CREATIVITATEA PRODUSELOR NOI INDUSTRIALE REZULTĂ DIN ACTIVITATEA DE INOVARE

Rezumat Inovarea industrială se defineşte ca fiind transferul unei idei noi sau a unui nou concept până la stadiul final al unui nou produs acceptat de piaţă. Creativitatea reprezintă capacitatea de identifica legături noi între elementele aparent fără legătură între ele, ca fiind punctul de plecare a inovării. Inovarea industrială este influenţată de factori care favorizează activitatea de inovare şi de factori care frânează această activitate. Tipurile de inovare industrială se clasifică în funcţie de obiectul inovării (de produs, de proces), după gradul de intensitate tehnologică (de ameliorare, de adaptare, de ruptură) şi după impactul asupra industriei şi după gradul de influenţare a pieţei (de fond,nişe comerciale,curentă, revoluţionară). Generarea de idei noi este favorizată de o serie de tehnici şi metode de stimulare a creativităţii(metode intuitive, analitice, de lucru, asociative sau deductive, metode fundamentale de creaţie). Un rol important în inovarea industrială îl joacă cercetarea dezvoltarea. Cercetarea poate fi fundamentală, aplicativă şi de dezvoltare. Activitatea de R&D este influenţată de numeroşi factori interni şi externi, care o pot favoriza sau frâna. Operaţia de lansare a unui produs nou decurge în trei faze: identificarea oportunităţilor de a realiza ceva nou, realizarea noului şi transpunerea în practică. Prognoza se defineşte ca fiind evaluarea probabilă a evoluţiei calitative şi cantitative a unui domeniu într-un interval de timp şi stabilirea evoluţiilor şi stărilor posibile ale domeniului, cu scopul de a face faţă schimbărilor existente şi a celor previzibile, de a aprecia consecinţele de viitor ale deciziilor luate în prezent. Prognoza poate fi tehnologică, economică şi socială. Tehnicile de prognoză pot fi cantitative (tehnici de regresie, metode de prognoză prin filtraj adaptiv) şi calitative (metoda curbelor logistice, spaţiul transferurilor de tehnologie, metoda scenariilor).

1 Cauzele care determină inovarea la nivelul întreprinderii
Presiunea concurenţială obligă întreprinderile să caute permanent soluţiile care le permit o poziţie cât mai bună pe piaţă, politică ce constituie condiţia esenţială de existenţă a întreprinderii. Dintre factorii principali, care determină o întreprindere, la un moment dat, să-şi diversifice producţia şi mai ales să promoveze noul, se pot evidenţia: 3

întreprinderile par mai tentate să-şi diversifice produsele decât să-şi diversifice tehnologiile de realizare a produselor. Pe planul produselor oferite pe piaţă. care merg mult mai departe decât la stabilirea mai strictă a unor termene de garanţie. cele care sunt puternic afectate de normele stricte de protecţie a mediului sunt mai ales tehnologiile (şi nu produsele).a) nevoia imperativă de a dezvolta sau măcar păstra poziţia ocupată de întreprindere pe piaţă. c) obligativitatea de a se alinia la normative impuse de Guvern. Cele mai afectate sunt cele ale industriei chimice şi farmaceutice şi a automobilului. Mai apar restricţii determinate de standardizare sau. este factorul cel mai important. cerinţe sociale. Ele au preferat. Este vorba de scumpirea energiei. Creativitate şi inovare 2. În general. inovaţiile care s-au materializat repede în produse îmbunătăţite şi în modificări „din mers” ale proceselor tehnologice existente. 2. În cazul altor ramuri. mai ales atunci când este vorba de o schimbarea a profilului întreprinderii. Cel mai adesea se apelează la forţele interne pentru o diversificare a produselor şi la achiziţii externe în rest. normele de protecţie a mediului nu afectează toate ramurile industrial. cel mai adesea.1 Definirea creativităţii şi a inovării 4 . atât tehnologiile. d) nevoia de a face faţă unei scăderi a ofertei sau scumpiri a materiilor prime. care a obligat întreprinderea să îşi schimbe. cât să îşi reproiecteze produsele. Normele cel mai frecvent modificate în ultimii ani sunt cele referitoare la protecţia mediului. de noile măsuri de protecţie a consumatorului. mai frecvent. b) cererea pieţii de a-şi diversifica producţia. legislaţie. Practic toate întreprinderile se preocupă de păstrarea poziţiei ocupate şi lărgirea segmentului deţinut din piaţă. Majoritatea întreprinderilor se preocupă de diversificarea în domeniul pe care îl stăpânesc şi doar arareori este vorba de o schimbare a profilului. e) recesiunea pe care o cunosc economiile ţărilor dezvoltate pe parcursul ultimilor ani a determinat întreprinderile să fie reticente în a se lansa în investiţii mari pe termen lung (aşa cum presupun schimbările de tehnologie).

evenimente. ”România o evaluare a indeplinirii Agendei 5 Lisabona”. din cadrul Societăţii Române de Economie. o strategie clară a întreprinderii. PAG. Voinea. 2004. Întreprinderea poate facilita circulaţia prin crearea unui sistem instituţionalizat. schimburi de personal între serviciile implicate etc.Creativitatea reprezintă capacitatea de a identifica legături noi între elemente (obiecte. ducerea la bun sfârşit a proiectului presupune. De cele mai multe ori se vorbeşte de „creativitate şi inovare”. Dăianu. fiecare conţinând câteva persoane cu mintea foarte deschisă (inventivi). iar pe de altă parte. Pentru ca procesul de creativitate să se desfăşoare în condiţii bune este necesar să existe1: o circulaţie bună a informaţiei (găsirea elementelor disparate care trebuie puse în comun). acceptarea ideilor „ciudate” la care cei ce le-au emis ţin foarte mult. Bianca Panca. legi) aparent fără legătură între ele. şedinţe. sesiuni interne de comunicări. pentru că cele două activităţi au cel mai adesea nevoie de aceleaşi condiţii pentru a se dezvolta în cadrul unei întreprinderi. o bună motivaţie a celor ce se preocupă de creativitate ceea ce presupune întotdeauna şi un sprijin larg din partea conducerii întreprinderii. L.. un contact strâns cu comunitatea ştiinţifică (sursa noilor cunoştinţe din domeniul fundamental). Geomina Ţurlea. proces sau activitate de service acceptate pe piaţă. cum ar fi: D. 133. pe de o parte pentru că ele se condiţionează una pe alta. găsirea răspunsurilor la toate problemele ce apar într-un proces de inovare solicitând creativitate. Creativitatea implică întotdeauna aducerea unui element de noutate şi ea este punctul de plecare a inovării. Raport al GEA. Bucureşti. Inovarea industrială se defineşte ca fiind transferul unei idei noi sau a unui concept nou până la stadiul final al unui produs. asigurarea unei „formări” a oamenilor în sensul creativităţii. colaborarea tuturor serviciilor întreprinderii. Pâslaru. Inovarea industrială este condiţionată şi ea de o serie de factori specifici. crearea unor echipe mici. D. Cel mai adesea inovarea industrială porneşte de la cercetarea aplicativă (iar uneori chiar de la cea fundamentală) continuă cu proiectarea şi cu transpunerea industrială (care este faza cea mai costisitoare) încheindu-se cu producţia şi desfacerea către beneficiari. practic. Dincolo de cercetare şi proiectare. 1 cunoaşterea bună a pieţii şi a cerinţelor ei. .

o politică de concentrare a resurselor întreprinderii pe un număr restrâns de proiecte de inovare. o fixare şi delimitare clară a obiectivelor întreprinderii. existenţa unor studii de prognoză. care să permită întreprinderii să aleagă în mod realist direcţiile de înnoire. atât în cadrul serviciului R&D. o finanţare corectă dublată de un management bun al întregii activităţi de inovare. atât în interiorul întreprinderii cât şi din exteriorul său. de politica firmelor mici şi . cărora să li se poată asigura evoluţia rapidă spre forma finală. cât şi în cel al marketingului. existenţa în interiorul întreprinderii a unor oameni cu un ridicat potenţial ştiinţific şi tehnic. atât în domeniul tehnologic. direct sau indirect. cât şi în celelalte servicii şi nu în ultimul rând. O conducere care nu încurajează introducerea noului poate foarte uşor să distrugă o întreprindere. 6 produs nou sau tehnologie nouă. de peste o sută de factori care pot fi grupaţi în două categorii: factorii care încurajează activitatea de inovare din întreprindere. chiar în secţiile direct productive. existenţa unui climat concurenţial. care să permită canalizarea eficientă a eforturilor de înnoire. o legătură strânsă cu clienţii. altfel bine situată. existenţa unei proceduri clare şi corecte de evaluare a rezultatelor şi a muncii oamenilor angajaţi. existenţa unei echipe competente care să poată rezolva problemele care apar pe tot traseul parcurs de noul proiect. a) Factorii care încurajează activitatea de inovare Aceştia pot fi evidenţiaţi prin: activitatea de introducere a noului este susţinută şi încurajată de conducerea întreprinderii. care pot să sugereze numeroase înnoiri folositoare. factorii care frânează activitatea de inovare din întreprindere. atât lor cât şi firmei producătoare. 2.- obiective clar formulate.2 Factorii care influenţează inovarea industrială Activitatea de inovare este influenţată. Este vorba. în general.

alcătuirea unor echipe interdisciplinare însărcinate cu introducerea elementelor de inovare. Rezultatul este că o altă firmă. limitează drastic fondurile pe care întreprinderea le poate aloca înnoirilor. dar politica „paşilor mici” riscă să se materializeze printr-o „pierdere a plutonului”. mică. Deşi ele şi-ar putea permite mai uşor să îşi asume riscul unui asemenea proiect. care există deja în întreprindere. În general firmele mari sunt mai puţin mobile faţă de cele mici şi trebuie argumente foarte solide pentru a le determina să se abată de la planurile lor pe termen mediu şi lung. O asemenea situaţie a fost (şi în bună măsură mai este) tipică pentru România şi probabil pentru orice economie etatizată şi neconcurenţială. incertitudini privind evoluţia materiilor prime sau a cererii noului produs (exemplu: domeniul energetic – preţul la petrol şi gaze. este imperativ necesar să fie deschişi spre nou. nu par a fi foarte importante pentru firmă. cererea generală scade.mijlocii. recesiunea economică. nu o fac. care nu îşi pot permite o abordare foarte largă a temelor R&D. în primul rând să fie ei înşişi capabili de a genera idei noi. Conducerea acestor echipe trebuie încredinţată unor oameni care. b) Factorii care frânează activitatea de inovare a întreprinderii Dintre aceştia pot fi evidenţiaţi: o concentrare excesivă a eforturilor asupra îmbunătăţirii produselor şi/sau tehnologiilor. la prima vedere. riscurile pe care întreprinderea şi le asumă şi care sunt inerente oricărei înnoiri cresc considerabil. Recesiunea. lipsa de entuziasm a firmelor mari de a se antrena în proiecte care. şi piaţa este mai puţin activă. 7 . aspecte privind energia nucleară). pe de o parte. reuşeşte „străpungerea” (sau piere). în urma procesului de înnoire. de vechiul său domeniu. pe lângă o calificare înaltă. Desigur că o uşoară perfecţionare a ceva existent şi bine cunoscut este soluţia cea mai simplă şi cu cele mai multe şanse de succes. teama conducerii întreprinderii de a se implica în acţiuni care comportă un anumit grad de risc. de regulă. din lipsă de fonduri şi de personal. îndepărtarea întreprinderii. Pe de altă parte.

principalii factori care pot frâna introducerea noului ar fi: dificultăţi care apar la trecerea de la faza laborator la faza industrială a proiectului. implicarea serviciului de cercetare în toate fazele noului proiect. 98. PAG. se pot identifica trei strategii posibile între care firma poate opta2: reducerea costurilor în raport cu concurenţa. Cele mai importante dintre ele ar fi: incapacitatea de a pune în practică strategia aleasă sau incapacitatea de a susţine modificările pe care ea le impune pe tot parcursul „perioadei de tranziţie”. Indiferent de opţiunea aleasă. Având în vedere aceste categorii de factori. ”Societatea cunoașterii”. (editor). București. de la decizia de adoptare a acestuia până la realizarea producţiei de serie. 2 Roșca. diminuarea avantajului concurenţial pe care ni-l oferă strategia de bază utilizată până acum şi pe care urmează să o schimbăm. Editura8Economică. concentrarea pe un anumit segment de piaţă. susţinerea permanentă din partea conducerii întreprinderii. . atât între serviciile implicate în lansarea noului. lipsa unui sistem eficient de circulaţie a informaţiei. pe de o parte. există o sumă de riscuri care apar întotdeauna şi care trebuie avute în vedere. Ghe. determinate. Pe de altă parte. inerţia pieţii de a accepta noul. cât şi între acestea şi exterior. realizarea unor produse diferite de cele ale concurenţei.- dificultăţi de comunicare şi de informare. iar pe de altă parte şi de interconexiunile tot mai puternice dintre ele. o comunicare eficientă şi o cooperare reală între toate serviciile implicate. existenţa unor studii corecte de prognoză a evoluţiei pieţelor şi a cererii de aici. de la stadiul de cercetare până la transpunerea industrială a proiectului. 2006. Din analiza unor studii de caz a rezultat că factorii care contribuie cel mai mult la succesul unui proiect cu caracter inovator sunt: existenţa în cadrul întreprinderii a unui personal calificat pentru a rezolva toate problemele ce apar. de specializarea excesivă a fiecărui domeniu ştiinţific. capacitatea de a accepta idei venite din afara serviciilor direct implicate în luarea deciziilor de înnoire şi în transpunerea în practică a acestor decizii.

3. Tabelul 2. Inovarea de produs: schimbarea de concepţie. O fabrică de avioane poate oricând produce helicoptere. helicopterul reprezintă un produs nou în raport cu avionul. inovare susţinută susţine permanent noul de tip colegial Stabilă Deschisă Inovantă 2. inovare slabă opus la nou birocratică răspunde la o nouă cerinţă moderată.1 Caracteristicile diferitelor categorii de întreprinderi Tipul întreprinderii Închisă Criterii Comportare Eficienţă Mod de conducere Structură opusă la nou mică. întreprindere stabilă. Principalele caracteristici ale acestor categorii de întreprinderi se prezintă în tabelul 2.1. după impactul asupra industriei şi după gradul de influenţare a pieţei. Tipuri de inovare industrială Inovarea industrială poate fi privită din mai multe puncte de vedere: după obiectul ei. întreprindere inovantă. a) după obiectul ei inovare de produs. întreprinderile se pot împărţi în patru categorii: întreprindere închisă. un avion cu reacţie diferă de un avion clasic prin motoare 9 care au la bază o tehnologie nouă. inovare moderată acceptă noul parţial birocratică este permanent „în faţă” slabă. după gradul de intensitate tehnologică. inovare de proces. . care se bazează pe o idee nouă.Ţinând cont de modul cum întreprinderile sunt dispuse să răspundă la elementele prezentate. Pe de altă parte. ce se sprijină sau nu pe o tehnologie nouă. bazat pe o idee nouă. inovare redusă neentuziast faţă de nou parţial birocratică activă în raport cu noul înaltă. În domeniul aviaţiei. tehnologia este (în principiu) aceeaşi. întreprindere deschisă.

Este vorba de modificări ale proceselor de fabricaţie.  obţinerea unor funcţii noi ale produsului (înlocuirea materialelor din care este construit cockpit-ul maşinilor de formula 1 l-a făcut nedeformabil la şoc. adesea contradictorii:  aerodinamicitatea (care ar conduce la o mai bună ţinută de drum şi un consum mai mic de benzină). - noi servicii care însoţesc produsul sau găsirea de noi utilizări produsului. aduce 10 . cele mai importante fiind:   ieftinirea produsului (de exemplu prin înlocuirea metalului cu plastic). care uneori nu este percepută în mod explicit de beneficiar. căreia îi îmbunătăţesc astfel performanţele.- realizarea produsului utilizând alte materiale sau componente. soft-ul fiind cel ce a impus şi a menţinut câţiva ani buni pe piaţă calculatorul SINCLAIR-SPECTRUM.    suprafaţa vitrată (care oferă un plus de confort pasagerilor). Aceeaşi situaţie se mai întâlnise o dată. iar înlocuirea materialelor din care este confecţionat combinezonul pilotului l-a făcut pe acesta invulnerabil şi la foc). creşterea performanţelor produsului (la săritura cu prăjina s-a câştigat circa 1 metru atunci când prăjina de lemn a fost înlocuită cu una din fibre de carbon). luând în consideraţie mai multe criterii. de perfecţionarea materialelor existente. de exemplu. care adesea înseamnă de fapt mai mult decât o simplă schimbare de formă sau de aspect. dacă aşa ceva reuşeşte. aspectul specific firmei. Designul automobilelor se face. ca atare sau cu modificări minime. Inovarea de proces. determinate de o nouă investiţie. acesta poate fi începutul unei noi serii în care ulterior se regăsesc celelalte tipuri de inovare citate mai sus. rezistenţa la şocuri. Unul din principalii factori care au determinat impunerea microcalculatorului IBM-PC ca standard în informatică l-a reprezentat cantitatea şi calitatea soft-ului oferit o dată cu calculatorul. Utilizarea de materiale noi poate avea efecte diferite. - un nou design. de valorificarea experienţei dobândite pe parcurs. el poate implica aspecte ergonomice sau modificări de fabricaţie. Inovarea de proces vizează aspecte interne ale întreprinderii.

în zilele noastre rareori se întâmplă ca un produs cumpărat azi să fie identic cu unul cumpărat cu 4. Editura Economică. inovare de ruptură. Un exemplu este din nou cel al PC-urilor. dar a suferit foarte multe „mici” îmbunătăţiri. deşi activitatea de R&D (cercetare-dezvoltare) este orientată mai degrabă spre proces. Tot inovarea de proces este cea care a permis evoluţia calculatorului PC de vechiul 8086 la noul născut TTX (care de fapt au structuri întru totul similare. înlocuirea unor materii prime. creşte determinate tot de tehnologie. Oţelul LD nu era cu nimic diferit de cel obţinut prin metoda SIEMENS-MARTIN dar era cu 5 $ / tonă mai ieftin.”Societatea cunoașterii. 2006. la aceleaşi costuri. 144. O perspectivă postreferențială asupra resurselor”. a unor produse mai performante. Cel mai adesea însă ea creează premisele unor îmbunătăţiri. chiar dacă acestea apar uneori ceva mai târziu3. fie obţinerea unor costuri mai mici. b) după gradul de intensitate tehnologică inovare de ameliorare. București. 11 Dinu. practic automobilul este principial neschimbat de prin 1930. din ce în ce mai puternic. PAG. M. Dacă inovarea de produs atrage întotdeauna după sine o modificare a procesului de fabricaţie (ne trebuie alt utilaj pentru a realiza carcasa de tablă sau de plastic a unui aspirator de praf. . Un altul ar putea fi cel al automobilelor. apelarea la tehnologii mai performante. inovare de adaptare. care fac ca un produs existent să devină din ce în ce mai bun.5 ani în urmă. dar şi prin mărimea memoriei ram şi a HDD-ului. Un exemplu tipic din prima categorie este reprezentat de tehnologia LD de obţinere a oţelului. 3 . diferind prin microprocesor. fie obţinerea. care se îmbunătăţesc aproape din 6 în 6 luni.. Dacă facem abstracţie de echipamentul electronic al ultimelor modele. Analizând comparativ cele două moduri de inovare constatăm că majoritatea realizărilor vizează produsul. Asemenea inovaţii apar în mod continuu. Cele mai simple sunt inovaţiile de ameliorare.. prin modificări ale unor soluţii constructive. inovarea de proces poate viza unul şi acelaşi produs.întotdeauna întreprinderii mari foloase în lupta concurenţială deoarece îi permite. pe măsură ce tehnologia de realizare a circuitelor imprimate a evoluat (de altfel cifra sau sigla din nume este tocmai cea a microprocesorului). un alt flux tehnologic pentru un avion sau un helicopter).

sunt reprezentate cele trei tipuri de inovare. Cel mai adesea însă. pornind de la alte principii. apare o inovaţie de adaptare care elimină unul din factorii plafonaţi şi permite o relansare a tehnologiei. ceea ce le permite obţinerea unor performanţe net superioare. aeroporturile pentru avioanele cu reacţie etc.) 12 . La fel. dar există întotdeauna un prag care nu poate fi depăşit. Avionul cu reacţie poate fi considerat ca o inovaţie de adaptare faţă de cel cu elice. Fig. Înlocuirea cablurilor de cupru din circuitele telefonice cu cabluri din fibră optică este o inovaţie de adaptare. Performanţele unei tehnologii se îmbunătăţesc continuu.Inovaţiile de adaptare sunt cele care.1 Rezolvarea unei tehnologii plafonate prin perfecţionare sau înlocuire În figura 2. deoarece el permite o viteză de croazieră practic dublată. trenul TGV (Train en Grand Vitesse) care circulă pe liniile ferate franceze din 1985 şi care are o viteză medie de parcurs ce depăşeşte 250 de Km/oră. profitând de toată infrastructura existentă (calea ferată pentru trenul TGV.). 2. La fel. In schimb.1. realizează un salt calitativ important. prin modificarea majoră adusă unuia sau mai multor subsisteme ale sale. Aşa este şi introducerea telefoniei mobile. plafonarea se rezolvă prin apelarea la o tehnologie cu totul nouă (LD în cazul oţelului. camionul de mare tonaj la transportul mărfurilor etc. Inovaţiile de ruptură sunt cele care schimbă total sistemul. o telefonie care să permită o transmisie concomitentă audio şi video va fi o inovaţie de ruptură. înlocuirea transportului pe cale ferată cu cel cu autocamioane de mare capacitate este tot o inovaţie de ruptură. Uneori. menţinând principiile de bază ale produsului.

sistemul auto-reverse etc. tehnologia de înregistrare analogică a sunetului a fost o inovare de fond. dar acelaşi suport este mai mare). inovaţia revoluţionară (schimbarea modului de realizare. mult mai comod de mânuit. În ambele cazuri inovarea a fost minoră sub aspect tehnologic. solicitat de piaţă). Apariţia CD-ului este. A doua inovaţie de nişe comercială în domeniu a fost inventarea walkman-ului. Ea păstrează funcţia (conservarea şi redarea sunetului) şi clientela. De fapt şi apariţia benzii de casetofon a fost tot o inovaţi revoluţionară în raport cu placa de patefon. se prezintă succesiunea modurilor de inovare după impactul asupra industriei şi după gradul de influenţare a pieţei. Rămânând în cadrul aceluiaşi exemplu. în raport cu banda magnetică. ea a avut în schimb un efect comercial imens. apoi s-a trecut la înregistrarea magnetică pe bandă. transformată apoi în disc microsillon (placă de vinil) printr-o inovaţie curentă. deoarece caseta. inovaţia curentă (îmbunătăţirea unui produs existent).2. Trecerea de la magnetofon la casetofon a fost o inovaţie de nişe comercială. casetofonul portabil. cu păstrarea funcţiei şi clientelei).c) după impactul asupra industriei şi după gradul de influenţare a pieţei inovarea de fond (sinteză a unor noi tehnologii sau a unor noi nevoi. lărgind mult sfera utilizatorilor. realizarea de benzi hi-fi (high fidelity) a fost o inovaţie curentă. a făcut sistemul mult mai accesibil neprofesioniştilor. În figura 2. aşa ceva nu fusese nicicum posibil înainte. iniţial înregistrarea s-a făcut mecanic pe discuri. 13 . De exemplu. descoperirea unei nişe comerciale (recombinarea de elemente cunoscute pentru a crea ceva nou. o inovaţie revoluţionară. La fel descoperirea de noi suporturi magnetice pentru banda de casetofon.

Pîslaru.2.4 Creativitatea este un atribut al omului. Unul din factorii care are o influenţă majoră asupra procesului inovării este omul.Figura nr. Un individ creativ trebuie să fie capabil să identifice problemele ce aşteaptă a fi rezolvate. ”Competitivitatea pe bază de inovare a economiei româneşti”. CRPE. D. Open Society Institute. . Bucureşti. 2. 2004. Pentru a transforma oamenii obişnuiţi în oameni inovatori s-au elaborat o serie de tehnici şi metode de stimulare a creativităţii. Geomina Ţurlea. În 14 contextul Strategiei de la Lisabona. Gheorghiu. să vină cu idei care să ajute la rezolvarea lor şi apoi să le rezolve efectiv. 144. 4 R. PAG. care trebuie să ştie să se abată de la „căile bătătorite”. care favorizează generarea de idei noi sau care uşurează găsirea celor mai bune soluţii cu caracter de noutate.

D. În contextul Strategiei de la Lisabona. ”Competitivitatea pe bază de inovare a economiei româneşti”. 15 . Bianca Panca. 2004. Geomina Ţurlea. O perspectivă postreferențială asupra resurselor”. CRPE. ”România o evaluare a indeplinirii Agendei Lisabona”. (editor).BIBLIOGRAFIE  D. Editura Economică. Geomina Ţurlea. Bucureşti.  Dinu.”Societatea cunoașterii. 2004. Bucureşti. D. L. Ghe.  Roșca. Raport al GEA.. Pâslaru. ”Societatea cunoașterii”. București. Pîslaru. Dăianu. 2006. Open Society Institute. Editura Economică. București.  R. Voinea. Gheorghiu. . M. din cadrul Societăţii Române de Economie. 2006.