Lecţia nr .3 CONCEPŢII PRIVIND PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE Concepţii moderne în cultura fizică.

Concepţia despre cultura fizică, pe plan mondial, este reflectată în formularea obiectivelor şi în conţinutul şi organizarea culturii fizice şi sportului şcolar. J.B.Parks, în 1984, realiza o analiza a materialelor publicate între 1930 şi 1984, pe tema concepţiei despre educaţia fizică. Aceasta analiză a relevat existenţa a trei şcoli de gândire: 1. educaţia flzică - o educaţie prin fizic; 2. educaţia fizică - o educaţie a fizicului; 3. educaţia fizică – o educaţie pentru şi prin m işcare. 1. Educaţia fizică - educaţie prin fizic. La baza acestei concepţii stătea ideea că educaţia minţii se poate realiza şi priii educaţia corpului. De aceea obiectivele generale ale educaţiei fîzice efau formulate în termeni valabili şi pentru alte discipline de învăţământ. În privinţa obiectivelor specifice, adepţii acestei viziuni formulau ca prime obiective: A. dezvoltarea organică (creşterea), dezvoltarea neuromusculară (deprinderi), dezvoltare inteipretativ - corticala (inteligenţa), dezvoltare emoţionala (comportament) (J.B.Nash, 1931, citat de J.B.Parks, 1984); B. contribuţie la o viaţâ intensivă, completă; fomiarea de deprinderi pentru activităţi de timp liber; eficienţă în activităţi recreative. (J.S. Ferring, 1930, citat de J.B.Parks, 1984). Alte obiective de susţinătorii al acestei concepţii vizau dezvoltarea socială, morală, intelectuală, a sănătăţii fizice şi mentale, reducerea delincvenţei juvenile, îmbogăţirea vieţii personale. Era promovată ideea dezvoltării ecbilibrate a fîinţei umane prin educaţie fîzică. 2. Educaţia fizicului. În 1936, C.H. McCloy (citat de J.B.Parks, 1984) sau afîrma că "baza tuturor formelor de educaţie fizică - educaţionala, corectivă

oricare alt aspect al acestui domeniu, constă în antrenarea adecvată şi dezvoltarea corpului însuşi." Aceasta afinnaţie a stat la baza programelor iniţiate de pionierii

educaţiei fîzice în SUA. Ei susţineau ca educaţia fîzică îşi justifică prezenţa în planul de învăţământ prin contribuţia unică pe care şi-o aduce la educarea copilului. Multe dintre obiectivel sociale şi culturale propuse de concepţia educaţiei prin fizic, pot fi realizate priiitr-o educafie care puiie accent pe antrenarea şi dezvoltarea corpului. Dezvoltarea corpului, formarea de deprinderi psiliice şi motrice, pot contribui la dezvoltarea caracterului şi personalităţii. Accentul trebuie pus însă pe aspectele fizice, deoarece, în concepfia lor, fîecare domeniu educaţional trebuie să-şi urmărească specificul. Această concepţie nu a reuşit să se impună în gândirea teoretică a secolului XX, dar i se acordă respectul cuvenit pentru încercarea de reorientare a conţinutului domeniului. 3. Educaţia prin şi pentru mişcare - este cea care a dat naştere celor mai multe discuţii între specialişti. Pentru susţinerea acestei concepţii, Eleonor Mathews (1954), citată de J.B.Parks, 1984, afîrma: "Dacâ definim o persoană educată complet drept cea care are dezvoltată plenar abilitatea sa de a utiliza constructiv toate capacităţile sale potenţiale, ca o persoana în relaţia cu lumea în care trăieşte, atunci se poate defini persoana educată din punct de vedere fizic, drept cea care are dezvoltată plenar abilitatea de a utiliza constructiv toate capacităţilc potenţiale de mişcare ca mod de exprimare, de explorare, de dezvoltare şi interpretare a ei însăşi şi a relaţiei cu lumea în care trăieşte." Deşi formulează obiective asemănătoare cu cele ale concepţiilor anterioare, accentul este pus pe studiul mişcării umane, ca unică misiune a educaţiei fizice. Acest punct de vedere a determinat şi o noua definire a educaţiei fizice - o definiţie bazată pe conceptul de educaţie a mişcării ca proces ce se desfaşoară de-a lungul întregii vieţi şi are drept componentă educaţia fizică. B.J.Logsdon (1977), citat de J.B.Parks (1984), consideră că "educaţia fizică este o parte a educaţiei mişcării care a fost concepută ca un program (disciplina) educaţional în cadrul curriculum-ului şcolar." Susţinătorii acestei concepţii formulează obiective specifice care ilustrează domeniul de învăţare psihomotor, afectiv şi cognitiv.

Asociaţia Americană pentru Sănătate, Educaţie Fizică şi Recreere (1970) consideră că "educaţia fizică este parte integrantă a educaţiei totale care contribuie la dezvoltarea fiecărui individ prin intermediul mişcârii umane." Privind predarea educaţiei fizice, au fost promovate în literatura de specialitate trei concepţii diferite: tradiţională, umanistă şi socială. Fiecare abordează problema educaţiei fizice în mod diferit, fără a se exclude una pe cealaltă. Diferenţele apar datorită priorităţilor pe care le acordă fiecare orientare. Educaţia fizică tradiţională. Este asimilată pedagogiei tradiţionale, pedagogiei performanţei (Siedentop, 1984). Esenţa ei este reprezentatâ de strategiile de aplicare practicâ a cunoştinţelor. Are la bazâ răspunsul direct şi imediat care trebuie furnizat de subiect la un stimul al profesorului. În această modalitate de abordare a educaţiei fizice este subliniat rolul profesorului, în calitate de specialist: profesorul este cel care ia toate deciziile privind conţinutul instruirii, ordinea sarcinilor, localizarea, posturile, timpii de începere şi încheiere a execuţiilor, ritmul, durata, evoluţia sarcinilor etc. În opinia lui Mosston şi Ashworth (1994), citaţi de Daniel şi Bergman-Drewe (1998), profesorii care promovează această concepţie privind predarea educaţiei fîzice au în vedere realizarea următoarelor obiective: Răspuns imediat la un stimul. • Uniformitate. • Conformitate. • Performanţă sincronizată. • Adeziune la un model prestabilit. • Reproducerea unui model. • Precizia şi acurateţea modelului. Perpetuarea şi ritualuri. Menţinerea standardelor estetice. Creşterea spiritului de grup. Eficienţă în utilizarea timpului. tradiţiilor culturale prin ceremonii, obiceiuri, costume

Siguranţă. Scopul concepţiei tradiţionale asupra predării educaţiei fizice este de a învăţa o serie de sarcini motrice, cât mai fîdel într-un timp prestabilit. O a doua abordare este dată de concepţia umanistă, orientată în special asupra integrării judecăţii critice şi reconstrucţiei personale în context social. Subliniază importanţa dezvoltării sinelui. Ministerul Educaţiei din Quebec, consideră că educaţia fizică se adresează persoanei şi personalităţii: "Educaţia fizică vizează dezvoltarea sinelui prin acţiune, proiectare şi autodepăşire." Această descriere consideră că "educaţia fizică conduce la realizarea unei dezvoltări multidimensionale a individului care aspiră la obţinerea autonomiei, libertăţii şi fericirii şi este capabil sâ trăiască în comunitate. Prin educaţie, o persoană învaţă să aprecieze frumuseţea, să iubească, să comunice şi să realizeze judecăţi de valoare. 0 astfel de persoană cunoaşte sensul democraţiei, a respectului faţă de originile sale; a sensului disciplinei şi perseverenţei; a sensului spiritului de echipă, respectului faţă de mediu şi faţă de viaţă." Cultura fizică este văzută în cadrul acestei concepţii nu ca un scop în sine, ci ca un mijloc de dezvoltare ecbilibrată şi integrată a personalităţii umane. Prin mişcare şi acţiune motrică indivizii obţin conştientizarea mediului lor interior (mobilitate, efort fizic), mediului fizic (manipulare, locomoţie) şi a mediului social (cooperare, opoziţie, expresie). Donald Hellison (1995), citat de Daniel şi Bergman-Drewe (1998), a prezentat un astfel de model al dezvoltării umane prin educaţie fîzică. Modelul său cuprinde cinci niveluri, care surprind evoluţia individului de la lipsa de responsabilitate la grija faţă de ceilalţi. Cei care urmează modelul stabilit de Hellison învaţă să nu îi discrediteze pe ceilalţi, verbal sau fîzic, şi sâ nu se opună dreptului celorlalfi de a învăţa; învaţă să se implice într-un program şi să devină responsabili pentru succesul sau eşecul lor; sunt capabili să-şi creeze propriile programe şi să-şi stabilească scopuri personale. Conştientizarea sinelui şi creşterea responsabilităţii în realizarea propriilor scopuri sunt îmbinate cu creşterea grijii pentru ceilalţi, cu

îmbunătăţirea capacităţii de a comunica. Umanismul subliniază importanţa participării conştiente a indivxdului la propria devenire. A treia concepţie poate fî intitulată paradigma socială. Se bazează pe filosofia pragmatică a educaţiei, promovatâ de Daniel (1992, 1996). Conform acestei paradigme o activitate nu este educaţională când se adresează în special transmiterii de cunoştinţe sau realizării mecanice a unor acţiuni; atributnl de educaţional poate fi asociat procesului de formare a individul uman, adică a unui subiect integrat societăţii căreia îi aparţine şi motivat să se implice în restructurarea experienţei sociale. În lumina acestei concepţii, principalul obiectiv al culturii fizice este acela de a învâţa cum să gândească despre sine, mai mult decât să recepţioneze o serie de instrucţiuni. Dewey (1925), citat de Daniel şi Bergman-Drewe (1998), consideră că "a învaţă nu înseamnă a-ţi însuşi o serie de informaţii, ci a înţelege semnificaţia lor." Din aceasta perspectivă este subliniată importanţa scopurilor sociale, a reconstrucţiei şi a responsabilităţii sociale. Daca educaţia formează subiecţi activi, capabili să-şi construiască propriul sistem de interpretare şi propria reprezentare despre lume şi viaţă, aceştia vor fi cei care vor crea condiţiile pentru cooperare, emancipare şi democratizare. Aceasta concepţie implică faptul câ ansamblul de cunoştinţe care se transmit subiecţilor au rolul de a determina reflecţii şi întrebări, presupunând relaţii dialectice între reflecţie şi acţiune. În concepţia lui Daniel şi Bergman-Drewe (1998), "individ" este termenul potrivit pentru orientarea umanistă, considerând fiinţa umană ca agent liber şi intelectual, în timp ce "subiect" implică termenul de conştiinţă. în timp ce individul desemnează o unitate, subiectul are semnificaţia unui proces în devenire. (Orner, 1992, citat de Daniel şi Bergman-Drewe, 1998). Cele trei concepţii prezentate anterior nu se exclud reciproc. Este unanim recunoscut că, deşi dezvoltarea psihomotrică rămâne obiectiv fundamental în educaţie fizică, nu trebuie neglijată dezvoltarea personalităţii, a laturii sale sociale.

CEDRE (Colectiwil de studii disciplinare şi de reflecţie asupra învăţământului al AEEPS, coord. M.Portes), în 1993, considera că se poate vorbi despre două modalităţi de structurare a cunoştinţelor. Primul dintre ele ia în considerare subiectul în sine, independent de condiţiile de mediu. Este vorba despre opţiunea formalistă, care cuprinde conform epocilor, subiectul şi cunoştinţele de dobândit sub influenţa fiziologiei, psihologiei cognitive, neuroştiinţelor, şi care, se sprijină pe cunoştinţe transferabile, generalizabile, independente de condiţiile de mediu. Al doilea mod de abordare se referă la adaptarea individului la condiţiile sociale concrete. Caracterizată drept realistă, această opţiune, a dat loc, tn fiincţie de epoca, diferitelor realisme militare, sportive, de securitate, şi a valorizat achiziţionarea cunoştinţelor directe, utile social, dar limitate la condiţiile particulare de manifestare. În literatura de specialitate contemporană se promovează o concepţie despre cultura fizică în care cunoştinţele transmise se înscriu în logica dezvoltării persoanei şi în logica apropierii de elementele culturii fizice şi sportive în vederea atingerii finalităţilor sociale proprii şcolii. Abordarea culturii fîzice şi sportului din punct de vedere a exigenţelor sistemului social şi cultural, ne oferă imaginea dezvoltării persoanei ca o consecinţă a învăţării de competenţe specifice valorilor culturale. Opţiune de iiispiraţie culturalistă, depăşeşte realismul sportiv îngust, în măsura în care, cunoştinţele vizate nu pot fi doar de competenţa motricităţii. În vederea completării culturii unei persoane în domeniul culturii fîzice, aceasta din unnă trebuie să încorporeze cunoştinţe relative la gestiunea autonomă a unei practici autentice, fară distrugerea integrităţii fizice proprii sau a altora. În 1994, Federaţia Educatorilor şi Educatoarelor de Educaţie Fizică din Quebec, a publicat un material critic la adresa modului în care se preda educaţia fizică. Autorii arătau ca "în detrimentul nevoilor individului, o importanţă excesivă a fost acordată deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport şi a componentelor fîtness-ului. Intervenţiile noastre s-au centrat pe "maşina biologică", uitându-se alte aspecte ale individului. Pregătiţi să devenim tehnicieni

ai mişcării umane, preocupaţi aproape exclusiv de formare deprinderilor motrice, am uitat să utilizăm activitatea fizică în vederea dezvoltării diferitelor dimensiuni ale individului." Potrivit datelor altor cercetători (McKay, Gore si Kirk, 1990, citaţi de Daniel si Bergman-Drewe, 1998), cultura fizică tehnocrată predomină şi în Australia, Canada, Marea Britanie, Statele Unite. Este educaţia fizică centrată pe transmiterea de informaţii de ordin tehnic. Profesorii sunt preocupaţi mai ales de înţelegerea fenomenelor tehnice; de aceea valorizează şi practica culturii fizică tehnocrată, în loc de pedagogia critică sau instruirea reflexiva. Se constată astfel că cea mai răspândită abordare rămâne cea tehnocratică, bazată pe deprinderile motrice sau pe acumuiarea de acţiuni motrice, fără a fi luate în consideraţie cauzele, consecinţele sau relaţiile implicate de aceste acte sau acţiuni. McKay et al. (1990), citaţi de Daniel şi Bergman-Drewe (1998), consideră că acest lucru se datorează faptului că "majoritatea profesorilor, obţinând rezultate de un anumit nivel în practicarea unor ramuri de sport, înţeleg activitatea fizică umană ca fîind predominant biologică, individuală, elitistă, masculină şi mesomorfică. Ei tind să subsumeze activităţile fizice sportului competitiv şi definiţia lor privind performanţa este formulată în termeni de perfecţionare liniară (a individului uman)."

Evoluţia concepţiei despre cultura fizică în Republica Moldova. Strategia de organizare şi dezvoltare a activităţii de cultură fizică şi sport din Republica Moldova pentru perioada 2005-2008

Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport

Educaţia fizică

Sportul şcolar şi sportul universitar

Sportul pentru toţi şi sportul pentru persoane cu handicap

Sportul de performanţă
Cercetarea şi asistenţa ştiinţifică sportivă. Medicina sportivă. Informaţia sportivă.

Obiectivele strategiei

Formarea şi perfecţionarea resurselor umane din domeniul educaţiei fizice şi sportului

Finanţarea şi baza materială a activităţii sportive Relaţiile şi schimburile

Valorile etice, imaginea sportului şi publicitatea sportivă

internaţionale ale mişcării sportive

din Moldova

Republica

Fig.3.1. Schema de organizare şi dezvoltare a activităţii de educaţie fizică şi sport din republica moldova pentru perioada 2005-2008

CAPITOLUL 1

Obiectivele strategiei 1.1. Asigurarea cadrului dezvoltării continue, precum şi a organizării şi funcţionării performante, a sistemului naţional de educaţie fizică şi sport din Republica Moldova. 1.2. Dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi parteneriat ale Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului cu instituţiile administraţiei publice centrale cu atribuţii în activitatea de educaţie fizică şi sport : Ministerul Apărării; Ministerul de Interne; Ministerul Culturii şi Turismului; Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei sociale; Ministerul Finanţelor; Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene; 1.3. Practicarea activităţilor de educaţie fizică şi sport de către cetăţeni fără orice formă de discriminare, într-un mediu curat şi sigur, în scopul socializării, educaţiei şi sănătăţii. 1.4. Perfecţionarea şi dezvoltarea organizării şi funcţionării sistemului naţional de educaţie fizică şi sport. 1.5. Perfecţionarea cadrului legislativ necesar organizării şi funcţionării domeniului şi armonizarea acestui cadru cu legislaţia europeană. 1.6.Creşterea rolului educaţiei fizice şcolare, universitare, militare, profesionale în vederea ameliorării potenţialului biomotric al populaţiei tinere. 1.7. Dezvoltarea sportului şcolar şi universitar, în cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare. 1.8.Dezvoltarea sportului pentru toţi la nivel naţional, regional şi local. 1.9.Dezvoltarea sportului de performanţă şi reprezentarea R.Moldova la : 1.9.1.competiţile sportive internaţionale oficiale anuale, în special la Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene ; 1.9.2.Jocurile Olimpice de iarnă din 2006 ; 1.9.3.Jocurile Olimpice de vară din anul 2008, cu clasarea în primele 50-60 naţiuni ale lumii, în condiţiile unei susţineri financiare la nivelul cerinţelor, începând cu anul 2005 ; 1.10 Formarea şi perfecţionarea resurselor umane din domeniu.

1.11. Creşterea contribuţiei cercetării ştiinţifice şi medicinii sportive în susţinerea domeniului. Creşterea contribuţiei bugetului de stat şi a bugetelor locale, atragerea resurselor private precum şi eficientizarea finanţării programelor sportive. Modernizarea bazei materiale sportive existente, construirea unor baze sportive pentru agrement şi construirea unor noi baze sportive şi dotări în scopul asigurării condiţiilor pentru pregătirea sportivilor şi pentru organizarea de competiţii naţionale şi internaţionale oficiale. Organizarea Registrului Bazelor Sportive. Promovarea valenţelor cultural-educative ale sportului şi educaţiei fizice, a spiritului de toleranţă şi fair-play şi a luptei împotriva dopajului şi violenţei în sport. Dezvoltarea relaţiilor şi schimburilor internaţionale în domeniul sportului şi educaţiei fizice, în concordanţă cu politica externă a R.Moldova.

CAPITOLUL 2 Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport Perfecţionarea organizării structurilor de la nivel central în activitatea sportivă : 2.1.1.Perfecţionarea acesteia; 2.1.2.Eficientizarea colaborării între Ministerul Educaţiei,Tineretului şi Sportului , Comitetul Naţional Olimpic şi celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Continuarea procesului de descentralizare şi întărire a parteneriatului dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale cu organizaţiile sportive neguvernamentale constituite în structuri sportive, persoane juridice. structurii organizatorice proprii a Ministerului Educaţiei,Tineretului şi Sportului, a structurilor şi instituţiilor din subordinea

Sporirea autonomiei şi răspunderii federaţiilor sportive nationale, asociaţiilor şi cluburilor sportive, ale celorlalte structuri sportive pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale activităţii de educaţie fizică şi sport. Continuarea procesului de constituire a asociaţiilor sportive şcolare şi univesitare, a căror activitate este coordonată de Federaţia Sportului Universitar. Creşterea gradului de implicare a autorităţilor administraţiei publice locale în organizarea ţi susţinerea activităţii sportive. 2.6.Asigurarea unui sistem informatic performant în scopul culegerii, prelucrării, stocării, arhivării şi diseminării informaţiilor din domeniul educaţiei fizice şi sportului. Perfecţionarea cadrului legislativ în vederea aplicării strategiei precum şi armonizarea acestuia cu legislaţia europeană, respectiv cu cea a Uniunii Europene. Completarea şi modificarea Legii cu privire la educaţie fizică şi sport, a Regulamentului de punere în aplicare al acesteia şi a altor acte normative conexe. Completarea şi modificarea Legii Învăţământului in scopul reglementării: 2.9.1. Rolului şi locului curriculum de educaţie fizică în cadrul procesului general al învăţământului primar, gimnazial şi universitar ; 2.9.2.Rolului şi locului sportului universitar, activitate coordonată de Federaţia Sportului Universitar; Reglementarea de către deţinătorii de baze şi instalaţii sportive a modalităţilor preferenţiale de acces la bazele şi instalaţiile necesare pentru practicarea sportului şi desfăşurarea lecţiilor de educaţie fizică. 2.11.Promovarea Legii Fondului Naţional pentru Dezvoltarea Sportului, în sensul diversificării surselor de finanţare a activităţii sportive naţionale. Elaborarea şi promovarea Legii privind statutul sportivilor profesionişti. 2.12. Elaborarea şi promovarea Legii privind sportul universitar. Completarea Legii administraţiei publice locale în vederea reglementării competenţei şi a responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice locale precum şi a creşterii contribuţiei financiare in activitatea sportivă.

2.14. Reglementarea modalitaţii de finanţare a activităţilor de educaţie fizică şi sport din bugetele locale. Promovarea proiectelor de acte normative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, după caz, a următoarelor organisme şi instituţii: 2.15.1. Federaţia Sportului Şcolar, instituţie care funcţionează în subordinea organului administraţiei publice centrale de specialitate pentru educaţie; 2.15.2. Federaţia Sporturilor Aplicativ-Militare, organism în subordinea organului administraţiei publice centrale de specialitate pentru apărare; 2.15.3. Agenţia Naţională Antidoping; 2.15.4. Comisia Naţională de Disciplină Sportivă; 2.15.5. Modificarea şi completarea Normelor privind reglementarea unor probleme financiare în activitatea sportivă. 2.16. Stabilirea cadrului legal privind sistemul asigurărilor medicale pentru sportivi. Armonizarea statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale în conformitate cu actele normative naţionale şi internaţionale. CAPITOLUL 3 Educaţia fizică 3.1.Obiectivul strategic pentru activitatea de educaţie fizică vizează : 3.1.1.Realizarea unui număr minim de 3 ore de educaţie fizică săptămânal , cuprinse în curriculum şcolar în învăţământul primar, gimnazial şi liceal. 3.1.2. Îmbunătăţirea continutului şi predării educaţiei fizice şcolare; elaborarea manualului de educaţie fizică. 3.1.3.Menţinerea în mod obligatoriu a activităţilor fizice şi sportive în planurile de învăţământ ale instituţiilor de învăţământ superior, peste numărul de ore alocat pe profiluri, pe parcursul a 4 semestre, de regulă în primii doi ani de studii. 3.1.4.Realizarea obiectivelor educaţiei fizice militare privind creşterea potenţialului psiho-biomotric în concordanţă cu cerinţele diverselor arme, cu

specificul şi formele instrucţiei pentru luptă şi valorificarea acestora în misiuni de către militarii din trupe, militarii de profesie şi comandamente. 3.1.5.Dezvoltarea educaţiei fizice profesionale în domeniile care reclamă promovarea unor forme specifice de practicare a exerciţiilor fizice. 3.1.6.Implicarea medicilor de familie, a cadrelor medicale din unităţile şi instituţiile de învăţământ, din instituţiile sanitare, din staţiunile turistice balneoclimaterice şi de tratament în stimularea şi promovarea practicării exerciţiilor fizice în scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic. 3.1.7.Susţinerea acestor activităţi de către autorităţile administraţiei publice locale. 3.2. Scopul obiectivului strategic pentru educaţia fizică îl constituie : 3.2.1.Asigurarea unei stări optime de sănătate şi a condiţiei fizice a tineretului şcolar; 3.2.2.Insuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare practicării independente a exerciţiilor fizice, a sportului; 3.2.3.Promovarea valenţelor educative, stabilirea unor relaţii asociative civilizate şi sporirea contribuţiei educaţiei fizice la socializarea tinerei generaţii. CAPITOLUL 4 Sportul şcolar şi sportul universitar Direcţia principală de acţiune pentru sportul şcolar şi pentru cel universitar o reprezintă dezvoltarea activităţilor sportive ale tineretului şcolar şi universitar în afara orelor cuprinseîn planurile de învăţământ, urmând a se realiza în principal prin : 4.1.1.Susţinerea şi încurajarea practicării sportului organizat în asociaţiile sportive şcolare, de sub autoritatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării din cadrul unităţilor de învăţământ, în coordonarea Federaţiei Sportului Şcolar, cu prioritate prin organizarea „Campionatului Naţional al Şcolilor Generale”, „Campionatului Naţional al Liceelor” şi includerea acestora în Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar;

4.1.2.Susţinerea şi încurajarea practicării sportului organizat în asociaţiile sportive universitare, de sub autoritatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, în coordonarea Federaţiei Sportului Universitar, cu prioritate prin organizarea „Campionatelor Naţionale Universitare” la diferite ramuri de sport; 4.1.3.Utilizarea competiţiilor şcolare şi universitare ca sursă de selecţie, promovare şi verificare a potenţialului sportiv al tinerilor; 4.1.4.Susţinerea programelor de reprezentare la competiţiile internaţionale oficiale desfăşurate sub egida Federaţiei Internaţionale a Sportului Şcolar (FISS) şi a Federaţiei Internaţionale a Sportului Universitar (FISU). 4.2.Susţinerea de către federaţiile sportive naţionale a sportivilor, componenţi ai loturilor naţionale, selecţionaţi în echipele reprezentative şcolare şi universitare care urmează să participe la competiţiile internaţionale oficiale sub egida Federaţiei Internaţionale a Sportului Internaţionale a Sportului Şcolar (FISS), respectiv a Federaţiei Universitar (FISU).

CAPITOLUL 5 Sportul pentru toţi şi sportul pentru persoane cu handicap 5.1.Încurajarea practicii sportive individuale continue a cetăţenilor, prin crearea unui cadru social şi organizatoric complex şi favorizant, susţinut de organele guvernamentale în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale, care vor acţiona pentru stimularea şi sprijinirea practicării activităţilor fizice şi sportive de către toate categoriile de cetăţeni, fără nici o discriminare, în mod liber şi voluntar, independent sau în cadru organizat, în vederea menţinerii sănătăţii şi a socializării cetăţenilor. 5.2.Înfiinţarea asociaţiilor sportive „Sportul pentru toţi”, în toate municipiile şi raioanele republicii. 5.3.Dezvoltarea şi susţinerea diversificării practicării continue a activităţilor fizice şi sportive cu implicarea autorităţilor administraţiei publice locale, cu prioritate în mediul rural.

5.5.Reorganizarea sistemului sportului pentru persoanele cu handicap de către instituţiile şi organizaţiile naţionale şi teritoriale specializate şi elaborarea programelor de activităţi ale acestora, adecvate diferitelor tipuri de handicap. 5.6.Întărirea parteneriatului cu organul administraţiei publice centrale de specialitate pentru persoane cu handicap, în vederea susţinerii activităţii sportive a persoanelor cuprinse în această categorie de protecţie socială. 5.7.Elaborarea unui Program naţional „Sportul pentru persoane cu handicap”. 5.8.Punerea în aplicare a prevederilor Programului naţional „Sportul pentru persoane cu handicap”, potrivit competenţelor stabilite, pentru : 5.9.1.Practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului de către persoane cu handicap fizic, senzorial, psihic şi mixt, în scopul dezvoltării personalităţii şi integrării sociale a acestora; 5.9.2.Participarea la competiţiile naţionale şi internaţionale destinate acestor persoane. CAPITOLUL 6 Sportul de performanţă. 6.1.Stimularea sportului de performanţă , cu prioritate la ramurile şi probele cuprinse în programele Jocurilor Olimpice de vară şi de iarnă, va constitui, în continuare, obiectivul principal al activităţii sportive de performanţă, având în vedere atât tradiţiile cât şi contribuţia semnificativă şi constantă la reprezentarea şi sporirea prestigiului Republicii Moldova pe plan internaţional. 6.2.Pentru îndeplinirea obiectivelor strategice din activitatea sportivă de performanţă se va acţiona în următoarele direcţii: 6.2.1.Reorganizarea şi susţinerea activităţii sportive la nivelul copiilor şi juniorilor în structuri specializate capabile să asigure condiţiile necesare pentru selecţia continuă, promovarea şi participarea la competiţii a acestora; 6.2.2.Susţinerea diferenţiată a ramurilor de sport, în funcţie de valoarea, tradiţia şi gradul de dezvoltare a fiecăreia la nivel naţional şi internaţional; 6.2.3.Susţinerea şi implimentarea „Programului de promovare a sportului de performanţă”, prin utilizarea de criterii exigente specifice pentru selecţionarea

sportivilor acestora;

de perspectivă pentru Jocurile Olimpice 2008 şi

sportivilor

de

perspectivă pentru Jocurile Olimpice 2012 şi stimularea corespunzătoare a 6.2.4.Perfecţionarea de către federaţiile sportive naţionale a sistemelor naţionale de selecţie, pregătire şi a celor competiţionale pentru fiecare ramură de sport; 6.2.5.Îmbunătăţirea şi actualizarea orientării metodologice, în concordanţă cu cerinţele activităţii sportive de performanţă, precum şi organizare şi competiţionale. 6.3.Elaborarea de programe speciale pentru integrarea şi protecţia socială a sportivilor de performanţă. 6.4.Dezvoltarea sportului profesionist la ramurile de sport care au solicitat, au obţinut sau vor obţine statutul legal pentru practicarea sportului profesionist. 6.5.Susţinerea cu prioritate a activităţii această categorie de vârstă. 6.6.Continuarea procesului de redresare a jocurilor sportive, în funcţie de valoarea, tradiţia şi internaţional; 6.7.Elaborarea şi susţinerea unor programe speciale pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă în vederea reprezentării internaţionale la competiţiile internaţionale oficiale, inclusiv la Jocurile Olimpice din 2006, respectiv 2010. 6.8.Elaborarea şi susţinerea unui program prioritar pentru dezvoltarea infrastructurii necesare practicării sporturilor de iarnă. 6.9.Susţinerea şi încurajarea iniţiativelor privind organizarea în Republica Moldova a competiţiilor internaţionale oficiale la ramurile de sport cu rezultate confirmate, în condiţiile existenţei bazei materiale corespunzătoare. CAPITOLUL 7 gradul de dezvoltare a fiecăreia la nivel naţional şi Şcolile superioare de maiestrie sportivă în pregătire a juniorilor şi/sau a altor forme de pregătire centralizată, la a regulamentelor de

Formarea şi perfecţionarea resurselor umane din domeniul educaţiei fizice şi sportului. 7.1.Evaluarea necesarului de specialişti din domeniul educaţiei fizice şi sportulu în scopul includerii acestora în programele de formare şi perfecţionare. 7.2.Coordonarea cerinţelor pieţii muncii din domeniul educaţiei fizice şi sportului cu activitatea instituţiilor de învăţământ superior. 7.3.Optimizarea cadrului de formare a antrenorilor, în concordanţă cu cerinţele sportului de performanţă, în raport cu : 7.3.1.Cerinţele federaţiilor sportive naţionale; 7.3.2.Cerinţele privind organizarea învăţământului superior de profil. 7.4.Diversificarea formelor de şcolarizare în cadrul tuturor instituţiilor de învăţămînt, precum şi îmbunătăţirea planurilor, conţinutului şi metodologiei acţiunilor de pregătire şi perfecţionare profesională a tuturor categoriilor de specialişti în domeniu. 7.5.Creşterea numărului şi a competenţei profesionale a antrenorilor pregatiţi la cursurile organizate de Institutul Naţional de Educaţie Fizica şi Sport, în 7.6.Organizarea cursurilor speciale de management şi marketing în sport, precum şi alte forme de perfecţionare pentru specialiştii domeniului. 7.8.Atragerea celor mai valoroşi specialişti din ţară şi străinătate în calitate de lectori ai cursurilor de formare şi perfecţionare. CAPITOLUL 8 Cercetarea şi asistenţa ştiinţifică sportivă. Medicina sportivă. Informaţia sportivă. 8.1.Susţinerea şi dezvoltarea activităţilor de asistenţă complexă interdisciplinară privind metodologia pregătirii sportive, a participării la competiţii, a refacerii şi a recuperării sportivilor . 8.2.Îmbunătăţirea procedurilor de culegere, prelucrare şi stocare a informaţiilor cu conţinut ştiinţific, aplicativ metodologic, biologic şi utilitar educaţional din domeniul educaţiei fizice şi sportului. parteneriat cu alte instituţii şi organizaţii din ţară şi strainatate.

8.3.Stimularea şi susţinerea instituţiilor, nucleelor de cercetare ştiinţifică în domeniul sportului pentru abordarea unor teme şi programe care au în vedere următoarele direcţii : 8.3.1.Ameliorarea programelor de educaţie fizică ; 8.3.2.Promovarea sportului pentru toţi; 8.3.3.Contribuţia cercetării ştiinţifice la ridicarea nivelului performanţei sportive ; 8.3.4.Fundamentarea metodologică, ştiinţifică şi medico-biologică a selecţiei, antrenamentului şi participării sportivilor la competiţii; 8.3.5.Creşterea competitivităţii pe plan internaţional a jocurilor sportive 8.4.Creşterea rolului Consiliului Superior de Atestare din Republica Moldova în promovarea şi susţinerea programelor de cercetare ştiinţifică, sprijinirea nucleelor de cercetare existente, atragerea unor noi specialişti şi constituirea unor colective de cercetare şi expertiză ştiinţifică, în special în centrele universitare, în extinderea colaborării cu institutele ştiinţifice de peste hotare. 8.5.Organizarea periodică, pe plan local, zonal şi naţional a unor sesiuni ştiinţifice, simpozioane şi a altor manifestări pentru prezentarea rezultatelor şi concluziilor unor studii şi cercetări ştiinţifice în domeniile educaţiei fizice , sportului pentru toţi şi al sportului de performanţă. 8.6.Întărirea parteneriatului cu Ministerul Sănătăţii în vederea stabilirii, susţinerii şi urmăririi, la nivel central şi local, a modului de aplicare a normelor de sănătate şi igienă a cetăţenilor prin utilizarea principiilor metodologice specifice medicinii sportive. 8.7.Îmbunătăţirea calitativă a controlului medical şi a asistenţei medicosportive asigurate de Centrul Naţional de Medicină Sportivă şi de unităţile specializate de medicină sportivă în realizarea procesului de selecţie şi pregătire a sportivilor la cluburi şi la loturile naţionale, în asigurarea asistenţei medicale la bazele sportive şi la competiţii, precum şi pentru efectuarea în condiţii optime a refacerii, recuperării sportivilor şi asigurării unei alimentaţii raţionale

8.8.Creşterea responsabilităţii tuturor structurilor sportive, a tehnicienilor, antrenorilor, arbitrilor, organizatorilor de competiţii şi a celorlalţi factori implicaţi prin respectarea fără nici o excepţie a concluziilor şi prescripţiilor medicale, existenţa avizului medical fiind absolut obligatorie pentru acceptarea participării sportivilor la antrenamente şi competiţii. 8.9.Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, va elabora normele privind acordarea avizului medical necesar elevilor şi studenţilor în vederea participării la lecţiile de educaţie fizică. 8.10.Adoptarea de către Ministerul Sănătăţii şi Educaţiei,Tineretului şi Sportului de către Ministerul a unor măsuri pentru dezvoltarea bazei

materiale, dotarea cu aparatură performantă şi modernizarea Centrului Naţional de Medicină Sportivă - unitate medicală etalon de asistenţă şi cercetare medicosportivă, chemată să rezolve la cel mai înalt nivel problemele complexe medicobiologice ale selecţiei, pregătirii şi participării în competiţii de nivel olimpic şi mondial a sportivilor din loturile reprezentative 8.11.Sprijinirea activităţii şi dotarea cu aparatură specifică a reţelei unităţilor de medicină sportivă a cabinetelor medicale organizate în cadrul complexurilor sportive naţionale şi al cluburilor sportive 8.12.Extinderea reţelei unităţilor de medicină sportivă, avându-se în vedere dezvoltarea domeniului şi necesitatea acordării asistenţei medicale de specialitate unui număr mai mare de practicanţi ai exerciţiilorfizice şi sportului , de sportivi şi ramuri de sport. 8.13.Desfăşurarea unei activităţi susţinute pentru excluderea utilizării mijloacelor şi metodelor care prejudiciază sănătatea sportivilor şi etica sportivă. 8.14.Promovarea măsurilor de prevenire, control precum şi de sancţionare a persoanelor care încalcă prevederile legale în vigoare în materie de asistenţă şi control medical în domeniul educaţiei fizice şi sportului. CAPITOLUL 9 Finanţarea şi baza materială a activităţii sportive

9.1.Direcţiile principale pentru realizarea obiectivelor strategice privind finanţarea activităţii sportive sunt : 9.1.1.Creşterea nivelului finanţării programelor sportive precum şi diversificarea surselor de finanţare a acestora ; 9.1.2.Creşterea ponderii surselor private în finanţarea activităţii sportive, în principal prin: amplificarea parteneriatului public-privat; extinderea utilizării facilităţilor Codului fiscal. 9.1.3.creşterea contribuţiei autorităţilor administraţiei publice locale la finanţarea activităţii sportive, cu prioritate în finanţarea cheltuielilor de întreţinere, modernizare şi dezvoltare a bazei materiale sportive de interes local şi a programului „Sportul pentru toţi”. 9.1.4.eficientizarea finanţării activităţii sportive prin:
• •

asigurarea transparenţei cheltuielilor în activitatea sportivă ; finanţarea programelor sportive ale structurilor sportive şi instituţiilor publice cu activitate în domeniu, în mod nediscriminatoriu; finanţarea de programe în domeniile : educaţiei fizice, sportului şcolar, sportului universitar, sportului pentru toţi, sportului de performanţă, bazei materiale sportive, cercetării ştiinţifice, formării şi perfecţionării resurselor umane din domeniu, medicinii sportive, informatizării şi altele.

9.2.Asigurarea

mijloacele

financiare

necesare

pentru

susţinerea

subprogramelor derulate de Federaţia sportivă naţională "Sportul pentru toţi", vor fi asigurate din fonduri prevăzute distinct în bugetul de stat şi bugetele locale. 9.3.Continuarea descentralizării finanţării activităţii sportive. 9.4.Atragerea de fonduri internaţionale pentru finanţarea programelor sportive. 9.5. Obiectivul principal al strategiei privind baza materială sportivă îl reprezintă modernizarea bazei existente şi construirea unor noi baze pentru pregătire şi organizare de competiţii naţionale şi internaţionale oficiale, prin :

9.5.1.Modernizarea bazelor sportive pentru a corespunde criteriilor impuse prin normele şi regulamentele federaţiilor internaţionale, în vederea omologării lor pentru organizarea de competiţii naţionale şi internaţionale oficiale; 9.5.2.Asigurarea dotărilor şi amenajărilor în cadrul bazelor sportive la nivelul cerinţelor internaţionale; 9.5.3.Repunerea în funcţiune şi construirea bazinelor de înot, câte unul în fiecare raion 9.5.4.Continuarea politicilor de investiţii în bazele sportive administrate de unităţile din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale; 9.5.5.Construirea unui nou stadion national în municipiul Chişinau pentru competiţii internaţionale de mare anvergură; 9.5.6.Modernizarea cu prioritate a complexurilor sportive naţionale la standardele impuse pentru pregătirea sportivilor de înaltă performanţă; 9.5.7.A efectua schimbari în legislaţie cu privire la întreprinderile de stat sau private ce au menirea de a construi spaţiu locativ de ai obliga la construcţia şi amenajarea terenurilor sportive în cartierile respective. 9.6. Reabilitarea şi punerea în funcţiune a bazelor sportive ce asigură desfăşurarea de activităţi fizice şi sportive în condiţii de siguranţă şi sănătate pentru practicanţi. 9.7.Continuarea acţiunilor de dezvoltare a patrimoniului public aflat în administrarea Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului. 9.8.Aplicarea unui management performant în administrarea şi funcţionarea bazelor sportive existente. 9.9. Implicarea autorităţilor administraţiei publice locale în întreţinerea, modernizarea şi dezvoltatrea bazelor sportive de interes municipal şi raional. 9.10. Organizarea Registrului bazelor sportive. 9.11. Stimularea interesului agenţilor economici pentru proiectarea, experimentarea, producerea şi comercializarea instalaţiilor, echipamentelor şi materialelor necesare pentru practicarea unor ramuri de sport, pentru dotarea

bazelor sportive destinate activităţilor competiţionale, diversificării ofertei de servicii sportive pentru populaţie. 9.12. Modernizarea, respectiv, construirea bazelor sportive, terenurilor, sălilor sportive în mediul rural, la nivelul fiecărei sat. 9.13. Amenajarea şi dezvoltarea unor centre polisportive la nivel local pentru practicarea „sportului pentru toţi”. CAPITOLUL 10 Valorile etice, imaginea sportului şi publicitatea sportivă 10.1 Păstrarea şi promovarea valorilor etice şi a principiilor fundamentale ale sportului şi olimpismului în rândul practicanţilor şi susţinătorilor sportului ; 10.2. Intensificarea activităţilor de informare publică, de prevenire şi combatere a faptelor care contravin spiritului de sportivitate; 10.3. Combaterea violenţei, corupţiei şi dopajului în sport. Susţinerea activităţii a «Agenţiei Naţionale Antidoping» şi Comisiei de etică a Comitetului Olimpic a Republicii Moldova. 10.4. Actualizarea şi completarea statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale şi ale celorlalte structuri sportive în vederea îmbunătăţirii stării disciplinare, acordându-se prioritate măsurilor preventive, acţiunilor pentru combaterea faptelor antisportive, promovării spiritului de fair-play şi a toleranţei în întreaga activitate sportivă. 10.5. Stabilirea unui sistem coerent de sancţiuni, corespunzător domeniilor respective, a unui cadru unitar privind instanţele disciplinare şi acţiunea lor, măsuri care vor fi concretizate în regulamentele de disciplină proprii. Susţinerea funcţionării «Comisiei Naţionale de Disciplină Sportivă». 10.6. Asigurarea unui cadru adecvat de organizare şi desfăşurare a activităţilor sportive, a procesului de pregătire şi a competiţiilor, pentru valorificarea şi afirmarea rolului educativ al sportului . 10.7.. Extinderea formelor şi mijloacelor de publicitate, de mediatizare a evenimentelor sportive, care să prezinte laturile pozitive ale sportului - o imagine corectă privind importanţa socială, valenţele educative şi morale ale acestuia, care

să stimuleze un curent de opinie favorabil practicării şi participării cetăţenilor la activităţile sportive. 10.8. Realizarea sistematică de acţiuni de promovare, în ţară şi peste hotare, a specificului, tradiţiilor şi realizărilor sportului moldovenesc , ca parte integrantă a fenomenului cultural naţional şi mondial, precum şi pentru popularizarea personalităţilor Republicii Moldova care s-au afirmat pe plan olimpic şi mondial. 10.9. Elaborarea şi editarea a publicaţiilor de specialitate şi de informare în domeniul sportului , precum şi a unor lucrări tehnice şi beletristice cu tematică sportivă. 10.10. Continuarea acţiunilor de dezvoltare a Muzeului Sportului , de achiziţionare, restaurare şi conservare a valorilor muzeale de interes naţional, de organizare a unor expoziţii interne şi externe. Sensibilizarea autorităţilor locale pentru organizarea unor secţiuni sportive în cadrul fiecărui Muzeu municipal şi raional de istorie. 10.11. Promovarea valorilor fundamentale ale olimpismului de către Academia Olimpică a Republicii Moldova . Înfiinţarea filialelor Academiei Olimpice a Republicii Moldova in toate minicipiile şi raioanele ţării. 10.12. În cadrul măsurilor de promovare a valenţelor educative ale sportului , a spiritului de toleranţă, fair-play, respect şi combatere a discriminării se va acţiona pentru : 10.12.1.Aplicarea Programului naţional pentru promovarea toleranţei şi a fairplay-ului în sportul românesc; 10.12.2.Asigurarea unui cadru civilizat şi stimulativ de desfăşurare a competiţiilor, pentru respectarea ceremonialelor de deschidere şi închidere, a momentelor de acordare a trofeelor şi de premiere a sportivilor; 10.12.3.Desemnarea celor mai buni sportivi, antrenori, arbitri, a altor specialişti, precum şi acordarea unor trofee speciale, pe plan naţional, la nivelul federaţiilor, minicipiilor, raioanelor, localităţilor şi cluburilor pe bază de criterii obiective de departajare. CAPITOLUL 11

Relaţiile şi schimburile internaţionale ale mişcării sportive din Republica Moldova 11.1. Continuarea acţiunilor pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu forurile şi organismele Consiliului Europei, Uniunii Europene, ale altor organizaţii mondiale şi participarea la manifestările organizate sub egida acestora. 11.2. Extinderea şi diversificarea relaţiilor de colaborare bilaterale şi multilaterale, negocierea şi încheierea unor acorduri, înţelegeri, protocoale şi a altor documente de schimburi sportive cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale din alte ţări, care să contribuie la dezvoltarea sportului din ţara noastră şi la afirmarea sa pe plan internaţional. 11.3. afiliată. Promovarea intereselor sportului naţional pe plan internaţional în este cadrul organizaţiilor sportive internaţionale la care Republica Moldova de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului. 11.4.. Promovarea intereselor sportului naţional pe plan internaţional, în activitatea federaţiilor, asociaţiilor şi a altor organizaţii sportive internaţionale prin : 11.4.1.Promovarea şi susţinerea reprezentanţilor din Republica Moldova români în forurile de conducere şi în comisiile organismelor internaţionale; 11.4.2 Promovarea şi susţinerea unor arbitri care să oficieze la competiţiile olimpice, mondiale şi europene. 11.5. Participarea în activităţile organismelor şi organizaţiilor europene şi mondiale îndreptate spre promovarea valorilor şi eticii sportului , pentru promovarea rolului femeii în sport şi eliminarea oricăror discriminări care ar afecta caracterul universal al practicii sportive. 11.6. Lărgirea ariei de colaborare sportivă cu ţările CSI, Romania si alte ţări. 11.7. Dezvoltarea relaţiilor de colaborare în domeniul educaţiei fizice şi sportului cu ţările francofone. 11.8 Participare la Jocurile Balcanice.

Participarea la aceste organizaţii sportive internaţionale va fi asigurată

11.9. Dezvoltarea relaţiilor sportive dintre organismele naţionale care reprezintă sportul şcolar şi universitar şi organizaţiile şi organismele internaţionale corespondente. 11.10. Dezvoltarea relaţiilor sportive dintre organismele naţionale care reprezintă sportul militar şi Consiliul Internaţional al Sportului Militar (CISM). 11.11.. Dezvoltarea relaţiilor sportive dintre CS “Dinamo” a Ministerului de Interne din Republica Moldova 11.12. cu Uniunea Poliţiilor din Balcani, Uniunea din diasporă şi Europeană a Poliţiilor şi Uniunea Internaţională a Poliţiilor. Promovarea relaţiilor sportive cu moldovenii atragerea acestora în organizaţiile sportive internaţionale, precum şi în programele sportive din ţară şi de peste hotare.

Concepţia despre sport. Termenul de sport a apărut în contextul culturii fizice promovate în şcolile engleze, la sfârşitul secolului al XlX-lea. El a constituit punctul forte a teoriei lui Thomas Arnold, şi desemna educaţia realizată prin intermediul întrecerii şi competiţiei. Sportul era considerat a fi mijlocul ideal de formare a corpului şi caracterului. Apariţia lui a marcat trecerea de la obiectivele de ordin igienic, pe care le urmărea educaţia fizică, la cele privind valorile educative ale întrecerii. Ţinând cont de momentul apariţiei termenului de sport, şi de semnificaţia acestuia, considerăm că toate referirile anterioare acestei date, care ar putea include termenul "sport", nu pot fi admise decât cu anumite reţineri. Se poate accepta că grecii antici practicau anumite exerciţii fizice sub formă de întrecere, dar nu era "sport". Acest cuvânt nu era cunoscut. Competiţia lor raajoră era numită "Jocuri Olimpice", şi oferea prilejul demonstrării calităţilor celor mai buni atleţi, atleţi care se pregăteau în "ginmazii" şi "palestre", prin intermediul exerciţiilor fizice, şi nu prin intermediul unei anume forme de organizare a practicării lor.

Reflecţiile teoretice asupra practicării exerciţiilor fizice, sub forma sportului, vor cunoaşte o dezvoltare deosebită. Cea mai cunoscută sinteză a acestor idei este cea realizată la începutul secolului XX, de către pedagogul Pierre de Coubertin, renovatorul Jocurilor Olimpice Modeme. Om de o vastâ cultură, Coubertin preia şi dezvoltâ ideile formulate de Arnold: "pedagogia sportivă, aşa cum a înţeles-o Thomas Amold, este pârghia cea mai bună şi cea mai activă pe care o pot utiliza educatorii, din orice ţară, pentru a forma adolescenţi cu un moral pe măsura fizicului. [...] Nimic nu e nici solid, nici durabil în educaţie fizică, dacă nu se realizează în cokborare cu sportul." Subliniind principalele caracteristici ale sportului: efortul, intensitatea şi dorinţa de perfecţionare, Coubertin atrage însă atenţia şi asupra posibilităţilor "de risc şi de exces". Şi aceasta datorită faptului că el considera manifestarea a excelenţei uinane. În plus, milita pentru transferarea valorilor umane rezultate ca urmare a practicării sportului, în viaţa cotidiană. În concepţia sa "educaţia fizică trebuie sâ înveţe elevii să fîe sportivi, dincolo chiar de şcolaritate." Sportul s-a răspândit cu rapiditate în întreaga lume. Încă din 1936, A.B.Stiven, citată de K.H.Bette şi A. Rutten (1995), constata câ termenii tehnici legaţi de domeniul sportului au devenit zestre comună a tuturor naţiunilor, asemănător tennenilor tehnici italieni în domeniul muzicii: "E puţin probabil ca o piesă a culturii să migreze, cu atât de puţine modificări, de la o ţară la alta." Reţinem din afirmaţia de mai sus includerea sportului în cadrul culturii şi, în acelaşi timp, remarcăm faptul că, deşi iniţial se poate vorbi despre o formă de educaţie fîzică prin intermediul întrecerii, treptat, sportul s-a delimitat ca o formă de activitate motrică aparte. Sportul este definit ca "joc organizat, acompaniat de efort fizic, realizat printro structură fonnală, organizat într-un context de reguli formale şi explicite de comportament şi proceduri, şi observat de spectatori".3 Desigur, că unul dintre factorii care au contribuit la dezvoltarea sportului, la diversificarea şi răspândirea lui, a fost adresabilitatea: viza practicarea exerciţiilor fîzice nu doar de către elevi, sportul un domeniu de

ci şi de către oameni de diferite vârste; angrena în emoţia întrecerii nu doar practicanţii, ci şi spectatorii; unnărea nu doar performanţa sportivă, ci şi obţinerea echilibrului psiho-fizic al oricărui participant. Deşi susţinută de la începutul secolului, ideea că sportul trebuie să fie accesibil tuturor, dincolo de interesele de ordin politic sau economic, îşi găseşte apărători fervenţi abia în anii '90. Documentele intemaţionale susţin faptul că sportul a fost şi rămâne o formă de educaţie, prin întrecere, prin mişcare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful