Perioada dintre judecata particulara si cea universala de la sfarsitul timpurilor este inca una de provizorat in ceea ce priveste soarta

sufletelor: nici dreptii nu primesc inca fericirea deplina ca rasplata a vredniciei lor, dar nici pacatosii pedeapsa propriu-zisa.

"Exista o deosebire de grad, zice pr. Staniloae, intre fericirea de dupa judecata particulara, cand inca nu ne vom intalni cu toti oamenii care au trait pe pamant in credinta in Hristos, si cea de dupa judecata universala, cand ne vom intalni cu totii. Dupa invatatura ortodoxa, un element care face mai mica fericirea dreptilor de dupa judecata particulara decat cea de dupa judecata universala este ca ei vor primi fericirea lajudecata universala impreuna cu toti cei ce vor crede. Nu poate fi cineva deplin fericit de bunatatile primite de la Dumnezeu, daca nu se bucura de ele impreuna cu altii, impreuna cu toti".

Acelasi provizorat si in privinta situatiei celor pacatosi. Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului, spune si el: "Sufletele celor plecati cu pacate de moarte sunt inchise in iad ca intr-o inchisoare, dar inca nu sunt chinuite de pe acum in focul general, ci avandu-l pe acesta inaintea ochilor, sufera amarnic de vederea lui in asteptarea caderii sigure in el. Astfel, chiar si pacatosii extremi, desi se chinuiesc in parte, n-au cazut chiar in chinuri". Cu totul alta va fi situatia dupa judecata universala. Cei drepti vor cunoaste atunci, in sfarsit, pe toti cei care au trait inaintea lor ca si dupa. Atunci li se vor descoperi toti virtuosii, toti cei vrednici din intreaga istorie umana impreuna cu care vor mosteni si vor gusta fericirea vesnica a Imparatiei lui Dumnezeu. Referindu-se la aceasta recunoastere a tuturor de catre toti, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Nu vom cunoaste numai pe cunoscuti acolo, ci vom privi si pe cei ce n-au ajuns niciodata la vederea noastra."

Cum va fi posibil acest lucru din moment ce nu si-au vazut niciodata unii altora fetele? Intrebarii ii raspunde Sfantul Ioan Damaschin, care, in completarea celor spuse de Sfantul Ioan Gura de Aur, adauga: "Sa nu socoteasca cineva ca nu va recunoaste nici unul pe nici unul la acea infricosata judecata si adunare. Fiecare va recunoaste pe aproapele lui nu dupa chipul trupului, ci dupa privirea patrunzatoare a sufletului".

In schimb, cei pacatosi vor cunoaste, in sfarsit, adevarata pedeapsa, chinul integral. Atunci se va descoperi adevarata rautate a fiecaruia. Sfantul Vasile zice: "Stand de-jur-imprejurul tau, cei nedreptatiti de tine vor striga catre tine, caci oriunde ti-ai intoarce ochii vei vedea

Staniloae mai spune: "Ziua aceea va fi ziua descoperirii depline a adevarului cu privire la toti. Orice echivoc va inceta. chiar si pentru ingeri." Asadar. Staniloae care zice: "Din toate partile toti ii vor scoate. "Ingerii. Regimul pomului cunostintei binelui si raului isi va fi . iesit de sub acoperamant. care devine inteligibil abia prin intrupare". toate refuzurile de dialoguri fratesti cu fapta si motivele pentru care de acum va fi lasat intr-o singuratate inspaimantatoare si definitiva. Aici orfanii. Nici un echivoc nu va mai plana in sufletul oamenilor. Va avea loc atunci marea revelatie asupra sensului creatiei si al istoriei. ci totul va capata. in extrema opusa sobomicitatii. o explicatie definitiva. Si ei chiar vor astepta "cu frica si cutremur" judecata universala. iar pacatosilor li se va descoperi intreaga uratenie fara rezerva. celui ce a facut rele. slujitorii pe care i-ai azvarlit. Dar judecata universala nu va insemna numai descoperirea tainei fiecaruia. ci au cunoscut-o abia prin Biserica. ei n-au inteles pana la capat nici sensul ascuns al istoriei lumii si in parte al Vechiului Testament. tacerea si singuratatea eterna il vor inconjura ca un ocean. ci si a planului divin cu privire la intreaga lume. din orice comunicare pentru totdeauna. Prin urmare. Apoi va urma insasi aceasta parasire totala si definitiva de catre toti. a acelui plan din veci ascuns in sanul lui Dumnezeu. Dreptii vor straluci fara de umbra in toata splendoarea vredniciei lor. dincolo vaduvele. in fata fiecaruia. ingerii insisi. in sfarsit. Ei n-au cunoscut (mai dinainte) taina intruparii. va urma iesirea lui din orice dialog. nu sunt atotstiutori si atotputernici. la judecata universala nu va mai ramane nici o taina nedescoperita. atunci vor intelege si ei intreaga taina a istoriei si chiar a creatiei insasi. la suprafata constiintei toate relele facute. Cat timp s-a miscat intre oameni care nu-l cunosteau. In aceasta consta iadul. a mai putut injgheba un dialog cu cineva. Deosebit de sugestiv infatiseaza acest moment pr. un sens. pr. vecinii pe care i-ai suparat". crede Bulgakov.Desi cunoasterea lor este incomparabil mai profunda decat aceea a oamenilor. Nimic nu va mai ramane ascuns. vor fi judecati dupa cum si-au indeplinit slujba de a indemna pe oamenii dati lor in grija sa faca binele si sa evite raul. Descriind mai cuprinzator momentul judecatii universale. Acum cade in singuratatea parasirii si uitarii de catre toti. adauga Bulgakov. pentru ca nu i se cunostea de toti nesinceritatea invartosata. Raul va fi deplin demascat. acolo saracii doborati de tine.chipurile faptelor tale rele.

el nu va mai umbri sufletul omenesc si planul divin din istoria lumii. observa pr. Epuizarea istoriei in acest rol al ei nu va fi nici accidentala. pe mila si intelegerea sa pentru slabiciunile omenesti. Aceasta situatie finala scoate insa in evidenta un adevar dramatic si anume ca. Se va sfarsi atunci cand nu va mai fi posibila in ea o dezvoltare a spiritualitatii infinite concentrate in Hristos. momentul refuzului lui Dumnezeu de a mai revela noi adancimi de taina prin intermediul creatiei sale. Staniloae. care nu exclude nici libertatea umana. cat si nadejdea ce o pun rugaciunile Bisericii pe mila iertatoare a lui Hristos. cu neputinta intregii creatii de a mai revela pe creatorul ei. Epuizarea puterii creatoare sau revelatoare de spiritualitate a istoriei va fi un semn ca lumea de sus s-a completat". Astfel. rugaciunile si cantarile de la slujba inmormantarii pun aproape exclusiv accentul pe iertarea lui Hristos. atat insistenta pe care o pun Parintii bisericestipe conformitatea cu Hristos a vietii crestinilor pentru ca sa obtina mantuirea. asadar. in fata unei asemenea descoperiri atotcuprinzatoare nimeni nu va putea spune ca a trait fara sa fi pacatuit. cu epuizarea fortelor ei de revelare a spiritului. "S-ar putea spune ca lumea se va sfarsi atunci cand. Biserica impaca rigiditatea primei atitudini cu mangaierea celei de a doua. judecata din urma va fi si o revelare suprema a planului divin in istorie. nici lucrarea dumnezeiasca. Fiecare om va cunoaste urmarile de dupa moarte ale faptelor sale si va fi judecat si pentru ele si fiecare va cunoaste antecedentele faptelor sale bune si rele in comportarea inaintasilor sai si va cunoaste just faptele si valoarea tuturor. Oricat s-ar . minciuna lui fiind data pe fata. pe de alta. pe de o parte. a contributiei aduse de oameni pentru a-l realiza sau a-l impiedica". pentru a-l tine pe crestin treaz la datoria de a lucra pentru mantuirea sa. pentru ca nimeni nu se va mai hrani din el. sunt necesare. ci se va datora unei misterioase convergente si intalniri a acesteia cu oranduirea divina. cand cei ce vor aparea nu vor mai lua din ea nimic pentru a o dezvolta in cadrul ei. dar a-i da si nadejdea in mila lui Hristos. desi toti Sfintii Parinti fac dependenta judecata lui Hristos de faptele din viata ale oamenilor. Acest moment va coincide. "Desigur.incheiat stapanirea ambigua asupra lumii. Este demn de remarcat ca. nici silita de providenta divina. Refuzul lui Dumnezeu de a mai revela adancimi noi prin creatie va coincide cu neputinta ei de a mai sesiza si dezvolta aceste adancimi. Acest moment final va insemna. nu vor mai creste in ea oameni care sa o completeze de sus spre a exprima vreuna din trasaturile spiritualitatii lui Hiistos. totodata.

daca la judecata particulara criteriul evaluarii faptelor celui defunct va fi in mod precumpanitor dreptatea dumnezeiasca. "Suntem judecati. expresia milei nemasurate a lui Dumnezeu. Iata. Aceasta inseamna ca. Aceasta va fi esenta judecatii universale. niciodata nu va putea ajunge la o stare lipsita total de pacate si daca ar pretinde aceasta ar gresi . Din moment ce nimeni nu este fara de pacat. Pe acest fond al milostivirii lui Dumnezeu trebuie inteleasa si problema sufletelor cazute in iad pentru pacate usoare pentru care Biserica si sfintii intervin la Dumnezeu. precum vor avea nefericirea toti cei ce nu-l vor recunoaste". pregatind ospat si chemandu-si prietenii. de un om care a facut totul ca sa ajungem si noi acolo si care ne impartaseste prin judecata de nivelul la care a ajuns El. nu consta numai intr-o constatare pasiva a impartirii sufletelor dupa calitatea lor intrinseca. nu voieste sa vina toti si sa se sature toti din bunatatile lui? Caci de ce a mai pregatit ospatul. el poate sa spere in mila lui Dumnezeu. Teologia ortodoxa respinge aceasta . ca acestea sa fie iertate si scoase din pedeapsa. ci si intr-un act de putere de a ierta pacatele". ci purgatoriul in care el expiaza aceste pacate inainte de a intra definitiv in rai. asadar. Potrivit teologiei romano-catolice locul acestor suflete este nu iadul. asa le-a si gatit El toate pentru acesta. in definitivarea sortii sufletelor dupa moarte. Caci cine. Asa cum sfintii s-au asteptat unii pe altii si toti ne asteapta si pe noi si pe toti care vor mai trece prin viata pana la sfarsitul timpurilor. tot astfel si Dumnezeu. Staniloae. care se adauga dreptatii sale de la judecata particulara. a carui esenta este prin excelenta iubirea. daca se caieste". chiar de ar fi viata lui numai de o clipa. ingaduinta sa pentru slabiciunile omenesti. asteapta intregul neam omenesc ca sa umple imparatia Cerurilor si sa participe la ospatul vietii vesnice. apeland la marea sa milostivire.sili omul spre o viata de virtute. observa acelasi teolog. In El vor avea fericirea nu numai oamenii. "Judecata lui Hristos. la judecata universala de la sfarsitul timpurilor va prevala mila lui Dumnezeu. mai spune pr. Sfantul Ioan Damaschin spune: "Precum a patimit El pentru om. daca nu ca sa-i primeasca la El pe toti prietenii Sai?". Acest lucru va fi posibil prin faptul ca judecata finala va fi facuta de Fiul lui Dumnezeu ca om. Judecata universala este. este necesara interventia milei divine. ci si ingerii. puterea sa de iertare. ca judecata finala nu poate tine seama numai de ceea ce au facut oamenii in viata.si oricat ar gresi. deci. dupa un criteriu atins de om. daca am dat si din partea noastra colaborarea de a ajunge acolo.

D. nedeplin fixata intr-o fericire sau nefericire deplina a sufletelor dupa judecata particulara si. o deosebire intre aceasta stare si cea de dupa judecata universala. ceea ce are ca urmare o stare. nu sunt decat expresii ale iubirii generale cu care acestea sunt inconjurate. . se duc in purgatoriu unde. se reflecta si in Liturghie". ca si ale sfintilor si ale Maicii Domnului. nu fac decat sa pregateasca marea interventie divina de la sfarsitul timpurilor. duhovnicesc. multe suflete din iad pot fi eliberate prin rugaciunile sfintilor si ale celor de pe pamant. intre credinciosii de pe pamant si sfinti. iar nu de mecanisme expiatorii bazate pe un echilibru matematic intre merite si datorii. Staniloae: "Prin aceasta conceptie (a purgatoriului) se urmarea sa se dea un suportinvataturii catolice ca soarta: sufletelor este stabilita definitiv si deplin la judecata particulara: sfintii primesc toata fericirea. Aceasta inseamna ca rugaciunile Bisericii si ale celor in viata pentru cei plecati deja. cum crede teologia romano-catolica. de la judecata finala. ale compasiunii de care ele se bucura. iar masina purificatoare automata a purgatoriului nu exista. ingerilor si chiar ale Maicii Domnului pentru aceste suflete.invatatura. invatatura ortodoxa se caracterizeaza printr-o anumita fluiditate in care libertatea isi pastreaza un rol. pentru cei morti. De aceea soarta definitiva a tuturor sufletelor depinde exclusiv de mila lui Dumnezeu. interventie care nu este altceva decat expresia suprema a iubirii si milei dumnezeiesti pentru slabiciunile si neputintele umane. Fixitatii juridico-obiectuale lipsite de miscare a starii sufletelor invatatura rasariteana ii opune un raport personal. vor depasi sigur suferinta lor. rugaciunile si interventiile sfintilor. dar au ramas cu pedepsele temporale ale lor neachitate. Cei din rai pot ajuta celor de pe pamant si celor din iad prin rugaciunile lor. de aceea. Motivele acestui refuz al purgatoriului sunt expuse in termenii urmatori de pr. suportat asemenea unor obiecte. "Fata de aceasta fixitate a iadului si fata de derularea automata reprezentata de purgatoriu in raportul dintre Dumnezeu si suflete dupa judecata particulara. caci in cursul acestei curatiri ei se afla in starea de gratie si sunt siguri ca vor ajunge la contemplarea esentei divine". dupa curatirea automata printr-un foc material sau quasi-material. pacatosii nepocaiti toata pedeapsa. Comunicarea intre cei vii si cei plecati. Toate aceste acte de iubire ale celor inca vii. intrucat isi pastreaza un rol si iubirea. care va fi o definitivare in fericirea sau nefericirea deplina. iar cei cu pacate pentru care au facut pocainta si spovedanie. di-namiccomunitar intre Dumnezeu si om si deci intre toti cei plecati din viata de aici si cei de pe pamant.