaţie geografică etc.

Creşterea productivităţii fermei şi îmbunătăţirea calităţii produselor În general, nivelurile de productivitate din România pentru producţia agricolă sunt sub cele atinse în UE. Mai mult, în timp ce nivelul de productivitate al fermelor în UE înregistrează o tendinţă crescătoare pe termen lung, în România, de la începerea tranziţiei, nivelul de productivitate a scăzut, fapt ce a condus în timp, la creşterea decalajului dintre România şi ţările membre ale UE. Această situaţie, cu implicaţii economice şi sociale majore, necesită o atenţie deosebită şi intervenţii urgente din partea factorilor responsabili, pentru îmbunătăţirea productivităţii care vor sprijini şi creşterea calităţii producţiei şi a produselor agricole şi va întări poziţia competitivă a unităţilor de procesare a acestora. O serie de cauze generice au determinat scăderea productivităţii în producţia agricolă din România dintre care cele mai importante sunt: dificultăţile financiare în achiziţionarea input-urilor, fărămiţarea suprafeţelor cultivate, dar şi lipsa abilităţilor tehnologice, de management şi de marketing pentru cea mai mare parte a exploataţiilor familiale si a fermelor. Cunoştinţele şi tehnologiile care există în cadrul sectorului de cercetare agricolă, la nivelul furnizorilor de input-uri şi în segmentele cele mai performante ale industriei agricole, nu sunt transferate, în mod concret, în întreg sectorul agricol. Mai mult, pentru ca fermierii să poată accesa sistemele de sprijin, cum ar fi cele din programul SAPARD (şi, după aderare, măsurile de dezvoltare rurală ale PAC) ei vor avea nevoie de instruire şi consultanţă pentru elaborarea planurilor de afaceri, a cererilor de finanţare şi pentru respectarea standardelor pentru practicarea unei bune activităţi agricole, de mediu, igienă şi sănătate animală. Pentru ca fermierii şi consultanţii acestora să fie capabili să-şi îmbunătăţească performanţele, ei vor avea nevoie de informaţii economice şi tehnice complete, referitoare la performanţele lor corelate cu standardele industriale. Sistemul de Informaţii Contabile în Agricultură, pe care România trebuie să-l implementeze în vederea aderării, va asigura generarea acestui tip de informaţii. Deşi o parte din informaţiile individuale referitoare la ferme sunt confidenţiale, totuşi mediile randamentelor obţinute pe grupe de produse agricole şi alimentare, pe tipuri de ferme, precum şi performanţele relative privind productivitatea, marja brută standard, rata rentabilităţii etc. pot fi publicate. În sectorul zootehnic, productivitatea şi calitatea producţiei sunt puternic afectate de nivelul genetic precar al efectivelor matcă. Lipsa resurselor financiare la nivelul fermierilor şi dificultăţile în accesarea împrumuturilor, împiedică realizarea de investiţii în material genetic de calitate superioară. Un program de susţinere financiară cu fonduri nerambursabile, care să sprijine fermierii în acest sens, poate avea un impact favorabil decisiv pe termen mediu şi lung asupra productivităţii şi calităţii produselor româneşti, în condiţiile aderării la UE. Lipsa resurselor financiare proprii şi sistemul neatractiv de credit agricol, determină fermierii să nu investească în maşini şi echipamente performante şi în amenajarea şi modernizarea clădirilor. Cu toate că programul SAPARD ar putea avea un impact important în această privinţă, mulţi dintre micii fermieri întâmpină dificultăţi în accesarea acestui program, mai ales în anii de început, datorită lipsei de resurse financiare solicitate de programele structurale. În aceste condiţii, pentru a sprijini dezvoltarea micilor ferme şi a capacităţii acestor fermieri de a elabora planuri de afaceri realiste, se propune o schemă de granturi care să promoveze investiţii la scară mică (de ex. un împrumut de max. 2.500-3000 Euro, limitat la 50% din costurile eligibile) pentru a transforma ferma de semisubzistenţă în fermă comercială eligibilă în programele structurale europene. Ca rezultat al polarizării sectoarelor de producţie la porcine şi păsări cu câteva unităţi mari integrate şi un număr mare de mici producători, există importante riscuri de securitate biologică. Izbucnirea unei epidemii ar putea avea un impact dezastruos în acest sector ca rezultat al unor măsuri inadecvate de securitate biologică. Se impune de urgenţă un program

de diseminare a informaţiei în aceste sectoare, pentru a conştiientiza producătorii de acest risc şi pentru a furniza informaţiile despre metode de a combate şi minimaliza aceste riscuri. În concluzie, pentru creşterea productivităţii şi calităţii produselor agroalimentare este necesară luarea următoarelor măsuri: • dezvoltarea activităţilor de extensie şi consultanţă-instruire şi asigurarea de informaţii pentru fermieri; • furnizarea sistematică de date tehnice şi economice de referinţă fermierilor (de ex. marja brută standard); • sprijin financiar nerambursabil pentru achiziţionarea de efective matcă cu o calitate genetică certificată (înscrise în registrele de animale sau echivalentele lor); • scheme financiare nerambursabile pentru investiţii în ferme de scară mică. Protecţia mediului Producţia agricolă şi alimentară pot avea un impact semnificativ asupra mediului natural din zonele agricole. Consumatorii din Uniunea Europeană sunt tot mai preocupaţi de orice efecte negative ale producţiei şi prelucrării alimentelor lor, iar fermierii şi procesatorii de alimente trebuie să respecte standarde de mediu tot mai stricte. Mai mult, în cadrul Uniunii Europene eligibilitatea pentru acordarea de sprijin fermierilor şi procesatorilor de alimente, depinde din ce în ce mai mult de respectarea acestor standarde. Deşi mediul natural al zonelor rurale din România este favorabil, totuşi, el se confruntă cu o serie de riscuri, un exemplu poate fi managementul deşeurilor la ferme şi în unităţile de producţie animală, care poate fi un factor negativ şi, de aceea, trebuie rezolvat cu metodele şi practicile utilizate pe plan european. Principalele aspecte care sunt vizate pentru protecţia mediului sunt: • stabilirea de standarde de mediu specifice fermelor; • monitorizarea respectării standardelor de mediu; • scheme financiare competitive de granturi pentru investiţii în manipularea şi tratamentul deşeurilor în fermele vegetale şi în cele de producţie animală; • asistenţă pentru elaborarea planurilor de conformare şi de management al deşeurilor. Programul de Dezvoltare Rurală Măsurile de dezvoltare rurală cele mai importante, practicate cu succes de ţările membre ale UE, şi pe care România poate să le aplice atât după 2007 (din fondurile UE), cât şi în prezent (din bugetul naţional) sunt următoarele: a) Investiţii în Grupuri/Asociaţii de producători agricoli. b) Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural. c) Instruirea profesională pentru fermieri şi alte persoane implicate în agricultură şi agribusiness. d) Dezvoltarea Sectorului Forestier. e) Investiţii în prelucrarea şi marketingul produselor agricole. f) Adaptarea şi dezvoltarea integrată a zonelor rurale (de ex. diversificare prin activităţi nonagricole). g) Acţiuni susţinute de agro-mediu. h) Pensionare anticipată pentru fermieri. i) Sprijin pentru agricultură în zone defavorizate (în special zonele montane) şi în zone cu restricţii de mediu. j) Asistenţă pentru înfiinţarea de grupuri de producători, respectiv forme asociative de marketing şi vânzări etc.

Aceste măsuri vor fi implementate astfel încât să nu se suprapună cu asistenţa furnizată prin programul SAPARD şi alte instrumente de sprijin ale mediului rural. Ele vor contribui, totuşi, la implementarea programului SAPARD prin ameliorarea mediului economic agricol şi de agribusiness în zonele rurale şi, prin aceasta, vor sprijini absorbţia fondurilor SAPARD, care sunt destul de consistente. În acest fel, priorităţile politicii naţionale de dezvoltare rurală, propuse prin armonizare cu Politicile Agricole Comune, vor avea un efect complementar de pregătire şi susţinere a măsurilor programului SAPARD şi vor determina un impact favorabil, rezultat din implementarea proiectelor acestuia şi a altor măsuri de dezvoltare rurală susţinute din fonduri bugetare interne în perioada 2006 – 2008 (perioada de efectuare a investiţiilor şi a plăţi).

7.3. Măsuri aplicate în vederea ajustării dezvoltării rurale în România
Dezvoltarea regională este concepută în conformitate cu direcţiile strategice, obiectivele de dezvoltare şi previziunile economice promovate prin Strategia Naţională de Dezvoltare Economică pe termen mediu. Planul Naţional de Dezvoltare este expresia angajamentului politic al Guvernului de a finaliza reformele necesare pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Contextul macroeconomic în care se vor realiza obiectivele Planului Naţional de Dezvoltare este conturat de prognoza evoluţiei economiei româneşti în perioada 2006-2009, în care sunt estimaţi principalii indicatori macroeconomici şi în care, dezvoltarea economică şi socială a României este bazată pe cinci piloni: politici macroeconomice, politici de ajustare structurală, politici sociale şi ale resurselor umane, politici de protecţie a mediului, politica regională. Ajustarea dezvoltării economice la cerinţele integrării europene poate fi analizată prin studierea detaliată, în inter-condiţionalitate a tuturor elementelor şi factorilor care contribuie direct sau indirect la aceasta. Numai o analiză de ansamblu poate conduce la evaluarea corectă a situaţiei şi la găsirea celor mai optime soluţii de rezolvare a acestora. 7.3.1. Politicile macroeconomice Ţinând seama de evaluările şi criteriile Uniunii Europene cu privire la afirmarea unei economii de piaţă funcţionale, principalul obiectiv al politicilor macroeconomice pentru perioada 2001-2006, stabilit prin Programul Economic de Preaderare, este stabilizarea economiei şi aşezarea ei pe o traiectorie de creştere durabilă, cu scopul final de creştere a standardului de viaţă şi de reducere, în continuare, a decalajului care separă România de standardele medii ale Uniunii Europene. Creşterea economică va asigura în acelaşi timp condiţii favorabile pentru accelerarea reformei structurale a economiei, prin privatizare şi prin reducerea costurilor sociale antrenate de aceste procese. Opţiunile strategice care au stat la baza configurării politicii macroeconomice pentru perioada următoare (aşa cum au fost prezentate şi în Programul Economic de Preaderare) au fost următoarele: • • • asigurarea creşterii economice; realizarea unei macrostabilizări consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare; îmbunătăţirea substanţială a mediului de afaceri pe baza asigurării unui cadru economico-financiar şi legal corespunzător;

în procesul de creare a unei cât mai depline ocupări a populaţiei apte de muncă şi a unei economii a bunăstării. astfel încât transferul de proprietate să se concretizeze în capitalizare.bugetare în perioada 2001-2006 sunt subordonate obiectivelor de relansare economică şi de reducere a ratei inflaţiei. România să fie capabilă să facă faţă presiunilor concurenţiale din cadrul Uniunii Europene. • dezvoltarea procesului de învăţământ. • . să răspundă rigorilor stabilităţii macroeconomice. în momentul aderării. politicile macroeconomice propuse pentru perioada 2001-2006 pun accentul pe desăvârşirea reformei fiscale. • promovarea oportunităţilor şi tratamentului egal pentru toţi membrii societăţii. în funcţie de ierarhizarea realistă a priorităţilor (ceea ce va face posibilă trecerea de la un “buget de mijloace” la un buget orientat spre politici economice “bugetul pe programe”). revitalizarea industriilor cu potenţial competitiv. creşterea autonomiei financiare a autorităţilor locale. • accelerarea procesului de privatizare şi restructurare. îmbunătăţirea controlului cheltuielilor bugetare. precum şi pe accelerarea reformelor structurale. ştiinţifice şi sociale. Din perspectiva dezvoltării unei economii competitive. creşterea eficienţei administraţiei fiscale. Taxa pe valoarea adăugată. ca o acţiune de forţă majoră. investiţii. • promovarea unor politici coerente. astfel încât. a eforturilor de reducere a inflaţiei. pe aplicarea unei politici a veniturilor care să coreleze mai bine dinamica veniturilor reale cu creşterea productivităţii. şi a formării continue în special.accelerarea şi aprofundarea în mod coerent a reformei fiscale – prin reducerea gradului de fiscalitate. Principalele caracteristici ale politicii fiscal . • promovarea dezvoltării durabile şi protejarea mediului. în toate domeniile activităţii economice. exercitarea unei guvernări corporatiste mai eficiente şi creşterea veniturilor colectate la buget. în general. dezvoltarea turismului. restructurarea cheltuielilor bugetare. dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice. sporirea eficienţei colectării impozitelor şi taxelor . pe creşterea gradului de compatibilitate a politicii monetare cu economia de piaţă. astfel încât evoluţia economiei reale să favorizeze implementarea acestor politici. sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informaţiei. • stabilirea unui cadru democratic şi transparent pentru luarea deciziilor. care va trebui să respecte următoarele coordonate: fundamentarea şi dimensionarea cheltuielilor bugetare în funcţie de veniturile certe. diversificarea sectorului terţiar. în perioada următoare. Arhitectura politicilor de dezvoltare ale Românei se bazează pe următoarele principii: • promovarea sectorului privat. cu promovarea mijloacelor pentru realizarea sistemului de învăţare pe tot parcursul vieţii. pe baza principiului “privatizare pentru relansare”. Înscrierea României într-un proces de creştere economică va impune. priorităţile sunt următoarele: controlul deficitului bugetului consolidat. modernizare. reducerea deficitului fiscal şi cvasi-fiscal. politica financiară va fi astfel orientată încât să contribuie la stimularea economisirii şi a investiţiilor. asigurarea transparenţei în cheltuirea banului public. dezvoltarea unei agriculturi în concordanţă cu potenţialul natural. În acest sens. limitarea deficitului de cont curent şi susţinerea. Având în vedere opţiunile strategice pe termen mediu ale României. economic şi uman de care dispune România. compatibile cu cele ale Uniunii Europene vizând: restructurarea selectivă a economiei. accizele şi contribuţiile la asigurările sociale vor constitui pilonii fundamentali ai sistemului românesc de impozite. întrun mod mai eficient. armonizarea legislaţiei fiscale cu normele Uniunii Europene. o politică bugetară uşor mai restrictivă.

ţinând seama. pe de o parte. Accelerarea procesului de privatizare va pune accent pe aspectul calităţii procesului. în principal. printr-un complex de măsuri: dezvoltarea competiţiei de piaţă.2. scăderea susţinută a inflaţiei va constitui unul din obiectivele principale ale programelor economice româneşti. menit. Ajustarea structurală se va realiza pe fondul accelerării privatizării. Această evoluţie ţine seama de strategia de politică monetară. Guvernul este decis să promoveze un mediu stabil. Prin politica veniturilor salariale. combaterea evaziunii fiscale şi vamale. dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovării în mediul economic. modernizarea şi dezvoltarea agenţilor economici cu potenţial de competitivitate şi. redimensionarea. prin care se urmăreşte: închiderea capacităţilor de producţie ineficiente. În acest sens. creşterea fluxului de capital străin şi a colaborării economice internaţionale. În acest sens se vor lua măsuri pentru ierarhizarea salariilor în funcţie de importanţa domeniului şi. realizarea de analize de piaţă şi strategice ale companiilor pentru a identifica segmentele viabile ale acestora şi a decide eliminarea secţiilor sau capacităţilor neviabile. 7. precum şi de principalele măsuri ce urmează a fi implementate pentru creşterea disciplinei financiare. mai ales. totodată. ajustarea şi consolidarea structurilor economice pentru apropierea progresivă de nivelurile de competitivitate din economia ţărilor comunitare. capabili să asigure transformarea întreprinderilor preluate în operatori economici viabili şi performanţi. reducerea arieratelor şi accelerarea reformelor structurale. calmarea inflaţiei şi continuarea procesului de liberalizare a preţurilor.Reforma sistemului de impozite va fi consolidată pe baza cerinţelor de lărgire a bazei de impozitare şi de raţionalizare a ratelor marginale de impozitare. prioritar. Un loc important îl are şi îmbunătăţirea substanţiala a mediului de afaceri. acţiuni ce vor fi precedate de rezolvarea problemelor sociale. pe de altă parte. Procesul de restructurare a economiei româneşti are în vedere implementarea unui pachet de politici care să asigure compatibilizarea structurilor intra-sectoriale cu cele existente şi de perspectivă din ţările Uniunii Europene. Acţiunile de ajustare structurală vor urmări. Transferul proprietăţii sectorului de stat către sectorul privat va asigura creşterea competitivităţii şi adaptarea ofertei la cerinţele pieţei interne şi externe. pentru relansarea economiei naţionale. închiderea parţială sau totală a unor unităţi de producţie fără perspective de a face faţă pieţei interne şi celei externe. extinderea şi diversificarea instrumentelor bancare şi fluidizarea fluxurilor financiare. utilizarea altor surse de finanţare pentru diminuarea costurilor de funcţionare. Procesul de ajustare sectorială va cuprinde. să pregătească societăţile pentru privatizare. . munca trebuie să redevină o valoare socială. inclusiv pentru îmbunătăţirea condiţiilor de acces pe piaţa Uniunii Europene a produselor româneşti. pe atragerea investitorilor care au potenţial financiar şi tehnic şi o poziţie competitivă pe piaţă. de obligaţiile asumate în cadrul acordurilor cu organismele internaţionale. disponibilizarea personalului (după ce s-au rezolvat problemele sociale). îmbunătăţirea echipamentelor şi tehnologiilor în unităţile viabile. sporirea productivităţii. pentru corelarea evoluţiei veniturilor salariale cu performanţele agenţilor economici. se au în vedere criterii de performanţă pentru echipele de management ale întreprinderilor proprietate de stat. a eficienţei şi calităţii produselor şi serviciilor. Politicile de ajustare structurală Restructurarea este un element important al ajustării structurale.3. revizuirea şi simplificarea sistemului de impozite şi de colectare a acestora. neutru şi eficient pentru afaceri. prin care se afirmă rolul fundamental pe care îl are sectorul privat pentru dezvoltarea economică şi socială susţinută. stimularea investiţiilor de capital românesc şi străin. În cadrul politicii monetare şi a cursului de schimb. reorientarea. sens în care. urmăreşte asigurarea unui cadru economico-financiar şi legal corespunzător.

sprijinirea inovării şi a progresului tehnic şi tehnologic şi dezvoltarea clasei de mijloc. Din perspectiva dezvoltării unei economii competitive. transparentă şi corespunzătoare cu necesităţile întreprinderilor mici şi mijlocii. Politica financiar-bancară va contribui la stimularea economisirii şi a investiţiilor. îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare şi îmbunătăţirea ofertei de servicii pentru acest domeniu. Susţinerea în continuare a dezvoltării IMM-urilor se va realiza folosind pârghii economice. organizaţii neguvernamentale şi centre de servicii pentru IMM-uri.O pârghie hotărâtoare pentru restructurarea şi dezvoltarea economiei de piaţă este politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Administrarea şi aplicarea măsurilor de sprijin va fi descentralizată către autorităţile locale sau contractată cu bănci comerciale. De asemenea. economică şi socială. a funcţionarilor. există încă vulnerabilităţi şi slăbiciuni la nivel individual care necesită finalizarea procesului de privatizare a băncilor cu capital majoritar de stat. Politica în acest domeniu urmăreşte valorificarea potenţialului IMM-urilor şi a sectorului cooperatist de a contribui semnificativ la creşterea economică durabilă. în sensul delimitării rolului statului de cel al organizaţiilor private). Se urmăreşte. astfel încât intervenţia publică să fie limitată. simplificarea structurilor de management public şi creşterea utilizării tehnologiei informaţiei. . Dezvoltarea agriculturii şi dezvoltarea rurală constituie cei doi piloni ai politicii de dezvoltare integrată durabilă a spaţiului rural. Modificările structurale din sistemul financiar-bancar au în vedere. reforma administraţiei realizându-se concomitent: în plan strategic (redefinirea rolului statului. politica financiar-bancară va armoniza rigorile stabilităţii macroeconomice cu obiectivul creşterii sustenabile şi de durată. în plan organizaţional (orientarea către reducerea ierarhiilor. Pentru perioada 2001-2004. la crearea de noi locuri de muncă. cu deosebire. pentru care se propun o serie de măsuri care au ca scop creşterea eficienţei sectorului public prin training intensiv. susţinerea organizaţiilor de reprezentare a sectorului. în vederea susţinerii programelor investiţionale şi de dezvoltare a producţiei agricole în România precum şi în vederea diversificării economiei rurale. de asemenea. a satului românesc. a instituţiilor de credit şi bursiere concomitent cu creşterea eficienţei şi disciplinei financiar-bancare. o utilizare mai mare a legilor cadru. naţionale şi străine. Condiţiile existente în societatea românească impun ca administraţia publică centrală şi locală să fie supusă unui proces de schimbare. în sensul creşterii puterii de a delega execuţia sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administraţie) şi în planul mentalităţii profesionale (schimbarea modurilor de acţiune a aleşilor politici. dezvoltarea sistemului. se are în vedere creşterea exigenţei în procesul de autorizare a băncilor. asigurarea unui mediu mai favorabil pentru atragerea capitalului străin. precum şi îmbunătăţirea reglementărilor privind verificarea şi sancţionarea băncilor sau conducătorilor care nu asigură respectarea cerinţelor prudenţiale. lăsând o marjă de manevră ridicată autorităţilor executive). se prevede simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ. pentru care se prevede promovarea unui amplu program de dezvoltare rurală în toate zonele ţării. Reforma administraţiei publice este un obiectiv central. deşi sistemul este stabil. prin încheierea unor acorduri de cooperare în domeniul supravegherii bancare. În prezent. Se va întări cooperarea cu alte autorităţi de supraveghere. Va continua procesul de armonizare a reglementărilor prudenţiale cu cerinţele Uniunii Europene şi cu recomandările Comitetului de la Basel. simplificarea procedurilor şi supleţea posibilităţilor de acţiune. în cadrul unui concept de dezvoltare rurală integrată. măsurile de sprijin să nu distorsioneze funcţionarea mecanismelor pieţei. cea care asigură stabilitatea economică şi socială a unei ţări. în plan legislativ (urmărindu-se diminuarea densităţii reglementărilor. dar şi a cetăţenilor).

pentru a organiza şi dezvolta comerţul electronic. în egală măsură. în vederea asigurării securităţii alimentare a populaţiei. contribuie la pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană şi la consolidarea agriculturii româneşti. Ele vor reflecta practicile instituite de Uniunea Europeană şi dezvoltate de modelul social european. precum şi pentru a furniza populaţiei servicii electronice publice. Structura stimulentelor se va schimba urmărindu-se reformarea sistemului ajutoarelor de şomaj şi stimularea creării de noi locuri de muncă. cu extindere până-n anul 2013. punându-se mai puţin accent pe asigurarea cu mijloace financiare a şomerilor şi mai mult pe recalificarea lor şi pe crearea de locuri de muncă. şi în acord cu iniţiativa “Europa+”. s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea societăţii informaţionale. Înţelegând că utilizarea intensivă a informaţiilor sporeşte spectaculos eficienţa şi productivitatea activităţilor economice şi sociale. piaţa creditului rural şi cea funciară). Politicile sociale şi ale resurselor umane În procesul de ajustare structurală un loc important îl constituie creşterea gradului de ocupare a populaţiei şi armonizarea legislaţiei interne privind piaţa muncii cu acquis-ul comunitar. implementarea reformei în domeniul muncii. Educaţia şi formarea continuă este o prioritate naţională care va fi concentrată pe . culturii.2000 şi care fundamentează necesarul de fonduri de pre-aderare alocate de către Uniunea Europeana prin Programul SAPARD. care a fost aprobat de Comisia Europeană în 12. de fertilizare şi de irigare a culturilor agricole precum şi punerea în valoare a potenţialului din zonele rurale şi creşterea bunăstării locuitorilor acestor zone. Realizarea obiectivelor politicii agricole şi de dezvoltare rurală au în vedere efectele implementării unui amplu pachet legislativ: cu privire la crearea unor exploataţii agricole eficiente. a materiilor şi serviciilor pentru agricultură. Principalele obiective în domeniul resurselor umane şi al politicii sociale urmăresc.Obiectivul principal al dezvoltării agriculturii pe termen scurt şi mediu îl constituie creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole. Totodată. Strategia acestuia. educaţiei. pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale locuitorilor din zonele rurale.3. ca instrument de pre-aderare (pre-FEOGA) dedicat sprijinirii agriculturii şi dezvoltării rurale. pentru a putea face faţă presiunii exercitate de competiţia de pe piaţa comunitară şi. în condiţiile respectării cerinţelor protejării şi ameliorării mediului înconjurător. în cursul anului 2006 a fost elaborat Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007-2009. Politica în acest sector va trece treptat de la măsuri pasive la măsuri active. creşterea contribuţiei acestei ramuri în schimburile economice externe. Sunt avute în vedere mai multe proiecte pentru a spori accesul pe Internet. sprijinirea agricultorilor prin credite avantajoase destinate creşterii gradului de mecanizare. 7. Politicile sociale şi cele privind resursele umane sunt construite în baza prevederilor Cartei Sociale Europene revizuite şi a Codului Social European. În domeniul telecomunicaţiilor.12. Începutul reformei structurale în agricultură l-a constituit clarificarea şi restabilirea dreptului de proprietate şi finalizarea privatizării societăţilor agricole din mediul rural. România a elaborat Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru perioada 2001-2006 (PNADR). sănătăţii şi sistemului social.3. de asemenea. Obiectivele propuse urmăresc atingerea parametrilor minimali de performanţă în vederea integrării în Uniunea Europeană. cele mai multe servicii au fost deja liberalizate. iar adâncirea reformelor structurale presupune perfecţionarea cadrului legal şi instituţional pentru funcţionarea eficientă a pieţelor agricole şi rurale (piaţa produselor. care contribuie la consolidarea exploataţilor agricole.

Politica în domeniul mediului se referă nu numai la măsurile şi acţiunile de refacere a zonelor afectate. învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică. Politica socială vizează diferitele categorii de populaţie care întâmpină dificultăţi în procesul de tranziţie economică (persoane cu handicap.dezvoltarea unor factori decisivi: asigurarea educaţiei de bază pentru toţi. După participarea la Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992. care asigură şi o viziune. În cadrul Planului Naţional de Adoptare a Acquis-ului Comunitar de Mediu. România va asigura transpunerea legislativă a acquis-ului comunitar de mediu. dar va asigura şi întărirea capacităţii instituţionale specifice. vor fi asigurate cu prioritate fonduri pentru co-finanţarea proiectelor incluse în Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM). din perspectiva regiunii balcanice.3. managementul deşeurilor. Prin Bugetul de stat. lupta împotriva sărăciei şi continuarea reformelor sistemului de ocrotire a copiilor. Politicile de protecţie a mediului România a aderat la majoritatea tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind mediul şi protecţia naturii. a substanţelor chimice şi a zgomotului). capacitatea de autoperfecţionare a sistemului educaţional. populaţia tânără este o categorie vulnerabilă. controlul poluării industriale. Politica în domeniul culturii se bazează pe o strategie modernă. reflectând principiile de bază ale Comunităţii Europene şi asigurând condiţiile pentru satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor culturale ale cetăţenilor. în special. a apei. . reforma culturală recunoscând valoarea moştenirii naţionale în contextul culturii mondiale. În cursul acestui an a fost elaborat Planul Naţional de Acţiune pentru Tineret. în domeniile evaluării impactului asupra mediului (calitatea aerului.Aderare). atât la nivel local cât şi naţional. România a făcut progrese evidente în ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei rrome.4. asupra rolului tineretului în asigurarea stabilităţii în această zonă. 7. a căror principală sursă de finanţare o reprezintă fondurile alocate de Uniunea Europeana prin instrumentul de preaderare ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de pre . Acordul de Asociere între România şi Uniunea Europeană prevede că politicile de dezvoltare în România trebuie să fie bazate pe principiul dezvoltării durabile şi că acestea trebuie să ia în considerare potenţialele efecte asupra mediului. axarea pe măsuri active în domeniul ocupării populaţiei şi protecţiei şomerilor. persoane în vârstă sărace etc. România şi-a sporit semnificativ măsurile de soluţionare a problemelor de mediu. armonizarea legislaţiei cu normele Uniunii Europene. formarea continuă în contextul societăţii educaţionale. România promovează în mod activ o politică pozitivă pentru protejarea minorităţilor. în conformitate cu prevederile Constituţiei. compatibilă cu modelele europene. fiind recunoscută ca o resursă importantă de dezvoltare. În noul context economic al României. Politica de protecţie a mediului este concepută ca parte integrantă a programului de dezvoltare şi restructurare economică şi are ca scop armonizarea politicii şi practicii româneşti în domeniul mediului cu directivele Uniunii Europene în domeniu. Cultura este tratată ca un factor major pentru realizarea coeziunii sociale. ci şi la cele de prevenire a producerii altor dezastre. Prevederile acestor documente sunt preluate în legislaţia românească. În anul 2003 a fost adoptată “Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei populaţiei rrome din România”. Identităţile culturale şi lingvistice sunt apărate prin intermediul sistemului educaţional.) şi se referă la îmbunătăţirea sistemului de pensii.

programarea. este asigurat cadrul instituţional pentru implementarea acestora. o creşterea capacităţilor regiunilor de a-şi susţine propriul proces de dezvoltare. Un rol important în dezvoltarea regională îl are şi cooperarea transfrontalieră. o prevenirea apariţiei unor zone probleme Obiectivele generale şi strategice se realizează treptat şi etapizat. în principal. prevenirea producerii de noi dezechilibre. concentrate în Fondul Naţional de Dezvoltare Regională şi resurse externe. în vederea îmbunătăţirii competitivităţii şi realizării unei creşteri economice permanente. . dintre zonele centrale şi periferice. cadrul instituţional.7. subsidiaritatea. o promovarea unei dezvoltări spaţiale armonioase şi a reţelei de localităţi.151/1998 privind dezvoltarea regională. o promovarea unor politici diferenţiate. educaţie şi formare continuă a populaţiei din zonele periferice. Politica regională Cadrul legal al politicii şi dezvoltării regionale este asigurat. adiţionalitatea. în principal. reprezentate. care stabileşte obiectivele. iar modul de elaborare precum şi conţinutul acestui document este în concordanţă cu metodologia Uniunii Europene şi respecta principiile fundamentale ale Uniunii Europene de alocare a fondurilor structurale: concentrarea. competenţele şi instrumentele specifice pentru realizarea politicii de dezvoltare regională în România. o reducerea decalajelor de dezvoltare dintre judeţe. care este parte integrantă a Planului Naţional de Dezvoltare. Obiectivul general al Planului Naţional de Dezvoltare (PND) este orientarea şi stimularea dezvoltării economice şi sociale a ţării pentru obţinerea unei creşteri economice durabile şi crearea de locuri de muncă stabile. cercetare-dezvoltare tehnologică. Un rol important în realizarea acestui obiectiv îl are stabilirea axelor naţionale prioritare de dezvoltare. parteneriatul. de Legea nr. alte instituţii neguvernamentale. PND 2004 -2006 cuprinde perioada până la aderare. precum şi parteneri economici şi sociali. programe şi proiecte care să concretizeze aceste priorităţi. PNDR se realizează în cadrul unui larg parteneriat între instituţiile administraţiei centrale şi locale.componenta coeziune economică şi socială.5. dintre mediul urban şi rural. o crearea şanselor egale în ceea ce priveşte accesul la informare. stimularea dezvoltării echilibrate. numeroase alte autorităţi şi organisme cu activitate relevantă pentru dezvoltarea ţării. programele şi proiectele regionale sunt finanţate din resurse interne. stimularea cooperării interregionale interne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi social. elaborat la solicitarea Comisiei Europene începând cu anul 2000. Obiectivele strategice ale dezvoltării regionale în România vizează: o promovarea mecanismelor economiei de piaţă în toate regiunile ţării. Planul Naţional de Dezvoltare (PND) pentru perioada 2004-2006. Obiectivul general al cooperării transfrontaliere este promovarea dezvoltării economice şi sociale a regiunilor de graniţă prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor de cooperare. agenţiile de dezvoltare regională. conform unor particularităţi zonale. faţă de versiunile anterioare. Prin PNDR sunt stabilite şi fundamentate priorităţile naţionale de dezvoltare regională. este al treilea document de planificare. identificate măsurile şi programele prin care se pot realiza. prin implementarea Planului Naţional de Dezvoltare Regională (PNDR). pe baza cărora se vor elabora şi implementa măsuri. Măsurile.3. revitalizarea zonelor defavorizate. Obiectivele generale ale politicii de dezvoltare regională se referă la diminuarea dezechilibrelor regionale existente. Ca particularitate. de sprijinul financiar acordat României de către Uniunea Europeana în cadrul Programului Phare .

cercetarea. pe baza unor programe financiare multianuale elaborate în strânsă corelare cu prevederile bugetului de stat pe anul 2004 şi a orientărilor bugetare pentru 2005 şi 2006. La acest nivel se întocmesc analizele economice şi sociale la nivel regional şi în baza lor analizele diagnostic care ajută la identificarea problemelor regionale cheie. au fost elaborate de către fostul Minister al Dezvoltării şi Prognozei. cu experţi străini. în scopul corelării etapelor de elaborare a acestui document de importanţă naţională. cu un puternic impact teritorial. a Programelor Operaţionale Sectoriale. îndrumări metodologice. conform reglementărilor Comisiei Europene. 1323/2002 privind elaborarea în parteneriat a PND. ocuparea forţei de munca) şi importanţa acestor politici pentru implementarea strategiei naţionale de dezvoltare regională şi reducerea disparităţilor teritoriale interne. Pentru constituirea grupurilor de lucru în vederea elaborării analizelor sectoriale. Elaborarea documentelor la nivel regional beneficiază de sprijinul programelor de twinning (înfrăţire) regionale. subliniindu-se importanţa documentului pentru procesul de integrare a României în Uniunea Europeana. pe baza specificului regional. cât şi cele desfăşurate de nivelul central. De asemenea. cum sunt transportul. mediul. De asemenea. Pe măsura elaborării documentului se realizează şi o evaluare ex-ante. după caz. prin care s-au reactualizat orientările metodologice pentru pregătirea planului. pentru fundamentarea PND. industria. precum şi pentru desemnarea reprezentanţilor în cadrul structurii parteneriale naţionale – Comitetul Interministerial pentru elaborarea PND. au fost elaborate îndrumări metodologice menite să stabilească contribuţia nivelului regional şi naţional la elaborarea PND. Etapele elaborării PND au fost prezentate în Planul de Lucru pentru elaborarea documentelor de planificare pentru PND 2004-2006. promovat în şedinţa de Guvern din data de 20 februarie 2003. . A fost întocmit un plan de lucru marcând reperele calendaristice pentru procesul de elaborare a PND 2004-2006. în baza Hotărârii Guvernului nr. Procesul de elaborare a PND se desfăşoară pe două nivele: • nivelul naţional unde sunt clarificate politicile sectoriale (unele. adresate ministerelor şi celorlalte instituţii şi organizaţii la nivel naţional. • nivelul regional unde au fost create şi organizate. dezvoltarea rurală. a propriilor strategii şi. parteneriatele proprii pentru elaborarea PDR-urilor. ataşat Memorandumului privind elaborarea PND 2004-2006. menţionând atât termenele pentru activităţile desfăşurate de Agenţiile de Dezvoltare Regionala (ADR). Tot la acest nivel se realizează programarea financiară a obiectivelor prioritare de dezvoltare şi a măsurilor din PND. precizând baza comună de informaţii pe care Planurile de Dezvoltare Regională trebuie să le ofere nivelului naţional.Prin Memorandumul privind elaborarea PND 2004-2006. s-au lansat în mod oficial lucrările pentru noua perioadă de programare. la acest nivel este stabilită strategia privind orientarea şi coordonarea acelor investiţii la nivel naţional şi regional care au efect asupra dezvoltării economice şi sociale regionale echilibrate.

evoluţia ponderii şomerilor din mediul rural în total şomeri înregistraţi pe economie prezintă niveluri diferenţiate. 29.CAPITOLUL VIII OBIECTIVE ŞI PRIORITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ ÎN ROMÂNIA 8. se manifestă.5% în 2004.1% din totalul populaţiei (2004) şi reprezintă aproximativ 9. potrivit datelor prezentate în Analiza socio-economică a spaţiului rural românesc. prin promovarea unui sector eficient şi viabil din punct de vedere economic şi social în contextul perioadei ulterioare aderării. aşa cum este prezentat în Analiza Spaţiului Rural Românesc (ASRR) şi în datele INS. Ponderea persoanelor din mediul rural ocupate în agricultură era de 67. cu niveluri foarte ridicate ale ratei mortalităţii infantile şi variaţii mari între regiuni).7‰ în mediul urban.2% în anul 2002.2% sub nivelul înregistrat în mediul urban. este şi faptul că o parte importantă a populaţiei rurale peste vârsta de pensionare continuă să lucreze. în vederea pregătirii pentru aderare.3% în anul 2004. Se identifică deci o problemă majoră şi anume cea a subocupării ce are legătură directă cu viabilitatea şi dimensiunea economică a exploataţiei. mortalitate ridicată (15.2‰ faţă de 9. strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea acestui sector.1% în anul 2001. De menţionat.6%. Din punct de vedere al structurii veniturilor băneşti cele mai importante au fost salariile (brute) şi alte drepturi salariale (59.778 milioane de locuitori domiciliaţi în circa 13. În mediul rural la nivelul anului 2003. natalitate scăzută.mod tradiţional de organizare la nivel local. Populaţia săracă din zonele rurale reprezintă ⅔ din totalul populaţiei sărace. fapt ce reprezintă una din constrângerile majore ale procesului de dezvoltare a economiei naţionale. dezvoltare rurală şi pescuit având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural.3% la nivelul anului 2003 şi 63. riscul relativ al sărăciei în zonele rurale a fost mai mult decât dublul comparativ cu cel din zonele urbane: 42% în zonele rurale în comparaţie cu 18% în zonele urbane. Luând în considerare necesitatea adaptării sectorului agroalimentar românesc la cerinţele UE. cu 20. în condiţiile unei agriculturi în majoritate de subzistenţă.3% sub medie şi respectiv cu 34.000 de sate organizate administrativ în circa 2870 de comune . În anul 2002. îmbătrânirea forţei de muncă. Ca urmare a depoluării accentuate. Menţinerea unei populaţii rurale stabile şi viabile necesită măsuri menite să asigure numărul optim de locuri de muncă în agricultură şi în servicii convexe. în acest sens. respectiv 22. în prezent fenomene demografice cu impact negativ asupra dezvoltării socio-economice a colectivităţilor rurale: îmbătrânirea populaţiei.3% în anul 2003 şi 35.1 Caracterizarea economică şi socială a spaţiului rural din România Analiza situaţiei curente a sectorului agricol din România indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din agricultură. Disparităţile dintre zona rurală si urbană constituie probleme sociale specifice ale spaţiului rural românesc . Forţa de muncă din zona rurală este ocupată în principal în sectorul agricol. populaţia rurală are o pondere de 45. ponderea veniturilor băneşti în volumul veniturilor brute totale medii lunare a fost de 54. 31. Acest aspect este determinat şi de caracterul .8% din veniturile băneşti) restul constând în venituri obţinute de gospodării din prestarea unor munci agricole. De asemenea.

5%) şi producerii. de factorii climatici nefavorabili şi economici.44% iar cea de pasăre 24. mediul rural este caracterizat de un grad de instruire mai redus. prelucrării şi conservării cărnii şi a produselor din carne (18. trendul devine negativ. ponderea persoanelor instruite în total populaţie ocupată fiind de 47. deşi până în anul 1990.1%).24% din producţia totală de carne. Valoarea Adăugată Brută (VAB) în sectorul primar reflectă nivelul foarte scăzut al productivităţii muncii agricole. Pe ramuri de activităţi. la nivelul tuturor regiunilor ţării o problemă principală este dată de faptul că valoarea adăugată brută a sectorului primar este inferioară celei din sectorul secundar. în special în anii 2002 şi 2003. care a devenit negativă. aceştia nu dispun de capacitatea financiară de a investii în utilaje moderne. datorat slabei înzestrări tehnice a fărâmiţării suprafeţelor agricole. fapt ce a condus şi conduce la imposibilitatea desfăşurării unei activităţi privind organizarea şi managementul producţiei agricole. România era un exportator net de produse agricole. trendul de evoluţie a fost uşor descrescător în perioada menţionată. din nou crescător în anul 2004 şi din nou descrescător în anul 2005. În privinţa structurii terenului agricol acesta se caracterizează printr-un grad ridicat de fragmentare. precum şi a managementului inadecvat al exploataţiilor private. aceasta a urmat un trend crescător la carne de bovine şi la cea de pasăre (care datorită gripei aviare este în prezent într-un mare impas).47 milioane de gospodării ţărăneşti individuale cu o suprafaţă medie de 1. deoarece deţinătorii fermelor de subzistenţă şi semisubzistenţă sunt de obicei şi cei care lucrează cea mai mare parte a terenului agricol. Astfel.4%. Sub aspectul evoluţiei producţiei de carne. În ceea ce priveşte piaţa şi comercializarea produselor este de remarcat faptul că principalul canal de comercializare a produselor agricole şi zootehnice a fost cel al procesatorilor şi comercianţilor (cu o pondere de 59. iar în majoritatea cazurilor. chiar dacă aceasta deţine ponderea cea mai mare din producţia totală. ca o . Referitor la comerţul exterior cu produse agro-alimentare.8% la nivelul anului 2004.sezonier al muncii în agricultură ce are consecinţe nefavorabile asupra duratei medii efective a timpului de lucru din mediul rural. În ceea ce priveşte carnea de porc. în anul 2003 existau peste 4. cea de porc 46. Totodată. Această evoluţie este determinată. acesta fiind. În acest context se impune accelerarea proceselor de restructurare şi modernizarea sectorului agricol. este de remarcat că. ceea ce demonstrează existenţa unui lanţ de comercializare agro-alimentar slab dezvoltat. În urma analizei cumulate a acestor evoluţii.7 ha.6%) în timp ce pieţele agro-alimentare şi oboarele au reprezentat 40. În ceea ce priveşte sistemul educaţional în mediul rural comparativ cu mediul urban. cel mai mare număr de unităţi se regăsesc în domeniul morăritului şi panificaţiei (31. În ultimii ani însă.2% în 1998 la 13% în 2003. În ceea ce priveşte producţia animală în perioada 1998 – 2003 carnea de bovine a reprezentat 21. Fragmentarea excesivă a terenului este considerată un obstacol major pentru progresul tehnologic al agriculturii din România. În ceea ce priveşte randamentele medii la principalele culturi se constată un trend crescător atât al acestora cât şi al producţiilor totale până în anul 2001. fenomen ce a condus la scăderea producţiilor agricole şi implicit la distorsionarea balanţei comerciale agroalimentare. în special.41%. după această dată reformele impuse de procesul de tranziţie spre economia de piaţă au avut un impact puternic asupra sectorului agroalimentar. dat fiind faptul că. se poate constata că ponderea industriei de procesare alimentară în totalul industriei naţionale s-a diminuat de la 18.

decât cei din zonele urbane. în România nu există suficiente informaţii şi nici acţiuni de conştientizare a populaţiei asupra importanţei şi necesităţii protejării şi conservării mediului ambiant.2% erau realizate cu îmbrăcăminte uşoară rutieră. aceasta afectând în mod direct condiţiile de viaţă în mediul rural. . dar şi asupra încurajării investiţiilor non-agricole. În acelaşi context. Dificultăţi pot fi observate în ceea ce priveşte cultura. În ceea ce priveşte infrastructura tehnico-edilitară . în special drumurile rurale şi sistemul de aprovizionare cu apă. de-a lungul timpului se constată o reducere semnificativă a personalului sanitar de toate nivelurile care deserveşte populaţia rurală. În ceea ce priveşte gradul de informare al populaţiei. sunt însă necesare eforturi suplimentare pentru dezvoltarea în continuare a acestor reţele. vor trebui sporite preocupările de ameliorare a situaţiei şi în zonele situate la distanţe relativ mai mari faţă de şoselele naţionale sau de interes european.8% din totalul pe ţară. Referitor la infrastructura de sănătate însă. datorită faptului că în România beneficiază de drumuri asfaltate numai satele situate de-a lungul şoselelor naţionale sau judeţene.2% din drumurile judeţene şi comunale din România erau modernizate şi 29. combinat cu statutul defavorizat al zonelor rurale reprezintă o provocare semnificativă pentru România. Deşi în ultimii ani s-a înregistrat o tendinţă de creştere a lungimii drumurilor publice. Infrastructura rurală. totodată. O posibilă implicaţie a acestor aspecte ar putea fi creşterea riscului de degradare a mediului. se înregistrează un decalaj foarte mare între mediul urban şi mediul rural în ceea ce priveşte canalizarea. a avut şi are un impact semnificativ asupra dezvoltării rurale în general. asistenţă juridică. iar organizaţiile şi posibilităţile de îndeplinire a acestora sunt limitate. dar şi o condiţie esenţială în vederea integrării într-o Uniune Europeană extinsă. locuitorii din zonele rurale au un acces mai limitat la contactarea surselor de soluţionare a problemelor legate de găsirea unui loc de muncă. lungimea conductelor de canalizare la sate fiind în anul 2003 de doar 6.caracteristică a spaţiului rural indicatorii de capital social arată existenţa unor disparităţi importante la nivel local: astfel. Aşa cum rezultă şi din analiză. Lipsa sistemelor de alimentare cu apă şi a celor de canalizare afectează sănătatea familiilor în comunităţilor rurale. În ceea ce priveste căile rutiere. Resursele de implementare ale unor astfel de campanii sunt puţine. sănătate. O discrepanţă importantă între zonele urbane şi rurale din România este dată şi de infrastructura socială şi fizică. Aceste realităţi îşi pun amprenta asupra evoluţiei infrastructurii de colectare şi de transport – esenţială în cazul produselor agricole perisabile – şi implicit asupra accesului pe piaţă al producătorilor agricoli. numărul bibliotecilor din mediul rural fiind în scădere de la 9388 în 1999 la 8306 în 2004. Acest aspect. poliţie şi bănci. ceea ce înseamnă că doar ¼ din populaţia rurală are acces la aceste facilităţi. procentul acestor reţele în zona rurală ajungând la un nivel acceptabil (aproximativ 40% din totalul naţional). în special. drumurile comunale sunt încă rămase în urmă: astfel la nivelul anului 2003 numai 10.1%.atât în cazul reţelelor de distribuţie a apei cât şi a conductelor de distribuţie a gazelor – au fost înregistrate unele progrese. tendinţă însoţită de o scădere accentuată a numărului de utilizatori ai acestor facilităţi. densitatea celor cu infrastructură modernizată sau cu îmbrăcăminte uşoară rutieră pe unitatea de teritoriu se menţine încă la un nivel foarte scăzut – 33. Aproximativ 25% din drumurile comunale nu pot fi folosite în condiţii meteorologice nefavorabile. În România doar jumătate din comune sunt conectate la sistemele de alimentare cu apă.

utilizarea insuficientă şi ineficientă a resurselor disponibile. determinată de lipsa resurselor financiare. populaţia rurală (ca şi cea urbană). c) Decalajul important între importurile de produse agricole şi exportul acestora. seismicitate ridicată. deşertificare. Pe de altă parte. strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea acestui sector şi a zonelor rurale. organizatoric şi informaţional ale comunităţii. care nu sunt viabile cu o suprafaţă medie a exploataţiei de numai 1. dar luând în considerare şi faptul că locuitorii comunităţilor rurale din România nu se caracterizează printr-un spirit antreprenorial dezvoltat. resurse reduse de apă. care să asigure creşterea locurilor de muncă şi coeziunea economică şi socială conform standardelor UE la nivel regional şi naţional. precum şi faptul că nu există o abordare integrată a problemelor specifice ale comunităţii. f) Existenţa unor suprafeţe semnificative de teren (circa 1/5) afectate grav de factorii de risc natural: inundaţii. Obiective strategice ale dezvoltării rurale în România Programul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 şi cel pentru 2007-2013 (PND) este un document strategic care defineşte cele mai importante obiective şi priorităţi economice pentru dezvoltarea României până la momentul aderării la UE.2. Faţă de aceste probleme specifice de ordin structural. În România cele 5 decade ale economiei centrale planificate şi agricultura colectivă au transformat realităţile sociale. în următoarea perioadă vor fi necesare atât acţiuni de informare cât şi de instruire pe diverse domenii atât la nivel regional cât şi local. Având în vedere problemele actuale ale agriculturii şi zonelor rurale. s-a obişnuit cu dependenţa de stat. lipsa personalului instruit pentru practicarea unei agriculturi moderne. d) Inexistenţa unei reţele de piaţă organizate. e) Starea precară a infrastructurii de bază. precum şi interdependenţa dintre ele. lipsa sau insuficienţa managerială şi de marketing. b) Slaba productivitate şi calitate a producţiei agricole.7 ha. Analiza situaţiei curente a României indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare a sectorului agricol având în vedere importanţa economică şi socială a acestuia pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile. precum şi de infrastructură tehnică inadecvată. având în general o atitudine pasivă de aşteptare a iniţiativelor şi a deciziilor dar şi cu fluctuaţia politică şi a structurilor administraţiei publice. luând în considerare necesitatea adaptării sectorului agroalimentar românesc la cerinţele UE. capabilă de o evoluţie uniformă şi pe termen lung. Obiectivul strategic al Planului Naţional de Dezvoltare constă în dezvoltarea unei economii competitive bazată pe cunoaştere şi iniţiativa privată. se impun măsuri de promovare şi de organizare a unor grupuri de acţiune locală care să promoveze şi să rezolve problemele comune ale locuitorilor comunităţilor rurale. atitudinea şi conduita şi au generat neîncredere în formele instituţionalizate ale asocierii şi colaborării.În acest context. 8. este necesară aplicarea unui model multifuncţional de dezvoltare . În vederea pregătirii pentru aderare precum şi pentru asigurarea unui sector eficient şi viabil în contextul perioadei ulterioare aderării. Cele mai grave probleme cu care se confruntă spaţiul rural românesc în general sunt: a) Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă. prin structurile teritoriale de consultanţă agricolă. alunecări de teren.

implicit. la selecţia obiectivelor s-a avut în vedere complementaritatea cu alte politici sectoriale din România şi. • Stimularea societăţii informaţionale .principiu care stă la baza elaborării şi implementării strategiei. În vederea elaborării strategiei pentru restructurarea şi modernizarea sectorului agroalimentar şi a dezvoltării rurale în România s-au luat în considerare principiile fundamentale ale politicii Uniunii Europene în acest sector. ci şi provocările care vor apărea pentru România până în anul 2025.principiu respectat prin măsuri individuale. creşterea conştientizării cetăţenilor privind protejarea mediului. precum şi a oportunităţilor şi ameninţărilor acestui sector. Acest model este compatibil cu politica economică şi socială a Uniunii Europene. dezvoltarea . în alegerea obiectivelor şi măsurilor.agricolă şi rurală. • Coordonarea potenţialilor beneficiari.promovarea investiţiilor străine. precum şi implicarea lor în procesul decizional. Selectarea obiectivelor a apărut ca rezultat al unei analize aprofundate a situaţiei actuale a sectorului agroalimentar şi a zonelor rurale. România. Strategia prezentată nu are în vedere doar perioada premergătoare aderării şi cea imediat următoare integrării în UE până în 2013.promovarea inter-conectării şi disponibilităţii informaţiilor în toate sensurile.păstrarea şi reînnoirea bogăţiei naturale. cu scopul de a respecta obiectivele strategice şi indicatorii de rezultate şi impact prevăzuţi în cadrul diferitelor măsuri. care vor trebui întocmite în conformitate cu priorităţile şi măsurile cuprinse în strategie. în consecinţă. fiind necesar ca aceasta co-finanţare să devină un capitol permanent al surselor bugetare implicate. • Conştientizarea publicului şi a potenţialilor solicitanţi asupra sprijinului acordat prin instrumentele structurale. în scopul asigurării eficienţei maxime a utilizării raţionale a fondurilor publice. astfel: • Dezvoltarea durabilă . ţinând seama în permanenţă de nevoile regionale. • Egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei . îndeplinind prin forma. structura şi conţinutul lor cerinţele UE în limita cotelor de co-finanţare. trebuie să furnizeze: • Resurse naţionale suficiente pentru asigurarea co-finanţării proiectelor. Totodată. al cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor de dezvoltare între regiunile UE şi.evaluarea eficientei cheltuielilor efectuate pe termen lung. Pentru implementarea eficientă a strategiei pentru agricultură. • Promovarea parteneriatului . s-au luat în considerare următoarele condiţii: • Relaţia dintre dezvoltarea zonelor rurale definite în sens larg. patrimoniului cultural şi menţinerea ecologică a peisajului. • Internaţionalizarea . prin MAPDR. • Sistemul de control ai calităţii care va preveni utilizarea non-economică a finanţării. Principiul de bază în aplicarea acestui model constă în promovarea dezvoltării funcţiilor agricole ale zonelor rurale însoţită de promovarea în egală măsură a funcţiilor nonagricole ale acestor zone. coordonarea cu acestea. De asemenea. • Efectele finanţării pe termen lung . în diminuarea decalajului de dezvoltare care desparte ariile periferice (inclusiv zonele rurale) denumite centre de dezvoltare. • Proiecte de calitate.

• cerinţele stricte ale UE privind procedurile de implementare. Acest aspect a fost avut în vedere datorită ponderii ridicate a sectorului agro-alimentar în venituri şi în totalul forţei de muncă ocupate. sanitare şi de calitate în producţia alimentară ca şi măsurile privind protecţia mediului şi bunăstarea . • Apariţia noilor competitori va conduce la reducerea oportunităţilor producătorilor naţionali de a utiliza potenţialul creat prin deschiderea pieţelor UE. echipamentele şi know-how-ul sunt deficitare. creşterea veniturilor în agricultură poate fi realizată în primul rând. agricultura României este caracterizată de o structură agrară dispersată. La momentul aderării. ce pot combate piaţa slabă a forţei de muncă şi nivelul ridicat al şomajului din zonele rurale. Raţiunea acestei abordări este confirmată de: • tendinţa de reducere a numărului obiectivelor de politică structurală în cadrul Agendei 2000. muncă în surplus.producţiei şi a prelucrării produselor agricole. în acelaşi timp. Totodată. un sprijin inadecvat pentru acest sector în perioada premergătoare aderării cât şi imediat după momentul aderării poate conduce la o situaţie în care entităţile slabe şi neajustate !a condiţiile pieţii vor dispărea. cât şi în sectorul de prelucrare agricolă. nivel redus de educaţie al fermierilor şi canale de distribuţie a produselor pe piaţă slab dezvoltate. poziţia fermierilor naţionali poate fi periclitată de ajustarea inadecvată a mediului de afaceri prin conformarea cu noile cerinţe de calitate şi siguranţa alimentară care impun creşterea competitivităţii produselor agro-alimentare naţionale. să-şi întărească competitivitatea. şi mediul economic din zonele rurale. este necesar a fi avute în vedere măsurile de stimulare a creării de noi locuri de muncă şi a activităţilor în nume propriu. monitorizare şi evaluare. ca şi prin modernizarea tehnologiilor ce atrag scăderea implicită a costurilor de producţie. Având în vedere cele menţionate mai sus au fost definite următoarele obiective strategice: Creşterea competitivităţii economiei agro-alimentare Aderarea la UE şi integrarea sectorului agro-alimentar românesc în Piaţa Unică. În acest sens. Având în vedere această situaţie. Această situaţie afectează în mod evident selecţia instrumentelor prioritare pentru Strategia de Restructurare şi Modernizare a Sectorului Agroalimentar şi Dezvoltarea Rurală. tehnologia. va intensifica concurenţa. În mod evident. printr-o mai bună utilizare a mijloacelor de producţie şi printr-o diversificare sporită a producţiei şi a activităţilor conexe acesteia. constă în respectarea standardelor de siguranţă alimentară. având drept consecinţă directă creşterea şomajului. Angajamentele luate de UE în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) vor duce la o deschidere şi mai mare a pieţei UE către pieţele mondiale. Atât în agricultură. a căror aplicare exclude utilizarea iniţială a unui număr mare de măsuri. va extinde gama oportunităţilor producătorilor agricoli şi. investiţiile ce vizează îmbunătăţirea standardelor igienice. forţând fermierii europeni. Principala condiţie impusă producătorilor şi procesatorilor de produse agro-alimentare în vederea desfăşurării de activităţi pe Piaţa Unică. • experienţa limitată în implementarea proiectelor UE. îmbunătăţirea competitivităţii depinde de creşterea eficienţei economice (tradusă prin cea mai bună utilizare raţională a resurselor de producţie existente) ca şi de posibilitatea accesării noilor tehnologii. În momentul de faţă. Criteriile de eficienţă în utilizarea fondurilor UE pentru agricultură şi dezvoltare rurală impun concentrarea sprijinului financiar asupra unui număr de măsuri prioritare care oferă oportunităţi pentru absorbţia în totalitate a fondurilor disponibile şi alocarea lor efectivă către beneficiari în scopul obţinerii efectelor multiplicatoare. precum şi a avantajelor comparative ale agriculturii ca sector economic. inclusiv cei din noile state membre. Din acest motiv.

constituie o precondiţie pentru îmbunătăţirea competitivităţii economiei agro-alimentare pe termen lung. muncă şi angajare în afaceri este o precondiţie pentru asigurarea dezvoltării sociale şi economice echitabile a ţării şi depinde de modul în care se va asigura coerenţa complementarităţii tuturor strategiilor sectoriale. Astfel. Având în vedere faptul că noţiunea de dezvoltare durabilă a spaţiului rural este una extrem de complexă şi are un rol multifuncţional. Îmbunătăţirea infrastructurii tehnice şi sociale la nivel naţional. În acest sens fiecare dintre strategiile sectoriale va avea un rol important în îmbunătăţirea competitivităţii zonelor rurale. Dezvoltarea agriculturii şi a zonelor rurale. agricultura poate juca un rol esenţial în protecţia mediului şi peisajelor. toate într-o măsură care să permită protecţia mediului. prin măsuri integrate de întărire a infrastructurii tehnice şi sociale . ajustarea gamei şi calităţii produselor oferite de producători şi procesatori pentru a răspunde cerinţelor pieţei. dezvoltarea durabilă are în vedere implementarea unei politici care să asigure stabilitatea pe termen lung a structurilor economice sociale şi culturale cu respectarea cerinţelor de protecţie a mediului. Cu toate acestea. nivelul investiţiilor nu asigură întotdeauna dezvoltarea propice a zonelor rurale. Îmbunătăţirea standardului de viaţă din zonele rurale este percepută ca un obiectiv direct şi. a funcţiilor sociale şi culturale şi asigurarea unui nivel de viaţă decent al locuitorilor. datorită capacitaţii financiare limitate a autorităţilor locale. învăţământul etc. creşterea atractivităţii spaţiului rural ca spaţiu de locuire. sociale şi culturale) prin dezvoltarea producţiei agricole în armonie cu protecţia mediului şi a activităţilor de conservare a peisajului rural. Având în vedere cele de mai sus. În prezent. apare evident faptul că priorităţile şi măsurile ce vizează întărirea competitivităţii zonelor rurale. Rata înaltă a şomajului reprezintă una din cele mai sensibile probleme socio-economice din zonele rurale. în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi dezvoltarea activităţii economice. în protecţia fertilităţii solului. În concordanţă cu modelul Agricol European expus în Agenda 2000. aceasta impune acţiuni atât în sectorul agricol prin intermediul Strategiei Restructurarea Sectorului Agro-alimentar şi a Dezvoltării Zonelor Rurale cât şi o corelare şi armonizare cu celelalte strategii sectoriale. Politica generala aplicată constă în crearea de noi locuri de muncă prin stimularea activităţilor economice în zonele rurale. dezvoltarea durabilă are în vedere dreptul de a satisface aspiraţiile de dezvoltare ale generaţiei prezente fără a restricţiona dreptul generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile de dezvoltare în contextul protejării mediului. În ceea ce priveşte zonele rurale. Aceste ajustări apar ca vitale pentru re-orientarea producătorilor către calitate şi către satisfacerea cerinţelor unei pieţe în permanentă creştere şi schimbare. în particular a sectorului de afaceri din zonele rurale. regional şi local creează premisele creşterii coeziunii regionale. În sens larg. elaborate la nivel naţional în domenii precum resursele umane. depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltare a infrastructurii.animală constituie puncte esenţiale ale prezentei strategii. stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii. Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale Aşa cum este prevăzut în Agenda 2000. infrastructura socială şi tehnică inadecvată precum şi slaba infrastructură a serviciilor restricţionează iniţiativa privată şi reducerea şomajului. în acelaşi timp ca o condiţie pentru întărirea funcţiilor economice şi sociale din zonele rurale ca şi pentru creşterea competitivităţii. Conceptul de agricultură mulţi-funcţională demonstrează posibilitatea reconcilierii tuturor acestor funcţii (economice. De asemenea. în asigurarea abundenţei habitatelor şi a bio-diversităţii ca şi în păstrarea tradiţiilor şi a moştenirii culturale. dezvoltarea durabilă este asociată cu conceptul de multifuncţionalitate înţeles ca dezvoltarea activităţilor economice. vor fi cele care vor asigura dezvoltarea durabilă a spaţiului rural.

instruire. care sunt destinate asistării micro-întreprinderilor şi persoanelor care se angajează în activităţi economice pentru prima oară. Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. un număr de măsuri legate de activarea şomerilor vor fi iniţiate în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. sprijin pentru grupurile de producători. Acest lucru va facilita accesul lor la consultanţă. Dezvoltarea sectorului piscicol . În afara măsurilor menţionate mai sus legate de crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale. renovarea zonelor rurale. precum şi cele non-agricole) ca şi la promovarea valorilor culturale. păstrarea moştenirii culturale precum şi implementarea investiţiilor în infrastructură legate de activităţile de afaceri în zonele rurale. sprijinul acordat va fi direcţionat către ajustarea întreprinderilor la cerinţele de protecţie a mediului (managementul apei şi al sistemelor de canalizare. Mai mult. protecţia aerului. Sprijinul financiar pentru întreprinderile mici şi mijlocii în cadrul Programului Operaţional Sectorial Îmbunătăţirea Competitivităţii Economice vor fi direcţionate în principal către măsurile legate de întărirea poziţiei competitive pe Piaţa Unică. Investiţiile în infrastructură vor fi implementate în principal pe baza fondurilor alocate prin Fondul European de Dezvoltare Regională din cadrul Programului Operaţional de Dezvoltare Regională. În cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane sunt prevăzute măsuri separate. fermele localizate în zonele defavorizate. implementate în cadrul Programului Operaţional de Dezvoltare Regională. oferind condiţiile necesare pentru realizarea schimbărilor impuse în sectorul agricol. managementul deşeurilor industriale). un rol deosebit pentru dezvoltarea durabilă a spaţiului rural o au şi măsurile legate de diversificarea activităţii agricole. Sprijinul pentru agricultură şi zonele rurale este de asemenea inclus în Programul de Măsuri Orizontale pentru Dezvoltare Rurală. extinderea suprafeţei fermelor agricole. Intervenţiile locale vor fi completate de un set de măsuri regionale. Întreprinderile mici şi mijlocii funcţionale sau care vor fi înfiinţate în zonele rurale pot contribui la generarea de locuri de muncă în afara sectorului agricol. Dincolo de măsurile ce vor contribui la întărirea competitivităţii sectorului agricol. se are în vedere sprijinul pentru fermele de semi-subzistenţă. Ratele ridicate ale şomajului din zonele rurale fac posibil ca instrumentele care influenţează în mod direct piaţa muncii să devină factori semnificativi de condiţionare a îmbunătăţirii ocupării forţei de muncă în zonele rurale. Sprijinul va fi acordat pentru proiecte de investiţii. stabilirea tinerilor fermieri şi îmbunătăţirea structurii agrare. în principal pentru reducerea şomajului. naturale şi turistice ale zonelor rurale.ce vor conduce la dezvoltarea sectorului de afaceri (în domeniile legate de agricultură. informaţii şi servicii financiare. măsuri de agro-mediu şi împădurire precum şi măsuri de pensionare timpurie. îmbunătăţirea competitivităţii şi a orientării producţiei către cerinţele pieţei. Transformarea prezentei structuri agricole depinde în mod direct de oportunităţile de ocupare a forţei de muncă. În cadrul acestui program. modernizare şi publicitate. Dezvoltare Rurală şi Piscicultură stabileşte modul de acordare a sprijinului pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Sprijinul pentru activităţile de afaceri în zonele rurale va juca un rol esenţial. Dezvoltarea multifuncţională a zonelor rurale şi a agriculturii trebuie să devină pe termen lung la fel de importantă ca eforturile de maximizare a impactului economic al asistenţei structurale prin direcţionarea acesteia către domeniile şi zonele cu cel mai ridicat potenţial. precum şi de unele măsuri la nivel naţional ale Programului Sectorial Operaţional pentru Transport şi Economie care vor influenţa oportunităţile de dezvoltare a afacerilor în zonele rurale. De aceea măsurile care vor viza direct sau indirect crearea de locuri de muncă vor crea implicit oportunităţi pentru populaţia rurală în sensul transferului către alte sectoare ale economiei.

Prin acest obiectiv se va realiza o contribuţie mai coerentă la întărirea coeziunii economice şi sociale. la diversificarea producţiei şi conservarea celei existente. precum şi de factori externi (nevoia de ajustare la standardele europene şi la condiţiile impuse de concurenţa pe Piaţa Unică). Totodată. controlului şi monitorizării resurselor acvatice vii. Din acest punct de vedere. Implementarea obiectivelor stabilite este condiţionată de acest lucru. acvacultura şi dezvoltarea pieţei peştelui ce va respecta normele de comercializare europene. • Măsuri destinate îmbunătăţirii competitivităţii produselor industriei alimentare pe pieţele naţionale şi internaţionale. echipament tehnic insuficient). pentru procesele de dezvoltare şi ajustare în agricultură şi procesare a produselor agricole şi silvice sprijinul acordat prin alocarea fondurilor disponibile pentru măsurile următoare constituie o prioritate: • Măsuri vizând îmbunătăţirea structurilor agricole.1. respectiv fondurile structurale. iar fondurile naţionale şi cele ale UE (FEADR) vor fi alocate pentru realizarea următoarelor trei priorităţi: 8.3.Acest obiectiv contribuie la realizarea unui echilibru între conservarea şi gestiunea resurselor. care va contribui la luarea unor decizii bazate pe suport ştiinţific. • Pregătirea şi adoptarea de măsuri de orientare. îmbunătăţirea calităţii produselor şi alinierea totală a sectorului alimentar la condiţiile economice şi legale ale Pieţei Unice. Priorităţi şi măsuri de realizare a obiectivelor strategice în vederea restructurării şi modernizării sectorului agroalimentar şi dezvoltării rurale Dată fiind situaţia actuală a sectorului agro-alimentar şi perioada rămasă pentru implementarea măsurilor de dezvoltare rurală finanţate prin FEADR. a condiţiilor tehnice şi organizatorice de producţie. pe de altă parte. în scopul creării condiţiilor utilizării raţionale şi complete a instrumentelor disponibile pentru agricultură şi zonele rurale în cursul procesului de aderare. piscicole şi silvice . se impune aplicarea de priorităţi şi măsuri atent selectate. 8. Sprijinirea schimbărilor şi ajustărilor în sectorul agro-alimentar şi silvicultură Nevoia de transformare în sectoarele agro-alimentar şi silvicultură este determinată atât de factori interni (eficienţă redusă. În cadrul acestei priorităţi vor fi implementate mai multe măsuri menite să contribuie la ajustarea sectorului agroalimentar şi silvicol din România. care sunt la un nivel fără precedent pentru ţara noastră. acest obiectiv contribuie la atingerea obiectivelor Politicii Comune de Pescuit. dintre care cele mai importante sunt următoarele : Investiţii în exploataţiile agricole.3. pe de o parte. se va realiza un sistem perfecţionat de date statistice privind pescuitul. îmbunătăţirea managementului. organizaţii care au rolul de a contribui la accesarea fondurilor structurale pentru acest sector important al economiei României. De asemenea. precum şi sprijinirea cercetării ştiinţifice. În cadrul acestui obiectiv se va acorda sprijin pentru constituirea organizaţiilor de producători şi participarea activă a acestor organizaţii în luarea deciziilor în sectorul pescăresc. şi eforturile de pescuit şi exploatare stabilă şi raţională a acestor resurse.

Instruirea are ca scop pregătirea fermierilor pentru a acţiona în direcţia modernizării fermelor astfel încât să atingă viabilitatea economică şi să corespundă standardelor UE. Datorită nevoii de îmbunătăţire a competitivităţii sectorului agricol şi ajustării la standardele UE. Procesele de modernizare în agricultură vor avea ca rezultat creşterea veniturilor fermierilor precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. măsurilor asociate şi a politicilor structurale. Analiza situaţiei actuale a sectorului agricol oferă elemente relevante asupra problemelor principale cu care se confruntă: echipament tehnic redus al producătorilor şi lipsa capitalului necesar pentru investiţii. mai ales când noul proprietar intenţionează să modernizeze ferma în scopul adaptării acesteia la standardele cerute sau pentru creşterea competitivităţii. Stabilirea tinerilor fermieri Transformările structurale din sector vor fi facilitate şi de transferul proprietăţilor şi bunurilor agricole către noii proprietari. împreună cu calificările profesionale corespunzătoare. În scopul sprijinirii tinerilor fermieri în atingerea obiectivelor menţionate şi implicit pentru stimularea transformărilor structurale impuse în agricultură. sprijinirea consilierilor agricoli care oferă servicii pentru fermierii ce solicită ajutor financiar de la UE apare ca esenţială şi poate contribui la utilizarea eficientă a asistenţei UE.Întărirea sectorului agricol este una din condiţiile de bază pentru stabilitatea economică şi socială în zonele rurale. dar şi cunoaşterea procedurilor de obţinere a fondurilor. . Consilierea agricolă Una din condiţiile de eligibilitate cu privire la instrumentele PAC. Investiţiile necesare a fi realizate sunt din categoria celor ce vor absorbi un capital considerabil şi din acest punct de vedere este necesară introducerea lor pe scară largă. Pregătirea profesională Nevoia crescândă de instruire profesională în agricultură rezultă din noile condiţii de piaţă create prin aderarea la UE. a stimulării îmbunătăţirii calităţii produselor agricole. se impune acţionarea în direcţia sporirii calificărilor fermierilor şi a altor persoane ce lucrează în agricultură. În consecinţă. Pentru aceste lucruri activitatea specialiştilor apare ca esenţială. Cerinţele de experienţă educaţională şi profesională vor garanta utilizarea corespunzătoare a acestui sprijin. Ajutoarele de investiţii vor fi acordate în scopul ajustării producţiei agricole la standardele UE. Sprijinul va include achiziţionarea de bunuri în scopul începerii propriu-zise a procesului de producţie. introducerea noilor tehnologii şi adaptarea proceselor de producţie la cerinţele de protecţie a mediului. Sporirea nivelului cunoştinţelor va avea ca efect inclusiv creşterea eficienţei utilizării sprijinului acordat pentru dezvoltarea agriculturii şi zonelor rurale ca parte a Politicii Agricole Comune (PAC). este necesară angajarea de fonduri publice în scopul acoperirii cheltuielilor ocazionate de preluarea fermelor şi modernizarea lor. Înfiinţarea unei ferme necesita cheltuieli financiare considerabile. Atât pregătirea documentaţiei necesare cât şi implementarea propriu-zisă a proiectelor pot necesita nu doar cunoştinţe agricole. constă în depunerea unei aplicaţii pentru a putea beneficia de finanţare.

sprijinul va fi acordat cu precădere acelor sectoare care vor avea nevoie de perioade de tranziţie în vederea ajustării. Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale Conceptul de dezvoltare durabilă. a cerinţelor privind echitatea în utilizarea resurselor neregenerabile pe termen lung şi a restricţiilor impuse de necesitatea protejării mediului înconjurător.Secţiunea Garantare. agriculturii. Această prioritate va fi implementată în strânsă legătură cu măsurile finanţate prin FEOGA . a reţinut atenţia specialiştilor fiind dezvoltat şi integrat în strategiile de dezvoltare economico-sociale. În acest sens.2.Îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor agricole şi silvice Prelucrarea produselor agricole reprezintă o componentă importantă a pieţei muncii nu doar datorită implicaţiilor asupra ocupării directe a forţei de muncă dar şi datorită influenţei sale asupra profitabilităţii proprietăţilor agricole şi a menţinerii nivelului locurilor de muncă în agricultură. În ultima perioada cercetările asupra dezvoltării durabile au fost extinse şi asupra coordonatei spaţiale – teritoriala şi regionala. 8. măsurile destinate ajustării la standardele UE trebuie susţinute din fonduri publice.3. utilizarea nişelor de piaţă existente. În cadrul Conferinţei de la Rio de Janiero. Aceste procese vor continua şi după momentul aderării. care sa permită abordarea corelata a problematicii dezvoltării economico-sociale. investiţiile destinate orientării producţiei la cerinţele pieţei. a fost statuat faptul ca mediul şi dezvoltarea economică sunt compatibile. având în vedere concurenţa cu producătorii din UE şi modernizarea în paralel a sectorului. Prin adoptarea Agendei 21 ca urmare a acordului internaţional exprimat în Declaraţia de la Rio de Janeiro. implementarea investiţiilor necesar a fi realizate în sectorul de procesare necesită un capital considerabil. ajustarea întregii structuri a pieţei pentru comercializarea produselor agricole de calitate superioară. fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi » prosperitatea economică şi conservarea mediului trebuie sa se susţină reciproc. introducerea noilor tehnologii. Astfel. încă de la apariţia raportului Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare « Viitorul nostru comun » în anul 1972. turismului. Din acest punct de vedere. îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii alimentare ca şi protecţia mediului joacă un rol deosebit de important. dezvoltarea durabilă s-a constituit în opţiune strategica globala pentru secolul în care am păşit. Din acest motiv fondurile structurale vor contribui la sprijinirea măsurilor de ajustare în industria agro-alimentară care vizează în special conformitatea cu standardele UE în domeniul siguranţei alimentare şi a protecţiei mediului. din iunie 1992. Investiţiile vor include de asemenea. în principiu la o dezvoltare economico-socială compatibile cu criteriile ecologice ale unui sistem . a industriei. în timpul perioadei de pre-aderare are loc ajustarea prelucrării alimentare la cerinţele şi standardele UE. Iniţial conceptul de dezvoltare durabilă a fost destul de abstract şi a fost tradus printr-o varietate dimensionala vizând dezvoltarea echilibrata intru-un spaţiu dat. având obiective complementare. Datorită lipsei de capital în sectorul de prelucrare a produselor agricole. Dezvoltarea durabilă în spaţiu se referă. În accepţiunea largă a conceptului de dezvoltare durabilă ca fiind « capacitatea de a satisface cerinţele generaţiei prezente. aşezărilor urbane etc. În mod evident. perioada imediat următoare aderării va fi una dintre cele mai dificile pentru sectorul prelucrării produselor agricole. În acelaşi timp.

spaţial. În ţara noastră în domeniul dezvoltării durabile. fără a permite declinul nici uneia din ele. ca mobilitate spaţială într-o economie modernă. legislaţia naţională de protecţie a mediului se bazează pe următoarele principii : • principiul precauţiei în luarea deciziei . să nu dăuneze calităţii vieţii. alteori susţinându-se reciproc – ale zonelor care îl compun. . luând în considerare toate obiectivele specifice . în vederea evitării unor implicaţii ecologice majore. Aplicarea instrumentelor economice trebuie sa fie însoţită şi de măsuri în domeniul educaţiei. Instrumentele economice oferă agenţilor economici stimulentele necesare pentru un comportament ecologic adecvat. a informării realizate de către instituţiile cu responsabilităţi în promovarea politicii de protejare a mediului înconjurător la nivel local. Realizarea unei dezvoltări durabile în plan social-economic şi spaţial reclamă. Proiectarea acestor scenarii trebuie sa se bazeze pe tratarea sistematica a coordonatelor semnificative pentru dezvoltarea spaţială durabilă. cât şi în cel de producţie şi consum.) . În orientarea şi menţinerea sistemelor economice de producţie şi de consum pe traiectoria unei dezvoltări durabile trebuie sa se acorde importanţă cuvenită instrumentelor economice. programe de salubrizare şi reconstrucţie ecologica. Aceasta distincţie se poate remarca uşor în cadrul dezvoltării durabile spaţiale unde fenomenele de substituire sau compensare pot fi uşor determinate. dar permite compensări în termenii schimbărilor pozitive şi negative în componentele acestei funcţii. − Dezvoltarea durabilă slabă (fragilă) care poate conduce la creşterea bunăstării în general. În acest context. Instrumente ale politicii de dezvoltare durabilă Asigurarea unei utilizări durabile a resurselor naturale şi menţinerea calităţii mediului. O alta distincţie se referă la dezvoltarea spaţială durabilă interioară şi exterioară. dar. În acest sens pot fi studiate scenarii care permit simularea. • principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor . în acelaşi timp. regional şi naţional. în primul rând. a cărei funcţionare în ansamblu este organic legată de reţeaua de infrastructură. alunecări de teren etc. compensarea şi eliminarea degradării mediului cum sunt : staţii de tratare şi epurare comunale/orăşeneşti. cea interioară referindu-se la dezvoltarea durabilă (fie slabă sau puternică) din cadrul unei zone date. programe pentru prevenirea unor dezastre naturale (inundaţii. deci testarea şi evaluarea unor opţiuni şi politici alternative. iar cea exterioară având în vedere dezvoltarea durabilă (de asemenea slabă sau puternică) în zonele adiacente. • influenţarea procesului decizional al agenţilor economici atât în domeniul investiţional.uneori conflictuale. Pentru a putea răspunde cerinţelor dezvoltării durabile este necesar sa existe o evaluare complexă şi continuă atât a factorilor externi cât şi a politicilor regionale. să asigure un acces corespunzător la toate serviciile necesare. literatura de specialitate defineşte două noţiuni : − Dezvoltarea durabilă puternică care implica îmbunătăţirea tuturor componentelor funcţiei bunăstării. presupune că politica în acest domeniu sa aibă la baza două abordări : • programe şi proiecte publice urmărind prevenirea.

pentru zonele miniere. Dezvoltarea economică regională în contextul dezvoltării durabile Zonarea teritoriului . Necesitatea zonării este determinată de evoluţia diferită a structurilor economice spaţiale. fluxuri importante de emigrare. Ea se realizează din raţiuni practice.conform unor criterii . Un alt tip de zonare s-a realizat. . venituri mici. • menţinerea. • crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor . • înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor . Rezultatul unui asemenea exerciţiu de zonare a condus la identificarea a 11 Zone de Restructurare Industrială care au şi potenţial de creştere economică. Totuşi.are ca scop delimitarea arealelor cu probleme economice şi sociale cărora să se adreseze măsurile de politică regională specifice astfel încât să poată fi diminuate disparităţile inter şi intra-regionale. În acelaşi timp. comparativ cu zonele de restructurare industrială. • utilizarea durabilă . Existenţa unui mare număr de zone cu probleme de restructurare economică şi subdezvoltare. Acest tip de zone au fost denumite „zone defavorizate” evidenţiindu-se şi prin titlu capacitatea mai mică a acestor zone. Programul RICOP – program realizat de Guvernul României împreună cu Comisia Europeană este direcţionat spre 17 judeţe cu probleme de restructurare industrială şi sunt afectate de un nivel ridicat al şomajului. de a-şi redresa economia. De asemenea.şomaj ridicat. teritoriale care trebuie ajutate prin măsuri de politică regională pentru a se asigura echilibrul naţional al dezvoltării. legate de găsirea celor mai adecvate „cadre spaţiale”. cele mai multe dintre acestea având situaţii economice şi sociale foarte grele. au fost iniţiate mai multe programe naţionale de care pot beneficia toate zonele ţării care vor răspunde criteriilor de eligibilitate ce vor fi stabilite ulterior. face dificilă zonarea ţării. • principiul « poluatorul plăteşte » . În funcţie de specificul celor două tipuri de zone şi tipul de ajutor financiar este diferenţiat: sprijin financiar pentru investiţii acordat zonelor de restructurare industrială cu potenţial de creştere economică şi facilităţi fiscale acordate investitorilor în aceste zone care sprijină revigorarea economică în aceste zone defavorizate.• principiul conservării bio-diversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural . • crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului . ea a trebuit să fie realizată pentru a soluţiona cu prioritate o parte din problemele urgente cu care se confruntă anumite teritorii . Guvernul va continua să sprijine „zonele defavorizate”. depopulare etc. au fost lansate mai multe programe pilot într-un număr de regiuni şi judeţe care provizoriu (până la consolidarea concepţiei teoretice) au fost numite „zone asistate”. • dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului. ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate . pentru a nu agrava discrepanţele teritoriale. în principal. Pentru zonele de restructurare industrială cu potenţial de creştere au fost concentrate fondurile Phare începând cu 2001 pe o perioadă de cel puţin trei ani.

instalaţii de drenare). reducerea şomajului şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din zonele rurale. Menţinerea coeziunii economice şi sociale a ţării impune acordarea unei atenţii deosebite dezvoltării zonelor rurale. Ţinând cont că procesele de restructurare avute în vedere pentru următorii ani vor conduce la disponibilizări ale forţei de muncă. În cadrul acestei măsuri. igienă şi calitate conform reglementărilor europene. Integrarea în UE înseamnă implementarea şi respectarea standardelor de protecţie a mediului. sprijinul alocat este redus. în conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare în domeniu. Acest obiectiv va fi asigurat la diverse nivele şi prin alte programe operaţionale care implementează PND. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa şi a serviciilor. Datorită celor menţionate mai sus. În prezent funcţiile economice ale acestor zone sunt inseparabil legate de agricultură. care conţine măsuri finanţate din FEADR. dar în acelaşi timp urmăresc îmbunătăţirea capacităţii administrative şi experienţei în dezvoltarea regională. Diversificarea activităţilor agricole şi a celor conexe agriculturii în scopul creşterii veniturilor alternative Diversificarea activităţilor agricole şi a celor conexe acestora are în vedere exploataţii agricole (ferme) cu capacitate de producţie redusă şi forţă de muncă suficientă. va conduce ta protejarea şi dezvoltarea funcţiilor economice şi sociale ale acestor zone. Această măsură va determina creşterea competitivităţii acestor exploataţii agricole (ferme) prin folosirea mai eficientă a resurselor disponibile. infrastructura tehnică agricolă va fi sprijinită prin implementarea acestei măsuri.Toate aceste programe pilot au ca scop rezolvarea unor probleme concrete printr-o mai bună orientare a ajutoarelor regionale. Dezvoltare Rurală şi Pescuit. . Managementul resurselor de apă pentru agricultură O bună parte a sistemelor privind gestionarea resurselor de apă necesita reconstrucţie şi modernizare. a rezervoarelor de apă. Accesul la infrastructura tehnică apare din acest punct de vedere ca o precondiţie pentru satisfacerea acestor cerinţe. Deficienţele privind infrastructura tehnica şi socială în zonele rurale ca şi bază de resurse umane inferioară celei din zonele urbane sunt factori importanţi ce împiedică în mod curent dezvoltarea economică a spaţiului rural. ţinând seama de considerentele de protejare a valorilor culturale şi de mediu. refacerea capacităţii de reţinere prin impermeabilizarea canalelor de aducţiune deschise. apare necesară crearea în aceste zone a condiţiilor pentru dezvoltarea funcţiilor non-agricole. ce va fi realizat prin implementarea următoarelor măsuri: Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii Dezvoltarea infrastructurii este unul din factorii cei mai importanţi pentru stimularea dezvoltării rurale şi contribuie la sporirea atractivităţii investiţiilor. în primul rând. Conceptul dezvoltării durabile a zonelor rurale se bazează pe crearea unor condiţii propice dezvoltării şi stimulării diverselor sectoare de afaceri din aceste zone. prin refacerea şi modernizarea instalaţiilor funcţionale (canale colectoare. Această activitate se va realiza. inclusiv prin Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. atât pentru rezidenţi cât şi pentru investitori.

Măsurile de silvicultură sunt redactate în concordanţă cu Programul Naţional Silvic şi întrunesc principiile rezultate din acesta. Investiţii în păduri Sprijinul pentru investiţiile în păduri are drept ţintă creşterea substanţială a valorii ecologice. O bună administrare a apei va fi de asemenea importantă din perspectiva peisajului natural şi a mediului. economice şi sociale a deţinătorilor de păduri. clima. Îmbunătăţirea infrastructurii forestiere . Cu toate acestea dacă un dezastru natural sau un incendiu are loc în ciuda măsurilor preventive. etc. Datorită fragmentării considerabile a terenurilor agricole. stabilizarea şi buna calitate a recoltelor. Pădurile constituie un important component al spaţiului rural şi au un efect considerabil asupra dezvoltării lor durabile. Conservarea stabilităţii ecologice este un obiectiv primordial în special în pădurile care sunt subiectul unor anumite nivele de protecţie. sursele de apă. Calitatea managementului pădurii afectează un număr de alte sectoare şi creşte potenţialul de folosire al peisajului. Sprijinul va permite reducerea gradului de distrugere cauzat de calamităţile naturale şi incendii. Pădurile contribuie la dezvoltarea oportunităţilor de munca din zonele rurale. Silvicultura Pădurile joacă un rol important în protejarea şi conservarea echilibrului ecologic de bază. ţinând cont de obiectivele de bază ale administrării resurselor de apă.). Restaurarea potenţialului silvic afectat de calamitaţi naturale şi incendii şi introducerea instrumentelor optime de prevenire. investiţiile în administrarea resurselor de apă trebuie să fie implementate prin proiecte coerente care să aibă în vedere. îmbunătăţirea eficienţei procedurilor agrotehnice ca şi protecţia terenurilor agricole împotriva inundaţiilor. managementul apei. precum şi la funcţiile de non-producţie ale pădurii (activităţi de recreare. Realizarea independentă de către fermierii individuali a proiectelor de gestionare a resurselor de apă pe propriile terenuri este imposibilă. în special în ceea ce priveşte solul. fauna şi flora. aceste sprijiniri vor trebui sa permită cel puţin o restaurare a potenţialului de producţie şi a funcţiunilor pădurii. O adaptare a sectorului silvic la noile condiţii rezultate din aderarea la UE necesita un sprijin pentru investiţii potrivite în vederea oferirii competitivităţii acestui sector în condiţiile globalizării. Măsura se concentrează pe investiţiile care: • introduc noi tehnologii în procesarea produselor silvice • restaurează potenţialul pădurii afectat de calamităţi naturale şi incendii • introduc instrumente de prevenire care îmbunătăţesc şi menţin stabilitatea ecologică a terenurilor împădurite protejate • care înfiinţează asociaţii de mici deţinători de păduri şi care plantează terenurile nonagricole. Măsurile de silvicultură contribuie la dezvoltarea potenţialului economic şi social al zonelor rurale şi la sprijinirea unei producţii echilibrate.Realizarea acestora constituie o precondiţie pentru utilizarea raţională a mijloacelor de producţie. atât terenurile de stat cât şi pe cele ale terenurilor exploataţiilor private.

Reparcelarea terenurilor Fragmentarea terenurilor în proprietăţi agricole. Iniţiative de tip LEADER + . Sprijinul permite conversia terenului nefolosit în ferme în peisaj forestier cu o diversitate de specii de arbori. Creşterea naturală a buruienilor pe aceste terenuri ameninţă terenurile cultivate din vecinătatea lor.creând condiţii mult mai favorabile pentru activităţi agricole şi forestiere prin îmbunătăţirea dispunerii fermelor şi echiparea terenurilor exploataţiilor agricole cu facilităţile de infrastructură tehnică şi socială necesare. În acelaşi timp infrastructura forestieră dezvoltată necesită sa fie menţinută iar tehnologiile silvice folosite necesită sa fie utilizate într-o manieră care sa evite distrugerea acestei infrastructuri. Ţinerea sub controlul a acestor buruieni este dificilă de realizat. creând dificultăţi în organizarea producţiei agricole şi generând venituri reduse pentru fermieri. Înfiinţarea asociaţiilor de deţinători de păduri Sprijinul pentru înfiinţarea micilor deţinători de păduri este acordat în scopul combinării managementului deţinătorilor de păduri asociaţi. de asemenea.este o precondiţie pentru creşterea valorii sociale a peisajului silvic. la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale . Plantarea terenurilor nefolosite în ferme Împădurirea terenurilor părăsite se referă la acele terenuri care au fost înregistrate în cadastru funciar ca fiind teren agricol. Acest lucru va contribui la îmbunătăţirea eficienţei economice şi a productivităţii fermelor agricole ca şi la ridicarea nivelului de venit pentru fermieri. Renovarea zonelor rurale şi protecţia patrimoniului cultural Nivelul insuficient de dezvoltare al infrastructurii rurale este unul din principalele obstacole în calea modelului multifuncţional de dezvoltare a zonelor rurale precum şi a dezvoltării sectorului de afaceri non-agricole. Deţinătorii de terenuri mai sus menţionate le-au lăsat abandonate din diverse motive. Reînnoirea rurală şi protejarea moştenirii culturale va beneficia de dezvoltarea infrastructurii tehnice şi sociale din zonele rurale. Obiectivul sprijinului este de a asigura management profesional asociaţiilor deţinătorilor de păduri şi obţinerea unui management mai eficient şi echilibrat. Reparcelarea terenurilor va contribui. Mai mult decât atât. dar care nu au mai fost folosite pentru producţia agricolă şi nu au mai fost cultivate în ultimii 3 ani. în special cu privire la modernizarea şi echiparea facilităţilor culturale. însămânţarea naturală a anumitor specii de copaci apare în anumite zone. În România exista un număr de buruieni care se răspândesc necontrolat. Extinderea zonelor forestiere asupra peisajului va conduce la întărirea bio-diversităţii naturale. De aceea împădurirea acestor terenuri este foarte importantă din punct de vedere ecologic. este una din problemele principale ale agriculturii. sportive şi de petrecere a timpului liber. În acest sens o asemenea măsură apare ca deplin justificată.

sunt următoarele: acestora.3. • de a contribui la revitalizarea zonelor care depind de pescuit şi acvacultură. • Prelucrarea şi comercializarea produselor de pescuit şi acvacultură. • Pescuitul de coastă la scară mica. inclusiv a resurselor legate de funcţiile economice. Pescuit şi Acvacultură Pescuitul şi acvacultura reprezintă un sector agroalimentar care. conform cerinţelor UE. Obiectivele menţionate mai sus sunt în conformitate cu avizul Comitetul de Gestiune pentru Produsele Pescăreşti. • Operaţiuni întreprinse de personal specializat în acest domeniu. Încurajarea formării de organizaţii locale şi sprijinirea acestora în stimularea activităţii civice şi participarea comunităţile locale la iniţiativele ce vizează dezvoltarea lor. implementarea măsurii planificate în cadrul acestei program vor contribui la îmbunătăţirea dezvoltării spaţiale şi a infrastructurii rurale. Asistenţa financiară comunitară va fi acordată pentru punerea în aplicare a obiectivelor menţionate mai sus prin Instrumentul Financiar pentru Pescuit (IFOP). Sprijinul acordat va contribui direct ia crearea unor noi surse de venit pentru rezidenţii rurali. ca parte a programului ce va deschide cafea către folosirea rezervelor neutilizate ale acţiunii civice şi va contribui la o dezvoltare rapidă a acelor zone. Aceste obiective vor fi implementate prin intermediul următoarelor măsuri: • Reînnoirea flotei si modernizarea vaselor de pescuit. • de a îmbunătăţi aprovizionarea pieţii şi valoarea adăugata a produselor de pescuit şi acvacultură. Programul LEADER + face posibilă completarea programelor specifice prin implementarea strategiilor de dezvoltare integrată pregătite şi implementate de către Grupurile Locale de Iniţiativă. sociale şi culturale. 8. Uniunea Europeană acordă o importanţă aparte acestui sector.. • Dotarea porturilor pescăreşti. • de a spori competitivitatea structurilor s î dezvoltarea unor întreprinderi viabile din punct de vedere economic în acest sector. nu a fost valorificat corespunzător până în prezent.măsurile care vor fi implementate în perioada de după aderare sunt următoarele: Reînnoirea flotei şi modernizarea vaselor de pescuit • de a contribui la obţinerea unui echilibru durabil intre resurselor de peste şi exploatarea . • Încetarea temporară a activităţii şi alte compensaţii financiare. • Acvacultura. reprezentată de sectorul de pescuit şi acvacultură. dovadă fiind fondurile consistente alocate. în România.3.Esenţa iniţiativei LEADER+ constă în crearea parteneriatelor public-private pentru crearea şi implementarea strategiilor de dezvoltare ca şi schimbul şi diseminarea de informaţii. • Acţiuni inovatoare şi asistenţă tehnică. Obiectivele urmărite prin aceasta prioritate. Se poate considera că încurajarea creării şi testării de noi abordări pentru dezvoltarea durabilă şi integrată a zonelor rurale. În cadrul acestei priorităţi.

în condiţii de igiena corespunzătoare. în condiţiile protejării mediului. şi accesul la informaţii dinspre piaţă şi către piaţă. Operaţiuni întreprinse de personal specializat în acest domeniu Prin implementarea acestei măsuri se va asigura participarea organizaţiilor de producători la exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii. Prelucrarea şi comercializarea produselor de pescuit şi acvacultura Obiectivul acestei masuri este de a lărgi domeniul de prelucrare a peştelui şi a produselor pescăreşti. Pescuitul de coasta la scara mică În România micul pescuit costier este o activitatea tradiţională. cât şi modernizarea vaselor care activează în prezent. având o influenţă pozitivă asupra îmbunătăţirii producţiei în ferme piscicole. se impune reînnoirea flotei de pescuit. Având în vedere cerinţele privind funcţionarea punctelor de debarcare. asigurarea de noi locuri de muncă. depozitare. precum şi o mai buna monitorizare a capturilor. pe de o parte. Într-o reţea de vânzare cu amănuntul pentru utilizarea mai eficientă a resurselor locale şi materiei autohtone. marketingului producţiei. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Sprijinul acordat pentru această măsură va permite creşterea forţei de munca în sectorul pescăresc şi indirect dezvoltarea comerţului în avantajul organizaţiilor şi asociaţiilor. impunându-se sprijinirea în ceea ce priveşte condiţiile sanitare şi de muncă. precum şi stabilitatea forţei de muncă în spaţiul rural. Urmare aplicării acestei măsuri se vor îmbunătăţi operaţiunile de debarcare. îmbunătăţirii calităţii şi creşterii capacităţilor de producţie. depozitare şi comercializare. tehnica de pescuit selectivă. vânzare.Având în vedere ca nivelul resurselor acvatice vii asigură o captură totală admisibila mai mare decât capacitatea de pescuit existenta. calitatea produselor şi a condiţiilor de munca. igiena. Dotarea porturilor pescăreşti În prezent flota de pescuit a României se confruntă cu o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte facilităţile de debarcare a capturilor. a centrelor de primă vânzare se impune dotarea corespunzătoare a porturilor pescăreşti. . Acvacultura Obiectivul principal este sprijinirea acvaculturii în vederea diversificării speciilor. creşterea nivelului de trai. navigarea. participarea la luarea deciziilor privind dezvoltarea pescuitului şi acvaculturii. a calităţii produselor. în care este angrenat un număr semnificativ de pescari. prelucrare şi comercializarea produselor şi pregătire profesională. precum şi îndeplinirea cerinţelor UE privind securitatea. securitate la bord. creşterea competitivităţii produselor pescăreşti. Prin implementarea acestei măsuri se va realiza o corelare între capacitatea de pescuit şi potenţialul resurselor acvatice vii.

4. precum şi existenta unor anomalii hidrologice de tip. selectiv. Acţiuni inovatoare şi asistenţă tehnica În ţara noastră exista atât tradiţie. implementarea. Prin aplicarea acestei măsuri se va stabiliza comunitatea pescarilor asigurându-le acestora condiţii decente de trai şi în perioadele în care pescuitul este întrerupt temporar. introducerea de tehnologii noi în acvacultura. Prioritatea Asistenţă Tehnică va fi implementată cu ajutorul a trei măsuri: . inundaţii. Dezvoltare Rurală şi Pescuit. secetă. efectuarea auditului procedural. sub forma Asistenţei Tehnice. evaluarea programului (inclusiv evaluarea ex-ante a programelor co-finanţate de FEADR pentru viitoarea perioada de programare). monitorizarea şi controlul programului pentru instituţiile definite ca şi beneficiari ai asistenţei vor fi co-finanţate în cadrul Asistenţei Tehnice. asistenta tehnica în scopul determinării stării resurselor acvatice. vizite la faţa locului. Asistenţa Tehnică Sprijinul.3. instruirea profesională avansată pentru personalul cu responsabilităţi în implementarea programului vor fi posibile în cadrul Asistenţei Tehnice. Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a schimbului de experienţă asupra implementării programului. etc care pot avea ca urmare încetarea temporara a pescuitului impune protejarea pescarilor în astfel de situaţii. activitatea Comitetului de monitorizare.Încetarea temporara activităţii şi alte compensaţii financiare Având în vedere aşezarea geografică a României şi existenta diferenţelor mari de condiţii hidro-meteorologice în timpul celor patru anotimpuri. Asistenţa Tehnică va fi de o importanţă crucială până la jumătatea anului 2007 datorită faptului că în această perioada va trebui să fie atins şi dezvoltat potenţialul instituţional ce va permite o administrare eficientă. Este necesara asigurarea mijloacelor necesare pentru executarea de studii proiecte pilot şi demonstrative. cât şi resurse umane importante implicate în activitatea de cercetare ştiinţifica. Aceasta măsura vizează întărirea implementării sprijinului financiar. Fondurile Asistenţei Tehnice vor fi utilizate pentru sprijinirea sistemului de implementare a Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. Proiectele ce oferă sprijin sub forma tehnică. Dezvoltare Rurală şi Pescuit. este de asemenea avut în vedere în cadrul. Proiectele implementate în cadrul Asistenţei Tehnice vor trebui să creeze condiţii care să permită utilizarea eficientă şi adecvată a fondurilor disponibile prin intermediul FEADR . De asemenea. personal şi experţi pentru a duce la îndeplinire sarcini legate de administrarea. Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. Fondurile Asistenţei Tehnice vor fi de asemenea utilizate pentru organizarea activităţilor de promovare a Programului servind la diseminarea informaţiilor asupra Programul Operaţional Sectorial pentru Agricultură. 8. perfecţionarea tehnologiilor de pescuit. ca şi pentru diseminarea informaţie despre acest program şi promovarea acestuia. măsurile de informare şi întâlnirile consultative privind acţiunile pentru următoarea perioadă de programare vor fi eligibile pentru cofinanţare. cât şi a proceselor de monitorizare şi control. Mai mult.

7 ha. precum şi de infrastructura tehnică inadecvată. strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea sectorului agricultura si silvicultura. economica si de mediu. • Consultări asupra prevederilor pentru perioada 2007 . Dezvoltarea Instituţională • îmbunătăţirea eficienţei instituţiilor responsabile de administrarea şi implementarea POS. în cadrul căruia sunt cuprinse următoarele acţiuni: • îmbunătăţirea eficienţei instituţiilor responsabile de administrarea şi implementarea POS.2013 8. cu o suprafaţă medie a exploataţiei de numai 1. în vederea pregătirii pentru aderare. lipsa sau insuficienţa cunoştinţelor manageriale şi de marketing. problemele cheie cu care se confruntă spaţiul rural românesc în general sunt: .Sprijin privind sistemul de gestionare şi implementare al Programului. determinată de lipsa resurselor financiare. având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural. • asigurarea condiţiilor pentru operarea eficienţă a Comitetului de Monitorizare a POS şi a Comitetelor de Coordonare • sprijin pentru activitatea de audit. implementare. • Promovarea experienţei şi a celor mai bune practici privind implementarea proiectelor în cadrul POS. • Realizarea evaluărilor programului Informarea şi publicitatea asupra Programului • Informarea publicului asupra regulilor de acordare ajutorului financiar în cadru! POS pentru perioada 2007 . lipsa personalului instruit pentru practicarea unei agriculturi moderne. care nu sunt viabile. aşa cum rezulta din evaluarea sociala.Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă. Luând în considerare necesitatea adaptării sectorului agro-alimentar românesc la cerinţele UE. monitorizarea şi controlul POS. . • Publicitatea privind asistenţa CE. Astfel. Strategia generală de dezvoltare rurală în perioada 2007-2013 Analiza situaţiei curente a sectorului agricol din România prezentata in capitolul anterior indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din spaţiul rural.2013 şi asupra progresului în implementarea programului. utilizarea insuficientă şi ineficientă a resurselor disponibile. • îmbunătăţirea şi adaptarea calificărilor personalului în scopul unei mai bune duceri la îndeplinire a sarcinilor ce implică administrarea. prin promovarea unui sector eficient şi viabil din punct de vedere economic şi social în contextul perioadei ulterioare aderării.Slaba productivitate şi calitate a producţiei agricole.4. .

Strateg ia pentru dezvoltare rurala se bazează pe analiza SWOT a sectorului agricol şi rural şi îşi propune adoptarea acelor măsuri care să rezolve pe de o parte problema infrastructurii rurale. Acestea vor duce la creşterea eficienţei agriculturii româneşti. Principiul de bază în aplicarea acestui model constă în promovarea dezvoltării funcţiilor agricole ale zonelor rurale însoţite de promovarea în egală măsură a funcţiilor non-agricole ale acestor zone. . către priorităţi şi acţiuni atent selectate. dar şi problemele structurale ale agriculturii. pe de altă parte. Dată fiind situaţia curentă a sectorului agricol şi rural şi fondurile limitate avute la dispoziţie. alunecări de teren. Aceste deziderate se vor realiza prin reducerea numărului de persoane care îşi câştigă traiul din activitatea agricolă. în diminuarea decalajelor de dezvoltare între rural şi urban. s-au identificat următoarele obiective generale: . resurse reduse de apă etc.Menţinerea calităţii şi a diversificării spaţiului rural şi forestier în vederea obţinerii unui echilibru între activităţile umane şi conservarea resurselor naturale. precum şi rezolvarea problemelor prioritare specifice pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agricol şi a zonelor rurale din România. . Un rol important în redresarea unora dintre aceste probleme îl are implementarea unor politici si programe nationale. fapt ce va genera comasarea şi consolidarea fermelor viabile. ale cărui obiective generale constau în implementarea acquis-ului comunitar privind Politica Agricolă Comună şi politicile conexe. care ia în considerare regulile comunitare. Prin politici si programe nationale.Inexistenţa unei reţele de piaţă organizate. .Îmbunătăţirea standardelor de viaţă în vederea asigurării unei ocupări durabile a zonelor rurale şi a contribuirii la un echilibru teritorial atât din punct de vedere economic cît şi social. autorităţile publice din România urmăreşte realizarea următoarelor obiective importante: . Acest model este compatibil cu politica economică şi socială a Uniunii Europene. .Dezvoltarea unui sector agricol şi forestier competitiv bazat pe cunoaştere şi iniţiativă privată. . al cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor de dezvoltare între regiunile UE şi. deşertificare.Existenţa unor suprafeţe semnificative de teren (cca 1/5) afectate grav de factori de risc natural: inundaţii. capabil să se adapteze schimbărilor pe termen lung. .. inclusiv proiecte integrate. se impune necesitatea utilizării raţionale şi eficiente a acestora printr-o distribuire corectă a fondurilor pentru dezvoltare rurală şi piscicultură. conservă mediul înconjurător şi consolidează sectorul de procesare. seismicitate ridicată. ducând astfel la un decalaj foarte mare între preţurile produselor agricole brute vândute de fermieri procesatorilor şi preţul produselor finite. producătorii agricoli fiind nevoiţi să-şi vândă singuri produsele sau să le vândă unor « intermediari » la preţuri foarte mici. ca de exemplu Programul SAPARD.Decalajul important între importurile de produse agricole şi exportul acestora (în principal se înregistrează exporturi de produse cu valoare adăugată scăzută). un efect direct al acestor acţiuni fiind eliberarea unor terenuri. la promovarea abilităţilor manageriale ale fermierilor şi orientarea activităţilor agricole către investiţii profitabile. Strategia propusă are în vedere aplicarea unui model multifuncţional de dezvoltare agricolă şi rurală. implicit.Implementarea unui program pilot LEADER.Starea precară a infrastructurii de bază. În acest sens. dar si a programelor europene.

Se acordă prioritate măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei pieţelor. Programul Fermierul. Renta viageră. a standardelor de calitate şi sănătate. prin sprijin financiar care se acorda persoanelor de peste 62 de ani care deţin în proprietate până la 10 ha de teren agricol. plafonul maxim al creditelor pentru fiecare tip de investitii vor fi stabilite anual. până la aderarea României la UE.Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu carácter comercial. din sursa rambursabila acordata din bugetul MAPDR si pusa la dispozitia bancior comerciale si/sau institutii financiare. − Dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătăţirea instruirii profesionale a producătorilor agricoli şi deţinătorilor de terenuri forestiere. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit va implementa tehnic şi financiar Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit (FEP) după aderarea României la Uniunea Europeană. Pentru a permanentiza acţiunile defăşurate în cadrul SAPARD 2000-2006. Prin acest program se asigură creditele de investiţii pentru modernizarea exploataţiilor agricole şi a unităţilor de procesare a produselor agro-alimentare. O alta componenta a programului national de investitii este asigurarea cofinantarii proiectelor. − Ddezvoltarea economiei rurale prin înfiinţarea şi modernizarea fondurilor fixe din exploataţiile agricole şi forestiere private. . formarea clasei de mijloc în spaţiul rural. Cu experienţă în derularea fondurilor europene. − Creşterea standardului de viaţă în spaţiul rural prin îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurilor sociale şi a celor necesare planificării unei agriculturi durabile. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit va fi mult mai aproape de solicitanţii de fonduri nerambursabile FEADR prin 8 Centre Regionale de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi 42 de Oficii Judeţene de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. respectiv Programul SAPARD. cum ar fi dimensiunile mici ale exploataţiilor agricole (fărămiţarea terenurilor). în vederea menţinerii şi/sau creării de locuri de muncă şi a unor venituri alternative în cadrul gospodăriilor ţărăneşti. care vor primi cererile de finanţare. dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice din spaţiul rural. Aceste credite se acorda pe durata de 10 ani cu o perioada de gratie de 1-5 ani .Finalizarea reformei proprietăţii funciare – se propune încheierea procesului de retrocedare a proprietăţilor funciare sau justă despăgubire în cazurile obiective în care retrocedarea nu se poate efectua în natură.. în vederea atât a creşterii valorii adăugate a materiilor prime de natură agricolă. cât şi a creării unor noi reţele de distribuţie locală în spaţiul rural cu un impact pozitiv asupra venitului persoanelor care activează în acest sector. reprezintă o măsură de dezvoltare rurală tranzitorie. reprezintă un mod de a se încerca rezolvarea problemelor majore ale agriculturii ţării noastre . Acest mecanism este sprjinit si sistemul de acordare de garantii de catre cele doua fonduri (FGCR si FIMM). reprezintă echivalentul a 100 euro/an pentru fiecare hectar înstrinat şi de 50 euro/an pentru fiecare hectar arendat. măsurile care corespund următoarelor obiective vor fi reluate prin FEADR : − Dezvoltarea durabila a unui sector agro-alimentar competitiv prin modernizarea şi îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole. . care poatr asigura premisele comasarii terenurilor. construirea şi consolidarea capacităţii instituţionale de implementare a programului SAPARD în România. prin mentinerea unui nivel prudential de expunere. in functie de natura obiectivelor de investitii. pentru acordarea de credite pentru investitii private in cadrul Programului SAPARD.

AXA IV LEADER Sprijinul acoradet agriculturii şi dezvoltării rurale prin FEADR. ele putând fi grupate astfel (descrierea pe larg a acestora este prezentată în Anexa nr. culturi bionenergetice. Încurajarea activităţilor turistice. 3. Diversificarea activităţilor nonagricole. alte culturi) si din sectorul de creştere a animalelor (taurine. 2.persoane fizice şi juridice. respectiv potenţilalii beneficiari şi tipurile de investiţii sunt următoarele : Masura 121 . ovine si caprine. Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi silvice. care: • îmbunatatesc performanta generala a exploatatiilor agricole • respecta standardele Comunitatii aplicabile investitiilor respective. Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală. 5) : Măsuri incluse în AXA I "Îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol şi silvic"sunt următoarele: 1. Pregătire şi informare. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii. Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor cu scopul de a promova spiritul întreprinzător.Producători agricoli . floricultură. porcine. Utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri şi deţinătorii de păduri. pomicultură. Acţiuni de pregătire profesională şi informare. Sprijinirea exploataţiilor agricole de semisubzistenţă. Renovarea şi dezvoltarea satelor. alimentar şi silvic. în perioada 2007-2013 sunt destul de generoase din punct de vedere al fondurilor alocate şi al numărului de măsuri şi proiecte. 4. 7. legumicultura. 6. Conservarea şi îmbunătăţirea moştenirii rurale. constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Creşterea valorii economice a pădurilor. Pensionarea timpurie a fermierilor şi a muncitorilor agricoli. ciuperci. Animare şi dobândire de aptitudini profesionale. 3. 8. Potenţialii beneficiari . 5. Modernizarea exploataţiilor agricole. 2. Sprijinirea înfiinţării grupurilor de producători. Măsuri incluse în AXA III "Calitatea vieţii în spaţiul rural şi diversificarea economiei rurale" 1. 5. 10. viticultură. 4. sere. alte specii) si pasarilor. incluzând difuzarea de cunoştinţe ştiinţifice. Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil . 7.Măsurile finanţate din FEADR. 8. plante medicinale si aromatice. va fi acordat pentru investitii tangibile si/sau intangibile din sectorul vegetal (culturi de câmp. şi practici inovatoare persoanelor angrenate în sectoarele agricol.Modernizarea exploataţiilor agricole Sprijinul prevazut pentru modernizarea exploatatiilor agricole. Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural. 6. 9.

canalizare.zona montană. . conditionarea si depozitarea produselor agricole obtinute si prelucrate in cadrul fermei. • Costuri reprezentand plata arhitectilor. instalatii de irigat. combine. inclusiv costurile de instalare si montaj.) si utilitatilor (alimentare cu apa. achizitionarea de licente si patente. in situatia stramutarii exploatatiei agricole. cu exceptia investiţiilor prevăzute că se pot realiza în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. evacuarea deseurilor. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole. pentru tinerii agricultori din zonele prevăzute în art. utilaje. . • Reabilitarea plantatiilor pomicole. Pentru ferme de cresterea animalelor si pasarilor acţiunile susţinute sunt următoarele: • Achizitionarea de animale (reproducatori . pregatirea solului. Pentru fermele de productie vegetala acţiunile susţinute sunt următoarele : • Achizitia de echipament necesar pentru modernizarea exploatatiilor din sectorul vegetal prin dotarea acestora cu : tractoare. dar nu mai mult de 10% din valoarea proiectului.alte zone cu handicap natural decât zona montană şi (iii) . precum si achizitionarea de material seminal de calitate. masini. • Costuri privind achizitionarea de teren pentru constructii specifice. pregatirea solului. direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului. infiintare de pepiniere pomicole. direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului. • Achizitionarea de mijloace de transport noi. punctele (i) . depozite de combustibil. pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului. spatii de sortare si depozitare. instalatii si echipamente pentru efectuarea activitatilor din fermele de crestere a animalelor. etc. energie electrica. inclusiv sediu.Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 50% din totalul cheltuielilor eligibile. instalatii si echipamente agricole inclusiv pentru calibrarea. plantare si replantare cu exceptia investiţiilor prevăzute în cap III al Regulamentului Consiliului (CE) nr. taxelor legale a studiilor de fezabilitate. utilaje.Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 60% din totalul cheltuielilor eligibile. • Dotarea cu tractoare. • Construcţii noi şi/sau modernizarea cladirilor (birouri. precum si lucrari pentru destelenirea. • Soft-uri pentru computer. inclusiv a centralelor termice si instalatiilor de irigat.. infiintarea pepinierelor viticole. • Costuri reprezentand plata arhitectilor. • Reabilitarea plantatiilor viticole pe suprafetele existente. • Construirea si/sau modernizarea serelor. • Investiţii care promovează producerea de biogaz din gunoiul de grajd.arii protejate Natura 2000. pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului. precum si lucrari executate de terti pentru destelenire. (ii). 2200/1996 privind organizarea comună a pieţelor fructelor şi legumelor.) în fermele vegetale. inginerilor si consultantilor. etc. obţinut din ferme proprii sau colectat de la alte ferme. asigurarea utilitatilor în vederea respectării conditiilor de protectie a mediului inconjurator. prin achizitionarea de material saditor. cu mentionarea originii (pedigree). echipamente pentru procesarea resturilor vegetale. imprejmuire. inginerilor si consultantilor. masini. energie termica. remize pentru utilaje.masculi) cu inalt potential genetic. achizitionarea de licente si patente. specializate necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate. taxelor legale a studiilor de fezabilitate. sortarea. 36 (a). plantare si replantare. prin achizitionarea de material saditor.

a centrelor de colectare. inclusiv sediu. inginerilor si consultantilor. Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil . − achizitia de tehnologii noi si inovatii pentru etichetarea si ambalarea produselor de larg cosum. Soft-uri pentru computer. achizitionarea de licente si patente. taxelor legale a studiilor de fezabilitate.Perioada de tranzitie pentru atingerea standardelor comunitare este de trei ani de la data aderării. pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului. platforme de dejectii. 361/2003. centrale termice. refrigerarea. sali de muls si de colectare a laptelui. − construcţii şi/sau echipamente pentru imbunatatirea sistemului de monitorizare si control a lantului de receptie. − achizitionarea de mijloace de transport noi.Cresterea valorii adaugate a produselor agricole şi forestiere Potenţialii beneficiari .• • • • • Construcţii noi şi/sau modernizarea cladirilor în fermele de crestere a animalelor si pasarilor. instalatii electrice. in situatia stramutarii exploatatiei agricole. inclusiv costurile de instalare si montaj. vehicule pentru produse lichide sau pulverulente. retele de canalizare. completarea cu alte constructii si utilitati: padocuri. etc. Costuri reprezentand plata arhitectilor. specializate (autoizoterme. instalatii. racire si stocare. de praf. etc. masini si echipamente noi si/sau modernizarea si retehnologizarea capacitatilor existente pentru procesarea: (prelucrarea) produselor agricole. imprejmuire. statii de epurare.) necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate. instalatii de alimentare cu apa. prelucrare si marketing a produselor agricole sub aspect cantitativ si calitativ. direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului. specializate necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate. conform legislaţiei în vigoare. . Investiţiile susţinute în cadrul acestei măsuri sunt următoarele : . economisirea . − construcţii şi/sau echipamente pentru cresterea valorii adaugate a subproduselor rezultate in procesul abatorizarii animalelor si procesarea produselor agricole in cadrul unitatilor de procesare si marketing. construcţii şi/sau echipamente pentru protectia mediului (tratarea. colectare. Achizitionarea de mijloace de transport noi. receptionare. întreprinderile mici şi mijlocii definite conform Recomandării CE nr. conform noilor cerinte de piata. fanare. Masura 123 . reducerea emisiilor de zgomot. instalatii pentru producerea si dozarea furajelor complexe. abatorizare. Costuri privind achizitionarea de teren pentru constructii specifice. sortarea.Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru microîntreprinderile. reciclarea si eliminarea produsilor reziduali si deseurilor nocive. din domeniul prelucrarii primare a produselor agricole si forestiere. autofrigorifice.Persoane juridice autorizate.pentru agricultură : − constructii. depozite de combustibil. congelarea. ambalarea. imbutelierea si marketingul produselor agricole. fose septice. bazine de purin. vehicule pentru transportul animalelor. conditionarea. precum si in domeniul logisticii.

instalatii pentru: prelucrarea. taxe legale.Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii şi silviculturii Sprijinul prevazut in cadrul acestei masuri. care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului. inclusiv costurile de instalare si montaj. va fi acordat pentru operaţiuni tehnice şi juridice privind comasarea terenurilor agricole. inginerilor si consultantilor.). reţele de alimentare cu energie electrică. echipamente. inclusiv costurile de instalare si montaj. − construcţii şi/sau echipamente pentru imbunatatirea controlului intern a calitatii materiei prime. precum şi pentru îmbunatatiri funciare. inginerilor si consultantilor. − construcţii şi/sau echipamente pentru adaptarea capacitatilor de prelucrare. − soft-uri pentru computer. masini. direct legate de masura. inclusiv a denumirii si deschiderii produselor precum si costurile de lansare a produsului pe piata (ex. pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului. statii pentru epurarea apelor reziduale. studiilor de fezabilitate.pentru silvicultură: constructia si/sau modernizarea cladirilor operationale pentru procesare si a birourilor. achizitionarea de patent si licente. depozitarea si marketingul produselor forestiere precum si utilizarea/procesarea deseurilor lemnoase. direct legate de masura. degustari) sau consolidarea in domenii de produse cu conexiuni calitative in agricultura (ex. − acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor. economisirea energiei etc. pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului. acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor. − construcţii şi/sau echipamente pentru producerea si comercializarea de produse auxiliare inovatoare sau pentru diversificarea gamei de oferta. − construcţii şi/sau echipamente pentru respectarea standardelor de mediu. precum si imbunatatirea tehnologiei pentru producerea de produse inovative. software pentru prelucrarea si valorificarea datelor. igiena si calitate. utilaje.− energiei.combustibil. precum si pentru rationalizarea si cresterea eficientei in prelucrare. semifabricatelor. achizitionarea de terenuri ce costa mai putin de 10% din cheltuielile eligibile pentru operatiunea respectiva. − construcţii şi/sau echipamente pentru producerea de bio. pentru investiţii in infrastructură în vederea asigurarii accesului nerestrictionat la exploatatiile agricole şi forestiere. investiţii in dezvoltarea de noi tehnologii de prelucrare. depozitarea deseurilor). − construcţii şi/sau echipamente pentru obtinerea de produse noi. re-dotarea instalatiilor frigorifice prin utilizarea de agenti frigorifici ecologici. realizarea lucrărilor pentru protecţia mediului (reducerea emisiilor de zgomot. reţele de canalizare şi staţii de epurare şi pentru prevenirea şi protecţia împotriva inundaţiilor. produselor si subproduselor obtinute in cadrul unitatilor de procesare si marketing (constructii si modernizarea spatiilor pentru laboratoare de analize si achizitionarea echipamentelor de laborator). care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului. studiilor de fezabilitate. prin controlul furajelor). de praf. . Masura 125 . achizitionarea de patent si licente. taxe legale. Potenţialii beneficiari .

. . de recreere şi turism ecologic care se pot practica numai cu acordul proprietarului. Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri este de 100% din totalul cheltuielilor eligibile.- Producători agricoli . administrarea ariilor naturale protejate. . . Masura 142 .persoane fizice şi juridice constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare. intervenţiile în caz de incendii. calamităţi sau dezastre. conform anexei la Reglementarea Consiliului (CE) nr. cu acordul administratorului acestora. . Persoane fizice şi juridice de drept privat şi public detinatoare de păduri.Construirea si/sau modernizarea drumurilor forestiere. de utilitate privată.Construirea si/sau modernizarea lucrarilor de protectie a terenurilor agricole impotriva inundatiilor (bazine de atenuare a viiturilor.Construirea si/sau modernizarea reţelelor de alimentare cu energie electrică a exploataţiilor agricole.Sprijinirea infiintarii grupurilor de producatori Condiţii pentru acordarea ajutorului • Grupul de producători este eligibil pentru acordarea ajutorului doar dacă a fost recunoscut de către MAPDR înainte de 31 decembrie 2013.Construirea si/sau modernizarea reţelelor de canalizare si a statiilor de epurare.transport prevăzute de Normativele de proiectare. .Construirea si/sau modernizarea torenţilor din cadrul exploataţiilor agricole şi forestiere.Construirea si/sau modernizarea sistemelor de irigaţii şi desecare. inclusiv realizarea sistemelor de marcare. inclusiv realizarea polderelor de mici dimensiuni. asigurarea surselor de apă şi de energie electrică. Structurile de administrare a pădurilor.Drumurile forestiere finanţate în cadrul măsurii sunt închise circulaţiei publice cu excepţia activităţilor sportive. Unităţi administrativ teritoriale şi asociaţii ale acestora detinatoare de teren agricol şi/sau paduri. 1698/2005. diguri longitudinale pe cursul raurilor ). iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului. . .Prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice care să confirme existenţa sursei de apă în cantitatea suficientă pentru investiţii noi şi extinderea sistemelor de irigaţii. inclusiv realizarea de lucrări hidrotehnice aferente. Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil . care sunt utilizate pentru: gospodărirea pădurilor.Construirea şi/sau consolidarea malurilor şi digurilor pâraielor din zonele cu risc la inundaţii şi afectate de inundaţii. .Prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice pentru proiectele privind zonele cu risc la inundaţii şi afectate de inundaţii. . semnalizare si avertizare. . • La data solicitării ajutorului şi pe toată durata acordării acestuia. grupul de producători respectă condiţiile de recunoaştere Sprijinul va fi acordat in rate anuale in primii 5 ani de la data la care grupul de producatori a fost oficial recunoscut.Construirea si/sau modernizarea drumurilor agricole de utilitate publică şi/sau privată. orizontale si verticale . . pentru susţinerea financiară a activităţii administrative de înfiinţare şi funcţionare.

 Articole de mobilier. e aplicare a Reg. inclusiv hardware şi produse software.000. 4%. Plata primei rate va fi făcută la un an după data semnării contractului pentru sprijinul financiar. lânii.5%. broderie. croitorie. direct legate de măsură. implementarea proiectului. 000 de Euro/an pentru primul.  Depozitarea materiilor prime şi a uneltelor. CE 1698/2005 cu: • materii prime locale ce vor fi evaluate de către agenţiile de plăţi care vor stabili preţurile de referinţă ale acestora • terenuri şi proprietăţi imobiliare a căror valoare să fie certificată de către un expert sau un organism autorizat . pentru fiecare grup de producători.000. al doilea. de artizanat si a produselor locale  Construirea.Sprijinul va fi determinat anual. pielărie. Sprijinul nu va putea depăşi plafonul maxim de: anul I .5% şi 1. al treilea. anul II .Producătorii agricoli/membri gospodăriei Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil  promovarea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti. 2.60 000 Euro.5% din valoarea acesteia. instrumente muzicale traditionale. anul III . al treilea. al doilea. cu excepţia acelor proiecte care nu prevăd construcţii.)  Construcţii speciale pentru utilităţi. conform Articolului 47a din Reg. achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea . olărit. al patrulea şi al cincilea an sprijinul va fi de 5%.100 000 Euro .  contribuţia în natură. inginerilor şi consultanţilor.50 000 Euro.80 000 Euro. modernizarea şi dotarea cu echipamente specifice a atelierelor meşteşugăreşti şi de artizanat (de prelucrarea lemnului. b) pentru valoarea producţiei comercializate ce depăşeşte 1. etc. fierului. anul V . inclusiv montaj pentru prelucrarea şi marketingul produselor meşteşugăreşti.Diversificarea către activităţile non-agricole Potenţialii beneficiari .  investiţii în procesarea şi marketing-ul primar pentru produsele ce nu constituie obiectul Anexei 1 din Tratat  activităţi de comerţ ca de exemplu crearea unui magazin ataşat de ferma unde pot fi vândute propriile produsele obţinute  cheltuieli pentru pregătirea/implementarea proiectului reprezentând plată arhitecţilor. pe baza producţiei anuale comercializate astfel: a) pentru valoarea producţiei comercializate de până la 1. care nu depăşesc 12 % din costul total eligibil al proiectului. unelte şi dispozitive. taxelor legale. 5%. Masura 311 .100 000 Euro. 3% şi 2% din valoarea acesteia.  Echipamente şi instrumente noi specifice activităţilor meşteşugăreşti. caz în care nu depăşesc 5%. incluzând echipamente şi dispozitive pentru utilităţi. al patrulea şi al cincilea an sprijinul va fi de 2. anul IV . a studiilor de fezabilitate.1. 000 de Euro/an pentru primul. 2%.5%.

substanţe pentru tratamente pentru exploataţiile agricole. . frizerie. Plafon minim 5. 50% pentru celelalte categorii de beneficiari.Plafonul minim este de 1.000 euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis.000 euro/proiect iar plafonul maxim este de 150. biogaz.000 euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis.dezvoltarea de servicii şi servicii anexe agriculturii pentru populaţia locală ca de exemplu: ▪întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor ▪servicii de reparare articole personale şi gospodăreşti. solară. Masura 312 . ▪întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice diverse ▪servicii de deratizare. seminţe. ▪servicii de coafură.Încurajarea activităţilor turistice Prin această măsură vor fi sprijinite activităţii turistice si agro-turistice care au ca scop creşterea atractivităţii zonei. rumeguş) . ▪ servicii de construcţii ▪ servicii de transport ( microbuze) ▪ servicii de arhitectură peisageră ▪alte servicii necesare pentru populaţia din spaţiul rural ▪servicii de aprovizionare unelte agricole. .0 milioane Euro cifră de afaceri ) Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil Ajutorul public (comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile. dezinfectie. dezinsecţie.dezvoltarea sistemelor pentru producerea de energie regenerabilă (biomasa. Masura 313 . 60% in cazul in care beneficiarul este de sex feminin .000 euro/proiect Plafon maxim 150. crearea de noi locuri de muncă.Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro–intreprinderilor în scopul de a promova spiritul intreprinzător Potenţialii beneficiari . furaje combinate pentru animale. marketing-ul serviciilor şi a infrastructurii turistice la scară mică. etc. Ajutorul public (comunitar şi naţional) raportat la totalul cheltuielilor eligibile va fi acordat astfel: 60% in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani 60% in cazul in care beneficiarul este de sex feminin 50% pentru celelalte categorii de beneficiari Construcţia si modernizarea de micro-intreprinderi şi achiziţia de echipament specific pentru următoarele obiective: . până la 2. îngrăşăminte. dezvoltarea. Ajutorul public (comunitar şi naţional) raportat la totalul cheltuielilor eligibile va fi acordat astfel: 60% in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani. eoliană. hidraulică.Microintreprinderile din mediul rural aşa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei 361/2003 si Ordonanta nr 27 din 26 ianuarie 2006 privind infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii( până la 9 angajaţi.

Potenţialii beneficiari . . extinderea si dotarea clădirilor şi a utilităţilor conexe pentru prcticarea turismului rural. • echipamente electrocasnice.000 euro/proiect.Renovarea. tabere tematice. adăpostirea şi îngrijirea animalelor.Construcţia. bărci şi bărci cu motor • centre de echitatie • hrănirea. modernizarea. • adăposturi pentru vehicule şi unelte.etc) Achizitie echipamente telecomunicaţii. conservarea şi îmbunătăţirea moştenirii rurale Potenţialii beneficiari .D. • infrastructura de recreere şi divertisment ( campare. . • padocuri si imprejmuiri pentru animale. alte zone specifice cu handicap natural ).Plafon maxim 150. 65 % din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul îndeplineşte cumulat punctele A si B ( este tânăr sub 40 de ani si isi propune investiţia în zone cu handicap natural).000 euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis. cu respectarea limitelor de cazare stabilite prin fişa măsurii. aductiune apa. Ajutorul public ( comunitar şi naţional) va fi de : 60% din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani sau de sex feminin. Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil . parcuri de vanatoare.Plafon minim 5. . terenuri de sport amenajari de trasee turistice. 55% din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul aplica pentru agro-turism.pentru agro-turism producătorii agricoli/membri gospodăriei. echipamente filtrare purificare. Masura 322 . echipament audio-video • pentru divertisment Promovare si informare turistica ( pliante. 60% din totalul cheltuielilor eligibile pentru beneficiarii din zonele cu handicap natural ( zone montane. canalizare. organizare de evenimente si actiuni de promovare Crearea si dezvoltarea serviciilor turistice • construcţii speciale pentru utilităţi ( centrale termice. dezvoltarea satelor. panouri. software şi hardware.Consilii locale şi/sau asociaţii cu statut juridic între consiliile locale din mediul rural. . 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru alte categorii de beneficiari înafara celor care se încadrează in punctele A.pentru turism rural persoane fizice şi juridice care doresc să realizeze investiţii în activităţile turistice în spaţiul rural definit conform legislaţiei. etc) • asigurare mijloce de transport pentru turisti capacitate definită conform legislaţiei în vigoare). mobilier şi facilităţi de servire publică. si a agro-turismului : • cazare.

. muzeelor.30% rezolvarea problemelor cu care se confruntă spaţiul rural românesc cum sunt: lipsa unor exploataţii viabile. . locuri de joacă pentru copii) . o migraţie accentuată a tinerilor şi a femeilor către urban etc.Tipuri de investiţii si ajutorul financiar nerambursabil .1) şi silvice (măsura 3. În aceste condiţii este oportună continuarea prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 . . altor obiective cultural – istorice de interes) . instrumente muzicale tradiţionale. caselor memoriale. pentru perioada 2007/2009 Politica de dezvoltare rurală are rădăcini în primele etape ale aplicării PAC. a străzilor. să menţină şi să antreneze păstrarea unui mediu curat.5). sprijinirea grupurilor de producători (măsura 3.servicii ale bibliotecilor şi muzeelor.2013 a unor măsuri cum sunt cele privind : modernizarea exploataţiilor agricole (masura 3. bisericilor. populaţia rurală îmbătrânită. a căminelor culturale. în special ca urmare a diminuării numărului de agricultori.amenajare indicatoare şi panouri turistice. are ca principale obiective: . Încă de la crearea CEE zonele rurale au fost cuprinse de mari schimbări. să promoveze stabilizarea populaţiei în aceste zone. Îmbunătăţirea infrastructurii rurale prin investiţii cu caracter public. bibliotecilor. încurajarea activităţilor turistice (masura 3. .realizarea de alei pietonale. lipsa infrastructurii rurale. creşterea valorii adăugate a produselor agricole (masura 1. amenajarea şi dotarea centrelor locale de informare turistica .Ajutorul public ( comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 100% din totalul cheltuielilor eligibile. unităţi de procesare ce trebuie modernizate. prima impadurire a terenului agricol (măsura 3. . grădiniţelor. diversificarea activitatilor nonagricole (masura 3. Măsuri de dezvoltare rurală pretabile României.4). . 8. . târguri.) . are ca principale obiective: .2). a drumurilor ce fac legătura cu unele zone de interes turistic.construirea si modernizarea sistemelor de canalizare a apei si investiţii pentru staţiile de epurare a ape.construirea si modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apa potabila. Politica de dezvoltare rurală trebuie să restabilească conexiunile dintre agricultură şi natură.5).construirea.realizarea.1). ca de exemplu. parcuri şi locuri de parcare pentru mijloacele de transport. etc. achiziţionarea şi distribuţia materialelor de promovare şi informare turistică Măsurile propuse pentru a fi finanţate prin Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nu pot să asigure decât în proporţie de 25 . agromediu (măsura 3.1).investiţii în servicii culturale ( echipament specific activităţii culturale desfăşurate.construirea şi amenajarea locurilor de recreere (ca de exemplu terenuri de sport . Aceste evoluţii au făcut ca dezvoltarea rurală să constituie o preocupare politică tot mai presantă. insuficienta dezvoltare a serviciilor.construcţia si modernizarea drumurilor comunale. . Amenajarea centrului civic al localităţii prin investiţii cu caracter public ca de exemplu.renovarea construcţiilor cu valoare arhitecturală . .3). formarea profesională a fermierilor (măsura 4.construirea şi amenajarea de pieţe comerciale.5.4). culturală şi istorică (ca de exemplu cele cu acoperiş de şindrilă .

sunt concretizate într-o serie de măsuri care au ca perspectivă reforma globală a PAC.3 miliarde euro vor fi disponibili pentru proiectele din zonele de convergenţă (zonele acoperite de actualul Obiectiv 1. ca urmare a unui raport al Curţii Europene de Conturi referitor la modul foarte diferit de definire a zonelor defavorizate de către statele membre. Comisia Europeană a adoptat. acordarea unei mai mari libertăţi statelor membre în ceea ce priveşte modalitatea de implementare a programelor. propunerea de modificare a politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene. orientarea. vizând consolidarea şi simplificarea actualului sistem de acordare a fondurilor. Totodată nu vor mai fi subvenţionate dobânzile la creditele necesare acoperirii costurilor ocazionate de stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural.000 euro la 40. necesitatea adoptării unei strategii europene pentru dezvoltarea rurală ce va sta la baza elaborării strategiilor naţionale. în care PIB-ul este sub 75% din media PIB-lui european aşa cum este el definit în Regulamentul 1260/1999). vizează următoarele aspecte : • Definirea zonelor defavorizate. 31. având rolul de a răspunde exigentelor impuse de o Uniune Europeana lărgita.000 euro/an pentru fermierii care cedează folosinţa fermele. Principalul obiectiv al Uniunii Europene în reformarea fundamentală a primului „pilon” al Politicii Agricole Comune din 2003 şi 2004. a calităţii şi a bunăstării animale. Aceste modificări au ca efect oferirea de noi surse de venit agricultorilor. precum şi utilizarea unui sistem de reducere a plăţilor directe (« modulare ») acordate fermelor mari (transfer de fonduri de la « pilonul I al PAC către pilonul II »). . nivelul maxim al finanţării a crescut de la 15. nu au intervenit modificări. prin reducerea numărului de reguli detaliate şi a condiţiilor de eligibilitate. cu precădere. prin care s-a urmărit promovarea unei politici de dezvoltare rurală aprofundată. zone cu dezvoltare întârziată. la numărul mare de programe. Conform propunerii Comisiei Europene. Modificările pe care le realizează noua politică de dezvoltare rurală cu privire la măsurile de dezvoltare rurală. Din totalul sumelor alocate. urmând a fi acordata ca prima unica. transparenţei şi monitorizării politicii de dezvoltare rurală. cu suplimentarea fondurilor şi caracterizată prin măsuri destinate promovării protecţiei mediului.000 euro/an. de la 3. Raţiunile tehnice care au determinat această modificare se referă. în principal. definirea mai clară a responsabilităţilor ce revin statelor membre şi Comisiei Europene. • Pentru pensionarea anticipată. • Sprijinul acordat pentru stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural a crescut de la 25. În ceea ce priveşte delimitarea zonelor defavorizate din regiunile montane. începând cu anul 2005. Acesta urmează a înlocui Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). acestea din urmă au fost reduse de la 200 euro/hectar la 150 euro/hectar.000 euro/an la 18. pentru a se menţine un echilibru la nivelul compensărilor. De asemenea.500 euro/an la 4. 7 miliarde Euro rezultate din ajustarea plaţilor directe. Acesta se referă la criteriile socio-economice utilizate pentru delimitarea acestor zone care au fost modificate. finanţarea pentru dezvoltarea rurală aferentă perioadei 2007-2013 va cunoaşte o creştere de până la 96 miliarde Euro. Modificări principale care sunt avute în vedere de către noua politica de dezvoltare rurală sunt orientate către următoarele domenii: gruparea tuturor masurilor existente într-un instrument unic de finanţare şi programare. a vizat în primul rând dezvoltarea rurală. în data de 14 iulie 2004. a programelor de dezvoltare rurală către nevoile reale ale mediului rural. 4% în 2006. prin crearea Fondului Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FAEDR). pentru fermele care beneficiază de plăţi directe superioare în cuantum de 5000 euro/fermă. 33 de miliarde Euro din FEOGA-Secţiunea Orientare.Schimbările apărute în luna iulie a anului 2003 ( mijlocul perioadei de aplicare a reformei PAC l – Reforma lui Fischler ). sisteme de programare şi diferite sisteme de management financiar şi de control care există în perioada curentă de programare şi care a dus la creşterea semnificativă a sarcinii administrative a Statelor Membre şi a Comisiei Europene şi la reducerea coerenţei. iar pentru lucrătorii agricoli din ferme. Astfel. modularea se realizează astfel: 3% în 2005. în sensul uniformizării lor. pentru perioada 2007-2013. cu o serie de decalaje majore privind spaţiul rural şi nivelul de trai al populaţiei rurale.000 euro. 5% în 2007 şi 5% în perioada 2008-2013. Astfel. constituită din 56 de miliarde Euro din FEOGA-Secţiunea Garantare.

• Domeniul forestier devine prioritar prin introducerea mai multor masuri. Având în vedere actuala situaţie economico-socială a spaţiului rural autohton. cât şi din cele ale bugetului naţional. o ajustarea structurală a exploataţiilor. Instalarea tinerilor fermieri Obiective: o stabilirea tinerilor în mediul rural. o asigurarea continuităţii activităţilor agricole. sprijinul acordat a crescut de la 1. nivelul finanţării rămâne neschimbat şi se propune introducerea sprijinului financiar pentru protejarea raselor locale pe cale de dispariţie (200 euro/an/cap de animal) şi pentru bunăstare animalelor (500 euro/an/cap de animal). Condiţii de eligibilitate o fermierii trebuie să demonstreze viabilitatea economică. însă s-a redus nivelul de finanţare pentru o serie de masuri existente . precum şi potenţialul tehnico-economic de care dispune mediul rural. o agricultorul se stabileşte la o exploataţie agricolă pentru prima dată. de la 185 euro/hectar la 150 euro/hectar. Condiţii de eligibilitate: o agricultorul are vârsta sub 40 ani. în scopul măririi şanselor pe care acestea le au de a deveni viabile economic. igiena şi bunăstarea animală. 2. atât din fondurile europene. ci întregul spaţiu rural european. este abordată într-un concept de dezvoltare globală integrată care cuprinde toate componentele vieţii economice şi sociale din aceste spaţii. Sprijinul acordat: . a următoarelor măsuri de dezvoltare rurală : 1. a condiţiilor de igienă a standardelor de bunăstare a animalelor. Treptat. Aceste sume ar putea creşte în cazuri excepţionale. politica de dezvoltare rurală a încceput să aacopere nu numai zonele defavorizate. Politica comunitară de dezvoltare a zonelor rurale. măsuri care sunt finanţate din Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FAEDR). compensaţiile acordate fermierilor şi asociaţiilor pentru pierderile financiare datorate împădurii au scăzut de la 725 euro/hectar la 500 euro/hectar. • Pentru masurile de agro-mediu. o conservarea şi îmbunătăţirea mediului natural. Astfel. o creşterea calităţii produselor. sunt pretabile finanţarea. promovarea diversificării activităţilor din exploataţie.000 euro/an/ferma la 1. o ameliorarea şi reorganizarea producţiei.500 euro/an/ferma. o fermele funcţionează în conformitate cu standardele de mediu. Sprijin financiar o prima de instalare pentru tinerii fermieri – 40. Din acest punct de vedere este de aşteptat ca şi România şi Bulgaria să-şi aleagă măsurile de dezvoltare rurală corespunzătoare pentru dezvoltarea echilibrată şi durabilă a spaţiului rural.• Pentru fermele de semi-subzistenta. iar pentru persoanele fizice. ce vor fi argumentate corespunzător în programul de dezvoltare rurală. o fermierii au pregătire profesională specială. considerăm că. desi autonomă. o creşterea competitivităţii fermelor. ţările membre ale Uniunii Europene au libertate deplină în a-şi alege politicile de dezvoltare rurală pretabile condiţiilor economico-sociale existente în aceste ţări. Investiţii în exploataţiile agricole Obiective: o reducerea costurilor de producţie. pentru România. o agricultorul dispune de o pregătire şi o competenţă profesională corespunzătoare.000 Euro/fermă. ţinând cont de situaţiile specifice. Aşa cum este cunoscut. politici care sunt în concordanţă cu Politica Agricolă Comună.

o deţine competenţe profesionale corespunzătoare. o a dedicat cel puţin jumătate din timpul său de lucru ca ajutor în gospodărie sau ca lucrător în exploataţie în ultimii 5 ani dinaintea cedării. Ajutorul * . o are vârsta peste 55 de ani. o 55% din total cost eligibil pentru fermierii tineri. Cel care preia o exploataţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: o succede persoanei care cedează exploataţia ca şef al acesteia.Procesarea şi marketingul produselor agricole Obiective: o orientarea producţiei în funcţie de tendinţele previzibile ale pieţei. igiena şi bunăstarea animală. tipologia şi nivelul de sprijin cuprinde: o 50% din total cost eligibil. 4. o este afiliat unui sistem de asigurare socială. o îmbunătăţirea sau raţionalizarea canalelor de distribuţie sau a procedeelor de comercializare. o se obligă să desfăşoare activitatea de agricultor în exploataţia agricolă cel puţin 5 ani. o asigură viabilitatea exploataţiei agricole. o încurajarea înlocuirii unor astfel de agricultori în vârstă cu agricultori capabili de a îmbunătăţii. acolo unde este necesar. Condiţii de eligibilitate: o fermierii trebuie să demonstreze viabilitatea economică. o a lucrat în exploataţia care urmează a fi cedată cel puţin o perioadă de timp echivalentă cu doi ani de activitate permanentă. o are cel puţin 55 de ani. totuşi. aceasta poate. o investiţiile să fie în conformitate cu standardele de mediu. sau preia terenul integral sau parţial. dar nu are încă vârsta legală de pensionare în momentul cedării. Pensionare anticipată ( timpurie ) Obiective: o asigurarea unui venit pentru agricultorii în vârstă care decid să-şi înceteze activitatea agricolă. 3. ∗ Sprijin acordat: sprijinul este limitat la 50% din investiţia totală eligibilă în zonele de Obiectiv 1 (al căror PIB/cap de locuitor nu depăşeşte 75% din media comunitară). o 60% din total cost eligibil pentru fermierii din zonele defavorizate. pe parcursul celor 4 ani precedenţi pensionării persoanei care cedează exploataţia. o 65% din total cost eligibil pentru fermierii tineri din zonele defavorizate. o redistribuirea terenului agricol pentru a fi folosit în scopuri neagricole acolo unde nu poate fi cultivat în condiţii satisfăcătoare de viabilitate economică. Durata de acordare a ajutorului pentru pensionare anticipată nu poate depăşi o perioadă totală de 15 ani pentru agricultorul care cedează exploataţia şi de 10 ani pentru lucrătorul agricol. o aplicarea de noi tehnologii. Lucrătorul agricol trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: o încetează definitiv orice activitate agricolă. să continue activităţile agricole care nu au un caracter comercial şi să folosească în continuare clădirile. viabilitatea economică a exploataţiilor agricole. o îmbunătăţirea procesării produselor agricole şi prezentării produselor agroalimentare. dar nu are încă vârsta legală de pensionare.o o este exprimat ca procent din volumul de investiţii eligibile. Condiţii de eligibilitate: Cel care cedează o exploataţie are următoarele obligaţii : o încetează definitiv orice activitate agricolă efectuată în scopuri comerciale. o a desfăşurat activităţi agricole timp de 10 ani înainte de a ceda ferma.

nu poate fi acordat după împlinirea de 75 de ani de către persoana care cedează exploataţia şi nici după împlinirea vârstei normale de pensionare de către lucrătorul agricol. o se obligă să continue activitatea agricolă într-o zonă defavorizată timp de cel puţin 5 ani din momentul primei plăţi a unei astfel de sume compensatorii. * Această sumă se poate reduce în funcţie de situaţia geografică specială sau structura economică a exploataţiilor în anumite teritorii . sărături etc. care: o practică agricultura pe o suprafaţă minimă care trebuie stabilită prin act normativ. o conservarea spaţiilor cultivate şi de o înaltă valoare naturală care sunt ameninţate. în mod corespunzător. zonele afectate de handicapuri specifice (sunt acele zone afectate de deşertificare.  populaţie scăzută sau în scădere. În cazul în care unei persoane care cedează o exploataţie i se plăteşte o pensie normală de către statul membru. o reducerea exploatării agricole favorabilă mediului şi gestionarea sistemelor de păşuni de mică intensitate.000/an pe persoană care transferă ferma. problemele de mediu specifice care trebuie rezolvate. dependentă în cea mai mare parte de activitate agricolă . a resurselor naturale. Obiective: o asigurarea utilizării continue a terenului agricol şi contribuirea prin aceasta la menţinerea unei comunităţi rurale viabile. Condiţii de eligibilitate: Fermierii din zonele defavorizate pot fi sprijiniţi prin acordarea unor sume compensatorii pentru fiecare hectar. acolo unde este cazul. o conservarea şi promovarea unor sisteme de exploatare agricolă durabilă. în special prin practici agricole viabile. o aplică bune practici agricole. cultivare dificilă şi cu un potenţial limitat care nu poate fi ameliorat decât cu costuri foarte mari. compatibile cu nevoia de a proteja mediul şi de a conserva spaţiul natural. gravitatea handicapului natural permanent care afectează activităţile agricole. 5.000/10 ani suma totală pentru o persoană care transferă ferma. mai scăzută decât media producţiilor agricole. Ajutorul acordat în UE (Euro): o 18. o 4.000/10 ani suma totală pentru un muncitor. o asigurarea respectării normelor privind mediul înconjurător şi protejarea agriculturii în zonele cu restricţii ecologice. şi care prezintă următoarele caracteristici:  prezenţa unui sol cu productivitate scăzută. Sumă compensatorie maximă 200 la hectar în zonele exploatate agricol. în funcţie de următorii factori: situaţia şi obiectivele de dezvoltare specifice unei regiuni. Agromediu şi bunăstarea animală Această măsură promovează: o forme de exploatare a terenurilor agricole. Ajutor acordat în UE (Euro): Sumele compensatorii se diferenţiază. 40. tipul de producţie şi. Deltei Dunării). alte zone defavorizate ( ex. compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului. Sprijin pentru zonele defavorizate Sunt considerate zone defavorizate următoarele : zonele montane.  producţia rezultată din productivitatea slabă a mediului natural şi care este. o conservarea spaţiului rural. a solului şi a diversităţii genetice. 6. a peisajului şi a caracteristicilor sale. structura economică a fermei. luându-se în considerare valoarea pensiei medie naţionale. acolo unde este cazul.). ajutorul pentru pensionarea anticipată este acordat ca supliment. ∗ Sumă compensatorie minimă 25 Euro la hectar în zonele exploatate agricol.000/an pe muncitor. 180. în mod considerabil.

Ajutor acordat în UE : o stabilirea nivelului de sprijin (în UE sprijin anual de până la 1.000 de Euro. • pentru al treilea an – 4% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200. Sprijin pentru crearea grupurilor de producători Obiective: o adaptarea producţiei agroalimentare la cerinţele pieţei. pe baza producţiei anuale comercializate.000 de Euro.000 Euro/an. Recolte anuale – 600 Euro la hectar Recolte perene de specialitate – 900 Euro la hectar Alte utilizări ale terenului – 450 Euro la hectar 7.o întreţinerea peisajului şi a caracteristicilor tradiţionale ale terenului agricol. Condiţii de eligibilitate: o ajutorul acordat este dat fermierilor care îşi asumă obligaţii cu caracter agroecologic pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.5% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200.000 Euro pentru al cincilea an.000 de Euro.000 Euro pentru al treilea an. 10. la care se adaugă 2% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200. 8. Cerinţe pentru acordarea acestui tip de sprijin: o stabilirea mărimii minime şi/sau maxime a cantităţilor de produse comercializate. . 16.000 Euro/an. Plata primei rate va fi făcută la un an după data semnării contractului pentru sprijinul financiar.000 Euro pentru primul şi al doilea an. o încurajarea asocierii în vederea plasării mai facile a bunurilor pe piaţă. Ajutor acordat în UE : Ajutorul pentru obligaţiile referitoare la agromediu se acordă anual şi se calculează pe baza: o pierderilor din venit. astfel : • pentru primul şi al doilea an – 5% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200. o costurilor adiţionale rezultate din obligaţia asumată. o utilizarea planificării ecologice în practicile agricole.500 Euro pe exploataţie). Sprijinul va fi determinat pentru fiecare an. printr-un plan de afaceri. şi o nevoia de a furniza un stimulent financiar. se stabileşte o perioadă mai lungă de timp pentru anumite tipuri de obligaţii în funcţie de efectele lor asupra mediului. la care se adaugă 1. • pentru al cincilea an – 2% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200. 12. în rate fixe.5% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200.000 Euro pentru al patrulea an.5% din valoarea producţiei de piaţă ce depăşeşte 200. Sprijinul va fi plătit în rate anuale pentru fiecare grup de producători şi va avea un plafon maxim de : 20. Acolo unde este necesar. la care se adaugă 2.000 de Euro. o ajutorul se acordă pe o perioadă de maximum 5 ani. o obligaţiile privind agromediul nu implică numai aplicarea bunelor practici agricole obişnuite. sprijinul exploataţiilor din noile state membre în vederea restructurării şi orientării acesteia către economia de piaţă (vânzarea unei părţi din producţie sau a întregii producţii pe piaţă).000 Euro/an. Sprijinul acordat de UE : Sprijinul destinat grupurilor de producători va fi acordat în funcţie de costurile de constituire şi funcţionare a grupului. pentru fiecare grup de producători. viabilitatea economică a exploataţiei agricole. Sprijin pentru gospodariile de semi-subzistenţă Măsura are drept obiectiv. o fermierul trebuie să demonstreze.000 Euro/an. respectiv proporţia producţiei comercializate şi/sau nivelul venitului fermei eligibile. la care se adaugă 1. • pentru al patrulea an – 3% din valoarea producţiei valorificată pe piaţă de până la 200.

sinteza acestora fiind prezentată în tabelul nr. de prime în valoare de 100. CRT. considerăm că două pot fi scenariile financiare privind susţinerea măsurilor de dezvoltare rurale. la 10500 RON (pentru anul 2008) şi . în perioada 2007-2009. 1 .1.I 750 1680 175 400 200 200 525 90 300 102 4422 V.acordarea unui supliment financiar pentru pensionarea a circa 200.II 750 157 5 210 300 400 0 5 6 7 8 9 10 Diversificarea activităţilor economice în mediul rural Sprijin pentru fermele de semi-subzistenţă Crearea de forme asociative în mediul rural Asigurarea serviciilor de consultanţă în mediul rural Sprijin pentru defavorizate TOTAL dezvoltarea durabilă a zonelor 200 0 262 5 90 0 200 0 102 408 9 10 2 442 2 102 4767 30 300 9 90 52 525 20 200 2009 V.308 miliarde Euro pentru perioada 2007-2009. care stau la baza structurării scenariilor financiare şi care reprezintă baza de fundamentare a datelor din tabelul nr. Tabelul nr.acordarea. . din fonduri bugetare europene şi naţionale ).Alocaţiile bugetare previzionate a fi destinate ţării noastre pentru dezvoltarea rurală ( în sumă de 2. respectiv de 7500 de ferme/ an în anii 2008 şi 2009. în perioada 2007-2009. a 5000 de ferme noi în anul 2007. 8.I 75 0 168 0 17 5 40 0 20 V. în perioada 2007-2009 . de către tinerii în vârstă de până la 40 de ani.mil. astfel : • 11200 RON/an pentru întreaga perioadă de prognoză (în varianta I).000 de „fermieri” (proprietari de terenuri agricole) şi lucrători agricoli.000 de Euro) pentru înfiinţarea.000 RON/fermă (28. în ambele variante ale scenariilor financiare. respectiv sume crescătoare de la 6300 RON (pentru anul 2007). Scenariul financiar privind susţinerea măsurilor de dezvoltare rurală.II 500 945 210 400 400 200 184 90 100 102 313 1 2008 V. RONNR. 1 2 MĂSURA DE DEZVOLTARE RURALĂ SUME PREVIZIONATE 2007 V. asigură un buget anual destinat dezvoltării rurale în România de aproximativ 1 miliard de Euro. sunt următoarele : . la care se adaugă cofinanţarea privată a unor proiecte de investiţii în producerea şi procesarea produselor agricole şi piscicole ( de peste 220 milioane de Euro pe an ). Pornind de la aceste aspecte şi luând în calcul necesitatea dezvoltării echilibrate a spatiului rural din ţara noastră.I 500 1680 175 400 200 200 525 90 300 102 4172 V.II 750 1890 210 300 400 Instalarea tinerilor fermieri în mediul rural Pensionarea anticipată a fermierilor şi lucrătorilor agricoli Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole Investiţii în exploataţiile agricole 3 4 Formele de sprijin efectiv acordat pentru susţinerea măsurilor de dezvoltare rurală a ţării noastre .1.

acestea reprezintă. care sunt destul de consistente ( peste 1 miliard de Euro pe an. cu condiţia ca aceştia să-şi orienteze producţia către piaţă. pentru circa 100.a) . Totodată.000 RON/ an/grup de producători. 60% din total cost eligibil pentru fermierii din zonele defavorizate. . suplimentar faţă de finanţarea negociată iniţial cu UE. Considerăm că acest efort financiar este absolut necesar pentru a diminua decalajele mari care există în prezent între satul românesc şi cel european.000 de fermieri.000 ha.000 de beneficiari pentru anul 2009 (în varianta II). Fără a avea pretenţia că scenariile financiare propuse în prezenta lucrare sunt singurele viabile pentru situaţia economico. 55% din total cost eligibil pentru fermierii tineri. suma bugetară alocată este de 400 milioane RON pe an (în variante I). Totuşi nu este de neglijat scenariul financiar propus în varianta I care este. .000 de beneficiari pentru anul 2007. .acordarea unei sume fixe de 5250 de RON/an/gospodărie. pentru 50. . în valoare de 300 RON/ an/ha. RON pentru fiecare măsură (în varianta I) şi 600 milioane RON. câte 200 mil. pentru o suprafaţă de 30. • 3500 RON/an (în varianta I) şi 4200 RON/an (în variante II).000 RON/proiect. pentru 150.000 de lucrători agricoli.000 de beneficiari pentru anul 2008 şi 60. în perioada 2007-2009). difernţiat.000 hectare şi în valoare de 400 RON/an /ha. mult mai acoperitor din punct de vedere al satisfacerii nevoilor reale existente în mediul rural românesc.000 de beneficiari (în varianta I). .000 de beneficiari (în varianta I).socială din spaţiul rural românesc. respectiv 20.12600 RON (pentru anul 2009). în valoare de 5. pe o perioadă de 5 ani. prin suportarea a 50% din valoarea totală eligibilă a investiţiei. cu condiţia să cedeze folosinţa terenului unor ferme viabile ( de preferat către tinerii fermieri ). din care 400 milioane RON/an pentru “ Investiţii în exploataţii agricole”.000 de beneficiari pentru anul 2007.compensaţii financiare pentru unele gospodării din zonele montane.sprijin acordat pentru realizarea proiectelor de îmbunătăţire a prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole. pentru un număr de 60.000 de beneficiari pentru anul 2009 8în varianta II). 50. .acordarea de sprijin financiar . respectiv 400 milioane RON pentru anul 2007 şi 300 milioane RON pentru 2008 şi 2009 (în varianta a II. un modele realiste de susţinere financiară a dezvoltării complexe a mediului rural. chiar dacă pentru implementarea acestuia România trebuie să contribuie din bugetul naţional cu peste 200 milioane EURO. .acordarea de sprijin financiar de 60. totusi. 40. pentru susţinerea serviciilor de consultanţă pentru îmbunătăţirea eficienţei exploataţiilor agricole prin adaptarea standardelor europene.000 de beneficiari pentru anul 2008 şi 100. 65% din total cost eligibil pentru fermierii tineri din zonele defavorizate. după cum urmează : 50% din total cost eligibil. pentru alte zone defavorizate ( cum ar fi Delta Dunării ). pentru o suprafaţă de 300. pentru susţinerea cheltuielilor de înfiinţare şi funcţionare a 1500 de astfel de forme asociative (în ambele variante). modelul propus în varianta a II-a pentru aplicarea măsurilor de dezvoltare rurală are acoperire totală din punct de vedere al surselor de finanţare. după părerea autorilor . Suma totală alocată este de 400 milioane RON/an .acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru investiţii în exploataţiile agricole şi pentru diversificarea activităţilor economice din mediul rural. respectiv 200 milioane RON/an pentru “Diversificarea activităţilor economice în mediul rural” (în varianta II) . respectiv 35.

acreditate de Uniunea Europeană. absorbtiei de fonduri si acreditarea de noi masuri Procesul de acreditare In prezent. cat si angajamentele financiare aferente celor 509 proiecte notificate in vederea contractarii. avand o valoare totala de 156.79% din cumulat AFA 2002-2004.47% a AFA 2002 si de 21.1 Investitii in exploatatiile agricole 3. 2003 si 2004. Pentru a evita riscul dezangajarii fondurilor alocate prin AFA 2004.1 Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale 4. pana la finalul anului 2006 trebuie efectuate plati in valoare de 503.2 Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate veterinar si fitosanitar pentru produsele alimentare si protectia consumatorilor 3. acestea fiind următoarele : 1. prin Programul SAPARD se implementeaza 10 masuri de susţinere a agriculturii şi dezvoltării rurale în România. In termeni de angajamente. sumele platite catre beneficiari pana la data de 21 august 2006 rezulta intr-un grad de consumare de 100% a AFA 2000.Anexa nr. 2002.5 Silvicultura Stadiul absorbtiei fondurilor alocate In ceea ce priveste absorbtia fondurilor alocate in termenele stabilite prin Acordul Multianual de Finantare si prin Acordurile Anuale de Finantare semnate. fiind in curs de angajare AFA 2005 pentru care s-a atins un nivel de 43. Aceste grade de angajare rezulta luand in considerare atat angajamentele legale rezultate din semnarea contractelor de finantare.1 Imbunatatirea prelucrarii si marketingul produselor agricole 2.89%.1 Imbunatatirea pregatirii profesionale 1. au fost angajate integral alocarile financiare aferente anilor 2000. 1 Programul SAPARD: stadiul implementarii.2 Infiintarea de grupuri de producatori 3.4 Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice care sa genereze activitati multiple si venituri alternative 4. 2001.3 Metode agricole proiectate pentru protectia mediului si mentinerea peisajului rural 3.2 Asistenta tehnica 3. în acest moment stadiul accesării . 100% a AFA 2001. 65.18 milioane Euro.24 milioane de Euro.

32 0% Decembrie 2008 * AFA 2005 contine si cele 31.18 100% 100% 100% 36. aspect susţinut de date sintetizate în tabelul prezentat mai jos.fondurilor europene gestionate prin Programul SAPARD este departe de a fi clasificat ca unul foarte bun. la data mentionata.39 43 214.87 Meuro rezultate ca urmare a aplicarii regulii de flexibilitat In ceea ce priveste cele 6 masuri acreditate in august 2002 si decembrie 2003. 2004 AFA 2002 AFA 2003 AFA 2004 AFA 2005 Suma 204.47 % 140. situatia se prezinta dupa cum urmeaza: .36% 90.12 217.57 248.74 211.79 % 140. Termenele limită pentru accesarea fondurilor SAPARD Alocare AFA 2000 AFA 2001 Cumulat AFA 2002.23 208. 2003.19 MEuro 65. 100% Consumat milioane euro/ % 100% 100 % 21.25 MEuro 0% Angajat 100% 100% 643.19 Meuro 0% 0% 0% Termen consumare fonduri Consumat Consumat Decembrie 2006 Decembrie 2006 Decembrie 2006 Decembrie 2006 Decembrie 2007 AFA 2006 215.

22 milioane euro Masura 2.28 718 • proiecte contractate Valoare 562.03 milioane euro 97 • proiecte notificate Valoare 84.Masura 1.04 milioane euro 317 • proiecte contractate valoare 229.49 milioane euro Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale 872 • proiecte depuse valoare 722.98 miliarde euro 794 • proiecte selectate Valoare 645.1 Imbunatatirea prelucrarii si marketingul produselor agricole 740 • proiecte depuse valoare 585.1 .03 milioane euro 27 • proiecte notificate Valoare 21.

Masura 3.13 milioane euro 0 0 10 1.94 milioane euro 0 0 7 4.1 • proiecte depuse valoare 7 4.94 milioane euro • proiecte notificate valoare • proiecte contractate valoare Masura 4.17 milioane euro 257 20.4 1665 116.04 milioane euro 128 30.54 milioane euro • proiecte contractate valoare .08 milioane euro 767 44.1 Investitii in exploatatiile agricole • proiecte depuse valoare • proiecte notificate valoare • proiecte contractate valoare Diversificare economica • proiecte depuse valoare • proiecte notificate valoare • proiecte contractate valoare Imbunatatirea pregatirii profesionale 3028 404.90 milioane euro Masura 4.2 Asistenta tehnica • proiecte depuse valoare • proiecte notificate valoare 20 2.78 milioane euro 1481 147.04 milioane euro Masura 3.

36% 87.27 6.08 70.98 4.79 milioane euro 0 0 • proiecte depuse valoare • proiecte notificate valoare 158 108.85 645. SUME ANGAJATE PRIN PROGRAMUL SAPARD .88 milioane euro 0 0 Pentru cele 11 proiecte aferente masurilor 3.27% . pana in prezent au fost depuse un numar total de 187 de proiecte pentru masurile 1.2 si 3.2.4 Masura 4.68 202.2 Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate veterinar si fitosanitar pentru produsele alimentare si protectia consumatorilor • proiecte depuse valoare • proiecte notificate valoare Masura 3. conform procedurii de lucru.49 177.53 583.19 Sumele angajate* la data Grad de utilizare a de 21..5.82 64.3.1 Măsura 4.83 3.08. 3.2.1 Măsura 3.99% 92.54 105.2005 297.47% 72.2005 313.2 Alocari cumulate 2000 .1 Măsura 2.26% 90.2006 alocarilor 2000 . valoarea urmeaza sa fie stabilita ulterior procesului de selectare.5 Silvicultura 18 33.Din pachetul de masuri acreditate in aprilie 2006. acestea fiind in curs de evaluare conform procedurii: Masura 1.EURO Măsura Măsura** 1.32% 48. 3.1 Măsura 3.3 si 3.94 1.

28 554.90 -EUROPlati autorizate Plati efectuate pana Grad de consumare a pana la data de la data de alocarilor pe 200021.2005 297.Total 1.27 6.13 393.1 a fost majorata cu valoarea de 31.24% 16.19 1.08 70.1 Măsura 2.225.68 57.2 Total ** Alocare pe anul 2005 de la Masura 1.146.878.2006 2005 la 21.12% 45.35 11.83 3.08.4 Masura 4.50% * Sumele cuprind atat angajamentele legale aferente contractelor incheiate.1 Măsura 3.28 552.09 89.07 11.95 0 1.225.08.1 a fost majorata cu valoarea de 31.87 0 1.68 202.30 93.1 Măsura 4.09% Măsura Măsura** 1.90 1.000 prin aplicarea regulii de flexibilitate .91 392.000 prin aplicarea regulii de flexibilitate PLATI AUTORIZATE SI EFECTUATE PRIN PROGRAMUL SAPARD Alocari cumulate 2000 .81% 28.81 30.878.08.89% 0% 40.2006 90. cat si angajamentele financiare aferente proiectelor notificate ** Alocare pe anul 2005 de la Masura 1.18% 60.1 Măsura 3.2006 21.85 645.38 57.

sunt evitate suprapunerile din cadrul planificarii. modernizarea si dezvoltarea zonelor rurale Crearea de grupuri de lucru locale pentru formularea strategiilor socio-economice Programul este operabil Problemele locale sunt identificate si actiunile sunt planificate pentru o perspectiva mai lunga Grupul de lucru (consortiu) care implica pe reprezentantii locali ai comunitatilor pentru formularea strategiilor socioeconomice si planificarea dezvoltarii locale functioneaza la nivel judetean si local Prioritatile pentru dezvoltarea rurala sunt mai bine stabilite. o mai buna repartitie si utilizare a fondurilor Initierea de programe de Acest gen de programe se instruire pentru desfăşoară prin intermediul Personalul administratiilor este mai eficient personalul instituţiilor specializate administratiilor locale Crearea de centre de informare in principalele domenii de interes in fiecare municipalitate pe langa primarii.Anexa nr. scoli sau case de cultura Infiintarea de agentii intermediare pentru ocuparea fortei de munca La nivelul instituţiilor publice au fost create centre de Locuitorii si operatorii rurali informare pentru potenţialii sunt mai bine informati si mai orientati investitori din mediul rural Sunt create unitati de informare Resursele umane au devenit si consultanta mai bine adaptate la economia de piata . Masura Rezultate Impact Realizarea unei structuri A fost creata o structura de Cooperare mai stransa intre de coordonare a coordonare a dezvoltarii rurale participantii locali dezvoltarii rurale Formularea unui Program al Intreprinderii Rurale care sa sprijine proiectele care promoveaza adaptarea. 2.

Sporirea finantarii Procent de proiecte socioGrad mai mare de capitalizare pentru programele socio. ofertelor si creditelor atenuand disparitatile .economice in total proiecte datorita aparitiei si atragerii de economice investitori Derularea de programe Antreprenorii dispun de mai de instruire pentru mult capital datorita noilor Avantaje multiple obtinute dintr-o mai buna crearea de locuri de facilitati si cooperarii care ii fac integrare a zonelor munca sa satisfaca mai usor cerintele rurale in economie.

Evaluari cantitative modernizarea. grad sporit de diversificare a activitatilor. Masura Rezultate Investiţii în dezvoltarea.toate regiunile Activitatile neagricole devin un factor semnificativ in economia rurala. 3. extinzand oportunitatile de afaceri si Cresterea numarului de IMM-uri in IMM. IMM-urilor la nivelul de servicii resurse locale mai bine reevaluate consiliului local Instruirea persoanelor locale si Indicatori care O mai stransa cooperare intre optimizarea conditiilor de evalueaza realizarile participantii locali. financiare) pentru infiintarea de intreprinderi locale pentru producerea unor articole specifice/traditionale (industrializare. si revigorarea traditiilor mestesugaresti Plasarea unui reprezentant al Locuitori pe unitati Intreprinderi mai specializate. îmbunătăţirea infrastructurii rutiere Stabilirea facilitatilor (juridice. imbunatatirea ocuparii fortei de munca si a oportunitatilor de venit pentru gospodariile rurale.Anexa nr. zonele castiga o Indicatori ai mai buna imagine. cresterea gradului parteneriat pentru dezvoltarea familiilor sau de ocupare si a posibilitatilor de mestesugurilor intreprinderii venit ale micilor gospodarii. numarul de mestesugaresti. scaderea importantei noi locuri de munca pietei informale de meserii in create economiaa rurala. produse forestiere si nelemnoase) Extinderea centrelor de consultanta pentru IMM-uri si furnizorii de servicii Numarul distributia urilor Impact Dezvoltarea infrastructurii creaza perspectiva cresterii gradului de ocupare a fortei de munca. devenind mai dezvoltarii umane atragatoare si favorabile pentru Indicatori ai dezvoltarea turismului Cresterea nivelului veniturilor nivelului veniturilor Profilul diversificarii economice . rezultate din revigorarea traditiilor proiecte.

. Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor turistice in conformitate cu normele europene. imaginea regiunilor este amplificata si atractivitatea turistica crescuta datorita formelor multiple de informare si promovare si implicarii comunitatii in dezvoltarea de activitati culturale si investitii in infrumusetarea cadrului natural Profilul structurilor de Imbunatatirea structurilor de receptie receptie. activitatile turistice se activitatilor turistice . investitorii locali sau pentru imbunatatirea externi sunt implicati in dezvoltarea cadrului natural serviciilor sau retelei de servicii. promovarea produselor traditionale Rezultate Impact Structurile sunt create. Se crează legaturi mai bune între investitori si apar oportunitati de afaceri dezvoltate. evolutia existente. Investitii si activitati ONG-urile. numarul de economice aducătoare de venituri în personal angajat in mediul rural turism. 4. inclusiv coordonarea acestora la nivel regional Conservarea culturii si traditiilor locale Stabilirea facilitatilor de dezvoltare a turismului rural (ecologic. Crearea unor pachete turistice complexe . Masura Infiintarea de centre culturale la nivel local. rural A fost realizata structura noii activitati de turism rural . creând posibilitatile de crestere a gradului de ocupare a forţei de muncă. forestier) Finantarea unui studiu de marketing turistic Imbunatatirea calitatii serviciilor turistice Imbunatatirea participarii comunitatilor rurale la dezvoltarea turismului Dezvoltarea legaturilor zonei pentru integrarea intr-un circuit mai larg cataloage. multiplică şi se dezvolta. Mai multe actiuni culturale sunt directionate spre a face publicitate zonelor respective.Anexa nr. O mai buna concentrare centrele de informare sunt oportunitatilor de turism rural create a Sprijinirea activitatilor Numar de culturale si programelor pagini Web traditionale. Birourile de informatii Se realizează o informare rapidă şi turistice sunt infiintate la completă a locuitorilor din mediul nivel local. Numarul de unitati Dezvoltarea de alte activităţi acreditate.

în Probleme economice. Şerbănescu. N. M. Agnew.. G. în Probleme economice. 16. Mirela Rusali.) Belli. Bucureşti. J. in Agricultura land Food Markets in Central and Eastern Europe. 2002 9. Final Report of the Reflection Group. Academia Română . 2. Ioana Roman. Halls. 2003 2. Celia. 269-89. CIDE. Policy and Analysis. April 1999. Alexandri. Davidovici. Bara Simona 6. Timişoara. Bucureşti. 15.INCE. Progress în Human Geography. M. 10. D. „Stadiul dezvoltării agriculturii României comparativ cu statele Uniunii Europene”. iar nivelul de civilizatie creste. 2001 Tratat de economia agriculturii. RSA International Conference:Evaluation and EU Regional Policy. Bachtler. Academia Română. Reprezentarea şi apărarea intereselor agricultorilor. 1999. Bucureşti. Academia Română . C. Cram. 2005 "The Long-Term Implications of the EU Enlargement: The Nature of the New Border". „Agricultura României şi în ţările din Comunitatea Economică Europeană. Celia Alexandri. pag. 13. C. Alexandri. Socol. C. şi Cameron. R. Editura Augusta. 2000. Ch. (ed. 12. Aurel Angelescu. Ioan. 14. Politici sectoriale. A. C. Alboiu. Nugent. INCE. How Many Europes?” The European Union. 11. 1994. „Developments in the European Union”. şi Wyplosz.. 3. 7. Gheorghe Avrămiţă Baun. Studiu elaborat în cadrul proiectului FAO TCP/ROM/0167. 2005 Studiu privind măsurile posibile pentru consolidarea fermelor în contextul aderării la Uniunea Europeană: cazul României.a 3-a. 2003 Securitatea şi echilibrul alimentar în România. F. Input Market and Agriculture Development. Editura Expert. Editura GEFA. Dimensiuni şi structuri”. pag. BIBLIOGRAFIE 1. Amato. Rusu.INCE... „From the political economy of regions to regional political economy. “Reflections on the Reform of the Structural Funds”. Aix en Provence: 1 June 2002 „The Economics of European Integration”. 2000. ed. CIDE. 2003 „The enlargement of the European Union” Sheffield. 8.Comunitatile sunt revitalizate. Oxford University Press. Bucureşti. Londra. apar transformari ale mentalitatii oamenilor. C. M. 5. Eastward Enlargement and Uneven Development. Globalizarea în gândirea economică contemporană. CD-ROM.. Gavrilescu. Bucureşti. John Baldwin. 2005 Politici economice.eu. 4. Editura Economică. http://europa. Charman şi Judy Batt Artis. Nicolae . Dinu Anca. Bara Simona.int The Economics of the European Union. Macmillan. 1996. Politici de creştere economică. 1998. Moldovan Minodora. Nixson (eds) Averz. Giuliano.

. O privire asupra României". Lazea.. T. I. Vrânceanu.. B. Editor Tribuna Economică. C. Duncan. M. No. Davidovici. Bucureşti. David. Country Report Slovenia". D. Berlin. C. Victor Dumitru. Centrul Român de Economie Comparată şi Consens. D. 20. 2002 "Câstigatori si perdanti în procesul de integrare europeana. Iaşi. Rogojanu. . „Exploataţia agricolă”. Unguru. H. RDI Reports on Foreign Aid and Development.17. Mihai Valentin Bobek. şi Rednak M. Dăianu. „The impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Membre States”. 2002. Editura Ceres. Majcen B. 27.. V. Sisteme financiare internaţionale.. 35. Iaşi. N. Evaluări ale dezvoltării durabile în România.. coord.. 2000 Economia creşterii agroalimentare. Marinescu. Editura Terra Nostra.. 30. R. Marinaş. şi colab. Bucureşti. Petre Chivu. N.) Davidovici. Mahlberg. 2003 26. Boris "Corporate Readiness for Enlargement in Central and Eastern Europe: A company survey on the State of Preparations for the Single Market". J. V. 2002.. Bruxelles: Eurochambres si SBRA. 2002 „Utilizarea economică a factorilor de producţie în întreprinderile agricole”. Duculescu. 34. România şi Uniunea Europeană. 2001. A.. Dachin. Bucuresti: Centrul Român de Politici Economice. Ohareţ. Goschin. Bucureşti. 1989 Dreptul integrării europene. Timişoara. 32. Bucureşti. CEROPE. Daniel. Final Report. D. Brezeanu. Breuss. 24. C. Editura Polirom. & all. G. 1999. tomul III. I.. European Integration Consortium. eds. 18. I. Gheorghiu. Editura Expert. Bold.. F.. Luptacik M.. Turlea. Bucureşti. University of Economics and Business Administration. M.. Prosterman. 2002 Evaluarea costurilor şi beneficiile aderării României la UE. 33. Editura Mirton. 25. Târhoacă. 1995 „How far away are the CEECs from the EU economic standards?” IEF Working Paper Nr. 2004 Land Market Development in Rural Romania. D. Şi Brucher. „Asigurarea şi gestionarea resurselor materiale în agricultură şi industria alimentară”. 23. Luiza 22. Viena. 2003 Dezvoltarea rurală şi reforma agriculturii româneşti. L. Diminescu. Z. 21. Editura Expert. Academia Română. Daianu. Studii şi cercetări de economie agrară. 2004 19. în Boris Majcen: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. Editura ASE. Editura Cavalioti. Ciupagea. Gavrilescu. Huidumac. Erjavek E. (coord.. C.. 28. 107. 2003 Competitivitatea în agricultură – analize şi comparaţii europene. 35. Institutul European din România – Studii de impact PAIS II. 31. 2000 "The Effects of Inclusion of Slovenia into the International Integration on the Slovene Agriculture: Slovene Agriculture and the European 29. Istudor. şi colab. R. Cizelj. 2001. Editura Lumina Lex. Boeri. R... Bucureşti. Bucureşti. 2005 "Strategy of International Economic Relations – From Associated to Full-Fledged Membership in the European Union". Jula.. C.

Working paper. Gh. Grodea. Editura Tribuna Economică. 1998 Coordonate actuale în pescuit şi piscicultură.Union". Jim. Dawson. L. Washington D. Mediul concurenţial şi politica Uniunii Europene în domeniul concurenţei. Stockholm. Redacţia Revistelor Agricole. 44. London: Harvester Wheatsheaf. Hera. Report to the Expert Group on Public Finance.. Ionel. Gavrilă. 22 – 27. Gavrilescu. 2002 „Piaţa resurselor şi a produselor agroalimentare”. Petru Ivanova. Editura Expert. Workshop 4. Davidovici. G. Taylor. 40. 51.wiiw. 2001 "Regional Development and Policy. Hurduzeu. T. „Growth Effects of EU Enlargement for Accession Countries”. Harvey. Iaşi. 1999. Hallman. Martie. 38. Jarko Gavrilă. Bucureşti. http://www.C. Peter şi Velikovszky L.. 2002. Ivanof. 49. „Enlargement and European Governance The Ambivalence of Comditionality: Europenization and Regionalization in Central and eastern Europe”. Martie. C.1999.at 36. în Szemler: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs.. Floarea Iosif.. 52. 48. Academia Română. Bucureşti. Country Report Hungary". Tasks of Strenghtening the Economic and Social Cohesion in Hungary in the Period of the Accession to the European Union". 1999.. Cercetarea ştiinţifică şi agricultura durabilă. 2002 Piaţa laptelui. Review of Agriculture and Food Trade: Romania. INCE. N. Gyula şi Ivan Illes 45. în Szemler: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. Claire Gordon Karlsson. Hughes J. 2005 Macroeconomic Impacts on Bulgarian Agriculture during Transition in Applied Economics. Gwendolyn Sasse. . Popescu. 50. Academia Română. Bucureşti. Bacău. Editura Expert. Mariana Halmai. Fidrmuc. Armstrong. World Bank Regional Study. 39. în Boris Majcen Ed. 2005 Modele şi strategii ale integrării României în Uniunea Europeană. 37. 2002. I. 2002. Editura Economică. 46... B. 2002. 47. Editura Terra Noastra. „What price enlargement? Implications of an expanded EU”. 2006 „Economia creşterii agroalimentare”. The Macroeconomy and Agriculture. Horvath. 2002 Valea muntelui – Dezvoltarea economică în contextul integrării europene. Editura Agris. 43. 2003 „Enlargement and European Governance The Ambivalence of Conditionality: Europeanization and Regionalization in Central and Eastern Europe”. Vlăduţ Severian Iordache. 2005 "Quantitative Analysis of the Expected Agricultural Effects of the EU membership of Hungary" (Analiza cantitativa a efectelor preconizate ale aderarii Ungariei la Uniunea Europeana asupra agriculturii). A. 53.ac. I. Iacob. D. Country Report Hungary". I. Bucureşti. N. Ph James Hughes. coord. ECPR Joint Sessions Turin. Luca. 42. 1998 “Regional Economics and Policy”. Sasse G. Gordon C. Bucureşti. D. 41. Ministry of Finance. ECPR Joint Session Turin. 1993. Editura ACTIV..

Ed.. European University Institute: Florence. Chicarosie.. M. La documentation Française. Editura Terra Nostra.. Lipsey. Steher R. A. “Ierarhizarea priorităţilor de dezvoltare agricolă şi rurală în România. 58. Institute for Human Sciences. Graduate School for Social Research. 1996. Narcisa Roxana Muscă. Bucureşti. 2003 Formele asociative – viitorul agriculturii româneşti. Centre for Central and Eastern European Studies. Dumitru Nahorniac. V. 57. P. 2004. Stănescu P. 70. Country Report Poland". 2004. “Enlarging the European Union: Achievements and Challenges?”. 11. Giurcă Daniela. „Studiul PAIS 6”. 59. 60. 224.. Manoleli. Institutul European din România. Georgescu L. 68. Peel. Dumitru Moşteanu. 2005 “Uniunea Europeana – Istorie şi evoluţie. Revista de statistică. Bucureşti. Bucureşti. Sinteze. Rőmisch.. Bucureşti. Landesman. Sinteze. Editura Tribuna Economică. Macroeconomics and the Agricultural Sector. pag.). 66. and Colman. 63. 2000 Finding Farmers. PlatonV. Ed. Chivu Luminiţa. România în contextul integrării europene”. 73. 2003 "Structural Funds in the European Union. Possible Benefits for Poland". R. Timişoara. 1998. Editura Economică. London. Collection „Rfelexe Europe”. Bucureşti Economia Uniunii Europene. A.L.J. Paris. 2002 Finanţarea dezvoltării rurale în România. Bucureşti.A. I.). 2004 Turismul rural – teorie şi realitate.54. Midmore. 2002. Gillsäter Bjőrn Lataianu G. Dan Gabriel (coord. Macmillan. 71. 2004 “Uniunea Europeana – Istorie si evoluţie. 61.. Institutul European din România. 69. Loyat. 58. Kwiecinski Andrej 56. Iaşi. Bucureşti. 1999 „Managementul fermei”. 72. în Kawecka-Wyrzykowska: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs.L. D. A. The University of Liverpool.. Bucureşti. Chicarosieă Mehedinti. Manole. Wim 55. Y. 1993 „Dreptul de a mânca”. Petit. Chrystal. Robert Schuman Cenrte for Advanced Studies. 64. Editura Economică.Politicile de acţiune comună ale Uniunii Europene”... Editura Luceafărul.. Prisecaru P. . I. şi colab. R. 65. Principiile economiei (trad. Editura Economică. (eds). KOK. Daniela Mariana Vochescu Mehedinti. 1998 „Impactul transpunerii standardelor Uniunii Europene privind protecţia mediului înconjurător în anumite sectoare din România”. România în contextul integrării europene”. in Razner. Editura Mirton. Nemenyi. Working Paper No. Mircea Bulgaru Miron. Studiul nr. Warsaw. 2001. Institutul European din România. Country Survey: Romania. SRS. Rural Transition Series. Câmpeanu Virginia Matei. 67. SOCO Project Paper No. 62. A. 2002 Rural Restructuring and the Sustainability of Farming in Romania and Bulgaria. „Europeanisation as a modernising factor of Post-communist Romania”. D. 71. Current Issues in Agricultural Economics. J. R. Bucureşti. Bucureşti...R. Influenţele noii reforme a Politicii Agricole Comunitare”. 2002 La politique agricole commune (PAC). Manoleli D. 2005 „Actualitate .

& Spohn. 93. Sundac. în Kawecka-Wyrzykowska: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. Szemler Tamas 89. Costs And Challenges”. Thiel. 1998. D. A. 1997 „Analiza de competitivitate a economiei româneşti”. W. Welfe A. Longman. 2001 Agriculture and the Macro-Economy. în Szemler: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. Development of the CAP during the last decades . C. Editura Economică. & Mereuţă. Dalloz. 1998 “Clusters and Competition”. în 83. Editura Agroprint.gsb.. St. Convergence or Divergence?”. www2. Academiei Române. 8 -14. M. 1999. 2003. „The competitive advantage of Nations”. Country Report Poland". Stirglitz. Ghid legislativ şi instituţional privind Politica Agricolă Comună şi agricultura României în contextul aderării. Country Report Hungary". Paris. Harabagiu.edu/faculty /jstiglitz/.. Yvars. Germany. Ed. 80. 2004 „Croatia And The Eu Integration Process: Benefits.74. Mărioara Somai. . Profiroiu. Economie Européene. Sachs Jea (Eds. J. Elke Triandafylliou. 78. varianta electronică Can Europe’s agriculture deal revive the world trade talks?. "The Economic Benefits for Hungary of EU Accession". changes in boundary constructions between Western and Eastern Europe”. 88. 95. NewYork. Porter. Peter Welfe W.. Otiman. Dezvoltarea rurală – politici şi structuri economice. Bucureşti. 94. Editura Expert. "Agriculture – A Key Issue". 2005 "The Chances of the Hungarian Agricultural Sector on the Threshold of the EU Accession Talks". 1991 „The Global Competitiveness Report 2001-2002”. 79. M. 1998 „Europeanisation. M Reiner. A. în Szemler: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. 76. 86. Stoian. Country Report Hungary". Peter Weingarten. 1999. national identities and migration. Porter. & 91. Die Europäische Union von der Märkte zu gemeinsamen Politimken. 1999 “The Regional Dimension in European Public Policy. 81. Introducere în relaţiile europene. 1999. 1998. Păun Pelkmans. 2002. Journal of Agricultural Economics. 84. Oxford University Press. Jaques Peters. 82. Porter. 2000 Agricultura României. Martin's Press. 77. 2002. varianta electronică "Alternative Scenarios of Long Term Growth of Polish Economy". 2002 European Integration. Bucureşti. Verltag Leske-Budrich. Martin Rowinski. Agenţia de monitorizare a presei. G. 92. HBS Press. 90. în Competition. 2003.). Michael Profiroiu. The Economist: numărul din 5 sept. M. Miklos 85. 2ndedition. Bucureşti. Editura Harvard College. 2004. Timişoara. Methods and Economic Analysis. Bernard Voiculescu D. The Economist: numărul din iulie 2003. 75. Londra. Weingarten. C. Janusz Vienna.H. „Competition and compatitiveness in a New Economy”. Rusu. 87.columbia. 1998..

1992 Managementul agricol. Kawecka-Wyrzykowska: "Measurement of Costs and Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. 2001 107 *** 108 *** 109 *** 110 *** 111 *** 112 *** 113 *** 114 *** 115 *** 116 *** 117 *** 118 *** . s. Ponto. 23.3-4. A strategz for improving political leadership in the EU”. Letiţia. European Commission Economie agrară şi dezvoltare rurală nr. Lazăr. Bucureşti.09. Bruxelles. Editura Economică.2003 Agriculture and Rural Development. Etudes économiques et prospective. Londra. Editura Arta Grafică.2004 IB/AG 05 New Perspectives for EU Rural Development.) 103. DG AGRI. Luxemburg. Editura Economică. nr.246/dec. 2004 Conjuncture agricole – Synthèse mensuelle. cotton and sugar sectors. 2002. 1998. Country Report Poland". Editura Ex. Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union”. 102. Luxemburg. European Bank for Reconstruction and Development. Bucureşti. oil. Editura Economică. Letiţia. Editura Ceres. Academia Română. sept. A. European Commission – Special focus. European Commission. Bucureşti.2005. 2001 „Transition Report”. 1999 Politici agroalimentare comparate. 101. F.. 2000 Accomplishing a sustainable agricultural model for Europe through the reformed CAP/the tobacco. Dumitru. J. Todoroiu. Londra. 1997-2000 Liniile directoare strategice pentru dezvoltarea rurală Twinning Ro. Bertelsmaann Foundation 104 EBRD 105 EBRD 106 *** „Bridging the Leadership Gap. 2003 Politici şi pieţe agricole – reformă şi integrare europeană. 100.. Communication from the Commission to the Council and the European Parliament. European Commission. European Bank for Reconstruction and Development. 2000. olive. 99. Toncea. Zahiu. Rural Development Country Profiles. 2000 Agricultura mondială şi mecanismele pieţei. 97. M. Paris Constitution for Europe – European CommunitiesOfficial Publications of the European Communities. 2002.) Zielonka. 2004 Organic farming. (ed.Florczak W. Londra. „Transition Report”. Leader – Magazine nr.. Luxemburg: Office for Official Publication of the EU. Letiţia (coord. Letiţia Zahiu. Bucureşti. 96.l. 2001 Structurile agrare şi viitorul politicilor agricole. Dachin. Improving Environmental Performance of Agriculture: Policy Options and Market Approaches. 2001 Improvning the quality in rural areas. 2001. 2004 Council Regulation (EC) no.. L. Paris. A. Zahiu. Tr. 98.1698/2005(EATRD). 2002. 2005 „Europe unbound. „Agricultura României în procesul de integrare agricolă europeană”. Letiţia Zahiu. European Commission. OCDE. Lăpuşan. Zahiu. 2003. V.. Zahiu.2003 Agriculture in the European Union – Statistical and economic information.1/2005 La situation de l’agriculture dans l’Union Européenne. Chambres d’agriculture APCA. Fact Sheet. Constanţa.

MAPDR.1696/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordată de Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală Reglementarea Consiliului (CE) nr. 2004 Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană. collection. 2000-2006 France agricole. Bruxselles. Ministerul Integrării Europene Ierarhizarea priorităţilor de dezvoltare agricolă şi rurală în România. În folosul regiunilor. 2004 Raportul privind implementarea programului SAPARD. CNS.333/20 mai 2002 Analiza spaţiului rural românesc. SAPARD.1788/2003 de instituire a unei taxe în sectorul laptelui şi al produselor lactate Reglementarea Consiliului (CE) nr. http://europa.1782/2003 privind normele comune şi stabilirea altor regimuri de susţinere în favoarea agricultorilor Reglementarea Consiliului (CE) nr. Ministerul Integrării Europene.1268/1999 şi Reglementarea Comisiei nr. INS. 2004 Anuarul Statistic al României. Bucureşti. colecţie 2000-2006 Ghidul utilizării programelor PHARE. 2005 Adevărul Economic. ISPA.595/2004 privind stabilirea normelor de aplicare a Reglementării Consiliului (CE) nr. Editura Monitorul Oficial al României.int 123 *** 124 *** 125 *** 126 *** 127 *** 128 *** 129 *** 130 *** 131 *** 132 *** 133 *** 134 *** 135 *** 136 *** 137 *** 138 *** 139 *** 140 *** 141 *** 142 *** 143 *** 144 *** . Delegaţia Comisiei Europene.1784/2003 privind Organizarea Comună de Piaţă a cerealelor Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr. colecţie. Monitorul Oficial al României PI nr. 2002.45/4 august 2005 privind organizarea pieţei produselor agricole şi agroalimentare Legea nr. ASAS. INS. nr. Bucureşti Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii şi alimentaţiei din România. 2000-2006 Tribuna Economică. INS. mai 2003 Reglementarea Comisie Europene. 2004-2006 Profitul agricol. Bucureşti.2222/2000 privind sprijinul pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale (SAPARD) Reglementarea Consiliului (CE) nr. Bucureşti. 2005 Recensământul General Agricol. 2004 "Agenda 2000: The Effects of the Union’s Policies of the Enlargement to the Applicant Countries of Central and Eastern Europe.3906/1989 privind programul PHARE Reglementarea Consiliului (CE) nr.1787/2003 privind Organizarea Comună a Pieţei în sectorul laptelui şi al produselor lactate Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1989-2005 Disponibilităţile de consum ale populaţiei în anul 2004. ICDEA.1493/1999 privind Organizarea Comună de Piaţă a produselor vinviticole Reglementarea Consiliului (CE) nr.118 *** 119 *** 120 *** 121 *** Uniunea Europeană – Politica regională. Impact Study". Bucureşti. 1998-2003.1267/21 iunie 1999 privind Instrumentele pentru Politici Structurale de Preaderare ISPA Reglementarea Consiliului (CE) nr.eu. colecţie.244/29 aprilie 2002 a viei şi vinului în sistemul Organizărilor Comune de Piaţă.

„Uniunea Europeană: istoric. Comisia Europeană. Bruxelles. 8. Directorate General for Economic and Financial Affairs.htm Proiect Phare RO 9907-02-01. 2004.int/comm/economy_finance http://dexonline. septembrie. Bruxelles. http://europa. “European Economy – Enlargement papers – Report on macroeconomic and financial sector stability developments in candidate countries”. 2005. Bucureşti. 2004. Comisia Europeană. instituţii.2005 Comprehensive Monitoring Report”. Octombrie. Bucureşti. „România.htm http://www.Politici europene”.ch/~baldwin/papers. http://www.eu. „Ten Years After : What is Special about Transition Countries?” . 2005. 2002.2003 Comprehensive Monitoring Report”. „ESEN-2 . Aprilie.iki. Institutul European din România. „Standard Eurobarometer” Delegaţia Comisiei Europene în România. Anuarele statistice ale României 1990–2002 „România. „România. realizat sub asupiciile Academiei Române. Comisia Europeană.uk/virtual/economy/studies/ http://www. nr. „World competitiveness Report 2005-2006”.com http://europa. 2003. „The Leipzig Declaration – The Future of the European Cohesion Policy”. procese decizionale”. 2001.bg/CVita/angelov/publications.bized. Bucureşti. 2005. Bucureşti. Enlargement of the European Union – an historic opportunity”. Bucureşti.bas.euractiv. Politica Agricola Comuna . Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006.htm 148 149 150 151 152 153 154 *** *** *** *** *** *** *** 155 *** 156 * * * 157 *** 158 159 160 161 162 *** *** *** *** *** 163 164 165 *** *** *** .eu.ac. Institutul European din România.Un proiect deschis privind problemele integării României în Uniunea Europeană”. perioada decembrie 2003-decembrie 2004 – Guvernul României.2004 Comprehensive Monitoring Report”.eu. 2005.Consecinte Asupra României. World Economic Forum. Studiul nr. 2002. 2004. Seria Micromonografii . Priorităţi în procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană. Bucureşti. 2002. 2000.int/comm/enlargement/docs/pdf/corpusen. Studii de impact în perioada de preaderare. „Raportul periodic privind preogresele înregistrate de România pe drumul aderării” – Comisia europeană.pdf European Commission. Bruxelles.unige. http://europa.int/comm/dgs/regional_policy/index_en. 2. Octombrie.145 146 147 *** *** *** „Ediţia 2005 a Programului economic de preaderare” Guvernul României. Octombrie.ro/ http://heiwww. CdR 118/2003 fin 2.

2003 http://www.00.mie. Bucureşti. Bucureşti.mapgov. solidaritate.int/eur-lex/en/treaties/ http://www. PNUD. 2003. diversitate pentru Europa. EUROSTAT „Date cheie privind ţările candidate”. 2000. Institutul Naţional de Statistică. locuitorii săi şi teritoriul său” 2001. varianta electronică Farm households incomes in OECD countries (Veniturile fermelor din ţările OCDE).ro http://www. „Wider Europe – Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours” „Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării”. EUROSTAT "The Enlarged European Union".oecd. 2002 The Economist: More fudge than breaktrough.. OCDE.166 167 168 169 170 171 172 173 174 175 176 177 178 *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** http://europa. Paris.EN-document-1-nodirectorate-no-12-381581. Bucureşti.ro http://www. 2004 Rapoarte anuale ale BNR din perioada 2001-2004. 2004. 129/2001. „Raportul Dezvoltării Umane. Institutul Naţional de Statistică. numărul din 28 iulie 2003. Institutul Naţional de Statistică. România 2001-2002”. OECD. 2006 Tendinţe sociale. Luxemburg „Review of agricultural policy: Romania”. Institutul Naţional de Statistică Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România.mdp.ro http://www. Comisia Europeană „Unitate. infoeuropa. Bruxelles Com (2003) 104.ro Anuarele statistice ale României din perioada 2001-2004. Comisia Europeană. nr.org/EN/document/0.eu. EUROSTAT Baza de date "New Cronos". Bucureşti EUROSTAT – „Anuarul 2002”. Banca Naţională a României Rapoarte de monitorizare a situaţiei din România.html 179 * * * 180 181 *** *** 182 * * * 183 * * * 184 * * * 185 186 187 *** *** *** . Bucureşti. EUROSTAT. Institutul Naţional de Statistică Buletine statistice lunare din perioada 2001-2004.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful