Capcana recrearii spatiului mental emotional si Ego-ul

CRISTI POPAN Cred ca este clar cum identificarea cu spatiul mental emotional ne tine izolati de sinele nostru, deconectati de la resursele vietii si implicit intr-un inconfort care ne obliga sa facem ceva.

Pentru ca perceptia asupra propriei fiinte se reduce doar la spatiul mental emotional , vom incepe sa judecam peisajul interior de ganduri, emotii, cu intentia de a crea o varianta mai buna, superioara a ceea ce credem ca suntem, in speranta ca demersul nostru ne va ameliora starea interioara de a fi. Ajungem astfel sa ne identificam cu partea mental emotionala care o consideram superioara in timp ce incercam sa eliminam asa zisa parte inferioara (intunecata), iar astfel ajungem in posesia unui spatiu interior rupt, in conflict cu el insusi si a unui EGO extrem de vulnerabil, care il alegem inconstient ca fiind identitatea noastra. In fapt, nu vom reusi decat sa consolidam energetic partea inferioara incercand sa o negam si sa declansam un mecanism spectaculos de pervers prin care vom ascunde de noi insine, mintindu-ne foarte abil, partea intunecata si slabiciunile, ce vor creste, in timp, pina la cote monstruoase. In acest proces se gaseste sursa tuturor ipocriziilor.

Evident, aceasta manevra va agrava situatia iar transformarea inconfortului initial intr-o tensiune greu suportabila, este mesajul ca suntem clar pe o cale gresita. In fata neputintei de a obtine rezultate pozitive pe calea mutilarii spatiului mental emotional prin crearea egoului si negarea umbrei cazi in capcana de a presupune ca nu poti fi omul care vrei, din cauza lumii in care traiesti si astfel ajungi in una din urmatoarele situatii: 1. Abandonezi orice incercare de a te intelege mai bine ca urmare a convingerii ca nimic nu depinde de tine, si cazi intr un soi de tic nervos inconstient de reprosuri catre vecinul de bloc, colegi, sef, familie, parlamentari, masoni sau extraterestri ca responsabili pentru nefericirea ta. 2. Te angrenezi intr-un efort interminabil incarcat de frustrare si rautate sub masca bunelor intentii, de a face lumea mai buna , fortand-o sa se simta vinovata pentru lucruri marunte in prima faza pentru ca apoi partea intunecata amplificata de conflictul creat, sa se descarce in comportamente distructive sau aberante care vor declansa vinovatii si mai consistente. . De aici miza celor care au creat sentimente de vinovatie pentru cele mai firesti si sanatoase comportamente ale fiintei noastre si ma refer aici in primul rand la sexualitate. In fapt orice vinovatii au acelas efect : pentru ca nu te rogi suficient , ca nu esti suficient de bun sau umil, ca n-ai mers suficient la biserica etc.. Iar controlul si exploatarea religioasa a acestor vinovatii ofera putere . Ganditi-va cat de mare este puterea religiilor in aceasta lume si de ce resurse dispun ca sa intelegeti ce interes enorm este in a tine fiinta umana rupta interior si slaba pentru a o putea controla. Norocul nostru ca divinitatea nu sta la mina lor. Dar exact ce fac religiile cu noi facem si noi cu nevestele, copii, colegii etc. Incercam sa le inducem vinovatii pentru a-i putea controla. Si cu cat suntem mai inteligenti, o facem mai rafinat.

Cum altfel s-ar fi putut ajunge la stigmatizarea sexualitatii cand ea trebuia sacralizata ? Este ca si cum ai incerca sa faci omenirea vinovata ca respira. Exact in acelas fel ca si respiratia , sexualitatea ofera liniste, echilibru, sanatate iar pe masura ce este inteleasa si facuta constient ne da vitalitate, incredere, frumusete, siguranta si putere. In cele din urma ne face ingaduitori si plini de iubire pentru viata. Si cu cat o faci mai bine si mai profund, impactul pozitiv in fiinta ta este mai important. Iar deviatiile care ar putea face sexualitatea condamnabila sunt numai rezultatul reprimarilor absurde impuse de cei care au stigmatizat-o si blocat-o. In acelas mod, respectind aceeasi logica, am putea face omenirea sa se simta vinovata pentru ca respira sub pretextul ca respiratia este tentatia diavolului. Daca te va crede cineva si va incerca sa si reprime respiratia pacatoasa in momentul cand chinul va devenii insuportabil va respira haotic cu disperare fara nici un control. La fel ca formele absurde sau nefiresti de sexualitate la care ajung cei obligati sa si-o reprime. In fapt tot acest comportament este numai reflexia unui penibil gest inconstient care te obliga sa chinui intreaga lume ca sa ti faca propriul chin suportabil. Altfel spus, stim pe undeva ca trebuie sa fim buni ca sa ne putem atrage o stare placuta de a fi , dar pt ca nu intelegem viata, intentia aceasta ne rupe interior si ne distruge, transformindu-ne in niste tirani, sub stindardul bunatatii. Orice tentativa de a aduce iubirea si bunatatea in viata ta fortat, fara perspectivele si intelegerea care ti-o ofera constienta, creeaza reprimari si frustrari, pt ca nu vezi firescul iubirii si nu o poti face cu convingere. Ajungem aici pentru ca lipseste intelegerea ca: bunatatea , umanitatea si toate caracteristicile omului superior, sunt CONSECINTE ale constientei, nu cauza. A forta modificari ale spatiului mental emotional, care doar reflecata nivelul de constienta, este un mod de a lupta impotriva simptomelor, situatie care naste monstri interiori, nebunia si sinuciderea in cele mai grave situatii.

Mesajul acestei experiente este: priveste, respecta si intelege fiinta care esti, inainte de a o judeca , trage concluzii sau modifica ! Iar daca simti ca poti exprima o versiune mai buna a ta insuti, intelege-ti si iubeste-ti fiinta inainte de toate, ca sa vezi cum poti colabora cu ea si ce ajutor poti primi in demersul tau. Nu intimplator primele semnale de inviorare, vin cand intelegi necesitatea de a accepta detasat si ingaduitor intreg spatiul mental emotional cu partile lui intunecate sau luminoase ca forma de respect pentru propria viata. Atitudinea aceasta inseamna conectarea prin care accesam resursele necesare vindecarii ranilor pe care ni le am produs in tentative de mutilare interioara a fiintei. Odata conectati, ca si orice rana, mutilarea interioara (Egoul) are nevoie de timp pentru a se vindeca si a se transforma intr-un spatiu calm capabil sa reflecte revelatiile sinelui cu o coerenta si claritate impecabila. Pentru a deveni cu totii una, trebuie sa devenim inainte una cu noi insine. Ori pina nu aducem coeziunea in interiorul nostru n-o vom putea aduce nici in exterior.