Mileniul pierdut

Bogdan Mateciuc

Formarea poporului şi limbii române reprezintă un subiect nu foarte uşor de predat, din cauza mistificărilor naţionaliste apărute la începutul secolului XX, desăvârşite în perioada comunistă şi vehiculate încă şi astăzi. La întrebarea „Cum s-a format poporul român?”, această pseudo-istorie răspunde scurt: din amestecul dacilor cu romanii. Poporul român pare să apară brusc la anul 271. Neamurile migratoare sunt prezentate ca nişte vânturi trecătoare, care au bătut peste „ţara noastră”, dar care nu au putut dezrădăcina nimic din identitatea românească deja formată pe aceste meleaguri. În filmul Dacii al lui Sergiu Nicolaescu, copilul născut din amorul unui soldat roman cu o localnică dacă ne este prezentat ca un exponat de preţ: primul „român”. Etnogeneza românilor sare apoi de la retragerea romană din anul 271 la bătălia de la Posada, în Ţara Românească, şi la descălecarea lui Bogdan I, în Moldova. În cercurile bisericeşti se afirmă că noi, românii, suntem ortodocşi de la naştere. Aceasta este o afirmaţie politică, nu foarte adevărată. Naşterea noastră ca popor nu s-a produs ca în filmul lui Nicolaescu, ci a durat aproape o mie de ani. Creştinarea populaţiei locale s -a produs treptat, au existat mai multe influenţe religioase, iar problema afilierii oficiale cu Constantinopolul sau cu Roma s-a pus târziu, spre secolul X, când voievozii locali, care încercau să se ridice şi să întemeieze ţări, îşi negociau recunoaşterea politică atât cu Răsăritul ortodox, cât şi cu Apusul romano-catolic. Expansiunea creştinismului la nord de Dunăre nu putea nici ea să se producă aşa de repede. De ce şi-ar fi abandonat dacii credinţa strămoşească aşa de repede, pentru o credinţă nouă adusă de nişte străini de la sud de Dunăre? Cercetarea şi compararea surselor istorice, atât româneşti, cât şi străine, ne permite să deosebim realitatea istorică de mistificările naţionaliste. Pentru început, trebuie să spunem că Dacia lui Burebista şi Decebal nu era uniformă d in punct de vedere etnic, fiind locuită de mai multe neamuri, mai mult sau mai puţin înrudite: daci (numiţi în alte izvoare geţi), costoboci, roxolani, carpi, bastarni, sarmaţi... Unii dintre ei erau sosiţi aici din alte locuri şi se vor alia cu romanii îm potriva lui Decebal. Dacii făceau parte din neamul mai mare al tracilor, care populau zona de nord a Balcanilor. În urma războaielor din 106-108 d.H., romanii au ocupat doar jumătatea de apus a Daciei. Au rămas libere zona Moldovei şi partea de răsărit a Ţării Româneşti (la răsărit de Olt), care vor fi locuite în continuare de „dacii liberi”. Ce a urmat: 238 Goţii, alături de carpi şi costoboci, atacă în mod repetat Dacia Romană. Goţii vin din regiunea Germaniei. În ciuda victoriei asupra lor, împăratul roman Aurelian decide să se retragă (în 271), lăsând Dacia pe mâna goţilor, care devin „federaţi” ai Imperiului. Aristocraţia gotă se suprapune peste cea locală. Creştinismul pătrunde în regiune încă dinainte de retragerea aureliană. Unii daci îşi schimbă credinţa strămoşească şi se convertesc la noua credinţă.

structura populaţiei din Balcani se modifică radical. dar înt reprind expediţii de cucerire în Dacia (Transilvania şi nordul Dunării) împotriva goţilor. sosesc din Asia sub conducerea lui Asparuh. Bulgarii. Sunt paşnici şi li se permite să se aşeze aici şi să lucreze pământul. Se aşează în Panonia. un apostol al Domnului Iisus Hristos. Treptat. În 313 credinţa creştină devine legală în Imperiul Roman de la sud de Dunăre. Gepizii conduşi de Ardaric întemeiază un longeviv regat în Transilvania. 370 Goţii thervingi.unii goţi devin creştini. numită în această perioadă şi Goţia. Încet-încet sunt asimilaţi şi din 675 li se pierde urma. un got creştin din regiunea Buzăului. îl martirizează pe Sabbas sau Sava. de neam turcic. până când vor fi distruşi de h anul bulgar Krum în anul 803. sosesc din Asia. Ulterior. La începutul secolului IV. taifali şi victufali stăpânesc în continuare peste Dacia. regele care stăpâneşte ţara. 2 475 567 Sec. XIII de populaţia locală. Stăpânirea hună durează până la moartea lui Attila. Apar disensiuni religioase . în Noviodunum (Isaccea).Andrei. creştinii Zoticos. distrug regatul gepizilor din Transilvania. amestecându -se cu populaţiile locale şi influenţând limba şi toponimia (în timpul stăpânirii lor este înfiinţat oraşul Târgovişte – un nume bulgăresc – viitoarea capitală politică a regiunii). nici generalizată aici. Athanaric. în timpul domniei împăraţilor romani Diocleţian sau Liciniu. cu influenţe ale limbilor migratorilor. 336 Împăratul Constantin cel Mare recucereşte pentru scurt timp Dacia. bazată pe latina vulgară. El creează alfabetul got. Ocupă şi stăpânesc mare parte din Dacia. întemeiază un hanat („prim ul imperiu bulgar”) care se întinde la nord şi la sud de Dunăre. de origine turcică. în 453. de neam turcic. Primul misionarism consistent în regiune îl realizează episcopul got Ulfila. înrudiţi cu pecenegii şi cu cumanii. Datorită avarilor şi slavilor. a cărui credinţă este ariană. pomenit azi în calendar ca Sf. Sava Gotul (sau Sava de la Buzău). sunt ucişi pentru credinţa lor. Slavii sosesc din nordul Mării Negre şi se aşează la nord şi la sud de Dunăre. învingându-i pe cei pe care el încă îi numeşte „daci”. Attalos. Avarii. Kamasis şi Philippos. alţi creştini trecând ulterior Dunărea şi împărtăşindu -l pe Hristos localnicilor. 376 Hunii. alături de alţi 31 de martiri. care rezistă până în 566. traduce Scriptura în gotă şi converteşte numeroşi goţi din Dacia. Credinţa creştină nu este încă nici liberă. VI 672 Bogdan Mateciuc – Mileniul pierdut . propovăduise în Moesia (Dobrogea). cu capitala la Apahida. Populaţia locală începe să dezvolte o limbă proprie. La fel se întâmplă la toate popoarele limitrofe ale Imperiului Roman. care sunt siliţi să se retragă. nu ortodoxă. cei de la nord de Dunăre vor fi asimilaţi până în sec. alţii rămân păgâni.

încep să fie curtaţi de misionarii romano-catolici. Glad (bulgar) şi Menumorut (de origine incertă) stăpânesc peste o populaţie amestecată. Apostol Pavel”. apoi una religioasă. X. În acelaşi timp. IX şi începutul sec. care doresc întâi o recunoaştere politică. etnice şi religioase asupra teritoriului vechii Dacii. Roma şi Constantinopolul încearcă să atragă de partea sa pe conducătorii neamurilor migratoare din Balcani. Glad este botezat creştin de către bizantini la Vidin (duşmanii lui maghiari sunt afiliaţi Romei). cât şi în relaţiile oficiale. pe baza celui grecesc. Imperiul bulgar de la sud de Dunăre îi consideră federaţi (vasali). Deşi maghiarii vor face legea aici pentru următorii 900 de ani (cu unele întreruperi datorate otomanilor şi habsburgilor). Unele documente bizantine vorbesc despre „dacii care acum se numesc pecenegi”. devenit ţarul Mihail I.Este începutul unei lungi influenţe politice. bulgarii vor avea două imperii succesive în Balcani şi îşi vor exercita autoritatea şi la nord de Dunăre. pe tot cuprinsul Daciei. înrudiţi cu bulgarii şi cumanii. Cumanii se convertesc la romano-catolicism şi. X. Sec. Întrucât ei încă stăpânesc la nord de Dunăre. Poporul român. IX Maghiarii (ungurii). X-XI La sfârşitul sec. 1234 Papa Grigore IX îi scrie regelui maghiar Bela IV despre clericii ortodocşi din episcopia cumanilor (Moldova şi Muntenia) care îl încurcă pe episcopul 3 Bogdan Mateciuc – Mileniul pierdut . Sec. „Sf. pe filiera slavo-bulgară de la sud de Dunăre. Cumanii se aşează în Moldova şi Muntenia. Bulgarii devin creştini în 864. Creează alfabetul glagolitic. X. lingvistice. vor cere azil şi se vor muta în masă în regatul Ungariei. În sec. Vor fi treptat decimaţi în luptele cu bizantinii şi cumanii. ei nu vor putea schimba structura etnică a zonei. ţările celor trei sunt ocupate de maghiari. În următorii 500 de ani. care este suficient de cristalizată la sosirea lor şi caracterizată printr -o majoritate vlahă. Aceştia îşi negociază afilierile şi revenirile în funcţie de promisiunile concurente ale celor două mari centre ale Creştinismului. de teama unei noi invazii a mongolilor. se aşează în Muntenia. de neam fino-turcic. sub hanul Boris. în 1229. Conducătorii lor. unde impun grafia şi limba slavonă atât în biserici (în locul celei latine şi greceşti). legăturile lor cu Biserica din Constantinopol influenţează cultul religios de aici. voievozii transilvani Gelu (vlah). în care slavii nu sunt încă asimilaţi. sosesc din Asia şi se aşează în Panonia şi încep să se întindă în Transilvania. Pecenegii. Apostol Paul” este rebotezat în „Sf. deşi nu poartă încă acest nume. asimilează rămăşiţele de pecenegi şi întemeiază aici un regat numit în unele documente romano-catolice „Cumania”. care se amestecă cu boierii vlahi şi bulgari locali. nu se vorbeşte încă de Ortodoxie sau romano-catolicism. Kiril şi Metodiu îi creştinează pe bulgari şi pe ceilalţi slavi sudici şi apuseni. se încearcă organizarea primelor mitropolii ortodoxe. şi traduc Evanghelia în slavonă. este deja aşezat din punct de vedere etnic la sfârşitul sec. Oficial.

În 1359. zona este controlată de „al doilea imperiu bulgar”. În urma victoriei. Litovoi intră în conflict cu aceştia. se încheie şi ultima manifestare politică a vlahilor de la sud de Dunăre. istro-românii şi megleno-românii. iar papa de la Roma îl lăuda pe domnitor pentru susţinerea credinţei catolice. Această slăbire a autorităţii bulgarilor permite ridicarea unor conducători locali care încearcă să întemeieze structuri politice independente. în timpul domniei fiului lui Basarab. apropiată limbii române moderne. unii bulgari Bogdan Mateciuc – Mileniul pierdut 4 . curtea magiară începe să îl considere trădător şi „schismatic” (ortodox). Acţiunea e un dezastru pentru Carol Robert care abia scapă cu viaţă din întâlnirea cu Basarab la Posada. Dunărea nefiind privită ca o graniţă între două ţări separate – Ungrovlahia populată preponderent de vlahi şi Bulgaria controlată de bulgari. întemeiat de fraţii vlahi Petru şi Ioan Asan de la sud de Dunăre cu ajutorul vlahilor şi cumanilor de la nord. se întrec pentru atragerea şi păstrarea ţărilor „româneşti” în sfera lor de influenţă. cu scaunul la Argeş. Basarab I atrage mânia regele Carol Robert de Anjou care întreprinde o expediţie de pedepsire. Ulterior. Ei sunt rezultatul romanizării populaţiei trace din regiune. fiind eliberat ulterior în schimbul unei sume de bani. Alexandru. Bărbat. Politic. Basarab menţine legături strânse cu conducătorii de la sud. care întreprind o expediţie de pedepsire a lui în jurul anului 1272. este luat prizonier. după scuturarea definitivă a vasalităţii faţă de maghiari. ci Valahia. însă această influenţă începe să se reducă în secolul XIII când imperiul devine secătuit de luptele permanente cu vecinii. În stânga Oltului stăpâneşte Seneslau (probabil de neam bulgar). ţara nu se va mai numi Ungrovlahia. Litovoi moare în luptă iar fratele lui. iar în dreapta Litovoi. Unele documente atestă că Basarab şi fiul său erau romano-catolici. lucru care nu este exclus. încă înainte de bătălia de la Posada. Unii istorici afirmă că Basarab sau mama lui au fost cumani. După căderea Ţaratului bulgar de Vidin în faţa otomanilor în 1396. Este posibil ca recunoaşterea de către Constantinopol a unei Mitropolii în Ungrovlahia să fie fost parte dintr-o înţelegere politică cu domnul Nicolae Alexandru. În acelaşi timp. Ocupând unele teritorii aflate anterior sub controlul maghiarilor. când Basarab începe să-şi manifeste independenţa. cât şi papistaşii romani. Urmaşii lor sunt astăzi aromânii. Basarab unifică şi stăpâneşte peste cnezatele din stânga şi din dreapta Oltului. Basarab înseamnă „tată rege” în limba cumană. Cu această ocazie. Atât Biserica de inspiraţie bizantină. domnitorul trece la Ortodoxie şi îşi adaugă numele Nicolae. Odată cu căderea celui de-al doilea imperiu bulgar. 1330 Contestând suveranitatea maghiarilor asupra Ungrovlahiei. În acelaşi timp sporesc pretenţiile maghiarilor de stăpânire asupra Ungrovlahiei şi Moldovei. care vorbesc o limbă vlahă cu influenţe greceşti şi slave. Patriarhia de Constantinopol recunoaşte Mitropolia Ungrovlahiei.romano-catolic.

limba bisericească şi oficială a statului. 1347 Dragoş este trimis de regatul maghiar să înfiinţeze o marcă de apărare la răsărit de Carpaţi împotriva tătarilor.” Grigore Ureche în Letopiseţul Ţării Moldovei: „În Ţara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri.” 1613Gabriel Bethlen domneşte în Transilvania şi încearcă să obţină acordul 5 1581 Bogdan Mateciuc – Mileniul pierdut . Alături de credinţa creştină. cu acordul feudalilor locali pune stăpânire pe Siret. şi le-au scris voo fraţilor români.. deja închegată şi vorbită în popor – româna.. continuă să existe credinţe. deşi ei se numesc „ungureni”. În secolul XIV se definitivează afilierea oficială a conducătorilor ţărilor „româneşti” la creştinismul bizantin (ortodox). Moldova şi Transilvania. Scrisoarea are formule de început şi încheiere în limba slavonă. Populaţia locală din cele trei zone „româneşti” este amestecată şi compusă din fondul daco-roman peste care s-au suprapus neamurile migratoare menţionate mai sus. este o limbă de comunicare cu puterile vecine. ce şi saşi peste seamă de mulţi şi români peste tot locul. în lucrarea Hungaria. Limba poporului se scrie în alfabetul chirilic rămas din vremea stăpânirii bulgarilor. Neacşu nu cunoaşte din slavonă decât formulele de început şi sfârşit ale unei scrisori. în Moldova unde. obiceiuri şi tradiţii păgâne ale localnicilor şi ale neamurilor sosite din alte părţi. Bazele viitoarei Moldove vor fi puse în 1359 de Bogdan I. Alături de rămăşiţele de cumani cu care se înrudeau.. 1536 Umanistul ardelean Nicolaus Olahus afirmă pentru prima oară. conţinutul propriu-zis fiind în limba pământului.. deşi cultul săvârşit până atunci era deja de inspiraţie bizantină. Pentru aceia cu mare muncă scoasem de limba jidovească şi grecească şi sârbească pre limba românească 5 cărţi ale lui Moisi prorocul şi patru cărţi şi le dăruim voo fraţi rumâni şi le-au scris în cheltuială multă.. Probabil neavând multă şcoală. şi le-au dăruit voo fraţilor români. Sec. Conducătorii continuă însă să folosească la curte slavona care.. rolul slavonei ca limbă oficială începe să scadă şi începe să se generalizeze folosirea limbii române. „moldoveni” sau „munteni”. XVI 1521 Potrivit scrierilor unor călători străini. cel mai vechi text păstrat în limba română. Palia de la Orăştie: „Că văzum cum toate limbile au şi înfluresc întru cuvintele slăvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem. Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung. Lingua franca din aceste zone – viitoarea limbă română – urmează aceeaşi structură demografică (a se vedea comentariul de mai jos privind latinizarea dacilor şi a limbii vorbite aici). În secolul XV. originea latină comună a locuitorilor din Muntenia. alături de greacă şi latină. locuitorii vorbesc „româneşte”. fac parte din clasa conducătoare (boierimea) locală.se refugiază la nord de Dunăre. care fuge din Maramureşul stăpânit de maghiari.

Este posibil ca „rumân” să trimită nu numai la „roman” (Imperiul Roman din antichitate. greaca şi maghiara au câte 3%. într-o formă tot mai „vulgară” şi amestecată. Legăturile comerciale ale dacilor cu Imperiul Roman datau cu mult dinainte de anul 106. deloc limitrofe. fiind continuarea istorică şi geografică a vechiului Imperiu Roman de limbă latină. limba pământului a evoluat la fel şi în Basarabia. Nu acelaşi lucru se poate spune. Însă structura etnică de aici intrase deja în transformări. în cele din urmă. pe care romanii ar fi luat -o de la ei (!?) trec cu vederea faptul că contactele dacilor cu lumea şi cu limba latină nu au început în anul 106 şi nu au încetat în anul 270. Aflată sub autoritatea Bisericii ortodoxe de la sud de Dunăre (slave/bulgare). veneţiană. limba acestor relaţii economice şi politice fiind. Cinci la sută sunt de origine incertă – posibil de la neamurile care au locuit pe aceste pământuri mai mult sau mai puţin timp dea lungul istoriei.începând cu dacii şi terminând cu slavii. Apare Carte românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam. Un aspect remarcabil este uniformitatea limbii române. care prezintă în unele regiuni ale sale. aşa cum am arătat mai sus. analiza vocabularului actual – după ce dăm la o parte neologismele latine intrate în limbă în epoca modernă . inclusiv de cele migratoare. devenind astfel lingua franca pentru amestecul de populaţii de la nord de Dunăre. încât sunt privite de lingvişti ca limbi distincte (napoletană. prin suprapunerea unor neamuri migratoare. existente de pe vremea ocupaţiei romane. Termenul „rumân” pare a fi folosit de către populaţia locală pentru a se deosebi de celelalte neamuri. de limbă greacă) care se prezenta ca „Roman”. Termenul provine de la „roman” şi este menit a indica deosebirea populaţiei locale de cele migratoare. În ciuda faptului că regiuni din Dacia au fost ocupate şi stăpânite în timp de neamuri diferite. ci şi la Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin. Contribuţia slavă este de 25%. Există un curent exotic care afirmă că limba dacilor nu s-a putut latiniza în perioada relativ scurtă a ocupaţiei romane. de limbă latină). limba latină a continuat să fie cunoscută la nord de Dunăre desigur. despre Italia. Nicolae Milescu traduce în limba română Vechiul Testament din versiunea Septuaginta. de exemplu. Limba română este rezultatul amestecului latinei vulgare cu limbile popoarelor care au locuit aici de-a lungul timpului . care veniseră cu limbi diferite şi care interacţionau şi ei cu Imperiul Roman. florentină. nu de către toată populaţia. limba latină. În ceea ce priveşte formarea şi structura limbii române.). dialecte atât de diferite de italiană. însă promotorii ideii că dacii ar fi vorbit limba latină. Astfel. Acest lucru este adevărat. Vlahii – denumire folosită pentru populaţia cu substrat romanizat de la nord şi sud de Dunăre – sunt rezultatul amestecului populaţiei locale.arată că 61% dintre cuvintele limbii sunt de origine latină.. iar turca 1%. iar populaţia mixtă rămasă aici după retragerea aureliană a continuat să aibă legături cu Imperiul de la sud de Dunăre. cea dacică de 2%. latina. „către toată seminţia românească”.. Bogdan Mateciuc – Mileniul pierdut 6 .1629 1643 1644 otomanilor pentru a uni cele trei provincii într-un regat al Daciei. Biserica de la nord de Dunăre era astfel subordonată Patriarhiei ecumenice din Bizanţ (Constantinopol). cu neamurile suprapuse succesiv până în secolul X. evident. şi în Timocul din Serbia.

Pururea fie în floare! Bogdan Mateciuc – Mileniul pierdut 7 . Trăiască cea ce-ntreabă. Trăiască şcoala. imnul academic. Tineri cât suntem. Post molestam senectutem Nos habebit humus! Vita nostra brevis est. Pe nimeni nu cruţă. Venit mors velociter. Gaudeamus igitur. Semper sint in flore! Să ne bucurăm dar. Dup-o chinuită bătrâneţe Pe noi ne va avea ţărâna! Viaţa noastră scurtă este. Juvenes dum sumus. Dup-o agitată tinereţe. Trăiască profesorii. în latină şi în româna actuală. Vivant membra quaelibet.Gaudeamus igitur. Vivant professores. Trăiască cel ce-ntreabă. Curând se va termina. Vine moartea repede. Ne va răpi atroce. Vivat academia. Nemini parcetur. Rapit nos atrociter. Brevi finietur. Vivat membrum quodlibet. Post jucundam juventutem.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful