You are on page 1of 31

Capitolul III STATISTICA ŢIGANILOR ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN PERIOADA 1830–1860

Discutarea locului pe care ţiganii (robii) l-au avut în economia Principatelor Române şi a aspectelor economice ale procesului de dezrobire din deceniile cinci şi şase ale secolului al XIX-lea presupune cunoaşterea numărului total al acestei populaţii în ansamblu şi al diferitelor sale grupuri1. Din păcate, situaţia statisticii în principate în perioada 1830-1860 face dificilă o astfel de abordare de natură demografică. În epoca de care ne ocupăm aici nu au fost făcute recensăminte şi nici conscripţii riguroase ale populaţiei, de felul celor din Transilvania sau din alte provincii ale Imperiului habsburgic, ceea ce face ca numărul populaţiei principatelor şi mai cu seamă cel al ţiganilor (robilor) să fie greu de stabilit. 1. Consideraţii asupra statisticii în Principatele Române în perioada 1830-1860 Până la înfiinţarea secţiilor speciale de statistică în cadrul Departamentelor Treburilor din Lăuntru, prin Regulamentul organic (1831/1832), nu putem vorbi de lucrări cu caracter statistic în Principatele Române2. Sămile (termen vechi, folosit pentru înregistrările de populaţie din secolul al XV-lea) sau catagrafiile (sinonimul modern, utilizat încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind şi el treptat înlocuit de actualul recensământ) răspundeau unor necesităţi administrativ-fiscale, militare sau religioase. Din acest motiv nu se efectuau periodic, ci atunci când era nevoie, ca de exemplu la începutul unei noi domnii, pentru a se stabili categoriile contribuabile şi a se verifica apartenenţa la categoriile privilegiate. Generale (înregistrând toţi birnicii) sau speciale (privind o anumită categorie socială), catagrafiile erau reduse la liste nominale de contribuabili, privilegiaţi, recruţi, enoriaşi etc. Pentru perioada de până la Unirea Principatelor aceste catagrafii constituie însă principalele izvoare de demografie istorică. Istoriografia înregistrează pentru Ţara
1

O sumară analiză de acest fel, la Viorel Achim, Ţiganii în istoria României, Bucureşti, 1998, p. 81-83.

36

Românească3 sămile Vistieriei din secolul al XVII-lea, azi pierdute, şi catagrafiile din secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dacă facem abstracţie de conscripţia Virmond, întocmită de austrieci în Oltenia în 1722-17284, se pare că cea mai veche catagrafie a Tării Româneşti este din anul 1746. Întocmită din porunca domnitorului Constantin Mavrocordat, după desfiinţarea rumâniei, catagrafia – care se află azi în arhivele de la Moscova – înregistrează numărul birnicilor5. Acelaşi domnitor încercase, se pare, întocmirea unei catagrafii a birnicilor în 17396, în vederea reformei fiscale, în timpul primei domnii în Ţara Românească. Catagrafiile cu caracter general păstrate (parţial) din această perioadă pentru acest principat sunt cele din 1831, 1838, 18597. Au mai fost întocmite catagrafiile speciale: ale birnicilor în 1808, 1810, 1819-1820; ale scutelnicilor între 1813–1823; a boierilor în 18298; privind sloboziile în perioada 1818–1831 pentru cele 13 judeţe din Muntenia şi cele cinci judeţe din Oltenia; catagrafia din 1828 pentru judeţul Dolj; catagrafia patentarilor din 1835; catagrafia ţiganilor mănăstireşti dezrobiţi din 1850; catagrafii ale străjilor de graniţă din 1850 şi pentru reorganizarea satelor pichetaşe aflate de-a lungul Dunării în 1852. Pentru Moldova s-au păstrat parţial şi disparat fonduri ale unor instituţii: Vistieria (1763–1862), Divanul împlinitor (1829–1831), Comisiile de revizie (1830), Ministerul din Lăuntru (1832–1862), Isprăvniciile ţinuturilor (1828–1861), Comitetul Sănătăţii (1828– 1862), Straja pământească (1830–1861)9, cuprinzând şi lucrări cu caracter statistic. Cel mai vechi „recensământ” al locuitorilor tuturor ţinuturilor din Moldova, din 1774, se află azi în arhivă la Moscova (în arhiva din Iaşi există o copie microfilmată)10. Fiecare ţinut are câte un
L. Colescu, Recensământul populaţiunii. Tratat practic întocmit după cursul ţinut în 1930 la Şcoala de Statistică, Bucureşti, 1930, passim. 3 Ion Donat, Ion Pătroiu, Dinică Ciobotea, Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831, Craiova, 2000, p. V; Mihai Chiriţă, Obşteasca catagrafie de la 1838, în „Studii şi materiale de istorie modernă”, t. XIV, 2002, p. 133. 4 Constantin Giurescu, Material pentru istoria Olteniei sub austriaci, Bucureşti, 1913-1947, vol. II, p. 329; pentru informaţia conţinută de acest izvor demografic, Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpânirea austriacă (1718-1739), Bucureşti, 1998, p. 39 şi urm. 5 Mihai Chiriţă, op. cit., p. 133. 6 G. Retegan, Tehnica de înregistrare a populaţiei Principatelor Române la mijlocul secolului al XVIII-lea. Actul lui Constantin Mavrocordat din anul 1741 (?), în Din istoria statisticii româneşti. Culegere de articole, [Bucureşti], 1969, p. 174. 7 Ne vom referi în acest capitol la fiecare dintre aceste catagrafii generale, preocupându-ne de modul în care au fost înregistraţi ţiganii (robii). 8 Catagrafia oficială de toţi boierii Ţării Româneşti la 1829, publicată de Ioan C. Filitti, Bucureşti, 1929. 9 Gh. Ungureanu, Documente statistice din anii 1820–1859 aflate în păstrarea arhivelor statului de la Iaşi, în Din istoria statisticii româneşti, p. 459-470. 10 Ibidem, p. 468, n. 1.
2

37

registru (Vedomostia ţinutului … în care sunt trecuţi toţi oamenii anume), în care sunt trecute ocoalele, satele, târgurile şi fiecare căsaş, pe nume; categoriile fiscale (birnici, rufeturi, preoţi, văduve); casele pustii. Pentru oraşul Iaşi este o condică aparte, cu un tabel centralizator. Lucrările statistice din perioada 1820–1828 se limitează la conscripţii fiscale (catagrafii), făcute de Vistierie la începutul unei domnii (1820; 1823; 1825; 1826 – se păstrează extrasul general, în care sunt menţionaţi şi slugile de prin sate, ţiganii robi şi locuitorii „cei fără de căpătâi”). Statisticile din 1828-1831 au fost executate de administraţia rusă de ocupaţie. Din perioada următoare s-au păstrat: catagrafia din 1831, revizuită în 1832; cea din 1838, revizuită în anul următor; catagrafia din 1845, şi ea urmată de verificări şi revizuiri; recensământul din 1851, mult mai riguros; lucrările statistice din 1859. Sunt semnalate şi alte „statisticeşti ştiinţi” (catagrafii speciale), între care statistica oraşelor şi târgurilor din 1832; 1856 – o statistică a „sclavilor emancipaţi”, adică a robilor ţigani ai boierilor; 1857 – Acte atingătoare de toate proprietăţile din principat (statistică a proprietăţilor din Moldova) etc. Prin Regulamentele organice se înfiinţau, în cadrul Departamentelor Treburilor din Lăuntru ale Tării Româneşti şi Moldovei, primele organisme cu atribuţii speciale în domeniul statisticii – secţiile „specializate“ (secţia a 3-a a fiecărui departament) pentru întocmirea situaţiilor statistice şi lucrărilor catagrafice11. Acestea au organizat şi coordonat acţiunile de catagrafiere în perioada regulamentară. Ele pot fi considerate organisme oficiale de statistică ce au precedat instituţiile moderne de specialitate create după 185912. Pregătirea personalului care lucra în domeniu s-a făcut în Moldova prin cursul de statistică pentru anul I de la Academia Mihăileană din Iaşi, în 1835, apoi prin extinderea cursului la anul II filozofie din aceeaşi instituţie de învăţământ (1843-1844)13, iar din 1847 prin introducerea statisticii în gimnazii ca disciplină de studiu, operaţiune generalizată în 185014. În

Regulamentele organice ale Valahiei şi Moldovei, vol. I, Textele puse în aplicare la 1 Iulie 1831 în Valahia şi la 1 Ianuarie 1832 în Moldova, coord. Paul Negulescu şi George Alexianu, Bucureşti, 1944, cap. III, secţiunea IV, art. 69-95, p. 20-26 pentru Ţara Românească şi cap. III, secţiunea IV, art. 84-99, p. 194-196 pentru Moldova. 12 I. Donat, I. Pătroiu, D. Ciobotea, op. cit., p. VI. 13 Gabriel Bădărău, Academia Mihăileană, Iaşi, 1987, p. 179 şi urm. Nu sunt precizaţi titularii cursurilor, dar e posibil ca ei să fi fost profesorii de economie politică Ion Ghica, Eftimie Murgu, Gheorghe Săulescu (Alecsandru Puiu Tacu, Ioan Saizu, Statistica în opera economistului Dionisie Pop Marţian, Iaşi, 1999, p. 40). 14 Al.P. Tacu, I. Saizu, op. cit., p. 40.

11

p. op. I. A fost fondatorul. I. 31-39. Prima încercare de creare a unui birou statistic în Ţara Românească datează din 1857. 42. ibidem. tipărirea unui anuar statistic. p. Dobrescu. 1829-1865.. p. cit. Victor Slăvescu. Dionisie Pop Marţian a fost numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Ghica. statistică şi matematică. ţinerea unei Ilie Văduva. S-a implicat direct în pregătirea şi perfecţionarea personalului. p. Ambele propuneri au fost acceptate. În iulie acelaşi an biroul s-a transformat în Oficiul central statistic al Ţării Româneşti. 117 din 28 aprilie 1859. conducătorul şi o vreme principalul colaborator al primelor reviste de profil româneşti. la 24 aprilie 1859. XXXIII.P. ibidem. 4143. dar amânate din lipsă de fonduri16. 15 . Dionisie Pop Marţian – personalitate exemplară a epocii sale. Într-o audienţă la caimacamul Al. Maria Mureşan.. la 15 noiembrie 1857. Metodologia modernă impusă colaboratorilor. numărarea. Consiliul extraordinar a aprobat proiectul pentru înfiinţarea unui „biurou statistic“. măsurarea) şi analiză (compararea. introducerea registrelor de stare civilă. I-II. S-a distanţat de statistica descriptivă austriacă. economist. putere de analiză. * Dionisie Pop Marţian (1829-1865).P. cit. De un serviciu statistic modern în România se poate vorbi însă abia după Unirea Principatelor. prezent şi viitor în învăţământul statistic. iniţiatorul aplicării moderne a statisticii în România. „Anale economice” şi „Anale statistice”. organizarea modernă a statisticii româneşti presupunea instruirea personalului participant la lucrări. Conform programului elaborat de D. Bucureşti. gruparea. p. Organismele care aveau în sarcină statistica principatelor în perioada regulamentară au fost departe de cerinţele moderne.P. Dumitru Mureşan.P. în „Revista de statistică”. Dionisie Pop Marţian* a propus înfiinţarea unui bureau statistic modern şi a unei catedre de economie politică. directorul Oficiului Central de Statistică (1859-1865). Trecut. nr. datorită unei multitudini de factori. 1943-1944. II. 21-22. 1997. realizarea unei statistici a ţării şi bugetul aferent. vol.38 Ţara Românească apariţia unui curs de statistică e legată de numele lui Titu Maiorescu. corelaţia) adecvate situaţiei din România. 12. 7. în 185915. ce poate da soluţii optime pentru progres. p.D. De aceea a considerat necesară introducerea statisticii ca disciplină în gimnazii şi la Facultatea de Drept. Susţinea că statistica reprezintă o ştiinţă de sine stătătoare. transpare din lucrările recensământului populaţiei din 1859-1860 şi din cel al întreprinderilor industriale din 1863. şef al biroului nou creat17. Tacu. Considera că un bun statistician trebuie să aibă cunoştinţe teoretice de economie. În consecinţă – aşa cum vom vedea mai jos –. Centum decem anni statisticae Romaniae. realizarea de statistici pe ramuri economice. Marţian – o viaţă închinată interesului general. cuprinzând metode de înregistrare (observarea. op. 45-47. 17 Manea Mănescu. ele au produs lucrări statistice care erau departe de a oferi un tablou exact al ţării sub aspect demografic şi statistic şi ale căror date erau privite cu rezerve chiar de contemporanii care au participat la acele lucrări. a impus abonamente la periodicele din domeniu. în Din istoria statisticii româneşti. Bucureşti. Vieaţa şi opera economistului Dionisie Pop Marţian. Rolul culturii economice în opera lui Dionisie Pop Marţian. Saizu. Tacu. în crearea unei biblioteci de specialitate (şi-a donat biblioteca). Vasile Bozga. Sprijinit de ministrul de Interne Nicolae Kreţulescu. conştiinciozitate şi morală.) 16 Al. prin decretul domnesc nr. 14. D. în Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice. Doi ani mai târziu. (Al. Saizu. 1984. t. Marţian. Emilian M.

în Din istoria statisticii româneşti.. instrucţiunea publică. precedate de oarecare elemente de statistică (Iaşi. Pornind de la lipsurile constatate în catagrafiile de mai înainte. Datele puteau fi culese din investigaţiile autorităţilor publice. Lucrările pe care urma să le întocmească oficiul erau organizate pe douăsprezece secţiuni: teritoriul. op.. industria. compilaţii de documente oficiale. I. armata. D. Privitor la populaţie. * Ion Ionescu de la Brad (1818-1891). Ion Ionescu de la Brad şi-a propus ridicarea nivelului teoretic şi practic al statisticii moldovene. cit. Director a fost numit Ion Ionescu de la Brad*. Saizu. organizatorul serviciului de statistică din Moldova. p. căsătorii. doi scriitori şi câte un raportor statistic în fiecare judeţ. decese. reorganizarea statisticii în sine. Organizarea direcţiei era similară celei a oficiului statistic al Ţării Româneşti. p. Un veac şi jumătate de la naşterea lui Ion Ionescu de la Brad – ctitor al statisticii româneşti. 56. din surse particulare) trebuiau utilizate după analize de rigoare. finanţele. administraţia publică. similare. Tacu. Scopul era întocmirea unei statistici a ţării18. El a publicat Povăţuiri pentru catagrafia Moldovei. Tacu. M. Biji. p. Pena Nicolicioiu. un referent. de asemenea.P. Teoretician al ştiinţei. 1967. IV. compilate. 1859). recensământul Al. Al. care să marcheze punctul de plecare pentru reformele ulterioare. comerţul interior. Conştient de necesitatea modernizării. p. în Din istoria statisticii româneşti. lucrare ce a stat la baza instrucţiunilor tipărite în „Monitorul Oficial“ (iulie 1859) pentru desfăşurarea recensământului din 1859. acte particulare. Organizator al recensământului din 1859 din Moldova. printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.P. 53-58. cit. Saizu. anchete parlamentare şi administrative. 10. prelucrarea corectă a datelor. Ambele instituţii funcţionau pe lângă Ministerul de Interne. Ion Ionescu de la Brad. 64-86. aveau în componenţă un şef. cit. Constantin Ionescu. (Amilcar Vasiliu. 1955. un corespondent. Ion Ionescu de la Brad un statistician progresist român. 5. iar cifrele obţinute (oficiale. 42. Tot în iulie 1859 a luat fiinţă şi Direcţia de statistică a Moldovei. p. op. M.39 evidenţe statistice la nivelul unităţilor administrative. populaţia. op. p. lărgirea bazelor statistice cu date economice19. Bucureşti. Marţian elabora Proiectul pentru instituirea unui Oficiu de Statistică Administrativă. ce a fost preluat şi de statistica occidentală.. în „Revista de statistică”. A susţinut aplicarea principiilor simultaneităţii şi periodicităţii în desfăşurarea recensămintelor şi publicarea datelor. introducerea unor matricole comunale de date statistice. probleme metodologice – aplicarea metodei naturale (de expoziţiune) sau a metodei de inducţiune (prelucrarea datelor) – şi a propus un sistem de indicatori concreţi.) 19 18 . raporturile cu economia politică. agricultura. Obiectivele celor două instituţii erau. Gheorghe Stoica. instruirea personalului. Ion Ionescu de la Brad.P. unul dintre întemeietorii statisticii moderne în România. I. a discutat în lucrările sale obiectul şi sarcinile statisticii. un registrator-arhivar. în care sunt menţionate şi alte atribuţii pentru această instituţie: întocmirea unui recensământ al populaţiei care să oglindească starea ei materială. întocmirea registrelor de naştere. justiţia. nr. Mănescu. comerţul extern. municipalităţile. ceea ce presupunea înlocuirea catagrafiilor cu recensăminte moderne. 39-42. t.

profesie. catagrafiile înregistrau în principal birnicii. lucrările cele mai complete de înregistrare a populaţiei au fost catagrafiile generale organizate în ambele principate de către autorităţile centrale cu sprijinul celor locale. art. 7 adjuncţi şi scriitori. un registrator arhivar. catagrafiile trebuiau întocmite o dată la 7 ani21. cap. Marţian. Unificarea Oficiului statistic din Bucureşti cu Direcţia de statistică a Moldovei şi formarea pe această cale a Oficiului statistic pentru Principatele Unite s-au realizat la 31 iulie 1862. Efectuându-se din necesităţi administrative (au caracter fiscal). dar nu se publicau. p. 22 Ibidem. 22 pentru Ţara Românească. un director adjunct. Au existat preocupări de editare a 20 21 V. 2 raportori (pentru Bucureşti şi Iaşi). . Intervalul dintre două catagrafii este cunoscut sub numele de „perioadă catagraficească” sau „period“. p. 20. în Moldova nu exista o asemenea prevedere. III. Se asigura astfel o organizare unitară. atât în Ţara Românească cât şi în Moldova. Marţian de a avea şi păstra personal tehnic competent şi de a-l plăti „pentru ca să nu aibă trebuinţă de a căuta un alt ram de serviciu“20. 188. au rămas. starea civilă. regulamentul muntean precizează că data efectuării catagrafiei se stabileşte de Adunarea Obştească22. secţiunea IV. aceste termene nu au fost respectate totdeauna. pentru a fi la îndemâna autorităţilor. Documentele statistice din perioada regulamentară. Ele aveau o procedură fixă. Din 1851. cit. Se remarcă grija lui D. 69. Cum vom vedea. art. 97.. 196 pentru Moldova. op. Ţiganii în catagrafiile din perioada 1831-1859 În perioada de care ne ocupăm. p. III. I. în cea mai mare parte. cap. secţiunea IV. III. atât pentru Ţara Românească. ştiinţa de carte. cât şi pentru Moldova. Personalul era format din 16 funcţionari: un director. pe baza unui regulament ce prevedea atribuţii şi sarcini precise.P. Conform Regulamentului organic. Slăvescu. Regulamentele organice ale Valahiei şi Moldovei. Catagrafiile se păstrau în arhive. art. după structura oficiului din Ţara Românească. secţiunea IV. Recensământul desfăşurat în anii 1859–1860 constituie cea mai importantă activitate a celor două birouri statistice. în Ţara Românească perioada catagrafică se reduce la 5 ani.40 trebuia să ţină seama de vârstă. exista o comisie în fiecare judeţ. 79. inedite.P. sub conducerea lui D. în urma aşezământului lui Barbu Ştirbei. 4 referenţi. p. capacitatea politică. sex. care se deplasa în fiecare sat şi dădea instrucţiuni comisiilor ce culegeau datele. 2. cap.

de altfel singurii robi care figurau în rândul contribuabililor. în „Studii. 194-195 pentru Moldova. În privinţa ţiganilor (robilor). 24 Regulamentele organice ale Valahiei şi Moldovei.]. În regulamentul moldovean se şi preciza că ţiganii „particularnică proprieta [. dintre cari unii trebuiau să plătească birul. 26 pentru Ţara Românească şi cap. în fiecare localitate.. de orice dare”23. 1851 şi 1859 din Moldova la 28%. p. în condiţiile unei aplicări exacte a legii. 282. În ambele principate Regulamentul organic stipula acest lucru24. În plus. Revistă de istorie”. p. cap. III. cealaltă parte se păstrează la Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale. Întâi de toate. 2.. trebuie ţinut seama de existenţa unor categorii întregi de populaţie care. Recensămintele acestea consistau în alcătuirea prin mijlocirea organelor administrative. catagrafiile generale ale Ţării Româneşti şi Moldovei îi înregistrau doar pe ţiganii statului. Numărul lor a fost relativ mare. nu cunoaştem proporţia celor care s-au sustras acţiunii de catagrafiere. t. au lăsat impresiuni şi amintiri de groază [. Mare parte a fondurilor rămase în ţară se găsesc în prezent la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti. Sistemul fiscal extrem de complicat care exista atunci a făcut ca interesul statului pentru înregistrarea riguroasă a oamenilor din aceste categorii să nu se manifeste decât în anumite împrejurări. L. Colescu. estimează erorile de înregistrare la catagrafiile din 1838. XVI.. de liste nominale de locuitori. secţiunea IV. Dar chiar dacă am avea la îndemână tot materialul păstrat până astăzi (câteva zeci de metri liniari de arhivă). erau exceptate de la înregistrare. Există un şir întreg de factori care dau caracter relativ înregistrărilor făcute cu prilejul catagrafiilor. p. Evaziunea fiscală datorată subînregistrării era enormă şi interesul boierilor de a ascunde numărul real al celor ce-i slujeau şi care.] pentru aşezarea şi stoarcerea impozitelor. 95.. 8. Editarea surselor este cu atât mai necesară. p. op. cu cât pentru Ţara Românească multe dintre fonduri au suferit pierderi însemnate în timpul bombardamentelor din 1944. nici vor fi cuprinşi în aceste rânduri”. art. 23 .. Boicu. dar nu sistematice. 86-87. Despre structura socială a oraşului moldovenesc la mijlocul secolului al XIX-lea. III. 1845. cit. 1963..41 lor. iar alţii erau scutiţi pentru diferite motive. secţiunea V. problema stabilirii cu precizie a numărului locuitorilor principatelor rămâne una dificilă. ar fi trebuit înregistraţi în rândul contribuabililor explică reticenţa de a declara numărul real al oamenilor de pe moşie.] nu să vor înscrie. Cunoaştem astfel doar numărul ţiganilor aflaţi în proprietatea statului (în măsura în care datele catagrafice s-au păstrat). nr. Leonida Colescu oferea explicaţia fenomenului: „recensămintele reduse la anumite catagrafii de birnici [.. art. L. prin lege.

dar listele respective nu oferă un tablou complet al ţiganilor deţinuţi de proprietari pentru că s-au păstrat disparat (deşi bănuim că pe fiecare moşie ar fi existat. cel puţin teoretic.288 ţigani ai statului. Pe măsură ce ţiganii particulari sau ai mănăstirilor au ajuns. p. Dacă pentru ţiganii statului avem date cât de cât complete. Ţiganii particulari şi cei ai mănăstirilor fiind scutiţi de impozite. Este vorba. de fapt sunt mai mult aproximaţii făcute de un autor sau altul. iar alteori sunt înregistraţi contribuabilii (persoanele plătitoare de impozit). Spre deosebire de birnicii români. unele anuale. 2026–2041. 206–209. evident. pentru că oferă date despre o categorie de ţigani ce nu apare în catagrafii şi în celelalte înregistrări cu scop fiscal făcute în epocă. în cazul ţiganilor existau mai mulţi contribuabili decât familii. în statistica din 1848 cu contribuabilii care au plătit impozitul către stat sunt înregistraţi.746 ţigani boiereşti (APR. p. 1143-1144). Am folosit. Ele sunt însă utile. oferindu-ni-se numărul familiilor de ţigani. în Ţara Românească. Puţine dintre ele au fost publicate. Aşa se face că multă vreme nu a existat nici o lucrare cu caracter statistic care să-şi fi propus şi care să fi realizat o înregistrare a tuturor ţiganilor (robilor). în cadrul procesului de dezrobire. Dar chiar şi documentele oficiale trebuie preluate cu atenţie. pentru acest caz. statistica Ţării Româneşti din anul 1837 înregistrează 8. astfel de evidenţe). 26 Astfel. Necunoaşterea acestei practici a autorităţilor poate crea confuzii atunci când ne ocupăm de demografia acestei populaţii26. în urma legilor de emancipare. Sunt liste. pe categorii şi cu un număr care diferă de la un trimestru la altul: 5. întrucât holteii şi bărbaţii singuri erau înregistraţi ca unităţi fiscale aparte. Este o evidenţă destul de riguroasă. IX. pentru ţiganii din celelalte categorii datele pe care le avem sunt extrem de parţiale.42 În timpul perioadelor catagrafice se întocmeau şi alte evidenţe cu caracter fiscal. 1164-1165). de aceeaşi populaţie. p. unele înregistrări ale ţiganilor particularilor (ai boierilor şi mănăstirilor) găsite în arhive. În ce-i priveşte pe ţigani. De exemplu.589 ţigani mănăstireşti şi 33. în categoria clăcaşilor sau patentarilor (meşteşugarilor). 10. care îi cuprindeau de asemenea pe ţiganii statului şi doar în mod excepţional pe ţiganii particulari. 25 .672 familii (ibidem.377 familii de dezrobiţi mănăstireşti care plăteau capitaţia şi 630–651 familii de dezrobiţi mănăstireşti care plăteau patenta. I. ei figurează în actele fiscale25. În catagrafia ţiganilor statului făcută în acelaşi an de Vornicia temniţelor figurează 5. ele operează cu două serii de date: uneori este avută în vedere familia.243–10. care consemnează obligaţiile pe care ţiganii le aveau faţă de stăpân. întocmite de proprietari în scop economic.820 familii de dajnici ai statului ce au fost sub administraţia Vorniciei temniţei (adică foşti robi ai statului). 23. Analele parlamentare ale României (în continuare APR) XVI. unde numărul contribuabililor coincide cu numărul familiilor. în proprietatea statului sau au intrat. I. dar înregistrată în parametri diferiţi.760–5. nu figurau în catagrafii.

cit. Populaţia Principatelor Unite Române la 1859. t. Ţiganii în catagrafiile din Ţara Românească 2. Catagrafiile rămân principala sursă de informare demografică pentru această perioadă. Mihai Chiriţă. Pătroiu. din toate categoriile. Populaţia ţării era estimată la 1. Materialele catagrafiei din 1831 au fost distruse. Ciobotea. În Arhivele Naţionale Istorice Centrale se păstrează materialele originale complete doar pentru judeţul Dolj. Iorga”. dosar 3173/1831. în Din istoria statisticii româneşti. şi ţiganii. Retegan. vol. Evoluţia numerică a populaţiei Ţării Româneşti şi migraţia externă (1739-1831). întrucât ea înregistrează.. D. 178 p. I. pentru prima dată. Asupra catagrafiei Ţării Româneşti din anul 183832 vom insista ceva mai mult. Abia odată cu emanciparea acestei categorii de ţigani (care a fost şi cea mai numeroasă) statisticile oficiale redau numărul ţiganilor din ţară.2. în „Studii şi articole de istorie”. op. precum şi un extras referitor la plasa Râmnic din judeţul Vâlcea şi instrucţiunile trimise autorităţilor locale29. p. op. 2. 1. Catagrafia din 1831 ar fi trebuit să îi înregistreze pe toţi birnicii. 31 Grigore Chiriţă. în „Revista istorică”.43 Cifrele trebuie privite cu circumspecţie şi pentru că în cazul ţiganilor particulari ele nu au la bază datele evidenţelor fiscale. Catagrafia. p. Donat. Obşteasca catagrafie – 1838 (Ţara Românească).1. op. 1973. cit. I. Ea îi omite însă pe ţiganii statului. Louis Roman. manuscris aflat la biblioteca Institutului de Istorie “N. Statistică numerică. 1989.1. 157-172. Întocmirea ei s-a datorat administraţiei ruse de ocupaţie.59031. 29 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare ANIC). 28 27 . idem. I-II. p. 42. Ciobotea. este considerată de unii istorici – cărora ne raliem – ca I. nr. fond Vistieria Ţării Româneşti. p.1. p. cunoscută şi sub numele de statistica principatului. care erau şi ei birnici. 23. Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din anul 183127 a fost prima catagrafie efectuată în timpul regimului regulamentar şi „cea dintâi statistică demografică munteană mai amplă”28. t.1.920. 32 G. VII. 2. care era interesată să cunoască situaţia reală a ţării. Donat. aşa cum prevedea Regulamentul organic. Primul recensământ modern al populaţiei şi agriculturii Ţării Româneşti: 1838. D. Lacuna va fi completată de catagrafiile ulterioare. ci operează cu estimări. Catagrafia a fost însă reconstituită în datele ei esenţiale şi publicată pe baza fişelor făcute de Ion Donat şi Ion Şucu înainte de 194430. XXIII. 30 I.. în mare parte. 50. de bombardamentul asupra Bucureştiului din aprilie 1944. 133-144. cit. Pătroiu. Aşa se face că prima catagrafie din epoca regulamentară nu furnizează informaţii privitoare la această categorie de contribuabili.

pe liste nominale). naţionalitatea34. 12. a unei serii paralele de dosare: „catagrafia” celei de a doua perioade fiscale şi statistica ţării sau obşteasca statistică37. evrei şi ţigani.P. La Valachie en 1838 (d’après une source statistique inedite). I. G. 12. 34 Catagrafia din 1838 este singura. pentru anii 1837-1838. Primul recensământ modern. Platon. generalizând. t. Comparând catagrafia din 1838 cu recensămintele moderne din secolul XX şi respectând proporţiile. Platon. Russu. recensământul din 1859. 1984. înregistrarea datelor pentru fiecare persoană (nume şi prenume. t. 35 „Anale statistice”. nr. V. datorită caracteristicilor sale: universalitatea înregistrării (a fost înregistrată întreaga populaţie aflată în ţară. Retegan. Cum sa înfăptuit România modernă: O perspectivă asupra strategiei dezvoltării. p. p. Caracterul modern al catagrafiei din 1838 nu a fost recunoscut multă vreme. Donat. 37 I. în „Revista de statistică”. 1993. 1965. Retegan. Gh. Retegan. XXXIII. în Ţara Românească. op. vârsta. probabil. lucrările statistice anterioare anului 1859 „un simulacru de statistică”35. coordonat de Marţian. op.44 fiind primul recensământ modern în Principate33. Ion Donat. fiind socotit primul în acest sens. 5. D. 2. 1860. în Gh. putem constata doar două minusuri: lucrările de catagrafiere din 1838 din principatul muntean nu s-au efectuat simultan (această caracteristică modernă a fost introdusă în Franţa abia în 1881) şi nu au instituit recensămintele demografice periodice. D. Marţian. pe de altă parte datorită confuziei create de existenţa.P. cu excepţia reprezentanţilor diplomatici străini. Caracteristicile sunt valabile numai pentru Ţara Românească. Pătroiu. Considerăm exagerate afirmaţiile lui D. Cristian. cit. care înregistrează naţionalitatea. Iacob. sârbi (probabil mulţi dintre ei erau bulgari veniţi din sudul Dunării). nr. VII. iniţierea şi efectuarea recensământului de către autoritatea de stat pe un anumit teritoriu.. Societatea românească între medieval şi modern. pentru celelalte naţionalităţi era prevăzută o singură rubrică. p. Platon. Iaşi. Marţian. 163). până la 1930. cit. Ciobotea. care socotea. infirmităţi). Ionescu. în Moldova înregistrându-se nominal şi total populaţia abia la 1859-1860. venit din Transilvania. 63. sexul. 33 . p. p. religia. Gh. ci măsuri cu profunde implicaţii sociale şi politice”36. profesia. 36 Gh. „diverşi”. I. 160-163. greci. în „Revue Roumaine d’Histoire”. N. Retegan crede că. Agrigoroaiei. p. Sunt înregistraţi ca atare români. nu a cunoscut catagrafia din 1838 (G. G. G. p.. Pe de o parte datorită percepţiei diferite a termenilor folosiţi (catagrafie – definită în principal ca operaţie de numărare în scop fiscal a capilor de familie şi de verificare a apartenenţei unora la categoriile privilegiate – şi statistică – recensământ general al populaţiei). Primul recensământ modern. situaţia în profesie. p. 125 de ani de la înfiinţarea statisticii oficiale de stat în România. V. starea socială. IV. starea civilă. 926. I. lucrările de catagrafiere din 1838 nu au fost „simple operaţii fiscale. 63.

32). greci. alături de celelalte naţionalităţi. suprafaţa moşiilor şi delimitarea lor. 216-233). 102-121. clar întocmite. întocmită de Departamentul Treburilor din Lăuntru la finalizarea lucrărilor de catagrafiere40. urmărind cunoaşterea cât mai exactă a situaţiei economice. Retegan au fost interesaţi de aspectele economice (o lucrare în manuscris a acestor autori. I. nr. nr. resurse naturale – efectuate. catagrafia propriu-zisă. În plus. În 1898 a fost publicată o situaţie centralizatoare. preumblându-să înşile din casă în casă în tot coprinsul fieşcăruia sat”). Situaţia economică şi socială a Ţării Româneşti în anul 1838. t. materialul de construcţie. Mehedinţi) lipsind însă. căile de comunicaţie. 2003. în noiembrie 1838). Retegan. IX. Bucureşti). Ţiganii apar pentru prima oară într-o catagrafie. (I-II). 39 Informaţie preluată din G. M. se află în arhiva Institutului de Istorie “N. dosarul 8/1838 (oraşul Cerneţi. an LXXX. 1-2. catagrafia din 1838 a avut caracter pur statistic. Este vorba de recensământul general al populaţiei şi agriculturii. se ANIC. t. 2004. căi de comunicaţie. 40 APR. Formularele. fără a fi menţionate însă sursele şi modul de obţinere a datelor. p. Rezultate parţiale ale catagrafiei au fost publicate în 184239. dosarele 8-107/1838. Primul recensământ modern. 41 De exemplu. Înregistrarea datelor pe teren în cele 18 judeţe ale principatului a durat aproximativ un an. Iorga”) şi de metodologie (vezi articolul sus citat. p. evrei şi ţigani. Donat şi G. nivelul de dezvoltare al agriculturii. Înregistrările cu caracter special – vizând construcţiile. proprietatea asupra pământului. LXV. în „Revista arhivelor”. Georgeta Filitti de partea privitoare la oraşul Bucureşti (Observaţii pe marginea Catagrafiei din 1838 (Vopseaua Galbenă. specialiştii fiind interesaţi doar de unele aspecte41 conţinute de acest extrem de voluminos fond arhivistic. 164. Formularele şi instrucţiunile folosite în 1838 nu au fost tipărite în epocă. an LXXXI. n. Chiriţă de probleme de etnodemografie (un manuscris în aceeaşi bibliotecă. parţial. se pare. dar Bucureştiul a predat lucrarea abia în vara anului 1840. 38 . Catagrafia din 1838 a fost prelucrată şi publicată doar parţial. o a treia categorie („diverşi”) redusă numeric. după care urma o a doua categorie formată din sârbi. trebuiau completate direct. I. partea I – Catagrafii Ţara Românească. 1-2. 1162 şi urm. fond Catagrafii. în cadrul căreia un rol important l-a avut Iancu Manu. date generale despre fiecare sat. construcţiile. p. 37). de recenzori („prin chiar vederea ochilor. şi în sfârşit. Iniţiată de secţia a 3-a a Departamentului Treburilor din Lăuntru. 42 G. la faţa locului. LXVI. p. Primul recensământ modern. sociale şi demografice a Ţării Româneşti (numărul şi caracteristicile populaţiei. jud. începând din noiembrie 1837 (judeţul Dâmboviţa a depus ultimul formularele. 170. Catagrafia redă o imagine relativ fidelă a populaţiei Ţării Româneşti în anul 1838: românii alcătuiau elementul etnic majoritar. p. Retegan. n. resursele naturale)42. s-au pierdut.45 Cea mai mare parte a materialului rezultat se păstrează la Arhivele Naţionale Istorice Centrale38.

plugari. 45 Mihai Chiriţă.1 3. op.8 Alte naţionalităţi 4. celelalte naţionalităţi la un loc 1%. Precizăm însă că. jimblari..8 346. argintari.6 12. Vom compara rezultatele privitoare la populaţie. iar pentru un judeţ şi o plasă datele au lipsit complet.8 2. făcute la un interval de 35 de ani.) şi se dă pentru fiecare cap de familie şi numele soţiei.6 143. Prima centralizare folosită aici aparţine lui Ion Donat şi G.479.2%. fenomen imposibil în condiţiile timpului. grecii 0. Totalul populaţiei înregistrate se ridică la 1. Ibidem. cit.7 0. în condiţiile în care românii reprezintă 90. aurari. Retegan43. dat fiind faptul că se folosesc metode diferite de centralizare şi accesul la documente de epocă a fost de asemenea diferit. Obşteasca catagrafie de la 1838. Autorii arată că au avut pentru trei judeţe doar extrase generale. În ultimele decenii cercetătorii au încercat să centralizeze datele.000 locuitori/an).4 0. ursari.000 locuitori.1%.9 135. Mihai Chiriţă45 a avut la dispoziţie date statistice detaliate despre populaţia din 13 judeţe ale Munteniei şi oraşul Bucureşti (lipseşte însă oraşul Târgovişte) şi din două judeţe 43 44 I. dar se apreciază44 că cifra ar fi în jurul a 500. dar este evident că este vorba de o subînregistrare.2% în Muntenia şi 3. lăieţi. proporţia ţiganilor ar fi fost de 4. comparaţia este relativă.000. zidari etc.000 (44.000 locuitori.401. .5% din populaţia ţării (5.905 locuitori. La recensământul din 1859 au fost înregistraţi 2. Iorga”. G. evreii 0.8 12. ciurari.9 17.3% în Oltenia).5 2. ei nu precizează însă despre ce judeţe şi plasă e vorba. Nu se poate face o estimare exactă a populaţiei neînregistrate (cu atât mai mult a categoriilor sustrase înregistrării).46 indică starea socială şi ocupaţia fiecărui locuitor (pentru ţigani: ţigani de vatră. p. Repartiţia populaţiei în funcţie de apartenenţa etnică (în mii) Număr de familii Români Sârbi Greci Evrei Ţigani 383. cu vârsta corespunzătoare. sârbii (în cea mai mare parte bulgari) 3.9 0.) aflată la biblioteca Institutului de Istorie „N. obţinute cu ocazia a două cercetări diferite.1 4. ceea ce înseamnă că ar fi avut loc o creştere a populaţiei cu 921.4 239. Nu cunoaştem în ce măsură lipsesc date statistice pentru anumite zone. incluzând şi ţiganii. rudari.3%.9 210. Retegan. lăutari. fără să ajungă însă la aceleaşi cifre. coroborat cu lucrarea manuscris a aceluiaşi autor (178 p. Donat.2 Ţara Românească Muntenia Oltenia În urma unui calcul.7%.6 0. al băieţilor şi fetelor. populaţia reală a Ţării Româneşti fiind de aproximativ 2.3 0.1 2.8 9. 937.000.

Chiriţă.247 222. dar fiind cel folosit de sursele vremii. Populaţia ţigană reprezintă deci 5% din populaţia înregistrată a ţării.. p. 49 Dan Berindei. XII. Prelucrând datele obţinute de M. mai puţin de 4 persoane.617 (?) 39. 138-139.118 familii. 156-157. 2. din care 285 familii de ţigani cu 1867 suflete: 282 bărbaţi.896 251 Ţigani 13. ceea ce ar însemna că Bucureştiul avea la 1832 în jur de 70. 236.147 1. cit. 26. în medie. 48 M. albanezi.). t.147 greci. în „Studii şi articole de istorie”. 13. Şi situaţia centralizată de Mihai Chiriţă pentru Bucureşti este.590 locuitori.427 8. credem.118 224.920.320. 2002.871 1. 47. 383 fete.871 alte neamuri (evrei. 161 văduve. în „Studii. incompletă48: 8969 familii. p.000 de locuitori.47 ale Olteniei (lipsesc date pentru două plăşi ale acestora şi pentru 3 judeţe – Vâlcea. passim.170 Din totalul înregistrat. p. Bucureşti. 38. el vorbeşte chiar de încă 10-12.429 201.623 ţigani47. Gorj. am obţinut următoarea situaţie (evreii sunt incluşi la alte naţionalităţi. dar cifra totală a populaţiei este greu de explicat dacă avem în vedere situaţia din 1831 (1.812 Greci 2. 1. op. 50 Ion Cojocaru. armeni. 489 holtei.615 1. Acelaşi multiplicator 5 este utilizat pentru epocă şi de Louis Roman. nr. . nu suntem de acord cu 4.220 ţigani. dar multiplicatorul 5 a fost folosit în epocă pentru a compensa sustragerile de la înregistrare ale contribuabililor.776 39.471 Alte naţionali tăţi 1. Folosind indicele de familie 5 (indice pe care îl credem mai mare decât în realitate. 5. Dezvoltarea urbană şi edilitară a oraşului Bucureşti în perioada regulamentară şi în anii Unirii (1831-1862).238 Sârbi 10. Înseamnă că ţiganii ar fi reprezentat cca 4% din populaţia Bucureştiului. 1959. nemţi. ca fiind totuşi prea mic)46. dintre care 66. op.590 locuitori). Revistă de istorie”. 142. 1965. 47 Vezi mai sus n.000 de flotanţi. Radu Ştefan Vergati.. care consideră că o familie avea.5%).244 ţigani.3 – indicele folosit de Mihai Chiriţă în calculele sale –. poloni etc.600 de suflete. două plăşi şi un oraş) de 1. cit.244 11.429 sunt familii de români (89. Populaţia Bucureştiului era însă în mod clar mult mai numeroasă decât în această statistică.191 35. Ţara Românească după statistica generală din 1832.074 2. t. 59 văduvi.427 sârbi (bulgari). 211 băieţi. 133-158. de 264. ruşi.841 (?) 30 Români 236. Studii de demografie istorică românească. Dan Berindei49 şi Ion Cojocaru50 46 Vezi şi alte păreri la Grigore Chiriţă. p. Chiriţă după schema folosită de Donat şi Retegan. cifrele reprezintă numărul familiilor): Număr de familii Ţara Românească Muntenia Oltenia (?) 264. Cifra ţiganilor se apropie de cea dată de statistica întocmită cu un an mai înainte (1837) – 65. VII.501 Număr de familii fără alte naţionalităţi 262. cu aprox. ajungem la o populaţie „totală“ (mai puţin cea a celor 3 judeţe. Mehedinţi). 10. 282 femei.

572 de locuitori. Singura explicaţie pe care o putem da în acest moment este că în 1832 catagrafia familiilor de ţigani includea şi numărul robilor ţigani de pe moşiile din jurul Bucureştiului. Acţiunea de N. 80. ANIC. 52 51 . 53 N. întocmită în urma ordinului Marii Vornicii a Treburilor din Lăuntru. 54 Pentru catagrafia din 1845 am găsit înregistrat un singur dosar. p. nu s-au păstrat decât date extrem de sumare. Istoria Bucureştilor. Procentul ţiganilor în această vopsea era.6%) erau ţigani. în capitală trăiau 610 familii de ţigani boiereşti cu 3386 suflete. Ediţia municipiului Bucureşti. În plus. Iorga. Armeni şi Olari – 0. Din lucrările de catagrafiere realizate ulterior în Ţara Românească. Catagrafia familiilor de ţigani boiereşti din Bucureşti la 1832. robi care se găseau în proprietatea unor persoane cu reşedinţa în oraş. 3-33.1. IX. dosar 1928/1845. 2. nepag.. 260. p. Cifrele îi cuprind doar pe ţiganii boiereşti (deţinuţi de 244 proprietari). în mahalalele Precupeţii Vechi şi Cişmelii nu a fost înregistrat nici un ţigan. op. iar cei mai puţini în Precupeţii Noi – 1.3. Chiriţă. 1229 femei şi 1270 copii (671 băieţi şi 599 fete)53..48 au estimat populaţia Bucureştiului la începutul epocii regulamentare la peste 60. 1995. coroborată cu Tabla statistică a politii Bucureşti din decembrie 1831. 102-121.000 de locuitori pentru 1837-1839 (din care 4. Popa Cosma – 25.2%. rămase inedite până azi54. iar Nicolae Iorga la aprox. 1939. mai mare decât media pe Bucureşti. Proporţia ţiganilor în cele 18 mahalale ale Vopselei Galbene este foarte diferită: cei mai mulţi ţigani erau în Amzei – 31. fond Vistieria Ţării Româneşti. în „Studii şi materiale de istorie modernă”. p. dar nu atât de mare încât aici să locuiască 60% dintre ţiganii din oraş. (I).609 ţigani)51. trebuie să ţinem seama şi de înregistrările inegale din formularele catagrafiei.7%. alteori declaraţiilor celor înregistraţi. cit. Vopseaua de Galben avea o populaţie de 11. Georgeta Filitti. din care 1115 (9. Un alt argument pentru prezenţa unei înregistrări parţiale a populaţiei Bucureştiului (şi mai ales a ţiganilor) îl constituie diferenţele mari care există între catagrafia din 1838 (partea privind Bucureştiul) şi catagrafia familiilor de ţigani boiereşti din Bucureşti din 1832. totuşi sunt aproape duble faţă de situaţia pe care o relevă catagrafia din 1838. Rezultatele obţinute de Georgeta Filitti52 după prelucrarea datelor catagrafiei din 1838 pentru Vopseaua Galbenă a Bucureştiului – oraşul era împărţit în 5 astfel de unităţi administrative – sunt un argument în plus pentru prezenţa în capitală a unui număr mai mare de locuitori decât cel afirmat de M.000 de locuitori. până la 1859. Istoria Bucureştilor. Conform acestei statistici. datorate uneori pregătirii celor ce făceau înregistrările.3% (unde se aflau „ţigăniile boiereşti“). Iorga. Bucureşti. t. dintre care 887 bărbaţi. Paul Cernovodeanu.5%. cu siguranţă.

Documentele de înregistrare individuală şi tabelele de centralizare a satelor s-au pierdut.P. Lucrările s-au desfăşurat în condiţii deosebit de dificile. iar criteriile şi metodele de lucru fuseseră şi ele parţial diferite. Întocmirea catagrafiei Moldovei din 1831 s-a întins pe parcursul lunilor februarie – decembrie ale acelui an şi s-a desfăşurat în conformitate cu instrucţiunile elaborate după modelul celor din Ţara Românească. Marţian. 50.. ei căutând diferite pretexte sau prefăcându-se bolnavi59. nu înregistrează vârsta recenzaţilor şi naţionalitatea lor58. Slăvescu.325 în Oltenia)57. Ungureanu. I. Primul recensământ modern. cit. Retegan.P. G. Tacu. Retegan. s-au folosit formulare tipărite.. Datele catagrafiei muntene s-au păstrat doar parţial.49 catagrafiere din 185955 s-a desfăşurat sub supravegherea şi coordonarea lui D.741 locuitori (1. datorită refuzului recenzaţilor de a răspunde la întrebări. În epoca regulamentară existaseră concepţii oarecum diferite cu privire la statistica populaţiei. op... p. cit. 57 Gr. 930. Populaţia ţării se ridica în 1859 la 2. Chiriţă. Retegan. îndărătniciei boierilor – boierii din Sfatul Administrativ nu au acceptat ca în liste să apară persoanele scutite de bir – sau chiar refuzului lor de a participa la acţiune. iar materialele publicate de D. V.1.2. Catagrafia din 1859 are unele minusuri faţă de cea din 1838: nu mai înregistrează nominal decât capii de familie. cit.400. op. Marţian şi succesorii săi nu cuprind decât totalul pe plăşi şi judeţe56. op. p. De aceea. şi în privinţa exactităţii datelor au existat deosebiri. Ţiganii în catagrafiile din Moldova. Chiriţă. Saizu. 59 Gh. Donat. cit. p. având la dispoziţie toate documentele mai vechi de acest tip şi liste de la proprietarii moşiilor cu locuitorii satelor respective şi situaţia lor faţă de fisc. 814. în Din istoria statisticii româneşti. Astfel au existat comisii pentru fiecare ţinut. s-au acordat salarii pentru cei care au lucrat la catagrafiere. cit. I.586. Donat. p.2. Al. 163.. au existat termene pentru efectuarea lucrărilor. cifrele înregistrate în Ţara Românească având un grad de exactitate ceva mai ridicat.596 în Muntenia. op. . 2. Nu s-a realizat atunci. 58 G. I. G. ultimelor pâlpâiri ale holerei. izbucnirii unor răscoale ale ţăranilor care credeau că scopul înregistrării este introducerea unor noi biruri. Catagrafia locuitorilor Moldovei din anul 1831. cifră acceptată ca reală de la început. op. 149152. op. Toate acestea au dus la obţinerea 55 56 Gr. p. aşa cum ne-am fi aşteptat. o singură catagrafie la ansamblul Principatelor Unite.P. cit. 2. 930. declaraţiilor mincinoase.

Materialul înregistrat cu acea ocazie. 60 . Ungureanu. 63 Vezi capitolul V. 2. credem. Catagrafia locuitorilor Moldovei din anul 1831. Documente statistice. care fuseseră dezrobiţi prin legile din martie 184463. Lucrările pentru întocmirea catagrafia din 1838 s-au desfăşurat de-a lungul celei mai mari părţi a anului. 1-630. dar şi a celor din 1831 şi 1845. Ungureanu. începînd cu 1 aprilie. Foştii robi urmau să fie aşezaţi prin sate şi târguri. dar impozitele lor trebuiau să fie percepute separat de ale celorlalţi birnici. în noiembrie 1832. ci doar generalităţi privind modul cum a fost întocmită62. Lucrările pregătitoare pentru catagrafia din 1845 au început în august 1844. În formularul iniţial s-a prevăzut o rubrică specială (rubrica 33) pentru „robii cârmuirii” (adică ţiganii statului). dos. Retegan. dos. Inexactitatea datelor şi lipsa personalului calificat au constituit.2. G. Sustragerile de la înscriere şi munca de mântuială a comisiilor.50 unor rezultate departe de realitate60. revizuirea catagrafiei şi a instituit în acest scop două comisii (la Iaşi şi Botoşani). Constatăm însă un oarecare progres în ceea ce priveşte tehnica şi metodele organizatorice întrebuinţate. 140-164. 708. 61 Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Iaşi (în continuare ANDJ Iaşi). 62 Gh. generalul Pavel Kisseleff a hotărât. tr. 2.2. op. 145-155. p. din 1838 şi 1845. care trebuiau să fie prinse în catagrafie. passim. Lucrările de catagrafiere din 1831 s-au materializat în 650 de dosare voluminoase. 644. op. cu scopul de a face posibil ca la începutul anului 1845 să fie percepute noile impozite. 997.3. Primul recensământ modern. pentru că apăruseră de curând probleme noi. p. alcătuite în mare parte din boieri. 875. Catagrafiile care au urmat. cauzele nedespuierii acestei catagrafii. tr. cu multe lacune şi cu rezultate lipsite de credibilitate. păstrate astăzi la Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Iaşi61 şi rămase nepublicate. Documente statistice. Lucrările de catagrafiere au avut un evident caracter fiscal: termenul de desfăşurare a catagrafierii a fost devansat cu câteva luni. 465. idem. astfel încât până la urmă ţiganii statului nu au mai fost înregistraţi separat. au fost întocmite în aceeaşi manieră. când catagrafia a trebuit să fie revizuită. Între acestea era şi cea a ţiganilor statului şi ai mănăstirilor. Nu am găsit date referitoare la rezultatele acestei catagrafii. 459-470. Pentru că nu s-a lucrat corect. predat la Vistierie în vederea fixării noilor impozite – acest material se păstrează astăzi la arhivele din Iaşi – a fost şi de data aceasta departe de a oglindi realitatea. dar formularele au fost revizuite. p. au fost dovedite anul următor. Gh. banii de la emancipaţi intrând în fondul destinat cumpărării de ţigani de la particulari.2.

2. nu a fost publicată. în care arăta în mod clar că interesul urmărit prin devansarea catagrafiei era acela ca impozitele „să se aşeze” de la 1 ianuarie 185267. la ele participând şi cunoscători ai statisticii (Nicolae Suţu. Conform Regulamentului organic. Botoşani. A fost vorba în primul rând de retrocedarea către Moldova a judeţelor Cahul şi Ismail. op. crescând. p. Domnitorul Grigore Ghica a dat o dispoziţie în acest sens. au emis instrucţiuni scrise. Galaţi. în acel an vistiernic. astfel încât nu ştim măsura în care au fost înregistraţi ţiganii. Ungureanu. Şi în acest caz au fost necesare verificări. Lucrările de catagrafiere din 1859 în Moldova au fost coordonate de Oficiul de statistică condus de Ion Ionescu de la Brad. p.2. Ca de fiecare dată. De această dată. Documente statistice. Boicu. Catagrafia a fost concepută ca o operaţiune de o 64 65 L. Aceasta în ciuda unei creşteri demografice evidente pentru epocă. datele furnizate de catagrafie nu sunt cele reale: „Numărul lor [al ţiganilor] real era cu siguranţă mai mare. cit. Ibidem. lucrările ar fi trebuit să se desfăşoare în anul 1858. în anul 1846. Studiind o parte a datelor acestei catagrafii. Roman şi Bacău) au fost înregistraţi doar 363 ţigani mănăstireşti.000. dar au fost amânate. 14 comisii centrale ţinutale şi 74 comisii pe ocoale.”65. numărul birnicilor era mai mic cu peste 10. şi era şi mai greu să se obţină îngăduinţa de a le catagrafia fără scăpări din vedere. .51 Autorităţile au coordonat activitatea comisiilor din fiecare ţinut. în comparaţie cu catagrafia anterioară (din 1838). decisă la Congresul de la Paris din 1856. 2. deci cu un an mai devreme decât era prevăzut.4. şi Costache Negruzzi. Următoarea catagrafie a fost efectuată în 185166. păstrată azi la arhivele din Iaşi. materialul documentar a fost predat Vistieriei şi aceasta nu l-a publicat. de pildă. avându-se în vedere evenimentele politice. Rezultatele nu au fost nici acum mulţumitoare.5. lucrările de catagrafiere au fost mai riguroase.2. dat fiind că. 465. prin ofisul domnesc din 30 mai 1851. Mare parte din acest material nu s-a păstrat.. dar din nou au fost semnalate abuzuri şi erori. Catagrafia din 1845. directorul Vistieriei). În curţile boiereşti de la oraşe se pătrundea foarte greu. Ilustrativ este faptul că. 66 Gh. 281-305. În principalele cinci oraşe (Iaşi. numărul „oamenilor fără căpătâi”. slugile boiereşti erau mai numeroase decât ne lasă să înţelegem catagrafiile. Leonid Boicu64 arată ponderea nesemnificativă (ca număr şi rol economic) pe care o aveau ţiganii în oraşele mari ale Moldovei. e drept. 67 Ibidem. Cum remarcă acest istoric.

1. 124-125. 72 ANDJ Iaşi. fond Primăria Iaşi. numai Annale statistice şi economice pentru cunoştinţa părţii Muntene din România – nu şi pentru Moldova. 71 ANIC. Credem că mulţi ţigani au fost trecuţi la 68 69 Din lucrările statistice ale Moldovei. 2020. op. ţiganii apar în ambele categorii: în rândul nedajnicilor apar 14. Populaţiunea pe 1859 şi 1860. Negruzzi. fond Direcţia Generală de Statistică. în contextul dezvoltărilor politice în direcţia Unirii şi modernizării instituţionale a principatelor. Populaţia ţării se ridica la 1. p. C. devenit între timp şeful Oficiului statistic. 73 I. populaţia Moldovei se ridica în 1859 la 1. explicând: „Cauza pentru care nu putem încă intitula Annalele statistice şi economice pentru ambele părţi ale României este că din rezultatele recesiunii făcute în 1859–1860 în Moldova nu se pot dobândi elementele trebuincioase la unificare cu rezultatele recesiunii din Muntenia. dosar 15-216. Kiseleff73. 13-16. Am amintit deja Tabla statistică a politii Bucureşti din decembrie 1831 şi catagrafia familiilor de ţigani boiereşti din Bucureşti din 1832.809 locuitori.P. dar este folosită până astăzi ca cifră oficială. 1772. cit. „Annale economice şi statistice”. iar o parte redusă se găseşte în arhivele din Iaşi72. p.52 importanţă deosebită pentru „apropiata reorganizare a ţării”. a publicat în 1862 datele sintetizate ale recensământului68. Ţara Românească.D. 1862.”70 Cea mai mare parte din materialul adunat la 1859-1860 în Moldova se păstrează la Bucureşti. Capitulul II. operaţii executate din ordinul generalului P. împărţiţi în două categorii: nedajnici şi dajnici. Cojocaru. Observăm că ţiganii mănăstirilor (şi ei nedajnici) nu sunt pomeniţi nicăieri.000 de ţigani domneşti.927 locuitori.463. Se pare însă că cea mai mare parte a datelor catagrafiei nu au fost despuiate nici atunci şi nici mai târziu. 3. 1863. Cum e şi firesc. Dincolo de această lacună. Conform acestora. Iaşi. Marţian a publicat. iar în rândul dajnicilor apar 6. Cifra a fost contestată în epocă. dosar 68/1859. 70 Ibidem. tr. op. Alte izvoare statistice în care apar robii ţigani 3. dosar 43209 şi 45599. nr.000 de ţigani boiereşti. Fără a avea amploarea unei catagrafii.976. este evident că numărul ţiganilor din aceste tabele nu corespunde realităţii. Tăbliţa statisticească a Prinţipatului Valahiei pă anul 1832 (5 planşe) reprezintă sistematizarea şi centralizarea datelor statistice culese în perioada 1830-1832.. 147-162. D. deşi se desăvârşise unificarea administrativă a ţării –. în Arhivele Naţionale Istorice Centrale71. an IV. . în 186369.

Bucureşti. 1903.964 bărbaţi. ca să se înscrie în categoria „dajnicilor liberi“77. Facem unele observaţii: nu este vorba de condica ţiganilor din Ţara Românească pe anul 1837. pe anii 1837 şi 1838. „fără stare“. 600 de ani de atestare documentară. de toţi ţiganii aflaţi în satele lor“. mss. fond Obştescul Divan al Ţării Româneşti 1850-1857. de exemplu. ce pot fi urmărite în paralel.245 ţigani mănăstireşti (11. una dintre ele fiind probabil desfiinţată sau vândută. Tot în rândul izvoarelor statistice putem integra şi listele (registre cu caracter financiar) întocmite la curţile boiereşti. „săraci“. Sec. împărţiţi în 39 de vătăşii. 21v şi 49v. poate chiar „meseriaşi“. Manuscrisul cuprinde două registre. ci de ţiganii unui particular. Ţiganii din România. 22. aleşilor şi chiar a proprietarilor. Xenopol. p. Monografie etnografică. ibidem. Bucureşti. această statistică este cea mai completă pentru această perioadă şi singura care redă integral populaţia urbană pe sexe şi categorii sociale. 76 A.2. fuseseră dezrobiţi 47. Domnia lui Cuza vodă. Catagrafia dezrobiţilor ţigani mănăstireşti era revizuită şi adusă la cunoştinţa Divanului Obştesc abia în 1850. 2001. I. 78 ANIC. eventual date despre familie sau alte menţiuni.446 familii. Păstrată în întregime pentru toate centrele urbane ale Moldovei79. cunoscută sub numele de „statisticeşti ştiinţi” pentru târguri şi oraşe. după vătăşii. Tăbliţa a stat la baza multor statistici şi rapoarte ale vremii74. XIX75. vol. mănăstireşti şi unor biserici privitoare la emanciparea ţiganilor aflaţi în dependenţa lor. 24. 237-240. de Datele acestei statistici le găsim. La fiecare vătăşie se dau numele ţiganilor.53 rubricile „slobozi de plata birului“.281 femei). Bucureşti. Condica ţiganilor pe leat 1837 şi 1838. 1944. în cel puţin trei rapoarte consulare din 1834 şi o statistică ajunsă la Moscova în 1835 (aceasta conţine în plus date despre Moldova). 356. Tabele generale pentru fiecare an se găsesc la f. Vezi Anexa III. Numărul unor astfel de evidenţe păstrate nu este însă suficient pentru a ne permite alcătuirea unui tablou general valabil pentru fiecare dintre proprietarii de robi şi moşiile deţinute. 3. Chelcea. Corneliu Tamaş. Ea cuprinde ţiganii unui mare boier cu împărţirea lor pe vătăşii. De asemenea se cerea întocmirea unor liste „sub iscălitura preotului. ţiganii apar prima dată într-o statistică din 1832. I. p. p. 75 BAR. În 11 februarie 1847 au fost eliberaţi în Ţara Românească şi robii ţigani mănăstireşti. Se cerea întocmirea de „liste şi situaţii cu numărul şi starea civilă a lor”76. Pentru perioada de care ne ocupăm. Conform acestei catagrafii78. darea pe care o plăteşte fiecare. A 2915. la cele şase moşii ale sale. 1846-1847. p. 77 „Învăţătorul Satelor”. 45.D. dosar 56/1850. IV. a publicat parţial manuscrisul. Istoria ţiganilor din Ţara Românească 1241-1856. 300. Moldova. f. O astfel de listă se află la Biblioteca Academiei Române. Ministerul Cultelor s-a implicat în acest proces şi a trimis ordine tuturor centrelor eparhiale. Foştii robi ţigani trebuiau trimişi la subt-cârmuiri. cele 40 de vătăşii sunt de fapt 39. 3. Respectivul boier avea 1661 robi ţigani. 74 .

Datele ei au fost prelucrate de Ecaterina Negruţi-Munteanu80. p. 87 Ecaterina Negruţi-Munteanu. p. fete de ţigani 539. I. 1965. anexele I. 83 Ibidem. 60. Materialul din 1832 rămâne totuşi important şi pentru motivul că nu există date complete despre situaţia demografică şi socială a Moldovei nici pentru anii următori. 84 G. Existau 13 centre urbane fără ţigani*.07% din populaţie). ştiut fiind că la oraş femeile singure au condiţii mai bune de trai sau găsesc mai uşor de lucru ca personal domestic.1%. p. 85 Ecaterina Negruţi. Populaţie şi societate. 251. Situaţia demografică a Moldovei în secolul al XIX-lea.656 flotanţi. Copiii de ţigan (1222) reprezintă 2. la 1832 în mediul urban moldovenesc locuiau 4152 robi boiereşti. în condiţiile în care populaţia urbană reprezenta cca 810%84. din care: ţigani 1441. 708. ţigănci 1489. în „Revista de istorie”. Buhuşoaia (14. şi între 4. Ecaterina Negruţi-Munteanu.08%). 129. 239-257 +VII anexe. 82 Ecaterina Negruţi-Munteanu. În arhive.. VI. în „Revista de statistică”. t. vol. f. p. Ecaterina Negruţi-Munteanu.3% dintre copiii locuitorilor oraşelor şi târgurilor. 252.513 femei81).413 dintre ei statornici (68.000 locuitori82. 1-2.2% din populaţia urbană. 1972. Romanul 195 ţigani (3. dar este evident că ele nu cuprind întreaga populaţie86. Date noi privind structura demografică.). 243-245. p.000 locuitori (37. feciori de ţigani 683. 245. 578. Studii de demografie istorică.12%). Sintetizând. 60. în afara catagrafiilor menţionate deja. cel mult 10.10%). . 1981. 244 şi passim. Dorohoi (9.01%). Retegan.73%). nr. Centrele urbane cu cel mai mare procent de populaţie ţigănească erau Podul Turcului (48.18%). Iaşul avea 1487 ţigani (3. Desigur că din statistica populaţiei oraşelor şi târgurilor nu putem trage concluzii valabile pentru întreg principatul. 2. catagrafia din 1838 nu înregistrează decât Brăila ca centru urban fără ţigani.85%). celelalte oraşe şi târguri având între 100 şi 14. 23. Galaţiul 16 ţigani (0. III. apreciază la peste 10% aceeaşi categorie. 644.33% din populaţia urbană). tr. * Pentru Ţara Românească. Cifrele de acest fel date pentru populaţia totală a Moldovei se prezintă astfel87: 79 80 ANDJ Iaşi. 81 Se pare că avem de-a face aici cu o înregistrare incompletă a populaţiei feminine. nr. 7.54 la boieri la ţigani. apar diferite cifre privitoare la locuitorii Moldovei. Date noi privind structura demografică. iar Bacăul 173 ţigani (6.86%85 din populaţia ţării. situaţia pentru cele 40 de oraşe şi târguri moldoveneşti se prezintă astfel: oraşele şi târgurile moldovene aveau în total 136. V. în Ştefan Pascu (coord. În Iaşi populaţia se ridica la aproximativ 50. dos. 34. Cluj. Evoluţia populaţiei urbane a României. Drăguşeni (9. Date noi privind structura demografică. estimează populaţia urbană la 8. 86 Vezi n. Date noi privind structura demografică a târgurilor şi oraşelor moldoveneşti la 1832. Ţiganii reprezintă cam 3.900 bărbaţi. p. În ce priveşte ţiganii83.083 şi 6.069 locuitori. op. p.

Deci un total de 319 ţigani dezrobiţi. 89 „Buletin”. ci şi pe categorii sociale. probabil 1.000 mare În timpul epidemiei de holeră din 1848 în Moldova s-a ţinut o evidenţă a dajnicilor morţi. nu reflectă numărul real al morţilor din rândul contribuabililor. care trebuie să fi fost mult mai mare. capi de familie Nr. 1853. femei şi copii. t. p. XIII.105 1.116.192. 7 Maiu 185189. Pentru Moldova există şi dosare intitulate „inventare de mărturisiri”.000 ţiganilor şi călugărilor incomplet. din toate categoriile socio-profesionale (boieri. în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. Din păcate.I.406 1. aceste dosare nu au părut a fi importante în epocă şi. întocmită cu prilejul înregistrării averii lui Alecu Sturza. Situaţia maselor populare din Moldova în preajma şi în timpul anului revoluţionar 1848. clăcaşi. Cuza Iaşi”. 90 Actul prin care Departamentul de Finanţe al Moldovei a răscumpărat robii de la casa răposatului vistiernic Alecu Sturza.000 incomplet. Spre deosebire de catagrafiile fiscale în care se treceau numai capii de familie contribuabili şi doar excepţional numele membrilor de familie. 88 . aici vom găsi înregistrată întreaga populaţie a aşezării respective. 107-109. Anexa I.000 ţigani nu cuprinde numărul boierilor.025 1.285 loc.326. lipsesc cam 10. s-au păstrat parţial şi disparat.325 1832 238.). publicat în „Buletin“. numărul real mult mai 1. în vederea plătirii unor datorii. care a centralizat situaţiile trimise de isprăvnicii. Alecu Sturza.63% din numărul morţilor înregistraţi. 1851. Platon. XIII. Ele s-au pierdut în cea mai mare parte. locuitori 1826 219.340 1839 1859 252.193. atât cei impozabili cât şi cei scutiţi. II. 1. ţigani emancipaţi etc.325. 105 erau dezrobiţi ai statului şi 214 dezrobiţi ai clerului88. Ni se pare însă interesant acest calcul pur fiscal: din totalul de 12.263. reprezentând 2. p. 51-53. ţigani robi.468 1. În 1851 a fost întocmită Catagrafia de totimea ţiganilor lăeşi a casăi răposatului Vist. II. XXI. Gh. 1.085 dajnici morţi. care încep cu anul 1850 şi conţin date precise asupra locuitorilor satelor şi oraşelor. privilegiaţi. în consecinţă. Lipsite de interes au părut la vremea respectivă şi condicile anuale de enoriaşi întocmite de protopopiate din ordinul Mitropoliei.115. Putem explica proporţia mică prin numărul redus de ţigani care se afla în acele centrele urbane unde epidemia a avut efecte devastatoare.405 384.055 Rotunjit Observaţii 1.000 incomplet. cler. cu toţi membrii de familie.. Credem că datele oficiale ajunse la Comitetul sănătăţii. nu numai pe ţinuturi şi localităţi. o listă a celor câteva sute de robi ţigani. În 1853 statul răscumpără aceşti robi90. 1987.55 Anul Nr. apar aici bărbaţi.262.152. nepag.

în aceste situaţii cu caracter fiscal nu este înregistrat numărul ţiganilor şi categoria fiscală în care se încadrează. I. APR. ci mai ales de procesul de răscumpărare de robi. Gh. . Vistieria economisea o sumă de 47. III. „Stăpânirea va lua măsuri pentru a lor statornicire”. Statistica ţiganilor în sămile Vistieriei (Ţara Românească) Am încercat să întocmim o statistică a ţiganilor birnici pornind de la sămile visteriilor celor două principate în perioada respectivă. din care jumătate (23.600 lei) urma să fie folosită pentru răscumpărare.800 lei) urma să intre. Putem însă presupune că. pe care statul muntean l-a practicat începând cu 1835. Dar numai în Ţara Românească. s-a stabilit un termen de 18 luni în care toţi proprietarii de ţigani erau obligaţi să le asigure robilor lor condiţii de statornicire.600 lei. Tot în acel an. fie neînregistrându-i deloc. fie trecându-i în mod fraudulos în categoria scutelnicilor. Bucureşti. În caz contrar.56 3. Bibescu. întreaga sumă economisită (47. p. Din păcate. alături de întreaga zeciuială. 301-304. într-o anumită măsură. În momentul în care dezrobiţii intrau în rândurile ţăranilor contribuabili. II. nemaiplătind zeciuială. 32-34. p. 2 lei de la ceilalţi) doar pentru cumpărarea de ţigani de către stat. Am arătat datele într-un alt capitol. precum şi supt ocârmuitorii despărţirilor”. s-a putut petrece şi cu unii ţigani ai statului. în martie 1843. pentru că numai aici s-a procedat la răscumpărarea ţiganilor de către stat după apariţia legii. Ştim că se plăteau sume diferite. Documentele provenite de la Vistierie permit urmărirea procesului eliberării ţiganilor din robie prin răscumpărare. I. Factorii care au dus la această situaţie nu ţin numai de creşterea demografică a populaţiei. Putem doar constata creşterea de la an la an a sumelor încasate de la ţiganii statului. pe categorii: aurari. prin ordinul Departamentului Trebilor din Năuntru. Prin Legea pentru îndreptarea orânduielii ţiganilor statului din 1832 s-au stabilit condiţiile în care vornicul temniţelor gestionează suma rămasă din zeciuială (câte 4 lei de la aurari. 1894. în totalul cheltuit pentru răscumpărarea ţiganilor particulari. Situaţia s-a schimbat în urma eliberării robilor statului92. meşteşugari şi negustori în funcţie de “clas”. Domnia lui Bibescu. Desfiinţându-se „toată canţelaria finanţială a Vorniciei temniţelor. cu scopul de a fi emancipaţi91. p. 126-132. restul ţiganilor. în sensul scoaterii la vedere a unor ţigani ai statului care până atunci reuşiseră să se sustragă obligaţiilor fiscale. XII. Ceea ce s-a petrecut cu unii ţărani clăcaşi pe care anterior proprietarii de moşii reuşiseră să-i ascundă de fisc.3. a fost vorba şi de o reducere a evaziunii fiscale. ceea ce înseamnă că urmau să treacă sub 91 92 APR.

p. 636-641. la Ministerul de Finanţe se centralizau listele cu aceşti noi contribuabili. Situaţia răscumpărării de ţigani în intervalul 1833–1850 (perioadă pentru care am găsit date). 105-107. 96 „Gazeta de Moldavia”. p. 1848. I. 2. 1847. XV. În Moldova nu a fost aplicată decât târziu măsura de răscumpărare de către stat a ţiganilor particularilor. p. 1846. Problema a revenit în actualitate în 1851. 523. 142-145. APR. 1849 şi 1850 … spre luare aminte şi hotărâre”96. Şi aceasta a fost o măsură luată pentru mărirea numărului dajnicilor statului şi o mai strictă evidenţă a lor. Se observă efortul financiar deosebit pe care l-a făcut statul. când se consideră că s-a încheiat „Buletin. p. chiar dacă fondul de dezrobire este menţionat în legea de dezrobire a ţiganilor mănăstireşti din 184495. XI. p. Dacă adăugăm pentru anul menţionat media ţiganilor cumpăraţi în 1848 şi 1850. p. 95 APR. XII. pentru care nu avem cifre precise. p. ajungem la un număr total de 5992 ţigani cumpăraţi de stat şi emancipaţi în intervalul 1833-1850. 617-620. XVII. 817-820.57 autoritatea statului93. când s-a cerut să fie prezentată în faţa Divanului obştesc „sama pe anii 1845. 19 martie 1851. au fost întocmite statistici ale emancipaţilor. 951-959. 317. p. I. ajungem la un total de 4340 ţigani. 354-357. XIV. p. arată astfel: Anul 1833 1834 1835 1836 1837 1838 1839 1840 1841 Răscumpăraţi 72 10 3 100 3 82 + 10 sălaşe Anul 1842 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 Răscumpăraţi 2 221 493 2219 neprecizat 1085 Neţinând seama de anul 1849. Emancipaţii în statistici cu caracter fiscal După ultimele legi de emancipare. 4. Peste doar câţiva ani. 80. I. XVI. XII. I. 94 93 . I. No. 3 Septembrie 1843. p. adică alţi 1652. Anual. I. legi care au acordat libertatea juridică pentru robii particularilor97. efort care a fost însă compensat în timp prin creşterea numărului de contribuabili. X. 1262-1267. 242-246. Termenul folosit pentru ţiganii dezrobiţi este cel de „emancipaţi“. Gazetă ofiţială”. IX. I. I. din 10/22 decembrie 1855 în Moldova şi 8/20 februarie 1856 în Ţara Românească. 97 Vezi capitolul privitor la legislaţie. 161-162. sintetizată după sămile Vistieriei94. 109-112. 646-647.

. I. Robii emancipaţi erau în număr de aproximativ 166.). Judeţul Saac (Săcuieni) a fost desfiinţat în 1844.270.13% din populaţia ţării.335 (am folosit acelaşi indice mediu de familie – 5) şi reprezentau 7. În statistica fiscală a Ţării Româneşti de la începutul anului 185999. care apar pe clase. Filitti.58 complet asimilarea emancipaţilor cu ţăranii. În Ţara Românească Statistica întocmită de Ministerul de Finanţe al Ţării Româneşti în anul 1857 îi înregistrează pe ţiganii emancipaţi. nr. 1857. Annale statistice pentru cunoscintia părţei muntene din România“. Conform acestei statistici. nr. 1857. p. dintre care 6. 340-341 (text fr. în „Isis sau Natura”. ţiganii nu vor mai beneficia de un regim fiscal aparte şi nu vor mai fi înregistraţi separat. Populaţia Munteniei la 1857. pe categorii de provenienţă: 33. populaţia principatului era de 466. p. Conform datelor publicate în 1860. 1931. I. Bucureşti. 22 Noemvrie 1857. numărul total al familiilor apare ca fiind 33. 1860. 123. * Am comprimat datele privitoare la patentari. 43. fasc. p. 12.945 familii de ţigani ai particularilor98.081 familii de ţigani ai mănăstirilor şi 14. dintr-o eroare de calcul.1. situaţia lor în 1859 era următoarea*: Districtele Râmnic Brăila Buzău Prahova Ialomiţa Ilfov Dâmboviţa Vlaşca Teleorman Muscel Argeş Olt Vâlcea Dolj Gorj Romanaţi Mehedinţi Bucureşti Total Dajnici Holtei Patentari desrobiţi desrobiţi desrobiţi 1257 55 64 334 11 13 1251 38 167 3191 140 203 1119 28 104 4614 257 6 3276 225 71 1728 85 54 1196 54 125 919 97 59 1685 114 29 873 72 32 1802 120 42 2254 201 161 956 62 1 1669 46 56 1344 78 12 743 168 617 30181 1851 1819 98 Clasificaţiunea financieră a populaţiunei în Ţeara Românească.760 suflete). ţiganii apar ca „dezrobiţi“. şi rom. 99 „Annale statistice şi economice. în „Analele economice şi statistice“. I.267 familii de emancipaţi. 27.152 familii (adică 2. 9-12. 4.241 familii de ţigani ai statului. II.C. XIV.330.

100 Lucrările statistice făcute în anii 1859–1860. putem aprecia că din populaţia de 1.7% din populaţia principatului. Având în vedere şi estimările din epocă – în cazul Ţării Româneşti acestea au oferit cifre apropiate de cele din statisticile oficiale –. La acest număr trebuie să adăugăm. intrând în rândul birnicilor comuni. dezrobiţii nu vor mai apărea în statistici separat.463. Există totuşi estimări de această natură. iar 1819 sunt holtei dezrobiţi (se moşteneşte practica mai veche.2. p. cel puţin parţial – în funcţie de data emancipării şi de declaraţia la înregistrare – nu mai apar ca „dezrobiţi“. Iaşi. Din acest moment. Nume cunoscute precum Félix Colson sau Paul Bataillard au fost câştigate pentru cauza românească. 1861–1862. nici în cele fiscale şi nici în cele etnice.120 familii înregistrate. astfel încât nu cunoaştem numărul lor. 32. În Moldova Nu ne-a fost deocamdată accesibilă statistica „sclavilor emancipaţi”. aproximativ 100.000 sunt familii de dezrobiţi. pe ţiganii eliberaţi cu mai mulţi ani înainte. 4.59 Din totalul de 426. ce înregistra holteii ca unitate fiscală aparte). 5. Numărul ţiganilor dezrobiţi se ridica deci la circa 162. cu aceleaşi obligaţii ca ale acestora. 29 şi urm. Cei care au făcut aceste aprecieri sunt persoane care cunoşteau bine realităţile din principate. reprezentînd 6. fie ca intelectuali aflaţi în serviciul unor români.000 persoane. Ea se află în păstrarea Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Iaşi şi a rămas inedită până astăzi. credem. întocmită de autorităţile moldovene în 1856. După această dată ţiganii nu mai figurează în statistici. Autorii români au trăit aici şi aveau informaţii de natură statistică de la oficialităţi. . Ponderea ţiganilor în ansamblul populaţiei Moldovei ar fi fost deci de cca 7%. care. militând în publicaţiile şi în mediile politice din Occident pentru libertatea şi unirea principatelor. ei fiind asimilaţi locuitorilor români.000 erau ţiganii emancipaţi. Străinii s-au folosit şi ei. de multe ori. fără a putea preciza o cifră. Estimări contemporane privind numărul ţiganilor în Principatele Române În epoca de care ne ocupăm nu s-au făcut studii speciale privind numărul ţiganilor în principate.927 locuitori recenzaţi în 1859 în Moldova100. fie ca diplomaţi. Numai aşa putem obţine un tablou complet al populaţiei ţigăneşti. adică a robilor ţigani ai boierilor. în scrierile şi rapoartele lor de datele furnizate de autorităţile muntene şi moldovene. iar unii dintre autorii străini au stat şi ei în ţările române.

p. pe baza datelor catagrafiei din 1838 şi a estimărilor în privinţa ţiganilor particulari.60 Dintre autorii români. la 3.000 ţigani particulari trăind în Moldova. 102 101 . conform datelor Vistieriei. date doar pentru Ţara Românească. 1946. 12–15.000 suflete)105. p. 104 Probabil dintr-o greşeală mecanică. Dionisie Fotino indică pentru Ţara Românească în 1819 un număr de 23. Bucureşti. ed. Noţiuni statistice asupra Moldovei.864.668 locuitori). 27. 5% în catagrafie.132 locuitori. Fotino. Kogălniceanu. III. 1957. dar în calcule este folosită cifra corectă.500 familii de ţigani boiereşti şi 4. Esquisse sur l’histoire.198 familii. în lucrare apare cifra de 29. după Colson. 1. les moeurs et la langue des Cigains connus en France sous le nom de Bohemiens. Johann-Ferdinand Neigebaur dă. Opere. Observăm că cifra totală care apare aici este aproape de realitate (în 1859 principatele având o populaţie de 3. în idem.851 familii de ţigani ai statului (19. Oţetea.910.027 locuitori. Pentru Moldova. 142. ceea ce înseamnă 60. dar în ceea ce priveşte ţiganii cifra de aici este în contradicţie cu cea indicată de Kogălniceanu în 1837. În lucrarea sa consacrată ţiganilor.027 la Colson.000 familii de ţigani particulari (90. Comparaţia o putem începe cu numărul total al locuitorilor: 2. Colson.479. este incompletă. Nicolae Suţu ne indică la 1849.535 familii de ţigani mănăstireşti. chiar dacă ţinem cont de faptul că această catagrafie. pe baza catagrafiei din 1845. 1859. 4. p.910 în Ţara Românească. iar în Ţara Românească 5. El afirmă că existau 5.81% în Moldova şi 4. A. Rezultă.000 suflete.910.910 suflete104) şi 18. Deci. o pondere a ţiganilor în ansamblul populaţiei de 9.000 ţigani D.300 familii de ţigani101.821.782 familii de ţigani ai statului şi 150.402. 142. I.7%). Istoria generală a Daciei. Félix Colson indică. un total de 12. un număr de 3. 103 M. conform datelor oficiale utilizate de F. Populaţia totală a Moldovei era.165 erau ţigani (6.905 în catagrafie. Bucureşti. Mihail Kogălniceanu aprecia populaţia de ţigani din Moldova şi Ţara Românească împreună la 200. aşa cum a ajuns până la noi. Nicolae Suţu. 1839. de 1. p.255 ţigani în Moldova şi 117. De l’état présent et de l’avenir des principautés de Moldavie et de la Valachie. Pentru Ţara Românească. Înseamnă aproximativ 139. Paris. Populaţia ambelor principate se ridica. iar a Ţării Româneşti de 2.990 persoane. Dintre autorii străini.402. ceea ce înseamnă aproape 117. Bucureşti.90% în Ţara Românească. Proporţia ţiganilor în totalul locuitorilor este însă apropiată: 4.105 locuitori. deci. 105 F. cifrele sunt mult prea mari în comparaţie cu cele din catagrafia din 1838. fiind imposibilă o asemenea creştere în numai doi ani. publicată în 1837. un număr de 3. 186. Colson.163 familii de ţigani ai statului102.255 suflete) şi cca 120. din care 257. 584.582 familii de ţigani ai statului (deci 27.419.000 suflete103. în Opere economice.90% la Colson.

000 în Spania. Bessarabie. în Principatele Române locuiau cei mai mulţi ţigani. După aprecierea lui M. loc. Paris.000 ţigani). 481–482. Cam în acelaşi timp.F. Însemnări despre români. Moldavie. cit. 1856. toate estimările asupra numărului de ţigani din Europa făcute la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea arată că aproximativ o treime dintre ei trăiau în România. Bukovine. ceea ce pare iarăşi exagerat.000 din cei 837.000 ţigani trăitori pe continent. Spre exemplu. Les Rômes. cea de-a doua pentru deceniul al şaselea.000 în Ţara Românească şi 100. şi a 140. Karl Marx menţiona existenţa a 300. Marx. p. apreciem că în perioada de care ne ocupăm (cca 1830–1860) numărul total al ţiganilor în Ţara Românească şi Moldova se situa între 200. 1964. K. Histoire vraie des vrais Bohémiens.000 erau în Turcia.000. Concluzii în legătură cu numărul ţiganilor în principate în perioada 1830-1860 Ţinând seama de toate aceste informaţii. tot 200. A.000 în Germania. p. Franţa şi Italia la un loc)111. 21. 97. 200. 1895. 108 P. În general. Bucovina şi Banat107. 113 G. câte 10.000 ţigani în cele două principate. Jean-Alexandre Vaillant dădea. 111 M. iar Guido Cora socotea în 1895 că din cei 779. 112 J. care cuprindea şi Peninsula Balcanică. Provinces d’origine roumaine.910 ţigani. Breslau. Cora. Transylvanie. Vaillant considera în 1857 că 262. p. un total de 262. op. Kogălniceanu. Vaillant. J. Vaillant. Paul Bataillard estima în 1849 numărul ţiganilor din ambele principate la cca 250. Bucureşti.000 în Moldova110. 481.000 Anglia şi Rusia.000 se aflau în România113..000 în Ţara Românească109 (deci.000 de ţigani ai Europei locuiau în Principatele Române112. 109 J. Ubicini. 100.000 de ţigani câţi existau în Europa.000 în Transilvania. o populaţie de 137. J.000 ţigani în Moldova şi 125. Turin. Bataillard. Neigebaur. 66. Aproximativ 7% din populaţia totală a ţării era formată din ţigani. p. Die Zigeuner. Tot atunci. 10–11. p. Beschreibung der Moldau und Walachei.000 în Ungaria. Folosind indicele familial 5. p. p. 107 106 . Comparativ cu restul Europei. cit. 128–129. 110 A. Paris. Nouvelles recherches sur l’apparition et la dispersion des Bohémiens en Europe. Ubicini aprecia numărul ţiganilor la cca 250.000 şi 250. 40. din cei 600. 1857. Prima cifră este pentru începutul intervalului. Valachie.A.000: 150.-A. Kogălniceanu (1837). în 1857.000 trăiau în Moldova şi Ţara Românească (după el. 1854. 40. 250. 6. mai numeroşi în Moldova. ar rezulta o populaţie ţigănească de 178. Paris.A.000108. 1849.61 aparţinând boierilor şi mănăstirilor106.

118 Pentru procesul de asimilare etnică a unei părţi a populaţiei ţigăneşti. în condiţiile în care ponderea lor în ansamblul populaţiei s-a diminuat continuu. Rezultatele au fost publicate de Institutul Central de Statistică în 1938. nr. op. iar un autor român da tot atunci cifra de 300. 119 Recensământul general al populaţiunei României din Decemvrie 1899. numărul ţiganilor în România era estimat la 200. Cora vorbea de 250. op. 1. Acum s-a folosit în statistica românească noţiunea de „ţigan” în sens etnic. Rezultate preliminarii.62 7.000 de ţigani în România115. plasă. 93. Motivul principal pentru care populaţia ţigănească din România a scăzut. Numărul ţiganilor în Vechiul Regat nu a crescut decât extrem de moderat. 1898. Cora. în „Buletinul Societăţii Geografice Române“. 114 . 116 O. Cretzulescu. Date statistice ulterioare privind ţiganii din România Şi în perioada următoare întâlnim aprecieri ale numărului ţiganilor în jurul cifrelor pe care le-am arătat mai sus. Rezultate provizorii. p. 26.) Recensământul din 1930 a fost primul care a înregistrat populaţia după originea etnică („neam”) declarată şi „limba maternă”. G. Cu o introducere de Leonida Colescu.G. 115 G. începând cu epoca dezrobirii şi continuând până în zilele noastre118. administrativ şi economic. 1913. Lecca.. Aşa a fost la recensămintele generale ale populaţiei din 1899 şi 1912119. Recensământul general al populaţiunii României din 19 Decemvrie 1912. 53. 1900. I. cit. p. Raportând cifrele la o populaţie de 6 milioane de locuitori.000–300. În 1876.000116. p.. Bucureşti. 105 şi urm. Caransebeş. eventual. p. Istoria Ţiganilor. O înregistrare a originii etnice şi a limbii materne a locuitorilor ţării s-a făcut abia începând cu recensământul general al populaţiei din anul 1930. Em. (Am văzut că în epoca dezrobirii „ţigan” însemna o categorie socio-fiscală. 117 V. fără a poseda însă cetăţenia română. constă însă în principal în asimilarea etnică pe care a cunoscut-o o parte deloc neglijabilă a acestei populaţii. Achim.000114. la 20 de ani de la emanciparea ultimilor robi. care a avut loc în epoca emancipării117. cit. 1876. în ultimul deceniu al secolului. Bucureşti. rezultă că procentul ţiganilor se situa între 4 şi 5%. fără a avea sută la sută acoperire etnică. El dă date pentru fiecare comună sau oraş. cât reprezenta populaţia României la sfârşitul secolului al XIX-lea. ibidem. passim. Presupunem că la această situaţie a contribuit şi procesul de emigrare a unor grupuri de ţigani. 97. judeţ şi provincie. în cazul evreilor şi al străinilor care rezidau în România. în termen relativ. România considerată sub punctul de vedere fisic. Statisticile şi recensămintele populaţiei efectuate în România în epoca modernă nu au operat cu parametri etnici decât în puţine cazuri şi.

518 (0. 1966. p. 1938. 708. 123 Recensământul populaţiei României de la 6 aprilie 1941. nr. 153.974 locuitori. D. 124 Date publicate pe site-ul Institutului Naţional de Statistică: www. 1994. în Basarabia 13. 28.4%).63 La recensământul din 1930 s-au declarat de neam ţigan 262. 1944.5% din populaţie. I. a fost: în 1948 – 53.3%). III. I.8% din populaţie).htm. 121 V. publicat la 16 februarie 2005. limbă maternă. Recensămintele ulterioare (din 1948. iar la oraşe 1. au declarat drept limbă maternă limba ţigănească. p. 556). p. Date sumare provizorii.501 persoane. p. 1956. deşi în formulare ei fuseseră înregistraţi ca atare123. Golopenţia.425 (0. Bucureşti. Dacă la neam ţiganii figurează cu 1.5%). 3). în Dobrogea 11. 1969. 1977 şi 1992. Cel mai mare număr de ţigani a fost înregistrat în Transilvania. 1948.342 ţigani (2. Bucureşti. incluzând originea etnică şi limba maternă. Doar 101.3% din populaţie). Rezultatele provizorii ale recensământului. în Moldova 32. p. Populaţia Republicii Populare Române la 25 ianuarie 1948. 14 iunie 1977. 120 .194 ţigani (1. în Banat 17.3%).919 ţigani (1.C. Partea 1.015 persoane. Judeţe.5% din total) trăiau în sate. 1959.6%) (Recensământul populaţiei din 21 februarie 1956.775 (15. raportate la situaţia administrativă de azi. pe baza declaraţiilor recenzaţilor. 1956. Datele recensămintelor din 1930. Bucureşti. 1977 şi 1992)122 înregistrează populaţia după aceiaşi parametri ca şi recensământul din 1930.8%) (Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992.5% din populaţia României120. cit.3% din populaţie) (A. adică 37. oraşe şi comune. Georgescu. Bucureşti. iar aici nu sunt incluşi şi ţiganii. Populaţie – Structura demografică. în „Scânteia“. 221. 30). În Muntenia erau 71. în „Probleme economice“. 1948.1%. 1994 (Comisia Naţională pentru Statistică). în CrişanaMaramureş 15. op.784 ţigani (1. în 1992 – 401. Structura populaţiei după naţionalitate şi limba maternă.3%).087 (1. în Bucovina 2. în Recensământul general al populaţiei României din 29 decemvrie 1930. adică 1.9%).46% din populaţia ţării124. arată că România are o populaţie de 21.216 (0. p. în 1977 – 229. nr. din 18-27 martie 2002.3%) (Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 15 martie 1966.726 (sau 84. Două treimi dintre ţigani aveau ca limbă maternă româna (acolo unde convieţuiau cu românii). 154 şi 158). Bucureşti.067%) (Comunicat privind rezultatele recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 5 ianuarie 1977. 2. 714).140 s-au declarat romi sau ţigani.895 (1. XLVI. religie).239 ţigani (1.insse. Din recensământul din aprilie 1941 nu au fost publicate decât date provizorii. sunt sintetizate în Populaţia pe naţionalităţi la recensămintele din perioada 1930–1992. în 1966 – 64.680.3%). Dintre ţigani. iar 40. maghiara (în aşezările cu majoritate maghiară din Transilvania) sau altă limbă121. în Oltenia 22.ro/RPL2002INS/index1.446 (1.5%) în oraşe. Vol.. la limba maternă ţigănească figurează cu numai 0. Repartiţia lor pe provincii nu era egală. an.986 (1. din care 535. Cel mai recent recensământ al populaţiei şi locuinţelor.6%.2% din totalul populaţiei ţigăneşti. 120 şi urm. p. municipii. în provincia intracarpatică trăiau 75. II (Neam.197 (0. Achim. În mediul rural ţiganii reprezentau 1. în 1956 – 104. 122 Numărul ţiganilor înregistrat în recensămintele. XXXII–LVI. Bucureşti. ceea ce înseamnă 2.164 (0. 1966. 113.5% din populaţia ţării. 10 829. Datele din recensământul din 1930 privitoare la ţigani.

De multe ori. Iar aici familia robului era de cel mai mare interes. Înregistrarea se făcea pe familii. George Potra. eventual şi obligaţiile de muncă sau de altă natură pe care le are faţă de stăpân. Bucureşti. de la noii născuţi până la bătrânii nevolnici. Când se face dezrobirea ţiganilor particulari. se arată şi meseria pe care o practică. actele de vânzare-cumpărare de robi încheiate în ultima perioadă de existenţă a robiei presupuneau notarea în scris. 1939. Se poate face o medie pentru toate sălaşele aflate în proprietatea respectivului boier. Consideraţii în legătură cu dimensiunea familiei ţigăneşti în epoca dezrobirii În calculele privind populaţia ţigănească. Aici se poate vedea cel mai bine cât de mare era familia în cazul ţiganilor. în actele vremii se notează exact câţi ţigani şi câte familii are un anume proprietar. Odată ce aceste înregistrări nu erau făcute de autorităţi în scop fiscal. cu tot ce însemna valoarea şi potenţialul acestora. am folosit totdeauna indicele familial 5. deci nu exista interesul să apară acolo date diferite de cele reale. Anunţurile privind licitaţiile precizează numărul sălaşelor şi al membrilor acestora. în sensul că ele provin chiar de la stăpânii acestor suflete şi aveau ca scop o evidenţă foarte exactă a robilor. n. Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România. Într-un document din 1833126. . care pot ajuta la studierea situaţiei robilor. a numelor ţiganilor respectivi. Ţiganul este înregistrat cu numele şi vârsta lui. Deşi nu s-a discutat prea mult pe această chestiune. p. Aceste liste sunt izvoare demografice destul de detaliate. 322-326. Documente din această categorie s-au păstrat până astăzi. cum ar fi urmărirea dimensiunii familiei ţigăneşti în acea perioadă. acest indice este considerat de către istoricii şi demografii noştri drept cel mai potrivit pentru România în perioada 1821-1878125.64 8. pe care le-am făcut pe baza izvoarelor statistice menţionate sau pe care le-am preluat de la alţi autori. Pentru aflarea dimensiunii pe care o avea familia de robi ţigani avem însă la îndemână izvoare ceva mai directe. acolo unde e cazul. putem accepta că evidenţele făcute de proprietari sunt cele mai exacte şi mai credibile. În unele cazuri este notat şi modul în care proprietarul a dobândit respectivul rob (prin moştenire sau cumpărare). De asemenea. Periodic – de regulă anual – se întocmeau liste cu ţiganii de pe moşie. Particularii ţineau o evidenţă strictă a sălaşelor de ţigani pe care le aveau în proprietate. Ele se pretează şi la o cercetare de natură demografică ceva mai specială. Vom da doar două exemple. 46. ca parte a documentului care consemna tranzacţia. prin care cneghina Elenca Uracov (Moldova) vinde 125 126 Vezi mai sus discuţia.

Ţiganii între ignorare şi îngrijorare. atunci când îi descriau pe ţiganii din principate. Observăm însă că toate familiile care apar în această „catagrafie” de ţigani vânduţi aveau copii. Cătălin Zamfir. După parcurgerea a numeroase astfel de liste. ca şi din alte documente de acest fel. Aceasta înseamnă că familia lărgită. p. passim. Numărul de copii pe care îi aveau robii ţigani nu era mai mare decât în cazul familiei de ţărani români. adică părinţi şi copii. când e vorba de numărul total al ţiganilor). fie de nomazi) era una normală. cuprinse în 32 sălaşe. În terminologia sociologică de astăzi. reluat în Uricarul. concluzia noastră este că familia ţigănească (fie că e vorba de sedentari. Înseamnă că au constituit obiectul tranzacţiei doar familiile în putere. logofătul Gheorghe Sturdza (Moldova) anunţa că îi eliberează fără răscumpărare pe ţiganii săi. ceea ce înseamnă ceva mai mult de 5 membri de familie (observăm însă că aici avem de-a face cu o aproximare. Bucureşti. „175 familii în care se cuprind la 900 de capete“127. 1993. coord. Elena Zamfir. nu şi cele trecute de vârsta reproducerii. Ea cuprindea două generaţii. X. No. Din aceste exemple. am putea spune că în ce priveşte natalitatea. rezultă că familia ţiganilor („sălaşul”) avea în medie 5 sau cu câteva zecimi peste 5 membri. Într-un alt document. 10. cuprinzând trei sau chiar patru generaţii. De fapt.65 un număr de ţigani lăieţi. 14 Ianuarie 1856. contemporanii (români sau străini) nu vorbeau de ţigani ca fiind mai prolifici decât românii. 127 128 „Zimbrul”. în prima jumătate şi la mijlocul secolului al XIX-lea şi ţiganii şi românii aveau acelaşi model/patern de familie. . e vorba de 178 suflete.56 persoane/familie. din ianuarie 1856. 1888. pe care o constată la ţigani (romi) cercetările sociologice din anii noştri128 este o realitate mai nouă. 31. Aceasta înseamnă 5.