Nr.

57
Noiembrie 2011

Revistă a FundaŃiei Culturale "Gavriil Galinescu" – Hangu. Director fondator: Teoctist Galinescu

PROGRAMUL ICONOGRAFIC AL BISERICII RĂPCIUNI, JUDEłUL NEAMł
CONTINUARE – PICTURA ALTARULUI ŞI CATAPETEASMA BISERICII RĂPCIUNI

– ultima parte a programului iconografic al bisericii salvate din lac – Muzeograf Ala Movileanu – Muzeul NaŃional al Satului „Dimitrie Gusti” – Bucureşti
3. Al treilea registru, întrerupt pe mijloc de Icoana Încoronării Maicii Domnului de Sfânta Treime, înfăŃişează icoanele SfinŃilor Apostoli1, numiŃi şi cei doisprezece, cifra 12 având o semnificaŃie tradiŃională simbolică, fiind similar cu numărul triburilor din Pentateuch. Zugrăvirea Apostolilor în iconostasul bisericii Răpciuni are unele elemente comune: toŃi poartă nimb aureolat, sunt cu picioarele goale, veşmintele sunt similare, cu mici deosebiri ale pliurilor şi culorilor. Sfântul Apostol Toma (С ф. АП. / ФОМА). Sfântul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli chemaŃi direct de către Mântuitorul2. Numele sau aramaic înseamnă „geamăn”. Cunoscut mai mult pentru faptul că s-a îndoit de înviere şi legând acceptarea acestei minuni de atingerea rănilor de pe trupul Mântuitorului. Este redat tânăr, cu mâna dreaptă arată semnul Sfintei Treimi, în
Foto Dan Dinescu Sfântul Apostol Bartolomeu (С ф. Т Л М ф АП. / БАР О О ЕУ). Sfântul, slăvitul şi Sfântul Apostol Andrei (С . АП. / АНДРИ), fratele lui Petru, cel întâi mult-lăudatul Apostol Bartolomeu, chemat la Apostolie, ocrotitorul României.3 Este redat cu barba lungă, părul cunoscut şi sub numele de Natanael, a alb şi drept, cu cărare pe mijloc; mâna dreaptă o Ńine ca la propovăduire, pe propovăduit în Asia, apoi în India şi filacterul din stânga stă scris: Armenia unde a fost martirizat. Este ВЕНЇЦИ/ФРАЦЇ/ЛОРЬ/КЪАМ/АФЛАТ/ПРЕЧЕ/ЛЬДОРЇ/Т zugrăvit tânăr cu barbă, pe rotulus stă (VeniŃi fraŃilor că am aflat pe cel dorit). scris: ШЇПА/ЧЪЛУИ/Д˚УМНε/ЗЪУ… Continuare la pag.4

stânga Ńine un rotulus cu inscripŃia: ПРЄКУ˚М/ ЛУКРУ/РЇЛЄ/ЧЄФЇ/РЄШН.

1

Cuvântul 3. Al treilea registru,grecescul αποστολος, însemnând „acela care este trimis”. La de Sfânta Treime, înfăŃişează însemnând un apostol provine din întrerupt pe mijloc de Icoana Încoronării Maicii Domnului origine este un termen militar, atac produs de o forŃă militară împotriva unui inamic. În contextul religios, apostol se referă la ucenicii care propovăduiesc Evanghelia lui Iisus Hristos. 2 Matei 10, 3. 3 Numele său de origine greacă, însemnând bărbăŃie sau valoare, se pare să fi fost destul de răspândit printre evreii din secolele II şi III î.Hr.

MAJESTĂłII SALE, LA MULłI ANI !
DiscreŃia, nobilă trăsătură a caracterului MajestăŃii Sale, ar fi putut lăsa să cadă un nemeritat văl al uitării asupra evenimentului crucial din acest, aniversarea celor 90 de ani ai Regelui Mihai I. Din fericire, mai sunt în această Ńară români care ştiu să aducă un bine-meritat omagiu singurului care este încă printre noi dintre suveranii statelor participante la marea conflagraŃie din anii ’40 ai veacului trecut. Iar Ńara noastră a fost printre combatanŃii de primă importanŃă, după cum meritele tânărului rege (Majestatea Sa nu împlinise încă 23 de ani în vara lui 1944, iar, prin curajoasa sa decizie, a salvat milioane de vieŃi, scurtând cu cel puŃin şase luni durata cumplitului ultim război mondial) sunt recunoscute de cei mai importanŃi istorici care vieŃuiesc pe bătrânul sau pe noul continent . Continuare la pag.3 .

FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică, cu apariŃie trimestrială, anul XVI, nr. 57 – noiembrie 2011 editată de F u n d a Ń i a C u l t u r a l ă “GAVRIIL GALINESCU” HANGU – NEAMł

Preşedinte: FELICIA GERMAN
Vicepreşedinte:

Florica Galinescu
Director executiv: Andrei Galinescu Director economic: Daniela Bîndilă Director revistă: prof. FELICIA GERMAN
RedacŃia:

Înv. Nacu Elena – redactor şef Prof. Felicia German – redactor şef adjunct prof. Dorel Rusu, Conf. Univ. Doctor Prof. Vasile Vasile, Muzeograf Ala Movileanu, prof. Margareta Vasile, prof. Carmen Munteanu, înv. SteluŃa Manolache înv. Dumitrina Caia, Educ. Maria Lupu Prof înv. primar Mocanu Elena Prof. Mihaela Haldan Prof. Cosma Iordache Educ. Prof. Valentina Iordache Ing.Onofreiciuc Mircea Ing. German Iustin-Gabriel înv. Florica GALINESCU, înv. Iuliana Gheorghieş Tehnoredactare şi machetare: ing. Iustin – Gabriel German prof. Felicia German Administrator site: ing. Mihai Onofreiciuc
PublicaŃia este înscrisă în catalogul de presă RODIPET NeamŃ, la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972

28 pagini – 10 lei
Site – ul FundaŃiei : http ://galinescu.wordpress.com/ cont Raiffeisen bank: RO52 RZBR 0000 0600 1247 8119 CIF: 7983633

Telefoane de contact: Florica Galinescu – 0233/257.605 Felicia German (Bucureşti) – 021/77.22.878 (fix) sau 0314027203(rds fix) 0771472427(rds mobil) sau 0724992209 (mobil) Daniela Bîndilă – 0745069390 Elena Nacu – 0722884603 E-mail trimitere articole : felix1_ro@yahoo.com

Noi suntem boboceii Şcolii cu clasele I – VIII Hangu, comuna Hangu, judeŃul NeamŃ. Noi am început un nou drum din viaŃa noastră, pe 12 septembrie 2011. Era o zi frumoasă de toamnă. Cu emoŃie, neam trezit, ne –am îmbrăcat uniforma de şcolari şi curioşi, nerăbdători şi bucuroşi ne –am îndreptat cu paşi vioi spre şcoală. Am găsit o clasă în sărbătoare, iar manualele noi cu câte un trandafir pe ele ne aşteptau nerăbdătoare. Am făcut cunoştinŃă cu ele şi cu doamna noastră învăŃătoare. EmoŃiile se citeau pe feŃele noastre, trăirile erau intense. Drumul spre Drumul şi instrucŃie spre instrucŃie educaŃie este şi educaŃie este lung, dar noi Toamna - Marc Elisabeta-Elisa, cl. I ...... lung, dar noi şc. Hangu, înv. Nacu Elena suntem încrezători în noi, în forŃele noastre, în ...... viitorul nostru. Ne –am hotărât cu toŃii să fim harnici şi ascultători pentru a –i bucura pe părinŃi dar şi pe noi înşine. Noi suntem copii buni, inteligenŃi şi dornici de cunoaştere şi am înŃeles că de felul cum ne pregătim depinde viitorul nostru, al comunei şi de ce nu? al Ńării. Ne vom arăta zilnic isteŃimea şi dorinŃa de cunoaştere, ne vom satisface Toamna - Bîrdîzău Iustina-Mihaela, toate curiozităŃile. cl. I şc. Hangu, înv. Nacu Elena Colectivul clasei I, Şc. Hangu, jud. NeamŃ, înv. Elena Nacu Şc. Hangu, jud. NeamŃ

2

FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

MAJESTĂłII SALE, LA MULłI ANI !
Dar pentru noi, românii, decizia Regelui Mihai I reprezintă, fără urmă de îndoială, nu doar salvarea Ńării în faŃa setei de răzbunare a sângeroşilor invadatori estici (care, pe meleagurile adversarilor, au pustiit toate aşezările omeneşti prin care au trecut, şi nu s-ar fi sfiit să facă acelaşi lucru într-o Românie în care ar fi pătruns ca învingători, iar nu ca într-o Ńară cobeligerantă), ci însăşi salvarea statalităŃii noastre. Fiindcă este bine-cunoscut planul lui Stalin de dezmembrare a României, prin alipirea Moldovei la statul sovietic de peste Prut, a Dobrogei şi a Banatului la fraŃii lor slavi suddunăreni, iar cu Transilvania menŃinută sfârtecată pe frontierele fixate în urma Dictatului de la Viena. Actul temerar al Regelui, susŃinut de toate forŃele politice responsabile ale Ńării, de anulare a tratatului de alianŃă cu puterea nazistă a periclitat viaŃa Suveranului şi continuitatea Monarhiei pe meleagurile româneşti (care nu ar fi beneficiat de clemenŃă în cazul în care foştii aliaŃi fascişti ar fi reuşit să întoarcă mersul războiului), dar a salvat România împotriva unei dure ocupaŃii «manu militari» din partea Armatei Roşii şi a zădărnicit planurile dezmembrării staliniste a Ńării noastre (care, în ciuda intenŃiilor sovieticilor, nu mai puteau fi puse în aplicare împotriva unei Ńări care şia adus o contribuŃie majoră la înfrângerea nazismului). Că mai sunt şi astăzi locuitori ai acestei Ńări (mă feresc să-i numesc români) care neagă aceste adevăruri elementare, o ştim cu toŃii (mulŃi duşmani au venit din Est şi multe cozi de topor şi-au găsit pe meleagurile noastre). Poate că o consolare faŃă de această prea puŃin fericită stare de fapt găsim în onorurile acordate MajestăŃii Sale de consiliile locale ale unor localităŃi eliberate de Armata Regală a României în campania din Vest, încheiată în MunŃii Tatra. cozi Acolo, nu trăiesc români, dar localnicii ştiu să aprecieze sacrificiul făcut pentru libertatea lor. Sau poate tocmai de aceea… Oricum, atitudinea acelor concetăŃeni de-ai noştri care n-au înŃeles nimic din istorie (unii dintre ei, culiŃătărâŃi semi-analfabeŃi, tropăitori prin areopagul democraŃiei, alŃii, alcoolici şi manelişti având altfel de „interesuri”), precum ostilitatea celor care au primit ordin de la mai vechii şi mai noii lor stăpâni să nu înŃeleagă nimic din istorie nu trebuie să umbrească în nici un fel atmosfera de sărbătoare a acestor luni în care ne omagiem Regele. Sunt aceiaşi indivizi care, cu ani în urmă, răspândeau minciuna conform căreia Majestatea Sa, când a fost obligat să abdice, a părăsit Ńara luând cu el inestimabile valori de patrimoniu. Ori, astăzi ştiu şi cei cu mintea mai greoaie că singurele valori pe care le-a dus în exil în acel trist An Nou 1948 au fost augusta sa mamă şi dorul pentru această Ńară pe care a slujit-o cu devotament. Jubileul regal coincide cu comemorarea, la sărbătoarea SfinŃilor Arhangheli, a 65 de ani de la marea manifestaŃie a locuitorilor capitalei (având în fruntea lor tineretul studios) pentru salvarea Monarhiei, ultima redută în calea tăvălugului comunist. Arestarea, de către trupele de interne aflate sub conducerea unui bolşevic, a mai multor sute de elevi şi studenŃi participanŃi la acest miting avea să cântărească greu, un an mai târziu, în decizia Regelui Mihai I, de a semna actul de abdicare (sub ameninŃarea uciderii tinerilor încarceraŃi, iar nu „pentru a-şi salva pielea”, cum susŃin denigratorii fără frică de Dumnezeu şi fără ruşine de oameni). Aşadar, MajestăŃii Sale, veşnică recunoştinŃă din parte celor care înŃeleg, la adevărata lor valoare, importanŃa actului din August ’44, iniŃiat şi finalizat sub conducerea Regelui României, precum şi nobleŃea sacrificiului acceptat, trei ani mai târziu, pentru salvarea celor mai buni dintre tinerii României. La MulŃi Ani !
I.G., membru al A.N.R.R.

Prof.
Faptele s-au petrecut în august 1944 într-un sat din apropiere de Piatra Teiului, din judeŃul NeamŃ. Satul se numeşte Poiana Largului, din comuna Poiana Teiului, iar eroina noastră este Petri –Vatamanu C. Ana. Sătenii o cunosc sub numele de ANICUłA lui Fănică Vatamanu. Este o zonă montană pe râul BistriŃa din Moldova. Şi peste muntenii de pe Valea Muntelui evenimentele celui de al doilea război mondial au lăsat amintiri triste.

DOREL I. RUSU

amintiri triste. După declanşarea războiului, la 1 septembrie 1939, peste România trec norii negri ai dezastrelor militare. În anul 1940 ruşii ne răpesc Basarabia şi Bucovina de Nord ; prin cârdăşie cu nemŃii, ungurii ne iau jumătate din Transilvania, iar în final bulgarii ne-au luat Cadrilaterul. În septembrie 1940 s-a hotărât ca România să fie stat legitim. UnităŃi militare germane sosesc în Ńară la noi. Serviciile secrete străine si-au dat mâna pentru distrugerea statului naŃional unitar român. ( şi, vai ! acŃiunea continuă şi astăzi…) (Continuare la pag. 9) .
3

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI Nr. 57

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
CONTINUARE – PICTURA ALTARULUI ŞI CATAPETEASMA BISERICII RĂPCIUNI

ultima parte a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu
Sfântul Apostol Pavel (C ф. АПO. / ПАВεЛ). Sfântul Apostol Pavel mai târziu decât toŃi ceilalŃi Apostoli a intrat în slujirea apostolică. Însă la propovăduirea acestui cuvânt, după cum el însuşi a mărturisit despre sine, s-a „ostenit” mai mult decât toŃi Apostolii. Este reprezentat tânăr, cu barbă, dar pleşuv, Ńinând în mâini Evanghelia închisă.6 Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: С ф. АП. ε / ЇωАНЬ; Sfântul proroc Ioan, fratele lui Iacob cel Bătrân. Ioan Evanghelistul (în ebraică ‫ , נחוי‬Yohanan) este numele convenŃional pentru autorul Evangheliei după Ioan. În mod tradiŃional a fost considerat una şi aceeaşi persoană cu apostolul Ioan. Datarea Evangheliei după Ioan între 90-120e.n., precum şi faptul că autorul textului nu cunoaşte exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul evangheliei să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Textul este producŃia aşa numitei şcoli ioaneice, de la care provin şi scrisorile de la Ioan şi apocalipsa lui Ioan. Cu toate acestea, în conştiinŃa zugravului de icoane a rămas a fi fiind şi Evanghelistul Ioan, de aceea este redat în timpul activităŃii de scriere a Evangheliei cu pana în mână. Fruntea pleşuvă, ochii şi sprâncenele sunt accentuate prin folosirea culorilor închise, iar părul îi este cărunt. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca: C ф. АП. ε / ЛУКA. Luca marele apostol şi evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meşteşugul, având şi ştiinta zugraviei desavârsită. A scris şi Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, după cum o ştia de la Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris şi Faptele Apostolilor către acelaşi Teofil. Se spune despre dânsul că el a zugrăvit minunat chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, purtând în braŃe pe Pruncul cel mai înainte de veci.

(continuare de la pag. 1)

Foto Cristian Nanu

Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu (С ф. АП. ε/ МАРКУ). Prealăudatul apostol Marcu a propovăduit pe Hristos în tot Egiptul şi Libia şi Varvaria şi în Pentapole, în zilele lui Tiberiu Cezarul, şi a scris şi Evanghelia sa, tâlcuindu-i-o apostolul Petru, şi mergând în Cirineea Pentapolei, a făcut multe minuni. După aceea s-a dus în Alexandria cea dinspre Faros, şi de acolo la Pentapole, făcând pretutindeni minuni, şi împodobind Bisericile lui Hristos cu hirotonii de episcopi şi de ceilalŃi clerici. Iar la chip arată astfel: nici foarte plin la trup, nici prea înalt, nici scund şi mărunt; ci cuvios. Nasul lungăreŃ iar nu scurt, nici cu vreo lipsă ci drept, sprâncenele îi băteau jos, barba lungă, puŃin grizonată, este redat în timpul scrierii Sfintei Evanghelii. Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (С. АП. ε/ МАТεИ). Sfântul Matei, înainte de a fi chemat la apostolat a fost vameş la vama din Capernaum (Mc.2,14-20). TradiŃia ne spune că Sf. Ap. şi Ev. Matei a propovăduit învăŃătura Mântuitorului Hristos mezilor, parŃilor şi ar fi ajuns până în Etiopia şi India şi a suferit moarte de martir prin foc în cetatea Mirmina din ordinul împăratului parŃilor, care s-ar fi creştinat apoi, datorită unei minuni săvârşite de sfintele moaşte ale Sfântului, şi ar fi luat numele de Matei, în amintirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei. Sfântul Apostol Petru (InscripŃie: С ф. АП. / ПεТРУ). Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru4 a fost unul dintre întemeietorii primei comunităŃi iudeo-creştine din Ierusalim (împreună cu apostolii Iacob cel Bătrân şi Ioan). Este reprezentat conform Evangheliei după Matei, aşa cum a spus Iisus Hristos “... tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porŃile iadului nu o vor birui, apoi mai adăuga Hristos, şi îŃi voi da Ńie cheile împărăŃiei cerurilor”5. În faŃa Sfântului Apostol Petru, care Ńine în mână cheile, noi trebuie să vedem chipul sau simbolul stăpânirii bisericeşti, care are împuternicire de la Domnul nostru Iisus Hristos să lege şi să dezlege, să ierte şi să nu ierte, să deschidă şi să închidă intrarea în Biserică.
4

Foto Cristian Nanu

IniŃial a fost Simon (în ebraică ‫ , ועמש‬citeşte Foto Cristian Nanu „Şimon”). Conform evangheliştilor Marcu, Luca şi Ioan, Iisus l-a numit „piatră” (în aramaică „Chefa”, „Kepha”), nume consemnat sub forma Πετρος şi tradus în latină ca Petrus. 5 Mt. XVI, 18-19. Continuare la pag.5 ► 6 De obicei, este redat în icoane purtând o sabie, simbol al cuvântului lui Dumnezeu. 4

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

1 Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ

CONTINUARE – PICTURA ALTARULUI ŞI CATAPETEASMA BISERICII RĂPCIUNI

ultima parte a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu
Sfântul Duh este sugerat de un porumbel alb, poziŃionat în registrul superior al icoanei. Tatăl Ceresc are barbă lungă, poartă chiton roşu şi himation albastru, şi Ńine coroana cu mana dreaptă. Trei îngeri sunt aşezaŃi pe nori în dreptul picioarelor lui Iisus Hristos, care Ńine coroana cu mâna dreaptă, iar cu stânga îşi poartă crucea. Este redat cu himation albastru purtat peste bustul gol. Icoana Sfânta Treime, compusă din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt, situată în centrul iconostasului, rezolvare răspândită în secolul al XVIIIlea în lăcaşurile de cult româneşti, şi aflată în legătură cu încoronarea Fecioarei Maria. umed, prin expresia

► continuare de la pag. 4

Sfântul Apostol Iuda: C ф. АП. / ЮДА.7 Sfântul Apostol Iuda este uneori numit în Scriptură „Iuda, fratele lui lacov” (Luca 6; 16, Fapte 1; 13). Sfântul Apostol Iuda a predicat Evanghelia în Iudeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia şi Armenia. Ajungând să predice în Ńinutul Muntelui Ararat, Sfântul Apostol Iuda a fost prins de păgâni, răstignit şi omorât cu săgeŃi. Sfântul Apostol Iacob: С ф. АП. / ЇАКОВ. Sf. Sfântul Apostol Iacob era fratele Sfântului Matei Evanghelistul, care fusese mai înainte vameş, si era fiu al lui Alfeu. Face parte dintre cei 12 Apostoli chemaŃi de Iisus la propovăduirea Evangheliei în toată lumea. El a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu in multe Ńări din răsărit, închinătoare la idoli. Nenumărate neamuri aducând la Hristos, a primit moarte de mucenic, fiind răstignit, iar cei ce s-au întors la credinŃă l-au numit „sămânŃa dumnezeiască.” Sf. Apostol Filip a propovăduit pe Hristos, in părŃile Asiei, cu sora sa Mariam.

i, în veşminte d

Sfântul Apostol Filip: С ф. АП. / ФЇЛИП. Născut în Betsaida, lângă Marea Galileii, Filip cunoştea aşa bine Sfânta Scriptură încât L-a recunoscut imediat pe Iisus ca fiind Mesia, Unsul lui Dumnezeu, de cum L-a întâlnit. După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Filip a propovăduit în Asia şi în Grecia. În Grecia, evreii îl urau atât de tare încât marele preot sa apucat el însuşi să îl ciomăgească până la moarte, dar printr-o minune marele preot a orbit dintr-o dată şi s-a înnegrit. Apoi pământul s-a deschis şi l-a înghiŃit. Atunci s-au vindecat mulŃi bolnavi şi mulŃi păgâni au crezut în Hristos. ă la Sfânta Mesă, acoperită cu o pânză ce cade în pliuri cu flori stilizate obŃ. Icoana Încoronării Maicii Domnului de Sfânta Treime Un rol important este rezervat imaginii „Încoronarea Maicii Domnului de Sfânta Treime”, poziŃionată în centrul iconostasului – subiect împrumutat în secolul XVIII din arta occidentală. Icoana înfăŃişează momentul încoronării Fecioarei Maria, aşezată central, în poziŃie de rugăciune. Ea este încadrată de Tatăl Ceresc şi de Iisus Hristos, care Ńin deasupra capului o coroană, peste care se coboară harul Sfântului Duh, încadrat într-un triunghi marcat OωN.
7

gat că a

Foto Cristian Nanu

N.B. Iuda Tadeul, zis şi Tadeu, a nu se înŃelege Iscarioteanul.

(Continuare la pag. 6)
5

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
CONTINUARE – PICTURA ALTARULUI ŞI CATAPETEASMA BISERICII RĂPCIUNI

(Continuare de la pag. 5) 4. În medalioane rotunde, adâncite în „carnea” lemnului, la registrul patru, sunt pictate chipurile proorocilor. Proorocii sau profeŃii sunt personaje din biblie, care sub insuflarea Duhului Sfânt au prezis evenimentele ce au avut loc, sau vor avea loc în viitor. În general, se consideră ca primul dintre profeŃi a fost Avraam, iar ultimul a fost Ioan Botezătorul. Sfântul Prooroc Ioan8: Cф. ПРO / ГЇД ИωАН; inscripŃie pe rotulus: ЛЪНЪ/РЪωР/ ТЪТЪАМ/ НУМИТъ/ФИЧωа/РъКУ/Ратъ – lună pe cer te-am numit fecioară curată; Sfântul Prooroc Avacum: Cф. ПРO / AВAКּУМ; inscripŃie pe rotulus: ПIѦТРаНЕТЕѦ/ТЪТЪАМ/ НУМИТъ/ФИЧωа/РъКУ/Ратъ – piatră netăiată te-am numit fecioară curată; Sfântul Prooroc Ieremia: Cф. ПРO / ЇРЇМЇε; inscripŃie pe rotulus: КЪРТъ/НИЛεК/РИЛεAУАРСЛ… Sfântul Prooroc Iezechel Cф. ПРO / ИЗЪКЇЛ; inscripŃie pe rotulus: оУШАЛ/ЧАСТА/ÎНКУѦТЪ ВA/ ФИ –uşa aceasta încuiată va fi;

ultima parte a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu ф
Sfântul Prooroc David; Cф. ПРo / ДAВЇДъ; inscripŃie pe rotulus: АУЗЇФи/Чωа/ШИВεЗИ/ШИ/ПЛЪК/ ЪУРε… - auzi fecioară şi vezi şi plecure…; Autor de Psalmi

Sfântul Prooroc Daniel: C . ПРo. / ДAНЇЛ; inscripŃie pe rotulus: МУНТεоУМБтТъм/НУМИТъ/ ФЇЧωа/РъКУРАТЪ – munte umbrit te-am numit fecioară curată; fecioară curată.

Foto Cristian Nanu

Foto Cristian Nanu

Sfântul Prooroc Iacob: (Сф. ПР. / ЇАКОВ inscripŃie pe rotulus: СКАРЪ/КЪТРЕЪ/ЧЄРЇÎ/НЛЦА/ ТЪТЪМ/ВЪЗУТ/ФИЧОа – scară către cer înălŃată te-am văzut;

Sfântul Proroc Solomon: Cф. ПРo.Рок / CoЛoМoН; inscripŃie pe rotulus: БЇСЕРЇ/КЪТъм/НУМИТъ/ФЇЧωа/Ръ КУ/РАТЪ – biserică te-am numit fecioară curată;

Foto Cristian Nanu

Sfântul Prooroc Isaia: Cф. ПРo. / ЇСАЇѦ; inscripŃie pe rotulus: НЪCТ/ РАГ../ЧЄАВЄ/МАН – ilizibilă;

Foto Cristian Nanu Foto Cristian Nanu

Sfântul Prooroc Aaron Cф. ПРO / AРOН; inscripŃie pe rotulus: ТωѦГ/ÎНФРУН/ЗїТЬТъм/НУМИТъ/Ф ИЧωа/РъКУ/Ратъ – toiag înfrunzit team numit fecioară curată;

Sfântul Prooroc Zaharia: Cф. ПРO / ЗАХАРИа; inscripŃie pe rotulus: СФεШН/КУШa/ПТεЛУ/МЇНЪ/РИТ ЪВЕЗУТ/ФИЧωа/ръ – sfeşnic cu şapte lumini te-am numit fecioară curată;

Sfântul Prooroc Moise: Cф. ПРo. / МОЇСИ; inscripŃie pe rotulus: ÎНРУГ/ТЪМЬ/КωНСоТЪ/ФИЧОАР ЪКУ… - în rug te-am cunoscut

Foto Cristian Nanu

având o

Foto Cristian Nanu
18

Foto Cristian Nanu

Foto Cristian Nanu

Ortodoxia mărturiseşte că Ioan Botezătorul este cunoscut ca fiind Înaintemergătorul, până la . Botezul Domnului Iisus Hristos, şi a fost ultimul profet al Vechiului Testament. 6

Continuare la pag.7 ►

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
CONTINUARE – PICTURA ALTARULUI ŞI CATAPETEASMA BISERICII RĂPCIUNI

ultima parte a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu

► continuare de la pag. 6

5. TerminaŃia catapetesmei este reprezentată printr-o cruce şi moleniile (din sl. моление = rugăciune), reprezentându-i pe Maica Domnului în dreapta şi Ioan Botezătorul în stânga. Icoane ce îl reprezintă pe Hristos stând pe un jilŃ sau tron, sau doar pictat până la brâu flancat de Maica Domnului în dreapta, iar Ioan Botezătorul în stânga, se numeşte?, după cum spuneam, Deisis, din limba greacă, înseamnă tot rugăciune. Iată doi termeni, de origini deferite, dar care au acelaşi rol, cea de mediere în faŃa lui Hristos pentru oamenii de pe pământ.

i, în veşminte d

Foto Cristian Nanu

6. La baza iconostasului, sub icoanele împărăteşti mai sunt şase icoane, după cum urmează (de la N la S): Tăierea capului lui Sfântul Ioan Botezătorul; Rugăciunea Maicii Domnului; Maica Domnului la cetatea Iudeii; Duminica Samaritencei; Minunea Arhanghelului Mihail; Minunea Sfântului Nicolae. Biserica din Răpciuni are pe lângă hramul SfinŃilor Voievozi şi un al doilea hram, cel al Adormirii Maicii Domnului. Iconostasul se constituie o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii, fiecare rând reprezentând o perioadă foarte bine definită din istoria mântuirii omului. Icoana Bunei Vestiri, amplasată pe rândul de jos, reprezintă începutul mântuirii noastre, culminând cu jertfa lui Iisus Hristos pe cruce, este o dovadă grăitoare că iconostasul nu este un element decorativ şi nici un simplu perete care ar avea menire să separe pe enoriaşi de preot, ci are un profund sens liturgic şi teologic.
7

Foto Cristian Nanu

gat că a
Foto Cristian Nanu

(Continuare la pag. 8)

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
CONTINUARE – PICTURA ALTARULUI ŞI CATAPETEASMA BISERICII RĂPCIUNI

ultima parte a programului iconografic al bisericii salvate din lac – muzeograf Ala Movileanu
motive în formă de cruce de pe bolta absidei altarului, care au fost curăŃate parŃial şi acoperite de pictura figurativă amintită în pomelnicul de la 1834. Aceasta a fost realizată de un anume Ioan Zugravul când „...acum iarăşi s-au înnoit cu mai frumoase podoabe de zugrăvitură, învechindu-se cele însemnate înlăuntru ale sfintei biserici... ” Reprezentări simbolice ale istoriilor din Vechiul şi Noul Testament sunt identificate în ansamblul pictural de la Răpciuni. Tema iconografică dominantă în pronaosul de la Răpciuni, Judecata de Apoi şi În sânul lui Avram, se repetă cu multe asemănări, în biserica de la Bistricioara. Aici, la Bistricioara, se evidenŃiază o mai cuprinzătoare capacitate a zugravului de a stăpâni şi utiliza anumite mijloace de limbaj plastic, de a înŃelege disponibilităŃile de expresie ale corpului uman. Dar mesajul se află în spatele expresiei. La Bistricioara „zugrăvirea” pereŃilor nu a fost continuată, iar la Ceahlău sau Colacu, se disting puŃine urme de pictură. Revenind la Răpciuni, admirăm un ansamblu pictural cum nu se află la celelalte biserici de lemn menŃionate. Scenele largi şi reprezentări de personaje la scară umană, ocupă pereŃii naosului şi altarului. Peretele sudic al pronaosului n-a fost niciodată pictat. Calota naosului poartă o bogată reprezentare plastică, figurativă. Medalioane circulare încadrează imagini ale Patimilor lui Isus. Benzi decorative executate predominat cu şablonul (tipare din lemn sau chiar piele) înfăŃişează stilizări de motive vegetale, florale şi geometrice. Aşa cum dulgheri consacraŃi, recunoscuŃi în Moldova sau Transilvania şi Maramureş, treceau munŃii dintr-o parte în alta a Ńinuturilor de locuire românească, spre a ridica biserici de lemn, tot aşa „zugravii” de icoane şi biserici sunt chemaŃi să împodobească lăcaşele acestea. Zugravi care admiraseră cu siguranŃă, marile ansambluri de pictură din bisericile de zid de la NeamŃ, Humor, VoroneŃ, SuceviŃa, realizate pe tot parcursul secolelor XV – XVII, zugravi care adunaseră cunoştinŃe din experienŃa întâlnirii cu icoane şi biserici de lemn din Ucraina şi sudul Poloniei, fructifică această instruire artistică şi împodobesc bisericile de lemn ale secolelor XVIII şi XIX. Istoria picturilor de la Răpciuni mai aşteaptă clarificări. Unele ipoteze sau tendinŃe de interpretare se vor limpezi prin cercetarea mai multor faŃete ale fenomenului artistic şi ale structurilor de mentalitate rurală din acele timpuri. CurăŃiri mecanice brutale, repictări grosolane, au schimbat, uneori iremediabil, cromatica, formele şi au afectat patina aşternută de trecerea secolelor. secolelor.
8

(Continuare de la pag. 7)

]

Foto Cristian Nanu

DESPRE IMPORTANłA PICTURII Însemnările diverse pe pomelnice şi icoane, analiza în detaliu a arhitecturii interioare şi a decoraŃiei zugrăvite în biserica de la Răpciuni, alăturate comparaŃiilor cu studiile scrise, cât şi descoperirilor făcute în timpul restaurării picturii, executată în anul 2008, completează tabloul realizării acestui monument istoric de excepŃie. După ridicarea bisericii, s-a aplicat o decoraŃie pictată simplă şi foarte redusă ca suprafaŃă. Importante au fost considerate zonele de sub streaşină, pe care se înşiruie repetitiv un motiv semicircular, conturat în două culori şi umplute cu puncte ieşite din vârful pensulei. Şi acest fel de a decora lemnul, îl reîntâlnim la alte biserici. La Broşteni, sub streaşină, pe cosoroabe, un decor format dintr-o înlănŃuire de semicercuri concentrice, marcate la punctul de tangenŃă, prin cruci. O pazie continuă decupată după un contur ce alternează ritmic semicercuri şi linii frânte, înconjoară biserica, îmbogăŃind decoraŃia streşinii. La interior, mărginind calota naosului, se identifică acelaşi decor. PrezenŃa unei astfel de decoraŃii în biserici construite după data celei din Răpciuni, dovedeşte o tradiŃie legată de mentalitatea vremii. Fragmente ale acestui decor interior s-au identificat, prin restaurare, în zona naşterii bolŃii naosului din Răpciuni. DecoraŃia mai veche de la Răpciuni, prezenta rozetele pictate, fără strat suport de grund, direct pe lemn, urmărind un contur incizat în lemn. Acestea sunt amplasate la extremităŃile calotelor din sistemul de boltire a pronaosului şi naosului, pe „pandantivi” – cor puri triunghiulare din scândură, care înlesnesc racordarea bolŃii la pereŃi (o soluŃie constructivă care facilitează trecerea de la planul peretelui la calotă). Tot din ansamblul decorativ zugrăvit iniŃial, fac parte micile motm

AcŃiunea amplă de restaurare a picturii a adus beneficii imense. Un ansamblu decorativ al cărui frumuseŃe şi valoare documentară, ascuns de ochii privitorilor, a fost recuperat. Descoperirea unor motive decorative, care au precedat pictura figurativă, au certificat o unitate stilistică a decoraŃiei interioare la bisericile de lemn de pe valea BistriŃei nemŃene. Un al treilea important aspect relevat de această intervenŃie profesionistă a fost acela al identificării unei reprezentări surprinzătoare pentru iconografia unei astfel de biserici, Icoana SfinŃilor ÎmpăraŃi Constantin şi Elena figurată pe peretele sudic al pronaosului. Scena este fragmentar păstrată din cauza unor degradări mai vechi ale acoperişului, petrecute înainte de strămutarea monumentului la Muzeul Satului. Dar reprezentarea acestora într-un loc unde în biserica de zid, de regulă se află portretul votiv al fondatorilor, ne sugerează o posibilă elogiere a familiei boierilor Cantacuzini, atât de legaŃi de istoria acestui loc şi atât de activi în anul „înnoirilor” petrecute cu biserica – 1834. Tot în procesul de restaurare s-au identificat şi alte intervenŃii pe pictura ansamblului. Biserica salvată, de la Răpciuni, se impune ca cel mai valoros exemplar al unui astfel de program de arhitectură, din această regiune a Ńinutului NeamŃului. Ea concentrează eforturile multor generaŃii şi continuă să păstreze admiraŃia şi iubirea oamenilor.

Foto Cristian Nanu

muzeograf, Ala Movileanu

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57 (Continuare de la pag.3 )

Generalul, Ion Antonescu, a dat ordin trupelor române să treacă Prutul şi să ne recucerim Basarabia. Între timp ne-au trădat americanii şi britanicii. Am greşit, că la îndemnul lui Hitler şi al lui Ion Antonescu armata română a ajuns până la Stalingrad. La Cotul Donului a avut loc cea mai crâncenă bătălie din istoria celui de al doilea război mondial. La Stalingrad a început sfârşitul acestui război. Aici, în anii 1942 şi 1943 armata română a pierdut 260.050 de militari iar în Blocada Crimeii, între 4 aprilie 1943 – 15 mai 1944, am pierdut 40.000 de ostaşi. După acest dezastru armata româna este împinsă de Armata Roşie peste Prut. În ziua de 4 aprilie 1944, sovieticii străpung aliniamentul justificat Focşani – Nămoloasa – Iaşi. De Sfintele Paşti 1944 Armata Roşie ajunsese deja la Cristeşti. Şi românii noştri, unii din ei născuŃi pe Valea Muntelui, luptau alături de nemŃi în zonele Roman, Tg. NeamŃ, Boroaia, Bogdăneşti, Găineşti, în cadrul Companiei Fărcaşa din Regimentul 6 Grăniceri, Divizia 3 Munte, germană. Urmează trădarea din zona de operaŃii Iaşi din ziua de 20 august 1944, moment în care puhoiul sovietic intra fără nici o piedică în Moldova. În ziua de 23 august 1944, ora 17 : 30 este arestat mareşalul Ion Antonescu. În aceeaşi zi, la ora 21, regele Mihai, „care ne trădase sovieticilor”, citeşte ProclamaŃia către Ńară după care fuge şi se ascunde pentru o vreme pe Valea Prahovei. Înainte de 23 august 1944, în zona Strunga –Târgu Frumos – Oglinzi – Tg. NeamŃ era cea mai fortificată o porŃiune din teatrul de operaŃii militare din Moldova. În primele ore ale dimineŃii de 23 august 1944, Armata Roşie a distrus fortificaŃia din zona Oglinzi, punctul Culesa (Borta Dracului) din comuna RĂUCEŞTI – NeamŃ. Aici s-a dat cea mai crâncenă luptă din cel de–al doilea război mondial. Din zona NeamŃului. Seara, pe 23 august 1944, şi militarii români din Campania Fărcaşa care se apropiau, se aflau în jurul mănăstirii Slatina, acum în judeŃul Suceava, au auzit ProclamaŃia regelui Mihai către tară. Imediat, aceştia au intrat în incinta mănăstirii unde se afla un comandament german şi l-au dezarmat. Aceşti ostaşi au fost primii din armata româna care au întors armele împotriva nemŃilor. Lucru necunoscut şi în documentele militare din arhiva României. În acele momente decisive şi-a adus o contribuŃie majoră şi sergentul V. M, Rusu Gv. Ioachim, din această companie. În august 1944, trupe sovietice, germane şi româneşti existau în număr foarte mare în zona de operaŃii, Târgu NeamŃ. Până la 23 august 1944, am luptat împreună cu germanii împotriva sovieticilor. Între 24-30 august 1944 noi, românii, ne aflam între doi duşmani : sovieticii şi nemŃii. Între 23 august 1944 – 29 septembrie 1944 armata germană din zona MĂLINI (judeŃul Suceava) a fost scoasă din dispozitivul de luptă a Regimentului 3 Grăniceri şi a Batalionului 1 din Regimentul 6 grăniceri. La mănăstirea Slatina ajunseseră atunci şi armata sovietică din Corpul 50 sovietic şi Fronturile 1 şi 2 ucrainean. În perioada 18 martie 1941 – 31 iulie 1944, în spaŃiul militar Tg. NeamŃ –Boroaia-Mălini au acŃionat şi militarii români din Batalionul Regional Fix NeamŃ, din care făcea parte şi Campania Fărcaşa. După ce am prezentat câteva aspecte din cel de al doilea război mondial din Moldova, ne oprim acum şi la câteva momente petrecute în teatrul de operaŃii din apropierea de Piatra Teiului, din acel august fierbinte – 1944.
9

În aceste momente grele, de cumpăna pentru locuitorii din Poiana Teiului s-a născut pentru a doua oară eroina noastră – AnicuŃa. Armata germană învinsă de sovietici şi în zona Tg. NeamŃ a fost obligată să se retragă spre Transilvania prin : pasul Petru Vodă, prin Cheile Bicazului, prin pasul Prisecani şi pe Valea BistriŃei spre Vatra Dornei. Militarii germani învinşi de sovietici spre Vatra Dornei şi pasul Prisecani – acum în judeŃul Harghita, au încercat să Ńină frontul pe loc în zona Poiana Teiului pentru a salva retragerea armatei lor. Confruntările militare din actualul spaŃiu geografic al comunei Poiana Teiului au avut loc pe aliniamentele : pârâul Paltinu_– Vârtop – pârâul łiganu – pârâul Boului – pârâul Cornu – Vârful Pârvu (cota 1248 m). Pentru a reuşi să dărâme pe nemŃi care îşi făcuseră amplasament pe Vârfu Pârvu, sovieticii aveau nevoie de o călăuză. Întâmplător, se afla cu vitele în punctul numit de localnici Ciungăt – Mâlituri, tânărul Vasile M. Gh. Aflori (Florea) . Îl somează să-i conducă spre Vârful Pârvu. Dar nu le-a fost de folos pe o distanŃa prea lungă. Reuşeşte să fugă din faŃa nemŃilor fără să fie împuşcat. Înainte de a fi luat călăuză, aflase de la nişte localnici care trecuseră pe la târla lui (de la sătenii Grigore Bonteanu, Vasile DiaconiŃa, Vasile Bârsănel şi Aftanase Florea) că tatăl său fusese executat acasă de un comando german. După 23 august 1944 şi nemŃii s-au purtat brutal cu populaŃia localnică. Pe locurile de confruntare se mai observă şi astăzi tranşeele, sau spaŃiile unde au fost gropi comune (la Morminte – în zona Bolătău – Petru-Vodă, pe pârâul Boului, sub cei trei stejari din satul Topoliceni, în cimitirul bisericii din satul Poiana Teiului, în satul Pârâul Fagului sau Pârâul Dreptu). În acest perimetru cea mai crâncenă luptă s-a dat la cota 1248. NemŃii îşi instalaseră baterii şi trăgeau în direcŃia pârâul Boului – łiganu – Paltinu de unde veneau sovieticii. Sovieticii au format pluton de asalt care cuprindea numai soldaŃii tineri, instruiŃi pentru o astfel de întâlnire. Înainte de luptă fiecare militar a primit votcă pe saturate. Încleştarea a fost deosebită. În final au murit toŃi militarii din ambele tabere. După ce au terminat muniŃia, au luptat „la baionetă”. Cei care au studiat această confruntare de la cota 1248 susŃin că este cea mai sângeroasă bătălie din al doilea război mondial de pe Valea Muntelui. După cea de la Valea Culesa din comuna Răuceşti –Tg. NeamŃ. După terminarea războiului, în zilele noastre, la Pârâul Boului, gospodarul Constantin I. Vadana („Cireaşă”) în amintirea ostaşilor căzuŃi aici, a celor doi fraŃi ai săi – morŃi pe front, din prea smerită credinŃă faŃă de Maica Domnului, a ridicat o biserică şi o troiŃă. ToŃi creştinii de pe Valea Muntelui cinstesc în pomelnicele lor şi la praznicele de peste an, de „ziua eroilor” şi pe soldaŃii sovietici sau nemŃi căzuŃi pe aceste meleaguri. A doua zona de conflict care a avut loc tot pe Valea Largului este cea din perimetrul: Pârâul ArşiŃei – Culmea Cireşu – la Floreni – la Andoneşti – Pârâul Fauru. Sovie.. (Continuare la pag. 10)

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” (Continuare de la pag. 9) Sovieticii, urmărind pe nemŃi, au ajuns în acest spaŃiu, venind dinspre Târgu NeamŃ spre Poiana Largului prin pasul Crăcăoani – Hangu. Luptele dintre sovietici şi nemŃi s-au dat aici, după ce sovieticii au coborât în Valea Largului. După confruntare, au rămas în zona de conflict, imagini de groază : soldaŃi sfârtecaŃi de branduri, cu intestinele ieşite din abdomen, corpuri de soldaŃi fără cap, maşini militare arzând, armament părăsit, soldaŃi găuriŃi de schije cărora li se vedeau plămânii ş. a. Zona din jurul Pietrei Teiului fiind una de intersecŃie dintre Moldova şi Transilvania, nemŃii au avut grijă să o mineze cu mare atenŃie. A treia zona de luptă a fost cam în apropiere de Piatra Teiului, pe lângă care se intersectau drumurile spre Târgu NeamŃ – Bicaz – Piatra NeamŃ, Poiana Largului – TopliŃa, Poiana Largului – Vatra Dornei. Confruntările de aici au fost numai sporadice. În acest „buchet al durerii” se înscriu şi alte scene de groază de la finalul lui august 1944, din zona Poiana Largului. În curtea bisericii şi în clopotniŃa Sfintei Biserici „Buna Vestire” – din „Coastă”, din satul Poiana Largului, în luna august 1944, nemŃii, care se retrăgeau spre Transilvania, îşi instalaseră un punct de observaŃie. De aici puteau vedea orice mişcare până departe pe Valea Largului, până spre podul Zahorna, până la şesul Hangului şi pe Valea Bistricioarei – unde mai aveau un comandament german. Într-una din zile, SS-işti de la acest punct au sesizat că în zona Gura Faurului se petrec lucruri care nu le-au convenit: localnicii ajutau soldaŃii sovietici răniŃi : într-un beci, ziua se ascundeau oameni, de unde ieşeau numai noaptea. Un grup de SS-işti (Geheime Stats Polizei) din poliŃia militară au coborât în sat, au studiat situaŃia din perimetrul Gura Faurului – LocuinŃa Constantin T. TărâŃă – actualul spaŃiu al şcolii generale Poiana Largului. Au hotărât să fie executaŃi câŃiva localnici. Au căzut nevinovaŃi următorii munteni din acest sat : Aftanese Gh. ChiruŃă, Neculai Cerbu, Vasile Gh. Ghinea , Gheorghe Gv. Florea, Mihai Gh. Florea şi Gavril Pipirigeanu. Au fost legaŃi cu o frânghie, unul lângă altul, şi duşi sub ameninŃarea pistoalelor mitralierei pe malul pârâului Largu în prundul din apropierea punŃii care duce la locuinŃa lui Neculai Bonteanu, în apropiere de actualul local al Şcolii Generale Poiana Largului. Ajunşi pe marginea pârâului, au fost mitraliaŃi fără milă. Au căzut cu faŃa către apa pârâului Largu. Peste câteva zile, au fost înmormântaŃi de către rude împreună cu părintele Mihaianu la biserica din ArşiŃa (din Lunca), satul Poiana Largului. Unul dintre cei omorâŃi, Mihai Gh. Florea, venise acasă doar de două zile, într-o permisie de pe frontul de la Mălini. Când s-au dus rudele să-i înmormânteze, pe el şi pe Aftanase ChiruŃă i–au găsit Ńinându-se de mână. Tot în zona „Biserica din Lunca” – Gura Faurului s-au mai produs şi alte nelegiuiri : – pe bătrânul Vasile łăranu, l-au găsit împuşcat în grajdul cu animale, iar sovieticii îi luaseră vitele. – Lisaveta Babătă, a fost găsită împuşcată în bordeiul său. Probabil nu a acceptat să fie violată de soldaŃii sovietici ; – Tănasă ChiruŃă a fost găsit împuşcat în gât, în bordeiul său ; –
10

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

SoŃia lui Gheorghe Dascălu a fost găsită decapitată : capul îi era pe prispă şi corpul în tindă. S-a opus sovieticilor ; – Trei flăcăi din sat, care au refuzat să se supună comenzii primite de la sovietici, au fost găsiŃi în fântâna din apropierea Bisericii din Lunca („din ArşiŃa”). Aveau capetele tăiate. Ei se numeau: ChiruŃă Luca, ChiruŃă Jenică – fraŃi şi Vasile Gălbează. Ultima ispravă, de data aceasta aparŃine numai nemŃilor. S-a petrecut pe ogorul şi în curtea familiei lui Constantin T. TărâŃă din Gura Faurului. În curtea sa exista un beci încăpător, plasat sub casă. Ziua, familia şi cu vecinii se adăposteau în acest beci din cauza proiectilelor care treceau încrucişat pe acolo. Seara, oamenii ieşeau din adăpost. NemŃii din punctul de observaŃie de la „Biserica din Coastă” au observat aceste mişcări. I-au bănuit de sabotaj şi au hotărât să-i omoare. Doi SS-işti îmbrăcaŃi în uniformă de culoare închisă, având simbolul „cap de mort” pe mâneca vestonului, s-au apropiat de gura beciului. Au ascultat cu atenŃie. Era în după amiaza zilei de 4 septembrie 1944. În beci erau ascunşi : Constantin T. TărâŃă, militar în etate de 40 de ani, venit de pe front din zona Tg. NeamŃ într-o învoire, soŃia sa LucreŃia, cu 6 fete minore ; Ioana TărâŃă, Tănasă TărâŃă cu fiica sa Aritina, Dumitru TărâŃă cu copiii săi: Miluca şi Ioana, Smaranda Cojocaru cu fiica Aglaia, AniŃa Almăşanu, Axânia Florea, o fetiŃă a Ioanei Ciucanu, Victor Cojocaru, Elena Dascălu, Veronica Ciucanu cu doi copii. SS-iştii au aruncat în capacul din gura beciului câte o grenadă. Una dintre ele nu a explodat. Deodată, au început Ńipetele de groază. Cei doi se îndepărtau satisfăcuŃi. În beci au fost 4 bărbaŃi, 7 femei, 11 fetiŃe, 3 băieŃi mici. Cea mai mică dintre toŃi era AnicuŃa. Avea nouă luni şi era în faşă. Mama ei a crezut-o moartă. LucreŃia – mama a ieşit cu greu printre cei morŃi sau cei în agonie. Era plină de sânge şi buimacă din cauza zgomotului produs de explozie. (Până când a decedat, în 1984, la vârsta de 79 de ani, a purtat în corp schijele rămase de la grenadă) . După ce a ieşit din beci, a mers prin porumb pe furiş, la o vecină, la TaliŃa lui Cojocaru şi i-a povestit nenorocirea. Seara s-a reîntors la beci. Uşa era deschisă. MicuŃa AnicuŃa pe care o crezuse moartă şi o lăsase printre cei morŃi înfăşată, era în gura beciului, fără acoperiş pe ea, „în patru labe”. Gângurea de bucurie (se născuse a doua oară). Mama LucreŃia a luat-o la sân, a privit cerul şi a început să plângă de bucurie şi de durere. În beci murise soŃul şi încă cinci fete ale sale : Leonora, Amalia, Maria, Elena şi Ecaterina. Înainte de a intra în beci, (înainte de explozie) LucreŃia a luat cu ea icoana Maicii Domnului. La explozie sticla de la icoană s-a spart, iar hârtia icoanei s-a rupt în trei bucăŃi. LucreŃia, după ce a trecut frontul, a recuperat o bucată din icoană, un fragment l-a luat Elena lui Cojocaru şi unul Viorica Ciucanu. Peste ani, pictorul naiv Pantelimon Ciucanu, tot din satul Poaiana Largului, a pictat după cele trei fragmente o icoană nouă, asemănătoare cu cea de atunci. Continuare la pag. 11►

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

► Continuare de la pag.10 Peste câteva zile de la dezastrul din beci, rudele au scos morŃii din beci şi pe moment i-au înmormântat în grădină. La o săptămână, frontul s-a depărtat iar cele 6 sicrie au fost transportate la Biserica din Coasta unde P.C Mihaileanu a săvârşit slujba creştinească. Nici soldaŃii sovietici nu au fost mai prejos : unii dintre ei ( „porci sălbatici”- după afirmaŃia AnicuŃei, astăzi la vârsta a treia) le-au mâncat familiei Constantin T. TărâŃă : 2 boi, 2 vaci, 20 oi, 2 porci, 10 păsări. În zona Roşeni – lângă Piatra Teiului, soldaŃii sovietici prindeau peşte din apa BistriŃei folosind grenade, dar îl mâncau crud. Unii dintre ei au violat gospodine şi tinere fete. În retragerea lor nebunească, nemŃii, în drumul lor spre Vatra Dornei, au aruncat în aer podurile din beton de peste râul BistriŃa de la : Zahorna, Borca, Broşteni şi alte poduri. Au luat prizonieri. MenŃionez că din „beciul groazei” au mai scăpat cu viaŃă : Victor Cojocaru, Elena Cojocaru, Viorica Ciucanu cu un copil. De asemenea, a scăpat vie, Aglaia lui Costică Almăşanu pe care tatăl ei a scos-o din beci şi a trimis-o cu nişte vite în punctul numit Pârâul Vârlanului din Poiana Zăvoiului, nu departe de actualul viaduct de la Poiana Largului. Beciul există şi astăzi. Fotografia o reprezintă pe AnicuŃa la vârstă de 67 de ani, în gura beciului. El este folosit şi astăzi de familie pentru a păstra iarna cartofii, legumele, merele, compoturile, zacusca s.a. Pe beci este construită o bucătărie. În fiecare zi, AnicuŃa trece prin faŃa beciului. Şi-a dus viaŃa de familie cu Fănică Vatamanu, fost bucătar într-o mină de minereuri complexe din judeŃul Suceava. Omul ei a decedat nu demult. Au doi copii „ca doua flori” : pe Ştefania şi pe Valentin, gospodari de frunte în sat. Hitler şi Antonescu au împins armata româna şi pe cea germană la o sinucidere până peste Nistru. Campania dusă de armata româna în est nu a avut nici o legătură cu intenŃiile curate ale poporului român : eliberarea Basarabiei şi Ardealului. Armata româna a trebuit să îndure în cel de al doilea război mondial, hotărâri luate de Stalin, Hitler şi Antonescu. „Eroina de la Fauru” este un suflet mare din minunata „łară a Hangului”. În final mulŃumesc pentru realizarea acestui material: eroinei, lui Vasile Mihai Aflorii (Florea), Constantin I. Vadana („Cireaşă”), Grigore Gh. Florea, Gavril I. Stratu, Ilie I. Agapie, înv. Vasile Achiriloaiei (arhiva), Ştefan Ciobâcă (arhiva), Ioachim Gv. Rusu (arhivă), ş.a. La mulŃi şi fericiŃi ani ! EROINĂ DE LA FAURU. Prof. DOREL I. RUSU

Ana Petri Vatamanu – Eroina de la Fauru, sat Poiana Largului, com. Poiana Teiului, jud. NeamŃ

Poiana Teiului – NeamŃ 4 septembrie 2011

11

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Omul creat de Dumnezeu, bărbat şi femeie, de la început a trăit în familie, care a fost cel dintâi nucleu din care a făcut parte. Originea ei stă în natura socială a omului şi în voinŃa divină de la crearea omului. Familia este temelia vieŃii sociale sau, după expresia unor învăŃaŃi, ea este celula societăŃii ce corespunde unei nevoi naturale a oamenilor, deoarece între cei doi există o complementaritate reciprocă spre a putea stabili o stare desăvârşită ,, în dragostea dintre ei ca să se împlinească reciproc, transmiŃând unul altuia calităŃile şi darurile care sunt proprii fiecăruia, înnobilându-se şi desăvârşindu-se reciproc şi lucrând laolaltă la îndeplinirea menirii morale a fiecăruia”. După învăŃătura creştină, familia este un aşezământ dumnezeiesc de convieŃuire a celor doi. Natura lor este astfel întocmită de Dumnezeu ca să nu poată trăi izolat, ci numai în comuniune. Familia se întemeiază pe actul căsătoriei, care este o forma solemnă prin care cele două persoane de sex opus se obligă a convieŃui împreună întreaga lor viaŃă. Cea dintâi familie a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai – Adam şi Eva (Fac.2,22-24). S-a putut atribui, pe lângă alte înŃelesuri date familiei, chiar un temei mai înalt de instituire şi fiinŃare, nevoia unui sprijin moral pe care soŃii îl pot avea unul de la altul şi amândoi de la copii. Familia, deşi are un pronunŃat aspect social, este o instituŃie de drept divin. SfinŃenia şi puterea ei stau în unitate. ,,Sculându-se Adam din somnul lui şi văzând alături de dânsul consoarta ce i se hărăzise, a exclamat plin de bucurie şi a zis:<< Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea…De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup>>”( Fac.2,23). Prin cuvintele acestea se stabileşte obligaŃia unităŃii familiei. Un trup este o unitate deplină, desăvârşită. O familie odată încheiată, trebuie să rămână permanent, adică pe viaŃă, aşa cum permanentă este legătura dintre membrele trupului. Dumnezeu a dat-o lui Adam fără de tata şi fără de mamă pe femeie, spune Asterie al Amasiei. Pentru aceea ,, te-a întărit pe tine, Dumnezeu, tutorele orfanei. În chipul acesta îŃi este cu neputinŃă să dispreŃuieşti soŃia, pentru că eşti legat de ea prin legile dumnezeieşti dar şi prin cele omeneşti. Ea este un ajutor al tău, împreună lucrator în petrecerea vieŃii, pentru naşterea de copii, ajutor în timpul bolii, mângâiere în necazuri, păzitoarea căminului, vistieria averilor tale”. În familie răspunderea revine egal soŃului şi soŃiei. Domnul nostru Iisus Hristos a abolit poligamia, atunci când a amintit ascultătorilor Săi că, în atenŃia dumnezeiască, manifestată la creaŃie şi anume că cei doi sunt hărăziŃi să devină un trup, o unire intimă, ceea ce exclude din capul locului în creştinism orice denaturare a unirii soŃului şi soŃiei. Capodopera morala a creştinismului este sfinŃenia căsătoriei. Pe femeia atât de nedrept tratata în antichitate, Creştinismul a reabilitat-o.
12

Ea se bucură de egalitate în drepturi cu bărbatul. Egalitatea aceasta are un caracter complementar şi nu afectează identitatea personală a fiecăruia. De fapt ar fi un non-sens în acest caz iubirea lor liberă şi plină de dăruire, care presupune o potenŃare, reactivare a harismelor personale ale celor doi. Aceasta întăreşte unitatea familiei creştine. Nu întâmplător familia a fost comparată cu relaŃia dintre Hristos şi Biserică. Hristos este Mirele Ceresc, Biserica este Mireasa Lui. Hristos este Capul Bisericii. Bărbatul este cap femeii sale, adică ocrotitorul familiei. El este ocrotitorul femeii şi al copiilor cu care Dumnezeu binecuvântează iubirea lor. Iar femeia este sufletul familiei, viaŃa acesteia, nu numai biologic, ci şi spiritual, pentru că cea dintâi rugăciune se învaŃă de la mama. Există astfel, o compensaŃie rânduită de Dumnezeu. Dacă femeia a fost zidită din bărbat, nu mai puŃin adevărat este că bărbatul se naşte din femeie. Astfel ,, nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, convieŃuind însă în Domnul (1 Cor.11,11). Dându-şi, deci cuvenita cinstire unul altuia şi păstrând unirea lor în legătura dragostei, potrivit armoniei fiinŃiale care caracterizează relaŃia dintre Hristos şi Biserică. Armonia în familie se realizează prin buna înŃelegere, respect şi egalitate reciprocă în faŃa lui Hristos. Având exemplu pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, SfinŃii Apostoli ca şi ucenicii lor s-au străduit să îndrume pe creştini pentru întemeierea de familii model. Cel mai de preŃ dar al căsătoriei, al familiei sunt copiii. Atât în Noul Testament, cât şi în Vechiul Testament, pruncii sunt o binecuvântare, un dar al lui Dumnezeu. Nenaşterea de prunci în Vechiul Testament era socotită ca un blestem, o pedeapsă a lui Dumnezeu. ConcepŃia Noului Testament despre copii este cea mai sublimă dragoste faŃă de aceste gingaşe făpturi. Iisus îi da pe copii ca model de curăŃie şi nevinovăŃie sufletească, arătând că aşa trebuie să fie şi inima celui ce vrea să dobândească viaŃa de veci:,, LăsaŃi copiii să vina la Mine şi nu-i opriŃi, ca a unora ca acestora este Împaratia Cerurilor.” ( Mt.19,4). Cu altă ocazie, Mântuitorul a arătat că dacă inima omului nu-i fără vicleşug, ca aceea a unui copil, să nu aştepte moştenirea ÎmpărăŃiei Cerurilor:,, Aşadar vă spun, că dacă nu vă veŃi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veŃi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veŃi intra în ÎmpărăŃia Cerurilor. De aceea oricine se va smeri, ca acest copilaş va fi, cel mai mare în ÎmpărăŃia Cerurilor” (Mt.18,3). Căsătoria a fost lovită şi rănită în două din fundamentele ei: fidelitatea soŃilor şi procrearea copiilor. Continuare la pag.13 ►

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” ► Continuare de la pag.12 Cu privire la credincioşia conjugală, observăm că mulŃi soŃi nu se mai simt obligaŃi a trai împreună până la moarte şi a se ajuta unul pe altul cu o dragoste jertfitoare. Ci, ei sfărâmă cu mâini sacrilege, ceea ce Dumnezeu a unit”. Parte considerabilă de răspundere pentru destramarea uniunii sacre a căsniciei, revine filosofiei sec. al-XVIII-lea şi revoluŃiei franceze care au preconizat o concepŃie individuală şi anarhică despre libertatea omului. S-a confirmat că omul este o fiinŃă liberă în mod absolut şi stăpân pe propriul destin. În numele raŃiunii şi a naturii s-a spus că indisolubilitatea conjugală este o prejudecata, ca orice dorinŃă, este legitimă. Individul, mai ales femeia trebuie ,,descătuşaŃi” din lanŃurile milenare în care i-au aruncat tradiŃia, brutalitatea, biserica. Căsătoria s-a considerat o chestie pur particulară, un contract între doi indivizi, care nu are alt scop decât scoaterea maximului de plăcere sau de folos pentru dânşii. E instaurarea egoismului feroce, după care fiecare se caută numai pe sine însuşi, cu satisfacŃia plăcerilor şi dispreŃuirea oricărui sentiment de devotament, jertfă şi solidaritate familială sau socială. Urmările acestei mentalităŃi pentru căsătorie, au fost şi sunt dezastruoase, funeste. Tineretul, în mare măsură, nu-şi mai păstrează frumuseŃea purităŃii virginale până la altar. Căminul familial a fost întinat de păcatele necurăŃiei. O formă de disoluŃie conjugală este adulterul, forma de trădare şi sperjur, când unii îşi caută potolirea poftelor în afara căsătoriei. O altă formă de nestatornicie şi distrugere a familiei este divorŃul, triumful egoismului individualist,<<cancerul căsătoriei moderne>>. Sori creştini, căsătoriŃi civil sau chiar şi religios, se despart pentru orice motive şi pretexte, pentru aversiune reciprocă, pentru nepotrivire de caracter, pentru nemulŃumiri de ordin material şi afectiv. După despărŃire cei divorŃaŃi contractează alte legături matrimoniale care nu de puŃine ori duc la aceleaşi decepŃii şi rupturi. Avem astăzi divorŃuri provenite din voinŃa unui singur soŃ sau chiar din voinŃa părinŃilor acelor tineri. Legătura conjugală care părea altădată un lanŃ de aur, a devenit acum atât de slabă, încât pare un fir de păianjen pe care ajunge să-l frângă orice capriciu. Statistici recente arata ca aproape 55% dintre căsătoriile care se încheie în prezent, nu rezistă până la sfârşit. Nu putem să nu pomenim aici de căsătoriile de probă, de împreuna locuire a tinerilor înainte de căsătorie, de concubinaj, acel chip de întoarcere la animalitate când doua persoane de sex opus trăiesc împreună fără a fi căsătoriŃi, călcând în picioare toate legile credinŃei şi ale societăŃii. Cu privire la scopul principal al căsătoriei, naşterea de prunci, în familia creştină s-a înfiltrat altă forma a egoismului brutal. Aceasta se manifestă prin evitarea procreării, avort sau uciderea celor ce bat la poarta vieŃii. Sunt nenumăraŃi soŃii, care ascultând de calcule meschine sau de temeri deşarte, îşi măsoară darul paternităŃii. Dumnezeu i-a umplut de putere şi în virtutea lor ar putea să se înconjoare de copii numeroşi.
13

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Dar ei se tem de ziua de mâine, n-au încredere în purtarea de grija a lui Dumnezeu, doresc să guste nestingheriŃi plăcerile personale şi de aceea se sting luminile ce vor să se aprindă. O falsă ştiinŃă vine să sporească numărul căminelor fără copii. Sunt teoriile neomalthusianiste, care pretind a dovedi că în vreme ce mijloacele de trai rămân aceleaşi sau se înmulŃesc prea lent, numărul noilor născuŃi ar spori vertiginos, prin urmare, susŃin aceşti ,,binefăcători” ai omenirii, populaŃia globului trebuie împuŃinată prin toate mijloacele posibile. Ideile acestea, au contribuit ca populata multor Ńări să scadă, ca sânurile multor femei să devină morminte în loc de leagăne. România are, din 1990, cea mai înaltă rată a avortului din cele 27 de Ńări care astăzi alcătuiesc Uniunea Europeană. În 2010 sau născut 209.000 copii, cel mai mic număr din 1955. Topul anilor cu cele mai multe avorturi (efectuate în clinici de stat) din perioada 1958-2008: 1965 – 1.115.000, 1964 – 1.100.000, 1963 – 1.037.000, 1990 – 992.265, 1962 – 967.000. Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaŃia actuală a României. Această statistică înfiorătoare demonstrează politicile demografice dezastruoase pe care le-a avut România în perioade diferite ale istoriei sale recente. Cifrele vorbesc de la sine – 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008. Datele aparŃin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul SănătăŃii. Şi mai interesant este faptul că la sfârşitul acestui interval, adică în 2008, populaŃia României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori. Deci numărul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populaŃia actuală a Ńării. ConstituŃia łării şi Codul Familiei spun: ,, În România statul ocroteşte căsătoria şi familia. El sprijină prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea ei. Statul apără interesele mamei şi ale copilului şi manifestă deosebita grija pentru creşterea şi educarea tinerei generaŃii” ( C.F. art.1), sunt cuvinte frumoase, dar care în prezent nu au o aplicare concretă şi care nu se regăsesc în măsurile sociale din viaŃa de zi cu zi. ,,Biserica Ortodoxă Română nu poate fi indiferentă faŃă de problemele vremii, nu poate sta cu mâinile încrucişate, atunci când poporul se străduieşte să-şi construiască o viaŃă mai bună”- spunea vrednicul de pomenire Prea Fericitul Părinte Teoctist. PreoŃimea are datoria să-i îndemne pe credincioşi ca ei să facă binele şi să se ferească de rău ,,din îndemnul conştiinŃei, nu numai de frica pedepsei”(Rom.13,5). Suntem încredinŃaŃi că şi în problema actuală a familiei, slujitorii Bisericii şi Societatea actuală vor fi la înălŃimea chemării lor şi vor aduce o contribuŃie substanŃială şi preŃioasă la rezolvarea acestor probleme pe care familia le traversează. Preot Gheorghe Avârvarei - Parohia ChiriŃeni – Conferinta Protopopiatului Ceahlău - 13 Septembrie 2011

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Problema învăŃământului preşcolar este discutată pe parcursul ultimelor secole (XIX - XX). SavanŃii nu au ajuns încă la un răspuns definitiv. Jean Piajet susŃine că: „Toate conduitele comportă un aspect înnăscut şi unul dobândit”, dar nu cunoaşte unde se află frontiera dintre ele, ceea ce ne permite să afirmăm că savantul recunoaşte şi apreciază etapa învăŃământului preşcolar, în care copiii dobândesc, achiziŃionează cunoştinŃe şi îşi formează competenŃe, atitudini, comportamente. ÎnvăŃarea în ciclul primar se întemeiază pe achiziŃiile spontane ale preşcolarităŃii. Practica de instruire dovedeşte că o achiziŃie nouă se clădeşte pe un sistem de cunoştinŃe, competente sedimentat deja, şi nu pe teren gol. Audierea şi repovestirea poveştilor, memorizarea şi recitarea versurilor, însuşirea proverbelor, zicătorilor, ghicitorilor, şi utilizarea lor în vorbire, arta plastică, comunicarea sunt momente necesare ale procesului de formare a personalităŃii în devenire. Acestea şi alte abilităŃi obŃinute la vârsta preşcolară prin intermediul activităŃii artistice (desen, modelare, aplicaŃie, construire, lucru manual) permit copilului să deprindă la debitul şcolar anumite competenŃe care la rândul lor devin o garanŃie a integrării sociale şi o condiŃie a dobândirii performanŃei lingvistice, artistice plastice. Un obiectiv major al activităŃii literar artistice este dezvoltarea creativităŃii verbale şi artistico – plastice. Exista multiple posibilităŃi de formare a unei personalităŃi creative. Considerăm că una dintre cele mai eficiente în vârsta preşcolară este familiarizarea copiilor cu textul literar şi dezvoltarea creativităŃii prin diverse exerciŃii artistico – plastice: desen, pictura, modelare, aplicare. Elementele de baza ale creativităŃii sunt: originalitatea, flexibilitatea, senzitivitatea, fluenŃa, ingeniozitatea, expresivitatea. Originalitatea prevede capacitatea individului de a adopta atitudini personale fără tendinŃa de a copia sau a reproduce modul de gândire al altcuiva. Flexibilitatea este capacitatea de a adapta gândirea la situaŃii noi, uneori neprevăzute, cu ce

scopul de a căuta şi a găsi soluŃii optime de rezolvare a problemelor ce apar în diverse domenii de cunoaştere inclusiv în cel al cunoaşterii artistice. Senzitivitatea înseamnă facultatea de a simŃi, de a fi sensibil. Profunzimea şi aria sensibilităŃii depind de spiritul de observaŃie care poate fi format şi educat la copii prin exerciŃii dirijate de pedagog .FluenŃa este o proprietate a stilului şi se caracterizează prin cursivitate şi fluiditate în exprimare (având ca suport limbajul şi fluenŃa lui). Ingeniozitatea indică spiritul inventiv, de iniŃiativă - calităŃi indispensabile creativităŃii umane. Expresivitatea exprimă culoarea, forma, mărimea, ritmul, simetria, asimetria şi dinamica. Cu cât este mai expresivă opera de artă, cu atât mai mult ne place. Dezvoltarea creativităŃii nu poate fi dezvoltată fără a înŃelege ce-i acela mijloc de expresivitate. Însuşirea de a fi ingenios se impune ca un semn al unei minŃi agere, capabile să găsească soluŃii neordinare în cele mai complicate şi surprinzătoare împrejurări. Ingeniozitatea permite evitarea stereotipilor. Progresul creativităŃii poate fi considerat efectiv numai atunci când trece patru ....

etape : Etapa formativă presupune existenta unor noi condiŃii şi adaptarea la ele (pentru un pianist acesta ar însemna însuşirea clapelor, pentru un elev din clasa I însuşirea vocalelor şi consoanelor). Etapa normativă are drept scop integrarea fiecărui copil într-un grup (a nu se considera diferit, aparte) deoarece colegii exercită influenŃă şi cineva poate fi complexat din cauza diferenŃelor. Etapa interogativă în care elevul nu mai găseşte ca e plăcut să fie ca altcineva. Asemănarea devine plictisitoare şi inutilă. Individul începe să aprecieze aceea ce deosebeşte de alŃii şi ceea ce este particularitatea altora. El îşi dezvoltă un simŃ al mândriei pentru unicitatea sa şi o încredere mai mare în e-ul său. AcŃiunile de stimulare a creativităŃii urmăresc să determine productivitatea acestor capacităŃi umane. PotenŃialul creativ al unui copil începe la cea mai fragedă vârstă, acasă, în sânul familiei, continuă cu experienŃa însuşită în grădiniŃă şi şcoală şi îşi face simŃită prezenŃa pe tot parcursul vieŃii. Educatoare, Lupu Maria, grădiniŃa Hangu

La cişmea - Bontaş Maria-Magdalena, cl. a IV-a, şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina
14

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

AcŃiunea ,,LET’S DO IT, ROMÂNIA” ce a avut loc sâmbătă, 24 septembrie, a fost marcată şi în comuna Hangu, judeŃul NeamŃ prin participarea elevilor Şcolii cu clasele I-VIII. Elevii alături de cadrele didactice şi de reprezentanŃi ai Primărie, au participat la igienizarea spaŃiilor verzi din centrul comunei, din jurul şcolii, dar şi pe malul Lacului Izvorul Muntelui. ÎnarmaŃi cu saci din plastic şi mănuşi din cauciuc, cei prezenŃi au adunat diferite deşeuri, încercând şi prin această cale să fie consolidate cunoştinŃele teoretice despre mediul înconjurător. Activitatea s-a dovedit a fi interesantă, dar şi eficientă. Copiii au răspuns prompt la această acŃiune, şi consider că a fost o lecŃie de viaŃă interesantă, atât pentru participanŃi cât şi pentru locuitorii comunei. ,,LET’S DO IT, ROMÂNIA” este proiectul tuturor celor care cred că în România se întâmplă şi lucruri pozitive, atunci când fiecare este dispus să contribuie, chiar cu foarte puŃin: o singură zi, pentru o Românie curată. A consemnat, Prof. înv. primar Munteanu Ştefania Carmen

Pic, pic, pic şi iarăşi pic, Sunt pinguinul Pic, Pic, Pic. Pe gheŃari eu stau un pic, Cu prietenii mă joc. Ne jucăm şi ne jucăm Până adormim, un pic. Pic, pic, pic şi iarăşi pic Sunt pinguinul Pic, Pic, Pic. Botă Emilian - Şc. cu clasele I-VIII, Hangu Clasa a II –a, înv. Munteanu Ştefania Carmen

Raliul - Hâncotă Răzvan,cl. a IV-a, şc. Hangu,înv. Caia Dumitrina

Alfabet - Mitronici Iuliana-Andreea,cl. a IV-a, şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina
15

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Bine ai venit, toamnă! Tu, cu bogăŃiile tale ai umplut hambarele şi cămările oamenilor de grâne, fructe şi legume. Copacii au început să-şi scuture frunzele sub adierea blândă a vântului. NopŃile sunt tot mai reci, iar soarele nu mai este aşa de puternic. Păsările se pregătesc în stoluri pentru a-şi lua zborul. Tu, ai făcut copiii fericiŃi odată cu începerea şcolilor. Acum, ei sunt tare ocupaŃi: scriu, desenează, citesc, cântă. VacanŃa a zburat ca un stol de păsărele. Bine ai venit, toamnă! Popoaia Cristian, Şc.cu clasele I-VIII,Hangu,NeamŃ Clasa a II-a, înv.Munteanu Ştefania Carmen Mama are-un puişor Mic şi drăgălaş. E mic şi gingaş Şi la gât golaş. Puişorul cel micuŃ Este tare zbuciumat. El în casă a intrat Şi pe masă s-a urcat. Puişor, puişor, Ce faci tu acolo? Eu fac nani că sunt mic Şi de mama părăsit. Botă Ioana, Clasa a II-a , Şc. cu cl.I-VIII, Hangu, NeamŃ, înv.Munteanu Ştefania Carmen

Toamna ca un înger sfânt, A coborât pe pământ. Recolte bogate-a adus, De la Domnul cel de sus. Ea nori aşterne peste soare, Şi luna ca din pământ răsare. Plantele se vestejesc, Iar gâzele amorŃesc. Bontaş Georgiana, Clasa a VI-a Şc.cu cl.I-VIII, Hangu, NeamŃ

Toamna, cea de-a treia fiică a bătrânului an, a colorat natura cu culori ruginii ca un adevărat pictoraş. Pomii sunt înveşmântaŃi cu haine galbene şi ruginii, şi sunt plini cu fructe din panere de argint culese. Crângul a adormit deoarece păsărelele care cântau cântece măiestre şi pline de căldură ne-au părăsit. Vântul care toamna se transformă în haiducul pădurii, apleacă copacii care îşi scutură frunzele. Atingerea lor cu pământul formează un covor multicolor. Din păcate, drumul soarelui este tot mai obosit şi mai scurt, iar luna bucuroasă iese mai repede pe cer şi îl umple de pete de lumină. Fermierii, bucuroşi de recolta îndestulată, au umplut cămările cu multe legume şi fructe. Toamna este un anotimp bogat, de aceea noi îi urăm: ,,Bine ai venit!” Bontaş Georgiana, Clasa a VI-a, Şc.cu cl. I-VIII, Hangu, NeamŃ
16

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

A sosit toamna, cea de-a treia fiică a bătrânului an. Se simte tristeŃea naturii în aer. Copacii care erau odată verzi şi cu străluciri aparte, acum sunt trişti, înveşmântaŃi cu haine galbene şi ruginii. Vântul clatină frunzele uşor şi ele cad uşor într-o ploaie lină. Zilele sunt mai scurte iar nopŃile mai lungi şi reci. Drumul soarelui este tot mai obositor şi mai scurt. Păsările călătoare şi-au început migraŃia spre Ńările mai călduroase, de unde se vor întoarce la primăvară. A venit timpul când oamenii îşi strâng recolta de pe câmp la care au muncit toată vara, pun vinul în butoaie iar gospodinele îşi umplu cămara cu dulciuri şi murături. Toamna este frumoasă, e un amestec de culori plin de farmec. Toamna a sosit, Frunzele au ruginit, Cântecul păsărelelor Nu se aude Nici de unde. Gâzele au amorŃit Şi ursul a adormit. Bontaş Marian – Eusebiu, cl. a III-a Şc. Hangu, jud. NeamŃ, înv. SteluŃa Manolache

Toamnă, bine ai sosit! Pomii i-ai împodobit Iar covor de frunze Pe jos ai presărat. Mere, pere în panere Şi gutui amărui De te lingi pe degete La gustarea lor. Asavei LetiŃia, cl. a III-a Şc. Hangu, jud. NeamŃ, înv. SteluŃa Manolache Florile toamnei - Brânzucă Iulian, cl. a IV-a şc. Hangu,înv. Caia Dumitrina

Drumuri - Popoaia Andreea,cl. a IV-a şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina Toamna - Irimia Ioana-Roxana,cl. a IV-a Şc. Hangu, NeamŃ, înv. Caia Dumitrina
17

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

DIN CREAłIILE COPIILOR Şcoala cu clasele I – VIII, nr. 114 „Principesa Margareta”, sector V, Bucureşti Profesor coordonator: Haldan Mihaela, (EducaŃie Muzicală) Bucuria de dincolo de...pământ Pe aleea–ntunecată Un băieŃel de şase anişori, Ducea o viaŃă chinuită, Fără pic de mângâieri. Nu se simŃea deloc bine Şi nimeni nu îl alinta, Trăindu–şi viaŃa grea, Printre ziduri şi ruine. Însă într–o zi ploioasă Auzi, al nostru Tomy, Un glas aşa frumos Cântând dulce şi duios. Îi alinta inima–ncărcată Şi ce mult vroia, ascultând, Să mai audă înc–odată, Glasul acela surâzând. Şi veni micuŃa cântăreaŃă Cântându–i aşa lin, dar stingher. Muzica nu era alarmantă Ci doar o piesă despre cer. „MulŃumesc!” îngână el, „Acesta este şi al meu Ńel!” Muza se depărtă Lăsându–l pe copil acolo. Iar el se bucură De compania... de dincolo. Grama Andreea, cl. a VIII –a A şc. Nr. 114 Cum a apărut muzica Într–un tărâm îndepărtat unde se adună în văile înflorite şi pline de fluturi amurgul de vanilie, unde pădurea murmură cântecele vechi printre crengile înmugurite şi unde oamenii locuiau în bobocii unor flori gigantice împreună cu mici zâne numite „licurici”, puteai spune că totul e perfect, dar nu era aşa. Deşi trăiau într–o lume a curcubeelor, ei nu aveau motive să zâmbească. ViaŃa lor era anostă şi nu se puteau bucura de toate frumuseŃile pe care le aveau. Dar într-o zi, în pădurea copacilor vii, o fetiŃă pe nume Lara, cu hainele de mătase, cu ochii albaştri ca zorii dimineŃii şi cu buzele ca rubinul, a găsit sub o pătură de muşchi crud o bucată de lemn negru, cu clape albe. Curioasă, a apăsat pe una din clape , iar nota „Mi” înveseli faŃa Larei şi începu să danseze cu tufişurile, florile şi cu copacii. În fiecare zi apăsa pe câte o clapă şi timp de un an, ea a reuşit să compună un cântec. Într–o zi i–a chemat pe toŃi cetăŃenii oraşului, zâne şi oameni, în centru. Şi–a adus şi bucata de lemn pe care ea a numit–o pian, şi după ce a prezentat–o tuturor, a început să cânte. ToŃi au fost vrăjiŃi. FeŃele li se înveselită şi începură să danseze unii cu alŃii. Din acel moment s –a aşezat deasupra oraşului un strat de veselie, care nu s-a mai şters niciodată . Şi aşa, muzica a făcut viaŃa oamenilor mai bună! Pîrvu Diana cl. a VII –a B, şc, nr. 114

Flori - Gruber Andrei,cl. a IV-a, şc. Hangu,înv. Caia Dumitrina
18

Curcubeu - Botă Andreea-Ştefania, cl. a IV-a, şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

În 1994, UNESCO a inaugurat prima zi mondială a educaŃiei. Pentru a comemora semnarea, în 1996 UNESCO și OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, a fost inaugurată privind condiŃiile de muncă ale personalului didactic din învăŃământ. Această zi se sărbătoreşte la data de 5 octombrie în peste 200 de Ńări. Este o zi consacrată educaŃiei, educatorului pentru că ei contribuie în mod esenŃial la dezvoltarea unei Ńări, asigurând transmiterea de cunoştinŃe, atât de necesară omului pentru dezvoltarea lui socio-afectivă, intelectuală, spirituală și morală, a dezvoltării interesului pentru cultură şi ştiinŃă, din toate domeniile de activitate indiferent de naŃionalitate, etnie, cult religios, sex sau aspiraŃii. An de an cu ocazia acestui important eveniment am organizat activităŃi şi programe artistice, scoŃând în evidenŃă urmele educaŃiei primite de elevii noştri care au participat la concursuri desfăşurate la nivel judeŃean la catedra de muzică. Prin participarea la Concursul JudeŃean desfăşurat la Casa de Cultură Chitila am obŃinut premiul III cu grupul vocal „FLOARE DE TEI”. Iar prin participarea la Concursul JudeŃean „Zâmbetul copilăriei” desfăşurat la Măgurele am obŃinut următoarele rezultate la interpretare vocală: premiul I Dragomir Maria, premiul II Stoica Ianis, premiul III Tudor Denis, iar la interpretare instrumentală (PIAN), Rizea Maria a obŃinut diplomă de excelenŃă la Concursul PRO PIANO. Alături de interpretarea muzicală s-au desfăşurat şi recitări precum şi concursuri, care i-au încântat pe copii datorită spiritului de competiŃie de care au dat dovadă. Copiii au participat cu mult entuziasm la desfăşurarea acestui eveniment, au fost aplaudaŃi şi aclamaŃi, iar la sfârşit au fost răsplătiŃi cu tort, de ziua educaŃiei.

Rezultatele acestei activităŃi s-au reflectat în pregătirea corespunzătoare a copiilor pentru încurajarea şi sprijinirea copiilor proveniŃi din familii defavorizate, pentru o mai bună colaborare şi încurajare în dezvoltarea lor intelectuală, socială şi morală, acordând o atenŃie deosebită interesului pentru educaŃie, alături de îndemnul adresat părinŃilor - COPIII ÎNVAłĂ CEEA CE TRĂIESC - dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaŃă să condamne, dacă trăiesc în ostilitate, învaŃă să fie agresivi, dacă învaŃă să fie timizi, trăiesc în gelozie, dacă trăiesc în ruşine, învaŃă să se simtă vinovaŃi, dacă trăiesc în încurajare, învaŃă să fie încrezători, dacă trăiesc în toleranŃă, învaŃă răbdarea, dacă trăiesc în laudă, învaŃă preŃuirea, dacă trăiesc în aprobare, învaŃă să se placă pe sine, dacă trăiesc împărŃind cu ceilalŃi, învaŃă generozitatea, dacă învaŃă autocompătimirea, trăiesc încurajaŃi de ridicol, dacă trăiesc în gelozie, învaŃă să simtă invidie, etc. În această zi, urăm tuturor cadrelor didactice un călduros LA MULłI ANI! şi le mulŃumim pentru grija ce o poartă tinerelor vlăstare, în dezvoltarea lor socio-profesională, multiculturală, indiferent de statutul social pe care îl moşteneşte, de potenŃialul nativ, şi interesul pe care îl manifestă faŃă de educaŃie .PROF. VALENTINA IORDACHE PROF. COSMA IORDACHE

Peşteră - Bere Dumitru-Alexandru,cl. a IV-a, şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina
19

Reptile - Acatrinei Petru-Iulian,cl. a IV-a, şc. Hangu, înv. Caia Dumitrina

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Drumuri - Bere Dumitru-Alexandru, cl. a IV-a, şc. Hangu,înv. Caia Dumitrina

Păsărelele pleacă VeveriŃa aleargă Iepuraşul se –ascunde În marea de umbre. Din zori şi până –n zare Albine muncitoare Roiesc din stup în stup În căutare de mâncare. Toamna a venit din nou Şi frunza e bibelou. Copacii sunt goi Şi munca –i în toi! Botă Andreea – Ştefania cl. a IV-a Şc. Hangu, jud. NeamŃ, înv. Dumitrina Caia

Toamna târzie În noapte cu lună Vâjâie codrul, Geme şi sună. Din norul cu neguri Un vuiet răsună Frunzele cad, Toate se-adună. Se –aşează covorul Cu frunze uscate, Jos la pământ Şi zi şi noapte. Cu toŃii aflăm Că toamna veni Prin farmecul ei Ce –l vom descoperi. Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Şi norii vin stoluri Pe –ntinderea largă. Aceasta e toamna Ce am descoperit Că ea în natură Cu drag a venit. Mitronici Iuliana – Andreea, cl. a IV-a, Şc. Hangu, NeamŃ, înv. Dumitrina Caia

Anotimpuri - Dunăroaia Vlad,cl. a IV-a, şc. Hangu,înv. Caia Dumitrina

Pic, pic, pic picură ploaia ca un cântec, Strop, strop, strop curcubeul se vede ca o minune. Nori gri, înfumuraŃi şi supăraŃi acoperă soarele strălucitor, Iar în altă parte păsărelele nu pot sta în zbor. Se duc la cuibul lor, la familii, la culcuş Şi nu ies până ce soarele răsare mare. Tună şi fulgeră neîncetat de parcă ar fi o furtună, Iar copiii speră că nu o să dureze o lună. Mâine va fi o nouă zi cu fericire Şi din nou soarele va ieşi cu strălucire. Cristina - Maria Mihai, 12 ani, New York
20

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Ani are o floricica, Mare... cât o rândunică, Ce sta pe-o rămurică. Floricica e albastră, Ani a pus-o ieri în glastră. În glastră mai erau Două flori care zâmbeau. Floricica mititică Nu este nici margaretă, Nu este nici violetă, Ci este o albăstrică, Mică, mititică. Celelalte floricele, Erau două margarete Mari şi cochete. Maria RăduŃă-Petrescu, cl. a III-a B

Mama face plăcinŃica, Fiindcă-i ziua lui bunica. Ea a pus brânză sărată, Cum se pune la salată. Când bunica a gustat, Tare mult s-a bucurat. O pisică a venit, Ea pe masă s-a urcat, Şi mâncarea a răsturnat. Vai,vai, ce păcat Ca mâncarea s-a stricat. Iar pisica supărată, Că a fost din nou certată, A plecat peste-un deal, Şi s-a întâlnit cu-n cal. Maria RăduŃă –Petrescu, cl. a III-a B, şc. 198 Bucureşti, înv. Felicia German

Tata face o salata, Mama s-o mănânce-ndată. El a pus puŃin ulei, Morcovi, ceapa si ardei. A mai pus şi-o bucăŃică Dintr-o brânză mititica. Roşii, n-a mai vrut sa pună, Ca erau de-o săptămână. Ei mănâncă mâncărica Ca e bună ca bunica. Maria RăduŃă-Petrescu cl. a III-a B Toamna - RăduŃă-Petrescu Maria cl. a III-a B

Toamna a venit Pomii s-au îngălbenit Păsările au plecat Şi ne-au atenŃionat Că vara a plecat ! Animalele s-au pregătit Pentru că anotimpul ploios a venit. Bîclea Mihai – Alexandru, cl. a III-a B, Şc. Nr. 198 Bucureşti, sect. 6, înv. Felicia German Culorile toamnei - Bîclea Mihai cl. a III-a B şc. nr. 198
21

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

O veche legendă norvegiană povesteşte despre un om, pe nume Haakon, care privea mereu imaginea Domnului Iisus Hristos răstignit pe cruce. Era o cruce foarte veche şi acolo venea mulŃi oameni să se închine cu evlavie. MulŃi veneau aici pentru a cere o minune. Într-o zi, Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faŃa crucii şi a spus: „– Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce.” Apoi rămase cu privirea aŃintită asupra crucii aşteptând răspuns. Domnul vorbi, iar vorbele Lui căzură din înalt, şoptitoare, dar ferme: „– Fiule, îŃi voi îndeplini dorinŃa, dar cu o condiŃie.” „– Care Doamne?” întrebă Haakon. „– Este o condiŃie greu de îndeplinit? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău voi reuşi.” „– Ascultă, orice ar fi să se întâmple şi orice ar fi să vezi şi să auzi, trebuie să păstrezi tăcerea pentru totdeauna.” Haakon răspunse: „– ÎŃi promit Doamne!” şi schimbul se făcu. Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp Domnul Ńinea locul lui Haakon. Dar într-o zi veni un om bogat şi după ce se rugă, plecă uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu. Nu spuse nimic nici când un sărac, care venise cu câteva ore mai târziu, a furat portofelul uitat de bogătaş. Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte de a pleca într-o călătorie lungă. Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să stea pe gânduri bănui că băiatul furase portofelul. Se apropie de băiat şi-i spuse furios: „– Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat!”. Tânărul replică surprins: „– Nu ştiu despre ce vorbiŃi. Nu am furat nimic!”

„– Nu minŃi, dă-mi-l înapoi imediat!” „– Vă repet că nu am luat nici un portofel” răspunse tânărul. Bogătaşul furios a început să-l lovească pe tânăr, continuând şi după ce acesta a căzut jos. Deodată, de sus se auzi o voce puternică: „– Opreşte-te!” Bogătaşul se opri şi văzu că Domnul Iisus Hristos îi vorbise de pe cruce. Haakon, care nu mai putuse răbda îşi încălcă promisiunea de a păstra tăcerea apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri. Acesta ascultă uimit apoi plecă. Plecă şi tânărul care se grăbea să plece în călătorie. Când cei doi erau departe, Domnul Iisus Hristos îi spuse lui Haakon: „– Coboară de pe cruce! Nu poŃi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcerea.” „– Dar, Doamne, cum puteam să permit o asemenea nedreptate?” Locurile se schimbară şi Haakon reveni în faŃa crucii. Dumnezeu continuă să vorbească: „– Tu nu ştiai că a fost bine ca bogătaşul să piardă portofelul în care avea bani cu care dorea să cumpere fecioria unei tinere, în schimb, săracul avea nevoie de bani şi a fost bine că i-a luat. Iar băiatului i-a prins bine bătaia pe care a primit-o, fiindcă din această cauză a pierdut vaporul care peste câteva zile se va scufunda. Tu nu ştiai nimic. Eu da. De aceea tac.” Şi Domnul se afundă din nou în tăcere. De multe ori ne întrebăm : De ce Dumnezeu nu ne răspunde? De ce Dumnezeu păstrează tăcerea? MulŃi şi-ar dori ca Dumnezeu să le răspundă şi să le spună ceea ce ei doresc să audă. Dar nu este aşa. Trebuie să învăŃăm să ascultăm tăcerea Lui divină care este făcută să spună fără cuvinte că El ştie ce face! Tipărit de AsociaŃia „PRO BURDUJENI” sub îndrumarea preoŃilor LaurenŃiu Stamatin şi Bogdan Iacoban – parohia „Izvorul Tămăduirii” Suceava prin bunăvoinŃa Domnului ing. Mircea Onofreiciuc

Toamna-Babuş Diana cl. a III-a B Şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German
22

Toamna - Bărbulescu Alexandru cl. a III-a B şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Portofoliu Văcaru Izabela cl. a III-a B ,Şc. 198 Bucureşti, înv. Felicia German
Toamnă, toamnă ai sosit Şi multe roade ne-ai servit. Colorată dar trecătoare, Toamnă fermecătoare. Toamnă, eşti frumoasă Când vii cu bogăŃia- casă. PorŃile şcolii ai deschis Spre o lume de vis. ÎnvăŃăm cum să vorbim, Lucruri noi să descoperim. Mai stai, dragă pe la noi Ne-ncântă cu câteva ploi Pământul de-l uzi, Roade bune o s-aduci!

. Din pomul verde şi frumos Mai cade-o frunză, încă una... Şi se aşterne un covor pufos.

Covorul toamnei Văcaru Izabela cl. a III-a B, Şc. 198 Bucureşti - înv. Felicia German

Toamna - Văcaru Izabela cl. a III-a B
23

Crizanteme Văcaru Izabela cl. a III-a B, Şc. 198 Bucureşti - înv. Felicia German

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Fructe de toamnă Văcaru Izabela cl. a III-a B

. Frunze răzleŃe Pe ramuri, dar ... şi pe jos Al toamnei tablou frumos.

Aspect de toamnă Văcaru Izabela cl. a III-a B, Şc. 198, înv. Felicia German

. Toamna este frumoasă şi bogată, este anotimpul când se coc cele mai multe fructe şi legume. Cel mai des întâlnite fructe sunt mesele care sunt de mai multe feluri : merele ionatan, bot de iepure, Florina, golden etc. ………

ÎnsămânŃări de toamnă Văcaru Izabela cl. a III-a B ,Şc. 198, înv. Felicia German
24

Mere coapte Văcaru Izabela cl. a III-a B, Şc. 198, înv. Felicia German

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Toamna - Bîclea Mihai cl. a III-a B şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German

Toamna - Guran Sandra cl. a III-a B şc. nr. 198 Bucureşti înv. Felicia German

Vinerea reprezintă cea mai frumoasă

Toamna - LevenŃiu Adrian cl. a III-a B Şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German

zi din orar, fiindcă avem ora de EducaŃie plastică. În această oră culorile ne îmbracă hârtia, mâinile şi banca, transformândune în zugravi ai ideilor creaŃiei noastre. Se aud clinchete de pensule înmuiate în paharele cu apă şi joaca de-a pictura începe să se dezlănŃuie. Fiecare pune pe hârtia sa culoare, suflet şi imaginaŃie. Pensula şi hârtia suportă tot rodul creativ al gândirii noastre. Păcat că uneori mâna neascultătoare a noastră sau a vreunui coleg inundă cu apă toată munca din ora respectivă! Guran Mihai – Cristian, cl. a III-a B, Şc. Nr. 198 Bucureşti, Înv. prof. Felicia German

Toamna - Iacob Luana cl. a III-a B şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German
25

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XV, Nr. 53

Potoci unul dintre cele patru sate componente ale oraşului Bicaz este atestat documentar încă din 1790. Satul s-a dezvoltat în urma strămutării populaŃiei din zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui de-a lungul albiei pârâului Potoci. .

La Potoci mi-am desfăşurat activitatea din anul şcolar 1987 – 1988 pană în anul şcolar 2009 2010 când, drept urmare a numărului redus de copii, şcoala s-a desfiinŃat. Având mentor pe domnul Teoctist Galinescu, fost învăŃător la şcoala din ChiriŃeni, comuna Hangu şi fiind pasionată şi încântată de tradiŃiile şi obiceiurile din zonă, am amenajat în şcoală un mic muzeu etnografic, unde au fost expuse costume naŃionale vechi şi unele obiecte care au fost folosite în gospodărie. Majoritatea costumelor naŃionale expuse au fost achiziŃionate din satul ChiriŃeni, unele dintre ele având o vechime de peste 100 de ani. Muzeul a funcŃionat în perioada septembrie 2008 - iunie 2010.

Prima şcoală a fost înfiinŃată încă din anul 1921. Strămutându-se întreaga populaŃie din zonă în urma construirii barajului de la Bicaz, demolându-se şi şcolile, era necesară construirea unei şcoli noi în satul Potoci. Actuala construcŃie a fost începută în anul 1956 şi a fost terminată în 1959. Şcoala este formată din doua săli de clasă şi cancelarie, iar în anul 2008 s-a construit un grup sanitar modern. Din cauza numărului redus de copii, şcoala a funcŃionat în condiŃii de simultan iar din anul 1985 a funcŃionat în condiŃii de dublu simultan.

A consemnat,

Prof. înv. primar Mocanu Elena
Şcoala cu clasele I-VIII Poiana Teiului, structura Dreptu.

26

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

Într–o zi frumoasă de iarnă, omătul scânteietor începu să se aştearnă, acoperind cu o mantie argintie toată pădurea. Deodată, bradul semeŃ îi spuse şuierând falnicului şi bătrânului stejar: - Bătrâne stejar, chiar dacă eşti singuratic, tu nu ai nici o teamă, aşa cum am eu! - Dar de ce Ńi-e teamă? Întrebă calm acesta. - Se apropie Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului, iar mulŃi dintre noi vor cunoaşte căderea la pământ sub lama ascuŃită şi nemiloasă a toporului sau drujbei, răsună cu durere vocea bradului. - Oh, omul ăsta nu iartă şi nu lasă nimic din pădurea asta în picioare. Şi noi: stejarii, mestecenii, fagii, carpenii am fost împuŃinaŃi în toamna aceasta de lăcomia omenească, dar nu pentru a fi ŃinuŃi pentru Moş Crăciun printre nămeŃi – Constantin Ştefania şi câteva zile în case, frumos ornamentaŃi şi Niculae Cristina, cl. a III-a B şc. nr. 198 Bucureşti, încărcaŃi cu steluŃe sclipitoare ca voi, ci înv. Felicia German pentru a deveni în cel mai rău caz, cenuşă! strigă cu o voce stinsă stejarul cercelat cu zăpadă argintie. Noaptea să lăsă peste pădurea rărită, punând deasupra acesteia o pătură enigmatică de stele sclipitoare. Guran Mihai – Cristian, cl. a III-a B, Şc. Nr. 198 Bucureşti, Înv. prof. Felicia German

Toamna - Iacob Luana cl. a III-a B şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German

Începutul călduros de decembrie ne face să uităm de venirea iernii. Ne-am hotărât să facem o plimbare în parcul Herăstrău, profitând astfel de o superbă zi de toamnă târzie din luna decembrie. MulŃimea de oameni, strigătele bucuroase ale copiilor, şuierul roŃilor de biciclete, trotinete, role, baloanele şi mingile mari şi colorate, îmi trezesc amintiri din vacanŃa de Paşti. Chiar şi Ńopăitul veveriŃelor derutate de această păcăleală caldă a iernii, mă face să simt venirea primăverii, nicidecum venirea bătrânilor Moşi încărcaŃi cu daruri, Nicolae şi Crăciun. Guran Mihai – Cristian, cl. a III-a B, Şc. Nr. 198 Bucureşti, Înv. prof. Felicia German

Iarna - Bărbulescu Ştefan Alexandru cl. a III-a B Şc. nr. 198 Bucureşti, înv. Felicia German
27

FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu”

łara Hangului Anul XVI, Nr. 57

SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI ŞI ANUL NOU 2012 SĂ VĂ ADUCĂ SĂNĂTATE, PROSPERITATE, BUCURII ŞI SPOR ÎN TOATE.

Babuş Diana, Tilă Estera, Văcaru Izabela, Cl. a III-a B , nr. 198, Bucureşti

Scrisoare deschisă
Adresată tuturor cititorilor revistei „łara Hangului”, membrilor, colaboratorilor şi prietenilor FundaŃiei Culturale „Gavriil Galinescu”, Hangu, NeamŃ.
Având în vedere faptul că fundaŃia este o asociaŃie non profit, fără surse de finanŃare, rugăm pe toŃi cei care doresc continuarea activităŃii fundaŃiei şi realizarea revistei, să contribuie plătind o cotizaŃie de 2,5 lei pe lună, respectiv 30 lei pe an sau cu donaŃii sau sponsorizări, în contul FundaŃiei deschis la Banca Raiffesen, cont: RO52 RZBR 0000 0600 1247 8119 prin care să facă posibilă realizarea unor activităŃi culturale şi artistice mai bogate, în vederea lansării unor publicaŃii sau cărŃi, organizarea unor programe artistice sau educaŃionale, etc. MulŃumim pe această cale tuturor colaboratorilor pentru articolele pe care ni le-au trimis spre publicare şi îi asigurăm de toată aprecierea şi stima noastră. Colectivul de redacŃie
28

Related Interests