ACTUL I GARUNSKII ȘI ANNA IULIEVNA Garunskii: De neconceput! De ce trebuie să fac dovada că nu figurez în evidența unui dispensar de psihiatrie?

ANNA IULIEVNA: (cu capul înfășurat într-un prosop) Ce-ți pasă? Dacă trebuie, trebuie. GARUNSKII: Cum să nu-mi pese? Înțeleg, dacă mi-ar cere o adeverință că figurez în evidență! Ar avea o logică, ar crea o situație. Sunt în evidență, deci am cutare sau cutare privilegii, am dreptul să pretind un tratament, un ajutor, condiții speciale. Dar să fac dovada că nu sunt în evidența dispensarului de psihiatrie, asta e de-a dreptul amuzant! Anna Iulievna: Atunci amuză-te. De ce-ți bați capul? Doar n-ai decât unul singur. GARUNSKII: Nu înseamnă că dacă am un singur cap trebuie să-l feresc de orice idee. ANNA IULIEVNA: Dacă așa e regula? GARUNSKII: Care regulă? Arată-mi-o. O caut de-mi ies ochii... ANNA IULIEVNA: Nu mai complica lucrurile. Dacă trebuie, trebuie! Du-te și cere adeverința. GARUNSKII: Doamne ce simplu e totul pentru tine! "Du-te și cere adeverința". În primul rând că dispensarul ăla e la celălalt capăt al orașului, la

1

dracu-n praznic. Trebuie să iau troleibuzul, pe urmă autobuzul, pe urmă tramvaiul. Sunt plus douăzeci și cinci de grade. Vagoanele sunt ticsite de lume. Trebuie să mă sufoc o oră întreagă printre trupuri transpirate și încinse. Și asta încă nu e tot. Acolo trebuie să fac o coadă de un an. Zeci de oameni. Unii care au venit după ajutor, alții în situația mea. O să fiu nevoit să mai pierd acolo vreo două ceasuri să mă expun poate jignirilor unor psihopați care nu răspund de actele lor și cărora totul le este permis. ANNA IULIEVNA: Dacă stai în banca ta, nu se leagă nimeni de tine. GARUNSKII: Ei da, asta e filozofia ta: rabdă fără să gândești. Numai că nu scap doar cu atât. Mai trebuie să mă și-ntorc. Când frânt de oboseală și distrus sufletește voi primi în sfârșit fițuica aceea umilitoare, va trebui să mă sufoc din nou prin diferite vagoane și să le inspir iar duhoarea. E groaznic! ANNA IULIEVNA: Nu poți trăi toată viața la umbră... GARUNSKII: Adică, după tine, spre asta înclin eu? E de necrezut să fim de atâția ani împreună și să nu mă cunoști deloc. Asta visez eu, să stau la umbră? Dacă vrei să știi sunt un om al pasiunilor. Dar mi le înfrâng. ANNA IULIEVNA: Nu întotdeauna. GARUNSKII: Toate certurile noastre se încheie la fel. Îmi pretinzi să renunț la cel mai elementar bun simț. Nu pot face asta Anna. E destul să se uite cineva la mine să priceapă că nu am nevoie de nici o adeverință. Dar să admitem că nu toți medicii sunt fizionomiști. Atunci să stea de vorbă cu mine. Două trei fraze acolo și vor vedea că au în fața lor un om rezonabil, cu un fel interesant de a gândi! De ce e nevoie de toată aiureala asta? ANNA IULIEVNA: Hei, potolește-te! Adună-te! Fii bărbat...

2

GARUNSKII: (nervos) Ce vrei să spui? ANNA IULIEVNA: Mă îngrozește cât ești de neajutorat! Ca o rană deschisă. GARUNSKII: Evident, sunt om nu elefant. Contactul cu viața cotidiană nu trece fără să lase urme. ANNA IULIEVNA: (Îndreptându-și prosopul din cap) Ajunge Arcadii, nu mai pot! Ajunge! Nici nu te-ai dus încă după adeverință și mă faci să mă doară capul. Taci, te implor. Oricât te-ai înfuria și orice ai spune, nu schimbi nimic. Mănâncă și pleacă mai iute. Băiatul a și început ță râdă de tine. "Ce-i cu bătrânu' de nu vrea s-o care?" GARUNSKII: (cu un zâmbet amar) Nici nu mă așteptam la altceva de la el. Ei bine, bucurați-vă, mă duc. Dacă nu mă credeți pe cuvânt că sunt normal, o să vă arăt în scris. Tipărit. Negru pe Alb! Dacă trebuie, trebuie. Trebuie să recunoaștem că imaginația mea puternică mi-a permis să prevăd cu destulă justețe desfășurarea evenimentelor și să le înfățișez foarte aproape de realitate. Cam așa a fost: o zi cu zăpușeală, o lungă călătorie și o lungă așteptare pe culoarul dispensarului. Cu toate acestea, în cele din urmă mi s-a îngăduit să pătrund în liniștea solemnă a registraturii și să mă opresc în fața unei ființe taciturne în halat alb. O femeie pe punctul de a părăsi o tinerețe prelungită, călită de viață și de contactul cu tot soiul de oameni. GARUNSKI ȘI FUNCȚIONARA DE LA REGISTRATURĂ Funcționara: Numele?

3

... Garunslii (Îl privește) Garunskii. vedeți... FUNCțIONARA: Prenumele? GARUNSKII: Arcadii Semionovici. FUNCțIONARA: (căutând) Garunskii. Să vă explic. polonez? GARUNSKII: (gest cu mâna) Nu. E vorba de...GARUNSKII: Garunskii...... FUNCțIONARA: Nu mă încurcați (caută) Garunskii (preocupată) Fișa dumneavoastră nu-i aici.. FUNCțIONARA: Arcadii? GARUNSKII: Arcadii.. Auziți... eu. 4 .

E fantastic! Pierd o oră ca să ajung aici cu toate mijloacele de transport posibile.. FUNCțIONARA: Calm... Îmi trebuie o adeverință că nu sunt în evidența dumneavoastră. FUNCțIONARA: Și livretul militar. Adresa? GARUNSKII: Lăsați-mă să vă spun.. Subliniez: că nu sunt. Sunt pentru prima oară. GARUNSKII: Dar pentru ce vă trebuie? FUNCțIONARA: 5 ..GARUNSKII: Nici nu poate să fie.. calm.. E clar? FUNCțIONARA: Puteați să spuneți asta de la început. aștept aproape încă o dată pe atât să-mi vină rândul și la urmă nu reușesc să vă explic. GARUNSKII: Sunt foarte calm.. FUNCțIONARA: De ce n-ați spus de la început? Asta-i bună! Unde-i recomandarea? GARUNSKII: Degeaba mă tratați ca pe un pacient de-al dumneavoastră. Buletinul și livretul militar. FUNCțIONARA: Toate astea o să le spuneți medicului. GARUNSKII: Poftim buletinul.

FUNCțIONARA: Când am să văd dovezile. am să fiu sigură. GARUNSKII: Puteți fi sigură că nu pe bază nervoasă.. FUNCțIONARA: Aici nu se glumește.. FUNCțIONARA: Tocmai de aceea.. GARUNSKII: Nu-l am. FUNCțIONARA: Pe viitor să știți.. GARUNSKII: Nu știam. GARUNSKII: Am fost scutit de armată. GARUNSKII: Atunci ce fac? FUNCțIONARA: Vă duceți și-l aduceți. GARUNSKII: Cum. iar? Glumiți.. Trebuie să știu pe ce bază ați fost scutit. 6 . FUNCțIONARA: Atunci.Pentru că e nevoie....

GARUNSKII: Așa.GARUNSKII: Așa. Sunt în timpul programului. Adeverință contra adeverință. GARUNSKII: Dar dumneata nu mă vezi? Mai ai vreo îndoială? Sunt gata să stăm de vorbă. GARUNSKII: Hai să vorbim despre teatru. după ce am făcut un drum chinuitor pe căldura asta. iar trebuie să mă duc acasă și iar să vin aici și iar să aștept? FUNCțIONARA: Cine-i de vină? GARUNSKII: Și toate aceste fapte anormale trebuie să le fac pentru ca să vă conving că sunt normal? Trăiască logica! FUNCțIONARA: Nu trebuie să mă convingeți. Vă place teatrul? FUNCțIONARA: Vă rog să nu vă dați în spectacol aici. GARUNSKII: 7 . Să stăm de vorbă.. așa. Puneți-mă la încercare. Eu vă aduc o adeverință și dumneavoastră îmi dați o adeverință. după ce m-am istovit așteptând aici o oră. document contra document. Trebuie să aduceți dovezile. Dumneata nu știu ce tot vrei.. așa. Va să zică. FUNCțIONARA: Eu n-am timp să stau de vorbă. Asemenea gen de relații vreți să stabiliți între oameni? FUNCțIONARA: Eu nu vreau nimic.

GARUNSKII: 8 .. FUNCțIONARA: (îl privește cu atenție) Cred că trebuie să vă vadă doctorul. Augusta Gurievna doctorul . AUGUSTA GURIEVNA: Luați loc. vedeți-vă de treabă. sentiment cetățenesc..stătea la birou. GARUNSKII: Uite. AUGUSTA GURIEVNA ȘI GARUNSKII GARUNSKII: Trebuie să vă explic. purtați un halat alb. cu mâinile la piept.. Simbolul omeniei și al dragostei. având o expresie de durere pe față și o privire mânioasă. măreț. FUNCțIONARA: Care dragoste. GARUNSKII: Pentru ce? Ce legătură are doctorul cu adeverința mea? FUNCțIONARA: Ca să fie mai autentică. Mă duc până la Augusta Gurievna. Cetățene. E un cuvânt sfânt. concetățean. (iese) GARUNSKII: Doamne ce umilință! După câteva minute m-a invitat în cabinet. Iar dumneata rostești acest cuvânt pentru a îndepărta un om. ați spus cetățene...Ascultați-mă.. Dumneata stai aici cuminte. Cetățean.

la dumneavoastră și pe canicula asta am așteptat răbdător pe culoar.. GARUNSKII: 9 . îmi trebuie un fleac. toată povestea asta e ridicolă și unui om inteligent nu poate să-i provoace decât un zâmbet. Să-mi dea atâta importanță unei simple formalități. am rugat-o un singur lucru pe colaboratoarea dumneavoastră..Dacă stai să te gândești. AUGUSTA GURIEVNA: După părerea mea sunteți de-al nostru. mă rog. (o înghite) Am venit aici. AUGUSTA GURIEVNA: Știu tot.. GARUNSKII: Dacă asta vă face plăcere.. GARUNSKII: Poate vi s-a făcut o relatare tendențioasă. AUGUSTA GURIEVNA: Luați întâi tableta asta și beți puțină apă.. E destul să vă uitați la mine ca să vedeți cu cine aveți de a face. GARUNSKII: Pentru ce? AUGUSTA GURIEVNA: Înghițiți-o.. GARUNSKII: Vă mulțumesc. AUGUSTA GURIEVNA: Aveți dreptate.

(ia o tabletă și bea apă) Mă și contrazice. mai mult.. se chinuie o oră întreagă la coadă. stă cuminte și tace. cetățeanul e calm. Și cu ce se încheie toate astea? I se spune de la obraz: ești de-al nostru. se târâie prin autobuze și tramvaie. dar asta nu vă împiedică să fiți ostil și agresiv. o femeie. Controlați-vă comportarea tovarășe.. le îndură pe toate. Practic.Ce înseamnă de-al dumneavoastră? AUGUSTA GURIEVNA: Liniștiți-vă. Uneori. Dar e destul să mă uit la el ca să constat: e de-al nostru. Aveți în față un specialist. aș spune chiar.. complexul mulțimii.. Totul ți se pare în regulă. GARUNSKII: Dați-mi voie. împins din toate părțile. pleci de la slujbă și vezi în autobuz un cetățean care stă lângă tine. n-ai greșit niciodată. ce se întâmplă? Vine omul la dumneavoastră fără să țină seama de zăpușeală. AUGUSTA GURIEVNA: Fobia mijloacelor de transport.. De aia suntem noi aici. GARUNSKII: Mersi de așa noroc. nu cred. În orice caz dumneata n-ai de ce să te temi. AUGUSTA GURIEVNA: Norocul dumnitale că ai venit la mine. AUGUSTA GURIEVNA: Îndrăzniți să afirmați că mi se pare? Asta-i culmea. ca să vedem cum stau lucrurile. Ajutați-ne să vă ajutăm. Vi se pare. Ți-o spun fără să mă laud.. Depinde foarte mult de dumneavoastră. ca să-i dați o dovadă pentru un lucru cum nu se poate mai simplu că n-a dat niciodată pe aici. cum să spun. e destul să arunc o privire ca să stabilesc: "e de-al nostru" sau "nu e de-al nostru". GARUNSKII: În ceea ce mă privește. Să admitem că nu ți-ai dat seama de starea în care te afli. O vedeți pentru prima oară. o idee obsesivă întipărită pe față. 10 .

dacă-mi dați voie să vă întreb? Nu sunt destul de bune pentru dumneavoastră? Pentru că nu împărtășesc ideile dumneavoastră stupide despre perfecțiune? De aceea fugiți de ele? Iertați-mă. Unde nu există valențe morale. dar atunci e vina dumneavoastră! GARUNSKII: Doamnă doctor eu am venit aici pentru o hârtie.. nu e posibilă sănătatea psihică. evitați femeile fine. Dar de ce. inteligentă care își pregătește teza de doctorat pentru o prăjină cu fustă (întoarce capul și-și șterge ochii cu batista) este clar că procesul de descompunere a ajuns departe.. Mai ales în rândul bărbaților. Din anumite motive. vă cred. AUGUSTA GURIEVNA: Ei și? Asta e un fenomen destul de frecvent. fug de femei. profunde. AUGUSTA GURIEVNA: (cu un râs nervos) O da. GARUNSKII: Ce legătură are asta cu mine? În general eu evit femeile. GARUNSKII: Puteți să-mi spuneți care? AUGUSTA GURIEVNA: Da. spiritualizate. vi le spun. dacă e o lichea egocentristă și părăsește o femeie minunată. Motivul principal este decrepitudinea morală.GARUNSKII: Iertați-mă dar cum ați vrea să fiu? Pretindeți că sunt de-al dumneavoastră. AUGUSTA GURIEVNA: 11 . Dacă un bărbat e vânător de fuste. dacă îl domină ideea fixă a noilor cunoștințe.

pretindeați să fiți iubit. mânecuțe de conțopist. ați vorbit despre teatru. GARUNSKII: Vă întreb pentru ultima oară. AKULEVICI ȘI GARUNSKII AKULEVICI: (rochie de culoare nedefinită. În ochi mi-a apărut o licărire de panică. cu atât mai mult cu cât medicii care s-au ocupat de mine mi-au descoperit cel puțin zece maladii. Trebuie să-și salveze soțul. Planificatoarea Akulevici. Sunteți convins că e destul să vreți și femeia își uită toate obligațiile și vă cade în brațe. Cum s-ar zice m-am pleoștit. GARUNSKII: Eu? AUGUSTA GURIEVNA: Și atunci totul a devenit clar. Din fericire colegii s-au dovedit la înălțime. GARUNSKII: 12 . mersul mi-a devenit nesigur și chiar vocea mea a căpătat jalnice tonuri de tenor. responsabila cu asigurări sociale mi-a făcut urgent rost de un bilet pentru Crimeea. voce gutunărită. Orice tergiversare poate fi fatală. Îmi dați adeverința? AUGUSTA GURIEVNA: Nici o adeverință. fața mea a căpătat o statornică culoare pământie. Nevastă-mea Anne Iulievna a dat alarme. ați întors-o pe isterie. Iar când ați văzut că nu v-a mers. Erați în elementul dumneavoastră. plecați în Crimeea poate o da Dumnezeu să vă faceți bine. E nedespărțită de batistă) Plecați dragul meu. Ați aruncat praf în ochi. Această vizită m-a adus într-o stare de adâncă depresiune. O să vă tratăm.N-ați venit la mine ci la registratură. (sarcastică) Și acolo v-ați dat în petic.

GARUNSKII: Așa sper. GARUNSKII: Prea târziu. aerosolii... soția dumneavoastră va putea conta întotdeauna pe ajutorul nostru. AKULEVICI: De ce? Crimeea.. AKULEVICI: (cu tristețe) Doar vă duceți al sanatoriul "Trandafirul Sudului". 13 ... GARUNSKII: Am să vă fiu recunoscător..... Vă mulțumesc anticipat.. Vreau să spun.. AKULEVICI: În orice caz.... Ialta. AKULEVICI: Dacă vi se întâmplă ceva.(gest de om care și-a pierdut orice speranță) Nu mă fac.... AKULEVICI: Mi se pare că aveți un fiu.. Puteți fi liniștit. am un fiu.. marea. dar nu pentru mine.. prea târziu. În condiții excelente! GARUNSKII: Excelente. GARUNSKII: Da.

Se aude un cântec: Neliniștea când te cuprinde Și te înfășoară ca un fum Când ești cuprins de suferință.. cu un oftat. de sănătate Arcadii Seminovici. 14 . GARUNSKII: Tot răcită sunteți? AKULEVICI: Ce să fac? Vremea este înșelătoare. Ne descurcăm noi. GARUNSKII: Să-ți pui neapărat fularul. Nu suportă nici o influență. E un copil cuminte? GARUNSKII: E leneș. AKULEVICI: Și dumneavoastră să aveți grijă. Știți că sunt foarte sensibilă.. Cu bine! AKULEVICI: Cu bine! Să dea Dumnezeu să vă întoarceți sănătos.AKULEVICI: Poate-l trimitem într-o tabără.. dar capabil... scumpă prietenă. AKULEVICI: Nu-i nimic. face semne de adio. GARUNSKII: (mișcat) Să ai grijă de dumneata. Curentul.. Știți cum e tineretul de azi.

iar lumea de dincolo de geam. Acest ultim drum îmi strângea inima de durere: melodira care se revărsa în vagon trezea o dulce tristețe în sufletul meu. nu-i nimic.cum eram convins . CĂLĂTOAREA ȘI GARUNSKII CĂLĂTOAREA: Bună ziua. acea lume pe care urma s-o părăsesc atât de curând. spre cer. Știți că aveați toate șansele să călătoriți singur? Pur și simplu să călătoriți singur. Eram pe punctul de a mă lăsa în întregime pradă sentimentelor mele elegiace. Și rezemându-mă supus în fața soartei. era a naibii de frumoasă. La prima cotitură poate. Te întâmpină un nou destin. Dumneavoastră o să călătoriți cu mine? Ei. GARUNSKII: 15 .Pornești imediat la drum. când deodată ușa se trânti și în compartiment intră o călătoare cu o pălărie enormă și două geamantane.pe ultimul meu drum. Durerea ce te-apasă-n piept Doar drumului poți să i-o spui Ca drumul alt prieten nu-i Atât de bun și înțelept Se împrăștie cumplita teamă Cu fumul trenului. m-am urcat în tren pentru a porni . Și suferința se destramă În ritmul roților de fier. La urma aia tot aia e. Stâlpi albi te-ntâmpină-n noapte Apoi dispar și alții vin. Trenul porni.

Mașina mea a fost accidentată. Pur și simplu în spital. taximetristul. Mi-a apărut nu știu de unde un taxi în față.. Și știți de ce? GARUNSKII: (sec) Nu știu. habar n-avea de regulile circulației. Ei? Și acuma vă întreb: Unde e cunoștința mea? Unde? GARUNSKII: De unde vreți să știu? CĂLĂTOAREA: În spital.. Pur și simplu să se plimbe. S-a împiedicat așa pe drum drept. GARUNSKII: (sumbru) Pur și simplu? CĂLĂTOAREA: 16 . CĂLĂTOAREA: Ei aflați că nu m-a mirat deloc. CĂLĂTOAREA: Pe cuvânt. când se ducea să deschidă poștașului ușa. Șoferul. de-abia am scăpat cu viață. Pur și simplu deloc. CĂLĂTOAREA: Pentru că la fiecare pas ne pândește un pericol.(ironic) Nu se poate. o cunoștiință de-a mea a ieșit pe seară ca să se plimbe. Pur și simplu habar n-avea. Ce mai. Și poate vă închipuiți că întâmplarea asta m-a mirat? GARUNSKII: Nu-mi închipui absolut nimic. Acum o săptămână.

Exact. Primejdiile ne pândesc la tot pasul. Ce să mai spun, aveam un prieten, sincer vorbind, un unicat. Pur și simplu un unicat. O splendoare, exact opusul dumneavoastră, sănătos, bine făcut, rumen ca un măr cu sprâncenele negre. (cu solemnitate) Ei? GARUNSKII: Ei? CĂLĂTOAREA: Vă întreb unde e prietenul meu? GARUNSKII: La spital?... CĂLĂTOAREA: Bine ar fi! A ieșit să se plimbe și poc! O greutate. Din acelea pentru gimnastică. I-a căzut în cap. De la o fereastră sau de la un balcon. Pe semne că în blocul acela locuia un halterofil... GARUNSKII: Spuneți-mi vă rog, nu vă supărați, tuturor cunoscuțiilor dumneavoastră li se întâmplă asemenea lucruri amuzante? CĂLĂTOAREA: Mi-am pus și eu întrebarea. Aproape tuturor. Mai precis cu fiecare din cunoștințele mele s-a întâmplat câte ceva. Cu fiecare rudă, cu fiecare prieten, cu fiecare vecin, pot să vă spun chiar mai mult, pur și simplu cu fiecare om pe care-l întâlnesc... GARUNSKII: Vă rog. Până aici. Știți, asta e prea de tot! CĂLĂTOAREA: De acord cu dumneavoastră, dar ce pot să fac? Am fost recent într-o delegație cu un coleg. Și ce credeți? La întoarcere îmi propune să luam avionul. Era într-adevăr o economie de timp. Am luat bilete. Și deodată am simțit o presimțire, pur și simplu o presimțire. Nu, îi

17

spun, în ultimul moment, zboară singur. Am restituit biletul de avion și eu am plecat cu trenul. Ei? unde e colegul meu? GARUNSKII: (îngrozit) Doamne. CĂLĂTOAREA: Exact. Așa a fost! GARUNSKII: (apăsându-și tâmplele) Destul. Nu mai suport! CĂLĂTOAREA: Desigur, nici trenul nu e o garanție. Credeți că putem fi totdeauna siguri? GARUNSKII: (tulburat) Eu nu cred nimic. CĂLĂTOAREA: Eroare. Vecina mea călătorea anut trecut exact ca noi acuma, întrun vagon de dormit, pur și simplu un vagon. Și unde e vecina mea? GARUNSKII: Destul. Vă rog! Pur și simplu încetați. Nu mai continuați... CĂLĂTOAREA: Gata. N-am ce să mai continui. (oftând) De dragul meu, soarta e necruțătoare. Dumneavoastră, de exemplu plecați pentru cură... GARUNSKII:

18

(grăbit) La sanatoriu, trebuie să fac un tratament. CĂLĂTOAREA: Asta și spun. Mergeți la tratament, sunteți plin de speranțe, contați să vă întoarceți sănătos... Apropo, ce boală aveți?... GARUNSKII: (cu demnitate) Dacă-mi permiteți... un... surmenaj nervos. CĂLĂTOAREA: Așa mi-am zis și eu. Pe cuvânt. În cel mai bun caz. Surmenaj dacă nu și mai rău. Se vede după cum arătați: riduri, pungi sub ochi, culoare pământie... Și credeți că o să vă ajute cu ceva? Că o să vă faceți bine? GARUNSKII: Asta-i bună! Altul s-ar fi mulțumit că-i deschid ochii. Se pare că e mai bine să fii pregătit decât să te trezești așa deodată mort. Dar dacă unii preferă tactica struțului - treaba lor, îi privește... GARUNSKII: Repet, sunt grav bolnav. CĂLĂTOAREA: Dragul meu, nu trebuie să repeți. Se observă de la prima vedere. Cum e posibil să ajungeți în halul ăsta? (îl ia după umeri. Cu adâncă tristețe) Ăștia-s mușchi? Un fel de piftie. GARUNSKII: Nu mă atingeți. CĂLĂTOAREA: (oftând)

19

Ia uitați-vă ce groaznic se leagănă. Doar dacă nu se întâmplă vreo minune. Metal.....Niște găluști. N-au nici o legătură cu dumneavoastră. Pur și simplu le evit. Vă compătimesc sincer... CĂLĂTOAREA: (cu sinceră compasiune) E normal... Fleoșc! GARUNSKII: Nu mă atingeți. v-am rugat doar. (gest cu mâna) 20 . în exclusivitate. Pe când la dumneavoastră. GARUNSKII: Asta e burta mea. Și în general să știți că eu evit femeile.. ale mele proprii. Ce altceva le-ați putea face decât să le evitați? GARUNSKII: E insuportabil! Când o să se termine? CĂLĂTOAREA: Mi-e teamă prietene.. că foarte curând.. Îmi vine greu să mă uit la dumneavoastră.. Nu-mi plac aceste imixiuni. deșălată. astea sunt șoldurile mele. (cu amărăciune) Și abdomenul? După părerea dumntale ăsta se mai poate numi abdomen? La bărbat aici trebuie să fie piatră. CĂLĂTOAREA: Sărăcuțul.. În halul în care ați ajuns. Și șoldurile....... CĂLĂTOAREA: O pernă. Pur și simplu. GARUNSKII: Vă rog încă o dată să mă lăsați în pace..

ISTOMINA ȘI GARUNSKII 21 . Vă sufocați? GARUNSKII: Vă rog. m-am trezit într-o lume pitorească și decorativă. După toată larma asurzitoare. Crimeea! După orașul sufocant... Mare noroc! GARUNSKII: Cum anume noroc? Vă bateți joc de mine!? CĂLĂTOAREA: Deloc! Dacă vă cădea geamantanul în cap? Închipuiți-vă că intra pe urmă controlorul și mă întreba unde e tovarășul care călătorea cu dumneavoastră? (solemnă) Tovarășul care călătorea cu mine? Iată-l sub geamantan. Crimeea. priveau ceasuri întregi splendoarea nemărginită a mării și se simțeau. creatori ai unei inegalabile opere de artă. Nu l-am putut salva. să nu mai vorbim despre lucrurile astea (Scapă valiza pe picior) Lua-l-ar dracu de geamantan! CĂLĂTOAREA: Nu înjurați! Ați avut noroc. în taină. dar nu s-a chinuit mult! Scena e invadată de o melodie veselă. în care oamenii umblau în culori vii. dar eu nu puteam uita că zilele îmi erau numărate. după praf și miros de benzină. cu trăsături pronunțate. după asfalt. cu o natură mai supreficială. Așezați-mi valiza.Ei ce să mai vorbim. Cineva. vă rog (Garunskii apucă valiza) Cum gâfâiți. și-ar fi acordat pe loc dispoziția sufletească cu tot ceea ce vedea în jur... Stăteam într-o zi pe o bancă de pe faleză când s-a apropiat de mine o femeie voluminoasă.

ceva misterios. Eu sunt Marina Istomina. ISTOMINA: (zâmbind) Exact. De două zile. 22 .ISTOMINA: Vă urmăresc. da Marina Istomina. da. (încercând să-și amintească) Da. I-S-T-O-M-IN-A! (îl privește așteptând efectul) Numele meu nu vă spune nimic? GARUNSKII: (nesigur) Istomina. da. Aveți în dumneavoastră ceva straniu... îmi pare foarte bine.. Sunteți pentru prima oară la sanatoriul "Trandafirul Sudului"? GARUNSKII: Da. Cine sunteți? GARUNSKII: Eu? Garunskii Arcadii Semionovici ISTOMINA: Dar eu sunt nici mai mult nici mai puțin decât Istomina.. ISTOMINA: Mi-ați atras atenția. Pentru prima oară. autoarea volumului de poezii "Autoportret" GARUNSKII: A.

Toate sunt bune. Întoarce-te. Niște versuri extrem de rafinate.... ISTOMINA: (uimită) 23 . Foarte mult.. (îl privește cu stăruință) GARUNSKII: (în plină tensiune) Nici nu știu.. Întocmai.... splendid. nu-i așa? GARUNSKII: (roșind chinuitor) Desigur. ISTOMINA: "Mori!.ISTOMINA: Cunoașteți versurile mele? Vă plac.... da." GARUNSKII: (tresare) Poftim? ISTOMINA: "Mori în tăcere Și să te naști din nou Și iar să mori Jelit de plânsul clocotitor al mării Și pescărușii albi pe dunga zării Vor suspina stigând ca-ntr-un ecou: Întoarce-te! Întoarce-te" GARUNSKII: Da. întoarce-te. ISTOMINA: Spuneți-mi care v-au plăcut cel mai mult..

adică o știu mai puțin.. Cu plăcere (pleacă) ISTOMINA: Stai! (Garunskii se oprește) GARUNSKII: Eu. și să te naști din nou și iar să mori Jelit de plânsul clocotitor al mării" GARUNSKII: Splendid. ISTOMINA: ".Am scris-o aici. Nu mi-am dat seama că astea sunt versuri. Ne asteaptă valurile" GARUNSKII: Să mergem. vă rog să mă scuzați.. ISTOMINA: "Marea ne cheamă. GARUNSKII: Știți.. Să mergem spre mare. Cum e mai departe. În zorii zilei de nouă iunie.. La nouă iunie.. 24 . tocmai poezia asta n-o știu.. ISTOMINA: De ce mă minți? GARUNSKII: Eu? Iertați-mă.

Tema noastră favorită era personalitatea multilaterală a Istominei. Am o stare de anxietate. ISTOMINA ȘI GARUNSKII ISTOMINA: Sunt îngândurată astăzi. faci pe dracu-n patru să-l găsești și nu-ți alegi decât cu o astenie nervoasă. Nu mai înțeleg nimic! E ceva enigmatic. Așa e. E presimțirea creației. rațiunea unui lucru. Iubesc zările îndepărtate. Uite de exemplu: căutați sensul adevărat. Obosită. Nu înțeleg. o preocupa în mod deosebit și exclusiv pe poetă. Trebuie să spun că până acum nu mai avusesem de-a face cu slujitorii condeiului. Ceva inefabil. M-a tentat să pătrund în misterioasele și inaccesibila viață a acestor oameni care nu sunt obligați să meargă zilnic la slujbă. temă care nu mi-a fost greu să-mi dau seama. de neînțeles. trebuie să recunosc faptul că voluminoasa cucoană mi-a stârnit un viu interes.ISTOMINA: "De ce mă minți Prieten drag. Ciudat.. ISTOMINA: Sunt buimacă.. Așa s-a întâmplat că am început să ne plimbăm pe alei și să purtăm discuții. Ce iubesc eu? Și nu mi-am putut răspunde imediat. (melancolică) O tristețe foarte apăsătoare. Nu știu. ajunurile GARUNSKII: Ajunurile? ISTOMINA: 25 . GARUNSKII: Da. Și deși relațiile noastre erau cam ambigue. Totul e atât de tulbure. E uimitor. Mă gândeam dis de dimineață. sau începutul unei crize. Azi noapte miroseaz a valuri sărate și a tristețe. Și mai presus de toate. De ce covor de suferinți Mi-așterni pe prag?" Așa ne-am cunoscut. Iubesc drumurile de țară. și nisipul jilav.

. Înțeleg. ISTOMINA: Dar v-ar place să fiți un vagabond? Să cutreerați așa pământul fără motiv și fără nici un scop? GARUNSKII: Cum să vă spun... palinul. În ajunul destinului. Spuneți-mi.. dumneavoastră sunteți fericit? GARUNSKII: Vedeți. ISTOMINA: Destul. familia mea. E clar. Vă place să cutreerați mlaștinile desculț în ploaie? GARUNSKII: Vedeți. Să fii în preajma unui eveniment. în ajunul unei furtuni.. Când îmi cântă glia sub picioare. Mă atrage stepa.. Mă atrag ierhurile. Desigur. cum rămâne. ISTOMINA: Ei. ar fi o senzație foarte puternică. Dar pe de altă parte. eu.. Niște fiori de furtună. sunteți sau nu fericit? GARUNSKII: Vedeți. Simt atunci că mă străba curenții de înaltă tensiune. mlaștinile.Dumneavoastră vă plac? GARUNSKII: Mie? ISTOMINA: Ajunurile. ISTOMINA: Eu sunt fericită când ascult glia. eu am lumbago.. în felul meu sunt o păgână. 26 .

Trebuie șă știți că între o femeie și un bărbat nu există decât o singură cale de comunicare: lupta. ISTOMINA: Iubitul meu tovarăș de drum.. Duelul... lupta.GARUNSKII: (grăbit) Nu! Nu mă plâng. GARUNSKII: Dar dumneavoastră sunteți căsătorită? ISTOMINA: Să nu vorbim despre asta. GARUNSKII: Iertați-mă. Scuzați-mă! ISTOMINA: "Oprește-te! Nu ești sătul? 27 . Nu vreau. întotdeauna o mare conflagrație. ISTOMINA: (vehementă) Oprește-te! GARUNSKII: (încremenind) Pardon.. GARUNSKII: Dar e îngrozitor.. ISTOMINA: Nici nu e nevoie. Întotdeauna o femeie și un bărbat se distrug unul pe altul. Am înțeles..

.. GARUNSKII: Așa? ISTOMINA: Totdeauna precizez unde și când s-au născut versurile mele.. 20 și 18. că o să continuați.De suferința mea N-am plâns. e vorba de versuri. dați-mi trenciul. Scuzați-mă. GARUNSKII: 28 .. GARUNSKII: A da. S-a făcut frig. cumplită despărțirea. destul? Oprește-te! Nu-mi pune la încercare Atât de mult și atât de des iubirea Căci undeva. GARUNSKII: Scuzați-mă credeam că sunt tot versuri. în neagra depărtare Ne amenința.. Asta mă ajută să redau atmosfera și-i va ajuta și pe istoricii literari. Mă străbat fiori. (îi dă trenciul) ISTOMINA: Nu! Am terminat. (Garunskii rămâne nemișcat) Trenciul.. ISTOMINA: Dați-mi trenciul. într-o cameră mică de hotel anul trecut la 3 martie după amiază între 16.. V-a plăcut? GARUNSKII: Minunat! ISTOMINA: Am scris-o la Serpuhov..

un cântec interpretat de un bariton răgușit: "În Crimeea. ISTOMINA ȘI GARUNSKII Istomina și Garunskii la o masă. Stele mai strălucitoare În Crimeea. însă. Anna. Se aude. am zâmbit cu amară superioritate și la următoarea corespondență nu m-am mai referit la personalitatea Istominei. Pleacă grabnic spre Crimeea.că am întâlnit-o pe celebra Marina Istomina care nu pregetă să-și dezvăluie față de mine marile ei bogății spirituale și care găsește chiar că discuțiile noastre îi sunt deosebit de folositoare.Foarte înțelept din partea dumneavoastră? ISTOMINA: Știi ceva prietene? N-ai să mă crezi dar mă bucur că am avut prilejul să te cunosc. într-o scrisoare către nevasta mea. Ajungând la acest peisaj. în Crimeea.nu fără satisfacție ." GARUNSKII: 29 . i-am adus la cunoștință . Anna pe care am suspectat-o întotdeauna că nu mă respectă îndeajuns. din moment ce aceasta consideră că întâlnirea noastră îi poate fi de folos. de aceea. în Crimeea Din nou vei întineri. Cu toate acestea. Între timp. În misiva de răspuns. întâlnirea cu un maestru al cuvântului mi-a prilejuit destulă încordare. prestigioasa poetă. În Crimeea-i mai mult soare. care-și încheiase concediul și se pregătea să plece din Crimeea. în Crimeea Când visul te va amăgi Pleacă grabnic spre Crimeea Când dorul te va chinui Spre Crimeea. dar a făcut remarca tangențială că se îndoiește de bogăția spirituală a noii mele prietene. Firește. Gândul ți-l vei primeni Și alt om poți deveni De aceea. m-a felicitat pentru interesanta întâlnire. a dorit să celebreze evenimentul. spre Crimeea Când sufletu-ți va osteni În Crimeea. amplificat de microfon.

GARUNSKII: Dacă se leagă de noi? ISTOMINA: 30 . Neam fi putut duce într-un loc mai sobru. ISTOMINA: N-are nici o importanță. în taverna asta de port. GARUNSKII: Halal local! Ce mutre. GARUNSKII: Niște huligani. da. m-au recunoscut. Da. ISTOMINA: Taci. depravate domnule! ISTOMINA: Dragul meu și eu sunt ca ei. niște bețivi. În plină boemă. GARUNSKII: Ne fixează tot timpul. în felul meu sunt o depravată. N-ai înțeles nimic. GARUNSKII: Dar uitați-vă la mutrele clienților! ISTOMINA: Sunt extraordinare. Trebuie să fie tot niște aventurieri. La ce mi-ar folosi plictisul unui restaurant sobru și confortabil? Cu fețe de masă și șervețele scrobite și cu asiduitățile unui maître d'hotel? Locul meu e aici. ISTOMINA: E normal.Ce cântec stupid! Zău dacă pricep de ce-a trebuit să venim aici.

. Taci. GARUNSKII: Pe cuvânt de onoare. Un fel de neîmplinire. ISTOMINA: N-am ce face. Ajunul plecării. vântul dinspre mare și un nou ajun. GARUNSKII: Ar fi timpul să plecăm. aerul viciat. Te părăsesc.. surâsul dumnitale trist. În felul meu sunt o nomadă. în sănătatea dumnitale.. În tot și în mine. Mâine în zori plec. tovarășe de drum. tipii aia se uită la noi.Ei și? Ai prilejul să mă aperi! GARUNSKII: Ce gusturi ciudate au poeții! ISTOMINA: Adio. E normal.. Ca un plâns întrerupt. Stele. (bea) Ce dură e viața! Dar e foarte adevărat că-mi voi aminti de noaptea asta. aventurierii cheflii. GARUNSKII: 31 . Toarnă-mi vin. ISTOMINA: "Și în toate astea. Nu pot sta mult timp în același loc. ISTOMINA: Te cred și fără cuvânt de onoare. GARUNSKII: (fără convingere) Îmi pare foarte rău.

. când.. formulare. adio marem adio! Frumoasele zile de la "Trandafirul Sudului".. venind acasă.. într-o zi. Durerea nu te împresoară Cine a vizitat Crimeea N-o mai uită după aceea. ședințe. cum se spune în asemenea ocazii.hârtii. ISTOMINA: Taci și lasă fumul înoptării Să piară în cețurile zării!" GARUNSKII: Ce bine vă ies versurile! ISTOMINA: Versurile astea s-au născut acum. Scuzați. am înțeles din privirea Annei că s-a întâmplat ceva neprevăzut. aici într-o cârciumă din port. Ialta cu mireasma ei de migdali și aroma de trandafiri: iată orașul natal și pe Anna. Am lăsat în urmă. ISTOMINA: Cuvintele sunt trecătoare Taci! Tăcerea-i plină de vigoare GARUNSKII: A. Adio Crimeea.. PAUZĂ ACTul II ANNA ȘI GARUNSKI 32 . Iată din nou ambianța obișnuită a locului de muncă .Bine.) "Tristețea trece și zboară. pe năzdrăvanul Sașa. Am tăcut." Toate au un sfârșit pe lumea asta. versuri.. în douăzeci iunie. tabele. se acoperiseră de pâcla uitării. pe bătrânul Vestalkin și planificatoarea Akulevici cu neschimbatele ei mânecuțe de conțopist pe coate. la orele douăsprezece noaptea. (Baritonul nevăzut cântă din nou un cântecel la microfon. iată-i și pe colegii care-mi admiră aerul sănătos.

Zile de vacanță .GARUNSKII: Ce s-a întâmplat? De ce mă fixezi așa? ANNA IULIEVNA: (ca de obicei cu capul înfășurat în prosop își tamponează tâmplele cu degetele) Va să zică așa! Ai venit! Da? Am o durere de cap cumplită. Da. aici. GARUNSKII: (șovăind) "Marina Istomina. 33 . Ce s-a întâmplat? ANNA IULIEVNA: Ce privire sinceră și luminoasă! (Își apasă tâmplele cu degetele) Ce minciună! GARUNSKII: Îmi spui sau nu vrei să-mi spui despre ce e vorba? ANNA IULIEVNA: (îi întinde o revistă ilustrată) Poftim. GARUNSKII: Am venit. citește! GARUNSKII: (citind) "Înainte spre noi succese!" ANNA IULIEVNA: Nu.jurnal liric".

ANNA IULIEVNA: Citește dedicația.G... iubit inimii mele 34 .. ANNA IULIEVNA: Citește! GARUNSKII: "Dușman. GARUNSKII: "Înainte spre noi succese!" ANNA IULIEVNA: (cu zbuciumată încordare) Lui A." ANNA IULIEVNA: Unde a găsit ea toate astea la tine? GARUNSKII: (cu demnitate) Te-aș ruga să... GARUNSKII: Asta ce dracu mai e? ANNA IULIEVNA: Citește! GARUNSKII: (tresărind) "Voi uita oare clipa supremei plăceri A inevitabilei noastre apropieri? Când în ochii tăi descifram destine Și brațul tău dur mă chema către tine.S..

GARUNSKII: Oriunde e vorba de o bârfă. prăpăstii se aștern Vertiginos pășim spre ele. Vera Andreevna! ANNA IULIEVNA: Pe tine în schimb nu te fumează omul dintr-odată . Mai mult. Ți-ai căutat un alibi pentru cazul că aș fi aflat ceva de la alții. Mi-au trebuit cinsprezece ani. dai de vecina noastră. ai avut atâta cinism încât să-mi scrii că ai văzut-o acolo pentru prima oară.Întruchipând un dor etern Sub noi. ai plecat la Ialta și toate astea pentru ca să te întâlnești cu ea. de o capcană. O Arkadii ce actor ești! Cu câtă desăvârșire ți-ai jucat rolul! Ce plan diabolic! Te-ai prefăcut bolnav. de o intrigă diabolică. GARUNSKII: Vera Andreevna! Bineînțeles! Asta oricând e gata să facă un rău! ANNA IULIEVNA: Nu da vina pe alții. GARUNSKII: 35 . GARUNSKII: De unde ai scos asta? ANNA IULIEVNA: Vera Andreevna mi-a deschis ochii." ANNA IULIEVNA: Destul! Ajunge! Nu mai pot să ascult porcăria asta! GARUNSKII: De unde ai revista? ANNA IULIEVNA: Mi-a adus-o Vera Andreevna. mi-ai smuls compătimirea.

A învățat pe dinafară versurile astea și le-a declamat toată dimineața. Dar află Arkadii că riști mult.. GARUNSKII: Anna.. am impresia că mă ameninți!? 36 . Are și el lumea lui. De cuvântul cugetului. băiatul a crescut și n-o să te mai ierte.. Ai pornit pe un drum primejdios. GARUNSKII: Nu băga copilul în treburile astea. ANNA IULIEVNA: Da! Vera Andreevna! Mai există un om pe lume căruia să-i pese de nefericirea mea! GARUNSKII: Nefericito! Și tu crezi? ANNA IULIEVNA: Cândva te credeam pe tine. știu în schimb cum ai ajuns. acolo e poezia.. (își apasă tâmplele) Ce dracu! Dar să știi Arkadii. Și? M-ai făcut fericită? GARUNSKII: Anna! Cum nu pricepi? E vorba doar de o poezie.Vera Andreevna! Iar Vera Andreevna. ANNA IULIEVNA: Ei da. ANNA IULIEVNA: Nu e copil. aici e proza. GARUNSKII: Îngrozitor! Nu găsesc cuvinte! Cât de curat eram eu la vârsta lui! ANNA IULIEVNA: Nu știu cum erai.

S. Nu degeaba scria târfa aia că atunci când se lovește de voința ta. nu sunt lăsat să trec de vestibul. Ochiadele pline de interes ale fiului meu. tu nu ești obișnuit să-ți riposteze o femeie. Vera Andreevna îmi blochează drumul.. Mi se face greață! GARUNSKII: De ce-ți închipui că acest A. Dar a ajuns. Nu-mi mai rămâne decât să aștept trecerea timpului care le netezește pe toate. 37 .. În ziua asta afurisită. peninsula Crimeea. Trandafirul Sudului. venind acasă. că la apariția mea. Iată că mă paște o nouă nenorocire. Trandafirul Sudului" Poftim! (azvârle revista și iese) GARUNSKII: (ridicând revista) Opt iunie. Anna tace cu obstinație dându-mi să înțeleg că mă hrănește numai din compasiune.G. lucrurile au mers până acolo... (îngrijorat) Numai de n-ar ajunge scandalul ăsta la cadre. colegii de serviciu încetează să vorbească.. Întorcându-mă acasă dau peste o atmosferă și mai încurcată. (își privește cu suspiciune soțul) Cum. Ialta. sunt eu? ANNA IULIEVNA: Păi uite ce scrie dedesubt: "Opt iunie. mă scot și alea din sărite.ANNA IULIEVNA: Ah." Ce porcărie. Și acum. nu-ți aduci aminte? "Ce dulce-i sentimentul De a te simți femeie Slabă și supusă. bătrânul Vestalkin se holbează la mine iar planificatoarea Akulevici oftează zgomotos. am uitat..

nu e voie? VERA ANDREEVNA: Un pic de bun simț. bărbat nedemn de o asemenea soție! GARUNSKII: Asta ce mai e? Vă rog să vă astâmpăraț! Și să părăsiți imediat casa mea! VERA ANDREEVNA: (patetică) Om fără inimă! Unde e? Unde e casa dumnitale?! Dumneata ai distrus-o! Cu propriile dumnitale mâini. pe dumneata. Înțelegi! Cu propriile dumnitale mâini.. Vă rog. GARUNSKII: V-aș ruga foarte mult.VERA ANDREEVNA ȘI GARUNSKI Vera ANDREEVNA: (o femeie durdulie cu mustăcioară îl privește pe Garunski) Nu e voie acolo. Nu vrea să te mai vadă.. VERA ANDREEVNA: 38 . GARUNSKII: Ce înseamnă . un pic de rușine. Și-a legat capul cu un prosop. GARUNSKII: Cum vine asta? Dumneata nu mă lași să trec? Pe mine? VERA ANDREEVNA: Da. Pe dumneata.. Acolo zace soția dumnitale (șoptit) Îi este rău..

Nu! În situația asta nu mai pot să tac. ispășești Osânda grea a căsniciei Și-nduri minciuna căsniciei Lâng-o soție ce-o detești? (din nou se aude geamătul Annei) Fii tare dragă prietenă. mă rog. nefericito Vin imediat să-ți schimb prosopul. monstrule! Nu! Să nu mă rogi nimic! Am tăcut până acum.. Fii tare. GARUNSKII: 39 .. când văd cum o faci de râs.Nu. (ia revista de pe masă și citește repede de teamă să nu fie întreruptă) "Ieri îmi păreai necruțător Cu trupul tău fermecător Azi vii la pieptul meu umil Să te ocrotesc ca pe-un copil. (se aude geamătul Annei) Pentru ce vină.. VERA ANDREEVNA: Dumneata să taci ființă anormală! Mai bine te-ai pune în locul nefericitei dumnitale soții. Nu mă interesează nici acum aventurile dumnitale. destrăbălata aia! GARUNSKII: (gemând) Ce-a mai scris? VERA ANDREEVNA: Citește. Deși mi-am dat seama ce făceai.. când deschizând azi dimineață revista a văzut cum o împroșcă cu noroi. GARUNSKII: Ce îndrăzneală! Dar cu ce drept. Mi-e silă de ele! Dar când văd cum o înjosești pe soția dumnitale. citește te rog noile ei versuri.

Scrie tot aici (Îi întinde revista) GARUNSKII: (cutremurat) "Douăsprezece iunie. Pe culoarele instituției mă întâmpină șoapte.... VERA ANDREEVNA: Murdar! Cu toate că-ți cântă osanale. își dă toată să nu-l privească pe Garunskii) Nu. ce absurditate! Când i-am spus eu toate astea? VERA ANDREEVNA: În douăsprezece iunie. un bărbat adevărat nu se poartă așa! GARUNSKII: (în plin șoc) "Sanatoriul Trandafirul Sudului. fiul meu îmi aruncă din când în când câte o privire complice șoptindu-mi: satirule! Am început să mănânc pe la expresuri. Sașa. dedicată lui A.Doamne. iar dactilografele încremenesc atunci când mă văd. nu sunt încă gata. AKULEVICI ȘI GARUNSKII GARUNSKII: (apropiindu-se de Akulevici) Spune-mi draga mea. (strănută) GARUNSKII: 40 .. Peninsula Crimeea. privindu-mî cu o dulce oroare." Anna s-a mutat în dormitor și aproape că nu mai iese de acolo.G.S. sunt gata tabelele? AKULEVICI: (purtând ca întotdeauna mânecuțe și neputându-se despărți de batistă...

. Da. AKULEVICI: Nu toată lumea are temperament. AKULEVICI: Iertați-mă că v-o spun. GARUNSKII: Ești stupidă.Sănătate! Deci.. drăguto. Contam pe dumneata.. (Akulevici strănută) Sănătate! AKULEVICI: 41 . să audă. iertați-mă că v-o spun. GARUNSKII: Iartă-mă că ți-o spun. GARUNSKII: Ce vrei să spui cu asta? AKULEVICI: Cine are urechi.. dar eu nu scriu versuri. AKULEVICI: Sunteți obișnuit cu astfel de relații. AKULEVICI: Nu vedeți ce răcită sunt? GARUNSKII: Trebuie să fii un pic mai energică.. dar ești lipsită de delicatețe sufletească. rea. Și rea. încă nu sunt gata tabelele. GARUNSKII: Cum m-am înșelat asupra dumnitale..

aflați că am de gând să mai trăiesc. (Akulevici strănută) Sănătate! 42 . Am avut încredere... aproape muribund. Chiar cu riscul de a vă provoca o neplăcere. GARUNSKII: Și cu ce ți-am înșelat încrederea? AKULEVICI: Mă mai întrebi? Asta-i bună.. Și eu m-am înșelat asupra dumneavoastră.. AKULEVICI: Înțeleg. Și noi v-am dat cu bucurie biletul de tratament. Doamne și ce emoționant ne rugai să avem grijă de soția dumnitale. Programul dumneavoastră de viață nu s-a terminat încă. Amintiți-vă cum ați venit aici. GARUNSKII: La ce te referi? AKULEVICI: Știți foarte bine la ce mă refer.. GARUNSKII: Și ce-i cu asta? Ați fi fost mai bucuroși dacă mă întorceam într-un sicriu și trebuia să strângeți bani pentru o coroană de flori? AKULEVICI: Cel puțin am fi rămas cu o amintire luminoasă. GARUNSKII: Așa? În cazul ăsta. extenuat.. GARUNSKII: Ești pur și simplu o prefăcută. e clar. Palid.Mulțumesc.

Sunteți de acord cu mine? GARUNSKII: (nervos) Da. iar de la șase seara până la șase dimineața. DIRECTORUL ȘI GARUNSKII Directorul: Așadar. A fost numită relativ de puțin timp și se afla în perioada de mare răspundere a cuceririi autorității. GARUNSKII: Mă voi strădui. De aceea este foarte serioasă. îmbrăcată într-un taior sever. Uneori din cauza cifrelor nu vedem oamenii. am fost chemat la director. DIRECTORUL: E bine că sunteți un om cu principii. Ținem pe loc darea de seamă trimestrială. care e o femeie severă. Puțin timp după aceea. cu mine? 43 . DIRECTORUL: Nu se întâmplă ca omul din fața noastră să fie de la opt dimineața până la patru după masă un slujbaș exemplar. GARUNSKII: (neliniștit) Pot să plec? DIRECTORUL: Așteptați. vă rog să fiți foarte operativ. Fără discuție.AKULEVICI: Mulțumesc. cu totul altul? Sunteți de acord. Și așa ajungem la un stil de muncă necorespunzător. De obicei sunt punctual. Și dumneata ești pur și simplu un prefăcut. cu o coafură severă.

Sunteți în relații bune cu el? GARUNSKII: (reținut) Îi vreau întotdeauna binele și cândva. da. DIRECTORUL: Cândva. Și totuși armonia și prietenia în familie au o importanță uriașă.. Sunteți de acord cu mine? GARUNSKII: În principiu. DIRECTORUL: Cum o să știi?! (pauză) Mi se pare că dumneata ai o soție? GARUNSKII: Da. DIRECTORUL: Interesant. o să înțeleagă asta. asta e vârsta critică.GARUNSKII: Nu știu despre ce îmi vorbiți. Am o soție și un fiu. Daa. Desigur.. Aveți vreo sarcină obștenească? 44 .. Responsabilitatea tatălui e mai mare ca oricând. DIRECTORUL: E bine că sunteți un om cu principii. Ce vârstă are fiul dumnitale? GARUNSKII: Paisprezece ani.. senină. mai bine mai târziu decât.. DIRECTORUL: Așa!? Da. O atmosferă liniștită. într-o zi..

De ce nu credeți? (Îi face semn să plece) GARUNSKII: (pleacă. DIRECTORUL: Se pare că v-ați tratat în Crimeea? GARUNSKII: Ei și? DIRECTORUL: Cu succes. de-abia târându-și picioarele) Cred că-mi pierd mințile.GARUNSKII: Sunt bolnav. GARUNSKII: Nu știu (cu mâna la inimă) Nu cred. Asta cred. Se aude muzica de seară a orașului. pe câte se pare. am auzit. DIRECTORUL: Nu credeți? Păcat. DIRECTORUL: Da. 45 . Dar se pare că nu sunteți prea grăbit să vă însănătoșiți? GARUNSKII: (îngrijorat) În întrebarea dumneavoastră sesizez un subtext.

GARUNSKII: (înghițind cu obediență) Simt că-mi pierd mințile. (împinge spre ea paharul cu apă) AUGUSTA GURIEVNA: 46 . Și iată că apare o fâțâită oarecare. mă privesc de pe pancarte. sunt aproape convins că citesc despre mine. dumneata ești un paranoic normal. atât de proeminentă. cutreierând străzile. Mi se năzare că ochii ei verzi.. pot chiar să facă și comunicare. de pe afișe. ci să citească versurile Istominei.G. că o văd pe Istomina. Și când văd prin tramvaie. sunt pacientul dumneavoastră! AUGUSTA GURIEVNA: (Îi întinde o tabletă și un pahar cu apă) Am știut asta din prima clipă. jurnalul ei liric "Zile de vacanță". Ele sunt dotate cu experiență clinică. La urma urmei.S. Dar situația femeilor care trebuie să trăiască printre nebuni? De cele mai multe ori asemenea femei sunt demne de tot respectul. că reclamele nu îi invită pe cetățeni să folosească taxiurile sau avioanele. prin autobuze sau pe băncile parcurilor lume care citește. și în primul rând. GARUNSKII: Liniștiți-vă doctore. Mi se pare că lumea mă arată cu degetul și exclamă cu frenezie: Uite-l pe A..Și într-adevăr mi se pare mereu. obrajii ei bulbucați. bărbia ei dublă. Și încă situația dumnitale e suportabilă... AUGUSTA GURIEVNA: Moravurile dumnitale nu puteau duce la altceva. AUGUSTA GURIEVNA ȘI GARUNSKII GARUNSKII: (intrând cu un gest hotărât în cabinetul Augustei Gurievna) Doctore.

dar și să biciuiești Și clipa de supliciu Știi s-o prefaci în rai Dar nu există viciu Pe care să nu-l ai. Ascultați acest strigăt sublim al sufletului.. ce spuneți despre sadicul ăsta? GARUNSKII: E groaznic.G. Ei. Această sublimă spovedanie a inimii.G. un număr nou? AUGUSTA GURIEVNA: (încuviințând) Puteți să vă dați seama cu ce individ a avut de-a face această femeie superioară. cine ești? Tu care știi să mângâi. în sfârșit revine dar e foarte tulburată) Vă mulțumesc. al dumnitale (citește) "Cine ești tu? O spune-mi iubite. ce e ăsta.. GARUNSKII: (tresărind) Scuzați. Uitați-vă! În revista asta din fața mea este continuarea jurnalului liric al Marinei Istomina. GARUNSKII: (sumbru) Cu A.S.S.(înghite o tabletă după care vrea apă. AUGUSTA GURIEVNA: 47 .? AUGUSTA GURIEVNA: Să-l ia dracu pe A. apoi își duce batista la ochi și se întoarce cu spatele.

" GARUNSKII: Călău.. Ba viața ți se pare lipsită de orice preț Ba însetat o sorbi ca dintr-o cupă plină Ești crucea ce o port pe-o cale anevoioasă Ești steaua ce mă poartă pe o cale nemiloasă Îmi ești călău. Este tipul de schizofrenie ambivalentă. stăpân și slugă credincioasă. stăpân și slugă credincioasă? AUGUSTA GURIEVNA: Călău.Nu m-aș mira deloc să aflu că o înșeală pe femeia asta superioară cu vreo fâșneață tânără. GARUNSKII: Destul. Tipul ăsta e alcătuit numai din contraste. Ei ce spui? Sper că imaginea e clară.. AUGUSTA GURIEVNA: Nu pot. care a reușit să realizeze cu atâta precizie tabloul maladiei acestui decrepit. timid și îndrăzneț. AUGUSTA GURIEVNA: Ce e Garunskii? Ești tulburat? GARUNSKII: 48 . (citește) "Ești împletit din umbră și lumină Ești prefăcut și sincer. Sunt uimită de intuiția poetei. fără nici o calificare și fără nici o circumvoluțiune în cap (își apasă pleoapele cu batista) GARUNSKII: (îi toarnă apă) Vă implor liniștiți-vă. stăpân și slugă credincioasă. Mi-ajunge. Ascultați mai departe. cu pronunțat caracter oniroid.

adânc tulburată. Mulțumesc. Se pare că soarta n-o poți schimba.. nu te enerva.. AKULEVICI ȘI GARUNSKII GARUNSKII: Am onoarea să vă ascult. cu siguranță că ați avut dreptate. Ce mai e nou? AKULEVICI: (sec) Ați fost chemat de două ori.. Fiecare trebuie să-și urmeze calea. GARUNSKII: 49 . toate acestea nu puteau rămâne fără urmări. (îi întinde o tabletă) GARUNSKII: Nu e nevoie. sub acțiunea acestor împrejurări dramatice. AUGUSTA GURIEVNA: Garunskii.. într-un cuvânt faptul că a devenit obiect de necesară inspirație pentru o natură excepțională. Din nou muzica de seară a orașului Și într-adevăr. privește în urma lui. (îi sărută mâna și fuge) Augusta Gurievna. atenția generală. bârfele fețișcanilor din instituție. iar eu am luat-o razna. AUGUSTA GURIEVNA: Luați asta. Sunt pe deplin satisfăcut. Totul e în regulă. Încercările care s-au abătut asupra mea atât de neașteptat. caracterul meu s-a schimbat simțitor. GARUNSKII: Prea târziu.Nu.

GARUNSKII: Și de ce nu? Ți-ar displace? De ce să nu-ți dai puțin osteneala pentru mine? AKULEVICI: Arkadii Semionovici! GARUNSKII: Nu zău? Lucrăm de atâta timp împreună. De ce-o fi având nevoie de mine? AKULEVICI: N-ați predat situația pentru raportul trimestrial.. (intim) Aș putea spune chiar cot la cot. n-ai simțit niciodată dorința să mă răsfeți? 50 . AKULEVICI: Nu sunt în măsură să vă fac lucrările.. La direcție.La telefon? AKULEVICI: Nu. AKULEVICI: Nu întreceți măsura! GARUNSKII: Spune-mi . GARUNSKII: Curios... GARUNSKII: (mânuind o pilă) Ce să faci dacă dumneata nu mă ajuți.

AKULEVICI: Ce depravat sunteți (strănută) GARUNSKII: Eu depravat? (cu însuflețire) Îngerul meu. Operează-ți polipii... GARUNSKII: Ba. Femeia și guturaiul sunt două noțiuni incompatibile. să nu-l ai. Te distrugi. (cum ea tergiverează. Scoate-ți cârpele astea infecte.. adică să nu-l aveți. mă doare când te privesc. Spune-mi "tu". Fă-ți buzele.. Dumneata poți să placi încă foarte mult. AKULEVICI: Câtă dreptate a avut când a scris: "Dar nu există viciu pe care să nu-l ai". Te irosești. Ești în primul rând femeie și de-abia pe urmă planificator. GARUNSKII: 51 . AKULEVICI: (fără convingere) Lăsați-mă. îi smulge mânecuțele) AKULEVICI: (îngrozită) Ce faceți? GARUNSKII: (la aruncă într-un colț) Să nu le văd.

Trebuie să te salvez. Ce fel de coafură-i asta? Doamne iartă-mă! E coșmarul unei nopți de iarnă. O minune! E o plăcere să vă privească omul. Un zâmbet rece de corsar. DIRECTORUL: (mirată) Sunteți convins? 52 .. n-am să te las. AKULEVICI: Nu. Îmi face o deosebită plăcere. Mă faci să sufăr. e pustiul Gobi. nu lăsați-mă. fâstâcită. O să te pieptăn imediat altfel. GARUNSKII: Știi foarte bine că eu nu cunosc interdicții (o piaptănă) Uite așa. GARUNSKII: (o privește țintă) Încântat. AKULEVICI: (înduioșată) Dragă mincinosule! Dragă. vă interzic. Să te redau feminității pe care ai trădat-o atât de grav.. mijea pe buzele mele. Cher menteur! (El îi sărută mâna) La următoarea convocare la direcție. DIRECTORUL ȘI GARUNSKII DIRECTORUL: Luați loc. Și femeia director era dimpotrivă.Copila mea. Trebuie să stăm de vorbă. și acum acum așa și așa. am intrat cu aplomb în birou.

Și în ceea ce mă privește n-aș fi dorit câtuși de puțin să intervin. Dar. GARUNSKII: Nu pot fi de acord... e intimă (O privește din nou cu multă semnificație) DIRECTORUL: (chinuită) Fără îndoială.. (Își pune în față deja cunoscuta revistă) Eu vă înțeleg.... DIRECTORUL: Totuși. GARUNSKII: Aveți dreptate. Treaba asta este foarte intimă. Sunteți foarte încrezut.. Nu vreau să ating problema asta.. DIRECTORUL: Totuși...GARUNSKII: Ferm convins.... GARUNSKII: Nu pot.. Trebuie să fiți de acord că. GARUNSKII: Și asta e rău? (Pauză) DIRECTORUL: (fâstâcită) Vedeți. 53 ...

GARUNSKII: De ce să folosiți o impresie străină? Nu ar fi mai bine să vă faceți una proprie? (o privește pătrunzător) 54 .. Să privim dintr-un unghi mai larg de vedere.. Și nu pentru ei sunt ceasurile tihnite de sub abajurul roz. Pentru alții însă.. Unii o străbat fără necazuri. Pentru ei nu trosnesc plăcut lemnele în sobă. DIRECTORUL: Serios? Sunteți grozav.. Să uităm pentru o clipă că ne desparte această masă și am venit chemat de dumneavoastră. versurile astea. soarta lui. În fața noastră se află viața. când ploaia și vântul răbufnesc în geam... În toată complexitatea ei... Și viața e extrem de complexă.. viața e o furtună. Îi împiedică să lucreze. fiecare își are drumul lui.. Pe mine de ce nu mă împiedică. (dând din cap) Ce supermen. Îi incită pe salariați. Dar.(pauză) DIRECTORUL: (fâstâcindu-se și mai tare) Nici eu n-aș vrea s-o fac. DIRECTORUL: (nesigură) Vedeți. GARUNSKII: Aiurea... Ei nu au parte de senin... Sunt orice-ați zice într-un organ de prestigiu.. calea lui.. un uragan... fără păcate. și felul în care vă caracterizează.... Lucrurile au luat o întorsătură care frizează scandalul. GARUNSKII: Scumpă prietenă. Totuși. în ambianța caldă a căminului familiei. de liniște.... Ce să-i faci. fără zgomot și fără revoltă.

55 . nu înțelegi desfrânatule? GARUNSKII: Nu înțeleg. dă din cap. în semn de aprobare îi sărută mâna și se îndreaptă spre ușă. VERA ANDREEVNA: Mai și întreabă cinicul! GARUNSKII: Întreb și sper să primesc un răspuns deschis.. iar ea mă răsplătea din plin cu reciprocitate. se oprește și o privește din nou insistent făcând un mic gest cu mâna) Vă rog să plecați. respectuoase îndreptate asupra mea și cu timpul am început să mă obișnuiesc cu ele. VERA ANDREEVNA ȘI GARUNSKII GARUNSKII: Nu înțeleg. Ciudate glume face viața când glumește. încotro ne grăbim? Nu înțeleg de ce când mă vedeți vă uitați în partea cealaltă. Încercați să fiți sinceră cu mine. aproape că nici nu ne mai salutam și ne străduiam să ne strecurăm cât mai repede unul pe lângă celălalt. VERA ANDREEVNA: (încet) Ce. pe scară.DIRECTORUL: (lăsând privirea în jos) Vă rog să plecați.. În prag. Ani de-a rândul n-am putut-o suferi... După apariția jurnalului liric. Într-o zi m-am ciocnit de vecina noastră Vera. Surprindeam mai des priviri admirative. într-o atmosferă de cumplită vrăjmășie. (Garunskii se ridică. Dar astăzi. ne-am oprit amândoi.

VERA ANDREEVNA: Nu uita ce s-a scris despre dumneata. 56 . Nu-i așa? Recunoaște că e interesant să stai de vorbă cu mine.. GARUNSKII: Ce anume? Că sunt împletit din umbră și din lumină. Eu nu sunt un înger. VERA ANDREEVNA: Nemernicule! Necruțătorule! Ce spuneți de el cum mă ironizează? GARUNSKII: Câtuși de puțin. GARUNSKII: Totuși mă asculți. Și nici nu mă dau drept înger. Am obosit.. de atâtea reticențe. GARUNSKII: Ce anume? Că nu există viciu pe care să nu-l am? Nu neg. Eu sunt un om ale cărui fapte nu sunt contrazise niciodată de cuvinte.VERA ANDREEVNA: Sunt prietena Annei și deci dușmanul dumneavoastră. nu-i așa? VERA ANDREEVNA: Criminalule! Ucigașile! Nu vreau să te ascult. Dar vreau sinceritate. Dumneata ai fi știut să-i umpli viața alesului inimii. Perfect adevărat. Am obosit de atâtea șiretenii. de exemplu nu ți s-ar fi putut întâmpla toate astea. VERA ANDREEVNA: Adu-ți aminte ce scrie mai departe. GARUNSKII: Să fim serioși! Ce fel de prietenie e asta când în adâncul sufletului sunteți convinsă că merită din plin toate necazurile care au năpădito? Dumnitale. de atâtea fraze care nu exprimă gândurile ci dimpotrivă le maschează.

.. Trebuie să recunoaștem că din clipa aceea. stăpân!" GARUNSKII: (galeș) "Și slugă credincioasă!" Și așa s-a sfârșit războiul de o sută de ani dintre mine și vecina mea. o sorb dintr-o cupă plină. Totul s-a terminat într-o splendidă zi de august. ANNA IULIEVNA ȘI GARUNSKII ANNA IULIEVNA: (îndreptându-și prosopul pe cap) Pot să te felicit? GARUNSKII: (ridicând din umeri) N-ai decât.. mult mai critică. atitudinea ei față de mine a devenit mult mai condescendentă iar față de soția mea. Dacă asta îți face plăcere. Soția mea s-a întors spre mine. Ba viața mi se pare lipsită de orice preț Ba însetat. și am intrat cu pas hotărât în apartament. ANNA IULIEVNA: 57 .(se apropie de ea) ". Dar soarta continua să mă pună la încercare. Privirea ei exprima în același timp triumful dar și un soi de pasiune umilitoare.." VERA ANDREEVNA: Nu te apropia! Te rog! GARUNSKII: "Sunt steaua ce te poartă pe o cale anevoioasă" VERA ANDREEVNA: (îmbrățișându-l) "Călău. Am descuiat ușa cu cheia.

te-am dezgolit" GARUNSKII: Ce josnicie! ANNA IULIEVNA: (citind) "Să nu mă chemi. te-am cunoscut. (citește) "Adio! Paharul ființei tale l-am sorbit Te-am înțeles. Târziu 58 . Acuma se leapădă de tine. GARUNSKII: (citind versurile) Nu se poate! ANNA IULIEVNA: (luându-i revista) Știam că așa o să fie. E inutil. O să ai destul timp să te admiri (îi întinde revista) GARUNSKII: Ce-i asta? ANNA IULIEVNA: Numărul de azi.Ți-a dat pașaportul? GARUNSKII: Ce expresie caustică (se privește în oglindă) ANNA IULIEVNA: Așteaptă. Finalul jurnalului liric.

(cu un zâmbet amar) Ai zburdat ca un fluture pe lampă. Oare tot nu pricepi? Cu invidia asta care vâna senzații. ai avut de ispășit. ANNA IULIEVNA: Vezi... o împăturește și o rupe bucățele.Ți-e sufletul sărac. și-a bătut joc de tine. În schimb ai să înțelegi acum ce înseamnă o femeie și o inimă adevărată. Tu nu ești om. ești o rană deschisă. ANNA IULIEVNA: (se apropie de el) Doamne cât ești de vulnerabil. n-am pentru ce să viu" Garunskii: Destul! Asta e mistificare! ANNA IULIEVNA: (citește) "Adio.. Te-a sedus "La dolce vita". o privește) Ce trădare! Afurisită muiere.... Te-a stors ca pe o lămâie și te-a părăsit. Altă vrajă mă-nlănțuiește strâns" Garunskii îi ia revista. GARUNSKII: (ridică o bucată din revistă. Apoi se întoarce cu spatele. GARUNSKII: Anna! ANNA IULIEVNA: Arkadii! (îmbrățișare) 59 .

ANNA IULIEVNA: În schimb. Și toți bărbații seamănă cu tine! Se aude o melodie. e adevărat că n-o mai iubești? GARUNSKII: Îți jur că totul aparține trecutului. Dar acum cunosc femeile. dar de astă dată cu alte cuvinte: "Știi că te-așteaptă-n prag Prietenul cel drag Tovarăș de credință la ceas de suferință Oricât de-adâncă-i rana Făcută de străine. ANNA IULIEVNA: Spune-mi. semeni cu toți bărbații.. GARUNSKII: Ce mai. Neprețuita Anna Va știi să ți-o aline. ANNA IULIEVNA: Ah. tu Arkadii.Știi. (Sentimental) Nimic nu prețuiește mai mult decât familia. Au fost zile zbuciumate! Mă mir și eu cât am fost de tare. O natură șubredă s-ar fi năruit ireversibil. Arkadii cât am suferit! GARUNSKII: Da. Și dacă vrei să știi sunt mândru de asta. Și pe zi ce trece seamănă tot mai mult cu tine. Eu însă am rezistat. Am crezut întotdeauna în el.. Sașa s-a maturizat de tot. de rezistent. Nici una nu seamănă cu tine. E cântecul de drum pe care-l cunoaștem..” CORTINA 60 ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful