UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE LIMBI ŞI LITERATURI STRĂINE CURSURI DE ZI, CURSURI CU FRECVENłĂ REDUSĂ ŞI CURSURI LA DISTANłĂ

SINTEZA CURSULUI ELEMENTE DE TEORIE LITERARĂ ŞI LITERATURĂ UNIVERSALĂ ANUL I, SEMESTRUL AL II-LEA DOUĂ ORE DE CURS/ SĂPTĂMÂNĂ NU SUNT ORE DE SEMINAR

Cursul este eşalonat pe trei semestre (două în anul I şi un semestru în anul al II-lea). TITULARUL CURSULUI LA ANUL I CONF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU

CURENTELE LITERARE. CARACTERUL LOR INDEFINISABIL. AXIOMATICA - METODĂ DE ABORDARE A PROBLEMLOR TEORETICE IMPUSE DE CURENTELE LITERARE Vorbim despre curentele literare (sau mişcările literare, sau tendinŃele literare) fără să le putem defini riguros, după regula cea mai des utilizată a genului proxim şi a diferenŃei specifice. În ştiinŃă şi filozofie sunt numeroase noŃiuni de maximă generalitate (genera generalissima) pe care nu le putem defini (indefinisabile). Deşi nu pot fi definite, aceste noŃiuni de maximă generalitate sunt acceptate totuşi, pentru că se presupune că aceia care le utilizează au o înŃelegere clară (adecvată) a lor. Dificultatea de a defini curentele literare se explică, între altele, prin faptul că fenomenele revelate de arta cuvântului nu sunt "pure", precis conturate, categoric delimitate. InterdependenŃa unor variate valori în cuprinsul opererelor literare este un fapt de la sine înŃeles. În texte putem sesiza diferite tipuri de conexiuni - estetice, filozofice, sociale, morale, religioase, civice, instructive, politice, educative etc. Complexitatea inepuizabilă a curentelor literare, realităŃi artistice cu o

dinamică proprie, capabile să reveleze variate tipuri de interdependenŃe, respinge categoric încercările de a le delimita în mod strict, de a le eticheta o dată pentru totdeauna şi defini. Cuentele literare nu au genuri proxime la care să se raporteze. Şi totuşi ştiinŃa literaturii operează în mod curent cu termeni nedefiniŃi precum Renaşterea, Clasicismul, Barocul, Iluminismul, Preromantismul, Romantismul, Realismul, Naturalismul, Simbolismul, Junimismul, Semănătorismul, Poporanismul, Gândirismul şi altele, care sunt acceptate ca puncte de plecare în dezbaterile estetice. În discuŃiile despre curentele literare sunt utilizate însă operaŃii logice care pot înlocui definiŃiile, respectiv unele caracterizări, comparaŃii, exemplificări, aprecieri de ordin estetic, ideologic, istoric, compoziŃional, stilistic, tematic, cronologic, filozofic etc. Teoria literaturii admite faptul că nu se poate defini totul. Adrian Marino (1921-2005) ne oferă în volumul DicŃionar de idei literare (1973) un mod de înŃelegere al curentelor literare bazat pe sugestiile teoretice oferite de discuŃiile teologice şi filozofice despre sens şi intenŃionalitate (fundamentale în scolastică, dar şi în gândirea lui Franz Brentano; 1838-1917). Sunt discuŃii care au schimbat profund atmosfera disputelor din domeniul esteticii în secolul al XX-lea. Adrian Marino afirmă: "EsenŃa noŃiunii de curent literar se lasă, în cele din urmă, surprinsă. Ea presupune, mai presus de orice, orientarea unei mişcări, direcŃia de înaintare şi dezvoltare a unor idei şi forme literare. Curentul literar implică în mod necesar o finalitate, un sens (s. n.), ca principiu de unificare şi convergenŃă, parcurgerea într-o ordine inevitabilă, impusă de însăşi logica intrinsecă a mişcării, a unor puncte şi etape succesive, până la deplina consumare a energiei iniŃiale. Reperele fixe, înaintarea în raport cu un "înainte" şi un "după" au, din această cauză, un caracter cu totul convenŃional. Imaginea de "fluviu", "vîrtej", "suflu", traduce mult mai bine realitatea dinamică a curentelor, care răscolesc, agită, antrenează, poartă cu sine, smulge tot ce întâlneşte în cale. Un titlu de articol, ca la Maiorescu, DirecŃia nouă în poezia şi proza română, exprimă cu maximă claritate tocmai această esenŃă a orientării şi finalităŃii literare inedite, proprie oricărui curent literar din lume. N-a existat animator sau teoretician al vreunui curent care să nu fi urmărit, în primul rând, impunerea unei "noi direcŃiuni", imprimarea unui nou sens (s.n.) literaturii. Cine spune "curent literar" spune neapărat intenŃionalitate, luciditate a scopurilor (...). Trebuie subliniat cu tărie: curente literare pure, precis conturate, etanşe, nu există. Ele trec unele în altele, "devin", nu sunt "date". Nici o operă literară nu întruneşte toate caracterele curentului, care nu pot fi extrase decât pe calea generalizării, a abstractizării. Aceste elemente, mai mult sau mai puŃin artificiale, definesc doar latura periferică, epidermică a artei. O ierarhie între curente iarăşi

pornind de la ei. Pornind de la problemele logice ale categoriilor.definiŃia şi demonstraŃia ca procedee. respectiv teoremele (sau ultima treaptă a demonstraŃiei).nu se constantă. eminent specialist în filozofia ştiinŃei. precum cei ce numesc curentele. şi. Axiomatica. FiinŃa însăşi. În acest punct estetica şi ştiinŃa literaturii se întâlnesc cu logica formală. indefinisabile) ele servesc totuşi la definirea altor noŃiuni literare şi la demonstrarea unor afirmaŃii. "totul se subsumează categoriilor. porneşte tocmai de la o serie de afirmaŃii (de propoziŃii) şi de la demonstraŃii acceptate în prealabil. fiindcă nu mai există genuri mai vaste decât ele. AXIOMATICA . implică indefinisabilele şi indemonstrabilele . de tradiŃie şi de conformism" (DicŃionar de idei literare. tocmai .deşi noŃiunile ce numesc curentele nu pot fi definite (sunt genera generalissima. Categoriile. Toate sunt "egale". 483-504). de aceea ele nu pot fi subsumate altor concepte mai generale. 293).adaequatio rei et intellectus . Acceptarea lor nu este numai o necesitate a intelectului nostru. iar acestea sunt categoriile. DemonstraŃia nu intră în discuŃie tocmai pentru că oamenii iau act de caracterul evident. ideile despre curente sunt admise în dezbaterile literare fără să le definim pentru că ele par evidente. care nu este o categorie. Anton Dumitriu (1905-1992). al acestui adevăr (în cazul nostru al curentelor literare). şi. În acest sens. În logică şi în ştiinŃă observă Anton Dumitriu. şi astfel cu necesitate ele nu pot fi definite.dar corespunde însăşi realităŃii. dovedeşte caracterul axiomatic al teoriei literare. demonstraŃiilor şi teoremelor. nu pot fi definite. toate aduc o serie de elemente noi. pag. pag. un plus de originalitate. pentru a deduce din ele concluziile. afirma în lucrarea sa fundamentală Teoria logicii (1973): "Dar genera generalissima nu pot avea genuri proxime." (Cap. prin urmare. unanim acceptat.METODĂ DE ABORDARE A CURENTELOR LITERARE Fapt deosebit de important . metoda de sistematizare a propoziŃiilor unui domeniu al cunoaşterii. ci a însuşi modului său de funcŃionare . axiomelor. peste un coeficient. de înŃelege un adevăr fundamental admis fără demonstraŃie. Prin axiomă. aşa cum a arătat Aristotel. ale căror specii ele ar putea fi. are o serie de prime modalităŃi. Din cauză că intelectul uman este adecvat realităŃii . construim propoziŃii logice. Faptul că admitem termeni ce nu pot fi definiŃi (indefinisabili).el este capabil să sesizeze aceste prime modalităŃi ale fiinŃei. adesea apreciabil. în mod curent.

în primul rând de la noŃiunea de frumos. Există.pentru că el nu este străin de fiinŃă" (Idem.ştiinŃa despre frumos. Alte concepte sunt introduse prin definiŃie. fără a fi demonstrate. pag. Clasicismul. Naturalismul. prin procedee date de derivare. 9). pag 294). fără a fi definite. În acest sens numele unor curente literare indefinisabile precum Renaşterea. Semănătorismul. CELE MAI IMPORTANTE CURENTE LITERARE . Gândirismul şi altele au caracter fundamental. S-a văzut astfel că o serie de concepte şi de propoziŃii sunt acceptate în fruntea unei ştiinŃe fără a fi definite şi respectiv. Iluminismul. ci necesitatea ca acestea să fie acceptate ca punct de plecare în dezbateri. ci şi estetica . teoria literaturii admite o serie de termeni indefinisabili. RelaŃia logică între noŃiunile indefinisabile şi caracterul axiomatic al teoriei literare. a condiŃiilor pe care trebuie să le îndeplinească partea zisă axiomatică (concepte şi propoziŃii "primitive". arată Anton Dumitriu în Teoria logicii. Junismismul. Poporanismul. cu ajutorul primelor concepte. Într-un plan mai larg. edificată ca un vast ansamblu deductiv ce porneşte tot de la noŃiuni fundamentale indefinisabile (genera generalissima). Descrierea completă şi explicită a diverselor părŃi ale unei ştiinŃe. Realismul. nu numai teoria literaturii are caracter axiomatic. O serie de propoziŃii sunt derivate. prin propoziŃiile acceptate fără demonstraŃii.al curentelor literare) contează (el poate fi deschis). devotaŃi unor idei care orientează întreaga lor creaŃie. a procedeelor de definiŃie şi de derivare utilizate în cadrul ei. afirmaŃi prin realizări similare şi prin acte de solidaritate intelectuală. a condus la separarea riguroasă a părŃilor din care ea este condusă. de asemenea. în ansamblul ei. Simbolismul. În istoria culturii noastre sunt bine cunoscute Şcoala literară de la Tomis şi Şcoala literară de la Dunărea de jos (amândouă în epoca dacoromană) precum şi Şcoala Ardeleană (în epoca iluministă). Preromantismul (sau Sentimentalismul). Şcolile literare cuprind autori animaŃi de aceleaşi convingeri. Structura axiomatică a unei ştiinŃe. ne apare limpede tocmai prin referire la problema curentelor literare. Din punct de vedere pur logic metoda axiomatică evidenŃează faptul că nu numărul indefinisabilelor (în cazul nostru . un punct de plecare) ce serveşte la înŃelegerea (la definirea) celorlalŃi. grupări de scriitori numite şcoli. Barocul. acceptate în cazul ştiinŃei respective) formează obiectul metodei axiomatice" (cap. fiind formate cu ajutorul unor procedee de definiŃie date. "Examinarea atentă a construcŃiei unei ştiinŃe. dar care sunt o bază (un punct de referinŃă. Întrucât nu se poate defini totul. Romantismul.

Sfântul Ioan Cassian. Actul martiric al Sfântului Dasius de la Axiopolis (începutul sec. tendinŃe). Prin mulŃimea. Sapho. Ioan Maxentius. Clasicismul antic greco-latin ilustrat de epopeile lui Homer (Iliada şi Odiseea). etape. Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul. Actul martiric al Sfântului Emilian de la Durostor (a doua jumătate a sec. Sofocle şi Euripide). IV). de nemuritoarele capodopere ale unor scriitori latini (Ovidius. Leontius Byzantinus şi alŃii) şi din Şcoala Literară de la Dunărea de Jos (Laurentius Mellifluus de Novae. Actul martiric este o specie (formă. capabile să ilustreze aceeaşi tendinŃă artistică. Le enumerăm fără să le putem defini în mod riguros. IV). ToŃi aceştia concepeau arta literară ca imitaŃie (mimesis) a naturii fundamentată pe norme ce impun neamestecul genurilor şi speciilor. Pindar. de versurile unor poeŃi lirici precum Arhiloc. aptă să pună în prim plan tipuri umane exemplare. mai rar.Numim curent o clasă de opere literare create în aceeaşi epocă. Ńinuta estetică şi importanŃa universală a operelor nemuritoare pe care le-a impus în lume şi în istorie. de scrierile unor mari filozofi care sunt şi străluciŃi artişti ai cuvântului (Platon. IV). Dezbaterile ample şi contradictorii. Sfântul Niceta de Remesiana. de creaŃiile marilor autori tragici (Eschil. Anacreon. Printre aceştia se numără Gaius Noster. Actul martiric al Sfântului Irineu de la Sirmium (începutul sec. respectiv în prima jumătate a celui dintâi mileniu al erei creştine. caracterizate prin însuşiri estetice şi ideologice comune. extrase din mituri. au trăit scriitori dacoromani de valoare universală. legende. IV).III). Vergilius. 1. faptele şi mărturia unei persoane care şi-a dat viaŃa pentru credinŃa sa în Hristos în condiŃiile unor sângeroase persecuŃii oficiale anticreştine. Sfântul Martinus de Bracara şi alŃii). foarte tensionate. istorie şi. Tot în epoca dacoromană au fost create actele martirice. Ioan Maxentius. Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul. Actul martiric al Sfântului Sava de la Buzău (a doua jumătate a sec. Sfântul Ioan Cassian. din ştiinŃa literaturii desfăşurate în ultimele două secole au dus la stabilirea următoarelor curente (direcŃii. Aristotel). Sfântul Niceta de Remesiana. instituŃie) a genului epic în proză în care sunt evocate viaŃa. Sfântul Martinus de Bracara şi alŃii. literatura dacoromană a avut o contribuŃie deosebit de importantă la realizarea profilului spiritual creştin al . În Antichitate. Marii scriitori dacoromani fac parte din Şcoala Literară de la Tomis (Sfântul Theotim I Filozoful Episcopul Tomisului. Din epoca dacoromană ne-au rămas creaŃiile literare cunoscute sub numele de Actul martiric al SfinŃilor Epictet Preotul şi Astion Monahul (sec. Horatius şi mulŃi alŃii). din viaŃa cotidiană.

trubadurilor. Andreas Gryphius (1616-1664). Cervantes. Pedro Calderon de la Barca (1600-1681). 4. română. François Rabelais. moralităŃile şi farsele ce ilustrează teatrul Evului Mediu. engleză. care ilustrează principalele teme ale Barocului). Istoricul de artă Heinrich Wölflin (1864-1945) a contribuit prin lucrările sale teoretice la impunerea convingerii că Barocul este o etapă distinctă în evoluŃia artelor plastice. franceză. Marii scriitori romantici au elogiat în variate moduri epopeile. Nicolaus Olahus. John Milton (1608-1674). Sfântul Ierarh .Barocul s-a impus la finele Renaşterii (unii cercetători afirmă că este chiar Renaşterea în ultima fază a afirmării ei) prin exces de forme. Barocul este ilustrat de personalităŃi precum Gianbattista Marino (15691625). Renaşterea. Sunt readuse acum în prim-planul vieŃii literare numeroase scrieri. 3. truverilor şi Minnesänger-ilor. respectiv a epocii romantice. germană. patetism. Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei (?-1657). William Shakespeare. poloneză. Faptul că Evul Mediu este o etapă distinctă şi strălucită în evoluŃia literaturii europene a devenit astfel mai clar. Acum trăiesc şi crează mari personalităŃi ale vieŃii literare precum Lodovico Ariosto. Diaconul Coresi. tratate ştiinŃifice. spaniolă. prin preferinŃa pentru spectaculos şi fastuos dar şi printr-un sentiment tragic al vieŃii derivat dintr-o viziune apocaliptică generală. Jan Kochanowski şi alŃii. miracolele. cehă etc). Valorizarea capodoperelor realizate în cuprinsul Evului Mediu este o achiziŃie relativ târzie a spiritului reflexiv în literatură şi a disponibilităŃilor estetice. idei afirmate iniŃial în Antichitate. 2. romanele cavalereşti. este un curent literar de mare amploare afirmat în diverse culturi europene (italiană. efecte contrastante. autorul poemului filozofic ViaŃa lumii.Barocul se afirmă deosebit de puternic în literatura română prin mari personalităŃi ca Miron Costin (1633-1691. În acest sens lucrarea sa Barocul sau descoperirea dramei are caracter funadmental. tradusă. ContribuŃii ştiinŃifice excepŃional de importante la inŃelegerea Barocului a realizat. marele savant Alexandru Ciorănescu (1911-1999). de asemenea. creaŃii filozofice. misterele. Luis de Gongora y Argote (1561-1627). muzicii şi literaturii europene. el este. comentată şi imitată. arhitecturii. Literatura medievală.poporului român şi al întregului continent european. Tirso de Molina (1571-1648). opere de artă plastică. Fapt semnificativ . impusă în secolele XV-XVI. creaŃiile lirice ale goliarzilor. scrierile ce expun doctrina Bisericii în Răsăritul ortodox şi în Occidentul catolic sau concepŃiile logicofilozofice afirmate în cuprinsul scolasticii. între altele. Poetica lui Aristotel este publicată în original. maghiară. Martin Opitz (1597-1639) şi mulŃi alŃii.

prin afirmarea unor idealuri precum onoarea. 5. Importante sugestii teoretice au fost oferite clasicismului de filozofia lui René Descartes (Renatus Cartesius 1595-1650). Veniamin Costache (1768-1846) . În cultura română iluminismul s-a manifestat puternic prin operele unor autori ca Samuil Micu (1745-1806). Ion Budai-Deleanu (1760-1820). literară şi culturală cu caracter antifeudal desfăşurată în Ńările Europei. echilibrului şi a clarităŃii în actele de creaŃie estetică. prin interesul pentru aspectul educativ şi moralizator al operelor artistice. Radu Greceanu (c.în Moldova.1655-c. şi mulŃi alŃii.1725). Se caracterizează prin imitarea modelelor literare antice greco-latine. Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708). În literatura engleză un important teoretician al clasicismului a fost Alexander Pope (1688-1744). Nicolas Boileau Despréaux (1636-1711). ToŃi aceştia sunt personalităŃi reprezentative pentru Şcoala Ardeleană. Disputele filozofice şi teologice între teişti. Petru Maior (c. Dinicu Golescu (1777-1830) în łara Românească.1756-1821). Nu întâmplător epoca în care au trăit şi creat aceşti mari scriitori este numită "secolul de aur" al literaturii române vechi. Ioan Piuariu Molnar (1749-1815). Iluminismul este o tendinŃă ideologică.1776-1848). Scriitori care ilustrează clasicismul francez sunt Pierre Corneille (1606-1684). În literatura rusă un mare scriitor clasicist a fost Antioh Cantemir (1708-1744). Gheorghe Şincai (17541816). Constantin Diaconovici-Loga (1770-1850) . în ştiinŃă. Mitropolitul Simion Ştefan al Ardelului (?1656). Gheorghe Brancovici (1645-1711). Montesquieu (1689-1755).1660-1716). Sfântul Ierarh Antim Ivireanu Mitropolitul łării Româneşti (c. Jean Racina (1639-1699). Clasicismul este curentul literar afirmat în secolul al XVII-lea paralel cu Barocul. în America de Nord şi în America de Sud în secolul al XVIII-lea având drept scop crearea unei societăŃi "raŃionale". Dimitrie Cantemir (1673-1723) şi alŃii. Jean de la Fontaine (1621-1695) şi alŃii. Nicolae Costin (1660-1712). prin insistenŃa cu care proclamă necesitatea ordinii. 6. deişti şi ateişti caracterizează epoca iluministă. Udrişte Năsturel de la Fierăşti (1596-1658). Alexandr Nikolaievici Radişcev (1749-1802) şi mulŃi alŃii. prin difuzarea culturii şi "luminarea" maselor.în Banat. . Scriitorii iluminişti au fost Voltaire (1694-1778). Încrederea în puterile raŃiunii umane. Gotthold Ephraim Lessing (17291781).Dosoftei Mitropolitul Moldovei (1624-1693). Molière (1622-1673). educaŃie şi valorile dreptului natural este specifică ideologiei iluministe. prin disciplinarea imaginaŃiei şi a sensibilităŃii. devotamentul şi demnitatea. fiul domnitorului român Dimitrie Cantemir. AlŃi iluminişti au fost Iordache Golescu (c. A apărut în FranŃa dar s-a impus treptat în numeroase literaturi din Europa.

Baroc şi Iluminism spre Romantism carcaterizat prin respingerea canoanelor clasiciste şi a ideologiei iluministe. insolitul. Friedrich von Schiller (1759-1805). Cultivă. Johann Christian Friedrich Völderlin (1770-1843). Cultul naturii şi elogiul sensibilităŃii subiective caracterizează creaŃiile romantice. Johann Gottfried Herder (1744-1803). Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832). caricaturalul. greu sau imposibil de exprimat (inefabile). ideologia iluministă şi îndeosebi gândirea materialistă indiferent de orientarea ei. Johann Ludwig Tieck (1773-1853). în schimb. a nocturnului. I se adaugă interesul pentru exotic şi pentru mitologia Nordului. a folclorului . prin cultul sensibilităŃii şi al naturii. bizarul. Apare în jurul anului 1800 în Germania. Costache Conachi (1778-1849). a mitului şi a istoriei medievale tutelate de înalte aspiraŃii spirituale. principiul artei ca act de creaŃie. ROMANTISMUL este cel mai important curent literar din literatura europeană şi americană a secolului al XIX-lea. Romantismul neagă regulile estetice clasiciste. a fantasticului. prin preferinŃa pentru pitoresc. a ceea ce este local. Scriitori romantici au fost August Wilhelm von Schlegel (1767-1845). oribilul. Pentru romantici artistul este o personalitate demiurgică. grotescul. principiul artei ca imitaŃie. Friedrich Maximilian von Klinger (1752-1831) şi alŃii. primatul eului individual şi al vieŃii afective. Marii scriitori preromantici din cuprinsul literaturii germane au dat contur tendinäei cunoscute sub numele de Sturm und Drang. Novalis (Fiedrich Leopold von Hardenberg. macabrul. a credinŃei şi valorilor creştine. a simbolului. dar şi un dascăl şi un profet al neamului său. Gottfried August Bürger (1747-1794).7. o mişcare) literar de tranziŃie de la Clasicism. nocturn. 8. (1772-1801). Samuel Richardson (1689-1761). Romanticii au anexat programatic modalităŃi estetice precum urâtul. Friedrich von Schlegel (1772-1829). Jean Jacques Rousseau (17121778). Anglia şi FranŃa şi se manifestă ulterior în toate culturile europene precum şi în Statele Unite ale Americii şi în literaturile din America Latină. . Contele de Volney (1757-1820). 1763-1825). Vasile Cârlova (18091831) şi alŃii. Scriitori preromantici au fost Edward Young (1683-1785). dar în special pentru stările sufleteşti difuze. tradiŃional şi naŃional. În literatura română preromantismul s-a manifestat prin personalităŃi ca Iancu Văcărescu (1792-1863). Ei erau convinşi că doar titanii şi geniile au capacitatea de a influenŃa mersul omenirii în cuprinsul istoriei universale. Jean Paul (Johann Paul Friedrich Richter. Robert Burns (1759-1796). care modifică profund realul. trecut. Thomas Gray (1716-1771). afirmând valoarea imaginaŃiei. exotic. Preromantismul este un curent (o tendinŃă.

Romanul. Mari scriitori naturalişti au fost. Gustave Flaubert (1821-1880). Ion Luca Caragiale (1852-1912). cunoaşte o puternică afirmare în literatura realistă. Lev Nikolaievici Tolstoi (1828-1910). Sandor Petöfi (1828-1849). Tipuri umane precum ariviştii. scriitori precum Vasile Voiculescu (1884-1963). preocupaŃi de aspectele. Naturaliştii au o înŃelegere fiziologică (anatomică) a vieŃii umane. în ciclul de romane Les Rougon-Macquard. conflictele şi tendinŃele sociale. Mircea Eliade (1907-1986). Duiliu Zamfirescu (1854-1922). mediului şi momentului istoric teoretizat de Hippolyte Adolphe Taine (1828-1893). Guy de Maupassant (1850- . escrocii sunt aduse în prim-planul evocărilor epice şi dramatice. Grigore Alexandrescu (1810-1885). cu o excepŃională varietate tematică. Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881). Honoré de Balzac (17991850). întreprinzătorii. de asemenea. fie cu ajutorul unor evocări de tip comportamentist. Zola a demonstrat cum înŃelege el epica naturalistă (experimentală). Lamartine (1790-1869). elemente fantastice şi meditaŃie morală. note pitoreşti. bazată pe instinctualitate (bestialitate). Victor Hugo (1802-1875). Analizele psihologice sunt atent realizate. Nicolae Bălcesu (1819-1852). pe ereditate şi pe determinismul atotputernic al rasei. Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852). o îmbinare originală de observaŃie obiectivă. Autorii realişti urmăresc în mod special reliefarea unor personaje tipice care acŃionează în situaŃii tipice. Percey Bysshe Shelley (1792-1822). Mihai Eminescu (1850-1889).George Gordon Byron (1788-1824). Mihail Iurievici Lermontov (1814-1841). Wladyslaw Stanyslaw Reymond (1867-1925) şi mulŃi alŃii. Mari scriitori realişti au fost Stendhal (1783-1842). nobilii decăzuŃi. În a doua jumătate a secolului al XX-lea. Charles Dickens (1812-1870). curtezanele. Adam Bernard Mickiewicz (1798-1855) şi mulŃi alŃii. genul proteic. bătrânii. Ion Creangă (1839-1889). personajele copiii. politicienii. NATURALISMUL s-a impus ca un realism exacerbat la finele secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea. Scriitorii realişti sunt obiectivi. Edgar Allan Poe (1809-1849). Nicolae Filimon (1819-1865). Nikolaus Lenau (1802-1850). 10. Mihail Kogălniceanu (1817-1891). bancherii. Gabriel Garcia Marquez şi alŃii au impus aşa numitul realism magic. Bogdan Petriceicu Haşdeu(1838-1907). 9. fie prin caracterizări. de dorinŃa de a relata evenimentele într-o manieră impersonală cât mai adecvată la aspectele de viaŃă din care se inspiră. Alexandr Sergeevici Puşkin (1799-1837). Andrei Mureşanu (1816-1863). REALISMUL este tendinŃa care urmăreşte programatic să pună arta literară în acord cu realul. A fost teoretizat de Emile Zola (1840-1902) în manifestul Romanul experimental (Le roman experimental). Giacomo Leopardi (17981837).

o fiinŃă. în mod convenŃional sau în virtutea unei corespondenŃe analogice. Cel mai activ teoretician şi promotor al simbolismului românesc a fost Ovid Densuşianu (1873-1938). valori înlocuind astfel descrierea sau explicarea lor. Junimisul s-a afirmat prin revista Convorbiri literare (fondată în 1867) dar şi . 11. un alt obiect. Prin simbol se înŃelege un semn. Jean Moréas (1856-1910). Albert Samail (1858-1900). un obiect. În cultura italiană verismul literar este o tendinŃă de tip naturalist. Andrei Belâi (1880-1934) şi alŃii. Henrik Pontoppidan (1855-1943). o Ńară. Emile Verhaeren (1855-1916).Negruzzi (1842-1932). idealuri. respectiv. Poetul şi prozatorul Alexandru Macedonski (1854-1920) a fost un precursor al simbolismului românesc.Johan August Strindberg (1849-1912). SIMBOLISMUL este un curent literar apărut în FranŃa şi impus în întreaga literatură europeană la finele secolului al XIX-lea şi începutul sceolului al XX-lea. George Bacovia (1881-1957). JUNIMISMUL este un curent literar şi de idei afirmat în jurul grupării Junimea fondate la Iaşi în 1863 din iniŃiativa scriitorilor Titu Maiorescu (18401917). Maurice Rollinat (1846-1903). Paul Verlaine (1844-1896) şi Arthur Rimbaud (1854-1891). o noŃiune. Giovanni Verga(1840-1922). 12. Carp (1837-1919) şi Vasile Pogor (1833-1906). Francis Jammes (1868-1938). John Steinbeck (1902-1965) şi alŃii. Anna Mathieu de Noailles PrinŃesă Brâncoveanu (1876-1933). o imagine ce reprezintă indirect. Petre P. sau orice altceva. Theodor Rosetti (1837-1923). Un amestec original de realism şi naturalism găsim în scrierile epice ale unor autori ca Hortensia Papadat Bengescu (1876-1955) şi Liviua Rebreanu (18851944). Gerhardt Hauptmann (1862-1946). Precursorii simbolismului au fost poeŃii Charles Baudelaire (1821-1867). un sentiment. Mari poeŃi simbolişti au fost Stéphane Mallarmé (1842-1898). El este ilustrat de autori ca Luigi Capuana (1839-1915). o credinŃă religioasă. În artă simbolul sugerează idei. Jules Laforgue (1860-1887). Herman Sudermann (1857-1928). În conformitate cu ideologia literară simbolistă valoarea fiecărui obiect sau fenomen din natură şi societate poate fi sesizată şi interpretată adecvat cu ajutorul simbolurilor. stări sufleteşti. Maurice Maeterlinck (1862-1949). Tristan Corbière (1845-1875). o organizaŃie. Iacob C. o idee. o calitate. Rainer Maria Rilke (1875-1962). intenŃii. Ion Minulescu (1881-1944). George Mihail zamfirescu (1898-1939).1893). Matilde Serao (1856-1927) şi alŃii.

. eseuri. Mihail Sadoveanu (1880-1961). Ion Creangă. dezbateri. ca păstrător al tradiŃiei. Popovici. Junimismul a căpătat un mare prestigiu literar datorită faptului că a promovat scriitori precum Ioan Slavici. folclorice şi naŃionale ale românilor de pretutindeni. Sextiul Puşcariu (1877-1948) şi mulŃi alŃii. Cel care a contribuit într-o măsură decisivă la realizarea ideologiei literare semănătoriste a fost însă istoricul. una dintre marile personalităŃi ale culturii române şi universale din secolul al XX-lea. scriitorul şi omul politic Nicolae Iorga (18711940). La Semănătorul au semnat mari personalităŃi ale culturii române precum Alexandru VlahuŃă (1858-1919). autorul teoriei sociologice a formelor fără fund. Revista şi gruparea literară creată în jurul ei au practicat un tradiŃionalism programatic asociat cu elogiul valorilor istorice. Nicolae Iorga şi Aurel C. Idea de datorie morală a intelectualilor faŃă de popor este firul conducător al doctrinei literare şi sociale poporaniste afirmate în numeroase articole. Programul literar al revistei este centrat pe categoria specificului naŃional şi pe convingerea că Ńărănimea este clasa noastră socială fundamentală. Ibrăileanu (1871-1936).prin conferinŃe publice. înclinat să judece noile creaŃii artistice prin raportare la modelele de mare prestigiu oferite de cultura universală. 14. orientat spre speculaŃia teoretică în orice tip de dispută. întâlniri literare. SEMĂNĂTORISMUL este un curent lirerar şi de idei afirmat în jurul revistei Semănătorul apărute la Bucureşti între 1901-1910. este considerat principala sursă a specificului naŃional şi a virtuŃilor morale care îi caracterizează pe români. Satul. polemici. Mihai Eminescu. George Coşbuc. antilatinist în domeniul dezbaterilor dedicate limbii române literare. 13. George Coşbuc (1866-1918). O. Dimitrie Anghel (1872-1914). Se vorbeşte mult despre valorile etice reflectate în literatură. Nicolae Gane. Ion Agârbiceanu (1882-1963). Directorii ei au fost scriitori Alexandru VlahuŃă. Alexandru Xenopol şi alŃii. romantic şi realist în literatură. Ion Luca Caragiale. Iosif (1875-1913). Şt. Junimismul a fost conservator în politică. Publicându-i pe scriitorii din provinciile româneşti supuse marilor imperii cu care România se invecina Semănătorul a contribuit eficient la realizarea atmosferei politice şi civice care a dus la realizarea Marii noastre Uniri proclamate solemn şi irevocabil la 1 decembrie 1918. POPORANISMUL este un curent literar şi ideologic afirmat în jurul revistei Viata românească apărute la Iaşi în martie 1906 din iniŃiativa criticului literar G. volume. Octavian Goga (1881-1938). Principalul ideolog al junimismului a fost criticul literar Titu Maiorescu(1840-1917).

Tot ceea ce a avut mai demn. Dan Botta (1907-1958). arhitecŃi. dramaturgi. Călinescu (1889-1965). de revista Gândirea. Radu Gyr (1905-1975). Gib. profund interesate de noile evoluŃii din diversele culturi ale continentului nostru. Aron Cotruş (1891 1961). De altfel toŃi scriitorii. Acesta sunt Puncte cardinale în haos (1936). teologi.Printre cei care au semnat în paginile revistei Viata românească se numără scriitorii Constantin Stere (1865-1936). poeŃi. Mentorul şi ideologul curentului gândirist a fost teologul ortodox. poetul. eseişti. sociologul şi esteticianul Nichifor Crainic (1889-1972). * * * Curentele literare evocate succint în această sinteză nu epuizează problema . filozofii şi muzicologii de la Gândirea sunt mari spirite europene. Vasile Voiculescu (1884-1963). afirmată într-o mare varietate de modalităŃi. Nostalgia paradisului (1940) şi Lupta pentru spiritul nou (1941). I. Ortodoxie şi etnocraŃie (1937). Tudor Arghezi (1880-1967). Este o ideologie care se afirmă în cuprinsul unui dialog activ cu tendinŃe spiritualiste din toate culturile europene. Zaharia Stancu (1902-1974). Ideologia literară a gândirismului a avut o fermă orientare tradiŃionalistă. Dumitru Stăniloae (19031993). într-un mod sau altul. Printre aceştia se numără Lucian Blaga (1895-1961). Ion Pillat (1891-1945). Este o influenŃă binefăcătoare. GÂNDIRISMUL este curentul apărut şi afirmat în jurul revistei Gândirea (1921-1944). Doctrina curentului literar gândirist a beneficiat în variate moduri de volumele în care Nichifor Crainic şi-a expus convingerile sale în domeniul culturii. Adrian Maniu (1891-1968). G. critici şi istorici literari. cea mai importantă publicaŃie literară din cuprinsul culturii române în secolul al XX-lea. indestructibil legată de prestigiul revistei şi al operelor prin care autorii gândirişti s-au afirmat în lume şi în istorie. InfluenŃa scriitorilor de la Gândirea asupra literaturii române contemporane este excepŃional de puternică. Coman (1902-1987). Caragiale (1885-1936). Mateiu I. Tudor Vianu (1898-1964) şi mulŃi alŃii. Oscar Walter Cisek (1897-1966). mai original şi mai puternic afirmat cultura română în prima jumătate a secolului al XX-lea este legat. Jean Bart (1874-1933) şi alŃii. Gala Galaction (1879-1961). 15. sociologi. Cezar Petrescu (1892-1961). Calistrat Hogaş (1848-1917). teologii. Doctrina literară afirmată în cadrul curentului gândirist s-a precizat evolutiv prin contribuŃiile unor mari prozatori. artişti plastici. una dintre personalităŃile tutelare ale spiritualităŃii române. Mircea Eliade (1907-1986). Ioan G. naŃionalistă şi spiritualistă ortodoxă. Mihăescu (1894-1935). Mihail Sadoveanu. artiştii plastici. muzicologi.

Ele sunt însă. obiecte.femelă. ud . CLASIFICAREA ÎN LITERATURĂ DESPRE CLASIFICARE CA OPERAłIE LOGICĂ Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au constatat că între fiinŃe. numeral. respectiv vechea problemă a universaliilor. adjectiv. Clasificarea (gruparea) se face dintr-un anumit punct de vedere (dintr-un unghi de vedere) numit criteriu. cele mai importante. RelaŃia dintre clasă şi obiectele (fenomenele) care o compun este o problemă filozofică şi logică. fie prin reliefarea unei proprietăŃi cracateristice lor şi numai lor. În acest sens matematica dinstinge între mulŃimi disjuncte (care nu au nici un element comun) şi mulŃimi echivalente (între care se poate stabili o corespondeŃă). Genul natural şi genul gramatical însumează mulŃimi. în mod firesc avem în vedere mai multe proprietăŃi. Genul natural al substantivelor denumeşte clase de fiinŃe care se deosebesc prin sex. fenomenele sau relaŃiile dintr-o mulŃime dată sunt distribuite (sunt grupate) în clase. lup . În acest sens genul gramatical se referă la aşa numitele nominale (substantiv. Pornind de la capacitatea omului de a opera cu distincŃii a apărut clasa substantivelor ce denumesc fiinŃe de sex masculin şi a celor ce denumesc fiinŃe de gen feminin: urs .tendinŃelor afirmate în arta cuvântului în diverse etape istorice şi culturi europene. Un criteriu poate fi o proprietate sau o clasă de proprietăŃi. În acest sens oamenii au operat cu distincŃii de tipul mascul .mort. în funcŃie de asemănările sau deosebirile dintre ele. .uscat.O clasă (o mulŃime) se distinge prin proprietăŃi naturale (de exemplu: clasă de plante. rece . fiinŃele. fenomene. Genul natural a constituit fundamenul pe care s-a edificat ulterior categoria gramaticală a genului. clasă socială etc). indubitabil. calităŃi şi relaŃii există deosebiri şi asemănări. în fond. pronume. clasă de minerale.cald. Dacă în actul clasificării utilizăm mai multe criterii. Clasificarea este operaŃia logică prin care obiectele. articol). În logică noŃiunea de mulŃime este sinonimă cu cea de clasă. care îi obseda pe logicienii şi filozofii scolastici din Evul Mediu. Este. De aceea teoria literaturii însumează numeroase eforturi ştiinŃifice orientate de necesitatea înŃelegerii acestor curente sub cele mai diferite aspecte.lupoaică. viu .mâine. În matematică mulŃime este termenul care desemnează un ansamblu de obiecte (numite elemente) grupate fie prin indicarea tuturor elementelor. problema relaŃiei dintre mulŃime şi unitate.ursoaică. clasă de animale. azi ieri .

rasă. GENURILE LITERARE În teoriile estetice prin gen (din lat. stil. de exemplu. baladă. fel. Genul exprimă o noŃiune supraordonată altei noŃiuni numite specie. roman.neam. NoŃiunea de literatură este un exemplu de summum genus. nuvelă.infima species. Prin tipologie se înŃelege studiul ştiinŃific al trăsăturilor caracteristice sau al relaŃiilor reciproce dintre diversele tipuri de obiecte sau fenomene. Genul se deosebeşte de specie prin gradul de generalitate. Problema genurilor literare apare în Antichitate la autori precum Platon. Genurile literare cuprind creaŃiile asemănătoare prin modul cum se raportează la realitate (prin modul de a reprezenta realitatea). De peste două milenii şi jumătate problema genurilor literare şi-a găsit rezolvări de o mare varietate. Quintillian. NoŃiunile de schiŃă. S-a constituit astfel o genologie literară. Ceea ce pare clar în teorie este însă mult mai dificil de realizat în practică. temă. farsă sunt exemple de infima species. Genul cu cea mai mare generalitate se numeşte summum genus iar specia cu cel mai restrâns grad de generalitate . CRITERIILE DIFERITE. genul muzicii corale. comedie. . mod) se înŃelege o diviziune obŃinută prin clasificarea creaŃiilor artistice după formă. Amintim aici doar câteva din ele. genul simfonic. Când vorbim de genuri în literatură Ńinem cont de diviziunile fundamentale în care se împart creaŃiile ce ilustrează arta cuvântului. Aristotel. pastel. se vorbeşte de genul operei (sau genul liric). respectiv diferenŃe de ierarhie. caracteristici) din domeniile structurii şi finalităŃii creaŃiei estetice. genul muzicii uşoare. bocet.Există o ierarhie a criteriilor. În diverse ştiinŃe operaŃia logică a clasificării a dus la dezbaterile despre genuri şi specii. imn. DIFICULTĂłILE ŞI MAREA VARIETATE A CLASIFICĂRILOR ÎN LITERATURĂ. La noŃiunea de gen în artă s-a ajuns prin reunirea unor date (aspecte. odă. Clasificarea în literatură a dus la gruparea operelor în genuri literare şi specii literare. Altfel spus putem distinge criterii egale în grad (dacă se aplică la universuri de acelaşi nivel) şi criterii inegale în grad . Problema genurilor literare este una de tipologie a creaŃiilor care se pot grupa după anumite criterii. Horatius. dacă ele se aplică la universuri mai largi sau mai restrânse. Aşa dar se Ńine cont atât de mijloacele utilizate cât şi de Ńelul comunicării artistice. genul muzicii de cameră. În muzică. genus .

Platon a pornit de la modul cum poeŃii imită natura şi a distins în Republica şi Legile trei tipuri de creaŃii literare. respectiv de teoria genurilor literare. o a treia grupare însumează creaŃii în care mimesis şi trăsăturile expozitive se reunesc.Hr. Referirile lui Horatius la diferite forme (specii. forma lirică (ilustrată de diverse specii). ci şi un gânditor profund şi un om de ştiinŃă cu studii de referinŃă în domenii atât de diferite precum botanica. Quintillian (35-95) adaugă genurilor literare discutate până la el pe cel oratoric. herghelegii.Hr) s-a ocupat de formele literare cunoscute în epoca sa. Spre deosebire de Platon. care discută despre conŃinutul creaŃiei poetice. El este . forma narativă (epopeea ilustrează aceasta formă). O altă grupare însumează creaŃii cu caracter expozitiv. Există însă deosebiri între formele literare. afirmă el. Pentru el într-o primă grupare puteau intra operele literare caracterizate prin mimesis (imitaŃie) integral. Cea de-a treia grupare este ilustrată de poezia epică. zoologia. El evocă problema genurilor în tratatul Arta poetică. despre autor. înstituŃii literare) implică problema logică şi epistemologică a tipologiei. crede el. discipolul său Aristotel era convins că toate tipurile de creaŃie literară se pot reduce la un sigur gen. în funcŃie de natura subiectului. Şi Quintus Horatius Flaccus (65-8 î. Genul gravis este format din operele literare în care apar eroi.d. Pentru el literatura însumează opere ce evidenŃează trei forme fundamentale (naturale) de comunicare artistică: 1.d. El vorbeşte despre acest gen în lucrarea De institutione oratoriae. Acestea sunt. În acest sens tragedia se deosebeşte de epopee. respectiv de epopei. Genul mediocris cuprinde scrieri în care apar agricultori ca în culegerea Georgice a aceluiaşi Vergilius. crede el. tragedia şi comedia. Eneida lui Vergilius şi toate epopeile ilustrează genul gravis. Ditirambul. este caracterizat prin imitaŃie (mimesis). Johann Wolfgang von Goethe. . Implică şi problema clasificării în literatură. î. mineralogia. ilustrează genul expozitiv. Genul literar. Horatius îşi organizează demonstraŃia într-o expunere tripartită.d.19. şi forma activă (ilustrată de dramă). căprari. despre forma ei şi. bivolari) precum în culegerea Bucolice de Vergilius (70 î. a fost preocupat în mod deosebit de problema clasificării în artă. 3. în fine. În ştiinŃa medievală despre genurile literare se vorbeşte dintr-o perspectivă socială. Friedrich von Schiller (1759-1805) s-a preocupat de problemele clasificării şi de teoria genurilor literare în strânsă legătură cu ideologia sa estetică. văcari. care este nu numai un mare scriitor. În fine. Genul numit simplu însumează creaŃii literare în care sunt evocaŃi păzitorii de vite (ciobani. fizica şi meterologia. 2. H).

Poezia naivă are un corespondent în arta greacă antică. afirma în lucrarea sa Grecii şi romanii. antiobiectivă. Poezia sentimentală este. impersonală. reflexivă.. Quintillian. El a elogiat sufletul echilibrat. Friedrich von Schlegel. În cadrul fiecăruia dintre aceste genuri teoreticienii au distins diverse specii. realistă (în acord cu realul). se caracterizează prin "îmbinarea principiului epic cu cel liric" (cap. Friedrich von Schlegel clasifică operele literare operând cu criterii variate şi cu rezultate diferite. fantezistă. autorii de comentarii literare din Evul Mediu. Historische und kritische versuche über das klassische Altertum. critic şi istoric literar. Goethe. Genul dramatic. 1793). În plină epocă romantică o caracterizare profundă şi cuprinzătoare a genurilor "tradiŃionale" liric.. din contră. atrasă de contemporaneitate. 1795). atrasă de trecut. epic şi dramatic a fost realizată de Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) în tratatul său fundamental Prelegeri de estetică (Vorlesungen uber die Aesthetik.) se opreşte cu răgaz la zugrăvirea realităŃii obiective şi a stărilor exterioare" (cap. orientată spre sublim. postum 1832). În genul liric. El crede că poezia naivă este obiectivă.) individul cu reprezentările lui interioare şi cu sentimentele lui" (cap. Platon. implicit. pentru că scriitori se raportează la Absolut în mod diferit.. subiectivă.. 1793). Această clasificare cuprinde genurile liric. Clasificarea cu doi termeni gândită de Schiller a avut ecouri în posterioritate. unul dintre principalii teoreticieni ai romantismului. epic şi dramatic. îndeosebi în lucrările de poetică apărute în Renaştere şi în epocile care i-au urmat. Epopeea ca totalitate unitară). Într-un mod specific se referă la teoria genurilor literare savanŃii care ilustrează Şcoala Formalistă Rusă. sensibil.autorul unor scrieri de estetică precum Despre graŃie şi demnitate (Uber Anmut und Würde. . crede Hegel "punctul central îl formează (. lipsită de eforturi şi efecte speciale. 1795). Horatius. Există însă o clasificare a operelor literare pe genuri care îşi are originile în Antichitate şi s-a impus tot mai mult. 1797) că în literatură există genuri diferite. Schiller. Schiller discută despre tipologia creaŃiilor literare şi. despre clasificarea (gruparea) lor în lucrarea sa fundamentală Despre poezia naivă şi sentimentală (Uber naive und sentimentalische Dichtung. idealistă. Poezia dramatică). comentator al operelor lui Goethe şi Schiller. "Modul epic de reprezentare (. Caracterul general al liricii). Încercare istorică şi critică despre Antichitatea clasică (Die Griechen und die Römer. Aristotel. Despre sublim (Uber das Erhabene. continuă Hegel. Scrieri despre educaŃia estetică a omului (Briefe über die ästhetische Erziehung des Menschen. susŃinut de trăirea liberă.

V. În lucrarea sa fundamentală Estetica (vol I-II. pentru înserierea. întrucât arta este una (indiferent că e vorba de muzică. Formaliştii ruşi vorbesc de unele opere literare care aparŃin "genului scurt" şi de altele care ilustrează "genul lung". estetician. respingând categoric ideologiile derivate din perspectivele intuiŃioniste sau impresioniste. filozof al culturii şi eminent teoretician literar. Iuri Tânianinov. Într-o astfel de perspectivă. caligrafie. Tratatul său Estetica privită ca ştiinŃă a expresiei şi lingvistică generală (Estetica come scienza Dell'espressione e linguistica generale . nu are relevanŃă pentru înŃelegerea artei ca mod fundamental de percepŃie intuitivă a lumii. Kvetoslov Chvatik şi alŃii. Ei continuau preocupările dedicate aspectelor formale din domeniul limbii şi literaturii susŃinute de mare lingvist rus de origine poloneză Jan Ignacy Baudouin de Courtenay (1845-1929). Într-o totală opoziŃie faŃă de Benedetto Croce se situează Tudor Vianu (18971964). Acest specific a fost numit de ei literaturitate. Propp şi alŃii. 1934-1936) Vianu stabileşte o relaŃie între norme şi sistem. în plan teoretic. "Genul lung" este ilustrat de forme (specii) ca epopeea.Şcoala Formală (sau Formalistă) a fost ilustrată de personalităŃi ca Viktor Şklovski. estetician şi critic literar italian de formaŃie hegeliană. Formaliştii ruşi s-au preocupat de ceea ce este specific operei literare. René Wellek. Literaturitatea era dedusă în primul rând din aspectele exterioare (formale) ale operei. Boris Tomaşevski. orfevrerie. inclusiv în domeniul genurilor literare. schiŃa. romanul etc. Clasificarea ca operaŃie tehnică are. crede că toate discuŃiile despre genuri literare sunt inutile. fapt care duce la identificarea expresiei artistice cu limbajul. clasificarea artelor este inutilă. respectiv din principiile compoziŃionale. pictură. creator al Şcolii lingvistice de la Kazan. oda. înainte de toate. dans. ele au fost continuate la Praga. filozof. după Croce. arhitectură. doar un rol practic. 1902) insistă asupra ideii de cunoaştere estetică intuitivă prin imagini (nu prin concepte). "Genului scurt " îi aparŃin forme (specii) literare ca imnul. Cercul Lingvistic de la Praga a fost ilustrat de personalităŃi ca Jan Mukarovsky. păstrarea şi transmiterea operelor. Aşadar. expresia unei intuiŃii strict individuale (strict auctoriale) a universului. . sculptură etc) orice încercare de clasificare sau de diferenŃiere nu poate provoca decât confuzii. I. broderie. este. Când încercările întreprinse de formaliştii ruşi nu au mai fost posibile în cadrul Cercului lingvistic de la Moscova (datorită regimului sovietic). literatură. Croce crede în unitatea indivizibilă a tuturor artelor. Clasificarea. Bendetto Croce (1866-1952). indiferent de domeniul artistic pe care îl ilustrează. crede Croce. pe motivul că fiecare creaŃie.

putem. Universtatea şi Statul sunt instituŃii. tragedia. 1942. dându-le o nouă formă. Tot atât de limpede se pronunŃă cu privire la existenŃa genurilor literare teoreticianul Wolfgang Kayser. 468).). pag. ci în funcŃie de anumite tipuri specifice de organizare sau de structură a operelor literare. epopeea. Bucureşti. ApartenenŃa este condiŃionată de forma în care se prezintă opera de artă. orice studiu critic de evaluare implică. nu în funcŃie de timp sau loc (epocă sau limbă naŃională). Noi putem munci.Tudor Vianu afirmă categoric: "Liricul. De obicei..) modalităŃi ale clarificării. referiri la asemenea structuri (. prin care sporesc în valoarea lor sensibilă anumite aspecte ale realităŃii. ne putem exprima prin intermediul insituŃiilor existente. Pe de o parte desemnează cele trei fenomene mari: lirica. El se referă în primul rând la două ordine de mărime clar distincte. nu aşa cum există un animal.. 1964. O interesantă prezentare a genurilor literare ca instituŃii au realizat René Wellek şi Austin Warren în tratatul lor Teoria literaturii (Theory of Literature. atunci când nişte oameni costumaŃi joacă o acŃiune pe o scenă este vorba de teatru. 1949). în măsura posibilităŃilor. iar cea dramatică drept conflict şi luptă de forŃe antagoniste" (Estetica. Bucureşti. Pe de alta. iar atunci când un "eu" resimte o stare şi şi-o exprimă este vorba de lirică" (Wolgang Kayser. Opera literară. R. o capelă. Dacă ar fi să răspundem prin analogie cu lumea naturală. o bibliotecă sau un palat. de asemenea.). o clădire. romanul. putem crea noi instituŃii sau putem trăi. pag 148). ci aşa cum există o instituŃie. Atunci când ni se povesteşte ceva este vorba de epică. în afara vieŃii politico-administrative sau religioase. De la ei am moştenit ideea că tragedia şi epopeea sunt . în lucrarea sa Opera literară. care deci par să-şi aibă sediul înlăuntrul acestor trei planuri. comedia etc. El există. IntuiŃia lirică a lumii o răsfrânge ca stare de suflet. ea clasifică literatura şi istoria literară. într-un fel sau altul. pe când cea epică drept succesiune de evenimente.n. epicul şi dramaticul reprezintă în poezie (=în literatură.în sensul în care şi Biserica. Spre deosebire de studiul istoric.. Textele clasice care stau la baza teoriei genurilor sunt acelea ale lui Aristotel şi Horatius.. În capitolul Genurile literare găsim următoarele afirmaŃii:"Genul literar e o "instituŃie" . această întrebare n-a fost pusă în nici un studiu. Implică oare teoria genurilor literare ideea că fiecare operă aparŃine unui gen? După câte ştim. am răspunde cu certitudine "da" (. Teoria genurilor este un principiu de ordine. chestiunea dacă o operă Ńine de lirică. Radian. în care afirmă: "Termenul gen este folosit în sensuri diferite. de epică sau de teatru nu dă loc la îndoieli. n. traducere H. 1947. 1979. cântecul. O introducere în ştiinŃa literaturii. teatrul. desemnează anumite fenomene ca imnul. contopi diverse instituŃii. epica..

compoziŃia (element ce se concepe ca sistem. Ea pune. deci). între dramă. cu propria sa existenŃă conştientă" ( pag. dramatic) reprezintă nu numai un mod de a aborda deosebit universul specific literaturii.. dramatic. Bucureşti.). În demonstraŃiile noastre vom admite în mod consecvente clasificarea care distinge cele trei genuri: liric. pe de altă parte. se pot clar asocia. nuvelă. poetul dispare în umbra personajelor sale (. mai apoi. într-un context specific literar. în epic (sau în roman) poetul vorbeşte. Este limpede că teoria genurilor literare ridică probleme esenŃiale pentru istoria şi critica literară şi pentru raporturile dintre ele. 111). 1967. liric şi dramatic nu au valoarea unor simple grupări convenŃionale ale operelor literare. Epic. aceste trei atitudini esenŃiale (epic. epic. nu mai puŃin. în unitatea ireductibilă a operei finite). Studiu introductiv şi note de Sorin Alexandrescu. Dar Aristotel cel puŃin remarcă şi alte deosebiri mai fundamentale. epopee şi lirică. Majoritatea teoriilor literare moderne înclină să ignore deosebirea dintre proză şi poezie împărŃind literatura de imaginaŃie (Dichtung) în: literatură narativă (roman.). Cluj. în funcŃie de "modul de imitaŃie" (sau de "reprezentare"): în poezia lirică vorbeşte propria persona a poetului.. Concepute ca tipuri fundamentale ale reprezentării literare genurile îşi descoperă natura lor şi. în dramă. în numele său personal. de părŃi. pag 299-300 şi 314).. ele depăşesc clasificările operate după elemente pur exterioare (valabile în cazul formelor particulare. ca ordonare de elemete. dramă (în poezie sau în versuri) şi în(poezie punând accentul pe ceea ce corespunde vechii noŃiuni de "poeziei lirică" (. epopee). Genurile literare ilustrează (chiar şi print-o cercetare antropologică) cursul unei deveniri a omului în contactele lui cu realitatea obiectivă şi. în româneşte de Rodica Tiniş. al genurilor concrete . de coordonatele ei principale: timp şi spaŃiu. Ele corespund atât modului cum scriitorul se raportează la realitatea pe care o transfigurează artistic.genurile caracteristice (şi principalele două genuri literare).speciile. problema naturii universaliilor" (Teoria literaturii. ca narator. într-un cuvânt aparŃine unei categorii esenŃiale a operei. problema filozofică a relaŃiei dintre clasă şi indivizii care o compun. din semnul particular al comunicării literare. Desigur. mai ales că ultima categorie (specia) Ńine de natura operei. liric. sursele lor primare. pe de o parte. îşi face personajele să se exprime în vorbire directă (naraŃiune mixtă). dintre unitate şi noŃiune. de specie reprezintă relaŃii distincte. în funcŃii de relaŃii fundamentale (ontologic vorbind) şi potrivit cu finalitatea comunicării (gnoseologic) se definesc ca atitudini. cât şi la . 1970): " Categoriile de gen (în terminologia noastră). Iată şi opiniile despre genurile literare expuse de teoreticianul Ion Vlad în volumul său Descoperirea operei (Editura Dacia. Principalele trei genuri au fost sugerate încă de Platon şi Aristotel.. şi. ci şi confirmarea unor destinaŃii venite din limbă.

sonetul. instituŃiile) fiecărui gen. glosa. cântecul de cătănie.corespunzătoare conŃinutului lor specific. satira. Ramayana. peanul. Mahabharata. Samuel Beckett. melodrama. imnul. drama. comedia. poemul eroic. insituŃie) literară nu cunoaşte în prezent o răspândire comparabilă cu a romanului. instituŃie) a genului epic în proză de mare întindere cu un conŃinut complex. Fernando Arrabal şi alŃii. de-a lungul unei anumite perioade. de asemenea speciile (formele. nuvela. . În acest sens a apărut expresia "barocul sau descoperirea dramei" (Al. Specii ale genului dramatic sunt tragedia. balada. instituŃii) ale genului liric în versuri sunt epopeea. Romanul este o specie (formă. rondelul. în plină epocă barocă. Specii (forme. Specii ale genului liric sunt ditirambul. fabula. gazelul. CreaŃii epice de mare prestigiu estetic precum Epopeea lui Ghilgameş. drama a echivalat cu un nou început în literatură. insituŃii) ale genului epic în proză sunt actul martiric.caracteristicile formale ale operelor . Odiseea. meditaŃia. ghicitoarea. parabola (pilda). În zilele noastre drama este una dintre cele mai răspândite forme (specii. Sunt discutate. epic şi dramatic sunt discutate prin raportare la operaŃia logică a clasificării. O formă a dramei este şi aşa numita "farsă tragică" impusă în a doua parte a secolului al XX-lea prin creaŃiile unor scriitori ca Eugen Ionescu. Apărută în secolul al XVII-lea. epic. fundamentat pe un anumit grad de profunzime a observaŃiei sociale. Eneida au devenit simboluri pentru culturile din care au ieşit. În Antichitate şi în Evul Mediu specia epică în versuri care a dominat literatura a fost epopeea. romanul. Nici o altă specie (forma. schiŃa. Ciorănescu). cu o acŃiune care se desfăşoară pe mai multe planuri. Dintre acestea romanul cunoaşte în zilele noastre o afirmare excepŃională. trioletul. Specii (forme. a analizelor psihologice şi a descrierilor cu caracter evocator. povestirea. dramatic este profund înrădăcinată în tradiŃia dezbaterilor literare. cântecul de nuntă. angajând în relaŃii complexe mai multe personaje. colindul. Iliada. oda. farsa. Publicul pasionat de literatură lecturează în primul rând romane. GENURI ŞI SPECII LITERARE Aşadar în teoria literaturii (în ştiinŃa literaturii) genurile liric. elegia. pastelul. În plus. bocetul. strigătura. cu referire la literatura orală şi la cea cultă. instituŃii) literare. epistola. feeria. clasificarea liric. Specii ale genului liric în literatura folclorică (orală) sunt doina.

respectiv la paginile 61 şi 95 sunt indicate câteva repere bibliografice necesare pentru însuşirea cunoştinŃelor la cursul Elemente de teoria literaturii şi literatură universală. f. Bucureşti. Vasile Alcsandri. Victora Eftimiu şi mulŃi alŃii. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE NOTĂ: La finele capitolelor CURENTELE LITERARE şi GENURI LITERARE din manualul lui Marian Vasile NoŃiuni de teoria literaturii. 1967 -Al. Editura Academiei. Mihail Sadoveanu. Mitologie şi literatură comparată. Casa de ProducŃie şi Editură Corifeu . EdiŃia a doua. Ion Luca Caragiale. Brătianu. Editura FundaŃiei România de Mâine. Teoria literaturii. Texte comentate. Lazăr. DicŃonar de termeni literari. 2003 . Prin ei se numără Dimitrie Bolintineanu. Stil şi artă literară în proza lui Mihail Diaconescu. Bucureşti. C. Bucureşti. 1987 -René Wellek. Antologie de literatură dacoromană. Editura AISTEDA Ion I. Editura AGER Economistul. -Gh. 2007. Numeroşi scriitori au creat opere literare culte pornind de la modele folclorice. cursuri cu frecvenŃă redusă şi cursuri la distanŃă au obligaŃia să parcurgă următoarea bibliografie: -Marian Vasile. Editura pentru Literatură Universală. Vasile Voiculescu. Gheorghe Lăzărescu. 2005 -Mihail Diaconescu. Editura FundaŃiei România de Mâine. Săndulescu (coordonator). 2004 -Theodor Codreanu. Bucureşti. Bucureşti. jocul păpuşilor. Bucureşti. Hermeneutica ideii de literatură. Austin Warren. cu un Cuvânt inainte de Liviu Bulgăr. NoŃiuni de teoria literaturii. Specii ale genului dramatic în literatura folclorică (orală) sunt drama liturgică medievală.Specii ale genului epic în versuri în literatura populară sunt balada şi pluguşorul. Bucureşti. irozii. Mihai Eminescu. Mihail Diaconescu. Fenomenolgia epică a istoriei româneşti. 1967 -Mircea Anghelescu. Ion Creangă. Bucureşti. 2007 -Ioan St. Editura Dacia. DicŃionar de termeni literari. EdiŃia a patra. 2005 -Adrian Marino. EdiŃia a patra. în româneşte de Rodica Tiniş. În afara lucrărilor indicate la finele acestor capitole studenŃii de la cursuri de zi.a. Editura FundaŃiei România de Mâine. ClujNapoca. Cristina Ionescu. jocul căluşarilor. Editura Garamond. Bulgăr. Studiu introductiv şi note de Sorin Alexandrescu.

Bucureşti. Cu o PostfaŃă de Cristi Pantelimon. Roman EdiŃia a doua. Editura Alcor Edimpex. 2004 -Mihail Diaconescu. NopŃi şi nelinişti. Editura Magic Print.-Mihail Diaconescu. 2008 . Pseudojurnal metafizic. Culorile sângelui.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful