Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE

1


ÎNCERCĂRI MECANICE DE REZISTENŢĂ

ÎNCERCAREA DE TRACŢIUNE SI COMPRESIUNE CONTINUA

Scopul lucrării: Cunoaşterea principalelor caracteristici de rezistenta mecanica
rezultate din încercarea de tracţiune si compresiune continua.


1. NOŢIUNI GENERALE

Încercările mecanice de rezistenţă fac parte din clasa metodelor distructive şi
urmăresc în principal determinarea comportării la: tracţiune, compresiune, răsucire,
încovoiere, răsucire, forfecare, presiune de contact sau uzură (tab. 1). În cazul solicitării
statice, se impune utilizarea unor viteze de solicitare egale cu cel mult 100N/mm
2
s. Evoluţia
în timp a solicitării statice poate fi progresivă, constantă, regresivă sau oscilantă.
Condiţiile de mediu care se recomandă pentru efectuarea determinărilor sunt:
temperatura standard 20
o
C ±2
o
C pentru încercări obişnuite sau ±1
o
C, pentru încercări
speciale, umiditatea relativă 65% ± 5% pentru încercări obişnuite sau ±2 % pentru încercări
speciale, presiunea atmosferică 860-1060 mbar. Atmosfera ambiantă pentru încercare
poate prezenta următoarele caracteristici: temperatura 15-35
o
C, umiditatea relativă 45-75%,
presiunea atmosferică 860-1060 mbar.

2. ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE

Determinarea stărilor de tensiune în cazurile concrete ale aplicaţiilor industriale este
extrem de dificilă, deoarece intervin o serie de variabile care sunt greu de cuantificat.
Conform teoriei stărilor de tensiune limită este posibilă echivalarea stării de tensiune reale
complexe cu starea de tensiune simplă, uşor de simulat experimental, cum este întinderea
mono-axială.
În acest fel, comportarea materialelor la întinderea mono-axială poate sta la baza
interpretării celorlalte stări de solicitare iar încercarea la tracţiune poate fi considerată o
încercare de bază a oricărui tip de material. Pentru simularea unor solicitări specifice,
această metodă se poate completa cu încercări de încovoiere, răsucire, forfecare, solicitări
compuse.

2.1 CARACTERISTICI DE REZISTENŢĂ MECANICĂ

Încercarea la tracţiune se execută aplicând unei epruvete cu o geometrie specială o
forţă axială crescătore, înregistrând continuu variaţiile de lungime, până în momentul ruperii.
Măsurarea variaţiei de lungime se efectuează pe porţiunea calibrată a epruvetei de
tracţiune.
Evaluarea rezultatelor se poate face prin măsurarea discretă a distanţelor între două
repere iniţiale sau prin măsurare continuă, utilizând extensometre (cu cuartz, cu laser) (fig.
1). Prin reprezentarea grafică a variaţiei sarcinii unitare în raport cu deformarea, în timpul
tracţiunii, rezultă curba caracteristică a materialului, denumită curba tensiune-deformaţie
(curba lui Hooke) (fig. 2).
Cu ajutorul diagramei tensiune/deformaţie pot fi puse în evidenţă atât caracteristici
mecanice de rezistenta (pct. 2.1) cat si de plasticitate (pct. 2.2).


Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
2

2.1.1 Limita de rupere, R
m
, este exprimată de raportul între forţa maximă de solicitare
şi secţiunea transversală iniţială a epruvetei. Se măsoară în daN/mm
2
şi poate fi
determinată cu relaţia:

R
m
= F
max
/ S
o
, (1)

în care F
max
este forţa maximă de rupere iar S
o
– secţiunea transversală iniţială a epruvetei
de tracţiune. În cazul materialelor fragile, valorile limitelor de rupere şi de curgere coincid.
În majoritatea materialelor ductile, deformaţia nu este uniformă. La anumite
momente, o porţiune de material se deformează mai mult decât alta, în funcţie de
alunecarea atomilor în planurile cristaline. Alunecarea începe în planul cu densitatea
atomică maximă, considerat a fi înclinat la 45
o
[1]. Zona în care începe alunecarea se
numeşte zona de gâtuire.




Fig. 1. Maşini pentru încercare la tracţiune continua si bacurile de prindere a epruvetelor.

a) b)
Fig. 2. Curba tensiune-deformaţie pentru materiale ductile:
a) 1. limita de rupere; 2. limita de curgere; 3. limita de tensiune proporţionala; 4. punct de
rupere; 5. deformaţia remanenta proporţionala pentru deformaţie 0.2%);
b)1: valoarea reala a elasticităţii; 2: limita de proporţionalitate;
3: limita de elasticitate; 4: limita de plasticitate.

Deoarece secţiunea activă se micşorează în zona de gâtuire, valoarea necesară a
forţei pentru deformarea în continuare este din ce în ce mai mică şi se instalează localizat
ruperea. Ca urmare, limita de rupere este valoarea tensiunii mecanice la care se iniţiază
Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
3
gâtuirea materialului. Valorile limitei de rupere sunt prezentate adesea în cataloagele de
produs deoarece sunt relativ uşor de determinat, dar nu stau la baza calculelor de rezistenţă
în condiţii de siguranţă. Acestea sunt importante pentru estimarea comportării materialelor
în exploatare sau pentru estimarea unor caracteristici mai dificil de determinat.

2.1.2 Limita de curgere convenţională, R
p
,reprezintă raportul dintre sarcina
corespunzătoare unei alungiri neproporţionale prescrise şi aria secţiunii transversale
iniţiale a epruvetei, măsurată în daN/mm
2
. La simbolul general se adaugă un număr
care reprezintă proporţia de alungire la care s-a efectuat determinarea (de exemplu,
pentru o alungire neproporţională de 0,2% simbolul este R
p0.2
).

Limita de curgere este un criteriu de calcul utilizat prin raportarea la o valoare de
siguranţă. De aceea, proiectarea structurii se va realiza pornind de la o valoare inferioară
limitei de curgere, pentru ca structura să nu sufere deformaţii plastice în exploatare, care pot
degenera în pierderea stabilităţii şi capacităţii portante.

2.1.3 Limita de elasticitate tehnică, R
E
, reprezintă tensiunea la care alungirea
specifică remanentă atinge o valoare prescrisă, înscrisă ca indice (în cazul oţelurilor,
alungirea specifică remanentă se stabileşte la valoarea de 0,01% şi se notează R
E 0,01
).
La valori mai mici decât limita de elasticitate materialul prezintă o comportare elastică
proporţională, conform legii lui Hooke.

2.1.4. Modulul de elasticitate este o constantă de material şi poate avea valori diferite
pe direcţia longitudinală sau transversală de secţionare a epruvetei de încercare.
La depăşirea limitei de elasticitate materialul începe să capete deformaţii
remanente, plastice. Constantele elastice depind de temperatură şi de tensiunea
mecanică aplicată. Pe măsură ce temperatura creşte, energia de atracţie între
atomii reţelei cristaline scade iar constantele au valori mai scăzute.

Atunci când se determina tensiunea nominala de rupere, se împarte valoarea forţei
nominale de rupere la secţiunea iniţiala a epruvetei in zona de rupere (fig. 3, curba A).
Estimarea variaţiei reale a tensiunii de rupere implica cunoaşterea valorii secţiunii de rupere
in momentul ruperii (fig. 3, curba B). Acest lucru este dificil de realizat si presupune
utilizarea unor dispozitive speciale de urmărire a reducerii secţiunii de rupere.



Fig. 3. Curba tensiune - deformaţie pentru otel de construcţii: 1. limita de rupere; 2. limita de
curgere; 3. punct de rupere; 4. zona de durificare sub tensiune; 5. zona de gâtuire; A:
Tensiunea aparenta (F/So); B: Tensiunea reala (F/Si).
Tensiune
Deformatie
Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
4

Tabelul 1. Clasificarea încercărilor mecanice de rezistenţă

Denumirea
încercării
Schema de
principiu
Modul de
solicitare
Standarde Caracteristici determinate
Tracţiune


Static


Dinamic
SR EN 10002-1/94, SR
EN 10002-5/96, STAS
9760-84, STAS 6596-
73, STAS 7209 -73,
STAS 8027-78
Limita de curgere, limita de rupere, alungirea la rupere,
gâtuirea la rupere, limita tehnică de fluaj, rezistenţa tehnică de
durată, limita tehnică de relaxare
Energia de rupere, Limita de oboseală, rezistenţa la oboseală
pentru N cicluri de solicitare
Compresiune


Static STAS 1552-78

Limita de curgere, rezistenţa la compresiune, scurtarea
specifică
Rezistenţa la flambaj
Încovoiere


Static


Dinamic
SR EN 10045 -1/1993,
STAS 1660-80, SATS
7511-81
Rezistenţa la încovoiere, săgeata la încovoiere
Energia de rupere, rezilienţa
Limita de oboseală, rezistenţa la durabilitate limitată
Răsucire


Static
Dinamic
- Rezistenţa la torsiune
Energia de rupere
Forfecare

Static STAS 7926-67 Rezistenţa la forfecare
Presiune de
contact



Static
Dinamic
STAS 493-91,
STAS 492/1-85, SR
EN 10003-1, 1997
Rezistenţa la strivire
Duritatea Brinell, Vickers, Rockwell
Duritatea de durată
Duritatea dinamică

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
5



Fig.4. Curbe tensiune-deformaţie: a, c) material cu plasticitate bună (se evidenţiază punctul de curgere si zona de tranzitie),
b) material cu tenacitate si elasticitate buna (oteluri inoxidabile), d) materiale neomogene cu plasticitate mare.[6]
Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
6
Unele oţeluri cu puţin carbon prezintă puncte de curgere duble (fig. 4d). Acest fenomen
apare datorită interacţiunii dintre atomii interstiţiali şi dislocaţii care determină o blocare a
deplasării acestora cu efectul majorării pentru scurt timp a valorii limitei de curgere. Prin
aplicarea unei tensiuni mecanice mai mari, începe procesul de alunecare accelerată a
dislocaţiilor.

Modulul de elasticitate longitudinal, E (modulul lui Young), exprimat în daN/mm
2

descrie deformaţia elastică apărută când epruveta este întinsă sau comprimată uni-axial,
conform relaţiei:

E = σ/ε sau E = tg α (2)

unde σ – tensiunea la întindere, ε – deformaţia la întindere.
Modulul de elasticitate depinde de forţele de atracţie interatomica (fig. 5).



Fig. 5. Panta curbei forţelor de interacţiune atomică [1].

Dacă panta curbei forţelor de interacţiune atomică este abruptă înseamnă că forţele
necesare pentru separarea atomilor sunt mari şi materialul are o elasticitate mare. Valorile cele
mai ridicate ale modulului de elasticitate se întâlnesc la metalele cu punct de topire ridicat (tab.
2).

Tabelul 2. Relaţia între modulul de elasticitate şi temperatura de topire a unor
metale[1]

Metalul Temperatura de topire,
o
C Modulul de elasticitate G,
MPa
Pb 327 13790
Mg 650 44817,5
Al 660 68950
Ag 962 76051,85
Au 1064 77913,5
Cu 1085 124799,5
Ni 1453 206160,5
Fe 1538 206850
Mo 2610 299243
W 3410 403357,5


Spatiul interatomic
Atractie
Respingere
F
o
r
t
a

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
7

Cu cât modulul de elasticitate al unui material este mai mare, cu atât acesta îşi păstrează
mai bine forma şi dimensiunile în exploatare, probând astfel rigiditate faţă de solicitările
exterioare. Pentru aplicaţii care necesită limite de toleranţă dimensională reduse se recomandă
alegerea unor materiale cu modul de elasticitate cât mai mare (fig. 6).

Deformatie, %

Fig. 6. Comparaţie între modul de comportare elastică pentru oţel şi aluminiu.

Modulul de elasticitate transversal (de rigiditate) G, exprimat în daN/mm
2
descrie
deformaţia materialului la solicitarea de forfecare:

G = E/3(1 - 2 μ) (3)

Relaţia care se stabileşte între deformaţia elastică longitudinală şi transversală
este exprimată cu ajutorul coeficientului Poisson:

μ = - ε
transversal
/ ε
longitudinal
(4)

Pentru materiale ideale, μ = 0,5. În materialele reale, valoarea tipică a coeficientului
Poisson este 0,3, în condiţiile respectării legii conservării volumelor la deformarea plastică.

2.1.5 Modulul de compresibilitate exprimă raportul între presiunea aplicată şi
modificarea de volum care apare in materialul deformat:


0
V/V volum de modificare
presiune
K
A
= =
cp
o
(5)

Între modulele de elasticitate şi compresibilitate pot fi stabilite următoarele corelaţii:


G 3
1
K 9
1
E
1
= = (6)




Aluminiu
Otel
T
e
n
s
i
u
n
e

m
e
c
a
n
i
c
a

a
p
l
i
c
a
t
a
,

p
s
i

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
8
2.1.6. Epruvete pentru încercarea la tracţiune

Forma si dimensiunile epruvetelor pentru încercarea de tracţiune trebuie sa
îndeplinească următoarele condiţii:
o Dimensiunile sa fie suficient de mari, astfel încât rezultatele sa nu fie influenţate
de comportarea neomogena a materialului si sa permită prinderea
corespunzătoare in bacurile maşinii de încercat;
o Sa existe o zona calibrata, cu dimensiuni precise si suprafeţe cat mai bine
prelucrate, omogena, situata in afara zonei de prindere.
In mod obişnuit, epruvetele au secţiune circulara (rotunde, fig.7) sau dreptunghiulara
(plate, fig. 8), cu raportul secţiunii mai mic decât 4:1.

Fig. 7. Forma si dimensiunile epruvetei cilindrice pentru tracţiune [3].



Fig. 8. Forma si dimensiunile epruvetei plate pentru tracţiune [3].

Dimensiunile epruvetelor uzuale rotunde sunt prezentate in tabelul 3 iar cele ale
epruvetelor plate in tabelul 4.

Tabelul 3. Dimensiunile epruvetelor uzuale rotunde pentru tracţiune [3]

Porţiunea calibrata Zona de prindere Epruvete
neprelucrate
Lungime proporţionala
Cilindrica Conica Filetata Cilindrice Normala
L
o
=5d
o

Lunga
L
o
=10d
o

Diametru
d
o
, mm
Aria
secţiunii
S
o
, mm
2
D h D h D h h L
o
L
c
L
o
L
c

4 12,5 6 20 16 4 M6 6 25 20 28 40 48
5 19,6 7 20 18 5 M7 7 25 25 35 50 60
7 38,5 9 28 22 7 M10 9 33 35 49 70 84
10 78,5 12 35 28 10 M16 12 40 50 70 100 120
20 314,2 24 60 48 20 M30 24 65 100 140 200 240

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
9

Tabelul 4. Dimensiunile epruvetelor uzuale plate pentru tracţiune [3]

Portiunea cilindrica Zona de prindere Lungimea proportionala
Epruvete prelucrate
Fara bolt Cu bolt
Epruvete
neprelucrate
Normala
Lo=5,65√So
Lunga
Lo=11,3√So
grosime
a
o,
mm

latime
b
o,
mm

Arie
sectiune
S
o, mm
2
B h B h d1 e h Lo Lc Lo Lc
3 6,6 19,6 14 20 21 26 8 18 25 25 34 50 59
4 12,5 50 20 35 40 50 13 32 40 40 54 80 94
5 16 80 24 40 50 65 17 40 45 50 68 100 118
6 20 120 30 50 62 80 21 50 55 60 82 120 142
8 25 200 35 60 78 100 26 63 65 80 108 160 188
10 31 310 40 70 96 125 32 78 75 100 135 200 235


2.2. CARACTERISTICI DE PLASTICITATE

Plasticitatea unui material este o caracteristică foarte importantă atât pentru calcule
inginereşti cat si pentru estimarea comportării tehnologice (in timpul proceselor de prelucrare si
semifabricare) sau in exploatare (comportarea sub sarcina, in medii de lucru extreme, etc.) a
structurii metalice. Deoarece, in timpul testului de tracţiune continua, deformaţia specifică ε nu
este constantă pe lungimea epruvetei, in zonele cu planuri atomice situate sub o inclinare
preferenţiala de aproximativ 45
o
in raport cu direcţia de solicitare se produce o deformare
accelerata, care duce la modificarea locala a secţiunii prin alungire si stricţiune (gâtuire).
Caracteristicile de ductilitate sau de plasticitate exprimă gradul de deformare pe care îl
poate suporta materialul in procesul de solicitare până la rupere. Acestea pot fi cuantificate prin
caracteristicile de material adimensionale denumite alungirea la rupere si gâtuirea la rupere.
Ductilitatea este importantă pentru proiectanţii şi executanţii structurilor metalice, în vederea
aprecierii capacităţii de preluare a tensiunilor interne (mai ales pentru structuri sudate,
deformate plastic la rece sau tratate termic) sau a sarcinilor din exploatare[2, 5].
Proiectanţii preferă ca materialul să posede valori ale ductilităţii mai mari, pentru ca, în
exploatare, componentele să sufere deformaţii vizibile înainte de rupere. Totodată, o mai mare
ductilitate reprezintă o garanţie că materialul poate fi prelucrat prin deformare plastică mai uşor,
iar proiectantul poate opta pentru soluţii constructive mai complexe.

2.2.1 Alungirea la rupere

Aceasta caracteristica mecanica se determina, in general, pe epruvete de tracţiune care
au factorul dimensional n = 5 (STAS R 9805:74).
Alungirea la rupere, simbolizata A
5
sau δ, este evaluata după ruperea epruvetei si se
poate calcula utilizând relaţia:

% , 100
L
L - L
c0
c0 cf
- = o (15 )

în care L
cf
reprezintă lungimea finală, la rupere, măsurata între reperele stabilite pe zona
calibrată a epruvetei iar L
c0
lungimea iniţială a zonei calibrate (fig. 7).
In cazul încercărilor curente, lungimea iniţiala L
c0
a epruvetei se împarte in trei parţi
egale, alungirea la rupere putând fi determinata doar daca epruveta se rupe in treimea mijlocie.
In cazul in care lungimea iniţiala a epruvetei se divide in zece parţi egale, alungirea la rupere se
poate determina independent de poziţia secţiunii de rupere in cadrul lungimii iniţiale. Lungimea
după rupere se obţine aşezând porţiunile rupte cu axele in prelungire, făra spaţiu intre feţele
rupturii si măsurând distanţa dintre reperele extreme.

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
10
2.2.2 Gâtuirea la rupere

Gâtuirea la rupere, simbolizata ψ sau Z, se defineşte ca diferenţa dintre aria secţiunii
iniţiale si aria secţiunii finale a epruvetei de tracţiune, raportata la aria secţiunii iniţiale:
% , 100
A
A A
0
0
-
÷
= + (16 )
în care A
o
reprezintă aria secţiunii iniţiale a epruvetei iar A aria secţiunii finale de rupere.
Alungirea exprimă proporţia de alungire a epruvetelor la momentul ruperii iar gâtuirea
exprimă gradul de reducere a secţiunii în zona de rupere. Aceste mărimi se determină utilizând
epruvetele de tracţiune continuă standardizate (fig. 9).

Lc
0
Lc
f
d
cf
D
D
d
c0
L
1.
2.


Fig. 9. Epruvete cilindrice pentru testul de tracţiune: 1) înainte de rupere; 2) după rupere.

Aria secţiunii ultime se evaluează in funcţie de geometria epruvetei de tracţiune [3]. Dacă
epruveta este rotundă, diametrul secţiunii de rupere se consideră ca fiind media aritmetică a
dimensiunii transversale maxime si a celei minime. Dacă epruveta este plată, ca secţiune ultimă
se consideră un dreptunghi ale cărui laturi sunt egale cu dimensiunile minime măsurate in
secţiunea rupturii (fig.10).

Fig. 10. Aspectul secţiunii de rupere in cazul probelor plate [3].


Din analiza formei si aspectului epruvetelor de tracţiune se pot face aprecieri legate de
modul de rupere: ductil, fragil sau mixt (fig. 11). In cazul ruperii ductile, materialul suferă o
puternica deformare plastica, evidenţiata prin valori considerabile ale alungirii si gâtuirii la
rupere (fig. 11c, fig. 11a). Materialele cu ductilitate medie (oteluri carbon) capătă, la rupere, atât
gâtuire importanta cat si alungire proporţională. In acest caz ruperea se propaga dinspre centrul
secţiunii pe direcţiile tensiunilor tangenţiale maxime, situate la unghiuri de 45
o
, aspectul
suprafeţei de rupere fiind caracteristic, denumit numit con-cupă (fig. 11.b, fig. 12a).
Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
11
Deformarea plastica a epruvetei se produce prin deplasările de alunecare in reţeaua
cristalina a metalului, fenomen confirmat de faptul ca pe suprafeţele epruvetelor bine şlefuite
supuse la tracţiune apar striuri de alunecare înclinate la aproximativ 45
o
. In cazul ruperii
fragile, microfisurile iniţiate in suprafaţa de rupere se propaga brusc, fără o deformare globală a
materialului ci doar in cadrul unor microvolume localizate pe suprafeţele de rupere (care pot fi
decelate doar prin difracţie cu raze X) (fig. 12a, fig. 12b).
Ruperea fragila produce secţionări intr-un plan aproximativ perpendicular fata de planul
de solicitare si are structură cristalină (ruperea se iniţiază pe limitele de grăunte). Factorii care
determina obţinerea de rezultate diferite prin încercarea de tracţiune si care produc modificări
aparente ale valorilor caracteristicilor mecanice de rezistenta sunt: dimensiunile epruvetelor,
viteza de solicitare si caracteristicile maşinii de încercare[6,7].


Fig. 11. Moduri de rupere ale materialelor: a) fragil; b) mixt; c) ductil.



a b
Fig. 12. Epruvete solicitate la testul de tracţiune continua.
a) Aliaj AlMgSi; b) fonta cu grafit nodular.

Materialele cu ductilitate foarte mare, precum aurul, plumbul etc.) capătă gâtuiri foarte
mari in momentul ruperii, secţiunea putând ajunge chiar filiforma. Totodată, in urma deformării
plastice prin laminare pot fi obţinute folii cu grosimi foarte reduse (fig. 13).

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
12

Fig. 13. Folii de aur obţinute prin laminare.


3. INCERCAREA LA COMPRESIUNE

Aceasta încercare se aplica mai ales materialelor de construcţie (beton, cărămida, ciment,
lemn) dar si metalelor care au caracteristici mecanice diferite la compresiune fata de întindere.
Principala problema pe care o implica încercarea la compresiune este cea a realizării unei
stări de tensiuni omogene in epruveta (fig.14). Daca epruveta are forma cilindrica, starea de
tensiune monoaxiala este modificata datorita frecărilor dintre suprafeţele de contact ale
epruvetei si suprafeţele de apăsare [3].




Fig. 14. Modul de deformare al unei probe cilindrice [3].

Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
13
In timpul încercării, suprafaţa A-A rămâne, practic, in contact cu placa de apăsare, iar
punctele B ale epruvetei nesolicitate ajung, prin deformarea materialului, in contact cu placa de
apăsare (punctele B’), in timp ce punctele C se deplasează mult pe direcţia radiala, nefiind
blocate de forţele de frecare cu suprafeţe de contact.
Ca urmare, după deformare, configuraţia geometrica a piesei se modifica, tinzând spre un
aspect de butoiere, datorita stării de tensiuni neomogene. In cazul materialelor tenace, in timpul
testului de compresiune nu se produce ruperea materialului, ci doar deformarea plastica
continua, pe măsura creşterii sarcinii.
Pentru limitarea efectelor adiacente testului de compresiune se recomanda utilizarea unor
dimensiuni corelate ale probelor (tab. 5) si asigurarea unor condiţii de fixare a epruvetei pe
platourile plane ale maşinii de încercare (fig. 15).
Pentru ca epruveta sa isi păstreze forma in timpul încercării se recomanda ca aceasta sa
fie ca in fig. 16, cu lungimea l = (1…1,5)D (pentru evitarea curbării) si d = 0,3D. Unghiul α al
conurilor de apăsare se alege egal cu unghiul de frecare dintre cele doua suprafeţe (daca f este
coeficientul de frecare, atunci tg α = f).

Tabelul. 5. Dimensiuni ale epruvetelor cilindrice pentru încercarea la compresiune a metalelor,
mm [3]

Diametru epruveta Lungime epruveta Tip
epruveta
Factor
dimensional Nominal, d
o
Abateri
limita
Nominal Abateri
limita
Lungime intre
repere, Lo
Scurta 1 25
30
25
30
±0,20 20
25
Mijlocie 3 10
20
25
30
30
60
75
90
±0,30 25
50
65
80
5 20
30
100
150
±0,50 90
140
Lunga
10 30
±0,20
300 280




Fig. 15. Modul de fixare a epruvetei. Fig. 16. Geometria epruvetei pentru compresiune.



Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
14
4. DETERMINĂRI PRACTICE

Student: ………………………..
…………………………………
An: ………..
Grupa: ………….
Încercarea la tracţiune continuă
Lc
0
Lc
f
d
cf
D
D
d
c0
L
1.
2.


1. Înainte de încercare;
2. După încercare.


Lc
0
- lungimea calibrată iniţială;
d
c0
- diametrul calibrat iniţial;
Lc
f
- lungimea calibrată finală;
d
cf
- diametrul calibrat final.
4
2
cf
cf
d
A
·
=
t
[mm
2
] - aria reală la rupere;
4
2
0
0
c
c
d
A
·
=
t
[mm
2
] - aria iniţială;
A. Scopul lucrării:
Determinarea caracteristicilor mecanice de
rezistenţă şi plasticitate ale metalelor.
I. Determinarea limitei de rupere aparente şi
reale:
0
max
Ac
F
R
a
m
= [daN/mm
2
];
f
r
m
Ac
F
R
max
= [daN/mm
2
]
II. Determinarea limitei de curgere:
0
% 2 , 0
2 , 0
Ac
F
R
p
= [daN/mm
2
]
III. Determinarea alungirii la rupere:
0
0
5
Lc
Lc Lc
A
f
÷
= [%]
IV. Determinarea gâtuirii la rupere:
0
0
c
c cf
d
d d
Z
÷
= [%].

B. Modul de lucru.

- Se măsoară valorile Lc
0
, d
c0
;
- Se fixează epruveta în bacurile maşinii de încercat la tracţiune continuă;
- Se înregistrează valoarea forţei la care se atinge limita de curgere (zona de palier);
- Se înregistrează valoarea forţei maxime la care se produce ruperea;
- Se extrag capetele epruvetei din bacuri;
- Se apropie capetele epruvetei şi se măsoară Lc
f
;
- Se măsoară d
cf
;
- Se calculează
a
m
R ;
r
m
R ;
5
A ; Z .
Fiecare student va completa in tabelul 6 datele obţinute in urma efectuării testului de
tracţiune.

Tabelul 6. Rezultate măsurate la testul de tracţiune

Material Forţa,
kgf
Secţiune
iniţiala,
mm
2
Secţiune
finala,
mm
2

Lungimea
calibrata
iniţiala,
mm
Lungimea
calibrata
finala, mm
Observaţii
privind modul de
deformare




Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE
15
Pentru datele obţinute se calculează valorile caracteristicilor de rezistenta si plasticitate si
se completează in tabelul 7.

Tabelul 7. Valori calculate pentru caracteristici de rezistenta mecanica si plasticitate

Caracteristici mecanice
Materialul
încercat
a
m
R
[daN/mm
2
]
r
m
R
[daN/mm
2
]
5
A
[%]
Z
[%]




Fiecare student va completa in tabelul 8 datele obţinute in urma efectuării testului de
compresiune.

Tabelul 8. Valori măsurate la testul de compresiune

Material Forţa,
kgf
Secţiune
iniţiala,
mm
2
Secţiune
finala,
mm
2

Inaltimea
iniţiala,
mm
Inaltimea
finala, mm
Observatii




BIBLIOGRAFIE

1. Donald R.Askeland – The science and engineering of materials, Wadsworth, 1984,
USA.
2. Yu M. Lakhtin – Engineering physical metallurgy and heat tretment, MIR, 1979, URSS.
3. C.Atanasiu si col – Încercarea materialelor – Încercări distructive ale metalelor, ET
1982, Bucureşti, Romania.
4. D.A.Porter, K.E.Easterling – Phase Transformations in metals and alloys, International
student edition, 1981, Oxford, U.K.
5. Ionelia Voiculescu, Corneliu Rontescu, Ileana Liliana Dondea, Metalografia Îmbinărilor
Sudate, Editura SUDURA, Timisoara, 2010, ISBN 978-973-8359-58-1.
6. N. Geru si col. – Materiale metalice. Structura, Proprietati, utilizări, Editura tehnică,
Bucureşti, 1985
7. Constantin Gheorghe, Mihai Stefanescu – Îndreptar de metale. Obţinere, Proprietati,
utilizari, Editura Tehnica Bucureşti, 1997.






Nume si prenume cadru didactic/Semnătura Data efectuării lucrării practice





Se măsoară în daN/mm2 şi poate fi determinată cu relaţia: Rm = Fmax / So. Rm. b)1: valoarea reala a elasticităţii. considerat a fi înclinat la 45o [1]. deformaţia nu este uniformă. 2. 2. 3. Ca urmare. a) b) Fig. Maşini pentru încercare la tracţiune continua si bacurile de prindere a epruvetelor. Curba tensiune-deformaţie pentru materiale ductile: a) 1. La anumite momente. În majoritatea materialelor ductile.2%). 4: limita de plasticitate. Deoarece secţiunea activă se micşorează în zona de gâtuire. 5. punct de rupere. 4. Alunecarea începe în planul cu densitatea atomică maximă.1. (1) în care Fmax este forţa maximă de rupere iar So – secţiunea transversală iniţială a epruvetei de tracţiune. limita de tensiune proporţionala. 2: limita de proporţionalitate. este exprimată de raportul între forţa maximă de solicitare şi secţiunea transversală iniţială a epruvetei. limita de curgere. Ion Mihai VASILE 2. o porţiune de material se deformează mai mult decât alta. În cazul materialelor fragile. Fig. în funcţie de alunecarea atomilor în planurile cristaline. 3: limita de elasticitate. Zona în care începe alunecarea se numeşte zona de gâtuire. deformaţia remanenta proporţionala pentru deformaţie 0. 1.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. valorile limitelor de rupere şi de curgere coincid. valoarea necesară a forţei pentru deformarea în continuare este din ce în ce mai mică şi se instalează localizat ruperea. limita de rupere. limita de rupere este valoarea tensiunii mecanice la care se iniţiază 2 .1 Limita de rupere.

1. curba B). măsurată în daN/mm2. Limita de curgere este un criteriu de calcul utilizat prin raportarea la o valoare de siguranţă. Estimarea variaţiei reale a tensiunii de rupere implica cunoaşterea valorii secţiunii de rupere in momentul ruperii (fig. dar nu stau la baza calculelor de rezistenţă în condiţii de siguranţă. 3. 5. 4. La simbolul general se adaugă un număr care reprezintă proporţia de alungire la care s-a efectuat determinarea (de exemplu. limita de rupere. punct de rupere. proiectarea structurii se va realiza pornind de la o valoare inferioară limitei de curgere.2 Limita de curgere convenţională.2). limita de curgere.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. înscrisă ca indice (în cazul oţelurilor. Constantele elastice depind de temperatură şi de tensiunea mecanică aplicată. conform legii lui Hooke. pentru ca structura să nu sufere deformaţii plastice în exploatare.reprezintă raportul dintre sarcina corespunzătoare unei alungiri neproporţionale prescrise şi aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei. 2. reprezintă tensiunea la care alungirea specifică remanentă atinge o valoare prescrisă. Atunci când se determina tensiunea nominala de rupere. De aceea. care pot degenera în pierderea stabilităţii şi capacităţii portante. 3 . 3. energia de atracţie între atomii reţelei cristaline scade iar constantele au valori mai scăzute. zona de durificare sub tensiune. 2.1. Curba tensiune . RE.1. Rp. Acest lucru este dificil de realizat si presupune utilizarea unor dispozitive speciale de urmărire a reducerii secţiunii de rupere. A: Tensiunea aparenta (F/So). Ion Mihai VASILE gâtuirea materialului. pentru o alungire neproporţională de 0. Modulul de elasticitate este o constantă de material şi poate avea valori diferite pe direcţia longitudinală sau transversală de secţionare a epruvetei de încercare. plastice. Tensiune Deformatie Fig. Acestea sunt importante pentru estimarea comportării materialelor în exploatare sau pentru estimarea unor caracteristici mai dificil de determinat.3 Limita de elasticitate tehnică. 3.4.2% simbolul este Rp0. Pe măsură ce temperatura creşte. alungirea specifică remanentă se stabileşte la valoarea de 0. La valori mai mici decât limita de elasticitate materialul prezintă o comportare elastică proporţională. curba A).01). zona de gâtuire. Valorile limitei de rupere sunt prezentate adesea în cataloagele de produs deoarece sunt relativ uşor de determinat.deformaţie pentru otel de construcţii: 1. B: Tensiunea reala (F/Si). 2. se împarte valoarea forţei nominale de rupere la secţiunea iniţiala a epruvetei in zona de rupere (fig. 3. La depăşirea limitei de elasticitate materialul începe să capete deformaţii remanente.01% şi se notează RE 0. 2.

săgeata la încovoiere STAS 1660-80. rezistenţa tehnică de durată. rezistenţa la compresiune. gâtuirea la rupere. 1997 Duritatea dinamică 4 . Vickers. STAS 659673. Rockwell Duritatea de durată EN 10003-1. limita de rupere. Rezistenţa la încovoiere. Dinamic STAS 8027-78 Static STAS 1552-78 Caracteristici determinate Compresiune Încovoiere Static Dinamic Limita de curgere. SR Static EN 10002-5/96. STAS 9760-84. limita tehnică de relaxare Energia de rupere. rezilienţa Limita de oboseală. STAS 492/1-85. Clasificarea încercărilor mecanice de rezistenţă Denumirea încercării Tracţiune Schema de principiu Modul de Standarde solicitare SR EN 10002-1/94. limita tehnică de fluaj. alungirea la rupere.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. Ion Mihai VASILE Tabelul 1. Limita de oboseală. rezistenţa la durabilitate limitată 7511-81 Rezistenţa la torsiune Energia de rupere Rezistenţa la forfecare Răsucire Static Dinamic Static de Static Dinamic - Forfecare Presiune contact STAS 7926-67 Rezistenţa la strivire STAS 493-91. STAS 7209 -73. scurtarea specifică Rezistenţa la flambaj SR EN 10045 -1/1993. rezistenţa la oboseală pentru N cicluri de solicitare Limita de curgere. SATS Energia de rupere. SR Duritatea Brinell.

Ion Mihai VASILE Fig. b) material cu tenacitate si elasticitate buna (oteluri inoxidabile). c) material cu plasticitate bună (se evidenţiază punctul de curgere si zona de tranzitie).[6] 5 . Curbe tensiune-deformaţie: a.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu.4. d) materiale neomogene cu plasticitate mare.

5 206850 299243 403357. 4d). 2).5 206160. Modulul de elasticitate longitudinal.5 124799. Modulul de elasticitate depinde de forţele de atracţie interatomica (fig. Panta curbei forţelor de interacţiune atomică [1]. Relaţia între modulul de elasticitate şi temperatura de topire a unor metale[1] Metalul Pb Mg Al Ag Au Cu Ni Fe Mo W Temperatura de topire. 5. Acest fenomen apare datorită interacţiunii dintre atomii interstiţiali şi dislocaţii care determină o blocare a deplasării acestora cu efectul majorării pentru scurt timp a valorii limitei de curgere. ε – deformaţia la întindere. MPa 13790 44817.5 6 . Prin aplicarea unei tensiuni mecanice mai mari. oC 327 650 660 962 1064 1085 1453 1538 2610 3410 Modulul de elasticitate G. Dacă panta curbei forţelor de interacţiune atomică este abruptă înseamnă că forţele necesare pentru separarea atomilor sunt mari şi materialul are o elasticitate mare.85 77913.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. conform relaţiei: E = σ/ε sau E = tg α (2) unde σ – tensiunea la întindere.5 68950 76051. Ion Mihai VASILE Unele oţeluri cu puţin carbon prezintă puncte de curgere duble (fig. E (modulul lui Young). exprimat în daN/mm2 descrie deformaţia elastică apărută când epruveta este întinsă sau comprimată uni-axial. Tabelul 2. 5). Atractie Forta Spatiul interatomic Respingere Fig. începe procesul de alunecare accelerată a dislocaţiilor. Valorile cele mai ridicate ale modulului de elasticitate se întâlnesc la metalele cu punct de topire ridicat (tab.

în condiţiile respectării legii conservării volumelor la deformarea plastică. Pentru aplicaţii care necesită limite de toleranţă dimensională reduse se recomandă alegerea unor materiale cu modul de elasticitate cât mai mare (fig. 6.3. Comparaţie între modul de comportare elastică pentru oţel şi aluminiu.εtransversal/ εlongitudinal (4) Pentru materiale ideale. 2. Modulul de elasticitate transversal (de rigiditate) G. 6).2 μ) (3) Relaţia care se stabileşte între deformaţia elastică longitudinală şi transversală este exprimată cu ajutorul coeficientului Poisson: μ = . Ion Mihai VASILE Cu cât modulul de elasticitate al unui material este mai mare.5. psi Otel Aluminiu Deformatie. În materialele reale.1. probând astfel rigiditate faţă de solicitările exterioare. exprimat în daN/mm2 descrie deformaţia materialului la solicitarea de forfecare: G = E/3(1 . valoarea tipică a coeficientului Poisson este 0. % Fig.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. μ = 0. Tensiune mecanica aplicata.5 Modulul de compresibilitate exprimă raportul între presiunea aplicată şi modificarea de volum care apare in materialul deformat: K  cp presiune  modificare de volum V/V0 (5) Între modulele de elasticitate şi compresibilitate pot fi stabilite următoarele corelaţii: 1 1 1   E 9K 3G (6) 7 . cu atât acesta îşi păstrează mai bine forma şi dimensiunile în exploatare.

Tabelul 3. mm 4 5 7 10 20 Aria secţiunii So.6 38. 8).5 314. 7.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. o Sa existe o zona calibrata.5 19. fig. Dimensiunile epruvetelor uzuale rotunde sunt prezentate in tabelul 3 iar cele ale epruvetelor plate in tabelul 4. 8. cu raportul secţiunii mai mic decât 4:1. situata in afara zonei de prindere.1.7) sau dreptunghiulara (plate. astfel încât rezultatele sa nu fie influenţate de comportarea neomogena a materialului si sa permită prinderea corespunzătoare in bacurile maşinii de încercat. cu dimensiuni precise si suprafeţe cat mai bine prelucrate. Forma si dimensiunile epruvetei plate pentru tracţiune [3]. Epruvete pentru încercarea la tracţiune Forma si dimensiunile epruvetelor pentru încercarea de tracţiune trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii: o Dimensiunile sa fie suficient de mari.6. Fig. Ion Mihai VASILE 2. Fig. omogena. In mod obişnuit. epruvetele au secţiune circulara (rotunde. fig. Dimensiunile epruvetelor uzuale rotunde pentru tracţiune [3] Porţiunea calibrata Diametru do. mm2 12.2 Zona de prindere Cilindrica D 6 7 9 12 24 h 20 20 28 35 60 Conica D 16 18 22 28 48 h 4 5 7 10 20 Filetata D M6 M7 M10 M16 M30 h 6 7 9 12 24 Epruvete neprelucrate Cilindrice h 25 25 33 40 65 Lungime proporţionala Normala Lo=5do Lc Lo 20 28 25 35 35 49 50 70 100 140 Lunga Lo=10do Lo Lc 40 48 50 60 70 84 100 120 200 240 8 . Forma si dimensiunile epruvetei cilindrice pentru tracţiune [3].5 78.

2. deformaţia specifică ε nu este constantă pe lungimea epruvetei. 2. făra spaţiu intre feţele rupturii si măsurând distanţa dintre reperele extreme. iar proiectantul poate opta pentru soluţii constructive mai complexe. pe epruvete de tracţiune care au factorul dimensional n = 5 (STAS R 9805:74).1 Alungirea la rupere Aceasta caracteristica mecanica se determina. măsurata între reperele stabilite pe zona calibrată a epruvetei iar Lc0 lungimea iniţială a zonei calibrate (fig. % L c0 (15 ) în care Lcf reprezintă lungimea finală. 7). Alungirea la rupere. Ion Mihai VASILE Tabelul 4. In cazul încercărilor curente.6 19. sectiune ao. o mai mare ductilitate reprezintă o garanţie că materialul poate fi prelucrat prin deformare plastică mai uşor.3√So Lo Lc Lo Lc 25 34 50 59 40 54 80 94 50 68 100 118 60 82 120 142 80 108 160 188 100 135 200 235 2. Totodată. alungirea la rupere se poate determina independent de poziţia secţiunii de rupere in cadrul lungimii iniţiale. in general. in medii de lucru extreme.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. in timpul testului de tracţiune continua. In cazul in care lungimea iniţiala a epruvetei se divide in zece parţi egale. Deoarece. 5]. pentru ca. 9 . în exploatare. lungimea iniţiala Lc0 a epruvetei se împarte in trei parţi egale. Caracteristicile de ductilitate sau de plasticitate exprimă gradul de deformare pe care îl poate suporta materialul in procesul de solicitare până la rupere. Lungimea după rupere se obţine aşezând porţiunile rupte cu axele in prelungire. mm2 mm mm 3 6.6 4 12. componentele să sufere deformaţii vizibile înainte de rupere. simbolizata A5 sau δ. care duce la modificarea locala a secţiunii prin alungire si stricţiune (gâtuire). Acestea pot fi cuantificate prin caracteristicile de material adimensionale denumite alungirea la rupere si gâtuirea la rupere.2. deformate plastic la rece sau tratate termic) sau a sarcinilor din exploatare[2.L c0  100 . in zonele cu planuri atomice situate sub o inclinare preferenţiala de aproximativ 45o in raport cu direcţia de solicitare se produce o deformare accelerata. etc.) a structurii metalice. So. Dimensiunile epruvetelor uzuale plate pentru tracţiune [3] Portiunea cilindrica Arie grosime latime bo. este evaluata după ruperea epruvetei si se poate calcula utilizând relaţia:  L cf . Proiectanţii preferă ca materialul să posede valori ale ductilităţii mai mari. CARACTERISTICI DE PLASTICITATE Plasticitatea unui material este o caracteristică foarte importantă atât pentru calcule inginereşti cat si pentru estimarea comportării tehnologice (in timpul proceselor de prelucrare si semifabricare) sau in exploatare (comportarea sub sarcina.5 50 5 16 80 6 20 120 8 25 200 10 31 310 Zona de prindere Epruvete prelucrate Fara bolt Cu bolt B h B h d1 e 14 20 21 26 8 18 20 35 40 50 13 32 24 40 50 65 17 40 30 50 62 80 21 50 35 60 78 100 26 63 40 70 96 125 32 78 Epruvete neprelucrate h 25 40 45 55 65 75 Lungimea proportionala Normala Lunga Lo=5.65√So Lo=11. alungirea la rupere putând fi determinata doar daca epruveta se rupe in treimea mijlocie. Ductilitatea este importantă pentru proiectanţii şi executanţii structurilor metalice. în vederea aprecierii capacităţii de preluare a tensiunilor interne (mai ales pentru structuri sudate. la rupere.

fragil sau mixt (fig. Materialele cu ductilitate medie (oteluri carbon) capătă. aspectul suprafeţei de rupere fiind caracteristic. L Lc0 1. fig. Dacă epruveta este plată. fig. Aspectul secţiunii de rupere in cazul probelor plate [3]. diametrul secţiunii de rupere se consideră ca fiind media aritmetică a dimensiunii transversale maxime si a celei minime.2. 2) după rupere. 11). Ion Mihai VASILE 2.2 Gâtuirea la rupere Gâtuirea la rupere. 10 . Dacă epruveta este rotundă. atât gâtuire importanta cat si alungire proporţională. Lc f D Fig. % (16 ) A0 în care Ao reprezintă aria secţiunii iniţiale a epruvetei iar A aria secţiunii finale de rupere.10). Aceste mărimi se determină utilizând epruvetele de tracţiune continuă standardizate (fig. ca secţiune ultimă se consideră un dreptunghi ale cărui laturi sunt egale cu dimensiunile minime măsurate in secţiunea rupturii (fig. evidenţiata prin valori considerabile ale alungirii si gâtuirii la rupere (fig. Din analiza formei si aspectului epruvetelor de tracţiune se pot face aprecieri legate de modul de rupere: ductil. In cazul ruperii ductile. 12a). materialul suferă o puternica deformare plastica. 9).b. denumit numit con-cupă (fig. Epruvete cilindrice pentru testul de tracţiune: 1) înainte de rupere. la rupere. Fig. raportata la aria secţiunii iniţiale: A A  0 100 . Alungirea exprimă proporţia de alungire a epruvetelor la momentul ruperii iar gâtuirea exprimă gradul de reducere a secţiunii în zona de rupere. dc0 d cf D 2.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. 11a). Aria secţiunii ultime se evaluează in funcţie de geometria epruvetei de tracţiune [3]. 11c. situate la unghiuri de 45o. 10. 11. In acest caz ruperea se propaga dinspre centrul secţiunii pe direcţiile tensiunilor tangenţiale maxime. se defineşte ca diferenţa dintre aria secţiunii iniţiale si aria secţiunii finale a epruvetei de tracţiune. simbolizata ψ sau Z. 9.

11. precum aurul. microfisurile iniţiate in suprafaţa de rupere se propaga brusc. Moduri de rupere ale materialelor: a) fragil. fără o deformare globală a materialului ci doar in cadrul unor microvolume localizate pe suprafeţele de rupere (care pot fi decelate doar prin difracţie cu raze X) (fig.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. Materialele cu ductilitate foarte mare. c) ductil. a) Aliaj AlMgSi. in urma deformării plastice prin laminare pot fi obţinute folii cu grosimi foarte reduse (fig. fenomen confirmat de faptul ca pe suprafeţele epruvetelor bine şlefuite supuse la tracţiune apar striuri de alunecare înclinate la aproximativ 45o. Fig. Totodată. b) fonta cu grafit nodular.7]. 11 . 12a. fig. Ion Mihai VASILE Deformarea plastica a epruvetei se produce prin deplasările de alunecare in reţeaua cristalina a metalului. 12b). viteza de solicitare si caracteristicile maşinii de încercare[6. b) mixt. 12. Epruvete solicitate la testul de tracţiune continua. plumbul etc. Factorii care determina obţinerea de rezultate diferite prin încercarea de tracţiune si care produc modificări aparente ale valorilor caracteristicilor mecanice de rezistenta sunt: dimensiunile epruvetelor. In cazul ruperii fragile. a b Fig.) capătă gâtuiri foarte mari in momentul ruperii. 13). Ruperea fragila produce secţionări intr-un plan aproximativ perpendicular fata de planul de solicitare si are structură cristalină (ruperea se iniţiază pe limitele de grăunte). secţiunea putând ajunge chiar filiforma.

14). 3. ciment. Fig. cărămida. Daca epruveta are forma cilindrica. Folii de aur obţinute prin laminare. 14. lemn) dar si metalelor care au caracteristici mecanice diferite la compresiune fata de întindere. Principala problema pe care o implica încercarea la compresiune este cea a realizării unei stări de tensiuni omogene in epruveta (fig. Modul de deformare al unei probe cilindrice [3]. starea de tensiune monoaxiala este modificata datorita frecărilor dintre suprafeţele de contact ale epruvetei si suprafeţele de apăsare [3].Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. Ion Mihai VASILE Fig. 13. 12 . INCERCAREA LA COMPRESIUNE Aceasta încercare se aplica mai ales materialelor de construcţie (beton.

Pentru ca epruveta sa isi păstreze forma in timpul încercării se recomanda ca aceasta sa fie ca in fig. ci doar deformarea plastica continua. cu lungimea l = (1…1.20 30 30 ±0. Ion Mihai VASILE In timpul încercării. configuraţia geometrica a piesei se modifica. 5. 13 . Pentru limitarea efectelor adiacente testului de compresiune se recomanda utilizarea unor dimensiuni corelate ale probelor (tab. Dimensiuni ale epruvetelor cilindrice pentru încercarea la compresiune a metalelor. prin deformarea materialului. mm [3] Tip epruveta Scurta Mijlocie Diametru epruveta Factor dimensional Nominal. Modul de fixare a epruvetei. pe măsura creşterii sarcinii. 15). 5) si asigurarea unor condiţii de fixare a epruvetei pe platourile plane ale maşinii de încercare (fig.3D. 16. Unghiul α al conurilor de apăsare se alege egal cu unghiul de frecare dintre cele doua suprafeţe (daca f este coeficientul de frecare. 16.50 150 300 Lungime intre repere. după deformare. practic. in contact cu placa de apăsare (punctele B’). in contact cu placa de apăsare.30 60 75 90 100 ±0. datorita stării de tensiuni neomogene. Lo 20 25 25 50 65 80 90 140 280 Lunga Fig. Tabelul. Geometria epruvetei pentru compresiune. nefiind blocate de forţele de frecare cu suprafeţe de contact. suprafaţa A-A rămâne. Ca urmare. tinzând spre un aspect de butoiere. iar punctele B ale epruvetei nesolicitate ajung. In cazul materialelor tenace. do Abateri limita 1 25 ±0. 15.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. in timpul testului de compresiune nu se produce ruperea materialului. in timp ce punctele C se deplasează mult pe direcţia radiala. atunci tg α = f).20 30 3 10 20 25 30 5 20 30 10 30 Lungime epruveta Nominal Abateri limita 25 ±0.5)D (pentru evitarea curbării) si d = 0. Fig.

Acf  4 d cf  d c 0 [%]. Z 2   d c0 d c0 2 Ac 0  [mm ] . 4 B. DETERMINĂRI PRACTICE Student: ………………………. a Rm  max [daN/mm2]. III. Se măsoară dcf . mm2 Lungimea calibrata iniţiala. mm Lungimea calibrata finala. Se înregistrează valoarea forţei la care se atinge limita de curgere (zona de palier).2% R p 0. kgf Secţiune iniţiala. 2  [daN/mm2] Ac0 Lc0 .. Se apropie capetele epruvetei şi se măsoară Lcf . Determinarea limitei de rupere aparente şi dc0 reale: d cf D F 2.aria iniţială. I. Ion Mihai VASILE 4. 1. Rm . dc0 . Rezultate măsurate la testul de tracţiune Material Forţa. Se fixează epruveta în bacurile maşinii de încercat la tracţiune continuă. Determinarea gâtuirii la rupere: [mm2] . Ac f 2. După încercare. A5 . Tabelul 6. Fiecare student va completa in tabelul 6 datele obţinute in urma efectuării testului de tracţiune. a r Se calculează Rm . - Se măsoară valorile Lc0 .lungimea calibrată finală. dc0 . ………………………………… Grupa: …………. II. Înainte de încercare. Determinarea limitei de curgere: F0.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu. Lc f Ac0 F r Rm  max [daN/mm2] 1. Lc0 2   d cf IV.aria reală la rupere. Z . Lc f  Lc0 A5  [%] dcf .diametrul calibrat iniţial. Se extrag capetele epruvetei din bacuri. Scopul lucrării: Lc0 Determinarea caracteristicilor mecanice de D rezistenţă şi plasticitate ale metalelor.diametrul calibrat final. Încercarea la tracţiune continuă L A.. An: ………. Se înregistrează valoarea forţei maxime la care se produce ruperea.lungimea calibrată iniţială. Modul de lucru. mm Observaţii privind modul de deformare 14 . Determinarea alungirii la rupere: Lcf . mm2 Secţiune finala.

Tabelul 7. C. USA. 5. 1997. mm Observatii BIBLIOGRAFIE 1. Proprietati. Donald R. Editura Tehnica Bucureşti. Ileana Liliana Dondea. Nume si prenume cadru didactic/Semnătura Data efectuării lucrării practice 15 .Atanasiu si col – Încercarea materialelor – Încercări distructive ale metalelor. Editura tehnică.Easterling – Phase Transformations in metals and alloys. D. U. Proprietati. Timisoara. Lakhtin – Engineering physical metallurgy and heat tretment.Porter. utilizari. Wadsworth. Metalografia Îmbinărilor Sudate. Ionelia Voiculescu. Tabelul 8. Corneliu Rontescu. Obţinere. kgf Secţiune iniţiala. 1981. Bucureşti. mm Inaltimea finala.A.E. Yu M. Valori măsurate la testul de compresiune Material Forţa. utilizări. Ion Mihai VASILE Pentru datele obţinute se calculează valorile caracteristicilor de rezistenta si plasticitate si se completează in tabelul 7. 4. International student edition. N. 3. Constantin Gheorghe. – Materiale metalice. Valori calculate pentru caracteristici de rezistenta mecanica si plasticitate Materialul încercat Caracteristici mecanice r A5 Rm [%] [daN/mm2] [daN/mm2] a Rm Z [%] Fiecare student va completa in tabelul 8 datele obţinute in urma efectuării testului de compresiune. 6. 2010.K. 1979. mm2 Secţiune finala. mm2 Inaltimea iniţiala. Oxford. K. 2. 1984.Studiul si Ingineria Materialelor Ionelia Voiculescu.Askeland – The science and engineering of materials. 1985 7. Mihai Stefanescu – Îndreptar de metale. URSS. Geru si col. Bucureşti. Structura. ET 1982. Editura SUDURA. Romania. ISBN 978-973-8359-58-1. MIR.