CURSUL I NOŢIUNI GENERALE ASUPRA CLINICII CÂMPULUI PROTETIC EDENTAT PARŢIAL I.

GENERALITĂŢI: Definiţie: Edentaţia parţială se defineşte prin absenţa de la unul până la cincinsprezece dinţi pe arcadă după perioada lor de erupţie Terminologie: Enunţarea diagnosticului de edentaţie începe la maxilar din partea dreaptă, apoi la mandibulă, din partea dreaptă şi se termină la capătul hemiarcadei stângi. Absenţa molarului de minte nu este considerată drept edentaţie, deşi definiţia edentaţiei parţiale înscrie absenţa molarului trei în enunţul său. În raport cu numărul dinţilor absenţi de pe arcadă, edentaţia parţială poate fi: - edentaţie parţială redusă ce are de la 1 până la 2 dinţi absenţi. - edentaţia parţială întinsă cu 3-4 dinţi absenţi. - edentaţia parţială extinsă cu absenţa a peste 4 dinţi în aceeaşi zonă topografică. - edentaţia subtotală determinată de prezenţa a 1-4 dinţi pe o arcadă. Absenţa dinţilor de pe arcadă determină apariţia breşelor edentate sau a spaţiilor edentate. Ele se pot prezenta fie mărginite la ambele capete de dinţii restanţi, purtând denumirea de breşe intercalate, fie mărginite numai la o extremitate, denumite breşe terminale. Prezenţa ambelor tipuri de edentaţie, posibilă pe o arcadă, defineşte edentaţia mixtă. II. ETIOLOGIA EDENTAŢIEI PARŢIALE Există din păcate o multitudine de factori cauzali care fac necesară extracţia dinţilor, sau absenţa lor de pe arcadele maxilarelor, este de cauză congenitală. În ordinea importanţei şi frecvenţei acestor cauze amintim: - complicaţia cariei dentare ca proces patologic inflamator, care netratat corespunzator, necesită rezolvarea terapeutică prin extracţie dentară şi determină apariţia stării de edentaţie.. - parodontopatiile marginale cronice profunde cu afectarea gravă a suportului parodontal. Edentaţia determinată de parodontopatie realizează o valoare protetică redusă a suportului de sprijin muco-osos şi dentoparodontal. - malpozitii dentare exagerate determinate de lipsa tratamentului în edentaţii în care apar migrările dentare orizontale şi verticale ce nu pot fi rezolvate terapeutic odontal sau ortodontic

.intervenţiile chirurgicale în cazul tumorilor maligne sau benigne de la nivelul maxilarelor impun în momentul tratamentului chirurgical şi extracţia dinţilor afectaţi. de o parte şi de alta a liniei mediane.E. .clasa a-II-a.linia croşetelor este poligonală.. .edentaţie laterală delimitată anterior şi posterior de dinţi restanţi (edentaţie intercalată). . . în funcţie de topografia edentaţiei faţă de dinţii restanţi: .KENNEDY.anodonţiile sau oligodonţiile congenitale. Exceptând clasa a-IV-a.clasa a-III-a. .boala de focar impune extracţia dinţilor numai atunci când există o legatură cazală între dintele afectat şi boala de focar.D.edentaţie frontală când lipsesc dinţii incisivi şi / sau caninii. . . precum şi a dinţilor din vecinatatea formaţiunii tumorale. toate celelalte clase pot avea un număr de maxim patru breşe edentate suplimentare în afara edentaţiei de bază a clasei respective.linia croşetelor este în diagonală faţă de linia mediană. Ed. Prima clasificare a fost făcută de W.edentaţie frontală.clasa I. delimitată posterior de dinţi restanţi. .CUMMER în 1921 şi are la bază poziţia liniilor croşetelor. în jurul căreia protezele basculează.traumatismele directe care interesează frecvent zona frontală şi care sunt consecinţa unor accidente sau a unor agresiuni.clasa a-IV-a. .edentaţie bilaterală plasată posterior de dinţii restanţi (terminoterminală). CLASIFICAREA FORMELOR CLINICE ALE EDENTAŢIEI PARŢIALE Edentaţia parţială se prezintă sub foarte multe forme clinice determinate de pierderea de la un singur dinte până la rămânerea ultimului dinte pe arcadă.edentaţie unilaterală plasată posterior de dinţii restanţi (edentaţie uniterminală). .iatrogenia stomatologică reprezintă tratamentul stomatologic incorect faţă de patologia complexă a elementelor componente ale sistemului dentomaxilar (S.clasa a-II-a. uşor de reţinut.clasa a-IV-a. linie care trece prin dinţii stâlpi. propune o clasificare didactică.linia croşetelor transversală.M III. Astfel: .COSTA clasifică topografic edentaţia parţială în: . Ele determină fracturi corono-radiculare sau luxaţii dentare ce impun adesea extracţia dinţilor afectaţi. Profesorul E. În 1923.clasa a-III-a. fulcrum linie.clasa I.linia croşetelor este unilaterală.

colite.M. sau lipsesc numai molarii. tulburări de comportament ca irascibilitate şi pesimism asupra planului terapeutic care indică soluţia unei proteze mobilizabile. pierderea dinţilor poate să determine agravarea bolii sau să apară în acest caz asocierea diferitelor forme clinice: gastrite. Funcţia fonetică este alterată în edentaţii frontale recente. psihoze.D. de etiologia edentaţiilor şi vechimea lor. de numărul şi distribuirea breşelor edentate.combinaţii între aceste edentaţii.T. reducerea timpului digestiv bucal.lipsesc premolarii şi molarii. caracterizat prin afectarea A...lipsesc premolarii şi / sau molarii. prin pierderea dinţilor frontali sau a premolarilor. principala funcţie a S. Aceste complicaţii depind de localizarea şi întinderea edentaţiilor. modificarea secreţiei biliare. La bolnavii edentaţi parţial cu afectiuni gastro-intestinale cronice. COMPLICAŢIILE DETERMINATE DE EDENTAŢIA PARŢIALĂ Complicaţiile generale determinate de edentaţia parţială Edentaţia parţială poate apare la vârste diferite datorită etiologiei ei plurifactoriale.edentaţia laterală. Complicaţiile loco-regionale determinate de edentaţia parţială Complicaţiile loco-regionale determinate de edentaţia partială se înscriu în simptomatologia complexă adisfuncţiilor sistemului dentomaxilar. Funcţia masticatorie. Complicaţiile locale determinate de edentaţia parţială Tulburările funcţionale sunt o consecinţă imediată a stării de edentaţie parţială. Funcţia estetică suferă modificări nefavorabile. mai ales atunci . . diminuarea proceselor fizico-chimice din cavitatea orală. Ea se poate manifesta sub formă de nevroze. Aceste caracteristici patologice sunt determinate de reducerea eficienţei masticatorii datorate triturării insuficiente a alimentelor. de reactivitatea individuală a organismului. tulburări de peristaltism intestinal. reducerea suprafeţelor masticatorii şi a unităţilor dentare. IV. a muşchilor sistemului dentomaxilar. Când apare într-o perioadă scurtă de timp afectează în mod brutal starea psihică. mai ales la persoanele care desfăşoară o activitate socială majoră.M. tulburări metabolice. delimitată anterior de dinţi restanţi. . În timpul vorbirii şi râsului. mai ales la tinerii sau adulţii din plină activitate economico-socială. hemoragii gastrice. suprasolicitarea dinţilor restanţi. prin scăderea eficienţei masticatorii. a dinamicii mandibulare şi apariţia parafuncţiilor. prelungirea timpului de masticaţie.. suferă modificări datorită edentaţiilor din zonele laterale sau a edentaţiilor întinse.edentaţia terminală.

instalarea unui facies cu înfundarea şi adâncirea şanturilor labio-mentoniere şi labio-nazale. lăţită. Edentaţiile din zonele laterale. apare atunci când înălţimea ocluziei nu mai poate fi menţinută nici de stopurile ocluzale anterioare. determină migrări dentare.mobilitatea anormala a dinţilor Micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie în edentaţiile terminale şi laterale cu mărirea gradului de supraocluzie. O serie de autori atestă că abraziunea patologică generalizată nu diminuează dimensiunea verticală de ocluzie deoarece erupţia continuă a dinţilor compensează în mod constant pierderea înălţimii coroanei clinice. .migrările orizontale care sunt determinate de piederea punctelor de contact interdentare din zona edentaţiei. manifestate prin: . În edentaţiile frontale limba se interpune frecvent în breşele edentate. micşorarea dimensiunii verticale. . cât şi în timpul funcţiilor fonetice şi de deglutiţie. cavitatea orală realizează o imagine disgraţioasă. combinate cu cele din zonele frontale. atât în starea de repaus.când breşa este extinsă. Migrările orizontale şi verticale ale dinţilor determină modificări ale aspectelor clinice ale edentaţiei parţiale. .apariţia de treme care favorizează retenţiile alimentare şi traumatizarea directă a parodonţiului marginal. accentuând schimbările de poziţie ale dinţilor care limitează spaţiul edentat. hipotonă.dispariţia punctelor de contact. ocupă frecvent breşele edentate întinse şi participă la stabilizarea maxilarelor în cursul deglutiţiei. . Limba este mărită de volum.denivelarea planului de ocluzie. dinţi care tind să migreze către acest spaţiu.migrările verticale interesează dinţii antagonişti spaţiului edentat. tipic unui facies îmbătrânit. dinţi care de obicei sunt aleşi ca dinţi stâlpi direcţi. Deglutiţia nu se realizează pentru edentaţia parţială în limite normale. Abraziunea patologică dentară apare în urma intensificării efortului masticator care caută să supleeze insuficienţa funcţională consecutivă edentaţiei parţiale. . Modificările morfologice ale arcadelor dentare sunt determinate chiar şi prin extracţia unui singur dinte . Apar frecvent abraziuni exagerate ale dinţilor frontali sau vestibularizarea lor cu apariţia de treme şi diasteme exagerate.afectarea parodontală. .

deoarece atrofia de inactivitate este mai intensă decât cea provocată de presiuni. Tratamentul edentaţiei parţiale prin proteze mobilizabile. la nivel dento-parodontal apar abrazii dentare.. corect realizat. Astfel evoluţia edentaţiei parţiale va fi spre compensare şi reabilitare. biostimulatoare pentru ţesutul osos şi care realizează un prognostic optim. îngroşarea laminei dura. retracţii parodontale. mai lent sau mai rapid. oferă un prognostic bun atâta timp cât nu crează dezechilibre suplimentare prin solicitări statice sau dinamice nejudicios distribuite. EVOLUŢIA EDENTAŢIEI PARŢIALE După vârsta de 50 de ani elementele componente ale S. Gradul de atrofie osoasă variază după etiologia edentaţiei sau vârstă. îngroşarea laminei dura. se recomandă protezarea precoce. reactivitatea parodonţiului dinţilor restanţi limitanţi edentaţiei.V. suferă modificări continui. este mai accentuată în prezenţa unor edentaţii vechi neprotezate. Examenul radiografic efectuat la nivelul crestelor edentate pune în evidenţă aspectul şi orientarea trabeculelor osoase. structurile biologice. cu o rată din ce în ce mai mare pe măsura înaintării în vârstă. . lărgirea spaţiului desmodontal. migrări dentare.D. ireversibile. Creasta alveolară suferă un proces de atrofie. Astfel. îngroşarea stratului de cement depus pe dinţii suprasolicitaţi. în funcţie de reactivitatea superficială individuală. Din punct de vedere al terapiei prin proteze parţiale mobilizabile.M.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful