TRADUCTOARE DE VIBRAŢII ŞI ACCELERAŢII 8.

1 Noţiuni fundamentale Vibraţiile sunt fenomene dinamice care iau naştere în medii elastice sau cvasielastice, datorită unei excitaţii locale, care se manifestă prin propagarea acesteia în interiorul mediului sub forma unor oscilaţii (unde) elastice. Oscilaţia reprezintă fenomenul în cursul căruia se transformă periodic, reversibil sau parţial reversibil, o energie dintr-o formă în alta. Unda este rezultatul propagării oscilaţilor într-un mediu elastic, adică evoluţia în timp şi repartiţia în spaţiu a mărimilor ce caracterizează oscilaţia. Excitaţia iniţială se consideră locală dacă cel puţin una dintre dimensiunile geometrice ale mediului este suficient de mare. În funcţie de dinamica fenomenului vibratoriu, vibraţiile pot fi: a)- Vibraţii cu frecvenţe de variaţie scăzute (mici) întâlnite în: structuri mecanice, structuri din construcţii şi în cazul undelor seismice (cutremure). b)- Vibraţii cu frecvenţe mari de variaţie întâlnite în medii fluidice (aer, apă, soluţii chimice etc). Natura fizică a mediului determină modul în care se propagă oscilaţiile. Într-un mediu solid se propagă atât undele longitudinale cât şi cele transversale, iar într-un mediu fluid se propagă numai undele longitudinale. Ca urmare măsurarea vibraţiilor din mediile solide se face cu traductoare pentru mărimi cinematice vectoriale (deplasări, viteze, acceleraţii), iar pentru măsurarea vibraţiilor în medii fluide (unde sonore în aer) sunt necesare traductoare de presiune acustică, care este o mărime scalară. În funcţie de natura excitaţiei pot fi nedorite (considerate perturbaţii funcţionale) şi perturbaţii dorite – cu parametrii bine determinaţi. Din categoria perturbaţiilor nedorite fac parte vibraţiile cu efecte nocive asupra echipamentelor industriale, iar evaluarea lor cantitativă constituie o condiţie de funcţionare sau nefuncţionare a instalaţiilor respective. Vibraţiile dorite sunt generate pentru a fi utilizate în două scopuri: a – pentru acţionarea unor dispozitive cu funcţionare vibratorie în industrie sau în aparatele electrocasnice; b – pentru crearea condiţiilor de încercare la vibraţii a echipamentelor mecanice şi electrice (în special a celor utilizate pe navele aeriene sau maritime). Din cele prezentate rezultă că pentru punerea în evidenţă a efectelor vibraţiilor se

1-d. 8. mărimile specifice acestora sunt: deplasarea liniară .1-e). b. 8.utilizează traductoare în scopul următoarelor tipuri de măsurări: a. de la intrarea şi ieşirea sistemului în scopul determinării caracteristicilor acestuia. pentru a le compara cu nivelele standard admisibile. b) De translaţie (verticale şi orizontale) şi de torsiune cu un singur grad de libertate (figura 8.1. Măsurarea mărimilor de intrare în sistem (mărimi vibratorii de excitaţie) necesare întocmirii programelor de încărcări mecanice. d) translaţie pe verticală. În cele ce urmează se prezintă câteva aspecte referitoare la vibraţiile mecanice care au loc în echipamente şi instalaţii industriale. b) cu două grade de libertate. Aceste vibraţii pot fi: a) Cu unul sau două grade de libertate. c. respectiv figura 8.1. Fig.2 Mărimile caracteristice şi unităţile de măsură specifice vibraţiilor Indiferent de natura vibraţiilor. Măsurarea nivelelor de vibraţii la ieşirea unui sistem. c) translaţie pe orizontală. Sisteme oscilante: a) cu un grad de libertate.1-c. (a şi b). e) torsiune. Măsurarea simultană a ambelor mărimi vibratorii. 8. figura 8.

deplasare liniară .1 – a asupra căruia acţionează o forţă externă F(t).cuplul forţelor elastice . ca exemplu.2) Mărimile şi uităţile de măsură ce caracterizează sistemele oscilante.[N∙m]  cϕ cuplul forţelor rezistente .acceleraţie unghiulară .Traductoare de vibraţii şi acceleraţii 159 sau unghiulară. sistemul oscilant cu un grad de libertate.[s-2] ky .[N] c . descrise prin cele două ecuaţii.cuplul activ .masă în mişcare . J .1) O ecuaţie de mişcare similară poate fi scrisă şi în cazul vibraţiilor de torsiune (figura 8.[N] y m .moment de inerţie a discului [Kg⋅ m2] m .forţa rezistentă (vâscoasă) .forţa de inerţie .[N] y kϕ . Se consideră.[rad] dϕ  = ϕ .[N ⋅ m].viteză unghiulară . sunt: M .[m] φ .[Kg] c .[N] y .forţa elastică .[N∕m] F .coeficient de amortizare .[N ∙ S/m] k . . din figura 8. viteza.3) unde: Xv este valoarea maximă (de vârf)a deplasării x.1-e) la care deplasarea liniară x este înlocuită cu unghiul de rotaţie ϕ: J d 2ϕ dt 2 +c dϕ + kϕ = M dt (8. iar ω = 2πf – pulsaţia.[N∙m]  Jϕcuplul forţelor de inerţie → [N∙m] Pentru o vibraţie sinusoidală ecuaţia ce descrie mişcarea punctului material este: t  x = X v sin  2π  = X v sin ( 2π ⋅ f ⋅ t ) = X v sin ω t  T (8.coeficient de rigiditate (constanta elastică).forţa externă (de excitaţie). acceleraţia şi frecvenţa.deplasare unghiulară . Legea de mişcare a masei m este dată de ecuaţia: m d2y dt 2 + dy + ky = F ( t ) dt (8.[s-1] dt d 2ϕ dt 2  = ϕ .

6) 8. Amplitudinea vibraţiei dă informaţii asupra jocurilor (radiale. Traductoarele de deplasare sunt preferate numai pentru măsurarea amplitudinilor mari specifice vibraţiilor de joasă frecvenţă. (8. traductoarele pot converti: valori instantanee . Dacă vibraţia este armonică.5).5) în care: Vv şi Av reprezintă valorile de vârf ale vitezei şi acceleraţiei Observaţie: Vibraţiile nearmonice (complexe) întâlnite cel mai des în practică se pot analiza prin înregistrarea spectrelor care pun în evidenţă frecvenţele şi amplitudinile componentelor. valori medii sau valori eficace. axiale) existente în maşini în special asupra jocurilor din piesele care vibrează (jocuri în lagăre. articulaţii etc).4) şi (8. valori de vârf . T0 xm = x ef = (8.3 – Principii de realizare a traductoarelor de vibraţii . Măsurarea acceleraţiilor se face în special atunci când este necesară evidenţierea vibraţiilor de înaltă frecvenţă. În funcţie de tipul vibraţiei şi scopul urmărit. iar celelalte mărimi rezultă prin calcul utilizând relaţiile (8. T0 1T 2 ∫ x dt . dt 2   x=v= (8. Acceleraţia vibraţiei dă informaţii asupra forţelor care solicită maşina (instalaţia) sau materialul. este suficient să se măsoare frecvenţa şi una din mărimile menţionate (mai sus). O informaţie globală privind nivelul semnalului se obţine prin determinarea valorii medii absolute xm şi a valorii eficace xef utilizând relaţiile: 1T ∫ x dt .Viteza şi acceleraţia se pot exprima prin relaţiile: dx π  = ω X v cos ω t = Vv sin  ω t +  . Viteza este factorul fizic de care depinde zgomotul produs de mediul care vibrează şi se măsoară cu traductoare de presiune acustică.4) a =  = x d 2x dt 2 = −ω2 X v sin ωt = A v sin ( ωt + π) .

8. Având în vedere că vibraţiile sunt caracteristice corpurilor în mişcare. Mişcarea este amortizată proporţional cu viteza. 8. 4 şi respectiv cap. . Separarea ESV de convertorul intermediar (CI) are numai un caracter funcţional. unde se observă că elementul sensibil la vibraţii (ESV) generează la ieşire tot o mărime de natură mecanică (deplasarea sau forţă).3. Fig.Traductoare de vibraţii şi acceleraţii 161 Structura unui traductor de vibraţii este prezentată în figura 8. pentru obţinerea unui semnal electric care să fie prelucrat (calibrat) de adaptor.2. montat în interiorul unei carcase.9.3. este necesar un convertor intermediar care să transforme mărimea mecanică într-o mărime electrică. analiza funcţionării elementului sensibil este atribuită regimului dinamic. Un ESV are în componenţă un sistem oscilant cu un singur grad de libertate.1 Elemente sensibile pentru traductoare de vibraţii (ESV) Elementele sensibile pentru detectarea vibraţiilor liniare sunt de tip inerţial (cu masă seismică) prezentate în figura 8.2 Structura unui traductor de vibraţii Aceste convertoare au caracteristici similare elementelor sensibile ale traductoarelor de deplasare sau de forţă prezentate în cap. deoarece sub raport constructiv cele două elemente formează o singură unitate constructivă. Ca urmare.

7) devine: d2y dt 2 d2x dt 2 ≈− .I. carcasa deplasându-se faţă de m. . În aceste condiţii ecuaţia (8. c şi k factor de amortizare. iar ϕ este unghiul de rotaţie al arborelui. masa m nu urmăreşte mişcarea carcasei.9) În acest caz. Convertorul intermediar poate fi de tip parametric sau de tip generator. deci: y=-x (8. Deci elementul sensibil la vibraţii este utilizabil pentru măsurarea deplasării x(t). 8. Pentru analiza comportării dinamice a elementului sensibil.7) În carcasa se află convertorul intermediar (C.distanţa între centrul de greutate şi punctul de aplicare al forţei F care generează cuplul de torsiune (F⋅ r). destinat vibraţiilor liniare. c şi k fiind neglijabile (amortizare şi resort slab).). iar vibraţiile de torsiune sunt descrise prin ecuaţii de momente. r .3 – ESV de tip inerţial pentru vibraţii liniare La apariţia deplasării x(t) a carcasei (fixată rigid pe suportul ale cărui caracteristici vibratorii doresc a fi analizate) generată de forţa de inerţie F aplicată corpului mobil de masă m.8) se observă că vibraţiile liniare sunt descrise prin ecuaţii de forţe.8) În care J este momentul de inerţie al masei faţă de centrul său de greutate. după o lege exprimată prin ecuaţia: d2y dt 2 dy d2x + ky = −m dt dt 2 m +c (8. În cazul vibraţiilor de torsiune ecuaţia de funcţionare este: d 2ϕ dt 2 J +c dϕ + kϕ = M = F ⋅ r dt (8. În rezolvarea acestei ecuaţii se pot distinge trei situaţii specifice: a) se consideră m – foarte mare. Din ecuaţiile (8. este necesară rezolvarea ecuaţiei (8.Fig. care transformă deplasarea y(t) sau forţa dinamică m d2y dt 2 într-un semnal electric. respectiv de rigiditate unghiulară. ci rămâne fixă în spaţiul din interiorul carcasei. aceasta se va deplasa pe o direcţie y paralelă cu axa x.7).7) şi (8.

deoarece ea nu arată dependenţa soluţiilor obţinute de caracterul excitaţiei (de natura vibraţiilor). adică ESV este utilizat la  măsurarea vitezei x ( t ) . m şi k fiind neglijabile. deci: y ≈ − m d2x ⋅ k dt 2 (8. Similar se obţine: ky ≈ − m d2x dt 2 . trebuie făcută analiza în domeniul frecvenţei.Traductoare de vibraţii şi acceleraţii 163 b) Amortizarea este puternică (c .7) este doar calitativă.12) Utilizând notaţiile: din (8. c0 s 2 Y (s) + (8.7) devine: dy d2x ≈−m . În această situaţie ecuaţia (8. c) Resortul este foarte rigid (k . Analiza făcută asupra modului de rezolvare în domeniul timp a ecuaţiei (8. m ξ= (8.foarte mare). Pentru deducerea funcţiei de transfer se aplică ecuaţiei (8.7) transformata directă Laplace şi rezultă: c k sY (s) + Y (s) = −s 2 X (s) m m c şi c 0 = 2 km . iar m şi c fiind neglijabile.11) În această situaţie rezultă că deplasarea masei este proporţională cu acceleraţia de măsurat.12) se obţine: ω0 = k .13) (8.10) Rezultă că deplasarea y este proporţională cu viteza de măsurat.14) H(s) = Y(s) − s2 = X(s) s 2 + 2ξ ω s + ω0 2 0 Considerând excitaţia armonică: x = X sin ωt şi trecând în domeniul frecvenţei (cu transformata Fourier) reultă răspunsul la frecvenţă: Y ( jω) = X ( jω)  ω  ω  0  ω 1− ω  0 2 2 H( jω) =      ω  + 2 jξ  ω0  . ESV fiind utilizat la măsurarea acceleraţiei imprimate carcasei. determinând funcţia de transfer H(s) şi tipul de excitaţie. deci: dt dt 2 c y≈ m dx ⋅ c dt (8. (8.15) .foarte mare). Pentru a pune în evidenţă comportarea sistemului inerţial în funcţie de excitaţia la care este supus.

4 – Reprezentarea răspunsului la frecvenţă prin amplificare şi fază a) . Deci elementele sensibile seismice de deplasare trebuie să aibă gabarit şi dimensiuni relativ mari.15) devine: .   b) .4–b . iar faza: θ = f  ω  în figura 8. sistemul seismic funcţionează ca vibrometru.8.18) astfel: modulul răspunsului la frecvenţă (amplificarea:  ω  ω Y =f   ω  în figura 8. iar θ≈ 180°. ω0 răspunsul la frecvenţă devine: H( jλ) = 2 λ 2 1 −λ + 2 jξλ (8.17) unde : H ( jλ) = (1 − λ ) λ + 4ξ λ 2 2 2 2 şi θ(λ) = arctg 2ξ λ 1 − λ2 (8.dependenţa  ω Y =f ω X  0  . este utilizat ca traductor de deplasare. ω>>ω0 (corespunzătoare zonei III din figura 8.4-a.16) Exprimând răspunsul la frecvenţă prin modulul şi argumentul său se obţin relaţiile: ( ) H ( jω = H ( jλ e j θ λ ) ) (8.I.cu notaţia: λ = ω . • Pentru excitaţii cu pulsaţii ω<<ω0 (corespunzătoare zonei I).18) Se reprezintă grafic relaţiile (8. Concluziile care se pot    X  0  0 trage din reprezentările grafice ale răspunsului la frecvenţă sunt: Fig. Condiţia ω>>ω0 se realizează printr-o suspensie moale. care determină o deplasare relativă mare a masei seismice la frecvenţe joase.4 – a) se observă că X ≈ Y. Dacă C. relaţia (8.dependenţa θ = f    ω  ωo     • Pentru excitaţii cu pulsaţii mari. adică masa şi suportul vibrează în opoziţie de fază.

7. O concluzie generală este prezentată în [18] şi arată că distorsiunile de amplitudine impun o frecvenţă limită inferioară de lucru a ESV pentru vibraţii.58 ⋅ω 0. a) Convertoarele intermediare rezistive – sunt realizate cu mărci tensometrice (MT) fixate pe arcul elastic sau pe alt element elastic influenţat de masa vibrantă. Amortizarea optimă la un ESV se obţine pentru ξ = 0.pentru pulsaţii mergând până la ω = 0. figura 8. iar cele de amplitudine sunt sub 5% . . se limitează zonele de frecvenţă în care poate lucra ESV. La măsurarea şocurilor se impune a atenţie deosebită deoarece spectrul de frecvenţă este foarte larg şi se impune efectuarea unor corecţii. Pe lamelă elastică (L). Ca urmare. este fixată marca tensiometrică (MT) care îşi modifică rezistenţa prin deformarea generată de mişcarea vibratorie. suspensia este rigidă şi greutatea totală mică.2 Convertoare intermediare asociate elementelor sensibile pentru conversia în semnal electric Convertoarele intermediare pot fi de tip parametric sau de tip generator.3. apărând distorsiuni. adică: Y ≈ ⋅ ≈ X ω0 2 X  ω0    165 (8. astfel încât distorsiunile să nu depăşească un prag admisibil. cât şi o frecvenţă limită superioară a ESV pentru acceleraţii. Observaţie: Dacă mişcarea vibratorie nu este sinusoidală (caz foarte des întâlnit) răspunsul elementului sensibil la diferite componente spectrale este diferit.5. situaţie în care distorsiunile de fază sunt foarte mici. Ca urmare.19) Se observă că amplitudinea Y este proporţională cu acceleraţia vibraţiei. 8.Traductoare de vibraţii şi acceleraţii 2 1 ω2 Y  ω  . În cele ce urmează se prezintă câteva tipuri de convertoarele intermediare parametrice. În acest caz elementul sensibil (ESV) lucrează în regim de accelerometru seismic. prinsă rigid de carcasă şi de masa m.

a) sau modificarea întrefierului între masa seismică şi bobină.Fig. Utilizând o schemă de măsurare adecvată.8.5 Convertor intermediar rezistiv tensometric b) Fig.6 Convertor intermediar capacitiv Convertoarele intermediare capacitive au structura funcţională prezentată în figura 8. c) Convertoarele intermediare inductive – funcţionează pe principiul modificării inductanţei unei bobine prin deplasarea unui miez mobil (Fig. într-un conductor care se deplasează cu viteza v perpendicular pe liniile de câmp magnetic de inducţie B: u = -Blv. Funcţionarea acestora se bazează pe fenomenul de generare a t.20) unde u(t) este proporţională cu viteza de vibraţie şi este suficient de mare. 8.7 Convertoare intermediare inductive: a) – cu miez mobil. 8. Prin deplasarea masei m se deplasează şi armătura mobilă (AM) faţă de armătura fixă (AF) a condensatorului C. (8. (Fig.b).m. capacitatea C(y) se determină comod.8. 8.7 . acestea se utilizează mai ales pentru masurări relative. Datorită preciziei reduse.7 . Fig. astfel încât nu sunt . b) – cu întrefier variabil d) Convertoare intermediare electromagnetice. obţinându-se informaţii utile referitoare la caracteristicile vibraţiei. Acest tip de convertoare sunt folosite pentru măsurarea vibraţiilor liniare.6.e.

În cazul solicitării cristalului pe direcţia axei Ox. 8. Fenomenul de piezoelectricitate constă în apariţia unei polarizări electrice (sarcini electrice) pe suprafeţele unui cristal. 8. care la solicitare dă un efect piezoelectric longitudinal (Fig.8 –a ). titanatul de bariu – material ceramic cu proprietăţi piezoelectrice. cuarţul – material natural piezoelectric. Dintre materialele cele mai utilizate (cu proprietăţi piezoelectrice) două sunt reprezentative: (Fig. valoarea sarcinii totale este direct proporţională cu valoarea forţei Fx şi nu depinde de dimensiunile cristalului: Q x = dFx . care generează un efect piezoelectric transversal (Fig.9-a): Ox – axa electrică. Efectul piezoelectric se explică prin deformarea reţelei cristaline. Oy – axa mecanică. Cristalul de cuarţ prezintă din punct de vedere al fenomenului piezoelectric 3 axe (8. 8.8 .Traductoare de vibraţii şi acceleraţii necesare amplificatoare preformante (figura 8.8b). 167 Fig.b Schema de principiu a unui convertor intermediar piezoelectric Convertoare intermadiare piezoelectrice.21) Dacă cristalul de cuarţ este solicitat cu forţele Fy pe direcţia axei Oy sarcina electrică totală depinde atât de valoarea forţei Fy cât şi de dimensiunile cristalului: .8 – a Convertor intermediar electromagnetic e) Fig.8-c). Polarizarea este proporţională cu mărimea forţei aplicate şi îşi schimbă semnul (polaritatea) după sensul forţei. atunci când asupra acestuia acţionează o forţă F. 8. Oz – axa neutră (solicitările după axa z nu produc sarcini electrice). fapt ce atrage după sine deteriorarea echilibrului electric stabilit între atomii care constituie reţeaua. 8.

22) Aceste fenomene sunt ilustrate în figura 8. dacă ES sunt rezistive (mărci tensometrice.) sau o schemă de tip punte Wien. care generează sarcina electrică proporţională cu acceleraţia. Adaptoarele pentru convertoare intermediare generatoare (piezoelectrice) conţin .8 –b.Q z = dFy b . c) efect piezoelectric transversal Schema de principiu a unui convertor intermediar realizat cu element sensibil piezoelectric este prezentată în figura 8.9. Tensiunile de dezechilibru din punte sunt amplificate şi prelucrate ulterior în scopul obţinerii semnalelor unificate. dând naştere unei forţe F ce presează intermitent rondele piezoelectrice. b) – efect piezoelectric longitudinal. h (8. dacă elementele sensibile sunt inductive sau capacitive (cap. Acestea sunt pretensionate între masa seismică (m) şi corpul elementului sensibil. Elementele piezoelectrice sunt rondele realizate din materiale piezoelectrice. Maxwell.4). Adaptoarele pentru traductoarele de vibraţii se diferenţiază în funcţie de tipul convertorului intermediar.9 (b şi c) Fig. 8. Structura cristalului de cuarţ şi efectele piezoelectrice: a) – Structura cristalului de cuarţ. Mişcarea vibratorie x(t) deplasează masa seismică. mărci piezorezistive etc. în adaptoare pentru convertoare parametrice şi adaptoare pentru convertoare generatoare. Adaptorul pentru elemente sensibile parametrice conţine o schemă de măsurare de tip Wheatstone.

convenabilă operaţiei de măsurare. .Traductoare de vibraţii şi acceleraţii 169 preamplificatoare pentru a transforma impedanţa de ieşire (de valoare mare) a convertorului intermediar într-o impedanţă mai mică. cât şi pentru a amplifica semnalul de nivel mic generat de către detectorul piezoelectric.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful