Avangarda

„A scrie despre avangarda literară nu este o întreprindere uşoară. (…) Heterogenă, pulverizată, adesea haotică, «avangarda» sfidează, prin însăşi natura sa, descrierea, clasificarea, definiţia precisă“ – astfel îşi începe Adrian Marino articolul despre avangardă din Dicţionar de idei literare. Privita cu suspiciune atunci cand nu e cu dispret, invidiata atunci cand nu e persiflata, literatura romaneasca de avangarda nu a putut fi, cu toate acestea, ignorata si redusa la tacere. Peste tot in Europa unde se manifesta, avangardele sunt istoria unui decalaj, aceea intre noua sensibilitate, recomandata insistent de catre protagonisti, si aceea a publicului lor, format in jurul valorilor traditionale. In mod paradoxal avangardele incearca sa se faca auzite dispretuind publicul, contrariindu-l, şocandu-l, ceea ce explica mentinerea avangardelor si a reprezentantilor acestora in marginea societatilor respective. Avangardele artistice din primele decenii ale secolului alXXlea au facut din Europa un continent unificat, in care nu existau un centru si o periferie, centrul fiind simultan in toate capitalele sale. Scriitorii si artistii avangardelor au creat un fond comun de idei, sintagme, expresii, detectabile in scrierile lor. Aparitia si raspandirea avangardelor in Europa nu se face prin imitatie, ci printr-un proces spontan. Pana la aparitia suprarealismului francez al lui Andre Breton, existau mai multe centre de iradiere a ideilor avangardiste: Paris cu Alfred Jarry, Apollinaire, impresionistii, Marinetti care lanseaza futurismul; Dresda cu grupul Die Brucke; Moscova cu rayonismul lui Mihail Larinov, din 1910; Bucuresti cu revista Simbolul din 1912, cu Tristan Tzara, Ion Vinea, Marcel Iancu si scrierile lui Urmuz; Londra cu vorticismul lui Ezra Pound, 1914; Sankt-Petersburg, pentru suprarealismul lui Kasimir Malevich, 1915; Zurich, Cabaretul Voltaire pentru Dada, 1916, cu Hugo Ball, Tristan Tzara si Marcel Iancu. Fenomenul avangardist cuprinde doua atitudini extreme: ruptură, negare radicală a traditiei cultural-literare si aspiratia catre o absoluta înnoire a limbajului, catre o constructie pe teren virgin. Aceasta miscare (si nu scoala literara sau artistica) a fost considerata o miscare de şoc, de ruptura si deschidere in acelasi timp. Conceptul de avangarda nu poate fi definit riguros. Intr-un sens fundamental, toate miscarile de avangarda, ne spune Eugen Ionesco, pot fi definite in termeni de ruptura si opozitie fata de formele artei premergatoare. Daca primele semne ale orientarilor de avangarda se pot descoperi inca din perioada dinaintea primului razboi mondial, despre o miscare propriu-zisa de avangarda litarara nu se poate vorbi in Romania decat in perioada interbelica, in anii ’20-’30, iar revistele literare din acea perioada depun marturie intr-un mod complex despre aceasta miscare, ca stare de spirit in plina desfasurare. Prima si una din cele mai importante reviste ale avangardei romanesti, avand cea mai lunga viata, Contimporanul, apare la 3 iunie 1922 sub directia lui Ion Vinea, iar grupul format ulterior in jurul lui Vinea si al lui Marcel Iancu avea sa-si aroge meritul pionieratului si al rezistentei in atitudinea de fronda. Apropiate ca orientare sunt si revistele Punct(1924-1925), Integral(1925-1927), care cer violent ruperea de traditii si acord la zi cu fenomenul artisic contemporan. Neacceptarea in practica artei a atitudinilor extremiste la aceste publicatii vor stârni atacul revistelor suprarealiste Unu (1928-1932), Urmuz (1928), Alge(1930-1931; 1933). Dadaismul, unul dintre curentele de avangarda, cultiva antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventând cele mai năstruşnice tehnici de ”creaţie”, toate având la bază

Desi in Romania avangarda artistica incepe prin a fi predominant constructivista. in expresii care sa şocheze. text care debuteaza abrupt. Tristan Tzara (devenit un nume de rasunet in lumea artistica a avangardei europene). etc Aceste propozitii sunt violent negative. dintre care mai importante sunt. al visului.Sa ne ucidem mortii!”. concurând natura. ce a colaborat la toate revistele de avangarda si a editat revista 75HP). frazelor.incoerenţa. subconştientul etc. Jos Arta caci s-a prostituat! poezia nu este decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor de orice varsta! Teatrul. 1924). în literatura română. stagnarea in conventie si . intins in saloanele de plasare. Manifestul.Antologia literaturii romane de avangarda”. propoziţiilor. acea vointa de sinteza moderna. acest text(scris de Ion Vinea.. Ideea esenţială a constructiviştilor era necesitatea unei corespondenţe între artă şi spiritul contemporan alt tehnologiei moderne. lipsa de logică. totul este caracterizat lapidar. visul. scriitorul revine la fiecare paragraf asupra acestei cerinte. expresioniste. Gr.reteta”. al delirului. De la poezie. respingand total diverse forme ale artei. Tehnica de realizare artistică era dicteul automat. fiind o sinteza a acestora. cubiste. ea manifesta deschideri spre toate celelalte forme sau curente de avangarda din lume. teatrul trebuie sa devina unul de pură emotivitate. un ton nu lipsit de asemanari cu al altor manifeste ale avangardei din Occident: . Pictura. Lasand la o parte ostentatiile specific avangardiste.. lui Ion Vinea nu are valoare literara. Iau naştere. scriind versuri ermetice.. dar nesemnat) cuprinde specificul avangardei romanesti. cu elemente futuriste. în acele spaţii umane care scăpau controlului conştiinţei. dramaturgie. frapant. care consta în încercarea de transcriere rapidă a cuvintelor.. iar manifestul se incheie cu un cuvant de ordine teribil . constructivismul şi suprarealismul.. care inventează forme noi. asa cum subliniaza si Matei Calinescu in . artele plastice trebuie sa se elibereze de naturalism si sa exprime forme pure. un scutec al naturii.. printr-o negatie violenta. astfel. Mesajul general al Manifestului .Manifestul activist catre tinerime” (Contimporanul. pe care o considera capitala: simplificarea procedeelor pana la economia formelor primitive. Romanul e condamnat la moarte in favoarea reportajului citadin. un clistir rasuflat. ci este important pentru ca marcheaza un moment însemnat al evolutiei literaturii noastre. De altfel. atacata in toate sensurile ei. anume cel al sincronizarii ei cu literatura occidentala. Literatura. Sergiu Dan si Romulus Dianu (ambii practicând un modernism ostentativ.. o reteta pentru melancolia negustorilor de conserve. Programul suprarealismului urmărea pătrunderea artei în planul inconştientului.. noi curente de avangardă. marcând nivelul rupturii avangardiste fata de traditie. de regasire a expresiei pure. Spiritul acesta de negare a valorilor consacrate se echilibrează treptat printr-o tendinţă de căutare a unor formule artistice noi şi de explorare a unor spaţii tematice inedite: tehnica modernă. fara sintaxa si fara . pictura si pâna la arhitectura si chiar politica. dar mai cu seama dorinta de simplificare. Setul de respingeri priveste atitudinile conservatoare in arta si literatura. Saşa Pană. ca şi cum ar ieşi spontan din fluxul continuu al subconştientului Un document important al avangardei il reprezinta . Dramaturgia. absurdul. un borcan de fetusi fardati. Reprezentantii de seama ai avangardei romanesti sunt Ion Vinea.. exprima nevoia generala de schimbare a viziunii artistice. Ilarie Voronca (poet cu o exceptionala imaginatie metaforica. Cugler.

Ion Pop.Virgil Teodorescu. ca si in alte parti. G. In literartura romana nu a jucat bun rol mare. aproape în acelasi timp primele studii importante despre avangarda.. nu a izbutit prin propriile forte sa treaca de faza negatiei si sa instaureze intr-adevar acele noi mijloace expresive in numele carora lupta.logică. Ea a contribuit la largirea conştiintei literare.literarităţii” ei. Fundoianu. Bibliografie: Adrian Marino. care s-a sinucis în 1923. proza.Uranus (Mihai Avramescu). In concluzie. În critica literara româneasca avangarda nu a fost bine primita. avangarda a fost prizoniera contradictiilor ei interioare. Ion Călugaru. si . dar nu este totusi lipsita de merite. . cel dintâi în 1969 („Avangardismul poetic românesc“). prin aceata. care face parte din grupul de suprarealisti de la revista Unu. avangarda litarara de la noi. In fond. poeta Filip Corsa(scrie in Contimporanul versuri ingenioase. prozatori mai puţin cunoscuţi). nu sunt nici dadaiste. Saşa Pana. Roll. in epoca moderna. mai mult spirit de fronda decat talent). Urmuz este considerat un premergator al avangardistilor si este recunoscut si publicat de catre acestia in revistele lor.. B. ca in literaturile europene. Pentru reprezentantii ei perioada avangardista coincide cu perioada lor de formare. creatia lor desfasurandu-se de fapt in afara limitelor stricte ale avangardei. impotriva structurilor stilistice traditionale. negatia ei nu mai are obiect real. Miron Radu Paraschivescu. In momentul in care traditionalismul excesiv a fost înfrant. Sesto Pals( alţi poeţi. căci ea voia sa distruga literatura prin literatura.. nici suprarealiste. Margareta Sterian. precum si Paul Păun. Gellu Naum. a pregatit terenul pentru întelegerea unor noi forme artistice. Care a fost de fapt contributia avangardei in literatura romana? Aparuta ca o reactie impotriva sistemelor de expresie depasite. Avangarda in literatura romana . când avangarda abia se încropea. avangarda reuseste sa prabuseasca mitul de origine romantica al litaraturii. fiind forma cea mai grava pe care a luat-o. cronici plastice si cinematografice). dobândind poate o conştiintă mai clară ca oricând a . reprezentate de sămănătorism. De aceea putem spune ca versurile cele mai bune ale unor poeti ca Şt. Constantin Nisipeanu. Geo Bogza. o noua încredere in forta si destinul ei ca expresie. ci participa la esenta mai libera decât oricând a lirismului modern. Ionathan X. criza constiintei literare si criza functiei expresive a limbajului. dar necesitatea umana a expresiei nu putea fi infranta. si literatura a renăscut din propria ei cenuşa.Antologia literaturii romane de avangarda”. nici constructiviste. pe numele lui adevarat Demetru Demetrescu. dar mai ales impotriva continuturilor acestora. Dicţionar de idei literare Matei Calinescu. Gheorghe Dinu (Stefan Roll). Ciprian. ea nu mai are in cele din urma ce sa distruga. Ion Pop si Matei Calinescu scriind târziu. unul dintre martirii avangardei. devenind victima propriului ei suces. iar cel de-al doilea doua eseuri datând din 1967.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful