Când s-a născut Domnul Iisus Hristos?

Bogdan Mateciuc

An de an, pe 25 decembrie, întreaga lume - creştini şi necreştini - sărbătoreşte Crăciunul. Albi, negri, galbeni şi roşii, toţi sărbătoresc Crăciunul, prilej cu care îsi fac unii altora cadouri şi petrec în jurul unui brad împodobit, într-o revărsare de bucurie şi voie bună. Bucuroşi sunt şi comercianţii, vânzările lor ţinând pasul cu „spiritul sărbătorilor”. Televiziunile abundă în kitsch-uri cu june semi-dezbrăcate care încearcă să ne cânte despre „această noapte magică”. Dincolo de această cocacolizare şi deturnare a sensului acestei sărbători, pe 25 decembrie creştinii sărbătoresc naşterea Domnului Iisus Hristos. Din punct de vedere istoric, data naşterii Domnului a fost fixată de Biserică târziu, abia în secolul 5, în timp ce în Biserica primară nu exista o sărbătoare oficială pentru că nimeni nu îşi (mai) amintea data naşterii lui Hristos. Sărbătoarea naşterii Lui, atunci când era ţinută, era ţinută la date diferite, în locuri diferite. Prima menţionare a datei de 25 decembrie apare în Calendarul lui Filocalus (anul 354), unde se afirmă că naşterea Domnului a avut loc pe 25 decembrie, anul 1. Oficial, data de 25 decembrie a fost stabilită ca sărbătoare a naşterii Domnului abia în anul 440, prin hotărâre a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, pentru încheierea tuturor disputelor asupra datei naşterii Domnului. În Sfânta Evanghelie după Luca citim că în noaptea naşterii Domnului, în apropierea peşterii din Betleem se aflau nişte păstori cu oile lor, afară pe câmp. Decembrie este în mijlocul unui anotimp rece şi ploios în Iudeea. Păstorii întotdeauna îşi aduceau turmele în stâne până la jumătatea lui octombrie, cel târziu. De asemenea, citim că în aceeaşi perioadă fusese organizat un recensământ, lucru care implica deplasarea multor oameni dintr-o parte într-alta a ţării, în condiţii de călătorie specifice acelor vremuri. Un astfel de recensământ, în luna decembrie, trebuie să fi implicat anumite dificultăţi. Aflăm din Sfânta Evanghelie că, după ce s-a născut Hristos, Iosif a luat-o pe Maria şi a plecat în Egipt, din cauza poruncii regelui Irod de ucidere a tuturor pruncilor cu vârste de până la doi ani, în încercarea de a-l stârpi pe Cel despre care Magii îi spus eseră că va fi Împăratul lui Israel. Între naşterea Domnului şi moartea lui Irod a trecut ceva timp, din moment ce Maria şi Iosif au fugit în Egipt la scurt timp de la naşterea Lui şi nu s-a întors în Israel decât după moartea lui Irod. Irod a murit pe 14 ianuarie, anul 1 îH (există însă şi informaţii pentru anul 4 îH ca an al morţii lui). Tertulian (155-230 dH) spune că împăratul Augustus si-a început domnia cu 41 de ani înainte de naşterea Domnului şi a murit la 15 ani de la acest eveniment. Augustus a murit pe 19 august 14 dH, ceea ce înseamnă că Iisus s-a născut în anul 2 îH. De asemenea, Tertulian scrie că Iisus s-a născut la 28 de ani de la moartea Cleopatrei din anul 30 îH, ceea ce ne dă tot anul 2 îH ca an al naşterii Lui. Sf. Irineu, născut cam la o sută de ani după Iisus, scrie şi el că Domnul s-a născut în al 41-lea an al domniei lui Augustus. Întrucât Augustus si-a început domnia în toamna lui 43 îH, obţinem tot anul 2 îH. Eusebiu (264-340 dH), supranumit „Părintele istoriei Bisericii”, aşează naşterea Domnului în al 42-lea an de domnie a lui Augustus şi la 28 de ani de la cucerirea Egiptului după moartea lui Antoniu şi a Cleopatrei. Al 42-lea an de domnie a lui Augustus tine din toamna lui 2 îH până în toamna lui 1 îH. Cucerirea Egiptului a avut loc în toamna anului 30 îH. Al 28-lea an a ţinut din toamna anului 3 îH până în toamna lui 2 îH. Singura dată care corespunde tuturor acestor date este toamna anului 2 îH. Tot la anul 2 îH ajungem, indirect, şi dacă ne uităm la câteva profeţii şi informaţii din Vechiul Testament, în special la cartea prorocului Daniel.

în total 483 de ani.Prorocul Daniel a trăit cu peste 500 de ani înainte de naşterea Domnului. Ioan Botezătorul si-a început propovăduirea în al 15-lea an de domnie a lui Tiberiu. Dacă din anul 455 îH începem şi numărăm 483 de ani. corelând cu alte informaţii istorice. prima ceată de preoţi tocmai preluase slujbele religioase. Prin urmare. care scrie şi o Omilie în susţinerea ei. citim că era doar preot. când a avut vedenia cu îngerul care i-a spus că Elisabeta va fi însărcinată. Sf. Când Elisabeta era în luna a şasea. Aşadar. Tot din cartea prorocului Daniel aflăm şi cât avea să dureze perioada dinaintea venirii lui Hristos.. slujirea lui Zaharia în templu pare să fi avut loc în iulie. Sf. Când Templul a fost distrus de romani pe 5 august 70 dH. Acolo şi atunci a fost El vestit de Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind Hristos cel aşteptat (Luca 3:1. adică în al 15-lea an al lui Tiberiu. Aşa cum am arătat mai sus. Dacă naşterea lui Ioan a avut loc după 280 de zile. din surse diferite şi. 22). cu ocazia Paştelui evreiesc din acel an). Cu toate acestea. indicaţia că naşterea Domnului Iisus Hristos a avut loc undeva la începutul lunii octombrie. de unde a fost adusă ulterior şi în răsăritul Imperiului. Arhanghelul Gavriil a venit şi i -a dat buna vestire Sfintei Maria. Cu alte cuvinte. această sărbătoare s-a ţinut ca atare mai întâi la Roma. O altă abordare în determinarea datei naşterii Domnului se bazează pe informaţiile despre Sf. o săptămână corespunde unei perioade de şapte ani. atunci am avea ca dată a naşterii Lui o zi de la sfârşitul lui septembrie. perioada de timp vestită de Dumnezeu prorocului Daniel a început în 455 îH. Unii interpreţi ai Scripturilor avansează ideea că aici ar fi vorba de săptămâni de ani. aflăm aşadar că El trebuie să se fi născut în anul 2 îH. care era din „ceata preoţească” a lui Abia (preoţii iudeilor erau împărtiti în 24 de „cete” şi fiecare ceată slujea la Templul din Ierusalim timp de o săptămână. Noţiunea de săptămână de ani le era cunoscută evreilor din vechime. Neemia. înseamnă că ea s -a produs pe 19-20 aprilie 2 îH (mai precis. Avem astfel. Argumentaţia Sfântului Ioan se bazează pe afirmaţia că Zaharia. se afla în Sfânta Sfintelor ca Mare Preot. era o verisoară de -a Sfintei Maria şi soţia preotului Zaharia. Vârsta minimă pentru o lucrare publică era de 30 de ani. din cauză că Hristos s-a născut înainte de începerea erei creştine). discutabile. 2.călătoria Mariei a avut loc în decembrie). acesta este anul urc ării pe tron a lui Tiberiu. adică perioade de şapte ani. Dacă Domnul Iisus s -a născut după 9 luni. cele 69 de săptămâni profetice echivalează cu 69 de unităţi de timp a câte 7 ani. spunându-i totodată că Elisabeta va avea un prunc. Anterior fixării definitive a datei naşterii Domnului la 25 decembrie în anul 440. Întrucât Marele Preot intra o singură dată pe an în Sfânta Sfintelor. desigur.Cel-Vestit . Aşadar.. De exemplu. 21.sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni. un alt proroc din Vechiul Testament. Aceasta pare să confirme anul 2 îH ca an al naşterii Domnului si. 11). nu în septembrie. ajungem în anul 29 dH – anul arătării lui Hristos la apa Iordanului. ei ţineau un an sabatic o dată la şapte ani (Ieşirea 23:10. al douăzecilea an al domniei lui a fost 455 îH. în timpul sărbătorii corturilor din luna septembrie. în anul 2 îH (exprimarea aceasta este cumva ilogică. de la un sabat la altul). Din moment ce Augustus a murit pe 19 august 14 dH. Din contră. sărbătoarea romană este preluată şi apărată de Sf. Este vorba de „şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni”. Maria a pornit degrabă către Elisabeta (aprilie plus şase luni înseamnă decembrie . găsim că naşterea Lui ar fi avut loc în octombrie. Dacă Ioan s-a născut pe 19-20 aprilie 2 îH. mama lui Ioan. Elisabeta. de aici pornind calculul Buneivestiri şi al naşterii Domnului. Dumnezeu i-a dezvăluit unele lucruri despre venirea lui Mesia sau Hristos. în total 69 de săptămâni. ne spune că porunca pentru reconstruirea Ierusalimului a fost dată „în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes“ (Neemia 2:1. Ioan Botezătorul. că a fost tras la sorţi ca să slujească în templu în săptămâna aceea şi că după aceea a plecat acasă. 2 . Ioan Gură de Aur arată că Ioan Botezătorul a fost zămislit la sfârşitul lui septembrie. putem merge înapoi şi găsi că Zaharia si -a încheiat slujbele pe 13 iulie 3 îH. 5–8). Aici. Perioada aceasta trebuia să înceapă „de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”. Scriptura nu spune însă că Zaharia ar fi fost Mare Preot. din moment ce Ioan Botezătorul era cu şase luni mai mare decât Iisus. nu de zile. Întrucât ceata lui Abia era a opta ceată.” (Daniel 9:25). Întrucât propovăduirea lui Hristos a înce put când El avea 30 de ani. Ioan Gură de Aur (347-407 dH). Istoricii confirmă că primul an de domnie complet al lui Artaxerxes a fost 474 îH. la botezul lui Ioan. I -a spus: „Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel -Uns . el a împlinit 30 de ani pe 19-20 aprilie 29 dH.

grijulii fiind să nu ia nici un praznic de la creştini. 25 decembrie era solstiţiul de iarnă. Acest lucru nu opreşte însă pe unele secte să atace Biserica. zi celebrată şi ca dată de naştere a zeului Soare. Astfel. Treptat. suprapunând peste ele o semnificaţie creştină. sunt acum frecventate. să treacă pe lângă noi şi el pe lângă noi fără nici un folos.) În mod firesc. în final Biserica a găsit de cuviinţă să creştineze cumva aceste sărbători.zeul dreptăţii . Pentru că lor le-ar fi teamă chiar şi să pară că sunt creştini. venerarea zeilor păgâni s -a stins. pe 25 decembrie fiind prăznuită exclusiv naşterea Mântuitorului. fie el pe 25 decembrie sau 10 octombrie. cât de credincioşi sunt păgânii în religia lor. în cinstea zeului Saturn. la început asemenea sărbători au fost combătute de Biserica primară. spunând şi că nici un păgân care se respectă nu ar participa la sărbătorile creştine. este posibil ca praznicul Naşterii. Tertulian. care suntem străini faţă de sabaturi.. a scris numeroase lucrări întru apărarea credinţei creştine. Aceste sărbători nu au dispărut odată cu răspândirea creştinismului. numai că acum poporul nu -l mai celebra pe Saturn sau pe un alt zeu păgân. Saturnalia. daruri de anul nou se fac cu gălăgie. Căci. oamenii se vizitau şi îşi făceau cadouri. cap. luni noi şi festivaluri. iar întreceri sportive şi petreceri se ţin cu zarvă. Cu această ocazie. Altfel. sărbătoarea populară nu dispărea. chiar dacă ei le-ar cunoaşte. sărbătorile lui ianuarie. cândva bine primite de Dumnezeu. fireşte. sărbătoare ce se ţinea între 17 şi 23 decembrie. Totodată. O. cât şi puterea soarelui încep să crească. el deplânge felul în care unii creştini din vremurile sale (155 -230 dH) participau la sărbători păgâne. În timp.. Sărbătorirea naşterii Dumnezeului creştin în aceeaşi perioadă apare ca înscrisă într-un ciclu de festivităţi populare pre-existente. această sărbătoare trebuie să fie un prilej de reflecţie intimă asu pra persoanei Celui ce s-a născut în ieslea Betleemului. în Imperiul Roman era încă foarte populară sărbătoarea Saturnaliilor. 3 . Brumalia şi Matronalia. însă. teolog şi scriitor creştin. având în vedere că aceste festivaluri erau adânc imprimate în spiritul poporului. Dincolo de data la care sărbătorim Naşterea Mântuitorului şi de obiceiurile păgâne şi lumeşti cu care a fost încărcată. încercând să facă din istoria Crăciunului o dovadă a îndepărtării Bisericii de adevărul care le aparţine. în calendarul iulian. nici nu gândim că am putea părea păgâni! (Ibid. pe 25 decembrie era sărbătoarea zeului persan Mithra . 14) Tertulian îi certa pe acei creştini care luau parte la sărbători păgâne. De asemenea. ci continua cu tot cu practicile ei. Noi. (Despre idolatrie. ci au continuat să fie ţinute ca atare încă vreme de sute de ani. în primele secole creştine. Într-una din ele.sărbătoare preluată şi de către politeiştii romani. exclusiv lor. întrucât la acea dată atât ziua. cum ar fi Saturnaliile: Prin noi. ei nu ar lua parte cu noi la Ziua Domnului sau la Cincizecime.Revenind la începuturi. daruri se dau şi se iau. ci pe Hristos.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful