Portofoliu Consiliere psihologicĂ

MOLDOVAN ALEXANDRA PCP, ANUL I, GRUPA 2

Teme Portofoliu

Exerciţiul 1 p 30 Ghici ce? Un eveniment cu adevărat minunat pentru mine a fost momentul în care am luat permisul de conducere din prima încercare. Acest lucru m-a făcut atât de fericită încât după ce am coborât din maşină în urma examinării i-am sărit în gât instructorului şi nu mai ştiam cum să îi mulţumesc. Însă existau persoane cărora voiam să le împărtăşesc acest lucru: persoane apropiate cu care aveam o relaţie deosebită. Eram atât de entuziasmată, încât nu mai rezistam, simţeam că trebuie să iau telefonul şi să încep să sun pe toată lumea. Eram din nou în maşină în drum spre gară şi nici nu mai aveam răbdare să îmi iau rămas bun de la instructorul cu care am petrecut o bună perioadă de timp, şi cu care am colaborat foarte bine. Prima persoană pe care am sunat-o a fost mama mea, care s-a bucurat mult pentru mine. Am simţit o bucurie sinceră, şi eram foarte încântată, însă, după cum o ştiam pe mama mea, nu se putea să nu îmi facă şi alte comentarii care nu erau necesare în momentul respectiv: “Ei vezi, te-ai strofocat atâta că nu-l iei, şi tot l-ai luat!”. Bineînţeles, obişnuită fiind cu astfel de reproşuri, am ignorat ceea ce a spus şi am încheiat fericită convorbirea. Oricum nu cred că putea exista ceva care să-mi poată umbri acea zi, iar faptul că am împărtăşit bucuria mea cuiva nu a făcut decât să mă simt bine. Sunt o persoană foarte deschisă, îmi place să împărtăşesc aproape orice cu ceilalţi, însă, după cum spune şi autorul cărţii, cei din jurul nostru sunt prea ocupaţi să ne asculte, iar noi suntem la fel de ocupaţi încât nu îi ascultăm nici noi pe ceilalţi. A împărtăşi bucurie cu cineva e un lucru minunat, iar dacă persoana pe care ai ales-o te ascultă cu adevărat şi se bucură pentru reuşita ta, satisfacţia noastră e mai mare.

cu care m-am împrietenit şi cu care am preferat să discut unele lucruri. Exerciţiul 2 – Discuţii cu partenerul În acest moment. persoanele cărora obişnuim să le mărturisim experienţele noastre sunt iubiţi. prieteni. dacă fac vreo pauză. nu mă întrerupe. astfel că ştiu foarte bine care sunt discuţiile care aveau loc şi care sunt cele . deoarece dacă reamintesc ceva anume din discuţiile anterioare. cu cinci ani mai în vârstă decât mine şi cu care prefer să vorbesc despre orice. Eu. Este obiectiv. “Aşa…şi?”. Mi-ar plăcea să reuşesc şi eu. mi-a demonstrat de multe ori că are dreptate şi din acest motiv dar şi pentru că pare mereu interesat de ceea ce îi spun. la rândul meu să am rabdarea şi interesul necesare pentru a asculta aşa cum se cuvine o persoană. persoane care ne acordă atenţia cuvenită şi care ne sunt dragi. confidentul meu este o persoană de sex opus. De ce este cel mai bun ascultător? Unul dintre motive este acela că mă lasă să vorbesc. nu mai sunt implicată într-o relaţie. însă ultima s-a încheiat cu foarte puţin timp în urmă. Astfel. Deşi înainte obişnuiam să fac acest lucru cu mama mea. întrucât am cunoscut oameni noi.Exerciţii pagina 38 Exerciţiul 1 – Cel mai bun ascultător De cele mai multe ori. Singurul lucru pe care îl face este să mai spună. Mă ascultă cu mare atenţie. dar ştiu de asemenea cum este să fii ascultat. mă sună să mă întrebe ce am făcut în anumite situaţii pe care le-am discutat dinainte. Deşi de multe ori nu îmi place ce îmi spune. personal. ceea ce apreciez foarte mult. obişnuiesc să îmi împărtăşesc experienţele unui bun prieten pe care il cunosc de mai bine de trei ani. el ştie exact despre ce este vorba. deoarece ştiu cum este să nu fi ascultat. De foarte multe ori. îmi face plăcere să vorbesc cu el. Nu este genul care să aprobe tot ce fac. Mai precis. Simplul fapt că suntem ascultaţi ne face să ne simţim mai bine şi să ne rezolvăm o parte din problemele pe care le avem. mă atenţionează atunci când consideră că am greşit şi anticipează o mulţime de lucruri. îmi reaminteşte mereu numeroase aspecte. iar acest lucru mă face să cred că este interesat de ceea ce mi se întâmplă. după care îşi dă cu părerea. relaţia s-a schimbat atunci când am venit la facultate. Este normal să facem acest lucru cu persoane apropiate nouă. fraţi surori sau părinţi.

care mă aprecia foarte mult. să mă simt atrasă faţă de ea şi. . Însă acest lucru ar fi dus la finalul relaţiei. dar nu mă simţeam atrasă sau ataşată. şi am fost norocoasă să am lângă mine prieteni care m-au ascultat şi. şi îmi părea rău că nu pot să vorbesc şi cu el. Problema era însă faptul că el era complexat deoarece nu a reuşit să menţină nicio relaţie. spunându-I că nu are rost să discutăm aceste lucruri.pe care le-am evitat. el obişnuia să abordeze acest subiect: dacă am aceleaşi sentimente pentru el. anxietate. Îmi doream o astfel de persoană. discuţiile nu mă avantajau. ceea ce nu îmi doream. Era oarecum o nouă îndeplinire a profeţiei lui: nu va reuşi să rămână cu mine. Consecinţele abţinerii sunt. îmi era fidelă şi mă făcea să mă simt iubită. m-am implicat în relaţie. atent şi drăgăstos. lucru pe care ar fi fost bine să-l fi făcut mult mai devreme. iar sinceritatea ar fi dus la finalul relaţiei. în plus nu am făcut decât să îi creez iluzii care nu s-au finalizat aşa cum el şi-ar fi dorit. sunt mai multe lucruri de spus: în primul rând. în care treptat mi-am schimbat comportamentul şi atitudinea faţă de el în mod negativ. Aici a apărut şi problema mea. şi mă temeam de acest lucru. Prelungirea ei nu m-a făcut să îmi schimb părerea despre persoana de lângă mine. deoarece poateavea consecinţe importante asupra relaţiei. deşi eu nu eram genul care să las lucrurile nediscutate. nici nu voiam să îl rănesc spunându-I toate acestea. Ascultarea partenerului este în opinia mea foarte importantă. dacă simt acelaşi lucru deoarece el se temea să treacă din nou printr-o experienţă similară. Implicarea şi respectarea unui număr cât de mic de reguli ne poate ajută să vedem lucrurile mai clar. şi să procedăm corect în diferite situaţii. pe de o parte m-au înţeles. am acceptat să ies cu această persoană deoarece aveam un sentiment puternic de siguranţă în preajma acestei persoane. Bineînţeles. În plus. deoarece mai voiam să încerc (de fapt. care oricum a avut loc. În cazul acestei relaţii. evitam mereu să discut cu el despre aceste lucruri. am hotărât să pun punct. după cinci luni. deşi era genul care i-ar fi plăcut oricărei fete: fidel. Astfel. fireşte. dearece mă simţeam vinovată pentru că m-am implicat în relaţie fără să mă simt atrasă de el. în acest caz. Se pare că formele de comunicare şi ascultarea sunt importante în orice tip de relaţie. mi-a fost foarte greu să ţin în mine toate aceste lucruri timp de aproape cinci luni. Eu simt mereu nevoia să vorbesc. Ce se întâmplă cu sentimentele şi gândurile nediscutate? Fiind o persoană deschisă. toate aceste lucruri nu au avut decât efect negativ. şi astfel. iar eu încercam să evit pe cât posibil acest tip de conversaţii. încărcarea emoţională negativă. Însă. Pentru relaţie. nu ştiam foarte bine ce voiam).

Sunt sigură că dacă mi-aş îmbunătăţi această calitate.Exerciţiul 3 – Cine observă? Oricare student de la psihologie / psihoterapie sau oricare psiholog şi-ar dori să îşi îmbunătăţească o calitate foarte importantă pentru profesia lui. acest lucru este foarte neplăcut. mi-aş dori roarte mult să îmi dezvolt această capacitate. şi anume. În primul rând. în relaţiile cu clienţii sau viitorii pacienţi. Exerciţiul 4 – Oamenii cred că nu îi asculţi . că sunt cu adevărat interesată de ceea ce li se întâmplă. mai potrivită pentru profesia mea. personal. având în vedere faptul că încă nu profesez. că nu ascult superficial. mi-ar plăcea să simt EU că mi-am îmbunătăţit această capacitate. Eu. calitatea de bun ascultător. îmbunătăţirea capacităţii de ascultare m-ar putea ajuta la îmbunătăţirea întregului proces al comunicării. iar discuţiile cu prietenele mele sau cu persoanele care îşi doresc să vorbească cu mine să decurgă mai bine. foarte important. mi se pare că sunt sub medie). Apoi. mai pricepută. în discuţiile pe care le am. atunci când ar vrea să o ajut sau să îi dau un sfat. ştiu didn proprie experienţă cum este să nu fii ascultat. Mi-ar plăcea foarte mult să mă concentrez mult mai bine. mi-ar plăcea ca persoanele apropiate mie să observe faptul că mi-am dezvoltat această capacitate. să nu dau sfaturi şi să mă gândesc cum să orientez persoana respectivă să ia decizia corectă. acest fapt m-ar face să mă simt mai competentă. şi să încep să vorbesc despre ele. mi se întâmplă să mă gândesc la propriile probleme atunci când cineva îmi vorbeşte despre ale sale. Cu alte cuvinte. să ascult cu o mai mare atenţie. rudele. prietenii mei ar observa şi ar aprecia acest lucru. De multe ori. iar pentru mine acesta este un lucru important. cunoscuţi şi. Mi-ar plăcea ca. Aş dori ca persoanele pe care le ascult să sesizeze acest lucru şi să se simtă mai liniştiţi şi poate mei eliberaţi de problemele pe care le au. în relaţiile cu prietenii. deoarece simt că am unele lipsuri (deşi la test am obţinut un scor mediu. să încerc să nu îmi mai dau cu părerea.

De foarte multe ori. însă să nu spună tot. şi să nu auzim ceea ce ne spun ceilalţi. şi o să considere gestul ca fiind o dovadă de dezinteres. Pe parcursul discuţiei. pot exista aspecte care îmbunătăţesc comunicarea şi interacţiunile ulterioare. ofensată din această cauză. în momentul în care acest prieten îşi dă seama că noi îl ascultăm. se întâmpla ca eu şi o altă colegă de cămin să ne plângem de diverse probleme. ori la răcirea relaţiei. să învăţăm să ascultăm ceea ce alţii vor să ne spună. fapt care ne va mulţumi şi pe noi înşine. Important este. Fiind o persoană deschisă. însă dacă persoana îşi doreşte să fie ascultată ar putea să se simtă jignită. O simţeam oarecum uşurată. şi astfel să nu apară probleme sau reproşuri. la îndepărtarea de anumite persoane. Tot ceea ce a trebuit să fac a fost să o las să îmi spună ceea ce avea . iar persoana va fi cu atât mai interesată să ne păstreze prietenia. relaţia devine mai strânsă. deoarece fiecare răspundea celeilalte cu un argument sau un aspect din propria problemă. Spre exemplu. şi vom fi apreciaţi pentru acest lucru. În cazul meu spre exemplu. un aspect foarte important este ascultarea activă. simţea nevoia să vorbească cu cineva. pentru un prieten s-ar putea să fie foarte importantă ascultarea şi dovedirea interesului. Dacă aceştia realizează că atenţia noastră nu mai este concentrată asupra a ceea ce ei ne spun. mi-a mărturisit că nu mi-a spus tot şi a continuat “povestea”. după ce şi-a dat seama că nu o judec sau o ironizez şi nu îmi dau cu părerea în legătură cu cât de bine a procedat sau nu. ne interesăm de problemele sale. şi să revină atunci când este cazul sau când simte nevoia să fie ascultat. simţindu-se mult mai bine ulterior. ei se pot simţi ignoraţi sau neînţeleşi. din contra. O prietenă de-a mea m-a sunat cu ceva vreme în urmă să îmi povestească unele aspecte din viaţa ei strict personală. se pot supăra sau îndepărta de noi. ceea ce ar putea duce la deteriorarea relaţiei. în discuţiile pe care le avem cu ceilalţi să pierdem din atenţie. încântată că am putut vorbi. Uneori o persoană doreşte doar să se elibereze. Dacă ne centrăm pe îmbunătăţirea relaţiilor. însă doar ne plângeam una alteia. Eu am ascultat-o cu plăcere şi am încercat de asemenea să aflu de la ea orice altă informaţie pe care ea a omis-o voluntar sau involuntar. Exerciţiul 5 – Oamenii cred că îi asculţi În relaţiile noastre cu cei din jur şi în special cu persoanele apropiate. dar există şi aspecte care duc. ni se întâmplă ca. după părerea mea.

deoarece aceste lucruri mă fac să mă simt bine. însă până la urmă îmi asum riscurile. am unele reţineri dacă vine vorba despre ceva cu care el nu ar fi de acord. din contra. simt nevoia că trebuie să-I spun cuiva despre lucrul respectiv. îmi oferă confort psihologic. fireşte. despre sentimentele. cu siguranţă că voi găsi o alta căreia să îi povestesc despre ce mi s-a întâmplat. de aceea este bine să ne îmbunătăţim aceste abilităţi. în care abilităţile de ascultare sunt indispensabile. mă întreb cum trăiesc persoanele foarte închise. Astfel de lucruri nu pot duce decât la îmbunătăţirea. De fapt. dacă persoana căreia mă confesez de obicei nu este disponibilă. Nu mă simt jenată. Comunicarea este foarte importantă nu numai pentru interrelaţionare. trăirile. iar atunci când se întâmplă ceva. emoţiile mele. nicidecum să o interoghez. mă orientez spre persoana pe care o sun de obice.de spus fără să aduc în discuţie aspecte ce ţin de viaţa mea personală. eu simt nevoia să vorbesc cu cineva. şi îmi place foarte mult să discut cu cineva unele aspecte personale. fie că este vorba despre cele negative. îi povestesc cu nerăbdare tot ceea ce s-a întâmplat şi aştept sugestii sau păreri pe care cu siguranţă o să le primesc şi nu o să ţin cont de ele (în majoritatea cazurilor). pentru că mi-aş auzi din nou vechea prelegere despre faptul că nu iau decizii corecte. care aproape niciodată nu vorbesc despre ceea ce simt sau ceea ce gândesc. Mi-am dat foarte uşor seama că ei i-a făcut plăcere să vorbească şi că acest lucru a ajutat-o şi sunt sigură că s-a gândit la faptul că îi sunt o bună prietenă şi că îi face plăcere să vorbească cu mine. ci şi pentru echilibrul interior. De multe ori. şi merită să încercăm să ne îmbunătăţim abilităţile de ascultători. Chiar dacă este vorba despre evenimente pozitive. consecinţele sunt pozitive. Exerciţiul 6 – Dorinţa de a vorbi cu cineva Sunt o persoană foarte deschisă. cu toţii avem un confident preferat. în special noi. în orice caz. În condiţiile în care persoana este disponibilă. Nu mă ţine nimic să nu mă destăinui. consolidarea relaţiilor dar şi la apreciere din partea celorlalţi. . să nu îi judec faptele şi doar să clarific unele aspecte. În principiu. dacă mă gândesc la confidentul meu. Eu mă simt foarte bine dacă vorbesc despre mine. care studiem psihoterapia. dacă aş avea persoana care să mă asculte cred că aş vorbi şi mai mult. Desigur.

lucrurile ar sta mult mai bine iar aici am vorbit la modul general. de aceea s-a întâmplat să îmi spună de câteva ori că i-ar plăcea să îl ascult ca pe un prieten nu ca pe un bărbat pe care îl consider mai mult decât atât. În ceea ce priveşte schimbarea relaţiei în urma comunicării mai eficiente. Dacă reuşim să facem acest lucru care nu este deloc atât de simplu pe cât s-ar părea. De multe ori simţim devoia să împărtăşim persoanei iubite diferite gânduri. Poate fi puţin dificil sau jenant să vorbim într-o temă pentru acasă despre viaţa sentimentală / personală fapt care mi se întâmplă mie aici şi acum. În acest moment relaţia nu prezintă probleme (cu excepţia unor sentimente de insecuritate din partea amândurora) însă pe termen lung. Comunicarea nu este identică cu cea face–to–face ceea ce este evident.Exerciţii pagina 64 – 65 Exerciţiul 1 – persoana căreia i-ar plăcea să o ascult mai atent Aceste exerciţii ne oferă posibilitatea de a relfecta asupra vieţii personale şi asupra relaţiilor noastre de oricare natură. Însă el este singurul care îmi cere uneori să îl ascult mai atent. Ce îmi stă în cale? Este vorba. Pe de altă parte consider că este uneori greu să judeci lucrurile in mod obiectiv atunci când între tine şi persoana respectivă există o relaţie specială. Este o relaţie virtuală. Singura persoană care uneori îmi spune că ar dori să o ascult mai atent este bărbatul cu care ţin legătura de câteva luni. În urma conversaţiei mi-a spus că nu am reuşit să îl ascult aşa cum el mi-a cerut. Mai precis el este o persoană sensibilă. . păreri nevoi şi am dori ca aceasta să ne înţeleagă şi să ne acorde sprijin necondiţionat. dar probabil şi de experienţă şi de vârstă (este indian şi este cu ani mai în vârstă decât mine). întrucât aceasta ar putea menţine calitatea relaţiei. eficientizarea comunicării ar fi foarte utilă. întrucât nu ne-am cunoscut niciodată personal ci doar prin interemediul internetului. Nu putem să rezolvăm problema dacă există o relaţie apropiată între cele două persoane. iar uneori simte nevoia să vorbească deschis despre ceea ce simte. Este exact ca în relaţia terapeut – pacient. este posibil ca. în primul rând după părerea mea de diferenţele culturale. pe termen lung să aibă beneficii.

În schimb aş putea să menţionez lucruri care mi se par inutile. ascultăm certurile altora. cu alte cuvinte simte că îi sunt alături. în loc să ne concentrăm la cartea destul de interesantă pe care am început-o curând. încercăm să studiem dar şoaptele pe care le auzim în jurul nostru ne captează atenţia şi în loc să ne concentrăm asupra unor lucruri care sunt mai importante. În ceea ce priveşte capacitatea de empatizare. în relaţiile noastre. îţi captează atenţia şi le asculţi. consider că aceasta este foarte înaltă iar acest lucru mă ajută mult în relaţia cu el deoarece de foarte multe ori îmi spune că simte faptul că mă implic în relaţie încerc să înţeleg lucrurile chiar daca poate nu reuşesc de fiecare dată.. ascult de multe ori muzică deşi nu îmi doresc asta. la fel se întâmplă în sala de lectură: ne concentrăm. dintre lucrurile pe care le fac eu nu ştiu dacă pot să identific unele care nu ar merită să nu fie ascultate. În camera de cămin.şi aşa sunt scorpionii) şi implicit mi-ar dispărea şi mie unele îndoieli pe care le am. certuri care nu ne interesează absolut deloc dar care totuşi ne captează atenţia. şi ar putea dispărea unele temeri ale lui (cum ar fi faptul că sunt scorpion. Astfel. Într-adevăr sunt o persoană foarte nesigură şi acest lucru mă face să pierd din controlul asupra situaţiei şi să greşesc. cred că această persoană m-ar aprecia mult mai mult decât o face acum deja. De asemenea. Îmbunătăţirea acestor abilităţi ar fi cu siguranţă de mare ajutor nu numai pe plan personal ci şi profesional. cu toţii am putea să încercăm să ascultăm cu o mai mare atenţie ceea ce ceilalţi vor să ne spună sau ceea ce ei îşi doresc de la noi. când aş putea doar să stau să mă relaxez sau să dorm ori să . şi mă apreciază mult. pierdem vremea cu lucruri care nu ne sunt de niciun folos. Este foarte mulţumit de acest lucru. întrucât toate acestea pot avea numai consecinţe pozitive. Exerciţiul 2 – lucruri care nu merită să fie ascultate În principiu. Spre exemplu petrecerea timpului cu persoane care nu sunt pe placul nostru dar de care ne este jenă să ne descotorosim. nu te interesează şi cu toate astea le auzi. Alte aspecte care nu ne interesează şi pe care nu putem să nu le ascultăm sunt şuşotelile colegelor de cameră din cămin dimineaţa atunci când tu vrei să dormi.Dacă aş reuşi să îmi modific modul în care îl ascult şi îi înţeleg problemele.

mi se întâmpla în timpul facultăţii şi din această cauză simţeam nevoia să vorbesc cu cineva. şi nici eu nu mai aud că “mie mi-a trebuit”.reflectez asupra problemelor mele nerezolvate sau care îmi provoacă stări de nelinişte. Eram foarte supărată şi aş fi avut nevoie să fiu ascultată. iar acest lucru mă făcea să fiu şi mai frustrată decât să mă facă să mă simt mai bine. E mai bine aşa. Apoi. bineînţeles mama mea. Nu îşi fac probleme. iar persoana ţintă era. De foarte multe ori mi se întâmplă să întâmpin greutăţi. Treptat. Exerciţiul 3 – persoana căreia eviţi să îi spui unele lucruri Mi se întâmpla adesea să mă lamentez cuiva despre problemele mele în ceea ce priveşte facultatea. fapt care m-ar face şi pe mine şi pe ei să ne simţim mai bine. ceea ce nu era un lucru bun. am început să evit să îi spun totul. şi să nu îi mai obosesc pe ai mei cu problemele mele. Nu vreau să se înţeleagă că părinţii mei nu sunt buni sau că nu au avut grijă de mine. bineînţeles că mi-a spus că e un moft şi că aş putea să-mi rezolv şi singură problemele. nu mai reuşim să ne concentrăm la fel de eficient asupra lucrurilor cu adevărat importante. însă unele laturi ale lor mă deranjează şi din acest motiv simt că trebuie să păstrez distanţa. M-am supărat foarte tare. deoarece cred că am o problem. este destul de greu să păstrez pentru mine anumite lucruri şi de multe ori le mai spun câte ceva. . Suntem înconjuraţi de mult zgomot în zilele noastre. Astfel. În special la început. din această cauză. nu mai putem să acordăm timp lucrurilor care ne fac să ne simţim bine. am început să mă îndepărtez şi să încep să îmi fac prieteni la care să apelez. Mă enervam de multe ori şi începeam să mă cert cu ea. i-am spus mamei mele că aş vrea să merg la un psiholog. de foarte multe ori suntem supuşi la lucruri care nu ne fac nicio plăcere şi care nu ne ajută la nimic. şi nu putem controla mediul în care trăim. deoarece chiar nu aveam nevoie să aud aşa ceva. fiind o persoană foarte deschisă. sau mai precis. Însă. atunci când o sunam pe mama mea. mai ales că sunt din domeniu. Când a auzit. Nu mai reuşim să fim buni prieteni. La un moment dat. pe care oricum ei nu aveau cum să mi le rezolve. aceasta îmi spunea ceva de genul “ţie ţi-a trebuit”. asupra a ceea ce contează pentru noi.

fără însă să pună accent pe relaţiile de calitate cu ceilalţi. că nu putem fi siguri că cei pe care îi iubim vor fi acolo atunci când vom avea nevoie. deşi avem acceaşi mentalitate. vârsta şi studiile pe care le-am făcut. Pot pune acestastă schimbare pe seama a trei lucruri: plecarea de acasă. întrucât tot ce se îtâmplă este oarecum o perioadă de tranziţie. Perspectivele sunt cu totul altele. Am aşezat aceste trei elemente într-o anumită ordine. Un serviciu bun este greu de obţinut. Acum. după care urmează vârsta şi studiile. relaţiilor. fiind centraţi mereu pe problemele noastre. trebuie să menţionez faptul că. Încerc să fiu mai bună. mai corect. pentru mine. mai precis într-una ierarhică. încerc să gândesc altfel. De multe ori. Toate aceste lucruri ne afectează. pentru secolul în care trăim. în acelaşi timp este dureros să ştim că nu ne putem baza cu adevărat pe un prieten. profunzimea sentimentelor era alta. pe serviciul nostru. Mi se pare normal că viziunea mea asupra vieţii. Petrecem prea mult timp acolo. face tot ce poate pentru a-I fi lui bine. Dacă vine vorba de oameni. însă. ne dorim să ne fie nouă bine. să găsesc aspectele pozitive în ceea ce fac ceilalţi şi în ceea ce se întâmplă. Însă toate cele trei sunt importante. Motivul pentru care se întâmplă toate acestea este acelaşi cu motivul pentru care nu ştim să îi ascultăm pe ceilalţi. este cu totul alta. . mai critic. trăim cu mentalitatea de acum 20 – 30 de ani. realităţii şi terapiei s-a schimbat oarecum. şi nu avem suficient timp nici măcar pentru familie. încerc să găsesc alte cauze / alte explicaţii pentru diferite întâmplări sau evenimente. toate aduc schimbări ce nu trebuie pierdute din vedere. relaţiilor s-a schimbat după un an de viaţă în Iaşi. în sensul constructiv al cuvântului. consider că plecarea de acasă a avut cel mai slab efect asupra perspectivei mele. Mai exact. mai pe scurt. în care stilurile de relaţionare erau foarte diferite. Este oarecum normal. pe parcurs mi-am dat seama că fiecare dintre noi trăieşte pentru el însuşi. să nu caut “nod în papură”.ESEU DESPRE EPISTEMOLOGIA PERSONALĂ In ceea ce mă priveşte pe mine. perspectiva aspura oamenilor. lumea s-a schimbat. iar dacă îl avem ne luptăm să îl păstrăm. mai obectiv. Studiile au o foarte mare importanţă. lucrurilor. viaţa este total diferită. când înainte locuiam la ţară şi făceam liceul într-un orăşel de munte. schimbărilor. deoarece m-au influenţat foarte mult. lucru care nu l-aş fi făcut cu ceva timp în urmă.

încerc să mă schimb. se utilizează medicamente. Fiecare spune că “e democraţie” şi ca fiecare face ce vrea. Lucrurile şi-au pierdut profunzimea… aşteptăm să fim ascultaţi de ceilalţi. oamenii nu mai sunt motivaţi să se trateze singuri. avem medicamente pentru absolut orice. care şi-au dat interesul să facă ceva ies la iveală. O schimbare este greu de implementat. găsim şi aici acel nod în papură. în zilele noastre. Intre toate acestea. o mie de moduri diferite prin care acţionează şi este foarte dificil să aduci la un numitor comun toate aceste diferenţe. să devin o persoană mai eficientă. Din această cauză.totul este superficial. chiar dacă noi nu ascultăm la rândul nostru. nu sunt motivaţi să se schimbe. Dat fiind faptul că se cunoaşte existenţa medicamentelor. Putem să ne gândim şi la efectul placebo care s-a demonstrat a fi foarte util. La cel mai mic simptom. Însă efectele benefice pe care placebo le . chiar şi oamenii buni. cinstiţi. Ele sunt cele care reuşesc să urce pe treptele ierarhiei oarecum. Iată că există şi puncte forte: acum. bine că a reuşit el să se pună pe picioare. care au fost corecţi. mai organizată. Dar. fără să utilizeze medicamente. Suntem foarte mulţi oameni care au o mie de modalităţi diferite de gândire. când totul se face atât de greu.Ne neglijăm relaţiile. fiecare din cei aflaţi la conducere. Oamenii mai mănâncă sănătos. Mulţi aleg căi greşite de acţiune şi chiar dacă sunt în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte consecinţele care pot urma. nu mai ascultăm aşa cum ar trebui să o facem. şi o să vorbesc despre ce cred despre acestea. nu mai contează ce face celălalt. Trăim într-o lume în care nu calitatea muncii este cea mai importantă. toată lumea face asta! Fiecare se luptă pentru el. persoanele care s-au preocupat cu adevărat. după care revin la vechile obiceiuri. sunt mult mai slăbiţi şi apelează imediat la acestea. îşi ajută rudele / copiii să ajungă în locuri în care alţi oameni mult mai competenţi ar fi avut locul. să ajungă sus. Schimbarea este foarte greu de implementat. Tratament – atunci când se vorbeşte despre acesta. însă este pus la îndoială de cercetările din ultima perioadă. apelează la mârşăvii. mă gândesc la medicamente. nu mai suntem adevăraţi prieteni…. sau o mare parte din ei. atunci când vine vorba de societate şi de populaţii întregi. acolo unde merită să fie apreciate şi recompensate. Din păcate. de exemplu. astfel că totul este prea greu în zilele noastre. pentru că nu. nu găsim decât dezavantaje. Industria farmaceutică a evoluat foarte mult şi acum. dacă vine vorba de aşa ceva. Chiar şi eu. să-mi planific activităţile dar nu reuşesc să fac asta decât două-trei zile. Mulţi oameni chiar iau pastile pentru orice. Aceasta este lumea în care trăim.

situaţiile negative cu care se confruntă fără să mai observe toate lucrurile frumoase care se întâmplă în jurul lui. Nu vede decât problemele pe care le are. Putem fi afectaţi din acest motiv şi este foarte important să ştim să ne detaşăm de ceea ce se petrece în exterior. să ne raportăm la depresia care. terapeutul fiind doar cel care îl îndrumă să îşi rezolve problemele. clientul mai poate veni. resursele sale pentru rezolvarea problemelor şi tehnicile cele mai utile pentru obţinerea de rezultate pozitive. Să fim empatici dar să păstrăm touşi . Dacă nu. corpul execută. să îmi rezolv problemele proprii. se aşteaptă să îi spună acestuia ce şi cum să facă întro multitudine de situaţii.are nu trebuie pierdute din vedere. Încă o dovadă a faptului menţionat anterior. şi simptome fiziologice. Mi-ar plăcea foarte mult să fac dezvoltare personală. Psihicul uman funcţionează. Însă. Aceasta se întâmplă în cele mai multe dintre cazuri. are. este esenţială colaborarea dintre terapeut şi clientul său. In psihoterapie. pentru ca terapeutul să poată să intervină. însă nu atât de mult pe cât ar trebui. Terapeutul trebuie să-l facă pe client să înţeleagă că el singur este cheia pentru soluţia problemelor sale. clienţii mai vin şi pentru că soţia / colegii / prietenii i-au spus că are o problemă deşi el nu este convins de aceasta. utilizarea antibioticelor în cazurile variate de infecţii este foarte benefică. printre consecinţele şi manifestările ei. o dată instalată. Este riscant totuşi pentru noi să petrecem foarte mult timp între pacienţi care vin cu o mulţime de probleme pe care trebuie să le ascultăm şi să ajutăm la rezolvarea lor. La fel cum spunea Jack Ghallager în filmul MENTAL. terapeutul are menirea de a-l face pe client să observe toate părţile bune şi să izoleze părţile negative la care să lucreze ulterior. pacientul nu vede decât partea goală a paharului. existenţa medicamentelor este benefică pentru multe afecţiuni grave care nu ar putea fi tratate altfel. pacientul vine pentru că îşi doreşte o schimbare. Spre exemplu. Mai mult. Într-o terapie. însă nici industria farmaceutică nu poate nega funcţionarea efectului placebo şi modul în care psihicul uman influenţează multe din reacţiile fiziologice. Nimeni nu poate nega astfel utilitatea medicamenelor. de exemplu. Eu personal îmi doresc să învăţ cât mai multe strategii terapeutice şi în primul rând forme de comunicare şi intervievare care să mă ajute în primul rând să obţin informaţiile necesare de la client. Astfel. Este necesară existenţa deschiderii şi comunicării. Problema este că un client vine şi aşteaptă de la un terapeut să îl facă bine într-o singură şedinţă. de asemenea pentru că el îşi doreşte schimbarea. să mă modelez într-o direcţie bună pentru ca apoi să pot să fac faţă problemelor cu care vin clienţii. apoi să îl fac să găsească punctele sale forte. Oricum. creierul cere. Putem.

dezvoltarea personală ne ajută în primul rând pe noi. putem aduce numeroase îmbunătăţiri şi schimbări care nu pot fi decât benefice. Fiecare se gândeşte numai şi numai la scopurile proprii! Doar împreună putem schimba ceva! . Însă. Să fim capabili să ascultăm. continuând cu colegii şi cunoştinţele. apoi profesia noastră. putem relaţiona într-un mod calitativ superior. iar lucurile au evolua altfel. că ştiinţa a devenit şi ea. lucru foarte greu de îndeplinit. pe plan personal. putem acţiona mai corect. Ce frumos ar fi dacă ne-am gândi cu toţii la aceste lucruri şi am acţiona în conformitate cu normele care conduc numai la consecinţe pozitive. Multe lucruri au o importanţă majoră pentru exercitarea profesiei de psiholog într-o formă calitativă. să înţelegem fără să ne dăm cu părerea. Din acest motiv sunt de părere că lumea nu se schimbă. dacă ne dorim cu adevărat. la rândul ei o industrie care nu se interesează de scopurile reale care trebuiesc îndeplinite. Lumea s-ar schimba cu siguranţă în bine. Putem comunica mai bine. fiecare trebuie să contribuie cu o părticică a sa. că regresează.distanţa emoţională. dar şi relaţiile noastre cu cei din jur începând de la persoanele apropiate. In plus. pentru ca asta să se întâmple. Toate acestea ne conduc la concluzia că.

în timp ce lucrez. îmi amintesc o serie de lucruri care bineînţeles nu au de-a face cu tema mea. În timp. Nu îmi structurez niciodată timpul. Însă schimbările care s-au petrecut în viaţa mea m-au făcut să simt uşor-uşor schimbarea. şi visez multe minute. Chiar şi prima chirie în care am stat m-a făcut să îmi dau seama de anumite responsabilităţi pe care le am. momentul în care am venit în Iaşi m-a făcut să mă schimb uşor. Punctele mele slabe ar fi faptul că sunt leneşă şi ineficientă. Spre exemplu. Nu îmi place să tocesc. primul serviciu propriu – zis. Mai precis. convieţuirea alături de un partener este şi ea marcantă pentru debutul vieţii de adult. să nu pierd timpul. în loc să le fac pe ultima sută de metri (deşi arunci funcţionez cel mai bine – probabil pentru că nu mai am timp la dispoziţie să visez). până realizez care este adevărata sarcină de îndeplinit. Îmi amintesc de mama mea care se ocupa de mine majoritatea timpului. deşi. şi mă pistona să fac teme. deoarece a trebuit să învăţ să mă descurc singură. şi să le învăţ logic. şi de cele mai multe ori reuşesc să fac lucurile bine. De asemenea. concret. să lucrez suplimentar. Apoi. Cu toate astea. îmi place stilul logic. pe mine cel puţin m-a făcut să gândesc pe termen lung şi mi-a schimbat unele planuri. consider că rezultatele mele ar fi cu mult mai bune dacă m-aş apuca la timp de teme. încă de când eram acasă mă interesam de facturi. îmi amintesc evenimente care m-au marcat: primele momente în care îmi făceam temele. şi calculam indexe la curentul electric. să îmi gestionez cu grijă banii dar şi să încep să fac ceva pe cont propriu. De aceea. atunci când învăţ. primele exerciţii din clasă. nu am un ritm de muncă foarte constant.cine sunt eu ca persoanĂ Cum îmi evaluez istoria personală de dezvoltare? Dacă ar trebui să plec de la primii paşi de dezvoltare personală pe care i-am făcut. însă miam dat seama în acelaşi timp care sunt punctele mele de succes şi eşecurile: învăţ bine. această formă de pregătire nu este una benefică şi sunt conştientă că am de pierdut şi pentru mine este un punct foarte slab. primele ore de studiu. Când mi-am dat seama că sunt adult? Nu cred că există un moment în care am realizat acest lucru. am învăţat să fac totul singură. şi când o iau de la capăt. Cum am făcut faţă? Eu consider că am fost crescută puţin diferit comparativ cu fetele din zona Moldovei (eu sunt ardeleancă). îmi place să înţeleg lucrurile aşa cum trebuie. Sunt de acord cu un psiholog care spunea că fetele moldovence sunt crescute foarte .

fapt care m-ar ajuta să le realizez într-un timp mai scurt. Calităţi? Ştiu că am şi din acestea. De multe ori. Am învăţat să nu-mi fie frică să fac unele lucruri. să merg să ma interesez pentru tot ceea ce vreau. E foarte bine să te pregăteşti. chiar dacă este fără intenţie. Eu în schimb am fost altfel. însă îmi este oarecum greu să le identific. Oricum. dacă îţi doreşti ceva. în viaţă e bine să faci de toate. Filosofie de viaţă? Probabil este prea mult spus pentru mine. că am depăşit perioada adolescenţei fără să fac multe probleme şi că m-am adaptat la societate. mi-aş dori să nu mă mai subestimez şi să am curajul să aplic pentru chesiuni mai dificile. aşa cum este ea. mai precis. şi ratez multe oportunităţi din această cauză. Este modul în care eu personal gândesc şi cred că pentru mine ar fi cea mai bună formă de a trăi viaţa. Mi-ar plăcea să fiu mai motivată. Astfel. să ai prieteni şi chiar să laşi loc să iubeşti. să înveţi să fii bun! E bine însă şi să trăieşti. Sunt centrată în special pe relaţiile interpersonale. să ai o viaţă personală de care să te bucuri. sunt o fire sociabilă. pentru responsabilităţi mai mari.alintate şi mămoase şi se desprind mai greu de acasă. cu tot ceea ce implică ea. deşi severă îi plăcea să mă ştie descurcăreaţă şi mă trimitea într-o mulţime de locuri. de asemenea. trăiesc cu frica de eşec. Eu consider că în viaţă e bine să nu dormi. E bine să faci ceva. Mi-aş dori să lucrez mai organizat şi mai sistematizat. folosesc pesimismul ca pe o formă de conservare. mă deranjează să ştiu că am făcut asta. pentru că mama mea. să nu mă preocupe ceea ce spun sau cred alţii într-o măsură atât de mare. Asta pentru că am fost obişnuită de mică cu astfel de lucruri. deoarece acesta este un lucru care mă face să nu mă simt bine. Teama de eşec este mare şi din acest motiv. empatică. Aş vrea să fiu mai detaşată. cu simţul umorului şi adaptativă. prietenoasă. după părerea mea. să iau un autobuz singură chiar dacă nu ştiam unde o să ajung exact. şi să aştepţi să ţi se întânple ceva bun doar dacă tu ai oferit ceva la rândul tău. Mi-aş dori să îmi îmbunătăţesc capacitatea de concentrare asupra sarcinilor. deşi am unele lacune care au alte cauze probabil consider că am făcut bine faţă schimbărilor care au apărut. sensibilă la problemele celorlalţi. aşa cum chiar eu o fac de multe ori. într-un mod mai eficient. eu cred că. Sunt o fire pesimistă şi am mereu nevoie de încurajări şi feedback-uri pozitive. De asemenea. Sunt multe aspecte pe care aş vrea să le îmbunătăţesc. lucru pe care aş dori să îl schimb. nu vreau să supăr pe nimeni. de menţinere a stimei de sine. Este un răspuns pe care . aş vrea să-mi îmbunătăţesc modalitatea de definire a scopurilor deoarece consider că este cauza pentru multe confuzii şi nereuşite. Paharul meu este pe jumătate gol din păcate.

În grupurile de cunoştinţe apropiate sau colegi. am fost printre primii studenţi deşi nu cred că o să mai fiu. mult mai apropiaţi unii de ceilalţi comparativ cu noi. de foarte multe ori ne găndim doar la cum să ajungem să ne atingem ţelurile. românii. cultura. când ajung acasă. Puţini sunt cei care încă sunt preocupaţi cu adevărat de ceea ce înseamnă celălalt. Provenind dintr-o zonă populată de unguri. Spun multe glume şi îmi place să vorbesc mult când mă aflu în mijlocul acestora. întrucât a găsi un loc de muncă pe domeniu este astăzi o raritate. mai cred de asemenea că am o configuraţie anxioasă / depresivă care mă face să văd mai mult partea negativă a lucrurilor decât partea pozitivă. Dispoziţia mea. în principiu. bărbaţii se comportă diferit în . cel mai tragic este momentul în care îmi amintesc de faptul că profesia pe care miam ales-o este una care nu îmi oferă foarte multe oportunităţi. Altfel se comportă o populaţie minoritară într-o anumită ţară. dar nu şi atunci când apar problemele. de scopurile mele pe termen lung pe care nu mai am răbdare să mi le îndeplinesc. în camera de cămin mai exact. încerc şi de multe ori reuşesc să par veselă. ţine de domeniul excepţiilor. simplu. Oamenii. altfel se comportă un musulman faţă de soţia sa. Îmi fac mereu griji pentru ce va urma. Sau mai precis. Este oarecum normal să se întâmple aşa în zilele în care trăim şi în care de abia reuşim să găsim o modaliate prin care să supravieţuim. am avut ocazia să observ faptul că aceştia sunt mult mai uniţi. modul în care o persoană acţionează într-u ansamblu de situaţii. în general. Spre exemplu. a afecţiunii. am avut note mari. Dar. de exemplu. însă suntem prieteni la distracţie. sunt foarte mulţumită atunci când obţin rezultate bune şi fericită de asemenea că am reuşit să-mi demonstrez încă o dată că nu am avut motive să îmi fac griji. valorile etnice şi sexul influenţează. comparativ cu insăşi cetăţenii ţării respective. Religia. Oricum. şi nu vreau să sune ca o manea.mi l-am oferit singură ceva vreme în urmă. în opinia mea. altă explicaţie nu am găsit. Tot ceea ce ne dorim este să ne îndeplinim noi înşine ce ne-am propus şi. deşi nu fac aproape nimic concret să ameliorez această stare. evenimente. este dureros totuşi. am reuşit. şi la nimic mai mult. îmi aduc aminte de toate lucrurile pe care trebuie să le fac. sunt centraţi pe propriile lor scopuri şi probleme şi lasă mai puţin loc pentru ceea ce înseamnă alţii. în comparaţie cu un creştin. mai ales în ceea ce priveşte facultatea. deoarece noi toţi simţim lipsa prietenilor. Mai mult. în cea mai mare parte a timpului nu este una tocmai veselă. acum că lucrez şi timpul nu îmi mai permite – aceasta ca să evidenţiez cum anume funcţionează pesimismul la mine.

însă nu am văzut-o decât pe camera web. Sunt persoanele care mie personal îmi plac cel mai mult şi care mă fac să regret că nu sunt eu însăm aşa. pentru a şti ceva. religia. Lucrează atât de sistematizat. niciodată în realitate.comparaţie cu femeile. era de acest fel. O personalitate cunoscută care mi-a plăcut foarte mult şi care. Sunt altfel. cunosc o astfel de persoană. despre cum gândesc. Chiar mi-am propus să citesc ceva despre cultura budistă şi Dalai Lama imediat ce o să am puţin timp liber. nu sunt persoana care să stereotipizez. din câte mi-am dat seama. este Mircea Eliade. relaxare. A studiat foarte mult şi astfel a reuşit să aibă succes şi să fie o personalitate foarte apreciată şi cunoscută. Care îmi sunt eroii? Probabil că aici ar trebui să includ persoanele care pentru mine reprezintă un model de comportament. Chiar şi cercetările arată diferenţe între culturile colectiviste. sunt conştientă că fiecare popor / cultură are minusurile ei ceea ne nu ne face pe noi şi nici pe ei să fim mai buni sau mai răi. Născocea povestioare şi soluţii ingenioase pentru orice . De multe ori. însă cum spuneam. Am o colegă de cameră în cămin care este aşa. Este vorba despre indianul despre care vorbeam mai sus şi despre care am menţionat că este diferit. Toate aceste variabile contribuie la formarea unor altfel de patternuri de gândire şi moduri de acţiune. ieşiri şi tot ce vrea. comparativ cu cele individualiste. despre cum îşi întemeiază o familie şi care sunt principiile după care aceştia se ghidează. Cei diferiţi de mine? Cum răspund la multiculturalitate? Sunt o persoană destul de curioasă atunci când vine vorba despre aceste aspecte. oamenii diferă şi în funcţie de cultura în care au crescut. încât are timp pentru de toate: învăţat. eu însămi trebuie să fac nişte eforturi pentru a obţine aceste informaţii. Am avut ocazia să vorbesc cu un indian o perioadă de timp şi mi-am dat seama că ei sunt diferiţi. În principiu. Acestea sunt persoanele care vor avea cândva succes. mi-ar plăcea să ştiu mai multe despre cum ceilalţi trăiesc. Cea mai creativă persoană pe care o cunosc? Da. însă apreciez foarte mult persoanele care sunt bine organizate şi lucrează sistematizat. Cum spuneam. de modalitate de rezolvare a problemelor. etnia sau genul biologic. spre exemplu. Am apreciat foarte mult faptul că ştia întotdeauna ce trebuie să spună pentru a se face interesant plăcut şi chiar amuzant. Mi-ar plăcea foarte mult să am ocazia să ştiu mai multe despre celelalte culturi. Nu am un personaj anume pe care l-aş putea numi eroul meu. comparativ cu un român. de atitudine. despre stilul lor de viaţă. Per ansamblu. sunt mai degrabă curioasă decât cu prejudecăţi.

să mă ajute să găsesc drumul spee formularea corectă şi realistă a obiectivelor. de multe ori cred că am nevoie de un psiholog care să mă îndrume. Din acest motiv. iar rezultatul era meritul meu. să am un copil la un moment dat. Ceea ce trebuie să fac mai întâi este preocuparea pentru planul profesional. Îmi doresc mult să prind o bursă Erasmus să plec puţin în afară să văd care ar fi şansele mele ca ulterior să pot profesa. Îmi doresc mult ca. Scopuri şi obiective personale. în care am avut de multe ori ocazia să lucrez în echipă. Din această cauză spuneam mai devreme că am îndoieli în ceea ce priveşte corectitudinea cu care îmi formulez scopurile. nu mă ajută deloc. iar creativitatea în sine poate duce la dobândirea succesului pe o varietate de planuri. mi-a plăcut mai mult să fac totul pe cont propriu şi dacă greşeam măcar ştiam că eu sunt responsabilă pentru aceasta.problemă. în urma experienţelor acumulate anterior. însă mă gândesc la ea ca la o etapă în care o persoană. reuşeşte să acţioneze responsabil şi cu probabilitate mare ca activitatea pe care a întreprins-o să fie corectă. personal. Din acest motiv mă aflu şi la un master de psihoterapie. Toate aceste persoane sunt demne de admirat. lipsa de răbdare pe care o am din cauza faptului că nu pot să lucrez în domeniu. şi abia aştept să fac acest lucru. mă ajută să fac mai mult decât aş face dacă aceasta nu ar exista. Toate acestea le spun din experienţa mea de student. mă aflu imediat după centrul axei. Însă acum gândesc foarte departe. dar şi pesimistă în ceea ce priveşte ceea ce voi face eu mai târziu. deoarece au potenţial. însă mai aproape de competiţie decât de colaborare. . pentru el avea o soluţie. Deşi de multe ori mi s-a întâmplat să fiu coleşită de competiţie şi poate chiar descurajată. Cooperare sau competiţie? Cred că eu. chiar dacă era mai bun sau mai puţin bun. De multe ori sunt tristă şi anxioasă. într-o zi. Orice. şi am fost dezamăgită să observ că foarte mulţi dintre coechipieri lăsau toată treaba pe seama altora. o modifica astfel încât să aibă succes. Exact ceea ce spuneam mai devreme că îmi pune probleme. Competiţia mă stimulează puţin. să fiu psiholog. Îmi doresc ca într-o zi să fiu realizată şi pe plan sentimental. Este ceea ce multe persoane reuşesc să dobândească o dată cu înaintarea în vârstă. îmi place mai mult decât cooperarea. În plus. care dacă cumva se dovedea a nu fi foarte bună. Maturitatea… un concept destul de greu de definit. şi după ce au avut nişte experienţe de viaţă care le-au învăţat ceva şi care le-au făcut să acţioneze corect în situaţiile ulterioare. lucruri pe care eu nu aş fi reuşit să le născocesc niciodată.

Asta aud tot timpul. sau nu mai am de ales. să încerc să mă angajez în acolo. numai să fac ceva pentru cineva de care îmi pasă. Pierd timpul inutil de foarte multe ori. Spre exemplu. m-a făcut să mă orientez spre anumite trasee pe care le-aş putea urma. de exemplu. a încercat şi a reuşit să mă convingă. Ce ar spune cel mai bun prieten al meu despre mine? “Ai un suflet cât China” este expresia pe care am auzit-o cel mai des de la cel mai bun prieten al meu. facultatea mia influenţat viaţa. modul de gândire şi comportament. evenimente care mi-au influenţat viaţa. Mulţi factori ne pot influenţa în diverse moduri. Îmi plac oamenii. deşi atunci când am întrerupt legătura cu el nu mi-am mai dorit atât de mult acel lucru. nu pot spune acelaşi lucru. important însă este să ştim să alegem ceea ce este bun din exterior şi să utilizăm resursele pe care le avem pentru a ne atinge scopurile pe care ni le dorim. Trei adjective care mă caracterizează ar fi: descurcăreaţă. au fost şi persoane care m-au influenţat foarte mult. Şi cine mi-o spune are mare dreptate. Astfel. vorbareaţă. iar libertatea care mi-a fost redată a avut şi ea o influenţă asupra modului meu de a vedea lucrurile. dar şi persoane care au avut o oarecare contribuţie. Dar în general sunt sociabilă cu toată lumea şi în cele mai multe cazuri. dacă voi avea ocazia. Colegele mele de cameră observă de foarte multe ori lucrul acesta şi îmi mai spun că eu mă apuc de treabă doar când văd că nu mai am timp. Am spus-o şi eu înainte să ajung la această întrebare. Un prieten cu care am fost împreună mai mulţi ani şi care este angajat al Ministerului de Interne. Dacă însă este vorba despre alte persoane. De multe ori am pierdut o groază de timp atunci când aveam multe de făcut. încep să fac treabă. să le facă să se simtă bine şi uneori mă dau chiar pe mine de-o parte. Trebuie să recunosc că am folosit puţin ajutorul prietenilor mei. mă stresez fără să fac nimic dar până la urmă. se poate conta pe mine. Acela a devenit unul dintre principalele scopuri ale mele.Cine şi ce mi-a influenţat viaţa? Sunt multe experienţe. când nu mai e timp. De asemenea. insă sunt mai indiferentă dacă vine vorba de cei care nu au nicio legătură cu mine. pentru că nu ştiu exact care . Însăşi despărţirea de el m-a făcut să văd lucrurile altfel. atunci când am fost cu el. Şi într-adevăr are dreptate. de o bună prietenă. sociabilă. Care este critica pe care o primesc de la ceilalţi? Sunt aeriană şi dezorganizată. Doar atunci dau randament cu adevărat. dacă vine vorba de persoanele de care sunt ataşată fac tot posibilul să le mulţumesc.

De obicei. cumpăr animale. Nu ştiu când anume îmi voi face curaj să iau un număr de telefon pe care o să-l şi apelez. dar îmi place Acestea sunt aspectele care mă reprezintă în mare măsură. Plantez fructe / legume / flori. Nu prea am încredere în forţele proprii şi de aceea mai degrabă cer părerea altora în loc să mă bazez pe ceea ce cred eu. Nevoia potenţială de consiliere? Daaa. mă remarc prin cele trei adjective pe care le-am menţionat. teama de a-mi asuma anumite riscuri mă face din nou să dau înapoi şi să ascult o mie de păreri din exterior mai întâi. Însă în principiu. Însă atunci când mi-am ascultat intuiţia. răspunsul este da. De multe ori apelez la prietenii care mă ajută să îmi amintesc în cât de multe situaţii am obţinut rezultate bune şi în care am făcut faţă cu brio. şi am un joc în adevăratul sens al cuvântului. nu am dat greş şi am fost mulţumită să văd asta. Nu ştiu dacă acesta este tipul de joc la care se referă întrebarea. însă am o reţinere. Nu îmi ia decât 5-10 minute. Dar. . Dar. Timp de joacă? Mi se pare puţin amuzantă această întrebare. ci şi în multe alte aspecte motivaţia este o problemă şi chiar acesta este motivul pentru care cred că aş avea nevoie de un psiholog. joc pe care îl accesez în fiecare zi de multe ori. cât şi negative. nu este ceva foarte activ.sunt trăsăturile care sunt mai bine conturate. Simt că am probleme. îmi fac timp pentru asta. dar asta este ceea ce eu fac. este primul lucru pe care îl fac dimineaţa. şi motivaţia este de asemena o problemă. Nu sunt o persoană echilibrată şi am nevoie de multe păreri şi întăriri din partea celorlalţi. care mă ajută să îmi găsesc echilibrul. atât cele sociale cât şi personale. mă folosesc de intuiţia mea. strâng recolte şi le vând. în principiu. acest chestionar a atins o varietate de domenii şi m-a făcut să vorbesc despre toate laturile mele: atât pozitive. feed-backurile exterioare sunt cele care mă readuc pe linia de plutire. Echilibrul personal. Cum anume mă bazez pe ea? Atunci când nu am informaţii suficiente despre un anumit eveniment care se va întâmpla. şi care chiar îmi face plăcere. Intuiţia mea nu e cea pe care mă bazez de multe ori. dar sper ca asta o să se întâmple cât de curând. care îmi dă anumite răspunsuri sau variante pentru ceea ce ar trebui să fac mai exact. când lucrurile nu sunt previzibile şi trebuie să mă gândesc la anumite alternative. Nu numai aici. ştiu că trebuie să le rezolv.

Mai mult. Este normal ca. Este o profesie frumoasă! Simt că problemele emoţionale vor fi luate în obiectiv şi vor fi tratate prin formarea mea ca şi consilier? Da. Îmi place atunci când ceilalţi trăiesc acea stare de mulţumire. iar eu. în ceea ce mă priveşte pe mine. pentru clienţii noştri care vor fi mulţumiţi de ce le-am oferit. în primă fază. mă face să fiu dornică să pot să îi ajut pe ceilalţi să şi le rezolve. cu siguranţă că acea calitate a consilierii pe care noi o vom oferi va fi una mult mai mare. că studiile pe care le voi face mă vor ajuta. Eu sunt una dintre aceştia. pentru calitatea noastră de consilieri. Am muncit atâta timp pentru aceasta şi acesta a fost scopul pe care mi l-am propus. Sunt o persoană care nu a reuşit să afle singură răspunsurile la propriile probleme. după eforturile pe care le-am depus. în timpul formării personale. De ce am nevoie să devin consilier? Este normal să simt o nevoie să devin consilier întrucât îmi doresc de foarte mult timp acest lucru. Cred că ar fi o satisfacţie imensă să reuşesc să fac lucrul acesta. Am crezut. nu cred că ar fi o idee rea. sunt convinsă că. Simt că acesta este drumul pe care mi l-am ales şi pe care trebuie să îl urmez. Ar fi pentru mine o satisfacţie să văd cum astfel de probleme pot fi rezolvate. la urma urmei.Cine sunt eu ca viitor profesionist? Care sunt motivele mele pentru a deveni un bun consilier? Majoritatea studenţilor care vin să studieze psihologia o fac pentru că ei înşişi au nişte probleme personale la care vor să afle răspunsul. şi care are avea nevoie de un ajutor exterior. Bineînţeles. . înainte să fiu aici. facem acestea pentru noi înşine în primul rând: pentru liniştea noastră interioară. viitorii consilieri vom fi cei care ne vom rezolva problemele. faptul de a deveni consilier să înceapă să fie o nevoie. de pace interioară şi este un lucru deosebit să fiu eu cea care le redă toate acestea. dar acestea nu au făcut-o decât întro mică măsură. faptul că ştiu cum este să ai probleme. noi. vom depăşi unele cenzuri pe care noi singuri ni le-am pus în mod conştient sau inconştient. foarte mulţi dintre noi am putea urma o terapie individuală. după ce problemele acestea vor fi rezolvate. de linişte.

deoarece. De fapt. să rezolv cazurile pe care le am. să vezi cum munca ta de ani de zile se materializează cumva. să îmi vorbească despre problemele lor. Este visul oricărei persoane pasionate de ceea ce face. Este foarte important în primă fază să conştientizăm problema cu care ne confruntăm. odată conştientizată. deoarece sunt genul de persoană care pune suflet şi se implică în ceea ce îi place. Oricum. Ei. Aştept să reuşesc ce mi-am propus. şi ei sunt cei care ar trebui să aibă aşteptări de la mine. cred totuşi că voi fi un bun consilier. Nefiind încă un practician. nu ştiu dacă pot să am anumite aşteptări din partea lor. Este frumos să vezi roadele muncii tale. Ce aştept de la clienţi? Clienţii sunt clienţi. este poate prea devreme pentru mine să îmi dau seama de contra-transfer. Aştept să fiu eu însămi mulţumită de ceea ce fac. Sunt convinsă că toţi cei care au acum ocazia să profeseze sunt mulţumiţi atunci când obţine rezultatele pe care şi le doresc. Care sunt propriile probleme de contra-transfer? Cum fac faţă propriilor probleme când acestea transpar? Nu ştiu dacă există în acest moment probleme clare de contratransfer. să aibă încredere în mine.Ce mă face să cred că voi deveni un bun consilier? Deşi nu sunt cea mai sigură persoană din lume. fiecare îşi doreşte să fie bun în ceea ce face. Eu sunt cea care va trebui să aibă competenţele necesare pentru a-I putea ajuta. pentru a putea identifica împreună soluţiile la problemele pe care le au. Ce aştept de la profesie? Răspunsul este satisfacţie profesională. îmi place foarte mult ceea ce fac şi sunt sigură că o să îmi exercit cu multă plăcere şi devotament această profesie. când acesta se implică mult mai mult în problemele clientului. Orice lucru pe care îl faci cu multă pasiune şi devotament are şansele cele mai mari să iasă bine. să pot să am rezultatele pe care mi le doresc. să devină câtuşi de cât cunoscut. . fiecare terapeut – şi sunt sigură de acest lucru – întâmpină probleme de acest gen în cariera sa şi cred că acest lucru apare în special la început. să se remarce. Mi-ar plăcea ca eu să reuşesc să-I fac să se deschidă. şi când detaşarea se face cu o mai mare dificultate. este mult mai simplu de rezolvat. atunci când experienţa sa nu este clar definită. de altfel vin la mine pentru că au o problemă pe care vor să o rezolve. Cum mi-aş dori eu să fie este altceva. Eu cred că psihologia este cel mai frumos obiect pe care aş fi putut eu să îl studiez . să îmi mulţumesc clienţii. cred că în orice profesie.

dacă aş lucra într-un spital mi-ar plăcea să dezbat cazurile mele cu colegii. în calitate de beneficiar să fim mulţumiţi de această activitate. Practica nu a fost atât de lungă şi nu am ajuns atât de departe .Ce anticipez că voi primi de la colegi? Toate aceste lucruri depind de locul de muncă pe care o să îl avem. însă mă aştept să colaborăm la posibile cercetări. este posibil. să deschidem un cabinet privat în care să profesăm şi în afara orelor de serviciu. la un moment dat. puncte slabe din punct de vedere profesional. Puncte forte. să nu am răbdare să ascult până la capăt dacă persoana de alături lungeşte povestea sau doreşte să îmi vorbească despre anumite detalii care oricum nu sunt relevante. trăiesc intens emoţiile şi sentimentele clienţilor mei. Ce ar spune studenţii mei despre mine. Însă dacă lucrurile nu vor sta aşa. ca psiholog cât şi clientul. Scopul meu este să devin un psiholog pe deplin implicat într-o muncă de calitate datorită căreia atât eu. mi-aş dori să mă perfecţionez cât mai mult prin cursuri de formare personală şi să fiu la curent cu noile tehnici care sunt mult mai eficiente. Este posibil să nu avem colegi. nu las totul în urmă atunci când ies din încăperea în care îmi exercit profesia. să facem schimburi de cărţi nou – apărute. după ce o să am un loc de muncă pe domeniu. Cei noi nu pot spune decât că sunt foarte deschisă şi foarte sociabilă. şi vom avea ocazia să lucrăm cu alţi psihologi. pur şi simplu să ne ajutăm reciproc. Punctele mele forte din punct de vedere profesional ar fi faptul că sunt foarte empatică. că am luat note mari deşi mereu m-am plâns că nu ştiu nimic. Eu. mi-ar plăcea ca. să ne informăm în legătură cu orice schimbare care poate să apară. mă refer acum la practica psihologică. la ora actuală nu cred că ai mei colegi au reuşit să îşi facă o părere despre mine. un alt obiectiv important ar fi acela ca. la care cei vechi pot să adauge că sunt o studentă bună. De asemenea. Punctele mele slabe ar fi acelea că sunt uneori prea sensibilă şi devin afectată de problemele pe care mi le relatează clienţii. Pot să mă îi ascult cu mare atenţie şi să identific problemele pe are pacientul le are. nu mă aştept de la colegii mei să îmi trimită clienţii lor. de exemplu. Sincer. ci doar prezentând. mai ales dacă vom lucra într-un cabinet al nostru. Scopuri şi obiective profesionale. să ne informăm în legătură cu noile metode sau să propunem noi modalităţi de intervenţie. colegii mei nu au avut ocazia să mă vadă practicând. lucrurile vor sta probabil altfel. De asemenea. Pe planul profesional. Spre exemplu. împreună cu minim un coleg. de asemenea. bineînţeles cu excepţia celor care mă cunosc deja.

ar trebui s-o facă pe baza lucrării din sesiune. Mi se pare foarte greu de tratat şi mai degrabă aş opta pentru tot ce ţine de modelarea comportamentului. diverse probleme de comportament. Ne confruntăm cu o mulţime de oameni care vin la noi să ne expună o serie de probleme. astfel încât cred că nu ar spune ceva rău despre mine.încât să facem noi singuri interviurile şi să punem diagnostice. care nu mi se pare a fi una foarte relevantă. în calitate de psiholog. probleme de cuplu. psihologi cu care de asemenea să ţin legătura. Eu cred că voi face acest lucru şi voi avea lista cu psihologii care vor prelua cazurile pentru care sunt specializaţi. să ne eliberăm de problemele cu care ne întâlnim. Nu mi-ar plăcea să lucrez cu depresivi. să pun întrebări la cursuri sau mă remarc în vreun fel. am stat în colţul meu fără să mă remarc în vreun fel sau altul. că noi îi ajutăm informându-I în ceea ce . Nu mi-a plăcut depresia nici ca studiu nici ca practică. să organizăm stagii de dezvoltare personală. Este de la sine înţeles că profesia de psiholog nu este una simplă. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc în public. să discutăm. Oricum. Deşi am luat întotdeauna note bune. Clienţii trebuie să ştie că ei singuri sunt cei care au depăşit problema şi că noi suntem doar intermediari. Mi se pare că. spre exemplu să organizăm întâlniri cu colegii noştri psihologi. să facem haz de necaz uneori şi să regăsim aspectele pozitive ale profesiei pe care o exercităm. în plus am avut o prestaţie destul de bună la facultate. Coping cu stresul şi epuizarea profesională. Este corect faţă de pacient şi chiar faţă de noi înşine să îl îndreptăm spre un coleg care ar putea cel mai bine să se ocupe de acesta. Când şi cui să pasez un caz. Putem. dacă profesorii ar avea ceva de spus. am avut mereu relaţii bune cu aceştia. Astfel. Toate acestea ar putea să ne epuizeze în timp. Cum facem faţă laudelor şi criticilor? Este important să ne cunoaştem limitele dar şi punctele forte în ceea ce priveşte munca noastră. cu copii cu probleme. Toate acestea ne pot ajuta să uităm puţin de tot ce se petrece în cabinet. nu cred că am rămas în mintea unui anumit profesor pentru că întotdeauna m-am camuflat. trebuie să am un număr însemnat de alţi psihologi care se ocupă de alte probleme decât mă ocup eu. Cu ce tip de clienţi aş vrea să lucrez? Cred că mi-ar plăcea să lucrez foarte mult pe probleme de relaţionare în familie. Ce ar spune profesorii despre mine? Niciodată nu am fost genul care să vorbesc.

Per ansamblu. Este probabil să fi greşit în consilierea unei persoane. dar nu numai. de interes. pot fi numeroşi factori care să fi influenţat toate aceste lucruri. ele nu sunt de ajuns. Nu este nevoie de multe eforturi să fim atenţi şi dedicaţi cazurilor pe care le avem. devotament. este posibil ca persoana să nu fi fost suficient de motivată să se schimbe. profesia de psiholog necesită multe abilităţi. multă pasiune şi mult talent. trebuie să fim foarte atenţi de unde vin. În cazul criticilor. Pot fi doar remarci răutacioase. sau pot fi nemulţumiri ale pacienţilor. Este nevoie de plăcere şi devotament.priveşte modalitatea corectă de efectuare a sarcinilor. Cum voi reuşi să dedic întreaga atenţie clienţilor mei? Părerea mea este că dacă suntem foarte pasionaţi de ceea ce facem. competenţi. aceste lucruri vin de la sine. . este nevoie de pregătire. Este esenţial să gândim obiectiv şi să alegem cele mai bune soluţii. spre exemplu. Deşi este normal să fim pregătiţi. Eu sunt sigură că sunt esenţiale pentru efectuarea profesiei de psiholog. pentru primul caz. de acea atracţie faţă de muncare pe care o facem. dar pentru al doilea trebuie să fim atenţi la ce anume ni se reproşează. Este nevoie de acel talent. cel mai bine e să ignorăm. antrenaţi să facem aceste lucruri.

Acesta nu poate fi cu adevărat bun dacă nu are această abilitate dezvoltată mai bine decât alte persoane. personal cred că am avut motive să obţin acest scor la test. căreia îi place să vorbească foarte mult şi cum prietenii mei înseamnă mult pentru mine. cu multe reuşite. Însă. eforturi pe care le fac deja. încep să ascult mai atent ceea ce se vorbeşte în jurul meu. Este. nu aveam cum să obţin mai mult. spunându-I că mie nu mi-a spus niciodată despre lucrurile acelea. Scorul meu a fost 66. îmi amintesc de multe ori lucrurile care mi s-au întâmplat recent şi pe care vreau să le povestesc şi simt nevoia să epuizez subiectul. La fel cum spune şi Nichols. de foarte multe ori m-am gândit la acest aspect şi mă aşteptam să obţin un scor mai mic. Ciudat este că mi se întâmplă aceste lucruri cu persoanele foarte apropiate mie. o dovadă de egoism oarecum. Din acest motiv. cazuri rezolvate şi satisfacţie profesională. ascultarea este un lucru esenţial pentru un psiholog. ştiu.CHESTIONAR . am completat chestionarul lui Nichols referitor la abilitatea de a asculta. sunt mai interesată probabil decât alţii să ascult mai mult şi mai atent. Ascultarea este unul dintre cei mai importanţi paşi pe care psihologul trebuie să îi facă înspre o carieră de succes. Mi s-a întâmplat chiar să vorbesc cu mama mea un lucru pe care să îl uit complet ulterior şi să mă contrazic cu ea. şi cred că au un oarecare efect. simt nevoia să le împărtăşesc tot ceea ce mi se întâmplă. trebuie să facem anumite eforturi pentru a îmbunătăţi această abilitate. atunci când vorbesc cu prietenii mei. după care să las să vină şi rândul celuilalt. eu. pentru a fi înţeleşi. Este foarte ciudat. am încercat şi. Oricum. îmi amintesc discuţiile până la cele mai mici detalii. deoarce am observat că dacă port o discuţie cu o persoană necunoscută pe care o întâlnesc în tren sau altundeva. dar şi pe cei care vin să expună o problemă.EŞti un ascultĂtor bun? In cadrul cursului. mai exact. însă eu sunt o persoană doarte deschisă. . activ ceea ce spun ceilalţi. Simţeam că atunci când vorbeam cu prieteni de-ai mei îmi pierdeam concentrarea. Sincer vorbind. adică un scor mediu după etalonarea lui Nichols. cu paşi mici. deoarece simţeam că am probleme sub acest aspect. fapt care nu mă ajută numai pe mine. şi mă gândeam tot la lucrurile care mă preocupau pe mine cel mai mult. Dar se pare că totuşi m-am încadrat în medie. Fiind studentă la psihologie.

consilierul poate fi tras la răspundere în anumite cazuri şi din acest motiv. deşi este normal ca în cazurile extreme să acţionăm într-o altă formă. în consiliere. Nu putem să anunţăm autorităţile sau părinţii pentru chestiuni de acest gen. Dar. În cazurile care implică consumul de droguri spre exemplu. Mai mult. Menirea mea. nu putem aborda problema atât de simplu. într-una dintre întrebări. rezultatele mi-au arătat că orientarea mea este una individuală şi că principala mea preocupare. în calitate de consilier. problemele precum traficul de droguri. problemele ce ţin de persoană. suntem psihologi şi că scopul nostru nu este să turnăm părinţilor problemele adolescenţilor. este un bine pe termen lung faptul de a anunţa autorităţile. Nu putem lăsa persoana să pună în pericol societatea şi să comită infracţiuni fără ca autorităţile să fie anunţate. în acelaşi timp urmărindu-se şi evitarea încălcării legilor şi drepturilor altora. care şi ea conduce la reabilitarea persoanei în cauză. Clientul ne plăteşte deoarece doreşte să rezolve o problemă a sa. pentru ca apoi să îşi continue viaţa într-un alt mod. Aceste cazuri extreme. trebuiesc. Concluzia mea este că. dar nu a reuşit singură. dar şi consumul acestora ar trebui făcut cunoscut către autorităţile competente. iar dacă greşesc. din punctul meu de vedere. persoana în sine este problema principală. . ca psiholog este aceea de a ajuta persoana să îşi rezolve problema cu care se confruntă. în mod logic rezolvate. cum era acolo. Dacă noi reuşim să rezolvăm această problemă. există o multitudine de cazuri în care este nevoie de multă atenţie şi implicare în deciziile pe care le luăm. de unde şi motivul pentru care se află în cabinetul nostru. ci este să îi ajutăm să depăşească cea mai dificilă etapă din viaţa lor alegând cele mai bune metode. la urma urmei. Această persoană vine la noi pentru că are o problemă pe care vrea să o rezolve. Bineînţeles. în mod automat aceasta nu îi va mai afecta nici pe ceilalţi. Toate acestea reprezintă motivul pentru care rezultatul meu au arătat orientarea individuală. să îi ajutăm să le corecteze. o problemă care i-ar putea afecta şi pe ceilalţi.Scala raŢIonamentului etic În urma completării chestionarului. problema avortului. unul în care se simte bine din punct de vedere psihologic şi prin care nu afectează bunăstarea celor din jur. aceste este un aspect care priveşte persoana în cauză iar decizia este în totalitate a ei. este aceea pentru nevoile individuale a persoanei. Dar. în principiu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful