Romanitatea romanilor e una din problemele cele mai importante ale istoriei poporului nostru.

Ea a retinut atentia cronicarilor, a istoricilor, filologilor, geografilor, etnografilor si a altor oameni de stiinta, dar cei care s-au ocupat cel mai mult de aceasta tema au fost istoricii. Acestia au reusit sa demonstreze atat continuitatea de locuire a daco-romanilor in Dacia dupa retragerea aureliana, cat si originea latina a limbii romane si originea romana a romanilor. Romanitatea romanilor a determinat, inca din Evul Mediu, dar mai ales in Epoca Moderna si cea Contemporana, aparitia multor controverse, unele teorii care urmareau alte scopuri decat cele stiintifice fiind total gresite. Astfel, Robert Roesler incearca in anul 1867,din motive politice,folosind ca pretext fundamente stiintifice, sa reformuleze teoria imigrationista. Acesta abordeaza problema romanitatii romanilor, deoarece in acea perioada tocmai se crease regimul dualist in Imperiul Habsburgic. Transilvania fusese anexata Ungariei, parte a Imperiului AustroUngar in care singura limba oficiala era maghiara, iar ungurii erau singura natiune recunoscuta official. Romanii din Transilvania isi cereau drepturile politice, invocand si originea lor romana si vechimea locuirii lor in acea provincie. De aceea Roesler aduce noi argumente in sprijinul teoriei ca poporul roman s-a format la sud, si nu la nord de Dunare. Unul dintre istoricii romani care ia atitudine fata de lucrarea lui Roesler este A.D. Xenopol. El publica in 1884 la Iasi o carte in care combate teoria istoricului austriac, intitulata Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana. In ea Xenopol aduce contra-argumente stiintifice, precum dovezile lingvistice, care se refera la hidronimele si toponimele actuale de origine dacica (Mures, Olt, Prut, Harsova etc.), si dovezile epigrafice, reprezentate de donariul de la Biertan, din secolul al IV-lea, si de inelul de la Micia, cu inscriptia latina Quartine vivas. Controversa privind originea romanilor avea sa continue pana in zilele noastre, cand istoricul Lucian Boia a afirmat ca ea nu mai are nici o relevanta politica, pentru ca si daca teoria imigrationista ar fi adevarata, nimeni nu s-ar gandi sa-i trimita pe romani la sud de Dunare, asa cum nimeni nu i-ar trimite pe americani inapoi in Europa, lasand America indienilor, ori pe unguri dincolo de Muntii Urali, de unde au venit. Desi politizarea problemei originii romanilor a dat nastere la numeroase lucrari in care adevarul istoric era pus pe plan secundar de patima politica, ea a avut si un efect benefic. Deoarece i se dadea o atat de mare importanta, s-a dezvoltat foarte mult studiul problemei originii romanilor, iar istoricii au cautat frenetic noi izvoare, chiar si in locuri improbabile, pe care poate ca nu le-ar fi explorat altfel. Au aparut astfel lucrari de certa valoare ale unor istorici precum Nicolae Iorga (Istoria romanilor), Vasile Parvan (Getica), Gh. I. Bratianu (O enigma si un miracol istoric: poporul roman) etc. Asadar, cred ca ar fi bine ca romanii sa stie cat de contestata a fost originea poporului lor si de cate argumente stiintifice a fost nevoie pentru a o demonstra.