G.

GRUITA

GRAMATICĂ NORMATIVĂ
Coperta de CĂLIN STEGEREAN 1 Copyright Editura Dacia, 1998

G. GRUITA

GRAMATICA NORMATIVĂ
Ediţie revăzută şi completată
EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1998

CUPRINS
în amintirea soţiei mele, MARIANA GRUIŢĂ (născută VASU), lector universitar, doctor în filologie (1948-1987)
PREFAŢĂ......................................................................................................9 CAPITOLUL I - VERBUL (ÎNTREBĂRILE 1-35) 1. Cartea va apare în curând sau Cartea va apărea în curând?.....................13 2. Campania care precedă alegerile este decisivă sau Campania care precede alegerile este decisivă?..................................................................................17 3. Cuii se datoresc aceste rezultate sau Cui i se datorează aceste rezultate?.. 19 4. Lichidele se evaporă sau Lichidele se evaporează?.................................21 5. Speranţele noastre se năruie sau Speranţele noastre se năruiesc?.............24 6. Trebuie luate măsuri urgente sau Trebuiesc luate măsuri urgente?..........26 7. Cartea merită citită sau Cartea merită să fie citită?.................................31 8. Numerităsă cumperi aşa ceva sau Nu se merită să cumperi aşa ceva?................33 9 Eu continui cursa sau Eu continuu cursa?.................................................35 10. Ei nu vreau nimic sau Ei nu vor nimic?..................................................36 11. Ei o să meargă sau Ei or să meargă?.....................................................38 12. Trebuie să aibă răbdare sau Trebuie să aibe răbdare?.............................39 13. A venit fără să fi scris sau telefonat înainte sau A venit fără să fi scris sau să fi telefonat înainte?.................................................................................40 14. Avem a face cu un impostor sau Avem de-a face cu un impostor?.........42 15. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive sau Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive?...............................................................43 16. Dat fiind noile condiţii de lucru, avem rezultate mai bune sau Date fiind noile condiţii de lucru, avem rezultate mai bune?.........................................44 17. Autobuzul era plin de călători. Majoritatea stătea în picioare sau Majoritatea stăteau în picioare?.................................................................................46 18. O mulţime de tineri se îndrepta spre stadion sau O mulţime de tineri se îndreptau spre stadion?.............................................................................49 19. Unii dintre noi vom pleca mâine sau Unii dintre noi vor pleca mâine?......52 20. Bucureşti este capitala ţării. Bucureştiul este capitala ţării sau Bucureştii sunt capitala ţării?...........:...............................................55 21. Acest fel de oameni reuşesc în viaţă sau Acest fel de oameni reuşeşte în viaţă?........................................................................................................58 22. Oricare dintre liderii noştri politici pot fi contestaţi sau Oricare dintre liderii noştri politici poate fi contestat?....................................................60 ISBN 973-35-0720-2 23. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie sau Subsemnatul n-a făcut parte din comisie?..................................................................................62 24. Aceasta a fost una dintre ideiLe care s-a impus după revoluţie sau Aceasta a fost una dintre ideile care s-au impus după revoluţie?.........................63 25. Ca unul care cunosc situaţia, dezaprob aceste măsuri sau Ca unul care cunoaşte situaţia, dezaprob aceste măsuri?.............................................65

26. Cine are de pierdut, patronii sau salariaţii? sau Cine au de pierdut, patronii sau salariaţii?...............................................................................66 27. Cauza plecării mele a fost intrigile colegilor sau Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor?.............................................................................67 28. Nici mama, nici tata n-a plecat sau Nici mama nici tata n-au plecat?....69 29. Curajul, îndrăzneala, aplombul lui s-a transmis întregii echipe sau Curajul, îndrăzneala, aplombul lui s-au transmis întregii echipe?..........73 30. Limba franceză şi limba română sunt înrudite sau L i m b i 1 e franceză şi română sunt înrudite?........................................................................75 31. A fost odată un moş şi o babă sau Au fost odată un moş şi o babă?........78 32. Culesul şi căratul porumbului s-a terminat sau Culesul şi căratul porumbului s-au terminat?................................................................................80 33. îmi place sportul şi muzica sau îmi plac sportul şi muzica?..................82 34. Prea multă ură şi dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă sau Prea multă ură şi dezbinare s-au manifestat în ultima perioadă?....................83 35. Ion, ca şi Măria, a refuzat premiul acordat sau Ion, ca şi Măria, au refuzat premiul acordat?.........................................................................84 CAPITOLUL II - SUBSTANTIVUL, ARTICOLUL, ADJECTIVUL (ÎNTREBĂRILE 36-60) 36. Măria este avocat sau Măria este avocată?............................................88 37. Vin rândunicile sau Vin rândunelele?....................................................92 38. Avem nevoie de acumulatori sau Avem nevoie de acumulatoare?........95 39. Şi-a construit o casă cu trei nivele sau Şi-a construit o casă cu trei niveluri?..................................................................................................97 40. Au fost propuse noi itinerarii europene sau Au fost propuse noi itinerare europene?.................................................................................................98 41. Au apărut două cotidiene de mare tiraj sau Au apărut două cotidiane de mare tiraj?................................................................................................101 42. Mâncăm tarte cu căpşune sau Mâncăm tarte cu căpşuni?......................102 43. Era încovoiat ca o secere sau Era încovoiat ca o seceră?.........................106 44. Greierele şi furnica au devenit personaje de fabulă sau Greierul şi furnica au devenit personaje de fabulă?............................r. 108 45. A şutat Rotâriu sau A şutat Rotariu?.....................................................109 46. Răspunde elevul Ionescu Radu sau Răspunde elevul Radu Ionescu?.... 111 47. Fabrica "Clujana" este renumită sau Fabrica "Clujeana" este renumită?........................................................................................................113 48. Comandăm friptură de vită înăbuşită sau Comandăm friptură înăbuşită de vită?....................................................................................................114 49. Din punct de vedere al efectelor economice, măsura luată a reprezentat un eşec sau Din punctul de vedere al efectelor economice, măsura luată a reprezentat un eşec?..............................................................................116 50. Mergem la Vişeu de Sus sau Mergem la Vişeul de Sus?.........................118 51. Vorbeşte inginer Ion Popescu sau Vorbeşte inginerul Ion Popescu?.. ..120 52. Mulţumim mass-media locale pentru ajutor sau Mulţumim mass-mediei locale pentru ajutor?.................................................................................122 53. A venit un reprezentant al NATO, A venit un reprezentant al NATO-ului, sau A venit un reprezentant al organizaţiei NATO?..........................125 54. întreg stadionul aplaudă sau întregul stadion aplaudă?...................129 55. Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat sau Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat?...............................................130 56. Un coleg şi o colegă a fiului meu au plecat în excursie sau Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursie ?.............................................133 57. Aceasta este o acţiune a cărui efect nu se cunoaşte încă sau Aceasta este o acţiune al cărei efect nu se cunoaşte încă?...........................................134 58. Ne adresăm ministrului cel nou sau Ne adresăm ministrului celui nou?......135 59. Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabilă sau Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabile?........................................................................136 60. Filmul îşi datora succesul acţiunii sale pline de neprevăzut sau Filmul îşi datora succesul acţiunii sale plină de neprevăzut?...................................139 CAPITOLUL III - PRONUMELE, NUMERALUL (ÎNTREBĂRILE 61-71)

61. Ne întâlnim la sfârşitul anului acesta sau Ne întâlnim la sfârşitul anului acestuia?..................................................................................................141 62. Am greşit însăşi prin atitudinea noastră sau Am greşit prin însăşi atitudinea noastră?.......................................................................................142 63. Cartea care o citesc acum este excelentă sau Cartea pe care o citesc acum este excelentă?.......................................................................................146 64.1-am scris unei nepoate a mele sau I-am scris unei nepoate ale mele?.... 147 65. Această melodie v-o dedic dumneavoastră sau Această melodie vi-o dedic dumneavoastră?..............................................................................149 66. Locuiam la etajul trei sau Locuiam la etajul al treilea?..........................150 67. Ne întâlnim la ora 17 sau ne întâlnim la orele 17?.................................154 68. Cele patru milioane de lei nu ajung sau Cei patru milioane de lei nu ajung?.......................................................................................................156 69. Călătorim în vagoane de clasa întâi sau Călătorim în vagoane de clasa întâia?.....................................................................................................160 70. Mai sunt paisprezece zile până la vacanţă sau Mai sunt patrusprezece zile până la vacanţă?................................................................................161 71. Se impune pregătirea a cât mai mulţi specialişti, Se impune pregătirea a cât mai multor specialişti sau Se impune pregătirea cât mai multor specialişti?.....................................................................................................164 CAPITOLUL IV - ADVERBUL, PREPOZIŢIA, CONJUNCŢIA (ÎNTREBĂRILE 72-82) 72. Intrarea nu este permisă decât cu invitaţie specială sau Intrarea nu este permisă decât numai cu invitaţie specială?..............................................166 73. Acum suntem mai tari ca niciodată sau Acum suntem mai tari ca oricând?.................................................................................................167 74. Nu mă mai doare capul sau Nu mai mă doare capul?............................169 75. Bem un pahar de lapte sau Bem un pahar cu lapte?.............................,......171 76. L-am apărat ca coleg sau L-am apărat ca şi coleg?.................................173 77. Lucrurile se vor aranja în funcţie de posibilităţi sau Lucrurile se vor aranja funcţie de posibilităţi?...........................................................................174 78. A reuşit datorită talentului excepţional şi a muncii sale perseverente sau A reuşit datorită talentului excepţional şi muncii sale perseverente?......175 79. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal sau Drept care am încheiat prezentul proces-verbal?............................................................177 80. Urmare solicitării dumneavoastră, veţi fi pensionat; Urmare a solicitării dumneavoastră, veţi fi pensionat sau Ca urmare a solicitării dumneavoastră, veţi fi pensionat?..................................................................178 81. Am fost acuzat de extremism; or, mie îmi repugnă orice exces sau Am fost acuzat de extremism, ori mie îmi repugnă orice exces?..........................179 82. Nu e bine ca să ascundem adevărul sau Nu e bine să ascundem adevărul?........................................................................................181 Ecouri critice la ediţia 1................................................................................183

PREFAŢA
1. Lucrarea de faţă îşi propune să atragă atenţia asupra existenţei în limba română a unor forme paralele şi să arate care este statutul acestora în raport cu limba literară. Am considerat că este bine ca soluţiile prezentate să aibă un consistent suport gramatical; în consecinţă, de fiecare dată, norma este explicată, justificată, i se analizează perspectivele, prin raportare detaliată la tendinţele care se manifestă în dinamica limbii române actuale. 2. Cartea se poate citi la două niveluri şi va avea, probabil, două categorii de cititori. Categoria cea mai largă o reprezintă, presupunem noi, cititorii care nu dispun de o pregătire lingvistică specială, dar care sunt interesaţi de corectitudinea exprimării lor. Acestora le recomandăm o citire mai "superficială ", cu oprire mai ales asupra soluţiilor propuse, a exemplificărilor din text şi a observaţiilor care vizează încadrarea formei discutate în "familia" unor cazuri similare. Desigur, ne vom bucura dacă cititorii nefilologi ai acestei cărţi vor avea

de obicei. al perfecţionării sistemului lingvistic. care reglementează oficial utilizarea corectă a limbii române. câteva instrumente de lucru elaborate sub egida Academiei. pe cât a fost posibil.răspuns) a fost adoptată cu gândul la prima categorie de cititori. 1983). Bibliografia de bază a lucrării noastre cuprinde următoarele volume. aşa cum se predă în şcolile noastre.răbdarea şi curiozitatea de a urmări şi discuţiile explicative de la fiecare subcapitol. îndreptar ortografic. să arătăm vorbitorului că el se află de foarte multe ori în faţa unor alternative lingvistice şi că este cazul să se întrebe dacă deciziile pe care le ia. la un limbaj excesiv tehnicizat. eliminând aparatul complicat al trimiterilor bibliografice şi renunţând. deoarce această parte de vorbire are flexiunea cea mai bogată. număr. uneori. ortoepic şi de punctuaţie (ed. Analizând diferite variante gramaticale. 4.şi avem în vedere în primul rând profesorii de limbă şi literatura română . încercând să rezolve testul celor 82 de probleme gramaticale. Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi) (1972). sunt cele mai bune. De obicei. asigură totuşi oricărui absolvent de gimnaziu capacitatea înţelegerii şi utilizării unor termeni care se referă la categoriile fundamentale ale acestei ştiinţe (gen. măsura în care sunt recomandate sau doar tolerate. arătând care sunt formele corecte. bună doar pentru a asigura promovarea unor examene obligatorii. categoric. ezitări. caz. răspunsul nostru nu va avea un caracter tranşant. incitantă. dacă aparţin limbii literare sau exprimării neîngrijite. în asemanea situaţii. De fiecare dată am încercat să stabilim raportul dintre aceste variante. cu sau fără anumite conotaţii stilistice. exclusiv. Faptele de limbă discutate au însă în vedere întregul perimetru al gramaticii: flexiune. în termeni care trimit la normă. Cei mai puţin familiarizaţi cu problemele de limbă vor fi surprinşi probabil de faptul că. la criteriul acceptabilităţii şi al gramaticalităţii. Mioara Avram. se schimbă. 3. cititorul va face un exerciţiu intelectual şi va descoperi. al economicităţii.sperăm să găsească în această carte argumente clare. este implicată în acord (cu reguli multe şi complicate). Formula de prezentare (întrebare . Am avut în vedere. Terminologia lingvistică de bază nu a putut fi însă evitată şi acest lucru nici nu a stat în intenţia noastră. indicată generic prin sintagma "lucrări normative ". Cititorii filologi . evoluează. când cele două forme apar în variaţie liberă. mod. persoană. 10 Valeria Guţu Romalo. 1948). O gramatică a "greşelilor" (ed. Contăm pe faptul că gramatica. Sintagma menţionată se referă şi la unele cărţi de autor. topică etc. generând cele mai numeroase dificultăţi. a 11-a. Dicţionarul ortografic. valenţe combinatorii. abateri. Este o manierăproblematizantă. în redactarea acestora am ţinut seama şi de o asemenea eventualitate. . în paginile cărţii ne referim frecvent la o anumită bibliografie de profil. frumuseţea unei discipline considerate aridă. cum se obişnuieşte). după criteriul morfologic. diateză etc). în primul rând. Am vrut să pornim de la faptul concret de limbă. în comunicarea scrisă şi orală: Dicţionarul explicativ al limbii române (1975). arhaic sau sunt specifice unui anumit stil funcţional. Lupta dintre norma veche şi cea nouă cunoaşte câteodată lungi perioade de echilibru. dincolo de utilitatea gramaticii. a 11-a. cu care să-şi convingă elevii asupra "legitimităţii" unor norme mai mult sau mai puţin cunoscute şi respectate. ortoepic şi morfologic al limbii române (1982). în care accentul este pus în totalitate (sau în bună măsură) pe aspectul normativ: Iorgu Iordan. timp. un fel de provocare la adresa orgoliului cultural-lingvistic al fiecăruia. dacă au un caracter regional. inovaţiile lingvistice aduc ceva în plus sub aspectul clarităţii. Precizăm că normele lingvistice au şi ele viaţa lor. Limba română actuală. reguli de articulare. funcţii sintactice. Cartea este structurată pe capitole şi subcapitole. care au un caracter normativ implicit: Gramatica limbii române (ed. iar acceptarea lor este favorizată de calitatea acestor noutăţi. Am consacrat primul capitol verbului (şi nu substantivului. a IV-a. Gramatica pentru toţi (1986). acord. poate. 5. 6.

în câteva situaţii am exprimat rezerve faţă de norma "oficială ". Recomandările noastre ţin seama de regulile formulate în lucrările de specialitate amintite. să nu subminăm autoritatea normei. a vedea. a revedea. Structura morfologică a limbii române contemporane (1967). a scădea.1963). aducerea la zi. a părea. Am adăugat subcapitolele 52. a tăcea. publicate în excelenta revistă "Excelsior". îi aducem călduroase mulţumiri. individual sau pe grupuri mai restrânse. a unor modele 13 neoromanice: a apărea. In mod implicit. a zăcea.şi nu dintre cei cu un slab nivel de instrucţie . Măsura în care am reuşit acest lucru. Redactorul-şef al publicaţiei amintite. a durea. iniţial. pe care o aşteptăm cu emoţie.apelează astăzi la varianta în -e (va apare). profesorul Ilie Radu-Nandra. a recădea. Este vorba de tendinţa unor verbe de a părăsi clasa flexionară a conjugării a Ii-a. se pune chiar întrebarea asupra şanselor de supravieţuire a acesteia într-o perspectivă mai mult sau mai puţin îndepărtată. Cartea va apare în curând sau Cartea va apărea în curând? Verbul subliniat din titlu aparţine conjugării a Ii-a (cu infinitivul în -ea). 1. 11 CAPITOLUL I VERBUL 1. Iorgu Iordan. propunând. A fost pentru noi un principiu de lucru să nu derutăm cititorul. Având în vedere că neologismele de mai sus au intrat în limbă în ultimii 150-200 de ani. Destinul verbelor de conjugarea a Ii-a poate fi aproximat numai în urma examinării acestor verbe. în ciuda multor influenţe lexicale pe care le-a suportat limba română în acest vast interval de timp. a şedea. 9. a decădea. a părea. Acordul în limba română (1981). dar 1-a slăbit şi mai tare. Unele subcapitole ale acestei cărţi au fost. Pentru toate acestea. 71. Gramatica de bază a limbii române (1982). arată că avem de-a face cu un fenomen lingvistic mai amplu. care merită să fie cunoscut. Graur. Valeria Guţu Romalo. Al. facem câteva precizări lexico-gramaticale cu caracter mai general. ne-o va da reacţia "beneficiarului". şi pe această cale. la conjugarea a Ii-a. din Cluj-Napoca. 7. modificarea ei. încadrarea morfologică a neologismelor verbale amintite. Este adevărat însă că foarte mulţi vorbitori . Toate verbele conjugării a Ii-a sunt de origine romanică. a cădea. a vrea. ci să înlesnim accesul românilor spre rigoarea limbii literare. a se complăcea. trecând la conjugarea a IlI-a. . întrega noastră gratitudine. ca şi pentru consecvenţa cu care a susţinut ideea acătuirii lucrării de faţă. 53. Gruiţă. G. de aceea formularea corectă este cea de pe locul secund (Cartea va apărea în curând). Unele au fost moştenite direct din latină: a avea. Ambiţia demersului nostru nu a fost aceea de a propune norme "originale " ci. ca derivate ale verbelor a cădea. de a le explica şi justifica pe cele existente. a întrevedea. mai mult de un mileniu. a putea. a prevedea.. a reapărea. rezultate din calchierea. ne-a făcut şi inspirate sugestii cu privire la maniera de prezentare a problemelor tratate. Asemenea cazuri nu sunt frecvente. . Alexandru Niculescu. Altele sunt apariţii târzii. sesizabilă şi la alte verbe care aparţin la acelaşi tip flexionar. a compărea. a plăcea. 79 şi 80 şi la sfârşit am dat câteva ecouri critice la ediţia I. a displăcea. a vedea. a bea. 8. argumentat. Frecvenţa abaterii de la normă. această clasă flexionară (conjugarea a Ii-a) a fost total neproductivă. totală sau parţială.aşa cum am mai arătat. cu sufix infînitival specific conjugării a IlI-a. nu numai că nu a dus la fortificarea unui model flexionar fragil. a dispărea. putem afirma că. a încăpea. întrucât conjugarea a Ii-a este foarte slab reprezentată în limba română actuală (aproximativ 25 de verbe active). Această ediţie se deosebeşte de cea din 1994prin unele schimbări şi completări. Ion Coteanu. este pusă în discuţie şi autoritatea/legitimitatea nonnei pe care am invocat-o în soluţionarea cazului exemplificat în titlu. Specialiştii care au binevoit să se pronunţe asupra valorii şi utilităţii acestei cărţi sunt rugaţi să primească. Tendinţele actuale ale limbii române (1968). înainte însă de acest demers. a plăcea.

prin diferenţă de accent. Această diferenţă de accent este mai importantă decât opoziţia afixală (e . puteţi). pe flectiv (putem. explicative sau normative sunt trecute ca verbe de conjugarea a III-a (rămânem. mult mai bine reprezentate cantitativ (conj. cu un e deschis în final.bază. care. accentuat. la cea mai puternică). De pildă. semiauxiliar de modalitate) face imposibilă apariţia unor modificări prin analogie. imperativul negativ singular). a IV-a. formă literară. valori multiple. de flexiune mixtă. în esenţă. în toate lucrările descriptive. a) Verbele a avea. cum afirmam anterior. care poate fi neutralizată. se repetă întocmai la persoanele respective de la conjunctiv prezent. sunt repartizate la conjugări diferite. obligatorie la infinitivul acestei conjugări. obligatoriu. conj. trebuie să avem în vedere. se explică prin asemănarea foarte mare dintre modelele flexionare ale conjugărilor a H-a şi a III-a. 14 Trecerea de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a se face în două etape: (1) modificarea infinitivului (şi a formelor comuse cu acesta) şi (2) modificarea indicativului prezent. a pricepe etc). 3. cele două paradigme (conjugarea a III-a . într-o situaţie aproape similară se află verbul a putea (frecvenţă mare. nu pot respecta regula accentului pe silaba penultimă. De exemplu. un verb îşi schimbă statutul morfologic numai după ce a străbătut toate etapele. manifestată la următoarele forme: a) Infinitivul prezent are accentul pe silaba penultimă. persoanele I şi a II-a plural (şi a formelor identice cu ele). de la viitorul construit cu conjunctivul şi de la imperativul plural (persoana a II-a). procesul cunoaşte şi o fază intermediară. Desigur. la verbele de conjugarea a III-a (a înţelege. a lua. condiţionalul-optativ prezent. astăzi. care cuprinde cam 250-300 de verbe. frecvenţa sa extrem de mare (ca verb predicativ. a ţinea. regulă fermă. de la indicativul prezent. a putea. b) Verbele a încăpea. apăreţi (după conjugarea a II-a). ca simplă stare de fapt. fapt care facilitează trecerea de la o clasă la alta (în realitate. Fireşte. cum s-a întâmplat cu a rămânea. a şedea). în rest. în a căror structură apare infinitivul (indicativul prezent. De exemplu. a scădea.Migrând ulterior spre conjugarea a IlI-a. mai neproductivă. ţinem. a bea şi a vrea nu se vor putea încadra niciodată la conjugarea a III-a.ea). trebuie să ţinem cont că formele de persoana I şi a II-a plural. I. forma regională a vede. mergeţi). indiferent de forţa de atracţie a unui alt model flexionar. Orientarea acestor verbe spre conjugarea a III-a. pe lângă formele menţionate mai sus. de la cea mai slabă cantitativ. timpurile şi modurile compuse. a durea etc). putem examina situaţia principalelor verbe care aparţin conjugării a II-a şi putem încerca o prognoză privind „ataşamentul" acestora la tipul flexionar respectiv. a putea. pentru a realiza o imagine absolut exactă a deosebirilor dintre cele două conjugări. Cauzele acestei stabilităţi nu sunt identice pentru toate cele 6 verbe amintite. în schimb. se încadrează tot la conjugarea a Ii-a. De asemenea. de aceea ne mulţumim doar să-1 consemnăm. ca a vedea. auxiliar morfologic. la verbele de conjugarea a II-a. Mai greu de explicat este „ataşamen-' tul" celorlalte două verbe (a durea. Ţinând seama de cele arătate până aici. aproximativ 3000 de verbe). dar apărem. fiind monosilabice. a ţine şi a ţine (cu e deschis). umplem). şi nu spre celelalte două. a şedea şi a vrea au o poziţie foarte bine consolidată şi nu manifestă tendinţa de părăsire a conjugării a II-a. în cazul lui a avea. iar la cele de conjugarea a Ii-a accentul cade pe silaba ultimă {a avea. un verb ca a apărea se află acum în această fază: se spune frecvent va apare. deoarece. diferenţa dintre ele se poate reduce la plasarea accentului. a durea. aproximativ 2500. Din această cauză.conjugarea a II-a) sunt identice. accentul cade. a merge. b) Indicativul prezent (persoanele I şi a Ii-a plural) are radicalul accentuat când verbul este de conjugarea a III-a (mergem. a tăcea şi a zăcea cochetează intens cu . noile achiziţii au atras după ele şi verbele . plus motive de eufonie). a umplea. ar apare (după conjugarea a III-a). 2.

care au depăşit. a zăcea). a întrevedea. a se complăcea. scădem. Deocamdată menţionăm că a plăcea şi a părea sunt destul de frecvent utilizate cu forme modificate. poate cu un uşor avans. considerăm noi. Ultimul verb. Formele de indicativ prezent urmează regulile conjugării a II-a. a obţine. Pentru cele dintâi. vă complăceţi. el va compare etc. El se realizează treptat. tăcem. în legătură cu cele două verbe(a se complăcea > ase complace şi a displăcea > a displace). Este singurul verb de conjugarea a II-a. a displăcea). se află neologismele adaptate după a plăcea (a se complăcea. dispărem. a conţine. dacă ţinem seama că a rămânea. faza intermediară. a plăcea. Acesta este şi motivul pentru care. dintre cele moştenite din latină. a dispărea. contrar normei literare. dicţionare. „abaterile" amintite reprezintă. n-ar mai tăcea) pot fi frecvent reperate 15 în româna actuală. aproape în totalitate. nu mi-ar părea rău). cum am mai arătat. forme desuete. sporadic. va dispare. în plus. scădem. în locul formelor cu accent pe flectiv. Cele mai avansate sunt a încăpea şi a zăcea. La a zăcea s-ar putea găsi o explicaţie prin „uitarea modelului". mi-ar displace (în loc de s-ar complăcea. nu-i displăceţi etc. a trecut deja la conjugarea a III-a (a rămâne). Cam aceeaşi este situaţia verbelor a decădea. a reţine. nici celelalte două (a scădea. Până atunci. compărem etc. Procesul trecerii unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a este o realitate a limbii române actuale. explicaţia avansului ar putea-o constitui structura sa trisilabică. dar încăpem. a prevedea. deocamdată. ele au manifestat de la început tendinţa de a părăsi neproductivul model flexionar oferit. Vom explica mai jos mecanismul acestei deplasări. la aceste verbe apare şi indicativul prezent cu accent modificat: ne complăcem. va scade. a susţine. şi modificări speci16 fice etapei a doua (să deeădem. orientate după modelul conjugării a III-a: s-ar complace. a displăcea. prin „abateri" de la normă. tot trisilabic. ca derivate ale unor lexeme aparţinând acestei clase. zăcem (pentru încăpem. mi-ar displăcea. Formulări ca ar mai încape. nu mi-ar pare rău (în loc de nu mi-ar plăcea. Primul grup „evadat" îl coastituie a ţinea (devenit a ţine) şi „derivatele" sale: a se abţine. va scădea. a provocat deja o deplasare de accent şi la substantivul prevedere. ar tot zace. a menţine. Oricum. ar tot zăcea. a prevedea. pe care uzul le produce repetat. c) Verbele-bază (a cădea. se va complăcea. a deţine. să prevedem). şi verbele-bază. îndreptare) un alt statut flexionar. n-ar mai tace (în loc de ar mai încăpea. dintre cele două variante din titlu. a aparţine. considerăm că lucrările normative ar trebui să valideze noua realitate lingvistică. variante atestate tot mai rar în exprimarea curentă). apărea şi a vedea) sunt atrase spre conjugarea a IlI-a prin derivatele lor. nespecifică celei de a doua conjugări. adaptate oarecum forţat. a compărea. în stare foarte avansată. Destul de avansate în evoluţia lor spre conjugarea a III-a sunt şi verbele din familia lui a părea. corectă este cea care se conformează conjugării a II-a (Cartea va apărea în curând). după regula conjugării a II-a (ne complăcem. a revedea) nu s-a adaptat definitiv la rigorile flexionare ale clasei. atrăgând. tăcem. 4. greşeli . cu accent pe flectiv: apărem. datorită frecvenţei sale mai reduse. a tăcea) nu au depăşit etapa I a tranziţiei (modificarea infinitivului). a reapărea. deoarece la acestea se înregistrează. Formele de infinitiv sau cele compuse cu infinitivul sunt. Fiind verbe cu structură trisilabică. nu-mi displăceţi). în momentul în care un verb a parcurs toate etapele tranziţiei. pronunţat de unii prevedere/prevederi. acesta primeşte „oficial" (în gramatici. raportate la limba literară. nici acestea (a încăpea. a apărea. ieşite din uz. tinzând să devină a prevede.modelul flexionar al conjugării a III-a. d) Setul de neologisme obţinute prin calchiere derivativă şi încadrate la conjugarea a Ii-a {a decădea. care are o asemenea dimensiune. renunţând la o normă pe care uzul a fâcut-o anacronică. zăcem) nu apar decât cu totul izolat. a flexiunii mixte. a recădea. vă complăceţi. a prevedea. spre conjugarea a IlI-a. se va complace. Timpurile formate cu infinitivul sunt frecvent atestate în noua variantă: cartea va apare. de conjugarea a IlI-a: nu mi-ar place.

De asemenea. a oscilat între conjugarea I (apreceda) şi conjugarea a III-a (a precede). unde. în situaţiile care reclamă o riguroasă respectare a normelor limbii literare. argumentată şi de preponderenţa în uz a acestei forme. tolerată în. să fi precedat. nepretenţioasă. constatăm că atracţia conjugării I a fost mai puternică. b) în ceea ce priveşte prezentul indicativului. Lucrările normative recomandă încadrarea la modelul flexionar al conjugării I (a preceda). într-adevăr. la timpurile menţionate. variante paralele: Campania va preceda/va precede alegerile. este tolerat numai în ocaziile nepretenţioase de comunicare lingvistică.de exprimare. se utilizează exclusiv formele lui apreceda {preceda. Campania care precedă alegerile este decisivă sau Campania care precede alegerile este decisiv ăl Unele verbe neologice au manifestat mari ezitări în perioada acomodării lor la sistemul morfologic al limbii române. într-un discurs academic. ar preceda etc. într-o expunere la radio sau la televiziune. ceea ce însemnă că. este obligatorie varianta de conjugarea a II-a: Cartea va apărea în curând. iar procesul de adaptare nu este încheiat nici astăzi. va fi precedat. precedase). în care formele vechi şi cele noi coexistă şi care prepară saltul calitativ final. examinând întreaga paradigmă a verbului în discuţie. Campania ar preceda/ ar precede alegerile etc. participiul precedat (de la a preceda) nu are concurent într-un eventual preces (de la a precede). toate formele compuse în structura cărora intră participiul . prin urmare.şi 17 acestea nu sunt puţine . parlamentar etc. Opţiunea gramaticii normative pentru prima variantă {va preceda. Singurele locuri în care a precede îl concurează serios pe apreceda sunt: . lucrurile sunt ceva mai complicate. numai prima este corectă: Campania care precedă alegerile este decisivă. la marea majoritate a modurilor şi timpurilor existente în sistem. Indicativ prezent a preceda a precede preced preced precezi precezi precedă precede precedăm precedem precedaţi precedeţi precedă preced Conjunctiv prezent a preceda a precede să preced să precezi să precede să preced să precezi să preceadă . în consecinţă. a) Infinitivul prezent şi formele compuse cu acesta oferă. precedă. Pentru o înţelegere exactă a acestei situaţii. perfectul simplu şi mai mult ca perfectul indicativului. . era precedat/ă etc).prezentul indicativului şi al conjunctivului.) se justifică prin alinierea la sistem. Vorbitorii trebuie să ştie că acest „haos lingvistic".vin săconsolideze poziţia lui apreceda (aprecedat. la imperfect. Verbul subliniat în titlu. dintre cele două variante date în titlu. de precedat). a fi precedat. recurgem la o prezentare paralelă a celor două paradigme. 2. De exemplu. Se adaugă întrega diateză pasivă {este precedat/ă. aşa cum am mai precizat pe parcurs. aceste „inovaţii" trebuie evitate. de pildă.infinitivul prezent (şi formele compuse în structura cărora intră infinitivul). O formulare cum ar fi Cartea va apare în curând.româna colocvială. nu este recomandabilă într-o publicaţie care se respectă.

Conjugarea a IV-a a fost foarte productivă în perioada veche. Observaţii. precedaţi. Ambele conjugări (I şi a IV-a) sunt bine reprezentate cantitativ.să precedăm să precedem să precedaţi să precedeţi să precede să preceadă Compararea celor două paradigme. vom spune evenimentul/evenimentele care succedă alegerile (nu evenimentul care succede alegerile. admiţându-se formele lui a precede şi la indicativ prezent. a accede) au avut alt destin morfologic. Cazul nu este singular. dar cele de conjugarea 1 {precedăm. formele lui a preceda. dar cu diferenţieri semantice. Cui i se datoresc aceste rezultate sau Cui i se datorează aceste rezultatei Aici nu mai este vorba de un neologism. au transformat-o în modelul cel mai productiv. 2. 2. într-adevăr. 3. să precedaţi) s-au impus. aşa cum s-a văzut. Ambele încadrări sunt admise. neogreacă. 1. apoi maghiară. La persoanele I şi a Ii-a plural. care se află în aceeaşi situaţie. care a cunoscut o dublă încadrare flexionară: a datora (conjugarea I) şi a datori (conjugarea a IV-a). cum este 19 şi cel discutat aici. variantele de conjugarea a IlI-a {precedem. limba literară a impus o soluţie mixtă: la indicativ prezent a fost acceptată forma Iui apreceda {precedă). foarte mulţi vorbitori preferă formele el/ea precede. de regulă. lista rezolvitorilor de probleme). generând forme paralele. încadrându-se hotărât la conjugarea a IlI-a {el/ea accede. în restul flexiunii. au supravieţuit doar câteva participii adj ectivizate {adăugit. să precedeţi) fiind în curs de abandonare. deoarece limba română cunoaşte şi alte verbe care oscilează între cele două modele flexionare. Aşa stând lucrurile. corect este să spunem campania/campaniile care precedă alegerile. pentru că. după modelul lui a purcede. dar este puternic contestată la 18 indicativ prezent. Alte verbe neologice aparent similare (ex. Aceasta ar însemna o mică extindere a unei excepţii deja existente. Uzul va decide asupra viitorului acestei norme. se pune întrebarea dacă n-ar trebui „demixtată" flexiunea persoanei a IlI-a. în consecinţă. Exemple: a adăuga (nu a adăugi) a gâdila (nu a gâdili) a aiura (nu a aiuri) a rezolva (nu a rezolvi) Dintre formele respinse. Aşa se explică şi faptul că în cazul unor dublete. să precedem. iar la conjunctiv prezent. 0 reală concurenţă se manifestă numai la persoana a IlI-a singular şi plural. în fapt. turcă. ci de un verb format pe teren românesc (de la dator). evitând formulările campania care precede alegerile sau campaniile care preced 'alegerile. sporindu-i considerabil forţa de atracţie. Această normă hibridă este unanim respectată la conjunctiv {săpreceadă). cum sunt cele din titlu. a achiziţiilor verbale de origine slavă. Pentru persoana a IlI-a. au învins. Tot aici se poate încadra perechea a curăţa . Discuţia de mai sus este valabilă şi pentru a succeda. la timpurile indicate. cea de conjugarea a IV-a fiind abandonată. ca două verbe diferite: . în româna contemporană. funcţionând. ei/ele acced etc). In momentul de faţă se pot înregistra următoarele situaţii: 1. de fapt. dar forţa lor de atracţie este variabilă în timp. Limba literară acceptă numai varianta de conjugarea!. arată că. ex. varianta de conjugarea I a obţinut.. forma lui a precede {să preceadă). iar al doilea (a curaţi) circulând doar cu statut de regionalism gramatical. câştig de cauză. Deocamdată. nu numai la conjunctiv. aiurit) sau substantive derivate de la asemenea forme (rezolvitor. să precedăm. ei/ele preced. formele sunt diferite. precedeţi.a curaţi. ignorând varianta recomandată {el/ei precedă). neologismele de origine romanică au consolidat poziţia conjugării I. cu primul termen reţinut de limba literară. nici evenimentele care succed alegerile).

după o anumită particularitate flexionară care apare la indicativ prezent. Observaţii. când este vorba de un sens cauzal. a IlI-a. se înregistrează. tu lucri. conjunctiv prezent.a înflora ("a împodobi cu flori") . Dacă renunţăm la reflexivul pasiv. agentiv.) prez. b) Statistic vorbind. să datoreze . cei mai mulţi vorbitori preferă. Celelalte forme ale lui a datori au cam dispărut din uz. tu lucrezi. literară: .datoreşte (pers.) prezent conjunctiv. preferinţa pentru a datori.a datori Rezultă de aici şi răspunsul la întrebarea din titlu: ambele formulări sunt corecte. tendinţa de a utiliza ambele forme. singur.a îndesi ("a înmulţi. indicativ. el lucrează" etc "eu lucru. în sensul că una este considerată literară. cele două condiţii pot favoriza pe a datori în raport cu a datora. a) Trebuie precizat că această variaţie liberă se limitează. el lucră" (v.a înflori ("a face flori"). la două timpuri: indicativ prezent şi conjunctiv prezent. Dovada o avem chiar în enunţul citat aici. 4. a 111-a. varianta din stânga (de la a datora). când este vorba de o datorie concretă.să datorească (pers. Nu credem că aspectul semantic explică. corectă. instrumental. o să învăţ). regională) b) Forma fără -ez este corectă. iar cealaltă este regională sau învechită. Unele şi-au creat paradigme paralele (cu şi fără -ez). provocând dificultăţi în alegerea variantei corecte. în aceste cazuri. Numai combinate. plus formele compuse construite cu acestea. în perechile de mai sus. Considerăm că intervine aici şi un element de natură gramaticală: utilizarea reflexivului pasiv. dar ca prepoziţie. a face frecvent"). 3. studiază tu. ca a învăţa (învăţ. varianta primă prezintă un plus de naturaleţe. dar cu o specializare semantică diferită: cea de conjugarea I. pare mai naturală apariţia lui a datora: El datorează acest succes în primul rând antrenorului său. Cele două forme se folosesc în variaţie liberă: a împătura . imperativ şi viitorul format cu conjunctivul: verbe cu -ez. să studiez. în principal. a) Forma cu -ez este cea corectă: a lucra "eu lucrez. având în vedere că sunt întrunite cele două condiţii menţionate anterior (în primul rând prezenţa reflexivului pasiv). am arătat că ambele sunt corecte. materială (îi datorează 50 de lei) şi cea de la conjugarea a IV-a. regională) "el îngenunchează" a îngenunchea ~~~ "el îngenunche" (v.a împături a datora . în situaţii cum ar fi cea de mai sus. neliterară. sg. în cazul formulărilor din titlu. a IlI-a. ca a studia (studiez. pi. a face compact") . şi pi. Chiar şi la cele două timpuri menţionate (prezent indicativ şi prezent conjunctiv). o reală concurenţă are loc numai între: 20 datorează . Lichidele se evaporă sau Lichidele se evaporează? Verbele de conjugarea I se împart în două subclase. inclusiv infinitivul şi participiul. active sunt mai ales formele de persoana a IlI-a ale lui a datori. dar. Există verbe la care cele două forme paralele au un statut diferit din punctul de vedere al limbii normate. o să studiez) şi verbe fără -ez.) datorează . învaţă tu. sg. de o datorie morală (Acest succes se datoreşte în primul rând antrenorului său). este bine să avem în vedere următoarele realităţi lingvistice: 21 I. la unii români instruiţi. A fost reţinut doar datorită. în orice caz. Mai nou.datoresc (pers. să învăţ. Prin urmare. a îndesa ("a îngrămădi.

abandonată.a dispera a înhăma "el disperă" "el disperează" (v. ca în cazul verbelor de la 1. a face însemnări. iar procedeul 23 este apreciat ca un mijloc de îmbogăţire a limbii. fiind considerată învechită sau destinată unui uz local. învechită) 2. "el înhamă calul" ■ "el înhămează calul" (v. stilistice sau de statut normativ. în general. Ambele variante sunt corecte. la care nu sunt prezente diferenţieri semantice."ne desfată/ ne desfătează cu cântecele sale" a (se) evapora . Româna actuală dispune şi de un grup de verbe cu dublă formă. De pildă. Observaţii. "el îşi însemnează totul în carnet" "acest succes înseamnă mult pentru el" ."el şchioapătă/ şchiopătează uşor" a ignora . consolidându-şi ambele forme printr-o tot mai pronunţată specializare semantică. a avea un anumit înţeles". a scrie". O altă categorie o formează verbele care s-au impus cu ambele forme în limba literară. la punctul 3. Acestea trec în categoria verbelor menţionate la punctul 2."ce înseamnă/ însemnează asta? Prin al doilea exemplu din această listă am dat şi răspunsul la întrebarea din titlu: ambele forme sunt corecte."el ignoră/ ignorează adevărul" a îngemăna . un verb ca a însemna se înscrie în această deplasare treptată de la grupul 3 la grupul 2. regional. Fac excepţie dubletele care încep să se specializeze semantic sau stilistic."lichidele se evaporă/ se evaporează" a şchiopăta . fiecare variantă având însă un conţinut specific: a acorda a concura a contracta "acordă un premiu" "acordează un premiu" "factorii care concură la această reuşită" ■ "sportivii concurează la probele atletice" "muşchii se contractă" . Varianta cu -ez este preferată pentru sensul "a nota. una din variante este treptat marginalizată. a însemna . regională. învechită) . iar vorbitorii le pot folosi la libera alegere: a desfăta . "relaţiile comerciale se contractează anual" 22 a degaja a manifesta a ordona a reflecta a turna "crinul degajă un miros specific" "poliţia degajează căile de acces" "manifestă multă înţelegere" "manifestează în faţa ambasadei" "ordonă retragerea armatei" "ordonează lucrurile din cameră" "oglinda reflectă realitatea" "filosofii reflectează asupra realităţii" "toarnă apă în cană" "turnează un film despre tineret" 3. limba literară nu tolerează pentru o perioadă prea extinsă situaţii ca aceea prezentată mai sus. pe când cea fără -ez se foloseşte mai nou pentru "a semnifica. De regulă."se îngeamănă/ se îngemănează două destine" a însemna .

după cum se vede. care apelează la forma cu -esc (măntuieşte). există aceleaşi situaţii menţionate şi cu alt prilej: 1. Dăm. cum este cazul celor notate mai sus. conjunctiv prezent (să destăinuie/să destăinuiască). viitorul format cu formele de conjunctiv (o să destăinuie/o să destăinuiască. în ceea ce priveşte raportul dintre aceste variante şi limba literară. arhaică. în uz apar amândouă formele. . corectă. Un verb ca a mântui. aparţinând exprimării neîngrijite. dar este puţin probabil ca aceasta să se impună. cum am mai arătat. a citi. Este vorba de verbe cu infinitivul în -i care au radical vocalic: . Ambele forme sunt literare. Un verb ca a marca. verbele de conjugarea a IV-a pot urma în flexiune două modele: cu sufixul -esd-ăsc (a privi. a veni. utilizându-se în variaţie liberă: a dăinui (dăinuie/dăinuieşte). 2. la verbul respectiv. Speranţele noastre se năruie sau Speranţele noastre se năruiesc? Ca şi la conjugarea I (vezi întrebarea nr. în continuare. în paranteză. are o întrebuinţare specială în limbajul religios ("a salva. din această din urmă categorie. fără -ez ("el marcă gol după gol"). este recomandată forma cu -ez pentru toate situaţiile. a dibui (dibuie/dibuieşte). a coborî). a vindeca sufleteşte"). 5.4).în u (cele mai multe): a destăinui (se destăinuie/ se destăinuieşte) -în ă: a mormăi (mormăie/mormăieşte) -mo: a ostoi (se ostoaie/se ostoieşte) -în â: a hăşâi (hâşâie/hâşâieşte) 24 Se cuvine să facem şi aici precizarea că diferenţa (prezenţa sau absenţa lui -esc) se manifestă numai la indicativ prezent (destăinuie/destăinuieşte). dar fiecare are alt conţinut: ^— "el îndoaie o sârmă" a îndoi <^' "el se îndoieşte de justeţea măsurilor luate" 3. 25 Observaţii. a purifica. Ambele variante sunt acceptate. cealaltă fiind considerată regională. în felul acesta. verbul respectiv se transferă de la 3b la clasa verbelor menţionate la punctul 2. are să destăinuie/are să destăinuiască) şi imperativ (destăinuie tu/destăinuieşte tu). formularea literară.Desigur. a hotărî) sau fără acest sufix (afugi. o listă a principalelor verbe care ilustrează această situaţie. dar literară este doar una. colocvială. impus cu varianta fără -esc (măntuie). Deocamdată. începe să-şi formeze şi o variantă "sportivă". prin specializarea semantică sau stilistică. (1) Salvarea unora dintre formele respinse este posibilă. în orice caz. generând în cele din urmă o flexiune dublă. dată fiind motivaţia semantico-stilistică prea puţin consistentă. a) Verbe la care literară (corectă) este forma cu -esc: a bănui afulgui a jelui a tăinui a dărui a gelui a mânui a vămi a destăinui a gătui a părui a vămui a drămui a hăitui a socoti a zeciui a drăcui a huidui a(se)strădui a zemui a străjui b) Verbe la care literară este forma fără -esc: a bubui a bâigui a distribui a îngădui a bântui a constitui a dezvălui a învălui a înlănţui a turui a grohăi a ronţăi a(se)nărui a zgudui a lălăi a zăhăi a stărui a behăi a ostoi a mormăi Verbul a se nărui face parte. uzul va decide. Prin urmare. Altele au oscilat între tipurile flexionare menţionate. recomandabilă este prima: Speranţele noastre se năruie. încadrat la modelul cu -ez. Marea majoritate a verbelor s-au încadrat ferm la una din cele două subclase. nu orice tentativa de genul celei de mai sus este sortită reuşitei.

întrucât a trebui este un verb unipersonal.6). Trebuie luate măsuri urgente este o structură derivată din Trebuie să fie luate măsuri urgente. Faptul se explică probabil şi prin utilizarea tot mai frecventă a lui a trebui ca verb tripersonal. Or. Spre deosebire de verbele discutate în subcapitolul anterior. Şi tot spre deosebire de verbele prezentate în subcapitolul 6. arhaic. trecem verbul la imperfect. Prin suprimarea auxiliarului a fi de la verbul pasiv al subiectivei. indiferent de numărul şi persoana care sunt implicate în relaţia predicativă din subordonată. rămânând în discuţie numai indicativul prezent şi conjunctivul prezent (plus.corectă e flexiunea fără -ăsc: ei tabără etc. La conjunctiv prezent (şi la viitorul cu să) a fost preferată varianta cu -esc (o să-mi trebuiască un caiet.5). fireşte. că ne trebuieşti). Trebuia să fie anunţaţi/e fraţii/familiile. adică şi la persoanele I şi a Ii-a (vezi expresia Să trăieşti. viitorul format cu prezentul conjunctivului). 2. Datorită caracterului special şi foarte complex al situaţiei sale. la persoana a IlI-a singular. Aşa stând lucrurile. întrucât diferenţa literar/neliterar este mai greu de sesizat de către unii vorbitori. Trebuia să fiţi anunţaţi/e. (4) Verbele cu infinitivul în î cunosc o încadrare flexionară mult mai fermă. particularităţi sintactice. ar demixta" conjugarea acestui verb. Observaţii. Ca verb de conjugarea. oscilaţii flexionare) dintre toate verbele încadrabile la subclasa de la 3.(2) Izul mai mult sau mai puţin arhaic sau regional al variantelor neliterare pentru verbele de la 3 (a şi b) este valorificat în literatura beletristică pentru efectele sale caracterizante. paradigma fără -esc nu dispune de posibilităţi de expresie pentru aceste persoane. a trebui cunoaşte forme paralele: cu şi fără -esc (vezi întrebarea nr. La indicativ prezent a fost acceptată forma fără -esc: trebuie (îmi trebuie un caiet. Ca regent impersonal al unei subiective. a tăbărî . limba literară a manifestat de data aceasta inconsecvenţă în selecţie. Trebuia să fii anunţat/ă. 6. va fi discutat separat (vezi întrebarea nr. dar regional apar şi forme ca ei tăbărăsc). paralelismul se manifestă aici numai la persoana a IlI-a. a trebui îşi schimbă statutul morfosintactic. riscul unor conotaţii defavorizante (regional. Din acelaşi motiv. Deocamdată este greu de precizat cât de puternică este această tendinţă şi dacă ea va putea răsturna raportul de forţe dintre cele două variante de indicativ prezent. verbul a trebui apare. unde nu mai există omonimia singular . a IV-a (în -/). obligatoriu.plural. 1. acestora li se poate recomanda consultarea lucrărilor normative (dicţionare. îndreptare) în momentele de nesiguranţă. până se vor familiariza cu inventarul formelor corecte. Trebuie luate măsuri urgente sau Trebuiesc luate măsuri urgentei Corectitudinea formulărilor de mai sus vizează două aspecte: morfologia a lui a trebui şi raporturile sale cu ceilalţi componenţi ai enunţului. o să-mi trebuiască nişte caiete). cu radical vocalic (în -«). pentru cei care o folosesc. Trebuia să fim anunţaţi/e. Fără a contesta norma actuală. îmi tre26 buie nişte caiete). Utilizarea acestor forme şi în alte stiluri nu este recomandabilă. rezultă că numai prima variantă din titlu este în concordanţă cu normele limbii literare: Trebuie luate măsuri urgente. Oscilaţia între modelele cu sau fără -ăsc este prezentă foarte rar (ex. Pentru a evidenţia acest lucru. iar forma unică a regentului se explică prin regula amintită: Trebuia să fiu anunţat/ă. Trebuia să fie anunţat/ă fratele/familia. fapt atestat şi de posibilitatea apariţiei sale la plural: . (3) Verbul a trebui este cel mai important (ca frecvenţă. Cealaltă prezintă. Să mai reţinem că generalizarea formei cu -esc ar pune de acord prezentul indicativ cu prezentul conjunctiv. este exclus imperativul (care are doar persoana a Ii-a). neîngrijit). semnalăm totuşi un anumit reviriment al formei cu -esc.

el nu exprimă altceva decât necesitatea de a se efectua acţiunea conţinută de verbul al doilea {Trebuie să plec). plecat. Ele sunt nişte regionalisme gramaticale munteneşti. Această reacţie de respingere. Acestea însă sunt privite cu multă rezervă şi au puţine şanse de a fi acceptate. apar nişte vecinătăţi neobişnuite pentru Jimba română: subiect de persoana I sau a Ii-a (singular sau plural). deoarece verbele de pe poziţia a doua {apleca. în literatura noastră satirică s-a făcut adeseori apel la asemenea exprimări pentru a caracteriza nivelul cultural al unui personaj. In toate aceste sintagme. ei zice. urmat imediat de un verb de persoana a IlI-a singular: Tu va trebui să pleci. cu verbul de la dreapta lui. Verbul a trebui prezintă anumite ciudăţenii nu numai când este urmat de contrageri participale. venit sunt aici nişte supine neprepoziţionale. trebuiaţi anunţaţi. trebuiam anunţaţi. şi se acordă în număr cu subiectul acesteia. fiţi). urmată de modificarea lui a trebui. fiind intranzitive. trebuie venit nu sunt rezultatul suprimării auxiliarului a fi. La persoanele I şi a Ii-a. Noi va trebui să plecăm. Pentru români. subiectul este inclus. unele părţi ale propoziţiei subiective sunt adeseori plasate în faţa acestui bloc biverbal. Supinul neprepoziţional apare şi în cazul unor verbe tranzitive utilizate cu sens absolut: trebuie muncit. fim. trebuie mers. întrucât marea majoritate a timpurilor dispun de forme diferite pentru singular şi plural.Ei trebuiau să plece. astea nu e bune etc. trebuim anunţaţi etc. la persoana a IlI-a: ei merge. trebuiai anunţat. De fapt. au generat apariţii ca :trebuiam anunţat. a merge. încercările unor vorbitori de a crea forme de persoana I sau a Ii-a la a trebui.Trebuia anunţată familia. a) Rezolvarea a fost simplă. şi ea trebuie respectată ca atare. fii. apelul la supinul prepoziţional {trebuie de venit. nu poate fi supri27 mat. Vorbitorii simt aceste două verbe ca o unitate semantic-funcţională.) reprezintă o greşeală care trebuie evitată. prin această deplasare a subiectului în faţa verbului regent. Sintagmele de tipul trebuie plecat. Frecvent se întâmplă acest lucru cu subiectul subordonatei: Eu va trebui să plec. trebuie învăţat etc. Ca semiauxiliar de modalitate. nu au diateza pasivă. în condiţiile complexe menţionate mai sus. fiind exprimat tocmai prin desinenţele acestui auxiliar (fiu. Această abatere de la sistem a devenit normă. la care îl obligă calitatea de regent al subiectivei. sub aspect morfologic. care. formulările prescurtate de persoanele I şi a Ii-a {trebuieşti anunţat. dar Trebuiau anunţate familiile. singular şi plural. în consecinţă. Observaţii. mers. Teama faţă de cel mai ruşinos dezacord din limba română a determinat modificarea amintită: a trebui abandonează statutul de verb impersonal. alăturarea "dezacordată" a subiectului subordonatei şi a verbului a trebui nu mai este tolerată: Ei va trebui să plece este înlocuit cu Ei vor trebui să plece. In legătură cu suprimarea lui a fi se impune o constatare importantă: ea (suprimarea) se aplică numai la persoana a IlI-a. pe care limba literară nu le-a acceptat niciodată. Chiar şi la indicativ prezent. ăştia e mulţi. 3. din această cauză. are o explicaţie care ţine mai degrabă de psiholingvistică. Această nepotrivire nu deranjează pe nimeni.) sunt departe de a primi girul limbii normate. în realitate. la persoana a IlI-a: El trebuia să plece . Observaţie. . semantic şi gramatical. prin varianta cu -esc tinde să dezvolte o paradigmă tripersonală. pentru a include în el subiectul. Voi va trebui să plecaţi. După cum se vede. trebuie de muncit etc. una dintre cele mai grave abateri de la regulile acordului gramatical este considerată 28 utilizarea singularului pentru plural. el este foarte sudat. a veni). care. La persoana a IlI-a plural însă.

El a trebuit să plece - Ei au trebuit să plece etc. La indicativ prezent, cum s-a văzut, cele două forme (singular-plural) sunt omonime: El trebuie să plece - Ei trebuie să plece. N-ar fi exclus ca, sub imperiul aceleiaşi dorinţe de a evita o formulare care nu elimină total impresia de dezacord (prin omonimia singular-plural). unii vorbitori să simtă o motivaţie în plus pentru apelul la formele cu -esc, unde opoziţia de conţinut amintită (sg. -pi.) este clar exprimată formal (trebuieşte - trebuiesc). Aşa cum am mai arătat, acest avantaj ar fi obţinut cu preţul utilizării unor forme lipsite deocamdată de prestigiul exprimării literare. b) Când subiectul rămâne în propoziţia subordonată, a trebui îşi păstrează forma normală pentru orice regent impersonal al unei subiective (persoana a III-a. singular): Trebuia să plece ei mai întâi. Va trebui să plece ei mai întâi. A trebuit să plece ei mai întâi. Poziţia subiectului de persoana a III-a plural (ei) nu mai justifică aici acceptarea abaterii de la regula regentului impersonal, de aceea trebuie evitate formulări ca Au trebuit să plece ei etc. 29 Situaţia se prezintă diferit la structurile analizate la punctul 2. Variantele contrase, cu subiect la plural, îl păstrează pe a trebui la acest număr (plural), indiferent de poziţia subiectului: Familiile trebuiau anunţate. Trebuiau anunţate familiile. Prin suprimarea auxiliaruLui afi, este greu pentru vorbitori să interpreteze substantivul familiile ca un subiect al participiului, iar pe acesta ca un subiect al lui a trebui. Situaţia insolită a participiului în asemenea contexte (aceea de a avea subiect şi de a fi el însuşi subiect) este discutabilă chiar şi pentru specialişti. Soluţia practică adoptată de vorbitori (pluralul generalizat, indiferent de topică) arată că ei percep aici semiauxiliarul a trebui în sintagmă sudată cu participiul de la dreapta lui, iar subiectul îl raportează la întregul bloc verbal (numit predicat compus/complex de unii lingvişti). c) Ca a trebui se comportă şi alte câteva verbe, în ipostaza de regente impersonale ale unor subordonate cu subiect la plural: a urma:

afi:
Eu urma să plec/ Noi urma să plecăm. Tu urma să pleci/ Voi urma să plecaţi, dar El urma să plece/ Ei urmau să plece. Eu era să cad/Noi era să cădem. Tu era să cazi/ Voi era să cădeţi, dar El era să cadă/ Ei erau să cadă. Tot ca la a trebui, nu sunt admise formele "personale": Eu eram să cad, Tu erai să cazi, Eu urmam să plec, Tu urmai să pleci. De asemenea, este respins pluralul la persoana a IH-a când subiectul (la plural) este plasat în interiorul subiectivei: Urma să plece ei mai întâi (nu Urmau să plece ei). Era să cadă ei mai întâi (nu Erau să cadă ei). 30 7. Cartea merită citită sau Cartea merită să fie citită? 1. Cartea merită citită este o variantă prescurtată, rezultată în urma suprimării auxiliarului să fie de la predicatul pasiv al subordonatei {să fie citită). Modelul acestei transformări l-au constituit construcţiile cu a trebui, discutate la subcapitolul 6: Familia trebuie să fie anunţată > Familia trebuie anunţată. Se pune însă întrebarea dacă structurile din titlu repetă întocmai condiţiile de contragere semnalate la a trebui. De răspunsul dat depinde şi aprecierea corectitudinii formulării Cartea merită citită. Mai întâi, să precizăm că utilizarea prescurtată a unor structuri pasive de acest tip nu se manifestă doar la cele două verbe amintite aici.

a) Verbul a se cuveni, ca regent al unei subiective cu predicat la diateza pasivă, apare frecvent cu auxiliarul suprimat: Se cuvine să fie luată această măsură/ Se cuvine luată această măsură. Se cuvine să fie luate măsuri urgente/ Se cuvin luate măsuri urgente. Restructurarea operată implică, aşa cum am arătat în subcapitolul 6, modificări de acord şi reinterpretarea relaţiilor din interiorul enunţului rezultat. b) Alte două verbe {a se cere, a se impune) încep a fi atrase tot mai mult în formulări cu participiul în locul diatezei pasive: Se cere luată o decizie urgentă. Se cer luate măsuri urgente. Poate nu chiar în aceeaşi situaţie se află al doilea verb, deoarece o exprimare ca Se impune luată o decizie apare ca uşor forţată, în comparaţie cu varianta necontrasă {Se impune să fie luată/ afi luată o decizie) sau cu cea rezultată din nominalizarea verbului (Se impune luarea unei decizii). Observaţie. Indiferent de frecvenţa sau gradul de acceptabilitate a structurilor contrase pomenite la a) şi b), subliniem că ele se justifică, sunt legitimate semantic şi gramatical, întrucât apar în aceleaşi condiţii cu modelul, într-adevăr, a se cuveni, a se cere, a se impune, ca regente impersonale ale unei subiective, sunt sinonime cu a trebui, se comportă ca semiauxiliare de modalitate, exprimând "necesitatea" acţiunii din verbul următor, cu nuanţă imperativă variabilă. 31 2. A merita se deosebeşte de a trebui atât semantic, cât şi gramatical. El este, în primul rând, un verb tranzitiv personal. în enunţul Cartea merită să fie citită, propoziţia subordonată {să fie citită) este o completivă directă, iar regentul poate sta la orice persoană: Eu merit să fiu citit (lăudat etc). Tu meriţi să fii citit (lăudat etc). Mai mult, a merita, ca verb tranzitiv, nu se poate întrebuinţa cu sens absolut, el reclamă prezenţa, reală sau subînţeleasă, a complementului direct în enunţ. Nu putem spune Studenţii merită, aşa cum spunem Studenţii învaţă. în dialog, în exprimările eliptice, excepţia este doar aparentă, deoarece complementul direct este, îa mod obligatoriu, subînţeles: - Merită Ion un premiu? - Merită! ("un premiu"). Această particularitate a lui a merita (complement direct obligatoriu) este importantă. Prin suprimarea lui a fi din Cartea merită să fie citită, rolul de complement direct al subordonatei este preluat, în mod necesar, de verbul la participiu {citită - Cartea merită citită). Prin aceasta însă s-a ajuns într-o situaţie stranie: participiul acordat, care urmează schema funcţională a adjectivului, este plasat într-o poziţie sintactică (complement direct) cu care este incompatibil. Acesta este motivul pentru care limba literarăa respins varianta prescurtată Cartea merită citită, cape o abatere de la regulile sintaxei româneşti. Anomalia semnalată aici este cu atât mai puţin tolerantă când se manifestă la persoanele I şi a Ii-a: Tu meriţi bătut, Eu merit lăudat etc. Prin urmare, construcţiile corecte sunt: Cartea merită să fie citită sau Cartea merită a fi citită. Observaţii, a) Verbul a merita se foloseşte în limba română şi cu sens impersonal, ca regent al unei subiective: Merită să încercăm şi noi. Dată fiind calitatea de verb personal tranzitiv a lui a merita, cu care apare de obicei, subiectul subordonatei trebuie, în mod obligatoriu, plasat în interiorul subiectivei. Deplasarea subiectului în faţa regentului schimbă situaţia, mai ales când aceasta este de persoana a IlI-a, iar predicatul subiectivei este la diateza pasivă: Merita/să fie citită toată cartea {merita + subiectivă). Toată cartea mertia/săfie citită {merita + compl. directă).
32

Dacă prima construcţie (şi interpretare) este uşor ambiguă, a doua vari-

antă evită orice echivoc semantic şi gramatical. b) înlocuirea unei subordonate al cărei predicat este la diateza pasivă, cu participiul verbului respectiv, reprezintă un procedeu economicos şi productiv în limba română. Totul este ca funcţia rezervată participiului acordat să fie în concordanţă cu valenţele sintactice ale acestuia. Aşa cum am arătat deja, participiul urmează schema funcţională a adjectivului, de aceea refuză orice încadrare improprie. Cazul lui a merita + participiu nu este singular. De pildă, un verb ca a aştepta, nu admite o variantă prescurtată, deoarece oferă participiului care substituie subordonata funcţii incompatibile cu statutul sintactic al acestuia (c. direct şi c. indirect): El aşteaptă să fie invitat (c.d.). El se aşteaptă să fie invitat (ci.). El aşteaptă invitat şi El se aşteaptă invitat sunt, din motivele arătate, inacceptabile. Cel mai adesea, participiile rezultate în urma unor transformări, cum sunt cele de mai sus, îndeplinesc funcţia de element predicativ suplimentar, determinată de dubla lor orientare: spre verbul din stânga (ca reprezentant al fostei subordonate) şi spre un nume (ca orice cuvânt cu comportament adjectival). Ex.El lasă să fie aşteptat > El se lasă aşteptat. El consideră că a fost învins > El se consideră învins. Ea visa să fie invitată > Ea se visa invitată. Se înregistrează chiar un abuz de astfel de elemente predicative suplimentare, dintre care unele se află la limita de jos a toleranţei: El se vrea lăudat, El se cere tratat, Ea se dorea aleasă. 8. Nu merită să cumperi aşa ceva sau Nu se merită să cumperi aşa ceval Enunţurile din titlu ilustrează un model sintactic frecvent atestat în limba română: verb impersonal + subordonată subiectivă. într-o asemenea schemă relaţională, regentul poate fi actualizat prin:
33

a) verb impersonal propriu-zis: a trebui, a se cuveni, a se întâmpla etc. b) verb personal, supus unei transformări de "impersonalizare", prin trecerea la reflexivul pasiv {se zice, se aude, se ştie, se anunţă că ...) sau, mai rar, la pasivul impersonal {este ştiut că...). Verbele de la a) nu pot fi raportate la un subiect-persoană {eu, tu, el), de aceea, formal sunt unipersonale, dispun doar de persoana a IlI-a: Trebuie să plecăm. Se cuvine să aplaudăm. Verbele de la b) sunt tranzitive, tripersonale (au paradigma completă) şi constituie o clasă bogat reprezentată în limbă. "Impersonalizarea" lor şi utilizarea cu o singură formă (de persoana a IlI-a singular) are loc contextual, este cum am menţionat, rezultatul unei transformări. Marca formală a acestei schimbări de statut este, în primul rând, pronumele reflexiv se. Exemplu: a lucra (personal) Eu lucrez Tu lucrezi El/ea lucrează Noi lucrăm Voi lucraţi Ei/ele lucrează a lucra ("impersonalizat", devenit, formal, unipersonal) Se lucrează numai ce a fost proiectat. Practic, aproape orice verb tranzitiv are o variantă "impersonalizată", potenţial regent al unei subiective. Verbul a merita se plasează, cum am arătat în subcapitolul 7, undeva între cele două clase menţionate la a) şi b); el este un verb tranzitiv tripersonal (ca a lucra), dar cunoaşte şi o utilizare impersonală, nemarcată formal, prin se (ca a trebui): Eu merit

eu o să continuu/ am să continuu. a insinua. Este vorba. indicativ prezent: eu mă apropii . de verbele de conjugarea I. 34 Unii vorbitori nu au percepţia clară a celui de al doilea sens al lui a merita. explicaţia nu este o scuză. de aceea reamintim că formele corecte de persoana I. a speria. tot cu radical monosilabic (a şti. b) Ocazional. a scrie). Aceeaşi omonimie se regăseşte şi la verbele de conjugarea a IV-a cu radical în -u. este nerecomandabilă. a tăia etc. evaluez. 35 Acestea sunt verbe neregulate. Celelalte neologisme cu forme similare de infinitiv {a dilua.. Forma corectă: Nu merită să cumperi aşa ceva (cu varianta afirmativă Merită să cumperi aşa ceva). în acest caz. ronţăi. a evalua. a efectua. de aceea aplică procedeul de la b). a) Un statut similar are a renta. nici varianta fără se {Nu există să nu câştigăm) nu are un statut prea nobil. ca verb impersonal. a evolua. a prelua).). sau cu radical terminat în alte vocale (a mormăi. care. generează o exprimare pleonastică şi. Fragilitatea modelului la care s-a încadrat verbul a continua explică slaba rezistenţă a acestuia la influenţa unor subclase flexionare apropiate. este incorectă construcţia: Nu se rentează să cultivi plante tehnice (sau Se rentează .) s-au încadrat la tipul de flexiune cu -ez {diluez. deoarece utilizarea acestui verb {a exista) ca regent impersonal al unei subiective (substitut pentru nu se poate) apare ca forţată. neadecvată. 9.tu te apropii. nu reprezintă un reper paradigmatic constant. Pe de altă parte. A continua face excepţie. Apariţia lui se este însă superfluă. fără -esc (a atribui.Merită să încercăm şi noi. eu trebuie să continuu. conjunctiv prezent). a eşua etc. a lua. evoluez. redundantă. în primul rând. Prin urmare. în consecinţă. are o poziţie ingrată în sistemul verbal românesc. opoziţia -u (semivocalic)/-/(semivocalic). este sinonim cu a merita. Ea apare mai ales la verbe neregulate (a da. neologism de conjugarea I. efectuez etc). cu radical vocalic. fără -ez la flectiv. nu are o reprezentare puternică la indicativ prezent (respectiv. a evacua. a contribui etc). urmând modelul fără -ez al conjugării I: eu continuu tu continui el/ea continuă noi continuăm voi continuaţi ei/ele continuă Grupul verbelor de conjugarea I cu radical în -u. în -/: a apropia. respinsă categoric de limba normată. este atestată şi o formulare ca Nu se există să nu câştigăm. Admisă este doar varianta fără se: Nu rentează să cultivi plante tehnice sau Rentează să cultivi plante tehnice. a vrea) sau la alte câteva. "impersonalizarea" prin reflexiv: Se merită să cumperi aşa ceva/ Nu se merită să cumperi aşa ceva. a sta. a constitui. conjunctiv prezent şi viitorul cu să. a mărâi etc): eu contribui/tu contribui. Adăugăm că. a bântui. care au forme omonime pentru persoanele I şi a Ii-a. pentru indicativ prezent. Observaţii. Cele arătate până aici (fragilitatea modelului şi analogia cu alte tipare flexionare) explică numărul mare de abateri de la normă în utilizarea verbului a continua {eu continui/ eu o să continui/ am să continui). sunt cele cu desinenţa -u (semivocalic): eu continuu. de la persoanele I şi a H-a. este extrem de redus în limba română: a lua şi derivatele sale {relua.Tu meriţi El/ea merită Noi merităm Voi meritaţi Ei/ele merită . Ca şi în alte împrejurări. Eu continui cursa sau Eu continuu cursa? ■Verbul a continua.. cu radicalul în vocala -u. Aceasta înseamnă că a doua variantă din titlu este cea recomandabilă: .

de frica unui dezacord. 10. în interiorul aceluiaşi timp. vruşi . vream. voiau. voiai. care. Ei nu vreau nimic sau Ei nu vor nimici Verbul a vrea este supus unei duble contaminări formale. prin marea lor frecvenţă. Cu paradigma unui verb sinonim . Uneori. eu vreau. voia. prin urmare. combinată. îi duce uneori la excese. La unele timpuri. domină distribuţional în raport cu eu voiesc. perfectul simplu: vrui. oameni preocupaţi de corectitudinea exprimării lor. s-a stabilit un fel de complementaritate în distribuţie. dar care au o cunoaştere limitată a normelor gramaticale. plus conjunctivul prezent al verbului de con- . Vorbitorii care utilizează forma greşită (Ei or să meargă) sunt. Rezultă că între cele două formulări din titlu. aşa cum se vede în prezentarea paralelă de mai jos: a voi —r a vrea a vroi o vreau voiesc vroiesc vrei voieşti vroieşti vrea voieşte vroieşte 36 vrem voim vroim vreţi voiţi vroiţi vreau voiesc vroiesc Limba literară a respins paradigma hibridă (a vroi). vroiam. vroia.egale. dar opţiunea limbii literare este mai tranşantă: a adoptat paradigma nouă. vreaţi. dar ea are un statut de formă populară. Cu paradigma auxiliarului morfologic pentru timpul viitor: voi vreau vreau vrei vei vrei vrea va vrea vrem vom vrem vreţi veţi vreţi = vreau vor ¥ vor Aici este vorba doar de persoana a IlI-a plural (indicativ prezent). vroiau. învechită. La imperativ se utilizează numai a voi {voieşte tu! voiţi voi!).a voi. corectă este a doua: Ei nu vor nimic. moduri este preferat a vrea.Eivr să meargă). neadecvată unei exprimări exigente. vreau. La altele. 11. vroiam. combinată cu dorinţa de a nu greşi.prioritare. a voi are întâietate: voiam. vrea. voirăţi. care să arate astfel: vrui vruşi vru/voi voi ram voirăţi voiră 37 Probabil această alternanţă funcţională a favorizat treptat contaminarea formală şi apariţia variantelor hibride. apar diferenţe de utilizare. cu excepţia formelor de imperfect. Am putea alcătui o paradigmă mixtă a perfectului simplu. la indicativ prezent. 2. voiaţi. voiam. . între a vrea şi a voi. probabil. voiaţi. voiră.Eu continuu cursa. Această nesiguranţă. vreaţi. au primit statut de variante tolerate. voiră prioritare). vreau sau voiam. inexistentă în sistem. în exemplul nostru. de la o persoană la alta (ex. tu voieşti etc. vroiaţi. a fost operată o diferenţiere singular/plural (El o să meargă . Ei o să meargă sau Ei or să meargă? Formularea corectă este prima: Ei o să meargă. Observaţie. vroiai. pot să apară în variaţie liberă cu vream. De exemplu. 1. Reamintim că acest tip de viitor are următoarea structură: auxiliarul invariabil o. verbe sinonime. în general. cea cu vor. vru/voi . Este adevărat că şi prima variantă {Ei nu vreau nimic) apare destul de frecvent. vreai. voiau (imperfect) sunt preferate în raport cu vream. tu vrei etc.

să succeadă) (vezi subcapitolul 2). prin încadrarea lor la două modele. să steie). tu ăi (îi. Forme de viitor cu caracter popular-familiar. "viitorul academic" (voi merge etc). în -e (să deie. Excepţiile de la această regulă a interşanjabilităţii desinenţelor (ă e.Desinenţa -e nu poate să apară precedată de u semivocalic. La unele verbe (ca a scrie. Tipul de viitor cu infinitivul.să citeşti).ă) se produc în următoarele situaţii: a) Când apariţia lui ă sau e. noi om merge. Persoana a IlI-a cunoaşte un joc al interşanjabilităţii desinenţelor (ă . mai ales pentru stilurile ştiinţific şi administrativ.să se sperie. Mulţi păstrează această obişnuinţă şi mai târziu.să fie. la minatoarele verbe: a ploua (plouă . 39 c) Când avem de-a face cu verbe a căror flexiune este neregulată: dă să dea. Aceste forme de persoana a IlI-a singular (conjunctiv prezent) se repetă întocmai la persoana a IlI-a plural (ei/ele să înveţe.să citesc. ei/ele să meargă).ă). datorită aceleiaşi incompatibilităţi fonetice. a creat falsa impresie că "viitorul literar" este reprezentat numai de cel construit cu auxiliarul a vrea şi infinitivul verbului de conjugat (voi merge. pentru indicativ şi conjunctiv. în limba română. cele care au desinenţa -e o schimbă la conjunctiv cu -ă (el/ea merge . a se speria). dar ca verbe de conjugarea a IlI-a.să ouă). cu precizarea că există totuşi o specializare stilistică. în realitate. Această incompatibilitate fonetică a creat forme omonime. Cei mai mulţi vorbitori întrebuinţează forma cu -ă (să aibă). Observaţii.să scrie). marcheză aceeaşi persoană la conjunctiv prezent prin desinenţa -e (el/ea învaţă . persoana a IlI-a. ei or merge. imprimând o notă de livresc şi artificial comunicării lor. aşa cum recomandă lucrările normative {precedă. succedă). b) Când verbele prezintă o flexiune mixtă. să ploaie). este caracteristic exprimării scrise.Desinenţa -ă nu poate fi precedată de i semivocalic. Viitorul format cu conjunctivul (o să merg. . cu indicativul prezent. toate cele trei tipuri de viitor sunt corecte. generând omonimie desinenţială în -e (taie . regional. Se pare că şcoala nu este străină de această optică. am să merg) este varianta literară pentru celelate stiluri. Abaterea de la normă este însă destul de frecvent atestată. Primele două au şi un conjunctiv "regulat".e. în legătură cu diferitele modalităţi de exprimare a viitorului în limba română. .să se suie. se constată o percepţie uşor deformată a statutului lor în raport cu limba literară. este . ei. Utilizând frecvent sintagma "viitorul popular" pentru formele compuse cu conjunctivul (o să merg. în scopul evitării ei.arhaic.să plouă) şi a oua (ouă . e . 1. este nerealizabilă din motive fonetice.să taie. conferind naturaleţe exprimării orale. 2. Observaţie. (1) Forma să aibă este aberantă în sistemul flexionar al lui . se suie .el/ea să meargă). Conjunctivul prezent este identic. adică varianta corectă. şi invers. Omonimia de la persoana a IlI-a prezent (indicativ şi conjunctiv) rezultă din tratarea lor ca verbe de conjugarea I. voi ăţi (îţi. el o (a) merge. ori de câte ori consideră că se impune o exprimare literară. stă . de aceea o semnalăm aici. corectă. dar acesta are un statut regional . de care este bine să se ţină seama. se sperie . literare. e . la conjunctiv (să preceadă. 38 12. Regula este valabilă pentru persoanele I şi a Ii-a. cel cu infinitivul: eu oi merge. la indicativ. dar ele nu au fost reţinute de limba literară. eţi. în felul următor: verbele care au desinenţa -ă la indicativ prezent.să stea. există. scrie .jugat: o să merg. persoana a IH-a. o să mergi etc. am să merg). la care se adaugă conjuncţia să (citesc . oţi) merge. De aici şi un abuz al elevilor în utilizarea ultimei variante. Regional există forme diferenţiate de conjunctiv (ex. semivocala i nu este marcată în scris. la conjunctiv. vei merge etc). citeşti . Trebuie să aibă răbdare sau Trebuie să aibe răbdare? 0.el/ea să înveţe). oi) merge. cum este cazul lui a preceda/a precede şi a succeda/a succede. Ele se înregistrează tocmai la viitorul considerat literar prin excelenţă.

cu A scrie şi citi a învăţat la vârsta de 5 ani. A venit fără a fi scris sau telefonat înainte (inf. considerându-se că este suficientă prezenţa acestor indicatori gramaticali la primul constituent al coordonării. spunând el iasă . Omonimia indicativ-conjunctiv se realizează aiei în baza unei desinenţe zero: el/ea vrea .a avea doar din punctul de vedere al radicalului (aib-). perfectul compus apare mult mai frecvent în această ipostază. se constată că existenţa unui conectiv subordonator în faţa auxiliarului favorizează omiterea acestuia la al doilea termen coordonat. persoană. Acestea din urmă sunt alcătuite din verbul de conjugat (la infinitiv. aş fi.el/ea să vrea. Ele trebuie rescrise cu completarea respectivă. 1. să rămăie. desinenţa -ă respectă regula menţionată la punctul 1 (e-ă): are . am să.să aibă. să saie. număr). poate fi reperată la toate timpurile şi modurile compuse: A venit fără a scrie sau telefona înainte (infinitiv prezent). Unele timpuri (moduri) se pretează în mai mare măsură decât altele la suprimarea auxiliarului în coordonare. De asemenea. ele fac parte din "cuvântul morfologic". A venit fără să fi scris sau telefonat înainte sau A venit fără să fi scris sau să fi telefonat înainte? Flexiunea verbală cunoaşte două modalităţi de realizare: prin forme sintetice (scriu. ca purtătoare de sensuri gramaticale (mod. o să. un enunţ ca A trăit fără a scrie sau citi un singur rând. Suprimarea auxiliarului verbal. să vază. Să se compare. în acest sens. Se înţelege că şi gradul de toleranţă faţă de varianta "prescurtată" este diferit. Unii vorbitori inversează în mod eronat aceste forme. să crează. lucru pe care îl lăsăm în seama cititorului. participiu sau gerunziu). care nu au la indicativ prezent nici desinenţa -ă. Ar fi scris sau telefonat înainte de a veni (cond. Va fi scris sau telefonat înainte de a veni (viitorul anterior).el/ea să iasă. exprimare greu de acceptat în orice împrejurare. (4) De evitat şi formele iotacizate regionale ca: să amăie. precedat de un auxiliar morfologic (am. Alături de forma greşită să aibe. Formele să vreie. perfect).opt. Este vorba de nerepetarea auxiliarelor la verbul al doilea (al treilea etc). pentru persoana a IlI-a. (2) O regulă aparte funcţionează în cazul unor verbe monosilabice de conjugarea a Ii-a (a vrea. tolerabil în comunicarea nepretenţioasă. să fi etc). el/ea bea . în româna actuală proliferează obiceiul de a renunţa la aceste afixe mobile în structurile coordonate.economicitatea. A scris şi telefonat înainte de a veni (perfectul compus). să vie. Această . nu se aplică la nivelul morfologic şi cu atât mai puţin la cel fonologie Omiterea auxiliarului morfologic al formelor verbale compuse nu este acceptabilă nici în structurile coordonate. în condiţiile arătate. nici desinenţa -e. (3) Verbul a ieşi îşi marchează opoziţia indicativ-conjunctiv prin formele: el/ea iese . scrisesem etc). de aceea prezenţa lor este strict necesară. în comparaţie cu conjunctivul prezent sau formele compuse cu acesta. Subînţelegerea este un concept sintactic. scriam. să ţie. trebuie evitate şi variantele să aivă sau să aive. Auxiliarele menţionate-sunt foarte importante. ca cele exemplificate mai sus. Tot aici trebuie incluse formele compuse cu să. Aşa s-a procedat cu să fi. care se asociază cu prezentul conjunctivului. O formulare ca în viaţa mea am văzut şi auzit multe este mult mai uşor acceptată decât în viaţă o să vezi şi auzi multe. să beie nu sunt literare. Observaţii. aş. la prima variantă din titlu: 40 A venit fără să fi scris sau telefonat înainte. Va scrie sau telefona înainte de a veni (viitor).el să iese. să trimită etc. 13. timp. De exemplu. a bea).perfect) etc. să spuie. Preferinţa vorbitorilor pentru formularea "prescurtată" este normală şi corespunde unuia dintre principiile care guvernează din interior dinamica limbii . Ea nu trebuie să compromită claritatea mesajului sau să pericliteze integritatea unor structuri morfologice. voi. Exprimarea "economicoasă" are însă anumite limite.el/ea să bea. probabil sub influenţa graiului "de acasă".

rezultată din obligativitatea subînţelegerii). Ei îşi justifică opţiunea prin apel la regula gramaticală. în cazul lui avem de-a face trebuie să ţinem seama însă că aceasta este o construcţie fixă. iar substantivul menţionat {rezultatele) este un complement direct. fapt care impune repetarea lui în faţa tuturor termenilor coordonaţi: Se juca şi se plimba zilnic (nu Se juca şi plimba zilnic). formularea având aceeaşi legitimitate ca şi A fost bun şi drept (dar cu o interpretare diferită. în care verbul a avea este un auxiliar de modalitate. nu trebuie să fie precedat de prepoziţie.). în pofida aparenţelor. Observaţie. astăzi este o locuţiune verbală românească. O situaţie specială prezintă diateza pasivă {sunt lăudat. Varianta fără de apare mai ales în exprimarea lingviştilor şi a unor profesori de limba română. Statistic vorbind. la început. Avem a da socoteală de tot ce facem. Faptul se poate demonstra uşor prin înlocuirea acestui complement direct al lucrului cu un complement direct al persoanei. Norma aceasta există. în această situaţie nu se pune problema admiterii prepoziţiei: Avem a face treburile mai importante. unele lucrări normative au renunţat să mai condamne varianta cu de. "subînţelegerea" lui a fi într-o frază ca A fost lăudat şi premiat se poate plasa la nivel sintactic. iar asocierea lui cu un participiu poate fi asimilată cu o îmbinare liberă. la gradul lor 41 de acceptabilitate în comunicarea nepretenţioasă. al afixelor mobile. Este un pas înainte în acceptarea unei realităţi lingvistice. Cei ce apelează la pluralul predicatului din propoziţia subordonată {privesc) interpretează substantivul rezultatele ca subiect şi fac acordul în consecinţă. eşti lăudat etc. Auxiliarul are aici autonomie morfologică. dincolo de orice discuţie referitoare la geneza acestor construcţii. creează o falie lingvistică artificială. dat fiind cercul în care se foloseşte. omiterea auxiliarului morfologic constituie o abatere de la normă.") Avem a ne plăti datoriile mai întâi.. forma a doua are o frecvenţă mult mai mare decât cealaltă. când îndeplineşte funcţiile de subiect sau complement direct.diferenţă de acceptare sugerează rolul unor asemenea asocieri (conective subordonate + forme verbale compuse) în declanşarea mecanismului care a dus la extrapolarea unui fenomen sintactic (nerepetarea unui element comun al termenilor coordonaţi) la nivelul morfemelor. Intervenţia în baza unor raţiuni de ordin etimologic sau în numele unei sintaxe a îmbinărilor libere nu a avut şi nu are sorţi de izbândă. 14. potrivit căreia infinitivul. Vorbitorilor indecişi le recomandăm să apeleze la avem de-a face. pronumele relativ îndeplineşte aici funcţia de subiect. prin prepoziţia pe şi prin anticiparea lui sub forma atonă a pronumelui personal în acuzativ: . Din această cauză. consacrată de uz în această formă. acceptând utilizarea în variaţie liberă a celor două forme. care. Avem a face cu un impostor sau Avem de-a face cu un impostori Locuţiunea verbală subliniată în titlu {avem a face/avem de-a face) circulă în ambele variante. (= "Trebuie să. Mai nou. într-adevăr.. Nu trebuie confundată această locuţiune {avem de-a face) cu seria mai largă de sintagme libere. este prima: Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. şi în conformitate cu exigenţele ei sunt corecte formulările: Este greu a distinge binele de rău (nu Este greu de a distinge binele de rău) şi El încetează a mai colabora (nu El încetează de a mai colabora). reamintim că din punctul de vedere al limbii literare. Al doilea pas l-ar constitui 42 renunţarea la forma fără de. Dar. fără ezitare şi fără complexe. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive sau Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportivei Formularea corectă. Afixul mobil al diatezei reflexive (=pronumele reflexiv) are un alt statut morfosintactic. Chiar dacă ea provine dintr-o traducere greşită a unei construcţii franţuzeşti ("avoir affaire"). care este dublu marcat. 15. cum se susţine. 2. în realitate.

fiind daţi (noii parametri de control). Cunoscută fiind marea sa ambiţie .. sportivii. în funcţie de genul şi numărul acestuia: fiind dat (noul sistem de salarizare). stăm bine) sau când în locul lui ceea ce apare pronumele relativ cât: Cât priveşte rezultatele sportive. A extinde însă această invariabilitate şi la construcţiile gerunziale absolute este o eroare. a şti etc). care are propriul său subiect (condiţii). într-adevăr.. ştiut fiind că . interpretarea construcţiei pasive ca o structură fixă. realizând patru variante. dar fără complicaţiile amintite: în privinţa rezultatelor sportive. Prima parte a enunţurilor din titlu (dat/date fiind noile condiţii de lucru) este o construcţie gerunzială absolută. Consecinţele se văd în planul acordului verbal. Asupra unor cazuri mai speciale vom atrage atenţia în unele din subcapitolele următoare.. invariabilă. Cu privire la rezultatele sportive. ca subiect veritabil... avem rezultate mai bunel 1. în plus. 43 Vorbitorii care se simt în continuare deranjaţi de această vecinătate singular-plural (priveşte rezultatele). diferit de cel al propoziţiei ("noi").întrucât verbul aflat la gerunziu (a da) este la diateza pasivă. care exprimă aceeaşi idee. asociată cu că. apare pentru mulţi chiar ca o locuţiune conjuncţională cauzală (dat fiind că). putem spune că stăm bine. care înregistrează frecvente abateri de la normă în asemenea situaţii.. cum ar fi desele abateri de la regula subiectului în nominativ (vezi şi exemplul din titlu).. adică fiind dat > dat fiind) a favorizat. Cunoscuţi fiind prestigioşii săi colaboratori. 16. fiind date (noile condiţii de lucru). dezacordul. o structură invariabilă. în ciuda perfectei sale gramaticalităţi.. în aceeaşi dublă ipostază: a) Gerunziu pasiv + subiectivă (cunoscut fiind că. Morfologia sa este sumară. de cele mai multe ori.. avem rezultate mai bune sau Date fiind noile condiţii de lucru. Din cauza particularităţilor menţionate. el trebuie să-şi acorde participiul după subiectul construcţiei. pronumele relativ (într-o anumită măsură şi cel interogativ) se impune mai greu. avem rezultate mai bune. Cunoscute fiind marile sale succese . dat fiind este. b) Construcţie gerunzială absolută (cu cele patru forme acordate): Cunoscut fiind marele său talent. cu opoziţii puţine. 44 Inversarea ordinii în care apar uneori componenţii diatezei pasive (auxiliar + participiu > participiu + auxiliar. dintre cele două variante prezentate în titlu. care dă impresia unui dezacord. Dat fiind noile condiţii de lucru. In ceea ce-i priveşte pe sportivi. Un gerunziu pasiv inversat întâlnim şi la alte verbe (a cunoaşte.. fără îndoială. prin dublul lor rol (conective interpropoziţionale şi părţi de propoziţie). S-a plecat probabil de la dat fiind + subordonată subiectivă: Dat fiind că nu avem comenzi.): Cunoscut fiind că nu şi-au achitat datoriile. stăm bine. prezintă anumite anomalii sintactice. în mintea vorbitorului. Prin urmare. .. am oprit fabrica. stăm bine. stăm bine. Observaţie. în asemenea poziţie. Subordonata de relaţie are un echivalent la nivelul părţilor de propoziţie (complementul circumstanţial de relaţie). Pronumele relativ (ca şi cel interogativ) are o semantică vagă. li s-a refuzat un nou credit. au posibilitatea să evite construcţia menţionată.Stăm bine în ceea ce ne priveşte pe noi.. numai ultima este corectă: Date fiind noile condiţii de lucru. generală. 2. care nu sunt evidenţiate de fiecare dată prin mărci formale clare. fiind dată (noua formă de organizare).. Aceeaşi interpretare sintactică şi aceeaşi soluţie de acord se aplică la varianta fără ceea (în ce priveşte rezultatele sportive.

mai natural şi. tolerabilă. complementul direct din dreapta. tolerabilă în anumite condiţii. La perechea a doua de propoziţii. Autobuzul era plin de călători. numele predicativ. că singura formulare care poate fi admisă este cea cu acordul după înţeles. gramatical. având în vedere că acordul se face după înţeles. cu acordul gramatical (Majoritatea era copii). Vă facem cunoscută noua noastră adresă. 45 în acest context. cu stări sufleteşti diferite. de colectivitate formată din indivizi. care accentuează. se constată. la plural (Majoritatea erau copii). Vă facem cunoscuţi noii voştri colegi. de serviciu. din capul locului. Ideea. scoţând în evidenţă inadecvarea acordului gramatical (Majoritatea era veselă). ca şi în cazul lui dat fiind.Utilizarea invariabilă a acestor construcţii absolute (cunoscut fiind. trăsăturile formale (veselă) sau de conţinut (veseli) ale subiectului. în sintagmă cu a face. Majoritatea era copii sau Majoritatea erau copiii Majoritatea era veselă sau Majoritatea erau veseli? 46 în această alcătuire. cu substantivul copii în poziţia de nUme predicativ. poate constitui un reper în plus în aprecierea gradului de acceptabilitate al celor două variante. care se feresc de acordul logic. în consecinţă. angajat sau nu în acest acord. accentul cade aici pe ideea de pluralitate. Celebră este mai ales utilizarea greşită a lui cunoscut în vecinătatea adjectivului următoare. Abateri de la această regulă se întâlnesc frecvent mai ales în stilul administrativ: Prin prezenta vă facem cunoscut obligaţiile dvs. chiar în textul „oficial" al normei o diferenţiere de corectitudine şi prestigiu între cele două soluţii. Din această cauză. dar cu anumite rezerve. produce. Majoritatea stătea în picioare sau Majoritatea stăteau în picioare? Cunoscătorii regulilor de acord. care. incorectă. propunem reformularea propoziţiilor din titlu. intervine şi un al treilea element. pe lângă subiect şi verb. ştiut fiind) este. dau de obicei următorul răspuns: Majoritatea stătea în picioare este varianta corectă. Vă facem cunoscute noile dumneavoastră obligaţii. neglijându-se forma subiectului (majoritatea). 3. a) A face cunoscut + subordonată completivă directă: Vă facem cunoscut că revendicările dumneavoastră au fost acceptate. după înţeles. Pentru aceşti intransigenţi apărători ai acordului formal. vorbitori cu lăudabilă autoexigenţă lingvistică. Participiul lui a cunoaşte. acesta este considerat mai degrabă ca o excepţie de la regula acordului. nesiguranţă în acord. recomandabil. în defavoarea acordului la plural. de asemenea. un fel de variantă populară. participiul cunoscut se adaptează după forma regentului său nominal. Majoritatea stăteau în picioare este o formulă posibilă. numele predicativ este exprimat printr-un adjectiv. deoarece respectă acordul formal. La prima pereche de propoziţii. de data aceasta cu predicate nominale. acordul logic (nu formal) este şi aici mai adecvat. substantivizat: Vă facem cunoscut următoarele (în loc de Vă facem cunoscute următoarele). considerându-1 la periferia admisibilului. o regăsim la majoritatea românilor trecuţi prin şcoli înalte. Există prin urmare. cunoscuţi/cunoscute). iar alta nu. chiar cu o tentă de exagerare. ca element predicativ suplimentar. 17. prin repetare. ad sensum. aşa cum sunt prezentate în gramaticile discriptive sau în manualele şcolare. fiind în mod categoric inacceptabilă. datorită aceleiaşi duble ipostaze: una în care este invariabil (cunoscut) şi alta în care sunt posibile patru forme (cunoscut/cunoscută. în realitate. dintre care una era veselă. neliterară. b) A face cunoscut + complement direct: Vă facem cunoscut programul nostru. în locul celor verbale (stătea/stăteau): Autobuzul era plin de călători. Aceasta prezintă călătorii ca fiind separaţi în două entităţi monolitice ("majoritate/minoritate"). . cealaltă.

este cea cu predicatul la plural: Majoritatea stăteau în picioare. Atributul poate fi genitival (majoritatea călătorilor) sau preopoziţional (majoritatea dintre noi). treime. atât trăsătura "pluralitate". armată = "pluralitate" + "militar"). varianta optimă este cea cu predicatul la plural. Acordul după înţeles înlătură orice ambiguitate: O parte a călătorilor erau îngheţaţi. doime. în contextul şi cu sensul arătat. gramatical: O parte a călătorilor era îngheţată (probabil partea de la geam a fiecărui călător). cu un asemenea subiect. Restul au coborât. Acelaşi statut semantico-gramatical îl pot avea şi substantivele parte ţi rest. este forţată. nu s-a mai repetat substantivul călători. Se cuvine să precizăm însă că aceasta este ipostaza cea mai frecventă. indiferent de prezenţa explicită sau implicită a atributului care 47 "explicitează" pluralitatea. sau una subînţeleasă. cu sensul "cei mai mulţi/cele mai multe".Aşadar. 2.) reclamă şi ele un predicat la plural când exprimă o pluralitate . după cum se vede. Să se mai observe. Predicatul realizează. el trebuie să fie însoţit de un atribut la plural. Restul călătorilor au coborât. subînţeles din context. exprimă. Acordul predicatului cu subiectul majoritate. în ipostaza de subiect. cu sensul "partea cea mai mare dintr-o mulţime privită ca unitate. denaturează realitatea evocată. Varianta corectă.. a) Majoritate. ca entitate". în poziţia care ne interesează aici. majoritatea liberală etc. trebuie să admitem că acordul după înţeles nu este o abatere de la acordul gramatical. Apariţia predicatului la singular. în raport cu astfel de subiecte. am accepta acordul formal. Numeralele fracţionare propriu-zise (Jumătate. se face numai gramatical. al doile se utilizează cu articol hotărât (restul) şi se combină. majoritatea relativă. tineretului etc.. recurgându-se la o sintagmă implicită. aspectul comic al exprimării dacă. Dar. în cazul discutat de noi. acest atribut la plural poate avea o existenţă concretă.). pătrime etc. Revenind la întrebarea din titlu. Repetăm. singur. poporului. în vederea captării acestei realităţi lingvistice într-o regulă mai nuanţată. prin acord pur formal. . o idee cantitativă. dar din raţiuni stilistice. Observaţii. renunţând la anumite prejudecăţi lingvistice. de asememnea. exprimată. care să arate natura "indivizilor" care alcătuiesc această pluralitate. poate fi utilizat. ne propunem să analizăm în continuare cele trei valori semantice şi combinatorii ale cuvântului majoritate. lucru şi mai important. O parte erau îngheţaţi. Cealaltă poate fi tolerată în anumite condiţii. însoţit de un atribut la singular. la fel de legitim. considerăm că trebuie să inversăm "raportul de forţe" dintre cele două posibilităţi de formulare. iar uneori singurul posibil. Ezitările de acord apar numai în situaţia de la a). o pluralitate. b) Majoritate. ca antonim al substantivului minoritate. Cu atribut la plural. cu sens generic. cât şi elementele care compun acea pluralitate (ex. de regulă. Cu sensul de la a) ("cei mai mulţi/cele mai multe"). fără determinant atributiv (Majoritatea se impune în faţa minorităţii) saucuatribut adjectival postpus (majoritateaparlamentară. c) Majoritate. majoritatea absolută. era posibilă apariţia unei sintagme explicite (majoritatea călătorilor). ca subiect. 48 3. sfert. majoritate este un fel de numeral fracţionar nehotărât. Datorită caracterului general al informaţiei conţinute. cu un atribut genitival. de exemplu. ci un alt tip de acord.) este de partea reformei. care indică. Pentru a ordona puţin lucrurile. 1. numai acord gramatical: Majoritatea conservatoare s-a impus în parlamentul britanic. apare. după precizările de mai sus. Majoritatea intelectualităţii (oştirii. studenţimii. recomandabilă. cu regent încorporant. contrazice logica mesajului. Primul se foloseşte cu articol nehotărât (o parte). reprezentând peste 75% din atestările cuvântului majoritate. exprimat sau subînţeles. O parte au coborât. Acest atribut este un substantiv colectiv complet. ele impun acordul predicatului la plural: O parte dintre călători au coborât.

se reco- . Observaţie. este marcată în enunţ prin mijloacele arătate (determinanţi adjectivali. pluralul predicatului este singura formă adecvată. realizarea opoziţiilor de articulare).nu primeşte determinări adjectivale. Mulţimea se îndrepta spre stadion. mulţime are o valoare nonsubstantivală. care nu contrazice pluralitatea exprimată de o mulţime. articulat nedefinit (o mulţime). Există două soluţii care pot clarifica lucrurile. a) Cu sensul de "mulţi/multe". cea de substantiv. are o formă omonimă cu varianta nonsubstantivală a cuvântului respectiv. Prima valoare. Concret. Ca subiect. în ipostaza menţionată la b). notăm că este discutabilă aici chiar calitatea de subiect a lui o mulţime.are o structură invariabilă (o mulţime). mulţime are un comportament substantival obişnuit. nearticulat/articulat nehotărât. de regulă. exprimată deci substantival. cu predicatul la plural. . O mulţime de tineri se îndrepta spre stadion sau O mulţime de tineri se îndreptau spre stadion? 0."explicitată" de un atribut (exprimat sau subînţeles): Jumătate dintre călători au coborât. în calitatea pe care o discutăm aici. Această omonimie creează echivocuri semantice şi ezitări în realizarea acordului verbal. Cele două valori ale cuvântului mulţime (substantiv . Cuvântul jumătate. unei mulţimi. forma de singular {o mulţime) fiind nerclevantă. uşor de identificat. după formă: O mulţime gălăgioasă de tineri se îndrepta spre stadion. Termenul dominant al sintagmei subiective devine. Această mulţime se îndrepta spre stadion. Cuvântul mulţime are în limba română două valori.se supune flexiunii obişnuite de număr (mulţime . . Un sfert au coborât. în consecinţă.nonsubstantiv) sunt.realizează cele trei opoziţii ale articulării (mulţime/o mulţime/mulţimea). propoziţia din titlu. aşa cum se întâmplă la un sfert sau la o treime. semantic şi gramatical: să apelăm la o exprimare marcată a substantivului sau să rezolvăm "litigiul" în favoarea interpretării nonsubstantivale. după cum se poate observa şi în exemplele de mai sus. b) Cu sensul de "masă compactă de elemente. nu este precedat de primul numeral din clasa unităţilor (0). mulţime îşi păstrează trăsăturile caracteristice ale substantivului: . In subsidiar. fără determinanţi. variabilitate după număr şi caz.nu mai poate realiza nici una dintre opoziţiile articulării (nearticulat/articulat hotărât. aşa cum am arătat mai sus. Ca subiect. contează excusiv înţelesul ("mulţi/multe"). pentru cei care văd "mulţimea de tineri" ca o masă compactă.mulţimi) şi caz (o mulţime. El nu se mai comportă ca un substantiv. el impune predicatului un acord gramatical. considerată ca unitate". Dincolo însă de orice interpretare sintactică în interiorul grupului (o mulţime de dificultăţi). o explicitează. acordul predicatului se face la plural: O mulţime de dificultăţi s-au ivit pe parcurs. 1. O treime au coborât. utilizat la singular.acceptă determinări adjectivale (această mulţime. mulţimea revoltată). . Jumătate au coborât. ci ca un fel de adjectiv cantitativ nehotărât sau ca o locuţiune cu această valoare (o mulţime de). când substantivul mulţime. 49 în situaţia de la a). . cele două variante ale cuvântului mulţime provoacă reacţii diferite la verbul-predicat. 18. Mulţimile se îndreptau spre stadion. ci o concretizează. deoarece: . în felul acesta. nişte mulţimi. Un sfert dintre călători au coborât. o mulţime gălăgioasă. O treime dintre călători au coborât. refuzând flexiunea după număr şi caz. articulat hotărât/articulat nehotărât). Există însă o situaţie mai delicată. unor mulţimi). substantivul dificultăţi.

soluţia recomandabilă este acordarea predicatului la plural: O mulţime de tineri se îndreptau spre stadion. O serie de candidaţi nu s-au mai prezentat la proba orală. corelat cu alta. grămadă. în primul rând. Formulări substantivale ca această seamă de cuvinte. mai ales însoţită de un gest indicator. nu cunoaşte flexiune de număr sau caz şi nu realizează opoziţii de articulare. Altfel. deşi prezintă şi ele contradicţia formă-conţinut. compactă. 2.1. o distribuţie echilibrată. un rol dezambiguizant important: O grămadă de cartofi s-a stricat.3. cum sunt grămadă sau serie. De aici decurge şi obligativitatea pluralului la predicatul cu care se află în relaţie o seamă. Substantivele grupă şi echipă. două s-au păstrat bine {grămadă . înţeles de plural) care realizează o dublă încadrare lexico-gramaticală. El exprimă în permanenţă o pluralitate. au totuşi mai multă concreteţe şi un contur noţional mai pronunţat decât mulţime.substantiv. Trebuie să spunem: O grupă de elevi a p-lecat (nu au plecat). De aceea. seamă nu mai admite nici o determinare adjectivală. fiind echivalent cu "mulţi/multe". pereche. în egală măsură. imensă. iar câteva sunt foarte avansate în tendinţa de abandonare a clasei substantivului. Un comportament aproximativ similar cu mulţime. ca subiect sau constituent al unei sintagme subiective: O seamă de cuvinte ale limbii române au fost împrumutate din franceză. substitutul său). O serie de candidaţi a intrat acum. altele au ajuns la o distribuţie egală a celor două valori. corelat cu două care presupune pluralul grămezi). Alte cuvinte colective.) de tineri se îndrepta spre stadion. adică un cuvânt care exprimă o pluralitate şi care are capacitatea de a include în . "desubstantivizarea" lor se află în stadii diferite. serie au cuvintele colective morman. contextul lingvistic sau extralingvistic poate juca. în lipsa indiciilor obişnuite ale valorii substantivale. prin o seamă. se înregistrează aceeaşi buclucaşă omonimie dintre forma substantivală de singular. neexistând nici un indiciu al valorii substantivale pen50 tru o mulţime. o serie). 2. eventual "câţiva/câteva". grămadă şi serie. şi contextul situaţional poate constitui un dezambiguizant. Fireşte. Unii dintre noi vom pleca mâine sau Unii dintre noi vor pleca măinel Pronumele nehotătât unii este un cuvânt încorporant. Apariţia lor. într-un stadiu avansat al "desubstantivizării" se află puzderie şi sumedenie. este lipsită de orice echivoc: O grămadă de cartofi s-a stricat. în relaţie cu un predicat la plural este considerată ca o greşeală de acord. grup şi într-o anumită măsură. Şi la acestea. O echipă de specialişti a lucrat aici (nu au lucrai). au. Categoria cuvintelor colective "desubstantivizate" complet poate fi ilustrată. 2. ca şi mulţime. Este greu de stabilit o listă completă a cuvintelor colective (= formă de singular. este recomandabil să rezolvăm această omonimie în favoarea variantei nonsubstantivale. ca subiecte la singular. ' O grămadă de legume s-au stricat pe câmp. număr. în limba română actuală. nu mai sunt posibile astăzi. fiind atestate. cu articol nehotărât (o grămadă.2. cu predicatul propoziţional la plural. utilizarea substantivală nemarcată a lui o grămadă. o serie) şi varianta nonsubstantivală (o grămadă. alta va intra după-masă {serie - substantiv. dezordonată etc. gălăgioasă. prin sensul lor colectiv. în prezenţa unor grămezi de cartofi. Ca substantive. din păcate. în cazul lor. unele apar doar ocazional cu valoare nonsubstantivală.mandă una din formulările "substantivale": O mulţime (veselă. 2. 51 în toate celelalte situaţii nemarcate. 19. şir. în plus. mai ales când sunt utilizate cu sens propriu. seama menţionată de cuvinte etc. nu sunt atestate decât accidental cu valoare nonsubstantivală. cu valoare substantivală sau nonsubstantivală.

) reclamă forma de plural a predicatului. prin aceea că includerea protagoniştilor comunicării (pers. nu ca o necesitate. deci printr-un acord după înţeles. Libertatea de selecţie a persoanei predicatului poate fi însă limitată de unii determinanţi care apar pe lângă asemenea subiecte. câţi). dv. în cazul exemplelor noastre. Pronumele personale noi şi voi sunt încorporante obligatorii. încorporantele facultative reprezintă în limba română o clasă destul de numeroasă: . când emiţătorul. între Unii dintre noi vom pleca şi Unii dintre noi vor pleca există diferenţe de care. Observaţii. Includerea vorbitorului sau ascultătorului trebuie privită ca o situaţie de excepţie: 52 Unii vom pleca mâine.). voi. ca atribute partitive ale încorporantelor facultative (unii.pronume interogative şi relative (care. toţi. ca mijloc foarte economicos de exprimare a includerii sau nonincluderii sale (sau a ascultătorului) în pluralitatea subiectului. Ataşarea încorporantelor obligatorii (noi. Un astfel de rol restrictiv au atributele pronominale partitive exprimate prin încorporântele obligatorii (noi. Totuşi. alţii. toţi. ideea că vorbitorul s-ar putea include în pluralitatea acestuia este deja exprimată. dv. 1. în mod obişnuit. III) rămâne la latitudinea vorbitorului. în opoziţie cu cele obl igatorii. intenţionează să exprime nu numai încorporarea sa probabilă în ansamblul subiectului. zece etc. încorporântele facultative (unii) se definesc. în consecinţă. prin utilizarea lui noi pe lângă subiect. din punctul de vedere al semanticii generale a enunţului. dar în Unii dintre noi vor pleca mâine el apare numai ca un participant potenţial la acţiune. dar reduce concomitent şi probabilitatea de apariţie a persoanei I plural. pe când în Unii dintre noi vom pleca mâine este dat ca un participant sigur. prin persoana verbului-predicat. vorbitorul se include în subiect. dar nu impune restricţii de persoană. iar repetarea ei la predicat nu mai este considerată absolut necesară. această informaţie se exprimă numai sintagmatic. mai nuanţată. O discuţie paralelă ar putea avea loc în legătură cu întrebuinţarea ca atribut a pronumelui voi. întrucât includ constant în pluralitatea lor vorbitorul (noi) sau ascultătorul (voi). Alegerea acesteia (I. într-o exprimare mai 53 exactă. voi exclude persoana I: Unii dintre noi Unii dintre voi vom pleca • *veţi pleca (exclus) vor pleca "vom pleca (excpus) veţi pleca vor pleca. este constrâns la utilizarea persoanei I plural a predicatului.I şi a Ii-a) în pluralitatea evocată de ele apare ca o posibilitate. veţi pleca mâine. în ambele formulări. în asemenea situaţii. întrucât încorporântele facultative nu marchează formal includerea emiţătorului sau a receptorului. regula de acord cu încorporântele facultative (unii. trebuie să se ţină seama.) şi constă în faptul că noi exclude persoana a Ii-a.această pluralitate pe unul dintre protagoniştii comunicării (vorbitorul. şansele de apariţie la predicat a formei de persoana a III-a plural. alţii.pronume nehotărâte (unii. voi. câţiva etc). Explicaţia este aceea că. ascultătorul) sau chiar pe amândoi. . mulţi. noi nu numai că exclude persoana a Ii-a de la predicat. ci şi siguranţa participării la acţiune. amândoi. ca în ultimul exemplu. II. conţinutul lor este neîncorporant: Unii vor pleca mâine. ceilalţi. câţiva etc). de regulă. Prin urmare. sporeşte. . prin noi.

cum ar fi prezenţa/absenţa articolului definit. de aceea. Bucureşti este capitala ţării. atât în gen. care are aici alte justificări şi alte efecte decât la substantivele comune. Ochialbi a venit mai devreme. Acelaşi număr se impune când antroponimul este însoţit de alde: AldePopescu n-au mai venit. pe categorii de nume proprii. aceia. similar cu cel constatat la predicat. la locul potrivit. Vălenii de Munte etc. de unul din cuvintele menţionate la celelalte clase. întrucât jocul priorităţilor conţinut-formă. Videle.substantive (însoţite. a II-a sau a IlI-a): Pe unii • ne-a lăudat ■ y-a lăudat \-a lăudat. este influenţat şi de prezenţa articolului. cu termenul generic "oraş" (ex. predicatul se acordă gramatical. jumătate. la plural: Popeştii au fost anunţaţi. 2. şi răspunsul la întrebarea din titlu. . Toponimele prezintă un tablou mai complex. Pătărlagele. doi etc).Antroponimele impun predicatului un acord după înţeles. în aceste cazuri. în continuare. a) Complementul direct (reluat prin persoanele I. antroponimele nu cunosc. Prezentăm. Intervenţia încorporantelor obligatorii. în ceea ce priveşte numărul. 54 20. 55 încercările de "masculinizare" generalizată. . prezentă la foarte multe nume proprii româneşti. care dublează complementul direct sau indirect. aceştia). în realizarea acordului. Toţi românii eram de partea lui). Pogoanele. de obicei. 2. reclamă numai predicat la singular. a) Forma-tip a antroponimului este articulată: Izvoarele. Regula acordului în gen respectă criteriul formal: Craiova a fost modernizată. Vălenii de Munte este situat în judeţul Prahova ("oraşul"). formă de plural) se comportă diferit. Timişoara este aşezat pe malurile Begăi) nu a avut sorţi de reuşită şi nici nu trebuie încurajate. complică efectiv utilizarea lor în funcţia de subiect. predicatul se acordă după înţeles. b) Complementul indirect (reluat prin persoanele I. Regulile existente variază în funcţie şi de alţi factori. în general. Există şi câteva situaţii. ca atribute partitive. în funcţie de prezenţa/absenţa articolului definit în forma-tip a acestor nume proprii. toponimele care prezintă contradicţia conţinut-formă (= conţinut de singular. Clujul a fost vizitat de mulţi turişti. ca subiect. explicabile stilistic. . a II-a sau a IlI-a): Unora ne-a dat curaj \-a dat curaj Ie-a dat curaj.. opoziţia de conţinut singular/plural. câteva dintre aceste reguli. adică la singular: Izvoarele este mai mic decât Aiudul ("satul"). cât şi în număr: Lupu a fost anunţată. La acordul în număr. Ele sunt singularia tantum. l. Cu acestea. Acordul cu încorporantele facultative urmează aceleaşi reguli şi în situaţia formelor atone ale pronumelui personal în acuzativ şi dativ.numerale (amândoi. inserând. Acestea provoacă o permanentă oscilaţie a predicatului între acordul gramatical şi acordul după înţeles.pronume demonstartive (ceilalţi. ex. prin acord după înţeles. primii. când numele de familie se pot folosi la plural. are şi aici rol restrictiv în selecţia persoanei. Văduva a fost sancţionat. cu referire la o pluralitate reală. Bucureştiul este capitala ţării sau Bucureştii sunt capitala ţării? Contradicţia conţinut-formă.

Antena Bucureştilor are un pronunţat iz arhaic). Rapid. ea nu respectă o regulă importantă a sintaxei noastre şi trebuie respinsă. un apelativ. culturale. Aceeaşi soartă va avea acest plural şi în alte poziţii sintactice (ex.Manifestări ale acordului gramatical nu lipsesc la aceste toponime (ex. articularea acestora. Piteşti. Lespezi. dintre cele trei variante prezentate în titlu. lpoteşti. ea reflectă deformat realitatea (nu sunt "mai mulţi Bucureşti"). acele nume care se caracterizează prin contradicţia conţinut-formă. din nou. în consecinţă. Humuleştii sunt în Moldova. Şi aici trebuie să distingem cele două situaţii. Sintagma toponimică Bucureştii Noi suferă de acelaşi neajuns. treptat. din motive pe care le vom explica ceva mai jos (punctul 3). Bucureşti. "Rapidul" a fost învins la scor. O tendiţă foarte puternică în limba română actuală priveşte toponimele masculine menţionate la b). de aceea. Vâlcele. Ca subiecte.ambele modele de acord sunt posibile (gramatical/după înţeles): "Craii de Curtea Veche " sunt/este un poem al metaforei. dar s-a impus ca nume al unui cartier şi va fi greu de evitat. Humuleşti. Galaţiul. în ceea ce priveşte prima variantă din titlu (Bucureşti este capitala ţării). "Moromeţii" au apărut/a apărut în 1955. Observaţie. b) Forma-tip este nearticulată (ex. întrucât accentuează discrepanţa dintre realitate şi reflexul ei lingvistic. iar acordul predicatului. care denumeşte clasa din care face parte "obiectul" indicat (romanul Moromeţii. Ploieştiul. dar ele nu ni se par recomandabile. având subiectul nearticulat. Ploieşti etc. "Florile de mucigai" excelau prin culoare şi pitoresc. Orice nume propriu se asociază cu un termen generic. aceste substantive se articulează {Şipotele. sportive etc. administrative. Numele proprii care depăşesc sfera antroponimelor şi a toponimelor (titlurile de opere literare. Şipote. varianta cu articolul şi acordul la plural (Bucureştii sunt capitala ţării) este învechită. Flori de mucigai etc). reviste. Această sintagmă apare. Acest proces este în plină ofensivă şi trebuie intens încurajat. ca subiecte. date fiind avantajele menţionate. potrivit regulilor sintaxei româneşti. Avem în vedere. muzicale. numele unor instituţii politice. în felul acesta se elimină contradicţia conţinut-formă. "Corvinul" a fost învins/a fost învinsă la scor. filme. Echipa "Corvinul" a fost înfrântă > "Corvinul" a fost înfrântă ("echipa").) prezintă o oscilaţie şi mai mare în privinţa acordului pe care îl impun predicatului. Convorbiri literare. Observaţie. titlurile de ziare. Costineşti. 3. în varianta eliptică. a) Forma-tip este articulată . tot aşa cum refuzăm formulări ca Oraş este frumos şi Cluj este mare. formularea a doua este cea recomandabilă: Bucureştiul este capitala ţării. Diferenţa articulat/nearticulat în acordul predicatului cu nume proprii ţine de statul gramatical-semantic cu totul special al acestora. în plus. Botoşanii etc). uzul o abandonează. Bucureştiul etc. impune acordul gramatical: "Convorbirile literare" au apărut la Iaşi. dându-se şi o justificare logică acordului gramatical (de data aceasta. Galaţi. Costineştiul. Videle sunt mai mici decât Alexandria). ştiinţifice. echipa Corvinul etc). . de obicei. Botoşani. la singular): Humuleştiul este în Moldova. Este vorba de articularea lor la singular: Humuleştiul. b) Forma-tip a toponimului este nearticulată: Călăţele. se face exclusiv gramatical: Şipotele sunt ceva mai departe. Lazuri. 56 Fără a fi greşită gramatical. în care termenul generic are doar o existenţă subînţeleasă: 57 Romanul "Moromeţii" a apărut în 1955 > "Moromeţii" a apărut în 1955 ("romanul").

ca un ansamblu unitar. cu funcţie atributivă. Acest fel de oameni reuşesc în viaţă sau Acest fel de oameni reuşeşte în ■ viaţă? 1. şi acest fel de. nici un fel de etc). nominativ {o idee) sau genitiv {unor oameni). este bine să apelăm la sintagme explicite (termen generic + nume propriu: echipa Rapid. Faptul are importanţă în luarea unei decizii corecte în acordul predicatului. realizează un acord gramatical. Consecinţa este constituirea unei structuri fixe. Apariţia predicatului la plural {Felul acesta de oameni 59 .C. Pe de altă parte însă. trebuie să admitem că fel {soi etc. impunând de fiecare dată un acord gramatical. echivalenţa dintre astfel de. spre edificare. care semantic desemnează varietatea. în ambele variante. sortul etc. fapt subliniat prin articulare: felul acesta de oameni. a fostului regent. soi. Meritul unor astfe 1 de oameni este mare. iar de a devenit o postpoziţie. acest gen (de oameni).) acesta de oameni reuşeşte în viaţă. Realul a fost învins. nici subînţelegerea lui ca termen regent. O astfel de idee va avea succes. tip) de oameni reuşesc în viaţă sau Oamenii de acest fel reuşesc în viaţă. Ca o recomandare generală. 21. situaţia din următoarele enunţuri: Unei a s t f e 1 de studente îi acord nota zece. a) Din punct de vedere semantic. romanul Risipitorii. substantivul oameni este subiect în nominativ. nu mai permit inserarea apelativului. comuna/satul Hîrtoapele. este reală. în care poate fi substituit cu soi. pe de altă parte. b) Sub aspect sintactic. lucrurile sunt doar parţial identice. ce etc.) poate fi interpretat. tip.Numele proprii care sunt nearticulate în varianta-tip. în sensul că nu mai impune cazul acuzativ substantivului din dreapta lui. altfel de. în enunţurile din titlu însă. indiferent de poziţia faţă de regent: acest fel de oameni/oameni de acest fel. revista Bilete de papagal etc). în asemenea condiţii. soiul. soiul) acesta de oameni. iar predicatul reuşesc. Într-o propoziţie ca Astfel de oameni reuşesc în viaţă. ori de câte ori avem nesiguranţă în acordul cu astfel de nume proprii. dar Rapidul a fost învins. Să se examineze. apare frecvent asociat cu un adjectiv pronominal: acest/ăst. de nu mai are aici statutul de cuvânt 58 cu regim. în care fel îşi pierde identitatea lexico-gramaticală. Substantivele din dreapta lui de sunt în dativ {unei studente). semantică şi gramaticală. acest ansamblu cuprinde şi prepoziţia de {astfel de. Acest fel de {acest gen de etc. gen.) nu şi-a pierdut aicilotal calităţile combinatorii. pe de o parte. de aceea în acord îşi impune categoriile proprii. folosite ca subiecte articulate. mijlocind o subordonare inversă. Prin urmare: F. îi acordă independenţă deplină. cefei de. alt. Evităm în felul acesta un hăţiş de reguli destul de complicate. un. acest tip (de oameni). Substantivul fel. această categorie (de oameni). Real Madrid a fost învins/învinsă. acest gen de etc. la plural: Acest fel (gen. genul (tipul. substantivul fel apare într-o îmbinare liberă. Pur şi simplu el este încorporat. Ca simplu element constitutiv al locuţiunii. Locuţiunile care precedă substantivele menţionate sunt atributele acestora. Rapida fost învins/învinsă. Ar fi vorba de un atribut de tip adjectival. Articularea eliberează aceste nume proprii de sub tutela termenului generic. cuprins în conţinutul informaţional al numelui propriu. De regulă. acordul gramatical impune un predicat la singular: Felul {tipul etc. municipiul Bucureşti. Această interpretare ar justifica tratarea substantivului oameni ca subiect. El încă mai păstrează capacitatea de a-şi subordona substantivul din dreapta {oameni). categorie (cu acordul adjectival de rigoare): acest fel (de oameni). genul. la plural. întrebarea este cât de libere sunt aceste structuri şi în ce măsură pot fi asimilate cu astfel de (oameni). uşor de sesizat. 2. pornind de la criteriul semantic. nici. un fel de.

Atributul partitiv pronominal (dintre noi/voi) marchează aici includerea vorbitorului/ascultătorului în pluralitatea subiectului. în planul acordului verbal. dv. cu predicatul la singular. gen. voi. oricare (de aspect pozitiv) şi nici unul. oricare. când cu un predicat la singular (după criteriul formal). Pluralul persoanei a IlI-a este exclus. Fiecare dintre voi aveţi un ideal. prin conţinutul lor generalizant. 3. prin parte. ca subiecte.. este că fiecare dintre cele două variante prezentate în titlu poate fi contestată (gramaticalitate îndoielnică prima. este bine să apelăm la alte scheme sintactice. recomandabile ar fi următoarele două soluţii: a) Să folosim modelul substantiv la plural + de + acest fel (soi.reuşesc în viaţă) s-ar datora numai atracţiei. tip) de cu locuţiunea astfel de întruneşte argumente pro şi contra. nici una sunt determinate de un atribut par- . nici unul. c) Din punct de vedere morfologic. o formă ca Fiecare au un ideal nefiind atestată în limba română. Nici unul dintre noi/voi nu va pleca. sintactic. oricare. în rest. recomandabilă este soluţia de la a). nici una (de aspect negativ) au următoarea particularitate: sunt pronume la singular. tip etc): Oamenii de acest fel reuşesc în viaţă. b) Să recurgem la locuţiunea astfel de. combinată eventual cu aprecierea semantică menţionată la a). dar. 60 a) Predicatul apare la singular. a) Predicatul stă la singular. gen. nici unul.): Fiecare dintre noi avem un ideal. 2. proiectează calitatea unui singur exemplar asupra întregii clase (exprimă. nu pune în discuţie calitatea de subiect a substantivului la plural şi deci nu impietează asupra acordului gramatical: Astfel de oameni reuşesc în viaţă. artificială . Nici unul n-am uitat ororile războiului. Cele două posibilităţi se manifestă diferit în următoarele împrejurări: 1 Fiecare. voi. fel (soi. ca atribute partitive. totalitatea). care. gen. 22. rigidă. Punând în balanţă constatările de la 2. 3. Aceasta le permite să se combine. cum s-a văzut. b) Predicatul poate să apară la plural. Nici unul n-a venit. dar numai la persoana coincidentă cu cea a pronumelui personal (noi. nici unul. de aceea trebuie acceptată în condiţii de excepţie (vezi subcapitolul 17). dar numai la persoanele I şi a Ii-a: Fiecare avem un ideal în viaţă. nici una sunt determinate de pronumele personale noi. Fiecare. aceste pronume pot funcţiona şi ca lexeme încorporante (adică pot include în această pluralitate vorbitorul sau ascultătorul). parţial. în această situaţie. Prezenţa unei mărci suplimentare (persoana I/II la plural) dă acestei exprimări un aspect tautologic. ideea de pluralitate. Pe baza echivalenţei semantice dintre construcţiile comparate. persoana a IlI-a: Fiecare ştie ce vrea.a doua). în felul lor specific. cele de respingere sunt de ordin morfologic şi. Oricare dintre liderii noştri politici pot fi contestaţi sau Oricare dintre liderii noştri politici poate fi contestat? Pronumele nehotărâte fiecare. dv. categorie) îşi păstrează integral trăsăturile substantivale: flexiune cazuală (felului acestuia de oameni). Oricare puteţi încerca. putem conchide că ideea echivalării lexico-gramaticale a lui acest fel (soi. nici una nu au determinanţi. Fiecare. articulare (felul acesta de oameni). Excepţiile de la persoanele I şi Ii-a au următoarea explicaţie: exprimând. oricare. opoziţie de număr (aceste feluri de oameni). b) Predicatul poate sta la plural. persoana a Hl-a: Fiecare dintre noi/voi va pleca. tip. Cele de susţinere sunt mai ales de natură semantică. Consecinţa. când cu un predicat la plural (după criteriul criteriul semantic). iar faptul este marcat prin persoana predicatului. gramaticalitate forţată. în care să nu mai existe nici un dubiu de interpretare.

Totuşi. favorizând acordul după înţeles. pot recurge la perifraze: cel care vă vorbeşte (oral). Acest pronume relativ are ca antecedent substantivul ideile. 23. vorbind la persoana a IlI-a despre ei înşişi. ca apoziţie. partiţie. desemnează locutorul (vorbitorul) în calitate de autor al unui act oficial (cerere. în aprecierea normativă a acestui fapt. Pentru cei care vor să evite şovăielile acestui acord. face improprie chiar utilizarea termenului subsemnatul. care sporesc distanţa subiectpredicat. în situaţia discutată aici (la 3). a numelui şi prenumelui celui care semnează.forma de plural a predicatului este necesară numai în împrejurările excepţionale menţionate la 1b. semnatar. Echivalarea substantivelor amintite cu persoana I este facilitată şi de alăturarea obligatorie. pe lângă un subiect la singular: Oricare parte de propoziţie poate fi omisă. se 63 . domiciliat în municipiul Cluj-Napoca. caracterul contextual încorporant al pronumelor respective. 149. pentru a semnala. ca apoziţie. Avram Iancu. voi. mulţi vorbitori folosesc pluralul. .). între subiect şi predicat apar şi alţi termeni explicativi. indiferent de context. Raportată însă la exprimarea obişnuită {Eu n-am făcut parte din comisie) şi această variantă are un caracter artificial.. Predicatul se pune numai la persoana a IlI-a. cu condiţia ca "obiectivarea" să fie dusă până la capăt. Informaţia de plural. Se poate tolera. Ion Popescu. Această identitate referenţială a cuvintelor amintite cu 62 pronumele eu (noi) a impus acordul predicatului la persoana I ca formulă consacrată în stilul administrativ. forma recomandabilă este cea de singular: Oricare dintre părţile de propoziţie poate fi omisă. Aceasta a fost una dintre ideile care s-a impus după revoluţie sau Aceasta a fost una din ideile care s-au impus după revoluţiei în aceste fraze. Unele substantive ca subsemnat. unde lipseşte numele propriu al semnatarului. totuşi. contestaţie. în ultimă instanţă. 24. ambiţia unei relatări "obiectivate". prin semantica lor specifică. Ezitările se produc însă la număr (singular/plural): Oricare dintre părţile de propoziţie pot fi omise/poate fi omisă. predicatul subordonatelor atributive {s-a impus/s-au impus) trebuie acordat cu subiectul care. contractant. favorizând acordul nongramatical. Cei care au. preluată de care. Oricare lider politic poate fi contestat. recomandăm o formulare mai simplă şi mai sigură. utilizate mai ales cu articol definit. uşor forţat. Această soluţie este valabilă şi pentru întrebarea din titlu: Oricare dintre liderii noştri politici poate fi contestat. declaraţie.pronumele în discuţie. contract etc). 2. Exprimarea orală. şi folosirea substantivului subsemnatul. Sensul totalitar al pronumelui şi atracţia atributului la plural estompează forma. punându-se şi predicatul la persoana a Hl-a: Subsemnatul nu a făcut parte din comisie. proiectând calitatea unui exemplar asupra întregii clase. Având în vedere inutilitatea lingvistică a unui acord la plural. student în anul IV al Facultăţii de Litere. în care pronumele controversate să apară cu valoare adjectivală. 61 Acordul strict gramatical reclamă un predicat la singular.. semnatarul acestor rânduri (în scris) etc. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie sau Subsemnatul n-a făcut parte din comisiei 1. dv. chitanţă. trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte speciale: .titiv la plural (altul decât noi. nr. subscris. De exemplu: Subsemnatul. Formularea aceasta are un grad sporit de acceptabilitate în comparaţie cu prima {Subsemnatul n-am făcut parte din comisie). printr-un artificiu gramatical. în celelalte stiluri. rog să binevoiţi . uneori destul de numeroşi. nu au nevoie de o exprimare formală a pluralităţii. în plus. str. apariţia predicatului la persoana I nu se mai justifică.

ca antecedent. atât afixal (-1. potrivit acordului gramatical. pot să confirm că. în care predicatul apare întotdeauna la singular: Aceasta a fost o idee care s-a impus după revoluţie. întrucât care nu mai trebuie raportat. Aşa se explică probabil faptul că acest acord nongramatical (logic + atracţie) este mai natural şi mai larg acceptat aici decât cel gramatical. predicatul atributivei este în mod curent utilizat la persoana I sau a Ii-a: Ca unul care vorbesc această limbă. facem următoarele precizări: a) apare foarte frecvent în limba română actuală (unul dintre scriitorii care . cu acelaşi conţinut. cât şi tematic (unu este numeralul cardinal care numeşte unitatea. şi aici. Dimpotrivă.. Ca una care nu fac politică.. care domină în acest fel semantica întregului enunţ. este pus în umbră de importanţa subiectului din propoziţia regentă. ştii că nu-i adevărat. care conţin construcţia ca unul (una.. o construcţie relaţională fără importanţă pentru predicatul din dreapta ei (ca unul care cunosc situaţia = întrucât cunosc situaţia). întrucât utilitatea structurii unul/una dintre + substantiv/pronume la plural + care necesită o concentrare mai mare în realizarea acordului verbal.. lucrurile se schimbă. Cu toate acestea. ("S-a impus numai una dintre ideile bune"/"S-au impus toate ideile bune". pronumele unul. unele) care. întrucât antecedentul lui care.) 2. cu substantivul la singular. Ca unul care cunosc situaţia. Am putea spune că ultimul. dar diferită structural. în ciuda incorectitudinii acestei analize... singura variantă corectă este cea cu s-au impus. Fenomenul semnalat la b) şi frecvenţa manifestării sale se pot datora mai multor cauze.. nu are persoana I sau a Ii-a.. care nu poate . Utilizarea predicatului din atributiva la persoana I sau a Ii-a nu contrazice logica mesajului. exemplarul unic.. în româna actuală.. în al doilea rând nu trebuie exclusă contaminarea cu o altă formulare. Ca unul care ai fost acolo. dezaprob aceste măsurii în enunţurile de acest tip. predicatul atributivei. are avantajul de a reliefa subiectul regentei.transmite predicatului din subordonată.. (Aceasta a fost o idee care s-a impus după revoluţie). recomandăm vorbitorilor care vor să evite această capcană să apeleze la formularea mai simplă. nonpluralitatea). semnalăm atracţia puternică exercitată de unul/una. în consecinţă. mulţi vorbitori simt construcţia ca unul care drept un fel de locuţiune conjuncţională cauzală. In legătură cu structura unul/una dintre + substantiv/pronume la plural + care. Ca unii care aţi fost aleşi de popor.. Pronumele nehotărât (unul). cauze complexe. Acest cuvânt exprimă foarte pregnant ideea de singularitate.. unii. unul dintre edificiile care .. în mod obligatoriu. Abandonarea acordului gramatical are. aveţi obligaţia să. circulă intens mai ales varianta greşită.. I. doar că o dată "obiectul" este caracterizat direct (procedeul simplu). diferenţa singular/plural se reflectă şi în deosebirea de înţeles. iar altă dată prin includerea sa într-o pluralitate care prezintă aceeaşi caracteristică (procedeul mai complicat). Desigur. în primul rând. predicatul atributivei poate să apară în egală măsură la singular (Aceasta a fost una dintre ideile bune. care s-au şi impus ulterior). b) din păcate.. consecinţele ei asupra acordului trebuie luate în seamă şi chiar acceptate. unul dintre aceia care. ar trebui să stea întotdeauna la persoana a IlI-a. etc). Discuţia noastră are în vedere situaţia în care atributiva este neizolată (ca şi în enunţurile din titlu). 64 25. la substantivul/pronumele aflat la plural. dezaprob aceste măsuri sau Ca unul care cunoaşte situaţia. Când subordonata este izolată (prin virgulă/pauză).. în plus. Cum se vede. -a). mesajul este identic. nu înţeleg să. Observaţii. cea cu predicatul atributivei la singular. când acesta este vorbitorul (persoana I) sau ascultătorul (persoana a Ii-a). în acest caz. care S-A şi impus ulterior) sau la plural (Aceasta a fost una dintre ideile bune. una dintre sportivele care .

Eu nu sunt omul care să cred în minuni. patronii sau salariaţii! Pronumele interogative cine şi ce au în permanenţă valoare de singular . 27. unii vorbitori orientează relativul-subiect şi predicatul său după subiectul regentei: Tu ai fost scriitorul care ai semnalat primul acest lucru. patronii sau salariaţii? 2. Când apare un substantiv în locul pronumelui nehotărât. în cazul în care se anticipează un răspuns la plural sau singular .masculin. Cine are de pierdut. în asemenea situaţii este firesc ca verbul copulativ să apară la plural. ciorba sau friptura! (nu Ce este mai gustoasă!) Cine este mai emoţionat. iar subiectul este substantiv sau un pronume la plural. 65 M Substantivul are o semintică mai exactă.subiect. o gramaticalitate rigidă. Formulări ca Ce-s cu astea!. nu mai favorizează interpretarea construcţiei de început ca o locuţiune relaţională. -i este predicat verbal (="se întâmplă"). ca antecedent al relativului. 26. când răspunsul aşteptat este la plural sau la feminin. de aceea predicatul cu care intră în relaţie de acord trebuie să se afle la persoana a IlI-a singular (masculin): Cine e mai bun? Ce este mai frumos? Unii vorbitori. candidaţii sau părinţii? Care au de pierdut. Cauza plecării mele a fost intrigile colegilor sau Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor? Răspunsul la această întrebare depinde de identificarea corectă a subiec- . Acordul nongramatical devine acum nerecomandabil. 1. în interogaţiile de tipul Ce-i cu voi! pronumele ce este subiect. înţeleg ce s-a întâmplat. Observaţii. candidaţii sau părinţii! (nu Cine sunt mai emoţionaţi!) 66 Observaţii. Ana sau Măria? Care este mai gustoasă. şi genul feminin. Aceasta este o greşeală de acord. ciorba sau friptura? Care sunt mai emoţionaţi. Se evită astfel condiţiile restrictive impuse de cine/ce. acordă predicatul cu răspunsul scontat. explicabile prin atracţia complementului la plural.feminin. iar subiectul regentei este de persoana I sau a Ii-a. patronii sau salariaţii! sau Cine au de pierdut. A na sau Măria! (nu Cine e mai bine pregătită!) Ce este mai gustos. Eu nu sunt omul care să creadă în minuni. nu sunt acceptabile.fi respins total. mai consistentă. 2. exact ca în varianta a doua din titlu. Celor care nu au siguranţă în utilizarea interogativelor cine/ce. O situaţie similară apare când antecedentul este un nume predicativ de identitate. Acesta exprimă şi numărul plural. Deci: Care e mai bine pregătită. are caracter livresc. Datorită identităţii amintite (subiect . patronii sau salariaţii! Alte exemple: Cine e mai bine pregătit.nume predicativ). permiţând un acord al predicatului la categoriile menţionate. la o persoană identică cu cea a subiectului: Cine sunt oamenii aceştia? Cine sunteţi voi? Ce sunteţi voi? 3. Acordul cu adevăratul antecedent (substantivul în poziţie de nume predicativ) este însă reclamat de normă: Tu ai fost scriitorul care a semnalat primul acest lucru. le recomandăm să folosească relativul care. nu cu interogativul . situaţia se schimbă în favoarea acordului gramatical: Ca om care a văzut multe. Corectă este prima formulare: Cine are de pierdut. Structurile de tipul celor din titlu nu trebuie confundate cu cele în care cine/ce sunt nume predicative. 1. iar acordul se face la singular.

care este echivalentul logic al subiectului. acord. numai unul este admis ca agent efectiv. întrucât dispune de suficiente mijloace de a marca funcţiile sintactice. Nici mama. care este mai apropiat. O altă probă concludentă se poate produce prin substituirea verbului a fi cu un sinonim tranzitiv: a constitui. Sportul e pasiunea lui. astfel încât uşurează misiunea identificării subiectului.S) nu produce confuzie de funcţii. De ce un asemenea "acord prin atracţie" nu este acceptat şi pentru cauza. numai substantivul-subiect îşi impune forma prin acordul cu verbul copulativ: Intrigile colegilor au fost cauza plecării mele. pluralul predicatului nu se mai justifică.nume predicativ. indiferent de topică. a reprezenta. Impunându-se un autor unic. Specialiştii care au propus o asemenea interpretare nu resping exprimarea cu verbul copulativ la plural {au fost). cuvinte relaţionale etc. Această echivalenţă se poate exprima chiar prin semnul egalităţii. 67 Considerăm că analiza corectă este următoarea: intrigile . nu rezistă. pot să apară următoarele situaţii: 1. Componenţii subiectului multiplu sunt în raport disjunctiv. reluat de o.tului. Un asemenea factor. acceptabilitatea enunţurilor produse în ambele alcătuiri demonstrează că adevăratul subiect este intrigile. deoarece. în urma acestei transformări.complement direct. Pentru cei care consideră substantivul cauza drept subiect. este raportul logico-sintactic dintre constituenţii subiectului multiplu.) 28. indiferent de poziţie. sau Măria va veni. Argumente: t. 3. Este cazul subiectelor Ion şi Măria din enunţul: Sau Ion. care rămâne acelaşi: Cauza plecării mele au constituit-o intrigile colegilor. din punctul de vedere al acordului. evitând confuziile: flexiune. Cauza .subiect. nici tata n-a plecat sau Nici mama. cu numele predicativ intrigile. 68 Sportul este subiectul propoziţiei. Rezistenţa acordului gramatical şi în topica obiectivă şi în cea inversată. care nuanţează regula generală. Explicaţia "acordului prin atracţie". cauza . ca în matematică: intrigile = cauza. în toate aceste cazuri.P în P . Singura variantă corectă. Limba română are o topică destul de liberă. dar fac precizarea că în acest caz avem de-a face cu un acord prin atracţie. nici tata n-au plecat? Regula generală precizează că un subiect multiplu reclamă un predicat la plural. In enunţurile de acest tip apare aşa-numitul nume predicativ de identitate. putem spune: Pasiunea lui o constituie sportul (cu pasiunea . deoarece. Chiar şi în situaţia numelui predicativ de identitate. este cea cu verbul a fi la plural: Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor. indiferent de topica existentă în propoziţie (ex. foarte numeroase. a) Raportul disjunctiv propriu-zis (de excludere) este ori mar- . iar proba acordului nu mai funcţionează: Pasiunea lui e sportul. care ţin seama de anumiţi factori suplimentari. în formularea Intrigile colegilor au fost cauza plecării mele? 2. singularul verbului copulativ {a fost) reprezintă forma impusă de regula acordului gramatical. schimbarea ordinii (S . în sensul că oricare poate face acţiunea verbului-predicat.o). Această demonstraţie este utilă mai ales pentru situaţiile. intrigile . Se poate invoca.subiect. dar. Din acest punct de vedere. Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor. în ultimă instanţă. numele predicativ devine complement direct. în care nu apare diferenţa de număr între subiect şi nume predicativ. dublat prin pronumele în acuzativ . pentru varianta a doua. Ei au un statut de egalitate potenţială. în practica vorbirii însă trebuie să avem în vedere şi regulile speciale. Observaţii. de excludere reciprocă. prin substituire. Pasiunea lui e sportul. şi diferenţa de accent sintactic dintre cele două substantive: cel accentuat este întotdeauna substantivulsubiect.complement direct.

Şi Ion. ci Ion a plecat. Din această cauză. ci Măria a fost invitată. 2. Desigur. dar nu este nici necesară. Egalitatea potenţială dintre subiecte se poate salva aici numai prin acordul la plural. sau Măria. respectiv la genul masculin (dacă este vorba de fiinţe umane. predicatul apare la plural: Ion şi Măria au plecat. se menţine: Şi Ion şi şi Măria au plecat. a fost evidenţiată. 70 3. sau tu. formulată mai exact. Varianta emfatică a acestui tip de enunţ nu schimbă raportul logic şi gramatical dintre componenţii subiectului multiplu.. nici. celălalt nu o are etc. Sau Ion va fi invitat... ar suna astfel: predicatul se acordă cu subiectul pozitiv. încât fiecare pare . sau Măria va fi invitată. cu predicatul subînţeles la cea de a adoua propoziţie: Sau eu voi merge. nu cu cel negat prin nu. Regula..cat de perechile conjuncţionale: sau . Date fiind aceste complicaţii.. Menţionăm că efectul inserării adverbelor de întărire {şi. Constituenţii subiectului multiplu se află în raport copulativ. situaţie în care.. de aceea regula predicatului. între două propoziţii coordonate. ca şi în cazul de la Ic.. celălalt nu face acţiunea verbului. în sensul că unul face. şi aici predicatul poate să apară intercalat între foştii componenţi ai subiectului multiplu. ori. din prima fază. totală. nici) nu este cel aşteptat. Nu Ion. nu doar potenţială. nici Măria n-au mai plecat. din faza a doua. Desigur. 69 iar aceste categorii trebuie marcate la predicat. sau Măria vor fi invitaţi. fie . deoarece salvează egalitatea potenţială. clar exprimată. Ion şi Măria n-au mai plecat. deoarece este suplinită de intonaţie: Steaua sau Dinamo va câştiga campionatul? b) Când raportul disjunctiv este nonexclusiv. nici aceasta nu este o rezolvare ideală. Componenţii subiectului multiplu sunt în raport adversativ. şi. la plural. sau tu vei pleca. Nici Ion. raportul adversativ se transferă la nivelul frazei. sau. unul are o calitate. aceste adverbe dau fiecărui constituent mai multă individualitate. la persoana cea mai puternică dintre cele prezente (în ordine: I. discriminatorie: Sau eu. în situaţia analizată este de preferat transferul disjuncţiei exclusive la nivelul frazei. III). Sau Ion. sau tu vom merge. autonomie (marcată de o pauză în vorbire). respectiv unul există. egalitatea subiectelor devine reală. Nici Ion şi nici Măria n-au mai plecat. şi nu Ion. în enunţurile interogative dublarea conjuncţiei nu este posibilă.. iar celelalte elemente ale enunţului nu aduc precizări de natură să anuleze unitatea subiectului multiplu. Sau Ion.. cu predicatul al doilea subînţeles: Nu Măria a plecat. ci Ion. Dimpotrivă.. Măria. pluralul predicatului este exclus (când ambele subiecte sunt la singular): Nu Măria. în sensul că ambele subiecte pot fi considerate agenţi ai acţiunii. şi Măria au plecat. ca în cazul de faţă): Sau eu. Predicatul se pune la plural: Ion sau Măria pot veni cu trenul. c) Situaţia se complică atunci când subiectele aflate în raport disjunctiv propriu-zis (de excludere) sunt de persoane diferite sau de genuri diferite. altul nu. de asociere. în acest caz. între ei există o propoziţie fermă. Situaţia ideală pentru această ipostază este aceea în care subiectele sunt coordonate prin şi (sau sunt juxtapuse). Acordul cu ultimul subiect (atracţie) compromite egalitatea potenţială. II. ori. dar estompează realitatea subiectului exclus. adică întărirea ideii de asociere între componenţii subiectului multiplu.fie. ca în coordonarea copulativă.

mai puţin aşteptat. criteriul amintit (relaţiile semantice). nici mama n-au fost invitaţi. de egalitate absolută între constituenţii subiectului multiplu. cu consecinţe asupra realizării acordului verbal. Aşa se explică de ce un enunţ ca Mama şi tata n-a plecat este respins de uz. aplombul lui s-au transmis întregii echipei Acordul verbului predicat cu subiectul multiplu trebuie să ţină seama. a) Enunţul conţine elemente a căror informaţie dă prioritate unuia dintre subiecte. b) Unul dintre subiecte este considerat de către vorbitor ca adăugat. ci şi Măria a fost invitată. în primul rând. de aceea apariţia predicatului la plural este o cerinţă fermă: Atât mama. îndrăzneala. şi de raportul logico-semantic dintre termenii care compun ansamblul subiectului multiplu. Subiectele coordonate copulativ. în exprimarea nepretenţioasă. 29.. în topica obiectivă. dar cu acelaşi efect în planul acordului (= predicat la singular). nici . De altfel.a avea un predicat propriu. în exprimarea emfatică. Diferenţa este că această pereche. asociate la o acţiune comună. Diferite elemente ale enunţului pot să aducă precizări de natură să spargă unitatea ansamblului. exprimat sau subînţeles. mai cu seamă. Un alt model.. predicatul se acordă cu subiectul adăugat. Norma literară rămâne şi aici cea cu pluralul. româna actuală mai foloseşte pe atât. acordul la plural este singurul posibil: Nici eu. Presupunând că un asemenea subiect este constituit din substantive la singular. nici mama nu erau bine dispuşi. Curajul. întăreşte unitatea subiectului multiplu.. între altele. acelaşi lucru etc). Pentru a exprima acest raport se utilizează corelativele nu numai. cu o singură persoană. cât şi. Răspunzând întrebării din titlu. bineînţeles. Măria a fost frenetic aplaudată. fiind implicat şi acordul în gen: . Cu ajutorul unor expresii ca: mai ales. Prezentăm două dintre cazurile cele mai importante. Mc... de fiecare dată. Dacă este vorba de persoane diferite. îndeosebi etc. respectiv "iniţiator şi conducător de revistă").. Iniţiatorul şi conducătorul revistei a prezentat programul acesteia. . prezentată în dublă ipostază ("regizor şi scenarist". predicatul se acordă cu subiectul de la stânga lui ci şi/dar şi: A fost invitat nu numai Ion. nici tata n-au plecat) este recomandabilă.71 Nici tata. Este clar că aici avem de-a face. 1. nici tata n-aplecat. Paralel cu şi. fireşte. când apar subiecte de persoane diferite. La fel se întâmplă când predicatul este nominal sau este exprimat prin verb la diateza pasivă.. îl reprezintă propoziţia următoare: Managementul sau ştiinţa conducerii este acum în mare vogă. în timp ce formularea cu nici. cât şi tata au venit deja. subliniat şi în acest fel dă tonul în acord. ca o greşeală de acord. predicatul se pune la singular: Regizorul şi scenaristul filmului a lipsit de la premieră.. prin semantica sa pronunţat asociativă. nici tu nu vom pleca. îndrăzneala. unul dintre componenţii subiectului multiplu este scos în relief. mai ales. cel din dreapta lui ci şi/dar şi: Nu numai Ion. ci şi Măria. Observaţii.. tata. deoarece marchează şi gramatical un raport logic de asociere. cumulat. predicatele se pun la plural.. Exprimarea cu predicatul la plural {Nici mama. nici este tolerată şi cu predicatul la singular: Nici mama. şi. mai întâi. având în vedere. aplombul lui s-a transmis întregii echipe sau Curajul. Mai ales varianta negativă lasă această impresie. Când termenii subiectului multiplu au un referent comun (indică aceeaşi persoană. se pot da următoarele soluţii. în special. nici. mai ales când este plasat în imediata apropiere a predicatului: Ion şi. în topica inversă. subliniem încă o dată că varianta cu predicatul la singular este doar tolerată. ci şi/dar şi. nu sunt nici ele întotdeauna pe plan de egalitate absolută în raportul lor cu predicatul. utilizarea singularului fiind doar tolerată.

Când componenţii subiectului multiplu denumesc noţiuni foarte apropiate. Clorura de sodiu sau sarea de bucătărie este o substanţă solidă. Această realitate semantica impune un predicat la singular: Punctul şi virgula este mai mult un mijloc stilistic. ştiinţa şi tehnica etc: Numele şi prenumele se va scrie cu litere mari. semantica individuală este anulată de cea a ansamblului. de intrepretare subiectivă a sinonimiei contextuale şi de intenţie stilistică. numele şi prenumele se referă la aceeaşi persoană. utilizarea lor coordonată nu mai are un scop explicativ. Secere şi ciocanul au devenit unelte-simbol. Este o tehnică de explicare a unui termen necunoscut (sau considerat astfel de vorbitor). de data aceasta. un predicat la plural: Punctul şi virgula sunt semne de punctuaţie importante. nesiguranţa.Cele două subiecte sunt aici sinonime perfecte ("management" = "ştiinţa conducerii"). Ambele variante (singular/plural) sunt posibile. limba şi literatura. Când componenţii subiectului multiplu formează un bloc semantic unitar. Nimeni şi nimic nu-/ poate opri. în consecinţă. îndoiala. este o problemă de opţiune personală. Exemple: Hidroxidul de calciu sau varul stins se foloseşte şi ca dezinfectant. Tulburarea. de regulă. nuanţare şi întregire a unei idei. avântul. De pildă. ambele se pot justifica: însufleţirea. Situaţia se prezintă la fel. de reliefare. Nimeni şi nimic sunt pronume negative. introduşi prin această modalitate. Există. printr-un cuvânt sinonim sau printr-o perifrază echivalentă. Praf şi pulbere seva alege de ei. Ştiinţa şi tehnica a avansat enorm. Este vorba. care trece notele în aceeaşi rubrică. formând o medie unică. Numărul predicatului. suficiente date care justifică considerarea acestor îmbinări ca un bloc semantic unitar. de raţiuni stilistice. prin utilizarea repetată a unor sinonime parţiale care se completează reciproc. la celelalte grupuri citate aici. Numele şi prenumele sunt componente ale unui substantiv propriu . deşi la un nivel mai puţin concret. zâzania a cuprins/au cuprins toată ţara. Situaţia este ilustrată de propoziţiile din titlu. cu gust sărat. în actele oficiale ocupă o rubrică comună. desigur. dar nu identice. precizăm că o regulă fermă nu există aici. Limba şi literatura română se predă la nivel corespunzător. caracteristic. iar în liste. Observaţie. Pacea şi securitatea în regiunea Balcanilor va fi consolidată. Pentru a răspunde la întrebarea privind acordul. şi utilizarea lor în enunţuri care degajă clar ideea de diferenţiere semantică şi care au. Acest procedeu stilistic de insistenţă prin repetare se numeşte juxtapunere sinonimică. care este interpretat de vorbitor fie ca un cuvânt compus. fie ca o expresie fixă. Limba şi literatura nu se consideră în şcoală ca două discipline independente. Existenţa. unde termenii tehnici sunt. în contexte speciale. a două sau mai multe nume diferite îi dă vorbitorului posibilitatea (uneori îi creează chiar obligaţia) de a recurge la această denominaţie alternativă. sfada. probabilitatea este exprimată/sunt exprimate cu ajutorul modului prezumtiv. mai ales că sunt predate de acelaşi profesor. Vorbitorii trebuie să facă însă disticţie între aceste apariţii ale termenilor discutaţi. Procedeul este des folosit în manualele şcolare. 3. elanul tinereţii /-a dat/V-au dat aripi. Acelaşi tratament se aplică şi unor îmbinări ca: numele şi prenumele. pentru aceeaşi noţiune. la asemenea enunţuri. 72 73 2. Secera şi ciocanul a dispărut de pe drapelul ţării. pacea şi securitatea.

Soluţia punerii predicatului la singular {Limba română şi franceză este înrudită) se exclude. Rămâne. Limba şi literatura sunt discipline distincte în învăţământul superior. Adăugând că atât claritatea. prin apariţia substantivului-subiect o singură dată la plural: Limbile franceză şi română sunt înrudite. prin 74 75 repetare {limba . Secolele // şi III au fost decisive pentru populaţia daco-romană. Judeţele Cluj şi Sălaj sunt învecinate. Evoluţia acestei îmbinări ilustrează cât se poate de convingător caracterul homeostatic al sistemului limbii. cea prezintă un mare neajuns: ea nu poate fi generalizată.. se ajunge la aceeaşi formă agramată menţionată anterior {limba română şi cea franceză > limba română şi franceză). putem spune că formularea cu cea este de o corectitudine maximă şi poate cea mai conformă cu spiritul limbii române. autoreglarea sa prin acţiunea concomitentă şi contrarie a celor două mari principii care guvernează dinamica limbii: economicitate şi claritatea.. de asemenea. Păstrând economia de material lingvistic (= nerepetarea). C. clar.. această formulă are şi avantajul clarităţii şi al gramaticalităţii. formă veche. Câteva exemple: 76 Studenţii Ion Munteanu şi Măria Ionescu vor fi reexaminaţi. varianta cu cel. cum avem în primul enunţ din titlu {limba . legea acordului nu tolerează. deşi cel de al doilea termen al subiectului multiplu se poate subînţelege. Asocierea unui plural {limbile) cu nişte atribute la singular. logic. Formula s-a dovedit însă foarte avantajoasă.. Chiar şi fără acest "accident". deoarece articolul-pronume cea este monosilabic şi neaccentuat. dar neclar. şi română şi care este "înrudită" cu ea însăşi). varianta cu apariţia substantivului o singură dată. fie gramatical. de fiecare dată. a generat aici o formulare inacceptabilă: Limba română şi franceză sunt înrudite. Această variantă. este avantajoasă nu numai sub aspect eufonic. unde soluţia cu cel {domnul Ionescu şi cel Popescu) nu este posibilă.sunt înrudite). A. Limba franceză şi română sunt înrudite = economicos. alt determinant {limba franceză şi limba română). Limbile franceză şi română sunt înrudite = economicos. fiind admisă doar când este vorba de atribute adjectivale. care evită repetarea substantivului. Exemplu: Domnul Ionescu şi domnul Popescu au plecat. întrucât accentuează o absurditate conţinută (= o limbă care este în acelaşi timp şi franceză. 30. logic (= progres în limbă). agramat. Limba franceză şi limba română sunt înrudite sau Limbile franceză şi română sunt înrudite? Un caz aparte de subiect multiplu îl reprezintă cel format din acelaşi substantiv repetat. astfel de asocieri {limba . O tendinţă foarte activă în limba română actuală. Ea se poate realiza fie lexical. plasate în imediata vecinătate a acestuia. dar neeconomicos (= repetare). Aceasta înseamnă că pluralitatea subiectului rămâne obligatorie.. Rezerva limbii literare este de înţeles. în general. mai puţin economicoasă. ea este alterată de tendinţa actuală de abandonare a articolului-pronume cel. aceea de a nu repeta termenul comun în structurile coordonate. doar la plural (limbile franceză şi română). în felul acesta. şi limba).compus. cea din faţa adjectivelor {omul cel bun > omul buri). B. Din păcate. nu este uşor de acceptat pentru o ureche românească. Substantivul repetat poate avea însă şi altfel de atribute..şi limba). pe o cale mai ocolită. întrucât. 1. Observaţii. Ar mai exista o soluţie: Limba română şi cea franceză sunt înrudite. Limba franceză şi limba română sunt înrudite = clar. cât şi gramaticalitatea enunţului sunt păstrate integral. . ca o rezolvare optimă. Faptul este posibil numai dacă substantivul are. s-a răspândit rapid şi a creat/va crea cu timpul şi obişnuinţa vorbitorilor. ci şi sub cel al economiei de efort.

cu subiect utilizat o singură dată. b) Camera ta şi camera mea sunt curate. Aşa cere şi legea. cu predicatul la singular. Oricum. cum se întâmplă în exemplele de până aici.Camerele lui Ion şi (a lui) Gheorghe sunt frumoase = exprimare imprecisă. dacă . este clar că locul de lansare al acestei inovaţii. Variantele care evită repetarea au următoarele particularităţi: . cu atributul multiplu izolat (Camerele. . la plural. dacă este vorba de un subiect multiplu (= cei doi au o cameră 77 comună). într-un moment anterior emiterii predicatului. în ordinea S-P (subiect-predicat). evitând repetarea substantivului. Ca şi la a).Camera mea şi a ta sunt curate = singura formulare care. 31. recomandabilă. în faţa sau în urma subiectului multiplu. s-a extins şi la alte categorii de vorbitori şi acest lucru trebuie încurajat. devenind multiplu. mai ales în exprimarea orală: Mai târziu va veni primarul şi nevastă-sa. 3. influenţează în mare măsură realizarea acordului. în ordinea P-S (predicat-subiect). întrucât şi decodarea. de aceea pluralul acestuia din urmă decurge logic dintr-o informaţie deja formulată: • Primarul şi soţia acestuia vin mai târziu. adică faptul că acesta va fi unic sau multiplu. o asemenea exprimare. faptul este marcat prin singularul predicatului: Camera lui Ion şi a lui Gheorghe este frumoasă. O exprimare şi mai clară a acestei realităţi se realizează prin renunţarea la a + lui din faţa celui de al doilea atribut: Camera lui Ion şi Gheorghe este frumoasă. nu este posibilă {camerele ta şi mea). Se întâmplă adesea ca un subiect conceput ca unic să fie amplificat pe parcurs. Pluralul {camerele) nu mai exprimă o cantitate precisă. şi ca rezultat al dinamicii interne a limbii române. a) Camera lui Ion şi camera lui Gheorghe sunt frumoase. Vine doamna şi domnul general. O situaţie specială apare atunci când substantivul-subiect. Aici nu mai este permisă renunţarea la a în faţa celui de al doilea atribut (camera mea şi ta). fiind logic şi economicos. dar nu se foloseşte decât accidental. numărul predicatului trebuie motivat ulterior (= elaborare pe parcurs). cum am arătat. ambiguă. Nu se exclude nici asocierea celor doi factori cauzali: rezolvarea unor căutări interne după un model extern. 2. Procedeul. adică cei doi (Ion şi Gheorghe) au o cameră comună. a mea şi a ta. nu compromite nici claritatea. vorbitorul este de multe ori în situaţia de a lua o decizie în legătură cu predicatul înainte de a avea toate datele despre subiect. Popoarele francez şi român au origine comună. receptarea urmează aceeaşi ordine ca şi elaborarea. S-ar putea ca soluţia cu pluralul să fi fost inspirată de un model străin (vezi Ies langues roumaine etfrancaise).pronume a. are atribute substantivale genitivale sau posesive. Ar exista o variantă.Categoriile de gen şi număr se întâlnesc şi la pronume. A fost preţuită operativitatea şi priceperea publicistică a redactorilor. . nici gramaticalitatea. în dezacord cu singularul predicatului exprimat anterior. enumerarea în prealabil a constituenţilor subiectului multiplu impune ideea de pluralitate în mintea vorbitorului. egală cu suma atributelor sale. predicatul se pune la singular (Camera mea şi a ta este curată). se poate vedea uneori chiar în interiorul aceleiaşi fraze. sunt curate). 78 Această dublă reacţie a predicatului. precisă. în funcţie de poziţia sa faţă de subiectul multiplu. gramaticalitatea este asigurată de prezenţa articolului . A fost odată un moş şi o babă sau Au fost odată un moş şi o babă? Poziţia predicatului. este foarte uşor tolerată. şi spiritul de dreptate. Dacă nu este vorba de un subiect multiplu. Exprimarea prescurtată. pentru română.Camera lui Ion şi a lui Gheorghe sunt frumoase = formulare corectă. a fost limba oamenilor instruiţi. repetat. dar poate fi privită.

mai fermă. căci limba. dar ea răspunde în mai mare măsură exigenţelor gramaticale şi logice ale limbii. în limba scrisă însă. Din această cauză. A lucra şi a te gândi la toate e mai greu. Amintiri din copilărie). ele nu deranjează deocamdată prea mult simţul lingvistic al majorităţii vorbitorilor de limbă română. Culesul şi căratul porumbului s-a terminat sau Culesul şi căratul porumbului s-au terminat? Anumite trăsături morfologice ale subiectelor multiple favorizează abateri de la regula generală de acord (= predicat la plural). asocierea lor nu impune cu pregnanţă.. 79 32. speciale. respectul pentru această normă este cât se poate de evident.. Respectarea acestei reguli necesită mai multă atenţie şi concentrare în exprimare. Este cel mai elocvent exemplu în acest sens. că basmele populare sunt creaţii orale. Substantivarea infinitivuLui sau supinului schimbă nu numai statutul morfologic al cuvintelor respective. ci şi efectul lor asupra predicatului. în publicaţiile de prestigiu. asemenea celor care denumesc materii. în ambele poziţii. Româna actuală. iar apariţia predicatului la singular este destul de frecventă: Cunoaşterea şi respectarea legilor va fi asigurată în mai mare măsură. dar consacrate prin uz. generând reguli noi. şi stilul. pe rând. şi formele. Aratul şi semănatul încă nu s-au terminat. Din motivele arătate la început. unde e materialul. supusă tot mai mult unor reevaluări logico-raţionale. Este vorba de o formulă consacrată cu care încep foarte multe din basmele noastre populare (A fost odată. propoziţiile cu asemenea subiecte multiple au predicatul la singular. Termenii subiectului multiplu sunt verbe la infinitiv sau supin: De băut şi de mâncate uşor. 1. După cum se vede.). surprinde larga utilizare a subiectelor multiple formate din substantive de provenienţă verbală (infinitive lungi şi foste supine). în exprimarea îngrijită a oamenilor instruiţi. în exprimarea orală. fapt care şi explică atitudinea receptivă a vorbitorilor din zilele noastre faţă de această normă. unele doar tolerate.. poezia sunt naţionalitatea unui popor (Garabet Ibrăileanu. de aspectul oral sau scris al comunicării. de bine consolidată. Fără îndoială. abaterile de la regulă (= acord la singular în topica P-S) vor fi în continuare tolerate. încât un acord gramatical (Au fost odată un moş şi o babă) ar suna destul de straniu aici. I . Repetăm. Observaţii. se poate corecta.( la popor. în legătură cu întrebarea formulată în titlu. idei abstracte etc. de singular. . Acesta apare la plural: A decola şi a ateriza în asemenea condiţii este foarte dificil. vorbitorul poate reveni asupra textului. astfel încât păstrarea singularului aduce o notă de naturaleţe şi autenticitate. aceste noi substantive sunt defective de plural. Se ştie că frecvenţa poate impune uneori forme discutabile din punct de vedere gramatical. aces-. indiferent de poziţia predicatului în enunţ. Iată câteva exemple: Se crucea mama şi tata când mă vedeau (Ion Creangă.. ideea de pluralitate. aparţin limbii vorbite. Să nu uităm. menţionăm că ea vizează o situaţie cu totul specială. 2. 1. Răspunse Laban şi Betuel şi ziseră (Palia de la Orăştie). excepţii admise. tinde spre o normă unică. Privind viaţa). De arat şi de semănat încă nu s-a terminat. şi limba. Ea este atât de cunoscută. literatura. Decolarea şi aterizarea în asemenea condiţii sunt foarte dificile. te scuze nu mai sunt valabile. în mintea vorbitorului.predicatul apare. spontană. iar altele plasate categoric în seria greşelilor de acord. în general. In româna actuală. în această formă. de asemenea.

Sare şi piper nu se mai găseşte.Datarea şi localizarea evenimentelor nu se mai poate face. pe locul subiectului gramatical. de regulă. Slăninăşi făină este în pod deavalna (Ion Creangă). aceasta cere un efort suplimentar din partea vorbitorului. Nu mă interesa fizica şi chimia pe vremea aceea. Nu-mi convenea forma şi culoarea maşinii. de cele mai multe ori vorbitorul sau ascultătorul. a conveni. fără determinanţi. remarcăm rolul decisiv al articulării. care estompează pluralitatea subiectului): Cunoaşterea şi respectarea legilor vor fi asigurate în mai mare măsură. Datarea şi localizarea evenimentelor nu se mai pot face. după verb. Subiectul logic al acestor vorbe este de obicei o persoană. înlocuieşte un acord comod. Exemple: Vin şi bere nu mai este. amor. 81 33. în această ipostază. cu subiectul cel mai apropiat). date fiind circumstanţele amintite. Scrisul şi cititul se însuşeşte mai uşor la această vârstă. înlume-'i veselie. Aceasta sporeşte câmpul verbal al predicatului şi provoacă revenirea la regula generală de acord: Piperul şi sarea s-au terminat. fermă. obligatoriu. recomandând varianta a doua: Culesul şi căratul porumbului s-au terminat. eclipsat deja de cel logic. substantivele intră în raport predicativ cu puţine verbe. Ca şi în alte împrejurări. ca a plăcea. impus de logica enunţului. la singular: Mă doarecapul şi stomacul. viaţă (V. putem constata. sperare. că presa (vorbită sau scrisă) şi foarte mulţi dintre vorbitorii instruiţi se supun acestei rigori. un control logic şi gramatical mai sever. a durea. pe locul complementului direct. Fier şi cupru se extrage aici de câteva secole. adevăratul subiect gramatical. Desigur. în relaţia de acord. Alecsandri). Din fericire.subiect). Scrisul şi cititul se însuşesc mai uşor la această vârstă. a interesa etc. prin atracţie. Slănina şi făina sunt în podeţe. îmi place sportul şi muzica. şi putere? (M. reprezentată printr-un pronume neaccentuat care apare. . Fag şi stejar nu s-a tăiat anul acesta. Mi-e drag cântecul şi jocul. în condiţiile arătate. Vinul şi berea nu s-au distribuit încă. 2. două particularităţi. Cu aceasta răspundem şi întrebării din titlu. 80 Norma pretinde însă şi aici un acord la plural. nu numai caracteristicile gramaticale şi semantice ale subiectului multiplu ne întind capcane în realizarea acordului. de care nu se deosebeşte formal şi cu care poate fi uşor confundat. şi de data aceasta. ci şi anumite trăsături specifice ale verbuhii-predicat. Un comportament ciudat are. este plasat dezavantajos. Culesul şi căratul porumbului s-a terminat. amândouă cu acelaşi efect pentru acord: nonidentitatea subiectului logic cu cel gramatical şi ordinea P-S (predicat . De ce uitaţică-n voie şi număr. îmi place sportul şi muzica sau îmi plac sportul şi muzica? Din păcate. îmi revine cinstea şi plăcuta îndatorire de a anunţa câştigătorul. în schimb. nearticulate. încurajând o evoluţie pozitivă (= un acord gramatical. au. cere punerea predicatului la singular (= acord prin atracţie. Eminescu). îşi impune cu greu pluralitatea. de aceea predicatul apare. Unele verbe. Regula. ca predicat. Un subiect multiplu. şi subiectul format din substantive comune la singular. în primul rând cu cele ale existenţei. în faţa verbului.

orice. multe situaţii în care subiectul multiplu nu este recunoscut şi tratat ca atare. înregistrăm şi situaţia inversă. Există şi categorii gramaticale verbale care favorizează singularul. ci şi recomandabil. utilizat şi el în sens impersonal. nici o). /s-a recomandat odihnă şi tratament medicamentos. Ion. la primul constituent. 35. orice artist are ambiţia originalităţii. mai ales în ocaziile care impun utilizarea limbii literare (îmi plac sportul şi muzica etc). în faţa unor subordonate subiective. a falsului subiect multiplu. NU-OT. cum este diateza reflexivă. Observaţii. la stânga. au refuzat premiul acordaţi Există în limba română. ca şi Măria. Aşa se întâmplă şi cu enunţul din titlu. nu pot primi la dreapta un plural al predicatului. Câtă plăcere şi cât interes intra în viaţa lui de societate? Mai ales adjectivele pronominale au această apariţie repetată în enunţ. totalitar (fiecare. impunând. prea multă dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă. curente. în sensul că acordul prin atracţie. este preferat acordul la singular. nici un prozator. Sunt formulări obişnuite. ambiţie şi rea-credinţă s-a manifestat şi în paginile ziarului său. acordul prin atracţie. 34. a refuzat premiul acordat sau Ion. Prea multă ură şi dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă sau Prea multă ură şi dezbinarea s-au manifestat în ultima perioadă? Existenţa unui adjectiv la singular. dar el se subînţelege şi la ceilalţi componenţi ai subiectului multiplu: Marea lor complex itate şi diversitate face evenimentele actuale greu de înţeles. în aceste situaţii. subordonat tuturor constituenţilor subiectului multiplu. fixă . fiecare cântec era însoţit de aplauze. Din această cauză. devine regulă fermă (pentru comportarea acestor cuvinte ca subiect-pronume. Pe de altă parte. predominantă în cazul acestor construcţii: Se va semnala lapoviţă şi ninsoare. Adjectivul se repetă în faţa fiecărui membru al subiectului multiplu: Toată curtea şi toată împărăţia era plină de jale. Orice om de cultură. iar consecinţele se văd în acordul incorect al predicatului. efectul asupra predicatului este şi mai categoric. după cum s-a văzut în subcapitolele anterioare. Mai ales reflexivul pasiv. verbele amintite au o formă unică. intrând.Aceasta nu înseamnă că singularul este aici regula obligatorie. Adjectivul apare o singură dată. ca şi Măria. prin atracţie. 82 2.) subiecte. ca în cazurile discutate la punctul 7. 1. Mi-e drag să-l ascult. Nici un poet.persoana a IlI-a singular. Aceeaşi prostie. vezi subcapitolul 22): Fiecare joc. unde varianta recomandabilă este prima: Prea multă ură şi dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă. favorizează acordul nongramatical al predicatului. ceea ce nu înseamnă că sunt gramaticale şi acceptabile din punctul de vedere al normei literare. Nu mă interesează dacă vine sau nu. convine ce faci tu. nici un. cele două (trei etc. nici un dramaturg nu se poate sustrage obligaţiilor cetăţeneşti şi pasiunilor politice. Mă doare că nu asculţi sfatul meu. 1. Acordul gramatical rămâne nu numai posibil. ca regulă. la singular. decât cu preţul unei contradicţii de o acceptabilitate discutabilă. Faptul este facilitat şi de ordinea P-S (predicat-subiect). ci doar că gradul de acceptabilitate/toleranţă pentru această "abatere" este destul de mare. Când ele fac parte din seria singularelor cu sens generalizant. în relaţie cu un adjectiv la singular. este pus de multe ori la singular şi când are subiect la plural sau subiect multiplu. Repetarea adjectivului prea multă. oricare. Utilizarea frecventă a singularului poate fi pusă şi pe seama desei apariţii a acestor verbe ca regente impersonale ale unor propoziţii subiective: îmi place să cânt. determinant comun. nu ar fi schimbat tipul de acord: Prea multă ură. în asemenea construcţii. a subiectului . 83 2.

Deosebirea de funcţie şi de caz a cuvântului de la dreapta celor doi ca şi iese mai bine în evidenţă atunci când în aceste poziţii apar pronumele personale de persoana I sau a Ii-a: Tu. predicat la plural). doi componenţi ai subiectului multiplu. contribuind în mod egal la acţiune. situaţie în care izolarea elementului al doilea. unii vorbitori interpretează complementul {Măria) ca al doilea component al unui subiect multiplu {Ion. prin coordonare copulativă clasică {şi). conectiv comparativ-subordonator. ai refuzat premiul acordat (= la fel ca). în mod eronat. recomandabil este să plasăm complementul comparativ după predicat. poziţia postpredicativă apare ca forţată {Ion va pleca . 1."inventat". ci complement comparativ. Cei care pun predicatul la plural şi când exprimă ideea de asociere prin complement {Ion împreună cu Măria au plecat în excursie) fac un acord logic (non gramatical). acolo unde este de fapt locul lui obişnuit: Ion a refuzat premiul acordat. sinonim cu precum şi. care. 84 întrucât primul termen al comparaţiei este subiectul propoziţiei {Ion). Aşa cum arată şi numele ("sociativ"). Acesta din urmă leagă. sinonim cu \afel ca. cu sens cumulativ-coordonator. să recurgem la topica dreaptă. predicatul la plural: Ion. potrivit este. pentru a da lucrurilor o clară expresie lingvistică. Ion. au refuzat premiul acordat. prin perechea de virgule. a plecat în excursie (subiect + complement sociativ. semantică. precum şi Măria au refuzat premiul acordat). cele două construcţii se analizează diferit şi au un reflex diferit în planul acordului gramatical: Ion şi Măria au plecat în excursie (subiect multiplu.complement {Ion a plecat în excursie împreună cu Măria). Observaţii. O altă combinaţie derutantă este subiect + complement sociativ: Ion. Este cazul exemplificat în titlu: Ion. în afara de ca şi nr. Eroarea este favorizată şi de faptul că. Tu. în limba română. 85 Interpretarea complementului sociativ. unde segmentul ca şi Măria este izolat prin perechea de virgule. ca şi Mari a. De asemenea. varianta corectă este cea cu predicatul la singular. Un fals subiect multiplu îl reprezintă structura subiect + complement comparativ introdus prin ca şi. Ion şi cu Măria vor pleca mâine.2. ca şi Măria. a) în cazul utilizării lui şi cu în faţa complementului sociativ. acordând. drept al doilea component al subiectului multiplu se explică şi aici printr-o echivalenţă logică. a refuzat premiul acordat. Ion a refuzat. a refuzat premiul acordat. 1. ca şi Măria. ca şi Măria = Ion şi Măria). iar predicatul se pune la plural: Ion. semn că nu este al doilea subiect. iar comparaţia {ca şi/la fel ca) exprimă aici un raport de egalitate cu acesta. ca şi/ la fel ca Măria. de către unii vorbitori. Pentru a evita însă asemenea situaţii delicate. împreună cu Măria = Ion şi Măria). obiectivă: subiect (atribut) . La fel de clară este şi prezentarea "asocierii" celor doi în ipostază de subiecte. Revenind la formularea din titlu. cu implicaţiile de rigoare în acord. ca şi Măria au refuzat premiul acordat (= Ion. împreună cu Măria. Considerăm însă că.predicat . {Ion. şi aici. împreună cu Măria. ca şi Măria. ca şi mine de altfel. dată fiind echivalenţa semantică amintită. mai există un ca şi nr. Ion. nu se mai justifică. pluralul predicatului este obligatoriu: Ion şi cu mine plecăm astăzi. într-adevăr. Din punct de vedere gramatical însă. premiul acordat. a plecat în excursie. acest complement se poate "asocia" cu subiectul propoziţiei. predicat la singular). ca şi eu de altfel am refuzat premiul acordat (= precum şi). 2. poate fi tolerat în anumite limite.

lucrurile se complică datorită echivalenţei semnatice dintre prepoziţia cu şi conjuncţia şi (ambele exprimă o asociere: prin subordonare . [+Uman]: atletă. ca în cazul locuţiunii împreună cu. 87 CAPITOLUL II SUBSTANTIVUL. în consecinţă.) atribut: Pregătirea fizică şi cea psihologică a concurenţilor au fost bine făcute. are mai 86 multă naturaleţe. bineînţeles. Uneori pluralul regentului. predicatul apare la plural: Pregătirea fizică şi psihologică a concurenţilor au fost bine făcute. -oaică. Acuzativul cuvântului din dreapta {şi cu mine) pune însă sub semnul întrebării justeţea acestei analize. nici nu este necesar. plasat după predicat. Eliminarea lui Dobrotă şi Pojar au redus mult din forţa echipei. limba oferă soluţii pentru o exprimare corectă. mai ales la substantivele abstracte. au plecat) este mult mai frecvent decât cel gramatical {Ion. -iţă. de stat de drept. situaţie în care pot fi utilizate două procedee: a) inserarea articolului . Subiect + două sau mai multe atribute. cea de stat de drept. Acordul logic {Ion. în sensul că aceste atribute sunt identificate cu un subiect multiplu şi. la predicat.mâine şi cu Măria) şi. Soluţia de la b) nu se potriveşte la toate felurile de atribute (vezi subcapitolul 30). cu Măria. fie prin renunţarea la plural. Măria este avocat sau Măria este avocată? 0. a plecat) şi.prima. 3. multe profesii. Ideeade economie de piaţă. Ideea de economie de piaţă. trebuie să acceptăm. . exprimă o altă nuanţă semantică. ingineră.regent la plural: Ideile de economie de piaţă. de libertate nu sunt corect înţelese la noi. cea de libertate nu sunt corect înţelese la noi. fiziciană. fiind asumate şi exercitate şi de către femei. fie prin păstrarea pluralului. în topică inversă. prin coordonare a doua). ADJECTIVUL 36. Cu atât mai mult se impune această soluţie când articolul posesiv nu apare: Eliminarea lui Dobrotă şi pojar a redus mult din forţa echipei. de liber tate nu sunt corect înţelese la noi. -easă/-esă. funcţii politice şi administrative au încetat să mai constituie apanajul exclusiv al bărbaţilor. De altfel. Eliminarea lui Dobrotă şi cea a lui Pojar au redus mult forţa echipei. cercetătoare. Aşa cum am arătat şi în altă parte (vezi subcapitolul 30). prin schimbarea accentului sintactic. nu ridică plobleme: Ion aplecat cu Măria. b) Complementul sociativ introdus prin prepoziţia cu. directoare. -(toar)e. de stat de drept. bobinatoare. doctoriţă. b) punerea subiectului . -că. cu Măria. Sistemul &ău derivativ este activ şi bine reprezentat la capitolul sufixelor moţionale: -ă. numeroşii termeni atestaţi în uz şi consemnaţi în dicţionare dovedesc vitalitatea şi productivitatea acestor mijloace de formare a variantelor feminine pentru clasa de substantive cu trăsăturile [+Agent]. ar pleda aici pentru interpretarea lui şi cu ca un conectiv coordonator în interiorul unui subiect multiplu. deputată. Limba română a dispus şi dispune de suficiente mijloace interne pentru a face faţă situaţiei. Topica fixă şi obligativitatea pluralului.pronume cel/cea în faţa celui de al doilea (al treilea etc. în societăţile moderne. ARTICOLUL. limbile naţionale care cunosc categoria genului au fost puse în faţa necesităţii de a furniza termeni feminini corespunzători şi o gramatică a utilizării lor. Existenţa unor atribute coordonate pe lângă un subiect unic produce uneori confuzii. dacă ideea nu este alterată (cazul primului exemplu). Izolarea complementului prin perechea de virgule exclude însă şi aici pluralul. cu condiţia punerii predicatului la singular: Eliminarea lui Dobrotă şi a lui Pojar a redus mult din forţa echipei. în consecinţă.

mult mai numeroşi. unele aproape deloc. Varianta feminină circulă tot mai puţin. sociale etc. ceea ce înseamnă un alt destin. profesie. s-a produs un fenomen curios: reticenţa vorbitorilor faţă de aceste cuvinte. redactoare. perechea învăţător-învăţătoare. De pildă. existente în dicţionarele noastre. sensul agentiv lipseşte. a putut apărea conotaţia minimalizatoare. în continuare). în comparaţie cu conferenţiar-conferenţiară. în consecinţă. are cauze multiple ţi se manifestă diferenţiat. băciţă. sportivă. Vorbitorii care vehiculează curent aceşti termeni (învăţător-învăţătoare). poate funcţiona ca asistentă medicală. ca în poetesă. ca sufix moţional de agent. 3. dar Măria este profesor universitar. pictoriţă. chelneriţă. De asemenea.inspectoare. complicaţii psihologice (vezi punctele 3 şi 4. regularizarea prin analogie se efectuează cu mai multă uşurinţă. ambele cu referire la vorbitori: unul cantitativ (reducerea treptată spre vârf) şi unul calitativ (particularităţi culturale. lectoră. Elocventă în acest sens este situaţia unor cuvinte ca asistentă. psihologice). ministereasă/ministresă. ' 2. existente în limba română. uşor peiorativă a sufixului -easă/-esă. Evitarea femininului. care au un tratament diferit. Ea poate fi directoarea sau secretara şcolii. contextul lingvistic etc. are un "public" diferit. dar la facultate este asistent universitar. La nivelul reprezentat de conferenţiarconferenţiară. care indică ocupaţii mai uşor accesibile. în plus.şi cota de altitudine într-o imaginară piramidă a poziţiilor profesionale."). Din acest rol de subordonat sau din specializarea pentru meserii de altitudine socială limitată. directoare. pot fi interpretate şi ca "soţia celui care. în opoziţie cu învăţător. între productivitatea sufixelor moţionale feminine. O uşoară devalorizare cunoaşte şi -iţă.. la termeni ca generăleasă. La nivelul primei perechi. lingvistice. preoteasă. Apelative ca doctoriţă. decană. profesoară. Femeia care îi învaţă pe alţii este învăţătoare. chiar o tendinţă de evitare a multora dintre formele feminine nou erate. sculptoriţă. inspectoare. După crearea acestui bogat inventar de terminologie feminină. grad. profesoară. în timp . Diferenţa de nivel amintită aici are în vedere două aspecte. cuvinte ca avocată. -easă exprimă trăsătura [+Agent] la derivate ca bucătăreasă. De exemplu. dar în cadrul Ministerului învăţământului este director sau secretar de stat. majoritatea. tractor istă etc. nu contrazic constatările noastre. la substantivele mobile. De exemplu. ci la posibilitatea de a denumi exclusiv persoane de un singur sex (femininul) şi la absenţa acestei specializări excesive. funcţii. după modelul muncitoare88 89 muncitor. în comparaţie cu masculinul. croitoreasă. după importanţă socială a funcţiei la care se referă: Măria este profesoară de gimnaziu. trebuie raportată neapărat şi la statutul semantic al acestuia. ci le confirmă prin frecvenţa lor redusă în raport cu varianta "masculin pentru feminin" (doamna doctor. când este vorba de profesii. conferenţiară. atât prin impreciziune semantică (hangiţă. nu se reduce la opoziţia semantică dintre cele două sexe. femininul esterestrictiv. ci spre persoana care le exercită. preşedintă. un simţ al genului mai direct. învăţătoare. dar nu este atestată la profesiile care reclamă o instrucţie mai înaltă. trimiţând mai degrabă la meserii "populare" (casieriţă. Măria este un bun sculptor etc).. pe măsură ce ne îndepărtăm de baza amintitei piramide. şofer iţă). nivelul socio-cultural. presiunea sistemului. de pildă. cât şi prin sensul diminutival pe care îl sugerează. în anumite situaţii. 1. secretară. titluri. Această reacţie de respingere a variantelor feminine. morăriţă etc. se folosesc extrem de rar. lăptăreasă. funcţie etc. O cauză a reticenţei amintite ar putea-o constitui devalorizarea unor sufixe moţionale. aceste cuvinte indicând pe soţia celui care deţine un titlu. fără nici un fel de reticenţă. în funcţie de mediul profesional. nu numai că nu au motive extralingvistice să evite femininul. Opoziţia masculin/feminin. apar scrupule lingvistice. orientat nu spre funcţie. există un raport de proporţionalitate inversă. dar au.

în care opoziţia de sex este anulată lingvistic. femininul fiind mulţimea inclusă. referitor la fenomenul discutat.atribut) este impus de articolul definit. Aceasta are prestigiul variantei generice. putem spune că ambele formulări sunt corecte. elementul predicativ suplimentar (Măria a venit ca avocat al apărării). Acest "acord" obligatoriu (regent . rezervându-i-se femininului un rol secundar. Păstrând forma masculină a denumirii profesiei. favorizantă. Cum s-a văzut. exact ca la perechea bărbaţi . aceea de abandonare a femininului. atribut pe lângă substantivele domană şi domnişoară (doamna avocat. Există poziţii sintactice care favorizează procedeul "masculin pentru feminin". adică un gen identic cu al determinantului: avocata Măria Popescu (nu avocatul Măria Popescu). Acest ultim procedeu. 5. întrucât la aceste substantive specializarea semantică este exclusivă. restrângând sfera termenilor de comparaţie la persoanele feminine care posedă această calificare.femei. Din această cauză. contestate adesea în privinţa disponibilităţilor pentru profesii. un enunţ ca: Măria este cea mai bună ingineră din uzină are sens limitativ. HbrăriţăJlibrăreasă. inginera Ana Petrescu (nu inginerul Ana Petrescu). acoperă pentru moment o lacună a limbii. alta este situaţia în cazul formulei domnilor şi doamnelor (sau invers). Raportul dintre cele două genuri este de incluziune. superlativul are o altă valoare apreciativă. destul de rar utilizat în română. varianta cu masculinul este mai modernă. are anumite limite sintactice. în schema posturilor etc. pe când varianta conferenţiară ar exclude angajarea unui bărbat. preferă forma masculină a denumirii. Desigur. profesiei. doctoriţa Aurelia Ionescu (nu doctorul Aurelia lonescu). Chiar şi în varianta scrisă a limbii. poziţia de regent al unui nume propriu feminin impune utilizarea femininului. psihologic) specific unui anumit mediu socio-cultural. exprimă o supremaţie extinsă la întregul personal ingineresc al uzinei. ea reprezintă o tendinţă actuală destul de puternică. putem include numele predicativ. domnişoara avocat). trădează un rafinament motivaţional (lingvistic.ce masculinul poate avea şi un sens generic încorporam (masculin + feminin). gradului. adresarea cu masculinul (stimaţi telespectatori. în general. 6. rezolvă o dificultate a acesteia. Adăugarea femininului (şi telespectatoare) este superfluă. manifestă un spirit de conciliere în fata acestor oscilaţii ale limbii. în asemenea situaţii. se poate observa. Din acelaşi motiv. Trebuie precizat însă că utilizarea masculinului în locul femininului. mai elevată. dezambiguizează mesajul prin partea iniţială a cuvântului compus (femeie). pentru ocupaţii exclusiv feminine. Comunicarea orală atenuează 90 această suspiciune fată de derivatele feminine existente şi nu şovăie să creeze forme noi (chirurgă. Cel gazetăresc. renunţarea la feminin este în avantajul femeilor şi satisface aspiraţia acestora de a fi tratate nediscriminatoriu. Un post indicat în statele de funcţii ale unei catedre universitare prin denumirea conferenţiar este disponibil pentru ambele sexe. de exemplu. Revenind la întrebarea din titlu. utilizând ambele posibilităţi (masculin/feminin) sau apelând la modelul analitic (femeie-pilot. trebuie să facem deosebire între diferitele stiluri funcţionale. Caracterul încorporam. rectoră etc). femeie-chirurg). pentru a face accesibil masculinul. titlului. de exemplu) vizează ambele sexe. politiciană. în anumite condiţii. când este vorba de indicarea funcţiei. funcţii şi demnităţi înalte. . este nonrestrictivă şi suficientă. cu precizarea că fiecare are anumite conotaţii stilistice. dar sunt şi funcţii care nu-1 acceptă. Apelând la masculin (Măria este cel mai bun inginer din uzină). o diferenţiere între exprimarea scrisă şi cea orală. Soluţia eliminării articolului. funcţiilor. acesta să fie genul preferat. în schimb. nonexclusiv al masculinului face ca în nomenclatorul meseriilor. Oricât ar părea de straniu. Preferinţa pentru masculin se poate explica şi prin motive de ordin psihologic. (Măria este avocat). ceea ce presupune o adecvare la context. înseşi femeile. 4. în prima categorie.

scăndurele . un fel de paradigmă mixtă.B): b ucăţică/b ucăţea florie ică/floricea găurică/găurea lingurică/lingurea minciunică/minciunea purcică/purcea scândurică/scândurea surcică/surcea ulcică/ulcea vitică/vitea . 1. 91 37.răndunici este prezentă.rămurele Faza a doua înseamnă eliminarea singularului B.cumnatele —>■ C. de aceea este privită cu rezervă. rămurică . în care apelativul apare ca opoziţie veritabilă şi nu trebuie articulat: Măria Ionescu. în timp ce la plural este preferată forma rândunele (revenind variantei răndunici rolul de termen popular. La singular. uşor desuet). este pluralul de la A. de asemenea. crearea hibridului simplu de tipul C (A singular . în marea majoritate a cazurilor. un proverb. rezultată din dominanţa distribuţională a celor două numere: A.minciunele .rândunele). cumnăţică . pe insamblu. rândunelele se duc sugerează să ne oprim la a doua soluţie (rândunea . arată că perechea rândunică . rămurea .purcele .cumnatele Prezentăm. avocat.există şi se apelează la ea mai ales în prezentări: avocat Măria Ionescu. rândunică domină clar în concurenţa cu răndunea (s imţit ca dialectal. arhaic). în zona vocabularului activ. rămurică/rămurea . cu precizarea că. Există însă în limba română multe alte perechi de cuvinte.rândunele în cazul prezentat. Din păcate. Vin rândunicile sau Vin rândunelele? Cunoscutul vers eminescian Vezi.răndunici B.rândunele —~> C.lingurele . cumnăţică . în limba literară. ca şi soluţia de viitor a unui hibrid de tipul C.rămurele C. rândunea . interpretarea pare a fi uşor forţată. în continuare.bucăţele -floricele . Substantivele care se află în faza I (A/B . cumnăţea .cumnăţici B. Faza I a acestui fenomen de "mixtare" se caracterizează deci prin variaţia liberă a celor două forme de singular (A/B). Primul abandonat. câteva dintre substantivele româneşti antrenate în procesul amintit. o circulaţie aproximativ egală în româna actuală. Pe de altă parte. nu mai puţin celebru (Cu o rândunică nu se face primăvară).rămurici B. rândunică . deşi reprezintă o formulă uzuală. la câteva fiind chiar încheiat. mai ales diminutive aflate în relaţie sinonimică.găurele . Se conturează astfel. obişnuită. Mai inspirată este sintagma inversată. rândunică . de la B se ia pluralul. singularul şi pluralul au un statut distribuţional diferit. la care procesul de constituire a paradigmei mixte este mult mai avansat. Adevărul este că cele două perechi (răndunea/răndunele şi răndunică/rândunici) au. în interiorul fiecărei paradigme. corelate însă cu un plural unic (B): A. Soluţia cea mai frecventă. este cea sugerată de schema prezentată mai sus: din paradigma A este reţinut singularul.B plural): 92 A. nu respectă regimul de articulare al substantivelor româneşti.

ulcea.curăţele hărn ic ică/hărn ic .cumintele -frumuşele . plâns . concurenţa dintre singularul de tipul A (-ică) şi cel de tipul B (-ea) nu dă automat câştig de cauză formei de la A. produce inovaţii în sistemul morfematic românesc: unele morfeme lexicale (sufixele derivative -ică şi -ele) devin morfeme gramaticale. e) Fenomenul flexiunii mixte.planşete —^ C.singurele ingurea subţirică/subţirea . oricum.Exemple pentru faza I: bunic ic ă/b unic .surcele .urâtele. ramurea. Substantivele care se află în faza a Ii-a (As„ . hibridă.B„i) boneţică . . în această fază de variaţie liberă a singularului.harnicele ea mărunţică/mărunţ i ec mărunţele mititică/mititea . surcea.puţintele singurică/s .plânsuri C. Ele sunt. . în faza a Ii-a. N-ar fi exclus ca până la urmă aceste forme să se impună în exclus ivi93 tate. singularul zărzărea.subţirele .viţele 2. d) Fenomenul flexiunii mixte. Formele abandonate (ex. b) La substantivele aflate în faza I.maturele nepoţică . ulcea .capete. plâns . Una dintre acestea este următoarea: păsărică . foarte slab reprezentată în limbă. prin eliminare totală a perechii de la A (ex. sub forma descrisă aici. râs .râsete. întărind clasa cap . pentru a realiza opoziţia singular/plural (-ică/-ele): nepoţică/nepoţele.mititele puţintică/puţintea .niţele . se manifestă şi la adjective.ulcele): c) Modelul ilustrat de exemplele date până aici. a). Cuvintele aflate în faza a Ii-a sunt acceptate de limba literară numai în varianta mixtă.bonetele măturică .ţăndărele zărzărică .) mai pot fi atestate în graiurile locale sau în limbajul familiar. pluralul măturici etc. în afara normei literare. evitând soluţia paradigmei mixte.bunicele ea curăţică/curăţea . cu forma unică de plural.ulcele .Exemple pentru faza a Ii-a: cuminţică frumuşică niţică urâţică .păpuşele ţăndărică . este contrazis de foarte puţine excepţii.. sunt cazuri în care cei mai mulţi vorbitori preferă varianta în -ea: purcea. viţea. plânset .planşete La fel. Acest lucru se întâmplă şi la câteva neutre: A. Un sufix derivativ (-ete) devine desinenţă de plural (în opoziţia (|)(zero) -ete).nepoţele păpuşică .păsăriciJpăsărele cu formă unică de singular (A) şi două de plural (A/B).zarzărele Observaţii. aşa cum le-am prezentat mai sus.

varianta preferată. suporţi. Este o confirmare a ideii susţinute de unii lingvişti că românii posedă încă un puternic simţ al inanimatului. Avem nevoie de acumulatori sau Avem nevoie de acumulatoare? Vocabularul limbii române s-a îmbogăţit în ultima perioadă cu o mulţime de termeni tehnici. 95 O situaţie aparte ire şi cuvântul tranzistor. Luând în considerare uzul general. instrumente ete. atât la masculin (acumulator . deci: Avem nevoie de acumulatoare.acumulatori). pentru un anumit dispozitiv care amplifică tensiuni sau curenţi electrici. vagoneţi ete).acumulatoare). Câteva exemple: butoni (la cămaşă) . Observaţii. aparatele de radio). Cu toate acestea.neutru) este o regulă fermă. în mod normal. Acceptarea ambelor forme se justifică la acest substantiv prin diferenţierea semantică. Aceste neologisme au cunoscut o fază de căutare a modelului flexionar. cele două forme sunt admise în variaţie liberă. recomandată de normă este. de aceea dubla încadrare morfologică a acestora (masculin . dar şi alte aspecte. specialiştii din domeniile tehnice au preferat formele masculine (conductori. strict lingvistice. şi aici.94 38. a schimbat simţitor raportul în favoarea neutrului. datorită întrebuinţării largi a "obiectelor" denumite. avându-se în vedere intensa lui circulaţie. în utilizarea lor trebuie să ţinem seama de domeniul pentru care s-a specializat fiecare formă şi să facem o selecţie adecvată. lucrările normative actuale consideră corecte formele neutre: adaptoare amortizoare amplificatoare comutatoare condensatoare conductoare elemente nuclee robinete suporturi transductoare vagonete ete. Specializarea semantică apare mult mai evident în cazul altor neologisme substantivale. în cazul substantivului din titlu (acumulator). cât şi la neutru (acumulator . Oscilând între masculin şi neutru. elemenţi. robineţi. Neutrul (tranzistoare) se referă mai ales la aparatele construite cu asemenea dispozitive (ex. 1. substantivele enumerate aici ar fi trebuit să se încadreze la genul neutru. Pătrunderea treptată a acestor termeni în limbajul comun. de adaptare la sistemul morfologic românesc. cea de neutru. multe dintre substantivele nou apărute şi-au creat forme paralele de plural: acum ulatori/acum ulatoare adaptori/adaptoare amortizori/amortizoare amplificatori/amplificatoare conductori/conductoare elem enţi/elemente nuclei/nuclee robineţi'robinete suporţi/suporturi transductori/transductoare vagoneţi/xagonete ete. având în vedere faptul că ele denumesc inanimate (aparate. "lucruri" în exclusivitate). Masculinul (tranzistori) se utilizează ca tremen strict tehnic. Totuşi.

1). dar nu sunt puţine nici neutrele care circulă şi astăzi cu forme duble de plural. Substantivele la care forma în -uri este cea corectă: aerodromuri hoteluri aragazuri moteluri cabluri niveluri chibrituri pasteluri creneluri profiluri dueluri Variantele în -e ale acestor substantive trebuie evitate. Şi-a construit o casă cu trei nivele sau Şi-a construit o casă cu trei niveluri? Neologismele substantivale încadrate la genul neutru au fost şi sunt supuse unei concurenţe interne.membre (ale corpului) .reductoare (tehnică) . Dificultăţi apar la termenii mai noi (ca cei de la obs. cu precizarea că una este prioritară.cu precizarea că opoziţia corni/coarne este etimologică. unele moştenite din latină (ochi/ochiuri. 96 39. mai ales la aceia la care procesul specializării semantice este neîncheiat. Specializarea semantică dublată de o diferenţiere morfologică nu este un fenomen care se manifestă numai la termenii neologici. In această fază se produc confuzii. Substantivele la care sunt admise ambele forme de plural.compuse (în lexic) . Faptul este atestat şi la substantive foarte vechi (zmei/zmeie). literare) .colectori (persoane) compuşi (în chimie) curenţi (de apă.butoane (la un aparat) colectoare (aparate) .termene (de realizare) etc. 2. între principalele desinenţe de plural ale acestui gen: -e/-uri. Prin aceasta am răspuns şi la întrebarea din titlu. menţionând că limba literară a reţinut varianta a doua: Şi-a construit o casă cu trei niveluri.curente (politice. corni/coarne/cornuri . recomandabilă (cea care apare prima în dubletele următoare): anacolute/anaco luturi debuşeuri/debuşee chipie/chipiuri hamacuri/hamace madrigale/madrigaluri . filosofice. Din punctul de vedere al normei literare. aşa cum rezultă aceasta din lucrările de profil. capi/capete/capuri. 3. ezitări. de aceea discutarea lor sub aspect normativ este necesară. Cele mai multe s-au fixat până la urmă la unul din morfemele amintite.derivate (în lexic) -finisoare (aparate) . utilizarea corectă a acestor vechi forme specializate nu ridică probleme pentru vorbitorii nativi ai limbii române. Fireşte. reprezintă pluralul a două cuvinte cu origine diferită). Neutre la care este corect pluralul în -e: burghie relee ghişee refrene tabele planşee etc. avem următoarele situaţii: 1. aer) derivaţi (în chimie) finisori (persoane) globi (la ochi) membri (ai unui grup) reductori (chimie) termeni (tehnici) . 2. oscilaţii.globuri (pentru ornament) .

97 Observaţii. cedând locul variantei C. ele au reactualizat o terminaţie care devenise neproductivă. au primit o întrebuinţare mai largă. vatră. ambele variante sunt admise. păcurariu (masculine) erau de mult timp simţite ca arhaice. a) Concurenţa -e/-uri.seminarii Varianta C: seminar . cu unele excepţii.) au un destin aparte în limba română. Prin aceasta.auditorii ("sală. horn") . mădular iu. în general.neologism) arcuri ("armă.resoarte ("sectoare") Procedeul este mai frecvent la cuvintele vechi. Forme ca ajutoriu. cât şi la cele neutre.monoloage/monologuri rastele/rasteluri tuneluri/Hunele turnire/turniruri etc. a nu se confunda cu . în perioada de încadrare la noul tip flexionar. plan"). Cele care. juridice etc. călător. 1. Iată câteva exemple de asemenea dublete (doar prima formă este corectă): albuşuri/albuşe blesteme/blestemuri coteţe/'cofeturi morminte/mormânturi în perechea visuri/vise. Prezentăm situaţia câtorva dintre cele mai cunoscute neologisme care aparţin acestei categorii. sanatoriu. de tranziţie. Un exemplu ilustrativ: Varianta A: seminariu . manifestată puternic în procesul de adaptare morfologică a neologismelor. mărgăritar iu (neutre) sau boieriu. Este adevărat că fenomenul are aici alte dimensiuni. ea nu rezistă prea mult. Intrând în limbă pe acest fond de abandonare a lui -iu terminal.rapoarte ("documente") resorturi ("arce") . boier. Aşa au apărut forme ca salar. atunci când limba refuză inovaţia de la singular (fără -iu).seminare Varianta B este'o formă mixtă. sau variantei A. Unii vorbitori le folosesc specializat: vise pentru sensul propriu. prin importanţa noţiunii denumite. b) Cele două morfeme (-e/-uri) pot marca. idee. închipuire.ghemuri (la tenis . cuptor. servici.ciubuce ("pipe orientale") coarne (la animale) .) şi-au păstrat forma iniţială. seminar. fiind înlocuite cu ajutor. Este corectă numai varianta A (-iu/-ii). rechizitoriu etc. visuri pentru sensul figurat ("iluzie. 98 atât la substantivele masculine. public". împrumutate sau refăcute după latină. substantive ca cele menţionate îşi creează două paradigme paralele. prin renunţarea la vechiul plural. neologismele amintite au fost supuse de la început unui curs dezavantajos. păcurar etc.cămine (instituţie) ghivece (de flori) . o diferenţă lexicală reală.arce (la geometrie) căminuri ("sobă. cuptoriu. ştiinţifice. iar unele chiar trei. resort") . călător iu. învăţător iu. în unele cazuri. cărora li s-a adăugat ulterior omonime împrumutate sau care au dezvoltat sensuri noi: gheme (de aţă .moştenit) . purgatoriu. unanim acceptată. raportându-le la normele limbii literare.seminarii Varianta B: seminar . itinerar etc.cornuri (de mâncat) 40. Cele care circulă în medii închise (tehnice.ghiveciuri (mâncare) ciubucuri ("bacşiş") . situaţie în care fiecare formă este corectă numai când este utilizată cu sensul pentru care s-a specializat: raporturi ("relaţii") . au fost supuse tendinţei de eliminare a lui -iit. pentru următoarele substantive neutre: auditoriu . hibridă. nu ocoleşte nici cuvintele vechi sau derivate de la acestea. Au fost propuse noi itinerarii europene sau Au fost propuse noi itinerare europenei Neologismele culte terminate în -iu (acvariu. fantezie.

peisaje avantaj . 2. ^ Observaţii. echipaj (fr. privilegiu. intrate de regulă prin dublă filieră (franceză şi italiană). cu sensul de "publicaţie cu apariţie zilnică. este admisă şi variaţia liberă {compensator/compensatoriu) sau utilizarea ambelor forme. equipage) . tranzitor) este neliterară.echipagii B. Cotidian . Este corectă numai cu varianta C (cu -e la plural): 99 laborator itinerar sanctuar . sunt refuzate deocamdată de exprimarea normată. are două valori în română: 1.solarii rechizitoriu .substantiv neutru (cotidian/cotidiene). Un exemplu ilustrativ: A.purgatorii solariu . Este vorba de unele împrumuturi romanice. Sunt corecte două-variante (B şi C).pasaje peisaj . este învechită. omagiu.servicii purgatoriu .avantaje în câteva situaţii a avut câştig de cauză varianta "italiană" (A): naufragiu. ziar". purgator. dar cu diferenţieri semantice: executor ("care execută") . sanator. Mai rar. cu circulaţie mai ales în limba cultă.echipaje în acest caz s-a impu& varianta "franceză' (B) echipaj .auditor . Acelaşi lucru s-a întâmplat cu: personaj . . aparţine unei faze depăşite. sacrilegiu etc.sanctuare Formularea cu itinerarii europene. a) Un tratament similar s-a aplicat şi altor neologisme neutre în -iu. Limba literară a reţinut forma cu -iu la următoarele adjective: ambulatoriu meritoriu obligatoriu oscilatoriu provizoriu tranzitoriu 100 Utilizarea lor fără -iu (ambulator. Au apărut două cotidiene de mare tiraj sau Au apărut două cotidiane de mare tirajl Neologismul cotidian.salarii . deocamdată variante (B): seminar . având avantajul "demixtării" şi al modernităţii. echipaggio) . 3.itinerare . substantiv masculin) salariu serviciu .seminar ii N-ar fi exclus ca perechea seminar .executoriu ("care trebuie executat").laboratoare . din titlu.rechizitorii planetariu . obligator. Forme ca salar. echipagiu (it. preferată fiind. servici."persoană care asistă". solar.echipaje. oscilator. îngrijită.planetarii (a nu se confunda cu adjectivul planetar).personaje pasaj .seminare (C) să se impună tot mai mult în viitor. b) Concurenţa formelor cu -iul fără -iu este prezentă şi la adjective. 41. Corect: Au fost propuse noi itinerare europene. frecvente în limbajul colocvial.

Forma cotidiene este rezervată excusiv pluralului pentru feminin/neutru al adjectivului: Facem faţă tot mai greu grijilor cotidiene. măiastră/măiestre. admitea o singură posibilitate de realizare a pluralului pentru substantivele feminine terminate în -ă. substantiv (zmeuj . zilnic. originară. Cauza reală pare să fi fost dorinţa vorbitorilor de a marca mai clar. Nimeni nu confundă adjectivul frumos din El era un om frumos cu adverbul frumos din El scrie frumos. ţări). Dincolo de inutilitatea ei.roate/roţi etc). valoarea adjectivală a cuvântului în discuţie este indubitabilă. cu numeralul două ca atribut acordat. Mâncăm tarte cu căpşune sau Mâncăm tarte cu căpşuni? Norma veche. austriac/austrieci. dacă trebuie sprijinită. mamă . încât orice context ne poate edifica asupra identităţii lor morfologice şi a conţinutului informaţional. în sitagma grijile cotidiene. în toate cazurile însă este vorba de cuvinte care fac parte din aceeaşi clasă lexico-gramaticală: verb {a se îndoij 101 . dezambiguizarea morfologică este un procedeu necesar şi eficient. grobiană/grobiene etc. Desinenţa -i este însoţită de obicei de alternanţe fonetice la radical. într-adevăr. încurajată. întrebarea care se pune este dacă inovaţia a fost necesară şi. răspândire geografică. Din păcate pentru iniţiatori. scări. la a se îndoi. unii vorbitori fac o diferenţiere formală între cele două valori. 42. dar din aceeaşi cauză. Unele substantive feminine sunt atestate. exclude orice interpretare adjectivală a lui cotidiene. Mai nou. rugi etc). procedeul diferenţierii morfologice pentru a marca o specializare semantică.tematic (guri. iar diferenţierea morfologică apare ca utilă. Cotidian . răspunsul este negativ. băuturi. Aceasta funcţionează şi la neologisme. Ele fac parte din clase lexico-gramaticale diferite (substantiv-adjectiv). unde. cu forme adaptate deja la noul model. coarne/cornuri etc. chiar în primele noastre texte scrise (secolul al XVI-lea). confuzia este posibilă. a contextului. pe lângă cea substantivală: dalmaţian/dalmaţieni. ceea ce este obişnuit". la fel ca la substantivele zmei/zmeie. diferenţierea morfologică (cu -esc/fără -esc: eu mă îndoiesc/eu mă îndoi) evită o confuzie semantică. poiană/poieni. după un / vocalic sau semivocalic (băiat/băieţi. Concurenţa dintre cele două forme s-a manifestat şi se manifestă ca un fenomen foarte complex prin durată. Repetăm. forma nou creată (cotidiane) este greu tolerabilă şi pentru că sacrifică o alternanţă fonetică tradiţională: a/e. mai tranşant opoziţia singular/plural. utilizând pluralul cotidiane când este vorba de substantiv: Au apărut două cotidiane de mare tiraj. care înseamnă "de fiecare zi.zmeu2'. implicaţii sociolingvistice. lunci. scripturi) sau care prezentau un -r. Scopul este realizarea clarităţii în comunicare.sau -c. ori un -g. marţian/marţieni. ceea ce duce la o diferenţiere mai netă a formei de plural (compară coadă/coade cu coadă/cozi. într-adevăr. cotidieni/cotidiene).mame etc). roată . în consecinţă. în limba română există. reflex în rlmba literară.2. Cu timpul. cornj . Să examinăm. a apărut şi o variantă de plural în -/.a se îndoi2). unde opoziţia desinenţială -ăJ-i este însoţită de alternanţele oa/o şi d/z). necesară. dar numai în interiorul aceleiaşi părţi de vorbire. (tur)ă(adunături. iar valenţele lor combinatorii sunt atât de diferite. Inovaţia a apărut şi s-a impus probabil după modelul femininelor cu singularul în -e (vulpe .case.adjectiv cu patru forme (cotidian/cotidiană. prima formulare din titlu: Au apărut două cotidiene de mare tiraj. de pildă.(biserici. vaci. care s-a impus treptat la tot mai multe substantive din categoria menţionată (barbă . Este vorba mai ales de cele terminate în -(ur)ă. Unele dicţionare au acceptat "inovaţia" şi i-au acordat girul. Sintagma două cotidiene. Este o situaţie similară cu a cuvântului frumos. La cotidiani şi cotidiati2 nu se pune problema confuziei. De exemplu. bacoviană/bacoviene). Pe de altă parte.vulpi). mai ales când ele au şi o valoare adjectivală.barbe/bărbi.corri2). Această desinenţă unică era vocala -e {casă . Altele s-au . între acestea confuzia este posibilă.

prin decizia uzului general. îngheţaţi. derutantă pentru mulţi vorbitori. prelungind ezitările flexionare până în zilele noastre. cu structură fixă: a pune beţe-n roate. şcoalei. Sunt literare formele de plural în -i: aripi oglinzi bărbi ogrăzi bălţi piersici boli porţi cozi roţi gropi reguli inimi răni izbăni i scoli laer im i tălpi maici tocmeli omizi vămi etc Dubletele lor în -e {boabe. şi un lot important de feminine în -ă care au rămas neafectate de acest curent al modificărilor (vezi mamă . Sunt corecte formele de plural în -e: beregate găluşte cârje plase colinde salate coperte suliţe cratiţe uliţe îngheţate uzine etc jalbe 102 103 Se înţelege că variantele în -i ale acestor plurale aparţin exprimării neîngrijite şi trebuie evitate (beregăţi. atât pe orizontală. să nu uităm că multe dintre aceste variante au fost doar de curând abandonate. Există. Deci: staţii. la următoarele substantive. iar persoanele în vârstă mai au încă deprinderea de a le utiliza. în general. dar şi variaţia contextului situaţional în care are loc comunicarea.încadrat mai târziu în această tendinţă. treptat. precizând variantele recomandate de lucrările normative. limbajul popular. sălâţi. companii). 2. cât şi pe verticală. scoale etc. dar faza variaţiei libere rămâne incomodă. desigur. oglinde. recomandabil: ţărance/ţărănci ţigance/ţigănci râpe/râpi poiene/poieni coarde/corzi . Sunt admise ambele plurale (-e/-i).) sunt nişte arhaisme gramaticale (ca şi genitiv-dativul lor. uzini etc). coaie. crătiţi. faţă -feţe etc. articulat sau nu : boalei. casă case. favorizând forma în -i. se cuvine să menţionăm diferenţa de reacţie faţă de această tendinţă. o variantă va fi abandonată. acestei scoale. Tot aici se impune precizarea că la unele neologisme desinenţa -i nu mai este dublată de o alternanţă vocalică în radical. 3. Fireşte. suliţi. Faptul că la unii scriitori contemporani apar aceste forme nu trebuie să ne deruteze. coalei. marcând mai ales nivelul de instrucţie al vorbitorilor. a băga în boale etc. Prezentăm în continuare câteva dintre aceste cuvinte cu forme duble de plural. 1. fabrici. găluşti. regule.mese. nu mai aparţin normei actuale. coade. acestei coaie etc).) De asemenea. Limba literară actuală este pusă nu o dată în încurcătură de substantivele feminine la care cele două forme de plural coexistă încă. roate. de la un grai la altul. De asemenea. în afară de asta. cape roate. acestei boale. a pune pe roate. cu precizarea că cel în -e este prioritar. unele plurale în -e sunt conservate ca atare în expresii şi locuţiuni consacrate. fabrici.mame. companii (nu staţii. Ele pot avea în operele literare un rol caracterizant. masă . familiar s-a dovedit mai receptiv.

"agrafa") şi copcă .aceste fragi. Pe de altă parte.bande ("grup") şi bandă . dar şi din altele. Limba română cunoaşte şi alte exemple de feminine terminate în -ă care marchează prin cele două plurale (-e/-i) existenţa a două cuvinte diferite (omonime) sau a două sensuri ale aceluiaşi cuvânt. nu dorim să provocăm indisciplină lingvistică prin subminarea autorităţii normei.copee (săritură). Reţinerea specialiştilor faţă de această formă se explică prin dorinţa de a evita omonimia cu pluralul de la perechea căpşun . raportând întrebarea la prevederile normei. dată .gogoaşe/gogoşi Ultimele două cuvinte au o situaţie specială.desagi (f.pluralul masculin): o căpşună. Aceiaşi vorbitori însă întrebuinţează la singular femininul căpşună. la o plantă înrudită. formularea corectă este prima: Mâncăm tarte cu căpşune.benzi ("fâşie"). botanică.doi desagi. Era încovoiat ca o secere sau Era încovoiat ca o seceră? .) Fireşte. aşa că un enunţ ca Piaţa este plină de căpşuni ar avea.) gogoş . la masculin: Căpşunii aceştia sunt cam scumpi (în loc de Căpşunele/căpşunile acestea sunt cam scumpe). fragii aceştia .fragi (planta) fragă . Perechea gogoaşe/gogoşi se foloseşte în variaţie liberă când cuvântul apare cu sens propriu.căpşuni Să mai adăugăm că majoritatea vorbitorilor nici nu cunosc planta (căpşunul) şi nu utilizează decât cuvântul care desemnează fructul. construcţii). a) Substantivul din titlu (căpşună) este recomandat de lucrările normative cu pluralul în -e (căpşune). asemenea apariţii hibride nu se justifică aici şi nu trabuie încu-* rajate.doi gogoşi. Pentru sensul figurat ("minciuni") s-a specializat pluralul în -i (gogoşi). 105 Aşa cum am precizat şi cu alte ocazii.gogoşi (f.desagi (m. şi dată .gogoşi (m. avem deja forme specializate: corzi (în sport. Se înţelege. care arată că pericolul de confuzie nu există. şi din motivul arătat.fragi (fructul) Prin articulare (fragă -fragile) sau prin determinanţii adjectivali (aceşti fragi. domenii. b) în cazul substantivului căpşună .căpşune/căpşuni poate fi sesizat şi un alt fapt interesant. Trebuie să observăm însă că pluralul în -/ (căpşuni) este cel puţin la fel de frecvent. Situaţia ar fi absolut identică la perechea căpşun . lucrările normative ar putea face aici o concesie uzului.) desag . Variaţia liberă coarde/corzi este acceptată numai pentru unul din sensurile acestui cuvânt ("strună"). Unii vorbitori folosesc pluralul căpşuni. nu fructul. 43.) gogoaşă . oară").date ("repere calendaristice") Observaţii.daţi ("moment. 104 Pentru celelalte sensuri. coarde (în anatomie. fragile acestea). de la o gogoaşă . în viitor.căpşuni căpşună . Este vorba de perechile: frag . de la desagă . copcă . box mai ales). orice ambiguitate dispare. Exemple: bandă . pentru fructe. Avem chiar un exemplu. apreciem că.căpşuni. este sesizabilă şi la alte câteva substantive: o desagă . acceptând ambele forme sau chiar recomandând varianta în -i (căpşuni) şi când este vorba de fructele respective. care denumeşte planta. rezultat al unei "mixtări" de paradigme paralele. matematică. o singură decodificare ("fructe").doi căpşuni Această curiozitate lingvistică. Se ajunge astfel la un fel de "neutru invers" (singular feminin . Considerăm că această prudenţă este exagerată.copci ("gaură".căpşună: căpşun .

formele: imagină. margină. în cazul acestor cuvinte.tumori Norma a respins. tumoră trebuie evitate. secere.imagini margine . "secera şi ciocanul". O dată cu impunerea perechii desinenţiale -ă/-i. pe care limba literară nu a acceptat-o. formă conservată şi astăzi în multe zone ale ţării. pledează pentru formularea a doua. 107 44. George Topârceanu. cu reflex în exprimarea scrisă. . formele menţionate mai sus nu sunt corecte. adoptând exclusiv forma nouă (seceră). Alte substantive feminine cu opoziţia -e/-i pentru singular/plural. mătuşe. ca atare. cu poezia Balada unui greier mic. care apar. Nu este un caz izolat. cu singularul marcat prin -e: cârje. la unii vorbitori. a apărut singularul refăcut seceră. ca model foarte productiv. Iată câteva dintre cele mai cunoscute: arbore/arbor berbece/berbec brusture/brustur bulgăre/bulgăr ciucure/ciucur fagure/fagur fluture/flutur genunche/genunch i graure/graur greiere/greier mugure/mugur nasture/nastur pieptene/piepten plasture/plastur sâmbure/sămbur strugure/strugur şoarece/şoarec tutore/tutor etc. origină. pentru a marca 106 opoziţia singular/plural şi la substantivele feminine. este vorba de o rostire dialectală. De asemenea. O modificare în sens invers pare a se manifesta la unele substantive feminine terminate în -ă (precedat de / sau s). inovaţia cu -ă la singular (în locul lui -e) şi.origini tumoare . literară este forma ţigară (nu ţigare). El s-a consacrat şi prin simbolul des vehiculat până nu demult.în consecinţă. Astăzi norma literară a abandonat singularul etimologic (secere). după toate regulile foneticii istorice. straje. deoarece limba română dispune de mai multe substantive masculine care prezintă la singular cele două variante (cu sau fără desinenţa -e). Este vorba de substantive ca: imagine . păpuşe. în schimb. recomandabile fiind cele terminate în -ă: cârjă păpuşă grijă strajă mătuşă uşă etc. unde articularea se făcea pe varianta seceră. Greierele şi furnica azi devenit personaje de fabulă sau Greierul şi furnica au devenit personaje de fabulă? Celebra fabulă a lui La Fontaine este cunoscută la noi sub un titlu care ar da câştig de cauză primei variante (Greierele şi furnica). titlurile amintite atestă existenţa celor două forme de singular (greiere/greier) ale unui substantiv cu plural unic {greieri). uşe etc. In realitate. au abandonat acest curs. aşa cum apare în formularea a doua din întrebarea de mai sus: Era încovoiat ca o seceră. care păreau a urma aceeaşi modificare desinenţială ca secere/seceri > seceră/seceri.margini origine .Latinescul sicilis a dat în româneşte. Oricum. grije.

b) Formele paralele (cu şi fără -e la singular) apar şi la substantive neutre. consacrată prin intensa circulaţie a fabulei. Acestea pot să apară nearticulate {Păcurar) sau articulate. Coexistenţa celor două forme nu înseamnă automat plasarea lor sub semnul egalităţii.Cu câteva excepţii. aceste substantive au rădăcina terminată în consoana -r. Varianta corectă este cea terminată în -e: arbore brusture pieptene plasture 108 ciucure sâmbure fagure strugure fluture şoarece 2. 45. care au corespondent în categoria substantivelor comune în -ar. Varianta corectă este cea terminată în consoană: berbec genunchi graur greier mugur 3. pentru că este cea mai frecvent adoptată de către purtătorii acestor nume: Berbecaru Cojocarii Morarii Podaru Bivolarii Dogaru Olaru Prunaru Bouaru Dohotaru Păcurarii Puşcaru Căldăraru Fieraru Păduraru Rotaru Căpraru Gozaru Pescaru Sticlaru Cismaru Jitaru Pânzaru Şoimoru Ciurdaru Lemnaru Văcaru Ciubotarii Pâslaru Vitelaru . care deruteazi pe unii vorbitori. ci mai degrabă de nişte modificări apărute în timp. înclusiv în literatura şcolară. unele moştenite din latină. enumerăm câteva dintre numele de familie cele mai obişnuite. deşi mult mai reduse ca număr {pântec/pântece . altele probabil chiar elemente ale substratului dacic. substantivele menţionate mai sus se repartizează astfel: 1. Nu este vorba. cealaltă fiind considerată astăzi învechită. Ambele variante sunt acceptate: bulgăre/bulgăr tutore/tutor Observaţii. provocând ezitări în pronunţare. Limba literară a reţinut. ea fiind respinsă ulterior de limba literară. înainte însă. prin urmare. ţărmure/ţărmur . a) Răspunsul la întrebarea din titlu este dat prin încadrarea substantivului respectiv la subclasa de la punctul 2. marea majoritate. a răspândit forma greiere. regională. De această ultimă variantă ne vom ocupa în continuare. dar cu funcţia articolului preluată de vocala -u {Păcuraru). al variaţiei libere. Din acest punct de vedere. Traducerile efectuate mai târziu au păstrat această variantă iniţială. Acest lucru nu a influenţat decisiv destinul variantei în -e. influenţa modelului flexionar care realizează opoziţia singular/plural prin perechea desinenţială -e/-i). Există şi o a treia formă 109 (Păcurariu). o singură variantă. Fabula lui La Fontaine. Deci: Greierul şi furnica au devenit personaje de fabulă. de oscilaţia unor neologisme în perioada de adaptare morfologică. Sunt cuvinte vechi. tradusă la noi încă din secolul trecut. de regulă. A şutat Rotâriu sau A şutat Rotariu? Multe nume româneşti de familie provin din apelative terminate în -ar. din cauze diverse (în principal.ambele abandonate în favoarea variantei scurte ţărm). Le prezentăm în varianta articulată. nerecomandabilă.a doua este corectă.

întâlnindu-se. de exemplu. ceea ce justifică prezenţa elementului de compunere pre ("înainte") la termenul care indică numele de botez . în acest fel. Câteva sunt moştenite direct din latină. Antoniu. fiind abandonată: ajutoriu > ajutor. alţii chiar au provocat-o. ienergie ielectrică. partea de iest a ţării. prin sufixul amintit. Copăciu. şi-au adăugat sufixul -iu (Boroşiu. mai ales din mediul rural. Aceste variante vechi sunt atestate mai ales în zonele mai conservatoare din Transilvania şi Moldova. Olăriu. mădulariu > mădular. Vereş. pescariu. Dar. Cu alte cuvinte. pecorarius > păcurariu > păcurar. Chedveşiu) are o noimă şi o justificare. iar Rotăriu ajunge Rotariu. Jeleriu etc. diftongul ascendent (semivocală + vocală) devine descendent (vocală + semivocală). Ţurcăşiu. Chedveş etc. ollarius > olariu > olar. iepocă istorică. Observaţii. accentuat. Accentul nu cădea pe acest diftong terminal. ci pe vocala a din silaba anterioară: morăriu. Pentru ceilalţi însă. în această formă derivată: molarius > morariu > morar. Rotariu. treziţi peste noapte că-i cheamă Boroş. Mai ales emisiunile sportive şi programele de muzică uşoară. este vorba de cuvinte vechi. Nume cunos- . Este adevărat că unii purtători ai acestor nume "bucureştenizate" au acceptat rapid "dezetimologizarea". nume proprii de provenienţă sau doar cu rezonanţă grecească. Vereşiu. fiind conservată apoi mai ales în numele proprii care au avut la bază apelativele menţionate: Bouăriu. ierou al revoluţiei. Pescariu. sunt deposedate de farmecul şi parfumul lor istoric. cum am precizat. a unui nume ca Hoţiu. Chiar şi pentru Creţiu. de familie în poziţie iniţială (Petofi Săndor). Este de înţeles şi "dezetimologizarea". a) Faptul că unii români din Transilvania. ieconomie de piaţă. mărgăritar iu > mărgăritar. nici măcar la cele din Europa. creând o adevărată modă. Ţurcăşiu etc). indiferent de provenienţă (moştenite sau derivate). din Atanasiu. olăriu. (vezi întrebarea nr. ambele cu foarte largă audienţă la public. b) Mai nou. Abaterile de la normele ortoepice sunt aici de două ori nefaste: (1) îndepărtează forma pronunţată de cea scrisă. Ele depăşesc de fapt sfera numelor formate cu -ar (-ariu). Răspunde elevul Ionescii Radu sau Răspunde elevul Radu Ionescu? Ordinea de succesiune a celor două nume ("de familie" şi "de botez") nu este identică la toate popoarele. O contribuţie nefastă în acest sens au crainicii de radio şi televiziune. răspândesc cu insistenţă variantele deformate (Boieriu. (2) înstrăinează aceste neologisme de etimonul lor internaţional. derivate cu sufixul -ar. Puşcăriu. modificarea discutată aici apare ca un abuz. care indică anumite ocupaţii. atât pentru neutre.După cum se vede. Olăriu se transformă în Olariu etc. ievoluţie istorică etc. în mai mică măsură. ieveniment. Treptat. -iu a devenit o terminaţie neproductivă la substantivele româneşti. Vasiliu etc. în limba veche sufixul -ar avea forma -ăriu. Modelul predominant este însă celălalt: numele de botez + 111 numele de familie. cuvintele din lista de mai sus prezintă o particularitate care ţine de istoria lor formală: în româna veche ele se terminau în -iu. şi la substantive proprii ca Boieriu. căprâriuyăcăriu etc. Maghiarii. Moţiu. Este vorba de foarte numeroasele neologisme care încep cu e şi care tot mai mult sunt pronunţate cu ie (i asilabic + e): Ieuropa. radioul şi televiziunea participă intens şi la răspândirea unor abateri lingvistice cu consecinţe care nu mai privesc doar o persoană sau alta. care se întrec în a "greciza" aceste nume. bouăriu. numele amintite sunt îndepărtate de transparenţa şi motivaţia lor iniţială. Păcurariu etc. Consecinţa este 110 că ei deplasează accentul pe ultima silabă şi la cuvintele vechi româneşti. au adoptat formula cu numele. Morăriu. 46. desigur. Nu este cazul. Vorbitorii din sudul ţarii asimilează adeseori această desinenţă arhaică (-iu) cu sufixul -iu. piscarius > pescariu > pescar. Manoliu. Forma arhaică (cea cu -iu) se mai păstrează o vreme în graiurile locale.prenume. Oprişiu s-ar putea găsi argumente. Morariu. păcurariu. cât şi pentru masculine. cu cele de tipul Rotariu.40). boieriu > boier etc. iexprimare corectă.

un nume oarecare. operează. Lev Tolstoi. dar mai ales la gimnaziu şi liceu. elevul este "strigat" ca la catalog (nume + prenume) şi este învăţat sau lăsat să se prezinte astfel. pentru o identificare rapidă şi exactă. Nu se poate nega. testele. implicând şi . într-o perioadă în care se încearcă reabilitarea personalităţii umane. Repoziţionarea celor două elemente componente reprezintă un artificiu lingvistic acceptat ocazoiital. prezintă avantajul că. două variante de succesiune: una pentru interior şi alta pentru circulaţia internaţională {Petofi Săndor . varianta A. în anumite contexte. Miguel de Cervantes. Mihai Eminescu etc. în schimb. Persoanele căzute în dizgraţie publică sau care sunt dorite ca atare nu mai sunt numite Gheorghe Munteanu sau Ion Popescu. Celelalte limbi. tezele etc. înseriere. Prin contrast. în ordine naturală. Popescu Ion etc. aşa cum am arătat. cetăţeanului i se fixează mereu în memorie că el este lonescu Radu (nu Radu lonescu). în armată. utilitatea acestei inversiuni topice în administraţie. alte documente administrative {lonescu Radu). în circulaţia internă. numind copiii în ordinea firească (prenume-nume) şi cerându-le să semneze ei înşişi în acest fel lucrările de control. Cu alte cuvinte. liste. cataloage. că el este o individualitate distinctă. Mihai Eminescu (nu Eminescu Mihai). Pentru aceasta. inserat la litera I. lucrări de evidenţă etc. Bineînţeles. Ca elev. concursuri. Se înţelege de aici că nici una dintre cele două combinări nu încalcă. Jean-Jaques Rousseau. Nicolae Iorga (nu lorga Nicolae) etc. la antroponimele autohtone. pur şi simplu. militar. starea normală a acestei sintagme antroponimice este prenume + nume. evitând discriminările involuntare dintre academicianul Radu lonescu şi tractoristul lonescu Radu. în discursurile politice etc. în cataloage. între care şi româna. nu este bine să neglijăm asemenea nuanţe psiholingvistice. are efectul neagativ amintit mai sus. în acest context. Fabrica "Clujana" este renumită sau Fabrica "Clujeana" este renumită! Răspunsul la această întrebare depăşeşte sfera ortografiei. nu lonescu Radu sau lonescu. Din păcate. că este Radu lonescu. familia este datoare să-1 obişnuiască pe copil cu numele său adevărat. un unicat. Abaterea frecventă se produce în raport cu norma funcţional-stilistică. ocultate atâta vreme de colectivism şi egalitarism păgubos. care după revoluţie au devenit Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena. alegător. ordinea de asociere nume prenume. s-a ajuns la o suprasolicitare a variantei administrative. în interior. vreo regulă gramaticală.cute ale civilizaţiei şi ale culturii unor popoare europene ilustrează această aserţiune: William Shakespeare. dezavantajul modelului prim constă în faptul că el prezintă un fel de excepţie de la regula generală. acte oficiale de identitate. depăşinduşi destinaţia pur ordonatoare. înregimentare. pe criterii alfabetice.Sândor Petofi). student. ci Munteanu Gheorghe. prenume + nume . dincolo de acestea şi înaintea tuturor. B. 47. Conotaţiile peiorative ale acestei sintagme. se păstrează în orice condiţii.pentru celelalte situaţii {Radu lonescu). marile personalităţi ale neamului său sunt Dimitrie Cantemir (nu Cantemir Dimitrie). acela de depersonalizare. s-ar cuveni să se exerseze acelaşi mod de autoprezentare. în sine. ordine antroponimică imposibilă înainte. în esenţă. Este vorba. 112 în disputele parlamentare. prin inadecvare la context. nume + prenume . presa scrisă şi cea vorbită ar putea acorda un plus de atenţie acestui aspect.pentru liste alfabetice. din raţiunile administrativ-organizatorice arătate: stabilirea unei ordini obiective. au fost sesizate şi valorificate cu subtilitate în presă. cât mai devreme. de utilizarea abuzivă a variantei A {nume + prenume). la un abuz care poate avea efecte negative asupra individului. Aceasta impune. salariat. prin urmare. Poate exemplul cel mai concludent este acela al soţilor Ceauşescu. Tânărul trebuie să ştie. oamenii şcolii în primul rând ar trebui să evite abuzul în utilizarea sintagmei administrative. nu cu cea practicată la tribunal. Carlo Goldoni. Chiar la grădiniţă. în schimb. ucenic. Numai sub această rezervă un pre-nume poate fi acceptat în poziţie de post-nume. cu două variante funcţionale: A. evitată chiar şi în listele bibliografice. Această variantă trebuie văzută ca o formulă de excepţie pentru ocazii speciale. contribuabil etc. De asemenea.

114 spital de copii {boli infecţioase. nu cum figurează în denumirea actuală. tradiţiei de familie. casă de cultură {odihnă. iarbă- de-mare. lugojean sălajean etc.raportul dintre numele proprii şi apelativele de la care provin (când acestea au asemenea provenienţă). viţă-de-vie etc). producţie etc). Puţin diferită este situaţia unui titlu ca "Ana Lugojana". Există şi numeroase îmbinări după modelul amintit. Plasat după "cuvântul compus". unde poate fi invocată scuza că este vorba de un antroponim transferat ca atare în alt sector onomastic. acest determinant {înăbuşită) poate fi analizat şi ca un "atribut al atributului". care au un statut intermediar. ele nu se supun regulii generale. cum este normal şi logic). Este vorba de situaţii ca aceea din titlu. formulări discutabile. în cuvinte compuse {cal-de-mare. membru al sintagmei vită înăbuşită (nu friptură înăbuşită. porc. . aşadar. atât ca îmbinare liberă {casa din deal). pantofi pentru bărbaţi {femei. 48. încălţăminte etc). Clujeana şi Huşeana. mai ales că în multe cazuri nici nu este prea departe de adevăr. Cunoscutele fabrici de încălţăminte din Cluj-Napoca şi Huşi ar trebui numite. voinţei purtătorului etc. magazin de prezentare {desfacere. ci uzului local. proprietate. în care intervine un al doilea atribut: [substantiv + prepoziţie + substantiv] + atribut. formele: huşean clujean ieşean dejean mureşean doljean orăşean gorjean 113 oşean etc. căsătorie. aşa cum sunt acestea consemnate în actele oficiale: Mureşean Gorjean Mureşan Gorjan Mureşeanu Gorjeanu Mureşanu Gorjanu etc b) La celelalte nume proprii nu mai sunt admise asemenea licenţe gramatical-ortografice (cu/fără vocala-articol u. dar care sunt tratate de către mulţi vorbitori ca un bloc lexico-gramatical unitar. ca în varianta a doua din titlu: Comandăm friptură înăbuşită de vită. cu/fără e în sufix). ca un bloc inseparabil nu deranjează. Interpretarea lor ca structură fixă. adică tot ca nişte cuvinte compuse: certificat de naştere {deces. confecţii. Această denaturare a relaţiilor sintactice (şi a mesajului) se poate evita prin schimbarea ordinii de succesiune a celor două atribute. floare-de-colţ. Sunt corecte. acelaşi număr): ulei de motor uzat > ulei uzat de motor. cât şi ca structură fixă. Există însă o împrejurare în care interpretarea amintită poate produce confuzii. lapte-de-pasăre. indestructibil. oaspeţi). copii). Trebuie precizat că acest artificiu de topică este necesar numai când cele două substantive care încadrează prepoziţia au aceleaşi categorii gramaticale (= acelaşi gen. Ce se întâmplă când aceste apelative devin nume proprii? a) Ca nume de familie. Sub aspect strict ortografic. boli profesionale etc). corect. Comandăm friptură de vită înăbuşită sau Comandăm friptură înăbuşită de vită? Grupul substantiv + prepoziţie + substantiv este foarte bine reprezentat în limba română. pasăre etc). în general. lucrurile sunt clare: sufixul -ean îşi păstrează integritatea fonetică/grafică şi după consoanele ş şi /. friptură de vită {viţel.

cu condiţia respectării regulii de articulare: Din punctul de vedere al teoriei. Rezolvările date (repoziţionarea. în acest caz. involuntare. un spital de copii foarte modern. Soluţia modificării de topică este valabilă şi atunci când pe poziţia a treia apare un atribut substantival. măsura luată a reprezentat un eşec. repetăm. în cele mai multe situaţii vorbitorul poate opta pentru oricare dintre cele două scheme sintactice. Scrupule trebuie să ne facem mai ales acolo unde denaturarea relaţiilor sintactice şi a mesajului este reală şi adeseori dublată de efecte comice. în segmentul Spitalul de/pentru copii din Baia-Mare. în sintagma casa de odihnă a sindicatelor. deoarece se produce o dezambiguizare prin acord: un certificat de căsătorie nou. într-o formulare mai puţin teoretică. roţi de maşină uzate. lucrurile se schimbă: Din punct de vedere economic. asocierea odihna sindicatelor. lipsită de naturaleţe. stăm bine (a). în ultimă instanţă. Din punct de vedere ai efectelor economice. ca în cazul acestei soluţii (= schema ă) să nu . De pildă. adjectivizarea) nu sunt însă posibile întotdeauna. Exemplu: Din punctul de vedere al partidului nostru. formularea inversată (Spitalul din Baia-Mare de/pentru copii) este stângace. Există şi soluţia adjectivării primului atribut substantival din varianta iniţială: pantofi bărbăteşti de import. mănuşi pentru bărbaţi de lână. Construcţia corectă este cea de pe locul doi: 116 Din punctul de vedere al efectelor economice.atribut poate sta foarte bine şi pe poziţia a treia. este mai degrabă un fel de "nod în papură" decât un viciu real de construcţie. paturi pentru copii de fier. adjectivul . întrucât doar un cusurgiu obstinat poate pretinde că. cizme pentru dame de piele. de aceea trebuie făcută inversarea de 115 ordine: pantofi de import pentru bărbaţi. Facem din nou precizarea că acest artificiu de repoziţionare este necesar numai când conexiunile logico-sintactice sunt ambigue. stăm bine (b). 49. La fel. prezenţa articolului definit la termenul determinat este obligatorie. stăm prost. De exemplu. b) din punct de vedere + adjectiv = fără articol. el înţelege că respectiva instituţie este "numai pentru copiii din Baia-Mare". Simplificând regula.în rest. regentul unui atribut determinativ (al efectelor). Când atributul are caracter calificativ. ca în prima vâri antă din titlu sau ca în alte îmbinări devenite celebre: jucării pentru copii din plastic. friptură de porc înăbuşită. Important este. chipie pentru ceferişti cu fundul roşu etc. suntem constrânşi la utilizarea unei singure variante. formularea pantofi pentru bărbaţi de import admite şi asocierea sintactică bărbaţi de import. am putea prezenta cele două scheme sintactice astfel: a) din punctul de vedere + al + substantiv în genitiv = cu articol. eliminând tentaţia unor false conexiuni. măsura luată a reprezen tat un eşec sau Din punctul de vedere al efectelor economice. Uneori însă nu avem de ales. Din punct de vedere teoretic. în propoziţiile de mai sus. Eventual o exprimare ca Spitalul de copii al municipiului Baia-Mare ar putea împăca lucrurile. acest tratat a fost o eroare. nici succesiunea din varianta iniţială nu trebuie cu orice preţ abandonată. măsura luată a reprezentat un eşecl Expresia substantivală punct de vedere este. posibilă teoretic. în această poziţie sintactică.

în ambele situaţii (Ardeleanu. la fel. determinat hotărât/nedeterminat. chiar dacă această îmbinare tinde să primească.neglijăm obligativitatea articolului. se utilizează ca apoziţii pe lângă un termen generic: Am vizitat statul Chile (statul Peru. nu este un articoL propriu-zis. determinat nehotărât/nedeterminat) sau (2) s i n t a c t i c (sunt funcţii. . şi cea a numelor proprii. ci o simplă terminaţie nesemnificativă. Ei tratează sintagma din punct de vedere ca pe o locuţiune prepoziţională limitativă. cu alte cuvinte. este o problemă exclusiv formală. Oricum. ele îşi păstrează forma iniţială (care poate fi cu -«. în genera]. în prealabil. Această interpretare nu este lipsită de un anumit suport logico-gramatical şi de o anumită şansă de confirmare în viitor. Orăştie etc. ele au întotdeauna un caracter determinat şi nu intră în jocul celor trei opoziţii menţionate mai sus. L-am vizitat pe Ardelean/Ardeleanu (c. Am vizitat Târgoviştea (Orăştia) în anul acesta. Am vizitat Luxemburgul. Mergem la Vişeu de Sus sau Mergem la Vişeul de Sus? Răspunsul la această întrebare presupune lămurirea. invariabilă. în particular. Ardelean/Ardeleanu este bolnav (subiect). din motive fonetice.în poziţia de complement circumstanţial nu reclamă articol: Merg la Cluj {Paris. Tendinţa unor vorbitori de a folosi varianta nearticulată. Alte exemple: Am fost în Luxemburg. Sighetul etc). aşa cum s-a întâmplat în exemplele anterioare cu toponimul Paris. Numele proprii nu au categoria morfologică a determinării. denumirea Feleac sau Feleacu. Feleacu). pentru a marca una dintre cele trei opoziţii ale categoriei determinării (determinat hotărât/determinat nehotărât. Din perspectiva morfologică. regula articulării se aplică obligatoriu: 118 Clujul (Parisul.în funcţia de subiect. Vişeu. în perspectivă. Toponimele străine sunt supuse şi ele aceleiaşi reguli. 117 50. sau fără -u): Merg până la Ardelean/Ardeleanu (c. Mergem la Vişeul de Jos.) se conformează şi ele "articulării sintactice": Mergem la Târgovişte (Orăştie). Puţinele toponime feminine care în forma-tip sunt fără -a (Tărgovişte. Sighet etc). b) Toponimele se comportă diferit sub aspectul articulării. direct). 2. nu admit articularea. Vişeul. în faza actuală suntem obligaţi să-i aplicăm regulile specifice unei îmbinări libere. republica San Marino. . Cele care. este un fapt frecvent reperabil astăzi. pentru comuna din vecinătatea Clujului. a unor aspecte teoretice care privesx articularea substantivelor româneşti. Din Clujul cel v e c h i se mai păstrează doar centrul. Sighetul etc. Articularea motivată sintactic este altceva şi diferenţiază net cele două categorii de nume proprii. Articularea unui substantiv este motivată (l)morfo logic. Luxemburgul e mic. indiferent de natura determinantului. . în cea de complement direct sau ca regent al unui atribut determinativ.) este frumos. nu este expresia unei opoziţii de conţinut. un alt statut. a) Antroponimele nu cunosc nici această articulare. 1. o construcţie fixă. Având tocmai rolul de a individualiza şi a identifica un anumit "obiect". Am vizitat Clujul (Parisul Vişeul. circumstanţial). poziţii sintactice care reclamă prezenţa articolului). dar Târgoviştea (Orăştia) este frumoasă. Indiferent de funcţia lor sintactică. faptul că o persoană se numeşte Ardelean sau Ardeleanu nu are absolut nici o relevanţă. Mă simt ca în Luxemburgul de altădată. Observaţie. -u nu este un morfem al determinării.

grade militare. oraşul Tokio etc). Pentru situaţia de la b. Vişeul de Sus trebuie vizitat (scris) . utilizarea atributelor de identificare în propoziţii şi fraze impune respectarea exigenţelor de articulare. Râmnicu-Vâlcea etc. forme ca: Izvoru Crişului. Observaţii. Feleacu etc. Şimleu Silvaniei. reclamă ca apelativul-regent să fie articulat (direct sau indirect): oraşul Cluj-Napoca. putem avea: Clujul trebuie vizitat (varianta scrisă) . Vorbeşte inginer Ion Popescu sau Vorbeşte inginerul Ion Popescul Atributele de identificare. Ion Pop. un rol hotărâtor a avut alcătuirea firmelor şi reclamelor.) au un regim asemănător cu cel al antroponimelor (Munteanu. ca o excepţie. cum este Ion Popescu în propoziţiile din titlu. Tărgu-Neamţ. col. Omu nu-i maşină. Olaru. restaurant.. compuse pe principiul nominativ + nominativ. cu cât. indiferent dacă atributul este adverbial (Vişeul de Sus..principatul Monaco. b) în îmbinări cu substantivele hotel. Toponimele simple terminate în -u (Malu. Sighetul Marmaţiei. pronunţarea lui -/. în ultima vreme. 119 b) Ideea că vocala -w poate prelua funcţia articolului hotărât este corectă {Arpaşul de Sus > Arpaşu de Sus). Toponimele de tipul: Târgu-Mureş. Omu. Este de presupus că răspândirea acestor forme greşite a pornit. Exemplu: 120 Au participat academician Victor Popescu. colonel Tiberiu Stan. Unele au o flexiune terminală (Târgu-Mureşului). Arpaşul de Jos. Tărgu-Jiu. etc. Timişul de Jos). TărguOcna. Vişeu de Sus/de Jos. de pildă. similar compuselor care se scriu deja într-un singur cuvânt (Câmpulung). Aceasta cu atât mai mult. la normele ortoepice.Vişeu de Sus trebuie vizitat (oral). marchează prin linioară absenţa lui -/. Toţi pronunţăm. nici în scris. se manifestă o frecventă abatere de la această normă. dar scriem Omul nu-i maşină. cea din dreapta. prof. Tokio-ul). constituirea unei forme articulate (Peru-ul. prin statutul lor special. Sudura lor internă este mult mai mare.. profesii. Cristurul Secuiesc etc). funcţii. dar fără articol. Aserţiunea este valabilă şi când substantivul-regent este la plural: Roşiorii de Vede. Considerăm că se impune o adecvare a acestor denumiri la rigorile gramaticale şi ortografice ale limbii scrise {Vişeul de Sus. Sighetul Marmaţiei. Cristuru Secuiesc etc. Numai stilul solemn impune. c) Nomenclatorul localităţilor din ţară "oficializează" varianta "pronunţată" a toponimelor cu structura substantiv + atribut determinativ. substantivul (Izvorul Crişului. In special primul este des folosit fără articol: A fost cazat la hotel Napoca. de aceea nu reclamă. romanul "Moromeţii" etc. a) Toponimele româneşti cu structura substantiv + atribut determinativ se supun regulii "articulării sintactice" a termenului regent. Mai nou.. bar. Târgul Secuiesc). Panourile indicatoare de la intrarea şi ieşirea din aceste localităţi popularizează şi ele. se observă o extindere periculoasă a . Prin urmare. de la formulele utilizate în semnături. Ardeleanu. Postăvaru. renumitul doctor Ionescu. Râul de Mori) sau adjectival (Ceanul Mare. doctor. prezenţa lui -/. Deveselu. cel puţin în cazul substantivelor de la a. 51. de regulă. Bragadiru. La unele se încercă.Cluju trebuie vizitat (varianta pronunţată). Vălenii de Munte etc. Dacă semnăturile şi firmele comerciale pot fi exceptate oarecum de la regulă. economist Măria Ionescu etc. Fenomenul are o manifestare identică şi la substantivele comune. Intim Bar etc). Turnu-Severin. acad. cu vădite influenţe străine. manifestate şi în desele inversări de topică (Napoca Hotel. dar numai pentru exprimarea orală. Varianta din stânga o raportăm la normele ortografice. la prescurtări (dr. ing. Rotam).) sau la substantive întregi. unde se apelează. din păcate. chiar şi în aceste condiţii fonetice. mai ales în următoarele situaţii: a) Când este vorba de titluri.

iar gestul lor este privit ca o manifestare de snobism lingvistic. invariabil. singular. în engleza americană a fost vorba de o structură mai amplă. mass) . dar şi dincolo de aceste zone. în prezentările care se fac unor persoane la radio.. întruniri profesionale. Reacţia întregii mass-media maghiare . invariabil sau flexionat. funcţia. titlul. massa. Sub aspect gramatical. Mulţumim mass-media locale pentru ajutor sau Mulţumim mass-mediei locale pentru ajutori Substantivul mass-media este un anglicism apărut relativ recent în limba română. care s-a şi impus ca atare. a devenit un cuvânt la modă. După cum se vede. pentru că de la el pleacă ezitările de încadrare . pune sub o uriaşă cupolă semantică o realitate relativ nouă. Se înţelege că prima variantă din titlu intră în aceasta categorie.(= substantiv feminin. impune verbului sau adjectivului fie singularul. la cele două adjective care îl încadrează). la sistemul limbii române. fr. Prin sensul său generic. determină deplasarea articolului la substantivele menţionate: Vorbeşte domnul inginer Ion Popescu. Câteva exemple: Mass-media româneşti n-au destul impact asupra factorilor de decizie (= substantiv neutru. Apariţia substantivelor domn sau doamnă în faţa apelativului care indică gradul. Altfel spus. redusă apoi la un cuvânt compus mass-media) formă mai economicoasă. lucrurile par a se fi clarificat definitiv. La început. O vedetă a mass-media americană . etaj VII. Mass-media românească n-a reflectat corect acest important eveniment (= substantiv feminin.şi el un cuvânt internaţional (lat.nearticulării apelativului-regent la structuri care depăşesc condiţiile menţionate. (= substantiv feminin. singular). care s-a impus şi care va rămâne în limba română. iar acordul cazual se realizează cu inconsecvenţă.. A apărut o nouă statuie în cartier Andrei Mureşanu. 52. masse. plural). politice etc. Recunoscând importanţa acestui neologism. când ca un feminin singular. Termenul prim (mass) . engl. mass-communication media. singular. cu genitivul marcat desinenţial şi prin articol).. apare legitim interesul pentru adaptarea lui. Corect: Vorbeşte inginerul Ion Popescu. Al doilea component (media) este important. (= substantiv feminin. Obligaţiile morale ale mass-mediei de la noi. Sunt inginerul Ion Popescu.. gradul etc. fie pluralul. Locuiesc în bloc A. Aceasta simplifică puţin lucrurile. a avut câştig de cauză aspectul grafic [mass-media] şi nu pronunţarea din engleza americană [maes-midie]. în limbajul gazetăresc. Mai ales după revoluţie. adaptarea merge mult mai încet. pentru că este un termen necesar. Din punct de vedere fonetic. astfel încât trebuie să avem grija articulării substantivului care indică profesia. 122 S-a alăturat mass-mediei din opoziţie (■» substantiv feminin. singular. Dificultatea adaptării este cauzată de câteva caracteristici ale elementelor care alcătuiesc acest cuvânt compus..la a şi b: Vântul bate din sector nordic. în continuă expansiune şi diversificare. încercările sporadice ale unor români anglofoni jde a schimba cursul lucrurilor nu credem că mai pot modifica această direcţie. Ca termen iradiant în acord. cu genitivul nemarcat desinenţial).. cu dativul marcat prin desinenţă şi articol). mass-media este tratat când ca un substantiv neutru la plural. Asemenea exprimări sunt incorecte şi trebuie evitate. Din păcate. cât mai naturală şi mai rapidă.nu are importanţă pentru discuţia noastră. cu genitivul marcat sintagmatic. televiziune. înregistrânduse mari oscilaţii. singular. a dobândit o circulaţie remarcabilă: în discursurile politice. face puţină ordine. prin evitare. în autoprezentări nu putem recurge la domn şi doamnă (exceptând unele 121 situaţii speciale). funcţia.

Nu respingem. când e vorba de cazul dativ. nominativ-acuzativ. ci ca substantive feminine obişnuite. cuvântul agendă. nici păstrarea grafică a formei latineşti. la care să se adauge flectivul românesc. îl avem în vedere pe vorbitorul mediu. atragem şi noi atenţia asupra asocierii pleonastice mijloace mass-media. cu desinenţa -a pentru plural (în scriere. cum arătam la început. în lucrările noastre lexicografice şi normative. eratei. în acest caz. parţial. în schimb. se pot menţine. Şi totuşi. noi credem că viitorul va fi al formelor de tipul: „întreaga mass-medie românească a protestat. ci. are o justificare solidă. ca un substantiv feminin. încât să poată fi admis ca semn al pluralului sau al genitiv-dativului. ca un neutru plural. Ce se va întâmpla. pentru genitiv-dativ. Morfemul -a este. coriggenda (pluralul lui coriggendum) şi. Iar faptul că ne gândim la un asememnea vorbitor este justificat de circulaţia cuvântului mass-media. ci din seria celor dintâi (agendă. deocamdată. Media. având în vedere nevoia de adaptare cât mai rapidă a acestui neologism. Pentru vorbitorul român însă. ca în următorul enunţ. agendelor etc. Aşa stând lucrurile. nu pe cel capabil de etimologie gramaticală sau de transfer interlingvistic. Păstrarea lui massmedia în formă invariabilă este simplu de realizat într-o limbă în care cazurile se exprimă prepoziţional. De asemenea. agendele. întâlnit într-un cotidian de mare tiraj: I-a dat cu mass-media în cap („aparat de filmat"). care n-au simţit nevoia să-i „românizeze". Nu mai sunt percepuţi ca plurale ale unor neutre latineşti. cu sens colectiv. El este tot mai mult simţit astăzi. în încheiere. acordul adjectivului este inexistent. după cum se ştie. (respectiv. agendei. 124 . Intrând în limbajul general aceşti termeni tehnici s-au dezetimologizat parţial (semantic şi gramatical). spre înţelesul îngust de „aparat". Nu este însă o fază absolut necesară. păstrat de engleză în varianta latinească. de pildă. trebuie respinsă la timp devierea semantică spre un concret excesiv. cât şi cratima. Prin urmare. de la errata (pluralul lui erratum). prea specializat ca marcă a categoriilor de „feminin. direct sau prin altă filieră. Cu atât mai mult. nomenclatură etc. trebuie să admitem că sunt situaţii diferite: ceea ce a mers foarte bine pentru engleză nu se prea potriveşte pentru română. de românii care-1 utilizează. cu substantivul în discuţie? O prognoză plauzibilă s-ar putea da observând soarta altor substantive neutre latineşti. care au pătruns în limba română. articulat definit". dat fiind statutul său de cuvânt internaţional. „Reprezentanţii mass-mediei româneşti" etc. singular. nu pe cea de pluralitate. în română. obligatoriu. asocieri ca ale mass-media româneşti sau mass-media au reflectat sună foarte straniu. într-o primă fază de adaptare. în speranţa evitării ei în exprimare. unei agende. la singular. dar tot sub unica formă a pluralului în -a. despărţit prin cratimă (media-ei). erată). mass-media nu face parte din categoria ultimelor două exemple. de tipul armată. care nu mai este atestat doar de vârful piramidei lingvistice. eratele etc). sau erată. înregistrarea substantivului mass-media. addenda (pluralul lui addendum). la care accentul cade pe ideea de unitate. cu opoziţii flexionare specifice acestei subclase: o agendă. Fireşte. şi cu care acordul adjectival şi cel verbal se fac. Există. ca şi acceptarea unei forme cazuale invariabile. păstrându-şi statutul de termeni tehnici. nu şi în pronunţare. au o circulaţie mai redusă.gramaticală şi tot el poate oferi soluţia optimă pentru „românizare". în care substantivul amintit este tratat ca un feminin obişnuit. în cercul specialiştilor. Este vorba de un colectiv complet. studenţime. mult spre baza acesteia. erată. după cum s-a văzut). Grafic. în orice caz. exprimarea cea mai firească ni se pare cea în care este utilizată varianta „românizată": Mulţumim mass-mediei locale pentru ajutor. este pluralul latinescului medium {„mijloc"). de ansamblu. adaptarea latinescului agen123 da (pluralul lui agendum). atât dublul s. iar cel verbal are câmp limitat de manifestare şi este marcat destul de discret.

.D. aceste abrevieri au pătruns treptat în vorbirea curentă. ONU. această deplasare depinde de cunoştiinţele. de aceea adaptarea lor la sistemul gramatical. Este vorba mai ales de genitiv şi dativ. Tarom. Avem în vedere atât compusele alcătuite din litere iniţiale (CFR. CDR. Utilizate la început în limbajul oficial (economico-social. ele sunt simple abrevieri grafice (exact ca dv. cu dublă prescurtare: scrisă şi pronunţată. De pildă. = „Convenţia Democrată Română"). integrală (C. avem de a face cu nume de instituţii la diferite niveluri. şi nu „oneu") La unele abrevieri împrumutate se mai păstrează citirea alfabetică din limba de origine (BBC = „bibisi".abrevieri cu două citiri (pronunţări) posibile: (1) Varianta cu citire extinsă. UFO ş.53. PDSR. OJT. FBI = „efbiai") Variantele (1) şi (2) ale tipului A circulă paralel atâta vreme cât vorbitorii cunosc semnificaţia fiecărei litere. reclamă o marcă formală concretă. Bancorex. dl. se impun câteva precizări în legătură cu procedeul compunerii prin abreviere. pentru unii CEC nu mai este o abreviere analizabilă („Casa de Economii şi Consemnaţiuni"). FIFA. pentru „domnul"). Cum se procedează cu substantivele rezultate din abrevieri? Răspunsul comportă nuanţări. ONU = „onu". îl constituie exprimarea cazurilor. CEC. Rompres. firme. OMS. Producţia internă a cuvintelor de acest tip este substanţial îmbogăţită de abrevierile internaţionale: BBC.varianta (2) -. asociaţii. tehnicoştiinţific. administrativ). FBI. secvenţe nesilabice etc): Astra. de cultura fiecărui vorbitor. pentru alţii. care nu au decât varianta (1). pe măsură ce aceasta se estompează. devenit foarte productiv în româna actuală şi chiar excesiv de prolific după 1989. UNESCO.. au caracter analizabil. ca într-un cuvânt obişnuit: CEC = „cec". . Pentru a doua structură trebuie să apelăm la articolul lui {Mă adresez lui Ion). UEFA.Tipul B . (2) Varianta cu citire prescurtată (CDR = „cedere"). dar nu şi Mă adresez Ion. dativ). Rompres = „rompres". CIA = „siaiei". în varianta (1). preluate de limba vorbită. CFR = „cefere") sau silabică (literele iniţiale se citesc cursiv. evidenţiat şi de întrebările din titlu. CIA. l a NATO-ului. . . SRI. cât şi cele formate din fragmente de cuvinte (silabe iniţiale. l NATO sau a organizaţiei NATO ? l înainte de a da răspuns la întrebările din titlu. spre deosebire de nominativ şi acuzativ. PNL. AFP. Agromec. dar nu ca morfem al determinării (numele proprii nici nu au nevoie de aşa ceva). aşa cum. A A A A veni t veni t veni t veni t u n u n u n u n reprezentan t reprezentan t reprezentan t reprezentan t a NATO. Pronunţarea poate fi alfabetică (se citesc literele ca în alfabet: CDR = „cedere". SNCFR. în sensul că vorbitorii ştiu semnificaţia fiecărei litere. Ion citeşte. ortografic şi ortoepic al limbii române prezintă astăzi un interes real.abrevieri cu citire (pronunţare) unică. abrevierea respectivă migrează spre tipul B (citire unică). ci pur şi simplu ca marcă obligatorie pentru caz (aici. După cum se vede. NATO. ţări etc. CDR etc). pentru „dumneavoastră" sau dl.a. Spre deosebire de dv. substantivele formate din iniţiale (CFR. Un aspect delicat. Renel = „renel". organizaţii. de pildă. BNR. se transformă destul de rapid în abrevieri reale . Romgaz etc. cazuri care.R. prescurtată: Tarom = „tarom". de aceea prezentăm următoarea clasificare: . de vechimea prescurtării etc.Tipul A . Putem spune. CEC. nu admit morfem cazual zero. se citeşte „un reprezentant al Convenţiei Democrate Române". de vârsta şi experienţa sa. USA. ONT. în funcţie de anumite particularităţi ale abrevierilor. Renel. SUA. 1RSOP etc). 125 Abrevierile de tipul A sunt compuse din iniţiale. Segmentul un reprezentant al CDR. Fireşte. pu „ceece".

pentru publicul larg. genitivul. Pentru aceştia. . prin: . „al peceuse" (PCUS). c) Cazul dativ. nici nu poate fi vorba. Sunt evitate însă citirile „un reprezentant al cec" (CEC). . „al irsop" (IRSOP). nu acceptă varianta (2) cu falsă desinenţă. indiferent dacă pentru emiţător/receptor sunt analizabile sau nu. în sintagma „un reprezentant al cedere" nu apare un veritabil morfem al genitivului. b) Abrevierile reale. cea cu reală abreviere. A venit un reprezentant al BBC-ului. pentru tipul A: a) Abrevierile care aparţin variantei (1). reprezentate de varianta (2). această exprimare a prins şi se răspândeşte tot mai mult. A venit un reprezentant al postului BBC. „al onu" (ONU). multe abrevieri nu mai au caracter analizabil. Probabil aşa se explică toleranţa faţă de o asemenea citire din partea unor cer126 curi tot mai largi de vorbitori. din silabe sau fragmente nesilabice) au citire unică. şi înainte de 1989. abrevieri care se pronunţă silabic şi se termină în consoană. Abrevierile de tipul B (formate. Să ne amintim că. din cauza necunoaşterii englezei.credem noi . atunci când scriem. de regulă. există suficiente motive să credem că. ai. d) Cei care scriu (gazetarii. în care termenul regent devine purtătorul mărcii genitivale sau dativale: Am acordat alianţei CDR încrederea noastră. putem formula următoarele constatări. din motivul arătat.Aşa stând lucrurile. obligativitatea exprimării explicite a cazurilor genitiv şi dativ. de o gramaticalitate cel puţin îndoielnică. ale) în faţa abrevierii. Perceput de vorbitori ca un fel de marcă suplimentară a genitivului (se şi numeşte „articol genitival"). „un reprezentant al refege" (RFG). din finalul abrevierii. în primul rând. Revenind la problema celor două cazuri (genitiv şi dativ). varianta extinsă. Acesta însă. Faptul nu e străin . chiar dacă cel care citeşte ştie că înseamnă „Transporturile Aeriene Române". duble (grafică + pronunţată). încorporată. care nu mai dispune de o marcă suplimentară anticipativă (al. De exemplu. O citire ca „Am acordat cedere încrederea noastră" nu este recomandabilă. Şi totuşi.articolul hotărât: Am acordat CDR-ului încrederea noastră. De aceea. dar vocala e. Tarom = „tarom". o formulare ca un reprezentant al Bancorex trebuie respinsă. cu citire extinsă. feminin. a. fără a mai lăsa impresia unui genitiv marcat. . Structura un reprezentant al CDR. prin aceleaşi mijloace menţionate şi la tipul A. fiindcă preferinţa pentru brevilocvenţă este în spiritul vremurilor moderne.construcţii de tip apozitiv. Reţinem. în al doilea rând.de prezenţa articolului al {a. în primul rând) ar trebui să ţină seama de câteva din aspectele semnalate până aici. în ciuda prezenţei lui al. Exemplu: un reprezentant al CDR = „un reprezentant al Convenţiei Democrate Române". autorul textului scris nu mai poate conta pe o desinenţă cazuală încorporată. „al uresese" (URSS) etc. varianta (2): . trebuie să recunoaştem. ai. citită „un reprezentant al cedere". Asemănarea aproximativă cu o veritabilă desinenţă a dus la acceptarea acestui fals genitiv şi pentru alte abrevieri care se termină în vocală: „un reprezentant al femei" (FMI). singular (ca în unei eleve). „al redege" (RDG). „al sua" (SUA) etc. prin urmare. CEC şi NATO aparţin tipului B. ca în Am comunicat Bancorex decizia noastră. Cât despre acceptarea unui dativ nemarcat. se spunea curent: „cece al pecere" (CC al PCR). şi anume: . el anunţă apariţia acestui caz la dreapta sa.Nu putem conta prea mult pe varianta (1) atunci când apelăm. la abrevieri.NATO („North Atlantic Treaty Organisation").articolul definit: un reprezentant al Tarom-ului. Aceasta înseamnă o exprimare explicită a raporturilor cazuale de care ne ocupăm. ale). în pronunţare. nu mai au un morfem cazual încorporat. trebuie marcat şi desinenţial. e bine să avem în vedere varianta (2). seamănă cu o desinenţă de genitiv. în scris. este. au marca de caz inclusă. nu are şi nu a avut niciodată o variantă (1). integrală. Excluzându-se.

. totuşi. Există. prin analogie cu cele veritabile. Reamintim că româna reclamă uneori şi o articulare cu motivare exclusiv sintactică. nu înainte însă de a preciza că NATO este o abreviere de tipul A.D.: alianţa NATO. instituţie. dar şi nearticulat: hotărâre FIFA. Rompres. al Peco-ului formulă greoaie.A venit un reprezentant al NATO . dar nejustificată la tipul B. termenul generic nu a fost inspirat ales. Discutabilă sub aspect gramatical. dar Am avertzat CDRul că. dându-le o utilizare foarte largă. Tarom-ul. Renel. De exemplu. un set de 15-20 de substantive care pot acoperi. unele abrevieri acceptă cu greu ataşarea articolului. Bankcoop etc. la declinare. reprezentantul UNESCO. forme care suportă cu greu ataşarea articolului. el creează. Femininele.exprimare gramaticală. acţionari Bankcoop etc. Tot aşa: Am avertizat Renel-ul. măsurile Bancorex etc.formulare tolerabilă. . De pildă. toponimul Cluj. companie.citire silabică). avem de stabilit şi nu e uşor . . Bancorex etc. formula se impune prin uz. rar folosită).. între altele. .dacă abrevierea respectivă indică o regie autonomă.. Bancorex-ul. cu excepţia literei iniţiale. în parte. Din perspectiva celor discutate aici. Chiar dacă apare într-o limbă străină. varianta (2) . al reţelei Internet. 128 Alte observaţii: (a) Ne-am ocupat aici. care. reporter AFP. capcane. în cazul în care autorul scrierii doreşte să precizeze că are în vedere citirea extinsă. fapt care şi explică. Considerăm că scrierea marcată cu puncte ar putea fi un semnal pentru cititor.R. se ridică două probleme. UNESCO etc. nu Am avertizat Renel. „neitău") şi preluată ca atare în română („nato" . Exemplu: Am avertizat C. Monaco-ului. Abrevierile de tipul B au un tratament diferit. de aceea formularea ideală ar Tr.). pentru că abrevierea {NATO) nu este ataşată unui termen generic (ex. în funcţie de gen. din motive fonetice. trebuie să ne ferim de sintagme tautologice: al băncii Bancorex. Altele ne pun în încurcătură atunci când încercăm să găsim un termen generic potrivit pentru asocierea de tip apozitiv. din motive fonetice (ex. dar Tarom. în poziţie de complement direct. sentimentul unei exprimări tautologice. ca model structural. A doua problemă este cea a cratimei care desparte abrevierea de articolul definit. aproximativ).. secretarul ONU.A venit un reprezentant al alianţei NATO.. . comunicatul Rompres.127 . de articularea abrevierilor ca mijloc de exprimare a unor cazuri (genitiv.varianta cea mai bună. este obligatoriu articulat. în ceea ce priveşte apariţia punctului după fiecare iniţială. un institut. Peco-ului. genul proxim pentru marea majoritate a abrevierilor {firmă.structuri de tip apozitiv: un reprezentant al companiei Tarom. o organizaţie internaţională etc. în linii mari. . datorită finalului vocalic şi prezenţei lui al (genitivul asimilat.A venit un reprezentant al organizaţiei NATO .A venit un repezentant al Nato-ului . mai ales cu regent articulat: conducerea NATO. devine acceptabilă mai ales că are virtutea de a simplifica puţin lucrurile într-o zonă cu destule dificultăţi. Romgaz. de tipul Tokio-ului. Pe de o parte. dativ). societate etc). Astra. SRI. pentru cunoscători. cu observaţia că.. Substantivul organizaţie este încoiporat în forma extinsă a abrevierii {North Atlantic Treaty Organisation). dar greoaie. Stilul gazetăresc a impus aceste false apoziţii. în situaţia dată. Cele două soluţii recomandate aici prezintă uneori dificultăţi. operând doar o abreviere grafică. o societate comercială. alianţei NATO).cu pronunţare prescurtată în engleză (aprox. Una ar fi cea a scrierii cu majuscule. (c) Sub aspect ortografic. Pe de altă parte. deşi este nume propriu: Am vizitat Clujul (nu Am vizitat Cluj). încercăm să afăm răspuns la întrebările din titlu.A venit un reprezentant NATO . evitarea lor în anumite condiţii. (b) Punctuaţia abrevierilor literale (tipul A) este liberă... dez- . ci unui regent care reclamă o determinare genitivală {un reprezentant al. La tipul A (abrevierile literale) utilizarea cratimei nu admite excepţie. firească pentru abrevierile literale (tipul A). al companiei Peco etc. că .falsă construcţie de tip apozitiv. Deci: SNCFR. Internet-ul etc.

a. urmată de al. dacă este nehotărât (un prieten bun/un bun prieten). el formează sintagma cu substantivul numai la nominativ şi acuzativ şi nu acceptă articol definit. La sintagmele masculine şi neutre. în topica adjectiv + substantiv. La singular. ca prim termen al sintagmei. Dificultatea este generată de faptul că atributul din dreapta articolului posesiv poate fi raportat. fără cratimă: Astrei. încadrându-se în regula generală a articulării primului constituent (întregului stadion/stadionului întreg). Un caz aparte îl reprezintă cuvântul tot. având în vedere că. atât la nivelul (= nivelul elevilor). numai substantivul. Acesta acceptă articolul definit. contrar regulii generale. 54. tău. cât şi la pregătire (= pregătirea elevilor). ai. articolul vizează. de aceea. ai. întreg stadionul aplaudă sau întregul stadion aplaudă! Grupul substantiv + adjectiv/adjectiv + substantiv are în limba română o articulare sintagmatică: articolul este plasat în faţa sintagmei. întrucât atributul elevilor poate fi raportat. ale) este ataşat de regulă unui genitiv sau unui posesiv (meu. 129 încât putem spune că are loc. articolul este unica marcă a cazului. dar forma lui este controlată de alt termen. înşişi profesorii). Uneori intervin şi alte elemente care complică acest acord. b) Adjectivele pronominale de întărire (însuşi directorul. N-am dori să se tragă de aici concluzia că. pe lângă flexiunea articolului. adjectivul întreg poate să apară şi nearticulat. său etc). cogeamite bărbatul). Utilizarea lui al sau a vizează aici doar raporturile sintactice interne. nu şi înţelesul propoziţiei. ca subordonat. Vorbitorul poateîntâlni trei situaţii distincte. după modelul lui tot. după cum se vede şi în enunţurile din titlu. ale. de aceea este preferabilă scrierea continuă. cel puţin la aceste două genuri. la asemenea structuri. care este acelaşi în ambele variante. în orice împrejurare. ca adjectiv. dintre cele două forme paralele. dacă este vorba de articolul hotărât {prietenul bun/bunul prieten). c) Numeralele colective cu valoare adjectivală (amândoipărinţii. sau se ataşează primului constituent al grupului. tustrei fraţii). a. ele transferă articolul definit la termenul al doilea. Formula este acceptată de toată lumea. nu se pune problema incorectitudinii. considerăm că opţiunea pentru această variantă ar trebui încurajată: întregul stadion aplaudă. Există însă în limba română câteva adjective incompatibile cu articularea formală. în ambele poziţii. Exemple: Nivelul de pregătire al elevilor este bun. Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat sau Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat! Articolul posesiv (al. Nivelul de pregătire a elevilor este bun. şi o declinare sintagmatică. Lar cealaltă acoperă toată paradigma flexionară (întregul stadion/întregului stadion). oricare dintre cele două soluţii este bună. Totuşi. Sub aspectul conţinutului. la oricare dintre aceste substantive. Sunt în asemenea situaţii: a) Unele adjective invariabile (ditamai lunganul. Ambele forme (al/a) se pot justifica. pentru ambele cuvinte {bunului prieten/prietenului bun). La nominativ şi acuzativ însă. Cele mai multe probleme le ridică structura substantiv + prepoziţie + substantiv. prima (întreg stadionul) are o aplicabilitate limitată Ia nominativ/acuzativ (nu se spune întreg stadionului). sunt cam greu de separat în abreviere plus articol. teoretic cel puţin. adjectivul întreg.voltă şi o desinenţă internă. . care 130 nu o dată se află la distanţă mare în enunţ. indiferent de locul ocupat în sintagmă (tot stadionul/stadionul tot). 55. când cele două substantive sunt de genuri sau numere diferite. La genitiv şi dativ este utilizat un sinonim.

ai. punct de vedere. urmată de al. Prima variantă sugerează sintagma respingerea inamicului şi prezintă inamicul ca învins. Atributele nivelului şi disciplinei nu pot fi raportate la substantivele aflate la plural. La fel se prezintă lucrurile când este vorba de enunţul din titlu: oricum este corect. Acţiunile de calmare a poliţiştilor au avut efect. deoarece singurele asocieri posibile sunt ridicarea nivelului şi substituirea disciplinei. certificatul de naştere al soţiei. cuvinte compuse. utilizarea lui a. Să se examineze. depinde în ce postură vrem să prezentăm guvernul (ca obiect sau ca subiect al restructurării). de substantivul de pe poziţia întâi: Caii de cursă ai fermei au fost vânduţi. Omul de casă al directorului n-a venit. 56. deoarece şi eforturile şi încercările reclamă un genitiv cu alte trăsături semantice. există chiar o condiţie favorizantă pentru acest model de acord. sub aspect gramatical. certificat de naştere. c) Ambele variante sunt corecte din punct de vedere gramatical. In asemenea îmbinări. în unele cazuri. uneori total opus. sperăm. de data aceasta. prin pluralul ale. Cele două exemple date mai sus nu trebuie să conducă la ideea că. Multe dintre structurile substantiv + prepoziţie + substantiv sunt locuţiuni. dacă forma articolului posesiv pentru care optează răspunde exigenţelor gramaticale şi. încercările de substituire ale disciplinei cu tirania au eşuat. inamicul ca învingător. încercările de substituire a disciplinei cu tirania au eşuat. intenţiilor sale de comunicare. concomitent. Eforturile de ridicare a nivelului calitativ sunt insuficiente. adăugăm: Direcţiile de evoluţie ale societăţii nu sunt bine conturate. merită să fie tratată cu atenţie sporită. Gradul de civilizaţie a unui popor este uşor de constatat. cal de bătaie. Varianta a doua. în orice caz. Aici se impune. Diferenţe de sens apar şi în formulările: 132 Muzeul de istorie a Transilvaniei (= istoria Transilvaniei). Un coleg şi o colegă a fiului meu au plecat în excursie sau Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursiei Atributul genitival fiului are regent multiplu (un coleg şi o colegă). în exclusivitate. încercările de respingere ale inamicului au reuşit. Constatăm că.lta. cele două formulări ale următorului enunţ: încercările de respingere a inamicului au reuşit. cititorul s-a convins. b) Numai o variantă este corectă din punct de vedere gramaticalsemantic: Eforturile de ridicare ale nivelului calitativ sunt insuficiente. în orice caz. a. substantivul de pe poziţia a două se impune cu regularitate în acordul articolului posesiv. din cauza unor restricţii combinatorii: eforturile nivelului şi încercările disciplinei 131 sunt îmbinări improprii. în situaţia de la b. Iată două exemple în care articolul este controlat formal. care devin ale întregului ansamblu. după cum utilizăm o formă sau a. Direcţiile de evoluţie a societăţii nu sunt bine conturate. Alt exemplu: Acţiunile de calmare ale poliţiştilor au avut efect. El trebuie să verifice. Muzeul de istorie al Transilvaniei (= muzeul Transilvaniei). Aceasta simplifică foarte mult acomodarea articolului: punctul de vedere al şefului. Poliţiştii apar în ipostaze diferite (agent sau pacient al acţiunii). impune asocierea încercările inamicului şi prezintă. dar au un conţinut diferit. Gradul de civilizaţie al unui popor este uşor de constatat. La exemplul de mai sus. de fiecare dată. casele de odihnă ale sindicatelor etc. spre edificare. copil de trupă etc). că structura discutată aici (substantiv + prepoziţie + substantiv). în mod obligatoriu. construcţii fixe sau simţite ca atare (cal de mare. ale. termenul prim îşi împune categoriile gramaticale.a) Ambele variante sunt acceptabile gramatical şi sunt echivalente din punct de vedere semantic. în .

întrucât sporeşte gramaticalitatea şi claritatea relaţională a unei structuri sintactică. le creează chiar impresia unui dezacord. 1. Deocamdată. Vecinătatea imediată a singularului de la ultimul regent şi a pluralului de articol (o colegă ai) deranjează deocamdată urechea multor vorbitori. Aşa cum am precizat şi în altă parte. Totuşi.pronume) cu substantivul cel mai apropiat de fiecare: o acţiune a cărui efect Limba literară nu acceptă această "inovaţie". Substantivele abstracte. în genitiv. Alte exemple: Corul şi orchestra de muzică populară ale Casei de cultură a studenţilor au oferit un spectacol agreabil. ci în dreapta acestuia. sugerează mai greu pluralitatea prin asocierea lor. Ca şi la subiectul multiplu. singularul şi pluralul fiind aici în raport de variaţie liberă. 2. în ciuda logicii şi gramaticalităţii sale. care se va rezolva cu timpul. articolul posesiv trebuie raportat. infinitivele lungi. la ambii termeni. o exprimare riguros controlată. Ar rezulta că forma corectă este a doua (Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursie). de aceea articolul posesiv trebuie să facă acordul sărind peste pronume: al cărei efect I I La rândul său. în dauna acordului prin atracţie. Aceasta este o acţiune a cărui efect nu se cunoaşte încă sau Aceasta este o acţiune al cărei efect nu se cunoaşte încă? Când articolul posesiv însoţeşte relativul care. Partizanatul şi radicalismul evident al tinerilor nu trebuie să ne surprindă. Aşa se explică şi aici apariţia pluralului (ai). ambele norme funcţionează. când este vorba de un regent multiplu. dintre cele două for- . Parterul şi etajul I ale acestei clădiri vor fi evacuate. cer doi constituenţi ai grupului sunt angajaţi într-un foarte complicat şi paradoxal "acord divergent". în realizarea cu pregnanţă şi impunerea ideii de pluralitate. cu ultimul constituent al regentului multiplu (un coleg şi o colegă a fiului meu). Româna actuală cunoaşte o puternică tendinţă de extindere a acordului gramatical. 57. de aceea ea trebuie evitată printr-un efort suplimentar de concentrare. ca de obicei (vezi un coleg al fiului meu). exact ca în colegul şi colega mea (sau colega şi colegul meu). prin punerea lui la plural masculin (când ambii regenţi denumesc fiinţe de gen diferit. Prin urmare. de aceea ele favorizează norma veche (singularul): Observarea şi anunţarea la timp a acestor reguli contează foarte mult în statul de drept. sărind peste articol: acţiune al cărei 134 Altfel spus. pronumele relativ se orientează după categoriile gramaticale ale substantivului pe care îl determină atributiva. este o problemă de obişnuinţă. 133 Observaţii. fostele supine etc. un dublu acord. în sensul că potrivesc forma celor două elemente (articol . admite aici un acord prin atracţie. defective de plural. Regentul atributului pronominal nu este plasat în stânga articolului. Afirmaţia este numai pe jumătate adevărată. Norma veche.consecinţă. încă în uz. apelează la forma de plural: Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursie. realizat în cruce: r o acţiune al cărei efect I________________________l Dificultatea acestui acord determină la mulţi vorbitori o tendinţă de simplificare. contează şi aici particularităţile semantico-gramaticale ale termenilor coordonaţi. cu ambiţia modernităţii şi a gramaticalităţii maxime. pentru acord. Noul acord se impune tot mai mult. masculinul are prioritate).

Acordul gramatical. tendinţa este de a marca acest fapt prin pluralul articolului. acela al numelui predicativ raportat la un subiect multiplu {Maşina şi locuinţa erau splendide) şi al elementului predicativ suplimentar cu regent . reprezintă norma tradiţională. asigurând claritatea mesajului. varianta a doua: Ne adresăm ministrului celui nou. nicidecum o invitaţie la a persevera într-un act de indisciplină lingvistică. este o explicaţie a frecvenţei erorii. 1. ceea ce reclamă atenţie maximă. Ne adresăm ministrului cel mai tânăr (forma greşită). cei. sintagmele consacrate. Corectă este. număr şi caz. întrucât la aceste antroponime masculine articolul demonstrativ este invariabil după caz (ex. numai cu ultimul constituent al grupului determinat (singular). O situaţie diferită are cel/cea în structura superlativului relativ al adjectivului.acord prin atracţie. fără articol: elevul bun (în loc de elevul cel bun). cele) să se acorde cu substantivul regent în gen. 3. deci şi la maşină. care se impune cu vigoare. Varianta întâi. Apariţia adjectivului la plural {Avea o maşină şi o locuinţă splendide) elimină această îndoială. Nu există alternative. constă în inversarea topicii: Ne adresăm celui mai tânăr ministru. Este o structură modernă. înlătură orice echivoc interpretativ. lui Mircea cel Bătrân). într-un enunţ ca Avea o maşină şi o locuinţă splendidă. întrucât apare pe fondul unei tendinţe generale de slăbire a acordului 135 cazual în limba română. norma gramaticală cere ca articolul adjectival {cel. Desigur. ezitări. tocmai la articol.acord gramatical. dar ele nu creează probleme. la plural. 58.mulări din titlu. Aceasta. neglijând cazul (ca în prima formulare). Soluţia simplificatoare. se cuvine să precizăm că ea nu mai reprezintă un model productiv în româna actuală. întrucât intră în calcul şi categoria genului: Aceasta este o acţiune ale cărei efect şi durată nu se cunosc încă. 2. ca Mircea cel Bătrân. corectă este a doua. Este preferată sintagma simplă. vor circula în continuare. Mulţi vorbitori consideră suficient acordul în gen şi număr. atribut cu regent multiplu. Asigură propoziţiei un spor de gramaticalitate. aliniază adjectivul-atribut la un model unitar. nimic nu indică raportarea calificativului splendidă la ambele substantive. la singular. Superioritatea ei este evidentă sub cel puţin trei aspecte. în acest caz. dispare o sursă de ezitări şi erori. Cum s-a văzut deja în subcapitolul anterior (întrebarea nr. cea. la plural. fireşte. este o inovaţie în comportamentul adjectivului-atribut. ministrului nou (în loc de ministrului celui nou) etc. In legătură cu perspectiva acestei structuri (substantiv + articol adjectival + adjectiv). de aceea formula se impune cu tot mai mare frecvenţă şi autoritate. prin urmare. Varianta a doua. cea mai incomodă: Aceasta este o acţiune al cărei efect nu se cunoaşte încă. cu întregul ansamblu (plural). Ştefan cel Mare etc.56). Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabilă sau Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabile? Adjectivul remarcabil. mai ales în exprimarea oamenilor instruiţi. In felul acesta. Forma dezacordată nu este simţită ca o abatere stridentă. Articolul adjectival face de data aceasta parte din afixul care marchează gradul de comparaţie respectiv şi nu poate fi abandonat. 59. marcând formal subordonarea multiplă a adjectivului-atribut. realizează în propoziţiile de mai sus tipuri diferite de subordonare formală: . şi aici generează aceleaşi oscilaţii: Ne adresăm ministrului celui mai tânăr (forma corectă). 136 . Ne adresăm ministrului cel nou sau Ne adresăm ministrului celui noul în asemenea structuri. în care cazul sintagmei este marcat o singură dată. Lucrurile se complică şi mai mult când atributul pronominal are regent multiplu. Din păcate.

sensibili la fiorul artei). c) în concluzie. după părerea mea. înseşi Ioana şi Măria. ea trebuie încurajată. în cadrul domeniului mai larg al atributului adjectival cu regent multiplu. determinanţi de tip verbal: o concepţie şi o metodologie respinse de către toţi specialiştii).nominal plurimembru {Maşina şi locuinţa le consider splendide). b) în afară de dificultatea amintită la a. prin atracţie. locuinţă splendide). . totuşi. Date fiind cele trei mari avantaje (gramaticalitate. Ţinând seama de aceste restricţii. Potrivit regulilor de acord. adjectivul plin. nu neapărat pentru modernitatea ei. greu de acceptat pentru un vorbitor nativ al limbii române. la rândul său. Oricum. sintagmele atributive cu legătură internă mai slabă: . putem afirma că cele două variante de acord (singular-plural) nu se află în raport de variaţie liberă decât la atributul adjectival de calificare (în topică obiectivă).atributele separate de ultimul regent prin unul sau mai multe cuvinte: Avea o voce şi o ţinută scenică. dar recomandăm formularea a doua. număr şi caz cu acesta. o diferenţiere formală între adjectivul-atribut (la plural) şi ultimul constituent al regentului multiplu (La singular) apare ca un dezacord strident (. la celelalte. trebuie să aibă acelaşi gen. a) Deocamdată. Nu se poate spune remarcabile memorie şi inteligenţă. cu singularul. 60. Se spune numai memoria şi inteligenţa sa (nu sale). ca atribut al substantivului acţiunii. se pune în mod firesc întrebarea ce şanse de supravieţuirea mai are norma veche. unde acordul la plural este în plină ofensivă. Deci: Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabile. neglijând raportarea la ansamblu. Opţiunea pentru plural presupune cunoaşterea regulii priorităţilor de gen şi aplicarea acesteia (la fiinţe.atributele izolate (u n actor şi o poetă. Pentru aceştia.atributele exprimate prin participii (caracterul verbal al participiului îi dă acestuia o anumită independenţă faţă de ultimul regent. adjectivul pronominal de întărire. claritate. în această fază de familiarizare. (2) Este incompatibilă cu adjectivele pronominale.. cea inversată exclude pluralul.. cât mai ales pentru sporul de gramaticalitate şi claritate. nici splendide maşină şi locuinţă. care contrazice şi cele afirmate la (1): înşişi mama şi tata. notăm şi complicaţiile care intervin când substantivele regente sunt de genuri diferite. Răspunsul clar la întrebarea din titlu ar fi următorul: ambele variante sunt corecte. 137 Observaţii. mai cu seamă în cazul în care acest participiu are. Un rol important îl au. După cum se . putem afirma că norma modernă în acordul adjectivului (ca atribut calificativ) cu regentul său multiplu cere un dublu efort din partea vorbitorului: rezistenţă în faţa tentaţiei unui acord comod. vom putea spune că cele două modele/norme (singular-plural) nu se află în raport de complementaritate. Excepţie face. cu avantajele arătate. Este nevoie de o perioadă de acomodare cu vecinătatea singular-plural. prioritar este masculinul. tot mai mulţi vorbitori de limbă română se supun acestei dificile probe de performanţă lingvistică. încadrare în sistem). date fiind avantajele noii norme. plus calcularea unor eventuale priorităţi de gen. având fiecare câte o zonă specifică. are întâietate femininul plural). limba şi literatura română (nu române) etc. Răspunsul trebuie să ţină seama de limitele inovaţiei: (1) Se aplică numai la topica obiectivă. . Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale pline de neprevăzut sau Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale plină de neprevăzut! 1. chiar şi în sectorul amintit (al atributului adjectival calificativ). Din fericire. (3) Nu se aplică la atributele de identificare: limba şi poporul român (nu române). se manifestă o anumită reticenţă din partea multor vorbitori. Când acordul gramatical (plural) va deveni exclusiv. arta şi cultura franceză (nu franceze). la structurile de acest tip. cu totul şi cu totul remarcabile.

iar în scris prin virgulă. b) cea care marchează caracterul izolat al atributului prin absenţa acordului în caz {Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale. variabilitatea sudurii sale interne. trebuie precizat că acordul cazual se manifestă numai la adjectivul-atribut. forma neacordată (nominativ) este preferată de foarte mulţi vorbitori. conferindu-i prestigiu de regent. tolerată. atributul capătă o anumită autonomie. Prin această "dezlipire" de regent. în felul acesta. prin urmare. Alt exemplu: Era modelul unei culturi inaccesibilă nouă. Forma a doua. plină de neprevăzut). că atributele izolate se bucură de o reală toleranţă normativă. desigur. De data aceasta. exclusiv în seama acordului în gen şi număr. pline de neprevăzut). Există. Exprimarea raportului de dependenţă dintre adjectiv şi substantiv (substituit) rămâne. ca în cazul de faţă. aşa cum dovedeşte varianta a doua a enunţului din titlu. mai ales când are şi compliniri care îi întăresc această independenţă ("de neprevăzut"). autoritatea conferită de apartenenţa la o regulă generală ("atributul adjectival se acordă în gen. Forma acordată {susţinute) ar fi creat confuzie. dar important este că "inovaţia" s-a extins şi la adjectivul propriu-zis. în ciuda faptului că "abaterea" discutată aici (= dezacordul cazual) se încadrează într-o tendinţă mai amplă. M-a bucurat succesul echipei antrenată de Lucescu. adjectivul-atribut este izolat de regentul său.). de simplificare a morfosintaxei adjectivului. pline/plină de neprevăzut. ca în următorul enunţ: în cazul cererii sindicatelor. varianta acordată are. acceptată aici ca excepţie. cele două forme ale atributului (pline/plină) sunt acceptate în variaţie liberă. cu o mare frecvenţă. favorizându-1 totodată. A eşuat d a t o r i t ă unei erori com isă de critica literară. cu acordul cazual realizat {Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale.vede. Ca nume predicativ. o marcă specială a acordului cazual există doar la genitiv-dativul singular al femininului. adjectivul nu cunoaşte variabilitate de caz. S-a accidentat din cauza zăpezii. Uneori ea poate avea un rol dezambiguizant.s. complement. în situaţia specială analizată aici. De notat că. limba 138 139 literară nu o tolerează. exprimă o nuanţă suplimentară a raportului atribut-regent. este simţit mai degrabă cu numele predicativ al unei foste atributive ("care este plină de neprevăzut"). susţinută şi de unele partide politice. Formularea din text. marcând formal elasticitatea acestei relaţii. şi la atribut. element predicativ suplimentar. Desigur. deocamdată. nu s-a procedat corect. Dezacordul cazual al atributului adjectival (feminin) este reperat. se conformează unei tendinţe care se manifestă tot mai activ în limba română actuală: slăbirea acordului cazual al adjectivului. o explicaţie a acestei "priorităţi" a participiului. De aceea. numai prima variantă corespunde exigenţelor acestei norme. necurăţată la timp. apare un sincretism al cazurilor care maschează fenomenul amintit (= noniteraţia cazuală). clare. Enunţul din titlu poate fi rescris. Varianta neacordată. în rest. de nucleu al unui nou grup sintactic. neacordată. Un exemplu: El este promotorul unei critici considerate constructivă (e. cu următoarea modificare a punctuaţiei: Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale. mai ales la participii: Acesta este titlul cărţii comandată de mine. permiţând şi interpretarea că sindicatele sunt susţinute (permanent) de unele partide politice. fără pagube în planul comunicării exacte. în consecinţă. Putem conchide. număr şi caz cu regentul său"). lucru marcat prin pauză şi intonaţie. în sensul că limba literară permite două variante: a) cea care se supune regulii generale. benefică. De alfel. răspunsul la întrebarea din titlu este că numai prima formulare îndeplineşte condiţia corectitudinii gramaticale: Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale pline de neprevăzut. dezacordată {susţinuta) admite o interpretare neechivocă: .p. 2.

sunt organizate pe principiul "declinării sintagmatice": cazul este marcat o singură dată. Am greşit însăşi prin atitudinea noastră sau/4/w greşit prin însăşi atitudinea noastră? Pronumele de întărire (însumi. şi de ambir guitatea pe care o întreţine la anumite cazuri. b) în topica inversată (Aj. a regulii de la Aj. dem. Genitiv/dativul feminin a dezvoltat. NUMERALUL 61. la primul termen al sintagmei {omului bun/bunului om). este motivată. pe lângă cele arătate până aici. Pentru vorbitorii care ţin totuşi la ordinea obiectivă a determinării adjectivale. se supune şi ea regulii dublei mărci cazuale: la sfârşitul lunii acesteia (nu lunii aceasta). cea faminină nu renunţă la iteraţia cazuală nici în topica inversată. diferită de cea de nominativ/acuzativ. în limba română. însuţi. Adjectivele pronominale demonstrative. topica Aj. dem. poate fi explicată.. am utilizat exemple la singular. în grupul substantiv + adjectiv demonstrativ. Prin urmare. Abandonarea treptată a structurii S + Aj. dem. anulând astfel importanţa ordinii în sintagmă. corecte sunt la sfârşitul acestor ani sau la sfârşitul anilor acestora (nu la sfârşitul anilor aceştia).numai cererea respectivă a fost susţinută de unele partide. ele nu urmează modelul amintit: cazul este marcat la ambii constituenţi ai sintagmei {omului acestuia). Cu toate acestea. dem. dem. principiul de flexiune este acela al mărcii cazuale unice. a) în topica obiectivă (S + Aj. la primul termen al grupului {acestui om). + S: la sfârşitul acestei luni (vs această lună).). lucru firesc dacă avem în vedere slăbirea iteraţiei cazuale (vezi întrebarea 60) şi existenţa unui model productiv şi economicos care a devenit regulă la adjectivele propriu-zise. cât şi în text. în româna actuală. prin normă. De asemenea. la sfârşitul acelor ani. dar nu este tolerată. în egală măsură. Ne întâlnim la sfârşitul anului acesta sau Ne întâlnim la sfârşitul anului acestuia? Sintagmele masculine şi cele neutre. Aj. Este vorba de genitiv şi dativ în enunţuri ca: Dau mingea copilului acestuia sau l-am adus e carte copilului acestuia. Sintagma feminină S + Aj. Abaterea de la normă {omului acesta) este foarte frecvent atestată. dem. nesupusă unor tentaţii ale dezacordului. însuşi etc. adjectivul demonstrativ de depărtare: la sfârşitul acelui an. + S. precizăm că sunt obligaţi. Constatările noastre sunt valabile şi pentru plural. de aceea faptul discutat aici se leagă strâns de fenomenul articulării sintagmatice (vezi întrebarea 54). au un comportament aparte. Aşa stând lucrurile. Observaţii. dem. la sfârşitul anului aceluia (nu anului acela). formate din substantiv + adjectiv. o desinenţă proprie. în favoarea variantei moderne Aj. cele afirmate nu se limitează la demonstrativul de apropiere. 3. aşa cum s-a văzut. + S reprezintă o greşeală care. Atât în titlu. Această desinenţă specifică se păstrează şi în forma nearticulată. 2. ci vizează. să marcheze categoria cazului la ambii termeni ai sintagmei: 141 Ne întâlnim la sfârşitul anului acestuia. 140 CAPITOLUL III PRONUMELE. cazul substantivelor masculine şi neutre se exprimă mai ales prin articol. reprezentând o variantă mai comodă.) apare în limba română actuală aproape în exclusivitate cu valoare adjectivală (însoţeşte obligatoriu . dem. Aplicarea. pentru decodificarea exactă a mesajului lingvistic. 1. 62. + S este preferată şi la grupul feminin (acestei luni vs lunii acesteia). + S). Spre deosebire de sintagmele masculine/neutre. am putea formula următoarea recomandare: cei care doresc să scape de capcana unui dezacord cazual pot să apeleze la varianta comodă şi modernă de la b {Ne întâlnim la sfârşitul acestui an). la topica S + Aj. la sfârşitul lunilor acestora (nu lunilor acestea). Numai contextul mai larg ne poate edifica în legătură cu natura pronominală sau adjectivală a demonstrativului.. la sfârşitul anilor acelora (nu anilor aceia). dem.

pron. număr. înşi-. A venit chiar când plecam eu. caz şi persoană. extinzându-se variaţia liberă cu adverbul chiar la toate contextele acestuia. dar şi această excepţie este admisă numai în topica inversă: însuşi bunul meu prieten. directorul însuşi > chiar directorul. incorectă. Adjectivul pronominal de întărire este un cuvânt compus. 1. din motive care vor fi arătate la punctul următor. însă-. însuşi el a respins proiectul = Chiar el a respins proiectul.) şi adverbul chiar sunt sinonime parţiale.). b) Contexte specifice lui însuşi (însăşi etc): . -şi. Al doilea component este forma neaccentuată de dativ a pronumelui reflexiv (-mi. Acolo se impunea apariţia lui chiar: Am greşit chiar prin atitudinea noastră sau plasarea adjectivului de întărire lângă substantiv: Am greşitprin însăşi atitudinea noastră. . ceea ce înseamnă că ele se aseamănă semantic . mai ales însuşi şi însăşi sunt implicate în eroarea utilizării adverbiale (în locul lui chiar). Orice substituire a lai chiar cu însuşi etc.142 un substantiv/pronume. care se înfăţişează astfel: Persoana Singular Plural . adverbe relative. -ne. de tip adjectival. conjuncţii): Vorbeau chiar despre mine. Singura intercalare admisă este aceea a altor atribute adjectivale subordonate aceluiaşi regent. Primul element al compunerii (îns-) se acordă în gen. care poate fi reprezentat astfel: Rezultă că fiecare are şi contexte specifice. (2) Similar raportului distribuţional chiar . Două sunt greşelile mari care se produc în utilizarea acestui adjectiv pronominal: -1 se acordă un statut adverbial. este o eroare. altul terminal. regulile de acord. Au venit chiar patru. în care apariţia celuilalt nu este admisă sau este' considerată forţată. număr şi caz cu substantivul (pronumele) regent. cu care se acordă în gen.Se încalcă.funcţional.chiar + adverb (A mers chiar acolo). înse-. înregistrând patru variante: însu-. 2.substantiv + însuşi (Directorul însuşi a hotărât). rel. Vom analiza pe rând cauzele erorilor menţionate şi soluţiile care se impun. . de tip pronominal) generează un tablou complex de forme. (1) Dintre formele adjectivului pronominal de întărire. îndeplinind funcţia de atribut pe lângă acesta).însuşi (parţial şi exact.chiar + cuvinte relaţionale (prepoziţii. Regula reclamă ferm utilizarea adjectivului de întărire numai în vecinătatea imediată a substantivului (pronumelui) determinat. .a. dar nu sunt identice. variază şi ea în funcţie de persoana şi numărul substantivului (pronumelui) regent.însuşi este şi tocmai . Acest dublu acord (unul intern. Cele două cuvinte (chiar-însuşi) sunt substituibile numai când fac sintagmă cu un substantiv (sau pronume). care. Adjectivul pronominal de întărire (însuşi etc. cu mare frecvenţă. Raportul distribuţional dintre ele este unul defectiv de intersecţie. în faţa unei prepoziţii. -şi). atunci când ea se produce totuşi. personal ş. A vrut chiar să plece.pronume + însuşi (El însuşi aplecat).. A spus chiar ce trebuia. în contexte de tipul a. In prima formulare din titlu avem un asemenea caz de utilizare incorectă a lui însuşi (însăşi). Structurile de tipul celor menţionate la b permit substituirea numai cu condiţia unei transformări. Observaţii. a unei repoziţionări în cadrul grupului nominal: El însuşi > Chiar el.chiar + adjectiv sau numeral: Este chiar frumoasă. în poziţie de prim constituent: 143 A venit chiar prese dintele = A venit însuşi preşedintele. -vă. după cum se vede. a) Contexte care îl admit numai pe chiar: . -ţi. .

se pare că însăşi începe să aibă câştig de cauză în concurenţă cu însuşi. respectarea poziţiei faţă de regent şi a contextelor specifice). care este. eu personal etc. precedat de prepoziţia pe. în care fiecare formă reclamă un acord complicat. Cauza este aceeaşi: însăşi este mai "neutral". categorică: pronumele care. caracteristic pentru singular (masculin/neutru). de anumite trăsături semantice ale acestuia. limbii culte. unul dintre cele mai complicate din limba română. Atitudinea în sine este lăudabilă. de cunoaştere şi stăpânire a limbii. -vă. Unii operează doar cu însuşi sau cu însăşi. deoarece -ă de la însă. pentru cei care folosesc (în mod greşit. Aceste reguli ţin seama de natura morfologică a complementului direct. nu mai este vorba de competenţă. Vorbitorul are aici două soluţii: a) Să evite aceste forme complicate. ' Observaţii. Dincolo de toate aceste explicaţii. persoana a IlI-a plural. 145 63. invariabilă. Prin .iarăşi. personal) care prezintă avantajul că sunt invariabile: chiar eu. totuşi. dimpotrivă. la feminin. Din fericire. obligatoriu. -ţi. Cele mai frecvente semne de nesiguranţă se constată în utilizarea unor pronume. cu condiţia ca vorbitorii care o adoptă să ducă lucrurile până la capăt. b) Să-şi însuşească paradigma completă a acestui adjectiv pronominal. repetăm) o singură formă. la genitivdativ singular feminin. (2) Preferinţa (greşită. număr. cum s-a văzut) pentru însuşi/însăşi se explică prin gradul mai pronunţat de "neutralitate" în raport ce celelalte forme.) sau la adjectivul singur (tu singură ai spus = tu însăţi ai spus). capacitatea de a utiliza cele 15/16 forme recomandate de normă este o probă de orgoliu cultural. persoană. (în loc de eu însumi/însămi etc. mai ales că şi apare în română cu mai multe valori (adverb. însăşi primarul etc). ci de veleitarism lingvistic. adverbială) reprezintă o gravă abatere de la normă. de calitatea determinanţilor săi etc. pentru mulţi români. de aceea sunt destul de complicate. tocmai eu. Regula este fermă. conjuncţie. în măsura în care sunt -mi. este nerecomandabilă. desinenţa internă este diferită de cea de nominativacuzativ (e în loc de a): (mie) însemi.Masculin/Feminin I II III (eu) însumi/însămi (tu) însuţi/însăţi (el/ea) însuşi/însăşi Masculin/Feminin (noi) înşine/însene (voi) înşivă/însevă (ei/ele) înşişi/înseşi 144 La acestea se adaugă însele. Această normă are în vedere atât valoarea relativă a pronumelui menţionat. însăşi părinţii copiilor. Pronumele -şi nu este caracteristic pentru o anumită persoană. care stabilesc condiţiile în care utilizarea lui pe este absolut obligatorie sau. Acest tablou variat. dăunător deopotrivă limbii naţionale şi prestigiului cultural (şi nu numai) al individului. Cartea care o citesc acum este excelentă sau Cartea pe care o citesc acum este excelentă! Complementul direct poate fi construit în română cu prepoziţia pe (O văd pe mama) sau fără această prepoziţie (îmi văd mama). în propoziţia sintactică de complement direct. o greşeală compromiţătoare. facem încă o dată precizarea că "forma unică" (invariabilă. totuşi etc). apelând la sinonimele adverbiale menţionate la punctul I (chiar. Desigur. producând grave dezacorduri (eu însuşi. (ei) înseşi. tocmai. vorbitorii intuiesc destul de exact situaţiile care reclamă sau resping prepoziţia. . în special a celui subliniat în întrebarea din titlu. apare. în acest caz. element de compunere . din această cauză. există reguli precise.este mai "nespecific" decât -u din însu-. presupune concentrare maximă şi efort. Nu trebuie uitat nici faptul că. în ultimul timp. caz. care poate fi utilizată în locul formei înseşi. (1) Adjectivul pronominal de întărire aparţine vocabularului oamenilor instruiţi. cât şi cea interogativă. precum şi regulile de utilizare (acord obligatoriu în gen. -ne. iar abaterile nu apar într-o proporţie alarmantă. (ţie) înseţi.

fiecare: Pe oricare o poţi citi. articolul posesiv apare şi el sub forma de feminin singular (a). număr şi caz {mele .apariţia lui pe nu este permisă: Nu ştiu care carte am s-o citesc mai întâi. b) Articolul care însoţeşte un adjectiv posesiv nu cunoaşte variabilitatea cazuală. a) Complementul direct. acordat cu substantivul regent {unei nepoate) în gen. Prin . Acest articol variază după genul şi numărul obiectului posedat.apariţia lui pe în faţa sintagmei este obligatorie: Nu ştiu pe care elev să-l ascult. Pe fiecare vecin trebuie să-l saluţi. ai.) Pe asta am citit-o. a. care diferenţiază nominativ-acuzativul (ai. Adjectivul posesiv (a cărui apariţie este dependentă de prezenţa unui substantiv. prin următoarele particularităţi: 147 a) Poate să apară cu sau fără articol. regent al respectivelor adjective pronominale. (Nu Fiecare o numerotezi. apariţia lui pe este 146 condiţionată de trăsăturile semantice ale substantivului-regent. chiar dacă la acestea frecvenţa abaterilor este mai redusă. cu care se acordă în gen. a) Pronume demonstrative: Pe celelalte le citesc mâine. Numerotează fiecare pagină. 64. este un substantiv care denumeşte inanimate . Ţi-am dat două cărţi. Să se compare: Le-am scris alor mei (pronume posesiv). dar variabilitatea lui cazuală este exclusă. La plural a apărut şi o formă cazuală. ale tale doruri multe etc. Această revistă am mai citit-o. Care creion mi-l dai mie? Celelalte ziare le citesc mâine. (Nu Celelalte le citesc mâine. (Nu Asta am citit-o. de aceea are patru forme: al. în aceste condiţii.Pronumele posesiv românesc are în structura sa.) b) Pronume posesive: Pe al meu l-am ascuţit înainte. In prima pereche din titlu avem de-a face cu un adjectiv posesiv. Pe care o citeşti mai întâi! Regula cu pe trebuie avută în vedere şi la alte câteva pronume.) Pe fiecare o numerotezi. singular.) Când pronumele menţionate aici apar cu valoare adjectivală. regent al adjectivelor pronominale amintite. (Nu Al meu l-am ascuţit înainte. dativ). Pe care student îl inviţi? Pe ceilalţi profesori nu i-am văzut. // anunţi pe oricare ministru.) c) Pronume nehotărâte oricare. a unor intercalări etc. în ceea ce priveşte articolul posesiv.(Nu Oricare o poţi citi. număr şi caz) se deosebeşte de pronume. întrucât el este acum complementul direct.urmare. Nu-l cunosc pe acest artist. obligatoriu. este un substantiv nume de persoană . ale. Le-am scris acestor prieteni ai mei (adjectiv posesiv). Poţi cumpăra oricare maşină. această carte a mea. l-am scris unei nepoate a mele sau I-am scris unei nepoate ale mele? I-am scris unei nepoate de-a mele sau I-am scris unei nepoate de-ale mele? 1. corecte sunt formulările: Cartea pe care o citesc acum este excelentă.): cartea mea.feminin. b) Complementul direct. în această situaţie. ale) de genitiv-dativ (alor). ele îndeplinesc funcţie atributivă. topică. un articol posesiv. în funcţie de anumite condiţii contextuale (articularea substantivului regent. prezenţa unor determinanţi.

Această melodie v-o dedic dumneavoastră sau Această melodie vi-o dedic dumneavoastră! Dintre cele două formulări. în acest caz. a unui al doilea pronume. din fericire.asociere obligatorie cu un verb. cele cu pluralul: Daţi-mi. vi s-a oferit. Reţinând cele arătate mai sus. în enunţurile care constituie întrebarea a doua din titlu. ele caracterizează exprimarea neîngrijită. Cum aceste formulări cu pluralul. 2. în cazul de faţă este vorba de dativul persoanei a doua plural. răspunsul la prima întrebare este că numai varianta de pe locul întâi este corectă: l-am scris unei nepoate a mele. şi aici. Condiţia fonetică . dânduvă ceva. are şi cea mai largă circulaţie. nu 149 îndeplinesc această condiţia fonetică. cea din varianta de pe locul doi: l-am scris unei nepoate de-ale mele. Această regulă impune ca atributul partitiv să stea la plural: un prieten dintr-ai mei sau un prieten de-ai mei. oferitu-\\-\-am). Dacă optează pentru exprimarea pronominală. în dreapta. de cele două forme neaccentuate ale acestuia: a) vi (cu variantele poziţionale vi. b) vă (cu variantele vă-. O situaţie similară (construcţii partitive cu singularul) apare şi la pronumele demonstrative: un caiet din ăsta/dintr-ăsta. soluţia salvatoare este. Vi. cum apare în varianta a doua din titlu. limba apelează la vă (şi variantele sale): v-o dedic. atestată mai ales la vorbitorii din sudul ţării. exclusive. v-. poate fi semivocalică (vi-i dau) sau consonantică (vi le dau). vi-aţi amintit-o. o carte dintr-astea. 65. Construcţia corectă este. -vă. Structuri ca vi-o dau. reclamă următoarele condiţii contextuale: 1. o carte din asta/dintr-asta. Utilizarea greşită a dativului plural vi este atestată şi la pronumele reflexiv (vi-o închipuiţi. In toate situaţiile în care este reclamată prezenţa dativului plural.iniţiala pronumelui din dreapta să nu fie vocalică. vorbitorul trebuie să respecte regula construcţiilor partitive în care sunt implicate substantive care realizează opoziţia de număr. riguros determinate sintactic. datu-x-a ceva?). dăndu-xile). vă-ncredinţez ceva. de pildă. o structură ca xi-am oferit-o nu îndeplineşte această condiţie. respinse de limba literară. renunţarea la varianta pronominală {un prieten de-ai mei) şi exprimarea aceluiaşi conţinut prin varianta adjectivală {un prieten al meu/ unui prieten al meu). Observaţie. singurele corecte. li se par multora stranii.vecinătate obligatorie. obligă la utilizarea pluralului. în ciuda faptului că asemenea formulări sunt frecvent atestate în comunicarea cotidiană. Condiţia sintactică . Formele recomandabile sunt. v-am dedicat-o etc. fiind. morfologic şi fonetic. mai exact. amintiţi-vi-o etc). prin urmare incorectă. dedicându-vi-o sau vi-o dedic. Aici este vorba de un pronume posesiv. A doua. Aici eroarea este şi mai puţin scuzabilă. căruia i se subordonează în calitate de complement indirect (vi-/ ofer).şi -vi: vi le dau. lucrurile se prezintă cu totul diferit. Această construcţie partitivă. x-am dat. şi -v-: vă dau. aşa cum am precizat de la început. Sensul este "unei nepoate dintre ale mele" (= una dintre mai multe). întrucât pronumele reflexiv nu are în . Fiecare dintre cele două forme {vi şi vă) are contexte specifice. personal sau reflexiv (vi le ofer. de data aceasta. cu prepoziţia de/dintre. vi-/ dau. dar nu sunt întrunite condiţiile apariţiei lui vi. fiind. corectă este prima. 2. vă rog. cu prepoziţiile de sau dintre. se înţelege că nici sintagma masculină un prieten de-al meu nu întruneşte condiţiile gramaticalităţii. care. reprezintă o încălcare a unor reguli care privesc distribuţia formelor neaccentuate ale pronumelui personal. 3. dedicându-v-o.urmare. 148 Observaţie. Condiţia morfologică .

pentru identificarea obiectelor pe baze numerice: (La română am luat nota patru). camera douăzeci şi unu. Numeralul de identificare are numai valoare de singular. . douăzeci şi una de camere.3. Numeral de identificare . Această specie este inclusă la numeralul cardinal propriu-zis (cu care se aseamănă formal) sau este tratată ca variantă discutabilă a numeralului ordinal (cu care se aseamănă semantic-funcţional). O prezentare paralelă. Deosebiri nete apar şi în felul în care numeralele în discuţie realizează categoria cazului. numeral de identificare . identificarea unui obiect dintr-o serie). numeralele preiau informaţia regentului. în schimb. eliminând ezitările şi reţinerile nejustificate în utilizarea acestuia. mai amănunţită. Numeralul cantitativ. să edifice cititorul asupra particularităţilor gramaticale şi funcţional-semantice ale numeralului de identificare. în vederea delimitării următoarelor tipuri de numeral: a) numeralul cardinal cantitativ (care exprimă numeric cantitatea obiectelor: La română am deja patru note). Statutul numeralului de identificare nu este lămurit nicăieri în gramaticile noastre descriptive. va fi în măsură. b)numeralui de identificare (utilizat. de unde şi comportamentul diferit ca termen iradiant în relaţia de acord: Zece sunt ocupate ("camere"). în varianta eliptică a acestor grupuri nominale. Să se compare: Ei ocupă zece camere (cantitativ). Numeralul cantitativ are valoare de plural (cu excepţia lui unu/una). v-aţi imaginat-o. lucru firesc dacă avem în vedere rolul său de individualizare/identificare. cu excepţia capului de serie. după cum se va vedea în continuare. două programe). Să se compare: Echivalentul celor 1992 de lei/a 1992 de lei. Zece este ocupată ("camera"). Numeralul de identificare este întotdeauna termenul adjunct al unui apelativ 1 a singular (pagina şapte. sperăm. Locuim la etajul trei sau Locuim la etajul al treilea? 0. cum arată şi numele. din acest punct de vedere. Corecte sunt structurile: v-o închipuiţi.numeral ordinal. Exemplele de mai sus evidenţiază însă o diferenţă netă între numeralul de identificare patru şi variantele cantitative şi ordinale ale aceluiaşi numeral. 1. -v-). programul doi). Răspunsul la această întrebare reclamă o discuţie mai amplă. 150 1.paradigma sa decât varianta vă (v-.numeral cantitativ Analiza comparativă a sintagmelor patru note şi nota patru arată că diferenţa funcţional-semantică dintre cele două specii de numeral este categorică (cantitatea exactă a unor obiecte vs. numeralul de identificare nu cunoaşte flexiunea după această categorie gramaticală: nota doi.numeral cantitativ şi numeral de identificare . 1. 66. în ceea ce priveşte genul. structuri diametral opuse: A + B (substantiv + numeral de identificare): notapatru. amintiţi-v-o. La începutul anului 1992/lui 1992. Ei ocupă camera zece (identificare). Diferenţa de valoare (singular/plural) rezultă din diferenţa de număr gramatical de la substantivele cu care cele două numerale fac grup nominal în varianta-tip. formează grup nominal cu un substantiv la plural (şapte pagini.4. La aceasta se adaugă şi câteva importante deosebiri morfologice şi distribuţionale. 1.1. După cum s-a putut constata deja. există şi o diferenţă de topică între numeralul de identificare şi cel cantitativ.2. Variantele-tip (cu substantiv) ale 151 . celor două grupuri nominale au. c) numeralul ordinal (care indică ordinea obiectelor prin numărare: La română am luat a patra notă). 1. marchează formal opoziţia de gen la primele două unităţi şi la toate construcţiile care le încorporează pe acestea: două note. Numeralul cantitativ. inclusiv pe cea de număr.

străzi (în unele ţări): sectorul III. nu putem neglija faptul că funcţia de identificare a acestui "nume propriu" se bazează pe ordinea matematică (ascendentă/descendentă). Faptul apare ca normal.numeral ordinal Funcţional-semantic. Chiar dacă. 3. decrete. se limitează la locul ocupat de această notă. De pildă. Cam în acelaşi fel se pune problema conţinută în titlu: etajul trei sau etajul al treilea? Etajul trei este unul singul: cel ce reprezintă. sectoare. S-a întâmplat într-al cincilea an al şederii sale acolo. camera 405. după criteriul succesiunii în timp. Etaje. deoarece patru este numele unei note din sistemul nostru de apreciere a performanţelor şcolare. iar identificarea. trenul 405. acceptate. Organizarea internă a unor volume: capitolul trei. potrivit accepţiei comune. etajul VII etc Numeralul ordinal apare. numeralul este un fel de nume propriu. Etajul al treilea se referă la acelaşi etaj. Legi. contează ordinea absolută de pe axa numerelor.)10. ambele formulări vizează aceeaşi pagină. specificate în context. Desigur. iar numeralul de identificare realizează o individualizare/identificare bazată tot pe ordinea matematică (a patra notă . a patra nota). alineate: legea 18. în general. Mijloace de transport în comun: troleibuzul 26. telefonul 334316. în nota a patra (respectiv. Ordinea spaţială. aproximativă a semanticii numeralului pot duce la concurenţa celor două specii discutate la 2: Am citit pagina şapte/ Am citit pagina a şaptea. Pagina şapte asigură o interpretare univocă. dar poate indica. Numeral de identificare . accentul cade pe ordine. paragrafe. este mai . De exemplu: etajul al treilea de sus în jos. pagina 325. dacă ţinem seama că numeralul ordinal exprimă ordinea numerică a obiectelor. după criteriul amintit. în general. din greşeală. Mobilitatea accentului semantic-funcţional (ordine-identificare) sau percepţia nediferenţiată. raportat la diferite repere convenţionale (ex. Pe de altă parte însă. exactă. al telefoanelor: codul poştal 3432. şi un alt nivel al edificiului. Câteva exemple: Sistemul numerelor abstracte: numărul şapte. încadrarea formală la un tip sau altul este decisă de trăsătura dominantă. secolul XX.B + A (numeral cantitativ + substantiv): patru note. A pierdut al treilea autobuz. autobuzul 17. în anumite situaţii. Ea era a treia din dreapta. decretul 616.nota patru). cu repere sigure. camere. subcapitolul doisprezece. permanente. Liceul (nr. Instituţii de învăţământ: Şcoala Generală 14. stabilite ad-hoc: 152 El a ieşit al doilea din sală. cea temporală pot fi schimbate. Sistemul codurilor poştale. articole de lege. de aceea. al doilea etaj de deasupra mea etc. în baza căreia a fost numerotată şi cu ajutorul căreia o identificăm. pagina a şaptea din ultimul capitol). Ordinea numerică absolută nu se schimbă. anul 1948. a fost plasată la mijlocul volumului. Al patrulea secol de dominaţie otomană începea atunci. pentru identificare. Sistemul unităţilor temporale: minutul opt. în nota patru. de obicei. acolo unde prioritară este ordinea sau poziţia fixată pe baza unor repere spaţiale sau temporale conjuncturale. Putem afirma chiar că cele două componente semantice (ordinea numerică şi identificarea numerică) sunt implicate concomitent în sensul fiecăruia dintre numeralele menţionate. secundară aici. identificând pagina respectivă pe baza unui criteriu absolut. primul tip de numeral este utilizat astăzi cu prioritate pentru a identifica unităţile unor sisteme cunoscute. cele două numarale se apropie mai mult decât perechea examinată anterior. Pagina şapte este una singură în orice carte. foarte riguros determinată. dar nu este exclusă nici diversitatea referenţială. 2. al patrulea nivel al unei construcţii. Pagina a şaptea reflectă locul unei pagini în volum.

La feminin. cum . dar nici nu trebuie absolutizate ca singurele corecte. în asemenea situaţii. patru) de studii. trei. îşi restrânge doar sfera de utilizare. rezultă că-recomandabilă este prima variantă: Ne întâlnim la ora 17. variantele ordinale nu sunt greşite. Este doar mai puţin economicoasă. dar mai des se folosesc ordinalele: compania întâi. articole. Ne întâlnim la ora 17 sau Ne întâlnim la orele 77? Repetăm. 67. folosit exact cum şi unde trebuie. Se spune astfel. imprecisă. Această specie de numeral îndeplineşte în 154 limbă rolul unui nume propriu: individualizează şi identifică un "obiect" dintr-o pluralitate de obiecte identice. El are rolul său bine precizat în limbă. în cazul de faţă.. (3) Acest proces al deplasării dinspre ordinal spre numeralul de identificare este în plină desfăşurare. autobuze. între particularităţile flexionare şi combinatorii ale numeralului de identificare. telefeoane. în concluzie.. Observaţii. c) Formează sintagmă numai cu substantive la singular {sectorul patru. batalionul trei {unu. un numeral cardinal folosit impropriu în locul unui numeral ordinal. în funcţie de genul substantivului determinat. Are şi avantajul simplităţii morfologice.lea. legea optsprezece). astăzi identificăm rapid. a ... compania a doua etc. din păcate. camera nouăsprezece). doi). destul de răspândită. uneori. dar în sistemul şcolar se utilizează clasa întâi. patru etc). amintim: a) Este indiferent la genul substantivului regent {nota doi. sintactic. spre deosebire de numeralul ordinal. b) Ocupă poziţia a doua în grupul nominal substantiv + numeral {sala unu. regimentul unu {doi. considerăm că nu e bine nici să întreţinem în continuare ideea că etajul trei este o variantă "tolerată". pe cale de dispariţie.potrivită aceasta. renunţându-se la el acolo unde ordinea se subordonează scopului de identificare. pagina douăzeci şi unu). în propoziţiile din titlu avem de-a face cu un numeral de identificare (vezi întrebarea nr. într-o asemenea situaţie. Raportând întrebarea din titlu la caracteristicile menţionate aici. lucrurile se mişcă mai încet. neinterpretabilă. 66). uşor desuetă şi. 153 (2) Faptul că. camere de hotel. în mod curent: anul unu {doi. este necesar şi bine consolidat morfologic. Este adevărat că au apărut: casa de filme unu (doi. pe baze numerice: autoturisme. care trebuie marcat printr-un complex de morfeme specifice: al . De pildă. sectoare. Ea trebuie respinsă nu numai din raţiuni strict gramaticale. Se constată stadi i diferite de evoluţie. având legitimitatea şi prestigiul normei literare. este o formă exactă. în exclusivitate. sintagmele masculine şi neutre sunt mai avamate pe calea abandonării ordinalului. etajul trei. Etajul III (trei) este un numeral de identificare. trei). Pe de altă parte. Formularea cu substantivul la plural {orele 17) este. apartamente. clasa a doua etc. . Fenomenul este an reflex lingvistic al modernizării societăţii. tramvaie. ambiguă. linia unu (la CFR). troleibuze. de domeniul la care se referă etc. a treia). 17 este "numele" unei ore dintre cele 24 care alcătuiesc durata unei zile. trei. semantic. trenuri. Se spune şi compania unu. de aceea uzul are numeroase puncte de ezitare. într-o oarecare măsură.a (al treilea. Aşa cum s-a văzut. este firesc ca în conştiinţa lingvistică a vorbitorilor să se impună tot mai pregnant numeralul de identificare. economicitate). (1) Nu trebuie să se înţeleagă din cele spuse mai sus că etajul al treilea ar fi o formulare greşită. cu avantajele amintite (precizie. în schimb. zone poştale. legi. corectă. numeralul de identificare este tot mai mult preferat celui ordinal nu înseamnă că acesta din urmă este în pericol. paragrafe etc.

s-a arătat, ci şi pentru că intră în contradicţie cu realitatea evocată: nu sunt mai multe "ore 17" într-o zi. De alfel, când sintagma respectivă apare în poziţia sintactică de subiect, varianta cu pluralul devine imposibilă: nu se spune Sunt orele 17, ci Este ora 17. Sublinierea ideii de plural, prin acordul predicatului, scoate şi mai mult în evidenţă contradicţia dintre realitate (= singularitate) şi expresia ei lingvistică (= plural). Pluralul substantivului regent se justifică numai atunci când apar mai multe numerale de identificare coordonate: Magazinul este deschis între orele 9 şi 17. Observaţii. 1. Potrivit regulii că numeralul de identificare nu cunoaşte flexiunea după gen (are formă unică, de masculin), se spune: ora unu (nu ora una) şi ora douăzeci şi unu (nu douăzeci şi una). Consecvenţi în respectarea acestei reguli, ar trebui să zicem ora doi. După cum se ştie însă, se întrebuinţează forma de feminin: ora două, ora douăsprezece, ora douăzeci şi două. Această abatere de la sistem este atât de bine consolidată în limba română, încât a devenit normă. Desigur, se aud şi formulări ca ora doi şi mai ales ora doisprezece, dar acestea reprezintă apariţii izolate, regionale, opuse uzului general. 155 în impunerea excepţiei amintite (numeral de identificare feminin, pentru doi şi compusele sale, la indicarea orei), un rol hotărâtor a avut tradiţia ordinalului (ora a doua - ora doua - ora două). Exprimarea orei prin numeral de identificare este de dată relativ recentă. însuşi substantivul oră este un neologism. Limba veche utiliza numeralul cantitativ, ataşat altui substantiv (ceas), la plural (zece ceasuri din ziuă), sau pe cel ordinal, acordat (al zecelea ceas al zilei). 2. O oscilaţie similară (masculin - feminin) prezintă şi numeralul care indică zilele de început ale fiecărei luni. Prima zi este indicată prin masculin: unu martie (alternativ cu exprimarea prin ordinal: întâi martie). Pentru ziua • a doua a lunii, apar deja două variante de gen, iar formularea cu ordinalul este exclusă. în sudul ţării predomină femininul: două martie, douăsprezece martie, douăzeci şi două martie. în restul ţării, cu precădere în Transilvania, se foloseşte mai ales varianta masculină: doi martie, doisprezece martie, douăzeci şi doi martie. Având în vedere încadrarea în sistem, considerăm că masculinul trebuie să aibă câştig de cauză, ca formă invariabilă a numeralului de identificare. 68. Cele patru milioane de lei nu ajung sau Cei patru milioane de lei nu ajungi 1. Enunţurile de mai sus actualizează următoarea structură: articol demonstrativ + numeral + substantiv. Regula reclamă acordarea articolului demonstrativ, în gen, număr şi caz, cu substantivul regent: Cei patru elevi au plecat. Cele patru eleve au plecat Celor patru eleve le-am dat nota zece. Acordul se realizează indiferent de locul numeralului în sistem şi de felul în care este legat de substantivul regent: 156 Cei douăzeci de elevi au plecat. Cele douăzeci d e eleve au plecat. Numeralul îndeplineşte constant aceeaşi funcţie: atribut al substantivului din dreapta sa. Gramaticile susţin că această subordonare este valabilă numai până la 19 (nouăsprezece -> eleve) iar de la 20 în sus raporturile se inversează {douăzeci <- de eleve), în sensul că substantivul se subordonează de data aceasta numeralului, ca atribut. Argumentul - cheie îl constituie prezenţa lui de. în ceea ce ne priveşte, considerăm că substantivul îşi menţine calitatea de regent şi de la 19 sus, pentru că de nu mai este o prepoziţie,ci "o fostă prepoziţie", mai exact o postpoziţie.Aicis-aprodus o inversiune sintactică în diacronie, exact ca la astfel de. De la ăst +fel+ de + oameni, în care oameni

era atributul substantivului fel, s-a ajuns la astfel de oameni, în care oameni este regent, iar astfel de o locuţiuneadjectivală cu funcţie atributivă. Prepoziţia de îşi modifică şi ea statutul, devine un simplu element constitutiv al locuţiunii sau un fel de postpoziţie. în acest rol nou, regimul său acuzatival este anulat, după cum se vede din următorul enunţ: Unei astfel de eleve îi dau nota zece. O inversiune similară s-a înregistrat şi la numeralul ordinal de la 19 în sus, în relaţia cu substantivul din dreapta lui. Româna, spre deosebire de celelalte limbi romanice, a acordat numeralului care încheie clasa unităţilor (zece) şi o valoare substantivală, creând pluralul zeci. Multă vreme sintagmele două + zeci, trei + zeci etc. vor fi fost simţite ca îmbinări libere, în care substantivul zeci îşi păstra identitatea lexico-gramaticală. în această calitate, putea fi şi regentul unui atribut substantival prepoziţional, plasat în dreapta lui: două -> zeci <- de oameni. Treptat, sistemul numeralului s-a consolidat, iar zeci a devenit un simplu element constitutiv în structura fixă douăzeci, conservând şi fosta prepoziţie (de) în faţa substantivului din dreapta, dar cu regimul cazual atrofiat (ca la astfel de, alfel de, cefei de etc). Raporturile sintactice s-au inversat, exact ca în cazul locuţiunilor de mai sus: fostul atribut prepoziţional a devenit regent, iar construcţia numerală nou formată este atributul acesteia:
douăzeci de —» oameni

157
Am inserat această discuţie pentru a arăta că este perfect justificată o interpretare uniformă a relaţiei numaral + substantiv, indiferent de mărimea şi structura numaralului. Aşa stând lucrurile, acordul lui cei/cele cu substantivul din dreapta lui de nu trebuie privit ca o anomalie sintactică, ci ca un fapt obişnuit, dat fiind noul statut al lui de. Prin urmare, singura variantă corectă, dintre cele prezentate în titlu, este a doua: Cei patru milioane de lei nu ajung. Observaţie. într-un enunţ ca Cei p#tru sute de elevi au fost cazaţi, cei se acordă cu elevi (nu cusute, care este feminin). Tot aşa, în Celor patru

sute de elevi le-am asigurat cazarea, celor se acordă cu elevi, substantiv care este în cazul dativ, nu în acuzativ, cum ar sugera prezenţa lui de. 2. Structura ce i/c ele + numeral (cu absenţa substantivului regent) merită o prezentare separată, deoarece acordul lui cei/cele cunoaşte aici unele nuanţări. a) Până la 199, regula amintită la punctul 1 se aplică fără ezitări, în sensul că, fiind o sintagmă implicită, acordul se face cu substantivul subînţeles: Cei 48 au fost trecuţi pe altă listă ("elevi"). Cele 199 au fost cazate în altă parte ("eleve"). b) De la 200 în sus se ivesc complicaţii, mai ales la numeralele rotunde (200, 300, 2.000, 3.000, 2.000.000 etc): Cei două sute au.fost cheltuiţi ("lei").
Cele două sute au fost cheltuite.

Oscilaţia articolului demonstrativ {cei/cele) se datorează statutului ambiguu al cuvintelor sută, mie, milion, miliard. Ele pot avea în limba română două valori: Substantiv, cu opoziţii de număr {sută - sute), de articulare şi caz {sute - sutele - sutelor), cu determinări adjectivale {aceste sute, sutele încasate). - Partea componentă în structura unui numeral compus {două sute treizeci şi cinci). în a doua ipostază, ele îşi pierd autonomia gramaticală, integrându-se în ansamblu, în construcţia numeralului respectiv. Acest numeral, aşa cum s-a văzut, face sintagmă explicită cu substantivul din dreapta, căruia i se subordonează sintactic: 158 Ce/două sute treizeci şi cinci de bolnavi au fost externaţi. Cei două sute treizeci şi cinci au fost externaţi (bolnavi). în sintagmele implicite, când substantivul regent are o prezenţă doar subînţeleasă, poate să apară următoarea situaţia: sută, mie, milion, miliard îşi actualizează valenţa substantivală şi formează un fel de sintagmă liberă cu

numeralul-unitate din faţa lor. Ele eclipsează astfel fostul regent şi îşi subordonează formal şi pe cei/cele. Să se compare: Cei două sute au fost deja cheltuiţi ("lei").

Cele două sute au fost deja cheltuite.
Repetăm, această alternativă este posibilă numai la numeralele "rotunde", căci îndată ce sute, mii, milioane, miliarde sunt încadrate în construcţii mai ample, caracterul lor substantival este tot mai estompat şi acordul de mai sus, cu femininul, nu mai este posibil. Deci: dar
Cele două sute au fost cheltuitei Cei două sute au fost cheltuiţi,

Cei două sute nouăzeci şi opt au fost cheltuiţi. Să mai notăm, de asemenea, că aceste "sintagme libere" care impun femininul cele apar în câteva ocazii speciale, mai ales cu referire la bani, unde sută, mie etc. se echivalează uneori cu bancnotele care au aceste valori. Observaţie. Zece, la singular-feminin, nu poate să apară astăzi cu valoare substantivală. în schimb, la plural, acest lucru este posibil: zecile de participanţi. Cum am arătat deja, sută, mie, milion, miliard apar frecvent în limbă ca substantive, şi la singular, şi la plural. Este important ca valoarea lor morfologică să fie identificată cu exactitate. Pentru a fi numerale (constituenţi ai unor construcţii numerale) ele trebuie să fie precedate de un numeral-unitate sau de un numeral mai complex, care să permită o cuantificare exactă, o identificare precisă pe axa numerelor. De exemplu, în sintagma câteva sute, nu avem de-a face cu un numeral; în schimb, în trei sute, treisprezece mii, avem numerale compuse. Ţinând cont de această precizare, următorul acord al articolului demonstrativ trebuie considerat corect: Cele câteva milioane de lei au fost deja cheltuite. 159 Milioane este aici substantiv veritabil, are funcţia sintactică de subiect şi îşi subordonează formal toate cuvintele cu care intră în relaţie de acord (inclusiv predicatul). 69. Călătorim în vagoane de clasa întâi sau Călătorim în vagoane de clasa întâia? 1. Numeralul întâi reprezintă o excepţie în sistemul numeralului ordinal românesc, din mai multe puncte de vedere. a) Sub aspect etimologic, este moştenit direct din latină (antaneits > întâi). Celelalte sunt formate de la numeralul cardinal, cu ajutorul unui flectiv discontinuu (al ...lea, a ...a): al treilea, a treia. b) Flexionar-combinatoriu, întâi se comportă ca un adjectiv veritabil. în sintagmele substantivale se articulează sau nu, în funcţie de poziţia ocupată faţă de substantiv: locul întâi - întâiul loc; banca întâi - întâia bancă. Ordinalele de la doi în sus au aceeaşi formă, indiferent de topică: locul al doilea - al doilea loc; banca a doua - a doua bancă. De remarcat, de asemenea, omonimia masculin-feminin la întâi, varianta nearticulată, în timp ce la toate celelalte ordinale diferenţa de gen este puternic marcată (al doilea/ a doua.) Analizele comparative de mai sus impun următoarele concluzii în legătură cu întâi: - Funcţional-semantic face parte dintr-un sistem foarte riguros, matematic determinat, acela al numeralului ordinal, fiind chiar cap de serie. - Flexionar-combinatoriu urmează alt model, comportându-se ca un adjectiv: respectă regula articulării sintagmatice şi, în varianta articulată, are patru forme (întăiul-întăia, întăii-întâile). 2. Singularul feminin al lui întâi tinde să se alinieze la modelul comportamental al numeralului, adoptând aceeaşi formă şi în topica A - B, şi în topica B - A: Clasa întâia - întâia clasă. în felul acesta se completează un sistem, dar, din păcate, se dereglează altul. întâia, cu articolul, face parte dintr-o paradigmă cu mai mulţi termeni 160

cele dintâi flori. cel mult. reprezentând astăzi variantele literare. şeptesprezece) pentru evitarea unor confuzii în transmiterea informaţiilor numerice. prim-pretor. se comportă oscilant în articulare. trei + 161 spre + zece = treisprezece). în locul căreia apare un i semivocalic. Cei care apelează. nu este exclus ca presiunea sistemului amintit să impună tot mai mult formula întâia. cei/cele. au numai articulare terminală: prim-planul. prim-vicepreşedinte. prima femeie. devenite paisprezece şi şaisprezece. Acestea recomandă păstrarea modelului flexionar iniţial: clasa întâi . în condiţii speciale. prima formulare din titlu: Mai sunt pais prezece zile până la vacanţă. în nici un caz. în schimb. limba literară nu şi-a însuşit aceste forme. doişpe/ doispce/ doispece etc. 70. Din cauza lungimii şi a structurii lor fonetice. unele cu reflex în limba literară. Această variantă nu este supusă presiunilor amintite mai sus. Este vorba de segmentele II şi III {spre + zece) în forme cu unşpe/ unspce/ unspece. prim-plan. şasesprezece {ca şi la şepte. prim-ajutor. Vizate. totuşi. articolul demonstrativ fiind cel care marchează genul. Desigur. lucrătorii din telecomunicaţii. scurtat uneori cu o silabă. (2) Sinonimul neologic prim se foloseşte mai ales în poziţia iniţială a grupului nominal: primul om. în funcţie de locul ocupat în sintagmă (întâiul premiu -premiul întâi). prim-pretorul. (1) Numeralul întâi apare şi sub forma dintâi. probabil. păstrându-şi forma unică. a) Modificări care afectează partea terminală a numeralelor amintite.ministru dar şi prim-ministrul. în ambele topici. Călătorim în vagoane de clasa întâi (nu clasa întâia şi.L (întâia-întâhd. de data aceasta. dar şi prim-procurorul. încât aceasta să devină cândva normă sau măcar să fie acceptată în variaţie liberă cu cealaltă variantă. după substantiv (nevasta dintâi). justificată. prin urmare. în limba română. Evident. prim-procuror etc). Aşadar. Reticenţa lucrărilor normative în omologarea inovaţiei este. nu un cuvânt compus. recurg la patrusprezece. sintagma primul plan este o îmbinare liberă. după următorul model: u n itate + spre + zece (ex. Ambele articulări sunt corecte. care vor avea.întâia clasă. Altele. Numeralele cuprinse între zece şi douăzeci se formează. Avem în vedere segmentul I. deşi ele circulă intens tn exprimarea neîngrijită. invariabilă. cuvintele compuse rezultate au fost supuse unor modificări continue. Corectă este. prin urmare. şi variante nearticulate. care. Deocamdată exigenţele normative ale limbii literare sunt cele arătate şi considerăm că într-o exprimare îngrijită ele trebuie respectate. dincolo de faptul că sugerează o bună intenţie din partea celui care o comite. sunt doar numeralele patrusprezece şi şasesprezece. celor dintâi flutur i/rândunele). Faptul se explică. Când este distribuită în prima poziţie. cel puţin în următoarele cazuri: primul . primul . Aceste modificări s-au generalizat. Au scuze. numeralul-unitate. în continuare. la formele "nealterate" {patrusprezece. b) Modificări în partea iniţială a compuselor. 1.procuror. . Ca parte constitutivă a unui cuvânt compus (prim-ministm. clasa a întâia sau clasa a-ntâia). nu-1 absolvă pe acesta de vina necunoaşterii normei şi nici de riscul unui pedantism gratuit. Observaţii. Mai sunt paisprezece zile până la vacanţă sau Mai sunt patrusprezece zile până la vacanţă0. este precedată de cel/cea. prin aceea că ea apare mai ales în poziţia a doua. numărul şi cazul (cei dintâi ghiocei. şasesprezece) comit o greşeală numită hiperurbanism (hipercorectitudine). Denumirea erorii. întâile-întâii).

ortoepică). şasezeci a devenit şaizeci. Paralelismul se opreşte aici. Este vorba de numeralele de la nouăsprezece în sus {douăzeci de elevi). 2. Fiind neutre. Alte soluţii. din faza în care zece încă mai era simţit ca substantiv {două + zeci + de case). produce dificultăţi în pronunţare atunci când numeralul-unitate din stânga are un final consonantic. Realizarea desinenţială a genitivului vizează substantivul. ceea ce înseamnă că 1 a citire este obligatorie apariţia lui de ("douăzeci de metri". Corecte sunt formele: treizeci şi unu de milioane. el intră în structura numeralului de la nouăsprezece în sus. patruzeci şi unu de m i 1 i a r d e. în general. treizeci şi una de mii). 163 71. nu sunt acceptate.68). spre deosebire de patrusprezece. "douăzeci şi cinci de kilograme". Dar. Regula ortografică permite omiterea lui de numai când substantivul din dreapta este prescurtat: 20 m. literară. cincizeci şi optzeci rămân singurele forme corecte. şi-a păstrat forma nemodificată. Exemple: treizeci şi una de milioane. într-adevăr. mai ales când se vorbeşte în tempo rapid. apelează la prepoziţia-morfem a. forma feminină este impusă uneori şi lui unu. Greşeli de acord se produc numai când apar milion şi miliard. cu cele trei consoane ale sale (spr). Caietele a câte trei elevi din fiecare clasă au fost corectate. Se impune pregătirea a cât mai multor specialişti sau Se impune pregătirea cât mai multor specialiştii Cazul genitiv are în limba română două posibilităţi principale de exprimare: una flexionară (cărţile acestor elevi) şi alta analitică. Răspunsurile a 3/4 din concurenţi erau eronate. „optzeci şi trei de pagini"). în exprimarea normală. o fostă prepoziţie (ca în unei astfel de f e t e). care reprezintă un alt model structural. acestea au la plural forme identice cu femininul {milioane. Din păcate. cu substantivele amintite (ex. obzeci). opsprezece). Este cazul lui cincisprezece (ncspr) şi optsprezece (ptspr). deşi el reprezintă singularul neutrului. în loc de treizeci £z unu d e minute). este specifică numeralului (Şi sintagmelor nominale în care numeralul este un constituent subordonat): Notele a trei dintre elevii noştri au fost cele mai bune. Norma ortoepică nu admite excepţii nici în asemenea cazuri. (2) O ezitare a limbiii se constată şi în utilizarea lui de pentru legarea numeralelor compuse de substantivele din dreapta lor. adjectivul. prenumele. milard realizează un acord interior. în scris însă. Varianta a doua. . cunoaşte şi ea fenomenele fonetice amintite. care după cum se vede. 83 p. Clasa zecilor.c) Prezenţa prepoziţiei spre. care reclamă o structură nealterată în scris {cincisprezece. patruzeci şi una de miliarde. Se impune pregătirea a cât mai mulţi specialişti. atunci când acesta este urinat de un substantiv. Aici trebuie să facem deosebire între norma ortografică. eroarea amintită se întâlneşte şi la îmbinările libere dintre numeralele compuse cu unu şi unele substantive neutre (ex. acest lucru reprezintă o greşeală. mai ales cele semnalate la b şi c. al numeralului-unitate. prepoziţională (cărţile a doi elevi). Din neglijenţă. 25 kgr. Observaţii. optăsprezece. miliarde). optisprezece). asemănător cu masculinul. (1) Structurile complexe care au în componenţa lor pe unu/una şi substantivele mie. treizeci şi una de m i n u t e. care tolerează şi forme cu o pronunţare mai comodă {cinsprezece. singura formă literară. de este aici o postpoziţie. optsprezece) şi norma ortoepică. Limbajul comercial şi cel matematic uniformizează adeseori cele două norme (ortografică . indiferent de interpretarea dată lui de. 162 Dificultăţile de articulare se rezolvă şi la această clasă prin tolerarea şi a unor variante mai comode {cinzeci. milion. "Inovaţia" s-a extins şi la limbajul comun şi tinde să depăşească zona substantivelor prescurtate. căci patruzeci. cum ar fi dislocarea blocului consonantic prin introducerea unei vocale {optusprezece. Aşa cum am arătat (vezi întrebarea nr.

în exprimarea intenţiei restrictive. exprimând o cantitate nedefinită (cu sens de „mulţi/multe") aceste cuvinte realizează un genitiv pepoziţional: Cărţile a o mulţime (a o grămadă. dar şi alte numerale (amândurora. câţi. ele exprimă genitivul flexionar: murmurul mulţimii. 2. Unele au numai genitivul prepoziţional {tot. pentru această discuţie normativă. Grafic. Afirmaţia de la început. „diversului program" sau nu se folosesc la genitiv singular decât cu totul izolat {felurit). lucrurile sunt tranşante. toţi. sute. diverşi. Ca substantive veritabile. mai ales la genitivul următoarelor cuvinte: mulţi. . feluriţi. desinenţială sau pentru cea de tipul (2). şeful seriei. fie cel negativ. Or. constatăm că numai prima şi a treia sunt corecte.semantic. de fiecare dată. aceea că genitivul marcat prepoziţional este specific numeralului. PREPOZIŢIA. colective) utilizează cele două variante genitivale (desinenţială . ambilor). dorinţa acestei mulţimi. în exclusivitate. (2) Cărţile a câţiva dintre elevii ndştri sunt noi. mai ales celui cardinal. analitică. „a toată ţara Moldovei". iar cele negative. Dincolo de calitatea discutabilă a demonstrativului din asemenea structuri. Cuvintele de mai sus sunt date la plural. care are genitiv desinenţial (unuia/uneia). De asemenea. Face excepţie de la regula amintită capul de serie. se observă aici şi o diferenţă de sens între cărţile a doi copii şi cărţile celor doi copii. Unele cuvinte cu sens cantitativ (mulţime. fie modelul sintactic afirmativ. care nu angajează diferenţieri semantice. La singular. 3.Există însă în limba română o clasă de cuvinte care poate marca genitivul în ambele feluri. cu condiţia de a folosi. puţini. Cea de pe locul doi (se impune pregătirea a cât mai multor specialişti). serie. câţiva. grămadă etc. tot în exclusivitate. în care genitivul este marcat de două ori (prepoziţional. numeroşi. cât: „a tot omul". zeci. există o declinare „articulată" a numeralului (cărţile celor doi). CONJUNCŢIA 72. pe decât. trebuie completată cu unele observaţii. unii vorbitori combină cele două procedee. sintetică. Intrarea nu este permisă decât cu invitaţie specială sau Intrarea nu este permisă decât numai cu invitaţie specială! Adverbele restrictive numai şi decât se află în raport de complementaritate: contextele pozitive îl admit.prepoziţională) pentru a marca diferenţa de statut gramatical . Examinând variantele din titlu. milioane etc. Este vorba de unele dintre lexemele care exprimă cantitatea nedefinită sau diversitatea. câtva. mii. Precizări. destui. "cu preţul a cât timp" etc). Când au valoarea nonsubstantivală. Casa de bilete nu este deschisă decât dimineaţa. din perspectiva celor arătate până aici. rezultatul contaminării amintite prezintă un caz de redundanţă morfologică. 165 CAPITOLUL IV ADVERBUL. numai variantele morfologice sinonime. deoarece la acest număr se înregistrează exprimări genitivale pleonastice. divers: „numerosului public". Din păcate. De exemplu: (1) Cărţile câtorva dintre elevii noştri sunt noi. noi am avut în vedere. 1. pe numai. Acest pleonasm gramatical este atestat destul de frecvent astăzi. folosind o formă hibridă. adverbul corespunzător: Casa de bilete este deschisă numai dimineaţa. dar şi flexionar): (3) Cărţile a câtorva dintre elevii noştri sunt noi. Vorbitorul poate opta aici pentru formularea de tipul (1). şeful acestei serii etc. putem reprezenta acest raport prin două cercuri care nu au nici un punct comun: Mulţimea contextelor pozitive ( numai ] Mulţimea contextelor negative Vorbitorul are libertatea de a alege. a o serie) de elevi sunt deja rupte. altele îl au numai 164 pe cel desinenţial {numeros.

Este de presupus că asemenea vorbitori au creat şi asocierea pleonastică decât numai pentru a întări ideea de restricţie negativă. nicăieri. regionalisme sintactice de tipul: Am decât 10 lei (muntenism) sau N-am numai 10 lei (ardelenism). nici una. în Transilvania. Regula mai sus enunţată. oricare. Este o restricţie semantic-combinatorie care se respectă cu stricteţe: El este mai bun ca/decât oricine. oricând etc. Adverbul acum şi-a schimbat locul şi rolul sintactic cu niciodată. Am dat în felul acesta răspuns la întrebarea din titlu. poate să se exprime astfel: Niciodată n-am fost mai tari ca acum. Acestora le corespunde seria totalitarelor pozitive: oricine. niciodată. în afară decât. care cuprinde pronume (nici unul. nicicum etc). raportate la exigenţele limbii literare. realizându-se. condiţie obligatorie pentru realizarea aprecierii comparative. în sensul că este valabil pentru fiecare constituent al celor două categorii de cuvinte totalitare. el trebuie. oriunde. nicicum etc). oricât. de aceea o semnalăm aici. afară decât o valiză de haine. Cele două serii de antonime au în comun ideea de totalitate. afară decât. respinse de limba literară. reprezentând termenul cu care se face comparaţia.) 73. proveniţi mai ales din zonele menţionate. Această opoziţie are consecinţe importante în plan distribuţional. de pildă. în sud. Observaţie. Acest algoritm distribuţional se aplică unitar. autoritatea normei amintite este 166 subminată de situaţia diferită existentă în unele graiuri locale. neavând încredere în specializarea sintactico-semantică a celor două adverbe. se aplică şi la structurile comparative cum sunt cele din titlu. enunţurile construite cu asemenea formule relaţionale sunt. dar tiparul sintactic este altul. s-a generalizat decât. cu recomandarea de a fi evitată. nicicât. dar sunt puternic diferenţiate prin opoziţia negativ/afirmativ.Această repartizare specifică a celor două adverbe reprezintă o regulă obligatorie în limba literară. oricum. Singura oscilaţie este cea semnalată în titlu. există practica utilizării exclusive a lui numai. fireşte. N-a intrat nimeni. în orice poziţie sintactică. se asociază cu verbe care au aceeaşi trăsătură. considerând corectă numai prima variantă: Intrarea nu este permisă decât cu invitaţie specială. niciunde. Greşeala semnalată aici apare frecvent la circumstanţialul de excepţie şi subordonata corespunzătoare care cunosc. incorecte (ex. Dintre cele două formulări. întrunind condiţiile unei exprimări corecte: Acum suntem mai tari ca oricând. Aşa se face că întâlnim la unii vorbitori. dimpotrivă. nicicând. nimic) şi adverbe {nicăieri. Indiferent de cauza acestui paradoxal pleonasm adverbial. pronumele şi adverbele respective trebuie să ofere un reper pozitiv. realizând ceea ce se cheamă dublă negaţie: 167 Nu vine nimeni (nici unul. Cuvântul niciodată face parte din sfera mai largă a totalitarelor negative. evitat de către cei care ţin la corectitudinea exprimării lor. Construcţia cu niciodată (Acum suntem mai tari ca niciodată) o concurează însă foarte serios pe cea corectă (cu oricând). Aici este mai bine ca/decât oriunde. Formularea este sinonimă cu Acum suntem mai tari ca oricând. pentru aceeaşi idee. Cine ţine cu tot dinadinsul să utilizeze adverbul negativ (niciodată). sunt admise de contextele afirmative: Vine oricine (oricare. oricând. Din păcate. Cuvintele totalitare apar aici în poziţia sintactică de circumstanţial modal comparativ (de inegalitate). Totalitarele negative. N-a luat nimic. Cele pozitive. şi alte câteva asocieri pleonasice cu iz regional-arhaic: afară numai de. orice. în mod categoric. Desigur. Acum suntem mai tari ca niciodată sau Acum suntem mai tari ca oricând? 1. 2. oricum etc). pe lângă decât numai. afară numai de cine a fost invitat. oriunde. a tratamentului uniform. formulări. cele două condiţii ale unei exprimări corecte: . indiferent de aspectul negativ sau afirmativ al contextului. prin acesta. în această calitate. în schimb. nimeni. numai a doua respectă regula. în afară numai de.

trebuie evitate. nemaiauzind. ca auxiliar morfologic. adverbul mai fiind plasat după verbul a fi {nu-i + mai. Blocul mai + radicalul verbal este atât de sudat. Mai bine el decât nimeni. asociat unui verb. Nu mă mai doare capul sau Nu mai mă doare capul? Adverbul mai. Construcţiile care nu respectă normele de plasament ale lui mai sunt respinse de limba literară. b) în expresia Mai bine mai târziu decât niciodată avem un alt model sintactic. Observaţie. nemaivăzut.adverbul niciodată apare în context negativ (niciodată nu am fost). corect: El nu mai e/este director de anul trecut). utilizat corect. mai bine (să vină) el. Regulile de la a şi b sunt valabile şi pentru adverbele tot. care.Condiţional-optativ: L-aş mai vedea o dată. Mai a venit o dată (cu auxiliar interpus). în comunicarea literară. realizată în condiţiile sinonimiei sintactice amintite. L-am mai văzut. a mai fost discutat. . Singura excepţie de la b o reprezintă a fi. Exemple: -Perfectul compus: Am mai vorbit.pentru construcţii pozitive. Nu mai s e vede nimic (cu pronumele reflexiv intercalat). dar în alt context şi cu alt sens: Ca niciodată. încât a făcut posibilă apariţia unor derivate negative (cu prefixul ne) care încorporează şi adverbul mai în structura lor. în sensul că afixul mobil (auxiliarul) nu poate disloca grupul mai + r a d i c a 1. fiind vorba de un raport opoziţional ("în loc de"). de aceea. a) N-ar fi exclus ca varianta hibridă (Acum suntem mai tari ca niciodată) să fie rezultatul unei contaminări între cele două structuri corecte. Este vorba de gerunzii şi participii: nemaivăzănd. prea . astăzi a venit la timp. Plasarea lui în poziţia rezervată unui reper pozitiv. în graiul muntenesc apar frecvente abateri de la regula b: Nu mai mă ajută puterile (cu pronumele personal intercalat). cam/prea.Infinitiv: E greu a mai obţine ceva. şi. ca în enunţul din titlu. O să-l mai vedem. ca niciodată nu poate fi contestat. mai bine (iau) mai puţin. nu se justifică însă. Natura opoziţională (= complement opoziţioanal) a acestui raport este mai evidentă dacă inversăm topica: Decât nimic. Eroarea a putut fi favorizată şi de existenţa unui circumstanţial de mod ca niciodată. Decât niciodată. Aici avem de-a face cu o contragere a unei subordonate negative ("Cum nu s-a întâmplat niciodată") şi.Conjunctiv: I-a spus să nu mai vină. poate disloca blocul mai + radicalul verbului de bază: să mai fi vorbit.Viitorul: Vom'mai vedea. (= "în loc de nimic") Decât nimeni. 169 Regula de la b se aplică şi la formele analitice (compuse) ale verbului. se supune următoarelor rigori de topică: a) Este întotdeauna proclitic (stă numai în faţa verbului: mai vorbeşte). nemaiauzit etc. Mai bine aici decât nicăieri. compatibil şi cu celelalte totalitare negative: Mai bine mai puţin decât nimic. ar mai fi vorbit. în această ipostază. Acestea sunt exprimări regionale. Formularea ardelenească El nu-i mai director de anul trecut încalcă regula de la a. iar termenul de comparaţie are o realizare pozitivă (acum). . normată. . Ultimele două au aceeaşi valoare semantică (aproximaţia). b) Stă în vecinătatea imediată a radicalului verbal. dintre care numai prima are o topică corectă: Nu mă mai doare capul. Aşa trebuie să apreciem şi varianta din titlu.pentru .mai bine mai târziu. dar funcţionează complementar: cam . 168 Observaţii. 74. .

Baia pentru/cu aramă. coroborat cu cel situaţional. forma corectă). determină semantica prepoziţiei: sticlă exprimă "materia". pentru) este un moft lingvistic. ar putea prezenta anumite ambiguităţi: a) Regent identic = atribute diferite: pahar în acest caz. 170 75.atribut identic: de sticlă Opoziţia "destinaţie'V'materie". vom ajunge să spunem Porţile din Fier. teoretic cel puţin. De pildă. propoziţia Vreau o ceaşcă de ceai. ca element joncţional atributiv. determină interpreatrea diferită a celor doi de ("pentru'V'din"). o renunţare nejustificată la nişte sintagme naturale. ca să nu încurajăm nici construcţii de tipul: haină din piele. cu sensul al doilea. prepoziţia din titlu. atributul. verbul utilizat {a bea) exclude sensul prim al sintagmei ("destinaţia") şi oricine înţelege că ne referim la "conţinutul" ceştii. până la nuanţă. spusă într-un magazin specializat în articole de menaj. Numai în asemenea cazuri s-ar justifica utilizarea unui sinonim specializat în locul lui de {ceaşcă pentru ceai sau ceaşcă cu ceai). nici la nivelul sintagmei şi cu atât mai puţin la nivelul ansamblului (prin apariţia Lui bem). rostită într-o cofetărie. în sintagme atributive. specifice. Celebra piesă a lui Cehov. a "reinterpretării" semantice a prepoziţiilor. b) Regente diferite . Aceeaşi propoziţie. iar de are sensul "făcut din". Nu se cam înţeleg bine. exprimă o cerinţă foarte clară. putem afirma că înlocuirea lui de. Să analizăm câteva situaţii care.atribut identic: ceaşcă . cu prepoziţii specializate semantic {cu. 1. călcat etc). halbă cu bere. "cu". O situaţie specială ar fi şi cea în care conţinutul reprezintă doar o parte din capacitatea recipientului. singura care prezintă o ambiguitate reală. obligatorie: Adu-mi o ceaşcă cu (puţin) ceai. casă pentru odihnă. Nerespectarea acestei reguli duce la enunţuri incorecte (ex. deoarece contextul precizează de fiecare dată.construcţii negative (Se cam ceartă/Nu se prea ceartă). tocat. sală pentru aşteptare etc. Bem un pahar de lapte sau Bem un pahar cu laptel Prepoziţia de. în acest caz. este interpretată corect. din. Uzinele pentru tractoare. tradiţionale. Când spunem: Bem o ceaşcă de ceai. prin conţinutul său. putem conta pe un element suplimentar foarte important: contextul situaţional. contextul lingvistic cel mai restrâns: regent + prepoziţie + substantiv (substantiv + de + substantiv). maşină pentru cusut {spălat. a fost cunos- . iar de semnifică "plin cu". Observaţii. prin urmare. Mergând pe această linie. are o semantică variabilă. dar şi această 171 neclaritate dispare prin lărgirea contextului lingvistic. prezentă la cele două sintagme.de ceai destinaţie ("pentru") conţinut ("cu") în sintagma aceasta avem de-a face cu o omonimie sintactică (formă identică . Acest lucru nu împietează asupra clarităţii comunicării. lapte exprimă "conţinutul". Sunt motive suficiente. Arcul pentru Triumf. semnificaţia prepoziţiei. ceaşcă cu cafea etc. "din". c) Regent identic . De exemplu. în primul rând. Iancu de la Hunedoara. Avem în vedere. Presupunând că nici contextul lingvistic mai larg nu dezambiguizează sintagma de la c. să nu poată preciza sensul unor sintagme omonime de tipul celor de la c. Lăsând la o parte aceste excepţii. Livada de vişini. în loc de Nu se prea înţeleg bine.conţinut diferit). deloc ambiguă. utilizarea lui cu este. nu este deloc ambiguă. Ceea ce vrem să demonstrăm este că sunt extrem de rare ocaziile în care contextul lingvistic. Cerbul din Aur. extralingvistic. Bem un pahar de lapte.

frizând comicul. nu are sens comparativ. Aceste substituiri artificiale ale prepoziţiei de apar. în asemenea situaţii. cum se vede şi în enunţul din titlu (varianta a doua).cu sens comparativ. de pildă. sau corner. înlocuirea improprie a lui caj prin ca şi se explică de multe ori şi prin dorinţa de a evita un efect sonor neplăcut. "en fonction de"). indiferent de provenienţa lor geografică. a) Caj . în parlament etc: Vorbesc ca şi reprezentant al miilor de alegători. inserează acest semn de punctuaţie.cută mult timp sub titlul Livada cu vişini. cum este firesc. „în acord cu"). Intenţia nu este rea. vei reface lucrarea = Drept pedeapsă. cu neologismul care s-a impus în terminologia fotbalistică). ca fost coleg. a-şi aminti. în care mijloceşte o relaţie completivă. această echivalare forţată {caj = ca şi). Doar în ultimul timp a fost adoptată formularea naturală. cu o asemenea soluţie. înlocuirea lui de cu despre este o eroare (ex. Se evită o cacofonie cu preţul unei grave erori gramaticale. de aceea. Ca şi remediu. vei reface lucrarea. lovitură de Ia colţ (nu lovitură de colţ. Nu pot fi de acord. intercalări etc. şi în exprimarea orală {ca virgulă coleg). schimbări de topică. prima variantă: L-am apărat ca coleg. L-am apărat ca coleg sau L-am apărat ca şi colegi 1. ca şi deputat. Prepoziţia de este supusă unui tratament ingrat şi în unele sintagme verbale. L-am considerat ca prieten = L-am considerat drept prieten. în orice caz. se pot întâlni astăzi în presa scrisă. 11. Cuvântul ca are în limba română două valori de bază. Lucrurile se vor aranja în funcţie de posibilităţi sau Lucrurile se vor aranja funcţie de posibilităţii Locuţiunea prepoziţională în funcţie de este o achiziţie mai nouă a limbii române (vezi fr. la televiziune. a-şi aduce aminte etc. O greşeală extrem de frecventă în româna actuală este utilizarea locuţiunii comparative ca şi în locul lui caj. greşit construită. M-am interesat despre situaţia lui). fiind semnalată şi în exprimarea unor oameni instruiţi. Este cazul variantei a doua din titlu {L-am apărat ca şi coleg). Construcţii greşite. 2. pe baza unei false sinonimii.echivalent cu în calitate de. 76. drept: L-am invitat ca preşedinte = L-am invitat în calitate de preşedinte. Din păcate. drept). mai nou. trebuie evitată soluţia virgulei dintre ca şi termenul din dreapta {ca. Dintre cele două formulări prezentate în titlu. care spun. Este cazul verbelor care "cer" prepoziţia de: a se interesa. încearcă să le evite. la radio. care. cu de. 173 3. ca prieten şi coleg. ca următoarele. Ea aparţine limbajului cult şi se foloseşte cu sensul ilustrat de prima propoziţie din titlu ("după". după cum s-a văzut. 2. mai ales că unii vorbitori. b) Ca2 . prin denumire. "costul" este prea mare. echivalent cu locuţiunea ca şi: Se comportă ca maică-sa = Se comportă ca şi maică-sa. . şi în relatările unor crainici sportivi. ca bun coleg şi prieten etc. De exemplu: L-am apărat în calitate de coleg. Am ales intenţionat această asociere {ca + coleg). corectă este. a se convinge. şi gramatica: substituirea lui caj prin sinonimele sale veritabile {în calitate de. coleg). dar. propun modificarea acestei legi. 172 3. Ca pedeapsă. foarte răspândită în anumite zone ale ţării (mai ales în Transilvania) câştigă teren. care pleacă probabil de la situaţii în care de şi despre sunt substituibile {a vorbi de/despre ceva). Românii sunt destul de sensibili la asemenea vecinătăţi cacofonice. potrivit celor arătate mai sus. pentru că prezintă interes şi sub aspectul eufoniei. există soluţii care pot împăca şi fonetica.

a) Prepoziţii care cer acuzativul (cele mai multe): de. la Le). se poate articula şi se asociază liber cu prepoziţia de. toate acestea explică. contribuind. O greşeală inversă apare la coordonarea genitivelor prepoziţionale (omiterea articolului genitival): împotriva părinţilor. pe etc {la gară. întotdeauna . ceea ce. cu rol conectiv. în exprimarea eliptică. în sensul că este corectă numai prima formulare: Lucrurile se vor aranja în funcţie de posibilităţi. Inovaţia 174 reprezintă un transfer al unei expresii din limbajul matematic în cel general. de asemenea. potrivit {datorită părinţilor. după criteriul respectării regimului cazual al prepoziţiei datorită.curând. acesta fiind un simplu element constitutiv al unei construcţii fixe. Apariţia unor determinanţi atributiri după primul termen al coordonării măreşte distanţa dintre prepoziţie şi al doilea termen. la al doilea (a muncii). Examinând enunţul din titlu. ca în propoziţia a doua {funcţie de). Substantivul funcţie denumeşte aici o noţiune matematică ("mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile"). încontinuu . contrar. datorită ţie). 3. chiar dacă prepoziţia nu se 175 repetă: S-apronunţat împotriva demagogiei şi a corupţiei (împotriva + genitiv + genitiv) ■ 2. marcă a genitivului. la. structura coordonată arată astfel: datorită + dativ + genitiv. Observaţie. conform. din. regimul cazual trebuie respectat la fiecare membru al coordonării. se disting trei categorii de prepoziţii. Prepoziţiile care cer dativul sunt foarte puţine (mai importante sunt cele 6 menţionate mai sus. aparţinând mai ales intelectualităţii tehnice. împotriva. cu. Formal. b) Prepoziţii care impun genitivul: contra. fireşte. împrejurul etc. asupra. Prepoziţiile româneşti sunt cuvinte cu regim cazual (impun un anumit caz substantivelor/pronumelor pe care le precedă). întocmai . Prima variantă respectă regimul datival al lui datorită doar la întâiul termen coordonat (talentului). la mine).totdeauna. apelează mai nou la o variantă fără în.paralel.Unii vorbitori. fraţilor. Cu alte cuvinte. "y funcţie de x". în consecinţă. Altfel spus. spre. îşi păstrează identitatea semantică şi gramaticală. apare articolul a. A reuşit datorită talentului excepţional şi a muncii sale perseverente sau A reuşit datorită talentului excepţional şi muncii sale perseverentei 1. graţie. Din acest punct de vedere. în paralel . în concluzie. întrebarea din titlu are un răspuns ferm. eclipsând construcţiile similare cu dativul. Locuţiunea prepoziţională în funcţie de anulează autonomia funcţionalsemantică a substantivului funcţie. ai. pentru. Desigur. îmbinarea funcţie de este corectă numai în "citirea" unor simboluri matematice: y=f(x)— "y este o funcţie de x" sau. ale). şi structurile coordonate genitivale reprezintă un model mult mai productiv. în funcţie de formează un bloc bine sudat. înaintea.continuu.tocmai. Ele nu se încadrează în serii paralele echivalente (cu /«/fără în) de tipul în curând . constatăm că numai varianta a doua este corect construită (datorită + dativ + dativ): A reuşit datorită talentului excepţional şi muncii sale perseverente. . împotriva lui). Utilizarea în variaţie liberă a celor două construcţii trebuie însă respinsă. deoarece le lipseşte identitatea semantică. la "uitarea"regimului datival al conectivului utilizat. reprezintă o greşeală. în situaţia unor structuri prepoziţionale coordonate. a. în comparaţie cu cele care reclamă un genitiv. singura marcă distinctivă constituind-o articolul genitival (al. c) Prepoziţii care reclamă cazul dativ: datorită. între. Faptul este favorizat şi de identitatea formală a celor două cazuri (genitiv-dativ). mulţumită. {împotriva corupţiei. dar nu justifică eroarea semnalată. care nu poate fi pus în relaţie sinonimică cu expresia matematică amintită. 78.

Ea a putut să apară din dorinţa vorbitorilor de a fortifica semantic această locuţiune. este vorba de formulări greşite. drept este. ea are un caracter pleonastic şi trebuie respinsă. care apar frecvent în stilul administrativ. în româna actuală. fapt care a dus la impunerea. drept ce = pentru ce etc. veţi fi pensionat. drept pentru care am hotărât să-l pedepsesc exemplar. Indiferent însă de mecanismul care a generat această îmbinare hibridă. şi-apoi pe urmă etc. Aşadar: împotriva părinţilor. în locul lui ca poate să apară drept: Drept urmare a solicitării dumneavoastră. prin extindere. drept pentru care şi-a întocmit un program de lucru foarte riguros. 2. uzând 177 de anumite formule stereotipe consacrate. este ultima: Ca urmare a solicitării dumneavoastră. drept ce > pentru ce. Sinonimia lor era mai evidentă în limba veche şi funcţiona mai ales în construcţii relaţionale sau interogative. subordonator). echivalent cu pentru. a fraţilor.surorilor şi a bunicilor lui s-a dezlănţuit o adevărată campanie. contract etc). drept care = pentru care. toţi ceilalţi să poarte marca suplimentară a genitivului (nu numai ultimul substantiv).) Din păcate. erori de circulaţie generală. Urmare a solicitării dumneavoastră. fiind consacrată ca o formulă de încheiere a unor acte oficiale (Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal. drept care. dar acest lucru nu deranjează în stilul administrativ. veţi fi pensionat sau Ca urmare a solicitării dumneavoastră. veţi fi pensionat. E decis să-şi ia toate examenele. Vrea să devină un bun orator. care. în funcţie de context. Are un pronunţat iz arhaic. Construcţia drept pentru care este. Nici circulaţia locuţiunii dincolo de sfera stilului administrativ nu trebuie condamnată. este. 2. prepoziţie cu o semnatică mai bine conturată: drept aceea > pentru aceea. alături de alte construcţii similare. Construcţiile circumstanţiale de tipul celei din titlu rectemă prezenţa . De aici. rezultatul contaminării a două variante paralele: drept care şi pentru care. prepoziţie. şi aici. Regula reclamă ca. drept care > pentru care ş. în această ultimă ipostază. drept care am hotărât să-mi anunţ retragerea. drept pentru care are o intensă circulaţie în stilul administrativ. o locuţiune adverbială. fireşte. Varianta corectă. Ea co lorează stilistic exprimarea. devenind apoi. 176 79. probabil. valabilă. echivalentă cu de aceea/pentru aceea. dă frazei un uşor parfum de epocă. aici. Varianta nepleonastică. 3. veţi fi pensionat. drept care a început să studieze toate discursurile celebre. Ea funcţionează ca un conectiv semantic (nu gramatical. substantiv. sensul final-cauzal al prepoziţiei drept a devenit tot mai palid. formate prin asociere cu un pronume: drept aceasta = pentru aceasta. Deci: Nu sunt un bun politician. a variantelor cu pentru. Bineînţeles. în cele din urmă. cu dublare sinonimică (dar însă. s-a dezlănţuit o adevărată campanie. iar prima nu mai prezenta claritatea necesară. Urinare solicitării dumneavoastră. prin definiţie este mai conservator. acceptul normativ este condiţionat de renunţarea la dublajul prepoziţional: Drept care am încheiat prezentul proces-verba!. în afara primului termen. şi-a extins utilizarea şi în limbajul general: A venit târziu acasă. în unele contexte.a. adverb. într-un moment în care varianta a doua încă nu se impusese definitiv. Ca şi în situaţia prezentată anterior. veţi fi pensionaţi 1. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal sau Drept care am încheiat prezentul proces-verbal? 1. 80. Cuvântul drept are în româna actuală mai multe valori: adjectiv. Condiţia evitării pleonasmului prepoziţonal rămâne. drept aceea = pentru aceea. a surorilor şi a bunicilor lui. Treptat. decât numai. cu sens cauzal sau final.

/L-am acceptat director. Acceptarea sa director . Ion ori Gheorghe? Este sinonimul lu. au băut. au făcut deranj şi au plecat. de tipul însă. eu aveam o migrenă insuportabilă. va fi recompensat. Ca rezultat al negocierilor anterioare. Diferenţe distribuţionale Conjuncţia ori poate fi distribuită atât la nivelul propoziţiei (Vine azi ori mâine?). Conjuncţia or nu. ca răsplată pentru munca depusă. Variantele menţionate trebuie evitate.. a fost avansat. Ca o consecinţă a acestei intervenţii. dar nu justifică apariţia unor formulări ca cele de pe poziţiile 1 şi 2 din titlu. Diferenţe etimologice Ori este un cuvânt moştenit din latină.. Aceste contaminări ale unor structuri sintactice explică. 1. iar atributul genitival devine datival.. cât şi la cel al frazei (Va ninge mâine ori va fi vreme frumoasă?). b) Or realizează un raport adversativ. dar şi fiincţional-semantic (amândouă sunt conjuncţii coordona179 toare). (incorect). răsplată pentru munca depusă. la ora aceea. i s-a retras acreditarea.. 178 Utilizarea opţională a lui ca (pentru) este posibilă. menit să justifice sau să corecteze ceva: M-a invitat la film. Ca reacţie faţă de cele afirmate. nu permit variaţia liberă ca/0. apelându-se la structurile corecte: Ca urmare a cererii dumneavoastră Ca urmare a H. dintre cele două formulări apărute în titlu. este . dar în altă schemă sintactică. 81. 2. într-o altă fază. or.lui ca (drept).. excude variante fără ca: Acceptarea sa ca director . dar poate conecta şi la nivelul intemunţial (două fraze. dar cu un grad diminuat al ideii de opoziţie. lucrările se amână. după modelul structurii verb + substantiv în dativ. Are un rol argumentativ. cu care poate fi substituit în orice context.i sau..G. aici se întâmplă fenomenul invers: transformarea elementului predicativ în atribut. or. iar complementul devine atribut: Avansarea sa. este . întrucât ele se aseamănă şi formal (sunt paronime. Faţă de cele arătate la construcţiile circumstanţiale. Ea leagă două propoziţii (vezi exemplul de la l. prin substantivizarea verbului. Am fost acuzat de extremism. diferenţiate doar de prezenţa/absenţa lui i şoptit).b). Absenţa mărcii relaţionale ca (drept) la construcţia circumstanţială din titlu a generat apoi. nr. în vreme ce or este un neologism de origine franceză. în situaţia în care mă aflu. Prezenţa opţională a lui ca o întâlnim şi la unele elemente predicative suplimentare: L-am acceptat ca director. vă rugăm să. Or. mie îmi repugnă orice exces sau Am fost acuzat de extremism. Considerăm că precizările făcute până aici sunt suficiente pentru a conchide că. numai prima este . Avansarea sa. insistăm aici asupra deosebirilor dintre cele două cuvinte. 3. Diferenţe semantic-funcţionale a) Ori exprimă un raport disjunctiv (alternativ): Pleci ori rămâi? Cine vine. 3. ori mie îmi repugnă orice exces! Conjuncţiile ori şi or sunt confundate de către mulţi vorbitori. Pentru a fi identificate corect. mie nu-mi convine acest lucru. Ca mulţumire pentru devotamentul său.. modificări morfosintactice esenţiale: genitivul devine dativ {urmare a solicitării > urmare solicitării).. 192/1994. au mâncat. (corect). apare la nivelul intrapropoziţional. Exemple: Ca răsplată pentru munca depusă. două texte mai ample): A venit cu prietenii. a fost acceptat.. în care verbul apare substantivizat..

Şi-a exprimat dorinţa casă nu fie reales. poate introduce şi concesive (Să-/1 dai oricât.Atributive: Şi-a exprimat dorinţa să nu fie reales. Eroarea la care ne referim porneşte de la convingerea multor vorbitori că această conjuncţie compusă (ca să) şi conjuncţia simplă să cunosc o sinonimie totală. Simplificând puţin lucrurile. poate fi vorba doar la circumstanţiala de scop: Merge la şcoală ca să înveţe/ Merge la şcoală să înveţe.Subordonata opoziţională (falsă finală): A răspuns foarte bine la întrebările grele. Ca să funcţionează numai în zona relaţională asubordonatelor circumstanţiale.Subordonata de scop (finală): Merge la şcoală ca să înveţe. în afară de cele comune cu ca să. să. în principal.Subiective: Trebuie să reuşim. . De fapt. care nu este urmat de acest semn de punctuaţie. . Conjuncţia să acoperă apoi întrega reţea asubordonatelor necircumstanţiale: . la următoarele specii de subordonate: . Din păcate. de o reală sinonimie. are un caracter livresc. fiind puţin utilizată de marea masă a vorbitorilor. La subordonata consecutivă. în perimetrul subordonatelor circumstanţiale. în plus. zonă interzisă pentru ca să. la subordonatele necircumstanţiale. în orice context. urmează o pauză. unde avem o subordonată subiectivă. de la subordonatele menţionate la 1. condiţionale (Să-/ văd plecat.. Nu e bine ca să ascundem adevărul sau Nu e bine să ascundem adevărul? 0. în realitate.. după cum vom arăta în continuare. ca să se împotmolească apoi la cele uşoare. 1. Ca . Chiar şi aici. varianta cu să creează ambiguităţi.să). aş răsufla uşurată) şi. Ţi-am spus ca s ă nu mai vii..Completive directe: Ţi-am spus să nu mai vii. Această falsă sinonimie generează construcţii greşite ca următoarele: Trebuie ca să reuşim. sfera de utilizare se mărgineşte. or. Mă gândesc ca s ă nu mai plec etc. nu şi pentru varianta dislocată a acesteia (ca . cam acelaşi este motivul preferinţei pentru ca să şi la subordonata opoziţională. Ea poate să introducă şi subordonate necircumstanţiale..Subordonata consecutivă: Era prea bine pregătit ca să nu reuşească. Este încă un element diferenţiativ faţă de ori. 82. aşa cum arătam. între cele două conective există alte raporturi distribuţionale. şi asupra subordonatelor necircumstanţiale. regula pe care o discutăm ar putea fi formulată astfel: înlocuirea lui să cu ca să (şi invers) este recomandabilă numai când cele două conjuncţii exprimă ideea de scop (Muncim să/ca să câştigăm). Pentru întrebarea din titlu. mie îmi repugnă orice exces. 180 181 Greşeala amintită la început se produce aici. 3. marcată în scris prin virgulă. pentru cei care se descurcă ceva mai greu în hăţişul subordonatelor de tot felul. alte propoziţii secundare. care. care să permită o substituire reciprocă. în mai mică măsură. Ţelul nostru este casă reuşim cu orice preţ.Completive indirecte: Mă gândesc să nu mai plec. putându-se substitui reciproc. interzise . 2. mulţi vorbitori extind sinonimia reală să = ca să. Cele arătate mai sus sunt valabile pentru ca să. . . . O normă foarte des încălcată astăzi este cea care priveşte corecta utilizare a conjuncţiei ca să. de aceea este evitată. tot nu se duce).. şi aici.Predicative: Ţelul nostru este să reuşim cu orice preţ. Sinonimia să = ca să este valabilă numai pentru aceste contexte. răspunsul este de respingere categorică a primei formulări şi de acceptare a variantei cu să: Nu e bine să ascundem adevărul.corectă: Am fost acuzat de extremism. . Să are o distribuţie mult mai largă. Notăm şi un amănunt de punctuaţie: după acest or argumentativ. care are un statut distribuţional cu totul diferit.

ea este cu atât mai mult necesară vorbitorului de limba română din republică. desigur. b) Conjuncţia că să este neliterară (Mi-a spus că să stau acasă).să în zona necircumstanţialelor nu este străină. nr. Pentru publicul larg este o carte-test privind corectitudinea exprimării cotidiene sau în cadru solemn. în „Lingvistica normativă şi deontologia actului cultural". l-am spus ca de mâine să nu mai vină (Completivă directă). Mă gândesc ca el să nu mai ia cuvântul (Completivă indirectă). Că este superfluu şi în îmbinări ca M-am întrebat că unde mă duc.) De pildă. în general. iunie 1995 „Oricând binevenită..) Nu pentru că face parte din colecţia „Bibliografie şcolară".. în special pentru seriozitatea şi bogăţia informaţiei.l(19). în „Limbă şi literatură". nr..) Meritul cărţii profesorului G. ca să şi ca .să rămâne acelaşi şi când este vorba de locuţiunile conjuncţionale subordonatoare în structura cărora intră să (fără să. o reuşită ilustrare a ideilor coşeriene despre etica şi deontologia limbajului. ca în cazul de faţă. chiar dacă există amănunte care ar comporta unele observaţii critice. dar este neliterară formularea cu ca să (Merge fără ca să vrea). Intenţia lui era ca după aceea să revină (Predicativă). înainte să etc. Nu atât prin creativitate. cartea este foarte utilă şi o recomand cu toată căldura.lui ca să. Chişinău „Ce bine ar fi să se ţină seama de astfel de cărţi. o carte de cultivare a limbii este cu adevărat utilă când este scrisă cu competenţă şi seriozitate. pe care îl felicităm încă o dată cu prilejul originalei şi deosebit de utilei lucrări." Nicolae Mătcaş. Cluj-Napoca.3-4 183 „Cu încuviinţarea autorului. cartea profesorului Gligor Gruiţă se înscrie în linia lucrărilor destinate să redea normativităţii lingvistice.. om politic. 8 martie 1995 „Cele 77 de întrebări şi răspunsuri acoperă o bună parte dintre „dilemele" de azi ale vorbitorilor de limbă română.de la vlădică până la opincă -. cu indicaţii normative." Carmen Vlad.(. patron." Mioara Avram. ivând ferma convingere că. în „Limba Română". în speţă. şi celei gramaticale.ca instrument de studiu individual. vom relua la prezenta rubrică unele dintre cele mai reprezentative subcapitole ale cărţii D-sale. Gruiţă este imens... „sensul său adevărat şi nobleţea originară".care vor găsi sugestii pentru orele teoretice de gramatică şi pentru cele practice de cultivare a limbii . în loc să. Exemple: Trebuie ca imediat să plecăm (Subiectivă)." Andra Şerbănescu. dacă este necesară vorbitorilor de limba română din Ţară. 1995. a) Raportul distribuţional dintre să. la Radio România Cultural. 1994. Observaţii. ziarist etc. tocmai de aceea. într-un instrument de cultivare a limbii eficient şi atractiv. mai ales că unele dintre problemele prezentate aici au constituit subiecte la diferite examene. Prin ţinuta ei ştiinţifică. Autorul merită să fie felicitat îndeosebi pentru modul în care a reuşit să îmbine rigoarea ştiinţifică şi accesibilitatea. cât. Şi-a exprimat dorinţa ca de data aceasta să plece el (Atributivă). Merge fără ca el să vrea. cartea merită atenţia profesorilor de limbă română ... ce va servi drept instrument serios de lucru pentru cele mai diferite categorii de cititori . Frecventa utilizare a lui ca . ci.şi a elevilor . sunt corecte construcţiile: Merge fără să vrea. „Odă limbii române". mai . Cartea este. (. prin rigoarea argumentelor lingvistice şi prin claritatea expunerii. comunicare ţinută la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu". sau nu numai prin creativitate. a lui ca să. 182 ECOURI CRITICE LA EDIŢIA I „ Aşa cum se prezintă. de extinderea abuzivă (şi eronată). în perimetrul respectiv. începând de la limbajul stradal până la cel academic! Ce bine ar fi ca astfel de lucrări să fie intens popularizate şi să se găsească în mâinile fiecărui parlamentar.

Format: 61x86/16 Tiparul executat la Imprimeria „ARDEALUL" Cluj-Napoca B-dul 21 Decembrie nr. autorul supune adesea cititorului două alternative. ROMÂNIA Cartea profesorului G. în special. însoţite de o argumentaţie coerentă şi avizată. Hârtie velină: 70 g/mp. fiind epuizată în câteva săptămâni. în „Litterae". Ontario. înseşi limbii române. Gruiţă. din care e invitat să aleagă una. Este darul cel mai frumos pe care-1 poate face cineva tineretului şcolar.1-2 „Marele talent al autorului acestei cărţi. pentru prima dată. tuturor vorbitorilor de limbă română. dialectica tendinţelor.02. nr." Ştefan Vişovan. Nicolae Goga. 1994. 77 de răspunsuri). Ştefan Gencărău. lupta dintre vechi şi nou în sistemele limbii. Prima ediţie (1994) s-a bucurat de un mare succes. precum şi gradul înalt de mediatizare de care se bucură fac din cartea d-lui G. 1995.1998. înlocuieşte un metalimbaj normativ restrictiv cu unul argumentativ. în general. care răspunde interesului profesorilor de limba română dar şi al elevilor. impactul pe care îl are asupra cititorului. alteori nu e. Polonia. 146. în „Studia UBB". recomandările făcute cu autoritatea specialistului. Gruiţă nu ar trabui să lipsească din nici o casă românească şi mai ales din casele noastre.3-4 „Cartea d-lui G. gramatica normativă între disciplinele limbii. aduce la zi 82 de "probleme gramaticale". Ediţia de faţă. Coli de tipar: 11. 3798.ales. (gramatica) un domeniu de o nebănuită şi surprinzătoare atractivitate. Comanda nr. Mulţumim în numele revistei noastre de literatură pentru ajutorul acordat. în „Bjuletzn Polskiego Towarzystwa jezykoznawczego (BPTJ). sub aspectul ei oral şi scris.9-10 „Alegerea exemplelor. nr. Uneori e destul de uşor. comentarea şi analiza acestora. 1996." Viorel Hodiş." Eugen Giurgiu. Gruiţă una dintre cele mai valoroase apariţii editoriale ale anului. Mai adăugăm că stilul este captivant. nr. martie-aprilie. .75. ale românilor din străinătate. în primul rând. Vinţeler. Canada „Gligor Gruiţă modifică accepţia normei şi a disciplinei aferente. atât de necesar. deplasează interesul ştiinţei normei din planul constatării unei tendinţe în cel al investigării efective a faptelor de limbă în dinamica lor şi plasează. 1995. profesorul Gligor Gruiţă. Bun de tipar: 23." O. 1996 184 185 Lector VIORICA MĂRII Tehnoredactor GHEORGHE SANDU Culegere şi tehnoredactare computerizată MONICA CREMENE Apărut: 1998. în faptul că face dintr-o ştiinţă aridă. nr. Cracovia. 1995. constă în puterea lui specială de a plasticiza în imagini clare.3-4 „Editura „Dacia" ne-a oferit în această toamnă o lucrare cu totul remarcabilă: Gramatica normativă (77 de întrebări. în „Studia UBB"." . şi în sistemul gramatical al limbii române. Romanian Literary Magazine. de a şti expune şi argumenta simplu şi clar chestiuni gramaticale abstracte. în „Limba Română".Gruiţă are ca subiect scrierea şi exprimarea corectă în limba română. Performanţa autorului constă. cum sunt dinamismul evoluţiei normelor lingvistice. a cunoscutului lingvist clujean G. prin grija de a conştientiza varianta corectă a limbii române. în „Studia UBB".

Acestea sunt "rezolvate" simplu. într-un limbaj accesibil şi într-o abordare clară şi sistematică. ISBN 973-35-0720-2 . Gramatica normativă e un instrument indispensabil şi în şcoală dar şi în afara ei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful