CURS NR.

1 ISTORICUL PSIHODIAGNOSTICULUI
Termenul diagnostic este cunoscut, în special, din patologie.El desemnează, după R. Lafon, recunoaşterea unei boli, pornind de la semnele descrise de medic şi de ceilalţi specialişti. Diagnosticul clinic este rezultat al datelor observate de medic; diagnosticul de laborator rezultă din datele furnizate de laborator (date paraclinice). Diagnosticul medical este un demers complex ce se constituie prin;

• • • •

Analiza diferitelor simptome: semiologia;

-gruparea şi sintetizarea simptomelor, în cadrul unui sindrom sau al unei boli, ceea ce conduce la elaborarea diagnosticului pozitiv; Raportarea datelor culese la datele tipice ale nosolgiei, în vederea stabilirii diagnosticului diferenţial: Investigarea şi elucidarea factorilor cauzali pebtru fenomenele patologice constatate, necesare diagnosticului etiologic;

Decelarea mecanismelor de acţiune a factorilor etiologici în producerea reacţiilor organismului, având ca rezultat diagnosticul patogen. Folosit iniţial exclusiv în domeniul medical, termenul diagnostic –ca, de altfel, mulţi alţi termeni –a căpătat în timp extensie şi utilizare în alte domenii. El semnifică un proces integrativ, de sinteză, de evaluare, din care decurg disponibilităţi de anticipare sau prognoză şi de intervenţie activă. În funcţie de obiectul de studiu urmărit se folosesc astăzi sintagmele:

• • •

diagnostic social- referitor la grupuri sau populaţii studiate în scopul unei acţiuni; diagnostic pedagogic- pentru “forma complexă de cunoaştere a individualităţii copilului, organizată de şcoală şi destinată să slujească şi să fundamenteze acţiunea educativă”; diagnostic psihologic (psihodiagnostic).

Psihodiagnosticul ( psiche = suflet; diagnosis = cunoaştere; diagnostikos= capabil de a cunoaşte; ) reprezintă un act sintetic de evaluare a “formulei psihice” a unei persoane ca rezultat al examinării psihologice. Cuvântul „diagnostic” derivă din termenul grecesc „diagnosticos”, care înseamnă „apt pentru a recunoaşte”. Termenii „psihodiagnoză” şi „ psihodiagnostic” au fost creaţi prin analogie şi extrapolare a sintagmei „diagnostic medical”. Termenii, deşi relativ asemănători, au în obiectiv diferenţieri de abordare a fiinţei umane, deci nu se acoperă integral ca sens şi semnificaţie şi mai puţin ca obiectiv. În legătură cu atitudinea specialiştilor faţă de termenul în discuţie s-au conturat două linii de conduită: a- de respingere: b- de acceptare şi utilizare.

O expresă respingere poate fi constatată în Dicţionarul de psihatrie apărut în 1987, sub redacţia dr. Constantin Gorgos. Fără a subestima importanţa investigaţiei psihologice şi a valorii ei de utilizare , lucrarea citată afirmă existenţa unui diagnostic unic (medical) rezultat al demersurilor clinice şi paraclinice efectuate in scopul delimitării bolii, demersuri ce include şi examenul psihologic. Psihodiagnosticul ar fi un “termen utilizat frecvent în lucrările de psihologie, care nu a reuşit să depăşească acest cadru…Aşa cum nu se poate vorbi de diagnostic de laborator, diagnostic radiologic etc.nu se poate vorbi nici de diagnostic psihologic, ci de metode proprii de investigaţie care, în final, concură la diagnostic….” Argumentele ce impun delimitarea de punctul de vedere anterior prezentat sunt numeroase. Ne vom referi la câteva:

a.

1.

Un prim aspect priveşte conţinutul. Psihodiagnosticul se adresează unui sistem hipercomplex – sistemul psihic uman – şi nu unor subsisteme; în plus, deşi prezintă o imagine a sistemului prin secţiune transversală, acestuia i se oferă, pentru a fi înţeles, cauzele organizării iar din modul de prezentare a specificului acţiunii cauzele decurg perspectivele devenirii; Un al doilea aspect vizează criteriul domeniului de referinţă şi de aplicare. Psihodiagnosticul nu se reduce la diagnosticul medical. Finalitatea integrării psihodiagnosticului în diagnosticul medical este, în fapt, numai un caz particular, sfera de aplicare a psihodiagnosticului fiind considerabil mai largă. În afara domeniului medical, psihodiagnosticul este un demers implicat în selecţia şi orientarea profesională, în strategia pregătirii psihice în domenii performanţiale( cum ar fi pregătirea sportivă) în terapia recuperatorie a diferitelor tipuri de handicap etc. Abordat din aceeaşi perspectivă însuşi diagnosticul medical poate fi implicat, alături de psihodiagnostic, în diagnosticul pedagogic. În acest caz, nu rezultatele examenelor medicale, ci elaboratul sintetic de evaluare reprezentat de diagnosticul medicakl stă la baza diagnosticului pedagogic, educatorii nearogându-şi competenţa interpretării directe a datelor examenelor medicale. În al treilea rînd merită menţionat aspectul formal, al criteriului de clasificare. Diagnosticul psihologic este inclus în clasificare alături de diagnosticul radiologic şi de cel de laborator. Dar diagnosticul psihologic,vizează structurile investigate, în timp ce următoarele două tipul de investigaţie utilizat. Nu se respectă, astfel, o condiţie elementară în clasificare: aceea de păstrare a criteriului. Abordat din perspectiva tipului de investigaţie şi în spihodiagnostic se folosesc tehnici proiective, teste de performanţă şi multe altele.

2.

3.

Autorii care au acceptat termenul de psihodiagnostic, l-au folosit cu sensuri diferite. Evoluţia în timp a marcat tendinţa la extensie, la completitudine. Utilizat iniţial de H. Rorschach, în sens limitat, pentru a desemna evaluarea psihică rezultată în urma aplicării testului proiectiv care-i poartă numele, îşi lărgeşte treptat sfera de cuprindere, la început numai în domeniul patologiei, cu sensul dat de Dupre (de analiză a simptomelor psihice ale unei boli mentale în vederea încadrării în diagnostic), pentru a fi înţeles astăzi ca “identificare de sinteză a specificului psihic al persoanei investigate”. Aspectele incluse aici sunt numeroase;

b.

produsul de sinteză ce relevă specificul psihic rezultă din organizarea informaţiilor referitoare la cazul (subiectul) investigat, informaţii despre factorii ce compun tabloul psihic ( procese, funcţii, activităţi, trăsături) şi relaţii existente între ei (interdependenţe , organizări ierarhice, compensări), toate căpătând înşeles numai prin raportare la determinanţii personali şi extrapersonali: tabloul psihic în psihodiagnostic este imaginea unui moment , a unei etape în evoluţia psihică a subiectului (dinamismul reprezentînd una din caracteristicile definitorii ale sistemului psihic uman). El este, de fapt, un decupaj transversal dintr-o devenire careşi capătă semnificaţia numai în raport cu antecedentele şi cauzele; raporturile antecedent prezent, cauză/influenţă – structură psihică dau perspectiva decelării tendinţelor de evoluţie. Astfel, psihodiagnosticul nu poate fi considerat ca un scop în sine. Mai mult, valoare sa decurge din disponibilităţile de prognoză. Prin aceasta psihodiagnosticul marchează deschiderea aplicativă în psihologie, fiind tot mai implicat în: - selecţia şcolară şi profesională (psihodiagnosticul de orientare)

-

stabilirea obiectivelor educaţionale şi a mijloacelor de optimizare a instruirii şi educării (psihodiagnosticul de instruire şi educaţie); fundamentarea strategiilor terapeutice în raport cu abaterea de la normalitate a factorilor psihici şi a disponibilităţilor existente (psihodiagnosticul clinic); - dacă psihodiagnosticul este util şi necesar în numeroase domenii, realizarea lui constituie o operaţie dificilă; - dificultatea este, în primul rând de specificul fenomenelor studiate. Fenomenele psihice sunt fenomene subiective, ascunse, ele nu sunt direct perceptibile, ci deduse din relaţia între situaţiile-stimuli şi aspectele reacţional-comportamentale (acţionale şi expresive), performanţele subiectului sau interpretările date situaţiilor de către subiect. Specificul relaţiilor constatate poate fi evaluat numai prin raportarea la datele tip de referinţă. De exemplu, aceleaşi rezultate obţinute la un test de inteligenţă de o serie de subiecţi se vor finaliza în coeficienţi de inteligenţă diferiţi, în funcţie de vârsta cronologică a subiecţilor investigaţi.

Tabloul exprimat prin psihodiagnostic trebuie să redea caracteristicile sistemului psihic uman, un “sistem hipercomplex” ce funcţionează pe principiul integrităţii. “Apoi mai intervine dificultatea de a sesiza un singur aspect, o singură funcţie psihică deoarece în orice probă persoana răspunde ca un întreg unitar, toate funcţiile şi însuşirile ei sunt implicate în orice compartiment. Astfel, din observaţia asupra activităţilor curente şi din rezultatele la testele de memorie se pot constata la un subiect dificultăţi mnezice. Diagnosticarea fenomenului, ca atare, se poate dovedi, în unele situaţii, eronată şi, corespunzător, inutilă terapia instituită. În aceste cazuri examenul psihologic complex ar putea evidenţia, printre alte cauze (lipsa

-

chestionarul. dimpotrivă. cunoştinţe referitoare la structura psihică. durata) şi de interpretare. scalele de evaluare şi altele. orientării. Repere istorice în evoluţia testării psihologice: . să consolideze. 2. detensionări şi dedramatizări ale conflictelor existente. consecinţe cu amplu ecou psihologic şi social. condiţiile de aplicare. cu familia (aparţinătorii şi ceilalţi membri). implicit sau explicit. convorbire. Fenomenul studiat (inteligenţa se evaluează prin teste şi scale de evaluare. presupune. Discuţiile cu subiectul însuşi. educaţieie sau dezvoltării capacităţii de autocunoaştere a subiectului însuşi. Vârsta subiectului ( testele cuprind itemi adecvaţi capacităţii psihice a copiilor mici. obiecticâvat în psihodiagnostic. Rezultatul. anamneză).în timp ce evaluarea aceluiaşi potenţial. examinarea psihologică va beneficia de fundamentarea deontologică. fiecare funcţie psihică având specificul ei. După situaţii. Elaborarea diagnosticului psihologic incubă o mare răspundere datorită consecinţelor în direcţia selecţiei. • Examenul psihologic este înţeles ca un eveniment în viaţa subiectului ce poate şi trebuie să aibă efect benefic. dificultăţile mnezice reprezentând unele din efectele lor secundare. componentele şi relaţiile dintre ele. instrumente. sau. şcolarilor. Abordarea subiectului se face prin gândire pozitivă. să schimbe optica subiectului atunci când aceasta este deviată. tulburări afective. complexele prin observaţie. o tehnologie adecvată de investigaţie(conţinutul metodelor folosite. 3. Psihodiagnosticul complex se fundamentează pe datele furnizate de mai multe metode. implicate în psihodiagnoză. stare de oboseală). Aceasta solicită cercetătorului: o concepţie asupra sistemului psihic uman. soluţii. acestea tind să întărească. terapiei. de psihomotricitate. Investigarea fenomenelor psihice se face printr-o serie de metode (metode psihologice) ce reprezintă căi. De aceea.Complexitatea metodelor folosite trebuie apreciată şi în sensul completării informaţiilor şi a controlului reciproc exercitat asupra datelor recoltate în condiţiile investigării aceleiaşi funcţii prin metode diferite. testul. primum non nocere. a principiilor sale de organizare şi manifestare. convorbirea. preşcolarilor. Obiectivul pentru care se face investigarea (evaluarea potenţialului cognitiv realizată în scopul selectării subiecţilor pentru activităţi performanţiale apelează cu precădere la testede inteligenţă. modalităţi efective de obţinere a informaţiilor referitoare la aceste fenomene: observaţia.pot provoca abreacţii.motivaţiei. efectuată în scopul instituirii terapiei recuperatorii utilizează prioritar scalele de evaluare). Ca şi în medicină principiul de la care se porneşte este. Lipsa de pregătire şi inabilitatea cercetătorului produc efecte inverse. adolescenţilor). Diagnosticul psihologic obligă la alegerea metodei adecvate în raport de: • 1. existenţa unor tulburări prosexice majore.

publicând Scalele Stanford-Binet. 1986 Robert Yerkes realizează testele pentru încorporarea în armata americană în timpul Primului Război Mondial: Army Alpha şi Army Beta Dezvoltarea majoră a testelor de personalitate Testul Rorchach Este fondat Psychological Corporation (Cattell. Thorndike. Va fi revăzut şi îmbunătăţit în anii 1974 (WISC-R) şi 1990 (WISC-III) Wechsler Primary and Prescholl Intelligence Scale (WPPSI) Psihologia s-a conturat ca domeniu ştiinţific intercorelat cu numeroase discipline – mai ales cu ştiinţe umaniste de primă importanţă – până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Va fi revăzută ulterior şi îmbunătăţită în anii 1955 (WAIS) şi 1981 (WAIS-R) Minesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI) Weschler Intelligence Scale for Children (WISC). 1960. inclusiv metodologică a psihologiei. ale valenţelor. .-2200ÎC ⇒ -1877 ⇒ -1884 -1890 -1901 -1905 -1914 -1916 -1917 ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ -1920-1940 -1920 ⇒ -1921 ⇒ -1927 ⇒ -1939 ⇒ -1942 -1949 -1967 ⇒ ⇒ ⇒ Chinezii încorporau militarii pe baza unor evaluări prealabile Wilhem Wundt înfiinţează primul laborator de testare psihologică la Leipzig. potenţialului său şi ale competenţelor disponibile ale acestuia se investighează prin instrumentări metodologice numeroase şi din ce în ce mai complexe. Acestea vor fi revizuite treptat în anii 1937. în secolul al XX-lea având loc o largă dezvoltare.primul test de inteligenţă elaborat de BinetSimon Stern introduce termenul de coeficient de inteligenţă (IQ) = vârsta mintală/vârsta cronologică Lewis Terman reia scalele Binet-Simon. Germania Francis Galton realizează prima baterie de teste James McKeen Cattell utilizează pentru prima dată termenul de "mental test". În ultimii 10 ani pgihologia s-a dezvoltat foarte mult. evaluând aptitudinile intelectuale pe baza unor probe ce vizau timpul de reacţie şi capacitatea de discriminare senzorială Clark Wissler susţine că indicii obţinuţi de Cattell nu corelează cu notele şolare Scala Metrica a Inteligentei . Woodworth) Este elaborat primul chestionar ce viza orientarea profesională Wechsler Bellevue Intelligence Scale elaboarată de David Wechsler. Problemele psihicului uman.

integral chiar. Psihologul e bine să cunoască curba dezvoltării psihice pentru a se folosi de ea în mod eficient. dezvoltării sociabilităţii) dar şi întârzieri de dezvoltare după ce anumite caracteristici s-au constituit. În cazurile de insuccese şcolare ca simptom. Permite să se ţină în evidenţă caracteristicile cazului. urmând să fie suplimentat. Diagnosticul provizoriu trebuie formulat cu multă precauţie. Toate ipotezele formulate în diagnoza psihică provizorie trebuie verificate. memoriei) etc. numai sondarea complexă a caracteristicilor activităţii şcolare. multă experienţă. provizoriu. Cel care a dat primele elemente privind dinamica examenului psihologic a fost A. conţine aspecte şi ipoteze ce stau la baza diagnozei psihice diferenţiale (se elaborează în urma aplicării de teste şi a corelării rezultatelor astfel obţinute cu date suplimentare biografice şi de observaţie). Secţiunea de diagnoză are câteva caracteristici şi presupune multe cunoştinţe. Pe acest tablou se pot manifesta întârzieri de apariţie (ale mersului. dar şi o înţelegere mai subtilă a problemelor cazului respectiv. simţ psihologic. se conturează caracteristicile unei logopatii reale. În cazul în care pronunţarea defectuoasă persistă şi în perioada preşcolară mare. Dacă. Acest prim diagnostic. La baza diagnosticului psihic provizoriu stau o serie de cunoştinţe. nematurizare (infantilism) etc. Pornim de la ipoteza că în fiecare situaţie psihologul poate elabora o scemă de lucru şi o sinteză a datelor din primele observaţii şi date privind un caz oarecare. Şansele de confirmare a ipotezelor cuprinse în diagnoza psihică provizorie sunt relativ mari în cazul în care experienţa şi pregătirea psihologului sunt elevate. perseveraţiilor. pot permite o diagnosticare fină a caracteristicilor . etc. a inteligenţei (atenţiei.CURS NR. ca observaţie scurtă şi intensă. Diagnoza psihică diferenţială Când un tânăr vorbeşte defectuos e uşor de observat de către oricine că suferă de o logopatie. Totuşi. Ipoteza are un rol important. Aceasta are valoarea unei ipoteze de lucru şi reprezintă surprinderea acelor aspecte şi simptome care i se par psihologului mai pregnante şi caracteristice. ajustat. a înlocuirilor. numai un examen psihologic mai complex (cu teste) ne va putea duce la stabilirea unui diagnostic psihic diferenţial. subiacente ce pot fi incriminate într-un caz oarecare. vorbirii. Diagnosticul provizoriu e relativ uşor de pus prin ascultarea atentă a categoriei de sunete alterate. un copil preşcolar mic prezintă unele defecte de vorbire (dislalie simplă sau polimorfă) fenomenul ca atare se poate încadra ca logopatie de dezvoltare ce se poate ameliora. Binet. de exemplu. fără intervenţii prea complicate. permite să se parcurgă drumul posibil cauzal dintre anumite simptome şi aspectele mai complexe. Aceleaşi simptome pot avea semnificaţii diferite la vârste diferite ⇒ necesitatea de a cunoaşte bine caracteristicile de bază ale dezvoltării psihice. 2 Diagnosticul psihic provizoriu si diagnoza psihică diferenţială Diagnosticul psihic provizoriu Examenul psihologic poate fi privit ca o aplicaţie de teste. La consultul psihologic din policlinici sau la centrele de neuropsihiatrie infantilă vin foarte mulţi copii. La acestea se adaugă fenomenele de deteriorare. la stabilirea unui fapt cert. ca studiu de cazuri.

după necesităţi. intereselor neorganizate. Diagnosticul psihic elaborat în urma sondării din aproape în aproape a caracteristicilor psihice ale unui subiect se numeşte diagnostic psihic progresiv. La aceştia nu au acţionat satisfăcător factorii educativi sau au un caracter nativ divergent. Se obişnuieşte ca atunci când e vorba de un copil sau de un tânăr elev. Cu cât vârsta e mai mică. Nu există o dependenţă direct proporţională între condiţiile optime de mediu şi valorificarea ereditară maximală. educatorii sau tutorii elevului să se antreneze pentru a vedea ce probleme pune copilul. teste de atenţie. E nevoie de foarte mare precauţie şi subtilă sondare a tuturor ipotezelor ce se pun în astfel de cazuri cu atât mai mult cu cât pot fi şi alte multe cauze ce pot determina rămânerea în urmă la învăţătură. Pentru copii de peste 10 ani – testul de inteligenţă al lui Wechsler D. care în principiu are anumite dimensiuni. ci examinarea şi aplicarea de teste constituie momente într-o acţiune mult mai complicată. Rey ale categoriilor de cazuri în care se aplică diagnosticul psihic diferenţial complex: a) Cazuri fiziogene în evoluţie – oboseală. Dezvoltarea şi involuţia psihică nu au loc concomitent în toate caracteristicile psihice. inhibiţia nevrotică. cu atât diagnosticul este mai nesigur şi datorită capacităţii reduse de a se dezvălui. La subiecţii de aproximativ 6 ani. În stabilirea diagnozei psihice trebuie avut în vedere gradul de convergenţă şi divergenţă al rezultatelor. Sunt subiecţi cu o structură divergentă evidentă. anomalii. lipsei atitudinilor necesare ritmului şi stilului vieţii şcolare. În aceste condiţii se efectuează cadrul larg al anamnezei ce va trebui completată cu ancheta socială. Structura poate fi mai simplă sau mai complexă în funcţie de aria de probleme puse de cazul ce trebuie tratat. scădere a randamentului intelectual. Orice psiholog practician ştie că un elev care nu poate face faţă primului moment de contact cu psihologul prezintă rareori o debilitate mintală. unei memorii nesatisfăcător dezvoltată şi exercitată. etc. timiditatea şi anxietatea. memorie. Subiecţii cu dotare psihică foarte slabă într-o direcţie a structurii psihice sunt puţin sensibili la educaţie în acea direcţie. Strategia se referă la modul în care se abordează structurile psihice mai fragile sau cele suspecte de carenţe precum şi la modul în care se sondează capacităţile de supleanţă. Stabilirea unui diagnostic psihic nu constă în aplicarea unui test sau într-o examinare. în schimb. divergenţa rezultatelor este foarte mare şi din cauză că există o mare inegalitate între capacităţile de proiectare şi dezvăluire. cum ar fi lipsa de interes şi atenţie faţă de situaţie. deşi comportarea lui ar incrimina un astfel de diagnostic. Aceste rezultate se compară cu rezultatele la învăţătură. . Standford – Binet pentru copii de la 5 la 10 ani). Se dau în continuare. Există anumite condiţii care fac dificilă diagnoza psihică diferenţială. deteriorării văzului sau auzului. Tendinţa spre armonizare. Se controlează dacă eşuarea la anumiţi itemi se poate explica printr-o dislexie. clasificări. inadaptării la viaţa şcolară. Numai diagnosticul diferenţial ne va arata dacă insuccesul şcolar se datorează unui intelect de limită. o strategie şi o anumită finalitate. disarmonii psihice care se datorează condiţiilor de mediu. E foarte important contactul personal. Neconcordanţa atrage după sine necesitatea suplimentării diagnosticului psihic cu mijloace de control mai fin şi mai diverse. Se stabileşte QI sau vârsta mintală. Examenul începe cu observarea conduitei elevului şi cu o aplicare a unui test mai general de inteligenţă (Binet – Simon. Incapacitatea lui de moment se poate datora mai multor cauze. iar finalitatea priveşte aspectele rezolvate cu măsurile ce trebuie luate. Cel puţin 20 % din diagnostic decurge din contact.etc. Diagnoza psihică progresivă include o structură. din care motiv este bine să se cunoască toate caracteristicile compensatorii de care dispun. funcţional sau multifazic. Rezultatul final permite să se constate ce caracteristici intelectuale se pot atribui subiectului respectiv. e permanentă. Pe fondul armonizării există uneori aspecte aberante. o anumită structură. Clasificarea lui A.şi substratului carenţial al insuccesului şcolar. cunoaşterea temeinică a fiecărui caz. încetinire a dezvoltării.

. tensiunile frecvente pot provoca tensiuni interioare. Regula generală este că funcţia de predicţie a diagnozei psihice trebuie considerată relativă. dar şi în anii de regresie. REGULI GENERALE PRIVIND DIAGNOZA PSIHICĂ: Corectitudinea analizei în diagnoza psihică depinde de tehnicile de investigaţie. stări de oboseală. Este necesară o supraveghere diagnostică organizată. c) Cazuri de modificări psihologice dobândite datorită faptului că anumite capacităţi psihologice specifice subiectului în cauză au fost permanent minate în condiţiile vieţii. Modificările frecvente de regim de educaţie. 7. 3. Condiţiile de viaţă ca suprasolicitarea. d) Cazuri de întârziere sau deviaţie în dezvoltarea psihică datorită unor debilităţi somatice. Cel ce face psihodiagnoză trebuie să ţină seama de faptul că există perioade de dezvoltare psihică. de coroborarea tuturor datelor privitoare la subiectul investigat şi de categoria de caracteristici şi deyordini sau întârzieri de dezvoltare ce trebuie investigate sau care apar în psihodiagnostic. 6. este necesară cunoaşterea mediului familial. 9. 5. există şi diferenţe importante de sex. insatisfacţie. Rezultatul unui psihodiagnostic este limitat în timp. Psihologul nu poate diagnostica trăsaturi psihice ci doar manifestări ale acestora în condiţiile date de o anumită situaţie. şcolar şi socio-cultural ale subiectului în cauză. 1.b) Cazuri de modificare patologică a căror etiologie nefiind organică scapă medicului. 4. Supradeterminarea psihică e frecventă. 8. de rol şi statut social. Alături de probele psihologice ce se referă la subiect. 2. e) Cazuri banale legate de greşeli frecvente de educaţie. atâta vreme cât nu este terminată dezvoltarea şi maturizarea persoanei. Cazurile de intelect de limită sau cazurile de limită caracterologică sunt mai greu de diagnosticat. unor condiţii de viaţă traumatizante. nu numai de vârstă în ceea ce priveşte tipologia umană. ca şi toate cazurile care se află de o parte şi de alta a mediei. de profesie favorizează formarea de dezordini de dezvoltare ale comportamentului. sentimente de incapacitate.

în interesul cetăţenilor încredinţaţi grijei sale şi a societăţii. încât secretul să fie păstrat. 2. Psihologul practician are datoria de a se ţine la curent cu progresele din domeniul specialităţii sale. El trebuie să recunoască limita competenţei sale şi nu va oferi servicii şi nici nu va utiliza tehnici care nu sunt în conformitate cu cerinţele ştiinţifice şi etice ale profesiunii sale. 8. Psihologul este conştient de necesitatea de a fi subiectiv şi circumspect. pentru a nu putea fi identificată. publicaţiile etc. În comunicările ştiinţifice. Psihologul nu se va angaja mai mult decât îi permite cunoştinţele. să aibă un nivel ridicat de competenţă. În activitatea sa psihologul va utiliza criterii şi materiale ştiinţifice comunicabile şi controlabile. 1. 3 CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG Pornind de la consecinţele sociale pe care le poate avea utilizatorul metodelor de psihodiagnostic. în afara cazurilor de obligaţie legală şi va redacta în aşa fel documentele şi materialele sale. În continuare redăm în întregime “Normele elementare de deontologie ale psihologului practician din România”. psihologii însăşi si-au fixat o serie de norme de etică profesională. prin faptul că prin profesiunea sa poate influenţa viaţa semenilor săi. O eroare în munca sa se poate repercuta păgubitor asupra altora. anormal. 4. în special al testelor. prima grijă a psihologului este de a evita orice acţiune sau exprimare care poate cauza prejudicii demnităţii persoanei umane. iar acelea care nu sunt necesare vor fi distruse în faţa unei comisii. conferinţele publice. . limitând astfel recurgerea la principiul autorităţii. Când un caz mai dificil sau mai complicat necesită o consultaţie. probă sau cercetare în curs. 6. îndeosebi cu utilizarea faţă de persoane de care se ocupă. Materialele confidenţiale vor fi păstrate în siguranţă. Chiar şi materialele care nu sunt confidenţiale vor fi păstrate cu grijă pentru a nu fi la indiscreţia oricui. metodele şi tehnicile de care dispune. a unor termeni ca.CURSUL NR. psihologul va face apel la concursul unui specialist competent. părinţilor sau altor persoane sau instituţii interesate. sau poate fi nocivă. În executarea profesiunii sale. Comunicarea rezultatele unui examen persoanei examinate. 3. se va face cu mare grijă. 5. Psihologul practician trebuie să fie conştient în orice moment că are o mare răspundere socială. el va deghiza cu grijă persoana sau obiectul studiului său. dezadaptat etc. Psihologul va respecta secretul profesional. pentru a se evita interpretări eronate. va fi sistată de îndată ce se va observa că un atare pericol există. intr-un fel sau altul orice experienţă. 7.

dacă psihologul este conştient de ele. 10. comisia naţională a testelor) să arate cum a construit sau adaptat testul (chestionarul etc. transporturi şi în alte domenii. 14. superficialitate sau alunecare spre senzaţie. contribuie prin profesiunea sa la creşterea eficienţii activităţii în şcoală. 12. 13. cresterea efientei personale si mentinerii sanatatii psihice si fizice (art.2). în serviciul societăţii. metodelor si procedurilor stiintifice in scopul prevenirii si tratamentului tulburarilor psihice si de comportament. El trebuie să informeze corect. Testele şi celelalte metode.) pe care-l utilizează.industrie. a persoanelor cu care a lucrat. astfel: • evaluarea psihologica si psihodiagnosticul trebuie sa se faca numai intr-un cadru profesional. -stăpânire de sine. de diagnoză psihologică. sunt numai de competenţa persoanelor care sunt calificate pentru a le utiliza în mod adecvat şi a le interpreta în mod corect. ALTE ASPECTE LEGATE DE CODUL DEONTOLOGIC In completarea principiilor etnice care trebuie sa ii calauzeasca pe psihologi in activitatea de evaluare cuprinse in Standards for Educational and Psychological Testing intervin cele enuntate in Ethical Principles of Psychologists and Code of conduct (APA. predictia si modificarea comportamentului uman prin aplicarea principiilor. care necesită concursul psihologului practician. să evite orice exagerare.-apropierea omenească plină de tact faţă de persoanele care sunt obiectul studiului său sau a grijei sale. Standerdelor tehnice pentru construirea si evaluarea testului psihologic elaborate de Asociatia privind Cercetarea Educationala si Consiliul national pentru Masurarea in Educatie cuprind norme privind activitatea de construire a testului ce includ necesitatea masuratorilor prind validitatea. Aceste aptitudini se pot dezvolta în mare măsură în practica activităţii profesionale. precum si in scopul dezvoltarii relatiilor interpersonale. de către cei în drept (de ex. precum si cercetarilor pentru . Modestia şi precauţiunea ştiinţifică trebuie să fie o caracteristică a psihologului. • se va sanctiona pentru pastrarea securitatii testelor. cu ajutorul unor teste potrivite. • pentru proiectarea si selectarea tehnicilor adecvate populatiilor particulare se vor folosi proceduri stiintifice. • interpretarea rezultatelor si explicarea acestora se vor face cu mare atentie.9. Psihiatrul nu acceptă onorarii sau orice formă de remunerare pentru munca sa de la o persoană de care trebuie să se ocupe în cadrul obligaţiilor sale profesionale. Eficienţa muncii psihologului necesită aptitudini şi trăsături de personalitate cum sunt. propus de Asociatia Psihologilor din Romania. In proiectul Statutului psihologului din Romania. Aceste coduri deontologice cuprind aspecte specifice activitatii de evaluare psihologica. se precizeaza ca profesia de psiholog "se exercita numai de psiholog" si consta "in observarea. care este fidelitatea şi validitatea lui. optimizarii ergonomice a productiei. ce eşantion a utilizat pentru eşalonare etc. 1992). Psihiatrului i se poate cere. de catre utilizatori de teste competenti si cu experienta in domeniu. adaptarii eficiente in viata si in munca. privind gradul de incredere si erorile masuratorii. psihologul trebuie să se considere. explicarea. De asemenea sunt prevazute o serie se specificatii privind activitatile aplicative. În ţara noastră. precum şi rezultatul subiecţilor săi. in care sunt cuprinse si cele privind problemele etice si profesionale in testare si evaluare. -echilibru psihologic. 11. clinică. evaluarea.

• testul este potrivit caracteristicilor celor examinati. • obtinerea consimtamantului subiectului pentru examinarea psihologica. cu greseli de ortografie. • calitatile testului sunt acceptabile Un test redactat neîngrijit. de asemenea. Confidentialitatea rezultatelor prevede ca. Pentru a nu fi afectate rezultatele examinarii. • au cunostinte in domeniul in care aplica testele. • specificarea efectului discriminatoriu al testului asupra grupelor minoritare. scalarea si stabilirea normelor. Persoanele cu o formare profesionala incompleta nu pot cumpara si utiliza teste decat prin intermediul si sub supervizarea unei persoane competente. Calificarea examinatorului este specificată in Ghidul pentru Testele bazate pe computer si pentru interpretare. avocatului sau psihologului care se ocupa de persoana. In privinta calitatii instrumentelor si procedurilor de masurare. Obtinerea consimtamantului include obligatia psihologului de a explica motivul examenului. unde se considera ca pot utiliza testele psihologice doar profesionisti calificati care: • au cunostinte asupra masurarii psihologice. • cunosc istoricul probelor sau chestionarelor pe care le utilizeaza. nu se dau explicatii detaliate despre test in situatiile cand intruziunea testului in viata particulara este minora. semnata de ambele persoane. 1986. cu exceptia cazurilor in care persoana examinata prezinta un pericol pentru sine si altii. • au experienta in utilizarea testelor. Pentru activitatea specifica testarii psihologice normele reglementeaza. Utilizatorilor li se cere sa aplice testele numai conform indicatiilor date de autorii lor.dezvoltarea si revizia testului. • confidentialitatea rezultatelor. • licentierea si calificarea profesionala si ocupationala. In utilizarea testului sunt prevazute: • principiile generale de utilizare. A. • testarea educationala si psihologica in scoli. Rezultatele si cazurile de exceptare nu pot fi facute cunoscute decat medicului. Performantele acestor subiecti la test vor fi invaliditate de aceste influente. .P. compatibilitatea scorurilor si. Cataloagele care prezinta teste psihologice specifica si nivelul de competenta necesar cumpararii si utilizarii fiecarui test. normele includ obligatia psihologului de a citi manualul testului pentru a determina daca: • testul este adecvat scopului urmarit. patat sau cu imagini desenate neglijent va face o impresie proasta subiectilor. • calificarea examinatorului. sunt delimitate standardele de publicare. Responsabilităţi în aplicarea testelor şi utilizarea rezultatelor Standardele pentru testarea psihologica si educationala cuprind: norme profesionale pentru utilizarea testului si norme pentru procedurile de administrare prevazand administrarea testului. scazand interesul acestora pentru a participa la testare sau derutand. • calitatea procedurilor si instrumentelor de masurare. • evaluarea programului. stabilirea scorului si elaborarea raportului de psihodiagnoza dar si protejarea drepturilor subiectilor. • comunicarea rezultatelor testarii. informatia furnizata de testele psihologice va fi confidentiala si nu va fi comunicata fara consimtamantul subiectului.A. • testarea utilitatii testului. in unele tari acordul realizandu-se intr-o forma scrisa.

• se va sanctiona pentru pastrarea securitatii testelor. evaluarea.Datorita surselor de eroare care pot afecta semnificatia rezultatelor subiectului la teste. 1992). clar. Datele comunicate trebuie sa reflecte situatia obiectiva. patat sau cu imagini desenate neglijent va face o impresie proasta subiectilor. Comunicarea rezultatelor se face in forma lor prelucrata si interpretata. cu greseli de ortografie. astfel: • evaluarea psiologica si psihodiagnosticul trebuie sa se faca numai intr-un cadru profesional. persoanele care fac parte din acestea au sanse mai mici de a fi selectate si se constituie ca victime ale acestui tip de discriminare. In proiectul Statutului psihologului din Romania. scazand interesul acestora pentru a participa la testare sau derutand. De asemenea sunt prevazute o serie se specificatii privind activitatile aplicative. care pot antrena erori de intelegere unor neprofesionisti. • calitatile testului sunt acceptabile Un test redactat neangrijit. predictia si modificarea comportamentului uman prin aplicarea principiilor. adaptarii eficiente in viata si in munca. In privinta calitatii instrumentelor si procedurilor de masurare. sunt prevazute si standarde pentru aplicatiile particulare In completarea principiilor etnice care trebuie sa ii calauzeasca pe psihologi in activitatea de evaluare cuprinse in Standards for Educational and Psychological Testing intervin cele enuntate in Ethical Principles of Psychologists and Code of conduct (APA. normele includ obligatia psihologului de a citi manualul testului pentru a determina daca: • testul este adecvat scopului urmarit. In acest sens. evitandu-se utilizarea unor termeni tehnici. Problema discriminarii in testarea psihologica intervine mai ales cand proba este utilizata in selectia profesionala si se utilizeaza un singur prag de admisibilitate. recomandadu-se doar afisarea persoanelor admise. Nu se porneste de la presupunerea ca beneficiarul cunoaste testul sau bateria de examinare in sensul ca in raport sunt necesare explicatii privind semnificatia rezultatelor. Daca exista grupuri minoritare care obtin scoruri mai mici decat alte grupuri. Raportul psihologic va fi intocmit conform cu solicitarea beneficiarului. precum si in scopul dezvoltarii relatiilor interpersonale.2). metodelor si procedurilor stiintifice in scopul prevenirii si tratamentului tulburarilor psihice si de comportament. . fara pareri subiective sau strict personale. • pentru proiectarea si selectarea tehnicilor adecvate populatiilor particulare se vor folosi proceduri stiintifice. • testul este potrivit caracteristicilor celor examinati. si a implicatiilor. acestuia i se poate da posibilitatea de a corecta ceea ce considera a fi o imagine nefavorabila sau discordanta cu performantele sale reale. optimizarii ergonomice a productiei. fara comentarii care ar putea constitui o violare a intimitatii subiectilor. Raportul trebuie redactat fara ambiguitati. ca stiinta eficienta si obiectiva sau ca amatorism inutil.I. Performantele acestor subiecti la test vor fi invaliditate de aceste influente. cu ajutorul unor teste potrivite. • interpretarea rezultatelor si explicarea acestora se vor face cu mare atentie. explicarea. in care sunt cuprinse si cele privind problemele etice si profesionale in testare si evaluare. se precizeaza ca profesia de psiholog "se exercita numai de psiholog" si consta "in observarea. de catre utilizatori de teste competenti si cu experienta in domeniu. De exemplu semnificatia faptului ca persoana a obtinut un anume Q. Aceste coduri deontologice cuprind aspecte specifice activitatii de evaluare psihologica. cresterea efientei personale si mentinerii sanatatii psihice si fizice (art. Trebuie evitata afisarea rezultatelor examenului psihologic. Toate aceste aspecte privind codul deontologic al profesiei de psiholog intervin in perceptia psihodiagnozei de societate si de cei carora i se adreseaza. propus de Asociatia Psihologilor din Romania.

În ceea ce ne priveşte. modele. nu generează nimic. strategii. optimizării. Această definiţie operează totuşi distincţia între modelele de totuşi distincţia între modelele de descoperire şi cele de aplicare a cunoştinţelor. surprinde esenţa conceptului de metodă. enunţată în plan teoretic. Definiţia noastră. ipoteze. care înseamnă cale. în afara elementelor comune pe care le cuprind şi celelalte. În acelaşi timp. itinerarul. în metodologie. nu în gol. În Dicţionnaire fondametal de la psychologie găsim următoarea formulare: “Metoda este ansamblul demersurilor desfăşurate de un cercetător pentru a descoperi şi verifica cunoştinţele sau de un practician pentru a rezolva o problemă concretă pornind de la cunoştinţele existente”. iar a acorda metodei prea multă putere-aşa cum fac unii filosofi-este o eroare”.Bridgman (“adevărata definire a unui concept nu se face în termeni de proprietăţi. preferăm o formulare mai concisă: “Metoda defineşte calea. Oarecum în acelaşi fel definea metoda şi Marc Richelle. Putem afirma că metoda este drumul sau calea pe care porneşte cercetătorul în demersurile sale. afirmând că metoda capătă o putere nebănuităde îndată ce este incorporată în concepţia şi teoria psihologică. demersuri sau reguli adoptate în conducerea unei cercetări sau intr-o activitate practică”. ridicarea treptată de la probleme de cercetare. nesusţinute şi neintegrate într-o concepţie sau teorie globală. ci în termeni de operaţii efective). Această definiţie nu vrea să spună că există două categorii de indivizi. Conceptul de metodă poate fi definit intr-o manieră analitică sau intr-una sintetică: “Metoda este tocmai acea îmbinare şi organizare de concepte. oricât de variate valenţe ar avea. la reconstrucţia ei-observaţională experimentală. Metodologia psihologică Metodele psihologiei.CURSUL NR. ci cu o anumită finalitate. în 1991: “Metoda este ansamblul de proceduri. Ea arată că un individ care lucrează intr-un domeniu al psihologiei nu utilizează aceleaşi demersuri de gândire şi nici aceleaşi tehnici când stabileşte cunoştinţele şi când le aplică. . unii care descoperă cunoştinţele şi alţii care le aplică. acestea puţind fi atât intelectuale . restructurării unui sector sau altul al practicii sociale”. “Metoda prin ea însăşi. în sine. care “face” ceva evident. drum. metoda este operatorul (instrumentul). instrumente şi tehnici de lucru care dau corporalitatea unui proiect metodologic. Întradevăr. ea este instrumentul folosit în vederea recoltării datelor şi a verificării lor. precizează mai bine natura acţiunilor sau a demersurilor cercetătorului. Ea este operatorul care mijloceşte trecerea . Definiţia formulată parcă în spiritul postulatelor lui W. cât şi practice. potenţării. 4 METODE FOLOSITE ÎN PSIHODIAGNOSTIC Conceptul de metoda Etimologia termenului de metodă trimite la grecescul methodos. Am putea însă continua. structura de ordine sau programul după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale în vederea atingerii unui scop”. oricât de multe şi de perfecţionate ar fi. n-a dispune aproape de nici o utilitate. acţională-în vederea corectării.

În desenele. este ansamblul concepţiilor şi principiilor teoretice care ghidează selecţia şi aplicarea metodelor şi mai ales interpretarea rezultatelor cercetării ştiinţifice. Mai mult. dacă şi-a format sau nu percepţia formei. Pe lângă depistarea caracteristicilor psihice ale unor persoane în viaţă. deci şi cea a psihologiei. ci ştiinţa lor. Aşadar. În psihologie. în creaţiile literare realizate de un individ. însuşirile şi capacităţile lui se exteriorizează nu doar în conduite motorii. În al doilea caz – planul obiectual –sunt create şi cercetate modele de tip homomorfic (analogic) ale diferitelor componente aparţinând sistemului psihic. în construcţiile tehnice. În psihologia românească un studiu asupra desenelor copiilor a fost realizat de Ursula Şchiopu şi Maria Gârboveanu(1962). modelarea se realizează în două planuri: -in plan operaţional. În primul caz se face apel la diverse principii. a culorilor. un asemenea reducţionism este nepermis. metodologia este redusă la ansamblul. De exemplu. ci şi în produsele activităţii sale. adică organizarea. Metoda analizei produselor activităţii Potenţele. dacă dispune de înclinaţii artistice. aceasta pătându-se traduce prin ştiinţa metodei. se “materializează” diversele sale disponibilităţi psihice. -modele machetă (substituţi concreţi sau transpuneri miniaturizate ale unei realităţi existente: se confundă practic cu dispozitivul manipulat în vederea degajării legitimităţilor). în vederea structurării demersurilor cognitive sau a modalităţilor experimentale de abordare pe viu a unor funcţii psihice. reguli criterii de ordin logic şi statistico – matematic. Aşadar. la totalitatea metodelor. Or. Se folosesc. verbale sau expresiv-emoţionale. Cei care comit o asemenea eroare grosolană intră în conflict chiar cu etimologia termenului de metodologie. el fiind nu doar neadevărat.paradigmatic şi în plan obiectual. metoda analizei produselor activităţii oferă şi posibilitatea caracterizării şi cunoaşterii unor persoane dispărute. produsul activităţii.modele analogice . Dicţionarele de psihologie explicitează mai ales accepţia etimologică a termenului de metodologie. cuprinzând concepţia şi principiile călăuzătoare ale unei discipline. Parsons considera că metodologia se referă la fundamentele generale ale validităţii procedurilor ştiinţifice şi a sistemelor lor. legitatea şi finalitatea metodelor. Metodologia este teoria ştiinţifică a metodelor de cercetare şi interpretare. deprinderi de lucru.”desprins” de individ.. astfel . Reber de exemplu. iar prin analiza lui psihologică vom reuşi să aflăm multe lucruri despre însuşi creatorul său. devine oglinda creatorului său. sensibilitate etc. Putem conchide că metodologia unei ştiinţe. în produsele activităţii stiinţifice sau ale oricărui tip de activitate. se obiectivează. analizând desenele unui copil preşcolar putem deduce dacă acesta are sau nu spirit de observaţie. forţele psihice ale omului. în modul de formulare şi de rezolvare a unor probleme. dar şi extrem de simplist şi neproductiv pentru cercetarea psihologică. Metoda modelării şi simulării Este relativ nouă şi a apărut ca urmare a dezvoltării ciberneticii şi a inteligenţei artificiale. Analiza psihologică a acestor produse ale activităţii furnizează nenumărate informaţii despre dinamica şi nivelul de dezvoltare a capacităţilor psihice ale indivizilor. defineşte metodologia ca fiind” formularea sistematică şi logic coerentă a metodelor în vederea cunoaşterii”. nu o simplă aglomerare de metode. a proporţiilor obiectelor.Cel mai frecvent.

Estes (1962). latent sau activ. . a celor de rezolvare a problemelor. 6)alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului. validarea lor făcându-se prin derularea lor pe computer şi compararea traiectoriei generale a transformărilor cu traiectoria procesului viu. nu poate fi negată sau subestimată valoarea euristică a modelului. Folosirea ei ştiinţifică presupune parcurgerea mai multor etape: 1) stabilirea obiectului anchetei. 2) caracterul particular al realităţii asupra căreia se apleacă. 8) redactarea definitivă a chestionarului.Golu-1980. modelele matematice ale procesului învăţării. „Ancheta” ca metodă de cercetare prezintă două caracteristici esenţiale. Faptul că un model funcţionează pe calculator nu înseamnă însă că el va funcţiona şi în realitate. ca metodă de cercetare psihologică. 4)determinarea populaţiei (universului) anchetei.(comparaţii între diferitele instalaţii tehnice sau tehnologice şi sistemele vii. aproximată pe baza cercetărilor empirice (ibidem). în sensul că trebuie să satisfacă unele cerinţe riguroase şi să permită recoltarea unor informaţii cuantificabile. în esenţă. 5) eşantionarea. diferă de ancheta judiciară sau ziaristică. programele simulative. se face apel la structurile logico/simbolice. Coombs(1964) etc. Când valorile curente ale realităţii simulate coincid cu cele testate pe computer. Cu toate acestea. 3) formularea ipotezei. intim al celui cercetat. de exemplu. credibilitatea modelului creşte. Ancheta pe bază de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei. 7) pretestul (pentru a vedea dacă chestionarul a fost bine elaborat). 2)documentarea. părerile lui personale despre el sau despre alţii( ancheta psihoindividuală). De asemenea. conştient sau inconştient (ancheta psihosocială). supraindividual. propuse de Bush şi Mosteller 1951:1955. Metoda anchetei psihologice Ancheta. pe care le prezentăm în continuare. conduitele instinctive au fost explicate de Lorenz prin analogie cu un model hidraulic): -modele tip “scheme de funcţionare” sau “scheme bloc”(care redau sub forma unor figuri sau reprezentări diferite secvenţe sau înlănţuiri de operaţii presupuse de procesarea informaţiilor. 1) caracterul ei metodic. În această categorie intră. universul social. Modelarea simulativă a obţinut progrese însemnate în sfera proceselor perceptuale. presupune recoltarea sistematică a unor informaţii despre viaţa psihică a unui individ sau a unui grup social. programe pentru ordinatoare. mai recent trecându-se şi la simularea proceselor afectiv –motivaţionale şi chiar a dinamicii generale a personalităţii. În cercetarea psihologică sunt utilizate două forme ale acestei metode. ca şi interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificaţiei lor psihocomportamentale. Modelele simulative sunt. universul personal. instituţionalizat ( ancheta socială).) Simularea pe computer a diferitelor funcţii psihice reprezintă “forma cea mai înaltă de aplicare a metodei modelării în cercetarea psihologică”-M. universul psihic colectiv.

lăsate la iniţiativa subiectului. în raport cu ipotezele cercetării. Reţinând această diferenţiere .da. ar putea fi introdu-se în chestionare. Dimpotrivă arată el. de randament. modalităţi de măsuri a atitudinilor. se sesizează mai direct gradul de conştientizare al subiectului ca şi capacitatea sa de înţelegere.. Prin aceste forme distincte ale întrebărilor se obţine diferenţierea mai riguroasă dintre planul real şi aspiraţional. precodificate. Din păcate. întrebări de opinii şi atitudini. ce urmează afi înregistrat în scris”.9) alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane speciale destinate acestei operaţii sau prin autoadministrare). proiectivprezumtiv („Intenţionezi să-ţi schimbi opţiunea profesională făcută?”).cer date obiective despre subiect. ca de pildă. Mucchielli are dreptate atunci când afirmă că „un chestionar nu trebuie să fie considerat o listă de întrebări”. 10) despuierea rezultatelor. În legătură cu construirea chestionarului. în sfârşit întrebări de motivaţie). tehnici de relevare a personalităţilor). cum ar fi vârsta. artificializat. Dintre toate acestea. -întrebări prea generale. studiile etc. pot fi folosite intr-un chestionar. motivator. de învăţare etc. Chestionarul constituie instrumentul esenţial al acestei forme de anchetă. Claude Javeau era de părere că şi o serie de teste psihologice. care sugerează răspunsul: întrebări prezumtive (care presupun cunoaşterea dinainte a unor date despre cel investigat): întrebări ipotetice (care atrag după ele un anumit tip de răspuns.. Septimiu Chelcea defineşte chestionarul ca fiind „o succesiune logică şi psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcţie de stimuli. 12) redactarea raportului final de anchetă.limbaj greoi. de rezolvare de probleme.mai multe răspunsuri din care subiectul reţine unul. se mai procedează şi astăzi. cu răspunsuri în evantai.explicativ („De ce te pasionează electronica?”). cu dublu înţeles: cuvinte vagi („cam aşa”. 2) stabilirea tipului întrebărilor (cu răspunsuri dihotomice închise. cum ar fi testele de activităţi. 3) stabilirea formei întrebărilor care este capabilă să surprindă mai multe modalităţi de raportare la realitatea sondată. apreciativ. cercetătorul psihologic trebuie să manifeste atenţie faţă de următoarele probleme: 1) stabilirea conţinutului întrebărilor (de regulă acestea putând fi –întrebări factuale sau de identificare. de a gîndi sau pe care le ierarhizează în funcţie de valoarea acordată). ştiinţific: . toate mijloacele de cercetare a răspunsurilor ( întrebări propriu-zise.întrebări tendenţioase. 4) evitarea unor greşeli în formularea întrebărilor.evaluativ („Consideri că angajarea ta în activitatea profesională este satisfăcătoare?”). aceasta nu înseamnă că trebuie să confundăm chestionarele anchetei psihologice cu chestionarele sau inventarele de personalitate. întrebări de cunoştinţe.cuvinte ambigue. sexul.. postcodificate. aşa cum din nefericire. cu răspunsuri libere. „de regulă”) : . două care se potrivesc modului său de a fi. tehnicist. care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal. de obicei afirmativ): .nu. nu există unanimitate în opiniile privind definirea lui. alegeri de imagini şi desene. care au scopuri psihodiagnostice. etapele 6 şi 8 au o mare importanţă. perceptiv(„Ce impresie ţi-a făcut noul profesor?). 11) analiza rezultatelor obţinute în raport cu obiectivele finale.

În calitatea sa de strategie de culegere a informaţiilor. ambele fiind de tip maieutic. publicitate . indiferent de natura lor politică. Clasificarea interviurilor poate fi făcută şi după alte criterii.Reinjectarea rezultatelor anchetei în populaţia anchetată reprezintă un asemenea tip de „acţiune psihologică”. fiindcă în cadrul lui se obţin informaţii pe care nu le cunoaştem dinainte. în interogatoriu există conştiinţa faptului că o forţă exterioeră impune obţinerea unui răspuns. padagogică etc. Luând în considerare asemenea criterii. gradul de implicare a participanţilor. fiecare participant păstrându-şi locul de emiţător sau receptor. cât şi interviul vizează strângerea de informaţii. fără ca întâlnirea să presupună neapărat interviul.modificarea climatului grupului. Metoda anchetei sociale poate fi folosită cu succes în diferite tipuri de acţiuni sociale (studiul pieţei. În convorbire.interviul încrederii asimetrice (o parte este mai încrezătoare decât alta. deoarece prin intermediul ei se urmăreşte: .5) stabilirea structurii chestionarului.informarea populaţiei de anchetă. Există interviuri individuale şi de grup. fapt care creşte gradul de obiectivitate): . interviul poate fi conceput ca metodă integrată altor metode mai largi sau ca metodă de sine stătătoare.interviul de profunzime ( în care intenţia intervievatorului este de a stabili un grad maxim de încredere a intervievatului în vederea exploatării perspectivelor şi motivaţiilor acestuia): .interviul de cercetare (caracterizat printr-o minimă implicare personală a ambelor părţi. interogatoriul). convorbirea. cu legile şi caracteristicile sale proprii. Interviul.sensibilizarea ei faţă de problemă şi mobilizarea energiei în sensul unei acţiuni pozitive: .interviul ostil (când cele două părţi au scopuri diferite): .interviul raport (presupune un mare grad de interacţiune şi cooperare pentru atingerea scopului propus): . de contact. persoanele schimbându-şi permanent locurile. interviul este unul dintre scopurile posibile. interviul este mai mult decât un dialog. de „spart gheaţa”: întrebări de trecere sau de „tampon”: întrebări filtru: bifurcate: de motivaţie: de control: de identificare). interviul presupune întâlnirea. scopul lor. se deosebeşte net de ele. Malim şi Birch au deprins următoarele tipuri de interviuri: . avem schimb de informaţii în ambele sensuri. Între ele se stabilesc relaţii ca de la mijloc la scop. a percepţiei globale a situaţiei în care se află subiecţii. apoi interviuri clinice (centrate pe persoană) şi focalizate (centrate pe tema investigată). . propagandă) sau psihologice. atât interogatoriul. în timp ce în interviu se lasă la alegerea subiectului posibilitatea de a răspunde sau nu. intenţinalitatea intervievatorului etc. În fine. totuşi. ca în relaţia dintre medic şi pacient. direcţia unilaterală de acţiune. În întâlnire. fapt care nu este posibil în interviu. prin ele făcându-şi trecerea de la o stare la alta: totuşi. Dialogul şi interviul se presupun reciproc. centrarea asupra temei cercetate. deşi strâns legat de alte fenomene (întâlnirea. Astfel. în care pacientul are un mai mare grad de încredere în medic decât invers): . faţă în faţă. Ancheta pe bază de interviu presupune raporturi verbale între participanţii aflaţi. a ordinii întrebărilor (cea mai nimerită este următoarea: întrebări introductive. dialogul.

Termenul de test a fost introdus în psihologie în 1890 de către J. .pericolul fetişizării anumitor strategii. Ca metodă de cercetare.. pe de o parte. iar pe de altă parte. recurge la autocunoaşterea subiectului. are un final deschis. dar fără semne de punctuaţie. . recoltarea unui material extrem de bogat. Datele anchetei se pretează la o analiză cantitativă în vederea surprinderii unor legităţi statistice. ca şi prelucrarea lui rapidă( mai ales atunci cînd avem de a face cu răspunsuri precodificate). ea nu este scutită de intervenţia unor deformări subiective. ancheta psihologică are însă şi o serie de limite.supra-sau sub. . bine intenţionaţi. Se poate întâmpla ca subiecţii. fie cu formularea unor ipoteze asupra acestora care să nu corespundă realităţii). Cea mai răspândită şi mai cunoscută este metoda testelor psihologice.interpretativitatea şi contratransferul etc. de aceea. Testele au fost utilizate mai întâi de către Binet (1857-1911) în . din cauza operării cu o imagine pasageră. sau incompletă.).McKeen Cattell (1860-1944). metodele psihometrice vizează măsurarea capacităţilor psihice ale individului. episodică. superficială. „adevărate” din punctul lor de vedere. Multe dintre problemele anchetei pe bază de interviu sunt comune cu cele ale anchetei pe bază de chestionar sau chiar cu cele ale metodei convorbirii. se sprijină mult pe încredere.interpretarea parţială ( textul scris pierde mult din interacţiunea vie a participanţilor). neadevărate în raport cu fenomenul însuşi. nu mai stăruim asupre lor. Cercetarea prin interviu creează un anumit context şi ridică o serie de probleme cum ar fi: . care induce o falsă conştientizare. dar cu punctuaţie convenţională?). . standardizarea chestionarilor etc. după cum o arată şi numele lor . Metodele psihometrice Termenul de psihometrie a fost utilizat pentru prima dată de Christian Wolf în 1732 (Psihologia empirică).efectele relaţiilor anterioare (cunoaşterea celor intervievaţi s-ar putea solda fie cu o mai mare deschidere a participanţilor. Psihometria este ansamblul metodelor cantitative folosite în psihologie pentru a pune în corespondenţă anumite proprietăţi ale numerelor cu anumite proprietăţi ale faptelor psihice.interviul fenomenologic (se bazează pe discuţii libere. . Datorită faptului că. Mai exact. presupune relaţia dintre operatorul de anchetă şi subiectul investigat. în vederea stabilirii prezenţei sau absenţei lor şi mai ales a nivelului (gradului) lor de dezvoltare. ancheta psihologică necesită măsuri de protecţie speciale (instruirea şi formarea operatorilor. dar. Ambele forme de anchetă permit investigarea unui număr mare de subiecţi într-un timp relativ scurt. să ne furnizeze de fapt informaţii iluzorii.interpretarea(atribuirea pentru răspunsuri a unor sensuri pe care acestea nu le deţin). Amănunte pot fi găsite în literatura de specialitate. Fiind supusă riscului deformărilor.ce se pierde şi ce se câştigă din răspunsurile intervievatului în funcţie de transcrierea lor (transcrierea completă. . să creadă că ne furnizează mărturii sincere.intenţionalitatea şi lecturile multiple (este bine ca cercetătorul să dispună de multe perspective fără ca aceasta să conducă la denaturarea răspunsurilor participanţilor).

pentru a cunoaşte valoare lor). vor fi induse stări afective diferite ce-şi vor pune amprenta asupra performanţelor la test: timpul de aplicare a probei. extinse apoi de H. Dacă pornim chiar de la definiţia lor. arătând că testul nu implică manipularea activă a unei variabile indepen. Testul psihologic este o probă relativ scurtă. aceasta. În realitate. Testele pot servi însă şi ca mijloc de autocunoaştere şi autoevaluare.care trebuie să fie egal pentru absolut toţi subiecţii. testul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: . Alexandru Roşca adaugă la această diferenţiere şi o alta. iar altul intr-na repezită. etalonarea (adică stabilirea unui etalon. Pavel Mureşan (1987) le integra în universul cromatic al omului. distribuit tuturor subiecţilor: conduita cercetătorilor faţă de subiecţi. preferinţa pentru culoare fiind “oglinda universului nostru interior”.dente. De exemplu. în general.se recomandă utilizarea aceluiaşi instructaj verbal.Validitatea (să măsoare exact ceea ce îşi propune) .fidelitatea (să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă aplicare) . testul şi experimentul se diferenţiază atât prin scopul pe care îl au. aceasta este nonexperimentală. a unei unităţi de măsură a rezultatelor obţinute. care permite cercetătorului strângerea unor informaţii obiective despre subiect. de regulă. cât şi prin tehnicile utilizate. a aceleiaşi conduite faţă de toţi subiecţii. Testul este considerat uneori o metodă experimentală sau o varietate de experiment. .acelaşi test. se standardizează: conţinutul probei. cu acelaşi conţinut. evident. . brutală. au o mare utilitate în psihologie. cu durată la alegerea subiectului).după durata lor (cu durată strict determinată. vom constata că experimentul tinde spre stabilizarea unor relaţii de tip cauzal.standardizarea (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării. binevoitoare. Chiar dacă în cazul lui se vorbeşte de existenţa unei variabile independente. Pentru a satisface aceste deziderate.primele cuprinzând următoarele subdiviziuni: teste de cunoştinţe: teste de nivel intelectual: teste de aptitudini: teste de inteligenţă). după scopulurmărit prin aplicarea lor (teste de performanţă: teste de personalitate. pentru a ajunge la formularea unor legităţi psihologice. colective). . Testele.după materialul folosit (verbale. pentru că dacă un subiect este primit într-o manieră atentă. .Munterberg (1863-1916) la determinarea aptitudinilor în vederea selecţiei profesionale. în cazul testelor cu durată determinată) . după conţinutul măsurat. pe baza cărora se poate diagnostica nivelul dezvoltării capacităţilor măsurate şi să se poată formula un prognostic asupra evoluţiei lui ulterioare. neputând fi variată de cercetător. fără ai favoriza pe unii şi defavoriza pe alţii. afectuoasă. Ele sunt folosite ca instrumente de cercetare în vederea psihodiagnozei. Nicolae Mitrofan (1997) le găseşte aplicabilitatea în testarea psihologică a copilului mic. în timp ce testul presupune măsurarea obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportament. Testele psihologice se clasifică după mai multe criterii: .după modul de aplicare (individuale.determinarea dezvoltării intelectuale a copiilor. nonverbale). . teste de comportament. pentru ca în momentul de faţă să fie folosite în legătură cu orice funcţie psihică şi în orice domeniu de activitate.

Timpul de reacţie studiat în laborator în funcţie de o serie de particularităţi ale stimulilor (intensitate. dar nu şi felul în care se ajunge la obţinerea lui. imposibilitatea psihologului de a formula un prognostic pornind numai de la rezultatele testului. datorate mai ales modului lor de concepere. Pentru a spori utilitatea şi eficienţa testelor în general este necesară respectarea următoarelor recomandări: crearea unor teste în concordanţă cu specificul socio-cultural al populaţiei pe care acestea urmează a fi aplicate. ignorarea de către autorul testului a deosebirilor de nivel cultural al subiecţilor. corelarea rezultatelor obţinute prin aplicarea testelor cu rezultatele obţinute prin aplicarea altor metode de cercetare: coroborarea rezultatelor de la teste cu rezultatele obţinute în activitatea practică. dacă este standardizată. o situaţie experimentală. se transformă în test.Aplicând un test de memorie. ele pot trece unul în altul. făcând o analiză mai subtilă a cauzelor care au condus chiar la o revoltă “antitest” considera că acestea sunt: confuziile şi ambiguităţile conţinute de test. Vârsta ca variabilă independentă. Deşi oferă mari posibilităţi în diagnoza nivelului de dezvoltare a însuşirilor psihice. similaritate etc. a versurilor etc. Alexandru Roşca (1963) arată că testele iau în considerare rezultatul. ci a unor baterii de teste. În test variabila independentă nu constituie altceva decât criteriul de selecţie a subiecţilor. Anne Anastasi (1969). La rândul ei. utilizarea nu doar a unui singur test. Deşi între test şi experiment există diferenţe semnificative. a frazelor. de aplicare şi de valorificare a rezultatelor. testele au şi suficiente limite. adaptarea celor deja elaborate la specificul culturilor pe care se vor aplica. pentru a se studia modul de memorare a cuvintelor izolate. .) poate fi aplicat şi ca probă de selecţie a şoferilor sau aviatorilor. este dată şi nicidecum variată de cercetător. unele teste de memorie sunt folosite ca situaţii sau stimuli în cercetarea experimentală. vom afla câte cuvinte reţine un copil de 6 ani şi câte reţine unul de 7 ani. rigiditatea clasificărilor. De exemplu.

Aceste instrumente sunt folosite atât pentru scopuri clinice dar şi de cercetare. ca instrumente în psihodiagnoză Pe măsură ce domenii privind terapia. & Straus. trebuie să dea informaţii pe care psihologul să le poate folosi.complete“ ar trebui să ţină seama de membrii individuali ai familiei. cu mai multe decenii în urmă a declarat că aprecierea unei familii . De asemenea. Exemplificăm ideea necesităţii testelor prin utilizarea lor în . de familia ca grup.perimetrul“ familiei. Terapia se aseamănă cu terapia unui . terapeutul este repede cucerit şi se îndreaptă concentrându-se spre „poveşti” şi patologie. iar specialistul ar trebui să aleagă una din ele. psihologii să se gândească la complexitatea relativă a intervenirii în familia unitară – comparată cu individul. de interpretat şi. şi interrelaţiile între membrii familiei. Când nu se fac teste asupra caracteristicilor sistemului.. de roluri. 1990) se poate dovedi valoroasă. mariajul. şi mai recentul Dicţionar al tehnicilor de măsurare a familiei (Tauliatos. Deşi literatura anilor de la sfârşitul secolului XX despre terapia căsniciei şi a familiei este presărată cu polemici în legătură cu aceasta. de asemenea. instrumentele obiective există acum. Deşi o serie de instrumente obiective sunt disponibile. familia etc. 5 Testele. psihologii trebuie să fie înţelepţi revizuindu-le şi selectându-le pe cele mai consonante cu stilul lor şi practica lor. revizuirea cărţilor precum cele ale lui Straus şi Brown (1978) – Tehnicile de măsurare a familiei. utilizarea lor în practica clinicilor este mai puţin înţeleasă şi apreciată. Perlmutter. cu ele putând aprecia aceste zone.. cei care publică teste sunt dornici să împărtăşească informaţiile în legătură cu instrumentele lor disponibile. Folosirea clinică a oricărui mijloc de apreciere cere ca acesta să aibă cel puţin două caracteristici adăugate la validitatea şi soliditatea documentării. cu acea metodă corectă sau instrumentul pentru „măsurarea” problemelor prezentate. Trebuie să fie uşor de administrat. Este bine ca în momentul în care se selectează instrumentele. de căsnicie în sine. s-au dezvoltat în aceeaşi măsură au evoluat instrumentele obiective de apreciere şi catalogare a problemelor. Psihologul. Ackerman (1958). clinicianul poate avea beneficii din folosirea testelor de personalitate şi performanţă.Curs nr. psihologii se descurcă cel mai bine selectând acele mijloace care se potrivesc cel mai bine cu practica. Deşi folosirea lor pentru obţinerea de date ştiinţifice este evidentă. Din fericire.

în lucrarea “Enciclopedii de teste” defineşte testul drept . Compararea se face pe baza unui etalon.individ dintr-un grup. Astfel. Definiţiile testului psihologic Asociaţia Internaţională de Psihotehnică oferă următoarele definiţii: Sarcină identică Tehnici precise Testul psihologic înseamnă proba care implica o sarcină identică de executat pentru toţi subiectii examinaţi şi care dispune de tehnici precise pentru aprecierea succesului sau esecului sau/şi pentru Măsură obiectivă. cantitativă şi calitativă a rezultatelor unui individ cu cele ale altei persoane plasate în aceeaţi situatie.pe baza de profil). Aprecierea unui sistem în funcţiune direcţionează atenţia psihoterapeutului şi medicului către caracteristicile organizaţionale şi interacţionale ale cuplului sau ale familiei.o măsură obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportament“. de folosit testele când sunt tratate cupluri şi familii este să existe orientare către sisteme bazate pe tratament. poate cel mai bun. standardizată Eşantion de comportament notarea numerica a reuşitei. iar când se întâmplă aceasta impactul şi promisiunea unui tratament al sistemului este compromis. Situaţie standardizată Mariana Rosca (1972) defineşte testul ca o situatie standardizată.. Este vorba de o comparare statistică. L. trebuie să ne concentrăm în acest sens toată atenţia noastră. Ana Anastasi. Un motiv excelent. Încercările de definire sunt extrem de variate.o procedura sistematică pentru compararea comportamentului a două sau mai multe persoane“. . adică a unui sistem metric de referinţă şi ea are drept scop clasarea individului uman într-o ierarhie cantitativă sau calitativă (tipologică . CARACTERISTICILE STATISTICE ALE TESTULUI PSIHOLOGIC 1. deoarece pot surprinde aspectele esenţiale ale acestui concept. Cronbach consideră testul .. Întrucât structura şi interacţiunea sunt cele pe care căutăm să le modificăm într-un cuplu şi în terapia familiei.

Care este capitala Columbiei ? A. Bogota este capitala Columbiei? sunt utilizaţi cel mai adesea în testele de cunoştinţe. • Itemi cu răspunsuri la alegere ex. avantaje: uşor şi rapid de administrat. Itemi de tip "da-nu". avantaje: procentul de a ghici răspunsul scade. uneori sunt utilizaţi şi în testele de personalitate. dezavantaje: subiectul are 50% şanse de a ghici răspunsul. "adevărat-fals" ex. Examinarea prin test este o estimare probabilistă. Prin aceasta se urmăreşte în fapt reducerea tot mai accentuată a erorii. adică putem creşte această probabilitate şi mări gradul de încredere în predicţia unui test. ex. întotdeauna B. • Itemi cu răspunsuri date care pot fi: 1. "întotdeauna-adesea-uneori-niciodată" ex. A. dar putem îmbunătăţi această probabilitate. sunt consideraţi inadecvaţi în chestionarele de atitudini sau în cele ce evaluează simptomele clinice (în aceste domenii nu există răspunsuri corecte sau greşite). La Paz B. TESTUL IMPLICĂ O PROCEDURĂ DE STANDARDIZARE Standardizarea = procesul de obiectivare şi uniformitate a unui test raportat la:  modalitatea de aplicare/administrare. Discutaţi implicaţiile teoriei lui Piaget în practica educaţională.subiectului i se cere să răspundă liber la un item. adesea        . Lima D.  modalitatea de cotare. • Itemi cu răspunsuri pe scale de tip: "da-nu-nu ştiu". În funcţie de tipul de răspus solicitat putem distinge între itemi de tip eseu şi itemi cu răspunsuri date: • Itemi de tip "eseu" .ce permite o măsurare obiectivă a unui eşantion din manifestările psihice. a distorsiunilor în evaluarea psihometrică şi apropierea progresivă a testului de faptul real. Sunt o persoană anxioasă în situaţii de examen. Santiago sunt utilizaţi în testele de cunoştinţe. Bogota C.  modalitatea de interpretare şi raportare la norme/etaloane TESTUL . printr-o cât mai riguroasă fundamentare statistică. "de acord-acord parţial-dezacord".REZULTANTĂ A UNEI COLECŢII DE ITEMI Item este un stimul specific care determină un anumit comportament ce poate fi cotat şi evaluat independent.

__ 1. 4. DOMENII DE UTILIZARE A TESTELOR PSIHOLOGICE Domeniu de aplicabilitate Psihologia clinică Consilierea psihologică Activitatea vizată spre evaluare .evaluarea potenţialului managerial . Raven __ 2.orientarea şcolară şi profesională . 1.  teste administrate de calculator.evaluarea copiilor cu cerinţe speciale . 1999).evaluarea comportamentului relaţional/social . D. 2. Rorschach C.evaluarea maturităţii şcolare . 5. test proiectiv de personalitate B.evaluarea potenţialului de învăţare . b). după modul de executare a sarcinii de către subiect  teste orale.evaluarea progresului în procesul instructiv-educativ . SCOPUL UTILIZĂRII TESTELOR PSIHOLOGICE Selecţie/clasificare.evaluarea aptitudinilor cognitive şi psihomotorii . Diagnostic şi intervenţie Autocunoaştere Proiecte de evaluare a unor modificări intervenite în urma unor intervenţii educative.  teste de performanţă :  teste cu manipulare de aparate şi piese. test de inteligenţă de grup C. psihoterapeutice.• uneori niciodată Itemi cu răspunsuri ce trebuie alăturate după diferite criterii ex. Instrumente ale cercetării ştiinţifice 1. Binet-Simon __ 3. după utilizarea limbajului în rezolvarea sarcinii  teste verbale . primul test de inteligenţă A. Clasificări în funcţie de conţinutul testului: a).  teste nonverbale. . 3.evaluarea inteligenţei .evaluarea aptitudinală .evaluarea psihopatologiei .evaluarea leziunilor cerebrale Psihologia industrială/organizaţională Psihologia şcolară Neuropsihologia CLASIFICĂRI ALE TESTELOR PSIHOLOGICE Testele psihologice pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii (Albu.  teste scrise.

.  teste situaţionale  teste de personalitate (nonintelective). Orice manual al unui test psihologic conţine normele testului şi trebuie să includă următoarele aspecte: 1. 4. testul se constituie într-o sursă importantă de informaţii pentru o evaluare psihologică. Clasificări în funcţie de modul de cotare a testului şi de interpretare a scorului: a). Evaluarea psihologică poate fi înţeleasă ca un proces de rezolvare de probleme în care psihologul caută soluţia utilizând o serie de instrumente. după timpul de execuţie  teste de viteză. în principal. după modul de stabilire a cotei la test:  teste obiective. Testul este unul dintre modalităţile de evaluare psihologică. un test este obiectiv dacă el permite să se măsoare fără ambiguitate capacităţile unei persoane. testul psihologic serveşte la măsurarea unor atribute psihice.  teste idiografice.  teste subiective. după numărul persoanelor care pot fi examinate simultan:  teste individuale.  teste de grup. pentru a face aprecieri şi predicţii referitoare la subiecţi şi pentru a lua decizii asupra persoanelor. Distingem între evaluare şi testare psihologică. mediul din care fac parte subiecţii. un test care evaluează inteligenţa la copiii preşcolari (4-7 ani) nu poate fi aplicat la un copil de 9 ani deaorece nu avem un cadru de referinţă la care să raportăm performanţa obţinută de acest copil. 3. 2. indicii demografici ai populaţiei pentru care a fost construit testul. Elemente considerate esenţiale pentru înţelegerea noţiunii de „test psihologic” sunt: 1.  teste centrate pe criteriu. pentru a stabili un diagnostic psihologic.  teste de cunoştinţe. Cei mai frecvenţi indicatori sunt: vârsta. fie la predicţia unor comportamente. după modul de procesare implicat:  teste de eficienţă  teste de aptitudini. 2. un test psihologic constă în una sau mai multe probe. b). în etapa de construcţie a testelor se stabilesc regulile care trebuie respectate în utilizarea acestuia.c). testarea se referă la procesul strict de obţinerea a unor informaţii utilizând testul psihologic. după modul în care se interpretează scorurile testelor  teste normative. scalele de evaluare. sexul. chestionarele. observaţia. 5.  teste de randament:  cu limită de timp. Testele psihologice sunt utilizate.  teste de dezvoltare intelectuală. b). Clasificări în funcţie de modul de administrare a testului: a). Testele psihologice reprezintă deci una din sursele de informaţie pentru evaluarea psihologică.  probe de lucru. Alături de alte instrumente ca interviul.  cu timp de lucru nelimitat. Astfel. 3. testul evaluează doar un eşantion de comportamente. nivelul de şcolarizare Putem spune că aceşti indicatori definesc populaţia pentru care este destinat testul.

numărul persoanelor pe care a fost etalonat testul şi modul de eşantionare ales. Această informaţie este utiă pentru analiza semnificaţiei etalonului. Ne interesează în acest caz dacă etalonul testului are la bază un număr suficient de mare de persoane dintr-o populaţie pentru a-l putea considera reprezentativ. 3. data construirii normelor. Această informaţie este utilă deoarece ne ajută ă identificăm dacă populaţia pe care a fost etalonat testul mai posedă caracteristicile populaţiei din care face parte subiectul testat. Este cunoscut faptul că unele constructe psihologice sau cunoştinţe sunt dependente de evoluţie. De exemplu un test care evalua nivelul dezvoltării vocabularului la o anumită populaţie în anii 1940-1950 nu mai are aceleaşi norme în prezent deoarece populaţia a evoluat şi astfel normele trebuie mereu reactualizate.
2.

Procesul de construcţie a unui etalon respectă următorii paşi: 1. definirea populaţiei sau a cadrului de referinţă pentru care se doreşte construcţia testului; 2. eşantionarea; 3. administrarea testului la eşantionul ales; 4. construcţia cotelor sau a normelor testului. 1. Definirea populaţiei constituie primul pas în construirea normelor. Acest proces cuprinde de fapt circumscriera persoanelor pentru care este destinat testul. Astfel, această definire se face prin prezentarea unor caracteristici care vor permite recunoaşterea unei persoane ca aparţinând sau nu populaţiei pentru care a fost construit testul. 2. Deoarece testul nu poate fi aplicat la întreaga populaţie pentru care a fost construit se impune selecţia din cadrul populaţiei (stabilite anterior) a unui grup sau eşantion de normare. Acest eşantion trebuie să fie reprezentativ pentru populaţie. Astfel structura eşantionului trebuie să respecte structura populaţiei. Variabilele care se vor lua în considerare în construirea eşantionului ţin cont atât de caracteristicile populaţiei (vezi definirea acesteia) cât şi de caracteristicile constructului măsurat de test. Construirea eşantionului se poate realiza prin mai multe tipuri de selecţie. Cele mai des întâlnite selecţii sunt cele aleatoare şi cele stratificate. În cazul selecţiei aleatoare oricare membru al populaţiei are şanse egale de a fi inclus în eşantion. În cazul selecţiei stratificate se face întâi o împărţire a populaţiei în clase (în funcţie de variabilele relevante) şi apoi pentru fiecare clasă se trece la o selecţie aleatoare. 3. Deoarece rezultatele nu se pot culege de un singur examinator, la un singur moment în timp, este important ca în timpul etalonării administrarea să se realizeze standard, păstrând aceleaşi condiţii de aplicare şi cotare. 4. După ce s-a aplicat testul la întregul eşantion se obţine o colecţie de date pe baza cărora se impune construirea normelor testului.

CURS NR. 6 TESTELE DE DEZVOLTARE TESTELE PENTRU VÂRSTELE MICI, BABY – TEST
Având în atenţie caracteristicile creşterii şi dezvoltării, aceste categorii de teste au evoluat în trei direcţii: a scalelor longitudinale simple şi mai complexe, mai ales de creştere corporală; a testelor de desen, prin care se proiectează caracteristici multiple ale dezvoltării psihomotorii; a testelor de cunoştinţe, care au o dezvoltare legată de adaptare, dar şi a presiunii şi provocării generale de R.T.S., care are o foarte mare răspândire, pe de o parte prin cunoştinţele şcolare şi pe de altă parte, prin tehnologiile implicate în mod curent în viaţa de fiecare zi ( maşini, luminat electric, aragaz, maşini de spălat, radio, T.V., telefon etc.). Scalele longitudinale De multă vreme, s-a constituit remarca privind faptul că particularităţile psihice evoluează mereu sub incidenţa unor feed-back-uri de precipitare şi a unora de stabilitate, care favorizează constituirea de deprinderi, abilităţi, interese, satisfacţii pe seama dobândirii lor. În procesul condiţionării ( prin R.C.) se implică numeroase evenimente ce întăresc condiţionările, dilatând procesele de învăţare şi stocările de cunoştinţe tot mai numeroase, mai ales cele utile, adaptative. Mai ales la vârstele mici, procesul de dezvoltare prezintă mare interes, în special pentru părinţi, din care motiv cerinţele de a controla procesul dezvoltării a devenit necesitate chiar şi în familie. Mulţi părinţi se instruiesc cu privire la regulile folosirii testelor legate, mai ales, de creşterea şi dezvoltarea fizică a copiilor. Creşterea staturală ( în înălţime) şi ponderală (în greutate) normală este un indiciu general pentru o dezvoltare bună ( normală). Acestea se folosesc tot mai mult. Cele două aspecte ale creşterii se stabilesc prin măsurători brute, care se raportează la tabelele de dezvoltare disponibile şi efectuate pentru populaţie de către specialişti. În genere, creşterea normală în lungime şi greutate, în copilăria timpurie, se calculează uşor. Acestea sunt teste de antropometrie. Cea mai intensă creştere are loc în primul an de viaţă. Pentru controlul creşterii ponderale (în greutate), între 1 şi 6 luni, se face următorul calcul : se înmulţeşte numărul lunilor de naştere cu 600 şi se adaugă greutatea de la naştere. Pentru vârstele de 7-12 luni, calculul este relativ asemănător numai că se înmulţeşte numărul lunilor de la naştere cu 500 şi se adaugă greutatea de la naştere. Pentru creşterea staturală se calculează numărul lunilor de la naştere cu 2,5, pentru vârstele de 1-6 luni, şi se adaugă lungimea corporală de la naştere. Pentru perioada dintre 7-12 luni, se înmulţeşte numărul lunilor de la naştere cu 2 şi se adaugă lungimea de la naştere a copilului. Pentru aceste calcule, există tabele de referinţe cu funcţii de control.

În genere, psihologii cu profil de anatomişti, de pe la începutul secolului XX, au considerat, ca repere în dezvoltarea stadială, creştere staturală şi ponderală, creşterea dentiţiei (întâi de lapte, apoi cea definitivă şi implicit a proporţiilor corporale şi implicaţia modificărilor hormonale, care determină şi provoacă apariţia indicilor sexuali secundari şi, apoi, primari. Această optică a dat scalelor longitudinale o importanţă de control al creşterii. Există o regulă în această problemă, care semnalizează faptul că, cu cât copilul este mai mic cu atât dezvoltarea sa pe toate planurile este mai intensă, inclusiv pe plan psihologic, dar şi mai inegală privind diferitele structuri psihice funcţionale, şi ca atare predicţia este mai probabilă, mai nesigură şi cu oscilaţii care, însă, se înscriu într-un cadru mai larg, implicat în caracteristicile dezvoltării vârstelor umane. Scalele longitudinale mai complexe se referă la numeroase caracteristici ale dezvoltării, folosind tot valori brute. Printre acestea, e vorba de testarea forţei musculare şi a evoluţiei ei, a caracteristicilor de lateralitate (dreptaci-stângaci) şi în genere, a altor probleme de sănătate. Tot în această categorie se include o serie de teste psihologice. Testele de acest gen, folosite în cazul copiilor mici, au fost elaborate simplist, mai întâi de către S.R.Chaille (1887). Bateria acestuia a cuprins o serie de teste simple privind copii mai mici de 3 ani. A.Gesell (1880-1961), psiholog american, a dat o mai mare consistenţă testelor longitudinale. Gesell a lucrat la Universitatea din Yale şi a fost printre primii psihologi care a folosit filmarea în cercetarea psihologică ( cam 110 km de filme, după unii autori), creând, astfel, o întoarcere dominantă spre copilul concret. Totodată, a alcătuit o mini baterie cu o caracteristică mai pregnant experimentală prin folosirea filmului. În lucrarea Developmental diagnosis (1925), Gesell a expus aspecte importante ale cercetării copiilor de la 4 la 60 săptămâni şi, mai târziu. S-a ocupat de copii de la 6 la 10 ani. În prima etapă, a avut colaborator mai ales pe A.Thompson, iar în a doua etapă pe F.Ilg. Pentru primul an, a lucrat cu program lunar dens, cu retestări, apropiate, apoi le-a distanţat treptat. A avut în atenţie 4 feluri de conduite sau comportamente: 1. comportamentul motor; 2. comportamentul lingvistic; 3. comportamentul de adaptare; 4. comportamentul social. De fapt, acestea sunt cele mai importante comportamente testabile la vârstele mici şi cele mai angajate în procese de dezvoltare. Mulţi alţi autori (8 cam în acelaşi timp şi ulterior) au preluat şi folosit aceste dimensiuni de comportament în scalele longitudinale pe care le-au alcătuit. Comportamentul motor a fost psihodiagnosticat de Gesell cu privire la controlul postural şi dezvoltarea lui: locomoţia ( mersul şi evoluţia lui), dar şi controlul şi implicaţia mâinilor în folosirea curentă a obiectelor. Comportamentul sau conduita verbală a fost în atenţia cercetătorilor lui A.Gesell, care a indexat şi diagnosticat gănguritul, lalaţiunea şi înţelegerea cuvintelor, apoi comunicarea şi reproducerile verbale. Pe seama acestei cercetări şi a altor similare, s-a conturat ideea că toţi copii din lume gânguresc la fel, gânguritul fiind o primă formă universală de comunicare. Şi

impreună cu dr.conduitei civilizate). şi scale longitudinale care se referă la parametri psihici.Piaget a adâncit problemele dezvoltării inteligenţei şi a pătruns în problemele dezvoltării inteligenţei şi în problemele dezvoltării morale în copilărie. Între timp A. Această problemă a făcut să se deschidă porţile pentru cercetarea rolului vieţii interioare psihice ca replică la viaţa exterioară şi la conturarea identităţii. contribuind prin imitaţie. Şi H. la conturarea pronunţiei lingvistice de apartenenţă din ce în ce mai accentuată. altele mai puţin. însă. inclusiv la gemeni şi tripleţi. atras de problemele învăţării de conduite. Au fost studiate şi reflexele condiţionate culturale la copii mici. în manipularea primară a obiectelor şi apoi în folosirea lor curentă şi în disponibilităţile ce se constituie treptat. o serie de rezultate interesante în această problemă. printre altele.Stern. Baremele prezentate de I. H. dar şi de problemele foarte complexe ale dezvoltării afectivităţii. aceste fenomene. I.a silabelor şi vocalizării au funcţii simbolizate aproape similar şi devin structuri formative pentru limbaj.633 elevi cu vârsta cuprinsă între 6-17. de evacuare şi apoi în exprimarea politeţei. coeficientul vital şi capacitatea respiratorie. de asemenea. Totodată. în 1958.Pieron. De altfel şi. s-a pus în evidenţă faptul că structurile psihice nu se dezvoltă deodată şi în acelaşi ritm. În genere . Am vrea să subliniem. J. Karl Gross a studiat problemele jocului şi marea importanţă a acestui fel de activitate în formarea conduitelor “cu oglinzi reflectate din interior”.M. evidentă cam la 10 ani..Nestor a expus. şi 187 studenţi. au abordat problema incărcată de interogaţii a testării inteligenţei în perioadele timpurii ale vieţii. Reglementarea respiraţiei duce la recuperări ale tulburărilor de limbaj respective. Simon. igienă şi datorită creşterii antrenamentului sportiv. Conduitele sociale s-au referit la felul şi rapiditatea copilului de a asimila stil în folosirea obiectelor. Optica longitudinală a constituit baza de dezvoltare a psihologiei copilului în prima jumătate a secolului al XX-lea. Şi în studiile lui A. Pe acestea le-a studiat atent şi le-a considerat de prim plan în dezvoltarea personalităţii copilului. Interesul lui Gesell s-a centrat pe capacitatea copilului de a găsi soluţii pentru probleme practice simple (inteligenţa) provocate experimental. .ani. Baremele scalelor longitudinale s-au modificat de 4 ori în ultimele 2 decenii şi jumătate.Binet.Nestor au cuprins măsurători făcute pe 14. cercetările concrete prin teste au alimentat dezvoltare “Psihologiei diferenţiale”. Aceasta din urmă este foarte importantă.pronunţarea lalaţiunii. cu această ocazie. Conduita adaptativă a fost sondată de Gesell în diferite manifestări în care se implică coordonarea ochilor cu mâna. au fost tot mai preocupaţi de acesta noi domenii ale psihologiei. Gesell. mai ales a celor de necesitate (din situaţii de alimentare independentă. că cercetările experimentale efectuate în psihologia aplicată aduc mereu aporturi definiţiilor capitale ale psihologiei. în cazuri de logopedie uşoară care de multe ori sunt întreţinute de o respiraţie defectuoasă. Există. mai ales. Institutul de Igienă a semnalat. dar şi W. Baremuri antropometrice şcolare sunt multe. Wallon a studiat intens psihicul copilului. Unele teste longitudinale măsoară.M. studiile de acest fel au pus în evidenţă o creştere a înălţimii tineretului. datorită diferentelor de alimentaţie. Fiecare perioadă de dezvoltare are unele caracteristici psihice care se dezvoltă mai mult. iar în a doua jumătate a contribuit la constituirea psihologiei vîrstelor.

I. Menţionăm din acestea studiile lui J. se aplică aceleaşi chestionare sau tipuri de teste pe aceeasi populaţie în perioade diferite. atrăgând atenţia asupra importanţei acesteia. Au fost făcute studii longitudinale şi în Anglia (la Oxford în 1955).Campbell. În lucrările lui Wilhelm şi Clara Stern. Testul are în 3 din 6 casete.Într-un istoric al cercetărilor pe copii mici. Pentru Testul Goodenough. Dackar şi Kempole.Kateskova şi D. În ultimii 15 ani. Testul longitudinal presupune aplicarea acestui test. în desen. adică la un grup de copii de aceeaşi vârstă. E vorba de testul celor 21 de figuri. la copii studiaţi. J.I. Alice Szerminske etc. surprinse din primele cercetări longitudinale. din 1921. la Paris. În 1966. Acest test se poate da şi transversal. care a avut în atenţie testarea longitudinală la 3. preocupări supuse ideii de scale longitudinale. în cele ale lui J. Aceste teste longitudinale favorizează un foarte mare număr de observaţii privind aptitudinile de desenare. prin metoda clinică utilizată în elaborarea RC (reflexe condiţionate) a introdus dimensiunea longitudinală temporală în experimentele sale. Neconcordanţa dintre rezultatele celor două testări au atras atenţia asupra factorilor de intervenţie cu funcţii formative. simpozionul 29. Piaget a avut în atenţie dezvoltarea inteligenţei copiilor. o serie de desene. legate de reprezentarea în spaţiu.H. retestaţi peste 20 de ani de către Thorndike E. La simpozion. Proiectele elaborate la această conferinţă au fost suplimentate cu cercetările întreprinse la Louisville. ca L. S-a ajuns la stabilirea unor principii comune de lucru. trebuie să semnalăm studiile lui Terman. Şi G. De altfel. Murphy.se dau progresele longitudinale ale realizării testului (care este şi un test proiectiv de desen).Piaget sau H. Desenele se compară.Linguer a făcut astfel de studii de analiză a dezvoltării capacităţilor de desen ale copiilor.Berkeley. s-au prezentat 30 de comunicări. fiind expresia demersului de studii de urmărire. adică. care vor avea rezultate diferite la test. studiul longitudinal nu a depăşit diferenţele ce-l caracterizează.Walton.Pavlov. al timpului de lucru şi al greşelilor. Barbel Luhelder. în funcţie de dezvoltarea capacităţilor de desenare. precum mediul şi educaţia.Gesell. Stockholm. cu mult mai mare fineţe decât în testele transversale. fete şi băieţi (să spunem de 6 ani). la interval de o jumătate de an sau la interval de 3 luni.P. Totuşi. Paris. din punctul de vedere al corectitudinii desenării. a avut în atenţie probleme legate de studiul longitudinal inclusiv.Kagan. În casetele goale se solicită reproducerea desenelor date ca model. se pun în evidenţă progresele. şi 5 ani. asupra a 1000 de copii din California.4. al XVIII-lea Congres Internaţional de Psihologie de la Moscova. cu echipe de cercetători din Londra. există preocupări de acest fel. a fost Scala Bayley ( 1926). Problema studiului a fost în atenţia unor psihologi foarte cunoscuţi. apoi. Şi aceasta s-a referit la mişcările coordonate de apucare . Ane Grudi Skard. Bruxelles. dar mai ales în cele ale lui A. Aceste tipuri de studii exprimă o modelare sistematică a dezvoltării în condiţii de mediu ce evoluează. Prin testul longitudinal. în Franţa la centrul CIE ( Centre Internaţional de l’Enfant) şi s-a ţinut chiar şi o conferinţă internaţională. Printre scalele ce s-au constituit. prin metoda longitudinală.

A.. Hetzel – Buchler au avut şi alte teste pentru copii mici de la prima lună până la 6 ani../C. revizuită în 1947. prin împărţirea vârstelor de edzvoltare în vârste croniologice şi raportarea vârstei psihologice la cea cronologică.. Imaginile sunt colorate. Testul O.I. Există o corelaţie între Q. a constat în faptul că s-au extins spre caracteristicile psihice tot mai mult şi au căpătat denumirea ( de circulaţie) de baby-test.(întoarcerea de pagini.D.) complementar cu Q. Scala Cunningham – Pinter (1932). sau C. S. metoda longitudinală a început să fie foarte mult folosită. inteligenţa şi limbajul. Testele de dezvoltare şi-au extins domeniile tot mai mult. A mai abordat o interesantă problemă şi anume aceea de a se stabili un coeficient de dezvotare psihică. (coeficient de inteligenţă). C.S. Încă de prin 1921. Începând cu 2 ani.-relaţiile sociel şi personale (sociabilitatea). s-a folosit şi se foloseşte.D. În genere. (comunicare non-verbală). Testele longitudinale. testele pentru vârstele mari au preluat structura celor 4 caracteristici semnalate de Gesell: P. După 1925. S-a conturat ideea unui coeficient de dezvoltare (Q. bateria lui Gesell a fost tradusă şi adaptată la multe Universităţi din U. nu coincid total cu vărstele cronologice şi testările au devenit mai sensibile la aceste aspecte şi la măsurarea lor. Lunile 9-10 au tot 10 probe. controlul corpului. cu un instrumentar explicativ pentru părinţi. Coeficientul de dezvoltare constituie rezultatul sumat la notele date la probele trecute. aceea de a aborda aspecte morale ale conduitelor. se recuperează după 6-7 ani. la cei de peste 12 luni. al părinţilor şi cel al copiilor.Maysennay acoperă distanţa de la 1 la 5 ani.N. cele 10 probe sunt valide pentru un an şi devin din ce în ce mai complexe. învăţarea. Bateria Borel.controlul postural şi maturizarea acestuia. la copiii de la 9-12 luni. astfel. Până la 4 ani. are suport de cartonaşe cu imagini simple ce pot fi mânuite. Se solicită denumirea lor şi indicarea caracteristicilor ce sunt sesizate privind conţinutul perceput.apoi L. şi de 30 minute. ( coeficientul de dezvoltare). O altă implicaţie. prezintă importanţă P.B. În perioada 1-3 luni.inclusiv C.-limbajul. împărţit la numărul de teste pentru o anumită vărstă.. Examinarea se face prin întrebări cu durata de 2 minute. şi S.Lezine cuprinde întrebări care surprind şi implică gradul de influenţă al mediului.Brunet şi I.I. ca şi vărstele mentale.I. Are trei variante:A. au pus în evidenţă faptul că tulburările de dezvoltare sau nedezvoltările ce se manifestă mai ales în primii trei ani de viaţă pe plan psihic ( mai ales cele de limbaj). activitatea intelectuală şi socializarea. bateria cuprinde 10 probe. L. dar şi ideea că vărstele de dezvolrtare.V. mai ales în grădiniţe. mânuirea obiectelior. Testează . şi C. Are un instructaj uşor de aplicat şi cuprinde 185 itemi.D.sau C. se poate calcula Q.-coordonarea oculo-motorie sau conduita adaptativă faţă de obiecte. denumirea de obicte şi socializarea conduitelor). Ca material. cu centrare pe senzorialitate şi receptivitate. Testul a implicat o atenţie mai deosebită. Din suma datelor. fapt ce i-a creat o mare răspândire. dar şi din Europa. de cele mai multe ori. fiecare de câte 7 teste cu privire la următoarele caracteristici psihice: . în dezvoltarea lor. În 1945-1946 a început să circule Bayley Test.. legate de aceste caracteristici psihice. mai ales dezvoltarea lor.

Pentru fiecare valoare pozitivă se acordă câte un punct. inteligenţa şi precizia mişcărilor. Determinarea de greşeli de mărimi şi proporţii în imaginile de obiecte de îmbrăcămite ( combinarea lor). Comentarea de scene de imagini date. cam de acelaşi structuri cu cele de mai sus.) 2. probe de depistare a proporţiilor şi a probabilităţilor.C. conţine 5 probe. Depistarea acestora se înregistrează numeric şi ca poziţie în desen. ( timpul de reacţie).W. conţine 5 probe: de operaţii combinatorii. pe puncte a desenelor neterminate. Perceperea imaginilor date. plante. Scala de inteligenţă pentru preşcolari Minnesota Cuprinde o serie de probe bazate pe selecţia din alte teste. Este o baterie eterogenă nonverbală. Există baterii de teste de dezvoltare pentru copii cu deficienţe (surdo-muţi) şi probe pentru copii cu handicap verbal. în vederea comparaţiei şi stabilirii categoriei din care fac parte.B. Reproducerea unor desene după modele date cu punctaje. 3. Bateria H. 5. F. Bateria Duser şi Mary Collins. Se adaugă la înregistrarea răspunsului şi T. 6. Ce s-a schimbat?” ( UMS) cuprinde 10 imagini perechi. Completarea de desene neterminate.Wallen-Lurcat solicită completarea. Bateria Warburton F. Bazându-se pe concepţia şi etapele de dezvoltare intelectuală prezente în studiile lui J. Testul . 4. reprezentări operaţionale şi probe de conservare a volumului şi greutăţii.R. În fine. s-a elaborat o baterie de teste de dezvoltare a gândirii logice a copiilor. Identificarea de obiecte ce pot fi asociate (găina cu oul. obiecte(fiecare imagine se află în 3 variante A. Sondează fineţea percepţiei şi observaţiei analitice.Piaget. Este o baterie pentru copii cu handicap verbal.. cei din casele de copii etc. pentru punerea în evidenţă a efectelor complexe ale avitaminozei afective. În fiecare pereche există diferenţe mici de la un desen la altul.1. Este un test de observaţie investigativă şi de atenţie.Warburton. de pildă). prin anii 1945-1946. scala de performanţă Bonelli-Oleron cuprinde 7 probe. 7. Observaţii cu identificări verbale de obiecte obişnuite:animale. . Rene Spitz a elbaorat o srie de baterii de teste. de fineţe a percepţiei.foarte afective la copiii abandonaţi. Bateria Pinter-Patterson cuprinde 13 teste.. probe de gândire logică.

. de către prof. în anii 1993-1994. acţiunea de măsurare nu teebuie să folosească mulţi itemi-ca să nu obosească copilul. Testul Denver. Acesta trebuie familiarizată. cum ar fi: sensibilitatea faţă de preocupările părinţilor faţă de copii. Informaţiile se culeg de la părinţi sau îngrijitori ai copiilor.U.Se solicită. care înseamnă ciur sau sită. Cuprinde 105 itemi. Itemii sunt împărţiţi pe criteriile clasice ale testelor pentru copii mici. Japonia şi Românoa. însă..CURS NR. poziţia în şezut. în salturi şi în balans etc). interesează coordonarea mâinilor.pentru a se crea o atmosferă cât mai relaxantă în mediul de adaptare. dar şi cu condiţii ecologice de alte feluri.A. imităţie. Acest test a fost folosit. cu sprijinul material şi financiar al Societăţii SORZ. Interesează starea fizică. mai ales. de limbaj. • Comportamentul motor. mânuirea obiectelor. în ordine crescândă ca dificultate. Deoarece copiii mici ( pentru care sunt efectuate cele mai multe teste screening) au posibilităţi limitate de concentrare şi atenţie.J. A început descrierea testului Denver. cu anulări de contradicţii. în domeniul pediatriei. ca şi multe alte teste pentru copii mici. descriindu-le. în picioare. aplicarea acestor teste trebuie. sociabilitate. Testele screening Provin de la cuvântul screening. obiectivele. comportamente faţă de alţi oameni). atenţie faţă de relaţia cu examinatorul sau examinatorii. centrat pe controlul corpului (poziţia dreaptă a corpului. motorii. N. Coordonarea generală a fost făcută la Centrul Universitar Bucureşti. rezolvarea unei activităţi practice. cogniţie şi afectivitate. de asemenea. N. care trebuie să fie delicate. • Comportament de adaptare general. însoţită de cât mai multe informaţii privind văzul. Itemii se referă la dezvoltarea capacităţii de observaţie şi a modului de a acţiona (curent). regulile de aplicare şi rolul de a evalua rapid şi de a trage principalele caracteristici psihice aflate în stare critică. destinate copiilor cu probleme şi nevoi de intervenţie suplimentară. locul de examinare trebuie să fie ferit de zgomote de orice fel. din Olanda ( director Pieter G. în mers. înainte de aplicarea de astfel de teste. În genere. test de evidenţiere a activităţilor în planul dezvoltării. în scopul de a alcătui pentru ei programe educative şi terapeutice. la nivel de comunitate. 7 Teste de dezvoltare. E vorba de teste ce se folosesc. combinaţiile de cuvinte folosite etc. În al doilea rând.Hermsen). Mai ales. unul dintre cele mai cunoscute teste din S. pentru a le reduce anxietatea şi pentru a întelege utilitatea şi raţiunea activităţii de screening. structura. Prof. verificarea ei cu atenţie. Testul a fost folosit şi adaptat şi în Anglia. Olanda. • Comportament social (reacţiile copiilor la factorii sociali. Mitrofan pe plan naţional. Profesorul N. • Comportamentul verbal.M. Itemii urmăresc modul în care este folosit limbajul. înconjurători-şi modul de comportament: râs. în general. Sunt teste.Mitrofan a prezentat mai multe teste din această categorie. şi trebuie să se ţină seama de o serie de recomandări. au fost influenţate de testul GesellSifert.Mitrofan a atras atenţia acestei categorii de teste. auzul şi psihocomportamentul. mai ales.

Nu se poate considera predictiv. care se referă la: imaginea globală şi segmentară a corpului. Sunt teste de lectură. a interesat.spre o formă de inteligenţă mai încărcată de abstractizări. anormal. Testele de alfabetizare. În alcătuirea de teste de cunoştinţe există. ca subiecţii să atingă rezultatele la cei 23-30 itemi care să permită evaluarea de normal. ascultări de subiecte orale. solicitat prin imagini. De fapt. suspect. instabil. aceleaşi în toate zonele unde testul a fost aplicat. două obiective şi anume: sondarea nivelului de cunoştinţe şi sondarea capacităţilor psihice antrenate în achiziţia şi consolidarea de cunoştinţe. curentă. O a doua categorie de itemi se referă la măsurători opţionale avansate. precum: răspuns la imagini recunoaşterea şi devenirea lor.Mitrofan a mai descris şi alte teste. Se aplică transveral. silabică. calculaţie. Testul este similar cu testul SCGT şi alte teste legate de alfabetizare. Se referă la copii de 3-4 ani. Are şi trei formulare care se completează de către examinator (psiholog). urmărire şi recunoaşterea de culori. litere mari şi mici. situaţia alfabetizării şi imaginaţiei. deprinderile vizuale şi motorii. 3. care-l pune pe copil în faţa marii conversii a inteligenţei care descoperă în litere şi cifre semnificaţii simbolistice deosebite. A apărut în 1982. dar pot fi aplicate şi longitudinal. . S-au elaborat pentru prima dată în anturajul lui A. sintaxă şi fluenţă în vorbire. Lucrarea domniei sale este bazată pe informaţii cu privire la testele pentru alfabetizare. în acest demers. N. există cinci niveluri sau grade de lectură: sub-silabică.Binet. 2. 1. Tot un test pentru vârstele mici este testul revizuit Brigance. silabe.). Cuprinde testarea a 11 deprinderi pentru cele 2 vârste. ca atare. ci şi de obiecte. propoziţii. de asemănarea vizuală şi auditivă. şi cuprind materiale fonetice. Acelaşi autor a efectuat un test de trieri pentru preşcolari (1985). Are 17 secvenţe. Este centrat pe caracteristici curriculare specifice programelor. În test se cotează şi fluenţa verbală. ezitantă. N. Testul este atractiv pentru copii. Prof. scriere şi calcul elementar. a poziţiei etc. analize şi sinteze nu doar perceptive. ale alfabetului pre-abecedar. deprinderi mnemice şi calculatorii bazale. cuprinde şi forme de solicitare ale observaţiei între cele 3 persoane care evaluează rezultatele. fiinţe.Pentru aplicarea testului. decât cum se ştie despre toate testele de dezvoltare şi cele de regres. vocabularul pictural. Testele de citire. părintele sau locţiitorul său şi un cadru didactic din grădiniţă şi din prima clasă a ciclului învăţământului primar. Pentru preşcolaritatea timpurie. fapt ce accelerează procesul de conversie în planul cognitiv. au fost folosite şi unele obiecte.Mitrofan a descris testul Brigance revizuit ca fiind mai dominat de calitatea motricităţii limbajului (vocabularului). categorii şi clase de obiecte şi fiinţe. litere.

după planşele de litere. . copiilor între 4 şi 8 ani. cuprinde: • Serii de teste de sondare a cunoştinţelor. din tabele cu cifre simple. copii care cunosc toate literele şi pot copia şi scrie după dictare. dar pot scrie după dictare. (Franţa). • Test de studiu şi analiză a capacităţilor de lectură la copiii cu logopatii (dislexici). Testele gradate de cunoştinţe. elaborate de E.S. apoi calcule în aceeaşi ordine. prin cifrele din tabel cu maxim 3 repetiţii din literele şi cifrele date. la vârstele şcolare mici. dar fac greşeli ( mai ales de ortografie). L’alouette de P. silabe. are în continuare. Există o gradare a prezentării din cifre din ce în ce mai mari spre identificare. cuvinte simple. ca instrument de muncă şcolară în ţările anglofone. în continuare. se acordă câte un punct. Testul SCGT are câteva secţiuni. baterie complexă ce a fost elaborată în Franţa.a. Bateria UBTS a avut ca punct de plecare SCAT. Testele de acest gen au în atenţie viteza şi corectitudinea lecturii. înţelegerea a ce s-a citit şi scrierea de litere. Testele şcolare de acest fel se folosesc foarte mult în zilele noastre.Claparede. construirea de cifre. Există ca procedeu mai răspândit. dar şi teste de autoestimaţie şcolară. cel modelat întâi de Bovet. efectuată la Universitatea din Bucureşti. instruire. Primele două sondează capacităţile de lectură şi de calculaţie (vârsta de lectură. c). numeraţie şi aclculaţie se aplică. Testele de lectură. adunări. Mai cuprinde. Şi pentru scriere există categorii: a). Bateria cuprinde conţinuturi gradate de litere. Testul cuprinde câte 6 planşe cu litere. Testul permite să se stabilească nivelul alfabetizării.scăderi.Testele au numeroase desene în cuprinsul lor. silabe. seria T. Cuprinde 265 de cuvinte ordonate prin desene şi silabe uşor de citit. Bateria UBTS.cuvinte şi propoziţii. cuvinte şi propoziţii în secţiunea consacrată sondării. privind însuţirea de limbi străine la diferite niveluri. Există unele etalonaje pentru viteza lecturii. de numeraţie şi de calcul elementar). Se consideră ca teste de educaţie. în special. copii care nu copiază corect. Testele de achiziţii şcolare.Lafavrais este un test studiu şi analiză a capacităţilor de lectură la copiii cu logopatii ( în special la deslexici). siguranţa lecturii la fiecare nivel şcolar elementer şi natura spectrelor carenţiale ale lecturii. în cele 14 planşe şi alcătuirea de povestiri din câteva imagini. Se notează timpul şi ezitările. Acestea se află integrate şi conturate în contextul de desene. ele tind să se stabilească nivelul general al cunoştinţelor şi capacitatea de citit corect. b). expresivă. silabe. cuvinte. propoziţii.4. învăţare. Prezintă interes testele de sondare a capacităţii de lectură şi a scrierii. în condiţiile organizării în grădiniţe a începutului alfabetizării. Pentru fiecare item. Cele mai multe teste de cunoştinţe au aparatura de răspuns astfel încât să solicite cât mai puţin posibil intervenţia grafică a subiectului. copii care nu ştiu să copieze corect un text.

dreptunghiuri etc. ca atare. 3. 6. 1. pentru a elibera tensiunea legată de lectură.Desenele din text au funcţia de a facilita înţelegerea. Exerciţii de copiere de cercuri. Educaţia este un proces continuu şi cumulativ. la elaborarea unor probe cu un conţinut adecvat realităţilor de la noi din ţară. pentru a se stabili şi un procent de progres educativ. Test de H. 4. În construirea probelor de progres educativ . la interval de timp.. De la forma de experimentare s-a trecut. de cunoaştere a înmulţirii sau a diferitelor aplicaţii de reguli aritmetice şi dificultăţi în utilizarea relaţiilor aritmetice. fapt dimensionat în strategiile testului. Numere. Radiografierea acestora prezintă. Căutare de imagini identice. Succesul educaţiei poate fi măsurat în termenii capacităţii individuale a elevului de a utiliza cunoştinţele dobândite în rezolvarea unor probleme noi. s-au avut în vedere următoarele premise: 1. cunştinţe aritmetice. 2. a gradului de întârziere sau tulburare a lecturii şi stabilirea unui plan de reducere a lecturii şi vorbirii. • Cele 4 caiete de nivel cuprind cunoştinţe şcolare generale din domeniile ştiinţelor naturii. Scopul principal al educaţiei este acela de a dezvolta potenţialul individual al elevului pentru a optimiza realizarea sa în viaţa socială şi profesională. Informaţii. Determinarea vârstei de lectură şi a celei reale permite stabilirea prin comparaţie. 4. Accentul educaţiei trebuie să cadă pe dezvoltarea unor deprinderi critice şi a capacităţii de înţelegere. cititului şi calculului şi cuprinde 7 tipuri de probe. o deosebită importanţă. 5. STEP = Sequential Tests of Educational Progress) au fost experimentate la noi în ţară.Constantin Zahirnic. de limbă şi privind viaţa socială Testele de progres educativ ( numite în S. iniţiat de către ETS. din anul 1967. -Se utilizează pentru câteva niveluri de vârstă. Semnificaţia frazelor. Metropolitan Readiness. . Semnificaţii ale cuvintelor.U.Griffiths 1949 Sondează gradul de maturitate al scrierii. menţinându-se principiul construcţiei probelor. de către prof. Testele aritmetice pot pune în evidenţă dificultăţi de calcul. 3. ce poate fi exercitat şi optimizat. Bateriile de teste de progres educativ • Bateria STEP ( Secvential Tests of Educational progress) • Cuprinde câte 4 caiete pentru fiecare subiect. probe de vocabular. Bateria SCAT-1957 -Este complexă şi saturată în factori verbali şi numerici.Hildreth şi N. Desenul omuleţului. 2.A. cu câte 2 părţi la care se răspunde în câte 35 de minute. 7. ulterior. Ursula Şchiopu şi dr.

6. 9. Test de matematică. Tipurile ( formele) existente ale testului de progres educativ. medii şi dificili. au fost construite 6 forme ale testului de progres educativ. Complexitatea testului permite măsurarea aceleaşi deprinderi intelectuale la toate celelalte niveluri şi la fiecare formă a testului ( limbă maternă. ştiinţe sociale). clasa I şi câte două clase (5-6. Test de scriere ( recunoaşterea unor greşeli gramaticale dintr-un text dat şi reconstituirea corectă a textului). Testul trebuie să cuprindă mai multe variante echivalente. se constituie un instrumet unitar. 4. la rezolvarea cărora elevii aplică cunoştinţele dobândite. 5. Testul îşi propune să măsoare. biologie în rezolvarea problemelor practice. Teste de ştiinţe naturale. Fiecarea formă a testului şi fiecare variantă trebuie să cuprindă acelaşi număr de itemi uşori.5. citit de către examinator). Conţinutul probelor este interesant şi vehiculează informaţii utile: folosirea unor texte cu un caracter gratuit nefiind recomandabilă. fapt la care vor contribui şi testele de progres educativ. matematică. chimie. 7. Caracteristicile mai importante ale probelor de progres educativ (forma 1975 Bucureşti). capacitatea elevului de rezolvare şi mai puţin viteza de soluţionare. . este una din capacităţile solicitate în dimensiunile testului. 9-10. Astfel. 3. Fiecare test cuprinde probleme cu situaţii reale. ştiinţele naturii. 4. pentru a putea fi aplicat de mai multe ori la acelaşi individ. 2. 2. permiţând evaluarea procesului instructiv-educativ. recunoscute de către educatori. Capacitatea de înţelegere şi deprinderile programate spre evaluare urmează să fie măsurate pe baza unor incidenţe critice. începând cu preşcolari. în primul rând. folosirea cunoştinţelor matematice în aplicaţii practice. Până în prezent. 6. pentru a permite măsurarea performanţelor individuale şi detaşarea elevilor care dispun de capacităţi peste medie. 5. şi 11-12). 1. utilizarea cunoştinţelor de fizică. 8. Test de cunoştinţe sociale. În fiecare se solicită aceiaşi schemă de organizare. Test de cifre ( înţelegerea unui text citit de subiect). Test de ascultare (înţelegeerea unui text audiat. Se referă la 5 niveluri. verificarea informaţiilor sociale şi a aplicării acestui gen de cunoştinţe în situaţii reale întâlnite în viaţă. şi anume: 1. ca ţel de prim ordin al şcolii contemporane. 3. Şcoala trebuie să contribuie la integrarea conştientă a elevului în viaţa socială şi profesională. Cultivarea gândirii divergente şi creatoare. Testul trebuie să fie suficient de lung. pentru fiecare ciclu la care se aplică. 5.

CURS NR. temperament.Teste interpretative.Una restrânsă. sau mai necompleţi. dorinţe. care se implică în răspuns la testele proiective depind şi de caracteristicile privind structura solicitărilor de test.încorporată în ideea că în produsele activităţii se oglindesc aspecte ale imaginii de sine. atitudini etc. convingerilor şi atitudinilor presoanei respective. aspiraţii.Teste constructive. 4. fapt ce produce o descărcare emoţională. În al doilea rând. pornind de la un material definit. pornindu-se de la premisa că prin analiza produselor activităţii creatoare libere ( dar şi a altor feluri de activităţi) se exprimă proiecţia. caracteristicile testului şi ale subiecţilor. este de a prezenta stimuli cât mai nestructuraţi. 2. ibnterese. năzuinţe. Pierre a împărţit testele proiective în: 1. se acordă termenului proiecţie o semnificaţie mai restrânsă. opinii. Teste constitutive. testele proiective pot pune în evidenţă aspecte mai pregnante ale preocupărilor. caracter. Subiectul este implicat în situaţia de a se exterioriza emoţional. Acestea sunt legate de crearea condiţiilor de xepunere a subiectului prin distorsiuni ce sunt reacţii structurate prin comunicarea socială convenţională . idealurilor. aspecte de mentalitate şi creativitatea disponibilă. pentru psiholog.Dar dorinţa de a trăi destinderea. care au mare importanţă. Trăsătura comună a testelor proiective. coondiţionată de forţele mai stimulate disponibile în acel moment. aspiraţii. 5. caracterizate prin faptul că subiectul implică în materialele nestructurate solicitate prin testele proiective o structură şi organizează ceea ce i s-a cerut. operaţională la psihanalişti. Subiectul realizează o interpretare ce are o semnificaţie afectivă.Testele refractive. sociabilitate.Teste catarctice. 8 Testele proiective Fenomenul de proiecţie se manifestă ca o structură de exprimare a caracteristicişlor mai semnificative psihice prin voce. .Bineînţeles. care are două versiuni. mai ambigui. intereselor.Psihologul trebuie să activeze această stare de destindere. Există două semnificaţii ce se pot acorda fenomenului de proiecţie. Acestea cu atât mai mult cu cât în activităţile şcolare aceste rigori influenţează statutul de elev cu consecinţele sale în factori de clasă etc. 3. A doua semnificaţie se implică în ideea că produsele activităţii suportă un transfer al încărcăturii psihice mai semnificative. atitudini. Acest fapt produce un fel de libertate sau mai bine spus eliberare a subiectului de rigorile întrebărilor care cer exactitate şi creează emoţii şi tensiuni. ce caracterizează subiectul la un moment dat. subiectul proiectează asupra stimulilor propriile interese. în funţie de această structură. dar şi temerile psihice implicate în psihic la momentul respectiv. deoarece subiectul trebuie să construiască structuri mai largi. H. aspiraţii sentimentale. ca fiind o xepresie specifică şi individuală. De aceea. Prima se referă la proiecţie.

obişnuită ca mărime (cât o pagină).Inhelder (modelul celor 21 de figuri) cuprinde 6 coloane de pătrăţele. ale trunchiului şi ale ramurilor. considerându-se că desenul are unele caracteristici legate de dimensiuni semnificative. să picteze într-o situaţie ludică de activitate sau de construcţie. Există o schemă generată matriceală pentru toate desenele care se efectueză liber. Disputele au fost nu de puţine ori demolatoare pentru testele proiective. în desene. din care 3 cuprind câte 6 imagini desenate. aranjamente de imagini. ceea ce înseamnă expresivitate.Rădăcinile. interesează plasarea desenului în pagină. 3. Teste de producţie prin care se solicită subiectului să deseneze. Testul J. Interesează dacă desenul se extinde pe toată pagina. Eyseck a clasificat şi el testele proiective în 3 categorii.Bell a făcut o împărţire mai simplă a testelor proiective referindu-se la categorii de teste proiective: 1. pe dimensiunea întregii pagini de la A la B şi cea orizontală de la C la D. ca de pildă modalităţile mult mai simple de a analiza testele problematice. de a desena un arbore fructifer (nu brad). Tehnici care au la bază stimularea proiecţiei prin asociaţii de cuvinte. Tehnici ce utilizează jocul şi loisiurile. Rorschach. forma rădăcinilor. şi Lurcat (modelul celor 10 figuri). 2. există: 1. cerându-i să le reproducă pe o pagină cu puncte (de aritmetică). Au fost chiar momente în care s-a petrecut exculderea consideraţiilor de teste ştiinţifice a testelor proiective. Pentru a putea folosi testul proiectiv al petelor de cerneală.. creează o ordine corectă. plus adausurile din desen. adresată subiectului. de K. Subiectul trebuie să reproducă figurile din coloanele cu modele. de finaluri de întâmplări). Acest fapt ne permite să decodificăm o serie de aspecte interpretative importante. forma. E un test ce se foloseşte a toate vârstele. tulpina şi coroana. Dacă subiectul este depresiv. sistemul de execuţie. Au existat numeroase dispute şi discuţii în legătură cu testele proiective. se acordă un punct.Teste de observaţie. sau este făcut pe o secvenţă a paginii – fapt ce .organizată” pe întreaga foaie. Testul Wall H. Testul arborelui.J.E. cu o cruce . atitudini intelectuale. 4. este nevoie de o expereienţă şi o preparţie de 2 ani. Tehnici care utilizează invocări expresive. Teste de completare ( de desene. Tehnici ce utilizează stimuli vizuali. care solicită o mai complexă şi structurată competenţă psihologică. Stabilim aspecte legate de poziţia desenului în foaie. care au cotaţii şi sisteme interpretative uşor de folosit. înclinaţiile . În acest sens. Există o variantă a cestui test cu trei arbori. B. structurată. cetrându-se pe caracteristicile materialului cu care şi prin care se solicită subiectul În acest sens. Pentru fiecare figură desenată. Constă din solicitarea. flexibilitatea reprezentărilor etc. 2. motiv pentru care devine semnificativ modul în care reacţionează. 3.Koch.Piaget. linia verticală. Se proiectează. se solicită varianta cu un singure arbiâore. Subiectul se află într-o situaţie dată. cuvinte etc. de povestiri. se pot mai bine analiza printr-o foaie transparentă. În primul rând. dimensiunile acestuia. Se dă copilului o pagină cu figuri desenate. Există diferenţe importante între copii de vârste diferite şi în ceea ce privceşte modul de a lucra. de propoziţii.

în acel moment. a braţelor. Primul desen solicitat este o femeie. sau infantilism. dezinteres repliere spre vise sau spre diverse idei. crestături.De asemenea. înseamnă că subiectul este implicat. lipsă curentă de contacte cu alţii. poziţie în pagină. Interesează. chiar afecţiunile celor prezentaţi. se consideră că subiectul are uneori tendinţe idealiste. virilitatea dar şi faptul că persoana respectivă trăieşte mai mult la voia întâmplării. toate aceste caracteristici au implicaţii importante proiective privind caracteristicile evaluatiove ale persoanelor desenate. Înclinarea spre stânga a coroanei înseamnă introversie dominantă. lângă care se află. Testul Goodenough sau omuleţul. tubular. dar şi dacă sunt desenate grupaje ori persoane izolate. prezintă importanţă afdmosfera din familie .indică dominanta temperamentală. Dacă coroana este înclinată spre dreaptaş la subiectul testat domină extroversia. în acrtivitatea curentă. În acest caz. înseamnă că în gândirea concretă a subiectului domină afectivitatea. şi preferinţele prin apropiere. caracter ferm şi tendinţe spre abstractizare. peisajul. dar şi cine din familie. detalii ale accesoriilor. persoane străine de familie. se pun în evidenţă traumatisme vechi. afară sau în cameră. a doua cu desenarea pe trei foi a trei persoane. înseamnă forţă ( prin rădăcini ale instinctelor). blocaje. reprezintă o discretă inadaptare (îşi ia dorinţele drept realitate). De asemenea. pune în evidenţă echilibrul psihic. ţinere de mână. Dacă rădăcinile fac ca arborele să fie implantat sau nu în sol. Trunchiul gros reprezintă rigiditate mentală. ideologii. al doilea este un bărbat şi al treilea propria persoană care desenează. ca mai toate testele proiective. eventual pentru mamasau tata. În această caracteristică a desenului se implică simpatia pentru soră sau frate. ţinere de braţ etc. indică dezadaptare şi închidere în sine. Dacă trunchiul este mediu. Dacă trunchiul are scorburi. Lângă cine se află reprezintă distanţa intimă şi nediferenţiată. Indică aspecte ale familiei de trăire mai mult în viaţa largă sau în familie. La cele trei desene interesează şi vârsta dată primelor două persoane desenate. Înclinarea spre stânga. gestica. Interează dacă pomul este desenat în centrul paginii. cu atât vor fi aptitudinile mai aproape de vârsta adultă şi arborele va evolua mai mult spre desenul coroanei (intelectual). Interesează şi accesoriile. Şi acest test are variante. cum este înfăţişarea feţei. semnifică un lejer retard intelectual. Când desenul este mic. Trunchiul conic. către cine priveşte. Interesează distanţa mamă-tată. integrarea în pagină. Şi în acest test. La un personaj. Dacă coroana se află în mijloc trunchiului. interesează detaliile siluetei corporale ( care pun în evidenţă dominaţia intelectului. Dacă trunchiul este mai scurt decât coroana. uneori excesivă rigiditate. Dacă trunchiul este mult mai lung decât coroana. uneori. probleme. Testul arborelui este folosit şi în psihodiagnoza personalităţii. Şi acesta are două variante: una cu solicitarea desenării unei persoane. interesează linia trecut-viitor. dacă privesc în faţă sau numai în lateral. la vârste mai mari de 7 ani. existenţa unei bogate vieţi interioare. de asemenea. sau de afectivitate ( dominaţia trunchiului). În ceea ce priveşte poziţia. orientarea privirii şi a feţei. Într-o . a îmbrăcămintei. regresii. dacă desenele sunt laborioase şi cuprind întregul corp sau doar bustul. Cu cât subiectul e mai mare. Testul Familia Se încadrează şi el în caracteristicile de poziţionare a persoanelor în desen şi a mărimii lor. Dacă se află spre sau în zonele C şi D. interesează mărimea desenelor. indică stăpânire de sine. Semnificaţia este de interes al subiectului pentru viitor sau trecut.

Unii psihologi consideră că acest aspect cuprinde autocontrol nativ defectuos (dar şi intelectual). peisaje. şi la orfanii care nu au trăit mult în familie pot apărea mai multe case desenate şi biserici la testul . în plină dezvoltare. se află pe de o parte în lucrarea lui J. înălţimea. simplificat. desenarea de biserici. Există diferenţe între desenul casei. Boutonier a considerat că desenul casei exprimă o afectivitate deosebită. La copiii crescuţi în mediul familial. Biserica a mai apărut în desenele casei făcute în practica studenţilor. Pom.Mabille a publicat. În acest din urmă test. şi ca semnificaţie. dar şi avioane. Copiii din orfelinate desenează de multe ori casa în partea dreaptă a foii spre deosebire de cei din familii. Bineînţeles. maşini etc. în genere.unică. în genere. Stânga foii este reprezentantă a viitorului şi . aceea de apartenenţă. cu multe incoerenţe. de către copii. se exprimă tendinţa de a fi extins desenul pe toată foaia. şi mai ales de cei din familii închegate. Există şi se folosesc variantele testului Familiei. la copiii din casele de copii. proiectat.Om. cei din familiile aflate în situaţii criticeşi cei din orfelinate. Se consideră. după Porot Vinerst etc.Buck H. dar şi instabilitate. căminului. acoperişul. se trăieşte apartenenţa casei ca loc de intimitate şi relaxare. din varianta familiei cu două desene. ca desen proiectiv. executat de diferiţi copii. verdeaţă. În genere. desene mici.T. are importanţă mărimea desenului în raport cu foaia de hârtie pe care a fost desenată casa. că desenarea familiei dimensionează. După şase ani. şi copiii cu handicap ( mai ales intelectual) au desenul casei deosebit. desenele pe toată pagina apar abia la 12 ani. dacă în familia ecran. Interesant este faptul că. Copiii mici fac. şi apoi desenarea familiei de apartenenţă. o versiune în care a modificat materialul şi a standardizat proba. nu se constituie noţiunea de casă unică. apărută în 1947. întâi. sunt. La copiii din orfelinat. ci şi extinderea ei pe foaie. de H. geamurile. De altfel. alţii consideră că exprimă frustrare.atitudinile subiectului faţă de membrii familieie şi în acelaşi timp adaptarea familială.casei”. este adesea desenată. Şi pentru acest desen este valabilă schema generală.cu o nuanţă de incoerenţă a desenului. în genere.G. care niciodatpă nu au făcut desene de acest fel. care ne-a ajutat în analiza unor caracteristici ale proiectului. cadrul natural din jurul casei este bogat în arbori. Interesează de asemenea. dar şi biserici. care încep să aibă aspect de tablouri. se datorează mai mult implicaţiei bisericii în programul copiilor cu această situaţie. de multe ori chiar şi elemente nelegate de temă. dar sunt desene încărcate de coerenţe.P. flori. desenul spontan al casei are semnificaţia simbolizării adăpostului. proiectiv. a semnalat că pe la 5-6 ani. hornurile şi peisajul în care este implicată casa. în structurile psihicului. mai multe case. Casa. mai ales că întotdeauna elementele izolate sunt plasate dezarmonios. uşa de intrare (sau uşile). (Home. integrări armonioase ale acestora.spre dreapta sau spre stânga.Arthur şi introdus în Franţa P. dar şi în testul Satului. în 1939. La copiii orfani. desenarea unei familii ecran (fără specificare şi identificare). uneori. în mod proiectiv. D.Bonne a atras atenţia asupra acestui fapt. În acest sens. în 1952.. Person). Tree. ceea ce face să apară. La copiii cu familie stabilă. interesează nu numai mărimea casei. există un copil (vîrsta şi sexul acestuia) şi dacă această familie este mai mare decât a lui. Desenul casei Această temă este implicată. care începe să devină de mare importanţă. spontan. fapt semnalat de C.Jung. Casă. Există o variantă cu desenarea familiei proprii şi a unei familii ideale. în desen. În genere.variantă se solicită.

ordine şi capacităţi manuale implicate în diferenţierea tipurilor de linii drepte. se află cel mult un horn. vital într-o casă. al lui Coman. acest fapt se explică prin privarea totală a orfanilor de afecţiunea maternă. ei se orientează mai mult spre viitor şi spre trăirile paternale. Se consideră că la orfani există un discret retard afectiv şi intelectual.sunt locuibile. sunt la ordinea zilei. Din acest motiv.Aventurile lui Pate noire" a conturat o nouă metodă de interpretare tendinţelor inconştiente. nici un copil crescut în familie nu a desenat casa fără ferestre şi uşi. este un mijloc de schimbare. punctele periferice ale casei sunt îngroşate şi înnegrite la copiii orfani. Şi testele de joc de nisip. Casele făcute de copiii crescuţi în familie sunt. curba dezvoltării uşii este destul de schimbătoare. creând confort. Este un test cu o cutie de jucarii. se dau şi planşe mai mari. testul Loretta Bender. Printre altele. care încălzesc casa. lumină. are şi alte obiecte jucării şi o casetă mare ce reprezintă o scena în care se poate organiza un subiect cu marionetele. de asemenea factori importanţi de interpretare. La copiii orfani. persoane care vin să încaseze sume pentru apă. care constă în solicitarea de desenare adiferite forme de linii şi combinaţii ale acestora într-o anumită ordine. animale. uşile sunt adeseori deschise la orfani. Desenarea uşilor şi ferestrelor constituie. cele de balet etc..(1961).. N. care seamănă cu nişte caverne. simbolizează prezenţa mamei şi tatălui. Şi testele de culori preferate sunt folosite din ce in ce mai mult. Se folosesc si testele fabulelor (L. În schimb. Testele de propoziţii neterminate sau de povestiri neterminate sunt. fapt ce se interpretează ca o luptă de schimbare a personalităţii pe care copiii orfani o simt prea fragilă. desigur. De fapt. Testul P. personaje umane. de asmenea. pe când cele ale copiilor din instituţiile de orfani sunt mult mai complexe (desenele). De altfel. Duss. comparativ cu ale copiilor din orfelinate. rudele. care sugerează subiecte. dar mai incoerente şi dezechilibrate. hornul. mărimea uşii creşte cu vârsta. ferestrele şi uşa reprezintă comunicarea cu lumea. Am mai semnalat câteva categorii de teste de dezvoltare. se primesc musafiri. obiecte. oblice. testele proiective sunt de o foarte mare diversitate şi tind să se complice. poate să le combine. urmărind ca materialele sa se aranjeze sub această incitaţie. La copiii crescuţi în familii normale. observate de el Bineînţeles. În schimb. O altă componentă a casei. copiii acestora. este desenat de două sau chiar de trei ori în desenele copiilor care trăiesc în familii. testul lui Coman L. testul sceno-test (elaborat de von Staale). Cu alte cuvinte. cercuri etc ce se solicită. în genere. . Ferestrele sunt. 1940). casele sunt. care. La orfani. Pe de o parte. mult mai simple. prietenii părinţilor. copiii din orfelinate au dificultăţi în această privinţă. închise la aceştia. Deseori. îngrijite. se desenează ferestre cu perdele şi flori.etc. Testul lui Pfester al preferinţei culorilor. Probabil. fapt ce pune în evident dezvoltarea capacităţii de observaţie. In teste similare stimulate de acestea. pus la punct de Heiss Holfman.constituie o poziţie paternală. Prin uşă se vine şi se pleacă de acasă. casele au ferestre la marginile casei. Interesant este şi testul de marionete. de asemenea. La copiii orfani. mai arătoase. uşa reprezintă un factor activ. În genere. în genere. prin care copilul este solicitat să organizeze scene imaginare sau legate de evenimente din viaţa lui sau a altora. mult folosite. implica micul animal cu pată neagră în nenumărate situaţii pe care cel testat trebuie să le identifice şi să creze o interpretare a ceea ce se întâmplă şi ce ..

pentru ca la pubertate să aibă din nou o creştere uşoară. apoi scade. pe o pagina fiind 5 rânduri (deci. Prin numărul de imagini schimbate. . In fine se folosesc testele implicate in activitatea grafologică. Testul a fost efectuat la Catedra de Psihologie a Universitaţii din Bucuresti. arată gradul de sugestibilitate. 0 structura similară are testul de frustraţie Rosenzweig. 65 de clasa a IV-a. pe o pagină sunt 15 imagini ce au aceeaşi structură). este un alt test de dezvoltare. in 1976. Se solicită subiectului sa spună care imagine din fiecare rând este la fel cu celelalte Numărul de imagini semnalate. când a fost folosit pe 85 de elevi de clasa I. care este mare la copiii mai mici. varianta pentru copii. Pentru persoanele mai aproape de adulţi şi pentru adulţi. 45 + 45 din clasele a VII-a şi a VIII-a şi 25 pentru preşcolari (coordonator Ursula Şchiopu). compus 30 de rânduri de câte 3 imagini pe un rând. Este un test de sugestibilitate.semnificaţie are ceea ce se întâmplă. care pun mai mult in evidenţă structurile personalităţii. Semnalăm doar faptui ca testele proiective devin tot mai complexe şi pun în evidenţă faptui că inteligenţa umană parcurge o dezvoltare similară. doar poziţia lor este schimbată. pentru că imaginile sunt absolut la fel. există marile categorii de teste proiective. ca fiind diferite de celelalte. în care este evidentă creşterea intelectualizării. Testul USP – TS. se cotează gradul de sugestibilitate.

J. C. Guilford are realizat complexitatea şi diferenţierea factorială a inteligenţei. iniţial mulţi autori confruntând conceptele de gândire şi inteligenţă.divergente. K. Holzinger şi H. care posedă numeroase deprinderi intelectuale (numite mai târziu algoritmi) şi stocaje de cunoştinţe care stau la baza formării cunoştinţelor. Rossolimo încearcă elaborarea unor probe psihologice pe seama descoperirii conceptelor inteligenţei. J. Harman (1938) au fost adepţii variantei multifuncţională (factor general. 9 Scurt istoric al testării inteligenţei Inteligenţa a fost definită foarte diferit de numeroasele curente şi şcoli psihologice ce s-au conturat mai ales în secolul XX. Factorul G (general) este cel mai des întâlnit în structurile existenţiale. operaţii (evaluări convergente. Ed. . P. Claparède înţelegea prin inteligenţă aptitudinea generală de a rezolva probleme incluse în diferite situaţii adaptative. Keen Cattell elaborează o serie de teste cu aceeaşi destinaţie. J. Mc. În 1890 J. Iar la Paris. Piaget a preluat şi a dezvoltat această idee. La testele de inteligenţă se obţin coeficienţi de corelaţie diferiţi datorită prezenţei factorilor specifici (S). identificând în inteligenţă trei dimensiuni: 1. considerând inteligenţa subordonată adaptării care se realizează prin asimilare şi acomodare de procese intelectuale. Spearman a considerat încă din 1904 că inteligenţa este un proces cu o structură complexă ce conţine un factor general (G) şi factori specifici (S) (deviza numărului de inteligenţe). Ribot credea că inteligenţa este un proces foarte complex. Spearman actul de cunoaştere implică percepţia şi observaţia. Th. Legat de aceasta. educaţia. E. cognitive). utilizarea noţiunii de test aparţinându-i de atunci. după opinia lui C. factori de grup şi factori specifici ai inteligenţei). ca şi prezenţa lor supremă evidenţiată prin corelaţiilor şi ordonarea lor.Curs nr.

2.

conţinuturi (straturi figurale simbolice, semantice şi acţionale care acoperă adaptarea

inteligenţei cu caracteristicile existenţiale); 3. produse (mutaţii, clase, relaţii, sisteme, transformări şi duplicaţii).

Încă L. L. Thurstone (1935) era de părere că se poate vorbi de factori comuni (dimensionare multifactorială). L. L. Thurstone consideră flexibilitatea inteligenţei asemănătoare cu plasticitatea, precum rigiditatea asemănătoare lipsei de flexibilitate. El pune accent şi pe factorii de globalizare prin care se fac integrări mai complexe ale situaţiei lor. L. Thorndike observă corect trei feluri de inteligenţă (făcând distincţie între ele): 1. inteligenţa concretă (specifică subiecţilor cu randament mare în activităţi practice şi

obiective); 2. inteligenţa abstractă (foloseşte simboluri matematice verbale, meditative şi discuţii

filosofice); 3. inteligenţa socială (presupune o adaptare rapidă la caracteristicile mediului social şi la

schimbările acestuia). Activitatea intelectuală nu are un randament neîntrerupt, oscilaţiile datorându-se unor diverşi factori (starea psihică, starea fizică, condiţii ecologice). În mod coret cercetările au pus în evidenţă faptul că elevi foarte buni nu au întotdeauna nivelul cel mai ridicat de inteligenţă. Capacitatea de a rezolva probleme nu este în accepţia unora mai puţin importantă decât creativitatea, care se mobilizează în faţa necunoscutului şi a probabilului, fiind vorba de planuri şi aspecte diferite. În acest sens, s-a dovedit faptul că există şcolari oligofreni care pot rezolva foarte bine probleme aritmetice cu diferite grade de dificultate pe care nu le pot rezolva persoane cu inteligenţă normală. La începutul secolului XX a existat tendinţa generică de schimbare a mentalităţii oamenilor. De asemenea s-a pus accent tot mai mult pe valoarea socială a şcolarizării, militându-se pentru învăţământul primar obligatoriu, urmat de alte atitudini benefice. În aceste condiţii, în anul 1905 Binet şi Simon au alcătuit primul proiect al unei scale a inteligenţei, iar în anul 1908 scala a fost îmbunătăţită, iar în anul 1911 este reîmbunătăţită, an în care moare şi A. Binet. Această variantă a fost tradusă şi adaptată de numeroase universităţi, mai ales din S.U.A., dar şi din Europa iar în România de către Fl. Ştefănescu-Goangă (apud Ursula Şchiopu, 2002).

Scala de inteligenţă Binet-Simon s-a bucurat de mult interes pentru că acredita ideea că în anii de creştere şi procesele psihice se dezvoltă treptat, implicit şi inteligenţa. Inteligenţa este considerată de A. Binet ca o achiziţie permanentă progresivă de mecanisme de bază, rezumate în atitudine de comprehensiune, invenţie, direcţie şi cenzură, dar mai cu seamă cunoştinţe (apud Ursula Şchiopu, 2002). În 1905, scala cuprindea 30 de întrebări (itemi) aşezate în ordinea dificultăţii crescânde, iar în 1908, scala avea o formă aranjată pe vârste astfel: 6 ani – 7 itemi 7 ani – 8 itemi 10 ani – 5 itemi. În anul 1916 are loc prima revizie completă a scalei efectuată de L. Terman. Treptat numărul itemilor se măreşte la 90, iar vârstele testate de la 3 ani la 19 ani. A. Binet şi T. Simon au lucrat mai întâi cu elevi şi copii normali de 3 ani şi un număr mai mic de copii cu deficit intelectual. Organizarea a fost următoarea: - itemul 6 – ca limită superioară a idioţilor (adulţi) - itemul 9 – ca limită superioară a copiilor de 3 ani - itemul 14 – ca limită medie a copiilor de 5 ani - itemul 16 – ca limită a copiilor imbecili - itemul 23 – ca limită intelect adult. Scala din anul 1911 a ţinut cont de criteriul testelor pentru vârstele mici (care erau prea uşoare) şi pentru vârstele pentru care întrebările erau prea grele. Astfel a apărut necesitatea unei noi schimbări. Astfel că modificările se refereau la următoarele: La 3 ani, s-a cerut copiilor să spună numele lor de familie; să repete 2 cifre; să enumere şi să denumească structurile dintr-o imagine; să repete 6 silabe; să arate la cerere: nasul, gura, ochii. Pentru 4 ani: copilul trebuie să repete 3 cifre; să-şi spună sexul; să numească cheia, cuţitul, banii; să compare două linii. Pentru 5 ani: este necesar să poată repeta fraze de 10 silabe; să numere 4 lei; să compare 2 greutăţi; să copieze un pătrat; joc de răbdare.

Pentru 6 ani: ar fi nevoie să ştie să numere 113 lei; să spună la ce folosesc unele lucruri date; să deosebească dimineaţa de seară; să copieze o figură; să facă unele comparaţii estetice. Pentru 7 ani: să descrie un tablou; să numere 9 lei dintre care 3 dubli; să arate mâna dreaptă, urechea stângă; să numească 4 culori; să execute 3 sarcini. „Metoda celor 3 cuvinte” a fost un test elaborat tot de Binet. Se dădeau 3 cuvinte, solicitându-se subiecţilor să alcătuiască propoziţii cu ele. Cuvintele trebuiau să fie substantive şi adjective. Se solicitau descrieri şi definiţii, fiind veritabile ,,capcane” pentru copii (apud Ursula Şchiopu, 2002). Un alt test al lui Binet era cel de desfăşurare şi decupaje de reprezentări spaţiale. Subiecţii primeau coli care erau împăturite şi cu tăieturi, solicitându-se desenarea lor (apud Ursula Şchiopu, 2002). V. Bayley – face o etapizare a vieţii împărţind-o astfel în 5 categorii: · · · · · 22-44 ani – tinereţea inteligenţei 45-60 ani – vârsta stabilităţii inteligenţei 60-80 ani – vârsta de adaptare a inteligenţei 80-90 ani – vârsta de bătrâneţe a inteligenţei după 90 ani – declinul major al inteligenţei.

Din punct de vedere istoric, testul Binet-Simon a fost prelucrat şi adaptat de L. H. Terman care a făcut în anul 1916 prima revizie (Standford-Binet Scale). Treptat, elaborarea testului s-a extins la 91 de itemi, de la 3 la 13 ani, incluzând şi un nivel ,,adult-matur“ şi unul ,,adult-superior“. De asemenea, scala din 1937 (Terman-Merrill) a avut două forme, fiecare conţinând 129 de itemi. Validarea s-a făcut pe 2300 de copii, din câte se ştie în prezent ar fi fost: 1700 normali 200 superior dotaţi sau cu deficit intelectual 400 adulţi.

Scala a fost îmbunătăţită de Maud A. Merrill în anul 1960, iar o nouă revizie franceză s-a făcut în 1966 de către cunoscutul psiholog René Zazzo (Ibidem). A. Binet a fost interesat în mod deosebit de diferenţele individuale ale dezvoltării, fiind considerat unul din iniţiatorii psihologiei diferenţiale privind inteligenţa şi intrat în Istoria psihologiei.

). Ponderea tipurilor de caracteristici psihice solicitate în testele de inteligenţă Factori incluşi 1.). operaţii 5. prima cu 5 grupări. memorie 4.Nu mulţi ştiu că David Wechslers-a născut în anul 1896 la Bucureşti. se cotează cu câte 2 puncte un item.I. desen 6. mijlocii ridicate (120-119 Q.) şi cu deficit mintal (Q. fiind o baterie de testare analitică a inteligenţei. David Wechsler a elaborat încă din anul 1939 o versiune pentru adulţi pe care o revizuieşte în anul 1955. pp. informaţii 2. mijlociu inferior (89-80 Q. La rândul său are o importantă contribuţie tehnologică a testelor inspirate din concepţia şi modelul Binet-Simon prin faptul că a modificat ponderea diferitelor tipuri de caracteristici psihice solicitate (apud Ursula Şchiopu. Bateria pentru copii se numeşte.I. mijlocii (90-104 Q.I. 2002).). Dacă răspunsul nu este clar şi corect. Pentru reuşită maximă se acordă 30 de puncte. Terman consideră scala Binet-Simon cea mai mare contribuţie în psihologie. iar în anul 1949 realizează o versiune a testului pentru copii şi preşcolari” (op.). 60-32).I. ceea ce înseamnă în total 24 puncte. Prima grupare are 30 itemi de dificultate gradaţi privind cunoştinţele foarte generale. Bateria Wechsler are 2 părţi.I.I. Cit. superioară (120-139 Q. A doua grupare cuprinde 14 itemi ale căror semnificaţii trebuie înţelese.. înţelegere 3. foarte recentă Ursula Şchiopu arată că: . iar cea pentru preşcolari se numeşte WIPSI..Scala Terman avea o distribuţie gradată a inteligenţei şi anume: în clase foarte ridicate (de 140169 Q. cu deficit intelectual de limită (79-70 Q. sarcini Binet-Simon 18% 39% 34% 4% 4% 2% Terman 7% 52% 20% 13% 4% 4% Stanford-Binet 5% 54% 20% 13% 4% 4% Într-o lucrare de referinţă. întrebările fiind saturate în factori sociali şi culturali. Dacă la . El a elaborat o serie de teste de inteligenţă ce se aplică individual. 159-180 selectiv).I. WISC cea pentru adulţi se numeşte WAIS. se dă doar un punct. M. L.).

Din 1919 există bateria Porteus S. se referă la semnificaţii incluse în reacţii umane. 1927) şi labirintele MacQuarrie. 151). în orientare profesională. Testul Raven. Se foloseşte şi în examenul intelectual al surzilor şi al copiilor care au carenţe verbale. 2002). Proba colectivă non-verbală respectiv testul mozaic al lui R. labirintele Porteus şi labirintele MacQuarri. o mai activă angajare intelectuală pe spaţii mici. Itemii acestei secvenţe sunt mai complecşi. punând în evidenţă subiecţii cu diverse grade de handicap intelectual. Gille cuprinde 50 de întrebări prin care se solicită diferenţieri. Deşi Bateriile Wechsler au uzanţă individuală. În 1999 a început să circule o nouă variantă adică o revizuire a probelor care se impunsese de mult timp (Ibidem).U. 2002. 2002). mai ales în Europa. Testele Labirint-Porteus au o valoare specială pentru adaptabilitate socială. bateria Porteus a fost standardizată şi validată pe 984 şcolari americani – între 4 ani şi 6 luni şi 15 ani.D. Testul de circulaţie. efectuat de Porteus. Pe lângă factori sociali de înţelegere. în clinică. Validitatea variantei pentru şcolari este foarte bună. Există şi o variantă PorteusMaze din 11 tipuri de labirinte un alt test de labirinte fiind Miles (labirinte cu 2 etaje. datează din 1919. similitudini etc. Labirintele Porteus se folosesc în bateriile de selecţie profesională – dar şi în studiul personalităţii. cu 28 de labirinte desenate. p. În S.3 itemi consecutivi se greşeşte. secţiunea aceasta solicită şi atitudini morale (apud Ursula Şchiopu. ca şi testul Goodenough şi cuburile Kohs se pot folosi independent pentru că au implicaţii complexe intelectual-cognitive. Metoda s-a sistematizat treptat şi se foloseşte în foarte numeroase baterii. Testul se utilizează în psihologia şcolară. În anul 1901 a circulat primul test de labirint şi era un fel de simbol al vieţii ce urma să se structureze.indicelui de pierdere” (evident mai ales după vârsta adultă ori vârsta a III-a). . Aceleaşi teste Wechsler permit stabilirea „indicelui de deteriorare” şi .A. Este cunoscut că eficient testul Labirintului Porteus. În orice caz testele Wechsler dau diagnostice de mai mare fineţe decât bateria Stanford-Binet în cazurile de psihopatii (apud Ursula Şchiopu. Labirintele MacQuarrie sunt mai complexe şi solicăt o mai fină rezistenţă la „capcanele” şi la intersectările de drumuri ale liniilor (apud Ursula Şchiopu. 2002). cu ajutorul imaginilor (apud Ursula Şchiopu.. ele se folosesc foarte frecvent. se dau 0 puncte şi se întrerupe testarea. Ursula Şchiopu (2002) consideră că labirintele MacQuarrie sunt mai încărcate de implicaţiile inteligenţei spaţiale şi au mai numeroase secvenţe.

fraze în dezordine de aranjat. Cotarea rezultatelor se face cu cifre de la 1 la 4 (total 204 puncte). similitudini. cuvinte contrare. Are drept scop clasificarea rapidă a unor subiecţi idferiţi din punct de vedere intelectual (apud Ursula Şchiopu. observarea erorilor. Totalul punctelor este de 204. apoi aranjate în ordine de mărime. Aplicarea testului pune în evidenţă inteligenţa practică şi abstractă. Testul este format din: secţiuni de imagini ce trebuie identificate. forme. Sarcinile se referă la mici probleme de aritmetică. 2002). prezenţa de sisteme organizate de evaluare. Aşa-numitele teste „culture-free” fac parte din categoria testelor non-verbale. Acesta constă întro probă ce cuprinde 42 de întrebări în ordine crescătoare a dificultăţii. Anne Anastasi este de părere că termenul „culture-free” este impropriu. Testul a fost aplicat pe 95. Prin notarea timpului de rezolvare a diferitelor sarcini din test se poate stabili gradul de flexibilitate a inteligenţei. în formarea de concepte etc. Ele măsoară diferite aspecte ale comportamentului intelectual influenţate major de factorii culturali şi educaţionali. absurdităţi etc.000 de copii francezi de la 5 la 14 ani în cadrul Institutului de Studii Demografice (apud Ursula Şchiopu. serii numerice.Pentru răspunsurile corecte se vor acorda de la 1 la 4 puncte. sinonime etc. lacune. considerându-l mai bun pe cel de „cross-cultural”. Testul lui Pierre Rennes (I2) este un test de inteligenţă uşor şi rapid de aplicat. . Obiectivul testului mozaic este de a determina nivelul intelectual. 2002). Alte secţiuni ale testului conţin probe de tip: omisiuni.

Janet. a copilului în formare şi creştere. generalizarea. a . găsirea soluţiei şi testarea ei în practică. se îmbogăţesc. Wallon. apoi urmează confirmarea ori infirmarea ipotezei. Gândirea reprezintă procesul psihic prin care se realizează reflectarea. ca şi a relaţiilor dintre ele. între care P. Se ştie că eficacitatea gândirii este în raport direct cu experienţa acumulată a omului. Este deja recunoscută importanţa înţelegerii ca activitate a gândirii. care presupune descoperirea. H. cu profunzimea şi temeinicia cunoştinţelor. J. comparaţia. redarea generalizată şi mijlocită a obiectelor şi fenomenelor. surprinderea legăturilor dintre obiecte şi fenomene (a celor dintre cauză şi efect. la început externe.Curs nr. au demonstrat că elemente ale gândirii verbal-logice se dezvoltă având la bază elementele intelective şi practice. Rezolvarea de probleme presupune folosirea cunoştinţelor deja dobândite. sinteza. se acceptă că atât în dezvoltarea istorică a omenirii cât şi în dezvoltarea individuală a omului. Procesul de însuşire a noţiunilor este totdeauna un proces de formare şi dezvoltare a lor. În prezent. concretizarea. abstractizarea. Printre principalele operaţii mentale cu ajutorul cărora se realizează procesul gândirii enumerăm: analiza. în activitatea teoretică şi practică a omului.10 Modalităţi de investigare a gândirii şi a limbajului Anticipând testatrea inteligenţei studiul ori investigarea proceselor şi produselor gândirii ne ajută să fim mai aproape de universul uman dotat cu raţiune şi cu sensibilitate. noţiunile se complică. Galperin etc. Ea parcurge drumul de la acţiuni cu obiecte.. folosirea experienţei mai vechi generalizate. Leontiev. în cadrul comunicării copil-mediu. Cercetători bine cunoscuţi. la acţiuni mentale – interne în timpul dezvoltării limbajului copilului. formularea mentală a unor ipoteze. gândirea reprezintă un proces de rezolvare a unor probleme care apar în viaţa. Piaget. Fiind un fenomen complex şi central al psihismului uman.

demonstraţiei – fenomen ce va permite folosirea raţionamentului la rezolvarea altor probleme.). iar forma ei princeps este întâlnită în procesul rezolvării de probleme – la care vom reveni. „einsicht”) – fără pregătire anterioară. Deşi uneori pare să se realizeze spontan („insight”. care au avut loc anterior. abstractizarea. comune. generalizarea. abstractizare şi generalizare. Înţelegerea are la bază experienţa dobândită anterior şi este folosită într-o situaţie nou creată. sinteză. subiectului trebuie să-i apară un obstacol mintal. comparaţia. schemei. adică sunt descoperite prin analiză însuşirile generale. iar altele nu le sunt deloc accesibile. înţelegerea este cuprinsă chiar în procesul de percepere. Există o serie de particularităţi ale înţelegerii ca proces şi acestea sunt raportate la dificultatea de studiu a individului. Sunt probe speciale gândite de către psihologi pentru surprinderea acestor aspecte la nivelul preşcolarităţii. Acest nivel al înţelegerii este urmat de raţionamente concrete ale conţinutului. Preocupările pentru înţelegerea la niveluri diferite de către elevi şi studenţi converg spre a defini un prim nivel al înţelegerii: surprinderea pe fragmente a particularului din întreg şi global: demonstraţia geometrică. constituită prin analogie cu prima). experienţele fizico-chimice.semnificaţiei unei opere.. globalul de parţial. Pentru a se aprecia că gândirea este confruntată cu o problemă rezolvabilă în găsirea soluţiilor. pot separa concretul de abstract. Y etc. Un alt nivel îl constituie înţelegerea logică generalizată care presupune însuşirea deplină a sensului teoremei. la modul în care copiii sunt deprinşi (obişnuiţi) să desfacă şi să refacă drumul: obiect concret – concept – conţinut. Rezolvarea de probleme este domeniul în care caracteristicile activităţii de gândire se manifestă în mod cert. Rezolvarea înseamnă un transfer al procedeelor de realizare de la vechi la nou (generalizarea) – bazată pe analiză şi abstractizare. înţelegerea este rezultatul unor eforturi de analiză. de clasificare. Elevii din clasele mari reuşesc să le înţeleagă. a mobilurilor din conduitele umane etc. fără surprinderea principiului logic (aşa se întâmplă de obicei când elevii nu pot transpune corect raţionamentul teoremei X la teorema Z. sinteza. la vârstă. teoreme similare. pentru că realizează în prealabil analiza. . Într-o formă primară. pot desprinde sensul cuvintelor din context. Preşcolarii înţeleg unele proverbe şi figuri de stil ca atare. de categorisire a obiectelor i fenomenelor pe care le denumim.

ating niveluri de gândire ceva mai rudimentare decât subiecţii normali. datorită incapacităţii de restructurare a stereotipurilor dinamice din punct de vedere fiziologic. nestereotipe. gândită şi produsă de om. Exprimând capacitatea minţii omului de a stabili legături şi a face legături între legături1. subiectul uman fiind singurul care reuşeşte să construiască inteligent prin înţelegere şi sistematizare. Este stabilită fără echivoc existenţa legăturii indisolubile gândire-limbaj: omul nu poate gândi fără să folosească mijloace de comunicare. posibilitate supramedie a gândirii. Studiile au demonstrat că surdomuţii. Studiul procesului gândirii a impus o serie de termeni deveniţi specifici unor subprocese. imagini plastice senzoriale. etape ale discursului logic. prin facilitarea învăţării. Acesta poate inhiba sau dezvolta o anume sensibilitate. ingeniozitate. cât şi procesul de gândire noţională (de asemenea. până la influenţarea de către climatul socio-educativ. să găsească soluţii conforme cu obstacolul apărut reprezintă flexibilitatea. În ipostaze diferite (modalitate cognitivă. chiar demutizaţi. care ajută efectiv gândirii să răspundă. gândirea este predominant verbală.Una din componentele principale ale activităţii umane în general este gândirea creatoare care merge de la activităţi mentale potenţate de motivaţie şi trăsături de caracter. printre care notăm: creativitate. Datorită inerţiei (rigidităţii) este blocată rezolvarea (ca achiziţie maximă a gândirii umane). după Claparède). rigiditatea este opusă flexibilităţii şi reprezintă persistenţa legăturilor corticale anterior formate în situaţii noi. aptitudine la subiectul uman. inteligenţa este verigă şi lanţ în drumul complex al cunoaşterii. inteligenţa este capabilă să depăşească toate operaţiile complicate pe care le face maşina. inclusiv cultural. Limbajul verbal este o activitate specific umană. capacitate de rezolvare a problemelor. prin care se realizează cu ajutorul limbii atât comunicarea verbală între oameni. stadii. productivitate. Dar. Dacă posibilitatea trecerii facile la o nouă situaţie. ea dispunând de intuiţie. presupune capacitatea de a restructura cu uşurinţă vechile legături temporare faţă de o situaţie nouă. la o nouă problemă. componentă a gândirii creatoare (opusă rigidităţii). folosite în anumite împrejurări preponderent faţă de cuvânt. mecanismele verbale nu se suprapun perfect conţinutului gândirii. gândire critică. . La omul normal dezvoltat. abilitate. Flexibilitatea. prin exersare şi elaborare de probleme. iar limbajul (verbal) este completat cu un conţinut de gândire.

sub aspectul conţinutului (semantic) specific uman. oricât de apropiate ar părea de om. lexicale şi gramaticale. doar comunicând între ei în cadrul activităţilor oamenii pot coopera. culturii. tactilă etc. dar însuşirile şi funcţiile lor nu se identifică. olfactivă. canalul. Reiese cu claritate că între funcţiile cele mai vechi dar şi cele mai importante ale limbii şi respectiv ale limbajului se înscrie funcţia comunicativă. orice partener este concomitent expeditor şi destinatar. scris. arhitecturii. al comunicării dintre ei. un model ideal de comunicare este alcătuit din următoarele: emiţătorul (expeditorul). Cu toate strădaniile cercetătorilor din ultima vreme. vizuală. Limba este un câştig social-istoric al oamenilor. Comunicarea verbală a fost îmbogăţită nu doar prin structurarea mijloacelor sonore. pot încerca să generalizeze şi să mărească „zestrea” generaţiilor anterioare în domeniile ştiinţei.s-ar apropia de cele verbale.specifică omului). Absenţa acestei capacităţi de vorbire la animale.). citit). medicinii etc. trebuie reţinut că limbajul nu poate fi conceput fără limbă. În comunicarea verbală. Maimuţele şi delfinii dispun de anume capacităţi de semnalizare mai diferenţiate. În concordanţă cu recente teorii ale informaţiei. al obţinerii de bunuri materiale şi spirituale pentru sine şi pentru alţii. artei. dar. tehnicii. . Doar cu ajutorul comunicării (transmisie – recepţie/verbală) se poate acumula experienţa socială umană (vorbit. Totodată. alcătuit din subsisteme lingvistice: fonetice. creşterea expresivităţii lor ci şi prin adăugarea unor complexe mimico-gesticulare. având capacitatea de a emite şi recepta. receptorul (destinatarul). este rezultatul absenţei unor date specific umane: limba ca instrument social generând apariţia conştiinţei sociale – toate constituindu-se şi dezvoltându-se în procesul muncii în grup. nu sunt deocamdată nici un fel de date care să ateste existenţa unui „organ” pentru decodare noţională. diferite de la o epocă istorică la alta şi de la un popor (sau naţiune) la altul. studiul modalităţilor de semnalizare între membrii diferitelor specii de animale au arătat că nu este nimic mai mult decât încercarea de comunicare (sonoră. motrică.

să sistematizeze. capătă informaţii. iar una din cele folosite încă în prezent este varianta StandfordBinet. generalizează coduri. iniţiată de Binet şi Simon a constituit baza testării moderne. pacienţilor. utilizarea probelor de inteligenţă trebuie să ajute la sesizarea diferenţelor între eficienţa intelectuală (care poate fi scăzută în psihoze şi chiar în stări reactive) faţă de potenţialul intelectual. Tocmai măsurarea eficienţei intelectuale. În prezent.care sunt operaţii proprii gândirii umane. care de obicei este păstrat.Q. = (intelligence quotient) reprezintă coeficientul de inteligenţă. Vârsta cronologică este cea reală (obiectivă) înscrisă în acte şi dovezi administrative. A. prelucrează specific date cunoscute din realitatea obiectivă sau subiectivă. cunoaşterea acestei neconcordanţe fiind deosebit de utilă pedagogilor.Participând efectiv direct la cunoaşterea realităţii. iar vârsta mentală este dată de nivelul mediu intelectual pentru vârsta cronologică respectivă. apoi de Probst (1948). Binet are marele merit de a fi sesizat diferenţa între vârsta mentală şi vârsta cronologică. psihologilor. limba şi limbajul deţÎn o funcţie cognitivă chiar în cadrul procesului de comunicare. Scala alcătuită de Binet şi Simon la începutul secolului XX a fost revizuită şi modificată de Terman. omul transmite experienţă. Conceptul de deteriorare mentală trebuie diferenţiat de cel de deficit global de dezvoltare specific pentru oligofrenie. Aceasta conţine sarcini-tip pentru fiecare nivel de vârstă. De asemenea. în cursul examinării subiecţilor. pentru evidenţierea deteriorării mentale se folosesc teste ori baterii de teste de inteligenţă. să prelucreze. . nefăcând altceva decât să surprindă. Stabilirea coeficientului intelectual se face după formula: IQ=VM/VCx100 unde I. familiilor. să ierarhizeze materiale .

.C. Subtest din W.S.A. favorizând copiii proveniţi din medii cu preocupări culturale şi intelectuale. după 12-13 ani nu se mai constată progrese extraordinare în dezvoltarea inteligenţei. astfel că noţiunea de vârstă mentală nu s-ar mai justifica. În plus. (pentru adulţi) Neajunsul mare este că această probă complexă are un caracter predominant verbal. Subtest din W. (pentru copii) Figura 8.I.S.I.Figura 7.

exactitatea.I. Este sensibil la diagnoza clinică. înţelegere generală. Acest test este unul de depistare de similitudini.S. Testele de vocabular pot ajuta la diferenţierea unei demenţe senile de una ateriosclerotică cu acelaşi grad de deteriorare cognitivă. cod.A. W. cuburi Kohs şi cod. indicele de deteriorare. vocabular şi completare de imagini. Fiecare subiect este cotat după numărul de răspunsuri bune. memorare de cifre. asamblare de obiecte. completare de imagini.S. C. asamblare. timpul. fiind utilizate în înregistrarea afaziilor subclinice sau latente (sunt mulţi bolnavi ateriosclerotici la care sunt prezente tulburări afazice izolate. folosit în clinică dă valoarea dispersiei. Wechsler a alcătuit încă din 1939 bateria care îi poartă numele. altele arată că performanţele înregistrate în tinereţe nu scad în timp. prin uzură de vârstă. QD=teste care „tin”-teste care „nu tin”/teste care „tin” Subtestele verbale pot evidenţia discrete tulburări în înţelegerea limbajului oral. Unele din subprobe sunt influenţate de timp. iar altele „nu ţin” cu vârsta: memorare cifre.).D. traumatică. de trecerea anilor. vocabular. care se pot confunda cu demenţa). profilul distribuţiei psihice.) cu varianta pentru copii W. similitudini. Iniţial. Scala cuprinde: informaţii generale. comprehensiune. stări de deteriorare organică cerebrală de natură toxică. Se cotează reuşita. similitudini (nu rezistă în timp). I S. Kohs a folosit 35 de modele de dificultate gradată. În prezent se utilizează varianta Wechsler R-III. Testul a fost revizuit în anul 1923 păstrându-se 16 modele. raţionament aritmetic.I. demenţe. (Wechsler Intelligence Scale for Children). raţionament aritmetic.I. Alt subtest din bateria Wechsler este cel al cuburilor Kohs. În acest test se operează cu organizarea câmpului perceptiv. în care sunt 6 teste verbale şi 5 teste nonverbale (Wechsler Adult Intelligence Scale – W. Se acceptă că unele „ţin” cu vârsta (rezistă în timp): informaţie. cu numărul de mutări în manevrarea cuburilor. Psihologul clinician poate utiliza proba pentru a obţine indicii în oligofrenie.A. . Deteriorarea se calculează în funcţie de aceste posibile modificări. cuburi. analize şi organizări mentale de elemente diferenţiate prin operaţii perceptive logice. iar rezultatul total se obţine prin transformarea notelor brute în nota standard care dau nivelul intelectual (Q.

fraze de construit pornind de la trei cuvinte date. Subprobe de performanţă din Scala W. analogii geometrice. . Figura 9. Operează cu gândirea spaţială. El măsoară capacitatea analitică şi sintetică a gândirii conceptuale până la nivelul cel mai înalt.S. de dificultate crescândă (labirintele Porteus).I.A. (pentru adulţi) Într-o manieră similară se poate explica şi integra în complexul modificărilor componenta afazică din maladia Pick şi Alzheimer. ca tip de inteligenţă şi menţine pe tot parcursul o curiozitate constructiv-creativă. ca fiind deosebit de adecvat pentru investigarea capacităţilor intelective. Delay arată că bolnavii cu demenţă ateriosclerotică au mult mai frecvent şi într-o măsură mai mare manifestări afazice decât bolnavii de demenţă senilă. Pentru a elimina posibilitatea deficienţelor generate de limbaj şi de clişeele achiziţionate sociocultural se recomandă teste independente de orice achiziţie culturală ori influenţă pur verbală. Pe aceeaşi linie a utilităţii probelor psiho-clinice şi a interesului pentru universul lor.Psihologii sunt de acord că rezultatele acestui test nu sunt influenţate de factori culturali şi şcolari. lacune. combinaţii de figuri. Meilli apreciază testul mozaicului (alcătuit din realizarea de modele cu 4-9 cuburi şi maximum cu 16 cuburi). Explicaţia ar fi că bolnavii cu demenţă senilă au leziuni difuze. Proba cuprinde: serii de cifre ce trebuie continuate. iar rezultatele se pot exprima grafic în profilul inteligenţei. În testul labirintului subiectul este pus în situaţia de a găsi drumul pentru a „ieşi” din labirint. Testul analitic de inteligenţă Meilli este alcătuit din subteste preponderent nonverbale. iar cei cu demenţă ateriosclerotică au leziuni predominant temporooccipitale. imagini de aranjat în ordine logică.

pentru subiecţii puţin cooperanţi. . în faza subclinică. pentru bolnavi a căror deteriorare cognitivă evoluează mascat ca o depresie. De asemenea. testele tip labirint se potrivesc pentru a fi folosite în metodologia de investigare în cazul bolnavilor fără tulburări neurologice. evidente. cu păstrarea integrităţii limbajului dar cu afectarea lobului frontal ori a bolnavilor cu o boală cerebrală difuză. incipientă.S-a observat că acest gen de probe sunt utile pentru subiecţii inhibaţi ori inhibabili.

Mai recente. în funcţie de cultură.CURS NR. 11 BATERIILE NONVERBALE DE INTELIGENŢĂ Bateriile nonverbale de inteligenţă sunt numeroase şi diverse. El cuprinde 5 serii a câte 12 figuri de desene geometrice variate cu grade de dificultate progresive efectuat contracronometru. ceea ce duce la o abordare de rutină a alegerilor. Ele sunt de un real folos pentru că pot fi utilizate şi în cazurile subiecţilor cu handicap de vorbire ori în clinică. de educaţie.. Se ştie că testul Raven este saturat de factorul „G” pentru că deşi operează cu figuri. Ele au reuşit să înlăture neajunsul generat de WAIS ori WISC referitor la nivelul de cunoştinţe generate şi mai ales de informaţii. alegerea este analitică abstractă. achiziţii verbale diferenţiate. de regulă. bateriile de teste de . . Cel mai utilizat test este testul Raven.măsurare” (cuantificare) a nivelului intelectiv-operaţional – Matricele progresive RAVEN există în varianta pentru adulţi şi copii. Cu ajutorul testului este pusă în evidenţă aptitudinea de învăţare a subiecţilor.

Figura 10. SET A A1 . Exemple din Progresive Raven (pentru adulţi cu dezvoltare medie) Este foarte important de ştiut că psihologii pot utiliza pentru copii varianta special construită color.

SET B B1 SET AB AB1 .

Pentru psihopatologie. care urmăresc operaţia de clasare a unor cărţi de joc cu 1-4 figuri de 4 forme şi 4 culori diferite. Figurile pot fi clasate după formă. 64 de cărţi. având 3 forme şi 4 culori. Cu ajutorul probelor de alegere. material simbolic: testul de clasare a culorilor Weigl – alcătuit din 12 figuri geometrice. Subiectul are la dispoziţie. . o astfel de abordare este considerată de departe cea mai indicată şi cea mai eficientă. de clasare (după formă.) se observă dacă bolnavul poate trece de la un criteriu de grupare la altul sau dacă bolnavul poate verbaliza criteriile. aspect estetic etc. în total. culoare.Figura 11. rezultatul neputând fi estimat pur cantitativ. În aceeaşi categorie de probe exemplificăm: testul Wisconsin şi testul Brody. Ele sunt teste de formare de concepte – (Pichot) sau teste de gândire concep-tuală – (Delay). Acest tip de probe se alcătuiesc din: material concret – testul de clasare a obiectelor Goldstein-Scheerer. pentru a fi aşezate în 4 categorii corespunzătoare celor 4 cărţi tip-stimul. utilizare. Exemple din Matricele Progresive Raven pentru copii (color) Testele de gândire conceptuală vizează în special dinamica gândirii subiectului şi interesează mai puţin scorul. culoare sau după ambele criterii.

pentru aprecierea modalităţii de funcţionare a gândirii şi stabilirea deteriorării. pentru bolnavii cu encefalopatii. pentru subiecţii nedezvoltaţi intelectual (oligofrenii). de etiologii diverse. în afazii şi chiar în schizofrenii. în demenţe senile. . pentru bolnavii cu pierderi cognitive în urma unor traumatisme cranio-cerebrale. boala Pick). în stările de involuţie.Testele acestea sunt folosite în următoarele cazuri: pentru bolnavii cu leziuni de lob frontal (stări expansive. pentru bolnavii cu leziuni cerebrale organice.

Apoi sunt planşe în care se pun întrebări copilului care poate vorbi şi răspunde permiţând astfel calcularea unui Q. plante etc. animale. WISC. o baterie pentru evaluarea nivelului intelectual al copiilor infirmi din punct de vedere al achiziţiei mentale. lecturi. persoane. inteligenţa orală. în cadrul subtestului de expresii orale se solicită . reducţiile. Burgmeister. denumiri de imagini. cu dificultăţi de interrelaţionare etc. clasificare şi categorisire a materialului perceput. Fiecare subtest cuprinde şi el un număr de itemi.I.. Cu această baterie de teste se solicită activitatea motorie foarte redusă. standard şi a fost validată în comparaţie cu Binet-Simon şi Terman-Merrill. Ea cuprinde 100 de imagini de figuri geometrice. Asfel. în vederea reeducării vorbirii – probe foarte necesare şi dificil de utilizat. repetiţii. · „Serial Test” (H. sarcina copiilor este de a arăta care dintre acestea se potrivesc cu celelalte şi care se potrivesc între ele. 2002). În timpul examenului psihic se ţine cont de intonaţie. Din aceste motive Scala de normalitate mentală Columbia poate înlocui alte baterii în cazul copiilor greu de abordat. stereotipiile şi agramatismele. Aceste testele cuprind subiecte referitoare la expresiile orale. Ducasne de Ribencour) se aplică subiecţilor afazici. de fapt. care a fost elaborată de B.12 Teste clinice de inteligenţă Acestea sunt baterii de teste ce măsoară aspecte clinice de inteligenţă sau forme ale sale la diferite categorii de copii handicapaţi şi au încă o considerabilă răspândire în lume. apoi se creează corelaţii de trecere la faza de organizare.. ce pot fi percepute cu uşurinţă.I. repetiţii de texte. Hollander şi I. Head) şi testul afaziei (R.Curs nr. pierderea de elemente lingvistice. construcţii de fraze şi proverbe unele foarte greu de decodificat de copii (apud Ursula Şchiopu.cuvinte spontane”. defecte.În prima etapă se testează capacitatea de identificare. evocarea de cuvinte. De exemplu. · Scala de maturitate mintală Columbia (COL). gradarea fiind bună cuprinzând 5 clase normalizate de Q. L. Serge (1954) fiind. tulburările de articulaţie şi chiar dezintegrare fonetică etc. B. . În Franţa această baterie s-a aplicat pe 800 de copii normali.

de evaluare şi conduită curentă. Bateria cuprinde 7 probe.vizual” ca mod suplimentar de percepere. de evaluare a caracteristicilor colegialităţii. Testul al doilea are şi el 10 itemi. ureche etc. pentru o cât mai eficientă stimulare a inteligenţei şi creativităţii” (apud Ursula Şchiopu. traforajul). copieri de desene). Etalonarea se dă în note scurte sau note standard. (apud Ursula Şchiopu.inteligenţă“ morală. pagini selective). Acest program a cuprins 3210 copii între 11 şi 14 ani în care au fost incluşi şi preşcolarii. ele fiind relativ numeroase. Testul se aplică copiilor cu handicap de limbaj între 5 şi 9 ani. S-a urmărit . manechine. de competenţele avute. cuburile lui Kohs.modificarea predării în şcoli şi a perfecţionării muncii didactice. în scopul dezvoltării vocabularului . de cunoştinţe şi activitate de grup. Printre valorile sociale putem aminti dobândirea de competenţe. Testul pentru profilul moral al elevului pune în lumină optica faţă de sistemul de organizare a vieţii şcolare. iar altele sunt cele care sau dovedit experimental interesante (construcţie de cuburi. Scopul este de a investiga subiecţii la care nu se face apel prin vorbire.. testul . Unele sunt luate din bateriile clasice (mărgelele. . Programele au inclus şi testarea „metodei Feuerstern” de dezvoltare a metodei de formare de deprinderi intelectuale. de conduitele acceptate şi neacceptate. Această metodă fusese deja experimentată în Canada şi în S. 2002).. cartoane pentru construcţia de cuburi.. dar se aseamănă foarte mult în ceea ce priveşte succesiunea itemilor.Se ştie că afazia este o tulburare complexă şi de aceea sunt necesare probe complementare ca: testele de percepţie. . Acestea sunt teste de .vedere retroactivă”. 2002).. atenţia. memorie. inclusiv copii cu surdo-mutitate (apud Ursula Şchiopu. Această baterie are ca scop trierea copiilor surdo-muţi sau cu defecte de vorbire (fără deficienţe de auz) în instituţii şi clase corespunzătoare nevoilor lor. Ca valori implicate în munca şcolară de învăţare amintim sârguinţa.U. · Scala de performanţă Borelli-Oléron (1964) foloseşte ca material de lucru: cuburi. Analizând ambele teste constatăm că au obiective diferite. Pentru munca şcolară se vor prezenta acele valori specifice social pentru fiecare din rubricile (itemii) testului.mână-ochi”. mărgelele sugerate şi introduse de Healy-Fernand. Pentru elevii surdo-muţi s-a făcut o etalonare pe 272 elevi surdo-muţi. sistemele lor de predare. demonstraţie de triunghiuri şi două figuri realizate de Pinter-Patersson. 2002. Subiectul face o parcurgere individuală de 30 minute.. opinia faţă de profesori.A.

Calcularea coeficientului (indicelui) de deteriorare intelectuală (QD) In clinică.În cadrul programelor stimulative s-au făcut demersuri pentru concursurile internaţionale privind munca şi educaţia adulţilor. Corecţia sau deteriorarea psihică în funcţie de vârstă... în Europa există o instituţie de identificare a persoanelor ce au Q. 2002). global.I. psihologul este în situaţia să calculeze nu doar Q. Completare imagini şi Asamblare (reprezentand grupa A). Se totalizează notele standard ale subtestelor care .Informaţie. ci şi o serie de coeficienţi absolut necesari în stabilirea diagnosticului psihologic şi medical. Cuburi.ţin cu vârsta”. 3. peste 140. . 2. Vocabular. Recent aceste proiecte au fost mediatizate pe Internet şi prin presă. Acestea urmăreau dezvoltarea deprinderilor în plan cognitiv de către diverşi muncitori. Se totalizează notele standard ale subtestelor care.I. Astfel pe foaia de notare este prevăzut de asemenea un spaţiu disponibil calculării coeficientului de deteriorare. . fapt ce arată interesul deosebit pentru stimularea continuă a creativităţii. rezultatul reperezentand procentul de deteriorare patologică. .Raţionament aritmetic. dar şi a protecţiei inteligenţei umane (apud Ursula Şchiopu. După formula A-B/A se calculează coeficientul de deteriorarea psihometrică. Din valoarea deteriorării psihometrice se scade coeficientul de deteriorare în funcţie de vârstă. Cod (reprezentand grupa B). În acelaşi sens trebuie subliniat că de mai bine de două decenii. 4. a gândirii critice.nu ţin cu vârsta”. Memorie. Procedeul de calcul este următorul: 1. calculată pe baza rezultatelor eşantionului folosit pentru etalonare se utilizează conform tabelului de mai jos: . cifre.

.5 2 3 3 7 9 11 11 Valori rotunjite 0 l 3 3 8 8 11 13 .Coeficienţii de deteriorare medie (normală) la diferite varste (în %) Probe care .nu ţin” cu vârsta 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 Valori calculate 0.ţin”/ Vârsta probe care ..

. În vederea realizării profilului (mai exact a Scatterului) performanţelor intelectuale ale unei persoane.ţin cu vârsta” un total (în notă standard) de 47 şi la testele care .corecţia” la această vârstă este de 8. iar .. aplicând formula A-B/A vom obţine valoarea deteriorării psihometrice egală cu 10%. şi respectiv. un procent de eficienţă intelectuală prezentă de 98%. Semnificaţia valorii procentului de deteriorare patologică dată de D. cele 5 rubrici corespunzătoare acestor nivele care dau posibilitatea repartizării în final a Scatterului.. rezultă că ea are un procent de deteriorare (sau pierdere) de 2%.nu ţin cu vârsta” un total de 42.. pe baza rezultatelor obţinute cu Scala Wechsler-Bellevue clasifică notele standard – care se extind pe o scară de 20 de puncte în următoarele clase (sau nivele): 0 – 3 foarte slab 4 – 7 slab 8 – 11 mediu 12 – 15 bine 16 – 19 foarte bine. Foaia de notare include de asemenea. Alt exemplu: dacă persoana este în varstă de 42 ani.De exemplu: dacă o persoană obţine la testele care . Wechsler este următoarea: Până la 10% – corespunde unei deteriorări nesemnificative între 10-20% – corespunde unei deteriorări probabile (medie) peste 21% – corespunde unei deteriorări certe.

şi destul de des anumiţi indicatori ai trăsăturilor de personalitate. mai ales când este vorba de adolescenţi din licee sau din facultăţi. Aceste corespondenţe sunt suficient de ridicate pentru a avea o valoare de orientare profesională.Wechsler-Bellevue“ – caracteristici diagnostice şi clinice Cu toate că un examen de testare a inteligenţei are ca scop esenţial să dea o măsură valabilă şi sigură a capacităţii intelectuale globale a unui subiect se poate gândi în mod rezonabil că orice Scală de Inteligenţă bine cunoscută va furniza ceva mai mult decât un simplu Q. majoritatea probelor de inteligenţă. aptitudinile sale şi incapacităţile sale particulare.. Aceasta deoarece asemenea dezacorduri sunt în mod frecvent asociate cu anumite tipuri de patologie mintală. funcţionarii de birou şi profesorii reuşesc mai bine la testele verbale. De fiecare dată când o tulburare mintală produce o schimbare în capacitatea de funcţionalitate a individului. Oricum examinarea şi prognoza lor depinde la fel de mult de meritele intrinseci şi de posibilităţile de diagnosticare ale testelor înseşi.Bateria . Fără îndoială această observaţie va rămane întotdeauna mai mult sau mai puţin exactă. De fapt. Valoarea sa a priori constă în aceea că ea permite compararea facilităţii unui subiect de a folosi cuvinte şi simboluri cu aptitudinea de a se servi de obiecte şi a percepe scheme (patternuri) vizuale. sau o . divergenţele între notele testelor Verbale şi cele ale testelor de Performanţă. Caracteristica cea mai evident utilă a Scalelor WechslerBellevue este împărţirea lor în două părţi: una Verbală. În prezent importanţa acestui tip de date auxiliare ce pot fi deduse dintr-o probă de inteligenţă depind într-o mare măsură de experienţa clinică şi perspicacitatea personală a examinatorului. Tulburările de gen . Comentariile următoare trebuie să ne conducă la discutarea acelor caracteristici ale Scalei Wechsler-Bellevue a căror analiză preliminară şi experienţă ulterioară le-au relevat valoarea clinică sau diagnostică. mai ales când – aceste diferenţe – sunt importante interesează în special pe clinician.I. unde tulburările sau deficienţele specifice sunt considerate ca simptome patognomonice ale diverselor tipuri (clase) de boli. În general. În afara raportului lor posibil cu aptitudinile profesionale.fuga de idei” din psihoza .vârstă mintală“.pierderea“ care rezultă nu este uniformă.. administrate individual reflectă un anumit numar de date privind modul de reacţie al subiectului. În practică. cealaltă de Performanţă. în general . în timp ce lucrătorii manuali şi muncitorii reuşesc mai bine la testele de performanţă.. ci afectează mai mult unele aptitudini decat altele. această separare este justificată prin diferenţele între capacităţile asumate şi aptitudinile profesionale diverse.. Acest fapt este frecvent utilizat în mod sumar în psihiatrie şi neurologie.

Pentru analiza oricărui pattern este necesar să cunoaştem care este nota subtestului pentru oricare notă totală dată şi variaţiile acestei note care se modifică odată cu vârsta. În limitele semnificaţiei diagnostice a diferenţelor mari dintre aptitudinile verbale şi aptitudinile de performanţă în ansamblul lor. împărţind nota . maladiile organice ale creierului şi într-un anumit grad mai mic dar tot sensibil. o variaţie de 8-10 puncte între nota Verbală şi nota de Performanţă. în funcţie de vârstă şi de nivelul intelectual al individului. că subtestele izolate ale Scalei au o importanţă egală în contribuţia lor la nota globală. La fel ca şi totalul. într-un sens sau în celălalt este în limita normală. chiar pentru indivizi normali. în ceea ce priveşte importanţa lor. utilă din punct de vedere clinic este posibilitatea de a compara între ele şi la orice nivel de funcţionalitate. 1954). pe de o parte acelaşi tip de material este utilizat în întreaga Scală şi pe de altă parte.. cea a personalităţii psihopatice a adolescentului şi cea a debilităţii mintale profunde. de asemenea.. în majoritatea psihonevrozelor.maniaco-depresivă şi tulburările de memorie din alcoolismul cronic (psihoza Korsakoff) sunt exemple bine cunoscute. Printre indivizii care au un Q. Dat fiind faptul că subtestele au fost egalizate între ele. Numai două grupe contrazic această constatare generală. diferitele aptitudini mintale testate de această Scală. Această observaţie este valabilă pentru toate tipurile de psihoze. În momentul evaluării diferenţelor între notele testelor verbale şi testelor de perfor-manţă trebuie bine înţeles să se ţină seamă de variabilitate. direcţia diferenţei variază. Compararea notelor subiectului la testele izolate a devenit astfel posibilă. Acest lucru a fost realizat prin faptul că. că alterarea funcţiei este mai mare în domeniul Performanţei decât în domeniul Verbal. la fel ca şi cercetarea patternurilor de teste semnificative.lipse” decât unei perturbări sau a unei dezorganizări a capacităţii de funcţionabilitate (apud Wechsler. Subiecţii cu o inteligenţă superioară reuşesc în genere mai bine la testele verbale şi subiecţii cu o inteligenţă inferioară realizează note mai bune la subtestele de performanţă (ibidem). D. nota medie presupusă la un subtest dat în raport cu oricare notă totală dată poate fi obţinută cu o bună aproximaţie. constatarea generală este în majoritatea tulburărilor mintale. Cele două grupe reuşesc mai bine la testele de Performanţă decât la testele Verbale.I. destul de apropiat de medie. Este interesant de notat că cele două grupe: psihopaţi adolescenţi şi debili mintal se deosebesc de celelalte stări psihopatice prin aceea că deficienţa lor de funcţionalitate este datorată mai curând unei . O a doua caracteristică a Scalei Wechsler-Bellevue.

..... Memoria imediată a cifrelor.............……… 9 – Informaţii .. Pentru oricare notă totală a Scalei complete. . mediile presupuse vor fi: pentru testele verbale 10 puncte şi pentru testele de performanţă 9 puncte............ bineînţeles............. Problema care se pune este cea a definirii notei care variază într-o manieră semnificativă..... 6 – Cuburi ….... ci de asemenea pentru orice combinaţie posibilă a notelor...……… 11 – Aritmetică ……..... Persoane între 20 şi 35 de ani..……… 10 – Memorie imediată a cifrelor …...... T = 50 13 – Clasare imagini ............... Chiar dacă datele pentru o analiză atât de completă.. Totuşi notele verbale şi cele de performanţă nu contribuie într-o manieră identică prin semne egale la nota totală.......…9 T = 45 Subiectul nostru manifesta variaţii sau diferenţe semnificative la testele: Similitudini. Pentru subiecţii care au obţinut note totale peste limitele de 80-110.. ar fi disponibile nu toate etaloanele necesare au fost stabilite.. o aproximare mai bună...... cuprinsă între 80-110 aceasta reprezentând o deviaţie aproximativă de ±1 de la media 95................ media presupusă pentru oricare subtest dat este de 9........... într-un anumit fel se obţine prin împărţirea sumei totale la punctele testelor verbale şi respectiv a testelor de performanţă prin 5... Astfel pentru un subiect care a obţinut o notă totală (este vorba. de note ponderate) de 95 constituite din note pentru testele verbale şi note pentru performanţă..... Exemplu: un subiect care a obţinut o notă totală de 95 cu repartiţia următoare: – Comprehensiune .......... având diferenţe mai mare de 2 puncte decât nota medie a subtestului va deveni semnificativă. de 50 şi 45...... Se poate ajunge la aproximări suficiente prin următoarea metodă empirică...............……............. 7 – Similitudini. dacă un subiect obţine notă totală de 95........5........totală la 10... la fiecare test izolat deviaţia faţă de medie care să definească o diferenţă semnificativă poate fi obţinută în mare. 9 – Completare imagini ...... respectiv........................ Aceasta trebuie fie în mod necesar stabilit după cele două validări: clinică şi statistică – şi nu numai pentru oricare notă dată... Completare imagini..... Astfel că...............… 10 – Cod .. 11 – Asamblare obiecte ................

Subiectul .2. deoarece celelalte stări prezintă de asemenea aceste . Dar este foarte important întotdeauna să notăm numărul de cazuri cu note relativ scăzute. – psihoză. Astfel. subiectul . A) MALADIA ORGANICA A CREIERULUI . dacă o notă scăzută la un test de Performanţă este o notă în special micşorată la testul de Cuburi au fost găsite ca fiind fiecare caracteristică tulburării organice a creierului. disfuncţie mintală sau asociată acestei Scale. Acest fapt este în special adevărat în anumite cazuri de boli organice care prezintă dezacorduri importante între Verbal şi Performanţă. Bineînţeles că se poate afirma cu certitudine că acesta va fi în mod necesar o persoană cu o deficienţă organică.. atunci când dezacordul între Performanţă şi Verbal este foarte mare este de dorit. sau dimpotrivă.Andrei“ obţine o notă totală de 56.3) vor fi de asemenea semnificative.. dar este o variaţie relativ mică între subtestele care constituie cele două părţi. Un subiect care va reuşi prost la cele două probe va fi de presupus că prezintă două semne de afecţiune organică posibilă.integrarea semnelor“. Metoda cea mai adaptabilă pentru utilizarea clinică este cea care consistă în . – debili mintal. obţinute de subiect. Grupele clinice care obţin în general o notă mai ridicată la testele de Performanţă: – dizarmonii (psihopatii) la adolescenţă. Urmează că fiecare din notele sale la un subtest izolat care indică o deviaţie mai mare de 1.6 puncte.Barbu“ obţine o notă totală de 132 puncte: media subtestelor fiind 13. sau mai mult (corect 3. în consecinţă media unui subtest este de 5. Un semn sau simptom este o notă slabă de test care s-a relevat a fi caracteristică unui tip particular de tulburare mintală. în ansamblu.numărarea“ sau . În anumite cazuri.5 faţă de media subtestului vor fi semnificative. – psihonevroze. urmează că pentru acest subiect numai notele parţiale cu o deviaţie de 3 puncte. şi adesea necesar să se trateze separat fiecare parte a probei. în distribuţia notelor la teste izolate...4 puncte. De exemplu.împărţind nota medie a subtestului la 4.. foarte ridicate. Grupele clinice care obţin în general o notă mai ridicată la testele Verbale: – maladii organice ale creierului. din care 1/4 reprezintă 1.semne“. Totalul diferenţei între nota obţinută şi media diferitelor subteste necesară ca un subiect să fie semnificativ este aproape proporţional cu valoarea notei totale a subiectului.

. tipului de schizofrenie) Aritmetică.. 0 la – – (conf..... + + Aranjare imagini .... – – Similitudini ....... 0 Completare imagini ........................ Informaţie” plus ..... ............ 0 Asamblare obiecte ..... – la 0 Asamblare obiecte .............. tipului de deteriorare) Cuburi .................. tipului de deteriorare) Cod ..................……............ – – la 0 (conf.............................................. Notele la Vocabular ridicate ca şi la Informaţie reprezintă în mod categoric un semn patognomic....................................... tipului de schizofrenie) Vocabular .... 0 la + Similitudini ................... iar performanţele la ......................................... – Cuburi .... + + Completare imagini ............................................ – la – – (conf..... – Nivelul verbal este în general superior Performanţei....... – – Menţiune: În maladiile organice suma notelor la probele verbale va fi mică sau net superioară notelor la subtestele de performanţă................ iar variabilitatea inter-teste scăzută..... 0 la – Memorie imediată ............................ – la – – (conf..... + la + + Comprehensiune ..................... tipului de schizofrenie) Aranjare imagini ........... – Vocabular ... – Memoria imediată.......+ Comprehensiune ...……........... 0 la – – (conf....................................Cuburi”........... iar totalul la subtestul Aranjare imagini plus Comprehensiune este inferior totalului . + Aritmetică .........................Similitudini” foarte slabe........ Rezultatele la subtestul Asamblare obiecte este inferior faţă de Cuburi................................Caracteristicile testului la diverse grupe clinice Informaţie .. 0 la + Cod ......................... B) SCHIZOFRENIE Informaţie ............

...... + Vocabular .................................................................... + la 0 Cod ...................................................... – Similitudini ............................................................................................... – Cuburi .................................... + la 0 Aranjare imagini ..... + Aranjare imagini ... 0 Asamblare obiecte ....... – Observăm că verbalul este în general superior Performanţei..... + + la + Cuburi ... + + la + Asamblare obiecte ........... – la 0 Vocabular ........ D) Dizarmonii (psihopatii) la ADOLESCEN|I Informaţie ....................................Variabilitatea inter-teste este marcantă şi în majoritatea cazurilor este mai mare între subtestele părţii Verbale decât între cele ale părţii de Performanţă din Scala Wechsler-Bellevue....... 0 la – Similitudini ................ 0 la – Memorie imediată cifre ...........… 0 Completare imagini ................ – la – – Comprehensie .... + Comprehensiune ...... 0 Cod ................. C) NEVROTICI Informaţie ... – Memorie imediată cifre ......................... 0 la – Aritmetică ...................................... – Completare imagini …........................... Totalul notelor la Completare imagini plus Cuburi este în general mai mare decât totalul la Aranjare imagini plus Asamblare obiecte..................................................................... 0 la – ........................................................ + Aritmetică ...........................................

– la 0 Aranjare imagini ...............................……...……...Asamblare obiecte”.... 0 la – Comprehensiune ................... dar că în anumite cazuri ea poate fi extrem de slabă...…… 0 la + Cod …...ridicat” sau considerabil peste media notelor celorlalte teste obţinute de subiect............maladie organică a creierului”. Totalul la probele de Performanţă în general este superior achiziţiilor în planul Verbal.......5 unităţi peste nota medie a subtestului....2........relativ slab” sau ...Cuburi” ating în general media)............5 la -1..……...... Totalul la ......5 unităţi sub nota medie a subtestului..scăzut” sau considerabil sub media subiectului la celelalte teste..... + Cuburi ... Astfel............. {n general..... testul de ..5 .Menţiune......... deviaţia de 3 sau mai multe unităţi peste nota medie a subtestului.. E) DEBILI MENTALI Informaţie ..... Pe o bază cantitativă simbolurile au aproximativ semnificaţia următoare: + ++ – 0 –– deviaţia 1.. . deviaţia de la 1...2. 0 Vocabular . – – Memorie imediată cifre ..……...Aranjare imagini” ajunge întotdeauna mai mare decât totalul la ....... simbolul plasat primul indică tendinţa generală.relativ bun”.. deviaţia de 3 sau mai multe unităţi sub nota medie a subtestului.......... Aceasta semnifică în general că nota unui subiect suferind de o tulburare organică nu este proeminentă la testul .Performanţă” sunt în general superioare nivelului Verbal..5 . dar variabilitatea inter-teste limitată (deşi notele la ... 0 înseamnă nici o deviaţie semnificativă de la media notelor subtestelor rămase........Cuburi” plus ......................Similitudini” şi .... la entitatea ............ Variabilitate inter-teste este comparativ limitată...... + Aritmetică ... .........Asamblare obiecte” este marcat de la 0 la – –................. – şi – – semnifică .. Redăm semnificaţia simbolurilor utilizate în tabelele noastre: + şi + + semnifică: ... Notele la ....... 0 Asamblare obiecte ..5 unităţi de la nota medie a subtestului........ + + Completare imagini ..Completare imagini”. deviaţia de 1...…… – la + Menţiune..Asamblare obiecte” plus ...

Memorie imediată”. Anumiţi subiecţi reuşesc de asemenea să obţină note mari la testul de Similitudini.. În consecinţă.Cuburi”.reuşesc“ rău la aproape toate testele. cum ar fi bolnavi paralizaţi şi indivizii cu arteroscleroză. dar nu prezintă o mare variabilitate în ceea ce priveşte testele care constituie fiecare parte a scalării. Incapacitatea organică de a rezolva testul . cu toate că tulburările vizual-motorii joacă un rol important în eşecurile sale. o rigiditate crescută în procesele de gândire.. cazurile de deficienţă organică ale creierului.. deficienţe variate ale memoriei şi o scădere a capacităţilor legate de aptitudini de organizare şi sinteză. cu rare excepţii reuşesc mai bine la testele Verbale decât la testele de Performanţă. în special la cifrele în ordine inversă. Cazurile nu sunt citate ca exemple de diagnostice diferenţiale între entităţile unei maladii specifice oarecare..Aritmetică” şi conform genului de organ atins.Cuburi”. Simptomele cele mai frecvente ale cazurilor organice ale creierului sunt tulburările în sfera motrică a vederii. Unele grupuri de cazuri.. După notele scăzute la testele ..Asamblare obiecte”. Orice nouă sarcină de învăţat este afectată într-o manieră marcantă.Toate deviaţiile sunt exprimate în termeni de unităţi ponderate de notare. dar este încă cea mai specifică pentru diagnostic. Deficitul de memorie se reflectă într-o notă slabă la testele de . adică . deşi aceasta nu este în mod necesar performanţa cea mai defavorabil afectată. În general ei reuşesc mai bine la testele verbale decât la testele de performanţă.Cod”. o pierdere a flexibilităţii mentale.Cod”... fie mai frecvent. prezintă adesea o deteriorare generalizată. Aceasta explică în principal nota slabă a bolnavului organic la testul . Nereuşita cea mai mare şi cea mai uniformă se manifestă la testul . ci mai curând ca ilustrări de dezorganizare a proceselor intelectuale observate în majoritatea cazurilor organice privind creierul fără a ţine seama de tip.Cod” şi . notele slabe cele mai frecvente sunt obţinute la testele de . Acest fapt are deseori valoare în .. reprezintă incapacitatea asociată în mod sistematic cu tulburările de organizare vizulă şi motrică. Aceasta poate reflecta fie o pierdere a capacităţii de gândire conceptuală. la testul de . Comentarii 1) Maladii organice ale creierului Categoria aceasta înglobează un grup important de sindroame care conţine de la tumori ale creierului până la alcoolism cronic.

ori în totală contradicţie. 2) Comentarii privind schizofrenia Schizofrenia în accepţia psihiatrilor germani identificată cu demenţa precoce include un grup de afecţiuni mai curând decât o singură entitate. cu aceeaşi simptomatologie ca imagine generală. Deşi împărţirea clasică a demenţei precoce în 4 tipuri: catatonic. cum e cazul testului de similitudini există destule şanse ca el să eşueze. hebefrenic şi simplu ar fi mai mult teoretică decât reală. din naştere. schizofrenul se caracterizează prin încetinirea accentuată a gândirii sale. Această pierdere (QP) este pusă în evidenţă prin scăderea notelor obţinute la majoritatea testelor cerând un efort imediat şi dirijat. ca de exemplu. Atunci când testele cer o anumită verbalizare. ci unei deformări în procesul de ideaţie al bolnavului. poate fi perfect desemnat într-altul ca psihoză maniaco-depresivă sau invers. Pe lângă slăbirea eficienţei mintale. o scădere a flexibilităţii mentale şi o tendinţă la perseverare. Această superioritate relativă a schizofrenului este de un interes special deoarece în general nu se consideră că s-ar manifesta prin capacităţi de verbalizare. între leziunea traumatică a creierului în care alterările sunt inegale. Din punct de vedere profesional aceasta se manifestă (apare) în faptul că adaptarea profesională a schizofrenului este adesea considerabil inferioară faţă de ceea ce s-ar putea aştepta de la individ ce pare dotat la origine. Schizofrenul interpretează incorect sau rău . Aşa cum s-a remarcat deseori. ea sugerează totuşi ceea ce experienţa a demonstrat că schizofrenii pot prezenta între ei o mare varietate. schizofrenul reuşeşte mai bine. Acest eşec nu este datorat unei deficienţe de comprehensiune sau de facilitare a limbajului. depinde adesea de orientarea psihiatrului sau de şcoala căreia îi aparţine. el este în mod constant desemnat ca un individ închis în sine şi puţin comunicativ. Totuşi acest ilogism între cele două constatări se explică parţial prin aceea că la testele verbale care cer mai puţin verbalizare decât precizie. Un caz care într-un spital este diagnosticat ca schizofrenie. Din punct de vedere intelectiv-operaţional efectul cel mai general al proceselor psihotice din grupa schizofreniei este diminuarea eficienţei mintale a subiectului. şi paralizia generală în care procesele intelectuale sunt mai mult sau mai puţin alterate într-o manieră uniformă. paranoid. Luând în consideraţie această situaţie este evident că orice listă simplă de semne nu poate fi suficient de întinsă. el reuşeşte mai bine la testele verbale.diagnosticul diferenţial. Din punct de vedere clinic. o singură maladie. Pe lângă aceasta. diagnosticul general al schizofreniei însăşi.

Completare de imagini”.. iar gândirea sa abstractă este . în aceeaşi manieră în care el interpretează prost (deformat) realitatea şi răspunsurile sale necuviincioase. sau chiar la ambele. În sfârşit. deoarece de la o perioadă la alta. prin jovialitate şi o îndrăzneală (aplomb).cuvintele. aceste dificultăţi reflectându-se adesea în notele scăzute pe care le obţine la testele . El nu se împiedică de contradicţii şi când el nu este împiedicat face orice lucru fără cel mai mic efort. Cazurile pe care le prezentăm ca ilustrări sunt tipice în sensul că ele privesc indivizii care prezintă majoritatea sau un mare număr de semne caracteristice ale grupului schizofreniei. 3) Psihopatie sau dizarmonie comportamentală Trăsătura izolată cea mai prepon-derentă în pattern-ul unui adolescent viitor psihopat este nota sa în mod sistematic ridicată la testele de Performanţă în comparaţie cu cele obţinute la testele Verbale. trata în propriul lor avantaj. dar ei au tendinţa de a le aduce. dar ocazia unor astfel de excepţii arată că diagnosticul schizofrenului după semne sau pattern-uri psihometrice nu este o treabă prea simplă. deoarece regula are numeroase excepţii.. O altă caracteristică a schizofrenului este incapacitatea de a se ocupa de situaţii concrete şi specifice.Similitudini” sau . De asemenea. Psihopaţii au în general comprehensiunea situaţiilor. de exemplu) şi comportamentul rezultat. dar acestea sunt în general reflectarea unei oarecare capacităţi sau incapacităţi speciale. Această constatare este surprinzătoare deoarece se presupune că acest test constituie o bună măsură a inteligenţei sociale. în ansamblul său. Dacă această interpretare este corectă trebuie să se facă o distincţie între Comprehensiunea (unei situaţii sociale. iar ideile sale bizare sunt urmare a acestei greşite interpretări. Cunoaşterea aprofundată a cazului particular permite în general a se da o explicaţie acestor constatări contradictorii. nu sesizează) asemănările obişnuite şi diferenţele. cum ar fi cazul extrem al unor psihopaţi care sunt nu numai perverşi în comportamentul lor. o altă caracteristică. demn de a fi notat este nota obţinută în mod frecvent de psihopat la testul de Completare imagini. într-o manieră antisocială. Acestă idee nu trebuie împinsă prea departe. dar nu mai puţin importantă este această imposibilitate de a face o predicţie oarecare privind evoluţia schizofreniei. se întâlnesc bolnavi care reuşesc la unul sau mai multe din aceste teste la care eşecul a fost înregistrat ca o caracteristică a schizofreniei. contrastând într-un mod pregnant cu cele ale unui nevrotic. nu înţelege (nu percepe. Atitudinea la testul de performanţă al psihopatului este caracterizată în ansamblul său. dar deformaţi şi în comprehensiunea lor socială. Se întâlnesc în mod ocazional excepţii. El uită detaliile.

Cu toate că se întâmplă rar ca nevroticul să asambleze într-un mod absurd piesele. Succesele sau eşecurile nevroticului la testul de Memorie cifre sunt imprevizibile. S-ar părea că există o diferenţă importantă conform sexului..ele sunt cel mai bine puse în evidenţă. tendinţa de a reuşi destul de prost la Raţionamentul aritmetic. care. Nota scăzută a nevroticului la testul Aranjare de imagini este în .testul de Asamblare obiecte şi Memorie cifre . Ea poate fi datorată în parte unei întârzieri în educaţie (chiul la şcoală). Totuşi. în ordine inversată decât în ordine directă. 4) Nevroticii În general nevroticul . Un număr mare din aceştia din urmă sunt obsedaţi de numere şi reuşesc adesea într-o manieră surprinzătoare la cele două teste: Memorie şi Aritmetică.reuşeşte“ prost la testele care cer un efort imediat. Nevroticii care lucrează într-un birou pot de asemenea obţine note ridicate la testul Cod. excepţiile sunt destul de curente. Totuşi o notă slabă la Informaţii este considerată întotdeauna un semn fidel pe care se poate sprijini psihologul în selectarea cazurilor psihodiagnostice. El este înclinat să considere fiecare probă ca o sfidare şi se nelinişteşte pentru impresia pe care el ar putea s-o facă asupra examinatorului. Aceste caracteristici se pot manifesta la oricare test. în special la isterici şi în nevrozele obsesionale. Unele studii arată că s-ar putea ca acest pattern să nu aibă aceeaşi valoare diagnostică în cazul femeilor psihopate. la testul de Asamblare obiecte.adesea sub medie. Rezultatul este că adesea încremenit exagerează critica şi neregularităţile. Experienţa ulterioară a arătat că aceasta se aplică de asemenea şi adultului bărbat psihopat. dar la Performanţele nevroticului . băieţi şi fete. ceea ce se reflectă adesea printr-o notă scăzută la testul de Similitudini. şi ele de asemenea. In mod frecvent el poate repeta serii de cifre la fel de lungi (numeroase) sau uneori chiar mai lungi. Cu toate că nota la Performanţă a nevroticului este în general mai scăzută decât nota sa Verbală. dar trebuie remarcat că nota medie a subtestului de calcul Aritmetic este pentru adolescentul normal (vârstă 12-16 ani) în mod sistematic mai scăzută decât nota sa medie la celelalte teste ale Scalei. Adeseori absenţa unor combinaţii absurde este aspectul care distinge (diferenţiază) nevroticii de cazurile organice. efortul său la acest test se caracterizează prin numeroasele sale încercări şi erori. Pattern-ul testelor pe care le descriem este scăzut în special la performanţele adolescenţilor de sex masculin psihopaţi. asociată deseori adolescentului delincvent. obţin note slabe la acest test. El are. nota relativ scăzută la testul de Informaţie ar fi o trăsătură comună adolescenţilor psihopaţi. de asemenea. Adesea el eşuează la o serie uşoară de cifre şi reuşeşte la una mai dificilă.

Variabilitatea testului este mai mare la nevrotici decât la subiecţii normali. nu în mod semnificativ mai mare decât cea întâlnită la debilii mental.. contrarii experienţei clinice a celorlalţi investigatori atât la Scala Wechsler-Bellevue cât şi la celelalte Scale. testul de Cod. Israel & B. Aceste trei subteste permit de asemenea diferenţierea cazurilor limită (bordeline) de debilitatea mintală definitivă (apud D. în timp ce aproape . Babinski . N: 115. sau chiar la toate. {ntr-un studiu mai recent s-a consemnat că.. în afara psihopaţilor şi debililor mental reuşesc mai bine la testele de Performanţă decât la testele Verbale. testele care îndeplinesc cel mai bine rolul de criterii ar putea fi: Calcul Aritmetic. H. dar mai mică decât la psihotici. {n diferenţierea dintre schizofrenia simplă şi debilitatea mintală. dar de asemenea. în American Journal of Mental Deficiency. în eşecurile sale neaşteptate şi în maniera sa de a se înverşuna contra diverselor întrebări ale testului. Bolnavii suferind de nevroze de angoasă şi de depresie nevrotică pot să fie în mod constant încurajaţi.A study of the Sub-test of the Bellevue Inteligence Scale” în . Anxietatea nevrotică se manifestă adesea în ezitarea subiectului. maladiilor organice şi în numeroase psihoze. pp. nevroticii supra estimează propria lor capacitate intelectuală.mod frecvent asociată deficienţei de adaptare socială şi reflectă obişnuita lor inaptitudine de a se conduce în situaţiile sociale. în acest grup de bolnavi. Datele privind Scala WB pot fi de un real folos din punct de vedere al diagnosticului diferenţial dacă examinatorul este la curent cu problemele statistice şi nosologice care prezintă toate tablouri asemănătoare.. Astfel un studiu atent va arăta că la aceleaşi teste sunt eşecuri repetate ale diverselor grupuri clinice. Sau de asemenea. ca test . 6) Variabilitatea inter-teste Notaţia mare variabilitate . Similitudini şi Cuburi. 555-558). 5) Debilitate mentală Debilii mental nu prezintă de obicei nici o problemă specială de diagnostic. dar debilul mental aproape niciodată. Se poate ca schizofrenul să reuşească să obţină o notă ridicată la unul din aceste subteste.eşec“ este comun nevrozelor. Dar în general.. .inter-teste“ îndeosebi când ea se aplică la schizofreni necesită un comentariu special. De exemplu: toate grupurile clinice.Border-line and Mental Defective Cases”. Aceste constatări sunt nu numai diferite de observaţiile autorului testului. şi în orice caz. Wechsler. în afară de cazul unui prognostic social faţă de cel intelectual şi într-un număr mic de cazuri când trebuiesc diferenţiaţi de schizofreniile simple. variabilitatea inter-teste la A-B nu este în mod special mare.

semne“ nu mai pot fi definitiv patognomonice. Această dispoziţie se manifestă frecvent la răspunsurile subiectului la testul . relevate printr-un examen psihometric.banana este lungă. In general. prezenţa unuia sau a două .. Tendinţa de a expune diferenţele când i se cer asemănările se întâlneşte de asemenea la subiecţii având capacitate intelectuală limitată. dar caracterul celorlalte . Aceste indexuri sunt itemii semnificativi care se relevă fie în forma. nu incidenţa unui . Calităţile de perseveraţie şi de redundanţă ale definiţiilor schizofrenului la testul ... deşi unii autori cred că aceste semne pot absenta.banană: portocala este rotundă .indexuri calitative”.semnele“ sunt mai numeroase dar la fel de categorice şi în aceste cazuri trebuie să fie luate în considerare indicaţiile auxiliare... De exemplu: o notă foarte scăzută la testul .. Noi concluzionăm la această discuţie asupra materialului psiho-diagnostic care ar putea fi extras din scala Wechsler-Bellevue adăugând unele note care pot fi numite . Totuşi..Cuburi” combinată cu o notă foarte joasă la testul de . cu atât este mai mare probabilitatea de a stabili un diagnostic corect pe baza acestui examen.toţi indivizii cu tulburări mintale reuşesc relativ bine la testele de Vocabular şi Informaţie..Asamblare obiecte” este în mod categoric indicativul unei afecţiuni organice. Altul ar fi negativismul care se reflectă în tendinţa subiectului de a zice sau a face contrariu decât ceea ce i se cere.rochie: un palton se pune pe o rochie.. · pentru palton . copii şi debili mintal. tineri. problema diagnosticului prin diferenţa specifică a notelor testului poate fi comparată cu diagnosticul medical efectuat conform semnelor fizice. Cu cât sunt mai numeroase .leu: un leu este mai mare. · pentru câine . Dar când ele sunt date în mai multe reprize de un individ cu o inteligenţă peste normal.semn“.Similitudini” care s-a încăpăţânat de a cita diferenţele chiar după rugăminţi repetate şi terminând prin a obţine o notă de zero la acest test: · pentru portocală .semnele“ asociate unei tulburări mentale definite. .Vocabular” sunt un exemplu. Uneori .. dacă acestea sunt foarte accentuate.semne“ care-i sunt asociate în combinaţie determină semnificaţia sa diagnostică. De exemplu: debilii mental prezintă în mod ocazional distribuţiile notelor foarte apropiate de cele întâlnite la psihopaţi. fie în conţinutul răspunsurilor subiectului. aceasta este aproape întotdeauna un semn patognomonie în schizofrenie. Iată de exemplu răspunsurile date de un schizofren la testul . In consecinţă. mediocru sau chiar bună..Similitudini” unde în loc de a da asemănările cerute el citează diferenţele total gratuite.

Sunt 7 zile într-o săptămână şi 24 de ore într-o zi: deci înmulţind 24 cu 7 se obţine 161. alcoolul este alb. mai curând amuzant.O rup“ . De exemplu: după ce a răspuns în mod sistematic .. In cazuri similare lui îi este imposibil să-şi schimbe formula (chiar greşită) şi dacă din întâmplare reuşeşte rezultatul obişnuit este obţinerea ca răspuns a unei diferenţe în loc de asemănare.stricat“ sau .bicicletă: un automobil are 4 roţi.Similitudini”.· pentru automobil . Examinatorul sugerează – încearcă să afli. Asemenea răspunsuri sunt cel mai frecvent provocate de întrebările testului .ele nu sunt asemănătoare.poate fi caracteristic pentru structuri dizarmonice de personalitate. Uneori o întrebare pusă de subiect poate releva tendinţe anormale.În oraş terenul are mai mare valoare fiindcă oamenii au nevoie de mai mult spaţiu. Alteori. Exemplu: .radio: se ascultă noutăţile la radio şi se citesc istorisirile în ziar. La întrebarea: .nu sunt la fel” la primele 4 întrebări ale testului .. ele nu sunt la fel“..2 sau de 3 franci“. bine. Un schizofren vrea să ştie singur dacă este vorba de timbre de . bicicleta 2. dar întâi eu aş deschid-o pentru a vedea dacă nu cuprinde bani“.ziar-radio” spunând: unul este făcut pentru noutăţi.Ei. îşi modifică răspunsul de la a 5-a întrebare . Subiectul dă la început un răspuns bun sau acceptabil şi apoi el îl strică adăugând ceva fără legătură sau excentric. înainte de a răspunde la o problemă de aritmetică în final... Răspunsul poate fi: .contaminat”. o întrebare pusă la întâmplare de examinator poate avea ca efect un răspuns revelator.nu ştiu”. · pentru ziar . . Bolnavul: .Similitudini”.. Astfel.Presupunând că ar conţine bani?” Răspuns a fost: . Iată un exemplu..Comprehensiune” şi la fel uneori de întrebările testului . este un vechi obicei“ (schizofren).se merge mai uşor.....de ce se fac pantofii din piele?”..Ce distanţă este între New York şi Paris?” Bolnavul răspunde: . bolnavul după mai multe îndemnuri. Dacă un om cumpără de 6 franci timbre şi îi dă funcţionarului o piesă de 10 franci...S-ar putea pune la poştă. în test se utilizează monede de tip franc.. · pentru arbore ... Răspunsul a fost ..alcool: arborele este de toate culorile. trebuie să treacă aproape o săptămână pentru a ajunge de la Paris la New York. Astfel: ..Ce trebuie să faci când găseşti pe stradă o scrisoare?” Răspunsul a fost: . O caracteristică relativ comună schizofrenilor şi ocazional anumitor tipuri de psihopaţi este răspunsul . La întrebarea: .. cât trebuie să primească rest?. ceea ce dă numărul de ore din 7 zile . în timp ce la sat sunt mai puţin cerute. altul pentru distracţie“. Uneori bolnavul persistă pur şi simplu în a da un răspuns de tip clişeu: .De ce terenul costă mai mult la oraş decât la sat?”.

dar mai importantă decât uşoara eroare de înmulţire este maniera în care subiectul dă un răspuns aproape corect. Calculul nu este în întregime just. Distanţa de la Paris la New York este de 3220 mile”. . Acest răspuns a fost dat de un subiect schizofren care evidenţia în structura psihismului şi elemente maniacale. Ori. aceasta face 3220. Utilizarea unor expresii şi concepte cu iz arhaic ne arată că în istoricul Bateriei Wechsler-Bellevue acestea au fost folosite în primele variante alcătuite şi administrate aproximativ în perioada 1939-1955. multiplicând 161 cu 20. există 20 de grupuri de case într-o milă.sau o săptămână.

Două căi de alătuire: analitică. Rossolimo. testele profesionale. Aptitudinile au fost studiate de specialişti în analiza factorială – suplimente ale testelor de inteligenţă sub denumirea de aptitudini speciale. figuri geometrice. Se cere subiecţilor să bareze anumit careuri într-un timp limitat. cu câte o bară dispusă pe una din cele 8 direcţii ale rozei vânturilor. Caietele Kraepelin – coloane de 35 cifre ce trebuie adunate sau scăzute 2 câte 2 în funcţie de anumit criterii. baterii privind aptitudinile multiple. Testul de baraj . imagini. Touluse – Pieron – barajul unor figuri geometrice. Psihoprofesiograma este rezultanta convertirii profesiogramei într-o fişă sintactică de cerinţe psihice în vedere exercitării unei anumite profesii. Se manifestă spontan antrenând randamente calitative şi cantitative crescute în condiţii egale de educaţie şi exerciţii. 13 TESTELE DE APTITUDINI Aptitudinile sunt instrumente ale personalităţii. Testul Bourdon – barajul unor litere în texte imprimate. Se înregistrează viteza şi cantitatea de activitate. Rîbakev. sintetică. Materiale – litere.cel mai utilizat.CURS NR. mici careuri egale. Testele de investigare a capacităţii de muncă Testele de atenţie pot solicita concentrarea subiectului pe o singură sarcină de rezolvare sau pe mai multe. Evidenţiază fluctuaţiile capacităţii de muncă şi randamentul. Lahy a testat caracteristici ale atenţiei. Elaborarea de teste şi baterii profesionale prin metoda analitică e extinsă. Solicită corecţia greşelilo dintre coloana dată ca model şi coloana cu greşeli. Testul T-K de atenţie – 20 de rânduri de pagină cu câte 2 coloane de semne litere şi cifre a câte 17 semne fiecare. Testele şi bateriile de aptitudini sunt utilizate din ce în ce mai mult în orientarea şcolară şi profesională. Testele de dexteritate .

Testele de diagnoză psihică a aptitudinilor artistice plastice The Horn Art Aptitude Inventory – 3 părţi: exerciţii de schiţe.Bateria Bonnardel de reacţii complexe RCB . niveluri de plasticitate funcţională a mişcărilor. Testul de vizualitate spaţială – aptitudinea pt desen geometric. Seashore – 6 secţiuni ce probează: simţul înălţimii tonale. armonia. Testele de reprezentări spaţiale Pot solicita reprezentării constructive geometrice (testele de numărare de cutii sau de cuburi) sau îmbinări lineare (testul Moede).exammenele de selecţie în profesiile cu potenţial mare de accidente. schimbarea înălţimii. de compoziţie. influenţa unor factori asupra sensibilităţii. Testul de cecitate a culorilor – Farnsworth = testare a capacităţii cromatice. memoria auditivă. intensitatea… The Farnum Music Notation Test – test de aptitudini muzicale diagnostic. prezenţa sau absenţa sincineziilor… Teste de mozaic – Leiberg sau Nihl – permit să se stabilească aspecte şi caracteristici funcţionale împortante ale mâinii ca organ al muncii şi activităţilor complexe. aspecte ale învăţării şi inteligenţă concretă. Testele de aptitudini artistice Testul de talent muzical C. Teste ce au în atenţie coordonarea mişcărilor Two Hands Coordonation Test. Se aplică la surdomuţi. test de desen. coordonarea ochi – mână = testul de dexteritate Crawford. – teste de acuitate vizuală = bateria Protemeter Test. .de desen. Diagnosticarea capacităţilor senzoriale: acuitatea senzorială. Testul de vizualitate ABC – măsurarea dominanţei oculare. Încorporează: aspecte şi niveluri ale inhibiţiei retroactive. memoria tonală.solicitarea unei alte organizări a dedcupajelor în forme. al timbrului. cuprinde 20 desene. Stomberg Dexterity Test – sarcina . 6 secţiuni: rapiditatea mişcărilor. testul Bennett… Bateria Oseretki – motricitatea generală. Testul de apreciere artistică al lui Meier – constă din 100 perechi desene sau obiecte de artă. Testul ISH – pentru simţul cromatic. Testul de judecată a desenelor Graves – măsoară gradul în care subiectul recunoaşte principii de ordin estetic. Testul standardizat de inteligenţă muzicală al lui Wing – 7 aspecte ale percepţiei muzicale: analiza acordului. discriminarea senzorială. al timpului. antrenează vederea inconştientă. Testul Grace Arthur . al ritmului. E. al forţei sonore.

Test de descifrare de texte scrise de mână – Pierre Reines – texte manuscris de dificultăţi crescânde . Aptitudini medicină – Aptitude test for Medical Students.. GABT… Testul de comprehensiune mecanică al lui Bennett – se dau perechi de obiecte şi se întreabă care are o mai bună utilizare. Aptitudini pt legislaţie. Test creion – hârtie. …: bateriile DAT. F. V. probleme de înţelegere şi judecată tehnică. Testele de selecţie profesională Test de colaţionare – pune probleme de conflict între viteza şi corectitudinea execuţiei. Testul de aptitudini mecanice Mecquarrie – 7 subiecte bazate pe analiza factorială. O. .saturaţie în factori spaţiali şi inteligenţă practică. subiectul trebuie să transcrie. Rennes MECA . Bateria standardizată GATB – factori: g. FACT.Testele de aptitudini tehnice speciale Includ factori spaţiali. Testul RAPA – pt profesiile ce angajează securitatea publică. ştiinţă şi ingineri. Testul mecanic P. N.

. aşa cum menţiona şi J. cu tente ludice. apreciere rapidă şi persistenţă a nivelului global al unui individ..Eminescu) .S.Piaget „testele au dat. ci doar creativitatea potenţială şi produsele ei. 14 TESTELE DE CREATIVITATE Cu scopul de a surprinde cât mai devreme creativitatea.N. În acest context există. a operaţiilor creative încărcate de o anumită tensiune acaparatoare. însă. Problemele creativităţii au fost abordate diagnostic. Se delimitează ca structuri următoarele (C. se manifestă ca stadii ale creaţiei. ca stare activă. testele de creativitate nu pot surprinde însuşi procesul şi momentul creaţiei. însă. sub foarte numeroase şi complexe condiţii provocatoare. se pot enumera studiile lui Allport (1936) şi cele ale lui Guilford (1951). • Creativitatea expresivă este forma fundamentală de creativitate în acţiune. ca şi cercetările privind dezvoltarea ludismului la copii.Galton care . în 1862. Pentru Sir Fr. Totuşi. a creat o preocupare pentru abordarea evaluativă a creativităţii . prin arborii genealogici de către Sir Fr.). forme relativ diferite de creativitate potenţială.T. Galton creativitatea a fost considerată ca atribut al oamenilor aleşi. implicată şi ca stăpânire a acesteia. ca potenţial psihic şi creativitate. s-au efectuat diferite tipuri de teste. Este. În genere. Există creativitate. cu originalitate.Taylor): • Creativitatea productivă se caracterizează prin prezenţa de control lejer al jocului liber. ceea ce se aşteaptă de la ele. mai întâi. au creat interese pentru problemele creativităţii. Se exprimă prin implicaţie totală într-o anumită activitate. creativitatea a început să fie considerată tot mai mult ca atribut al omului (reevaluarea lui homo faber) şi ca bun al societăţii-sub influenţa progresului în toate domeniile de exprimare ale activităţii umane ( R. M. În cazul în care creativitatea potenţială devine activă. Potenţialitatea creativă se transformă în stare.” Totuşi. sensibilitate. din care motiv rămân sensibile la anumite critici ce se referă la însuşi conceptul de creativitate. Inventarierea de numeroşi autori a formelor timpurii de exprimare a creativităţii – prin metoda biografică (Mozart.CURS NR. spre a se valoriza social şi spre a se stimula şi întreţine această importantă valoare socială. . În a doua jumătate a secolului XX. Chopin. în linii mari. pentru tentativele de cercetare diagnostică a creativităţii. ca structură şi ca nivel până la care se extind structurile creative. Mai semnificative. acestea au în atenţie criterii ce au fost atribuite creativităţii de diferiţi autori. Ele măsoară un randament fără a atinge operaţii constructive ca atare. mesaj complex şi angajare cu tehnicile şi abilităţile creative maximal –disponibile.

în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Al doilea momenteste cel al incubaţiei. de fapt. Are. În acest moment. creativitatea a devenit o priblemă socială protejată şi în stadiu de a i se căuta mijloace de stimulare. Perioada verificării este o perioadă de muncă intensă. de multă flexibilitate de combinare de idei. în această problemă. cuminte şi ordonat. al iluminaţiei este încărcat de intuiţii.” Evrika”). se leagă foarte numeroase probleme ale uriaşelor interdependenţe ce constituie suportul existenţial al universului şi al forţelor inteligenţei. au loc şi favorizări de fuziuni. care le surprinde şi apoi le foloseşte. s-au copt şi se culeg. artistică. În mod inconştient. legăturile ei nemaigândite. • . inspiraţii. ordini de aranjament al problemelor de prim grad.Creativitatea inventivă echivalează cu o formă mai înaltă şi flexibilă în sesizarea de noi semnificaţii. produsului „Evrika”. a devenit grupul Mirabilis de la Iaşi. ipoteze noi pe care acestea le impun. Se mai numeşte şi momentul „Aha”-şi se exprimă prin început de descărcare. activitatea deplasându-se pe comunicare. fructe ale creativităţii. De fapt. a ceea ce a fost şi ceea ce a devenit. se conturează miezul problemei. Totul este ordonat şi comunicarea se supune. confruntări tacite sau vehemente cu aparenţele realităţii şi cu idei ce au servit aceste aparenţe. În etapa incubaţiei. Au început să se contureze tot mai numeroase grupuri de psihologi care şi-au conturat menirea de contribuţie în această direcţie (a stimulării cretivităţii). Mai mult decât atât. prin aportul creativităţii activate. Există nişte etape în constituirea creativităţii ca stare. Urmează faza verificării şi a trecerii în etapele creativităţii ca structură psihică finală. aduce transformări. Verificarea se face din două puncte de vedere: pe de o parte. • Creativitatea emergentă. Este un moment de implozii şi explozii interioare. este o fază care nu durează pra mult (după „Aha”. Jung. proces ce crează în etapa sau stadiul următor al cretivităţii activate. Wallach a semnalat momentele de preparaţie . ca primă etapă a trecerii la creativitatea ca stare. tehnologiei sau domeniul de arte respectiv. Foarte activ. grup care şi-a extins activitatea şi colaborarea la Timişoara. loc o confruntare cu realitatea şi concomitent cu modul în care ea a fost privită şi implicată în mentalitatea umană. proces ce determină gradul de consum de energie psihică la maximum. Se rotunjeşte tematica de bază şi cea de implicare în necunoscutul cel mai neaşteptat pentru cei ce savurează domeniile ştiinţei. produse creative deosebite ce pot crea transformări în viaţa social-ştiinţifică. cea mai profundă şi cpmplexă. a imobilizării inconştientului şi a subconştientului (Wallach. se fac asocieri. tehnologică etc. Preparaţia este mai activă la cei cu creativitate potenţială înaltă. subliniem faptul că există o creativitate potenţială socială a grupului de naţiuni şi există creativitate individuală în tandem cu cea a grupului de apartenenţă. Freud mai ales). Incubaţia este o stare încărcată de interogaţii puternice şi implicare a stărilor psihice şi a competenţelor într-o stare de efervescenţă. de percepere de relaţii încă nesesizate. Se consideră că fiecare persoană dispune de creativitate ca structură psihică potenţială şi ca disponibilitate. Cluj şi Bucureşti. Momentul următor. Se activează cunoştinţe. Incubaţia tematică este foarte încărcată afectiv. activă şi încărcată încă de tensiunea creativităţii ca stare de autoretrăire. În acest context. prin verificarea a ceea ce a fost implicat în creativitatea activă şi pe de altă parte. în care probleme. se creează şi organizarea mesajului.

Se utilizează. solicită elaborarea de poveşti sau povestiri pe teme date. Printre altele. şi posibil de surprins. Testul Vernon constă.În final. Printre acestea testul R. • Şcolarilor li se dă testul Kirpatrick. • Se foloseşte şi testul „Copilăria şi adolescenţa”. • Pentru preşcolari (3-7 ani) se foloseşte şi testul Grippen. ce cuprinde 7 dimensiuni ale creativităţii. În genere. testul Flanagan. modul secvenţial descriptiv sau de integrare în povestire (compunere. Kant . Acesta este un test de soluţii pe cît posibil inedite la unele probleme ce se dau spre rezolvare. ceea ce înseamnă că. ca şi pentru preşcolari. creativitatea şi au elaborat teste ce sunt sensibile pentru această caracteristică psihică. sociale şi de alte feluri au un potenţial ce nu se implică în creativitatea. testul lui Wallach (1965). în acelaşi timp. Acesta din urmă evocă principiul originalităţii din optica asociaţiilor expuse de E. Testele de creativitate mai frecvent folosite. • Chiar pentru copii mai mici de 2-6 ani există testul Andrews. potenţialul ei este diferit faţă de persoane cam cu acelaşi grad de creativitate potenţială. inventivitatea imagistică. în problemele profesionale. 5. Despuierea povestirilor promite să se foreze în caracteristicile şi prezenţa eventuală a creativităţii. nu de puţine ori. al lui Mednick şi Mednick (1964) testul lui Calvi (espressioni 1966). sunt sensibile şi testele de desen-compoziţie şi compoziţie oral sau scrisă. Ca atare. De pildă. semănînd prin aceasta cu testul Frederickson. compoziţie) a ansamblului componentelor de plecare perceptiv-imaginative. Şi în testul la care ne-am referit mai înainte este prezentată. pentru şcolari. ca material. şi în cazul acestui test interesează nu numai subiectul. dar şi caracteristicile individualizate ale creativităţii şi tipul acesteia. în lucrarea „Critica raţiunii pure „. 2. nu toate persoanele ce.1970.A.R. în mod expres.T.. sunt evident creative în interrelaţiile curente. ca stare decât rareori. coerenţele şi scenariile ce se expun şi se dezvoltă. Câteva teste de creativitate: 1. Acesta solicită compoziţii. merită o atenţie deosebită. . mai subliniem încă o dată că testele de creativitate diagnostichează creativitatea ca structură psihică. 4. se pot cita teste mai numeroase. Interesează numărul şi calitatea ipotezelor de rezolvare. 3. mai ales după 16 ani. dar care au mult mai mare potenţial de a se manifesta în produse ale creativităţii disponibile. Aceasta cu atât mai mult cu cît creativitatea se conturează ca de aport. Testul Frederickson este de formulare de ipoteze în rezolvarea câtorva probleme. se recurge la o demetamorfizare. Poate fi citat şi testul R. în genere. din 4 tablouri pe baza cărora se solicită povestiri cu acţiuni şi deznodământ.H. Există şi cazuri în care diferiţi autori nu au avut în atenţie. Testul lui I. 6.McPherson este de inventivitate. • Pentru şcolari. pe vârste şcolare mai mari şi la studenţi. dar mai ales compoziţii. conceput de Maria Francois.Henrichson. în final a compoziţiilor – dar interesează. ce face parte din categoria de teste în care se dau pete de cerneală pe baza cărora se cere sa se efectueze relatări. deşi creativitatea lor există şi se manifestă zilnic. Fiind un test din familia testelor proiective Rorschach. caracteristicile compoziţiei.

Se solicită de la subiecţi să utilizeze un număr cât mai mare din cuvintele date. care constă din prezentarea unor probleme şi teme de proiectat în domeniul şcolar. Se solicită titluri cât mai multe şi căt mai interesante pentru fiecare imagine. triunghiuri. Trebuie să se găsească figurile simple în cele complexe. figurine. articole de recuzită. orientări tematice. se solicită in mod special creativitatea scenică. se cere montarea unui scenariu original. Ultima secţiune cuprinde 3 cuvinte. în astfel de teste se solicită fluiditatea ca una din caracteristicile creativităţii prin compararea numărului de răspunsuri. în această baterie. mai multe soluţii originale şi neaşteptat de interesant integrate în ansambluri sau părţi ale ansamblurilor. de fapt. Pe baza acestora. au testele E. adverbe). 8. Prima conţine figuri simple (cercuri. De altfel. Testul de imaginaţie. asociaţiile şi creativitatea. este solicitată inventivitatea. Aceste criterii sunt incluse şi în testul Sarton şi variantele Selier. adică a contextului în care are loc scenariul şi care sugerează modul şi nivelul de trai al personajelor. Într-o variantă se cer descrieri ale unor episoade din istoria omenirii. în genere. Iniţiator al valului de interes starnit pentru problemele creativităţii Guilford a elaborat (în 1950) o baterie ce a servit ca punct de plecare pentru numeroase alte baterii de teste din această categorie. a fost efectuat testul petelor de cerneala acromatice de către Barron. În fond. Se cere un singur răspuns pentru fiecare pată de cerneală. În testele enumerate până acum. conţinând obiecte sau peisaje. şi valorizarea ideilor. urbanistic. redusă. constă în solicitarea de a construi o povestire despre oameni sau animale neobişnuite. el a considerat bateria sa ca fiind de gândire divergentă (oarecum de imaginaţie). originalitatea fluiditatea şi flexibilitatea (atribute ale creativităţii pe care.şi dreptunghiuri) ce trebuiesc completate (câte 12 figuri de fiecare fel). Din acest motiv. Inspirându-se poate din testul Kirkpatrick şi fireşte din testul Rorschach. Erikson de producţie teatrală. sanitar. atmosfera ce se vrea implicată. 12. are demersuri de creativitate literară. Interesant pare şi Testul Proiectelor.B. ambiguu formate. Şi testul Sigma are inclusă această sarcină. Guilford a elaborat o baterie în care timpul de răspuns este limitat. Dominat de ideile înrudirii creativităţii cu inteligenţa. elaborarea. Testul figurilor ascunse (după R.7. adjective. 11. În genere. perceperea situaţională. O baterie foarte utilizată de creativitate este bateria lui Guilford (1971). Cattell conţine o pagină cu 4 figuri complicate si 18 figuri simple). Cadrul de lucru se compune din scenarii în miniatură. Testul Selier are 3 secţiuni. sugestiilor şi a gradului lor de igeniozitate. interesează cam în aceeaşi măsură. Cei creativi au. Există în . el a pus accentui printre primii psihologi preocupaţi de problemele diversităţii creativităţii). Barron a elaborat şi un test de reorganizare de cuvinte. pentru testarea atenţiei şi a sensibilităţii observaţiei. 10.ş1 mai subtil. O folosire mai restransă. locul în care are loc . dacă s-ar fi schimbat unele evenimente (de pilda daca Hanibal ar fl invins pe romani). Constă din 10 pete de cerneală. acesta este un test tip check-list. se implică organizarea scenică. ce constă din sarcina de a alcătui o povestire dintr-un fond de cuvinte alese întâmplător (şi care sunt substantive. Este pentru studenţi şi adulţi. al lui Yamamoto. la care se cer căt mai multe asociaţii spontane. A doua cuprinde o pagină cu 12 imagini simple. 9. originalitatea si productivitatea a aspecte ale creativităţii. Testul solicită fluiditatea.

cercuri si pătrate pe contururi de obiecte cât mai variate şi buline de diferite culori. anxietatea etc.. aplicate. Probele verbale cu stimuli nonverbali se condensează în trei categorii în bateria Minnesota: 1. bicicletă. fiul lui Peter. Aceasta cuprinde. în cazuri de tulburări psihice. se cer propuneri asupra cauzelor întâmplărilor prezentate . o masina de pompieri. Băiatui cu pisica.).dându-se situaţii bizare (testul soluţiilor posibile). I. în afară de unele atribuţii ale creativităţii. În a doua etapa. patine.bateria sa o mai mare angajare a inteligenţei nu numai prin forajul implicat în baterie în vederea studierii capcităţii raţionale de elaborare. Acest test a fost folosit şi de Sarton. depresia. figuri incomplete. după o imagine dată (Tom. intelectivă.). Se cer. în prima parte. Urmează un test de utilizări neobişnuite ce se pot da unor obiecte banale . În această parte a bateriei intră şi testul . În variante se mai dau. Se cere să se indice cât mai multe îmbunătăţiri pentru a face fiecare jucărie mai atractivă. 2. II. mama cu gâsca etc. pentru a elabora tablouri interesante (vezi imaginile ce urmeaza). Testul consecinţelor. Se solicită creativitatea practică. apoi perfecţionate. Primul test este: Testul întreabă şi ghiceşte". O alta secvenţă a testului se referă la probe verbale. 3. cuvinte precum: fier de călcat. cu ce se vede in imaginea dată.Ce s-a schimbat? de la o imagine la alta “îmbunătăţirii produselor". telefon etc. Testul pune în evidenţă. Torrance si colaboratorii au reunit. ca de pildă: ce s-ar întampla dacă oamenii nu ar mai dormi? O altă problemă ce s-a impus in cercetarea diagnostică a creativităţii este legată de modificarile ce apar în aceste caracteristici operaţionale ale creativităţii. într-o baterie (bateria Minnesota) unele teste elaborate. o maimuţică de pluş etc. 2. Se dau jucării (o trusă medicală. frecvent preluat şi el în diferite alte baterii. Prima etapă solicită de la subiecţi să pună toate întrebarile posibile în legătură. . O variantă a acestui test este testul perfectionărilor în care se cer îmbunătăţiri de obiecte uzuale. Cuprinde imagini cu persoane. caramidă etc. Mai interesant pare testul povestirilor imaginate pe baza unor titluri date. şi curiozitatea ca stare incitativă. maşină de tocat etc. Testul sufixelor primul din bateria Guilford. ca de pildă: cutie de conserve cui. haine. testul conferirii de titluri la imagini incomplete. ca starteri verbali. ca şi un check-list ce inventariază 10 activităţi din care se solicită enumerarea celor aprobate din iniţiativă proprie. Aşa de pildă: 1. ca: nevrozele.şi in final se fac propuneri asupra conexiunilor posibile în contextui celor relatate. soluţii de imbunătăţire de jucării sau obiecte obişnuite.apoi se aplică un test ce are în atenţie problema consecinţelor . Testul utilizărilor neobişnuite se referă la indicarea de cât mai multe utilizări inedite pentru obiecte banale. Partea a doua a bateriei este foarte amplă şi variată. consta în înşirarea cât mai rapidă a cât mai multor cuvinte ce se termină printr-un sufix dat. materiale pentru construirea de figuri pe pagini albe prin decupaje de hartie colorată şi linii de reunire a decupajelor. animale şi obiecte şi cere identificarea relaţiilor şi a naraţiunii posibile incluse în acestea. in continuare. solicită indicarea consecinţelor unor situaţii imaginare.

cum te-ai instrui? În afara de creativitate. Se aplică în prelungirea testului figurilor incomplete şi a constituirii de imagini. Testul utilizăriior neobişnuite. dar interesante pentru imagistica pe care o solicita. folosit adesea în cercetări privind creării vitale. daca omul ar înţelege limba păsărilor si animalelor? Forma B cuprinde itemi de interogaţie mai bizară. În fine. aparent absurde. În succesiune. are două forme: Forma A cuprinde solicitarea de a se enumera cat mai multe probleme legate de situaţii concrete: făcutul băii. Testul situaţiei este al treilea din această parte a bateriei (este preluat după Guilford). asemănător cu cel folosit de Getzel si Jackson. De foarte multe ori se decupează prin diferite laboratoare această parte a testului şi se integrează cu testul consecinţelor si testui titlurilor (la care ne vom referi în continuare). Forma B solicită enumerări de activităţi concrete necesare în stisfacerea de trebuinţe (făcutul unui sandwich. se testează şi evaluari morale si sociale. . de asemenea. Cotarea se face la fel ca la alte teste de povestiri. solicită enumerări de utilizări neobişnuite (inedite) pentru obiecte uzuale. dintre care doua au variante (forma A şi B). Testul problemelor uzuale care este. a temelor etc. Constă din solicitarea de completări la testul anterior. subiectele sunt mai bizare: Profesorul care nu vorbeşte. dacă omul ar fi nemuritor? Ce s-ar întâmpla. Testul titlurilor. testează si adaptarea curentă. daca omul ar fi invizibil? Ce s-ar intâmpla. Dacă toate şcolile ar fi desfiinţate. mersul la şcoală etc. În afară de creativitate. 2. dacă omul ar zbura fără aparate? 3. dar nu suportă ca altii să râda de el. Acest test are două forme. cineva se ocupă de gestiunea banilor si este suspectat de lipsa de onestitate. In cadrul formei B. Maimuţa zburătoare. Se cere să se dea mai multe titluri interesante pentru fiecare imagine realizată de subiect. Omul care plânge. tot de către subiectul în cauză). o ultima categoric de teste verbale cu stimuli nonverbali se exprimă in testul utilizăriior neobişnuite. Şi Sarton a folosit un astfel de test. III.). Partea a treia a bateriei Minnesota cuprinde 7 teste. ceasul etc. Dacă unui prieten îi place să râdă de alţii. testul cuprinde intrebari de tipul : Ce s-ar intampla. caietui. In acest sens. Constă în trei secvenţe în care se cere să se gasească cât mai multe soluţii la diferite probleme. din optica utilizăriior celor mai interesante posibile (cum este şi cum ar putea sa fie jucaria după referirile făcute anterior. 5. Forma A cuprinde intrebări. Bărbatui rujat etc. daca s-ar perfora un orificiu care să străbată globul pământesc? Ce s-ar întâmpla. această parte cuprinde: 1. zilele ar fi de doua ori mai lungi decât nopţile? Ce s-ar întâmpla. Această parte a bateriei solicită răspunsuri verbale la stimuli verbali. doua forme cu câte 10 itemi fiecare. Testul consecinţelor şi a situaţiilor imprevizibile (de inspiraţie Guilford). ca demersuri şi criterii.3. cum ar fi cartea. Dacă. 6. ca de pildă: Ce s-ar întâmpla dacă. de asemenea. Forma A are itemi de tipul: Câinele care nu latră. Doctorul care a devenit tâmplar etc. Testul poveştirilor imaginare (povestiri atractive pe un subiect dat) are. 4. fiind bolnav.

dar cercetările se află într-un discret impas în această problemă şi traversează perioade de elucidări şi reevaluări . din diferite domenii. Clasa mijiocie şi avută este favorizată. Din ansamblul testelor. fapt ce poate ar explica tendinţele de apropiere a rezultatelor la cele două sexe. a reieşit faptul că la persoanele creative. considerându-se că toate persoanele potenţial creativ ce poate atinge cele mai înalte niveluri sub influienţa antrenării şi exercitării.dat fiid faptul că e absorbită în activităţi şi tentaţii cronofage diferite. datorită utilizării testelor nonverbale. Este totuşi o baterie mai interesantă. şi tendinţe mai putemice de creştere a productivităţi şi nivelului expresiv al lucrărilor ce li se solicită la diferite niveluri de invăţământ. care au influenţat elaborarea acestei baterii.7.mai dezvoltat. Este evidentă. Nu se manifestă cacteristici diferite semnificative (în studiile lui Hargraves si Bottan 1977. • In al treilea rând. probleme ce solicită eforturi de cercetare de alt gen decât cele de până acum. Testul activităţii creatoare (check-list) cuprinde 100 de activitaţi ca inventar. preluat de psihologia naivă s-a vulgarizat si este folosit excesiv. este mai pregnantă (dar nu foarte semniflcativă) o conturare a sinelui cultural. amplă şi diagnostică privind creativitatea.care sunt foarte diferite dar si pe problemele metodelor posibile de investigat de cei ce posedă creativităţi şi de problemele inspiraţiei etc. Problemele creativităţii rămân numeroase şi solicitante. Bateria Minnesota de creativitate are unele înrudiri cu testele de creativitate ale lui Guilford. care au profesii non-economice (culturale). ce au in atenţie această problemă. Noi le-am găsit. Se poate presupune ca feminizarea modului de exprimare a creativităţii este atractivă (şi mai deosebită pentru băieţi. dezvoltată această formă a sinelui ce se afla în şcoli sau facultăţi cu diferite profiluri culturale sau tehnice. Şi Taylor a semnalat astfel de aspecte. inclusiv sociale (pentru prestigiul social). originalitatea şi fluiditatea ca structură mai expresivă a creativităţii în aceste cazuri. Este adevărat că există o sensibilizare mai mare stimulativă a creativităţii. . au. de asemenea. au mai dezvoltat sinele cultural. Wallach şi Kogan 1955. În cercetări. prin care se lărgeşte câmpul de investigaţie a creativităţii. la tineri proveniţi din familii de intelectuali. din care motiv o fosesc). mai ales. Puberii. Persoanele creative sportive. Prezintă importanţă şi relaţia dintre creativitate şi structurile sinelui. Unii autori au găsit diferenţe. • Desigur. inclusiv în domeniul artelor. din clasa mijiocie (generaţia a III-a de familii intelectuale) au şi sinele moral .de civilizaţie şi conduite politicoase . fapt pentru care s-au dezvoltat aşa nuimitele metode de stimulare a creativităţii . adolescenţii şi studenţii au mai dilatat sinele fizic. în parte.. Acestea erodează. • În primul rând.ce se centrează pe definirea şi stabilirea tipologiilor creativitşţii . urmând să se indice de către subiect acele activităţi pe care le-au probat prin iniţiativă proprie. privind creativitatea. există tendinţe marcate de apropiere între cacteristicile psihice obţinute la băieţi şi la fete. statutul social economic este important şi generează multe diferenţe. are loc o feminizare de profesii. legată de forma şi implicaţiile creative solicitate de profesia respectivă sau de activitatea dominantă a vieţii de fiecare zi. deşi în ultimii 10 ani conceptul de creativitate. Waro 1968). iar cei ce provin din familii mai consolidate. exprimarea creativităţii (mai ales productivitatea). însă.şi grupurile de psihologi care se ocupă de această stimulare . s-a conturat si o serie de aspecte privind masculinitatea si feminitatea.

datorita creşterii solicitării creativităţii în viaţa socială. din deceniile 60 şi 70).seara. A fost validat la peste 250 de elevi. Prima secvenţă este a desenelor –patrate. spre a ieşi desene cât mai interesante.computer. de altfel. Este folosit la Universitatea Bucureşti (a fost mult folosit în lucrările de an. . testele de creativitate sunt în plină dezvoltare ca şi problema creativitaţii.UBTS -. Interpretare la testul UBTS: In fiecare test de creativitate intereseaza. 5 succes. vom prezenta un test cu 3 secvenţe . scenariile spaţiale virtuale etc. cercuri. ca adaptare.abis. 7 sfârşit. A fost elaborat. în primul originalitatea. astronautica. la cele 10 date în test (1 . 8 . In genere. 6 . şi fără îndoiala.ploaie. A doua secvenţă solicită cât mai multe titluri la imaginile date. a treia secvenţă solicită cât mai multe cuvinte asociate liber. 4 . 3 . in primele decade ale acestui secol se vor cumula progrese semnificative privind creativitatea şi valorizarea ei. triunghiuri. ca cele mai multe teste de creativitate. Are 3 secvenţe.În continuare.avion. Problemele creativităţii rămân probleme deschise si foarte de interes.avion). 9 . 2 . Să nu uităm că în secolul ce a trecut s-a dezvoltat surprinzător energia atomică. facilitatea si varietatea. cărora se solicită să li se facă completări.tristeţe. din clasele IX şi X liceale. după testul Selier de creativitate (cu o structura mai complexă). 10 . din clasele VI şi VIII şi 320 de elevi.mână.