Scoala Cartografica

Scoala Cartografica sau geografica s-a dezvoltata , in special , in Europa intre anii 1830-1880, poarta si numele de scoala franco-belgiana a mediului,denumire ce exprima conceptia definitorie ce sta la baza principiilor acestei scoli criminologice. Promotorii acestei scoli au fost belgianul Lambert Jaques Quetelet(1796-1874 doctor in matematica , a fost directorul Observatorului astronomic din Bruxelles.Principala sa lucrare a fost :”Despre om si dezvoltarea facultatilor sale” sau”Eseu de fizica sociala”unde sunt cuprinse principalele constatari legate de fenomenul criminal.Aceasta lucrare completata si revizuita a fost publicata sper sfarsitul carierii lui Quetelet sub denumirea “Fizica sociala sau Eseu cu privire la dezvoltarea facultatilor omului “) si francezul Andre Michel Guerry (1802-1866 jurist de profesie ,a fost directorul departamentului de statistica penala de la Ministerul Justiei din Franta , lucrari:”Eseu asupra statisticii morale in Franta” si “Statistica morala a Angliei comparata cu Statistica morala a Frantei” ) care au realizat o statistica a criminalitatii pentru a descoperi anumite legitati ale dinamicii acesteia (Gheroghe Nistoreanu si Costica Paun”Criminologie”, Ed:Euro Nova , Bucuresti, 1996). Metoda de cercetare a şcolii cartografice este metoda statistică, care s-a dovedit potrivită în încercarea ei de a surprinde corelaţii între harta criminalităţii şi unele variabile economice, sociale şi culturale. Quetelet a fost printre primii specialişti în ştiinţe sociale care a utilizat metode statistice şi matematice pentru a analiza influenţa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei. El a studiat statisticile franceze din anii 1826 – 1830 subliniind constanţa criminalităţii în acea perioadă. Astfel, a sesizat faptul că infracţiunile contra persoanei predomină în timpul sezonului cald, în regiunile din sudul Franţei, în timp ce infracţiunile contra proprietăţii sunt comise mai ales în regiunile din nord, în timpul sezonului rece. Pe această bază autorul a formulat legea termică a criminalităţii, susţinută şi de Guerry. Ulterior G. Tarde a evidenţiat faptul că deosebirile ce apar între structura şi volumul criminalităţii regiunilor din nord faţă de cele din sud, sunt rezultatul dezvoltării social – economice diferite a acestora şi nu consecinţele diferenţelor de climă.

iar iarna predomină cele contra proprietăţii. vara se comite un număr mai mare de infracţiuni contra persoanei. Quetelet susţine că : omul nu săvârşeşte infracţiuni datorită stării de sărăcie.Criminalitatea s-ar afla in relatie proportionala cu „forta fizica si cu pasiunea indivizilor”. iar cel nordic delictele contra proprietăţii. inegalitate socială şi violenţă. din 1129 omucideri. Asemănător lui Quetelet.  varsta este considerata de autor ca ar avea cea mai mare influenta in comiterea crimei. in sensul că persoanele instruite se implică in fapte infracţionale care presupun un anumit rafinament şi pregătire intelectuală. . in tinerete si contra propritetatii o data cu inaintare in varsta). alcoolismul influenţează săvarşirea infracţiunilor cu violenţă. 446 au fost comise sub influenţa alcoolului. la una de mizerie. profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis.omul nu săvarşeşte infracţiuni datorită stării de sărăcie. anotimpul determină. un impact important asupra criminalităţii. la randul lui. cat şi tipul de delict. ci ca o consecinţă a trecerii rapide de la o stare de relativ confort la una de mizerie. Această constatare a dezvoltat ideea conform căreia : “precum fenomenele naturale. astfel incat. Guerry constată că nici sărăcia. bărbaţii venind mult mai  frecvent in conflict cu legea.   sărăcia . eterogenitatea socială determinată de imigrare.    climatul sudic stimulează săvarşirea infracţiunilor contra persoanei. varsta influenteaza tipul infractiunii comise(fapte savarsite cu violenta contra persoanei. ci ca o consecinţă a trecerii rapide de la o stare de relativ confort. în cadrul cărora constată o regularitate remarcabilă în ceea ce priveşte criminalitatea. dar contrar a ceea ce se credea în acea epocă. femeile preferand infracţiunile contra proprietăţii.Interesat de aspectul geografic. in perioada analizată de autor. poate conduce la discriminare.De asemenea. nici instrucţia şcolară nu au o influenţă directă asupra cifrei criminalităţii. Guerry repartizează departamentele franceze în 5 (cinci) regiuni. comportamentul uman este şi el supus unor legi”.  sexul influenţează disponibilitatea de a comite infracţiuni.

el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităţii. “Manual de Criminologie”.(Valerian Cioclei. Cu toate acestea. ceea ce ar conduce la o anumită acurateţe a analizei globale.Quetelet a exprimat indoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităţii.) .