Homer travestit

Eugen Lovinescu, piesă în patru scene Personajele: (în ordinea intrării pe scenă)
VULCAN: Alex Valuch PINOSTES: Andrei Troancheș KRITIA: Leona Grosu HELIOS: Vlad Cherecheș CUPIDON: Andrada Cîndroi VENUS: Andra Toderescu KALIMENE: Andreea Greuruș ÎNSOȚITOARELE: Grațiana Sava MARTE: Olimpiu Decean MERCUR: Flavia Onișor ASTYNOMUL: Andrei Troancheș NEPTUN: Daniela Greuruș UN REPORTER: Andra Cîrneanu

Scena 1
În cârciuma „La Bacus cel vesel”, Vulcan singur la o masă bea paharele unele după altele. La o altă masă, în dosul unui stâlp, Helios, fără să fie văzut, citește „Curierul Olimpului”, trăgând însă cu ureceha la cuvintele lui Vulcan. VULCAN: Ei, Pinostes, cârciumar nemernic, rușinea breslei tale, vânzător de vin prefăcut, pentru ce nu-ți grăbești pasul? Ți-au legat oare zeii picioarele de te miști atât de încet? Mâna ta leneșă nu umple cu sârg pocalele rotunde. Ce înseamnă această rea voință, pe care o zăresc în trăsăturile feței tale ? Ei, Pinostes, vorbește repede, căci, pe Styx, simt o mare mâncărime în palme și să nu mă faci să vin după tejghea. Nici Bacus, zeul tău ocrotitor, nu te-ar putea scoate din brațele mele vânjoase. PINOSTES (sosind cu cana plină): Nu pierde răbdarea, Vulcan, căci sunt de-a pururea în slujba ta. Iată cana plină cu un vin parfumat și puternic. Nici Euryal, nici Proles, nici Ocyal, nici Amphial n-au un vin mai minunat: îți curge prin vine, îți încălzește sângele și te învăluie într-o aromeală plăcută oamenilor și zeilor… (cu melancolie și cu înțeles): Dar vasul e pe sfârșite; abia pe fund mai licăresc picăturile galbene ca chihlibarul. În curând se va isprăvi cu totul… Ei, Vulcan, harnic zeu al focului, meșter dibaci în lucrarea metalelor, tu, căruia i se închină Lemnosul și Samotrace, prin grele timpuri trecem… O jivine nelegiuită, blestem al zeilor nemuritori, a căzut asupra butucilor de viță și le roade frunza. Pe unde trece nu rămâne decât pustiul; strugurii nu se mai fac. Toate jertfele aduse lui Esculap au fost zadarnice; preoții din Epidaur ne-au spus că zeul un se îngrijește decât de boalele omenești. Durerea noastră nu-l atinge deloc… Vinul se scumpește astfel, iar mușteriii nu vor să ne plătească toți. VULCAN: Câne cu figura de om, cămătar murdar, lacom agonisitor de oboli, un știu ce mă oprește să nu te zdrobesc. Cârciumar cu inima pitică, cine ți-a turnat în vine atâta îndrăzneală pentru a mă înfrunta pe mine, zeul cu brațele vânjoase, ilustru prin lucrările lui minunate? Ia cana, și toarnă în pocal vinul tău acru, ce nu e vrednic de gâtlejul zeilor nemuritori… Ce-mi vorbești de plată? Când Vulcan îți face cinstea de a se pune la masa ta săracă și de a bea din vinul tău netrebnic, pentru ce te gândești la plată? PINOSTES: Pe zeii nemuritori, crede-mă că-s pătruns de cinstea ce-mi faci (mai turnând un pahar și privindu-l): Privește-l ce limpede e!... Să mă crezi, o Vulcan, că-i un vin de Cipru adevărat, pe care tatăl meu Sostenes l-a moștenit și el de la tatăl lui… Stă ascuns în fundul pivniței; lumina albă a zilei nu-i vede fața decât când am câte un mușteriu ilustru prin naștere, sau câte un zeu. Bacus, trecând pe aici în carul tras de pantere, s-a oprit și l-a băut pe jumătate. Pentru a se urca apoi în car, am trebuit să-l ajut

1

ce suflă focul năpraznic. privește-mă în față. și zeii sunt blânzi. Dar iată frumoasa Kritia. KRITIA: Cei ce spun așa nu știu ce vorbesc. de poezii de laudă. mă fac să roșesc – ca și cum aș sta înaintea vetrei de foc a atelierului tău. fugind după vreun cântăreț din flaut. că pentru o femeie ai multă minte! (suspinând) Vai. care după o îndelungată căsnicie credincioasă. (Tare): Pe Styx. netrebnice de un bărbat vrednic. Dar ce văd. O femeie să se lase ademenită de tinerii închinători ai Muzelor și ai lui Apollo! Cu neputință… Ce ar putea găsi la ei? Sărăcie lucie. smaralde. frumoasă Kritie. topazuri. Nu. Tu știi cum mărinimosul Hercul a ajuns să toarcă caierul cu lână la picioarele Omfalei.cu toți băieții din prăvălie. ce ar putea să mă dogorească… VULCAN: Glasul tău e o armonie dumnezeiască. vei găsi acolo în burduful neatins un vin mărinimos. zboară cu aripi iuți în fundul negru al pivniței. și setea nu mi s-a astâmpărat încă? Aleargă. o zeule temut. flacările pâlpâie și scânteile se ridică cu un pocnet ușor. o. șoptește la urechea Kritiei): Învăluie-l în farmecele tale. zeul nu m-a ascultat. KRITIA: Nu ești numai meșter prin mâinile tale vânjoase. (Vulcan. că el n-ar fi putut lucra armura eroului Achille. zău. ci și prin cuvânt. de argint sau de arama cea roșcată. ce-mi sună în urechi ca… Nu pot să-l asemăn decât cu armonia foilor. VULCAN: Cât despre cumnatu-meu Apollo… Nu voiesc să vorbesc rău de rude. sunt câțiva nătângi ce mă disprețuiesc pentru că-s meșter în aur și în fier. VULCAN: Știi. lucrat în aurul cel galben. VULCAN: Vorbești ca și cum ai avea înțelepciunea Minervei… La ce bun să știi cânta din liră. Kritia. își desface mâna. Ei nu i-ar putea da ca dar nici măcar un inel frumos. ca și cum n-aș putea străluci și prin farmecele minții. îmbujorându-l. VULCAN (răsucindu-și mustața): Ei. mândru. Sînt chiar soții. ce intră pe ușă ca o arătare divină. arătându-și inelele). diamante… Și ce artă în 2 . Din ochii tăi scapără o căldură. rubinuri. VULCAN (din ce în ce mai încălzit): Nu mă amestec în treburile muritorilor. căruia i s-ar cădea mai bine să se facă cunoscut prin isprăvi vitejești. dar crede-mă. (Trist): Și plecând. KRITIA: Fii fără grijă. urechea li se lasă ademenită de șoapte mincinoase de dragoste. ciocanele cad pe nicovală cu o armonie pe care nici Apollo n-ar scoate-o din lira lui. își părăsesc bărbatul. VULCAN: Dulce Kritia. KRITIA (sentențios): Bărbații se pun la încercare prin fapte și nu prin vorbe. și nu-l lăsa să plece. Laudele tale. o zeule măestru. puterea lor se îndulcește. înainte de a fi plătit. nu coborî ochii tăi rușinoși. pentru ce stai înfipt lângă mine? Nu vezi că vinul s-a isprăvit. simt că mă furnică ceva prin vine. drept să-ți spun. Femeile se lasă totuși fermecate de astfel de lucruri mărunte și bune de dispreț. să știi suspina în versuri. În zadar am înjunghiat o juncă neagră în cinstea lui Mercur. ori prin lucrări minunate de aur. N-aș da pe ele nici un obol găurit. pe care toți bărbații le aduc femeilor. pe când… KRITIA (așezându-se la masă): Și eu. nu pun niciun preț pe spirit și pe laudele ușoare. Pinostes. de galanterii nevrednice de un bărbat. Ce înseamnă toate aceste nimicuri. Pinostes. și îndrăznește să te apropii… Nu căta că sunt un zeu nemuritor. a uitat să-mi plătească… Treburile merg rău. o Kritie. Ce mers măreț! Ce privire mândră! (pentru sine): Pe Jupiter. Atelierul răsună de dulcea lor răsuflare. Înaintea unei femei atât de frumoasă ca tine. Pleacă! PINOSTES: (ieșind nemulțumit. KRITIA (cu viclenie): Nu îndrăznesc să te privesc în față. sau să faci jocuri de cuvinte? Aceste sînt arte fără de nicio însemnătate. ca tine. pentru ce nu toate femeile și chiar zeițele nemuritoare un gândesc ca tine! Stricăciunea a intrat în sufletul lor. însă. o Vulcan. (cu fatuitate)… cel puțin dacă ar fugi după vreun meșter iscusit în nobila artă a făuririi podoabelor prețioase! KRITIA: Nu-mi vine să cred că s-ar putea o astfel de nelegiuire. ce mă va face să uit de nectarul zeilor. Zeii nu cunosc astfel de grijă. Charitele la naștere nu mi-au fost neprielnice: mi-au dat și darurile spiritului.

când mie nu-mi plac blondele? Iubesc însă brunele. o Kritie. cu părul des ca brazii de pe culmea muntelui Olimp… (Tăind): Spune drept. îmi face ochi dulci în toate colțurile. VULCAN: E lucrul mâinii mele iscusite: Iată Peleu. iată nimfele… KRITIA: S-o acopere undele Styxului pe femeia ce s-ar putea îndrăgosti de un cântăreț din liră. Și pe urmă. pentru ce-i blondă? KRITIA: Cu toate acestea „blondul” se poartă anul ăsta. KRITIA: Cuvinte. și mă prind că în viața lor n-au văzut atâtea pietre câte licăresc pe un singur deget al tău. Chiar frumușică și curățică. Și Venus îți poartă aceeași credință… VULCAN: A. cu părul galben ca spicul și cu ochii albaștri ca apa mării? Pentru ce. după cum ți-am spus. nu se poate asemăna cu tine. când tu ai în culcușul tău pe cea mai frumoasă dintre zeițele nemuritoare? VULCAN: Voiești să vorbești de Venus… da… da… e drăguță. Trebuie să părăsesc lucrul. Nu mă lasă să lucrez la cuptorul meu. Kritie. nenorocita! Ar implora pe Jupiter să-și trimeată fulgerile peste capul meu… Și apoi. că ești foarte înțeleaptă și că știi prețui ceea ce merită cu adevărat să fie prețuit. sau vreo nimfă. dar ea întrece măsura. iată zeii. știu că tu ești cel mai credincios dintre zei. Nu zic să nu mă iubească. dinaintea unei astfel de… VULCAN: Adică vezi tu. nu zic nu. Sunt sătul de atâta iubire. ca și cum aș fi mâncat elebor… (vrea s-o sărute). ce cuvinte nelegiute ieșiră de pe buzele tale de carmin. Ei nu știu decât măguli deșertăciunea noastră. căci te-ar putea vedea Venus și atunci. oricât de frumoasă ar fi. face viața amară ucenicilor mei. Nu ți-ai îngăduit niciodată să săruți măcar vreo însoțitoare a Venerii. iar razele soarelui sunt de aur. VULCAN: Din ce în ce bag de samă. intră în atelier pe furiș și mă cuprinde pe la spate cu mâinile ei de trandafir.. mi s-a urât de atâta credință. Se teme ca nu cumva să-mi placă vreuna. VULCAN: Mă jur pe cea mai mare nicovală din atelierul meu că ești frumoasă. pentru care boabele de rouă sunt diamante. Dar. (Tare) O. vai de mine. ca s-o țin pe genunchi… Ei. aș putea fi și eu poet? KRITIA: În această clipă ești mai poet decât toți poeții – dar. ei. nu poate suferi un alt bărbat. poeții sunt niște mincinoși. liniștit.tăierea lor! Ce iscusință în încrustarea lor în aur! Ce sculpturi fine și bogate! Ah cât de frumos e ăsta: o sărbătoare mare desigur? VULCAN: E nunta lui Peleu și a Tetidei. de pe limba ta de… hm! De… Nu găsesc un cuvânt potrivit. Kritie. Fuge de bărbați și pizmuiește pe femei. vai. KRITIA (tristă): Ce folos că nu m-au făcut zeii frumoasă… VULCAN (singur): Merge repede fata! Sunt strașnic. simt toate nebuniile în sânge. și cu părul negru ca brazii de pe culmea Olimpului. KRITIA (lovindu-l peste mână): Fii cuminte. sărmana cârciumăreasă de „La Bacus cel vesel”. e prea mult! Și pe lângă asta. trebuie să-mi acopăr fața. cu gâtul alb ca marmura de Pentelic. oricât de frumoasă e. îi urăște pe toți. Toate femeile își fac părul ca spicul copt al grâului. VULCAN: Dacă mie nu-mi place! Altminteri e bună de inimă și cuminte (lovind din degete): totuși prea se ține de om. cu ochii negri ca apele Cocytului. crede-mă că ești frumoasă. hm!. nu zic nu.. cu ochii negri ca undele Cocytului. iscusiți în arta făuririi. cuvinte. Dar vezi tu. KRITIA: Îmi închipuiam. nu-i o fericire prea mare. o Kritie. de atâtea scene și de atâta 3 . ea e blondă… Pentru ce e blondă. dacă aș voi. Să te culci în fiecare seară cu aceeași femeie. și când te văd pe tine. Dar. iată Tetida. prea mă iubește. Ce poți găsi la mine. KRITIA: Vai. Vulcan. Mă lipsesc de așa juvaeruri! Ei vorbesc în versurile lor seci numai de pietre nestimate. nu-i sigură totuși de farmecele ei. nu-i așa că. căsnicia voastră este albastră ca cerul unei zile de iulie. Kritie. dintre dinții tăi de mărgean.

Helios.. cea mai blândă dintre zeițe? HELIOS: Te înșală. Voi veni la tine. dacă n-ai fi zeu nemuritor și dacă n-ai fi atotștiutor. Abia pleci la atelier și ea se desfată în brațele altuia. și e atât de iscusită încât a văzut și coarnele tale. Toți zeii și toate zeițele vor veni îmbrăcați în hainele cele mai scumpe și cu juvaerurile cele mai prețioase. la care vor veni toate nimfele. până la venirea Aurorei cu degetele de trandafiri. plângând. Te înșală. Mânia ta e deci zadarnică. adunătorul norilor și stăpânitorul fulgerelor. ce n-au să mai încapă pe ușa palatului tău aurit. va fi și primire în sala cea mare a tronului. pe care dă-i-o înainte de culcare. fă din mine ce voiești. pe Jupiter. cum ai putut să te lași ademenită de cel mai urât dintre zei. Privirea mea pătrunde întunericul cel mai adânc. KRITIA: Voi face cum poruncești. mă înșală ea. o Vulcan. vorbește. Eu sunt cel ce știe toate. Spune-mi. o jur pe stelele nemuritoare. frumoasă Kritia. rușinea sexului tău. și voi bate în geam. HELIOS (furios): Pe Jupiter. cine ești tu. zeule. te iubesc mai mult decât muntele Etna sau insula Lemnos… (o sărută). VULCAN: Venus iubește dansul. subțire și lung. frumoasă Kritie. VULCAN: Pe Styx. îți vei lua pedeapsa înșelăciunii tale! Astea sunt jurămintele pe care mi le făceai. râde Olimpul de tine… Pe frunte ți-au crescut două coarne. Kritia. ce ascultase cu nerăbdare toată convorbirea dintre Vulcan și Kritia. KRITIA (lăsându-se în brațele lui): Zeule puternic. o voi lăsa deci să joace cu Terpsichore. pe Styx. și-ți dau un sfat. VULCAN: Helios. Vulcan. în sunetul unei muzici pe care o va conduce însuși Apollo cel frumos… Eu însă după masă voi dispărea din mulțime și nimeni nu va băga de seamă lipsa mea. nu aștepta să cunoști muncile focului și loviturile barosului!. pe Cerber. HELIOS: Liniștește-te.. VULCAN: Spune-mi repede cine ești. privind toate în mersul tău liniștit pe bolta cerului albastru. VULCAN: Helios? HELIOS: Da. femeie nevrednică. Strânge! Ne-am înțeles – nu-i așa? KRITIA: Sunt roaba ta supusă. și în fiecare zi. Lasă-mă să te sărut pe gâtul tău frumos. După miezul nopții. păzește-ți nevasta. în genunchi? Asta e credința ta! A fost de ajuns să vezi câteva inele frumoase pe niște degete înnegrite de fum. VULCAN: Dă mâna încoace.. nu mai voiesc… (strângând în brațe pe Kritia) Te iubesc pe tine. pe care o socotești atât de credincioasă. ea străbate fundul mării. stăpân al inimii mele. pe Hades. cea din urmă dintre femei. Se va juca Pyrrhica. mă arde… Patima mă cuprinde și mă topește.. Pregătește o băutură adormitoare pentru Pinostes. iese de după coloană și se apropie de masă cu mâinile în șolduri). toți semizeii și toți eroii. pentru a uita jurămintele pe zeii nemuritori și pe cei infernali! O. ne-a chemat la un ospăț măreț în palatul lui. Vulcan. pe Hecate. zeule meșter în aur și în fier: în loc să umbli după drăguțele altora. pe care soția îl înșală fără nicio temere? Da. da. mare neghiob mai ești! – Iar tu. Jupiter. te-aș fi zdrobit ca pe un nerușinat mincinos. E rușinoasă! (În timpul acesta. căci cu un zeu n-ar îndrăzni să joace. ce se pricepe atât de bine.. pe Tartar! HELIOS: Sunt Helios. așteaptă-mă. ce nu pot sta cu noi la masa zeilor nemuritori. îndrăznețule? Spune repede.credință!. căci altminteri îți zdrobesc țeasta obraznică! Mii de fulgere. (Luându-i mâna): Ce frumoase inele! (desfăcându-I himationul): Dar ce înseamnă hainele astea? VULCAN: M-am îmbrăcat în haine de sărbătoare pentru că merg astă-seară la socru-meu. fierbe… Arunca ziarul. pe Cerberul cu trei capete. După ce va fi ațipit. o Helios. Kritie. căci și eu sunt zeu ca și tine. Focul tău mă dogorește.. VULCAN: Ale cui? 4 . Nimic din ce e pe lume nu-mi scapă. Nu.

O voi pune în jurul patului. în dosul palatului tău. Cupidon. opopoi. casca de bronz cu coada de cal ce fâlfâie în vânt. Voi sosi atunci și eu pe neașteptate.. Venus nu mă poate înșela cu Marte! HELIOS: O. nu se poate: mă minți. Scena 2 În palatul lui Vulcan. Ce are Marte mai mult decât mine? Un zeu atât de fioros și de aspru.. HELIOS: E cel mai ușor lucru. CUPIDON: Frumoasă zeiță... Vulcan. sânge. Helios. Iată vinul de Cipru! Unde te duci? Stăi! Ai uitat să plătești! (Vulcan și Helios au ieșit din cârciumă. O să-i dau afară! Și cine-i de vină? Tu. ce va sluji de pildă zeilor și oamenilor. furișându-se cu Marte. Ele iubesc uniforma strălucită. Ai crede că e o muscă. mă arde locul. Toți zeii de te vor privi cu ochi de foc. Femeile iubesc să te porți aspru cu dânsele. că niciodată nu-și scoate tunica de oțel de pe trup! Se culcă cu ea. Vulcan. pe care s-o pui la sânul tău strălucit cu peliță subțire și frumoasă! Pe albeața lui de crin. zeu ilustru prin arta făuririi metalelor.. opopoi! (ia de braț pe Helios și se îndreaptă spre ușă). nu. înșelându-te chiar în patul tău. voi veni și eu încetișor cu Mercur. când Venus și Marte se vor culca.. Vai. VULCAN: Opopoi. PINOSTES (intrând cu o cană de vin): Ei. pintenii de argint. Pregătesc o răzbunare fioroasă. Roag-o să meargă singură la petrecere. însă. treci pe la palatul tău aurit și spune-i Venerii că o veste grabnică te cheamă în atelierele tale de la Lemnos. o să-mi plătească scump această înșelăciune! Aș fi înțeles să mă înșele cu Apollo. ai plăcut prin aceleași însușiri. cum de poate plăcea unei zeițe atât de dulce și de blândă?. sabia lată și strălucitoare. VULCAN: Nu. Voi face pe dată o pânză de metal atât de subțire încât nimeni să n-o poată vedea. Venus. copil șăgalnic? CUPIDON: Nu e decât o fărâmă de negreală.. care e frumos și cântă din liră atât de dulce. Kallimene.. VULCAN: Vorbește. stăpâna mea iubită. fără pildă. brațele tale vânjoase i-au câștigat inima. când Venus. Helios. nu pot sta. se vor simți deodată strânși în lanțuri de fier peste tot corpul. dar cu Marte nu mi-aș fi închipuit niciodată. nu te voi crede niciodată. dacă nu-mi vei da o dovadă. găsindu-i la un loc.HELIOS: Ale lui Marte. să le subjugi și să le zdrobești dintr-o lovitură de pumn.. (se plimbă mișcat) Nu. (Sieși): Trebuie să-l păzim. adunătorul de nori. eheu!... Văd sânge. . chipul tău plin de fum și de funingine. firea ta aspră. Pinostes către Kritia) Nu. Helios. dar știe și frânge. da: e o musculiță de dragoste. uiți oare că toate femeile se îndrăgostesc de războinici. să le înspăimânți cu razele privirii tale fioroase... Da. se pregătește pentru serbarea lui Jupiter. nenorocită creatură. pe Cerber și pe Cocyt. ele iubesc povestirile de război. Ea vedea în tine zeul ce știe mângâia dureros.. afară doar de tine. pe Styx! HELIOS: Astă seară. Mă voi răzbuna. zeii ăștia sunt niște hoți! Încă unul care n-a plătit! N-o să-i mai primesc în prăvălie. ajutată de însoțitoarele ei. va veni în palatul tău. trebuie să mă răzbun.. ce zici tu? 5 . iar tu te ascunde undeva și așteaptă până la miezul nopții. pe Hecate. Ah. Nu uita că dacă și tu ai plăcut odinioară Venerii. Helios. Helios. această musculiță va țintui luminile tuturor. Marte. Cupidon își face și el de lucru. zeu ce vede totul. opopoi!. unde sângele curge în valuri iuți ca undele râului Alfeu. o Venus. înainte de a te duce la ospățul pe care ni-l dă Jupiter. ai fost blând cu dânsa și Marte ți-a luat locul. HELIOS: Liniștește-te! Cum voi vedea că Venus iese din sala ospățului. ah! știi tu. să plecăm repede. VULCAN (fierbând): Acum. nimfă cu ochi negri. VENUS: Ce e. meșteșugurile tale sunt fără număr. VENUS (punând musculița pe sân): Cupidon. mintea ta e plină de iscodiri de dragoste. ce nu știi cum să le furi mințile! (o bate). și. VULCAN: Câinele. Nebunul e furios. primește acest dar de la mine. văd roșu dinaintea ochilor.

KALLIMENE: Taina nu-mi va ieși niciodată din suflet. CUPIDON: Aceasta va fi pieirea ta. Fii poruncitoare. pune un foc răzvrătitor și de dușmănie în ochii tăi. (îi îndreaptă câteva cute). VENUS: O.. minunată zeiță a dragostei. Înalță-ți fruntea. Cupidon. nu e rău. blondă zeiță. Ce zici. așa. cel mai fericit dintre soți! CUPIDON: Slavă ție. Slavă ție. așa. crezi că-i voi plăcea? ÎNSOȚITOARELE (în cor): Îi vei plăcea. încă unul.. însoțitoare credincioase? ÎNSOȚITOARELE (în cor): Ești frumoasă ca un vis de mai. Hm! Pe săgețile arcului meu. De partea asta.. Ți-am jurat cea mai adâncă supunere și mă voi ține de jurământ. Nu. Cupidon. văzându-te atât de frumoasă.... deși femeie.. încruntă cât mai des frumoasa ta sprânceană. față de dânsul nu pot fi poruncitoare. așa. Așa. Sunt ca o roabă. VULCAN (luând de o aripă pe Cupidon): Nu ți-i frică c-o să-ți frâng aripa. scâncind): Opopoi.. copile. Trebuie prins aici cu o agrafă de aur. Răspunde. Cupidon. VENUS: O. Peplosul nu cade drept. Cupidon. învață arta meșteșugită a prefacerii. cea mai scânteietoare. strălucita noastră stăpână. te prinde de minune. zeiță a iubirii. care să depărteze de la tine pe toți bărbații.KALLIMENE: Te prinde de minune. Întoarce-te și de cealaltă. când tremur de dragoste dinaintea lui? Ajunge să-l văd. Cum să mă arăt nemiloasă. opopoi.. CUPIDON (cu bunăvoință): Cred că-i vei plăcea. Cuta trebuie să fie dreaptă. copil nebunatec? CUPIDON (fuge. Nu te arăta umilită și tremurătoare. dar trebuie să te ții mai bine. ce știi toate. VENUS: Cine-i? CUPIDON: Sunt pașii lui Vulcan.. 6 . (Vulcan intră cu privirea întunecată) ÎNSOȚITOARELE: Slavă ție. îi voi plăcea astă-seară? CUPIDON (cu aer de cunoscător): Întoarce-te puțin. Vulcan. căci numai c-un astfel de lanț se pot ținea mult timp bărbații. tăietura nu e bună.. VENUS: Tăcere. mi-ai rupt aripa. Și eu cunosc un zeu a cărui inimă se va strânge de dor. VENUS (privindu-se într-o oglindă de argint): Cum mă găsiți. ca cea mai slabă dintre muritoare. aspre sunt povețele tale. crunt zeu al foilor și al barosului. poți ținea pentru tine o taină. Fă un pas înainte. mai mândră.. cu atât îi va lega mai strâns la carul tău. Ține-te mai dreaptă. împărțitoarea tuturor bunurilor ce gustăm în Olimp și pe pământ! VENUS (visătoare): Și cu toate astea! Împărțesc fericirea altora. o privire a lui mă face umilită. pentru ca să mă simt slabă. (Se aude zgomot în sală). ÎNSOȚITOARELE (tremurând): E Vulcan. cea mai dulce.. frumoasă Venus. O. cea mai fermecătoare dintre zeițe! Slavă ție. în puterea căruia e cea mai frumoasă și cea mai credincioasă dintre soții. Nu te legăna în mers. căci pari o femeie ce nu așteaptă decât să se supună bărbatului. căci cu cât îi va depărta mai mult. KALLIMENE: Se aud pași în sală! ÎNSOȚITOARELE: Se aud pași grei în sală. copil priceput. VENUS: Nu vă întreb pe voi. privirea trebuie să-ți fie grea ca un lanț de oțel. Kallimene! Păstrează-ți limba și arată că. și nu știu dacă o voi găsi pentru mine..

Nu. cu care trebuie să meargă la palatul mărinimosului Jupiter. căci nu mă mai iubești. varsă-ți inima în sânul soției tale supuse! VULCAN: Trebuie să plec departe. puternice zeu cu brațele vânjoase? (îi cuprinde grumazul. e de nesufeirt cum te porți cu noi.. nu te voi lăsa eu. la zece zeii mărinimoși se pun la masă. deși toți iubesc prin mine. pentru ce-mi umpli sufletul de o durere atât de crâncenă? Străbate văzduhul cu sănătate. Nouă și jumătate. VENUS: Cum o să mă duc singură fără tine. Vulcan. nimeni nu mă iubește. Ce ți-au făcut aceste frumoase nimfe. stinge focul din insula Lemnos. nobilul meu soț? Nu se poate. cuiburi de dragoste și de patimă. o Vulcan. Vino cu mine! Lasă atelierele din Lemnos în grija ucenicilor tăi dibaci și vino! VULCAN: Nu. Iar eu mă duc la 7 . Nu trebuie să faci ca parveniții. îmi râd zeițele în colțuri. dar trebuie să plec. gândește-te la răutățile ce vor spune ceilalți zei. Și pentru cine ai pus cel mai mândru peplos de purpură? VENUS: Tu știi. Du-te singură. cea mai iubitoare dintre soții. vino și tu. unde mă duc. zeule puternic. femeie.. Nu mă mai iubești (șterge câteva lacrimi). ce sosesc întotdeauna mai târziu. ia-ți arcul pe spate și ține coada himationului celei mai strălucite dintre zeițe.VULCAN (privind fioros în jur): Ieșiți! (însoțitoarele și Cupidon se închină. arătându-mă cu degetul. când va vedea că lipsești de la banchet? Gândește-te. VENUS (stăpânindu-și bucuria): Nu. tu cel mai iubit dintre zei. Vulcan.. Treburi grabnice mă cheamă în Lemnos. zeiță a tuturor farmecelor iubirii! VENUS: Așa am fost eu nenorocită. tată-meu Jupiter. VULCAN: Spune lui socru-meu Jupiter să mă ierte că nu pot veni. Cupidon. îți spun că te iubesc. și fii cea mai frumoasă dintre zeițele nemuritoare. VENUS: Vorbește. așază trandafirii în părul tău blond. nobilul meu stăpân. voiești să scapi numai de mine. VENUS: Ce spui. gândindu-te că ai de stins aici un foc mai mare. și te întoarce apoi în brațele Venerei celei părăsite. voi. ești gătită. Dacă voiesc să fiu frumoasă. ca să fii atât de aspru? VULCAN (privind-o cu luare-aminte de sus și până jos): Ești frumoasă. Și acum zorește (privește la clepsydră). (Însoțitoarele îi pun himationul. o Veneră cu sânii mici (deschizând ușa budoarului): Veniți însoțitoare. VENUS: Ce va zice. ce ți-a făcut dulcele Cupidon. Unde trebuie să pleci? VULCAN: Mi-a venit vestea că atelierele mele din insula Lemnos s-au aprins. Olimpul întreg știe că nu mă iubești și că voiești să scapi de mine. ca pe cea mai părăsită dintre femei. (Însoțitoarele și Cupidon intră) VULCAN: O. spre a fi mai bine văzuți. pregătiți carul în formă de scoică al ilustrei Venere. Acum se va cutremura palatul de râsul lor. adunătorul de nori. cea cu unda amară. Dar pentru ce pari atât de mâhnit și de încruntat? VULCAN: Am o veste tristă.. ce te arăți atât de crud cu mine. blondă Venus. istețule Cupidon. O mână nelegiuită le-a dat foc și. nu. Cupidon se pregătește) VENUS: O. dacă nu mă voi duce să ajut la stingere. ieșind) VENUS (cade pe tron. frângându-și mâinile și cu lacrimi în ochi) : Nu. frumosule copil. la supărarea lui. nimfe. vor arde până în temelii. Puneți-i pe umăr himationul de purpură brodat cu stele de aur. VULCAN (cu vocea sinistră): Te iubesc mai mult decât crezi. sărutându-l). e numai să-ți plac ție. spintecă marea. Trebuie să plec chiar acum. că pentru tine. nu. iar tu. VULCAN: Pe Styx.

cu ciocul cenușiu. cu atât să șii că a păcătuit mai mult. 8 . VULCAN: Nenorocire ei dacă spui adevărul. nobile soț. voi sta într-un colț. nu însă și prin priceperea minții tale! O femeie. și cu cât e mai dulce și mai drăgăstoasă. mă voi gândi la tine. Iar voi zei. atât de drăgăstoasă! M-a rugat atât de mult să nu plec la Lemnos. și îndeosebi tu. VENUS (ieșind): Adio. încât nu e cu putință să mă înșele. stăpânul nostru al tuturor. ocolește patul nupțial) VULCAN: Zei mărinimoși. (Vulcan rămâne singur. umbră tainică! (Scoate o pânză de sârmă nevăzută.. vrednică de a fi plânsă de toți zeii nemuritori și nici nu voi juca pyrrhica. poezia și gingășia zâmbetului unei femei. a fost martorul unei atât de grozave înșelăciuni? Opopoi! Opopoi! Îmi simt inima mușcată de cea mai neagră îndoială.. Află de la mine aceasta. spuneți-mi de mă înșală blonda Venus? Spuneți-mi de acest pat. Risipește farmecele tale în sala zeilor și fă să plutească pretutindeni împăcarea și mulțumirea de sine. (gândindu-se cu capul între mâini): Nu se poate. nobilul nostru stăpân! CUPIDON (ieșind): Grațiile să-ți dea. Corpul tău fraged și plăpând va fi zdrobit în acest laț de oțel. Nenorocire ție. o Vulcan. Brațele ei de crin au înconjurat grumazul meu cu atâta implorare. și păstrează-mi credința ce mi-ai jurat-o la altarul lui Jupiter.. în care am gustat atâta fericire și dulceață. VULCAN: Ce spui. stăpânitorul fulgerelor. o clipă după ce te va fi părărsit. împodobit cu trandafiri. Nici nu voi atinge ambrozia cea dulce și buzele mele de trandafiri nu se vor muia în nectarul divin. din brațele tale de crin. înțelegerea tuturor frumusețelor firii: să iubești florile. Jupiter. în câteva zile voi fi îndărăt și voi face o cunună parfumată în jurul gâtului meu. nobilă soție. cu ochii de peruzea. VULCAN: Adio. cu părul de aur și cu sânii mici! CUPIDON: Slavă zeiței mândre. ochii ei albaștri au lăcrimat cu atâta duioșie. sau că are gând să păcătuiască. glas tainic? Vorbește în limba mea. VOCEA: Zeule.. ci să rămân cu ea astă-noapte. soție necredincioasă! Nenorocire ție! Opopoi! Opopoi! (Pleacă). VENUS: Du-te cu bine. O VOCE DIN VĂZDUH: Femina dum plorat decipere laborat. pe care o întinde în jurul patului). nobilul meu soț. VULCAN: Nenorocire ție. când plânge. tu strălucești numai prin brațele tale vânjoase și prin iscusința meșteșugului tău.banchetul tatălui meu Jupiter. Veneră. A fost cu mine atât de bună. nobile făuritor al metalelor prețioase. până ce suflul ușor al vieții îi va zbura din gâtlejul ei alb ca marmura. și dacă o voi prinde-o aici cu Mart. în desfătările dulci ale iubirii. ÎNSOȚITOARELE (ieșind și ele cu Venus): Zeii să-ți dea un drum fericit și vânturi bune. cu privirea aspră ce înlănțuiește pe toți zeii în lanțuri de nefrânt.. împărțitoare a dragostei. căci nu te înțeleg. te va strânge și nimeni altul decât mine nu-l va putea rupe sau desface din jurul trupului tău însângerat! Răzbunarea mea va fi cruntă și va sluji de pildă zeilor și oamenilor. ÎNSOȚITOARELE: Slavă zeiței dragostei. dacă mă înșeli. Nu te întrista însă. o voi strânge în aceste brațe. VULCAN: Du-te cu bine. Nu te lăsa ademenit de ochii frumoși pe cari îi vei întâlni în cale... VULCAN: Copilul ăsta desigur râde de mine. zeule adorat la Lemnos. cu mâhnirea în inimă. KALLIMENE (intrând): Carul în chip de scoică. te așteaptă. Ca o sărmană turturică.. stăpână a iubirii. frumoasă Venera. Stingheră. VULCAN: Cuvântul tău e dulce ca mierea albinelor de pe Himet. caută un nou mijloc de înșelăciune. ce te va înconjura. veți fi martori ai răzbunării mele!.

datorăm prilejul unei nopți de desfătare. fierbând de mânie): Femeie nerușinată. Vulcan a plecat în grabă să le stingă. grăbiți-vă alergarea voastră.. în palatul lui Vulcan). nenorocire ție soție necredincioasă! HELIOS: Ascultă. dar în ea nu văd decât sânge. MERCUR: Ce taină ai să-mi spui. Helios. se arată de departe). și i-am cerut îngăduirea să mă retrag. Vulcan e acum la Lemnos și suflă în focul năpraznic. Mi-ai făcut jurăminte de credință înaintea lui Jupiter. izbind ușa). (Două umbre se arată și se apropie. cum se face de ești singură astă-noapte? VENUS: Atelierele din insula Lemnos ale celui mai nesuferit dintre soți și ale celui mai prost dintre zei au luat foc. VULCAN (iese în fața palatului. Dar spune-mi... VULCAN (învăluit în mantie neagră. O să-și strice dinții lui micuți și drăguți. blonda mea iubită. MARTE: Copilului ăstuia îi plac prea mult lucrurile dulci.. cum de-ai ieșit nezărită din palatul lui Jupiter? Unde ți-s însoțitoarele? Unde e Cupidon? VENUS: Am spus mărinimosului Jupiter că mă doare capul. zeule cu aripi la picioare. și acum mă înșeli cu acest crunt măcelar ce nare nimic sfânt pe lume. îmi vei plăti-o scump! VENUS: N-ai auzit un glas? MARTE: Fii fără grijă. poartă fermecată ce duce în camera de culcare a celei mai frumoase dintre iubite! VENUS (căzându-i în brațe): Zeule vânjos. clipă cu clipă.Scena 3 (în miezul unei nopți întunecoase. dulce Veneră. sânge. zeule ce vezi și auzi toate? HELIOS: E Vulcan. Pilda ce voi da-o să slujească pentru toți ce-și calcă cuvântul și legăturile sfinte ale căsătoriei. e Vulcan ce frământă în mintea lui îngustă o răzbunare sângeroasă. Frumoasa Venus s-a făcut nevăzută de la banchetul lui Jupiter. Însoțitoarele mele au rămas în colțurile ascunse ale palatului. cea mai nelegiuită dintre zeițe.. Helios și Mercur. Cupidon a rămas la bufet. cea mai necredincioasă dintre soții. Mai sunt câteva clipe până ce-l voi descoperi. Acestei împrejurări. Vulcan se ascunde lângă zid). Opopoi! (Două umbre. în brațele eroilor și ale satirilor voluptuoși. VULCAN (în umbră): Nelegiuito. E beznă. vă iau martori ai răzbunării mele. venind 9 . de m-ai chemat din mijlocul petrecerii? Nu puteai să aștepți un alt prilej? VULCAN (din depărtare): Opopoi. Opopoi. zei nemuritori. asta ți-a fost dragostea pentru mine? M-ai mințit zi cu zi. (intră amândoi. MARTE: Ce întuneric năpraznic! VENUS: Întunericul e priitor tainelor dragostei. puternice zeu al războiului.. cu ajutorul unei mâini binecuvântate. adunătorul de nori. se plimbă în umbra palatului): Miezul nopții! O stelelor. alungați timpul mai repede.. puternicul meu iubit.. stăpânul meu adorat. ia-mă în brațele tale și du-mă pe sus ca pe un fulg de pană la culcușul cel moale. opopoi. MARTE (deschizând poarta palatului): Deschide-te. Inima mea are nevoie să știe tot adevărul. MERCUR: Ce strigăte se aud. MARTE: Spune-mi însă. VENUS: Așa sunt toți copiii.

Voiesc numaidecât sânge. deoarece nu e muritoare. chiar. nu mi se pare că ești în toate mințile. frate Helios. Vulcan. cel mai bun lucru ar fi să te desparți de ea. VULCAN: Mânia îmi suflă în simțire. zeule puternic. Mă înșală. cuvintele tale n-au fost decât adevărul cel mai desăvârșit. mare lucru să nu fi mâncat elebor. despărțirea va fi mai ușoară și toate cheltuielile divorțului vor cădea asupra necredincioasei soții. VULCAN: Vai.. ce-i face nemuritori. MERCUR: Să mergem la dânsul. HELIOS (tare): Ei! Ei! Cine-i acolo? VULCAN: Cel mai nenorocit dintre zei: Vulcan. 10 . Deșteptăciunea n-a fost niciodată darul lui Vulcan. Zeul barosului i-a pândit și se pregătește să-i pedepsească. zei iluștri. n-ar putea-o. voi implora pe Jupiter să rupă acest destin al zeilor. în curând vei cunoaște puterea lui Vulcan. dacă ar voi-o. cum suflă puternicul foi în focul cuptoarelor mele. VULCAN: Cine? HELIOS: Helios și Mercur. HELIOS: Pe Hades. Ce putea să găsească în Marte? Un măcelar sângeros. Va curge sânge din trupul moale și cald al Venerii și din coapsele viguroase ale lui Marte. HELIOS: Ai auzit? Trebuie să nu-l lăsăm să facă vreo neghiobie. VULCAN (apropiindu-se): Opopoi. Dar voi? MERCUR: Prieteni.. Nu. Ce-mi rămâne de făcut atunci? HELIOS: S-o alungi din ilustrul tău culcuș. nelegiuitule Marte. MERCUR (râzând): Ce spui. Răzbunarea mea va fi cu atât mai strălucită. Ce vorbești de Parce și de Jupiter? Nu știi că nimănui nu-i stă în putință să ne răpească nemurirea? Marele Jupiter. Prinzând-o în brațele lui Marte. HELIOS: Nu te aprinde prea tare. VULCAN: Opopoi! Sunt un neonorocit dacă nu mă pot răzbuna. HELIOS: Pe Styx. înșelăciunea Venerei cere o pedeapsă meritată. VULCAN: Pentru ce? HELIOS: Ce vorbești de sânge? Uiți că suntem cu toții zei nemuritori și că nu ni-e dat să pierdem o picătură de sânge? VULCAN: Voi implora Parcele. Vulcan.. MERCUR: Și ce ai de gând să faci acum? VULCAN: Mă voi răzbuna. mă înșală Venera cea necredincioasă. Cum n-o poți trimite în Hades. e cu putință? Venus ce părea atât de rușinoasă și de disprețuitoare! Nu se poate. zeule ce vezi toate.pe furiș cu Marte să guste împreună plăcerile oprite ale dragostei. Dragostea cu femeile divorțate merge mai ușor (tare): Da. HELIOS: De ce nu se poate? MERCUR: Pentru că i-am făcut și eu curte și n-a voit să-mi răspundă.. MERCUR (sieși): Iată o idee nimerită pentru mine. nu.

nevăzută. ASTYNOMUL (se oprește deodată): Trebuie să mă întorc îndărăt. VENUS: Tu. fără dânsul nu pot avea calitate de astynom (intră în astynomie. Gândește-te că mai toate femeile înșală pe bărbații lor și dacă aceștia s-ar răzbuna cum voiești tu să faci. care ești atât de neînduplecat cu alții. avea-vei îndurare de rugămintea roabei tale? Asculta-vei cuvântul ei plin de dragoste? MARTE (pe marginea patului): Vorbește. voiesc să-i las legați într-o îmbrățișare nelegiutită. Venus nu va fi așa de zgârcită cu darurile ei. VULCAN (se lasă luat pe sus. HELIOS: Ți-ai pierdut mințile. Venus e în pat). vorbești adevărul. gemând): Opopoi! Opopoi! MERCUR (sieși): Lucrurile merg bine. zeule cu aripi la picioare. Scena 4 (În odaia de culcare a Venerei. Vulcan (îl ia de braț): Ceea ce ți se întâmplă ție. Trebuie să mergem pentru o constatatare de adulter! ASTYNOMUL: Și pentru atâta lucru. ar curge numai pâraie de sânge în valuri repezi. să trecem pe la astynomie. pe care ai întins-o în jurul patului de aur. Să mergem în camera de culcare. Mi-am uitat ceva. spre a fi văzuți de zei și de oameni și spre a fi batjocura tuturor. te arăți totuși atât de dulce cu mine! 11 . Dorințele tale sunt porunci pentru mine. mintea ta e un cuib de înțelepciune.VULCAN: Pe Polux. dar durerea mea e prea mare pentru a mă mulțumi cu atât. Când va fi despărțită. zeiță adorată în Pathmos și în Cythera. zeule ce vezi totul. deschide! ASTYNOMUL (ieșind): Ce s-a întâmplat? Pentru ce atâta zgomot! HELIOS: Vino repede. Asta să-ți slujească de mângâiere: ceea ce se întâmplă multora nu e o rușine mare de ți se întâmplă și ție. o astynomos (merg cu toții). unde licăresc cele două felinare roșii ca doi ochi roșii de python. iar sfatul tău e cuminte. li s-a întâmplat multora. un zgomot atât de mare? Ați mâncat elebor? HELIOS: Grăbește pasul. Pentru a avea o dovadă și mai strălucită de înșelăciunea Venerei. MERCUR: O idee nimerită. Mărturia noastră putând să fie pusă la îndoială. unde vom găsi pe cei doi iubiți înlănțuiți în pânza de oțel. HELIOS: Ce? MERCUR: Ce? ASTYNOMUL: Mi-a uitat brâul tricolor. HELIOS (bătând în ușă): Hei! hei! Astynomus! ASTYNOMUL (dinăuntru): Ce se aude? Cine bate? MERCUR: Oameni buni. Să mergem la astynomia ce se vede. Noi îți vom sluji de martori. HELIOS: Ilustru fiu al Maei. zeule cu brațele vânjoase. zeule puternic al războaielor crâncene.. Voiesc o răzbunare sângeroasă. să luăm pe astynom ca să facă constatarea legală. încinge tricolorul și pleacă apoi cu toții).. acum. astynomos. VULCAN: Opopoi! HELIOS: Grăbește-te. VENUS: Iubitul meu neprețuit.

Dacă nu voiești să sângerez. ar fi o jertfă prea neînsemnată pentru a fi și o mărturie de dragoste. capricioasa mea zeiță. Marte. MARTE: Nu trebuie să ceri niciodată ceea ce nu ne e în putință. MARTE: În curând te voi strânge. VENUS (încet): Ai adormit. sânul meu fraged e zdrobit de oțelele platoșei tale. nu se cade ca vreo împrejurare nenorocită să-l prindă pe neașteptate. Marte? MARTE: Nu. Dar tu? VENUS: Nici eu. încrederea mea în tine. cuvintele tale mă dor. VENUS: Tu ești zeul cel mai viteaz și mai crâncen față de dușmani. VENUS: Pentru ce nu voiești niciodată să scoți platoșa de zale? Pentru ce-ntotdeauna pui între noi acest zid de fier! MARTE (întunecându-se): Ah. Niciodată în viața mea nu mi-am scos zalele. Iubitul meu stăpân. VENUS: Scoate platoșa. VENUS: E ceva ce mă întristează totuși. VENUS: Niciodată? MARTE: Niciodată! VENUS (întorcându-se pe cealaltă parte): Noapte bună. VENUS: Dacă aș cere ceea ce e lesne de făcut. VENUS: O. să nu cunoști alt câmp de bătălie decât cel al patului dulce și moale. MARTE: Îmi poți cere orice. Cytheree. nu mai poate fi deci pusă la încercare. aruncă atunci de pe tine această nelegiuită tunică ce mă înțeapă. Marte. zeiță cu sânii mici. Aș dori totuși ca lângă mine să nu fii zeul războiului: să nu cunoști alte lupte decât cele ale dragostei. zeiță iubită. MARTE: Ești supărată? VENUS: Simt c-o să-mi treacă. crudule zeu. puternicul Marte te ascultă. MARTE: Vorbește. Veneră. să te simt mai aproape de inimă. MARTE (culcându-se în pat): Niciodată n-o voi face-o. lumea e plină de atâtea înșelăciuni și de atâtea primejdii. Vorbește deci. (Câteva clipe lungi de tăcere). VENUS: Îmi făgăduiești pe stelele nemuritoare? MARTE: Îți făgăduiesc. în strângerea de fier a brațelor mele. blonda mea iubită. zeiță a plăcerii. dar această jertfă nu ți-o pot face. crunt răpitor de inimi. amestecând plăcerea cu o durere mai mare. aș dori să te simt mai aproape de sânu-mi cald. încât zeul războiului trebuie să fie întotdeauna pregătit de luptă. MARTE: Mă ierți? 12 .MARTE: Focul dragostei îmi fuge prin vine și-mi îmblânzește cerbicia. MARTE (întorcându-se și el pe cealaltă parte): Noapte bună.

femeie nelegiuită. MARTE: Îndrăznește să mai spui odată. VENUS: Toți îți spun: măcelarul. 13 . Nu visezi decât răzbunare. VENUS: Corpul m-e încătușat de ceva nevăzut. dulce Venus! VENUS: Fur-o de pe gura mea. căci nu vei scăpa din brațele mele răzbunătoare. adunătorul de nori. MARTE: O sărutare. pe zeii infernali! VENUS: Ce e? (voiește să se întoarcă și nu poate): Pe Hecate. Știi cum îți spun ceilalți zei? MARTE: Nu aprinde focul din sufletul meu. alungați de la mine farmecele pe cari le-a adus asupra capului meu această blăstămată femeie! (Se aud pași afară). MARTE (mugind): Oppopoi. MARTE: Nu simt nimic pe piept din pricina platoșei. pe Hades. zeule crud! MARTE: Tu ești de vină. să-ți frâng gâtul! (voiește să se întoarcă și nu poate): Opopoi! Opopoi! VENUS: Ești o fiară îmbătată de sânge. MARTE: Pe Styx. MARTE: Nenorocire ție. zei nemuritori. MARTE: Iat-o (voiește să se întoarcă și nu poate): Pe Styx. închipuindu-ți că ți-am întins curse.VENUS: Față de tine nu pot avea mânii lungi. dar picioarele îmi sângerează în niște legături puternice. ce înseamnă asta? Nu mă mai pot întoarce. MARTE: Așteaptă. MARTE: Voiești să facem pace? VENUS: Să facem. VENUS: Nevrednicia ta n-are nicio măsură. zeule adorat. nu știu ce simt pe trup! MARTE: O putere nevăzută mă înlănțuiește. MARTE: Opopoi! opopoi! VENUS: Ce putere tăinuită mă sfarmă? Nu e moartea cu mâinile ei reci? MARTE: Ce caut în acest pat blăstămat. VENUS: Ești un nevrednic. o Jupiter. ce înseamnă asta? VENUS: O aștept și nu vine. VENUS: Peste tot pielea mi se curmă într-o îmbrățișare de fier. Nu te prea grăbești. plin de farmece neînțelese? VENUS: Nu vei spune că sunt eu de vină. zeule ce iubești mai mult războiul decât dragostea. O. tu m-ai ademenit în această cursă și ai fi voit încă să-mi scot și platoșa ca să fiu prada lanțurilor nevăzute. zeiță prefăcută. VENUS (plângând): Nu mă mai iubești.

tu. tu. O VOCE DE AFARĂ: Deschideți! MARTE: Ai auzit? VENUS: Ai auzit? MARTE: Psst. nu-l lăsa să facă gălăgie.Patruzeci de zile am să vă țin astfel. femeie nerușinată. VULCAN: O astynomos. dulce Venus. Vulcan. măcelar fioros. Helios și Astynomul intră). n-aș fi acum amenințată de răzbunarea lui Vulcan. VENUS (tremurând): Groaza mi-a intrat în suflet. scrie citind): „Eu. Marte. Să te duci la tată-tău.” VULCAN: Am să te dau afară din casa mea. mărinimosule Vulcan! VULCAN: Iar acum o să vă las astfel legați patruzeci de zile și patruzeci de nopți spre batjocura zeilor. HELIOS: Hei. MERCUR: Liniștește-te. la Jupiter.. o să te audă zeii de la banchetul lui Jupiter. Venus. MERCUR (învârtindu-se pe lângă Venus. MARTE: Crezi că e Vulcan? VENUS: Blăstămul zeilor cadă asupra ta. Opopoi! Opopoi! 14 . VOCEA: În numele marelui Jupiter. tatăl meu iubit. MARTE: Ba. ASTYNOMUL (scoate cerneala și condeiul. (O bubuitură în ușă. Vulcan. astynomul circumscripției Olimpului.VENUS: Se aud pași. O. dar sămi dai îndărăt toate darurile ce ți-am făcut înainte de nuntă și după nuntă. VULCAN: Opopoi! V-am prins în sfârșit! Îmi veți plăti scump înșelăciunea. MARTE (ascultând): Sunt tovarășii tăi nelegiuiți. nemâncați și legați. astynomos. vei cunoaște pedeapsa ciocanelor mele. Jupiter. stăpânitorul oamenilor și al zeilor. fă-ți datoria. apără-mă de mânia lui Vulcan. Înaintea ta însă se deschide acum o frumoasă cale: despărțindu-te de urâciosul Vulcan.. asta ți-a fost cinstea. Încheie procesul verbal. MARTE: Opopoi! HELIOS (lui Mercur): Fiu al Maei. căci dacă nu te iubeam. vei putea gusta după voință din toate plăcerile ce ți-au fost oprite până acum. VENUS: Nerușinatule! VULCAN: .. asta ți-a fost dragostea prefăcută. Marte! Cine te-a pus să vii la mine astă-seară: tu ești vinovatul. nu vorbi! Nici nu sufla! VENUS: Sunt moartă de frică. nici de oameni: voiesc răzbunare. VENUS: Ba. încet): Crede-mă că compătimesc cu tine. astea ți-au fost dezmierdările tale învenitate?! Nu știu ce mă oprește să te ucid. VENUS: Iertare. VULCAN: Nu-mi pasă nici de zei.. Lasă-mă să zdrobesc ușa cu o lovitură de pumn. Iar tu.. deschideți: sunt astynomul circumscripției.. cățea nerușinată. nu lovi în zadar. Mercur. Nelegiuiții sunt legați de pat în lanțuri nevăzute. Am să vă pun pe amândoi pe foc.

VULCAN: O fac pentru tine. pe care te-am cinstit totdeauna ca pe un tată. Neptun. VULCAN: Te ascult. de scumpa mea nepoată Venus. cu ocările cele mai mari. zeule înșelat. Marte zvâcnește deodată pe ușă). răspândind în toate părțile rușinea ta ce e și rușinea noastră. VULCAN: Nu-i voi desface! ZEII (în cor): Ascultă povața zeului ilustru și dezleagă-i din lanțuri. Vulcan și Venus! ZEII (ieșind): Noapte bună. însoțind pe bătrânul Neptun). (Vulcan risipește lanțurile. să mă alungi din culcușul tău. HELIOS: Hei! Marte. UN REPORTER (ce stătuse nevăzut într-un colț): Și acum repde la tipografia Curierul Olimpului: mâine dimineață toată lumea va cunoaște adulterul din Olimp. îți cer un răstimp mai scurt. acoperind micimile ce ni s-ar putea întâmpla. NEPTUN: Și ce ai de gând să faci acum.. Nu trebuie să dăm pilde urâte oamaenilor. NEPTUN: Ce înseamnă acest zgomot? Am părăsit palatul ilustrului Jupiter pentru a vedea care e pricina atâtor țipete. Acum îți mai dau încă un sfat. fericiți soți! MERCUR (sieși): Am scăpat-o și acum din mână.(Câțiva zei intră. VENUS (căzându-i în brațe): Soțul meu iubit. Vulcan? VULCAN: Să-i țin astfel legați patruzeci de zile și patruzeci de nopți. VULCAN: Opopoi! Privește. Au nu ai pe suflet demnitatea zeilor? Nu vezi că credința piere pe fiecare zi? Pentru a mai avea fideli. căci e mai greu să asculți decât să povățuiești. NEPTUN: Îninte de a te despărți de cea mai frumoasă dintre zeițe. trebuie să ne arătăm cu adevărat zei. trimite-o îndărăt la Jupiter. înșelăciunea Venerii. ZEII (în cor): Cuvintele tale sunt înțelepte. închide-te cu ea în palatu tău trei zile și trei nopți. NEPTUN: Acum. nu ne rămâne decât să ne ducem strigând: noapte bună. ți-ai uitat coiful și sabia. -SFÂRȘIT- 15 . zeilor. dacă voim ca fumul jertfelor să se mai ridice spre noi. în ediție specială. Nu te gândești oare la zgomotul ce vor face ziarele când vor afla de acest scandal divin? Curierul Olimpului se va vinde în mii de ediții. a zeilor. soția mea necredincioasă. TOȚI ZEII (afară de Mercur): Ascultă-i povața înțeleaptă. zeule ilustru! VULCAN (după ce se cumpănește): Te voi asculta. înainte de a se prinde de veste. NEPTUN: Hotărârile tale nu sunt cuminți. Vulcan. până când aurora cu degetele de trandafiri va bate în geamurile palatului. ai arătat mai multă înțelepciune decât mine povățuindu-te.. Neptun. Dacă nu mă vei ierta până atunci. Neptun. desfă-i din lanțurile nevăzute. Neptun. și apoi să trimet îndărăt acasă pe Venus. MERCUR (râzând): S-a făcut nevăzut. Și dacă nu va izbuti să te înupldece s-o ierți în acest răstimp. NEPTUN: Ascultă-mă. NEPTUN: Pentru aceea.

Related Interests