Curs 1

Relat ¸ii. Corpul numerelor reale
1 Relat ¸ii
Not ¸iunea matematic˘a de relat ¸ie are un grad mare de generalitate. Definirea ¸si dez-
voltarea acestei not ¸iuni presupune raportarea la o serie de concepte matematice
elementare precum: element, mult ¸ime, submult ¸ime, apartenent ¸˘a la o mult ¸ime, in-
cluziune, operat ¸ii cu mult ¸imi, pereche ordonat˘a, produs cartezian. Vom porni de
la premiza c˘a toate acestea sunt cunoscute. Deasemenea vom presupune cunoscute
elementele de baz˘a ale calculului propozit ¸iilor ¸si predicatelor, cu simbolistica uzual˘a.
Definit ¸ia 1.1. Un triplet 1 = (A, B, G
R
) unde A ¸si B sunt dou˘a mult ¸imi nevide,
iar G
R
este o submult ¸ime a produsului cartezian A B , se nume¸ste relat ¸ie ˆıntre
mult ¸imile A ¸si B.
Mult ¸imea G
R
⊂ A B se nume¸ste graficul relat ¸iei 1.
Fiind dat˘a o relat ¸ie 1 = (A, B, G
R
), vom spune c˘a elementul a ∈ A este ˆın
relat ¸ia 1 cu elementul b ∈ B ¸si vom nota a 1b, dac˘a (a, b) ∈ G
R
. In cazul
particular B = A vom spune c˘a 1 este o relat ¸ie pe mult ¸imea A. In cele ce
urmeaz˘a vom prezenta cˆateva din principalele tipuri de relat ¸ii.
1.1 Relat ¸ii pe o mult ¸ime
Pentru a indica ˆınzestrarea unei mult ¸imii A cu o relat ¸ie 1 = (A, A, G
R
) vom utiliza
ˆın general notat ¸ia (A, 1). O relat ¸ie pe o mult ¸ime se poate bucura de o serie de
propriet˘at ¸i elementare. Definirea axiomatic˘a a acestora este realizat˘a prin enunt ¸ul
urm˘ator.
Definit ¸ia 1.2. Fie (A, 1). Relat ¸ia 1 se nume¸ste:
• reflexiv˘a, dac˘a (∀) a ∈ A a 1a
• simetric˘a, dac˘a (∀) a, b ∈ A a 1b ⇒ b 1a
• antisimetric˘a, dac˘a (∀) a, b ∈ A a 1b ∧ b 1a ⇒ a = b
• tranzitiv˘a, dac˘a (∀) a, b, c ∈ A a 1b ∧ b 1c ⇒ a 1c
• total˘a, dac˘a (∀) a, b ∈ A a 1b ∨ b 1a
Cele mai importante relat ¸ii pe o mult ¸ime sunt cele de echivalent ¸˘a ¸si respectiv de
ordine.
Definit ¸ia 1.3. O relat ¸ie 1 definit˘a pe o mult ¸ime A se nume¸ste relat ¸ie de echivalent ¸˘a
dac˘a este reflexiv˘ a, simetric˘a ¸si tranzitiv˘ a.
1
Simbolurile utilizate ˆın general pentru indicarea relat ¸iilor de echivalent ¸˘ a sunt
urm˘atoarele: =, ≡, ≈,

=, ∼ .
Fie (A, ∼) o mult ¸me ˆınzestrat˘ a cu o relat ¸ie de echivalent ¸˘a. Pentru fiecare ele-
ment a ∈ A, definim mult ¸mea:
a = ¦x ∈ A[ x ∼ a¦
numit˘a clasa de echivalent ¸˘a a elementului a, relativ la relat ¸ia ” ∼ ”.
Definit ¸ia 1.4. O familie T ⊂ T(A) de submult ¸imi (p˘art ¸i) ale mult ¸imii A se
nume¸ste partit ¸ie a mult ¸imii A dac˘a satisface propriet˘at ¸ile:
1) (∀) X ∈ T X ,= ∅
2) (∀) X, Y ∈ T X ∩ Y ,= ∅ ⇒ X = Y
3) ∪
X∈F
X = A
Pentru (A, ∼), s˘a not˘am:
A
/∼
= ¦a [ a ∈ A¦
mult ¸imea claselor de echivalent ¸˘a ale mult ¸imii A relativ la relat ¸ia ” ∼ ”.
O proprietate important˘ a a mult ¸imii claselor de echivalent ¸˘a este evident ¸iat˘ a de
teorema urm˘atoare.
Teorema 1.1. Mult ¸imea claselor de echivalent ¸˘a A
/∼
, relativ la o relat ¸ie ” ∼ ” de
echivalent ¸˘a pe mult ¸imea A, reprezint˘a o partit ¸ie a mult ¸imii A.
O atent ¸ie special˘a vom acorda ˆın continuare relat ¸iilor de ordine.
Definit ¸ia 1.5. O relat ¸ie 1 definit˘a pe o mult ¸ime A se nume¸ste relat ¸ie de ordine
dac˘a este reflexiv˘ a, antisimetric˘a ¸si tranzitiv˘ a.
Simbolurile utilizate ˆın general pentru indicarea relat ¸iilor de echivalent ¸˘ a sunt
urm˘atoarele: ≤, ¸, _, _, ⊂ .
O mult ¸ime A ˆınzestrat˘ a cu o relat ¸ie de ordine ≤ se nume¸ste mult ¸ime ordonat˘a
¸si se noteaz˘a (A, ≤). Dac˘a relat ¸ia de ordine ≤ este total˘a atunci mult ¸imea A se
nume¸ste total ordonat˘a; ˆın caz contrar, mult ¸imea A se nume¸ste part ¸ial ordonat˘a.
Ment ¸ion˘am deasemenea urm˘atoarele notat ¸ii convent ¸ionale:
a ≥ b ⇔ b ≤ a; a < b ⇔ a ≤ b ∧ a ,= b; a > b ⇔ a ≥ b ∧ a ,= b.
Prezent˘ am ˆın continuare cˆateva not ¸iuni fundamentale legate de conceptul de
m˘arginire ˆın mult ¸imi ordonate.
Definit ¸ia 1.6. Fie (A, ≤) o mult ¸ime ordonat˘a ¸si X ⊂ A o submult ¸ime nevid˘a a
mult ¸imii A.
Un element a ∈ A se nume¸ste:
• majorant al mult ¸imii X, dac˘a: (∀) x ∈ X x ≤ a
• minorant al mult ¸imii X, dac˘a: (∀) x ∈ X a ≤ x
2
• cel mai mare element al mult ¸imii X, dac˘a apart ¸ine mult ¸imii X ¸si este un
majorant al acestei mult ¸imi
• cel mai mic element al mult ¸imii X, dac˘a apart ¸ine mult ¸imii X ¸si este un
minorant al acestei mult ¸imi
• marginea superioar˘a (supremumul) mult ¸imii X, dac˘a este cel mai mic
majorant al mult ¸imii X
• marginea inferioar˘a (infimumul) mult ¸imii X, dac˘a este cel mai mare mi-
norant al mult ¸imii X
Mult ¸imea X se nume¸ste m˘argini˘a dac˘a admite cel put ¸in un minorant (este minorat˘a)
¸si respectiv cel put ¸in un majorant (este majorat˘a), adic˘a:
(∃) a, b ∈ A (∀) x ∈ X a ≤ x ≤ b
S˘a presupunem c˘a mult ¸imea nevid˘a X ⊂ A admite o margine superioar˘a s ∈ A.
Din definit ¸ia de mai sus deducem c˘a s este caracterizat de urm˘atoarele dou˘a pro-
priet˘at ¸i:
1) (∀) x ∈ X x ≤ s
2) (∀) t ∈ A t < s ⇒ (∃) x ∈ X x > t.
Deasemenea este u¸sor de observat c˘a, ˆın cazul c˘a exist˘a, marginea superior˘a a
mult ¸imii X este unic˘a (se aplic˘a antisimetria relat ¸iei de ordine). Unicitatea supre-
mumului s ˆındrept˘at ¸este notat ¸ia:
s = sup X
In mod similar putem caracteriza (ˆın caz de existent ¸˘a) infimumul i al unei mult ¸imi
X prin:
1) (∀) x ∈ X x ≥ i
2) (∀) t ∈ A t > i ⇒ (∃) x ∈ X x < t.
Not˘am:
i = inf X
Definit ¸ia 1.7. Mult ¸imea ordonat˘a (A, ≤) se nume¸ste:
• complet˘aˆın ordine, dac˘a orice submult ¸ime nevid˘a ¸si majorat˘a a lui A admite
supremum
• bine ordonat˘a, dac˘a orice submult ¸ime nevid˘a a lui A admite un cel mai mic
element
Existent ¸a marginii superioare a mult ¸imilor m˘arginite superior (majorate) asigur˘a
existent ¸a marginii inferioare a mult ¸imilor m˘arginite inferior (minorate).
Teorema 1.2. Intr-o mult ¸ime (A, ≤) complet˘a ˆın ordine, orice submult ¸ime nevid˘a
¸si minorat˘a admite infimum.
3
Demonstrat ¸ie. Fie mult ¸imea X ⊂ A, X ,= ∅, m˘arginit˘a inferior. Atunci mult ¸imea
M = ¦ m ∈ A[ (∀) x ∈ X m ≤ x ¦ a minorant ¸ilor lui X este nevid˘a ¸si majorat˘a de
oricare element x ∈ X (X ,= ∅). Conform ipotezei, exist˘a i = sup M. Cum i este
cel mai mic majorant al mult ¸imii M, deducem i ≤ x, (∀) x ∈ X, deci i este un
minorant al mult ¸imii X. Rezult˘a i ∈ M. Dar i = sup M, deci i ≥ m, (∀) m ∈ M.
Ca urmare, i este cel mai mare minorant al mult ¸imii X. Obt ¸inem i = inf X.
Exemplul 1. Inegalitatea numerelor naturale este o relat ¸ie de ordine total˘a pe
mult ¸imea N. In plus (N, ≤) este bine ordonat˘a ¸si complet˘a ˆın ordine.
Exemplul 2. Incluziunea, definit˘a pe mult ¸imea T(M) a submult ¸imilor unei mult ¸imi
nevide M, este o relat ¸ie de ordine partial˘a, iar mult ¸imea (T(M), ⊂) este complet˘a
ˆın ordine. Astfel, pentru T ⊂ T(M), avem sup T = ∪
X∈F
X ¸si inf T = ∩
X∈F
X.
1.2 Funct ¸ii
Definit ¸ia 1.8. O relat ¸ie 1 = (A, B, G
R
), se nume¸ste relat ¸ie funct ¸ional˘a dac˘a
satisface proprietatea (numit˘a de univocitate):
(∀) a ∈ A (∀) b, c ∈ B a1b ∧ a1c ⇒ b = c.
O relat ¸ie funct ¸ional˘a f = (A, B, G
f
), se nume¸ste funct ¸ie dac˘a este definit˘a pe
mult ¸imea A cu valori ˆın B, adic˘a:
(∀) a ∈ A (∃) b ∈ B a f b (sau (a, b) ∈ G
f
)
Notat ¸ia uzual˘a pentru o funct ¸ie f = (A, B, G
f
) este f : A → B. Existent ¸a ¸si
unicitatea elementului b ∈ B, asociat unui element fixat a ∈ A, avˆand proprietatea
(a, b) ∈ G
f
, justific˘a utilizarea curent˘a a notat ¸iei f(a) = b. Astfel avem:
G
f
= ¦ (a, f(a)) [ a ∈ A¦
Este important s˘a distingem not ¸iunea (algebric˘a) de grafic de reprezentarea geomet-
ric˘a a graficului, realizabil˘a ˆın cazul relat ¸iilor (ˆın particular funct ¸iilor) definite pe
mult ¸imi numerice.
Oric˘arei mult ¸imi M ˆıi putem asocia o funct ¸ia 1
M
: M → M numit˘a identitatea
mult ¸imii M definit˘a prin:
1
M
(x) = x, (∀) x ∈ M
Prezent˘am succint definit ¸iile injectivit˘at ¸ii, surjectivit˘at ¸ii, compunerii ¸si inversabilit˘ at ¸ii
funct ¸iilor.
Definit ¸ia 1.9. Fie funct ¸iile f : A →B, ¸si g : B →C.
1) Funct ¸ia compus˘a g ◦f : A →C este definit˘a prin: g ◦f(a) = g(f(a)), (∀) a ∈
A
2) Funct ¸ia f se nume¸ste:
• injectiv˘a, dac˘a (∀) a
1
, a
2
∈ A f(a
1
) = f(a
2
) ⇒ a
1
= a
2
4
• surjectiv˘a, dac˘a (∀) b ∈ B (∃) a ∈ A f(a) = b
• bijectiv˘a, dac˘a este injectiv˘a ¸si surjectiv˘a
• inversabil˘a, dac˘a (∃) g : B →A f ◦ g = 1
A
∧ g ◦ f = 1
B
Un rezultat fundamental care leag˘a de not ¸iunile definite anterior este formulat
ˆın teorema urm˘atoare.
Teorema 1.3. O funct ¸ie este inversabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este bijectiv˘a.
Definit ¸ia 1.10. Fie dou˘a mult ¸imi ordonate (A, ≤) ¸si (B, _). O funct ¸ie f : A →B
se nume¸ste:
• monoton cresc˘atoare, dac˘a (∀) a
1
, a
2
∈ A a
1
≤ a
2
⇒ f(a
1
) _ f(a
2
)
• stict cresc˘atoare, dac˘a (∀) a
1
, a
2
∈ A a
1
< a
2
⇒ f(a
1
) ≺ f(a
2
)
• monoton descresc˘atoare, dac˘a (∀) a
1
, a
2
∈ A a
1
≤ a
2
⇒ f(a
1
) _ f(a
2
)
• strict descresc˘atoare, dac˘a (∀) a
1
, a
2
∈ A a
1
< a
2
⇒ f(a
1
) ~ f(a
2
)
In sfˆarsit, vom defini not ¸iunile de imagine ¸si respectiv preimagine a unei mult ¸imi
printr-o funct ¸ie.
Definit ¸ia 1.11. Fie funct ¸ia f : A →B, ¸si mult ¸imile X ⊂ A, Y ⊂ B.
Imaginea mult ¸imii X prin funct ¸ia f este mult ¸imea:
f(X) = ¦ f(x) [ x ∈ X ¦ = ¦ y ∈ B[ (∃) x ∈ X f(x) = y ¦.
Preimaginea mult ¸imii Y prin funct ¸ia f este mult ¸imea:
f
−1
(Y ) = ¦ x ∈ A[ f(x) ∈ Y ¦.
O funct ¸ie f : A →B este surjectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a f(A) = B. Pe de alt˘a
parte, atragem atent ¸ia c˘a definit ¸ia ”preimaginii” nu este legat˘a de invesabilitate.
S˘a urm˘arim acum propriet˘at ¸i legate de imaginea ¸si preimaginea reuniunii ¸si
intersect ¸iei.
Propozit ¸ia 1.1. Fie funct ¸ia f : A →B. Au loc relat ¸iile:
1) X ⊂ Y ⇒ f(X) ⊂ f(Y ), (∀) X, Y ⊂ A
2) f(X ∪ Y ) = f(X) ∪ f(Y ), (∀) X, Y ⊂ A
3) f(X ∩ Y ) ⊂ f(X) ∩ f(Y ), (∀) X, Y ⊂ A
4) f
−1
(X ∪ Y ) = f
−1
(X) ∪ f
−1
(Y ), (∀) X, Y ⊂ B
5) f
−1
(X ∩ Y ) = f
−1
(X) ∩ f
−1
(Y ), (∀) X, Y ⊂ B
5
2 Familii de mult ¸imi
Definit ¸ia 2.1. Fie o mult ¸ime A, cu mult ¸imea submult ¸imilor sale T(A), iar I o
mult ¸ime nevid˘a (numit˘a mult ¸imea indexilor).
• O mult ¸ime T ⊂ T(A) se nume¸ste familie de mult ¸imi (p˘art ¸i ale mult ¸imii
A).
• O funct ¸ie 1 : I →T(A), 1(i) = A
i
i ∈ 1 se nume¸ste familie indexat˘a de
mult ¸imi (p˘art ¸i ale mult ¸imii A) ¸si se noteaz˘a
1 = ¦ A
i
[ i ∈ 1. ¦ = (A
i
)
i∈I
In particular, o familie indexat˘a dup˘a mult ¸imea numerelor naturale se nume¸ste
¸sir de mult ¸imi ¸si se noteaz˘a (A
n
)
n∈N
.
Un ¸sir (A
n
)
n∈N
de mult ¸imi se nume¸ste cresc˘ator dac˘a A
n
⊂ A
n+1
, (∀) n ∈ N,
¸si respectiv descresc˘ator dac˘a A
n
⊃ A
n+1
, (∀) n ∈ N.
Operat ¸iile curente cu familiile de mult ¸imi sunt reuniunea, intersect ¸ia ¸si produsul
cartezian.
Definit ¸ia 2.2. Pentru o familie indexat˘a de mult ¸imi (A
i
)
i∈I
, p˘art ¸i ale unei mult ¸imi
A, definim
• reuniunea:

i∈I
A
i
= ¦ x ∈ A[ (∃) i ∈ I x ∈ A
i
¦
• intersect ¸ia:

i∈I
A
i
= ¦ x ∈ A[ (∀) i ∈ I x ∈ A¦
• produsul cartezian:

i∈I
A
i
= ¦ ϕ : I →A[ ϕ(i) ∈ A
i
, (∀) i ∈ I ¦ = ¦ (a
i
)
i∈I
[ a
i
∈ A
i
, (∀) i ∈ I ¦
3 Definirea axiomatic˘a mult ¸imii numerelor reale
Mult ¸imea numerelor reale este obiectul matematic fundamental al analizei. Ea con-
stituie cadrul natural de dezvoltare a not ¸iunilor de convergent ¸˘a, continuitate, deriv-
abilitate, integrabilitate etc. Deasemenea mult ¸imea R este indispensabil˘a definirii
not ¸iunii de metric˘a. Ce este mult ¸imea numerelor reale? Simpla asociere a mult ¸imii
R cu mult ¸imea tuturor punctelor unei drepte orientate este o afirmat ¸ie satisf˘ac˘ atoare
intuitiv, util˘a pentru fundamentarea geometriei analitice, dar nu poate fi acceptat˘a
drept definit ¸ie. O definit ¸ie a mult ¸imii numerelor reale este dat˘a ˆın continuare
Definit ¸ia 3.1. Se nume¸ste mult ¸imea numerelor reale o mult ¸ime nevid˘a R,
ˆınzestrat˘a cu dou˘a operat ¸ii interne + ¸si ¸si cu o relat ¸ie de ordine ≤, care verific˘a
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) (R, +, ) este un corp (algebric) comutativ;
6
2) (R, ≤) este o mult ¸ime total ordonat˘a;
3) Relat ¸ia de ordine ” ≤ ” este compatibil˘a cu operat ¸iile algebrice de adunare (+) ¸si
respectiv ˆınmult ¸ire (), adic˘a sunt satisf˘acute axiomele
(i) (∀) x, y, z ∈ R x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z
(ii) (∀) x, y, z ∈ R x ≤ y ∧ z ≥ 0 ⇒ xz ≤ yz.
4) Orice mult ¸ime nevid˘a ¸si m˘arginit˘a superior, A ⊂ R, admite margine superioar˘a,
(deci exit˘a sup A), (Axioma marginii superioare).
Observat ¸ia 3.1. Se poate demonstra c˘a orice dou˘a mult ¸imi R
1
¸si R
2
care ar verifica
axiomele de mai sus, sunt izomorfe. Deci, f˘acˆınd abstract ¸ie de un izomorfism, exist˘a
o singur˘a mult ¸ime de numere reale. Existent ¸a corpului ordonat al numerelor reale,
a fost demonstrat˘a, prima dat˘a de Dedekind, bazˆındu-se pe mult ¸imea cunoscut˘a a
numerelor rat ¸ionale.
Observat ¸ia 3.2. Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale (Q, +, , ≤) verific˘ a propriet˘at ¸ile
1), 2) ¸si 3) de mai sus, dar nu verific˘a axioma marginii superioare.
Not˘am R
+
= ¦ x ∈ R[ x ≥ 0¦ mult ¸imea elementelor pozitive ale corpului,
numit˘a conul pozitiv. Not˘am deasemenea R

= ¦ −x [ x ∈ R
+
¦.
S˘a observ˘am c˘a ˆın cadrul lui R se reg˘ase¸ste o parte izomorf˘a cu mult ¸imea nu-
merelor naturale.
ˆ
Intr-adev˘ ar, deoarece R este corp, el cont ¸ine un element neutru
ˆın raport cu ˆınmult ¸irea, pe care ˆıl not˘am cu 1. Apoi prin adun˘ari repetate a lui 1
cu el ˆınsu¸si se obt ¸in toate numerele naturale din cadrul lui R.
Definit ¸ia 3.2. Modulul unui element x ∈ R se define¸ste prin:
[x[ =

x, x ≥ 0
−x, x < 0
Din definit ¸ia de mai sus rezult˘a o serie de propriet˘at ¸i caracteristice modulului.
Propozit ¸ia 3.1. Modulul are propriet˘at ¸ile urm˘atoare:
(i) [x[ = max¦x, −x¦ ≥ 0, (∀) x ∈ R;
(ii) [x[ = 0 ⇔ x = 0 (∀) x ∈ R;
(iii) [x[ < c ⇔ −c < x < c, (∀) c ∈ R

+
, (∀) x ∈ R;
(iv) [xy[ = [x[[y[, (∀) x, y ∈ R;
(v) [x[
2
= x
2
, (∀) x ∈ R;
(vi) [x + y[ ≤ [x[ +[y[, (∀) x, y ∈ R.
Demonstrarea acestor propriet˘at ¸i este imediat˘a. Din proprietatea (iii) deducem:
[x −a[ < ε ⇔ a −ε < x < a + ε, (∀) x, a ∈ R, (∀) ε ∈ R

+
7
4 S¸iruri de numere reale
Un ¸sir (x
n
)
n∈N
cu termenii ˆın R trebuie ˆınt ¸eles ca o funct ¸ie ϕ : N → R pentru
care not˘am x
n
= ϕ(n), n ∈ N. Dac˘a (i
n
)
n∈N
este un ¸sir strict cresc˘ator de numere
naturale, atunci ¸sirul (x
i
n
)
n∈N
se nume¸ste sub¸sir al ¸sirului (x
n
)
n∈N
.
Definit ¸ia 4.1. S¸irul (x
n
)
n∈N
se nume¸ste:
• m˘arginit, dac˘a
(∃) m > 0 (∀) n ∈ N [x
n
[ ≤ m
• monoton cresc˘ator (respectiv descresc˘ator), dac˘a
(∀) n ∈ N x
n
≤ x
n+1
(respectiv x
n
≥ x
n+1
)
• convergent, dac˘a
(∃) a ∈ R (∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N
ε
⇒ [x
n
−a[ < ε
¸si ˆın acest caz not˘am x
n
→a
• fundamental (sau ¸sir Cauchy), dac˘a
(∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n, m ∈ N n, m ≥ N
ε
⇒ [x
n
−x
m
[ < ε
”Convergent ¸a” semnific˘a tendint ¸a termenilor ¸sirului (x
n
)
n∈N
de a se apropia,
pe m˘asura cre¸sterii rangului, de un anumit element a al corpului R. Elementul
respectiv, dac˘a exist˘a, este unic. Unicitatea rezult˘a prin reducere la absurd. Astfel,
s˘a presupunem c˘a ˆın acela¸si timp avem x
n
→ a ¸si x
n
→ b cu a ,= b. Atunci,
din definit ¸ia convergent ¸ei (aplicat˘a pentru a ¸si b) deducem c˘a exist˘a un num˘ar
natural N astfel ˆıncˆ at pentru orice n ∈ N, cu n ≥ N, s˘a avem [x
n
− a[ <
|b−a|
2
¸si
[x
n
−b[ <
|b−a|
2
. Dar ˆın acest caz, alegˆand un rang n ≥ N, obt ¸inem :
[b −a[ ≤ [b −x
n
[ +[x
n
−a[ = [x
n
−b[ +[x
n
−a[ <
[b −a[
2
+
[b −a[
2
= [b −a[
adic˘a [b −a[ < [b −a[, contradict ¸ie.
Num˘arul unic a din definit ¸ia convergent ¸ei se nume¸ste limita ¸sirului (x
n
)
n∈N
¸si
not˘am:
lim
n→∞
x
n
= a.
”Fundamentabilitatea” semnific˘a tendint ¸a termenilor ¸sirului (x
n
)
n∈N
de a se apropia
ˆıntre ei, pe m˘asura cre¸sterii rangului lor.
Propriet˘at ¸i imediate ale definit ¸iilor de mai sus sunt urm˘atoarele.
Teorema 4.1. (i) orice ¸sir convergent este fundamental;
(ii) orice ¸sir fundamental este m˘arginit;
(iii) dac˘a un ¸sir fundamental admite un sub¸sir convergent atunci ¸sirul este conver-
gent.
8
Demonstrat ¸ie. (i) Fie ¸sirul convergent (x
n
)
n∈N
cu lim
n→∞
x
n
= a. Pentru un
ε > 0 arbitrar, exist˘a un rang natural N astfel ca pentru orice rang natural n ≥ N
s˘a avem [x
n
−a[ < ε/2. Atunci, pentru numerele naturale n, m ≥ N, avem
[x
n
−x
m
[ ≤ [x
n
−a[ +[a −x
m
[ <
ε
2
+
ε
2
= ε.
Rezult˘a c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este fundamental.
(ii) Presupunem c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este fundamental. Atunci, pentru ε = 1 exist˘a un
rang natural N astfel ˆıncˆ at [x
n
−x
m
[ < 1, (∀) n, m ≥ N. In particular obt ¸inem [x
n

x
N
[ < 1, (∀) n ≥ N de unde [x
n
[ ≤ [x
n
− x
N
[ +
+[x
N
[ < 1 + [x
N
[, (∀) n ≥ N. Atunci [x
n
[ ≤ m, (∀) n ∈ N, unde m =
= max¦ [x
0
[, [x
1
[, , [x
N−1
[, 1 +[x
N
[ ¦ > 0. Rezult˘a c˘a ¸sirul dat este m˘arginit.
(iii) S˘a presupunem c˘a ¸sirul fundamental (x
n
)
n∈N
admite sub¸sirul convergent (x
i
n
)
n∈N
cu limita a ∈ R.
Fie ε > 0. Putem g˘asi un rang N
1
∈ N astfel ca [x
n
− x
m
[ <
ε
2
, (∀) n, m ≥ N
1
¸si respectiv un rang N
2
∈ N astfel ca [x
i
n
− a[ <
ε
2
, (∀) n ≥ N
2
. Not˘am
N = max¦N
1
, N
2
¦. Pentru orice rang natural n ≥ N avem [x
n
−x
i
n
[ <
ε
2
, deoarece
i
n
≥ n ≥ N ≥ N
1
, ¸si [x
i
n
−a[ <
ε
2
, deoarece n ≥ N ≥ N
2
. Obt ¸inem:
[x
n
−a[ ≤ [x
n
−x
i
n
[ +[x
i
n
−a[ <
ε
2
+
ε
2
= ε, (∀) n ≥ N.
Rezult˘a c˘a ¸sirul Cauchy (x
n
)
n∈N
este convergent cu lim
n→∞
x
n
= a.
Reciproca afirmat ¸iei (i) a teoremei 4.1 nu este valabil˘ a ˆın corpul ordonat Q,
Fie de exemplu ¸sirul cu termeni rat ¸ionali (x
n
)
n∈N
, definit recurent prin x
0
= 0 ¸si
x
n+1
= x
n
+ 2
−n
2
, (∀) n ∈ N, este fundamental dar neconvergent (ˆın Q).
Prezent˘ am ˆın continuare, propriet˘at ¸i fundamentale ale ¸sirurior de numere reale,
precum ¸si axiomele lui Arhimede ¸si Cantor, pe care le verific˘ a corpul numerelor
reale.
Teorema 4.2. Corpul numerelor reale verific˘a Axioma lui Arhimede, adic˘a:
(∀) a, b ∈ R

+
(∃) n ∈ N

n a > b.
Teorema 4.3. Orice ¸sir monoton ¸si m˘arginit din R este convergent.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a ¸sirul (x
n
)
n
N
este m˘arginit ¸si monoton cresc˘ator.
Atunci exist˘a a = sup¦ x
n
[ n ∈ N¦. Vom ar˘ata lim
n→∞
x
n
= a. Fie ε > 0. Din
definit ¸ia marginii superioare deducem c˘a exist˘a N ∈ N astfel ˆıncˆat a − ε < x
N
.
Atunci
a −ε < x
N
≤ x
n
≤ a < a + ε, (∀) n ≥ N.
Urmeaz˘a x
n
→a.
Similar, dac˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este monoton descresc˘ator ¸si m˘arginit inferior, atunci
¸sirul este convergent, cu lim
n→∞
x
n
= inf¦ x
n
[ n ∈ N¦.
Corpul numerelor reale verific˘ a Axioma lui Cantor, adic˘a pentru orice ¸sir
(I
n
)
n∈N
descresc˘ator de intervale ˆınchise din R, unde I
n
= [a
n
, b
n
] = ¦ x ∈ R[ a
n

9
x ≤ b
n
¦, cu I
n
⊃ I
n+1
, (∀) n ∈ N ¸si lim
n→∞
(b
n
− a
n
) = 0, exist˘a un element
c ∈ R astfel ˆıncˆat

n∈N
I
n
= ¦c¦
Teorema 4.4. R este complet ˆın sens Cauchy, adic˘a are proprietatea c˘a orice
¸sir fundamental este convergent.
Demonstrat ¸ie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir fundamental. Atunci (x
n
)
n∈N
este m˘arginit
(conform teoremei 4.1), deci exist˘a dou˘a elemente din R, a
0
< b
0
, astfel ca a
0

x
n
≤ b
0
, (∀) n ∈ N. Vom dovedi c˘a ¸sirul admite un sub¸sir convergent (Lema lui
Cesaro). Astfel, definim ˆın mod recurent ¸sirul strict cresc˘ator de numere naturale
(i
n
)
n∈N
¸si ¸sirul descresc˘ator de intervale ˆınchise (I
n
)
n∈N
, I
n
= [a
n
, b
n
] prin:
• i
0
= 0, I
0
= [a
0
, b
0
];
• Intervalul I
n+1
este ales ca unul dintre intervalele [a
n
,
a
n
+b
n
2
] ¸si [
a
n
+b
n
2
, b
n
],
care cont ¸ine o infinitate de termeni ai ¸sirului dat, iar i
n+1
> i
n
este ales astfel ˆıncˆ at
x
i
n+1
∈ I
n+1
. Din construct ¸ia indicat˘a rezult˘a (prin induct ¸ie)
0 < b
n
−a
n
=
b
0
−a
0
2
n
, n ∈ N.
Cum
1
2
n
→ 0 , avem b
n
− a
n
→ 0. Conform ipotezei (axioma lui Cantor) exist˘a
c ∈ R a. ˆı. ∩
n∈N
I
n
= ¦c¦. Dar din x
i
n
, c ∈ I
n
deducem [x
i
n
− c[ ≤ b
n
− a
n
→ 0,
de unde obt ¸inem lim
n→∞
x
i
n
= c. Atunci, conform teoremei 4.1, rezult˘a c˘a ¸sirul
fundamental (x
n
)
n∈N
este convergent, cu lim
n→∞
x
n
= c. A¸sadar R este complet
ˆın sens Cauchy.
ˆ
In continuare vom introduce noi not ¸iuni legate de extindererea mult ¸imii R, cu
dou˘a noi elemente +∞ ¸si −∞. Convenim s˘a not˘am R = R ∪ ¦−∞, ∞¦ mult ¸imea
numit˘a dreapta ˆıncheiat˘a. Elementul +∞ este cel mai mare element a lui R, iar
−∞ este cel mai mic element al acestei mult ¸imi.
Pentru o mult ¸ime nevid˘a A din R, not˘am
• sup A = ∞, dac˘a mult ¸imea A este nem˘arginit˘ a superior;
• inf A = −∞, dac˘a mult ¸imea A este nem˘arginit˘ a inferior.
Definim limitele ”infinite” ale ¸sirurilor reale astfel:
• lim
n→∞
x
n
= ∞ dac˘a
(∀) m > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ x
n
> m
• lim
n→∞
x
n
= −∞ dac˘a
(∀) m < 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ x
n
< m
Definit ¸ia 4.2. Un element a ∈ R se nume¸ste punct limit˘a al unui ¸sir (x
n
)
n∈N
de numere reale dac˘a exist˘a un sub¸sir (x
i
n
)
n∈N
al ¸sirului (x
n
)
n∈N
cu lim
n→∞
x
i
n
=
= a.
10
Propozit ¸ia 4.1. Orice ¸sir de numere reale admite cel put ¸in un punct limit˘a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a ¸sirul este m˘arginit se aplic˘a Lema lui Cesaro. Dac˘a ¸sirul
este nem˘arginit se arat˘a c˘a acesta admite un sub¸sir cu limita infinit˘a.
In contextul de mai sus, s˘a definim punctele limit˘a extreme ale unui ¸sir de numere
reale.
Definit ¸ia 4.3. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale.
Not˘am X
n
= ¦ x
k
[ k ≥ n¦ mult ¸imea termenilor ¸sirului de rang cel put ¸in n.
Definim
• limita superioar˘a a ¸sirului:
limsup
n→∞
x
n
= inf¦ sup X
n
[ n ∈ N¦,
cu convent ¸ia inf¦∞¦ = ∞.
• limita inferioar˘a a ¸sirului:
liminf
n→∞
x
n
= sup¦ inf X
n
[ n ∈ N¦,
cu convent ¸ia sup¦−∞¦ = −∞.
Se dovede¸ste c˘a limitele superioar˘a ¸si inferioar˘a ale unui ¸sir de numere reale
reprezint˘a cel mai mare ¸si respectiv cel mai mic punct limit˘a al ¸sirului. Deasemenea
are loc urm˘atoarea caracterizare a limitei:
Propozit ¸ia 4.2. Un ¸sir de numere reale are limit˘a (ˆın particular este convergent)
dac˘a¸si numai dac˘a limitele superioar˘a ¸si inferioar˘a sunt egale (ˆın particular finite ¸si
egale). In acest caz avem:
lim
n→∞
x
n
= limsup
n→∞
x
n
= liminf
n→∞
x
n
.
In finalul discut ¸iei despre ¸sirurile de numere reale, amintim cˆateva criterii im-
portante de convergent ¸˘ a.
• Criteriul major˘arii: Dac˘a pentru ¸sirurile (x
n
)
n∈N
¸si (p
n
)
n∈N
, cu propriet˘at ¸ile
p
n
> 0, (∀) n ∈ N ¸si p
n
→0 ¸si num˘ arul real a avem
[x
n
−a[ ≤ p
n
, (∀) n ∈ N,
atunci x
n
→a;
• Criteriul cle¸ste: Dac˘a pentru ¸sirurile (x
n
)
n∈N
, (a
n
)
n∈N
¸si (b
n
)
n∈N
, cu pro-
priet˘at ¸ile a
n
→c, b
n
→c, avem
a
n
≤ x
n
≤ b
n
, (∀) n ∈ N,
atunci x
n
→c;
• Criteriul lui Stolz: Dac˘a pentru ¸sirurile (a
n
)
n∈N
¸si (b
n
)
n∈N
, cu propriet˘at ¸ile
0 < b
n
< b
n+1
, (∀) n ∈ N ¸si b
n
→∞ , avem
lim
n→∞
a
n+1
−a
n
b
n+1
−b
n
= c
atunci lim
n→∞
a
n
b
n
= c.
11
Curs 2
Serii numerice
1 Definit ¸ii. Generalit˘at ¸i.
ˆ
In acest capitol vom studia seriile de numere reale. Cu ajutorul seriilor se poate
da un sens not ¸iunii de ”sum˘a” a termenilor unui ¸sir de numere reale. Spre deosebire
de suma unui num˘ ar finit de termeni, care poate fi definit˘a pur algebric, suma
termenilor unui ¸sir, necesit˘a folosirea not ¸iunii de convergent ¸˘ a.
ˆ
In definit ¸ia urm˘atoare
vom introduce not ¸iunile fundamentale pe care le vom folosi ˆın continuare.
Definit ¸ia 1.1. Fie un ¸sir de numere reale (a
n
)
n∈N
. Se nume¸ste seria ata¸sat˘a ¸sirului
dat, ansamblul format din ¸sirurile (a
n
)
n∈N
¸si (S
n
)
n∈N
, unde S
n
:= a
0
+ . . . + a
n
,
(n ≥ 0). Aceast˘a serie se noteaz˘a cu

n≥0
a
n
. Termenii a
n
se numesc termenii
seriei, iar termenii S
n
se numesc sumele part ¸iale ale seriei.
ˆ
In cazul ˆın care ¸sirul
(S
n
)
n∈N
este convergent, seria se nume¸ste convergent˘a, iar ˆın caz contrar, seria
se nume¸ste divergent˘a. Limita ¸sirului (S
n
)
n∈N
, ˆın cazul ˆın care exist˘a, se nume¸ste
suma seriei ¸si se noteaz˘a cu

n=0
a
n
.
Calitatea unei serii de a fi convergent˘a sau divergent˘a poart˘ a numele de natura
seriei.
Seria

n≥0
a
n
, precum ¸si suma ei, ˆın cazul convergent ¸ei se mai noteaz˘a prin a
0
+
a
1
+ . . .. Dac˘a ˆın seria

n≥0
avem a
0
= a
1
= . . . = a
k−1
= 0, not˘am seria ¸si prin

n≥k
a
n
, iar suma sa prin

n=k
a
n
.
Vom da ˆın continuare cˆateva exemple de serii. Una dintre cele mai importante
serii, de care vom avea nevoie ¸si ˆın continuare este seria geometric˘a.
Exemplul 1.1. Seria geometric˘a se define¸ste prin

n≥0
q
n
, unde q ∈ R. Avem
S
n
= 1 +q +. . . +q
n
=
1−q
n+1
1−q
, pentru q = 1 ¸si S
n
= n+1, pentru q = 1. Rezult˘a c˘a
seria este convergent˘ a ¸si are suma
1
1−q
, dac˘a |q| < 1 ¸si este divergent˘a cˆand |q| ≥ 1.
ˆ
In plus suma seriei este +∞ pentru q ≥ 1.
Exemplul 1.2. Fie seria

n≥1
1
n(n+1)
. Pentru n ≥ 1, avem S
n
=
1
1·2
+ . . .
1
n(n+1)
=
_
1
1

1
2
_
+ . . . +
_
1
n

1
n+1
_
. Dup˘a reducerea termenilor asemenea, obt ¸inem S
n
=
1 −
1
n+1
. Deoarece lim
n→∞
S
n
= 1, conchidem c˘a seria este convergent˘a ¸si are suma
egal˘a cu 1.
1
Exemplul 1.3. Fie seria

n≥1
n
(n+1)!
. Avem S
n
=
n

k=0
k
(k+1)!
=
=
n

k=0
_
1
k!

1
(k+1)!
_
=
1
0!

1
(n+1)!
= 1 −
1
(n+1)!
. Obt ¸inem lim
n→∞
S
n
= 1. Deci se-
ria este convergent˘ a cu suma 1.
Propozit ¸ia 1.1. i) Dac˘a ˆıntr-o serie

n≥0
a
n
, ad˘aug˘am, elimin˘am, sau modifi-
c˘am un num˘ar finit de termeni, natura seriei nu se schimb˘a, ci doar suma ei se
modific˘a, ˆın cazul cˆand este convergent˘a.
ii) Dac˘a tot ¸i termenii unei serii se ˆınmult ¸esc cu o constant˘a k = 0, atunci natura
seriei nu se modific˘a dar, ˆın cazul convergent ¸ei, suma noii serii este egal˘a cu suma
seriei date ˆınmult ¸it˘a cu k.
Demonstrat ¸ie. i) S˘a observ˘am c˘a toate operat ¸iile ment ¸ionate, se pot reduce doar
la dou˘a mai simple ¸si anume, a) ad˘augarea unui num˘ ar finit de termeni la ˆınceputul
seriei ¸si b) eliminarea unui num˘ar finit de termeni de la ˆınceputul seriei. Datorit˘a
simetriei, este suficient s˘a vedem doar operat ¸ia b). Deci s˘a observ˘am c˘a orice serie

n≥0
a
n
are acea¸si natur˘a cu seria de forma

n≥0
a
n+k
, unde k ∈ N. Dar sumele part ¸iale
ale acestor dou˘a serii difer˘a prin constanta, a
0
+ . . . + a
k−1
, ¸si deci cele dou˘a ¸siruri
au acea¸si natur˘a.
ˆ
In cazul convergent ¸ei, limitele lor difer˘a prin aceast˘a constant˘a
aditiv˘a.
ii) Sumele part ¸iale ale seriei modificate, sunt egale cu sumele part ¸iale ale seriei
date ˆınmult ¸ite cu factorul k. Atunci cele dou˘a ¸siruri sunt simultan convergente sau
divergente ¸si ˆın cazul convergent ¸ei, limitele lor difer˘a de asemenea prin factorul mul-
tiplicativ k.
Obiectul studiului seriilor nu vizeaz˘a doar calculul sumei seriilor. De fapt pentru
o mic˘a parte a seriilor lucrul acesta este posibil. De obicei ne vom mult ¸umi s˘a
stabilim doar dac˘a seria este convergent˘ a sau divergent˘a. Acest lucru se poate face
prin aplicarea diferitelor criterii de convergent ¸˘ a.
ˆ
In funct ¸ie de tipul seriei se va alege
un criteriu sau altul. Exist˘a un criteriu general de convergent ¸a, ¸si anume Criteriul
general al lui Cauchy, pe care ˆıl vom prezenta ˆın continuare. Totu¸si ment ¸ion˘am c˘a
aplicarea acestui criteriu ˆın practic˘a este dificil. De aceea, important ¸a lui este mai
mult teoretic˘a ¸si ne va folosi pentru a demonstra alte criterii de convergent ¸˘ a mai
simple.
Teorema 1.1. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria

n≥0
a
n
, este convergent˘a,
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a un indice n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆat, pentru
orice n ≥ n
ε
¸si m ≥ n
ε
, n ≤ m, avem |a
n
+ . . . + a
m
| < ε.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am S
n
:= a
0
+. . . +a
n
, (n ∈ N). Condit ¸ia din enunt ¸ul teo-
remei este echivalent˘a cu condit ¸ia ca pentru orice ε > 0, s˘a existe un indice n
ε
∈ N,
astfel ˆıncˆ at, pentru orice n ≥ n
ε
¸si m ≥ n
ε
, n ≤ m, s˘a avem |S
m
− S
n−1
| < ε.
Dar aceast˘a este condit ¸ia ca ¸sirul (S
n
)
n∈N
s˘a fie fundamental. Deoarece un ¸sir este
convergent, dac˘a ¸si numai dac˘a este fundamental, g˘asim c˘a condit ¸ia din enunt ¸ul
2
teoremei este echivalent˘ a cu faptul c˘a ¸sirul (S
n
)
n∈N
este convergent, ceea ce este
acela¸si lucru cu faptul c˘a seria

n≥0
a
n
este convergent˘a.
Observat ¸ia 1.1. Condit ¸ia din criteriul lui Cauchy, se poate formula pentru seria

n≥0
a
n
, ˆın mod echivalent astfel: pentru orice ε > 0, s˘a exist˘e un indice n
ε
∈ N, astfel
ˆıncˆ at, pentru orice n ≥ n
ε
¸si orice p ≥ 0, s˘a avem |a
n
+ . . . + a
n+p
| < ε.
Corolarul 1.1. Dac˘a seria

n≥0
a
n
este convergent˘a, atunci lim
n→∞
a
n
= 0.
Demonstrat ¸ie. Aplic˘am necesitatea condit ¸iei din criteriul lui Cauchy. Deoarece
ˆın aceast˘a condit ¸ie indicii n ≥ n
ε
¸si m ≥ n
ε
, se pot alege arbitrar, putem lua m = n
¸si obt ¸inem |a
n
| < ε, pentru orice n ≥ n
ε
, ceea ce arat˘a c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
are limita 0.
Observat ¸ia 1.2. Reciproca din Corolarul 1.1 nu este adev˘arat˘ a.
ˆ
In Exemplele 3.1
¸si 3.2, din paragraful urm˘ator, sunt prezentate serii divergente, dar cu termenul
general tinzˆand la zero.
Definit ¸ia 1.2. Seria

n≥0
a
n
se nume¸ste absolut convergent˘a, dac˘a seria

n≥0
|a
n
|
este convergent˘ a.
Teorema 1.2. (Criteriul absolutei convergent ¸e) Orice serie absolut conver-
gent˘a este convergent˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie seria

n≥0
a
n
absolut convergent˘ a. Aplicˆand criteriul general al
lui Cauchy, partea de necesitate, la seria modulelor, rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0,
exist˘a un indice n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆ at, pentru orice n ≥ n
ε
¸si m ≥ n
ε
, n ≤ m, avem
|a
n
| + . . . + |a
m
| < ε. Dar atunci avem |a
n
+ . . . + a
m
| ≤ |a
n
| + . . . + |a
m
| < ε.
Aplicˆand acum suficient ¸a criteriului general al lui Cauchy seriei

n∈N
a
n
, obt ¸inem c˘a
aceasta este convergent˘ a.
Observat ¸ia 1.3. Reciproca teoremei de mai sus nu este adev˘arat˘ a. Exemple ˆın
acest sens vom prezenta ulterior. Din acest motiv este util˘a definit ¸ia urm˘atoare.
Definit ¸ia 1.3. O serie se nume¸ste semiconvergent˘a, dac˘a ea este convergent˘a,
dar nu este absolut convergent˘a.
Propozit ¸ia 1.2. Fie

n≥0
a
n
o serie absolut convergent˘a, cu suma a. Fie ε > 0 ¸si
n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆat
n+p

k=n
|a
k
| < ε, pentru orice n ≥ n
ε
¸si orice p ≥ 0. Atunci avem
|
n

k=0
a
k
−a| ≤ ε, (∀) n ≤ n
ε
.
3
Demonstrat ¸ie. Not˘am cu (S
n
)
n∈N
¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei

n≥0
a
n
. Fie n ≥
n
ε
fixat ¸si fie p ≥ 1 variabil. Avem S
n+p
= S
n
+
n+p

k=n+1
a
k
≤ S
n
+
n+p

k=n+1
|a
k
| ≤ S
n
+ε.
Analog avem S
n+p
≥ S
n
−ε. Trecˆ and la limit˘a cˆand p → ∞, ˆın cele dou˘a inegalit˘at ¸i
obt ¸inem S
n
−ε ≤ a ≤ S
n
+ ε, adic˘a |S
n
−a| < ε.
2 Criterii de comparat ¸ie pentru seriile cu termeni
pozitivi.
Observat ¸ia 2.1. Dac˘a

n≥0
a
n
este o serie cu termeni pozitivi: a
n
≥ 0, (n ≥ 0),
atunci ¸sirul sumelor part ¸iale (S
n
)
n∈N
este cresc˘ator.
ˆ
In consecint ¸˘ a, seria

n≥0
a
n
este
convergent˘ a, dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul (S
n
)
n∈N
este m˘arginit. Dac˘a ¸sirul (S
n
)
n∈N
este
m˘arginit, si deci seria este convergent˘a, not˘am

n=0
a
n
< ∞. Dac˘a ¸sirul (S
n
)
n∈N
este
nem˘arginit, ¸si deci seria este divergent˘a, avem

n=0
a
n
= ∞.
ˆ
In continuare vom analiza criterii pentru stabili natura unei serii cu termeni
pozitivi. Vom ˆımp˘ art ¸ii aceste criterii ˆın dou˘a categorii: i) criterii de comparat ¸ie, pe
care le vom studia ˆın acest paragraf, ˆın care, natura unei serii se stabile¸ste folosind
o serie ajut˘atoare a c˘arei natur˘a este cunoscut˘a ¸si ii) criterii directe, prezentate ˆın
paragraful urm˘ator, la care natura unei serii se obt ¸ine studiind doar termenii s˘ai.
Teorema 2.1. (Criteriul 1 de comparat ¸ie) Fie seriile cu termeni pozitivi,

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
, pentru care exist˘a n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
a
n
≤ b
n
, pentru orice n ≥ n
0
.
i) Dac˘a

n=0
a
n
< ∞, atunci

n=0
a
n
< ∞.
ii) Dac˘a

n=0
a
n
= ∞, atunci

n=0
b
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. Fie S
n
= a
0
+ . . . + a
n
¸si T
n
= b
0
+ . . . + b
n
. Avem S
n
− S
n
0

T
n
−T
n
0
, pentru orice n ≥ n
0
. Dac˘a

n=0
b
n
< ∞, atunci ¸sirul (T
n
)
n∈N
este m˘arginit.
Rezult˘a ¸sirul (S
n
)
n∈N
m˘arginit, adic˘a

n=0
a
n
< ∞. Dac˘a

n=0
a
n
= ∞, rezult˘a c˘a ¸sirul
(S
n
)
n∈N
este nem˘arginit ¸si deci ¸si ¸sirul (T
n
)
n∈N
este nem˘arginit, adic˘a

n=0
b
n
= ∞.
4
Teorema 2.2. (Criteriul 2 de comparat ¸ie) Fie seriile cu termeni strict pozi-
tivi,

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
, pentru care exist˘a n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
a
n+1
a
n

b
n+1
b
n
, pentru orice n ≥ n
0
.
i) Dac˘a

n=0
b
n
< ∞, atunci

n=0
a
n
< ∞.
ii) Dac˘a

n=0
a
n
= ∞, atunci

n=0
b
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘a avem pentru orice n ≥ n
0
:
u
n
u
n
0
=
u
n
u
n−1
·
u
n−1
u
n−2
· · ·
u
n
0
+1
u
n
0

v
n
v
n−1
·
v
n−1
v
n−2
· · ·
v
n
0
+1
v
n
0
.
Deci u
n
≤ kv
n
, (n ≥ n
0
), unde k :=
u
n
0
v
n
0
. T¸ inˆınd cont c˘a seriile

n≥0
v
n
¸si

n≥0
kv
n
au acea¸si natur˘a, prin aplicarea primului criteriu de comparat ¸ie, se obt ¸ine teorema.
Teorema 2.3. (Criteriul de comparat ¸ie cu limit˘a) Fie seriile cu termeni strict
pozitivi,

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
. Presupunem c˘a exist˘a l ∈ [0, ∞) ∪ {∞} astfel ˆıncˆat
lim
n→∞
b
n
a
n
= l.
i) Dac˘a

n=0
a
n
< ∞, ¸si l < ∞, atunci

n=0
b
n
< ∞.
ii) Dac˘a

n=0
a
n
= ∞, ¸si l > 0, atunci

n=0
b
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. i) Alegem ρ > l. Exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at
b
n
a
n
< ρ, pentru orice
n ≥ n
0
. Deci b
n
< ρu
n
, (n ≥ n
0
). Din

n=0
a
n
< ∞, rezult˘a

n=0
ρa
n
< ∞ ¸si aplicˆand
primul criteriu de comparat ¸ie, rezult˘a

n=0
b
n
< ∞.
ii) Alegem 0 < ρ < l. Exist˘a n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
b
n
a
n
> ρ, adic˘a b
n
> ρa
n
, pentru
n ≥ n
0
. Din

n=0
a
n
= ∞, rezult˘a

n=0
ρa
n
= ∞ ¸si apoi, aplicˆand primul criteriu de
comparat ¸ie, rezult˘a

n=0
b
n
= ∞.
Teorema 2.4. (Criteriul lui Kummer) Fie seria

n≥0
a
n
, a
n
> 0, (n ≥ 0), ¸si ¸sirul
(b
n
)
n∈N
, b
n
> 0, (n ≥ 0). Not˘am:
K
n
:= b
n
a
n
a
n+1
−b
n+1
, (n ≥ 0).
5
i) Dac˘a exist˘a ρ > 0 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat, K
n
≥ ρ, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
< ∞.
ii) Dac˘a

n=0
1
b
n
= ∞ ¸si exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat K
n
≤ 0, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. i) Din ipotez˘a avem: a
k+1

1
ρ
(a
k
b
k
−a
k+1
b
k+1
), (k ≥ n
0
). Deci
a
0
+ . . . + a
n
≤ a
0
+ . . . + a
n
0
+
1
ρ
n−1

k=n
0
(a
k
b
k
−a
k+1
b
k+1
) =
= a
0
+ . . . + a
n
0
+
1
ρ
(a
n
0
b
n
0
−a
n
b
n
) ≤ a
0
+ . . . + a
n
0
+
1
ρ
a
n
0
b
n
0
.
Deoarece sumele part ¸iale sunt m˘arginite, rezult˘a

n=0
a
n
< ∞.
ii) Din condit ¸ia K
n
≤ 0, (n ≥ n
0
) se obt ¸ine
a
n+1
a
n

1
b
n+1
1
b
n
, (n ≥ n
0
). T¸ inˆand
seama c˘a

n≥0
1
b
n
= ∞ ¸si aplicˆand al doilea criteriu de comparat ¸ie, se obt ¸ine

n=0
a
n
=
∞.
Corolarul 2.1. Fie seria

n≥0
a
n
, a
n
> 0, (n ≥ 0), ¸si ¸sirul (b
n
)
n∈N
, b
n
> 0,
(n ≥ n
0
), cu proprietatea c˘a

n≥0
1
b
n
= ∞. Presupunem c˘a exist˘a l ∈ R, astfel
ˆıncˆat l = lim
n→∞
K
n
.
i) Dac˘a l > 0, atunci

n=0
a
n
< ∞,
ii) Dac˘a l < 0, atunci

n=0
a
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. i) Alegem 0 < ρ < l. Exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at K
n
≥ ρ, pentru
n ≥ n
0
¸si putem aplica teorema.
ii) Exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at K
n
≤ 0, pentru n ≥ n
0
¸si de asemenea putem
aplica teorema.
3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi
Teorema 3.1. (Criteriul r˘ad˘acinii, sau criteriul lui Cauchy) Fie seria cu
termeni pozitivi,

n≥0
a
n
. Not˘am
C
n
:=
n

a
n
, n ∈ N.
6
i) Dac˘a exist˘a q < 1 ¸si un indice n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat C
n
≤ q, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
< ∞,
ii) Dac˘a exist˘a un sub¸sir de indici (n
k
)
k∈N
astfel ˆıncˆat C
n
k
≥ 1, pentru orice
k ∈ N, atunci

n=0
a
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. i) Din ipotez˘a avem a
n
≤ q
n
, (n ≥ n
0
). Deoarece 0 ≤ q < 1 seria
geometric˘a cu rat ¸ia q este convergent˘ a, vezi Exemplul 1.1. Atunci, aplicˆand criteriul
1 de comparat ¸ie, rezult˘a

n=0
a
n
< ∞.
ii) Din ipotez˘a rezult˘a c˘a a
n
k
≥ 1, (k ∈ N). Rezult˘a c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
nu are limita
0 ¸si atunci din corolarul criteriului general al lui Cauchy, rezult˘a c˘a seria

n≥0
a
n
este
divergent˘a.
Corolarul 3.1. Fie seria cu termeni pozitivi

n≥0
a
n
. S˘a not˘am l :=
= limsup
n→∞
C
n
.
i) Dac˘a l < 1, atunci

n=0
a
n
< ∞,
ii) Dac˘a l > 1, atunci

n=0
a
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. i) Alegem l < q < 1. Exist˘a un indice n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at
C
n
< q, (n ≥ n
0
). Deci se poate aplica teorema precedent˘ a.
ii) Exist˘a un sub¸sir al ¸sirului (C
n
)
n∈N
, cu limita l > 1. De la un rang ˆıncepˆ and,
termenii sub¸sirului sunt mai mari sau egali cu 1. Atunci putem aplica teorema.
Teorema 3.2. (Criteriul raportului, sau criteriul lui D’Alembert) Fie seria
cu termeni strict pozitivi

n≥0
a
n
. Not˘am:
D
n
:=
a
n+1
a
n
.
i) Dac˘a exist˘a q < 1 ¸si un indice n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat D
n
≤ q, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
< ∞,
ii) Dac˘a exist˘a un indice n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat D
n
≥ 1, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
=
∞.
Demonstrat ¸ie. i) Din ipotez˘a, avem
a
n+1
a
n

q
n+1
q
n
, (n ≥ n
0
). Deoarece
0 ≤ q < 1, seria

n≥0
q
n
este convergent˘a. Aplicˆand al doilea criteriu de comparat ¸ie,
rezult˘a c˘a

n=0
a
n
< ∞.
7
ii) Din ipotez˘a, rezult˘a c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
nu coverge la 0 ¸si potrivit Corolarului
1.1, seria

n≥0
a
n
este divergent˘ a.
Corolarul 3.2. Fie seria cu termeni strict pozitivi

n≥0
a
n
. Presupunem c˘a exist˘a
lim
n→∞
D
n
= l.
i) Dac˘a l < 1, atunci seria converge.
ii) Dac˘a l > 1, atunci seria diverge.
Demonstrat ¸ie. i) Alegem l < q < 1. Exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at, D
n
≤ q, pentru
n ≥ n
0
. Se poate aplica apoi criteriul raportului.
ii) Exist˘a un indice n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at, D
n
≥ 1, pentru n ≥ n
0
. Se poate aplica
atunci teorema precedent˘ a.
Teorema 3.3. (Criteriul condens˘arii) Fie seria

n≥p
a
n
, p ∈ N cu termenii pozitivi
¸si descresc˘atori. Aceast˘a serie are acea¸si natur˘a cu seria

k≥j
2
k
a
2
k, unde j ∈ N este
ales arbitrar astfel ˆıncˆat 2
j
≥ p.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a p > 0, complet˘am seria, luˆand numerele a
i
:= a
p
, pentru
(0 ≤ i ≤ p − 1). Seria dat˘a

n≥p
a
n
are acea¸si natur˘a cu seria completat˘a

n≥0
a
n
¸si
ˆın plus termenii seriei completate sunt pozitivi ¸si descresc˘atori. S˘a not˘am S
n
:=
a
0
+. . . +a
n
, (n ≥ 0). T
k
:= a
1
+ 2a
2
+ 2
2
a
2
2 +. . . + 2
k
a
2
k, (k ≥ 0). Deoarece ¸sirul
(S
n
)
n∈N
este cresc˘ator, el are acea¸si natur˘a cu ¸sub¸sirul (S
2
k)
k∈N
. Folosind monotonia
¸sirului (a
n
)
n∈N
. Avem:
S
2
k = a
0
+ a
1
+ (a
2
) + (a
3
+ a
4
) + (a
5
+ . . . + a
8
) + . . . +
_
a
{2
k−1
+1}
+ . . . + a
2
k
_

≥ a
0
+ a
1
+ 2
0
a
2
1 + 2
1
a
2
2 + 2
2
a
2
3 + . . . + 2
k−1
a
2
k = a
0
+
1
2
· a
1
+
1
2
· T
k
.
Pe de alt˘a parte:
S
2
k = a
0
+(a
1
) +(a
2
+a
3
) +(a
4
+. . . +a
7
) +. . . +
_
a
{2
k−1
}
+ . . . + a
{2
k
−1}
_
+a
2
k ≤
≤ a
0
+ 2
0
a
2
0 + 2
1
a
2
1 + 2
2
a
2
2 + . . . + 2
k−1
a
{2
k−1
}
+ 2
k
a
2
k = a
0
+ T
k
.
Din dubla inegalitate
a
0
+
1
2
· a
1
+
1
2
· T
k
≤ S
2
k ≤ a
0
+ T
k
, (k ≥ 1),
rezult˘a c˘a ¸sirurile (T
k
)
k∈N
¸si (S
2
k)
k∈N
au acea¸si natur˘a. Deci seriile

n≥0
a
n
¸si

k≥0
2
k
a
2
k
au acea¸si natur˘a. Dar ˆın plus seriile

k≥j
2
k
a
2
k ¸si

k≥0
2
k
a
2
k au acea¸si natur˘a. Obt ¸inem
c˘a seriile

k≥j
2
k
a
2
k ¸si

n≥p
a
n
au acea¸si natur˘a.
8
Exemplul 3.1. (Seria armonic˘a) Seria armonic˘a de parametru α ∈ R se define¸ste
prin

n≥1
1
n
α
. Avem

n=1
1
n
α
=
_
< ∞, α > 1
= ∞, α ≤ 0
.
ˆ
Intr-adev˘ ar, folosind criteriul condens˘arii, rezult˘a c˘a seria armonic˘a are acea¸si
natur˘a cu seria

k≥0
2
k 1
(2
k
)
α
=

k≥0
(2
1−α
)
k
. Aceasta este o serie geometric˘a cu rat ¸ia
2
1−α
, care este convergent˘ a sau divergent˘ a dup˘a cum rat ¸ia este strict subunitar˘a sau
respectiv mai mare sau egal˘a cu 1. De aici rezult˘a discut ¸ia dup˘a α.
Exemplul 3.2. Avem:

n=2
1
n ln n
= ∞.
ˆ
Intr-adev˘ar, din criteriul condens˘arii, aceast˘a serie are acea¸si natur˘a cu seria

k=1
2
k 1
2
k
ln 2
k
=

k≥1
1
k
. Dar aceast˘a este seria armonic˘a cu α = 1 ¸si deci este divergent˘ a.
Teorema 3.4. (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict pozitivi

n≥0
a
n
. Not˘am:
R
n
:= n
_
a
n
a
n+1
−1
_
, (n ∈ N).
i) Dac˘a exist˘a q > 1 ¸si n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat R
n
≥ q, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
< ∞,
ii) Dac˘a exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat R
n
≤ 1, (n ≥ n
0
), atunci

n=0
a
n
= ∞.
Demonstrat ¸ie. Alegem b
n
:= n, (n ∈ N) ˆın criteriul lui Kummer. Se ob-
serv˘a c˘a

n=1
1
b
n
=

n=1
1
n
= ∞, (vezi Exemplul 3.1, pentru α = 1). Avem K
n
=
= b
n
a
n
a
n+1
−b
n+1
= R
n
−1.
i) Not˘am ρ := q −1 ¸si obt ¸inem K
n
≥ ρ, (n ≥ n
0
). Se obt ¸ine

n=0
a
n
< ∞.
ii) Din R
n
≥ 1, (n ≥ n
0
), se obt ¸ine K
n
≥ 0, (n ≥ n
0
) ¸si apoi

n=0
a
n
= ∞.
Corolarul 3.3. Fie seria cu termeni strict pozitivi

n≥0
a
n
. Presupunem c˘a exist˘a
lim
n→∞
R
n
= l.
i) Dac˘a l > 1, atunci

n=0
a
n
< ∞,
ii) Dac˘a l < 1, atunci

n=0
a
n
= ∞.
9
Demonstrat ¸ie. i) Alegem 1 < q < 1. Exist˘a n
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at R
n
≥ q,
(n ≥ n
0
). Deci se poate aplica teorema.
ii) Exist˘a un indice n
0
∈ N, astfel ˆıncˆat, R
n
≤ 1, pentru n ≥ n
0
. Se poate aplica
atunci teorema.
4 Criterii de convergent ¸˘a pentru serii cu termeni
oarecare
Teorema 4.1. (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria

n≥0
(a
n
b
n
). Not˘am S
n
:=
a
0
+ . . . + a
n
, (n ≥ 0). Dac˘a
i) ¸sirul (S
n
)
n
este m˘arginit,
ii) ¸sirul (b
n
)
n
este descresc˘ator, cu limita zero,
atunci seria dat˘a este convergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie n, p ∈ M. Are loc urm˘atoarea formul˘ a, numit˘a transfor-
mata lui Abel:
a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
= b
n
(S
n
−S
n−1
) + . . . + b
n+p
(S
n+p
−S
n+p−1
) =
= b
n+p
S
n+p
−b
n
S
n−1
+
n+p−1

k=n
S
k
(b
k
−b
k+1
). (1)
Fie M > 0, astfel ˆıncˆ at |S
k
| ≤ M, pentru orice k ∈ N. Avem
|a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
| ≤ (b
n+p
|S
n+p
| + b
n
|S
n
|) +
n+p−1

k=n
|S
k
|(b
k
−b
k+1
) =
= M
_
b
n+p
+ b
n
+
n+p−1

k=n
(b
k
−b
k+1
)
_
= 2Mb
n
.
Dac˘a ε > 0, alegem n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆat b
n
<
ε
2M
, pentru orice n ≥ n
ε
. Atunci
rezult˘a |a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
| < ε, (n ≥ n
ε
, p ≥ 0). Aplicˆand criteriul general al
lui Cauchy, rezult˘a c˘a seria

n≥0
a
n
b
n
este convergent˘a.
Corolarul 4.1. (Criteriul lui Leibniz) Fie seria

n≥0
(−1)
n
u
n
, Dac˘a ¸sirul (u
n
)
n
este monoton descresc˘ator ¸si cu limita zero, atunci seria dat˘a este convergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Se poate aplica criteriul lui Dirichlet, f˘acˆ and alegerile: a
n
:=
(−1)
n
, ¸si b
n
:= u
n
, pentru n ≥ 0.
ˆ
Intr-adev˘ar, ¸sirul (S
n
)
n
, ia doar valorile 1 ¸si 0,
deci este m˘arginit, iar ¸sirul (u
n
)
n
satisface condit ¸iile cerute pentru ¸sirul (b
n
)
n
.
Teorema 4.2. (Criteriul lui Abel) Fie seria

n≥0
(a
n
b
n
). Dac˘a
i) seria

n≥0
a
n
este convergent˘a, iar
ii) ¸sirul (b
n
)
n
este monoton ¸si m˘arginit,
atunci seria dat˘a este convergent˘a.
10
Demonstrat ¸ie. Presupunem, pentru a face o alegere, c˘a ¸sirul (b
n
)
n
este monoton
descresc˘ator. Not˘am S
n
:= a
0
+ . . . + a
n
, (n ≥ 0) ¸si S :=

n≥0
a
n
. Deoarece ¸sirul
(b
n
)
n
este convergent, el este ¸si m˘arginit. Fie M > 0, astfel ˆıncˆ at |b
n
| ≤ M, pentru
orice n ∈ N.
Fie ε > 0 ales arbitrar. Exist˘a un rang n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆ at, pentru orice n ≥ n
ε
s˘a avem |S
n
− S| <
ε
4M
. Folosind transformata lui Abel, vezi (1) din teorema
precedent˘a, g˘asim pentru n ≥ n
ε
¸si p ≥ 0:
|a
n
b
n
+ . . . + a
n+p
b
n+p
| =
= |b
n+p
(S
n+p
−S) −b
n
(S
n
−S) +
n+p−1

k=n
(b
k
−b
k+1
)(S
k
−S)| ≤
≤ |b
n+p
| |S
n+p
−S| +|b
n
| |S
n
−S| +
n+p−1

k=n
|b
k
−b
k+1
| |S
k
−S| ≤

ε
4M
_
|b
n+p
| +|b
n
| +
n+p−1

k=n
(b
k
−b
k+1
)
_
=
ε
4M
(2|b
n+p
| + 2|b
n
|) = ε.
Folosind criteriul general al lui Cauchy, rezult˘a c˘a seria

n≥0
(a
n
b
n
) este convergent˘ a.
5 Operat ¸ii cu serii
Deoarece operat ¸ia de amplificarea cu un scalar al unei serii am discutat-oˆın Propozit ¸ia
1.1, vom analiza acum suma ¸si produsul a dou˘a serii.
Definit ¸ia 5.1. Seria

n≥0
(a
n
+ b
n
) se nume¸ste suma seriilor

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
.
Teorema 5.1. Fie seriile

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
.
i) Dac˘a ambele serii sunt convergente, atunci seria sum˘a este de asemenea con-
vergent˘a ¸si ˆın plus avem:

n≥0
(a
n
+ b
n
) =

n≥0
a
n
+

n≥0
b
n
.
ii) Dac˘a una dintre serii are suma infinit˘a, iar cealalt˘a este convergent˘a, sau are
suma infinit˘a, de acela¸si semn cu prima, atunci seria sum˘a este infinit˘a, de acela¸si
semn.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a not˘am cu (S
n
)
n
, (T
n
)
n
, (U
n
)
n
, (n ≥ 0), sumele part ¸iale ale
seriilor

n≥0
a
n
,

n≥0
b
n
¸si respectiv

n≥0
(a
n
+ b
n
), atunci avem pentru orice n ∈ N:
S
n
+T
n
= U
n
. De aici, folosind propriet˘at ¸iile sirurilor, obt ¸inem punctele i) ¸si ii) din
teorem˘a.
11
Definit ¸ia 5.2. Fie seriile

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
. Not˘am pentru orice n ≥ 0:
c
n
:= a
0
b
n
+ a
1
b
n−1
+ . . . + a
n
b
0
.
Seria

n≥0
c
n
se nume¸ste seria produs al seriilor

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
. Seria produs se
mai numa¸ste ¸si produsul Cauchy sau produsul de convolut ¸ie al seriilor date.
Teorema 5.2. (Mertens) Dac˘a seriile

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
sunt convergente ¸si una
dintre ele este absolut convergent˘a, atunci seria produs a lor,

n≥0
c
n
este convergent˘a
¸si ˆın plus avem:

n≥0
c
n
=
_

n≥0
a
n
__

n≥0
b
n
_
. (2)
Demonstrat ¸ie. Fie S
n
:= a
0
+. . .+a
n
, T
n
:= b
0
+. . .+b
n
, U
n
:= c
0
+. . .+c
n
, (n ≥
0). S˘a not˘am de asemenea a :=

n≥0
a
n
¸si b :=

n≥0
b
n
. Presupunem, pentru o alegere
c˘a seria

n≥0
b
n
, este absolut convergent˘a. Fie M > 0 ¸si M
1
> 0, astfel ˆıncˆat |b
n
| ≤ M
¸si |S
n
−a| ≤ M
1
, pentru orice n ∈ N.
Fie ε > 0 ales arbitrar.
ˆ
In primul rˆand, deoarece lim
n→∞
T
n
= b, putem alege un
indice n
1
ε
∈ N, astfel ˆıncˆat
|a| |T
n
−b| <
ε
3
, (∀) n ≥ n
ε
.
Apoi, deoarece seria

n≥0
b
n
este absolut convergent˘a putem g˘asi un indice n
2
ε
≥ n
1
ε
,
astfel ˆıncˆat
|b
n
| + . . . +|b
n+p
| <
ε
3M
1
, (∀) n ≥ n
2
ε
(∀) p ≥ 0.
ˆ
In final exist˘a un indice n
3
ε
≥ n
2
ε
, astfel ˆıncˆ at
|S
n
−a| <
ε
3M(n
2
ε
+ 1)
. (∀) n ≥ n
3
ε
.
Alegem acum n
ε
= n
2
ε
+ n
3
ε
. Fie n ≥ n
ε
. Avem:
|U −ab| = |b
0
S
n
+ b
1
S
n−1
+ . . . + b
n
S
0
−ab| =
= |a(b
0
+ . . . + b
n
−b) + b
0
(S
n
−a) + . . . + b
n
(S
0
−a)| ≤
≤ |a| |T
n
−b| +
n

k=0
|b
k
| |S
n−k
−a| <
<
ε
3
+
n
2
ε

k=0
|b
k
| |S
n−k
−a| +
n

k=n
2
ε
+1
|b
k
| |S
n−k
−a| <
<
ε
3
+ M
n
2
ε

k=0
|S
n−k
−a| + M
1
n

k=n
2
ε
+1
|b
k
| <
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε.
Deoarece ε este arbitrar, rezult˘a c˘a lim
n→∞
U
n
= ab.
12
Teorema 5.3. (Cauchy) Dac˘a seriile

n≥0
a
n
¸si

n≥0
b
n
sunt absolut convergente,
atunci seria produs a lor

n≥0
c
n
este de asemenea absolut convergent˘a ¸si are loc
relat ¸ia (2).
Demonstrat ¸ie. Este suficient s˘a demonstr˘am absolut convergent ¸a seriei produs.
Avem pentru n ≥ 0:
n

k=0
|c
k
| =
n

k=0
¸
¸
¸
¸
¸

i+j=k
a
i
b
j
¸
¸
¸
¸
¸

n

k=0

i+j=k
|a
i
| |b
j
| ≤

i+j≤n
|a
i
| |b
j
| =
=
_
n

i=0
|a
i
|
__
n

j=0
|b
j
|
_

_

i=0
|a
i
|
__

j=0
|b
j
|
_
.
Deoarece sumele part ¸iale ale seriei

n≥0
|c
n
| sunt m˘arginite, seria produs este ab-
solut convergent˘a.
13
Curs 3
Funct ¸ii reale de o variabil˘a
La ˆınceput vom reaminti definit ¸iile de baz˘a ale limitei, continuit˘at ¸ii ¸si
derivabilit˘at ¸ii. De asemenea se reamintesc, f˘ar˘a demonstrat ¸ie, teoremele de baz˘a
ale limitei ¸si ale continuit˘ at ¸ii, precum ¸si cˆateva propriet˘at ¸i simple ale derivatelor.
Ment ¸ion˘am c˘a propriet˘at ¸ile respective se vor extinde la cazul funct ¸iilor de mai multe
variabile, care vor fi studiate ulterior.
ˆ
In ceea ce prive¸ste funct ¸iile derivabile, ˆın para-
grafele urm˘atoare vom studia detailat teoremele de medie, regu-
lile lui l’Hospital ¸si polinomul lui Taylor. De asemenea ment ¸ion˘ am c˘a studiul
funct ¸iilor elementare: exponent ¸ial˘ a, putere, logaritm ¸si funct ¸ii trigonometrice ¸si in-
vers trigonometrice, va fi f˘acut ˆın capitolul urm˘ator, dup˘a definirea seriilor
Taylor.
1 Definit ¸ii ¸si rezultate de baz˘a
Definit ¸ia 1.1. Fie a ∈ R. O mult ¸ime V ⊂ R se nume¸ste vecin˘atate, (respectiv
vecin˘atate la stˆanga, vecin˘atate la deapta) a punctului a dac˘a exist˘a ε > 0
astfel ˆıncˆat (a −ε, a + ε) ⊂ V , ( respectiv (a −ε, a] ⊂ V , [a, a + ε) ⊂ V ).
Reamintim c˘a not˘am cu R mut ¸imea R ∪ {∞} ∪ {−∞}.
Definit ¸ia 1.2. O mult ¸ime V ⊂ R se nume¸ste vecin˘atate a lui ∞, dac˘a exist˘a α ∈ R,
astfel ˆıncˆat (α, ∞) ∪{∞} ⊂ V . O mult ¸ime V ⊂ R se nume¸ste vecin˘atate a lui −∞,
dac˘a exist˘a α ∈ R, astfel ˆıncˆat (−∞, α) ∪ {−∞} ⊂ V .
Definit ¸ia 1.3. Fie D ⊂ R. Un element a ∈ R se nume¸ste punct de acumulare
(respectiv punct de acumulare la stˆanga, punct de acumulare la dreapta),
al lui D, dac˘a pentru orice vecin˘atate, (respectiv vecin˘atate la stˆanga, vecin˘atate la
dreapta), V a lui a, exist˘a x ∈ V , astfel ˆıncˆat x = a.
Propozit ¸ia 1.1. Punctul a ∈ R este punct de acumulare al mult ¸imii D ⊂ R, dac˘a
¸si numai dac˘a exist˘a un ¸sir (x
n
)
n∈N
convergent la a, de puncte x
n
∈ D, x
n
=
a, (∀) n ∈ N.
Pentru punctele de acumulare la stˆanga sau la dreapta, avem:
Propozit ¸ia 1.2. Fie D ⊂ R ¸si a ∈ R. Sunt echivalente afirmat ¸iile:
i) a este punct de acumulare la dreapta, (respectiv la stˆanga),
ii) exist˘a un ¸sir (x
n
)
n∈N
, convergent la a, de puncte x
n
∈ D, x
n
< a (respectiv
x
n
> a) (∀) n ∈ N,
iii) exist˘a un ¸sir (x
n
)
n∈N
, convergent ¸si strict cresc˘ator (respectiv strict des-
cresc˘ator) de puncte x
n
din D.
1
Definit ¸ia 1.4. Fie D ⊂ R, f : D →R ¸si a ∈ R punct de acumulare (respectiv punct
de acumulare la stˆanga, punct de acumulare la dreapta) a lui D. Spunem c˘a funct ¸ia
f are limit˘a, (respectiv limit˘a la stˆanga, limit˘a la dreapta) ˆın punctul a, dac˘a
exist˘a l ∈ R, cu proprietatea c˘a pentru orice vecin˘atate U a lui l exist˘a o vecin˘atate
(respectiv vecin˘atate la stˆanga, vecin˘atate la dreapta) V a lui a astfel ˆıncˆat pentru
orice x ∈ V ∩ D, x = a s˘a avem f(x) ∈ U.
Observat ¸iile 1.1. i) Condit ¸ia din definit ¸ia de mai sus poate fi scris˘a ¸si sub forma
f(V ∩ D \ {a}) ⊂ U.
ii) Definit ¸ia precedent˘a folose¸ste limbajul vecin˘ at˘ at ¸ilor, care prezint˘a avantajul
de a exprima ˆın mod unitar existent ¸a limitei indiferent dac˘a a ¸si l sunt numere reale
sau sunt egale cu +∞ sau −∞. Dac˘a particulariz˘am pe a ¸si pe l dup˘a cazurile
cˆand sunt finit ¸i sau infinit ¸i, putem exprima ˆın mod echivalent condit ¸ia din definit ¸ia
limitei, ˆın limbajul numit ”delta-epsilon”. Obt ¸inem urm˘atoarele forme echivalente
ale definit ¸iei precedente
• Dac˘a a ∈ R, l ∈ R : (∀) ε > 0, (∃)δ
ε
> 0, (∀) x ∈ D, x = a, |x − a| < δ
ε

|f(x) − l| < ε. (Condit ¸ia x = a se ˆınlocuie¸ste pentru limita la stˆanga cu cu
condit ¸ia x < a, iar pentru limita la dreapta, cu condit ¸ia x > a.)
• Dac˘a a ∈ R, l = ∞ : (∀) α ∈ R, (∃)δ > 0, (∀) x ∈ D, x = a, |x − a| < δ ⇒
f(x) > α. (Condit ¸ia x = a se ˆınlocuie¸ste pentru limita la stˆanga cu cu condit ¸ia
x < a, iar pentru limita la dreapta, cu condit ¸ia x > a.)
• Dac˘a a = ∞, l ∈ R(∀) α ∈ R, (∃)δ
α
> 0, (∀) x ∈ D, x > α ⇒ |f(x) −l| < ε.
• Dac˘a a = ∞, l = ∞(∀) α ∈ R, (∃)β
α
∈ R (∀) x ∈ D, x > β
α
⇒ f(x) > α.
Dac˘a a sau l sunt egali cu −∞, se obt ¸ine o scriere analoag˘a cu cele pentru +∞.
Propozit ¸ia 1.3. Dac˘a o funct ¸ie admite ˆıntr-un punct a limit˘a, (respectiv limit˘a la
stˆanga, limit˘a la dreapta) atunci elementul l ∈ R care apare ˆın Definit ¸ia 1.4 este
unic.
Din aceast˘a propozit ¸ie rezult˘a c˘a sunt bine definite urm˘atoarele definit ¸ii ¸si notat ¸ii.
Definit ¸ia 1.5. Elementul unic l ∈ R care apare in Definit ¸ia 1.4 se nume¸ste limita,
(respectiv limita la stˆanga, limita la dreapta) a funct ¸iei f ˆın punctul a. Limita
funct ¸iei se noteaz˘a cu lim
x→a
f(x), limita la stˆanga se notez˘a cu lim
xa
f(x) sau cu
f(a − 0), iar limita la dreapta se notez˘a cu lim
xa
f(x) sau cu f(a + 0). Limita
ˆıntr-un punct se mai nume¸ste ¸si limita global˘a, iar limitele la stˆanga ¸si la dreapta
se mai numesc ¸si limitele laterale (la stˆanga ¸si la dreapta).
Caracterizarea limitei globale cu ajutorul limitelor laterale este urm˘atoarea:
2
Propozit ¸ia 1.4. Fie funct ¸ia f : D →R, D ⊂ R ¸si a ∈ R. Avem:
i) Dac˘a a este punct de acumulare la stˆanga a lui D ¸si nu este punct de acumulare
la dreapta, atunci f are limit˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a f are limit˘a la stˆanga ˆın a.
ˆ
In acest caz cele dou˘a limite sunt egale. (Un enunt ¸ similar are loc pentru situat ¸ia
simetric˘a).
ii) Dac˘a a este punct de acumulare atˆat la stˆanga cˆat ¸si la dreapta pentru D,
atunci f are limit˘a ˆın a, dac˘a ¸si numai dac˘a f are ambele limite laterale ¸si egale
ˆıntre ele.
ˆ
In acest caz valoarea limitei globale coincide cu cea a limitelor laterale.
D˘am ˆın continuare caracterizarea cu ¸siruri a limitei:
Teorema 1.1. (Heine) Fie D ⊂ R, f : D →R ¸si a ∈ R un punct de acumulare a
lui D. Sunt echivalente urm˘atoarele afirmat ¸ii:
i) lim
x→a
f(x) = l,
ii) pentru orice ¸sir (x
n
)
n∈N
cu limita a ¸si cu termeni x
n
∈ D, x
n
= a, avem
lim
n→∞
f(x
n
) = l.
Corolarul 1.1. Fie D ⊂ R, f : D → R ¸si a ∈ R un punct de acumulare a lui D.
Dac˘a exist˘a l
1
, l
2
∈ R, l
1
= l
2
¸si dou˘a ¸siruri (x
1
n
)
n∈N
, (x
2
n
)
n∈N
, unde pentru i = 1, 2,
avem x
i
n
∈ D, x
i
n
= a, (n ∈ N), lim
n→∞
x
i
n
= a, ¸si lim
n→∞
f(x
i
n
) = l
i
, atunci
funct ¸ia f nu are limit˘a ˆın a.
Caracterizarea limitelor laterale se poate face ¸si numai cu ajutorul ¸sirurilor strict
monotone. D˘am ˆın continuare doar caracterizarea limitei la stˆanga. Pentru limita
la dreapta avem un rezultat similar.
Teorema 1.2. (Heine),(pentru limita la stˆanga) Fie D ⊂ R, f : D → R
¸si a ∈ R un punct de acumulare la stˆanga a lui D. Sunt echivalente urm˘atoarele
afirmat ¸ii:
i) lim
xa
f(x) = l,
ii) pentru orice ¸sir (x
n
)
n∈N
, x
n
∈ D, (n ∈ N) strict cresc˘ator ¸si cu limita a
avem lim
n→∞
f(x
n
) = l.
ˆ
In continuare enunt ¸˘am cˆateva propriet˘at ¸i ale limitei globale. Rezultate similare
au loc ¸si pentru limite laterale.
Propozit ¸ia 1.5. (Criteriul major˘arii) Fie funct ¸iile f, g : D → R, unde D ⊂ R.
Fie a un punct de acumulare a lui D.
i) Dac˘a |f(x) − l| ≤ g(x), (∀) x ∈ D, l ∈ R ¸si lim
x→a
g(x) = 0, atunci
lim
x→a
f(x) = l.
ii) Dac˘a f(x) ≥ g(x), (∀) x ∈ D ¸si lim
x→a
g(x) = ∞, atunci lim
x→a
f(x) = ∞.
Propozit ¸ia 1.6. Dac˘a f : [a, b) → [c, d) este o biject ¸ie cresc˘atoare, unde a, c ∈ R
¸si b, d ∈ R, atunci avem lim
x→b
f(x) = d.
Teorema 1.3. Fie funct ¸iile f, g : D → R, D ⊂ R ¸si a un punct de acumulare
a lui D, Presupunem c˘a exista limitele lim
x→a
f(x) = l
f
¸si lim
x→a
g(x) = l
g
, unde
l
f
, l
g
∈ R. S˘a not˘am cu oricare din operat ¸iile +, −, ·, /. Dac˘a este /, atunci,
3
presupunem ˆın plus c˘a exist˘a o vecin˘atate V a lui a astfel ˆıncˆat g(x) = 0, (∀) x ∈
D∩ V .
ˆ
In aceste condit ¸ii, dac˘a l
f
l
g
are sens ˆın R, atunci exist˘a lim
x→a
(f ∗ g)(x)
¸si este egal˘a cu l
f
l
g
. Pe scurt
lim
x→a
(f ∗ g)(x) = (lim
x→a
f(x)) (lim
x→a
g(x)).
Observat ¸iile 1.2. i) Folosind Teorema 1.3, putem obt ¸ine limitele funct ¸iilor rat ¸ionale.
Limitele altor funct ¸ii elementare, vor fi obt ¸inute ˆın paragrafele 4 ¸si 5 din capitolul
urm˘ator.
ii) Enut ¸uri similare celor din Teorema 1.3 au loc ¸si pentru limitele laterale.
Definit ¸ia 1.6. Funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R, se nume¸ste continu˘a ˆın punc-
tul a ∈ D, (respectiv continu˘a la stˆanga, continu˘a la dreapta), dac˘a pentru
orice vecin˘atate V a lui f(a), exist˘a o vecin˘atate U, (respectiv vecin˘atate la stˆanga,
vecin˘atate la dreapta) a lui a, astfel ˆıncˆat f(x) ∈ V , pentru orice x ∈ D∩V .
ˆ
In cazul
contrar funct ¸ia se nume¸ste discontinu˘a ˆın a, (respectiv discontinu˘a la stˆanga,
discontinu˘a la dreapta).
Observat ¸ia 1.1. O definit ¸ie echivalent˘a a continuit˘ at ¸ii ˆın punctul a este: (∀) ε >
0, (∃)δ
ε
> 0, (∀) x ∈ D, |x − a| < δ
ε
⇒ |f(x) − f(a)| < ε. Pentru continuitatea la
stˆanga, (la dreapta) se impun suplimentar condit ¸iile x ≤ a, (respectiv x ≥ a).
Definit ¸ia 1.7. O funct ¸ie f : D →R, D ⊂ R se nume¸ste continu˘a pe D, dac˘a ea
este continu˘ a ˆın orice punct din D.
ˆ
In caz contrar se nume¸ste discontinu˘a.
Propozit ¸ia 1.7. Fie f : D → R, D ⊂ R ¸si fie a ∈ D, care este totodat˘a punct de
acumulare a lui D. Funct ¸ia f este continu˘a ˆın a, dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a limita:
lim
x→a
f(x) = f(a).
Un enunt ¸ similar are loc pentru continuitatea lateral˘a.
Definit ¸ia 1.8. Fie funct ¸ia f : D →R, D ⊂ R ¸si a ∈ D un punct de dicontinuitate
a lui f. Punctul a se nume¸ste punct de discontinuitate de spet ¸a I, dac˘a f admite
limitele laterale posibile ˆın a ¸si cel put ¸in una dintre limitele laterale este diferit˘a de
valoarea funct ¸iei.
ˆ
In caz contrar punctul a se nume¸ste punct de discontinuitate
de spet ¸a a II.
Din Propozit ¸ia 1.7 ¸si din rezultatele stabilite pentru limitele de funct ¸ii se obt ¸ine:
Teorema 1.4. Funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R, este continu˘a ˆın punctul a ∈ D,
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ¸sir de puncte (x
n
)
n∈N
, x
n
∈ D, are loc
lim
n→∞
f(x
n
) = f(a).
Teorema 1.5. Fie funct ¸iile f, g : D → R, D ⊂ R. S˘a not˘am cu oricare din
operat ¸iile +, −, ·, /. Dac˘a este /, atunci, presupunemˆın plus c˘a exist˘a o vecin˘atate
V a lui a astfel ˆıncˆat g(x) = 0, (∀) x ∈ D ∩ V . Dac˘a funt ¸iile f ¸si g sunt continue
ˆıntr-un punct a ∈ D, atunci f g este continu˘a ˆın a.
4
Teorema 1.6. Fie funct ¸iile f : D → E, g : E → R, D, E ⊂ R. Dac˘a f este
continu˘a ˆıntr-un punct a ∈ D, iar g este continu˘a ˆın f(a), atunci g ◦f este continu˘a
ˆın a.
Teorema 1.7. Orice funt ¸ie monoton˘a f : D → R, D ⊂ R, are pe D doar dis-
continuit˘at ¸i de prima spet ¸˘a.
ˆ
In plus mult ¸imea discontinuit˘at ¸ilor lui f este cel mult
num˘arabil˘a.
Definit ¸ia 1.9. O funct ¸ie f : D → R, D ⊂ R se numet ¸e convex˘a, (respectiv
strict convex˘a, concav˘a, strict concav˘a) pe D, dac˘a pentru orice puncte x < y
din D ¸si pentru orice λ ∈ (0, 1), astfel ˆıncˆat λx + (1 − λ)y ∈ D, avem λf(x) +
+(1 −λ)f(y) −f(λx + (1 −λ)y) ≥ 0, (respectiv > 0, ≤ 0, < 0).
ˆ
In continuare enunt ¸˘am cˆateva propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor continue definite pe in-
tervale.
Teorema 1.8. Orice funct ¸ie convex˘a sau concav˘a definit˘a pe un interval deschis
este continu˘ a pe acel interval.
Definit ¸ia 1.10. Spunem c˘a funct ¸ia f : I → R, unde I este un interval, are pro-
prietatea lui Darboux, dac˘a imaginea f(J) a oric˘arui subinterval J ⊂ I este un
interval.
Observat ¸ia 1.2. Proprietatea lui Darboux poate fi enunt ¸at˘ a ¸si astfel: pentru orice
puncte x < y din I ¸si orice λ astfel ˆıncˆat f(x) < λ < f(y) sau f(y) < λ < f(x),
exist˘a un punct c, x < c < y astfel ˆıncˆ at f(c) = λ.
Teorema 1.9. Orice funct ¸ie continu˘a pe un interval are proprietatea lui
Darboux.
Teorema 1.10. O funct ¸ie continu˘a ¸si injectiv˘a pe un interval este strict monoton˘a
pe acel interval.
Teorema 1.11. Dac˘a o funct ¸ie definit˘a pe un interval este monoton˘a ¸si are drept
imagine un interval, atunci ea este continu˘a.
Teorema 1.12. O funct ¸ie continu˘a ¸si bijectiv˘a pe un interval are inversa tot o
funct ¸ie continu˘ a.
Teorema 1.13. (Weierstrass) Orice funct ¸ie continu˘a f : [a, b] → R este m˘argi-
nit˘a ¸si ˆı¸si atinge marginile. Mai concret, exist˘a m, M ∈ R ¸si exist˘a x
m
, x
M

∈ [a, b], astfel ˆıncˆat
i) m ≤ f(x) ≤ M, (∀) x ∈ [a, b].
ii) f(x
m
) = m ¸si f(x
M
) = M.
ˆ
In continuare vom considera not ¸iunea de derivabilitate a unei funct ¸ii reale.
5
Definit ¸ia 1.11. Fie funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R ¸si a ∈ D, care este totodat˘a
punct de acumulare a lui D. Numim derivata funct ¸iei f ˆın a, elementul f

(a) ∈
∈ R, definit prin
f

(a) := lim
x→a
f(x) −f(a)
x −a
,
ˆın cazul cˆand limita exist˘a. Dac˘a f

(a) ∈ R, atunci funct ¸ia f se nume¸ste deri-
vabil˘a ˆın a.
Dac˘a D este un interval, iar f este derivabil˘a ˆın orice punct din D, atunci f se
nume¸ste funct ¸ie derivabil˘a pe D, iar funct ¸ia f

: D → R, care ia ˆın orice punct
a ∈ D valoarea f(a), se nume¸ste funct ¸ia derivat˘a a lui f. Funt ¸ia f se nume¸ste
primitiva funct ¸iei f

.
Definit ¸ia derivabilit˘ at ¸ii unei funct ¸ii ˆıntr-un punct se poate extinde astfel.
Definit ¸ia 1.12. Fie funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R ¸si a ∈ D. Presupunem c˘a a este
punct de acumulare la stˆanga, (respectiv la dreapta) a lui D. Numim derivata la
stˆanga, (respectiv derivata la dreapta) a funct ¸iei f ˆın a, elementul f

s
(a) ∈ R,
(respectiv f

s
(a) ∈ R), definit prin
f

s
(a) := lim
xa
f(x) −f(a)
x −a
, (respectiv f

d
(a) := lim
xa
f(x) −f(a)
x −a
),
ˆın cazul cˆand limitele exist˘a. Acestea se numesc derivatele laterale ale lui f ˆın a.
Dac˘a f

s
(a) ∈ R, (respectiv f

s
(a) ∈ R), atunci f se nume¸ste derivabil˘a la stˆanga,
(respectiv la dreapta) ˆın a.
Propozit ¸ia 1.8. Fie funct ¸ia f : D →R, D ⊂ R ¸si a ∈ D.
i) Dac˘a a este punct de acumulare la stˆanga ¸si nu este punct de acumulare la
dreapta a lui D, atunci f are derivat˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a f are derivat˘a la
stˆanga ˆın a. (Un enunt ¸ similar exist˘a pentru situat ¸ia simetric˘a).
ii) Dac˘a a este punct de acumulare la stˆanga ¸si la dreapta pentru D, atunci f
are derivat˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a are derivate laterale ¸si acestea sunt egale.
Teorema 1.14. O funct ¸ie derivabil˘a ˆıntr-un punct este continu˘a ˆın acel punct.
Ofunct ¸ie derivabil˘a la stˆanga (la dreapta) ˆıntr-un punct este continu˘a la stˆanga, (la
dreapta) ˆın acel punct.
Teorema 1.15. Fie funct ¸iile f, g : D → R derivabile ˆın punctul a ∈ D. Atunci
exist˘a:
i) (f + g)

(a) = f

(a) + g

(a).
ii) (f · g)

(a) = f

(a) · g(a) + f(a) · g

(a).
iii) Dac˘a exist˘a o vecin˘atate V a lui a astfel ca g(x) = 0, (∀) x ∈ D∩ V , atunci
exist˘a
_
f
g
_

(a) =
g(a)f

(a)−f(a)g

(a)
g
2
(a)
.
iv) Dac˘a f este constant˘a, atunci f

(a) = 0.
Teorema 1.16. (Derivarea funct ¸iilor compuse) Fie funct ¸iile f : D → E ¸si
g : E → R, D, E ⊂ R. Fie a ∈ D un punct de acumulare a lui D ¸si presupunem
6
c˘a b := f(a) este punct de acumulare a lui E. Dac˘a f este derivabil˘a ˆın a ¸si g este
derivabil˘a ˆın b, atunci g ◦ f : D →R este derivabil˘a ˆın a ¸si
(g ◦ f)

(a) = g

(b) · f

(a).
Teorema 1.17. (Derivarea funct ¸iilor inverse) Fie I, J intervale ¸si funct ¸ia f :
I → J bijectiv˘a ¸si continu˘a. Dac˘a f este derivabil˘a ˆın a, ¸si f

(a) = 0, atunci f
−1
este derivabil˘a ˆın punctul b = f(a) ¸si
(f
−1
)

(b) =
1
f

(a)
.
Definit ¸ia 1.13. (Derivate de ordin superior) Fie funct ¸ia f : D → R, D ⊂
⊂ R ¸si a ∈ D, punct de acumulare a lui D. Definim derivatele de ordinul k,
k ≥ 0 ale lui f ˆın a, ˆın mod recursiv astfel: f
(0)
(a) := f(a), iar dac˘a k > 0, atunci
derivat˘a f
(k)
(a) se define¸ste ˆın cazul cˆand exist˘a o vecin˘atate V a lui a , astfel c˘a
f admite derivat˘a de ordin (k − 1) ˆın toate punctele lui D ∩ V ¸si ˆın plus funct ¸ia
f
(k−1)
: D ∩ V →R este derivabil˘a ˆın a. Atunci definim
f
(k)
(a) := (f
(k−1)
)

(a).
Teorema 1.18. (Formula lui Leibniz) Dac˘a funct ¸iile f, g : D →R, D ⊂ R sunt
derivabile de ordinul k ≥ 0 ˆın punctul a ∈ D, atunci avem:
(f · g)
(k)
(a) =
k

j=0
_
k
j
_
f
(j)
(a) · g
(k−j)
(a).
Teorema 1.19. Fie I ⊂ R un interval ¸si f : I →R o funct ¸ie derivabil˘a de ordinul
doi. Sunt echivalente urm˘atoarele condit ¸ii
i) f este convex˘a (concav˘a) pe I,
ii) f

este cresc˘atoare (descresc˘atoare) pe I,
iii) f

(x) ≥ 0, (∀) x ∈ I (f

(x) ≤ 0, (∀) x ∈ I).
2 Teoreme de medie
Prin teorem˘a de medie pentru funct ¸ii reale ˆınt ¸elegem o teorem˘a care asigur˘a
existent ¸˘a unui punct ˆın care una sau mai multe funct ¸ii ferific˘a o anumit˘ a identitate.
Definit ¸ia 2.1. Fie f : D → R, D ⊂ R. Un punct x
0
∈ D se nume¸ste punct de
maxim local, respectiv punct de minim local al lui f, dac˘a exist˘a o vecin˘atate
V a lui x
0
, astfel ˆıncˆat s˘a avem f(x) ≤ f(x
0
), (∀) x ∈ D ∩ V , respectiv f(x) ≥
≥ f(x
0
), (∀) x ∈ D ∩ V . Un punct care este de maxim local sau de minim local se
nume¸ste punct de extrem local.
Definit ¸ia 2.2. Fie funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R. Un punct ˆın care f ˆı¸si atinge
valoarea maxim˘a se nume¸ste punct de maxim global, iar un punct ˆın care f ˆı¸si
atinge valoarea minim˘a se nume¸ste punct de minim global. Un punct de maxim
sau de minim global se nume¸ste punct de extrem global.
7
Observat ¸ia 2.1. Orice punct de extrem global este ¸si un punct de extrem local de
acela¸si tip.
Teorema 2.1. (Fermat) Fie f : D → R, D ⊂ R ¸si un punct x
0
∈ D. care este
punct de acumulare la stˆanga ¸si la dreapta pentru D. Dac˘a
i) x
0
este punct de extrem local pentru funct ¸ia f ¸si
ii) f este derivabil˘a ˆın x
0
,
atunci f

(x
0
) = 0.
Teorema 2.2. (Darboux) Dac˘a o funct ¸ie f : I → R, I interval, este derivabil˘a
pe I, atunci funct ¸ia derivat˘a f

: I → R are proprietatea lui Darboux pe I.
Teorema 2.3. (Rolle) Fie funct ¸ia f : [a, b] → R. Dac˘a
i) f este continu˘a pe [a, b],
ii) f este derivabil˘a pe (a, b) ¸si
iii) f(a) = f(b),
atunci exist˘a c ∈ (a, b), astfel ˆıncˆat f

(c) = 0.
Teorema 2.4. (Cauchy) Fie funct ¸ia f : [a, b] → R. Dac˘a
i) f este continu˘a pe [a, b],
ii) f este derivabil˘a pe (a, b) ¸si
iii) g

(x) = 0, pentru orice x ∈ (a, b),
atunci g(b) = g(a)¸si exist˘a c ∈ (a, b) astfel ˆıncˆat
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Dac˘a alegem funct ¸ia g(x) = x ˆın Teorema lui Cauchy se obt ¸ine urm˘atoarea
teorem˘a, numit˘a ¸si teorema cre¸sterilor finite.
Teorema 2.5. (Lagrange) Fie funct ¸ia f : [a, b] → R. Dac˘a
i) f este continu˘a pe [a, b] ¸si
ii) f este derivabil˘a pe (a, b),
atunci exist˘a c ∈ (a, b) astfel ˆıncˆat
f(b) −f(a) = f

(c)(b −a).
Observat ¸ia 2.2. Se vede imediat c˘a relat ¸iile din concluziile teoremelor lui Cauchy
¸si respectiv Lagrange sunt adev˘arate ¸si dac˘a presupunem funct ¸iile f, respectiv g,
definite ¸si derivabile pe un interval I, g

(x) = 0, (x ∈ I), iar a ¸si b sunt dou˘a puncte
diferite oarecare din I, nu neap˘arat cu a < b.
Corolarul 2.1. i) Dac˘a o funct ¸ie, f definit˘a pe un interval I este derivabil˘a ¸si are
derivata strict pozitiv˘a pe I, cu except ¸ia eventual˘a al unui num˘ar finit de puncte,
atunci f este strict cresc˘atoare pe I. Analog dac˘a are o derivat˘a strict negativ˘a pe
I, cu except ¸ia unei mut ¸imi finite, atunci ea este strict descresc˘atoare pe I.
ii) Dou˘a funct ¸ii derivabile pe un interval, care au derivatele egale peste tot, difer˘a
ˆıntre ele printr-o constant˘a aditiv˘a.
8
iii) Fie o funct ¸ie f : [a, b] → R. Dac˘a
a) f este continu˘a pe [a, b],
b) f este derivabil˘a pe (a, b) ¸si
c) exist˘a limita lim
xb
f

(x) = l, unde l ∈ R,
atunci f admite derivat˘a la stˆanga ˆın punctul b ¸si f

s
(b) = l.
Observat ¸iile 2.1. i) Dac˘a pe intervalul I funct ¸ia f are derivat˘ a nenegativ˘a, rezult˘a
f crsc˘atoare, nu neap˘arat strict. Analog pentru cele cu derivat˘a nepozitiv˘a.
ii) Un criteriu analog celui din punctul iii) al Corolarului precedent, funct ¸ioneaz˘ a
¸si pentru existent ¸˘a limitei la dreapta, precum ¸si pentru existent ¸a limitei bilat-
erale(globale).
3 Regulile lui l’Hospital
ˆ
In acest paragraf prezent˘am regulile lui l’Hospital pentru rezolvarea unor cazuri
de nedeterminare de limite de funct ¸ii.
Teorema 3.1. (Regula pentru cazul
0
0
) Fie I ⊂ R un interval, a un punct de
acumulare a lui I ¸si f, g : I →R. Dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
i) f ¸si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g

(x) = 0, (∀) x ∈ I,
iii) lim
x→a
f(x) = 0 ¸si lim
x→a
g(x
0
) = 0,
iv) exist˘a l ∈ R astfel ˆıncˆat lim
x→a
f

(x)
g

(x)
= l,
atunci g(x) = 0, (∀) x ∈ I \ {a} ¸si exist˘a limita
lim
x→a
f(x)
g(x)
= l.
Teorema 3.2. (Regula pentru cazul


) Fie I ⊂ R un interval, a un punct de
acumulare a lui I ¸si f, g : I →R. Dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
i) f ¸si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g

(x) = 0, (∀) x ∈ I
iii) lim
x→a
g(x
0
) = ∞,
iv) exist˘a l ∈ R astfel ˆıncˆat lim
x→a
f

(x)
g

(x)
= l,
atunci exist˘a o vecin˘atate V a lui a, astfel ˆıncˆat g(x) = 0, (∀) x ∈ I ∩ V \ {a} ¸si
exist˘a limita
lim
x→a
f(x)
g(x)
= l.
4 Polinomul lui Taylor
Polinomul lui Taylor asociat unei funct ¸ii derivabile de ordin superior ¸si unui punct
din domeniul s˘a de definit ¸ie, este ales astfel ˆıncˆ at s˘a dea cea mai bun˘a aproximare
local˘a a funct ¸iei, dintre toate polinoamele de acela¸si grad cu polinomul lui Taylor
considerat. Avem urm˘atoarea definit ¸ie de baz˘a.
9
Definit ¸ia 4.1. Fie funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R, derivabil˘a de ordinul n ∈ N ˆın
punctul a ∈ D. Se nume¸ste polinomul lui Taylor de ordinul n al funt ¸iei f ˆın
punctul a, urm˘atorul polinom algebric:
T
a,n
(f)(x) = f(a) +
f

(a)
1!
· (x −a) + . . . +
f
(n)
(a)
n!
· (x −a)
n
, (x ∈ R). (1)
Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al funct ¸iei f ˆın punctul a, funct ¸ia:
R
a,n
(f)(x) = f(x) −T
a,n
(f)(x), (x ∈ D).
Dac˘a not˘am f
0
:= f, atunci putem scrie T
a,n
(f)(x) =
n

k=0
f
(
k)(a)
k!
· (x −a)
k
.
Se observ˘a c˘a dac˘a funct ¸ia f este derivabil˘ a ˆıntr-un punct a din domeniul s˘au
de definit ¸ie, atunci dreapta tangent˘ a la graficul lui f, de ecuat ¸ie y = f(a) +
+f

(a)(x − a) este graficul polinomului lui Taylor de ordinul unu. Dac˘a m˘arim
ordinul polinomului lui Taylor obt ¸inem o ˆımbun˘at˘ at ¸ire a ordinului de aproximare, a
funct ¸iei, dup˘a cum rezult˘a din teorema urm˘atoare.
Teorema 4.1. Fie f : I → R, I interval. Dac˘a funct ¸ia f este derivabil˘a de ordinul
n ≥ 1 ˆıntr-un punct a ∈ I, atunci
lim
x→a
R
a,n
(f)(x)
(x −a)
n
= 0.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am, pentru simplificare g(x) := R
a,x
(f)(x) ¸si h(x) :=
= (x − a)
n
, pentru x ∈ I. Deoarece f este derivabil˘ a de ordinul n ˆın a, rezult˘a
c˘a exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆ at f este derivabil˘a de ordinul n −1 pe I ∩ (a −δ, a + δ).
Not˘am J := I ∩ (a −δ, a + δ).
Urm˘atoarele formule pot fi obt ¸inute u¸sor prin induct ¸ie:
g
(k)
(x) = f
(k)
(x) −
n

j=k
j!
(j −k)!
·
f
j
(a)
j!
· (x −a)
j−k
, x ∈ I, 0 ≤ k ≤ n,
h
(k)
(x) =
n!
(n −k)!
(x −a)
n−k
, x ∈ I, 0 ≤ k ≤ n.
De aici obt ¸inem imediat c˘a g
(k)
(a) = 0, 0 ≤ k ≤ n, ¸si de asemenea h
(k)
(a) = 0,
0 ≤ k ≤ n −1.
Fie (x
p
)
p
, un ¸sir de puncte din J, convergent la a, cu x
p
= a, p ≥ 0. Not˘am
x
0
p
:= x
p
. Demonstr˘am prin induct ¸ie dupa 0 ≤ k ≤ n − 1 c˘a exist˘a pentru orice
p ≥ 0 cˆate un punct x
k
p
situat pe inervalul de capete a ¸si x
k−1
p
, astfel ˆıncˆ at s˘a avem
g(x
p
)
h(x
p
)
=
g
(k)
(x
k
p
)
h
(k)
(x
k
p
)
.
Presupunum adev˘arat pentru k < n − 1 ¸si demonstr˘am pentru k + 1. Aplicˆand
teorema lui Cauchy pe intervalul de capete a ¸si x
k
p
, perechii de funct ¸ii f
(k)
¸si h
(k)
g˘asim un punct x
k+1
p
situat pe intervalul deschis de capete a ¸si x
k
p
astfel ˆıncˆat
g
(k)
(x
k
p
)
h
(k)
(x
k
p
)
=
g
(k)
(x
k
p
) −g
(k)
(a)
h
(k)
(x
p
) −h
(k)
(a)
=
g
(k+1)
(x
k+1
p
)
h
(k+1)
(x
k+1
p
)
.
10
Cu aceasta induct ¸ia este demonstrat˘a. Avem ˆın final
g(x
p
)
h(x
p
)
=
g
(n−1)
(x
n−1
p
)
h
(n−1)
(x
n−1
p
)
.
Deoarece lim
p→∞
x
p
= a, rezult˘a lim
p→∞
x
n−1
p
= a. Aplicˆand criteriul cu ¸siruri
al limitei, partea de necesitate, precum ¸si faptul c˘a f este derivabil˘ a de ordinul n ˆın
a, obt ¸inem:
lim
p→∞
g(x
p
)
h(x
p
)
= lim
x→a
g
(n−1)
(x)
h
(n−1)
(x)
= lim
x→a
1
n!
_
f
(n−1)
(x) −f
(n−1)
(a)
x −a
−f
(n)
(a)
_
= 0.
Deoarece ¸sirul (x
p
)
p
a fost ales arbitrar, aplicˆand criteriul cu ¸siruri al limitei, partea
de suficient ¸˘ a, rezult˘a lim
x→a
g(x)
h(x)
= 0.
Teorema 4.2. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un interval
¸si f : I → R o funct ¸ie derivabil˘a de ordinul n + 1, n ∈ N pe I. Atunci pentru orice
dou˘a puncte a ¸si x din I, x = a, exist˘a un punct c situat ˆıntre a ¸si x, astfel ˆıncˆat
s˘a avem
f(x) =
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
· (x −a)
k
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
· (x −a)
n+1
.
Demonstrat ¸ie. Fie x ¸si a puncte fixate ¸si distincte din I. S˘a not˘am
M :=
_
f(x) −
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
· (x −a)
k
_
(x −a)
−n−1
.
S˘a consider˘am funct ¸ia g : I → R, definit˘a prin:
g(t) := −f(x) +
n

k=0
f
(k)
(t)
k!
· (x −t)
k
+ M(x −t)
n+1
, (t ∈ I).
Din modul de alegere al constantei M rezult˘a c˘a avem g(a) = 0. Totodat˘a avem
¸si g(x) = 0. Deoarece f este derivabil˘a de ordinul n + 1 pe I, obt ¸inem c˘a g este
derivabil˘a pe I. Aplicˆand Teorema lui Rolle, funct ¸iei g pe intervalul de capete x ¸si
a, g˘asim un punct c situat strict ˆıntre aceste puncte astfel ˆıncˆat g

(c) = 0. Avem
0 = g

(c) = f

(c) +
n

k=1
_
f
(k+1)
(c)
k!
· (x −c)
k

f
(k)
(c)
(k −1)!
· (x −c)
k−1
_

−(n + 1)M(x −c)
n
=
f
(n+1)
(c)
n!
· (x −c)
n
−(n + 1)M(x −c)
n
.
Deoaorece x = c, rezult˘a M =
f
n+1
(c)
(n+1)!
.
11
Curs 4
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
Studiul ¸sirurilor ¸si a seriilor de funct ¸ii constituie un capitol de mare important ¸˘ a
ˆın analiz˘a. S¸irurile ¸si seriile de funct ¸ii, dau o extindere a funct ¸iilor care pot fi
reprezentate. Astfel clasa funct ¸iilor reprezentabile ca limite de ¸siruri sau sume de
serii de funct ¸ii, este mult mai bogat˘a decˆat cea a funt ¸iilor care se pot reprezenta
printr-o formul˘ a finit˘a. Mai mult, seriile de funct ¸ii pot constitui un mijloc riguros
de a defini funct ¸iile elementare.
1 S¸iruri de funct ¸ii.
Definit ¸ia 1.1. Se nume¸ste ¸sir de funct ¸ii, definite pe o mult ¸ime D ⊂ R ¸si cu valori
reale, orice aplicat ¸ie din mult ¸imea Nˆın mult ¸imea funct ¸iilor {f : D → R}. Un astfel
de ¸sir de funct ¸ii se noteaz˘a prin (f
n
)
n∈N
.
Definit ¸ia 1.2. S¸irul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, f
n
: D → R, D ⊂ R, se nume¸ste conver-
gent punctual, sau convergent simplu, dac˘a exist˘a o funct ¸ie f : D → R, astfel
ˆıncˆat pentru orice x ∈ D fixat, avem lim
n→∞
f
n
(x) = f(x). Funct ¸ia f se nume¸ste
limita ¸sirului (f
n
)
n∈N
¸si se noteaz˘a prin lim
n→∞
f
n
.
Definit ¸ia 1.3. S¸irul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, f
n
: D → R, D ⊂ R, se nume¸ste con-
vergent uniform, pe D, dac˘a exist˘a o funct ¸ie f : D → R, astfel ˆıncˆat pentru
orice ε > 0, exist˘a un indice n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat |f
n
(x) − f(x)| < ε, pentru orice
n ∈ N, n ≥ n
ε
¸si orice x ∈ D.
Observat ¸iile 1.1. i) Limita unui ¸sir de funct ¸ii, dac˘a exist˘a este unic˘a, ceea ce
justific˘a notat ¸ia f = lim
n→∞
f
n
.
ii) Condit ¸ia, din definit ¸ie, de convergent ¸˘a punctual˘a a ¸sirului de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
la funct ¸ie f se poate scrie detailat astfel:
(∀x ∈ D)(∀ε > 0)(∃n
x,ε
∈ N)(∀n ∈ N, n ≥ n
x,ε
)(|f
n
(x) −f(x)| < ε).
Sub aceast˘a form˘a, condit ¸ia de convergent ¸˘a simpl˘a poate fi comparat˘a cu conver-
gent ¸˘a uniform˘a care se scrie astfel:
(∀ε > 0)(∃n
ε
∈ N)(∀n ∈ N, n ≥ n
ε
)(∀x ∈ D)(|f
n
(x) −f(x)| < ε).
Diferent ¸a const˘aˆın faptul c˘a rangul n
ε
nu depindeˆın covergent ¸a uniform˘a de punctul
x ∈ D. Rezult˘a c˘a orice ¸sir convergen uniform este ¸si convergent simplu la acea¸si
funct ¸ie limit˘a. Reciproca nu este adev˘arat˘ a.
iii) Convergent ¸a simpl˘a nu asigur˘a faptul c˘a dac˘a funct ¸iile din ¸sir au proprit˘at ¸iile
de existent ¸˘ a a limitei, continuitate, derivabilitate, sau integrabilitate, acelea¸si pro-
priet˘at ¸i le va avea ¸si funct ¸ia limit˘a. Pentru a avea acest transfer al propriet˘at ¸ilor
la funct ¸ia limit˘a este necesar˘a convergent ¸a uniform˘a. Vom vedea acest lucru ˆın
continuare.
1
iii) Condit ¸ia de convergent ¸˘ a uniform˘a a ¸sirului de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, f
n
: D → R
la funct ¸ia f : D →R, se poate scrie echivalent astfel:
lim
n→∞
sup
x∈D
|f
n
(x) −f(x)| = 0.
Teorema 1.1. Fie ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, f
n
: D → R, D ⊂ R ¸si o funct ¸ie
f : D → R. Sunt echivalente urm˘atoarele afirmat ¸ii:
i) S¸irul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
nu converge uniform la f pe D ¸si
ii) Exist˘a δ > 0, un sub¸sir de indici (n
k
)
k∈N
¸si un ¸sir (x
k
)
n∈N
, x
k
∈ D, astfel
ˆıncˆat |f
n
k
(x
k
) −f(x
k
)| ≥ δ, (∀) k ∈ N.
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘am i)⇒ ii). Din i) rezult˘a c˘a exist˘a δ > 0, astfel ˆıncˆ at,
pentru orice n ∈ N exist˘a m ∈ N, m ≥ n ¸si exist˘a x ∈ D, astfel ˆıncˆ at |f
m
(x) −
f(x)| ≥ δ. Atunci sub¸sirul de indici (n
k
)
k∈N
¸si termenii ¸sirului (x
k
)
k∈N
se construiesc
inductiv astfel: dac˘a indicii n
0
< . . . < n
k
au fost construit ¸i, ¸si ˆın plus s-au construit
punctele x
0
, . . . , x
k
, atunci alegem n := n
k
ˆın relat ¸ia de mai sus, ¸si definim, folosind
notat ¸iile din aceast˘a relat ¸ie, n
k+1
:= m ¸si x
k+1
:= x.
Demonstr˘am: ii)⇒ i). Dac˘a ¸sirul (f
n
)
n∈N
ar fi uniform convergent la f, ar tre-
bui ca pentru δ > 0 dat s˘a existe un indice n
δ
astfel ca s˘a avem |f
n
(x) −f(x)| < δ,
pentru orice n ≥ n
δ
. Dar acest lucru nu se ˆıntˆ ampl˘ a dac˘a k este suficient de mare
astfel ˆıncˆat n
k
≥ n
δ
.
Teorema 1.2. (Transferul limitei) Fie ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, f
n
: D → R,
D ⊂ R, uniform convergent la funct ¸ia f : D → R ¸si fie x
0
un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem c˘a pentru orice n ∈ N, exist˘a lim
x→x
0
f
n
(x) = l
n
,
l
n
∈ R. Atunci ¸sirul (l
n
)
n∈N
este convergent, iar funct ¸ia f are limit˘a ˆın punctul x
0
egal˘a cu limita ¸sirului (l
n
)
n∈N
. Pe scurt avem
lim
x→x
0
lim
n→∞
f
n
(x) = lim
n→∞
lim
x→x
0
f
n
(x).
Demonstrat ¸ie. Ar˘at˘ am mai ˆıntˆai c˘a ¸sirul (l
n
)
n∈N
este convergent. Fie ε > 0.
Deoarece ¸sirul (f
n
)
n∈N
este uniform convergent, exist˘a un indice n
ε
, astfel ˆıncˆ at:
|f
n
(x) −f(x)| <
ε
3
, (∀) n ∈ N, n ≥ n
ε
, (∀) x ∈ D. (1)
Fie n, m ≥ n
ε
Deoarece lim
x→x
0
f
n
(x) = l
n
¸si lim
x→x
0
f
m
(x) = l
m
, putem alege un
punct x ∈ D, x = x
0
, astfel ˆıncˆ at s˘a avem |f
n
(x) − l
n
| <
ε
3
¸si |f
m
(x) − l
m
| <
ε
3
.
Atunci rezult˘a
|l
n
−l
m
| ≤ |l
n
−f
n
(x)| +|f
n
(x) −f
m
(x)| +|f
m
(x) −l
m
| <
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε.
Am obt ¸inut c˘a ¸sirul (l
n
)
n∈N
este fundamental ¸si deci el este ¸si convergent. Fie
l := lim
n→∞
.
Ar˘at˘am acum c˘a exist˘a lim
x→x
0
f(x) = l. Fie din nou ε > 0 ¸si consider˘am
un rang n
ε
, pentru care are loc (1). S˘a fix˘am un indice n
0
≥ n
ε
, cu proprietatea
2
suplimentar˘a c˘a |l
n
0
− l| <
ε
3
. Exist˘a o vecin˘ atate V a lui x
0
, astfel ˆıncˆ at pentru
orice x ∈ V ∩D, x = x
0
, s˘a avem |f
n
0
(x) −l
n
0
| <
ε
3
. Atunci pentru astfel de puncte
x avem
|f(x) −l| ≤ |f(x) −f
n
0
(x)| +|f
n
0
(x) −l
n
0
| +|l
n
0
−l| <
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε.
Teorema este demonstrat˘a.
Teorema 1.3. (Transferul continuit˘at ¸ii) Orice ¸sir uniform convergent de funct ¸ii
continue, are limita tot o funct ¸ie continu˘a.
Demonstrat ¸ie. Teorema este o consecint ¸˘ a imediat˘a a teoremei precedente.
Enunt ¸˘am de asemenea, urm˘atorul rezultat.
Teorema 1.4. (Transferul derivabilit˘at ¸ii) Fie ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, defi-
nite pe inervalul m˘arginit I. Presupunem c˘a
i) funct ¸iile f
n
, n ≥ 0 sunt derivabile pe I, iar ¸sirul (f

n
)
n∈N
converge uniform pe
I la o funct ¸ie g : I → R,
ii) exist˘a un punct x
0
∈ I, astfel ˆıncˆat ¸sirul (f
n
(x
0
))
n∈N
este convergent.
Atunci ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
converge uniform pe I la o funct ¸ie derivabil˘a
f : I → R ¸si in plus f

= g.
2 Serii de funct ¸ii.
Definit ¸ia 2.1. Fie ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n∈N
, f
n
: D → R, D ⊂ R. Se nume¸ste
seria de funct ¸ii ata¸sat˘a ¸sirului (f
n
)
n∈N
, ansamblul format din ¸sirurile de funct ¸ii
(f
n
)
n∈N
¸si (S
n
)
n∈N
, unde S
n
:= f
0
+ . . . + f
n
, (n ∈ N). Aceast˘a serie de funct ¸ii se
noteaz˘a cu

n≥0
f
n
. Dac˘a ¸sirul de funct ¸ii (S
n
)
n∈N
, numit ¸sirul sumelor part ¸iale,
este convergent punctual pe mult ¸imea D, atunci seria se nume¸ste convergent˘a
punctual, sau convergent˘a simplu, iar funct ¸ia limit˘a se nume¸ste suma seriei
de funct ¸ii ¸si se noteaz˘a prin

n=0
f
n
. Dac˘a ¸sirul (S
n
)
n∈N
este convergent uniform,
atunci seria se nume¸ste la rˆandul ei uniform convergent˘a.
Seria

n≥0
f
n
se mai noteaz˘a ¸si prin f
0
+ f
1
+ . . ..
Teorema 2.1. (Criteriul lui Cauchy) Seria de funct ¸ii

n≥0
f
n
, f
n
: D → R,
D ⊂ R este uniform convergent˘a pe D, dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ε > 0
exist˘a n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆat pentru orice m, n ∈ N, m ≥ n ≥ n
ε
¸si orice x ∈ D s˘a
avem |f
n
(x) + . . . + f
m
(x)| < ε.
Demonstrat ¸ie. Se aplic˘a Teorema 1.1 la ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei.
3
Teorema 2.2. (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de funct ¸ii

n≥0
f
n
,
f
n
: D → R, D ⊂ R ¸si fie seria numeric˘a

n≥0
a
n
. Dac˘a sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
i) |f
n
(x)| ≤ a
n
, (∀) x ∈ D, (∀) n ∈ N,
ii)

n≥0
a
n
< ∞, atunci seria de funct ¸ii

n≥0
f
n
converge uniform pe D.
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0 ales arbitrar. Din criteriul general al lui Cauchy rezult˘a
c˘a exist˘a n
ε
∈ N, astfel ˆıncˆ at a
n
+. . . +a
m
< ε, (∀) n ≥ m ≥ n
ε
. Avem pentru orice
x ∈ D ¸si orice indici n, m ca mai sus |f
n
(x) +. . . +f
m
(x)| ≤ |f
n
(x)| +. . . +|f
m
(x)| ≤
≤ a
n
+. . .+a
m
< ε. Din teorema precedent˘a rezult˘a c˘a seria

n≥0
f
n
converge uniform
pe D.
Aplicˆand rezultatele din sect ¸iunea precedent˘a la ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriilor
de funct ¸ii, se obt ¸in imediat urm˘atoarele teoreme:
Teorema 2.3. (Transferul limitei) Fie seria de funct ¸ii

n≥0
f
n
, f
n
: D → R,
D ⊂ R convergent˘a uniform, avˆand suma f : D → R. Fie x
0
un punct de acu-
mulare al lui D. Presupunem c˘a pentru orice n ∈ N, exist˘a lim
x→x
0
f
n
(x) = l
n
,
l
n
∈ R. Atunci seria

n≥0
l
n
este convergent˘a, iar funct ¸ia f are limit˘a ˆın punctul x
0
egal˘a cu

n≥0
l
n
. Pe scurt avem
lim
x→x
0

n≥0
f
n
(x) =

n≥0
lim
x→x
0
f(x).
Teorema 2.4. (Transferul continuit˘at ¸ii) Dac˘a seria de funct ¸ii

n≥0
f
n
,
f
n
: D → R, D ⊂ R este uniform convergent˘a ¸si toate funct ¸iile f
n
sunt continue pe
D, atunci funct ¸ia sum˘a este tot continu˘a pe D.
Teorema 2.5. (Transferul derivabilit˘at ¸ii) Fie seria de funct ¸ii derivabile

n≥0
f
n
, f
n
: D → R, D ⊂ R. Dac˘a
i) seria

n≥0
f

n
este uniform convergent˘a la o funct ¸ie g : D → R ¸si
ii) exist˘a un punct x
0
∈ D, astfel ˆıncˆat

n≥0
f
n
(x
0
) este convergent˘a,
atunci seria

n≥0
f
n
este uniform convergent˘a, iar suma sa este o funct ¸ie deri-
vabil˘a, cu derivata egal˘a cu g. Pe scurt avem:
_

n≥0
f
n
_

=

n≥0
f

n
.
4
3 Serii de puteri. Serii Taylor.
ˆ
In acest paragraf vom studia un caz particular, de mare important ¸˘a, de serii de
funct ¸ii ¸si anume seriile de puteri. Seriile de puteri reprezint˘ a extinderea not ¸iunii de
polinom algebric.
Definit ¸ia 3.1. Se nume¸ste serie de puteri, o serie de funct ¸ii de forma

n≥0
a
n
x
n
, unde (a
n
)
n∈N
este un ¸sir numeric fixat, numit ¸sirul coeficient ¸ilor se-
riei de puteri, iar x ∈ R este variabila seriei. Mult ¸imea D ⊂ R a punctelor x
pentru care seria de puteri converge, se nume¸ste domeniul de convergent ¸˘a al
seriei.
Mai general avem:
Definit ¸ia 3.2. Se nume¸ste serie de puteri centrat˘a ˆın x
0
, o serie de funct ¸ii de
forma

n≥0
a
n
(x −x
0
)
n
, unde (a
n
)
n∈N
este ¸sirul coeficient ¸ilor, x
0
∈ R este un punct
fixat, iar x ∈ R este variabila.
F˘acˆand o schimbare de variabil˘ a y := x −x
0
, studiul seriei de puteri centrat˘ a ˆın
punctul x
0
se reduce la seria de puteri centrat˘ a ˆın origine, avˆand aceea¸si coeficient ¸i.
De aceea ˆın continuare vom studia doar seriile de puteri propriuzise, adic˘a cele
centrate ˆın origine.
Observat ¸ia 3.1. Orice serie de puteri converge pentru x = 0.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a
vom studia domeniul de convergent ¸˘a a unei serii de puteri.
Definit ¸ia 3.3. (Formula Cauchy-Hadamard) Numim raza de conver-
gent ¸˘a a seriei

n≥0
a
n
x
n
, num˘arul R ∈ [0, ∞) ∩ {∞}, definit astfel:
R :=
1
limsup
n→∞
n
_
|a
n
|
.
Observat ¸ia 3.2. Fie seria de puteri

n≥0
a
n
x
n
. Raza de convergent ¸˘a a seriei se poate
calcula ¸si dup˘a urm˘atoarele formule:
R =
1
lim
n→∞
n
_
|a
n
|
; ¸si R = lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
a
n
a
n+1
¸
¸
¸
¸
,
ˆın cazul cˆand exist˘a limitele care apar ˆın aceste formule. Cea de a dou˘a formul˘ a
provine din prima, aplicˆand criteriul lui Cauchy pentru calculul limitelor de radicali
de ordin n.
Teorema 3.1. (Teorema razei de convergent ¸˘a a lui Abel) Fie seria de puteri

n≥0
a
n
x
n
avˆand raza de convergent ¸˘a R ∈ [0, ∞) ∩ {∞}.
i) Dac˘a R > 0, atunci seria de puteri converge absolut pentru orice x cu |x| < R.
ii) Dac˘a R < ∞, atunci seria de puteri este divergent˘a pentru orice x cu |x| > R.
iii) Dac˘a R > 0 ¸si 0 < r < R, atunci seria de puteri este uniform convergent˘a
pe intervalul [−r, r].
5
Demonstrat ¸ie. i) Fie |x| < R. Alegem un num˘ar q, astfel ca |x| < q < R.
Deoarece limsup
n→∞
n
_
|a
n
| <
1
q
, exist˘a un indice n
0
∈ N, astfel ca pentru orice
n ∈ N, n ≥ n
0
s˘avem
n
_
|a
n
| ≤
1
q
, adic˘a |a
n
| ≤
_
1
q
_
n
. Atunci obt ¸inem |a
n
x
n
| ≤

_
|x|
q
_
n
, (n ≥ n
0
). Deoarece |x| < q, rezult˘a c˘a seria geometric˘a

n≥0
_
|x|
q
_
n
este convergent˘ a ¸si atunci aplicˆand primul criteriu al comparat ¸iei, rezult˘a c˘a seria

n≥0
|a
n
x
n
| este convergent˘a.
ii) Fie |x| > R. Alegem un num˘a q, astfel ˆıncˆat R < q < |x|. Exist˘a un sub¸sir
de indici (n
k
)
k∈N
astfel ˆıncˆ at s˘a avem lim
k→∞
n
_
|a
n
| =
1
R
. Deoarece
1
R
>
1
q
, exist˘a
un indice k
0
∈ N, astfel ˆıncˆ at
n
k
_
|a
n
k
| ≥
1
q
pentru orice k ≥ k
0
. Deci obt ¸inem
|a
n
k
x
n
k
| ≥
_
|x|
q
_
n
k
, (k ≥ k
0
). Cum |x| > q, rezult˘a lim
k→∞
|a
n
k
x
n
k
| = ∞, deci
lim
n→∞
|a
n
x
n
| = 0. Aplicˆand Corolarul ??, rezult˘a c˘a seria

n≥0
a
n
x
n
este divergent˘ a.
iii) Pentru orice x cu |x| ≤ r ¸si orice n ∈ N obt ¸inem |a
n
x
n
| ≤ |a
n
|r
n
. Dar din
punctul i) seria

n≥0
|a
n
|r
n
este convergent˘ a. Aplicˆand criteriul lui Weierstrass rezult˘a
convergent ¸a uniform˘a a seriei de puteri pe intervalul [−r, r].
Observat ¸ia 3.3. Din teorem˘a rezult˘a c˘a dac˘a R = 0, domeniul de conver-
gent ¸˘a al seriei de puteri se reduce la mult ¸imea {0}, iar dac˘a R = ∞, domeniul
de convergent ¸˘a este R. Dac˘a 0 < R < ∞, ˆın general nu se poate spune numic de-
spre convergent ¸a ˆın punctele ±R. Sunt serii care converg ˆın unul sau ambele puncte,
precum ¸si serii care diverg ˆın ambele puncte.
Teorema 3.2. Fie funct ¸iile f(x) =

n=0
a
n
x
n
, (|x| < R
1
) ¸si g(x) =
=

n=0
bx
n
x
n
, (|x| < R
2
), unde R
1
> 0 ¸si R
2
> 0 sunt razele de convergent ¸˘a a
celor dou˘a serii de puteri. Not˘am R = min{R
1
, R
2
}. Avem:
i) (f + g)(x) =

n=0
(a
n
+ b
n
)x
n
, (|x| < R),
ii) (f · g) =

n=0
c
n
x
n
, (|x| < R), iar c
n
= a
0
b
n
+ a
1
b
n−1
+ . . . + a
n
b
0
, (n ≥ 0).
Demonstrat ¸ie. i) Relat ¸ia este evident˘a.
ii) Fie |x| < R, u
n
= a
n
x
n
, v
n
= b
n
x
n
, (n ≥ 0). Folosind Teorema lui
Abel, ¸si teorema lui Mertens, obt ¸inem c˘a (f · g)(x) =

n≥0
w
n
, unde, pentru n ≥ 0,
w
n
= u
n
v
0
+ . . . + u
0
v
n
= c
n
x
n
.
Formul˘ am, f˘ar˘a demonstrat ¸ie ¸si urm˘atoatrea teorem˘a..
Teorema 3.3. Fie funct ¸ia f(x) =

n=0
a
n
x
n
, (|x| < R), unde R > 0 este raza de
convergent ¸˘a seriei de puteri. Presupunem c˘a a
0
= 0. Atunci exist˘a un ¸sir nu-
6
meric (b
n
)
n∈N
¸si un num˘ar r, 0 < r < R, astfel ˆıncˆat
1
f(x)
=

n=0
b
n
x
n
, |x| < r.
Definit ¸ia 3.4. Seria de puteri

n≥0
(n + 1)a
n+1
x
n
se nume¸ste seria de puteri
derivat˘a a seriei de puteri

n≥0
a
n
x
n
.
Teorema 3.4. Seria de puteri derivat˘a are acea¸si raz˘a de convergent ¸˘a ca ¸si seria
de puteri init ¸ial˘ a.
Demonstrat ¸ie. Fie seria de puteri

n≥0
a
n
x
n
¸si fie

n≥0
(n+1)a
n+1
x
n
seria sa derivat˘a.
S˘a obsev˘am c˘a pentru un x ∈ R, convergent ¸a seriei derivate este echivalent˘a cu
convergent ¸a urm˘atoarei serii de puteri

n≥0
na
n
x
n
. Din Teorema razei de convergent ¸˘ a,
rezult˘a c˘a dou˘a serii de puteri care converg pentru acelea¸si valori ale variabilei x,
au acea¸si raz˘a de convergent ¸˘a. Deci r˘amˆane s˘a determin˘am raza de convergent ¸˘a
a acestei noi serii. Folosim acum urm˘atorul fapt: dac˘a ¸sirul (α
n
)
n∈N
este conver-
gent, cu termeni pozitivi ¸si dac˘a (β
n
)
n∈N
este un alt ¸sir, atunci limsup
n→∞
α
n
β
n
=
lim
n→∞
α
n
·limsup
n→∞
β
n
. Avem limsup
n→∞
n
_
|na
n
| = lim
n→∞
n

n·limsup
n→∞
n
_
|a
n
| =
limsup
n→∞
n
_
|a
n
|. De aici rezult˘a teorema.
Teorema 3.5. Fie funct ¸ia f : (−R, R) → R, f(x) =

n≥0
a
n
x
n
, x ∈ (−R, R), unde
R > 0 este raza de convergent ¸˘a a serie de puteri care define¸ste pe f. Rezult˘a c˘a
funct ¸ia f este indefinit derivabil˘a pe intervalul (−R, R),
f
(k)
(x) =

n≥k
n!
(n −k)!
a
n
x
n−k
, (∀) x ∈ (−R, R)
¸si
a
k
=
1
k!
· f
(k)
(0), (∀) k ∈ N.
Demonstrat ¸ie. Fie g : (−R, R) → R funct ¸ia definit˘a ca sum˘a a seriei de puteri
derivate. Existent ¸˘ a funct ¸iei g este asigurat˘a de teorema precedent˘a. S˘a observ˘am c˘a
putem scrie ¸si g(x) :=

n=1
na
n
x
n−1
, (x ∈ (−R, R)). Termenii acestei serii de funct ¸ii
se obt ¸in prin derivarea termenilor seriei de puteri care define¸ste pe f. Fie un punct
x
0
∈ (−R, R) fixat. Putem alege 0 < r < R astfel ˆıncˆat x
0
∈ [−r, r]. Aplicˆand
Teorema razei de convergent ¸˘a - punctul iii), seriei derivate, rezult˘a c˘a seria de mai
sus este uniform convergent˘a pe intervalul [−r, r] ¸si are suma g. De asemenea, seria
care define¸ste pe f este convergent˘a ˆın punctul x
0
. Se ˆındeplinesc deci condit ¸iile
de aplicare a teoremei de derivare termen cu termen a seriilor de funct ¸ii - Teorema
2.5, si deci rezult˘a c˘a f este derivabil˘a pe intervalul [−r, r].
ˆ
In particular f este
derivabil˘a ˆın punctul x
0
, ¸si f

(x
0
) = g(x
0
). Deoarece punctul x
0
a fost ales arbitrar
ˆın intervalul (−R, R) rezult˘a c˘a f este derivabil˘a pe (−R, R) ¸si f

= g.
7
Pentru a vedea c˘a f este derivabil˘ a de orice ordin pe intervalul (−R, R) rat ¸ion˘am
inductiv. Deoarece derivata serii de puteri este tot o serie de puteri, ¸si anume seria
de puteri derivat˘ a, rezult˘a c˘a ¸si derivata de un ordin k ≥ 2 a seriei de puteri va
fi tot o serie de puteri, ¸si anume seria de puteri obt ¸inut˘a prin derivarea de k ori
termenilor seriei date. Deci are loc prima relat ¸ie din enunt ¸. Dac˘a ˆın aceast˘a relat ¸ie
facem x = 0, obt ¸inem a doua relat ¸ia din enunt ¸.
Corolarul 3.1. O funct ¸ie f : (x
0
− R, x
0
+ R) → R, f(x) =

n≥0
a
n
x
n
,
x ∈ (x
0
− R, x
0
+ R), unde R > 0 este raza de convergent ¸˘a a serie de puteri,
este indefinit derivabil˘a pe intervalul (x
0
−R, x
0
+ R) ¸si
a
k
=
1
k!
· f
(k)
(x
0
), (∀) k ∈ N.
Definit ¸ia 3.5. Fie funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R. Presupunem c˘a exist˘a un punct
a ∈ D, astfel ˆıncˆat, f admite derivate de orice ordin ˆın punctul a. Seria de puteri
centrat˘a ˆın a

n≥0
1
n!
f
(n)
(a)(x −a)
n
,
se nume¸ste seria Taylor a funct ¸iei f ˆın punctul a. Dac˘a a = 0, atunci aceast˘a
serie se mai nume¸ste ¸si serie MacLaurin.
Prezent˘ am mai jos dezvolt˘ arile Mc Laurin a principalelor funct ¸ii elementare.
exp(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . =

n=0
x
n
n!
, (∀) x ∈ R,
ln(1 + x) =

n=1
(−1)
n−1
n
x
n
, (∀) x ∈ (−1, 1),
(1 + x)
r
=

n=0
_
r
n
_
x
n
, (∀) x ∈ (−1, 1), r > 0,
unde
_
r
n
_
:=
r(r −1) . . . (r −n + 1)
r!
sin x := x −
x
3
3!
+
x
5
5!
+ . . . =

n≥0
(−1)
2n+1
(2n + 1)!
· x
2n+1
, (x ∈ R),
cos x := 1 −
x
2
2!
+
x
4
4!
−. . . =

n≥0
(−1)
2n
(2n)!
· x
2n
, (x ∈ R).
8
Curs 5
Spat ¸iul R
n
1 Structura vectorial˘a a lui R
n
Definit ¸ia 1.1. Not˘am prin R
n
, n ≥ 1 produsul cartezian R × . . . × R, (de n ori).
Spat ¸iul R
n
se nume¸ste spat ¸iul aritmetic n-dimensional. Elemenetele lui R
n
se numesc puncte sau vectori. Orice element x ∈ R
n
se reprezint˘a sub forma
x = (x
1
, . . . , x
n
), unde x
i
∈ R, (1 ≤ i ≤ n) se numesc componentele lui x. Pe
spat ¸iul R
n
se introduc urm˘atoarele dou˘a operat ¸ii:
• adunarea + : R
n
×R
n
→R
n
, definit˘a prin:
x + y := (x
1
+ y
1
, . . . , x
n
+ y
n
), (∀) x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
, (∀) y =
= (y
1
, . . . , y
n
) ∈ R
n
¸si
• amplificarea cu scalar: R × R
n
→ R
n
, (notat˘a prin juxtapunerea ope-
ranzilor), definit˘a prin:
λx := (λx
1
, . . . , λx
n
), (∀) x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
, (∀) λ ∈ R.
Ment ¸ion˘ am c˘a vom nota ˆıntotdeauna elementele spact ¸iului R
n
, n ≥ 2 cu litere
ˆıngro¸sate, eventual indiciate: a, b, x, a
1
, a
2
¸s.a.m.d., ˆın timp ce numerele reale le
vom nota ˆıntotdeauna cu litere normale, eventual indiciate: a, b, x, a
1
, a
2
, ¸s.a.m.d.
Pe spat ¸iul R
n
nu vom defini o operat ¸ie de ˆınmult ¸ire ¸si nici o relat ¸ie de ordine.
Aceasta face ca structura algebric˘a a spat ¸iului R
n
, cu n oarecare, s˘a fie mai slab˘a
decˆat a a mult ¸imii R.
Se observ˘a imediat c˘a R
n
ˆınzestrat cu operat ¸iile de adunare ¸si amplificare cu
scalar este un spat ¸iu vectorial, adic˘a (R
n
, +) este un grup comutativ, iar operat ¸ia
de amplificare cu scalar are propriet˘at ¸ile:
• λ(x +y) = λx + λy, (∀) x, y ∈ R
n
, (∀) λ ∈ R;
• (λ + µ)x = λx + µx, (∀) x ∈ R
n
, (∀) λ, µ ∈ R;
• λ(µx) = (λµ)x, (∀) x ∈ R
n
, (∀) λ, µ ∈ R;
• 1x = x, (∀) x ∈ R
n
.
Consider˘am ˆın continuare cˆateva elemente de analiz˘a vectorial˘a pe spat ¸iul R
n
.
Not˘am 0 = (0, . . . , 0) ∈ R
n
. Avem (−1)x = −x ¸si 0x = 0, pentru orice x ∈ R
n
.
Pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, not˘am cu e
i
, vectorul e
i
= (0, . . . , 1, . . . , 0), unde 1
apare pe pozit ¸ia a i-a. Mult ¸imea {e
1
, . . . , e
n
}, formeaz˘a baza canonic˘a a spat ¸iului
R
n
. Orice x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
, admite o unic˘a reprezentare ˆın raport cu aceast˘a
baz˘a ¸si anume x = x
1
e
1
+ . . . + x
n
e
n
.
Definit ¸ia 1.2. Introducem urm˘atoarele tipuri de mult ¸imi speciale ˆın R
n
:
1
• Dac˘a a, b ∈ R
n
, se nume¸ste segmentul de capete a ¸si b, mult ¸imea
[a, b] := {ta + (1 −t)b| t ∈ [0, 1]}.
• O mult ¸ime C ⊂ R
n
se nume¸ste convex˘a, dac˘a pentru orice puncte a, b ∈ C,
avem [a, b] ⊂ C.
• Dac˘a a, v ∈ R
n
, v = 0, se nume¸ste dreapta ce trece prin a ¸si de direct ¸ie v,
mult ¸imea
{a + tv| t ∈ R}.
De asemenea, mult ¸imea {a + tv| t ∈ [0, ∞)} se nume¸ste semidreapta de
cap˘at a ¸si de sens v.
Definit ¸ia 1.3. Pentru indicii 1 ≤ i ≤ n, funct ¸iile π
i
: R
n
→ R, definite prin
π
i
(x
1
, . . . , x
n
) = x
i
, (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
, se numesc funct ¸iile proiect ¸ie de indice i.
Definit ¸ia 1.4. Fie funt ¸ia f : D → R
n
, unde D este o mult ¸ime oarecare. Pentru
indicii 1 ≤ i ≤ n, not˘am cu f
i
: D →R, funct ¸iile f
i
:= π
i
◦f. Funct ¸iile f
i
se numesc
funct ¸iile componente de indice i ale funct ¸iei f.
Observ˘am c˘a funct ¸ia f considerat˘a ˆın definit ¸ia precedent˘ a, admite reprezentarea
f = (f
1
, . . . , f
n
).
Definit ¸ia 1.5. Fie funct ¸ia f : D → E, unde D ⊂ R
n
, iar E este o mult ¸ime
oarecare ¸si fie de asemenea un punct a ∈ D ¸si v ∈, v = 0. Funct ¸ia ϕ(t) :=
= f(a + tv), t ∈ I, unde I = {t ∈ R| a + tv ∈ D}, este restrict ¸ia funct ¸iei f la
drepta de direct ¸ie v care trece prin a.
ˆ
In cazul particular, cˆand v = e
i
, unde 1 ≤ i ≤ n, funct ¸ia ϕ se nume¸ste funct ¸ia
part ¸ial˘a de indice i a lui f ˆın punctul a. Aceast˘a funct ¸ie part ¸ial˘a o not˘am cu
ϕ
a,i
.
Observ˘am c˘a funct ¸iile partiale ϕ
a,i
admit pentru a = (a
1
, . . . , a
n
), reprezentarea
ϕ
a,i
(x
i
) = f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
), x
i
∈ {x
i
∈ R| (a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) ∈ D}.
2 Topologia spat ¸iului R
n
. Generalit˘at ¸i
Definit ¸ia 2.1. Se nume¸ste norma unui element x ∈ R
n
, x = (x
1
, . . . , x
n
), num˘arul
real pozitiv:
x :=

x
2
1
+ . . . + x
2
n
.
2
Propozit ¸ia 2.1. (Inegalitatea lui Cauchy) Pentru orice puncte x, y ∈ R
n
, x =
(x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
), avem
|x
1
y
1
+ . . . + x
n
y
n
| ≤ x y.
Demonstrat ¸ie. S˘a consider˘am funct ¸ia g(t) := (x
1
+ ty
1
)
2
+ . . . + (x
n
+ ty
n
)
2
, t ∈
∈ R. Evident g(t) ≥ 0, pentru orice t ∈ R. Dar g este un polinom de gradul doi ˆın
variabila t:
g(t) = (y
2
1
+ . . . + y
2
n
)t
2
+ 2(x
1
y
1
+ . . . + x
n
y
n
)t + (x
2
1
+ . . . + x
2
n
).
Rezult˘a c˘a discriminantul ∆ lui g satisface inegalitatea ∆ ≤ 0. Acest˘a inegalitate
este echivalent˘a imediat cu inegalitatea din enunt ¸.
Propozit ¸ia 2.2. Norma are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) x = 0, dac˘a ¸si numai dac˘a x = 0, cˆand x ∈ R
n
.
b) λx = |λ| x, pentru orice x ∈ R
n
¸si λ ∈ R. (Proprietatea de omogeni-
tate)
c) x + y ≤ x + y, pentru orice x, y ∈ R
n
. (Inegalitatea triunghiului
sau Inegalitatea lui Minkowski).
Demonstrat ¸ie. a) Condit ¸ia x = 0 este echivalent˘a cu condit ¸ia x
2
i
= 0, (∀) 1 ≤
≤ i ≤ n, care la rˆandul ei este echivalent˘a cu condit ¸ia x = 0.
b) Avem λx =

(λx
1
)
2
+ . . . + (λx
n
)
2
=

(λ)
2
(x
2
1
+ . . . + x
2
n
) = |λ| x.
c) Dac˘a ridic˘am la p˘atrat inegalitatea din enunt ¸, obt ¸inem inegalitatea echivalent˘ a
n

i=1
x
2
i
+
n

i=1
y
2
i
+ 2
n

i=1
x
i
y
n

n

i=1
x
2
i
+
n

i=1
y
2
i
+ 2x y.
Dup˘a simplificare aceast˘a inegalitate rezult˘a din inegalitatea lui Cauchy.
Sunt utile urm˘atoarele inegalit˘at ¸i.
Propozit ¸ia 2.3. Pentru orice punct x ∈ R
n
, x = (x
1
, . . . , x
n
), ¸si orice indice
1 ≤ i ≤ n avem
|x
i
| ≤ x ≤
n

j=1
|x
j
|. (1)
Demonstrat ¸ie. Inegalit˘at ¸iile din enunt ¸ se obt ¸in imediat prin ridicare la p˘atrat.
Definit ¸ia 2.2. Pentru x, y ∈ R
n
, num˘arul d(x, y) := x−y se nume¸ste distant ¸a
dintre punctele x ¸si y.
Propozit ¸ia 2.4. Distant ¸a are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) d(x, y) = 0, dac˘a ¸si numai dac˘a x = y, x, y ∈ R
n
.
b) d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y ∈ R
n
.
c) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z), pentru orice x, y, z ∈ R
n
.
3
Demonstrat ¸ie. a) d(x, y) = 0 este echivalent cu x−y = 0, ceea ce este echiva-
lent cu x −y = 0.
b) d(x, y) = x −y = (−1)(y −x) = | −1| y −x = d(y, x).
c) d(x, z) = x−z = (x−y)+(y−z) ≤ x−y+y−z = d(x, y)+d(y, z).
Definit ¸ia 2.3. Dac˘a a ∈ R
n
¸si r > 0, se nume¸ste sfer˘a deschis˘a de centru a ¸si
de raz˘a r, mult ¸imea
B(a, r) := {y ∈ R
n
| y −x < r}.
Sfera deschis˘a centrat˘a ˆın a ¸si de raz˘a r este pentru n = 1, intervalul deschis
(a −r, a + r), pentru n = 2, interiorul geometric al cercului centrat ˆın a ¸si de raz˘a
r, iar pentru n = 3, interiorul geometric al sferei de centru a ¸si de raz˘a r.
Definit ¸ia 2.4. Mult ¸imea A ⊂ R
n
se nume¸ste marginit˘a, dac˘a exist˘a R > 0, astfel
ˆıncˆat A ⊂ B(0, R).
Definit ¸ia 2.5. Se nume¸ste vecin˘atate a unui punct a ∈ R
n
, orice mult ¸ime V ⊂ R
n
cu proprietatea c˘a exist˘a un num˘ar r > 0, astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊂ V . Not˘am cu V
a
familia vecin˘ at˘at ¸iilor lui a.
Propozit ¸ia 2.5. Avem pentru orice a ∈ R
n
a) a ∈ V , pentru orice V ∈ V
a
.
b) V
1
∩ V
2
∈ V
a
, pentru orice V
1
, V
2
∈ V
a
.
c) Dac˘a V ∈ V
a
, ¸si V ⊂ A, A ⊂ R
n
, atunci A ∈ V
a
.
Demonstrat ¸ie. Punctele a) ¸si c) sunt evidente. Pentru a vedea b), fie r
1
, r
2
> 0,
astfel ca B(a, r
1
) ⊂ V
1
¸si B(a, r
2
) ⊂ V
2
. Dac˘a lu˘am r := min{r
1
, r
2
}, atunci avem
B(a, r) ⊂ V
1
∩ V
2
.
Sferele deschise centrate ˆıntr-un punct a sunt cele mai simple vecin˘ at˘at ¸i ale
punctului a. Dup˘a cum vom remarca ˆın continuare, not ¸iunile care pot fi construite
cu ajutorul familiei de vecin˘ atat ¸i ale unui punct, pot fi definite echivalent folosind
doar subfamilia sferelor deschise centrate ˆın acel punct.
Definit ¸ia 2.6. O mult ¸ime A ⊂ R
n
se nume¸ste mult ¸ime deschis˘a, dac˘a pentru
pentru orice a ∈ A, exist˘a r > 0, astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊂ A, (sau echivalent, dac˘a A
este vecin˘ atate pentru toate punctele sale).
Propozit ¸ia 2.6. Avem:
a) Orice sfer˘a deschis˘a este o mult ¸ime deschis˘a.
b) O mult ¸ime este deschis˘a, dac˘a ¸si numai dac˘a ea este o reuniune arbitrar˘a de
sfere deschise.
Demonstrat ¸ie. a) Fie sfera B(a, r) ¸si fie x ∈ B(a, r). Not˘am ρ := r − x − a.
Avem ρ > 0. Ar˘at˘ am c˘a B(x, ρ) ⊂ B(a, r).
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a y ∈ B(x, ρ), rezult˘a
c˘a y − a ≤ y − x + x − a < ρ + x − a = r. Cum y a fost ales arbitrar,
rezult˘a afirmat ¸ia. Apoi, deoarece pentru un punct arbitrar x ∈ B(a, r), am g˘asit
ρ > 0, astfel ca B(x, ρ) ⊂ B(a, r), rezult˘a c˘a B(a, r) este mult ¸ime deschis˘a.
4
b) Fie D =

i∈I
B(a
i
, r
i
). Dac˘a x ∈ D, atunci exist˘a, i ∈ I, astfel ca x ∈
∈ B(a
i
, r
i
). Din punctul a) rezult˘a c˘a exist˘a ρ > 0 astfel ca B(x, ρ) ⊂ B(a
i
, r
i
) ¸si
deci B(x, ρ) ⊂ D. A¸sadar D este deschis˘a. Reciproc, dac˘a D ⊂ R
n
este deschis˘ a,
atunci pentru orice punct x ∈ D, exist˘a r
x
> 0, astfel ca B(x, r
x
) ⊂ D. Din
identitatea imediat˘a D =

x∈D
B(x, r
x
), rezult˘a afirmat ¸ia reciproc˘a.
Propozit ¸ia 2.7. Familia mult ¸imile deschise are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) Mult ¸imea vid˘a ∅ si spat ¸iul R
n
sunt mult ¸imi deschise.
b) O reuniune arbitrar˘a de mult ¸imi deschise este o mult ¸ime deschis˘a.
c) Intersect ¸ia a dou˘a mult ¸imi deschise este o mult ¸ime deschis˘a.
Demonstrat ¸ie. a) Mult ¸imea ∅ este deschis˘ a, dearece ea nu cont ¸ine nici un punct
ˆın care s˘a trebuiasc˘a verificat˘ a condit ¸ia din definit ¸ia mult ¸imilor deschise. Mult ¸imea
R
n
este evident deschis˘ a.
b) Fie D o reuniune arbitrar˘a de mult ¸imi deschise. Din Propozit ¸ia 2.6-b) rezult˘a
c˘a D este o reuniune de reuniuni de sfere deschise, deci este o reuniune de sfere
deschise. Aplicˆand din nou Propozit ¸ia 2.6-b), partea de suficint ¸˘a, rezult˘a c˘a D este
deschis˘a.
c) Fie D
1
, D
2
, mult ¸imi deschise. Fie x ∈ D
1
∩ D
2
. Exist˘a razele r
1
> 0, r
2
> 0,
astfel ca B(x, r
1
) ⊂ D
1
¸si B(x, r
2
) ⊂ D
2
. Dac˘a not˘am r = min{r
1
, r
2
}, atunci avem
B(x, r) ⊂ D
1
∩D
2
. Deoarece x a fost ales arbitrar, rezult˘a c˘a D
1
∩D
2
este deschis˘ a.
Observat ¸ia 2.1. Din punctul c) al propozit ¸iei precedente, rezult˘a prin induct ¸ie c˘a
o intersect ¸ie finit˘a de mult ¸imi deschise este o mult ¸ime deschis˘ a.
O familie de mult ¸imi τ ⊂ P(X), unde X este o mult ¸ime oarecare, care verific˘ a
condit ¸iile a), b), c), din Propozit ¸ia 2.7 se nume¸ste spat ¸iu topologic. Deci ˆın
Propozit ¸ia 2.7 am demostrat c˘a spat ¸iul R
n
, ˆınzestrat cu familia de mult ¸imi deschise,
a¸sa cum au fost definite ˆın Definit ¸ia 2.6, este un spat ¸iu topologic. Ment ¸ion˘am c˘a o
parte din not ¸iunile pe care le consider˘am ˆın acest capitol, referitoare la spat ¸iul R
n
pot fi considerate mai general ˆıntr-un spat ¸iu topologic abstract. Spat ¸iile topologice
reprezint˘a cadrul cel mai general ˆın care se studiaz˘a not ¸iunile de convergent ¸˘a, limit˘a
¸si continuitate.
Definit ¸ia 2.7. O mult ¸ime din R
n
se nume¸ste ˆınchis˘a, dac˘a complementara sa este
o mult ¸ime deschis˘a.
Definit ¸ia 2.8. Fie A ⊂ R
n
¸si a ∈ R
n
. Punctul a se nume¸ste:
• punct interior al lui A, dac˘a exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊂ A
• punct aderent al lui A, dac˘a pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A = ∅.
• punct de acumulare al lui A, dac˘a pentru orice r > 0, avem
B(a, r) ∩ A \ {a} = ∅.
• punct izolat al lui A, dac˘a exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat B(a, r) ∩ A = {a}.
5
Definit ¸ia 2.9. Fie A ⊂ R
n
. Definim:
• interiorul lui A, notat cu

A
, mult ¸imea punctelor interioare ale lui A,
• aderent ¸a sau ˆınchiderea lui A, notat˘a cu A, mult ¸imea punctelor aderente
ale lui A,
• mult ¸imea derivat˘a a lui A, notat˘a cu A

, mult ¸imea punctelor de acumulare
ale lui A,
• frontiera lui A, mult ¸imea Fr A := A\

A
.
Relativ la interior ¸si aderent ¸˘ a avem urm˘atoarele rezultate:
Propozit ¸ia 2.8. i) Pentru orice mult ¸ime A ⊂ R
n
, mult ¸imea

A
este cea mai mare
mult ¸ime deschis˘a inclus˘a ˆın A. Rezult˘a c˘a o mult ¸ime A ⊂ R
n
este deschis˘a, dac˘a ¸si
numai dac˘a A =

A
.
ii) Pentru orice mult ¸ime A ⊂ R
n
, mult ¸imea A este cea mai mic˘a mult ¸ime ˆınchis˘a
care include pe A. Rezult˘a c˘a o mult ¸ime A ⊂ R
n
este ˆınchis˘a, dac˘a ¸si numai dac˘a
A = A.
3 S¸iruri ˆın spat ¸iul R
n
Definit ¸ia 3.1. Un ¸sir (x
k
)
k∈N
se nume¸ste convergent, dac˘a exist˘a a ∈ R
n
, astfel
ˆıncˆat, lim
k→∞
x
k
−a = 0.
ˆ
In acest caz punctul a se nume¸ste limita ¸sirului (x
k
)
k∈N
¸si se noteaz˘a cu lim
k→∞
x
k
.
Observat ¸ia 3.1. Condit ¸ia a = lim
k→∞
x
k
se scrie ˆın mod echivalent astfel: (∀) ε >
0, (∃)k
ε
∈ N, (∀) k ∈ N, k ≥ k
ε
, x
k
−a < ε.
Propozit ¸ia 3.1. Dac˘a un ¸sir (x
k
)
k∈N
din R
n
este convergent, atunci limita sa este
unic˘a.
Urm˘a toarea propozit ¸ie arat˘a c˘a convergent ¸a ¸sirurilor de vectori din R
n
se reduce
la convergent ¸a ¸sirurilor de componente.
Propozit ¸ia 3.2. Fie ¸sirul (x
k
)
k∈N
, unde x
k
= (x
k 1
, . . . , x
k n
), k ∈ N ¸si fie punctul
a ∈ R
n
, a = (a
1
, . . . , a
n
). Sunt echivalente:
i) lim
k→∞
x
k
= a,
ii) lim
k→∞
x
k i
= a
i
, pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n.
Demonstrat ¸ie. i) ⇒ ii). Fie indicele 1 ≤ i ≤ n fixat. Avem |x
k i
− a
i
| ≤
≤ x
k
−a, vezi (1), ¸si din lim
k→∞
x
k
−a = 0, obt ¸inem folosind criteriul major˘arii
c˘a lim
k→∞
|x
k i
−a
i
| = 0.
ii) ⇒ i). Folosim inegalitatea x
k
− a ≤
n

i=1
|x
k i
− a
i
|, vezi (1). Din limitele
lim
k→∞
|x
k i
−a
i
| = 0, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, aplicˆand criteriul major˘arii, obt ¸inem
lim
k→∞
x
k
−a = 0.
6
Definit ¸ia 3.2. Un ¸sir (x
k
)
k∈N
din R
n
se nume¸ste fundamental sau ¸sir Cauchy,
dac˘a pentru orice ε > 0, exist˘a k
ε
∈ N, astfel ca pentru orice k, l ∈ N, k, l ≥ k
ε
, s˘a
avem x
l
−x
k
< ε.
Propozit ¸ia 3.3. Orice ¸sir (x
k
)
k∈N
convergent, din R
n
este fundamental.
Demonstrat ¸ie. Fie a = lim
k→∞
x
k
¸si fie ε > 0. Exist˘a un indice k
ε
∈ N, astfel
ˆıncˆ at s˘a avem x
k
−a <
ε
2
, pentru orice k ≥ k
ε
. Atunci, dac˘a k, l ∈ N, k, l ≥ k
ε
,
avem x
l
−x
k
≤ x
l
−a +a −x
k
<
ε
2
+
ε
2
= ε.
Reciproca acestei propozit ¸ii este de asemenea adev˘arat˘ a, a¸sa cum va rezulta din
teorema urm˘atoare.
Teorema 3.1. Orice ¸sir fundamental (x
k
)
k∈N
din R
n
este convergent, adic˘a spat ¸iul
R
n
este complet ˆın sensul lui Cauchy.
Demonstrat ¸ie. Fie ¸sirul fundamental (x
k
)
k∈N
, unde x
k
= (x
k 1
, . . . , x
k n
), k ∈
∈ N. Folosind inegalitatea (1), rezult˘a imediat c˘a ¸sirurile (x
k i
)
k∈N
sunt fundamentale
pentru tot ¸i indicii 1 ≤ i ≤ n. Deoarece spat ¸iul R este complet ˆın sens Cauchy, rezult˘a
c˘a ¸sirurile componentelor sunt convergente. Not˘am a
i
:=
= lim
k→∞
x
k i
, 1 ≤ i ≤ n. Apoi consider˘am punctul a := (a
1
, . . . , a
n
). Aplicˆand
Propozit ¸ia 3.2, obt ¸inem c˘a lim
k→∞
x
k
= a.
Cu ajutorul ¸sirurilor putem caracteriza punctele aderente, punctele de acumulare
¸si mult ¸imile ˆınchise.
Propozit ¸ia 3.4. Fie A ⊂ R
n
¸si a ∈ R
n
Avem:
i) a este punct aderent al mult ¸imii A, dac˘a ¸si numai dac˘a, exist˘a un ¸sir (x
k
)
k∈N
,
de puncte din A, convergent la a.
ii) a este punct de acumulare al mult ¸imii A, dac˘a ¸si numai dac˘a exit˘a un ¸sir de
puncte (x
k
)
k∈N
, din A \ {a}, convergent la a.
Demonstrat ¸ie. i) Presupunem c˘a a ∈ A. Pentru orice k ∈ N, k ≥ 1, exist˘a cˆate
un punct x
k
∈ A∩B(a,
1
k
). Definim x
0
arbitrar. Atunci ¸sirul (x
k
)
k∈N
astfel construit
este convergent la a.
Reciproc, s˘a presupunem c˘a exist˘a un ¸sir (x
k
)
k∈N
, de puncte din A, convergent
la a. Fie r > 0. Exist˘a un indice k ∈ N astfel ca x
k
−a < r. Deci A∩B(a, r) = ∅.
Cum r > 0 a fost ales arbitrar, rezult˘a c˘a a ∈ A.
Punctul ii) se demonstreaz˘a analog.
Propozit ¸ia 3.5. O mult ¸ime A ⊂ R
n
este ˆınchis˘a, dac˘a ¸si numai dac˘a orice ¸sir
convergent de puncte din A are limita ˆın A.
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem c˘a A este mult ¸ime ˆınchis˘a ¸si fie un ¸sir (x
k
)
k∈N
de
puncte x
k
∈ A, care este convergent la punctul a. Fie r > 0 arbitrar. Exist˘a un
indice k ∈ N astfel ca x
k
− a < r. Deci B(a, r) ∩ A = ∅. Deoarece r > 0 a fost
ales arbitrar rezult˘a c˘a a ∈ A. Dar cum A este ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a a ∈ A.
Reciproc presupunemˆındeplinit˘ a pentru A, condit ¸ia cu ¸siruri, din enunt ¸. Fie a ∈
A. Din Propozit ¸ia 3.4 rezult˘a c˘a exist˘a un ¸sir (x
k
)
k∈N
de puncte din A, convergent
la a. Atunci a ∈ A. Deoarece a ∈ A a fost ales arbitrar, rezult˘a c˘a A = A. Din
Propozit ¸ia 2.8 rezult˘a c˘a A este mult ¸ime ˆınchis˘a.
7
4 Mult ¸imi compacte ¸si mult ¸imi conexe
Numimacoperire cu deschi¸si a unei mult ¸imi A ⊂ R
n
, o familie de mult ¸imi deschise
{D
i
, i ∈ I} cu proprietatea c˘a A ⊂

i∈I
D
i
.
Definit ¸ia 4.1. O mult ¸ime A ⊂ R
n
se nume¸ste compact˘a, dac˘a din orice acoperire
cu deschi¸si a lui A se poate extrage o subacoperire finit˘a, adic˘a dac˘a A ⊂

i∈I
D
i
cu D
i
deschi¸si, exist˘a indicii i
1
, . . . , i
k
, astfel ˆıncˆat A ⊂ D
i
1
∪ . . . ∪ D
i
k
.
Vom da ˆın continuare o caracterizare a mult ¸imilor compacte.
Teorema 4.1. (Borel-Lebesque) Fie A ⊂ R
n
. Sunt echivalente:
i) A este compact˘a,
ii) A este m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a.
Definit ¸ia 4.2. O mult ¸ime A ⊂ R
n
se nume¸ste conex˘a, dac˘a nu exist˘a dou˘a mult ¸imi
deschise D
1
, D
2
cu propriet˘at ¸ile:
a) A ∩ D
1
= ∅ ¸si A ∩ D
2
= ∅,
b) A ⊂ D
1
∪ D
2
¸si
c) A ∩ D
1
∩ D
2
= ∅.
ˆ
In caz contrar, mult ¸imea A se nume¸ste disconex˘a.
Dou˘a rezultate importante sunt urm˘atoarele:
Teorema 4.2. Orice mult ¸ime convex˘a A ⊂ R
n
este conex˘a.
Teorema 4.3. O mult ¸ime din R este conex˘a, dac˘a ¸si numai dac˘a ea este un interval.
Reamintim c˘a o mult ¸ime I ⊂ R se nume¸ste interval, dac˘a, pentru orice numere
a < x < b, dac˘a a, b ∈ I, rezult˘a x ∈ I
8
Curs 6
Limit˘a ¸si continuitate
Funct ¸iile care vor interveni ˆın acest capitol vor fi de forma f : D → R
m
, unde
D ⊂ R
n
, n, m ≥ 1. O astfel de funct ¸ie se nume¸ste funct ¸ie scalar˘a dac˘a m = 1 ¸si
respectiv funct ¸ie vectorial˘a, dac˘a m ≥ 2. De asemenea, funct ¸ia f se nume¸ste de
o variabil˘a, dac˘a n = 1 ¸si de mai multe variabile, dac˘a n ≥ 2. Pentru funct ¸iile
vectoriale putem considera funct ¸iile componente scalare, iar pentru funct ¸iile de mai
multe variabile puten considera funct ¸iile part ¸iale ˆıntr-un punct, a¸sa cum au fost
introduse acestea ˆın paragraful 6.1.
1 Limite de funct ¸ii
Vom considera ˆın acest capitol limitele de funct ¸ii, ˆın sens global, dup˘a o direct ¸ie
¸si part ¸iale. Definit ¸ia de baz˘a este cea a limitei globale, din care prin particularizare
se obt ¸in limitele dup˘a o direct ¸ie ¸si limitele part ¸iale. Cˆand nu se precizeaz˘a tipul
limitei, se consider˘a implicit c˘a este vorba de limita global˘a.
Definit ¸ia 1.1. Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, n ≥ 1, m ≥ 1 ¸si fie a ∈ R
n
un
punct de acumulare al lui D. Fie de asemenea l ∈ R
m
. Spunem c˘a l este limita
funct ¸iei f ˆın punctul a, (sau ˆınc˘a limita global˘a a lui f ˆın a), dac˘a, pentru orice
vecin˘atate V a lui l, exist˘a o vecin˘atate U a lui a, astfel ˆıncˆat
f(U ∩ D \ {a}) ⊂ V. (1)
.
Observat ¸ia 1.1. Definit ¸ia limitei lui f ˆın a, de mai sus, poate fi exprimat˘a echivalent
ˆın urm˘atoarea form˘a:
(∀) ε > 0, (∃)δ
ε
> 0, (∀) x ∈ D, 0 < x −a < δ
ε
⇒ f(x) −l < ε. (2)
ˆ
Intr-adev˘ar, aceast˘a exprimare ˆın limbaj ”delta-epsilon”, se obt ¸ine din definit ¸ia cu
vecin˘at˘ at ¸i, dac˘a consider˘am vecin˘ at˘ at ¸i V ale lui l de forma V = B(l, ε) ¸si vecin˘ at˘ at ¸i
ale lui a de forma B(a, δ
ε
). Apoi echivalent ¸a celor dou˘a exprim˘ari se deduce imediat.
Astfel, dac˘a l este limita funct ¸iei f ˆın a ˆın sensul definit ¸iei cu vecin˘ at˘ at ¸i, atunci
pentru orice ε > 0, exist˘a o vecin˘atate U a lui a astfel ˆıncˆ at f(U ∩D\{a}) ⊂ B(l, ε).
Dar exist˘a δ > 0, astfel ca B(a, δ) ⊂ U. Deoarece acest δ, depinde de ε, ˆıl not˘am
δ
ε
> 0. Se obt ¸ine c˘a l verific˘ a condit ¸ia (2).
Reciproc, dac˘a l verific˘a condit ¸ia (2), atunci dac˘a V este o vecin˘atate a lui l,
exist˘a ε > 0, astfel ˆıncˆ at, B(l, ε) ⊂ V . Atunci exist˘a δ
ε
> 0, care verific˘a condit ¸ia
din (2). Dac˘a not˘am U := B(a, δ
ε
), obt ¸inem (1).
Propozit ¸ia 1.1. Dac˘a o funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, admite ˆıntr-un punct
a ∈ D

o limit˘a, atunci aceasta este unic˘a.
1
Demonstrat ¸ie. Presupunem prin absurd, c˘a exit˘a dou˘a puncte diferite l
1
, l
2

∈ R
m
, care verific˘ a condit ¸ia (2). Alegem ε <
1
2
l
1
− l
2
. Exist˘a atunci, pentru
i = 1, 2, numerele δ
i
ε
> 0, astfel ˆıncˆat f(x) −l
i
< ε, pentru orice x ∈ D, x = a ¸si
|x − a| < δ
i
ε
. Fie fixat un punct x ∈ D \ {a}, astfel ˆıncˆ at x − a < min{δ
1
ε
, δ
2
ε
}.
Un astfel de punct exist˘a deoarece a este punct de acumulare a lui D. Atunci avem
l
1
−l
2
≤ l
1
−f(x) +f(x) −l
2
< 2ε < l
1
−l
2
. Contradict ¸ia g˘asit˘ a, demon-
streaz˘a propozit ¸ia.
Propozit ¸ia precedent˘ a justific˘a urm˘atoarea notat ¸ie:
Definit ¸ia 1.2. Dac˘a funct ¸ia f : D →R
m
, D ⊂ R
n
admite limit˘a ˆın punctul a ∈ D

,
atunci limita sa se noteaz˘a cu lim
x→a
f(x).
Urm˘atoarea propozit ¸ie arat˘a c˘a studiul limitelor funct ¸iilor vectoriale se reduce
la studiul limitelor funct ¸iilor componente.
Propozit ¸ia 1.2. Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, f = (f
1
, . . . , f
m
), unde
f
i
: D →R, (1 ≤ i ≤ m). Fie a ∈ D

¸si l ∈ R
m
, l = (l
1
, . . . , l
m
). Sunt echivalente:
i) lim
x→a
f(x) = l,
ii) lim
x→a
f
i
(x) = l
i
, pentru orice 1 ≤ i ≤ m.
Demonstrat ¸ie. Propozit ¸ia rezult˘a imediat din urm˘atoarele inegalit˘at ¸i deduse din
propriet˘at ¸ile normei:
|f
i
(x) −l
i
| ≤ f(x) −l ≤
m

j=0
|f
j
(x) −l
j
|, (∀) 1 ≤ i ≤ m, (∀) x ∈ D.
Definit ¸ia 1.3. Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, a ∈

D
, v ∈ R, ; v = 0 ¸si l ∈ R
m
.
Spunem c˘a l este limita dup˘a direct ¸ia v a lui f ˆın punctul a, dac˘a:
lim
t→0
f(a + tv) = l. (3)
ˆ
In cazul particular cˆand v = e
i
, 1 ≤ i ≤ n, atunci limita de mai sus se nume¸ste
limita part ¸ial˘a de indice i.
Observat ¸iile 1.1.
ˆ
In leg˘atur˘a cu limitele definite ˆın Definit ¸ia 1.3 facem urm˘a-
toarele remarci:
a) Condit ¸ia a ∈

D
este considerat˘a doar pentru simplificare. De fapt aceast˘a
condit ¸ie ar putea fi ˆınlocuit˘a cu condit ¸ia mai slab˘a ca a s˘a fie punct de acumulare
al mult ¸imii obt ¸inute prin intersect ¸ia lui D cu dreapta ce trece prin a, de direct ¸ie v.
b) Definit ¸ia limitei exprimate prin (3), trebuie ˆınt ¸eleas˘ a ca limita ˆın 0 a funct ¸iei
ϕ(t) := f(a + tv), t ∈ I, unde I := {t ∈ R| a + tv ∈ D}. Explicit ea ˆınsemn˘ a:
(∀) ε > 0, (∃)δ
ε
> 0, (∀) t ∈ R, 0 < |t| < δ
ε
, a + tv ∈ D ⇒ f(a + tv) −l < ε.
ˆ
In cazul particular al limitei part ¸iale de indice i, aceasta se mai poate nota ¸si prin
l = lim
x
i
→a
i
f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
), unde l verific˘a condit ¸ia echivalent˘ a:
(∀) ε > 0, (∃)δ
ε
> 0, (∀) x
i
∈ R, 0 < |x
i
−a
i
| < δ
ε
, (a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) ∈ D ⇒
⇒ f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) −l < ε.
2
Propozit ¸ia 1.3. Fie funct ¸ia f : D →R
m
, D ⊂ R
n
¸si a ∈

D
. Dac˘a f admite limita
(global˘a) l ˆın punctul a, atunci ea admite limite dup˘a orice direct ¸ie v = 0 ˆın a ¸si
toate sunt egale cu l.
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0. Putem alege δ > 0, astfel ˆıncˆat s˘a fie ˆındeplinite
urm˘atoarele dou˘a condit ¸ii: B(a, δ) ⊂ D ¸si pentru orice x ∈ B(a, δ), x = a, s˘a avem
f(x) − l < ε. Atunci, dac˘a fix˘am v ∈ R
n
, v = 0, Avem f(a + tv) − l < ε,
pentru orice t astfel ca 0 < |t| <
δ
v
. Deci lim
t→0
f(a + tv) = l.
Urm˘atoarea teorem˘a caracterizeaz˘a limitele de funct ¸ii cu ajutorul limitelor de
¸siruri.
Teorema 1.1. (Heine) Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
¸si a ∈ D

. Sunt
echivalente:
i) exist˘a lim
x→a
f(x),
ii) pentru orice ¸sir (x
k
)
k∈N
de puncte x
k
∈ D \ {a}, convergent la a, ¸sirul
valorilor: (f(x
k
))
k∈N
este convergent.
Mai mult, ˆın cazul cˆand acestea au loc, atunci
lim
x→a
f(x) = lim
k→∞
f(x
k
),
pentru orice ¸sir (x
k
)
k∈N
ca mai sus.
Demonstrat ¸ie. Presupunem mai ˆıntˆ ai c˘a exist˘a lim
x→a
f(x) = l ¸si ar˘at˘am c˘a pen-
tru orice ¸sir (x
k
)
k∈N
de puncte x
k
∈ D\{a}, convergent la a, avem lim
k→∞
f(x
k
) = l.
Fie (x
k
)
k∈N
un astfel de ¸sir ¸si fie ε > 0 ales arbitrar. Din ipotez˘a, exist˘a δ
ε
> 0 astfel
ˆıncˆ at s˘a avem f(x) − l < ε, pentru orice x ∈ D, astfel ˆıncˆ at 0 < x − a < δ
ε
.
Exist˘a k
ε
∈ N, astfel ca s˘a avem x
k
−a < δ
ε
, pentru orice k ∈ N, k ≥ k
ε
. Atunci
pentru k ≥ k
ε
, avem f(x
k
) −l < ε. Deci lim
k→∞
f(x
k
) = l.
Reciproc, s˘a presupunem condit ¸ia ii) ˆındeplinit˘ a. Mai ˆıntˆai s˘a remarc˘am c˘a
atunci exist˘a un unic element l ∈ R
m
la care converg toate ¸sirurile (f(x
k
))
k∈N
, cˆand
(x
k
)
k∈N
verific˘a condit ¸iile din ii).
ˆ
Intr-adev˘ ar, fie dou˘a ¸siruri (x
k
)
k∈N
¸si (y
k
)
k∈N
,
de elemente din D \ {a}, convergente la a ¸si astfel ˆıncˆ at lim
k→∞
f(x
k
) = l
1
, iar
lim
k→∞
f(y
k
) = l
2
. Atunci putem considera ¸sirul alternant (z
k
)
k∈N
, definit prin
z
2k
:= x
k
, z
2k+1
:= y
k
, (k ∈ N). Atunci din ii) rezult˘a c˘a exist˘a l
3
∈ R
m
, astfel
ca lim
k→∞
f(z
k
) = l
3
. Dar cum, (f(x
k
))
k∈N
¸si (f(y
k
))
k∈N
sunt sub¸siruri ale ¸sirului
(f(z
k
))
k∈N
, rezult˘a c˘a l
1
= l
3
¸si l
2
= l
3
. Deci l
1
= l
2
.
S˘a presupunem acum ii) ¸si s˘a not˘am cu l, acel unic element din R
m
la care
converg toate ¸sirurile (f(x
k
))
k∈N
, cˆand (x
k
)
k∈N
verific˘ a condit ¸iile din ii). Pre-
supunem prin absurd c˘a l = lim
x→a
f(x). Atunci exist˘a ε
0
> 0, astfel ˆıncˆ at, pentru
orice δ > 0, exist˘a x
δ
∈ D \ {a} astfel ˆıncˆ at x
δ
− a < δ ¸si f(x) − l ≥ ε
0
.
Alegˆand δ :=
1
k
, k ∈ N, k ≥ 1, obt ¸inem un ¸sir (x
k
)
k∈N
cu propriet˘at ¸ile x
k

D\ {a}, lim
k→∞
x
k
= a, ¸si f(x
k
) −l ≥ ε
0
. Aceasta contrazice ˆıns˘a ipoteza. Deci
trebuie s˘a avem lim
x→a
f(x) = l.
Ca o consecint ¸˘ a imediat˘a a Teoremei lui Heine, avem urm˘atorul criteriu util
pentru a demonstra neexistent ¸a limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct.
3
Corolarul 1.1. Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
¸si a ∈ D

. Dac˘a exist˘a dou˘a
¸siruri (x
k
)
k∈N
¸si (y
k
)
k∈N
de puncte din D \ {a}, convergente la a ¸si astfel ˆıncˆat
lim
k→∞
f(x
k
) = l
1
¸si lim
k→∞
f(y
k
) = l
2
, unde l
1
= l
2
, atunci f nu admite limit˘a ˆın
punctul a.
Observat ¸iile 1.2.
ˆ
In leg˘atur˘a cu corolarul precedent facem urm˘atoarele remarci:
i)
ˆ
In general, reciproca Corolarului 1.1 nu este adev˘arat˘ a. Un exemplu este dat
ˆın Exercit ¸iul 1. din paragraful de aplicat ¸ii.
ii) Dac˘a m = 1, atunci avem o reciproc˘a slab˘a a Corolorului 1.1, astfel: Dac˘a f
nu admite limit˘aˆın punctul a, atunci exist˘a dou˘a ¸siruri (x
k
)
k∈N
¸si (y
k
)
k∈N
de puncte
din D\ {a}, convergente la a ¸si astfel ˆıncˆ at lim
k→∞
f(x
k
) = l
1
¸si lim
k→∞
f(y
k
) = l
2
,
unde l
1
, l
2
∈ R ¸si l
1
= l
2
.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a f nu are limit˘aˆın a, rezult˘a din Teorema
lui Heine c˘a exist˘a un ¸sir (z
k
)
k∈N
de puncte din D \ {a} ¸si convergent la a, astfel
ˆıncˆ at ¸sirul (f(z
k
))
k∈N
nu este convergent ˆın R. Dar orice ¸sir neconvergent din R
are cel put ¸in dou˘a puncte limit˘a diferite l
1
, l
2
ˆın R. Atunci not˘am cu (x
k
)
k∈N
¸si cu
(y
k
)
k∈N
, dou˘a sub¸siruri ale ¸sirului (z
k
)
k∈N
, alese astfel ˆıncˆat lim
k→∞
f(x
k
) = l
1
¸si
lim
k→∞
f(y
k
) = l
2
.
Urm˘atorul criteriu, pe care ˆıl prezent˘ am ˆın continuare, reprezint˘ a un analog al
criteriului general de convergent ¸˘ a a lui Cauchy, ˆıntˆalnit la ¸siruri ¸ ai la serii numerice.
Teorema 1.2. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂
⊂ R
n
¸si a ∈ D

. Sunt echivalente:
i) exist˘a lim
x→a
f(x),
ii) pentru orice ε > 0 exist˘a δ
ε
> 0, astfel ˆıncˆat pentru orice puncte x, y ∈
∈ D \ {a}, astfel ˆıncˆat x −a < δ
ε
, ¸si y −a < δ
ε
, avem f(x) −f(y) < ε.
Demonstrat ¸ie. i) → ii). Fie l := lim
x→a
f(x). Consider˘am un num˘ar ε > 0
arbitrar ales. Din i) exist˘a δ
ε
> 0, astfel ca f(x) −l <
ε
2
, pentru orice x ∈ D, cu
0 < x −a < δ
ε
. Atunci, dac˘a x, y ∈ D sunt astfel ca 0 < x −a, y −a < δ
ε
,
atunci f(x) −f(y) ≤ f(x) −l +l −f(y) <
ε
2
+
ε
2
= ε.
ii) → ii). Presupunem prin absurd c˘a condit ¸ia ii) este ˆındeplinit˘ a, dar c˘a f nu
are limit˘a ˆın a. Din Teorema lui Heine rezult˘a c˘a exist˘a un ¸sir (x
k
)
k∈N
de puncte din
D \ {a}, convergent la a ¸si astfel ˆıncˆat ¸sirul (f(x
k
))
k∈N
nu este convergent. Atunci
¸sirul (f(x
k
))
k∈N
nu este ¸sir Cauchy. Deci exist˘a ε
0
> 0 cu proprietatea c˘a pentru
orice k ∈ N exist˘a indicii k
1
, k
2
≥ k, astfel ˆıncˆ at f(x
k
1
) −f(x
k
2
) ≥ ε
0
Fie num˘arul δ
ε
0
> 0, care satisface condit ¸ia din punctul ii) pentru alegerea
ε := ε
0
. Putem considera indicele k
0
∈ N, astfel ca pentru orice indici l ≥ k
0
,
s˘a avem x
l
− a < δ
ε
0
. Din cele spuse mai sus putem alege indicii k
1
, k
2
≥ k
0
,
astfel ˆıncˆ at f(x
k
1
) − f(x
k
2
) ≥ ε
0
. Aceasta contrazice ˆıns˘a inegalitatea asigurat˘a
de punctul ii). Contradict ¸ia obt ¸inut˘a demonstreaz˘a condit ¸ia i).
Propozit ¸ia 1.4. (Criteriul major˘arii) Fie D ⊂ R
n
, a ∈ D

, ¸si fie funct ¸iile
f : D →R
m
¸si ϕ : D →R. Dac˘a exist˘a l ∈ R
m
, astfel ˆıncˆat
i) f(x) −l ≤ ϕ(x), pentru orice x ∈ V ∩D\ {a}, unde V este o vecin˘atate a
punctului a,
ii) lim
x→a
ϕ(x) = 0,
atunci exist˘a lim
x→a
f(x) = l.
4
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0 ales arbitrar. Alegem o vecin˘atate U ⊂ V a lui a, astfel
ˆıncˆ at s˘a avem |ϕ(x)| < ε, pentru orice x ∈ U ∩ D \ {a}. Atunci, pentru astfel de
puncte x avem f(x) −l < ε. Deci lim
x→a
f(x) = l.
2 Funct ¸ii continue ˆıntr-un punct
Vom defini dou˘a not ¸iuni de continuitate a unei funct ¸ii ˆıntr-un punct: conti-
nuitatea global˘a, (care este continuitatea obi¸snuit˘a) ¸si continuitatea part ¸ial˘a. Dac˘a
nu se precizeaz˘a tipul continuit˘ at ¸ii, atunci se consider˘a implicit c˘a este vorba de
continuitatea global˘a. De obicei, vom omite ˆın exprimare termenul ”global”.
Definit ¸ia 2.1. Spunem c˘a o funct ¸ie f : D →R
m
, D ⊂ R
n
este continu˘a (global)
ˆın punctul a ∈ D, dac˘a pentru orice vecin˘atate V a lui f(a) exist˘a o vecin˘atate U
a lui a astfel ˆıncˆat f(U ∩ D) ⊂ V .
Observat ¸ia 2.1. O definit ¸ie echivalent˘a cu cea de mai sus, este urm˘atoarea:
(∀) ε > 0, (∃)δ
ε
> 0, (∀) x ∈ D, x −a < δ
ε
⇒ f(x) −f(a) < ε.
Continuitatea poate fi caracterizat˘a cu ajutorul limitei. T¸ inem cont c˘a un punct
a ∈ D este fie un punct de acumulare al lui D, fie un punct izolat al lui D.
Propozit ¸ia 2.1. Fie o funct ¸ie f : D →R
m
, D ⊂ R
n
¸si punctul a ∈ D. Avem:
i) Dac˘a a este un punct izolat al lui D, atunci f este continu˘a ˆın a.
ii) Dac˘a a este un punct de acumulare a lui D, atunci f este continu˘a ˆın a, dac˘a
¸si numai dac˘a f are limit˘a ˆın a ¸si lim
x→a
f(x) = f(a).
Demonstrat ¸ie. i) Fie V o vecin˘ atate oarecare a lui f(a). Deoarece a este punct
izolat, putem alege o vecin˘atate U a lui a, astfel ca U∩D = {a}. Atunci f(U∩D) =
= {f(a)} ⊂ V .
ii) Rezult˘a imediat, dac˘a compar˘am ˆıntre ele definit ¸iile limitei ¸si ale conti-
nuit˘at ¸ii.
Din propozit ¸ia precedent˘ a ¸si din propriet˘at ¸ile limitelor, deducem imediat urm˘a-
toarele caracteriz˘ari ale continuit˘ at ¸ii ˆıntr-un punct:
Propozit ¸ia 2.2. O funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, f = (f
1
, . . . , f
m
) este continu˘a
ˆın punctul a ∈ D, dac˘a ¸si numai dac˘a toate funct ¸iile componente f
i
: D → R,
1 ≤ i ≤ m, sunt continue ˆın a.
Propozit ¸ia 2.3. O funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
este continu˘a ˆın punctul a ∈ D,
dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir (x
k
)
k∈N
, de puncte din D, avem lim
k→∞
f(x
k
) =
f(a).
O alt˘a caracterizare a continuit˘ at ¸ii unei funct ¸ii ˆıntr-un punct se poate face
folosind oscilat ¸ia funct ¸iei ˆın acel punct.
ˆ
In acest scop definim:
5
Definit ¸ia 2.2. Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
¸si fie A ⊂ D. Numim oscilat ¸ia
funct ¸iei f pe mult ¸imea A, num˘arul Osc(f, A) ∈ R, definit prin
Osc(f, A) := sup
x,y∈A
f(x) −f(y).
Definit ¸ia 2.3. Fie funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
¸si fie punctul a ∈ D. Numim
oscilat ¸ia funct ¸iei f ˆın punctul a, num˘arul Osc(f, a) ∈ R, num˘arul definit prin
Osc(f, a) := inf
V ∈V
a
Osc(f, V ∩ D).
Teorema 2.1. O funct ¸ie f : D →R
m
, D ⊂ R
n
este continu˘a ˆıntr-un punct a ∈ D,
dac˘a ¸si numai dac˘a Osc(f, a) = 0.
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem c˘a f este continu˘ a ˆın punctul a. Fie ε > 0.
Exist˘a δ
ε
> 0 astfel ca f(x) − f(a) <
ε
2
, pentru orice x ∈ D, astfel ca f(x) −
−f(a) < δ
ε
. Atunci, dac˘a x, y ∈ D ∩ B(a, δ
ε
), atunci f(x) − f(y) ≤ f(x) −
−f(a)+f(a)−f(y) < ε. A¸sadar Osc(f, B(a, δ
ε
)) ≤ ε ¸si deci Osc(f, a) ≤ ε. Cum
ε > 0 a fost ales arbitrar, rezult˘a Osc(f, a) = 0.
Reciproc, presupunem Osc(f, a) = 0. Fie ε > 0. Exist˘a o vecin˘ atate V a lui
a, astfel ca Osc(f, D ∩ V ) < ε. Atunci pentru orice punct x ∈ D ∩ V , avem
f(x) −f(a) ≤ ε. Deci f este continu˘a ˆın a.
Definit ¸ia 2.4. Fie o funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, fie a = (a
1
, . . . , a
n
) ∈ D
¸si fie un indice 1 ≤ i ≤ n. Spunem c˘a f este continu˘a part ¸ial ˆın punctul
a ∈ D, ˆın raport cu variabila de indice i, dac˘a funct ¸ia part ¸ial˘a ϕ
a,i
(x
i
) :=
= f(a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
), x
i
∈ {x
i
∈ R| (a
1
, . . . , x
i
, . . . , a
n
) ∈ D}, este continu˘a ˆın
punctul a
i
. De asemenea, spunem simplu, c˘a f este continu˘a part ¸ial ˆın punctul
a, dac˘a ea este continu˘a part ¸ial ˆın a ˆın raport cu toate variabilele.
Folosind Propozit ¸ia 2.1 ¸si leg˘atura dintre limita global˘a ¸si limitele part ¸iale,
obt ¸inem:
Propozit ¸ia 2.4. Dac˘a funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
este continu˘a global ˆın a,
atunci ea este continu˘a part ¸ial ˆın a.
Propozit ¸ia 2.5. Fie D ⊂ R
n
¸si a ∈ D.
i) Dac˘a funct ¸iile f : D →R
m
¸si g : D →R
m
sunt continue ˆın punctul a, atunci
funct ¸ia f + g : D →R
m
este continu˘a ˆın a.
ii) Dac˘a funct ¸ia f : D → R
m
este continu˘a ˆın punctul a, atunci funct ¸ia f ¸si
funct ¸iile αf, unde α ∈ R, sunt continue ˆın a.
Propozit ¸ia 2.6. Fie D ⊂ R
n
¸si a ∈ D ¸si fie funct ¸iile f : D → R ¸si g : D → R
continue ˆın punctul a. Atunci funct ¸ia f · g este continu˘a ˆın a, iar dac˘a exist˘a o
vecin˘atate V a lui a astfel ˆıncˆat g(x) = 0, pentru orice x ∈ D∩V , atunci funct ¸ia
f
g
este continu˘ a ˆın a.
ˆ
In finalul paragrafului ment ¸ion˘ am ¸si urm˘atoarea proprietate:
6
Teorema 2.2. Fie D ⊂ R
n
, E ⊂ R
m
¸si fie funt ¸iile f : D → E ¸si g : E → R
p
.
Fie a ∈ D ¸si not˘am cu b := f(a). Dac˘a funct ¸ia f este continu˘a ˆın punctul a, iar
funct ¸ia g este continu˘a ˆın punctul b, atunci funct ¸ia g ◦ f : D → R
p
este continu˘a
ˆın punctul a.
Demonstrat ¸ie. Putem considera doar cazul cˆand a este punct de acumulare a
lui D. Fie (x
k
)
k∈N
, un ¸sir oarecare de puncte din D, convergent la a. Atunci, din
Propozit ¸ia 2.1, partea direct˘a, avem lim
k→∞
f(x
k
) = b ¸si apoi lim
k→∞
g(f(x
k
)) =
g(b) = (g◦f)(a). Atunci, folosind partea invers˘a a Propozit ¸iei 2.1, rezult˘a c˘a funct ¸ia
g ◦ f este continu˘a ˆın a.
3 Funct ¸ii continue pe o mult ¸ime
Definit ¸ia 3.1. Funct ¸ia f : D →R
m
, D ⊂ R
n
se nume¸ste continu˘a pe D dac˘a ea
este continu˘ a ˆın orice punct din D.
Observat ¸ia 3.1. Se va folosi ¸si terminologia simpl˘a de funct ¸ie continu˘ a, ˆın loc de
funct ¸ie continu˘a pe D.
Din propriet˘at ¸ile funct ¸iilor continue ˆıntr-un punct, deducem imediat urm˘atoarele
propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor continue pe o mult ¸ime.
Propozit ¸ia 3.1. Compunerea a dou˘a funct ¸ii continue este o funct ¸ie continu˘a. Pe
larg, dac˘a funct ¸iile f : D → E ¸si g : E → R
p
sunt continue, unde D ⊂ R
n
, E ⊂ R
m
,
atunci funct ¸ia g ◦ f : E → R
p
este continu˘ a (pe D).
Propozit ¸ia 3.2. Dac˘a funct ¸iile f : D →R
m
¸si g : D →R
m
, D ⊂ R
n
sunt continue
pe D, atunci funct ¸iile f +g, f ¸si αf, unde α ∈ R este o constant˘a, sunt continue
pe D.
Propozit ¸ia 3.3. Dac˘a funct ¸iile f : D → R ¸si g : D → R, D ⊂ R
n
sunt continue
pe D, atunci funct ¸ia f · g este continu˘a pe D. Dac˘a ˆın plus g(x) = 0, pentru orice
x ∈ D, atunci funct ¸ia
f
g
este continu˘a pe D.
ˆ
In plus avem:
Propozit ¸ia 3.4. Dac˘a funct ¸iile f : D →R ¸si g : D →R, D ⊂ R
n
sunt continue pe
D, atunci funct ¸iile max{f, g} ¸si min{f, g} sunt continue pe D.
Demonstrat ¸ie. Propozit ¸ia rezult˘a imediat din Propozit ¸ia 3.2 ¸si din relat ¸iile: max{f, g} =
1
2
(|f−g|+f+g) ¸si min{f, g} =
1
2
(f+g−|f−g|), t ¸inˆand cont c˘a avem|f−g| = f−g.
Folosind Propozit ¸ia 2.1, este justificat˘a urm˘atoarea not ¸iune.
Definit ¸ia 3.2. Fie funct ¸ia f : D →R
m
D ⊂ R
n
. Presupunem c˘a exist˘a lim
x→a
f(x),
unde a ∈ D

\ D. Numim prelungirea prin continuitate a funct ¸iei f ˆın punctul
a, funct ¸ia continu˘a
˜
f : D ∪ {a} →R
m
, definit˘a prin:
˜
f(x) :=

f(x), x ∈ D
lim
x→a
f(x), x = a
.
7
Continuitatea unei funct ¸ii pe o mult ¸ime poate fi caracterizat˘a ˆın modul urm˘ator.
Teorema 3.1. O funct ¸ie f : D →R
m
, D ⊂ R
n
este continu˘a pe D, dac˘a ¸si numai
dac˘a, pentru orice mult ¸ime deschis˘a B ⊂ R
m
, exist˘a o mult ¸ime deschis˘a U ∈ R
n
astfel ˆıncˆat f
−1
(B) = D ∩ U.
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem c˘a f este continu˘a pe D ¸si fie B ⊂ R
m
o mult ¸ime
deschis˘a. Fie a ∈ f
−1
(B). Not˘am b := f(a). Deoarece B este des-
chis˘a, ea este vecin˘ atate a punctului b. Din continuitatea funct ¸iei f ˆın punc-
tul a, g˘asim un num˘ ar δ
a
> 0, astfel ˆıncˆ at, f(D ∩ B(a, δ
a
)) ⊂ B. S˘a not˘am
U :=

a∈f
−1
(B)
B(a, δ
a
). Rezult˘a c˘a U este deschis˘a. Demonstr˘am relat ¸ia din enunt ¸.
Pentru orice a ∈ f
−1
(B) avem a ∈ B(a, δ
a
) ⊂ U ¸si totodat˘a a ∈ D. Deci
f
−1
(B) ⊂ D∩U. Reciproc, dac˘a x ∈ D∩U, exist˘a a ∈ f
−1
(B), astfel ca x ∈ B(a, δ
a
).
Din construct ¸ia lui δ
a
, avem f(D∪B(a, δ
a
)) ⊂ B. Deci f(x) ∈ B. Aceasta arat˘a c˘a
x ∈ f
−1
(B). Deoarece punctul x a fost ales arbitrar, rezult˘a U ∩ D ⊂ f
−1
(B). Am
obt ¸inut deci f
−1
(U) = D ∩ B.
Reciproc, s˘a presupunem c˘a pentru orice mult ¸ime B ⊂ R
m
are loc condit ¸ia
din teorem˘a ¸si s˘a demonstr˘am c˘a f este continu˘ a. Fie a ∈ D. Consider˘am V ,
o vecin˘atate oarecare a punctului f(a). Exist˘a o mult ¸ime deschis˘ a B astfel ˆıncˆ at
f(a) ∈ B ⊂ V . De exemplu B se poate lua de forma unei sfere deschise centrate
ˆın f(a). Fie U ⊂ R
n
, o mult ¸ime deschis˘ a asigurat˘a de ipotez˘a astfel ˆıncˆat U ∩ D =
= f
−1
(B). Deoarece f(a) ∈ B rezult˘a c˘a a ∈ U ∩ D. Deoarece U este de-
schis˘a, ea este vecin˘ atate a punctului a. Din relat ¸ia U ∩ D = f
−1
(B) rezult˘a c˘a
f(U ∩ D) ⊂ B ⊂ V . Deoarece vecin˘ atatea V a lui f(a) a fos aleas˘a arbitrar˘a,
rezult˘a c˘a f este continu˘ a ˆın a, iar cum a a fost ales arbitrar, rezult˘a c˘a f este
continu˘a pe D.
Vom utiliza ˆın continuare caracterizarea continuit˘ at ¸ii dat˘a ˆın Teorema 3.1 pentru
a stabili leg˘atura dintre continuitate, pe de o parte ¸si compactitate ¸si conexitate pe
de alt˘a parte.
Teorema 3.2. Dac˘a D ⊂ R
n
este mult ¸ime compact˘a ¸si dac˘a funct ¸ia f : D →
→R
m
este continu˘a, atunci mult ¸imea f(D) este compact˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie {A
i
, i ∈ I} o acoperire cu deschi¸si a lui f(D). Din Teorema
3.1 exist˘a familia de mult ¸imi deschise {U
i
, i ∈ I}, astfel ˆıncˆat, f
−1
(A
i
) = D ∩ U
i
.
Pentru orice punct a ∈ D, exist˘a i ∈ I astfel ca f(a) ∈ A
i
. Deci a ∈ U
i
. A¸sadar,
familia {U
i
, i ∈ I} este o acoperire cu deschi¸si a lui D. Deoarece D este compact˘a,
rezult˘a c˘a exist˘a indicii i
1
, . . . , i
k
∈ I, astfel ca D ⊂ U
i
1
∪ . . . ∪ U
i
n
. Deoarece
f(D ∩ U
i
) ⊂ A
i
, rezult˘a c˘a f(D) ⊂ A
i
1
∪ . . . ∪ A
i
k
. Deci din acoperirea arbitrar˘a
cu deschi¸si a lui f(D) am putut extrage o subacoperire finit˘a. Rezult˘a c˘a f(D) este
compact˘a.
Corolarul 3.1. (Teorema lui Weierstrass) Dac˘a D ⊂ R
n
este compact˘a, atunci
orice funct ¸ie continu˘a f : D → R este m˘arginit˘a ¸si ˆı¸si atinge marginile. Aceasta
ˆınseamn˘a c˘a exist˘a, m, M ∈ R, ¸si x
m
, x
M
∈ D astfel ca
i) m ≤ f(x) ≤ M, pentru orice x ∈ D ¸si
ii) m = f(x
m
), M = f(x
M
).
8
Demonstrat ¸ie. Din Teorema 3.2 rezult˘a c˘a f(D) este compact˘a, iar din Teorema
Borel-Lebesgue rezult˘a c˘a f(D) este mult ¸ime m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘ a. Deoarece este
m˘arginit˘ a, exit˘a numerele m := inf{f(x| x ∈ D} ¸si M := sup{f(x)|
x ∈ D}. Din propriet˘at ¸ile infimumului, pentru orice k ∈ N, k ≥ 1, exist˘a un
element x
k
∈ D, astfel ca f(x
k
) < m +
1
k
. Atunci ¸sirul (f(x
k
))
k∈N
, (unde x
0
∈ D
este ales arbitrar), este convergent cu limita m. Deoarece f(D) este ˆınchis˘a, obt ¸inem
m ∈ f(D). Deci exist˘a x
m
∈ D, astfel ˆıncˆat m = f(x
m
).
ˆ
In mod analog se demon-
streaz˘a existent ¸a elementului x
M
.
Teorema 3.3. Dac˘a D ⊂ R
n
este mult ¸ime conex˘a, iar funct ¸ia f : D → R
m
este
continu˘a, atunci mult ¸imea f(D) este conex˘a.
Demonstrat ¸ie. Presupunem prin absurd c˘a f(D) este disconex˘a. Aceasta ˆın-
seamn˘a c˘a exist˘a dou˘a mult ¸imi deschise C
1
⊂ R
m
, C
2
⊂ R
m
, astfel ˆıncˆat s˘a avem
i) f(D) ⊂ C
1
∪ C
2
, ii) f(D) ∩ C
1
= ∅, f(D) ∩ C
2
= ∅ ¸si iii) f(D) ∩ C
1
∩ C
2
= ∅.
Fie mult ¸imile deschise U
1
⊂ R
n
, U
2
⊂ R
n
, asigurate de Teorema 3.1, astfel ˆıncˆat
f
−1
(C
1
) = U
1
∩ D ¸si f
−1
(C
2
) = U
2
∩ D. Din propriet˘at ¸iile i), ii), iii) de mai sus,
rezult˘a c˘a avem a) D ⊂ U
1
∪ U
2
, b) D ∩ U
1
= ∅, D ∩ U
2
= ∅ ¸si c) D ∩ U
1
∩ U
2
= ∅.
Am obt ¸inut c˘a D este disconex˘a. Contradict ¸ia obt ¸inut˘ a demonstreaz˘a teorema.
Corolarul 3.2. (Teorema lui Darboux) Dac˘a I ⊂ R este un interval, iar
f : I →R este continu˘a, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I.
Demonstrat ¸ie. Fie x
1
< x
2
dou˘a puncte din I ¸si λ ∈ R, astfel ˆıncˆ at λ este cuprins
strict ˆıntre f(x
1
) ¸si f(x
2
). Din Teorema 3.3 deducem c˘a f([x
1
, x
2
]) este mult ¸ime
conex˘a din R, deci este interval. Atunci λ ∈ f([x
1
, x
2
]), adic˘a exist˘a c ∈ (x
1
, x
2
),
astfel ca f(c) = λ.
Vom introducem acum un tip special de funct ¸ie continun˘ a pe o mult ¸ime.
Definit ¸ia 3.3. Funct ¸ia f : D → R
m
, D ⊂ R
n
se nume¸ste uniform continu˘a pe
D dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0, astfel ˆıncˆat pentru orice x, y ∈ D, cu
x −y < δ
ε
s˘a avem f(x) −f(y) < ε.
Observat ¸ia 3.2. Diferent ¸a dintre continuitatea uniform˘a ¸si continiutatea obi¸snu-
it˘a, const˘a ˆın faptul c˘a la continuitatea uniform˘a, num˘arul δ
ε
este acela¸si ˆın toate
punctele lui D. La continuitatea ob¸snuit˘ a avemˆındeplinit˘a doar conduit ¸ia mai slab˘a:
(∀) x ∈ D, (∀) ε > 0, (∃)δ
x,ε
> 0, (∀) y ∈ D, x −y < δ
x,ε
⇒ f(x) −f(y) < ε.
Avem deci:
Propozit ¸ia 3.5. Orice funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
care este uniform continu˘a
pe D este ¸si continu˘a obi¸snuit pe D.
Vom considera ˆın comtinuare criterii privitoare la convergent ¸˘a uniform˘a.
Propozit ¸ia 3.6. Fie o funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
. Dac˘a exist˘a un ε
0
> 0 ¸si
dou˘a ¸siruri (x
k
)
k∈N
¸si (y
k
)
k∈N
, cu x
k
, y
k
∈ D cu propriet˘at ¸ile
i) lim
k→∞
(x
k
−y
k
) = 0 ¸si
ii) f(x
k
) −f(y
k
) ≥ ε
0
, atunci funct ¸ia f nu este uniform continu˘a pe D.
9
Demonstrat ¸ie. Rezult˘a imediat prin negarea condit ¸iei de uniform continuitate ¸si
alegˆand δ := δ
k
, unde (δ
k
)
k∈N
este un ¸sir de numere strict pozitive convergente la
0.
Teorema 3.4. Orice funct ¸ie continu˘a definit˘a pe o mult ¸ime compact˘a, f : D →
→R
m
, D ⊂ R
n
, este uniform continu˘a pe domeniul de definit ¸ie D.
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0. Pentru orce punct x ∈ D, exist˘a cˆate o sfer˘a deschis˘ a
B(x, r
x
), astfel ca pentru orice y ∈ B(x, r
x
) s˘a avem f(y) − f(x) <
ε
2
. Familia
{B(x,
1
2
r
x
), x ∈ D} este o acoperire cu deschi¸si a lui D. Deoarece D este compact˘a,
putem g˘asi punctele x
1
, . . . , x
k
∈ D, astfel ca D ⊂

k
i=1
B(x
i
,
1
2
r
x
i
). Alegem δ
ε
:=
=
1
2
min{r
x
1
, . . . , r
x
k
}. Fie x, y ∈ D dou˘a puncte astfel ca x − y < δ
ε
. Exist˘a
1 ≤ i ≤ k, astfel ca x ∈ B(x
i
,
1
2
r
x
i
). Avem
y −x
i
≤ y −x +x −x
i
< δ
ε
+
1
2
r
x
i
≤ r
x
i
.
Deci y ∈ B(x
i
, r
x
i
). Atunci, din alegerea sferelor B(x, r
x
), rezult˘a c˘a
f(x) −f(y) ≤ f(x) −f(x
i
) +f(x
i
) −f(y) <
ε
2
+
ε
2
< ε.
Consider˘am acum o clas˘a de funct ¸ii mai restrˆans˘a decˆat cea a funct ¸iilor uniform
continue.
Definit ¸ia 3.4. O funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, se nume¸ste lipschitzian˘a pe D
dac˘a exist˘a o constant˘ a M > 0, astfel ˆıncˆat
f(x) −f(y) ≤ M · x −y, pentru orice puncte x, y ∈ D. (4)
Propozit ¸ia 3.7. Orice funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
, care este lipschitzian˘a pe D
este uniform continu˘a pe D.
Demonstrat ¸ie. Fie M > 0 constanta pentru care are loc relat ¸ia (4). Fie ε > 0
arbitrar ales. Dac˘a not˘am δ
ε
:=
ε
M
, atunci obt ¸inem f(x) −f(y) < ε, pentru orice
puncte x, y ∈ D, astfel ca x −y < δ
ε
. Deci f este uniform continu˘ a.
Propozit ¸ia 3.8. Dac˘a I ⊂ R este interval, iar f : I →R este o funct ¸ie cu derivat˘a
m˘arginit˘a pe I, atunci f este lipschitzian˘a pe I.
Demonstrat ¸ie. Fie M > 0, astfel ca |f

(x)| ≤ M, pentru orice x ∈ I. Fie ε > 0.
Pentru orice puncte x, y ∈ I, din Teorema lui Lagrange, exist˘a un punct c cuprins
ˆıntre x ¸si y, astfel ca f(x) −f(y) = f

(c)(x −y). Atunci |f(x) −f(y)| < M · |x −y|.
10
4 Aplicatii liniare
Definit ¸ia 4.1. O aplicat ¸ie L : R
n
→ R
m
, n, m ≥ 1, se nume¸ste liniar˘a dac˘a
ˆındepline¸ste condit ¸ia
L(ax + by) = aL(x) + bL(y), pentru orice x, y ∈ R
n
, ¸si orice a, b ∈ R.
O aplicat ¸ie liniar˘a se mai nume¸ste ¸si operator liniar. Not˘am cu L(R
n
, R
m
),
mult ¸imea aplicat ¸iilor liniare din R
n
ˆın R
m
.
Vom prezenta ˆın continuare reprezentarea matriceal˘a ˆın raport cu bazele
canonice a aplicat ¸iilor liniare. Fie {e
1
, . . . , e
n
}, baza canonic˘a a spat ¸iului R
n
¸si fie
{e
1
, . . . , e
m
}, baza canonic˘a a spat ¸iului R
m
. Dac˘a L ∈ L(R
n
, R
m
), atunci pentru
orice 1 ≤ j ≤ n exist˘a o reprezentare unic˘a
L(e
j
) =
m

i=1
a
i,j
e
i
.
Matricea A := (a
i,j
)
1≤i≤m
1≤j≤n
, de ordin (m, n) se nume¸ste matricea ata¸sat˘a aplicat ¸iei
liniare L, ˆın raport cu bazele canonice.
S˘a observ˘am c˘a, dac˘a x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
¸si not˘am cu y := L(x), y =
= (y
1
, . . . , y
m
), atunci avem:
L(x) = L

n

j=1
x
j
e
j

=
n

j=1
x
j
L(e
j
) =
n

j=1
x
j
m

i=1
a
i,j
e
i
=
m

i=1

n

j=1
a
i,j
x
j

e
i
.
Pe de alt˘a parte avem
L(x) = y =
m

i=1
y
i
e
i
.
Prin identificarea coeficient ¸ilor vectorilor e
i
, (1 ≤ i ≤ m), obt ¸inem:
y
i
=
n

j=1
a
i,j
x
j
, (1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n). (5)
Aceste relat ¸ii sunt echivalente cu urm˘atoarea reprezentare matriceal˘a:
L(x) =



y
1
.
.
.
y
m



=


a
1,1
. . . a
1,n
. . . . . . . . .
a
m,1
. . . a
m,n





x
1
.
.
.
x
n



.
ˆ
In cazul particular m = 1, pentru orice L ∈ L(R
n
, R), exist˘a un vector (a
1
, . . . , a
n
),
astfel ca L admite reprezentarea:
L(x) =
n

j=1
a
j
x
j
, (∀) x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
.
11
ˆ
In cazul particular m = n = 1, pentru orice L ∈ L(R, R), exist˘a un num˘ ar a ∈ R,
astfel ca L admite reprezentarea:
L(x) = a · x, (∀) x ∈ R.
Studiem ˆın continuare continuitatea aplicat ¸iilor liniare. Avem mai ˆıntˆai:
Teorema 4.1. Dac˘a L ∈ L(R
n
, R
m
), atunci exist˘a M > 0, astfel ca L(x) ≤
M · x.
Demonstrat ¸ie. Fie A := (a
i,j
)
1≤i≤m
1≤j≤n
matricea ata¸sat˘ a aplicat ¸iei L, ˆın raport cu
bazele canonice. Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
¸si y = L(x), y = (y
1
, . . . , y
m
). Folosind
relat ¸iile date ˆın (5) ¸si inegalit˘at ¸ile normei, g˘asim
y ≤
m

i=1
|y
i
| =
m

i=1
|
n

j=1
a
i,j
x
j
| ≤
m

i=1
n

j=1
|a
i,j
| · |x
j
| ≤
m

i=1
n

j=1
|a
i,j
| · x.
Deci putem alege M :=
m

i=1
n

j=1
|a
i,j
|.
Corolarul 4.1. Orice aplicat ¸ie L ∈ (R
n
, ) este o funct ¸ie lipschitzian˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie M ≥ 0, constanta care verific˘ a condit ¸ia din Teorema 4.1. Fie
x, y ∈ R
n
. Avem L(x) −L(y) = L(x −y) ≤ M · x −y.
Din Teorema 4.1 rezult˘a c˘a are sens:
Definit ¸ia 4.2. Pentru orice L ∈ L(R
n
, R
m
) not˘am
L := inf{M | L(x) ≤ Mx, (∀) x ∈ R
n
}.
Num˘arul L se nume¸ste norma operatorului L.
Denumirea de ”norm˘a” atribuit˘a num˘ arului L se justific˘a prin faptul c˘a aplicat ¸ia
care ata¸saz˘ a fiec˘arui operator L pe L, verific˘a propriet˘at ¸i analoage celor verificate
de norma vectorilor. Nu vom analiza ˆıns˘ a aici aceaste propriet˘at ¸i.
Teorema 4.2. Pentru orice L ∈ L(R
n
, R
m
) ¸si orice x ∈ R
n
, avem L(x) ≤
L ≤ x.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a x = 0, atunci relat ¸ia este adev˘arat˘ a, deoarece pentru orice
L ∈ L(R
n
, R
m
), avem L(0) = 0. Fie L fixat, ¸si not˘am A := {M > 0|L(x) ≤
≤ x, (∀) x ∈ R
n
}. Dac˘a x = 0 ¸si M ∈ A, obt ¸inem c˘a
L(x)
x
≤ M. Cum M ∈ A
este arbitrar, rezult˘a c˘a
L(x)
x
este un minorant al mult ¸imii A. Dar inf A este cel
mai mare minorant al lui A, ¸si deci
L(x)
x
≤ L. De aici rezult˘a relat ¸ia din enunt ¸.
12
Curs 7
Diferent ¸iabilitatea funct ¸iilor de mai
multe variabile
Extinderea ”derivabilit˘at ¸ii” de la funct ¸ii de o variabil˘a la funct ¸ii de mai
multe variabile aduce dup˘a sine o diferent ¸iere a propriet˘at ¸ilor de derivabilitate ¸si
diferent ¸iabilitate, propriet˘at ¸i care, la funct ¸iile de o variabil˘ a coincideau. Not ¸iunea
de baz˘a a calculului diferent ¸ial pentru funct ¸ii de mai multe variabile este diferent ¸ia-
bilitatea, iar o not ¸iune mai slab˘a este cea de derivabilitate part ¸ial˘a.
ˆ
In acest capitol
vom trata aceste not ¸iuni pentru funct ¸ii scalare ¸si vectoriale. Remarc˘am ˆıns˘ a c˘a,
extinderea not ¸iunilor de diferent ¸iabilitate ¸si de derivabilitate part ¸ial˘ a de la funct ¸ii
scalare la funct ¸ii vectoriale se face relativ simplu.
1 Derivate dup˘a o direct ¸ie. Derivate part ¸iale
Definit ¸ia 1.1. Fie D ⊂ R
n
, f : D → R, a ∈

D
¸si v ∈ R
n
, v ,= 0. Spunem c˘a
funct ¸ia f este derivabil˘a dup˘a direct ¸ia v ˆın punctul a, dac˘a exit˘a num˘arul
df
dv
(a) ∈ R astfel ˆıncˆat are loc urm˘atoarea limit˘a (de funct ¸ie real˘a ¸si de variabil˘a
real˘a):
d f
d v
(a) = lim
t→0
f(a + tv) −f(a)
t
.
Definit ¸ia 1.2. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
, v ∈ R
n
, v ,= 0. Fie de asemenea funct ¸ia vec-
torial˘a f : D → R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
), unde f
i
: D → R, (1 ≤ i ≤ m). Spunem c˘a
funct ¸ia f admite derivat˘a dup˘a direct ¸ia v ˆın punctul a, dac˘a pentru orice indice
(1 ≤ j ≤ m), exist˘a
df
j
dv
(a).
ˆ
In acest caz, definim
df
d v
(a) :=
_
df
1
dv
(a), . . . ,
df
n
dv
(a)
_
.
Definit ¸ia 1.3. Fie D ⊂ R
n
, f : D →R, a ∈

D
, a = (a
1
, . . . , a
n
). Not˘am argument ¸ii
funct ¸iei f cu x
1
, . . . , x
n
. Spunem c˘a funct ¸ia f este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport
cu variabila x
i
, 1 ≤ i ≤ n, ˆın punctul a dac˘a exit˘a num˘arul
∂ f
∂ x
i
(a) ∈ R astfel
ˆıncˆat are loc urm˘atoarea limit˘a (de funct ¸ie real˘a ¸si de variabil˘a real˘a):
∂ f
∂ x
i
(a) = lim
x
i
→a
i
f(a
1
, . . . , a
i−1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
) −f(a
1
, . . . , a
n
)
x
i
−a
i
.
Num˘arul
∂ f
∂ x
i
(a), notat ¸si f

x
i
(a) se nume¸ste derivata part ¸ial˘a a funct ¸iei f ˆın
raport cu variabila x
i
, ˆın punctul a.
Dac˘a funct ¸ia f admite derivate part ¸iale ˆın punctul a ˆın raport cu toate variabilele
x
i
, (1 ≤ i ≤ n), atunci f se nume¸ste derivabil˘a part ¸ial ˆın punctul a.
Definit ¸ia 1.4. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
, v ∈ R
n
, v ,= 0. Fie de asemenea funct ¸ia
vectorial˘a f : D → R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
), f
i
: D → R, (1 ≤ i ≤ m). Not˘am
argument ¸ii funct ¸iei f cu x
1
, . . . , x
n
. Spunem c˘a funct ¸ia f admite derivat˘a part ¸ial˘a
1
ˆın punctul a ˆın raport cu variabila x
i
, dac˘a pentru orice indice (1 ≤ j ≤ m),
exist˘a
∂ fj
∂ x
i
(a).
ˆ
In acest caz, definim
∂ f
∂ x
i
(a) :=
_
∂ f
1
∂ x
i
(a), . . . ,
d f
n
d x
i
(a)
_
.
Dac˘a funct ¸ia f admite derivate part ¸iale ˆın punctul a ˆın raport cu toate variabilele
x
i
, (1 ≤ i ≤ n), atunci f se nume¸ste derivabil˘a part ¸ial ˆın punctul a.
Observat ¸ia 1.1. Derivatea part ¸ial˘ a a unei funct ¸ii ˆıntr-un punct este un caz par-
ticular al derivabilit˘ at ¸ii dup˘a o direct ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, cu notat ¸iile anterioare avem
∂ f
∂ x
i
(a) =
df
d e
i
(a). Aceast˘a relat ¸ie se obt ¸ine cu ajutorul substitut ¸iei t = x
i
−a
i
.
Deoarece derivabilitatea part ¸ial˘ a a funct ¸iilor vectoriale se reduce imediat, prin
definit ¸ia dat˘a la derivabilitatea funct ¸iilor scalare componente, ˆın continuare vom
trata doar cazul funct ¸iilor cu valori reale.
Definit ¸ia 1.5. Fie D ⊂ R
n
o mult ¸ime deschis˘a ¸si f : D → R. Spunem c˘a f este
derivabil˘a part ¸ial pe D, dac˘a f este derivabil˘a part ¸ial ˆın orice punct a ∈ D.
Folosind relat ¸ia dintre derivabilitate ¸si continuitate de la funct ¸iile reale de vari-
abil˘a real˘a, obt ¸inem imediat:
Propozit ¸ia 1.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R. Dac˘a f este derivabil˘a part ¸ial
ˆın raport cu variabila x
i
ˆın punctul a, atunci f este continu˘a part ¸ial ˆın raport cu
variabila x
i
ˆın punctul a.
Observat ¸ia 1.2. Derivabilitatea partial˘a ˆıntr-un punct nu implic˘a continuitatea
global˘a ˆın acel punct.
Vom extinde ˆın continuare Teorema lui Lagrange pentru funct ¸ii de mai multe
variabile.
Teorema 1.1. Fie D ⊂ R
n
, D deschis˘a ¸si f : D → R derivabil˘a part ¸ial pe D.
Fie punctele a, x ∈ D, astfel ca D cont ¸ine toate punctele y = (y
1
, . . . , y
n
), cu
proprietatea c˘a y
i
∈ [a
i
, x
i
], dac˘a a
i
≤ x
i
, (respectiv y
i
∈ [x
i
, a
i
], dac˘a x
i
≤ a
i
),
(1 ≤ i ≤ n). Atunci exit˘a punctele c
i
din intervalele ˆınchise de capete a
i
¸si x
i
, astfel
ˆın cˆat s˘a avem
f(x) −f(a) =
n

i=1
∂ f
∂ x
i
(a
1
, . . . , a
i−1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
)(x
i
−a
i
). (1)
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘a rezult˘a c˘a pentru orice 1 ≤ i ≤ n, segmentul de
capete (a
1
, . . . , a
i−1
, x
i
, . . . , x
n
) ¸si (a
1
, . . . , a
i
, x
i+1
, . . . , x
n
) este cont ¸inut ˆın D. Avem
descompunerea:
f(x) −f(a) =
n

i=1
f(a
1
, . . . , a
i−1
, x
i
, . . . , x
n
) −f(a
1
, . . . , a
i
, x
i+1
, . . . , x
n
).
S˘a not˘am cu ϕ
i
, (1 ≤ i ≤ n) funct ¸iile definite prin
ϕ
i
(t) := f(a
1
, . . . , a
i−1
, t, x
i+1
, . . . , x
n
), t ∈ [a
i
, x
i
],
2
dac˘a a
i
≤ x
i
, (respectiv t ∈ [x
i
, a
i
], dac˘a x
i
≤ a
i
) Dac˘a x
i
= a
i
, atunci lu˘am
c
i
= a
i
. Dac˘a x
i
,= a
i
, din teorema lui Lagrange, rezult˘a c˘a exist˘a c
i
cuprins
ˆıntre a
i
¸si x
i
astefel ca ϕ(x
i
) − ϕ(a
i
) = ϕ

(c
i
)(x
i
− a
i
). T¸ inˆand cont c˘a ϕ

(c
i
) =
=
∂ f
∂ x
i
(a
1
, . . . , a
i−1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
), din descompunerea de mai sus rezult˘a teorema.
ˆ
In finalul acestui paragraf vom introduce cˆateva not ¸iuni construite cu ajutorul
derivatelor part ¸iale.
Definit ¸ia 1.6. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si fie funct ¸iile f
i
: D →R, 1 ≤ i ≤ m derivabile
part ¸ial ˆın punctul a. Not˘am argument ¸ii acestor funct ¸ii cu variabilele x
1
, . . . , x
n
.
Pentru orice indici j
1
, . . . , j
m
∈ ¦1, . . . , n¦, definim ( dup˘a numele lui C. Jacobi),
Jacobianul funct ¸iilor f
1
, . . . , f
m
ˆın raport cu variabilele x
j
1
, . . . , x
j
m
, determinantul
de ordin m
D(f
1
, . . . , f
m
)
D(x
j
1
, . . . , x
j
m
)
(a) :=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂ f
1
∂ x
j
1
(a) . . .
∂ f
1
∂ x
j
m
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
∂ f
m
∂ x
j
1
(a) . . .
∂ f
m
∂ x
j
m
(a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Definit ¸ia 1.7. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D →R. Dac˘a f este derivabil˘a part ¸ial ˆın
punctul a, numim gradientul lui f ˆın punctul a, vectorul
∇f(a) :=
_
∂ f
∂ x
1
(a), . . . ,
∂ f
∂ x
n
(a)
_
.
Gradientul lui f ˆın a se mai noteaz˘a ¸si prin grad f(a).
Definit ¸ia 1.8. Fie D ⊂ R
3
, a ∈

D
¸si f : D → R
3
, f = (P, Q, R). Not˘am
argument ¸ii lui f cu x, y, z. Dac˘a f este derivabil˘a part ¸ial ˆın punctul a, atunci
definim:
i) rotorul lui f ˆın punctul a, ca fiind vectorul
rot f(a) :=
_
∂ R
∂ y
(a) −
∂ Q
∂ z
(a),
∂ P
∂ z
(a) −
∂ R
∂ x
(a),
∂ Q
∂ x
(a) −
∂ P
∂ y
(a)
_
.
¸si
ii) divergent ¸a lui f ˆın punctul a, ca fiind num˘arul real
div f(a) :=
∂ P
∂ x
(a) +
∂ Q
∂ y
(a) +
∂ R
∂ z
(a).
2 Diferent ¸iabilitatea
Definit ¸ia 2.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R
m
. Spunem c˘a funct ¸ia f este
diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a, dac˘a exist˘a un operator liniar L : R
n
→ R
m
astfel
ca s˘a existe limita (ˆın R
m
):
lim
x→a
f(x) −f(a) −L(x −a)
|x −a|
= 0. (2)
ˆ
In acest caz, operatorul L se nume¸ste diferent ¸iala funct ¸iei f ˆın punctul a ¸si se
noteaz˘a prin df(a).
3
Observat ¸ia 2.1. Se poate ar˘ata c˘a dac˘a exist˘a un operator liniar L care verific˘a
condit ¸ia din definit ¸ia de mai sus, atunci el este unic.
Observat ¸ia 2.2. Condit ¸ia de diferent ¸iablitate poate fi exprimat˘a echivalent, astfel:
exist˘a o funct ¸ie ω : D →R
m
, astfel ca s˘a avem
f(x) = f(a) + df(a)(x −a) +|x −a|ω(x), (∀) x ∈ D ¸si lim
x→a
ω(x) = 0. (3)
Dac˘a utiliz˘am simbolul lui Landau, putem scrie condit ¸ia de diferent ¸iabilitate prin
urm˘atoarea relat ¸ie
f(x) = f(a) + df(a)(x −a) + o(|x −a|), (x → a). (4)
De asemenea, dac˘a utiliz˘am reprezentarea matriceal˘a a operatorilor liniari, rezult˘a
c˘a diferent ¸iabilitatea lui f ˆın pumctul a mai poate fi exprimat˘a ˆınc˘a sub urm˘atoarea
form˘a: exist˘am matricea de dimensiune mn, (c
i,j
)
1≤i≤m
1≤j≤n
, astfel ca
f(x) −f(a) =
_
_
_
c
1,1
. . . c
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
m,1
. . . c
m,n
_
_
_
_
_
_
x
1
−a
1
.
.
.
x
n
−a
n
_
_
_
+ o(|x −a|), (x → a), (5)
unde am notat a = (a
1
, . . . , a
n
), x = (x
1
, . . . , x
n
).
ˆ
In aceast˘a reprezentare, funct ¸ia
diferent ¸ial˘a df(a) : R
n
→R
m
se reprezint˘ a prin
df(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
_
_
_
c
1,1
. . . c
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
m,1
. . . c
m,n
_
_
_
_
_
_
h1
.
.
.
h
n
_
_
_
, (∀) (h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
. (6)
Dac˘a reprezent˘am f = (f
1
, . . . , f
m
), f
i
: D → R, (1 ≤ i ≤ m), atunci relat ¸ia (5)
este echivalent˘a cu urm˘atoarele relat ¸ii obt ¸inute pe componente:
f
i
(x) −f
i
(a) =
n

j=1
c
i,j
(x
j
−a
j
) + o(|x −a|), (x → a), (1 ≤ i ≤ m), (7)
iar funct ¸iile diferent ¸iale df
i
(a) : R
n
→R sunt definite prin:
df
i
(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
n

j=1
c
i,j
h
j
, (∀) (h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
, (1 ≤ i ≤ m). (8)
Definit ¸ia 2.2. O funct ¸ie f : D →R
m
, D ∈ R
n
, D deschis, se nume¸ste diferent ¸iabil˘a
pe D, dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın orice punct a ∈ D.
Propozit ¸ia 2.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
). Funct ¸ia
f este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a dac˘a ¸si numai dac˘a toate funct ¸iile componente
f
i
: D → R, 1 ≤ i ≤ m sunt diferent ¸iabile ˆın a.
ˆ
In plus, ˆın acest caz avem
df(a) = (df
1
(a), . . . , df
m
(a)).
4
Demonstrat ¸ie. Rezult˘a din echivalent ¸a relat ¸iilor (5) ¸si (7), precum ¸si din relat ¸iile
(6) ¸si (8).
Propozit ¸ia 2.2. Orice funct ¸ie liniar˘a f : D → R
m
, D ∈ R
n
, este diferent ¸iabil˘a ˆın
orice punct a ∈

D
¸si ˆın plus df(a) = f.
Demonstrat ¸ie. Pentru orice x ∈ D, avem f(x) − f(a) = f(x − a), deci are loc
relat ¸ia (4).
Propozit ¸ia 2.3. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R
m
. Dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın
punctul a, atunci f este continu˘a global ˆın a.
Demonstrat ¸ie. Rezult˘a imediat din relat ¸ia (3), deoarece funct ¸ia liniar˘a df(a) este
continu˘a.
ˆ
In continuare vom urm˘arii leg˘atura care exist˘a ˆıntre diferent ¸iabilitate ¸si conti-
nuitate part ¸ial˘a. Datorit˘a Propozit ¸iei 2.1, putem considera doar cazul funct ¸iilor
scalare: m = 1.
Teorema 2.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R. Dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın
punctul a, atunci ea este derivabil˘a part ¸ial ˆın a ¸si ˆın plus funct ¸ia liniar˘a df(a) :
R
n
→R este definit˘a prin:
df(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
n

j=1
∂ f
∂ x
j
(a) h
j
, (∀) (h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
. (9)
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f este diferent ¸iabil˘ a ˆın a. Din (7), (3), obt ¸inem
reprezentarea
f(x) −f(a) =
n

j=1
c
j
(x
j
−a
j
) +|x −a|ω(x), x ∈ D, unde lim
x→a
ω(x) = 0.
Fie j, 1 ≤ j ≤ n fixat. Dac˘a alegem ˆın relat ¸ia de mai sus un punct x ∈ D de forma
˜ x = (a
1
, . . . , a
j−1
, x
j
, a
j+1
, . . . , a
n
), x
j
,= a
j
, obt ¸inem
f(˜ x) −f(a)
x
j
−a
j
= c
j
+
[x
j
−a
j
[
x
j
−a
j
ω(˜ x).
Atunci trcˆand la limit˘a x
j
→ a
j
, obt ¸inem c˘a c
j
=
∂ f
∂ x
j
(a). T¸ inˆand cont de (8),
teorema este demonstrat˘a.
Observat ¸ia 2.3. Folosind funct ¸iile proiect ¸ie π
j
: R
n
→ R, π
j
(h
1
, . . . , h
n
) = h
j
,
(h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
, relat ¸ia (9) poate fi rescris˘a astfel:
df(a) =
n

j=1
∂ f
∂ x
j
(a) π
j
. (10)
5
Deoarece funct ¸iile π
j
sunt liniare avem dπ
j
= π
j
. O alt˘a notat ¸ie a diferent ¸ialelor

j
este dx
j
. Obt ¸inem astfel o nou˘a scriere a diferent ¸ialei, ¸si anume:
df(a) =
n

j=1
∂ f
∂ x
j
(a)dx
j
. (11)
Observat ¸ia 2.4. Reciproca Teoremei 2.1 nu este adev˘arat˘a.
Din Propozit ¸ia 2.1 ¸si din Teorema 2.1 rezult˘a cu avem:
Propozit ¸ia 2.4. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
). Dac˘a f
este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a atunci toate funct ¸iile componente f
i
, 1 ≤ i ≤ m sunt
diferent ¸iabile ˆın punctul a ¸si avem reprezentarea
df(a)(h
1
, . . . , h
n
) =
_
_
_
∂ f
1
∂ x
1
(a) . . .
∂ f
1
∂ x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
∂ f
m
∂ x
1
(a) . . .
∂ f
m
∂ x
n
(a)
_
_
_
_
_
_
h1
.
.
.
h
n
_
_
_
, (∀) (h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
.
Definit ¸ia 2.3. Dac˘a D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si funct ¸ia f : D → R
m
, f = (f
1
, . . . , f
m
) este
derivabil˘a part ¸ial ˆın punctul a, atunci matricea
J(f, a) :=
_
_
_
∂ f
1
∂ x
1
(a) . . .
∂ f
1
∂ x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
∂ f
m
∂ x
1
(a) . . .
∂ f
m
∂ x
n
(a)
_
_
_
se nume¸ste matricea lui Jacobi a funct ¸iei f ˆın punctul a.
Dac˘a ˆınt˘arim condit ¸ia de derivabilitate part ¸ial˘a, dup˘a cum urmeaz˘a ˆın teorema
urm˘atoare, se poate obt ¸ine o reciproc˘a mai slab˘a a Teoremei 2.1.
Teorema 2.2. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R. Dac˘a f admite derivate part ¸iale
pe o vecin˘atate a punctului a ¸si dac˘a aceste derivate part ¸iale sunt continue ˆın punctul
a, atunci f este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a.
Demonstrat ¸ie. Fie r > 0, astfel ca B(a, r) ⊂ D ¸si f admite derivate part ¸iale pe
B(a, r). Pentru orice punct x ∈ B(a, r) exist˘a punctele c
i
, 1 ≤ i ≤ n, situate pe
intervalele de capete a
i
¸si x
i
, pentru care are loc relat ¸ia (1). Putem scrie
f(x) −f(a) =
n

i=1
∂ f
∂ x
i
(a)(x
i
−a
i
) +|x −a|ω(x),
unde
ω(x) =
1
|x −a|
n

i=1
_
∂ f
∂ x
i
(a
1
, . . . , a
i−1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
) −
∂ f
∂ x
i
(a)
_
(x
i
−a
i
).
6
R˘amˆ ane s˘a art˘at˘ am c˘a lim
x→a
ω(x) = 0. Dar avem
¸
¸
¸
x
i
−a
i
x−a
¸
¸
¸ ≤ 1, ¸si
lim
x→a
_
∂ f
∂ x
i
(a
1
, . . . , a
i−1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
) −
∂ f
∂ x
i
(a)
_
= 0,
deoarece atunci cˆand x tinde la a, punctul (a
1
, . . . , a
i−1
, c
i
, x
i+1
, . . . , x
n
) tinde la a.
Teorema este demonstrat˘a.
Urm˘atoarele propriet˘at ¸i sunt imediate:
Propozit ¸ia 2.5. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
. Dac˘a funct ¸iile f : D →R ¸si g : D →R sunt
diferent ¸iabile ˆın punctul a, atunci pentru orice numere α, β ∈ R, funct ¸ia αf + βg
este diferent ¸iabil˘a ˆın a ¸si d(αf +βg)(a) = αdf(a) + βdg(a).
O proprietate de mare important ¸˘a o reprezint˘a teorema urm˘atoare:
Teorema 2.3. Fie D ⊂ R
n
, E ⊂ R
m
¸si funct ¸iile f : D → E ¸si g : E → R
p
. Fie
punctele a ∈

D
¸si b ∈

E
astfel ca b = f(a). Dac˘a funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a ˆın
punctul a, iar funct ¸ia g este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul b, atunci funct ¸ia g◦f : D → R
p
este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a ¸si
d(g ◦ f)(a) = dg(b) ◦ df(a). (12)
Omitem demonstrat ¸ia acestei teoreme.
Observat ¸ia 2.5. Din teorema precedent˘ a, folosind reprezentarea matriceal˘a a diferent ¸ialei
¸si faptul c˘a matricea ata¸sat˘ a compunerii a dou˘a aplicat ¸ii liniare este produsul ma-
triciilor celor dou˘a aplicat ¸ii, obt ¸inem:
J(g ◦ f, a) = J(g, b) J(f, a). (13)
Prin particularizare: p = 1, folosind Teorema 2.3 ¸si relat ¸ia (13), obt ¸inem:
Propozit ¸ia 2.6. (Formula deriv˘arii funct ¸iilor compuse) Fie D ⊂ R
n
, E ⊂
⊂ R
m
¸si funct ¸iile f : D → E, f = (f
1
, . . . , f
m
), g : E →. Fie punctele a ∈

D
¸si b ∈

E
astfel ca b = f(a). Not˘am cu x
1
, . . . , x
n
argument ¸ii funct ¸iei f ¸si cu
y
1
, . . . , y
m
, argument ¸ii funct ¸iei g. Dac˘a funct ¸iile f
1
, . . . , f
m
sunt diferent ¸iabil˘a ˆın
punctul a, iar funct ¸ia g este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul b, atunci funct ¸ia compus˘a
h : D →R, h = g ◦ f are derivatele part ¸iale:
∂ h
∂ x
j
(a) =
m

i=1
∂ g
∂ y
i
(b)
∂ f
i
∂ x
j
(a), 1 ≤ j ≤ n. (14)
Proprietatea de diferent ¸iabilitate a funct ¸iilor permite introducerea multor not ¸iuni
de geometrie diferent ¸ial˘a. Ment ¸ion˘ am aici:
7
Definit ¸ia 2.4. Fie D ⊂ R
2
, fie (a, b) ∈

D
¸si fie funct ¸ia f : D → R, ai c˘arei
argument ¸i sunt notat ¸i cu x ¸si y. Dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul (a, b), atunci
planul de ecuat ¸ie
z −f(a, b) =
∂ f
∂ x
(a, b)(x −a) +
∂ f
∂ y
(a, b)(y −b)
se nume¸ste planul tangent la suprafat ¸a z = f(x, y) ˆın punctul (a, b, f(a, b)), iar
vectorii de norma unu, perpendiculari pe planul tangent, adic˘a
±
1
_
_
∂ f
∂ x
(a, b)
_
2
+
_
∂ f
∂ y
(a, b)
_
2
+ 1
_
∂ f
∂ x
(a, b),
∂ f
∂ y
(a, b), −1
_
se numesc vectorii normali la suprafat ¸a z = f(x, y) ˆın punctul (a, b, f(a, b)).
3 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iale de ordin supe-
rior
Derivatele part ¸iale de ordin superior se definesc recursiv astfel.
Definit ¸ia 3.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R
m
. Not˘am variabilele lui f cu
x
1
, . . . , x
n
. Spunem c˘a f admite derivat˘a part ¸ial˘a de ordinul k, k ≥ 2, ˆın
punctul a, ˆın raport cu variabilele x
i
1
, . . . , x
i
k
, notat˘a

k
f
∂x
i
k
...∂x
i
1
(a), sau cu
f
(k)
x
i
1
,...,x
i
k
(a), dac˘a exist˘a o vecin˘atate V a punctului a, astfel ca s˘a existe derivata
part ¸ial˘a

k−1
f
∂x
i
k−1
...∂x
i
1
(x), cˆand x ∈ V ¸si aceasta s˘a fie derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu
variabila x
i
k
ˆın punctul a, adic˘a

k
f
∂x
i
k
. . . ∂x
i
1
(a) :=

∂x
i
k
_

k−1
f
∂x
i
k−1
. . . ∂x
i
1
_
(a).
De asemenea, spunem c˘a funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a de ordinul k ˆın punc-
tul a, dac˘a f admite toate derivatele part ¸iale de ordinul k ˆın punctul a.
Definit ¸ia 3.2. O funct ¸ie f : D → R
m
, unde D ⊂ R
n
este un deschis, se nume¸ste
derivabil˘a part ¸ial de ordinul k pe D, k ≥ 1 dac˘a f este derivabil˘a part ¸ial
de ordinul k ˆın orice punct a ∈ D. Dac˘a f admite derivate part ¸iale de ordinul k
continue pe D spunem c˘a funct ¸ia f este de clas˘a C
k
pe D. Not˘am cu C
k
(D, R
m
),
¸si simplu cu C
k
(D), dac˘a m = 1, mult ¸imea funct ¸iilor de clas˘a C
k
pe D.
Definit ¸ia 3.3. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D →R
m
. Spunem c˘a f este diferent ¸iabil˘a
de ordinul k, k ≥ 2 ˆın punctul a, dac˘a f admite pe o vecin˘atate a lui a toate
derivatele part ¸iale de ordinul k−1, ¸si dac˘a aceste derivate part ¸iale sunt diferent ¸iabile
ˆın punctul a.
8
Observat ¸ia 3.1. Orice funct ¸ie f : D → R
m
, D ⊂ R
n
deschis˘a, care care este de
clas˘a C
k
pe D este diferent ¸iabil˘ a de ordinul k pe D.
Observat ¸ia 3.2. Din definit ¸iile date, rezult˘a c˘a pentru o funct ¸ie vectorial˘a f, pro-
prietatea de deribabilitate part ¸ial˘ a de ordin k, ˆın raport cu k variabile fixate, sau
ˆın raport cu orice k variabile, proprietatea de funct ¸ie de clas˘a C
k
, precum ¸si propri-
etatea de diferent ¸iabilitate de ordinul k sunt echivalente cu faptul c˘a toate funct ¸iile
componente au respectiv aceste propriet˘at ¸i. De aceea ˆın continuare vom considera
ˆın acest paragraf doar funct ¸ii cu valori reale.
Definit ¸ia 3.4. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D →R diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a. Numim
diferent ¸iala de ordinul k a funct ¸iei f ˆın punctul a, notat˘a d
k
f(a), aplicat ¸ia
d
k
f(a) : R
n
. . . R
n
. ¸¸ .
k ori
→R, definit˘a prin
d
k
f(a)(h
1
, . . . , h
k
) =
n

i
1
=1
. . .
n

i
k
=1

k
f
∂x
i
k
. . . ∂x
i
1
(a) h
1,i
1
. . . h
k,i
k
,
pentru orice h
1
, . . . h
k
∈ R
n
, unde h
j
= (h
j,1
, . . . , h
j,n
), (1 ≤ j ≤ k).
Teorema 3.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R. Dac˘a f admite derivate part ¸iale
de ordinul k pe o vecin˘atate a punctului a, ¸si dac˘a acestea sunt continue ˆın punctul
a, atunci f este diferent ¸iabil˘a de ordinul k ˆın a.
Demonstrat ¸ie. Rezult˘a aplicˆand Teorema 2.2.
O proprietate important˘a a derivatelor part ¸iale de ordin superior o reprezint˘a
simetria ˆın raport cu ordinea variabilelor ˆın raport cu care se face derivarea. Vom
demonstra mai ˆıntˆ ai aceast˘a proprietate ˆın cazul simplu al derivatelor de ordinul doi,
pentru funct ¸ii de dou˘a variabile ¸si apoi vom extinde proprietatea la cazul general.
Teorema 3.2. (Schwartz) Fie D ⊂ R
2
, f : D → R ¸si (a, b) ∈

D
. Not˘am cu x ¸si
y argument ¸ii lui f. Dac˘a f admite dertivatele part ¸iale

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
pe o vecin˘atate
a punctului (a, b) ¸si dac˘a acestea sunt continue ˆın punctul (a, b), atunci avem

2
f
∂x∂y
(a, b) =

2
f
∂y∂x
(a, b).
Corolarul 3.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R, avˆand argument ¸ii x
1
, . . . , x
n
.
Dac˘a funct ¸ia f admite derivate part ¸iale de ordinul k continue pe o vecin˘atate de-
schis˘a V ⊂ D a punctului a, ¸si continue ˆın a, atunci pentru orice indici i
1
, . . . , i
k

∈ ¦1, . . . , n¦ ¸si orice permutare σ : ¦1, . . . , k¦ → ¦1, . . . , k¦, avem

k
f
∂x
i
1
. . . ∂x
i
k
(a) =

k
f
∂x
i
σ(1)
. . . ∂x
i
σ(k)
(a).
9
ˆ
In majoritatea aplicat ¸iilor, diferent ¸iala de ordin k, se aplic˘a la k argument ¸i egali.
Pentru simplificarea notat ¸iei vom introduce urm˘atoarea scriere:
Definit ¸ia 3.5. Cu notat ¸iile din Definit ¸ia 3.4, not˘am
d
k
f(a) h
k
:= d
k
f(a)(h, . . . , h
. ¸¸ .
k ori
), h := (h
1
, . . . , h
n
).
Dac˘a ˆın plus, derivatele part ¸iale de ordinul k sunt simetrice, atunci diferent ¸iala
admite, cu notat ¸iile din Definit ¸ia 3.4 o reprezentare de forma:
d
k
f(a) h
k
=

j
1
+···+j
n
=k
j
i
≥0, 1≤i≤n
k!
(j
1
)! . . . (j
n
)!


k
f

j
1
x
1
. . . ∂
j
n
x
n
(a) (h
1
)
j
1
. . . (h
n
)
j
n
,
unde h = (h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
.
Pentru diferent ¸iala de ordinul al doilea, rezult˘a imediat din Definit ¸ia 3.4, urm˘atoarea
reprezentare:
d
2
f(a) h
2
= (h
1
, . . . , h
n
)
_
_
_

2
f
∂x
1
∂x
1
(a) . . .

2
f
∂x
1
∂x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

2
f
∂x
n
∂x
1
(a) . . .

2
f
∂x
n
∂x
n
(a)
_
_
_
_
_
_
h
1
.
.
.
h
n
_
_
_
,
unde h = (h
1
, . . . , h
n
) ∈ R
n
.
Cu notat ¸iile clasice diferent ¸iala de ordinul doi se reprezinta sub forma:
d
2
f(a) =
n

i=1

2
f

2
x
i
(a)(dx
i
)
2
+ 2

1≤i<≤n

2
f
∂x
i
∂x
j
(a) dx
i
dx
j
. (15)
Definit ¸ia 3.6. Dac˘a funct ¸ia f : D → R, D ⊂ R
n
, admite derivate part ¸iale de
ordinul al doilea ˆın punctul a ∈

( D), atunci matricea
H(f, a) :=
_

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)
_
1≤i,j≤n
,
se nume¸ste matricea lui Hesse a funct ¸iei f ˆın punctul a.
Aplicat ¸iei h → d
2
f(a)(h, h) i se pot aplica urm˘atoarele rezultate cunoscute din
algebra liniar˘a:
Definit ¸ia 3.7. O aplicat ¸ie G : R
n
→R se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a, dac˘a ea este
de forma
G(x) = (x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
a
1,1
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n,1
. . . a
n,n
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
, x = (x
1
, . . . , x
n
). (16)
Forma p˘atratic˘a G se nume¸ste pozitiv definit˘a, (respectiv negativ definit˘a), dac˘a
pentru orice x ∈ R
n
, x ,= 0, avem G(x) > 0, (respectiv G(x) < 0).
10
Teorema 3.3. Dac˘a forma p˘atratic˘a G este pozitiv definit˘a, sau este negativ definit˘a,
atunci ea este coerciv˘a, adic˘a exist˘a o constant˘a K > 0, astfel ca [G(x)[ ≥ K|x|
2
,
pentru orice x ∈ R
n
.
Teorema 3.4. (Criteriul lui Jacobi) Fie forma p˘atratic˘a definit˘a ˆın (16). Pre-
supunem c˘a matricea (a
i,j
)
1≤i,j≤n
este simetric˘a. Pentru orice 1 ≤ k ≤ n, not˘am cu
Γ
k
:= det(a
i,j
)
1≤i,j≤k
.
i) Dac˘a Γ
k
> 0, 1 ≤ k ≤ n, atunci G este o form˘a p˘atratic˘a pozitiv definit˘a,
ii) Dac˘a (−1)
k
Γ
k
> 0, 1 ≤ k ≤ n, atunci G este o form˘a p˘atratic˘a negativ
definit˘a.
Observat ¸ia 3.3.
ˆ
In cazul n = 2, formele p˘atratice cu matrice simetric˘a, au forma
G(x
1
, x
2
) = a(x
1
)
2
+bx
1
x
2
+c(x
2
)
2
. Dac˘a x
2
,= 0, notˆand t =
x
1
x
2
obt ¸inem G(x
1
, x
2
) =
(x
1
)
2
(at
2
+bt +c). Folosind propriet˘at ¸iile polinoamelor de gradul al doilea deducem
c˘a forma p˘atratic˘ a G este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∆ < 0 ¸si a > 0 ¸si este
negativ definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∆ < 0 ¸si a < 0, unde ∆ = b
2
− 4ac. Aceste
condit ¸ii sunt echivalente cu cele din criteriul lui Jacobi.
11
Curs 8
Aplicat ¸ii ale calculului diferent ¸ial
1 Polinomul lui Taylor. Extreme
Cu ajutorul diferent ¸ialelor de ordin superior, putem introduce polinomul lui
Taylor, care reprezint˘a cel mai uzual instrument de aproximare local˘a a funct ¸iilor
diferent ¸iabile de ordin superior.
Definit ¸ia 1.1. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R, diferent ¸iabil˘a de ordinul k ˆın
punctul a. Numim polinomul lui Taylor de ordin k, k ≥ 0 ata¸sat funct ¸iei f ˆın
punctul a, funct ¸ia polinomial˘a T
a,k
(f) : R
n
→R, definit˘a prin
T
a,k
(f)(x) = f(a) +
1
1!
df(a) (x −a) + . . . +
1
k!
d
k
f(a) (x −a)
k
x ∈ R
n
.
Teorema 1.1. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie D ⊂ R
n
, D
deschis ¸si convex. Fie f : D →R, de clas˘a C
k+1
, k ≥ 0 pe D. Pentru orice puncte
a, x ∈ D, exist˘a un punct c ∈ [a, x], astfel ˆıncˆat avem:
f(x) = T
a,k
(f)(x) +
1
(k + 1)!
d
k+1
f(c) (x −a)
k+1
.
Demonstrat ¸ie. Fie funct ¸iile ϕ : [0, 1] → D, ϕ(t) := (1 − t)a + tx, (t ∈ [0, 1])
¸si g : [0, 1] → R, g(t) := f(ϕ(t)), t ∈ [0, 1]. Avem g(0) = f(a), g(1) = f(x). De
asemenea avem, mai general
g
(j)
(t) := d
j
f(ϕ(t)) (x −a)
j
, 0 ≤ j ≤ k + 1. (1)
Aceast˘a relat ¸ie poate fi dedus˘a prin induct ¸ie j. Nu mai detailem demonstrat ¸ia.
Aplic˘am formula lui Taylor cu restul lui Lagrange pentru funct ¸ia de variabil˘a real˘a
g. G˘asim un punct c ∈ (0, 1) astfel ca
g(1) =
k

j=0
1
j!
g
(j)
(0) 1
j
+
1
(k + 1)!
g
(k+1)
(c) 1
k+1
.
Dac˘a not˘am c := ϕ(c) ¸si t ¸inem cont de relat ¸ia (1), obt ¸inem Teorema.
Observat ¸ia 1.1. Dac˘a aplic˘am Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange, pentru
k = 0, atunci, cu notat ¸iile din Teorema 1.1, pentru orice x, a ∈ D, g˘asim un punct
c de pe segmentul [a, x] astfel ca
f(x) −f(a) =
n

i=1
∂ f
∂ x
i
(c)(x
i
−a
i
).
Aceast˘a reprezentare a diferent ¸ei f(x)−f(a) este mai simpl˘a decˆat formula stabilit˘a
ˆın Teorema ??, ˆıns˘a ipoteza Teoremei 1.1 este mai puternic˘a decˆat cea a Teoremei
??, deoarece se cere ca f s˘a admit˘a derivate part ¸iale continue pe D.
1
Vom studia ˆın continuare condit ¸ii necesare ¸si suficiente pentru pentru extremele
locale ale funct ¸iilor diferent ¸iabile.
Definit ¸ia 1.2. Fie D ⊂ R
n
, a ∈ D ¸si f : D → R. Spunem c˘a punctul a este
un punct de maxim local, (respectiv de minim local) al funct ¸iei f, dac˘a exist˘a
o vecin˘atate V a lui a astfel ca f(x) ≤ f(a), (∀) x ∈ V ∪ D, (respectiv f(x) ≥
f(a), (∀) x ∈ V ∪ D). Punctul a se nume¸ste de extrem local al lui f dac˘a el este
de maxim local sau este de minim local.
Urm˘atoarea teorem˘a furnizeaz˘a un criteriu necesar de extrem local.
Teorema 1.2. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D →R. Dac˘a a este punct de extrem local
pentru funct ¸ia f ¸si dac˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a, atunci df(a) = 0.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am cu x
1
, . . . , x
n
argument ¸ii funct ¸iei f. Fie 1 ≤ i ≤ n un
indice fixat. Consider˘am funct ¸ia ϕ
i
: J →R
ϕ
i
(x
i
) := f(a
1
, . . . , a
i−1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
), x
i
∈ J ⊂ R,
unde J := ¦x
i
[(a
1
, . . . , a
i−1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
) ∈ D¦. Deoarece a ∈

D
, rezult˘a c˘a a
i


J
.
Deoarece a este punct de extrem local al lui f, rezult˘a c˘a a
i
este punct de extrem
local pentru ϕ
i
. Apoi deoarece f este diferent ¸iabil˘ a ˆın punctul a, rezult˘a c˘a f
este derivabil˘ a part ¸ial ˆın raport cu x
i
ˆın acest punct. Deci exist˘a ϕ

(a
i
) =
∂ f
∂ x
i
(a).
Aplicˆand teorema lui Fermat (Teorema 4.2.1 - Fascicola I), rezult˘a c˘a ϕ

(a
i
) = 0.
Deci
∂ f
∂ x
i
(a) = 0. Cum indicele i a fost ales arbitrar, rezult˘a c˘a df(a) = 0.
Pentru a prezenta un criteriu suficient de extrem local, vom impune condit ¸ia mai
restrictiv˘a ca funct ¸ia s˘a fie de clas˘a C
2
pe o vecin˘atate a punctului respectiv.
Teorema 1.3. Fie D ⊂ R
n
, a ∈

D
¸si f : D → R de clas˘a C
2
pe o vecin˘atate
deschis˘a V ⊂ D a punctului a. Presupunem c˘a
i) df(a) = 0 ¸si
ii) forma p˘atratic˘a h → d
2
f(a) h
2
, h ∈ R
n
este pozitiv definit˘a, (respectiv
negativ definit˘a). Atunci a este punct de minim local, (respectiv punct de maxim
local) a lui f.
Demonstrat ¸ie. S˘a presupunem, pentru o alegere, c˘a forma p˘atratic˘ a
h → d
2
f(a) h
2
, h ∈ R
n
este pozitiv definit˘a. Alegem r > 0, astfel ca B(a, r) ⊂ V .
Atunci, din Teorema 1.1, pentru orice x ∈ B(a, r) exist˘a c
x
∈ [a, x], astfel ca
f(x) −f(a) = df(a)(x −a) +
1
2!
d
2
f(c
x
) (x −a)
2
.
Deoarece df(a) = 0, avem reprezentarea
f(x) −f(a) =
1
2
d
2
f(a) (x −a)
2
+|x −a|
2
ϕ(x),
unde
ϕ(x) :=
1
2|x −a|
2
[d
2
f(c
x
) (x −a)
2
−d
2
f(a) (x −a)
2
].
2
Deoarece forma p˘atratic˘a ata¸sat˘a diferent ¸iale d
2
f(a) este coerciv˘a, exist˘a K > 0
astfel c˘a d
2
f(a) (x −a)
2
≥ K|x −a|
2
, pentru orice x ∈ B(a, r). Deci
f(x) −f(a) ≥ |x −a|
2

K
2
+ ϕ(x)

.
A¸sadar, pentru a ar˘ata c˘a a este punct de minim local, este suficient s˘a demonstr˘am
c˘a lim
x→a
ϕ(x) = 0. Avem
[ϕ(x)[ =

n

i=1
n

j=1


2
f
∂x
i
∂x
j
(c
x
) −

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)

(x
i
−a
i
)(x
j
−a
j
)
|x −a|
2



n

i=1
n

j=1


2
f
∂x
i
∂x
j
(c
x
) −

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)

[x
i
−a
i
[ [x
j
−a
j
[
|x −a|
2


n

i=1
n

j=1


2
f
∂x
i
∂x
j
(c
x
) −

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)

.
Deoarece lim
x→a

2
f
∂x
i
∂x
j
(c
x
) =

2
f
∂x
i
∂x
j
(a), (∀) 1 ≤ i, j ≤ n, rezult˘a lim
x→a
ϕ(x) = 0.
Teorema este demonstrat˘a.
2 Funct ¸ii implicite. Transform˘ari regulate
ˆ
In acest paragraf vom prezenta un rezultat fundamental al analizei funct ¸iilor de
mai multe variabile, ¸si anume teorema funct ¸iilor implicite. De asemenea vom aborda
cˆateva aplicat ¸ii ale acestei teoreme la transform˘arile regulate ¸si extreme cu leg˘aturi.
Fie D ⊂ R
n+m
, n ≥ 1, m ≥ 1. Vom nota elementele lui D sub forma (x, y),
unde x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
¸si y = (y
1
, . . . , y
m
) ∈ R
m
. Fie funct ¸ia F : D → R
m
,
F = (F
1
, . . . , F
m
). Ecuat ¸iei
F(x, y) = 0, (2)
ˆıi corespunde o mult ¸ime de solut ¸ii M ⊂ D. Dac˘a M ,= ∅ s˘a not˘am M
x
:=
= ¦x ∈ R
n
[ (∃)y ∈ R
m
, astfel ca (x, y) ∈ M¦. Atunci pentru orice x ∈ M
x
putem
alege un y ∈ R
m
, astfel ca (x, y) ∈ M. Cu alte cuvinte exist˘a funct ¸ii ϕ : M
x
→R
m
,
astfel ca (x, ϕ(x)) ∈ M, x ∈ M
x
, adic˘a echivalent, F(x, ϕ(x)) = 0. Mai general,
putem considera funct ¸ii ϕ, definite pe submult ¸imi ale lui M
x
¸si care verific˘ a condit ¸ia
de mai sus. Suntem condu¸si la urm˘atoarea definit ¸ie.
Definit ¸ia 2.1. Cu notat ¸iile de mai sus, se nume¸ste funct ¸ie implicit˘a definit˘a de
ecuat ¸ia (2), orice funct ¸ie ϕ : E → R
m
, E ⊂ R
n
cu proprietatea c˘a pentru orice
x ∈ E s˘a avem
i) (x, ϕ(x)) ∈ D ¸si
ii) F(x, ϕ(x)) = 0.
Putem privi funct ¸iile implicite definite de ecuat ¸ia (2) ca explicit˘ari ale vectorului
y ˆın funct ¸ie de vectorul x, sau echivalent ca ”rezolvarea” sistemului de ecuat ¸ii
F
i
(x
1
, . . . , x
n
, y
1
, . . . , y
m
) = 0, 1 ≤ i ≤ m
3
ˆın raport cu necunoscutele y
1
, . . . , y
m
, ˆın funct ¸ie de parametrii x
1
, . . . , x
n
. Aceast˘a
explicitare este considerat˘a aici doar ˆın mod abstract, de existent ¸˘ a. Pentru ce ne
intereseaz˘a ˆın continuare, vom presupune c˘a F este o funct ¸ie continu˘a pe D ¸si vom
c˘auta doar acele funct ¸ii implicite care sunt ¸si ele continue. Pus˘aˆın acest fel problema,
familia funct ¸iilor implicite definite de ecuat ¸ia (2) se reduce substant ¸ial.
Exemplul 2.1. Fie n = 1, m = 1 ¸si funct ¸ia F : R
2
→ R, F(x, y) = x
2
+ y
2

1, (x, y) ∈ R
2
. Mult ¸imea M a solut ¸iilor ecuat ¸iei F(x, y) = 0 este constituit˘a din
punctele aflate pe cercul de raz˘a 1, centrat ˆın origine, iar proiect ¸ia M
x
a acestei
mult ¸imi pe axa Ox este [−1, 1]. Observ˘am c˘a exist˘a doar dou˘a funct ¸ii implicite
continue, definite pe [−1, 1] de ecuat ¸ia F(x, y) = 0 ¸si anume: ϕ
1
(x) :=

1 −x
2
¸si
ϕ
2
(x) := −

1 −x
2
. Mai mult observ˘am c˘a dac˘a se cunoa¸ste un punct (a, b), care
verific˘a condit ¸ia F(a, b) = 1 ¸si dac˘a a ,= ±1, atunci doar una dintre funct ¸iile ϕ
1
¸si
ϕ
2
are graficul trecˆand prin punctul (a, b). Dac˘a ˆıns˘a a = ±1, atunci prin punctul
(a, b), trec graficele ambelor funct ¸ii. De asemenea avem
∂ F
∂ y
(±1, 0) = 0.
Exemplul de mai sus, ne arat˘a c˘a pentru a pentru a preciza o funct ¸ie implicit˘a
continua, definit˘a de ecuat ¸ia (2) este necesar s˘a se precizeze un punct (a, b) care
verific˘a ecuat ¸ia F(a, b) = 0, prin care s˘a treac˘a graficul funct ¸iei implicite. Totodat˘a,
acest exemplu, arat˘a c˘a exist˘a cazuri exceptate, ˆın care precizarea unui astfel de
punct nu determin˘a ˆın mod univoc o funct ¸ie implicit˘a.
ˆ
In teorema urm˘atoare, se
asigur˘a, ˆın anumite condit ¸ii, existent ¸˘a ¸si unicitatea unei funct ¸iei implicite definite
pe o vecin˘atate neprecizat˘a a unui punct a. Folosim notat ¸iile de mai sus.
Teorema 2.1. (Teorema funct ¸iilor implicite) Fie D ⊂ R
n+m
, n ≥ 1, m ≥ 1
¸si fie funct ¸ia F : D → R
m
, F = (F
1
, . . . , F
m
). Presupunem c˘a exist˘a un punct
(a, b) ∈

D
, astfel ˆıncˆat:
a) exist˘a o vecin˘atate W ⊂ D a punctului (a, b) pe care funct ¸ia F admite derivate
part ¸iale continue,
b) F(a, b) = 0,
c)
D(F
1
,...,F
m
)
D(y
1
,...,y
m
)
(a, b) ,= 0.
Atunci exist˘a o vecin˘ atate deschis˘a U ⊂ R
n
a lui a ¸si o vecin˘atate deschis˘a
V ⊂ R
m
a lui b, ¸si o funct ¸ie unic˘a ϕ : U → V , ϕ = (ϕ
1
, . . . , ϕ
m
) cu propriet˘at ¸ile:
i) ϕ(a) = b ¸si
ii) pentru orice x ∈ U, avem (x, ϕ(x)) ∈ D ¸si F(x, ϕ(x)) = 0.
De asemenea,
iii) funct ¸ia ϕ este de clas˘a C
1
pe U ¸si avem pentru orice 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n:
∂ ϕ
i
∂ x
j
(x) = −
D(F
1
, . . . , F
m
)
D(y
1
, . . . , y
i−1
, x
j
, y
i+1
, . . . , y
m
)
(x, ϕ(x)) /
D(F
1
, . . . , F
m
)
D(y
1
, . . . , y
m
)
(x, ϕ(x)).
iv) Dac˘a funct ¸ia F este de clas˘a C
k
pe W, atunci ϕ este de clas˘a C
k
pe U.
Nu vom prezenta demonstrat ¸ia acestei teoreme.
ˆ
In continuare vom considera o
clas˘a important˘a de aplicatii diferent ¸iabile.
4
Definit ¸ia 2.2. Fie D ⊂ R
n
un domeniu din R
n
, adic˘a o mult ¸ime deschis˘a ¸si conex˘a.
Fie f : D → R
n
, f = (f
1
, . . . , f
n
), avˆand argument ¸ii x
1
, . . . , x
n
. Funct ¸ia f se
nume¸ste transformare regulat˘a, ( sau schimbare de coordonate) pe D, dac˘a
f este de clas˘a C
1
pe D ¸si ˆın orice punct a ∈ D avem
D(f
1
, . . . , f
n
)
D(x
1
, . . . , x
n
)
(a) ,= 0.
Observat ¸ia 2.1. Deoarece domeniul D este conex, iar Jacobianul funct ¸iilor
f
1
, . . . , f
n
este funct ¸ie continu˘ a, (fiind un determinant de funct ¸ii continue), din pro-
prietatea lui Darboux rezult˘a c˘a Jacobianul
D(f
1
,...,f
n
)
D(x
1
,...,x
n
)
are semn constant pe D.
ˆ
Incheiem acest paragraf cu discutarea extremelor cu leg˘aturi.
Definit ¸ia 2.3. Fie D ⊂ R
n
, unde n ≥ 2. Fie funct ¸iile f : D → R ¸si F
i
: D →
R
m
, (1 ≤ i ≤ m), cu 1 ≤ m < n. Spunem c˘a punctul a ∈

D
este punct de
maxim local, (respectiv de minim local) al funct ¸iei f cu leg˘aturile F
i
(x) = 0,
x ∈ D, (1 ≤ i ≤ m), dac˘a exist˘a o vecin˘atate V ⊂ D a punctului a, astfel ˆıncˆat,
pentru orice punct x ∈ V , cu proprietatea c˘a F
i
(x) = 0, x ∈ D, (1 ≤ i ≤ m), s˘a
avem f(x) ≤ f(a), (respectiv f(x) ≥ f(a)). Un punct care este de maxim local sau
de minim local cu leg˘aturi, se nume¸ste punct de extrem local cu leg˘aturi.
Teorema urm˘atoare stabile¸ste condit ¸ii necesare de extrem.
Teorema 2.2. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D ⊂ R
n
¸si fie
funct ¸iile f : D → R, F
i
: D → R
m
, (1 ≤ i ≤ m), cu 1 ≤ m < n. Presupunem c˘a
exist˘a un punct a ∈

D
cu urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
i) F
i
(a) = 0, (1 ≤ i ≤ m),
ii) exist˘a o vecin˘atate deschis˘a U ⊂ D a punctului a, astfel c˘a pentru orice
punct x ∈ U care verific˘a condit ¸iile F
i
(x) = 0, (1 ≤ i ≤ m), diferent ¸a f(x) − f(a)
are semn constant sau este nul˘a pe U,
iii) funct ¸iile f, F
1
, . . . , F
m
sunt de clas˘a C
1
pe U,
iv) rangul matricei (
∂ F
i
∂ x
j
(a))
1≤i≤m
1≤j≤n
este m.
Atunci exist˘a vectorul , λ
0
= (λ
0
1
, . . . , λ
0
m
) ∈ R
m
, numit vectorul multiplicatorilor
lui Lagrange, astfel ˆıncˆat dθ(a, , λ
0
) = 0, unde funct ¸ia θ : D R
m
→ R, numit˘a
Lagrangeanul problemei, se define¸ste prin
θ(x, λ) = f(x) +
m

i=1
λ
i
F
i
(x), x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ D, λ = (λ
1
, . . . , λ
m
) ∈ R
m
.
Observat ¸ia 2.2. Condit ¸ia dθ(a, λ
0
) = 0, const˘a ˆıntr-un sistem de n+m ecuat ¸ii, cu
n + m necunoscute, care principial poate fi rezolvat.
5
Curs 9
Integrala Riemann
1 Definit ¸ii. Criterii de integrabilitate.
Definit ¸ia 1.1. Se nume¸ste diviziune a intervalului [a, b], un ¸sir finit ordonat de
puncte ∆ := {a = x
0
< . . . < x
n
= b}. Not˘am ∆ := max
1≤i≤n
|x
i
− x
i−1
|.
Num˘arul ∆ se nume¸ste norma diviziunii ∆. Not˘am cu ∆[a, b] familia tuturor
diviziunilor intervalului [a, b].
Definit ¸ia 1.2. Fie ∆ = {a = x
0
< . . . < x
n
= b} ∈ ∆[a, b]. Spunem c˘a familia
de puncte ξ = (ξ
i
)
1≤i≤n
este un sistem de puncte intermediare compatibile
cu diviziunea ∆, dac˘a avem ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
], (1 ≤ i ≤ n). Not˘am cu S(∆) familia
sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea ∆.
Definit ¸ia 1.3. Pentru o funct ¸ie f : [a, b] → R, o diviziune ∆ = {a = x
0
< . . . <
< x
n
= b} ¸si un sistem de puncte intermediare ξ = (ξ
i
)
1≤i≤n
, ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
], (1 ≤
≤ i ≤ n), not˘am cu σ

(f, ξ) suma Riemann ata¸sat˘a tripletului format din f, ∆
¸si ξ, definit˘a prin
σ

(f, ξ) =
n

i=1
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
).
Definit ¸ia 1.4. Funct ¸ia f : [a, b] →R se nume¸ste integrabil˘a Riemann pe inter-
valul [a, b], dac˘a exist˘a un num˘ar I ∈ R, astfel c˘a pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0
cu proprietatea c˘a pentru orice diviziune ∆ ∈ ∆[a, b] cu ∆ < δ
ε
¸si orice sistem
de puncte ξ ∈ S(∆), avem
|I −σ

(f, ξ)| < ε.
Not˘am f ∈ R
[a, b]
, dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘a Riemann pe intervalul [a, b].
Propozit ¸ia 1.1. Num˘arul I din Definit ¸ia 1.4, dac˘a exist˘a, el este unic.
T¸ inˆand cont de propozit ¸ia precedent˘ a, rezult˘a cu a are sens urm˘atoarea notat ¸ie.
Definit ¸ia 1.5. Num˘arul I, care din Propozit ¸ia 1.1, dac˘a exist˘a, este unic cu pro-
prietatea dat˘a, se nume¸ste integrala Riemann a funt ¸iei f ¸si se noteaz˘a cu
_
b
a
f,
sau cu
_
b
a
f(x) dx, unde x este o variabil˘a aleas˘a arbitrar.
Notat ¸ia inegralei Riemann se extinde prin urm˘atoarea definit ¸ie.
Definit ¸ia 1.6. Fie funct ¸ia integrabil˘a Riemann, f : [a, b] →R, unde a < b. Not˘am
cu
_
a
b
f sau
_
a
b
f(x) dx, num˘arul:
_
a
b
f := −
_
b
a
f.
De asemenea, consider˘am
_
a
a
f := 0.
1
Integrabilitatea Riemann admite urm˘atoarea caracterizare cu ¸siruri, analoag˘a
teoremei lui Heine de la limitele de funct ¸ii:
Teorema 1.1. Pentru orice funct ¸ie f : [a, b] → R sunt echivalente condit ¸iile
urm˘atoare:
i) f ∈ R
[a, b]
.
ii) Pentru orice ¸sir de diviziuni (∆
k
)
k∈N
, ∆
k
∈ ∆[a, b], cu lim
k→∞

k
= 0 ¸si
orice ¸sir (ξ
k
)
k∈N
, ξ
k
∈ S(∆
k
), (k ∈ N), ¸sirul (σ

k
(f, ξ
k
))
k∈N
este convergent ¸si are
drept limit˘a integrala funct ¸iei.
Pentru funt ¸iile m˘arginite pe un interval [a, b], vom introduce sumele Darboux ¸si
integralele Darboux.
Definit ¸ia 1.7. Dac˘a funct ¸ia f : [a, b] → R este m˘arginit˘a, atunci pentru orice
diviziune ∆ := {a = x
0
< . . . < x
n
= b}, not˘am cu
S

(f) :=
n

i=1
sup
x∈[x
i−1
, x
i
]
f(x)
¸si
s

(f) :=
n

i=1
inf
x∈[x
i−1
, x
i
]
f(x),
sumele Darboux superioar˘a ¸si respectiv inferioar˘a ale funct ¸iei f ˆın raport cu
diviziunea ∆.
F˘ar˘a dificultate obt ¸inem:
Corolarul 1.1. Pentru orice funct ¸ie m˘arginit˘a f : [a, b] →R avem:
sup
∆∈∆[a, b]
s

(f) ≤ inf
∆∈∆[a, b]
S

(f).
Folosind corolarul de mai sus are sens urm˘atoarea definit ¸ie
Definit ¸ia 1.8. Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie m˘argimit˘a. Definim integralele Dar-
boux superioar˘a ¸si respectiv inferioar˘a, numerele:
(D)
_
b
a
f := inf
∆∈∆[a, b]
S

(f),
¸si
(D)
_
b
a
f := sup
∆∈∆[a, b]
s

(f)
Dac˘a (D)
_
b
a
f = (D)
_
b
a
f, atunci funct ¸ia f se nume¸ste integrabil˘a Darboux
pe intervalul [a, b] ¸si not˘am acest lucru prin f ∈ D
[a, b]
. Valoarea comun˘a a celor
dou˘a integrale se nume¸ste integrala Darboux a funt ¸iei f ¸si se noteaz˘a cu (D)
_
b
a
f.
2
Vom enunt ¸a ˆın continuare caracterizarea integrabilit˘at ¸ii Riemann cu ajutorul
integrabilit˘at ¸ii Darboux.
Teorema 1.2. Fie funct ¸ia f : [a, b] →R. Sunt echivalente afirmat ¸iile urm˘atoare
i) f ∈ R
[a, b]
.
ii) Funct ¸ia f este m˘arginit˘ a ¸si pentru orice ε > 0 exist˘a δ
ε
> 0, astfel ˆıncˆ at
pentru orice ∆ ∈ ∆[a, b] cu ∆ < δ
ε
¸si orice ξ ∈ S(∆), avem S

(f) − s

(f) < ε.
(Criteriul lui Darboux)
iii) Funct ¸ia f este m˘arginit˘ a ¸si pentru orice ε > 0 exist˘a ∆ ∈ ∆[a, b] astfel ca
S

(f) −s

(f) < ε.
iv) f ∈ D
[a, b]
.
Vom prezenta ˆın continuare criteriul de integrabilitate a lui Lebesgue, care da-
torit˘a simplit˘at ¸ii sale, este deosebit de util ˆın aplicat ¸ii.
Definit ¸ia 1.9. Numim m˘asura exterioar˘a a unei mult ¸imi A ⊂ R, num˘arul
m

(A) ∈ R, definit prin
m

(A) := inf{

n=0
(b
n
−a
n
)| A ⊂
_
n∈N
(a
n
, b
n
)}.
O mult ¸ime A ⊂ R se nume¸ste neglijabil˘a, dac˘a m

(A) = 0.
Cu aceste preg˘atiri enunt ¸˘ am:
Teorema 1.3. (Criteriul lui Lebesgue) O funct ¸ie f : [a, b] → R este integra-
bil˘a Riemann, dac˘a ¸si numai dac˘a ea este m˘arginit˘a ¸si are mult ¸imea punctelor de
discontinuitate neglijabil˘ a.
Corolarul 1.2. Orice funct ¸ie monoton˘a f : [a, b] →R este integrabil˘a Riemanm pe
[a, b].
Demonstrat ¸ie. Deoarece f este monoton˘a ea are o mult ¸ime cel mult num˘arabil˘ a
de discontinuit˘at ¸i de prima spet ¸˘ a. Dar orice mult ¸ime num˘ arabil˘ a este neglijabil˘a.
ˆ
In plus, f este m˘arginit˘ a, ¸si anume |f(x)| ≤ max{|f(a)|, |f(b)|}, (x ∈ [a, b]). Deci
putem aplica criteriul lui Lebesgue.
2 Primitive
Metoda general˘a de calcul al integralelor Riemann se bazeaz˘a pe determinarea
primitivelor funct ¸iilor care se integreaz˘a.
ˆ
In acest paragraf vom studia propriet˘at ¸i
ale primitivelor, precum ¸si algoritmi de determinare a primitivelor pentru unele clase
particulare de funct ¸ii.
Reamintim urm˘atoarea definit ¸ie:
Definit ¸ia 2.1. Fie funct ¸iile f : I →R ¸si F : I →R, unde I este un interval al axei
reale. Spunem c˘a F este o primitiv˘a a lui f pe intervalul I, dac˘a F este derivabil˘a
pe I ¸si avem F

(x) = f(x), x ∈ I. O funct ¸ie care admite primitive pe un interval
se nume¸ste ¸si primitivabil˘a. Not˘am cu
_
f sau cu
_
f(x) dx mut ¸imea primitivelor
lui f numit˘a integrala nedefinit˘a a lui f.
3
Din Corolarul Teoremei lui Lagrange, rezult˘a urm˘atoarea proprietate:
Propozit ¸ia 2.1. Dac˘a o funct ¸ie f admite pe un interval, o primitiv˘a F, atunci
toate primitivele lui f difer˘a de F printr-o constant˘a aditiv˘a. Deci avem
_
f = {F +C | C ∈ R}.
Un rezultat de mare important ¸˘a este cont ¸inut ˆın urm˘atoarea teorem˘a.
Teorema 2.1. Orice funct ¸ie f continu˘a pe un interval I, admite primitive pe I.
Observat ¸ia 2.1. Teorema precedent˘a asigur˘a existent ¸a primitivelor funct ¸iilor con-
tinue, f˘ar˘a a furniza o reprezentare a acestora. Cel mai uzual mod de reprezentare a
funct ¸iilor este prin funct ¸ii elementare.
ˆ
Ins˘a dac˘a funct ¸ia f este o funct ¸ie elementar˘ a,
nu rezult˘a ˆın general c˘a primitivele sale sunt tot funct ¸ii elementare. Un exemplu
simplu ˆın acest sens ˆıl constituie funct ¸ia f(x) :=
sin x
x
, x ∈ (0, ∞). De fapt doar
o clas˘a restrˆans˘a de funct ¸ii elementare au primitivele exprimabile tot prin funct ¸ii
elementare.
Teorema lui Darboux se poate reformula astfel:
Teorema 2.2. Orice funct ¸ie care admite primitive pe un interval, are proprietatea
lui Darboux pe acel interval.
Precedentele dou˘a teoreme dau o ˆıncadrare a clasei funct ¸iilor cu primitive ˆıntre
clasele funct ¸iilor continue ¸si cele cu proprietatea lui Darboux. Nu exist˘a ˆıns˘ a o
relat ¸ie de incluziune ˆıntre clasa funct ¸iilor cu primitive ¸si clasa funct ¸iilor integrabile
Riemann. Exemple ˆın acest sens vom prezenta ˆın paragraful de aplicat ¸ii.
Vom prezenta acum proprietatea de liniaritate a funct ¸iilor cu primitive.
ˆ
In pre-
alabil vom considera o definit ¸ie general˘a.
Definit ¸ia 2.2. Dac˘a A ⊂ R, B ⊂ R ¸si a ∈ R, not˘am:
A + B := {x + y | x ∈ A, y ∈ B}
aA := {ax | x ∈ A}.
Propozit ¸ia 2.2. Dac˘a funct ¸iile f, g : I → R au prmitive pe inetrvalul I, atunci
pentru orice a, b ∈ R, funct ¸ia af + bg are primitive pe I ¸si avem
_
(af + bg) = a
_
f + b
_
g.
Demonstrat ¸ie. Fie F ∈
_
f ¸si G ∈
_
g. Atunci (aF + bG)

= af + bg. Deci
aF + bG ∈
_
(af + bg). De aici rezult˘a c˘a a
_
f + b
_
g ⊂
_
(af + bg). Pentru
incluziunea invers˘a, fie H ∈
_
(af + bg). Fie de asemenea F ∈
_
f. S˘a consider˘am
cazul b = 0. Definim G := b
−1
(H − aF). Obt ¸inem G

= b
−1
(H

− aF

) = g. Deci
G ∈
_
g. Am obt ¸inut H = aF +bG ∈ a
_
f +b
_
g. Deoarece H a fost ales arbitrar,
avem
_
(af + bg) ⊂ a
_
f + b
_
g. Cazul b = 0 este imediat.
4
Observat ¸ia 2.2. Dac˘a f, g : I → R, nu rezult˘a ˆın general c˘a funct ¸ia fg admite
primitive pe I.
ˆ
In continuare ne vom ocupa de determinarea primitivelor unor funct ¸ii. Aceast˘a
operat ¸ie se nume¸ste uzual calculul primitivelor. Exist˘a dou˘a metode generale de
a reduce calculul primitivelor unor funct ¸ii la calculul primitivelor unor funt ¸ii mai
simple, ¸si anume metoda ”integr˘ arii prin p˘art ¸i” ¸si metoda ”schimb˘ arii de variabil˘ a”.
Teorema 2.3. (Teorema integr˘arii prin p˘art ¸i) Fie funct ¸iile f, g : I →R deriv-
abile pe I. Dac˘a funct ¸ia f

g admite primitive pe I, atunci funct ¸ia fg

admite prim-
itive pe I ¸si ˆın plus avem
_
fg

= fg −
_
f

g.
Demonstrat ¸ie. Fie H ∈
_
f

g. Avem (fg − H)

= fg

. Deci fg − H ∈
_
fg

.
Rezut˘a c˘a fg

are primitive ¸si fg−
_
f

g ⊂
_
fg

. Pentru a ar˘ata incluziunea invers˘a,
fie H ∈
_
fg

. Avem (fg −H)

= f

g. Deci H = fg −(fg −H) ∈ fg −
_
f

g. Cum
funct ¸ia H a fost aleas˘a arbitrar, rezult˘a c˘a
_
fg

⊂ fg −
_
f

g.
Teorema 2.4. (Prima schimbare de variabil˘a) Fie intervalele I, J ¸si funct ¸iile
ϕ : I → J ¸si f : J → R. Presupunem c˘a ϕ este derivabil˘a pe I, iar f are primitive
pe J. Dac˘a F este o primitiv˘a a lui f pe intervalul J, atunci F ◦ ϕ : I → R este o
primitiv˘a a funct ¸iei (f ◦ ϕ)ϕ

: I →R.
Demonstrat ¸ie. Avem (F ◦ ϕ)

= (F

◦ ϕ)ϕ

= (f ◦ ϕ)ϕ

.
Observat ¸ia 2.3. Teorema precedent˘a permite reducerea calcului integralei nede-
finite
_
f(ϕ(x))ϕ

(x) dx, la calculul integralei nedefinite
_
f(t) dt. Se observ˘a c˘a cea
de a doua integral˘ a se poate obt ¸ine din prima, ˆın mod formal, prin substitut ¸ia
t = ϕ(x) ¸si dt = ϕ

(x) dx, care se obt ¸ine prin ”diferent ¸ierea” primei relat ¸ii. Evi-
dent, aceast˘a ˆınlocuire formal˘a, nu reprezint˘ a ¸si o demonstrat ¸ie a teoremei.
ˆ
Intre
integralele nedefinite
_
f(ϕ(x))ϕ

(x) dx ¸si
_
f(t) dt nu se poate pune semnul de egal-
itate, deoarece prima dintre ele define¸ste o familie de funct ¸ii definite pe I, ˆın timp
ce a dou˘a define¸ste o familie de funct ¸ii definite pe J.
Teorema 2.5. (A doua schimbare de variabil˘a) Fie intervalele I, J ¸si func-
t ¸iile ϕ : I → J ¸si f : J → R. Presupunem c˘a ϕ este bijectiv˘a, derivabil˘a ¸si cu
invers˘a derivabil˘a. Not˘am cu v : J → I, funct ¸ia invers˘a lui ϕ. Dac˘a F : J → R
este o primitiv˘a a funct ¸iei fv

pe intervalul J, atunci funct ¸ia F ◦ ϕ : I → R este o
primitiv˘a a funct ¸iei f ◦ ϕ pe intervalul I.
Demonstrat ¸ie. Din teorema de derivare a funct ¸iei inverse, avem ϕ

(x) =
1
v

(ϕ(x))
,
pentru orice punct x ∈ I. Atunci avem
(F ◦ ϕ)

= (F

◦ ϕ)ϕ

= ((fv

) ◦ ϕ)ϕ

= (f ◦ ϕ)(v

◦ ϕ)ϕ

= f ◦ ϕ.
5
Observat ¸ia 2.4. S¸i ˆın acest caz putem face o observat ¸ie asem˘an˘atoare cu cea de la
prima schimbare de variabil˘ a. Astfel teorema precedent˘a reduce calculul integralei
nedefinite
_
f(ϕ(x)) dx la calculul integralei nedefinite
_
f(t)v

(t) dt.
ˆ
In mod formal,
cea de a doua integral˘a se obt ¸ine din prima, prin schimbarea de variabil˘ a t = ϕ(x).
Din aceasta, prin aplicarea funct ¸iei inverse, (concret prin ”explicitarea” lui x ˆın
funct ¸ie de t) se obt ¸ine x = v(t) ¸si de aici prin ”diferent ¸iere” obt ¸inem dx = v

(t) dt.
Prezent˘ am ˆın continuare tabloul principalelor primitive:
_
(x + a)
k
dx =
(x + a)
k+1
k + 1
+C, a ∈ R, k = −1,
_
1
x+a
dx = ln |x + a| +C a ∈ R,
_
1
x
2
+a
2
dx =
1
a
arctg
x
a
+C, a = 0,
_
1
x
2
−a
2
dx =
1
2a
ln
¸
¸
¸
¸
x −a
x + a
¸
¸
¸
¸
+C, a = 0,
_
1

x
2
±a
2
dx = ln |x +

x
2
±a
2
| +C, a = 0,
_
1

a
2
−x
2
dx = arcsin
_
x
a
_
+C, a = 0,
_
sin xdx = cos x +C,
_
cos xdx = −sin x +C,
_
1
cos
2
x
dx = tg x +C,
_
1
sin
2
x
dx = −ctg x +C,
_
a
x
dx =
a
x
ln a
+C, a > 0, a = 1
Plecˆand de la primitivele date ˆın lista de mai sus, prin aplicarea metodelor de
schimbare de variabil˘a ¸si integrare prin part ¸i, se pot determina primitivele unor clase
mai largi de funct ¸ii. Ilustr˘amˆın continuare metode generale de determinare a primi-
tivelor pentru cˆateva clase de funct ¸ii. Aceste metode generale, nu eclud posibilitatea
ca ˆın anumite cazuri particulare s˘a existe metode mai rapide.
A. Primitivele functiilor rationale
Ne vom ocupa de primitivele de forma
_
P(x)
Q(x)
dx,
unde P ¸si Q sunt polinoame. Metoda general˘a de tratare a acestor integrale este
metoda desfacerii ˆın fract ¸ii simple. Avem:
Definit ¸ia 2.3. Se nume¸ste fractie simpl˘a o funct ¸ie rational˘a f : I →R, de forma
f(x) :=
α
(x + a)
n
, x ∈ I, unde α, a ∈ R, n ∈ N, n ≥ 1,
6
sau de forma
f(x) =
βx + γ
(x
2
+ bx + c)
n
, x ∈ I, unde β, γ, b, c ∈ R, n ∈ N, n ≥ 1 ¸si b
2
< 4c
¸si unde I este un interval pe care numitorul lui f nu se anuleaz˘a.
Vom utiliza urm˘atoarea teorem˘a de algebra.
Teorema 2.6. Orice functie rational˘a de forma f(x) =
P(x)
Q(x)
, x ∈ I, unde I este
interval, iar P, Q sunt polinoame astfel ca gr P <gr Q, se descompune ˆın mod unic
ˆın fractii simple.
Utilizand metoda desfacerii ˆın fract ¸ii simple, determinarea primitivelor unei func-
tii de forma
P(x)
Q(x)
, x ∈ I, unde P ¸si Q sunt polinoame arbitrare, se faceˆın urm˘atoarele
trei etape:
Etapa 1. Se aplic˘a, numai dac˘a gr P ≥gr Q, ˆın caz contrar se trece direct la
Etapa 2. Dac˘a gr Q ≥gr P, ˆımp˘ art ¸im pe Q la P. Fie M, R polinoame astfel ca
P = Q· M + R ¸si gr R <gr Q. Avem
_
P(x)
Q(x)
dx =
_
M(x) dx +
_
R(x)
Q(x)
dx.
Integrala nedefinit˘a
_
M(x) dx se determin˘a imediat, iar pentru calculul integralei
_
R(x)
Q(x)
dx se trece la Etapa 2
Etapa 2. Dac˘a gr P <gr Q, atunci se descompune funct ¸ia polinomial˘a
P(x)
Q(x)
,
x ∈ I ˆın fract ¸ii simple. Putem presupune c˘a coeficientul termenului dominant
al polinomului Q este 1. Posibilitatea teoretic˘a a acestei descompuneri este asig-
urat˘a de teorema precedent˘ a. Totu¸si posibilitatea efectiv˘a depinde de cunoa¸sterea
descompunerii in factori primi ai polinomului Q. Dup˘a cum este cunoscut din Al-
gebr˘a, polinomul Q are o unic˘a descopunere ˆın factori primi, format ¸i din polinoame
cu coeficient ¸i reali, dar nu exist˘a algoritm general de obt ¸inere a descompunerii ˆın
factorii primi, dac˘a gr Q > 4.
ˆ
In cazul cunoa¸sterii descompunerii polinomului Q ˆın factori primi, atunci se
poate determina descompunerea fract ¸iei
P(x)
Q(x)
ˆın fract ¸ii simple, folosind metoda
coeficient ¸ilor nedeterminat ¸i. Aceasta ˆınseamn˘ a c˘a dac˘a avem descompunerea
Q =

i=1
r(X + a
i
)
m
i

s
j=1
(X
2
+ b
j
X + c
j
)
n
j
s˘a descompunem
P(x)
Q(x)
sub forma
P(x)
Q(x)
=
r

i=1
m
i

k=1
α
i,k
(x + a
i
)
k
+
s

j=1
n
j

k=1
β
j,k
x + γ
j,k
(x
2
+ b
j
x + c
j
)
k
, x ∈ I,
unde coeficient ¸ii α
i,k
, 1 ≤ i ≤ r, 1 ≤ k ≤ m
i
¸si β
j,k
, γ
j,k
, 1 ≤ j ≤ s, 1 ≤ k ≤ m
j
,
se determin˘a prin identificare, ˆın egalitatea polinomial˘a dintre P ¸si polinomul de la
num˘ar˘ atorul fract ¸iei obt ¸inut prin ˆınsumarea fract ¸iilor simple din membrul drept al
egalit˘at ¸ii de mai sus.
Etapa 3. Determinarea primitivelor fract ¸iilor simple. Vom analiza separat urm˘atoarele
patru tipuri de fract ¸ii simple: a)
α
x+a
, α, a ∈ R; b)
α
(x+a)
n
, α, a ∈ R,
7
n ∈ N, n ≥ 2; c)
βx+γ
x
2
+bx+c
, β, γ, b, c ∈ R, b
2
< 4c; d)
βx+γ
(x
2
+bx+c)
n
, β, γ, b, c ∈ R,
b
2
< 4c, n ∈ N, n ≥ 2.
a) Avem
_
α
x+a
dx = αln |x + a| +C.
b) Avem
_
α
(x+a)
n
dx =
1
1−n
(x + a)
1−n
+C.
c) Facem schimbarea de variabil˘a t = x +
b
2
. Avem x
2
+ bx + c = t
2
+ d
2
, unde
am notat d
2
:= c −
b
2
4
. Aplicˆand prima teorem˘a de schimbare de variabil˘a, calculul
integralei nedefinite
_
βx+γ
x
2
+bx+c
dx se reduce la calculul integralei nedefinite
_
βt+δ
t
2
+d
2
dt,
unde am notat δ := γ −
βb
2
. Avem
_
βt+δ
t
2
+d
2
dt =
β
2
ln(t
2
+ d
2
) +
δ
d
arctg
t
d
+ C. Apoi,
dac˘a ˆın aceste funct ¸ii ˆınlocuim pe t cu x +
b
2
, obt ¸inem primitivele c˘autate.
d) Facem schimbarea de variabil˘a t = x +
b
2
. Cu notat ¸iile de la punctul c), cal-
culul integralei nedefinite
_
βx+γ
(x
2
+bx+c)
n
dx se reduce la calculul integralei nedefinite
_
βt+δ
(t
2
+d
2
)
n
dt. Avem
_
βt+δ
(t
2
+d
2
)
n
dt =
β
2(1−n)
+ δ I
n
, unde am notat I
n
:=
_
1
(t
2
+d
2
)
n
dt.
Calculul integralelor de tipul I
n
, n ∈ N se poate face recursiv, folosind recurent ¸a.
ˆ
Intr-adev˘ar, integrˆ and prin p˘art ¸i avem I
n
=
t
(t
2
+d
2
)
n
+ 2n
_
t
2
(t
2
+d
2
)
n+1
dt =
t
(t
2
+d
2
)
n
+
+2nI
n
−2nd
2
I
n+1
. Deci obt ¸inem I
n+1
:=
1
2nd
2
_
t
(t
2
+d
2
)
n
+ (2n −1)I
n
_
, n ≥ 1.
B. Primitivele unor clase de funct ¸ii irat ¸ionale
Vom considera ˆın continuare trei tipuri de functii irat ¸ionale, pentru care calcu-
lul primitivelor se poate reduce prin schimb˘ari de variabil˘a la calculul primitivelor
de funct ¸ii rat ¸ionale. La toate cele trei tipuri se foloset ¸e a doua schimbare de variabil˘a.
Tipul B1. Vom considera integrale de forma:
_
R
_
x,
n
_
ax + b
cx + d
_
dx,
unde R este o funct ¸ie rational˘a de dou˘a variabile, coeficient ¸ii a, b, c, d ∈ R verific˘a
condit ¸iile
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
= 0 ¸si a
2
+c
2
= 0, n ∈ N, n ≥ 2, iar primitivele sunt considerate
pe un interval I pe care funct ¸ia R
_
x,
n
_
ax+b
cx+d
_
, x ∈ I este bine definit˘a. Facem
schimbarea de variabil˘a
t =
n
_
ax + b
cx + d
.
Consider˘am funct ¸ia ϕ(x) =
n
_
ax+b
cx+d
, x ∈ I ¸si vom nota J := ϕ(I). Se observ˘a
imediat c˘a funct ¸ia ϕ este o biject ¸ie ˆıntre intervalele I ¸si J. S˘a not˘am cu v : J → I,
funct ¸ia invers˘ a a lui ϕ. Reprezentare acestei funct ¸ii se poate obt ¸inem imediat prin
explicitarea lui x din relat ¸ia de substitut ¸ie ¸si anume: v(t) :=
dt
n
−b
a−ct
n
, t ∈ J. Se poate
observa, din condit ¸iile impuse coeficient ¸iilor a, b, c, d c˘a a − ct
n
= 0, (∀) t ∈ J.
Putem scrie R(x, ϕ(x)) = R(v(ϕ(x)), ϕ(x)), x ∈ I. S˘a consider˘am functia f(t) :=
R(v(t), t), t ∈ J. Atunci aplicˆand a dou˘a shimbare de variabil˘ a, rezult˘a c˘a pentru a
determina integrala nedefinit˘a
_
R
_
x,
n
_
ax+b
cx+d
_
dx =
_
f(ϕ(x)) dx pe I este suficient
8
s˘a determin˘am integrala nedefinit˘a
_
f(t)v

(t) dt. Mai exact, dac˘a F este o primitiv˘a
a funct ¸iei rat ¸ionale fv

pe J, atunci
_
R
_
x,
n
_
ax + b
cx + d
_
dx =
_
F
_
n
_
ax + b
cx + d
_
+C | C ∈ R
_
.
Tipul B2. Vom considera integrale de forma:
_
R(x,

ax
2
+ bx + c) dx,
unde R este o funct ¸ie rational˘a de dou˘a variabile, coeficient ¸ii a, b, c ∈ R verific˘a
condit ¸iile a = 0 ¸si b
2
− 4ac = 0, iar primitivele sunt considerate pe un interval
I pe care funct ¸ia R(x,

ax
2
+ bx + c), x ∈ I este bine definit˘a. Not˘am ∆ :=
= b
2
− 4ac. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urm˘atoarele substut ¸ii,
numite substitut ¸iile lui Euler:
• Dac˘a a > 0, atunci

ax
2
+ bx + c =

ax + t.
• Dac˘a c > 0, atunci

ax
2
+ bx + c =

c + tx.
• Dac˘a ∆ > 0, atunci

ax
2
+ bx + c = t(x − α), unde α ∈ R este o r˘ad˘ acin˘ a a
polinomului ax
2
+ bx + c.
S˘a observ˘am c˘aˆıntotdeauna se poate aplica cel put ¸in una dintre cele trei substitut ¸ii.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a am avea simultan a < 0 ¸si ∆ < 0, atunci ar rezulta I = ∅. Uti-
liz˘and a doua schimbare de variabil˘ a, cu aceste substitut ¸ii, calculul integralei date
se reduce la calculul unei integrale rat ¸ionale. Vom exemplifica acest lucru numai
pentru prima substitut ¸ie.
Fie funct ¸ia ϕ(x) =

ax
2
+ bx + c −

ax, x ∈ I. Not˘am J := ϕ(J). S˘a ob-
serv˘am c˘a ecuat ¸ia ϕ

(x) = 0 este echivalent˘ a cu 2ax + b = 2

a

ax
2
+ bx + c,
ecuat ¸ie care nu are solut ¸ii, deoarece ∆ = 0. Deci ϕ este stict monoton˘a pe I ¸si
ˆın consecint ¸˘ a este o biject ¸ie ˆıntre intervalele I ¸si J. S˘a not˘am cu v : J → I,
inversa funct ¸iei ϕ. Reprezentarea funct ¸iei v, se obt ¸ine imediat prin explicitarea
lui x din substitut ¸ie, (se ridic˘a la p˘atrat cei doi membrii, ¸s.a.m.d.). Avem v(t) =
=
t
2
−c
b−2

at
, t ∈ J. Se poate observa c˘a
b
2

a
∈ J, deoarece ∆ = 0. Putem scrie
R(x, ϕ(x)) = R(v(ϕ(x)), ϕ(x)), x ∈ I. S˘a consider˘am functia f(t) :=
= R(v(t), t), t ∈ J. Atunci aplicˆand a dou˘a shimbare de variabil˘ a, rezult˘a c˘a pentru
a determina integrala nedefinit˘a
_
R(x,

ax
2
+ bx + c) dx =
_
f(ϕ(x)) dx pe I este
suficient s˘a determin˘am integrala nedefinit˘a rat ¸ional˘a
_
f(t)v

(t) dt. Adic˘a, dac˘a F
este o primitiv˘a a lui fv

pe J, atunci
_
R(x,

ax
2
+ bx + c) dx =
_
F(

ax
2
+ bx + c −

ax) +C | C ∈ R
_
.
Tipul B3. Vom considera integrale de forma urm˘atoare, numite integrale bi-
nome:
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx,
9
unde a, b ∈ R, a, b = 0, m, n, p ∈ Q, iar primitivele sunt considerate pe un inter-
val I care nu cont ¸ine ˆın interior punctul 0 ¸si pe care funct ¸ia x
m
(ax
n
+ b)
p
, x ∈ I
este bine definit˘a. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urm˘atoarele substut ¸ii,
numite substitut ¸iile lui Cebˆı¸sev:
• Dac˘a p ∈ Z, atunci t = x
r
, unde r ∈ N este numitorul comun ale numerelor
rat ¸ionale m ¸si n.
• Dac˘a p ∈ Z ¸si
m+1
n
∈ Z atunci t =
s

ax
n
+ b, unde s este numitorul lui p.
• Dac˘a p ∈ Z ¸si
m+1
n
∈ Z, dar
m+1
n
+ p ∈ Z, atunci t =
s

a + bx
−n
, unde s este
numitorul lui p.
Observ˘am c˘a dac˘a p ∈ Z, atunci inetegrala binom˘a este de tipul B1, iar substitut ¸ia
dat˘a, decurge din substitut ¸ia considerat˘a pentru tipul B1. O teorem˘a a lui Cebˆı¸sev
afirm˘a c˘a dac˘a nu se verific˘ a nici una din condit ¸ia date pentru substitut ¸iile de mai
sus, atunci integrala binom˘a nu admite o reprezetare printr-o funct ¸ie elementar˘ a.
Dac˘a putem aplica una din cele trei substitut ¸ii, atunci, folosind cea de a dou˘a
schimbare de variabil˘ a, calculul integralei binome se reduce la calculul unei inte-
grale rat ¸ionale. Vom exemplifica acest lucru pentru substitut ¸ia a doua.
Consider˘am funct ¸ia ϕ(x) =
s

ax
n
+ b, x ∈ I. Deoarece 0 ∈ I, rezult˘a c˘a
funct ¸ia ϕ este injectiv˘a pe I. Not˘am J := ϕ(I). Deci exist˘a inversa funct ¸iei ϕ,
pe care o not˘am v, v : J → I. Obt ¸inem imediat c˘a v(t) =
_
t
s
−b
a
_ 1
n
, t ∈ J.
Putem scrie
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx =
_
(v(ϕ(x))
m
(ϕ(x))
ps
dx. S˘a consider˘am functia
f(t) := v
m
(t)t
ps
, t ∈ J. Atunci aplicˆand a dou˘a shimbare de variabil˘a, rezult˘a
c˘a pentru a determina integrala nedefinit˘a
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx =
_
f(ϕ(x)) dx pe I
este suficient s˘a determin˘am integrala nedefinit˘a
_
f(t)v

(t) dt. Deci, dac˘a F este o
primitiv˘a a lui fv

pe J, atunci
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx =
_
F(
s

ax
n
+ b) +C | C ∈ R
_
.
Avem f(t)v

(t) =
_
t
s
−b
a
_m
n
t
ps s
n
t
s−1
_
t
s
−b
a
_ 1
n
−1
=
s
n
t
ps+s−1
_
t
s
−b
a
_m+1
n
−1
. Deci fv

este
funct ¸ie rat ¸ional˘ a pe J.
C. Primitivele unor clase de funct ¸ii trigonometrice
Vom considera integrale nedefinite de forma
_
R(sin x, cos x) dx,
unde R este o funct ¸ie rat ¸ional˘a de dou˘a variabile, iar primitivele se consider˘a pe un
interval I pe care funct ¸ia R(sin x, cos x), x ∈ I este bine definit˘a.
S˘a consider˘am mai ˆıntˆ ai cazul general cˆand funct ¸ia nu ˆındepline¸ste alte condit ¸ii
suplimentare. Vom presupune c˘a intervalul I nu cont ¸ine nici un punct de forma
(2k + 1)π, k ∈ Z. Facem substitut ¸ia t = tg
x
2
. S˘a consider˘am funct ¸ia ϕ(x) =
10
= tg
x
2
, x ∈ I. Avem R(sin x, cos x) dx = R
_
2ϕ(x)
1+ϕ
2
(x)
,
1−ϕ
2
(x)
1+ϕ
3
(x)
_
2
1+ϕ
2
(x)
ϕ

(x) dx.
S˘a not˘am J := ϕ(I). Consider˘am funct ¸ia f(t) := R
_
2
1+t
2
,
1−t
2
1+t
2
_
2
1+t
2
, t ∈ J.
Evident f este rat ¸ional˘ a. Aplicˆand prima schimbare de variabil˘ a, calculul inte-
gralei nedefinite
_
R(sin x, cos x) dx =
_
f(ϕ(x))ϕ

(x) dx, pe I se reduce la calculul
integralei
_
f(t) dt pe J. Astfel dac˘a F este o promitiv˘a a lui f, atunci
_
R(sin x, cos x) dx =
_
F
_
tg
x
2
_
+C | C ∈ R
_
.
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia R verific˘ a anumite proprit˘at ¸i de paritate sau imparitate,
exist˘a ¸si alte substitut ¸ii care conduc la integrale din funct ¸ii rat ¸ionale mai simple.
Astfel avem:
• Dac˘a I nu cont ¸ine puncte de forma
π
2
+kπ, k ∈ Z¸si dac˘a R(−sin x, −cos x) =
= R(sin x, cos x), (∀) x ∈ I, atunci t = tg x,
• Dac˘a R(−sin x, cos x) = −R(sin x, cos x), (∀) x ∈ I, atunci t = cos x,
• Dac˘a R(sin x, −cos x) = −R(cos x, sin x), (∀) x ∈ I, atunci t = sin x,
La prima dintre aceste substitut ¸ii, condit ¸ia de paritate ˆın raport cu ansam-
blul celor doi argument ¸i implic˘a faptul c˘a exist˘a o funct ¸ie rat ¸ional˘a g astfel ca
R(sin x, cos x) = g (tg) , x ∈ I. Dac˘a consider˘am funct ¸ia ϕ(x) = tg x, x ∈ I, avem
_
R(sin x, cos x) dx =
_
g(ϕ(x))
1
1+ϕ
2
(x)
ϕ

(x) dx. Aplicˆand prima schimbare de vari-
abil˘a, suntem condu¸si la integrala nedefinit˘a
_
g(t)
1
1+t
2
dt pe intervalul J := ϕ(I).
Fie funct ¸ia f(t) = g(t)
1
1+t
2
, t ∈ J. Rezult˘a c˘a dac˘a F este o primitiv˘a a funct ¸iei
rat ¸ionale f pe J, atunci
_
R(sin x, cos x) dx = {F(tg x) +C | C ∈ R} .
La cea de a doua dintre aceste substitut ¸ii, condit ¸ia de imparitate ˆın primul
argument implic˘a faptul c˘a exist˘a o funct ¸ie rat ¸ional˘ a g astfel ca R(sin x, cos x) =
= −sin x · g(cos x), x ∈ I. Dac˘a consider˘am funct ¸ia ϕ(x) = cos x, x, x ∈ I, avem
_
R(sin x, cos x) dx =
_
g(ϕ(x))ϕ

(x) dx. Aplicˆand prima schimbare de variabil˘a,
suntem condu¸si la integrala nedefinit˘a
_
g(t) dt pe intervalul J := ϕ(I). Rezult˘a c˘a
dac˘a F este o primitiv˘a a funct ¸iei rat ¸ionale g pe J, atunci
_
R(sin x, cos x) dx = {F(cos x) +C | C ∈ R} .
ˆ
In cazul celei de a treia substitut ¸ii, condit ¸ia de imparitate ˆın raport cu al doilea
argument implic˘a faptul c˘a exist˘a o funct ¸ie rat ¸ional˘ a g astfel ca R(sin x, cos x) =
= cos x · g(sin x), x ∈ I.
ˆ
In continuare se rat ¸ioneaz˘ a analog ca ˆın cazul precedent.
11
Observat ¸ia 2.5. Anumite integrale trigonometrice de forma
_
R(sin x, cos x) dx
pot fi calculate mai rapid, folosind diferite formule trigonometrice. De exemplu, s˘a
consider˘am integralele de forma:
_
sin
m
x cos
n
xdx, m, n ∈ N.
Dac˘a m sau respectiv n este impar aplic˘am substitut ¸iile de mai sus, adic˘a t = cos x
¸si respectiv t = sin x.
ˆ
In cazul cˆand m ¸si n sunt ambele pare s-ar putea aplica
substitut ¸ia t = tg x, dar calculele sunt lungi.
ˆ
In acest caz este de preferabil s˘a
folosim formulele sin
2
x =
1−cos 2x
2
¸si cos
2
x =
1+cos 2x
2
.
3 Propriet˘at ¸ile integralei Riemann
Vom prezenta la inceput leg˘atur˘a ce exist˘a ˆıntre integrala Riemann ¸si primitive.
Teorema 3.1. (Formula Leibniz-Newton) Dac˘a f ∈ R
[a, b]
¸si dac˘a F admite o
primitiv˘a F pe intervalul [a, b], atunci avem
_
b
a
f = F(b) −F(a).
Observat ¸iile 3.1. i) Formula Leibniz-Newton poate fi aplicat˘a functiilor continue,
deoarece acestea sunt integrabile Riemann ¸si totodat˘a admit primitive.
ii) Expresia F(b) −F(a) se mai noteaz˘a ¸si prin F|
b
a
.
Folosind formula Leibniz-Newton ¸si teoremele de integrare prin p˘art ¸i ¸si de schim-
bare de variabil˘ a pentru primitive, obt ¸inem urm˘atoarele teoreme pentru integrala
Riemann.
Teorema 3.2. (Formula integr˘arii prin p˘art ¸i) Dac˘a f, g ∈ C
1
[a, b], atunci
_
fg

= f(b)g(b) −f(a)g(a) −
_
b
a
f

g.
Teorema 3.3. (Prima schimbare de variabil˘a) Fie ϕ ∈ C
1
[a, b] ¸si f : ϕ([a, b]) →
R o funct ¸ie continu˘a. Atunci avem:
_
b
a
(f ◦ ϕ)ϕ

=
_
ϕ(b)
ϕ(a)
f.
Teorema 3.4. (A doua schimbare de variabil˘a) Fie ϕ ∈ C
1
[a, b] injectiv˘a
¸si f : ϕ([a, b]) → R o funct ¸ie continu˘a. Presupunem c˘a funct ¸ia invers˘a lui ϕ,
v : ϕ([a, b]) → [a, b] are derivat˘a continu˘a pe intervalul ϕ([a, b]). Atunci avem
_
b
a
f ◦ ϕ =
_
ϕ(b)
ϕ(a)
fv

.
12
Vom prezeta ˆın continuare propriet˘at ¸ile inegralei Riemann, legate de operat ¸ii
algebrice, monotonie, ¸siruri de funct ¸ii, aditivitate la interval, ¸si evaluare medie.
Teorema 3.5. (Proprietatea de liniaritate) Dac˘a f, g ∈ R
[a, b]
, atunci pentru
orice α, β ∈ R avem αf + βg ∈∈ R
[a, b]
¸si
_
b
a
(αf + βg) = α
_
b
a
f + β
_
b
a
g.
Teorema 3.6. Dac˘a f, g ∈ R
[a, b]
, atunci fg ∈ R
[a, b]
.
Teorema 3.7. Dac˘a f ∈ R
[a, b]
, atunci |f| ∈ R
[a, b]
.
Teorema 3.8. Dac˘a f, g ∈ R
[a, b]
, atunci max{f, g}, min{f, g} ∈ R
[a, b]
.
Teorema 3.9. (Proprietatea de pozitivitate) Dac˘a f ∈ R
[a, b]
¸si f ≥ 0, atunci
_
b
a
f ≥ 0.
Teorema 3.10. (Proprietatea de monotonie) Dac˘a f, g ∈ R
[a, b]
¸si f ≤ g,
atunci
_
b
a
f ≤
_
b
a
g.
Teorema 3.11. Dac˘a f ∈ R
[a, b]
¸si exist˘a constantele m, M ∈ R astfel ca m ≤ f ≤
M, atunci m(b −a) ≤
_
b
a
f ≤ M(b −a).
Teorema 3.12. Dac˘a f ∈ R
[a, b]
, atunci |
_
b
a
f| ≤
_
b
a
|f|.
Teorema 3.13. Dac˘a (f
n
)
n
este un ¸sir de funct ¸ii f
n
∈ R
[a, b]
, n ∈ N, care converge
uniform pe intervalul [a, b] la o funct ¸ie f, atunci f ∈ R
[a, b]
¸si ˆın plus lim
n→∞
_
b
a
f
n
=
_
b
a
f.
Teorema 3.14. (Proprietatea de ereditate) Dac˘a f ∈ R
[a, b]
, atunci f ∈ R
[c, d]
,
pentru orice interval [c, d] ⊂ [a, b].
Teorema 3.15. (Proprietatea de aditivitate la interval) Fie f : [a, b] →R ¸si
c ∈ (a, b). Sunt echivalente:
i) f ∈ R
[a, b]
,
ii) f ∈ R
[a, c]
¸si f ∈ R
[c, b]
.
Mai mult, ˆın aceste condit ¸ii avem
_
b
a
f =
_
c
a
f +
_
b
a
f.
Teorema 3.16. (Teorema I de medie) Dac˘a f ∈ C[a, b], atunci exist˘a un punct
c ∈ [a, b] astfel ca
_
b
a
f = f(c)(b −a).
Teorema 3.17. (Teorema a II-a de medie) Dac˘a f : [a, b] →R este monoton˘a
¸si g ∈ R
[a, b]
, atunci fg ∈ R
[a, b]
¸si exist˘a un punct c ∈ [a, b] astfel ca
_
fg =
f(a)
_
c
a
g + f(b)
_
b
c
g.
13
Curs 10
Integrala multipl˘a
ˆ
In acest capitol vom studia integrala ˆın sensul lui Riemann pentru funct ¸ii de
mai multe variabile. Aceast˘a integral˘ a se mai nume¸ste integral˘a multipl˘ a. Definirea
integralei multiple se bazeaz˘a pe m˘asura Jordan, a anumitor mult ¸imilor din spat ¸iul
R
n
. Aceast˘a m˘asur˘ a o vom prezenta ˆın primul paragraf.
1 M˘asura Jordan
Pentru reuniunea unor mult ¸imi disjuncte vom utiliza simbolul

. Fie n ∈ N, n ≥ 1.
Definit ¸ia 1.1. Numim cub n - dimensional, (sau simplu cub), oricem mult ¸ime
din R
n
de forma C = I
1
× . . . × I
n
, unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, I
i
este
un interval m˘arginit din R, adic˘a un interval de una din urm˘atoarele forme: (a, b),
(a, b], [a, b), [a, b], a ≤ b. Cubul se va numi deschis, dac˘a toate intervalele I
i
sunt
deschise ¸si se va numi ˆınchis, dac˘a aceste intervale sunt ˆınchise.
Pentru orice astfel de cub, consider˘am volumul s˘au, num˘arul, definit prin
vol(C) = l(I
1
) · l(I
2
) . . . l(I
n
),
unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n, l(I
i
) reprezint˘a lungimea intervalului I
i
.
Observ˘am c˘a intervalele I
i
, 1 ≤ i ≤ n care definesc cubul C, pot fi, ˆın particular
formate dintr-un singur punct sau pot fi eagale cu mult ¸imea vid˘a.
Definit ¸ia 1.2. Numim mult ¸ime elementar˘a ˆın R
n
, orice mult ¸ime E ⊂ R
n
care se
poate reprezenta ca o reuniune finit˘a de cuburi n - dimensionale. Not˘am cu E(R
n
),
familia mult ¸imilor elementare din R
n
.
Propozit ¸ia 1.1. Orice mult ¸ime elementar˘a E ∈ E(R
n
) poate fi reprezentat˘a ca o
reuniune finit˘a de cuburi disjuncte.
Definit ¸ia 1.3. Fie E ∈ E(R
n
), E =
p

i=1
C
p
, unde C
i
, 1 ≤ i ≤ n sunt cuburi n-
dimensionale cu proprietatea c˘a

C
i


C
j
= ∅, pentru orice i = j, 1 ≤ i, j ≤ n.
Definim volumul lui E ca fiind num˘arul:
vol(E) :=
p

i=1
vol(C
i
).
Observat ¸ia 1.1. Se poate ar˘ata c˘a definit ¸ia volumului unei mult ¸imi elementare E
este corect˘a, adic˘a, se obt ¸ine acela¸si rezultat, indiferent de modul de descompunere
a lui E ˆıntr-o reuniune finit˘a de cuburi n- dimensionale disjuncte dou˘a, cˆate dou˘a.
ˆ
In continuare vom prezenta not ¸iunile de m˘asur˘a Jordan interioar˘a ¸si exterioar˘a.
Vom nota cu B(R
n
) familia mult ¸iimilor m˘arginite din spat ¸iul R
n
.
1
Definit ¸ia 1.4. Pentru orice mult ¸ime A ∈ B(R
n
), definim m˘asura Jordan inte-
rioar˘a, num˘arul:
λ
i
(A) := sup{vol(E) | E ∈ E(R
n
), E ⊂ A},
¸si definim m˘asura Jordan exterioar˘a, num˘arul:
λ
e
(A) := inf{vol(F) | F ∈ E(R
n
), A ⊂ F}.
Cu ajutorul m˘asurilor Jordan interioare ¸si exterioare definim m˘asurabilitatea ˆın
sensul lui Jordan, ˆın felul urm˘ator:
Definit ¸ia 1.5. O mult ¸ime A ∈ B(R
n
) se nume¸ste m˘asurabil˘a Jordan, dac˘a avem
λ
i
(A) = λ
e
(A).
Dac˘a mut ¸imea A este m˘asurabil˘a Jordan, not˘am cu λ(A), valoarea comun˘a a lui
λ
i
(A) ¸si λ
e
(A) ¸si numim acest num˘ar m˘asura Jordan a lui A.
Not˘am cu M(R
n
) familia mult ¸imilor m˘asurabile Jordan.
ˆ
In calculul integral vor intervine ˆın mod frecvent mult ¸imi ce pot fi descrise ca
intergraficul a dou˘a funct ¸ii. Referitor la acestea avem urm˘atorul rezultat.
Teorema 1.1. Fie D ∈ M
c
(R
n
) ¸si fie ϕ, ψ : D → R, dou˘a funct ¸ii continue, astfel
ca ϕ(x) ≤ ψ(x), (x ∈ D). Definim mult ¸imea K
ϕ,ψ
⊂ R
n+1
, numit˘a intergraficul
funct ¸iilor ϕ ¸si ψ, prin:
K
ϕ,ψ
= {(x, y) ∈ R
n+1
| x ∈ D, ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)}, (1)
unde x = (x
1
, . . . , x
n
). Avem K
ϕ,ψ
∈ M
c
(R
n+1
).
2 Integrabilitatea Riemann multipl˘a
Not˘am cu M
c
(R
n
) familia mult ¸imilor din R
n
care sunt compacte, (echivalent m˘arginite
¸si ˆınchise) ¸si care au interiorul nevid.
Definit ¸ia 2.1. Fie D ∈ M
c
(R
n
). O familie finit˘a ∆ = {D
1
, . . . , D
p
} se nume¸ste
diviziune a mult ¸imii D dac˘a are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a)
p

i=1
D
i
= D,
b)

D
i


D
j
= ∅, pentru orice 1 ≤ i, j ≤ p, i = j,
c) D
i
∈ M
c
(R
n
) ¸si λ(D
i
) > 0, pentru orice 1 ≤ i ≤ p.
Pentru o astfel de diviziune ∆, vom nota cu ∆, norma diviziunii, definit˘a prin
δ := max
1≤i≤p
δ(D
i
),
unde δ(D
i
) := sup{x −y | x, y ∈ D
i
} este diametrul mult ¸imii D
i
.
Not˘am cu ∆(D), familia diviziunilor lui D.
2
Definit ¸ia 2.2. Fie D ∈ M
c
(R
n
) ¸si fie ∆ ∈ ∆(D), ∆ = {D
1
, . . . , D
p
}. Un sistem
de puncte c = (c
i
)
1≤i≤p
, cu propietatea c
i
∈ D
i
, 1 ≤ i ≤ p se nume¸ste compati-
bil cu diviziunea ∆. Not˘am cu S(∆) familia sistemelor de puncte intermediare
compatibile cu diviziunea ∆.
Definit ¸ia 2.3. Fie D ∈ M
c
(R
n
), f : D → R, ∆ ∈ ∆(D), ∆ = {D
1
, . . . , D
p
} ¸si
c ∈ S(∆), c = (c
i
)
1≤i≤p
. Num˘arul
σ

(f, c) :=
p

i=1
f(c
i
)λ(D
i
),
se nume¸ste suma Riemann ata¸sat˘a funct ¸iei f ˆın raport cu diviziunea ∆ ¸si cu
sistemul de puncte intermediare c.
Definit ¸ia de baz˘a este urm˘atoartea:
Definit ¸ia 2.4. Funct ¸ia f : D →R, unde D ∈ M
c
(R
n
), se nume¸ste integrabil˘a pe
D, dac˘a exist˘a un num˘ar I ∈ R astfel ca pentru orice ε > 0, s˘a existe δ
ε
> 0, astfel
ca pentru orice ∆ ∈ ∆(D) cu ∆ < δ
ε
¸si pentru orice c ∈ S(∆) s˘a avem


(f, c) −I| < ε.
ˆ
In acest caz num˘arul I se nume¸ste integrala Riemann sau integrala multipl˘a a
lui f pe D ¸si se noteaz˘a cu

D
f, sau

D
f(x) dx, sau c˘a cu

D
f(x
1
, . . . , x
n
) dx
1
. . . dx
n
.
Dac˘a n = 2, integrala multipl˘a se nume¸ste integral˘a dubl˘a ¸si se mai noteaz˘a cu

D
f(x, y) dx dy. Dac˘a n = 3, integrala multipl˘a se nume¸ste integral˘a tripl˘a ¸si se
mai noteaz˘ a cu

D
f(x, y, z) dx dy dz.
Not˘am cu R(D) familia funct ¸iilor integrabile pe D.
Observat ¸ia 2.1. Se poate ar˘ata c˘a dac˘a exist˘a un num˘ ar I ca ˆın din definit ¸ia
precedent˘a, atunci el este unic. Aceasta justific˘a definirea integralei.
Se extind pentru integralele multiple, criteriile de integrabilitate considerate la
integrala funct ¸iilor definite pe un segment. Vom prezenta ˆın continuare criteriul lui
Lebesgue. Consider˘am mai ˆıntˆai urm˘atoarea definit ¸ie.
Definit ¸ia 2.5. O mult ¸ime A ⊂ R
n
se nume¸ste neglijabil˘a dac˘a, pentru orice ε > 0,
exist˘a un ¸sir de mult ¸imi (B
k
)
k∈N
, B
k
∈ M(R
n
), astfel ca:
i) A ⊂

k∈N
B
k
¸si
ii)

k∈N
λ(B
k
) < ε.
Teorema 2.1. Criteriul lui Lebesgue) Fie D ∈ M
c
(R
n
) ¸si f : D → R. Sunt
echivalente condit ¸iile:
i) f ∈ R(D),
ii) f este m˘arginit˘a ¸si are mult ¸imea discontinuit˘at ¸ilor neglijabil˘a.
Cu ajutorul acestui criteriu de integrabilitate, se pot obt ¸ine f˘ar˘ a dificultate,
urm˘atoarele propriet˘at ¸i ale integralei Riemann.
3
Teorema 2.2. Fie D ∈ M
c
(R
n
).
i) Dac˘a f, g ∈ R(D), atunci pentru orice α, β ∈ R, avem αf + βg ∈ R(D) ¸si

D
(αf + βg) = α

D
f + β

D
g (Proprietatea de limiaritate)
ii) Dac˘a f, g ∈ R(D), atunci fg ∈ R(D).
iii) Dac˘a f ∈ R(D), atunci |f| ∈ R(D).
Teorema 2.3. (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D ∈ M
c
(R
n
) ¸si
f : D → R. Presupunem c˘a aven descompunerea D = D
1
∪ D
2
, unde D
1
, D
2

∈ M
c
(R
n
) ¸si

D
1


D
2
= ∅. Atunci sunt echivalente condit ¸iile:
i) f ∈ R(D) ¸si
ii) f |
D
1
∈ R(D
1
) ¸si f |
D
2
∈ R(D
2
).
ˆ
In plus, ˆın aceste condit ¸ii avem

D
f =

D
1
f +

D
2
f.
Teorema 2.4. Fie D ∈ M
c
(R
n
). Avem:
i) Dac˘a f : D → R este o funct ¸ie constant˘a, f(x) = a, (x ∈ D), atunci
f ∈ R(D) ¸si

D
f = aλ(D).
ii) Dac˘a f ∈ R(D) are proprietatea f(x) ≥ 0 , (∀) x ∈ D, atunci

D
f ≥ 0
(Proprietatea de pozitivitate).
iii) Dac˘a f, g ∈ R(D) au proprietatea c˘a f(x) ≤ g(x), (∀) x ∈ D, atunci

D
f ≤

D
g (Proprietatea de monotonie).
iv) Pentru orice f ∈ R(D) avem

D
f

d
|f|.
v) Pentru orice f ∈ R(D) avem mλ(D) ≤

D
f ≤ Mλ(D), unde m :=
= inf
x∈D
f(x), iar M := sup
x∈D
f(x).
vi) Dac˘a f ∈ C(D) ¸si D este mult ¸ime conex˘a, atunci exist˘a un punct c ∈ D,
astfel ca

D
f = f(c)λ(D)(Teorema de medie).
3 Calculul integralelor multiple
Motoda de baz˘a al calcului integralelor multiple este dat˘a de formula de iterare, care
reduce integrala a unei funct ¸ii de mai multe variabile, la integrala unei funct ¸ii cu
un num˘ ar mai mic de variabile.
ˆ
In final calculul integralelor funct ¸iilor de mai multe
variabile se reduce la calculul integralelor funct ¸iilor de o variabil˘ a.
Teorema 3.1. Fie D ∈ R
n
¸si fie ϕ, ψ : D → R, dou˘a funct ¸ii continue, astfel ca
ϕ(x) ≤ ψ(x), (x ∈ D). Consider˘am mult ¸imea K
ϕ,ψ
⊂ R
n+1
, intergraficul funct ¸iilor
ϕ ¸si ψ, din (1). Dac˘a f : K
ϕ,ψ
→ R, este continu˘a, atunci exist˘a ¸si sunt egale
urm˘atoarele integrale:

K
ϕ,ψ
f(x
1
, . . . , x
n
, y)dx
1
. . . dx
n
dy =

D
dx
1
. . . dx
n
. . . dx
n

ψ(x
1
,...,x
n
)
ϕ(x
1
,...,x
n
)
f(x
1
, . . . , x
n
, y) dy.
4
Vom prezenta acum transformarea integralelor multiple cˆand se aplic˘a un difeo-
morfism domeniului de definit ¸ie. Aceast˘a transformare se nume¸ste uzual schim-
barea de variabil˘a ¸si este deosebit de util˘a ˆın simplificarea calcului unor tipuri de
integrale.
Teorema 3.2. (Teorema schimb˘arii de variabil˘a) Fie ϕ : U → V , un difeo-
morfism, ˆıntre mult ¸imile deschise U, V ⊂ R
n
, ϕ = (ϕ
1
, . . . , ϕ
n
). Dac˘a A ⊂ U, A ∈
M
c
(R
n
) ¸si f : ϕ(A) →R este o funct ¸ie continu˘a, atunci avem

ϕ(A)
f(y) dy =

A
f(ϕ(x)) ·

D(ϕ
1
, . . . , ϕ
n
)
D(x
1
, . . . , x
n
)

dx
1
. . . dx
n
. (2)
5
Curs 11
Integrale improprii
1 Integrale improprii
Definit ¸ia 1.1. Dac˘a I ⊂ R este un interval, not˘am cu R
I
mult ¸imea funct ¸iilor
f : I →R care sunt integrabile Riemann pe orce subinterval compact [c, d] din I.
Observat ¸ia 1.1. Aceast˘a notat ¸ie nu este ˆın contradict ¸ie cu notat ¸ia R
[a, b]
, introdus˘a
anterior.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘a I = [a, b], atunci, din proprietatea de ereditate a inte-
gralei Riemann, rezult˘a c˘a dac˘a f ∈ R
[a, b]
atunci f ∈ R
[c, d]
, pentru orice interval
[c, d] ⊂ [a, b]. Pe de alt˘a parte notat ¸ia introdus˘a acum este mai general˘a, deoarece
se aplic˘a ¸si la intervale I care nu sunt compacte.
Definit ¸ia 1.2. Fie f ∈ R
[a,b)
, unde a ∈ R ¸si b ∈ R, sau b = ∞. Spunem c˘a funct ¸ia
f este integrabil˘a impropriu pe intervalul [a, b), dac˘a exist˘a ¸si este finit˘a limita
lim
B→b

B
a
f. (1)
Limita de mai sus se nume¸ste integrala improprie a lui f pe intervalul [a, b) ¸si se
noteaz˘a prin

[a,b)
f, sau

[a,b)
f(x) dx. Vom spune c˘a integrala

[a,b)
f este convergent˘a,
dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘a impropriu pe [a, b) ¸si vom spune c˘a aceast˘a integral˘a
este divergent˘a, ˆın caz contrar.
ˆ
In cazul b ∈ R, atunci integrala improprie

[a,b)
f se nume¸ste integral˘a improprie
de prima spet ¸˘a ¸si se mai noteaz˘a ¸si prin
b−0

a
f, sau
b−0

a
f(x) dx.
ˆ
In cazul b = ∞, atunci integrala improprie

[a,b)
f se nume¸ste integral˘a improprie
de de a doua spet ¸˘a ¸si se mai noteaz˘a ¸si prin

a
f, sau

a
f(x) dx.
Definit ¸ia 1.3. Dac˘a f ∈ R
(a,b]
, unde a ∈ R, sau a = −∞, iar b ∈ R, integrala
improprie

(a,b]
f, notat˘a ¸si

(a,b]
f(x) dx, se define¸ste prin

(a,b]
f = lim
A→a

b
A
f.
Not ¸iunile de integrabilitate improprie, integral˘a convergent˘a¸si integral˘a di-
vergent˘a se definesc analog ca ˆın definit ¸ia precedent˘a. Integrala improprie

(a,b]
f
se mai notez˘a ˆın cazul a ∈ R ¸si prin
b

a+0
f sau
b

a+0
f(x) dx ¸si se numet ¸e de prima
spet ¸˘a, iar ˆın cazul a = −∞ se noteaz˘a ¸si prin
b

−∞
f, sau
b

−∞
f(x) dx ¸si se numet ¸e
de a dou˘a spet ¸˘a.
1
Definit ¸ia 1.4. Dac˘a f ∈ R
(a,b)
, unde a ∈ R sau a = −∞, iar b ∈ R sau b = ∞ se
nume¸ste integrabil˘a impropriu pe (a, b), dac˘a exist˘a un punct c ∈ (a, b), astfel ca
ambele integrale improprii

(a,c]
f ¸si

[c,b)
f s˘a fie convergente.
ˆ
In acest caz se definec¸ste

(a,b)
f :=

(a,c]
f +

[c,b)
f.
ˆ
In caz contrar, integrala improprie

(a,b)
f se nume¸ste divergent˘a.
Alte notat ¸ii ale integralei

(a,b)
f se construiesc dup˘a modelul notat ¸iilor din definit ¸iile
precedente.
Observat ¸ia 1.2. Dac˘a f ∈ R
[a, b)
¸si c ∈ (a, b), atunci integralele

[a,b)
f ¸si

[c,b)
f au
acea¸si natur˘a, adic˘a sunt simultan convergente sau divergente ¸si ˆın plus avem

[a,b)
f =

[a,c]
f +

[c,b)
f.
O proprietate analoag˘a are loc pentru integralele improprii definite pe intervale care
au cap˘atul stˆang deschis.
Ca o consecint ¸˘a, rezult˘a c˘a dac˘a exist˘a un punct c ∈ (a, b) care verific˘ a condit ¸ia de
convergent ¸˘ a din Definit ¸ia 1.4, atunci orice punct c
1
∈ (a, b) verific˘ a acea condit ¸ie.
ˆ
In
plus valoarea integralei

(a,b)
f nu depinde de alegerea punctului c.
ˆ
In final, avem urm˘atoarea definit ¸ie general˘a.
Definit ¸ia 1.5. Fie f : D →R, unde D =
p

i=1
I
i
, iar I
i
sunt intervale. Presupunem
c˘a f ∈ R
I
i
, pentru orice indice 1 ≤ i ≤ p. Spunem c˘a f este integrabil˘a impro-
priu pe D, dac˘a f este integrabil˘a pe fiecare din intervalele I
i
, (ˆın sens impropriu,
dac˘a I
i
nu este compact).
ˆ
In acest caz definim

D
f :=
p

i=1

I
i
f.
Exist˘a, ˆın cazul domeniilor de forma D = [a, c) ∪ (c, b], sau D = (−∞, ∞) o
variant˘ a mai slab˘a, (mai general˘a) a integrabilit˘ at ¸ii improprii ¸si anume integrala ˆın
sensul valorii principale a lui Cauchy, pe care o vom prezentaˆın definit ¸iile urm˘atoare.
Definit ¸ia 1.6. Fie f : [a, c) ∪ (c, b] → R astfel ca f ∈ R
[a,c)
¸si f ∈ R
(c,b]
. Spunem
c˘a f este integrabil˘a impropriu ˆın sensul valorii principale (a lui Cauchy),
dac˘a exist˘a ¸si este finit˘a limita:
v.p

b
a
f := lim
ε0

c−ε
a
f +

b
c+ε
f

.
ˆ
In acest caz valoarea v.p

b
a
f se nume¸ste integrala ˆın sensul valorii principale.
2
Definit ¸ia 1.7. Fie f ∈ R
(−∞, ∞)
. Spunem c˘a f este integrabil˘a impropriu ˆın
sensul valorii principale (a lui Cauchy), dac˘a exist˘a ¸si este finit˘a limita:
v.p


−∞
f := lim
R→∞

R
R
f.
ˆ
In acest caz valoarea v.p


−∞
f se nume¸ste integrala ˆın sensul valorii principale.
Observat ¸ia 1.3. Dac˘a funct ¸ia f : [a, c) ∪ (c, b] → R este integrabil˘ a impropriu,
atunci ea admite ¸si integrala ˆın sensul valorii principale ¸si cele do˘a valori sunt egale.
Reciproca ˆıns˘ a nu este adev˘arat˘a. De exemplu avem

[−1,0)
dx
x
= −∞,

(0,1]
dx
x
= +∞,
deci f nu este integrabil˘ a impropriu ˆın sens obi¸snuit pe [0, 1] \ {0}. Pe de alt˘a parte
avem v.p.
1

−1
dx
x
= 0.
Acea¸si observat ¸ie se poate face ¸si pentru integrabilitatea pe intervalul (−∞, ∞).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom studia doar integralele improprii de forma

[a, b)
f, unde
b ∈ R ∪ {∞}. Vom specifica, cˆand este cazul, dac˘a b ∈ r sau b = ∞. Propriet˘at ¸ile
integralelor de forma

(a, b]
f se obt ¸in imediat prin simetrie.
Propozit ¸ia 1.1. Dac˘a f ∈ R
[a, b]
, atunci integrala improprie

[a, b)
f este convergent˘a
¸si

[a, b)
f =
b

a
f.
Un enunt ¸ similar are loc pentru integrala

(a, b]
f.
Demonstrat ¸ie. Fie B ∈ (a, b) ¸si not˘am M := sup
x∈[a,b]
|f(x)|. Avem

b
a
f −

B
a
f

=

b
B
f

b
B
|f| ≤ M(b −B) →0, (B →b).
Deci lim
B→b
f =
b

a
f.
Teorema 1.1. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie f ∈ R
[a, b)
. Sunt echivalente:
1) Integrala

[a, b)
f este convergent˘a.
2) Pentru orice ε > 0, exist˘a b
ε
∈ (a, b), astfel ˆıncˆat, pentru orice b
1
, b
2
∈ (b
ε
, b)
avem

b
2

b
1
f

< ε.
3
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am F(x) :=
x

a
f, (x ∈ [a, b)). Condit ¸iile 1) ¸si 2) din enunt ¸
se transcriu echivalent sub forma:
1’) Exist˘a limita finit˘a lim
xb
F(x).
2’) Pentru orice ε > 0, exist˘a b
ε
∈ (a, b), astfel ˆıncˆat, pentru orice b
1
, b
2
∈ (b
ε
, b)
avem |F(b
1
) −F(b
2
)| < ε. Dar echivalent ¸a condit ¸iilor 1’) ¸si 2’) rezult˘a din Criteriul
Cauchy-Bolzano pentru limite de funct ¸ii.
Din Crieriul Cauchy-Bolzano, putem deduce urm˘atorul criteriu:
Teorema 1.2. (Criteriul absolutei convergent ¸e) Fie f ∈ R
[a, b)
. Dac˘a inte-
grala improprie

[a, b)
|f| este convergent˘a, atunci integrala improprie

[a, b)
f este con-
vergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0 ales arbitrar. Aplicˆand criteriul Cauchy-Bolzano, partea
de necesitate, la inegrala

[a, b)
|f|, rezult˘a c˘a exist˘a b
ε
∈ (a, b), astfel ca pentru orice
b
1
, b
2
∈ (b
ε
, b) s˘a avem
b
2

b
1
|f| < ε. Dar atunci

b
2

b
1
f


b
2

b
1
|f| < ε. Aplicˆand acum
criteriul lui Cauchy-Bolzano, partea de suficient ¸˘ a integralei

[a, b)
f, rezult˘a c˘a ea este
convergent˘ a.
Pentru integralele improprii a funct ¸iilor pozitive avem urm˘atoarele criterii de
comparat ¸ie.
Teorema 1.3. (Criteriul de comparat ¸ie cu inegalit˘at ¸i) Fie f, g ∈ R
[a,b)
, astfel
ca 0 ≤ f ≤ g.
i) Dac˘a integrala

[a, b)
g converge, atunci integrala

[a, b)
f converge.
ii) Dac˘a

[a, b)
f = ∞, atunci

[a, b)
g = ∞.
Demonstrat ¸ie. Cele dou˘a implicat ¸ii se obt ¸in imediat din definit ¸ia integralei improprii.
Teorema 1.4. (Criteriul de comparat ¸ie cu limit˘a) Fie f, g ∈ R
[a,b)
, astfel ca
f > 0, g > 0. Dac˘a exist˘a l ∈ (0, ∞) astfel ca
lim
xb
f(x)
g(x)
= l,
atunci integralele improprii

[a, b)
f ¸si

[a, b)
g au aceea¸si natur˘a.
Demonstrat ¸ie. Din existent ¸a limitei, rezult˘a c˘a exist˘a c ∈ (a, b), astfel ca pentru
orice x ∈ [c, b) s˘a avem
l
2
g(x) ≤ f(x) ≤ 2lf(x). Folosind criteriul de comparat ¸ie cu
inegalit˘at ¸i, rezult˘a c˘a integralele improprii

[c, b)
f ¸si

[c, b)
g au acea¸si natur˘a. De aici
rezult˘a imediat teorema.
4
Dup˘a cum rezult˘a ¸si din rezultatele precedente, exist˘a o analogie ˆıntre criteri-
ile pentru convergent ¸a integralelor improprii ¸si criteriile de convergent ¸a seriilor nu-
merice.
ˆ
In cazul integralelor funct ¸iilor pozitive descresc˘atoare putem g˘asii o leg˘atur˘a
direct˘a ˆıntre integrale improprii ¸si serii. Avem:
Teorema 1.5. ( Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [a, ∞) →R o funct ¸ie
pozitiv˘a ¸si monoton descresc˘a toare. Fie p ∈ N, p ≥ a. Integrala

a
f ¸si seria

n=p
f(n) au acea¸si natur˘a.
5
Curs 12
Integrale cu parametru. Funct ¸iile lui
Euler
1 Integrale cu parametru
Definit ¸ia 1.1. Fie I, J intervale din R. Fie f : I ×J →R o funct ¸ie cu proprietatea
c˘a pentru orice punct x ∈ J, avem f(·, x) ∈ R
I
. Fie de asemenea funct ¸iile ϕ, ψ :
J → I. Funct ¸ia F : J →R, definit˘a prin
F(x) :=

ψ(x)
ϕ(x)
f(t, x) dt, (x ∈ J), (1)
se nume¸ste integral˘a cu parametru (cu capete variabile). Dac˘a funct ¸iile ϕ ¸si
ψ sunt constante: ϕ(x) = a, ψ(x) = b, x ∈ J, atunci integrala cu parametru se
nume¸ste integral˘a cu parametru cu capete fixe.
Enunt ¸˘am ˆın continuare principalele propriet˘at ¸i ale integralelor cu parametru.
Folosim notat ¸iile de mai sus.
Teorema 1.1. Dac˘a funct ¸ia f : I ×J →R este continu˘a global pe I ×J, iar funct ¸iile
ϕ, ψ sunt continue pe J, atunci funct ¸ia F : J →R, definit˘a ˆın (1) este continu˘a pe
J.
Teorema 1.2. Dac˘a funct ¸ia f : I ×J →R, (t, x) → f(t, x), (t, x) ∈ I ×J, admite
derivata part ¸ial˘a
∂f
∂x
, continu˘a global pe I × J, iar funct ¸iile ϕ, ψ admit derivate
part ¸iale continue pe J, atunci F, din (1) este derivabil˘a continuu pe J ¸si are loc
urm˘atoarea formul˘a, numit˘a Formula lui Leibniz:
F

(x) = f(ψ(x), x)ϕ

(x) −f(ϕ(x), x)ϕ

(x) +

ψ(x)
ϕ(x)
∂f
∂x
(t, x) dt, (x ∈ J). (2)
Teorema 1.3. Dac˘a f : [a, b] ×[c, d] →R este continu˘a, atunci exist˘a ¸si sunt egale
integralele iterate urm˘atoare:

b
a

d
c
f(t, x) dx

dt =

d
c

b
a
f(t, x) dt

dx. (3)
2 Integrale improprii cu parametru
Definit ¸ia 2.1. Fie funct ¸ia f : [a, b) ×J →R, unde b ∈ R∪{∞}, iar J ⊂ R este un
interval. Presupunem c˘a, pentru orice x ∈ J, f(·, x) ∈ R
[a, b)
¸si integrala improprie

[a,b)
f(t, x) dt este convergent˘a. Funct ¸ia F : J →R, definit˘a prin:
F(x) :=

[a,b)
f(t, x) dt, x ∈ J, (4)
se nume¸ste integral˘a improprie cu parametru.
1
Pentru ca propriet˘at ¸ile de continuitate, derivabilitate ¸si integrabilitate ale funct ¸iei
f s˘a se transfere funct ¸iei F, nu este suficient˘ a simpla convergent ¸˘ a a integralelor

[a,b)
f(t, x) dt, (x ∈ J). Pentru aceasta, trebuie s˘a punem o condit ¸ie mai puternic˘a,
pe care o definim mai jos.
Definit ¸ia 2.2.
ˆ
In condit ¸iile din Definit ¸ia 2.1, spunem c˘a integrala cu parametru
F : J → R, definit˘a prin relat ¸ia (4) este uniform convergent˘a pe J, dac˘a pentru
orice ε > 0, exist˘a, b
ε
∈ (a, b), astfel ca, pentru orice B ∈ (b
ε
, b) ¸si orice x ∈ J s˘a
avem

[a,b)
f(t, x) dt −

B
a
f(t, x) dt

< ε.
ˆ
In urm˘atoarea teorem˘a se d˘a un criteriu des utilizat pentru stabilirea convergent ¸ei
uniforme a integralelor cu parametru.
Teorema 2.1. (Criteriul lui Weierstrass) Fie funct ¸ia f : [a, b) ×J → R, unde
b ∈ R ∪ {∞}, iar J ⊂ R este un interval. Presupunem c˘a, pentru orice x ∈
J, f(·, x) ∈ R
[a, b)
. De asemenea, presupunem c˘a exist˘a o funct ¸ie ϕ ∈ R
[a, b)
cu
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) |f(t, x)| ≤ ϕ(t), pentru orice (t, x) ∈ [a, b) ×J ¸si
2) integrala improprie

[a,b)
ϕ este convergent˘a. Atunci funct ¸ia F : J →R definit˘a
prin relat ¸ia (4) este uniform convergent˘a pe J.
Prezent˘ amˆın continuare cˆateva propriet˘at ¸i fundamentale ale integralelor impro-
prii cu parametru.
Teorema 2.2. Dac˘a funct ¸ia f : [a, b)×J →R, este continu˘a global, iar integrala cu
parametru F : J →R, definit˘a ˆın (4) este uniform convergent˘a pe J, atunci funct ¸ia
F este continu˘a pe J,
Teorema 2.3. Fie funct ¸ia f : [a, b) × J → R, J interval, care admite derivat˘a
part ¸ial˘a
∂f
∂x
, continu˘a global pe [a, b) ×J. Presupunem c˘a:
1) pentru orice x ∈ J, integrala improprie

[a,b)
f(t, x) dt este convergent˘a, ¸si
2) integrala cu parametru

[a,b)
∂f
∂x
(t, x) dt, este uniform convergent˘a ˆın raport cu
x ∈ J.
Atunci funct ¸ia F : J →R, definit˘a ˆın (4) este derivabil˘a continuu pe J ¸si
F

(x) =

[a,b)
∂f
∂x
(t, x) dt, x ∈ J.
Teorema 2.4. Dac˘a funct ¸ia f : [a, b)×J →R, unde J = [c, d], este continu˘a globol,
iar integrala cu parametru F : J → R, definit˘a ˆın (4) este uniform convergent˘a pe
J, atunci exist˘a egalitatea:

d
c

[a,b)
f(t, x) dt

dx =

[a,b)

d
c
f(t, x) dx

dt.
2
3 Funct ¸iile lui Euler
Vom prezenta succint dou˘a familii remarcabile de integrale improprii cu parametru,
denumite funct ¸iile lui Euler.
Definit ¸ia 3.1. Funct ¸ia beta se define¸ste prin:
B(a, b) :=

1−0
0+0
t
a−1
(1 −t)
b−1
dt, a > 0, b > 0.
Definit ¸ia 3.2. Funct ¸ia gama se define¸ste prin:
Γ(a) :=


0
t
a−1
e
−t
dt, a > 0.
Principalele propriet˘at ¸i ale acestor funct ¸ii le prezent˘ am ˆın teorema urm˘atoare:
Teorema 3.1. Avem:
1) Funct ¸ia B(a, b), (a, b) ∈ (0, ∞) ×(0, ∞), exist˘a ¸si este indefinit derivabil˘a pe
domeniul de definit ¸ie.
2) Funct ¸ia Γ(a), a ∈ (0, ∞), exist˘a ¸si este indefinit derivabil˘a pe domeniul de
definit ¸ie.
3) B(a, b) = B(b, a), (a, b) ∈ (0, ∞) ×(0, ∞).
4) B(a, b) =
Γ(a)Γ(b)
Γ(a+b)
, a > 0, b > 0.
5) Γ(a + 1) = aΓ(a), a > 0.
6) Γ(n + 1) = n!, n ∈ N.
7) Γ(a)Γ(1 −a) =
π
sin πa
, a ∈ (0, 1).
Observat ¸ia 3.1. Din punctul 6) al teoremei precedente rezult˘a c˘a funct ¸ia Γ este o
extindere pe (0, ∞) a factoriarului.
3
Curs 13
Drumuri ¸si curbe. Integrale curbilinii
Vom trata problema integr˘arii funct ¸iilor reale de mai multe variabile ”de-a lun-
gul” curbelor parametrizate (drumurilor) din spat ¸iul R
n
.
1 Drumuri ¸si curbe ˆın spat ¸iul R
n
Definit ¸ia 1.1. O funct ¸ie continu˘a γ = (γ
1
, γ
2
, · · · , γ
n
) : [a, b] → R
n
se nume¸ste
drum din spat ¸iul R
n
. Mult ¸imea {γ} = γ([a, b]) ⊂ R
n
(imaginea funct ¸iei γ) este
suportul drumului.
Drumul γ se nume¸ste:
• ˆınchis, dac˘a γ(a) = γ(b);
• simplu, dac˘a este o funct ¸ie injectiv˘a pe [a, b);
• neted, dac˘a este o funct ¸ie de clas˘a C
1
(derivabil˘a, cu derivata continu˘a).
Fie drumurile γ
1
: [a, b] → R
n
, γ
2
: [c, d] → R
n
, cu γ
1
(b) = γ
2
(c). Drumul notat
γ

γ
2
: [a, b + d −c] → R
n
, definit prin :

1
∪ γ
2
)(t) =

γ
1
(t), t ∈ [a, b]
γ
2
(t −b + c), t ∈ [b, b + d −c]
se nume¸ste suma drumurilor γ
1
¸si γ
2
.
Drumul γ

: [a, b] → R
n
definit prin:
γ

(t) = γ(a + b −t), t ∈ [a, b]
se nume¸ste opusul drumului γ : [a, b] → R
n
.
O important ¸˘a deosebit˘a ˆın dezvotarea teoriei integrabilit˘at ¸ii ”curbilinii” o au
drumurile c˘arora li se poate atribui o ”lungime” finit˘a.
Pentru un drum γ = (γ
1
, γ
2
, · · · , γ
n
) : [a, b] → R
n
¸si o diviziune ∆ = (x
0
, x
1
, · · · , x
p
)
a intervalului [a, b] observ˘am c˘a lungimea ”liniei poligonale” cu vˆarfurile
γ(a), γ(x
1
), · · · , γ(x
p−1
), γ(b) este variat ¸ia funct ¸iei γ asociat˘a diviziunii ∆, adic˘a:
V

(γ) =
p

k=1
γ(x
k
) −γ(x
k−1
) =
p

k=1

n

i=1

i
(x
k
) −γ
i
(x
k−1
))
2
ˆ
In mod natural, drumurile cu lungime finit˘a vor fi considerate acelea pentru care
lungimile tuturor liniilor poligonale cu vˆarfurile pe suporturile acestora vor admite
un majorant comun.
1
Definit ¸ia 1.2. Un drum γ se nume¸ste rectificabil dac˘a este cu variat ¸ie m˘arginit˘a;
lungimea drumulul rectificabil γ se define¸ste ca variat ¸ia funct ¸iei γ pe intervalul
[a, b]:
l(γ) = V
b
a
(γ) = sup
∆∈D[a,b]
V

(γ).
Pentru a ”identifica” dou˘a drumuri de acela¸si tip, vom defini pe mult ¸imea dru-
murilor din R
n
o relat ¸ie de echivalent ¸˘ a.
Definit ¸ia 1.3. Dou˘a drumuri γ
1
: [a, b] → R
n
¸si γ
2
: [c, d] → R
n
se numesc
echivalente ¸si not˘am γ
1
∼ γ
2
dac˘a exist˘a o funct ¸ie continu˘a, strict cresc˘atoare ¸si
surjectiv˘a φ : [c, d] → [a, b] astfel ˆıncˆat γ
2
= γ
1
◦ φ.
Putem verifica cu u¸surint ¸˘a c˘a relat ¸ia ” ∼ ” definit˘a mai sus este o relat ¸ie de
echivalent ¸˘ a pe mult ¸imea drumurilor din R
n
. De asemenea constat˘am c˘a dou˘a dru-
muri echivalente au acelea¸si extremit˘at ¸i ¸si pot fi numai simultan ˆınchise, simple sau
rectificabile. Pentru echivalent ¸a drumurilor netede, putem presupune suplimentar
c˘a funct ¸ia φ din definit ¸ia de mai sus este de clas˘a C
1
.
Definit ¸ia 1.4. O curb˘a Γ din spat ¸iul R
n
se define¸ste ca o clas˘a de drumuri echiva-
lente. Orice drum γ apart ¸inˆand clasei respective se nume¸ste o parametrizare a
curbei Γ.
Lungimea l(Γ) a unei curbe Γ este lungimea l(γ) a oric˘arei parametriz˘ari γ
a curbei Γ. Curba se nume¸ste simpl˘a (ˆınchis˘ a, neted˘a) dac˘a parametriz˘arile sale
sunt simple (ˆınchise, netede). Din propriet˘at ¸ile variat ¸iei m˘arginite a funct ¸iilor reale
deducem formula de calcul a lungimii unei curbe netede (cu parametriz˘ari netede).
Teorema 1.1. Fie Γ o curb˘a neted˘a care admite parametrizarea neted˘a γ : [a, b] →
R
n
, γ = (γ
1
, γ
2
, · · · , γ
n
). Atunci Γ este o curb˘a rectificabil˘a ¸si lungimea sa se
determin˘a astfel:
l(Γ) =

b
a
γ

(t) dt =

b
a

n

i=1

i
(t))
2
dt.
Formula de mai sus este independent˘ ade parametrizarea curbei Γ.
2 Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a
Fie Γ o curb˘a rectificabil˘a din R
n
iar γ : [a, b] → R o parametrizare a sa. Con-
sider˘am funct ¸ia real˘a, pozitiv˘a ¸si monoton cresc˘atoare, l
γ
: [a, b] → [0, ∞) definit˘a
prin l
γ
(t) = V
t
a
(γ), t ∈ [a, b]. Pentru drumuri netede, din teorema 1.1, obt ¸inem
derivabilitatea pe [a, b] a funct ¸iei l
γ
, cu:
l

γ
(t) = γ

(t) =

n

i=1

i
(t))
2
, t ∈ [a, b]. (1)
Fie de asemenea o funct ¸ie continu˘a f : D ⊂ R
n
→ R, cu {γ} ⊂ D.
2
Definit ¸ia 2.1. Se nume¸ste integral˘a curbilinie de prima spet ¸˘a pe curba Γ, cu parametrizarea
γ, num˘arul real

Γ
f dl =

γ
f dl =

b
a
f(γ(t)) dl
γ
(t),
definit printr-o integral˘a de tip Stieltjes-Riemann.
Definit ¸ia de mai sus a integralei curbilinii de prima spet ¸˘a este independent˘ a
de parametrizari. Prezent˘ am cˆateva propriet˘at ¸i fundamentale ale acestui tip de
integral˘a curbilinie, considerˆand parametriz˘ari fixate.
1.

γ
1
∪γ
2
f dl =

γ
1
f dl +

γ
2
f dl;
2.

γ

1
f
1
+ α
2
f
2
) dl = α
1

γ
f
1
dl + α
2

γ
f
2
dl, α
1
, α
2
∈ R;
3.

γ
1 dl = l(γ);
4.

γ

f dl =

γ
f dl.
Din propriet˘at ¸ile integralei Stieltjes-Riemann ¸si relat ¸ia (1) obt ¸inem formula de
calcul a integralei curbilinii de prima spet ¸˘ a, pentru parametriz˘ari netede.
Teorema 2.1. Fie γ : [a, b] → R un drum neted ¸si f : D ⊂ R
n
→ R o funct ¸ie
continu˘a, cu {γ} ⊂ D,. Atunci

γ
f dl =

b
a
f(γ(t))γ

(t) dt =

b
a
f(γ(t))

n

i=1

i
(t))
2
dt.
3
Curs 14
Integrala curbilinie de spet ¸a a doua
1 Integrala curbilinie de spet ¸a a doua
Vom defini ˆın continuare un alt tip de integral˘ a curbilinie constˆand ˆın integrarea
formelor diferent ¸iabile de gradul I de-a lungul curbelor rectificabile din R
n
.
Fie aplicat ¸iile dx
i
∈ L(R
n
, R) de proiect ¸ie de indice i ∈ {1, 2, · · · , n} definite
prin
dx
i
(t
1
, t
2
, · · · , t
n
) = t
i
, t = (t
1
, t
2
, · · · , t
n
) ∈ R
n
, i = 1, 2, · · · , n.
Fie o mult ¸ime deschis˘a U ⊂ R
n
¸si aplicat ¸iile continue P
i
: U → R, i = 1, 2, · · · , n.
Definit ¸ia 1.1. Aplicat ¸ia continu˘a ω : U → L(R
n
, R), ω = P
1
dx
1
+ P
2
dx
2
+
· · · P
n
dx
n
, cu
ω(t) = P
1
(t)dx
1
+ P
2
(t)dx
2
+· · · P
n
(t)dx
n
, t ∈ U,
se nume¸ste form˘a diferent ¸iabil˘ade gradul I.
Forma ω se nume¸ste:
• exact˘a, dac˘a exist˘a o funct ¸ie de clas˘a C
1
f : U → R astfel ˆıncˆat ω = df (deci
∂f
∂x
i
= P
i
, i = 1, 2, · · · , n) pe domeniul U.
• ˆınchis˘a, dac˘a funct ¸iile P
i
sunt de clas˘a C
1
pe domeniul U ¸si satisfac relat ¸iile
∂P
j
∂x
i
=
∂P
i
∂x
j
, (∀) i = j.
Definit ¸ia 1.2. Numim integral˘a curbilinie de spet ¸a a doua a formei diferent ¸iabile
de gradul I ω =
n

i=1
P
i
dx
i
: U → L(R
n
, R), de-a lungul curbei rectificabile Γ, cu
parametrizarea γ : [a, b] → U, num˘arul real

Γ
ω =

γ
ω =
n

i=1

b
a
P
i
(γ(t)) dγ
i
(t),
definit ca o sum˘a de integrale Stieltjes-Riemann.
Definit ¸ia de mai sus este independent˘ a de parametrizarea curbei Γ.
Propriet˘at ¸ile elementare ale integralei curbilinii de spet ¸a a doua, pentru parametriz˘ari
fixate, sunt urm˘atoarele:
1.

γ
1
∪γ
2
ω =

γ
1
ω +

γ
2
ω;
2.

γ

1
ω
1
+ α
2
ω
2
) = α
1

γ
ω
1
+ α
2

γ
ω
2
, α
1
, α
2
∈ R;
3.

γ

ω = −

γ
ω.
1
De asemenea, putem determina cu u¸surint ¸˘a formula de calcul a integralei curbilinii
de spet ¸a a doua ˆın cazul parametriz˘arilor netede.
Teorema 1.1. Dac˘a γ = (γ
i
) : [a, b] → U este un drum neted ¸si ω =

P
i
dx
i
:
U → L(R
n
, R) este o form˘a diferent ¸iabil˘a, atunci

γ
ω =

b
a
(P
1
(γ(t))γ

1
(t) + P
2
(γ(t))γ

2
(t) +· · · + P
n
(γ(t))γ

n
(t)) dt.
Un rezultat fundamental legat de ”independent ¸a de drum” a integralei curbilinii
de spet ¸a a doua este dat de teorema urm˘atoare.
Teorema 1.2. Fie U ⊂ R
n
o mult ¸ime conex˘a ¸si deschis˘a ¸si ω o form˘a diferent ¸iabil˘a
de gradul I definit˘ape U. Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
(i) pentru oricare dou˘a drumuri rectificabile cu suportul ˆın U, γ
1
¸si γ
2
, avˆand acela¸si
”cap˘at de plecare” ¸si acela¸si ”cap˘at de sosire” avem

γ
1
ω =

γ
2
ω
(ii) pentru orice drum rectificabil ˆınchis γ cu suportul ˆın U avem

γ
ω = 0
(iii) ω este o form˘a diferent ¸iabil˘a exact˘a.
ˆ
In acest caz, dac˘a ω = df pe domeniul U, iar γ este un drum rectificabil cu suportul
ˆın U, ce une¸ste punctele x, y ∈ U, avem

γ
ω =

y
x
ω = f(x) −f(y).
Urm˘atoarea teorem˘a stabile¸ste leg˘atura ˆıntre not ¸iunile de form˘a diferent ¸iabil˘ a
exact˘a ¸si respectiv ˆınchis˘a.
Teorema 1.3. Fie ω =
n

i=1
P
i
dx
i
o form˘a diferent ¸iabil˘a, cu P
i
de clas˘a C
1
pe o
mult ¸ime deschis˘a ¸si convex˘a. Atunci ω este exact˘a daca ¸si numai dac˘a este ˆınchis˘a.
ˆ
In final vom enunt ¸a teorema lui Green, care stabile¸ste o leg˘atur˘ a ˆıntre integrala
curbilinii de spet ¸a a doua pe drumuri ˆınchise, simple din spat ¸iul R
2
¸si integrala
dub˘a. Ment ¸in˘ am urm˘atorul rezultat:
Teorema 1.4. (Jordan) Orice drum ˆınchis ¸si simpluγ din R
2
, descompune spat ¸iul
R
2
ˆın: R
2
= D ∪ E ∪ {γ}, unde {γ} este imaginea lui γ, D c si E sunt mult ¸imi
deschise ¸si disjuncte, {γ} = Fr D = Fr E ¸si astfel ca D este mult ¸ime m˘aginit˘a, iar
E este mult ¸ime nem˘arginit˘a. Mult ¸imea D se nume¸ste interiorul drumului γ, iar
mult ¸imea E se nume¸ste exteriorul drumului ga.
2
Pentru un drum ˆınchis, se poate preciza sensul de parcurgere, care poate fi di-
rect sau invers ¸si care corespunde intuitiv, sensului direct trigonometric ¸si respectiv
invers trigonometric care se consider˘a pe un cerc. Definit ¸ia riguroas˘a a sensului unui
drum ˆınchis, o vom omite.
Teorema 1.5. Fie U ⊂ R
2
o mult ¸ime deschis˘a ¸si convex˘a ¸si fie P, Q : U → R,
dou˘a funct ¸ii de clas˘a C
1
pe U. Fie de asemenea un drum simplu ¸si ˆınchis γ ˆın
U cu sens direct, cu imaginea notat˘a {γ}. Not˘am cu D
1
interiorul drumului γ,
¸si D = D
1
∪ {γ}. Presupunem c˘a D ∈ M(R
2
). Are loc formula lui Green-
Riemann:

γ
P(x, y)dx + Q(x, y)dy =

D

∂Q
∂x
(x, y) −
∂P
∂y
(x, y)

dxdy. (1)
3

Simbolurile utilizate ˆ general pentru indicarea relatiilor de echivalenta sunt ın ¸ ¸˘ urm˘toarele: = , ≡ , ≈ , ∼ , ∼ . a = Fie (A, ∼) o multme ˆ ¸ ınzestrat˘ cu o relatie de echivalent˘. Pentru fiecare elea ¸ ¸a ment a ∈ A, definim multmea: ¸ a = {x ∈ A | x ∼ a} numit˘ clasa de echivalent˘ a elementului a, relativ la relatia ” ∼ ”. a ¸a ¸ Definitia 1.4. O familie F ⊂ P(A) de submultimi (p˘rti) ale multimii A se ¸ ¸ a¸ ¸ nume¸te partitie a multimii A dac˘ satisface propriet˘¸ile: s ¸ ¸ a at 1) (∀) X ∈ F X=∅ 2) (∀) X, Y ∈ F X ∩ Y = ∅ ⇒ X = Y 3) ∪X∈F X = A Pentru (A, ∼), s˘ not˘m: a a A/∼ = { a | a ∈ A} multimea claselor de echivalent˘ ale multimii A relativ la relatia ” ∼ ”. ¸ ¸a ¸ ¸ O proprietate important˘ a multimii claselor de echivalent˘ este evidentiat˘ de a ¸ ¸a ¸ a teorema urm˘toare. a Teorema 1.1. Multimea claselor de echivalent˘ A/∼ , relativ la o relatie ” ∼ ” de ¸ ¸a ¸ echivalent˘ pe multimea A, reprezint˘ o partitie a multimii A. ¸a ¸ a ¸ ¸ O atentie special˘ vom acorda ˆ continuare relatiilor de ordine. ¸ a ın ¸ Definitia 1.5. O relatie R definit˘ pe o multime A se nume¸te relatie de ordine ¸ ¸ a ¸ s ¸ dac˘ este reflexiv˘, antisimetric˘ ¸i tranzitiv˘. a a as a Simbolurile utilizate ˆ general pentru indicarea relatiilor de echivalenta sunt ın ¸ ¸˘ urm˘toarele: ≤ , , , , ⊂ . a O multime A ˆ ¸ ınzestrat˘ cu o relatie de ordine ≤ se nume¸te multime ordonat˘ a ¸ s ¸ a ¸i se noteaz˘ (A, ≤). Dac˘ relatia de ordine ≤ este total˘ atunci multimea A se s a a ¸ a ¸ nume¸te total ordonat˘; ˆ caz contrar, multimea A se nume¸te partial ordonat˘. s a ın ¸ s ¸ a Mention˘m deasemenea urm˘toarele notatii conventionale: ¸ a a ¸ ¸ a ≥ b ⇔ b ≤ a; a < b ⇔ a ≤ b ∧ a = b; a > b ⇔ a ≥ b ∧ a = b. Prezent˘m ˆ continuare cˆteva notiuni fundamentale legate de conceptul de a ın a ¸ m˘rginire ˆ multimi ordonate. a ın ¸ Definitia 1.6. Fie (A, ≤) o multime ordonat˘ ¸i X ⊂ A o submultime nevid˘ a ¸ ¸ as ¸ a multimii A. ¸ Un element a ∈ A se nume¸te: s • majorant al multimii X, dac˘: (∀) x ∈ X x ≤ a ¸ a • minorant al multimii X, dac˘: (∀) x ∈ X a ≤ x ¸ a 2

• cel mai mare element al multimii X, dac˘ apartine multimii X ¸i este un ¸ a ¸ ¸ s majorant al acestei multimi ¸ • cel mai mic element al multimii X, dac˘ apartine multimii X ¸i este un ¸ a ¸ ¸ s minorant al acestei multimi ¸ • marginea superioar˘ (supremumul) multimii X, dac˘ este cel mai mic a ¸ a majorant al multimii X ¸ • marginea inferioar˘ (infimumul) multimii X, dac˘ este cel mai mare mia ¸ a norant al multimii X ¸ Multimea X se nume¸te m˘rgini˘ dac˘ admite cel putin un minorant (este minorat˘) ¸ s a a a ¸ a ¸i respectiv cel putin un majorant (este majorat˘), adic˘: s ¸ a a (∃) a, b ∈ A (∀) x ∈ X a≤x≤b

S˘ presupunem c˘ multimea nevid˘ X ⊂ A admite o margine superioar˘ s ∈ A. a a ¸ a a Din definitia de mai sus deducem c˘ s este caracterizat de urm˘toarele dou˘ pro¸ a a a priet˘¸i: at 1) (∀) x ∈ X x ≤ s 2) (∀) t ∈ A t < s ⇒ (∃) x ∈ X x > t. Deasemenea este u¸or de observat c˘, ˆ cazul c˘ exist˘, marginea superior˘ a s a ın a a a multimii X este unic˘ (se aplic˘ antisimetria relatiei de ordine). Unicitatea supre¸ a a ¸ mumului s ˆ ındrept˘¸este notatia: at ¸ s = sup X In mod similar putem caracteriza (ˆ caz de existent˘) infimumul i al unei multimi ın ¸a ¸ X prin: 1) (∀) x ∈ X x ≥ i 2) (∀) t ∈ A t > i ⇒ (∃) x ∈ X x < t. Not˘m: a i = inf X Definitia 1.7. Multimea ordonat˘ (A, ≤) se nume¸te: ¸ ¸ a s • complet˘ ˆ ordine, dac˘ orice submultime nevid˘ ¸i majorat˘ a lui A admite a ın a ¸ as a supremum • bine ordonat˘, dac˘ orice submultime nevid˘ a lui A admite un cel mai mic a a ¸ a element Existenta marginii superioare a multimilor m˘rginite superior (majorate) asigur˘ ¸ ¸ a a existenta marginii inferioare a multimilor m˘rginite inferior (minorate). ¸ ¸ a Teorema 1.2. Intr-o multime (A, ≤) complet˘ ˆ ordine, orice submultime nevid˘ ¸ a ın ¸ a ¸i minorat˘ admite infimum. s a 3

O relatie R = (A. deci i este un ¸ minorant al multimii X. este o relatie de ordine partial˘. exist˘ i = sup M. adic˘: ¸ ın a (∀) a ∈ A (∃) b ∈ B a f b (sau (a. (∀) x ∈ X.2 Functii ¸ Definitia 1. surjectivit˘¸ii. f (a)) | a ∈ A} Este important s˘ distingem notiunea (algebric˘) de grafic de reprezentarea geometa ¸ a ric˘ a graficului.Demonstratie. Astfel avem: a a ¸ Gf = { (a. avem sup F = ∪X∈F X ¸i inf F = ∩X∈F X. pentru F ⊂ P(M ).8. m˘rginit˘ inferior. In plus (N. b) ∈ Gf . definit˘ pe multimea P(M ) a submultimilor unei multimi a ¸ ¸ ¸ nevide M . ın s 1. realizabil˘ ˆ cazul relatiilor (ˆ particular functiilor) definite pe a a ın ¸ ın ¸ multimi numerice. ¸ a Ca urmare. GR ). a2 ∈ A f (a1 ) = f (a2 ) ⇒ a1 = a2 4 . (∀) a ∈ ¸ a a A 2) Functia f se nume¸te: ¸ s • injectiv˘. se nume¸te relatie functional˘ dac˘ ¸ ¸ s ¸ ¸ a a satisface proprietatea (numit˘ de univocitate): a (∀) a ∈ A (∀) b. deducem i ≤ x. Astfel. ¸i g : B → C. asociat unui element fixat a ∈ A. Inegalitatea numerelor naturale este o relatie de ordine total˘ pe ¸ a multimea N. Fie multimea X ⊂ A. deci i ≥ m. B. Atunci multimea ¸ ¸ a a ¸ M = { m ∈ A | (∀) x ∈ X m ≤ x } a minorantilor lui X este nevid˘ ¸i majorat˘ de ¸ as a oricare element x ∈ X (X = ∅). Incluziunea. justific˘ utilizarea curent˘ a notatiei f (a) = b.9. Existenta ¸i ¸ a ¸ ¸ s unicitatea elementului b ∈ B. dac˘ a a (∀) a1 . avˆnd proprietatea a (a. b) ∈ Gf ) Notatia uzual˘ pentru o functie f = (A. O relatie functional˘ f = (A. Gf ) este f : A → B. Fie functiile f : A → B. B. ¸ ¸ Exemplul 1. i este cel mai mare minorant al multimii X. (∀) m ∈ M. ¸ ¸ s 1) Functia compus˘ g ◦ f : A → C este definit˘ prin: g ◦ f (a) = g(f (a)). iar multimea (P(M ). ¸ Oric˘rei multimi M ˆ putem asocia o functia 1M : M → M numit˘ identitatea a ¸ ıi ¸ a multimii M definit˘ prin: ¸ a 1M (x) = x. Conform ipotezei. Dar i = sup M. Gf ). compunerii ¸i inversabilit˘¸ii a ¸ at at s at functiilor. ⊂) este complet˘ ¸ a ¸ a ˆ ordine. Obtinem i = inf X. ¸ Definitia 1. ≤) este bine ordonat˘ ¸i complet˘ ˆ ordine. Cum i este a cel mai mic majorant al multimii M . (∀) x ∈ M Prezent˘m succint definitiile injectivit˘¸ii. B. se nume¸te functie dac˘ este definit˘ pe ¸ ¸ a s ¸ a a multimea A cu valori ˆ B. Rezult˘ i ∈ M. ¸ as a ın Exemplul 2. X = ∅. c ∈ B aRb ∧ aRc ⇒ b = c.

(∀) X. ¸i multimile X ⊂ A. dac˘ a a • stict cresc˘toare. Pe de alt˘ ¸ a as a a parte. (∀) X. Au loc relatiile: ¸ ¸ ¸ 1) X ⊂ Y ⇒ f (X) ⊂ f (Y ). ≤) ¸i (B.• surjectiv˘. ). dac˘ (∀) a1 .10. dac˘ a a (∀) a1 . Y ⊂ A 2) f (X ∪ Y ) = f (X) ∪ f (Y ). vom defini notiunile de imagine ¸i respectiv preimagine a unei multimi a ¸ s ¸ printr-o functie. (∀) X. (∀) X.1. dac˘ este injectiv˘ ¸i surjectiv˘ a a as a • inversabil˘. dac˘ a a (∀) b ∈ B (∃) a ∈ A f (a) = b • bijectiv˘. O functie f : A → B ¸ a ¸ s ¸ se nume¸te: s • monoton cresc˘toare. (∀) X.3. ¸ Definitia 1. a2 ∈ A a1 ≤ a2 ⇒ f (a1 ) a a • strict descresc˘toare. a2 ∈ A a1 < a2 ⇒ f (a1 ) f (a2 ) f (a2 ) f (a2 ) • monoton descresc˘toare. a2 ∈ A a1 < a2 ⇒ f (a1 ) In sfˆrsit. ¸ a ¸ a S˘ urm˘rim acum propriet˘¸i legate de imaginea ¸i preimaginea reuniunii ¸i a a at s s intersectiei. Y ⊂ A 4) f −1 (X ∪ Y ) = f −1 (X) ∪ f −1 (Y ). O functie f : A → B este surjectiv˘ dac˘ ¸i numai dac˘ f (A) = B. Y ⊂ B 5 . Y ⊂ B.11. ın a Teorema 1. dac˘ a a (∀) a1 . ¸ ¸ s ¸ Imaginea multimii X prin functia f este multimea: ¸ ¸ ¸ f (X) = { f (x) | x ∈ X } = { y ∈ B | (∃) x ∈ X f (x) = y }. Y ⊂ B 5) f −1 (X ∩ Y ) = f −1 (X) ∩ f −1 (Y ). O functie este inversabil˘ dac˘ ¸i numai dac˘ este bijectiv˘. Preimaginea multimii Y prin functia f este multimea: ¸ ¸ ¸ f −1 (Y ) = { x ∈ A | f (x) ∈ Y }. Y ⊂ A 3) f (X ∩ Y ) ⊂ f (X) ∩ f (Y ). Fie dou˘ multimi ordonate (A. ¸ a as a a Definitia 1. ¸ Propozitia 1. Fie functia f : A → B. Fie functia f : A → B. dac˘ a a (∃) g : B → A f ◦ g = 1A ∧ g ◦ f = 1B Un rezultat fundamental care leag˘ de notiunile definite anterior este formulat a ¸ ˆ teorema urm˘toare. atragem atentia c˘ definitia ”preimaginii” nu este legat˘ de invesabilitate. a2 ∈ A a1 ≤ a2 ⇒ f (a1 ) f (a2 ) (∀) a1 .

¸ a a ¸ • O multime F ⊂ P(A) se nume¸te familie de multimi (p˘rti ale multimii ¸ s ¸ a¸ ¸ A).2 Familii de multimi ¸ Definitia 2. Ce este multimea numerelor reale? Simpla asociere a multimii ¸ a ¸ ¸ R cu multimea tuturor punctelor unei drepte orientate este o afirmatie satisf˘c˘toare ¸ ¸ a a intuitiv. definim • reuniunea: ∪i∈I Ai = { x ∈ A | (∃) i ∈ I x ∈ Ai } • intersectia: ¸ ∩i∈I Ai = { x ∈ A | (∀) i ∈ I x ∈ A } • produsul cartezian: Ai = { ϕ : I → A | ϕ(i) ∈ Ai . p˘rti ale unei multimi ¸ a ¸ a¸ ¸ A. s ¸ s a a ¸i respectiv descresc˘tor dac˘ An ⊃ An+1 . care verific˘ a a ¸ s s ¸ a urm˘toarele propriet˘¸i: a at 1) (R. 6 . Ea con¸ stituie cadrul natural de dezvoltare a notiunilor de convergent˘. continuitate. • O functie I : I → P(A). Se nume¸te multimea numerelor reale o multime nevid˘ R. (∀) n ∈ N. Definitia 2. o familie indexat˘ dup˘ multimea numerelor naturale se nume¸te a a ¸ s ¸ir de multimi ¸i se noteaz˘ (An )n∈N . ·) este un corp (algebric) comutativ. s ¸ s a Un ¸ir (An )n∈N de multimi se nume¸te cresc˘tor dac˘ An ⊂ An+1 . ¸ s ¸ ¸ a ˆ ınzestrat˘ cu dou˘ operatii interne + ¸i · ¸i cu o relatie de ordine ≤. util˘ pentru fundamentarea geometriei analitice. iar I o ¸ ¸ ¸ ¸ multime nevid˘ (numit˘ multimea indexilor).1. (∀) i ∈ I } = { (ai )i∈I | ai ∈ Ai . cu multimea submultimilor sale P(A). Deasemenea multimea R este indispensabil˘ definirii ¸ a notiunii de metric˘. (∀) i ∈ I } i∈I 3 Definirea axiomatic˘ multimii numerelor reale a ¸ Multimea numerelor reale este obiectul matematic fundamental al analizei. +. integrabilitate etc.2. deriv¸ ¸a abilitate. Fie o multime A. I(i) = Ai i ∈ I se nume¸te familie indexat˘ de ¸ s a multimi (p˘rti ale multimii A) ¸i se noteaz˘ ¸ a¸ ¸ s a I = { Ai | i ∈ I. O definitie a multimii numerelor reale este dat˘ ˆ continuare ¸ ¸ ¸ a ın Definitia 3.1. dar nu poate fi acceptat˘ a a drept definitie. s a a Operatiile curente cu familiile de multimi sunt reuniunea. intersectia ¸i produsul ¸ ¸ ¸ s cartezian. } = (Ai )i∈I In particular. Pentru o familie indexat˘ de multimi (Ai )i∈I . (∀) n ∈ N.

Din proprietatea (iii) deducem: at a |x − a| < ε ⇔ a − ε < x < a + ε. (∀) ε ∈ R∗ + 7 . |x + y| ≤ |x| + |y|. y ∈ R. ınsu¸ ¸ Definitia 3. |x|2 = x2 . exist˘ a ınd ¸ a o singur˘ multime de numere reale. x < 0 Din definitia de mai sus rezult˘ o serie de propriet˘¸i caracteristice modulului.1. a ¸ ¸ a fost demonstrat˘. a ¸ numit˘ conul pozitiv.1. |x| = 0 ⇔ x = 0 (∀) x ∈ R. y ∈ R. pe care ˆ not˘m cu 1. y. + |xy| = |x||y|. (∀) x ∈ R. Not˘m deasemenea R− = { −x | x ∈ R+ }. +. sunt izomorfe.2. s a Not˘m R+ = { x ∈ R | x ≥ 0} multimea elementelor pozitive ale corpului. el contine un element neutru a ¸ ˆ raport cu ˆ ın ınmultirea. (Axioma marginii superioare). dar nu verific˘ axioma marginii superioare. bazˆ a a ındu-se pe multimea cunoscut˘ a ¸ a numerelor rationale.2. admite margine superioar˘. ¸ a at Propozitia 3. 2) ¸i 3) de mai sus. (∀) x. (∀) x ∈ R. (∀) c ∈ R∗ . A ⊂ R. z ∈ R x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z (ii) (∀) x. |x| < c ⇔ −c < x < c. Demonstrarea acestor propriet˘¸i este imediat˘. f˘cˆ abstractie de un izomorfism. ¸ a 3) Relatia de ordine ” ≤ ” este compatibil˘ cu operatiile algebrice de adunare (+) ¸i ¸ a ¸ s respectiv ˆnmultire (·).2) (R. ≤) verific˘ propriet˘¸ile ¸ ¸ ¸ a at 1). a ∈ R. (∀) x. Se poate demonstra c˘ orice dou˘ multimi R1 ¸i R2 care ar verifica ¸ a a ¸ s axiomele de mai sus. ¸ Observatia 3. deoarece R este corp. y. −x} ≥ 0. a a S˘ observ˘m c˘ ˆ cadrul lui R se reg˘se¸te o parte izomorf˘ cu multimea nua a a ın a s a ¸ merelor naturale. a Observatia 3. Existenta corpului ordonat al numerelor reale. ¸ as a a a (deci exit˘ sup A). ˆ Intr-adev˘r. z ∈ R x ≤ y ∧ z ≥ 0 ⇒ xz ≤ yz. Apoi prin adun˘ri repetate a lui 1 ¸ ıl a a cu el ˆ si se obtin toate numerele naturale din cadrul lui R. ·. Modulul are propriet˘¸ile urm˘toare: ¸ at a (i) (ii) (iii) (iv) (v) (vi) |x| = max{x. 4) Orice multime nevid˘ ¸i m˘rginit˘ superior. (∀) x ∈ R. Multimea numerelor rationale (Q. Deci. Modulul unui element x ∈ R se define¸te prin: ¸ s |x| = x. prima dat˘ de Dedekind. x ≥ 0 −x. adic˘ sunt satisf˘cute axiomele ı ¸ a a (i) (∀) x. (∀) x. ≤) este o multime total ordonat˘.

Sirul (xn )n∈N se nume¸te: ¸ ¸ • m˘rginit. s (ii) orice ¸ir fundamental este m˘rginit. alegˆnd un rang n ≥ N. dac˘ a (∃) a ∈ R (∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N ¸i ˆ acest caz not˘m xn → a s ın a • fundamental (sau ¸ir Cauchy). a a a s˘ presupunem c˘ ˆ acela¸i timp avem xn → a ¸i xn → b cu a = b. este unic. s a (iii) dac˘ un ¸ir fundamental admite un sub¸ir convergent atunci ¸irul este convera s s s gent. Dar ˆ acest caz. n→∞ ”Fundamentabilitatea” semnific˘ tendinta termenilor ¸irului (xn )n∈N de a se apropia a ¸ s ˆ ıntre ei. contradictie. dac˘ a a a (∀) n ∈ N xn ≤ xn+1 (respectiv xn ≥ xn+1 ) • convergent. Astfel. s˘ avem |xn − a| < 2 ¸i ıncˆ a s |b−a| |xn − b| < 2 . Atunci. a ¸ Num˘rul unic a din definitia convergentei se nume¸te limita ¸irului (xn )n∈N ¸i a ¸ ¸ s s s not˘m: a lim xn = a. (i) orice ¸ir convergent este fundamental. atunci ¸irul (xin )n∈N se nume¸te sub¸ir al ¸irului (xn )n∈N . cu n ≥ N.4 Siruri de numere reale ¸ Un ¸ir (xn )n∈N cu termenii ˆ R trebuie ˆ ¸eles ca o functie ϕ : N → R pentru s ın ınt ¸ care not˘m xn = ϕ(n). 8 . Dac˘ (in )n∈N este un ¸ir strict cresc˘tor de numere a a s a naturale. at ¸ a Teorema 4. Unicitatea rezult˘ prin reducere la absurd. obtinem : ın a ¸ |b − a| ≤ |b − xn | + |xn − a| = |xn − b| + |xn − a| < |b − a| |b − a| + = |b − a| 2 2 adic˘ |b − a| < |b − a|.1. a s Propriet˘¸i imediate ale definitiilor de mai sus sunt urm˘toarele. pe m˘sura cre¸terii rangului lor. ¸ a ¸ s pe m˘sura cre¸terii rangului. de un anumit element a al corpului R. Elementul a s respectiv. m ∈ N n. dac˘ s a (∀) ε > 0 (∃) N ∈ N (∀) n. m ≥ Nε ⇒ |xn − xm | < ε n ≥ Nε ⇒ |xn − a| < ε ”Convergenta” semnific˘ tendinta termenilor ¸irului (xn )n∈N de a se apropia.1. dac˘ a a (∃) m > 0 (∀) n ∈ N |xn | ≤ m • monoton cresc˘tor (respectiv descresc˘tor). dac˘ exist˘. s s s s s Definitia 4. a a ın s s din definitia convergentei (aplicat˘ pentru a ¸i b) deducem c˘ exist˘ un num˘r ¸ ¸ a s a a a |b−a| natural N astfel ˆ at pentru orice n ∈ N. n ∈ N.

unde m = = max{ |x0 |. propriet˘¸i fundamentale ale ¸irurior de numere reale. m ≥ N. exist˘ un rang natural N astfel ca pentru orice rang natural n ≥ N a s˘ avem |xn − a| < ε/2. Atunci |xn | ≤ m. Orice ¸ir monoton ¸i m˘rginit din R este convergent. |x1 |. N2 }. ¸i |xin − a| < 2 . Atunci. In particular obtinem |xn − ıncˆ ¸ xN | < 1. avem a |xn − xm | ≤ |xn − a| + |a − xm | < ε ε + = ε. · · · . pe care le verific˘ corpul numerelor s s a reale. (∀) n ≥ N. adic˘: a a (∀) a. s Corpul numerelor reale verific˘ Axioma lui Cantor. este fundamental dar neconvergent (ˆ Q). Rezult˘ c˘ ¸irul dat este m˘rginit. m ≥ N. (∀) n ∈ N. Corpul numerelor reale verific˘ Axioma lui Arhimede. a ın at s precum ¸i axiomele lui Arhimede ¸i Cantor. deoarece ε ¸ in ≥ n ≥ N ≥ N1 . ¸ a ın Fie de exemplu ¸irul cu termeni rationali (xn )n∈N . cu limn→∞ xn = inf{ xn | n ∈ N }. Not˘m s a ε N = max{N1 . Pentru un ¸ s ε > 0 arbitrar. |xN −1 |.2. 2 2 Rezult˘ c˘ ¸irul Cauchy (xn )n∈N este convergent cu limn→∞ xn = a. Urmeaz˘ xn → a. (∀) n. 2 2 Rezult˘ c˘ ¸irul (xn )n∈N este fundamental. dac˘ ¸irul (xn )n∈N este monoton descresc˘tor ¸i m˘rginit inferior. s s a Demonstratie. (∀) n ≥ N. ¸ a a ıncˆ Atunci a − ε < xN ≤ xn ≤ a < a + ε.3. 1 + |xN | } > 0. b ∈ R∗ (∃) n ∈ N∗ + n · a > b. a as a (iii) S˘ presupunem c˘ ¸irul fundamental (xn )n∈N admite sub¸irul convergent (xin )n∈N a as s cu limita a ∈ R. adic˘ pentru orice ¸ir a a s (In )n∈N descresc˘tor de intervale ˆ a ınchise din R. pentru ε = 1 exist˘ un as a rang natural N astfel ˆ at |xn −xm | < 1. unde In = [an . deoarece n ≥ N ≥ N2 . (∀) n. Putem g˘si un rang N1 ∈ N astfel ca |xn − xm | < 2 . Presupunem c˘ ¸irul (xn )nN este m˘rginit ¸i monoton cresc˘tor. Fie ε > 0. Din a a definitia marginii superioare deducem c˘ exist˘ N ∈ N astfel ˆ at a − ε < xN . m ≥ N1 a ε ¸i respectiv un rang N2 ∈ N astfel ca |xin − a| < 2 . a as (ii) Presupunem c˘ ¸irul (xn )n∈N este fundamental. (∀) n ≥ N2 .1 nu este valabil˘ ˆ corpul ordonat Q. (∀) n ≥ N. pentru numerele naturale n. (∀) n ≥ N de unde |xn | ≤ |xn − xN | + +|xN | < 1 + |xN |. (i) Fie ¸irul convergent (xn )n∈N cu limn→∞ xn = a. Pentru orice rang natural n ≥ N avem |xn −xin | < 2 . atunci as a s a ¸irul este convergent. ın Prezent˘m ˆ continuare. (∀) n ∈ N. Teorema 4. bn ] = { x ∈ R | an ≤ 9 . Teorema 4. Atunci. Vom ar˘ta limn→∞ xn = a. ε Fie ε > 0. a Similar.Demonstratie. definit recurent prin x0 = 0 ¸i s ¸ s 2 xn+1 = xn + 2−n . Obtinem: s |xn − a| ≤ |xn − xin | + |xin − a| < ε ε + = ε. a as Reciproca afirmatiei (i) a teoremei 4. ¸ as a s a Atunci exist˘ a = sup{ xn | n ∈ N }.

iar a −∞ este cel mai mic element al acestei multimi. In = [an . • limn→∞ xn = ∞ dac˘ a (∀) m > 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ xn > m • limn→∞ xn = −∞ dac˘ a (∀) m < 0 (∃) N ∈ N (∀) n ∈ N n ≥ N ⇒ xn < m Definitia 4. Convenim s˘ not˘m R = R ∪ {−∞. iar in+1 > in este ales astfel ˆ at ¸ s ıncˆ xin+1 ∈ In+1 . conform teoremei 4. deci exist˘ dou˘ elemente din R. Atunci. ¸ Pentru o multime nevid˘ A din R.x ≤ bn }. a ¸ a a dac˘ multimea A este nem˘rginit˘ inferior. A¸adar R este complet s ˆ sens Cauchy. • inf A = −∞. ∞} multimea a s a a ¸ numit˘ dreapta ˆ a ıncheiat˘. avem bn − an → 0. Din constructia indicat˘ rezult˘ (prin inductie) ¸ a a ¸ 0 < bn − an = b0 − a0 . cu In ¸ ¸ dou˘ noi elemente +∞ ¸i −∞. (∀) n ∈ N . definim ˆ mod recurent ¸irul strict cresc˘tor de numere naturale ın s a (in )n∈N ¸i ¸irul descresc˘tor de intervale ˆ s s a ınchise (In )n∈N . bn ] prin: • i0 = 0. ın ˆ continuare vom introduce noi notiuni legate de extindererea multimii R. R este complet ˆ sens Cauchy. Vom dovedi c˘ ¸irul admite un sub¸ir convergent (Lema lui as s Cesaro). c ∈ In deducem |xin − c| ≤ bn − an → 0. de unde obtinem limn→∞ xin = c. s Demonstratie. bn ]. n ∈ N. an +bn ] ¸i [ an +bn . 2n Cum 21 → 0 . not˘m ¸ a a • sup A = ∞. (∀) n ∈ N ¸i limn→∞ (bn − an ) = 0. adic˘ are proprietatea c˘ orice ın a a ¸ir fundamental este convergent. s 2 2 care contine o infinitate de termeni ai ¸irului dat. Astfel. cu In ⊃ In+1 . Atunci (xn )n∈N este m˘rginit ¸ s a (conform teoremei 4. Un element a ∈ R se nume¸te punct limit˘ al unui ¸ir (xn )n∈N ¸ s a s de numere reale dac˘ exist˘ un sub¸ir (xin )n∈N al ¸irului (xn )n∈N cu limn→∞ xin = a a s s = a. a ¸ a a Definim limitele ”infinite” ale ¸irurilor reale astfel: s . ˆ ∩n∈N In = {c}. Dar din xin . rezult˘ c˘ ¸irul ¸ a a s fundamental (xn )n∈N este convergent. Elementul +∞ este cel mai mare element a lui R.2.1). I0 = [a0 .4. b0 ]. Fie (xn )n∈N un ¸ir fundamental. a0 < b0 .1. astfel ca a0 ≤ a a xn ≤ b0 . ı. Conform ipotezei (axioma lui Cantor) exist˘ a n c ∈ R a. cu limn→∞ xn = c. 10 dac˘ multimea A este nem˘rginit˘ superior. • Intervalul In+1 este ales ca unul dintre intervalele [an . exist˘ un element s a c ∈ R astfel ˆ at ıncˆ ∩n∈N In = {c} Teorema 4.

3. s˘ definim punctele limit˘ extreme ale unui ¸ir de numere a a s reale. bn → c. Fie (xn )n∈N un ¸ir de numere reale. ¸ • limita inferioar˘ a ¸irului: a s lim inf xn = sup{ inf Xn | n ∈ N }. Un ¸ir de numere reale are limit˘ (ˆ particular este convergent) ¸ s a ın dac˘¸i numai dac˘ limitele superioar˘ ¸i inferioar˘ sunt egale (ˆ particular finite ¸i as a as a ın s egale). amintim cˆteva criterii im¸ s a portante de convergenta. atunci xn → c.2. ¸ s ¸ a Demonstratie. Dac˘ ¸irul ¸ a s a a a s este nem˘rginit se arat˘ c˘ acesta admite un sub¸ir cu limita infinit˘. (∀) n ∈ N ¸i pn → 0 ¸i num˘rul real a avem s s a |xn − a| ≤ pn . n→∞ cu conventia sup{−∞} = −∞. Deasemenea a s a s are loc urm˘toarea caracterizare a limitei: a Propozitia 4. b 11 . In acest caz avem: n→∞ lim xn = lim sup xn = lim inf xn .Propozitia 4. a a a s a In contextul de mai sus. (∀) n ∈ N. Orice ¸ir de numere reale admite cel putin un punct limit˘. Dac˘ ¸irul este m˘rginit se aplic˘ Lema lui Cesaro. cu propriet˘¸ile a s s at 0 < bn < bn+1 . • Criteriul lui Stolz: Dac˘ pentru ¸irurile (an )n∈N ¸i (bn )n∈N . cu propriet˘¸ile a a s s at pn > 0. Definitia 4. n→∞ cu conventia inf{∞} = ∞. n→∞ n→∞ In finalul discutiei despre ¸irurile de numere reale. ¸ Se dovede¸te c˘ limitele superioar˘ ¸i inferioar˘ ale unui ¸ir de numere reale s a a s a s reprezint˘ cel mai mare ¸i respectiv cel mai mic punct limit˘ al ¸irului. ¸ s Not˘m Xn = { xk | k ≥ n } multimea termenilor ¸irului de rang cel putin n. (an )n∈N ¸i (bn )n∈N . (∀) n ∈ N. a ¸ s ¸ Definim • limita superioar˘ a ¸irului: a s lim sup xn = inf{ sup Xn | n ∈ N }. avem s an+1 − an =c lim n→∞ bn+1 − bn n atunci limn→∞ an = c. avem at an ≤ xn ≤ bn . • Criteriul cle¸te: Dac˘ pentru ¸irurile (xn )n∈N . cu pros a s s priet˘¸ile an → c. (∀) n ∈ N ¸i bn → ∞ .1. ¸˘ • Criteriul major˘rii: Dac˘ pentru ¸irurile (xn )n∈N ¸i (pn )n∈N . atunci xn → a.

n(n+1) Pentru n ≥ 1. Calitatea unei serii de a fi convergent˘ sau divergent˘ poart˘ numele de natura a a a seriei. Cu ajutorul seriilor se poate In da un sens notiunii de ”sum˘” a termenilor unui ¸ir de numere reale. iar termenii Sn se numesc sumele partiale ale seriei. dac˘ |q| < 1 ¸i este divergent˘ cˆnd |q| ≥ 1. ansamblul format din ¸irurile (an )n∈N ¸i (Sn )n∈N . Dac˘ ˆ seria a ın an .Curs 2 Serii numerice 1 Definitii. ˆ cazul ˆ care exist˘. Rezult˘ c˘ s a a 1−q 1 seria este convergent˘ ¸i are suma 1−q . seria s a ın se nume¸te divergent˘. obtinem Sn = a ¸ 1 1 1 − n+1 . suma a a termenilor unui ¸ir. Termenii an se numesc termenii n≥0 ˆ seriei. pentru q = 1 ¸i Sn = n + 1. as a s a a ˆ plus suma seriei este +∞ pentru q ≥ 1. . not˘m seria ¸i prin a s n≥0 ∞ n=k a1 + . . Fie un ¸ir de numere reale (an )n∈N . Fie seria n≥1 1 . Aceast˘ serie se noteaz˘ cu a a an . . Vom da ˆ continuare cˆteva exemple de serii. . se nume¸te s a s ın ın a s suma seriei ¸i se noteaz˘ cu s a ∞ an . ˆ cazul convergentei se mai noteaz˘ prin a0 + s ın ¸ a avem a0 = a1 = . avem Sn = 1 1·2 1 + . Seria n≥0 n=0 an . precum ¸i suma ei. a 1 . care poate fi definit˘ pur algebric. . . Spre deosebire ¸ a s de suma unui num˘r finit de termeni.1. ¸ ın Definitia 1. Generalit˘¸i. Seria geometric˘ se define¸te prin a s n≥0 n+1 q n . . iar suma sa prin n≥k an . unde Sn := a0 + . Limita ¸irului (Sn )n∈N . .2. Dup˘ reducerea termenilor asemenea. . s ın a Exemplul 1. necesit˘ folosirea notiunii de convergenta. . iar ˆ caz contrar. + an . Una dintre cele mai importante ın a serii. conchidem c˘ seria este convergent˘ ¸i are suma a as egal˘ cu 1. . ¸ at ˆ acest capitol vom studia seriile de numere reale. In cazul ˆ care ¸irul ¸ ın s (Sn )n∈N este convergent. + n − n+1 . s s (n ≥ 0).. Avem Sn = 1 + q + .1. + q n = 1−q . . de care vom avea nevoie ¸i ˆ continuare este seria geometric˘. Se nume¸te seria ata¸at˘ ¸irului ¸ s s s as dat. ˆ definitia urm˘toare s a ¸ ¸˘ In ¸ a vom introduce notiunile fundamentale pe care le vom folosi ˆ continuare. unde q ∈ R. n(n+1) 1 1 1 = 1 − 2 + . seria se nume¸te convergent˘. = ak−1 = 0. In Exemplul 1. pentru q = 1. Deoarece limn→∞ Sn = 1.

(n+1)! 1 .3. avem |an + . Totu¸i mention˘m c˘ ıl ın s ¸ a a aplicarea acestui criteriu ˆ practic˘ este dificil. De fapt pentru a o mic˘ parte a seriilor lucrul acesta este posibil. n ≤ m. este convergent˘. Dar sumele partiale ¸ an are acea¸i natur˘ cu seria de forma s a n≥0 n≥0 ale acestor dou˘ serii difer˘ prin constanta. importanta lui este mai ın a ¸ mult teoretic˘ ¸i ne va folosi pentru a demonstra alte criterii de convergenta mai a s ¸˘ simple. Deoarece un ¸ir este a ¸ s a s convergent. . ˆ cazul convergentei. . a0 + . ¸ a Demonstratie. (Criteriul general al lui Cauchy) Seria n≥0 an . Fie 1 (k+1)! seria n≥1 n . . s˘ avem |Sm − Sn−1 | < ε. ıncˆ s a Dar aceast˘ este conditia ca ¸irul (Sn )n∈N s˘ fie fundamental. (n+1)! Avem Sn = n k=0 k (k+1)! = − = 1 0! − 1 (n+1)! = 1− Obtinem limn→∞ Sn = 1. Datorit˘ a simetriei. ˆ cazul cˆnd este convergent˘. dac˘ ¸i numai dac˘ este fundamental. astfel ˆ at. pentru as a a ıncˆ orice n ≥ nε ¸i m ≥ nε . a ¸ a astfel ˆ at. a dac˘ ¸i numai dac˘. unde k ∈ N. (n ∈ N). De obicei ne vom multumi s˘ a ¸ a stabilim doar dac˘ seria este convergent˘ sau divergent˘. Exist˘ un criteriu general de convergenta. natura seriei nu se schimb˘. . pentru orice n ≥ nε ¸i m ≥ nε . limitele lor difer˘ prin aceast˘ constant˘ s a In ¸ a a a aditiv˘. ¸i anume Criteriul a ¸ s general al lui Cauchy. + ak−1 . pe care ˆ vom prezenta ˆ continuare. . Deci s˘ observ˘m c˘ orice serie a ¸ a a a an+k . ad˘ug˘m. n ≤ m. ¸i deci cele dou˘ ¸iruri a a s as au acea¸i natur˘. S˘ not˘m Sn := a0 + . i) Dac˘ ˆ ¸ a ıntr-o serie n≥0 an . limitele lor difer˘ de asemenea prin factorul muls ın ¸ a tiplicativ k. Obiectul studiului seriilor nu vizeaz˘ doar calculul sumei seriilor. a) ad˘ugarea unui num˘r finit de termeni la ˆ a s a a ınceputul seriei ¸i b) eliminarea unui num˘r finit de termeni de la ˆ s a ınceputul seriei. se pot reduce doar ¸ a a a ¸ ¸ la dou˘ mai simple ¸i anume. i) S˘ observ˘m c˘ toate operatiile mentionate. ˆ functie de tipul seriei se va alege ¸˘ In ¸ un criteriu sau altul. + an . Deci se¸ ria este convergent˘ cu suma 1.Exemplul = n k=0 1 k! 1. . Conditia din enuntul teo¸ a a ¸ ¸ remei este echivalent˘ cu conditia ca pentru orice ε > 0. sau modifia a a c˘m un num˘r finit de termeni. sunt egale cu sumele partiale ale seriei ¸ ¸ date ˆ ınmultite cu factorul k. elimin˘m. suma noii serii este egal˘ cu suma a ın ¸ a seriei date ˆ ınmultit˘ cu k. pentru orice ε > 0. atunci natura ¸ a seriei nu se modific˘ dar. s Demonstratie. este suficient s˘ vedem doar operatia b). a ii) Sumele partiale ale seriei modificate. De aceea. Acest lucru se poate face a a a prin aplicarea diferitelor criterii de convergenta. + am | < ε. ci doar suma ei se a a a modific˘. a ın a a ii) Dac˘ toti termenii unei serii se ˆ a ¸ ınmultesc cu o constant˘ k = 0. Atunci cele dou˘ ¸iruri sunt simultan convergente sau ¸ as divergente ¸i ˆ cazul convergentei.1. a Propozitia 1. ˆ cazul convergentei. Teorema 1. s˘ existe un indice nε ∈ N.1. g˘sim c˘ conditia din enuntul a s a a a ¸ ¸ 2 . exist˘ un indice nε ∈ N.

Din acest motiv este util˘ definitia urm˘toare. s˘ exist˘ un indice nε ∈ N. s˘ avem |an + . Conditia din criteriul lui Cauchy. Deoarece ¸ a ¸ ˆ aceast˘ conditie indicii n ≥ nε ¸i m ≥ nε . . a Propozitia 1. an . a a Demonstratie. ˆ mod echivalent astfel: pentru orice ε > 0. n ≤ m.3. putem lua m = n ın a ¸ s ¸i obtinem |an | < ε.3. s ¸ a as Observatia 1. + an+p | < ε. ¸ s a a a dar nu este absolut convergent˘. ceea ce arat˘ c˘ ¸irul (an )n∈N are limita 0. rezult˘ c˘ pentru orice ε > 0.teoremei este echivalent˘ cu faptul c˘ ¸irul (Sn )n∈N este convergent. Fie seria ¸ n≥0 an absolut convergent˘.1 nu este adev˘rat˘. a n∈N Observatia 1.1. O serie se nume¸te semiconvergent˘. . a Teorema 1.2. Fie ¸ n≥0 n+p an o serie absolut convergent˘.2. sunt prezentate serii divergente. ˆ Exemplele 3. (Criteriul absolutei convergente) Orice serie absolut conver¸ gent˘ este convergent˘. din paragraful urm˘tor. Exemple ˆ ¸ a a ın acest sens vom prezenta ulterior. dar cu termenul s a general tinzˆnd la zero. astfel ˆ at. se pot alege arbitrar.1. avem a ıncˆ s |an | + . Seria ¸ n≥0 an se nume¸te absolut convergent˘. + am | ≤ |an | + . Dar atunci avem |an + . atunci limn→∞ an = 0. partea de necesitate. a Demonstratie. a a exist˘ un indice nε ∈ N. pentru orice n ≥ nε ¸i m ≥ nε . Fie ε > 0 ¸i a s |ak | < ε. . ıncˆ s a Corolarul 1. astfel ın a e n≥0 ˆ at. Reciproca din Corolarul 1. ceea ce este a a s acela¸i lucru cu faptul c˘ seria s a an este convergent˘. cu suma a. + |am | < ε. 3 . . astfel ˆ at ıncˆ | n k=0 k=n ak − a| ≤ ε. + |am | < ε. . pentru orice n ≥ nε . obtinem c˘ ¸ a Aplicˆnd acum suficienta criteriului general al lui Cauchy seriei a ¸ aceasta este convergent˘. (∀) n ≤ nε . Reciproca teoremei de mai sus nu este adev˘rat˘. dac˘ ea este convergent˘. Atunci avem s nε ∈ N.2. Dac˘ seria a n≥0 an este convergent˘. a n≥0 Observatia 1. . se poate formula pentru seria ¸ ¸ an . a Definitia 1. . pentru orice n ≥ nε ¸i orice p ≥ 0.1 ¸ a a In ¸i 3. pentru orice n ≥ nε ¸i orice p ≥ 0. a ¸ a Definitia 1. la seria modulelor.2. dac˘ seria s a a n≥0 |an | este convergent˘.2. Aplicˆnd criteriul general al a a lui Cauchy. . Aplic˘m necesitatea conditiei din criteriul lui Cauchy.

n=0 ∞ n=0 ˆ continuare vom analiza criterii pentru stabili natura unei serii cu termeni In pozitivi. pentru orice n ≥ n0 . Dac˘ ¸irul (Sn )n∈N este as an = ∞. . ˆ cele dou˘ inegalit˘¸i a a a ın a at obtinem Sn − ε ≤ a ≤ Sn + ε. (Criteriul 1 de comparatie) Fie seriile cu termeni pozitivi. Not˘m cu (Sn )n∈N ¸irul sumelor partiale ale seriei ¸ a s ¸ n+p n≥0 n+p an . prezentate ˆ a a a as ın paragraful urm˘tor. atunci ¸irul (Tn )n∈N este m˘rginit. Trecˆnd la limit˘ cˆnd p → ∞. . pentru care exist˘ n0 ∈ N astfel ˆ at a ıncˆ an ≤ bn . ∞ n=0 Demonstratie. (n ≥ 0). + an ¸i Tn = b0 + . not˘m a a a nem˘rginit. ¸ n≥0 an ¸i s n≥0 bn . + bn . . pe ımp˘ ¸ ın a ¸ care le vom studia ˆ acest paragraf. Fie n ≥ |ak | ≤ Sn + ε. atunci an = ∞. Avem Sn − Sn0 ≤ ¸ s Tn − Tn0 . ˆ consecinta. a ¸ a Teorema 2. n≥0 Observatia 2. adic˘ as a a bn < ∞. si deci seria este convergent˘.Demonstratie.1. ¸i deci seria este divergent˘. Fie Sn = a0 + . Dac˘ a Rezult˘ ¸irul (Sn )n∈N m˘rginit. Dac˘ ¸irul (Sn )n∈N este a as as a as m˘rginit. adic˘ a s s s a a bn = ∞. seria s ¸ a In ¸˘ n≥0 an este convergent˘. atunci ∞ n=0 ∞ an < ∞. Avem Sn+p = Sn + s k=n+1 ak ≤ Sn + k=n+1 Analog avem Sn+p ≥ Sn − ε. s a an < ∞. an este o serie cu termeni pozitivi: an ≥ 0. Vom ˆ artii aceste criterii ˆ dou˘ categorii: i) criterii de comparatie. rezult˘ c˘ ¸irul a as ∞ n=0 (Sn )n∈N este nem˘rginit ¸i deci ¸i ¸irul (Tn )n∈N este nem˘rginit. la care natura unei serii se obtine studiind doar termenii s˘i. pentru orice n ≥ n0 . Dac˘ ¸ a atunci ¸irul sumelor partiale (Sn )n∈N este cresc˘tor. avem a s a ∞ an < ∞. dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul (Sn )n∈N este m˘rginit. 4 . natura unei serii se stabile¸te folosind ın ın s o serie ajut˘toare a c˘rei natur˘ este cunoscut˘ ¸i ii) criterii directe. nε fixat ¸i fie p ≥ 1 variabil. ˆ care. bn = ∞. i) Dac˘ a ii) Dac˘ a ∞ n=0 ∞ n=0 an < ∞. . ¸ a 2 Criterii de comparatie pentru seriile cu termeni ¸ pozitivi. adic˘ |Sn − a| < ε.1. Dac˘ a ∞ n=0 n=0 ∞ n=0 an = ∞.

Presupunem c˘ exist˘ l ∈ [0.Teorema 2. (n ≥ 0). aplicˆnd primul criteriu de s a comparatie. astfel ˆ at ¸ a ıncˆ n ≥ n0 . pentru orice an < ∞. vn0 Tinˆ cont c˘ seriile ¸ ınd a n≥0 vn ¸i s n≥0 kvn au acea¸i natur˘. rezult˘ ¸ a ∞ n=0 ∞ n=0 ∞ n=0 ∞ n=0 < ρ. atunci s an = ∞. s a ¸ ¸ Teorema 2. Not˘m: a Kn := bn an − bn+1 . pentru a ρan = ∞ ¸i apoi. (Criteriul 2 de comparatie) Fie seriile cu termeni strict pozi¸ tivi. se obtine teorema.4. bn > 0. adic˘ bn > ρan . n→∞ an lim i) Dac˘ a ii) Dac˘ a ∞ n=0 ∞ an < ∞. bn an n=0 Demonstratie. an . bn = ∞. (Criteriul de comparatie cu limit˘) Fie seriile cu termeni strict ¸ a pozitivi. ¸i l > 0. Exist˘ n0 ∈ N. atunci s ∞ n=0 ∞ n=0 bn < ∞. rezult˘ a bn < ∞. an bn i) Dac˘ a ii) Dac˘ a ∞ n=0 ∞ n=0 bn < ∞. ∞) ∪ {∞} astfel ˆ at a a ıncˆ n≥0 n≥0 bn = l. (n ≥ n0 ). an ¸i s bn . atunci ∞ n=0 ∞ an < ∞. atunci an = ∞. pentru care exist˘ n0 ∈ N astfel ˆ at a ıncˆ n≥0 n≥0 bn+1 an+1 ≤ . (n ≥ n0 ). unde k := un0 . bn an ∞ n=0 ρan < ∞ ¸i aplicˆnd s a ii) Alegem 0 < ρ < l. rezult˘ a ∞ n=0 > ρ. Deci bn < ρun . (Criteriul lui Kummer) Fie seria (bn )n∈N . Din primul criteriu de comparatie. an > 0. pentru orice n ≥ n0 .3.2. an+1 5 (n ≥ 0). (n ≥ 0). = un 0 un−1 un−2 un 0 vn−1 vn−2 vn0 Deci un ≤ kvn . Din ipotez˘ avem pentru orice n ≥ n0 : ¸ a un un−1 un +1 vn vn−1 vn +1 un · ··· 0 ≤ · ··· 0 . ¸i l < ∞. Din an = ∞. i) Alegem ρ > l. prin aplicarea primului criteriu de comparatie. ¸i ¸irul s s n≥0 Teorema 2. an ¸i s bn . bn = ∞. . n=0 Demonstratie. rezult˘ ¸ a bn = ∞. Exist˘ n0 ∈ N astfel ˆ at a ıncˆ n ≥ n0 .

1 Demonstratie. ≥ 1 bn+1 1 bn an+1 an . + an0 = a0 + . atunci a ii) Dac˘ l < 0. Not˘m a Cn := √ n an . bn > 0. se obtine s a ¸ ¸ an = Corolarul 2. . 3 Criterii directe pentru serii cu termeni pozitivi n≥0 Teorema 3. (n ≥ n0 ). . (n ≥ n0 ). sau criteriul lui Cauchy) Fie seria cu a a termeni pozitivi. . . i) Din ipotez˘ avem: ak+1 ≤ ρ (ak bk − ak+1 bk+1 ). Presupunem c˘ exist˘ l ∈ R. + an0 + an0 bn0 .1.1. pentru ¸ a ıncˆ n ≥ n0 ¸i putem aplica teorema. astfel ˆ at Kn ≤ 0. (k ≥ n0 ). ρ ρ ∞ n=0 Deoarece sumele partiale sunt m˘rginite. + an ≤ a0 + . astfel ˆ at Kn ≤ 0. Tinˆnd ¸ a ∞ n=0 = ∞ ¸i aplicˆnd al doilea criteriu de comparatie. + an0 1 + (ak bk − ak+1 bk+1 ) = ρ k=n 0 n−1 1 1 + (an0 bn0 − an bn ) ≤ a0 + . Deci ¸ a a0 + . ¸i ¸irul (bn )n∈N . astfel ˆ at Kn ≥ ρ. (Criteriul r˘d˘cinii. n ∈ N. . an = ∞. . Fie seria n≥0 an . astfel a a an < ∞. s ii) Exist˘ n0 ∈ N. cu proprietatea c˘ a ˆ at l = limn→∞ Kn . 6 . Kn ≥ ρ. atunci s a ıncˆ an = ∞. rezult˘ ¸ a a ii) Din conditia Kn ≤ 0. atunci a ∞ n=0 ∞ n=0 = ∞. an > 0. (n ≥ n0 ) se obtine ¸ ¸ seama c˘ a ∞. n≥0 1 bn an < ∞.i) Dac˘ exist˘ ρ > 0 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at. (n ≥ n0 ). . atunci a a s ıncˆ ii) Dac˘ a ∞ n=0 ∞ n=0 1 bn ∞ n=0 an < ∞. pentru n ≥ n0 ¸i de asemenea putem a ıncˆ s aplica teorema. ıncˆ i) Dac˘ l > 0. Demonstratie. i) Alegem 0 < ρ < l. . = ∞ ¸i exist˘ n0 ∈ N. s s n≥0 1 bn (n ≥ n0 ). Exist˘ n0 ∈ N. an . (n ≥ 0).

astfel ˆ at ¸ a ıncˆ Cn < q. (k ∈ N). atunci a a s ıncˆ an < ∞. atunci a a ıncˆ ∞ n=0 an = ∞. ii) Dac˘ exist˘ un indice n0 ∈ N. pentru orice a a s ıncˆ ∞ k ∈ N. aplicˆnd criteriul a ¸ a a 1 de comparatie. Deoarece ¸ a an n 0 ≤ q < 1. n+1 Demonstratie. Aplicˆnd al doilea criteriu de comparatie. S˘ not˘m l a a := = lim supn→∞ Cn . (n ≥ n0 ). a termenii sub¸irului sunt mai mari sau egali cu 1. i) Din ipotez˘ avem an ≤ q n . vezi Exemplul 1. a a ¸ rezult˘ c˘ a a ∞ n=0 n≥0 an < ∞. avem an+1 ≤ q qn . astfel ˆ at Dn ≥ 1. astfel ˆ at Cn ≤ q. a ii) Exist˘ un sub¸ir al ¸irului (Cn )n∈N . De la un rang ˆ a s s ıncepˆnd. astfel ˆ at Dn ≤ q. i) Din ipotez˘. an = ∞. 7 . s Teorema 3. (n ≥ n0 ). a Corolarul 3. i) Alegem l < q < 1. atunci a ii) Dac˘ l > 1. (Criteriul raportului. rezult˘ c˘ seria s a a an este n≥0 n=0 divergent˘. (n ≥ n0 ). rezult˘ ¸ a ∞ an < ∞.1. Atunci. Deci se poate aplica teorema precedent˘. (n ≥ n0 ). Atunci putem aplica teorema. Not˘m: a n≥0 Dn := an+1 . atunci n=0 an = ∞. i) Dac˘ l < 1. Rezult˘ c˘ ¸irul (an )n∈N nu are limita a a a a as 0 ¸i atunci din corolarul criteriului general al lui Cauchy. n=0 Demonstratie. atunci a a s ıncˆ an < ∞.2. Fie seria cu termeni pozitivi n≥0 an . Demonstratie. ii) Din ipotez˘ rezult˘ c˘ ank ≥ 1. an ∞ n=0 i) Dac˘ exist˘ q < 1 ¸i un indice n0 ∈ N. atunci a ∞ n=0 ∞ an < ∞.∞ n=0 i) Dac˘ exist˘ q < 1 ¸i un indice n0 ∈ N. sau criteriul lui D’Alembert) Fie seria cu termeni strict pozitivi an . Deoarece 0 ≤ q < 1 seria ¸ a geometric˘ cu ratia q este convergent˘. ii) Dac˘ exist˘ un sub¸ir de indici (nk )k∈N astfel ˆ at Cnk ≥ 1. (n ≥ n0 ). cu limita l > 1. Exist˘ un indice n0 ∈ N. seria q este convergent˘.1. (n ≥ n0 ).

+ 2k−1 a{2k−1 } + 2k a2k = a0 + Tk . Fie seria cu termeni strict pozitivi n≥0 an . . . . ii) Exist˘ un indice n0 ∈ N. + a{2k −1} + a2k ≤ ≤ a0 + 20 a20 + 21 a21 + 22 a22 + . + a8 ) + . Obtinem s a ¸ c˘ seriile a k≥j 2k a2k ¸i s an au acea¸i natur˘. + 2k−1 a2k = a0 + Pe de alt˘ parte: a S2k = a0 + (a1 ) + (a2 + a3 ) + (a4 + . . pentru ¸ a a a (0 ≤ i ≤ p − 1). . Tk := a1 + 2a2 + 2 a22 + . Se poate aplica apoi criteriul raportului. Deoarece ¸irul s (Sn )n∈N este cresc˘tor. i) Alegem l < q < 1. i) Dac˘ l < 1. . a ii) Dac˘ l > 1. ıncˆ 2k a2k . . + a7 ) + .2. astfel ˆ at. (Criteriul condens˘rii) Fie seria a n≥p an . a Teorema 3. seria an este divergent˘. . . Exist˘ n0 ∈ N. a n≥0 Corolarul 3. . . Dn ≥ 1. pentru n ≥ n0 . atunci seria diverge. astfel ˆ at. + a{2k−1 +1} + . . Dar ˆ plus seriile s a ın k≥j 2k a2k 2k a2k ¸i s k≥0 2k a2k au acea¸i natur˘. a Demonstratie. . unde j ∈ N este Demonstratie. + 2 a2k . Dn ≤ q. Deci seriile a as s s a au acea¸i natur˘. 2 2 rezult˘ c˘ ¸irurile (Tk )k∈N ¸i (S2k )k∈N au acea¸i natur˘. Seria dat˘ a an are acea¸i natur˘ cu seria completat˘ s a a an ¸i s n≥p n≥0 ˆ plus termenii seriei completate sunt pozitivi ¸i descresc˘tori. + a2k ≥ ≥ a0 + a1 + 20 a21 + 21 a22 + 22 a23 + . pentru ¸ a ıncˆ n ≥ n0 . . S˘ not˘m Sn := ın s a a a 2 k a0 + .ii) Din ipotez˘. Folosind monotonia a s a s s ¸irului (an )n∈N .3. (k ≥ 0). .1. . p ∈ N cu termenii pozitivi k≥j ¸i descresc˘tori. (k ≥ 1). complet˘m seria. . luˆnd numerele ai := ap . el are acea¸i natur˘ cu ¸ub¸irul (S2k )k∈N . atunci seria converge. (n ≥ 0). . Se poate aplica a ıncˆ atunci teorema precedent˘. . Din dubla inegalitate a0 + 1 1 · a1 + · Tk ≤ S2k ≤ a0 + Tk . . Avem: s S2k = a0 + a1 + (a2 ) + (a3 + a4 ) + (a5 + . Presupunem c˘ exist˘ a a limn→∞ Dn = l. + a{2k−1 } + . Dac˘ p > 0. 2 2 an ¸i s n≥0 k≥0 1 1 · a1 + · Tk . s a n≥p 8 . + an . rezult˘ c˘ ¸irul (an )n∈N nu coverge la 0 ¸i potrivit Corolarului a a as s 1. Aceast˘ serie are acea¸i natur˘ cu seria s a a s a ales arbitrar astfel ˆ at 2j ≥ p.

(Seria armonic˘) Seria armonic˘ de parametru α ∈ R se define¸te a a s 1 prin .Exemplul 3. rezult˘ c˘ seria armonic˘ are acea¸i a a a a a s k 1 1−α k natur˘ cu seria a 2 (2k )α = (2 ) . a ¸ a Exemplul 3. n=1 1 bn = n=1 1 n = ∞. Not˘m: a n≥0 Rn := n an − 1 . din criteriul condens˘rii. α > 1 . care este convergent˘ sau divergent˘ dup˘ cum ratia este strict subunitar˘ sau a a a ¸ a respectiv mai mare sau egal˘ cu 1. an = ∞. (n ≥ n0 ). (n ∈ N). Avem: 1−α ∞ n=2 1 = ∞. (vezi Exemplul 3. (n ∈ N) ˆ criteriul lui Kummer. i) Dac˘ l > 1. Avem nα n≥1 ∞ n=1 1 = nα < ∞. an+1 ∞ n=0 i) Dac˘ exist˘ q > 1 ¸i n0 ∈ N.1. Presupunem c˘ exist˘ a a limn→∞ Rn = l. (n ≥ n0 ) ¸i apoi ¸ s Corolarul 3. = ∞. n ln n k=1 1 2k 2k ln 2k = ˆ Intr-adev˘r. (n ≥ n0 ). (n ≥ n0 ). (n ≥ n0 ). k Dar aceast˘ este seria armonic˘ cu α = 1 ¸i deci este divergent˘. atunci a a ıncˆ ∞ ∞ ∞ n=0 an < ∞. pentru α = 1).3. (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie seria cu termeni strict pozitivi an . atunci a a s ıncˆ ii) Dac˘ exist˘ n0 ∈ N. Avem Kn = ∞ n=0 ∞ n=0 i) Not˘m ρ := q − 1 ¸i obtinem Kn ≥ ρ. an . folosind criteriul condens˘rii. atunci a ∞ n=0 ∞ an < ∞. se obtine Kn ≥ 0.4. astfel ˆ at Rn ≤ 1. Aceasta este o serie geometric˘ cu ratia a ¸ k≥0 k≥0 2 . α ≤ 0 ˆ Intr-adev˘r. atunci a ii) Dac˘ l < 1. astfel ˆ at Rn ≥ q.2. Se obtine a s ¸ ¸ ii) Din Rn ≥ 1. ¸ ın serv˘ c˘ a a an = bn an+1 − bn+1 = Rn − 1. a a s a Teorema 3. n=0 9 . aceast˘ serie are acea¸i natur˘ cu seria a a a s a k≥1 1 . an = ∞. Alegem bn := n. a De aici rezult˘ discutia dup˘ α. an = ∞. Fie seria cu termeni strict pozitivi n≥0 an < ∞.1. Se ob- Demonstratie.

Dac˘ a i) ¸irul (Sn )n este m˘rginit. .Demonstratie. ia doar valorile 1 ¸i 0. + bn+p (Sn+p − Sn+p−1 ) = n+p−1 = bn+p Sn+p − bn Sn−1 + k=n Sk (bk − bk+1 ). Dac˘ ¸irul (un )n as este monoton descresc˘tor ¸i cu limita zero. + an . . s a atunci seria dat˘ este convergent˘. pentru n ≥ n0 . . alegem nε ∈ N. numit˘ transfor¸ a a a mata lui Abel: an bn + . a a a Corolarul 4. Rn ≤ 1. Dac˘ a ii) ¸irul (bn )n este monoton ¸i m˘rginit. iar a n≥0 n≥0 (an bn ). (Criteriul lui Leibniz) Fie seria n≥0 (−1)n un . + an+p bn+p | < ε. . ii) Exist˘ un indice n0 ∈ N. pentru orice n ≥ nε .2. Exist˘ n0 ∈ N. . ¸irul (Sn )n . a a 10 . (Criteriul lui Abel) Fie seria i) seria an este convergent˘. Se poate aplica a ıncˆ atunci teorema. Fie n. f˘cˆnd alegerile: an := ¸ a a (−1)n . + an+p bn+p = bn (Sn − Sn−1 ) + . Deci se poate aplica teorema. Are loc urm˘toarea formul˘. p ≥ 0). a a Not˘m Sn := a Demonstratie. ¸i bn := un . s a ii) ¸irul (bn )n este descresc˘tor.1. . Atunci a ıncˆ rezult˘ |an bn + . rezult˘ c˘ seria n≥0 an bn este convergent˘. a s s deci este m˘rginit. ˆ s Intr-adev˘r. atunci seria dat˘ este convergent˘. (n ≥ nε . i) Alegem 1 < q < 1. a s a a Demonstratie. 4 Criterii de convergent˘ pentru serii cu termeni ¸a oarecare n≥0 (an bn ). . Aplicˆnd criteriul general al a a lui Cauchy. + an+p bn+p | ≤ (bn+p |Sn+p | + bn |Sn |) + k=n n+p−1 |Sk |(bk − bk+1 ) = =M bn+p + bn + k=n (bk − bk+1 ) = 2M bn . . (1) Fie M > 0. . pentru n ≥ 0. p ∈ M. ε Dac˘ ε > 0. (n ≥ 0). (Criteriul lui Dirichlet) Fie seria a0 + . Avem ıncˆ n+p−1 |an bn + . cu limita zero. a s ¸ s Teorema 4. astfel ˆ at Rn ≥ q. s s a atunci seria dat˘ este convergent˘. ¸ a ıncˆ (n ≥ n0 ). Se poate aplica criteriul lui Dirichlet.1. iar ¸irul (un )n satisface conditiile cerute pentru ¸irul (bn )n . astfel ˆ at |Sk | ≤ M . pentru orice k ∈ N. astfel ˆ at bn < 2M . . astfel ˆ at. Teorema 4.

Dac˘ not˘m cu (Sn )n . (n ≥ 0) ¸i S := a a s an . 4M n≥0 (an bn ) Folosind criteriul general al lui Cauchy.1. de acela¸i semn cu prima. atunci avem pentru orice n ∈ N: s n≥0 n≥0 Sn + Tn = Un . Fie ε > 0 ales arbitrar. (Un )n . Seria ¸ n≥0 (an + bn ) se nume¸te suma seriilor s n≥0 an ¸i s n≥0 bn . sumele partiale ale ¸ a a ¸ seriilor an . Fie M > 0. De aici. + an+p bn+p | = n+p−1 = |bn+p (Sn+p − S) − bn (Sn − S) + ≤ |bn+p | |Sn+p − S| + |bn | |Sn − S| + (bk − bk+1 )(Sk − S)| ≤ k=n n+p−1 |bk − bk+1 | |Sk − S| ≤ k=n ε ≤ 4M n+p−1 |bn+p | + |bn | + k=n (bk − bk+1 ) = ε (2|bn+p | + 2|bn |) = ε. ii) Dac˘ una dintre serii are suma infinit˘. s a Definitia 5.1. Deoarece ¸irul s n≥0 (bn )n este convergent. a 5 Operatii cu serii ¸ Deoarece operatia de amplificarea cu un scalar al unei serii am discutat-o ˆ Propozitia ¸ ın ¸ 1. iar cealalt˘ este convergent˘. Presupunem. Teorema 5. pentru a face o alegere. atunci seria sum˘ este de asemenea cona a vergent˘ ¸i ˆ plus avem: a s ın (an + bn ) = n≥0 n≥0 an + n≥0 bn . . vezi (1) din teorema a precedent˘.Demonstratie. de acela¸i a s a a s semn. . g˘sim pentru n ≥ nε ¸i p ≥ 0: a a s |an bn + . el este ¸i m˘rginit. Not˘m Sn := a0 + . Fie seriile n≥0 an ¸i s n≥0 bn . c˘ ¸irul (bn )n este monoton ¸ as descresc˘tor. Folosind transformata lui Abel. Demonstratie. pentru s a ıncˆ orice n ∈ N. (n ≥ 0). folosind propriet˘¸iile sirurilor. a 11 . i) Dac˘ ambele serii sunt convergente. astfel ˆ at |bn | ≤ M . pentru orice n ≥ nε a ıncˆ ε s˘ avem |Sn − S| < 4M . obtinem punctele i) ¸i ii) din at ¸ s teorem˘. rezult˘ c˘ seria a a este convergent˘. vom analiza acum suma ¸i produsul a dou˘ serii. + an . atunci seria sum˘ este infinit˘. astfel ˆ at. . Exist˘ un rang nε ∈ N.1. (Tn )n . bn ¸i respectiv n≥0 (an + bn ). sau are a a a a suma infinit˘. .

.+bn . s s ¸ Teorema 5. Not˘m pentru orice n ≥ 0: a cn := a0 bn + a1 bn−1 + . (∀) n ≥ n2 (∀) p ≥ 0. a a ε ε n≥0 astfel ˆ at ıncˆ |bn | + . . . Un := c0 +. Tn := b0 +. . (n ≥ ¸ 0). + bn S0 − ab| = = |a(b0 + . . Seria n≥0 cn se nume¸te seria produs al seriilor s n≥0 an ¸i s n≥0 bn . Avem: ε ε |U − ab| = |b0 Sn + b1 Sn−1 + .+cn . . deoarece seria bn este absolut convergent˘ putem g˘si un indice n2 ≥ n1 . + an b0 . atunci seria produs a lor. pentru orice n ∈ N. (2) Demonstratie. . . (∀) n ≥ nε . a a 12 .2. . .2. 3 Apoi. . + |bn+p | < ε . ε 3M1 ˆ final exist˘ un indice n3 ≥ n2 . pentru o alegere n≥0 n≥0 c˘ seria a n≥0 bn . putem alege un In a 1 indice nε ∈ N. . Fie seriile ¸ n≥0 an ¸i s n≥0 bn . Presupunem. Fie Sn := a0 +. astfel ˆ at |bn | ≤ M a s ıncˆ ¸i |Sn − a| ≤ M1 . + bn − b) + b0 (Sn − a) + . s Fie ε > 0 ales arbitrar. S˘ not˘m de asemenea a := a a an ¸i b := s bn . . a ¸i ˆ plus avem: s ın cn = n≥0 n≥0 an n≥0 bn . Fie n ≥ nε . rezult˘ c˘ limn→∞ Un = ab. 3 3 3 Deoarece ε este arbitrar. (∀) n ≥ n3 . (Mertens) Dac˘ seriile a n≥0 an ¸i s n≥0 bn sunt convergente ¸i una s cn este convergent˘ a n≥0 dintre ele este absolut convergent˘. Seria produs se mai numa¸te ¸i produsul Cauchy sau produsul de convolutie al seriilor date. ˆ primul rˆnd. este absolut convergent˘. deoarece limn→∞ Tn = b. Fie M > 0 ¸i M1 > 0.Definitia 5. + bn (S0 − a)| ≤ n ≤ |a| |Tn − b| + k=0 n2 ε |bk | |Sn−k − a| < n ε |bk | |Sn−k − a| + < + 3 k=0 ε < +M 3 n2 ε |bk | |Sn−k − a| < k=n2 +1 ε n |Sn−k − a| + M1 k=0 k=n2 +1 ε |bk | < ε ε ε + + = ε. |Sn − a| < ε 3M (n2 + 1) ε Alegem acum nε = n2 + n3 . . astfel ˆ at In a ıncˆ ε ε ε . .+an . . astfel ˆ at ıncˆ ε |a| |Tn − b| < .

¸ a a ¸ Avem pentru n ≥ 0: n n n |ck | = k=0 n k=0 i+j=k n ai bj ≤ k=0 i+j=k ∞ |ai | |bj | ≤ i+j≤n ∞ |ai | |bj | = = i=0 |ai | j=0 |bj | ≤ i=0 n≥0 |ai | j=0 |bj | . (Cauchy) Dac˘ seriile a n≥0 an ¸i s n≥0 bn sunt absolut convergente. Este suficient s˘ demonstr˘m absolut convergenta seriei produs. ¸ Demonstratie. atunci seria produs a lor n≥0 cn este de asemenea absolut convergent˘ ¸i are loc a s relatia (2).Teorema 5. seria produs este aba 13 . Deoarece sumele partiale ale seriei ¸ solut convergent˘. a |cn | sunt m˘rginite.3.

ıncˆ ¸ s a dac˘ exist˘ α ∈ R. α) ∪ {−∞} ⊂ V . continuit˘¸ii ¸i ¸ a at s derivabilit˘¸ii. Pentru punctele de acumulare la stˆnga sau la dreapta. putere. convergent la a. dac˘ exist˘ α ∈ R. (respectiv la stˆnga). precum ¸i cˆteva propriet˘¸i simple ale derivatelor. dup˘ definirea seriilor a ın a a Taylor. O multime V ⊂ R se nume¸te vecin˘tate. 1 Definitii ¸i rezultate de baz˘ ¸ s a Definitia 1. De asemenea se reamintesc. (∀) n ∈ N. Fie D ⊂ R. de puncte xn ∈ D. O multime V ⊂ R se nume¸te vecin˘tate a lui −∞. a 1 . ı a Reamintim c˘ not˘m cu R mutimea R ∪ {∞} ∪ {−∞}. convergent ¸i strict cresc˘tor (respectiv strict desa s s a cresc˘tor) de puncte xn din D. a + ε) ⊂ V ).2. [a.Curs 3 Functii reale de o variabil˘ ¸ a La ˆ ınceput vom reaminti definitiile de baz˘ ale limitei. punct de acumulare la dreapta). Un element a ∈ R se nume¸te punct de acumulare ¸ s (respectiv punct de acumulare la stˆnga. iii) exist˘ un ¸ir (xn )n∈N . Punctul a ∈ R este punct de acumulare al multimii D ⊂ R. vecin˘tate la a a a a a dreapta). Fie D ⊂ R ¸i a ∈ R. logaritm ¸i functii trigonometrice ¸i in¸ ¸ a s ¸ s vers trigonometrice. ( respectiv (a − ε. vecin˘tate la deapta) a punctului a dac˘ exist˘ ε > 0 a a a a a astfel ˆncˆt (a − ε. a ii) exist˘ un ¸ir (xn )n∈N . xn < a (respectiv a s xn > a) (∀) n ∈ N. (respectiv vecin˘tate la stˆnga. a regulile lui l’Hospital ¸i polinomul lui Taylor. astfel ˆ at x = a. a + ε) ⊂ V . teoremele de baz˘ at aa ¸ a ale limitei ¸i ale continuit˘¸ii. O multime V ⊂ R se nume¸te vecin˘tate a lui ∞. de puncte xn ∈ D. dac˘ pentru orice vecin˘tate. a al lui D. exist˘ x ∈ V . xn = s a a s a. a] ⊂ V . In s ¸ ın grafele urm˘toare vom studia detailat teoremele de medie. a a ¸ s a a a Definitia 1. ˆ paravariabile. Sunt echivalente afirmatiile: ¸ s ¸ i) a este punct de acumulare la dreapta. a ıncˆ Propozitia 1. ∞) ∪ {∞} ⊂ V . avem: a Propozitia 1. (respectiv ¸ ¸ s a vecin˘tate la stˆnga. De asemenea mention˘m c˘ studiul s ¸ a a functiilor elementare: exponential˘.1.1. care vor fi studiate ulterior. Fie a ∈ R. V a lui a. ¸ ¸ astfel ˆ at (α. a a ıncˆ Definitia 1. astfel ˆ at (−∞. dac˘ ¸ ¸ a ¸i numai dac˘ exist˘ un ¸ir (xn )n∈N convergent la a. va fi f˘cut ˆ capitolul urm˘tor. f˘r˘ demonstratie. s at s a at Mention˘m c˘ propriet˘¸ile respective se vor extinde la cazul functiilor de mai multe ¸ a a at ¸ ˆ ceea ce prive¸te functiile derivabile.3.2.

l = ∞ (∀) α ∈ R. l = ∞ : (∀) α ∈ R.5. iar pentru limita la dreapta. x = a s˘ avem f (x) ∈ U . a Observatiile 1. care prezint˘ avantajul ¸ a s a at a de a exprima ˆ mod unitar existenta limitei indiferent dac˘ a ¸i l sunt numere reale ın ¸ a s sau sunt egale cu +∞ sau −∞. (Conditia x = a se ˆ ¸ ınlocuie¸te pentru limita la stˆnga cu cu conditia s a ¸ x < a. se obtine o scriere analoag˘ cu cele pentru +∞. x > βα ⇒ f (x) > α. limita la dreapta) a functiei f ˆ punctul a. i) Conditia din definitia de mai sus poate fi scris˘ ¸i sub forma ¸ ¸ ¸ as f (V ∩ D \ {a}) ⊂ U . x = a. a Dac˘ a sau l sunt egali cu −∞. Din aceast˘ propozitie rezult˘ c˘ sunt bine definite urm˘toarele definitii ¸i notatii.4 este a a ın ¸ unic. vecin˘tate la dreapta) V a lui a astfel ˆ at pentru a a a ıncˆ orice x ∈ V ∩ D. |x − a| < δ ⇒ a f (x) > α. iar limita la dreapta se notez˘ cu limx a f (x) sau cu f (a + 0).) ¸ ¸ • Dac˘ a ∈ R. iar limitele la stˆnga ¸i la dreapta s s a a s se mai numesc ¸i limitele laterale (la stˆnga ¸i la dreapta). s a s Caracterizarea limitei globale cu ajutorul limitelor laterale este urm˘toarea: a 2 . x = a. (respectiv limit˘ la stˆnga. Fie D ⊂ R. f : D → R ¸i a ∈ R punct de acumulare (respectiv punct ¸ s de acumulare la stˆnga. a • Dac˘ a = ∞. cu proprietatea c˘ pentru orice vecin˘tate U a lui l exist˘ o vecin˘tate a a a a a (respectiv vecin˘tate la stˆnga. (respectiv limit˘ la a a stˆnga.4. Dac˘ particulariz˘m pe a ¸i pe l dup˘ cazurile a a s a cˆnd sunt finiti sau infiniti. Dac˘ o functie admite ˆ ¸ a ¸ ıntr-un punct a limit˘. limit˘ la dreapta) ˆ punctul a. (Conditia x = a se ˆ ¸ ınlocuie¸te pentru limita la stˆnga cu cu s a conditia x < a. a ¸ a Propozitia 1. limit˘ la dreapta) atunci elementul l ∈ R care apare ˆ Definitia 1. (∃)δα > 0.4 se nume¸te limita. Limita a ˆ ıntr-un punct se mai nume¸te ¸i limita global˘. punct de acumulare la dreapta) a lui D. (∀) x ∈ D. ¸ ¸ s (respectiv limita la stˆnga. Elementul unic l ∈ R care apare in Definitia 1. (∃)βα ∈ R (∀) x ∈ D. |x − a| < δε ⇒ a |f (x) − l| < ε.1.) ¸ • Dac˘ a = ∞. (∀) x ∈ D. Obtinem urm˘toarele forme echivalente ın ¸ a ale definitiei precedente ¸ • Dac˘ a ∈ R. (∃)δε > 0. l ∈ R (∀) α ∈ R.Definitia 1. l ∈ R : (∀) ε > 0. (∀) x ∈ D. x > α ⇒ |f (x) − l| < ε. Spunem c˘ functia a a ¸ f are limit˘. limita la stˆnga se notez˘ cu limx a f (x) sau cu ¸ a a a f (a − 0). putem exprima ˆ mod echivalent conditia din definitia a ¸ ¸ ın ¸ ¸ limitei. ii) Definitia precedent˘ folose¸te limbajul vecin˘t˘¸ilor. Limita a ¸ ın functiei se noteaz˘ cu limx→a f (x).3. ˆ limbajul numit ”delta-epsilon”. a ¸ a a a ¸ s ¸ Definitia 1. iar pentru limita la dreapta. cu conditia x > a. (∃)δ > 0. dac˘ a a a a ın a exist˘ l ∈ R. cu conditia x > a.

d ∈ R. D ⊂ R ¸i a un punct de acumulare ¸ s a lui D. atunci s n n n n functia f nu are limit˘ ˆ a. c ∈ R ¸ a ¸ a ¸i b. Dac˘ este /. Avem: ¸ ¸ s i) Dac˘ a este punct de acumulare la stˆnga a lui D ¸i nu este punct de acumulare a a s la dreapta. Fie functia f : D → R. /. g : D → R. Fie functiile f. (x2 )n∈N . dac˘ ¸i numai dac˘ f are ambele limite laterale ¸i egale a ın a s a s ˆ acest caz valoarea limitei globale coincide cu cea a limitelor laterale. 2. ˆ ıntre ele. Teorema 1. Corolarul 1.5. Pentru limita a ın a la dreapta avem un rezultat similar. ii) pentru orice ¸ir (xn )n∈N cu limita a ¸i cu termeni xn ∈ D. (n ∈ N) strict cresc˘tor ¸i cu limita a s a s avem limn→∞ f (xn ) = l. l ∈ R ¸i limx→a g(x) = 0. Sunt echivalente urm˘toarele s afirmatii: ¸ i) limx a f (x) = l. (Heine). unde a s lf . (∀) x ∈ D.1. (n ∈ N).(pentru limita la stˆnga) Fie D ⊂ R. s Dac˘ exist˘ l1 . d) este o bijectie cresc˘toare.3. −. ii) pentru orice ¸ir (xn )n∈N . l1 = l2 ¸i dou˘ ¸iruri (x1 )n∈N . Rezultate similare In ¸a a at au loc ¸i pentru limite laterale. f : D → R a a a ¸i a ∈ R un punct de acumulare la stˆnga a lui D. Dac˘ f : [a. a a ¸ a 3 . l2 ∈ R. unde pentru i = 1. a ii) Dac˘ a este punct de acumulare atˆt la stˆnga cˆt ¸i la dreapta pentru D.2. In D˘m ˆ continuare caracterizarea cu ¸iruri a limitei: a ın s Teorema 1. g : D → R. b) → [c.4. s Teorema 1.Propozitia 1.6. Sunt echivalente urm˘toarele afirmatii: a ¸ i) limx→a f (x) = l. a ın as a a a ın ˆ acest caz cele dou˘ limite sunt egale. atunci. f : D → R ¸i a ∈ R un punct de acumulare a lui D. a a s as n n avem xi ∈ D. xi = a. atunci avem limx→b f (x) = d. avem s s limn→∞ f (xn ) = l. D ⊂ R ¸i a ∈ R. S˘ not˘m cu oricare din operatiile +.1. atunci limx→a f (x) = ∞. s Propozitia 1. f : D → R ¸i a ∈ R un punct de acumulare a s lui D. ii) Dac˘ f (x) ≥ g(x). (Un enunt similar are loc pentru situatia In a ¸ ¸ simetric˘). a s Propozitia 1. unde D ⊂ R. Presupunem c˘ exista limitele limx→a f (x) = lf ¸i limx→a g(x) = lg . a a a a s atunci f are limit˘ ˆ a. xn = a. D˘m ˆ continuare doar caracterizarea limitei la stˆnga. ¸ a ¸ Fie a un punct de acumulare a lui D. (Criteriul major˘rii) Fie functiile f. atunci f are limit˘ ˆ a dac˘ ¸i numai dac˘ f are limit˘ la stˆnga ˆ a. ¸ a ın Caracterizarea limitelor laterale se poate face ¸i numai cu ajutorul ¸irurilor strict s s monotone. Fie D ⊂ R. lg ∈ R. (∀) x ∈ D ¸i limx→a g(x) = ∞. ˆ continuare enunt˘m cˆteva propriet˘¸i ale limitei globale. xn ∈ D. (Heine) Fie D ⊂ R. ¸i limn→∞ f (xi ) = li . limn→∞ xi = a. i) Dac˘ |f (x) − l| ≤ g(x). atunci a s limx→a f (x) = l. ·. unde a.

¸ ¸ ¸ ¸ Limitele altor functii elementare. xn ∈ D. atunci f g este continu˘ ˆ a. /. Functia f : D → R.4. (∀) x ∈ ın a a a ıncˆ ˆ D ∩ V . Functia f : D → R.5. O functie f : D → R. (∀) x ∈ D ∩ V . a a a a a ˆ cazul vecin˘tate la dreapta) a lui a. (respectiv discontinu˘ la stˆnga. dac˘ pentru a a a a orice vecin˘tate V a lui f (a). (respectiv vecin˘tate la stˆnga. (la dreapta) se impun suplimentar conditiile x ≤ a. (respectiv x ≥ a). S˘ not˘m cu oricare din ¸ a a operatiile +. exist˘ o vecin˘tate U . are loc a s a s limn→∞ f (xn ) = f (a).6. continu˘ la dreapta). ¸ s Definitia 1. D ⊂ R ¸i a ∈ D un punct de dicontinuitate ¸ ¸ s a lui f . |x − a| < δε ⇒ |f (x) − f (a)| < ε. Pentru continuitatea la stˆnga. In aı s a Propozitia 1. este continu˘ ˆ punctul a ∈ D. ¸ a Definitia 1. pentru orice x ∈ D∩V . In caz contrar punctul a se nume¸te punct de discontinuitate ¸ s de speta a II.7. −. dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ limita: ¸ a ın as a a x→a lim f (x) = f (a). ¸ Din Propozitia 1. D ⊂ R. a ii) Enuturi similare celor din Teorema 1. a ¸ Definitia 1. Functia f este continu˘ ˆ a. vor fi obtinute ˆ paragrafele 4 ¸i 5 din capitolul ¸ ¸ ın s urm˘tor. O definitie echivalent˘ a continuit˘¸ii ˆ punctul a este: (∀) ε > ¸ ¸ a at ın 0. (respectiv continu˘ la stˆnga.2. x→a x→a Observatiile 1. se nume¸te continu˘ ˆ punc¸ ¸ s a ın tul a ∈ D. i) Folosind Teorema 1. astfel ˆ at f (x) ∈ V . dac˘ lf lg are sens ˆ R.3. a ın 4 . Punctul a se nume¸te punct de discontinuitate de speta I. Fie f : D → R. Dac˘ funtiile f ¸i g sunt continue ıncˆ a ¸ s ˆ ıntr-un punct a ∈ D. dac˘ ea ¸ ¸ s a a ˆ caz contrar se nume¸te discontinu˘. presupunem ˆ plus c˘ exist˘ o vecin˘tate ¸ a ın a a a V a lui a astfel ˆ at g(x) = 0. ·. Un enunt similar are loc pentru continuitatea lateral˘. D ⊂ R.8. Dac˘ este /. In aceste conditii. atunci. In a ıncˆ contrar functia se nume¸te discontinu˘ ˆ a. g : D → R. D ⊂ R ¸i fie a ∈ D. care este totodat˘ punct de ¸ s a acumulare a lui D. (∀) x ∈ D.3 au loc ¸i pentru limitele laterale. Fie functiile f. (∃)δε > 0. a Observatia 1. este continu˘ ˆn orice punct din D.7 ¸i din rezultatele stabilite pentru limitele de functii se obtine: ¸ s ¸ ¸ Teorema 1. Pe scurt s a x→a lim (f ∗ g)(x) = (lim f (x)) (lim g(x)). ¸ s a ın a a discontinu˘ la dreapta).7.1. pentru orice ¸ir de puncte (xn )n∈N . D ⊂ R. Teorema 1. ¸ a ın dac˘ ¸i numai dac˘.presupunem ˆ plus c˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui a astfel ˆ at g(x) = 0. putem obtine limitele functiilor rationale. dac˘ f admite s ¸ a limitele laterale posibile ˆ a ¸i cel putin una dintre limitele laterale este diferit˘ de ın s ¸ a ˆ valoarea functiei. D ⊂ R se nume¸te continu˘ pe D. atunci exist˘ limx→a (f ∗ g)(x) ¸ a a ın ¸i este egal˘ cu lf lg . Fie functia f : D → R.

2. O functie continu˘ ¸i injectiv˘ pe un interval este strict monoton˘ ¸ as a a pe acel interval. b] → R este m˘rgi¸ a a nit˘ ¸i ˆsi atinge marginile.10. 1). unde I este un interval. g : E → R. atunci ea este continu˘. (respectiv > 0. iar g este continu˘ ˆ f (a). Dac˘ f este ¸ a continu˘ ˆ a ıntr-un punct a ∈ D. a ıncˆ Teorema 1. Dac˘ o functie definit˘ pe un interval este monoton˘ ¸i are drept a ¸ a as imagine un interval. s ıncˆ exist˘ un punct c. strict concav˘) pe D. Orice functie continu˘ pe un interval are proprietatea lui ¸ a Darboux. O functie f : D → R.8. (Weierstrass) Orice functie continu˘ f : [a. are pro¸ a ¸ prietatea lui Darboux. s ˆ continuare vom considera notiunea de derivabilitate a unei functii reale. Teorema 1. In at ¸a ¸ at num˘rabil˘. O functie continu˘ ¸i bijectiv˘ pe un interval are inversa tot o ¸ a s a functie continu˘. E ⊂ R. Spunem c˘ functia f : I → R. Teorema 1. Teorema 1.12. (∀) x ∈ [a.Teorema 1. < 0). b]. ın Teorema 1. D.10. atunci g ◦ f este continu˘ a ın a ˆ a.13. a a Definitia 1. a Teorema 1. D ⊂ R se numete convex˘. Orice functie convex˘ sau concav˘ definit˘ pe un interval deschis ¸ a a a este continu˘ pe acel interval. avem λf (x) + s ıncˆ +(1 − λ)f (y) − f (λx + (1 − λ)y) ≥ 0. dac˘ pentru orice puncte x < y a a a a din D ¸i pentru orice λ ∈ (0. Mai concret. M ∈ R ¸i exist˘ xm . b].9. ˆ continuare enunt˘m cˆteva propriet˘¸i ale functiilor continue definite pe inIn ¸a a at ¸ tervale. In ¸ ¸ 5 . ≤ 0. ¸ a Teorema 1.6. concav˘. Orice funtie monoton˘ f : D → R. astfel ˆ at ıncˆ i) m ≤ f (x) ≤ M. xM ∈ a s ı¸ a s a ∈ [a. D ⊂ R.11.7. dac˘ imaginea f (J) a oric˘rui subinterval J ⊂ I este un a a interval. exist˘ m. x < c < y astfel ˆ at f (c) = λ. Fie functiile f : D → E. (respectiv ¸ ¸ ¸ a strict convex˘. Proprietatea lui Darboux poate fi enuntat˘ ¸i astfel: pentru orice ¸ ¸ as puncte x < y din I ¸i orice λ astfel ˆ at f (x) < λ < f (y) sau f (y) < λ < f (x). ii) f (xm ) = m ¸i f (xM ) = M . astfel ˆ at λx + (1 − λ)y ∈ D. are pe D doar dis¸ a ˆ plus multimea discontinuit˘¸ilor lui f este cel mult continuit˘¸i de prima spet˘. Observatia 1. a Definitia 1.9.

a a Teorema 1. (Un enunt similar exist˘ pentru situatia simetric˘). a ın ¸ a ¸ a ii) Dac˘ a este punct de acumulare la stˆnga ¸i la dreapta pentru D. Acestea se numesc derivatele laterale ale lui f ˆ a. D ⊂ R ¸i a ∈ D. (Derivarea functiilor compuse) Fie functiile f : D → E ¸i ¸ ¸ s g : E → R. aı as a s Teorema 1.11. Funtia f se nume¸te s ¸ a ¸ s primitiva functiei f . (∀) x ∈ D ∩ V . D. Numim derivata la a stˆnga. a ¸ ın (respectiv fs (a) ∈ R). atunci a a a exist˘ f (a) = g(a)f (a)−f (a)g (a) . x→a x−a ˆ cazul cˆnd limita exist˘.12. Presupunem c˘ a este ¸ ¸ s a punct de acumulare la stˆnga. se nume¸te functia derivat˘ a lui f . atunci f se a a ın nume¸te functie derivabil˘ pe D. (respectiv fd (a) := lim ). definit prin fs (a) := lim x f (x) − f (a) f (x) − f (a) . ii) (f · g) (a) = f (a) · g(a) + f (a) · g (a).14. D ⊂ R ¸i a ∈ D. a ın Dac˘ D este un interval. Fie a ∈ D un punct de acumulare a lui D ¸i presupunem s 6 . Definitia 1. a s a a (respectiv la dreapta) ˆ a. Fie functia f : D → R. g : D → R derivabile ˆ punctul a ∈ D. atunci f (a) = 0. Numim derivata functiei f ˆ a. ¸ Definitia derivabilit˘¸ii unei functii ˆ ¸ at ¸ ıntr-un punct se poate extinde astfel. Fie functiile f. atunci f are derivat˘ ˆ a dac˘ ¸i numai dac˘ f are derivat˘ la a ın a s a a stˆnga ˆ a. ın a a ın Dac˘ fs (a) ∈ R.Definitia 1. ı Teorema 1. care ia ˆ orice punct s ¸ a ¸ ın a ∈ D valoarea f (a). (la a a dreapta) ˆn acel punct. a g g 2 (a) iv) Dac˘ f este constant˘. atunci functia f se nume¸te deriın a a a ¸ s vabil˘ ˆ a. Atunci ¸ ın exist˘: a i) (f + g) (a) = f (a) + g (a). iar functia f : D → R. elementul f (a) ∈ ¸ ın ∈ R. ın Propozitia 1. Fie functia f : D → R. Dac˘ f (a) ∈ R. (respectiv fs (a) ∈ R). atunci f se nume¸te derivabil˘ la stˆnga.8.16. atunci f a a s are derivat˘ ˆn a dac˘ ¸i numai dac˘ are derivate laterale ¸i acestea sunt egale. (respectiv derivata la dreapta) a functiei f ˆ a. (respectiv la dreapta) a lui D. iar f este derivabil˘ ˆ orice punct din D.15. O functie derivabil˘ ˆ ¸ a ıntr-un punct este continu˘ ˆ acel punct. care este totodat˘ ¸ ¸ s a punct de acumulare a lui D. definit prin f (x) − f (a) f (a) := lim . ¸ ¸ s i) Dac˘ a este punct de acumulare la stˆnga ¸i nu este punct de acumulare la a a s dreapta a lui D. D ⊂ R ¸i a ∈ D. iii) Dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui a astfel ca g(x) = 0. Fie functia f : D → R. a x a x−a x−a ˆ cazul cˆnd limitele exist˘. E ⊂ R. elementul fs (a) ∈ R. a ın Ofunctie derivabil˘ la stˆnga (la dreapta) ˆ ¸ a a ıntr-un punct este continu˘ la stˆnga.

respectiv punct de minim local al lui f . s k ≥ 0 ale lui f ˆn a. Sunt echivalente urm˘toarele conditii a ¸ i) f este convex˘ (concav˘) pe I. D ⊂ R. a a iii) f (x) ≥ 0. s Definitia 2. Fie functia f : D → R. a a ii) f este cresc˘toare (descresc˘toare) pe I.17. g : D → R.19. J intervale ¸i functia f : ¸ s ¸ I → J bijectiv˘ ¸i continu˘. ¸a ın ¸ a a Definitia 2. D ⊂ R. (∀) x ∈ I (f (x) ≤ 0. atunci g ◦ f : D → R este derivabil˘ ˆ a ¸i a ın a ın s (g ◦ f ) (a) = g (b) · f (a). (∀) x ∈ I). D ⊂ ¸ ¸ ⊂ R ¸i a ∈ D. Teorema 1.c˘ b := f (a) este punct de acumulare a lui E. astfel ˆ at s˘ avem f (x) ≤ f (x0 ).2. iar un punct ˆ care f ˆsi a s ın ı¸ atinge valoarea minim˘ se nume¸te punct de minim global. respectiv f (x) ≥ ıncˆ a ≥ f (x0 ). s 7 . Fie f : D → R. Dac˘ f este derivabil˘ ˆ a ¸i g este a a a ın s derivabil˘ ˆ b.18. (∀) x ∈ D ∩ V . ˆ mod recursiv astfel: f (0) (a) := f (a). (Derivarea functiilor inverse) Fie I. Un punct ˆ care f ˆsi atinge ¸ ¸ ın ı¸ valoarea maxim˘ se nume¸te punct de maxim global. astfel c˘ a s ın a a a a f admite derivat˘ de ordin (k − 1) ˆ toate punctele lui D ∩ V ¸i ˆ plus functia a ın s ın ¸ (k−1) f : D ∩ V → R este derivabil˘ ˆ a. dac˘ exist˘ o vecin˘tate a a a V a lui x0 . Un punct de maxim a s sau de minim global se nume¸te punct de extrem global. Teorema 1. Teorema 1.1. Un punct care este de maxim local sau de minim local se nume¸te punct de extrem local.13. atunci f −1 as a a a ın s este derivabil˘ ˆn punctul b = f (a) ¸i aı s (f −1 ) (b) = 1 . punct de acumulare a lui D. (Derivate de ordin superior) Fie functia f : D → R. iar dac˘ k > 0. atunci avem: ı k (f · g) (a) = j=0 (k) k j f (j) (a) · g (k−j) (a). (∀) x ∈ D ∩ V . (Formula lui Leibniz) Dac˘ functiile f. D ⊂ R sunt a ¸ derivabile de ordinul k ≥ 0 ˆn punctul a ∈ D. 2 Teoreme de medie Prin teorem˘ de medie pentru functii reale ˆ ¸elegem o teorem˘ care asigur˘ a ¸ ınt a a existent˘ unui punct ˆ care una sau mai multe functii ferific˘ o anumit˘ identitate. Fie I ⊂ R un interval ¸i f : I → R o functie derivabil˘ de ordinul s ¸ a doi. Dac˘ f este derivabil˘ ˆ a. Un punct x0 ∈ D se nume¸te punct de ¸ s maxim local. Definim derivatele de ordinul k. ¸i f (a) = 0. atunci ı ın a derivat˘ f (k) (a) se define¸te ˆ cazul cˆnd exist˘ o vecin˘tate V a lui a . f (a) Definitia 1. Atunci definim a ın f (k) (a) := (f (k−1) ) (a).

(Rolle) Fie functia f : [a. Teorema 2. b) astfel ˆ at a ıncˆ f (b) − f (a) = f (c)(b − a). a ii) f este derivabil˘ pe (a. a a 8 . Orice punct de extrem global este ¸i un punct de extrem local de ¸ s acela¸i tip. g(b) − g(a) g (c) Dac˘ alegem functia g(x) = x ˆ Teorema lui Cauchy se obtine urm˘toarea a ¸ ın ¸ a teorem˘. i) Dac˘ o functie.Observatia 2. nu neap˘rat cu a < b. difer˘ a ¸ a ˆ ıntre ele printr-o constant˘ aditiv˘. g (x) = 0. b).1. cu exceptia unei mutimi finite. b] → R. ¸ a Teorema 2. Dac˘ ¸ a i) f este continu˘ pe [a. b).5. respectiv g. Observatia 2. (Darboux) Dac˘ o functie f : I → R. a ii) f este derivabil˘ pe (a. a ın atunci f (x0 ) = 0.3. Analog dac˘ are o derivat˘ strict negativ˘ pe a a a a I. atunci g(b) = g(a)¸i exist˘ c ∈ (a. (Cauchy) Fie functia f : [a. (Lagrange) Fie functia f : [a. b] ¸i a s ii) f este derivabil˘ pe (a. b) astfel ˆ at s a ıncˆ f (b) − f (a) f (c) = . D ⊂ R ¸i un punct x0 ∈ D. b]. a as s Teorema 2. b). a ¸ a a atunci f este strict cresc˘toare pe I. I interval. Dac˘ ¸ a i) f este continu˘ pe [a. a Corolarul 2. atunci exist˘ c ∈ (a. b) ¸i a s iii) f (a) = f (b). s a s a ¸ definite ¸i derivabile pe un interval I. b] → R. (x ∈ I). a ıncˆ Teorema 2.1.1. b) ¸i a s iii) g (x) = 0. f definit˘ pe un interval I este derivabil˘ ¸i are a ¸ a as derivata strict pozitiv˘ pe I. b]. iar a ¸i b sunt dou˘ puncte s s a diferite oarecare din I. Dac˘ ¸ a i) f este continu˘ pe [a.2. care au derivatele egale peste tot. cu exceptia eventual˘ al unui num˘r finit de puncte. ¸ ¸ a ii) Dou˘ functii derivabile pe un interval. este derivabil˘ a ¸ a pe I. s Teorema 2. (Fermat) Fie f : D → R. Dac˘ a s a i) x0 este punct de extrem local pentru functia f ¸i ¸ s ii) f este derivabil˘ ˆ x0 . Se vede imediat c˘ relatiile din concluziile teoremelor lui Cauchy ¸ a ¸ ¸i respectiv Lagrange sunt adev˘rate ¸i dac˘ presupunem functiile f . atunci ea este strict descresc˘toare pe I. atunci functia derivat˘ f : I → R are proprietatea lui Darboux pe I. care este s punct de acumulare la stˆnga ¸i la dreapta pentru D. pentru orice x ∈ (a. b] → R. astfel ˆ at f (c) = 0.2.4. numit˘ ¸i teorema cre¸terilor finite. a atunci exist˘ c ∈ (a.

g : I → R. (∀) x ∈ I ∩ V \ {a} ¸i a a ıncˆ s exist˘ limita a f (x) lim = l. (Regula pentru cazul ∞ ) Fie I ⊂ R un interval. functioneaz˘ ¸ a ¸i pentru existent˘ limitei la dreapta. a un punct de acumulare a lui I ¸i f. s (x) iv) exist˘ l ∈ R astfel ˆ at limx→a f (x) = l. Avem urm˘toarea definitie de baz˘. Dac˘ ¸ a a) f este continu˘ pe [a. a un punct de ∞ acumulare a lui I ¸i f. unde l ∈ R. i) Dac˘ pe intervalul I functia f are derivat˘ nenegativ˘. Dac˘ sunt ˆ s a ındeplinite conditiile: ¸ i) f ¸i g sunt derivabile pe I \ {a}. (x) iv) exist˘ l ∈ R astfel ˆ at limx→a f (x) = l.1.iii) Fie o functie f : [a. a ıncˆ g atunci g(x) = 0. g : I → R. precum ¸i pentru existenta limitei bilats ¸a s ¸ erale(globale). (Regula pentru cazul 0 ) Fie I ⊂ R un interval. x→a g(x) lim Teorema 3. a a a a ii) Un criteriu analog celui din punctul iii) al Corolarului precedent. astfel ˆ at g(x) = 0. b) ¸i a s c) exist˘ limita limx b f (x) = l. x→a g(x) 4 Polinomul lui Taylor Polinomul lui Taylor asociat unei functii derivabile de ordin superior ¸i unui punct ¸ s din domeniul s˘ de definitie. b] → R. a ıncˆ g atunci exist˘ o vecin˘tate V a lui a. Dac˘ sunt ˆ s a ındeplinite conditiile: ¸ i) f ¸i g sunt derivabile pe I \ {a}. nu neap˘rat strict. Analog pentru cele cu derivat˘ nepozitiv˘. (∀) x ∈ I. s ii) g (x) = 0.1.2. (∀) x ∈ I \ {a} ¸i exist˘ limita s a f (x) = l. a atunci f admite derivat˘ la stˆnga ˆ punctul b ¸i fs (b) = l. este ales astfel ˆ at s˘ dea cea mai bun˘ aproximare a ¸ ıncˆ a a local˘ a functiei. dintre toate polinoamele de acela¸i grad cu polinomul lui Taylor a ¸ s considerat. s ii) g (x) = 0. a a ın s Observatiile 2. 3 Regulile lui l’Hospital ˆ acest paragraf prezent˘m regulile lui l’Hospital pentru rezolvarea unor cazuri In a de nedeterminare de limite de functii. rezult˘ ¸ a ¸ a a a f crsc˘toare. iii) limx→a f (x) = 0 ¸i limx→a g(x0 ) = 0. a ¸ a 9 . ¸ 0 Teorema 3. a b) f este derivabil˘ pe (a. (∀) x ∈ I iii) limx→a g(x0 ) = ∞. b].

n (f )(x) = a a · (x − a)k . cu xp = a. + · (x − a)n . a Urm˘toarele formule pot fi obtinute u¸or prin inductie: a ¸ s ¸ n g (k) (x) = f (k) (x) − j=k j! f j (a) · · (x − a)j−k . Fie functia f : D → R. atunci x→a lim Ra. 0 ≤ k ≤ n. Se nume¸te polinomul lui Taylor de ordinul n al funtiei f ˆ s ¸ ın punctul a. Fie (xp )p . p ≥ 0. perechii de functii f (k) ¸i h(k) s p ıncˆ s p g˘sim un punct xk+1 situat pe intervalul deschis de capete a ¸i xk astfel ˆ at a p g (k) (xk ) g (k) (xk ) − g (k) (a) g (k+1) (xk+1 ) p p p = (k) = (k+1) k+1 . astfel ˆ at s˘ avem a g (k) (xk ) g(xp ) p = (k) k .1. Deoarece f este derivabil˘ de ordinul n ˆ a.n (f )(x). S˘ not˘m.x (f )(x) ¸i h(x) := ¸ a a s = (x − a)n . derivabil˘ de ordinul n ∈ N ˆ ¸ ¸ a ın punctul a ∈ D. . h(k) (x) = n! (x − a)n−k . Demonstr˘m prin inductie dupa 0 ≤ k ≤ n − 1 c˘ exist˘ pentru orice k−1 k ıncˆ a s p ≥ 0 cˆte un punct xp situat pe inervalul de capete a ¸i xp . pentru x ∈ I. a a at functiei. Aplicˆnd a s a a ¸ s teorema lui Cauchy pe intervalul de capete a ¸i xk .n (f )(x) = 0. urm˘torul polinom algebric: a f (a) f (n) (a) · (x − a) + . (n − k)! De aici obtinem imediat c˘ g (k) (a) = 0. Fie f : I → R. D ⊂ R.Definitia 4. un ¸ir de puncte din J. n k=0 f ( k)(a) k! Dac˘ not˘m f 0 := f . a + δ).1. h(k) (xk ) h (xp ) − h(k) (a) h (xp ) p 10 .n (f )(x) = f (a) + Ra. 0 ≤ k ≤ n. ¸ a s 0 ≤ k ≤ n − 1. (x ∈ R). . atunci putem scrie Ta. 0 ≤ k ≤ n. pentru simplificare g(x) := Ra. (x − a)n Demonstratie. Dac˘ functia f este derivabil˘ de ordinul a ¸ a n≥1ˆ ıntr-un punct a ∈ I. I interval. Not˘m s a 0 a ¸ a a xp := xp . a a ıncˆ a Not˘m J := I ∩ (a − δ. ¸ a a a Teorema 4. functia: ¸ ın ¸ Ta. ¸i de asemenea h(k) (a) = 0. (j − k)! j! x ∈ I. atunci dreapta tangent˘ la graficul lui f . convergent la a. h(xp ) h (xp ) Presupunum adev˘rat pentru k < n − 1 ¸i demonstr˘m pentru k + 1. (x ∈ D). Dac˘ m˘rim a a ordinul polinomului lui Taylor obtinem o ˆ ¸ ımbun˘t˘¸ire a ordinului de aproximare. rezult˘ a ın a c˘ exist˘ δ > 0 astfel ˆ at f este derivabil˘ de ordinul n − 1 pe I ∩ (a − δ. de ecuatie y = f (a) + ¸ a ¸ +f (a)(x − a) este graficul polinomului lui Taylor de ordinul unu. (1) 1! n! Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al functiei f ˆ punctul a. a + δ). dup˘ cum rezult˘ din teorema urm˘toare. Se observ˘ c˘ dac˘ functia f este derivabil˘ ˆ a a a ¸ a ıntr-un punct a din domeniul s˘u a de definitie. x ∈ I.n (f )(x) = f (x) − Ta.

p→∞ h(xp ) x→a h x→a n! (x) x−a lim Deoarece ¸irul (xp )p a fost ales arbitrar. exist˘ un punct c situat ˆ a s a ıntre a ¸i x. functiei g pe intervalul de capete x ¸i a a ¸ s a. rezult˘ limx→a h(x) = 0. Deoarece f este derivabil˘ de ordinul n + 1 pe I. Fie x ¸i a puncte fixate ¸i distincte din I. rezult˘ limp→∞ xn−1 = a.2. rezult˘ M = a f n+1 (c) . k! S˘ consider˘m functia g : I → R. h(xp ) h (xp ) Deoarece limp→∞ xp = a. g˘sim un punct c situat strict ˆ a ıntre aceste puncte astfel ˆ at g (c) = 0. Atunci pentru orice s ¸ a dou˘ puncte a ¸i x din I. partea s a s g(x) de suficienta. (n+1)! 11 . Totodat˘ avem a a a ¸i g(x) = 0. aplicˆnd criteriul cu ¸iruri al limitei. obtinem c˘ g este s a ¸ a derivabil˘ pe I. S˘ not˘m ¸ s s a a n M := f (x) − k=0 f (k) (a) · (x − a)k (x − a)−n−1 . n! −(n + 1)M (x − c)n = Deoaorece x = c. Din modul de alegere al constantei M rezult˘ c˘ avem g(a) = 0. obtinem: ¸ g(xp ) g (n−1) (x) 1 f (n−1) (x) − f (n−1) (a) = lim (n−1) = lim − f (n) (a) = 0. Avem ıncˆ n 0 = g (c) = f (c) + k=1 f (k) (c) f (k+1) (c) · (x − c)k − · (x − c)k−1 − k! (k − 1)! f (n+1) (c) · (x − c)n − (n + 1)M (x − c)n . Avem ˆ final ¸ a ın g (n−1) (xn−1 ) g(xp ) p = (n−1) n−1 . definit˘ prin: a a ¸ a n g(t) := −f (x) + k=0 f (k) (t) · (x − t)k + M (x − t)n+1 . ¸˘ a Teorema 4. n ∈ N pe I. Aplicˆnd Teorema lui Rolle. Aplicˆnd criteriul cu ¸iruri a a s p al limitei. x = a. partea de necesitate. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un interval ¸i f : I → R o functie derivabil˘ de ordinul n + 1. astfel ˆ at s ıncˆ s˘ avem a n f (k) (a) f (n+1) (c) f (x) = · (x − a)k + · (x − a)n+1 . k! (t ∈ I).Cu aceasta inductia este demonstrat˘. k! (n + 1)! k=0 Demonstratie. precum ¸i faptul c˘ f este derivabil˘ de ordinul n ˆ s a a ın a.

i) Limita unui ¸ir de functii. a ¸ ii) Conditia. Sirul de functii (fn )n∈N . conditia de convergent˘ simpl˘ poate fi comparat˘ cu convera a ¸ ¸a a a gent˘ uniform˘ care se scrie astfel: ¸a a (∀ε > 0)(∃nε ∈ N)(∀n ∈ N. Pentru a avea acest transfer al propriet˘¸ilor at s ¸ a at la functia limit˘ este necesar˘ convergenta uniform˘. de convergent˘ punctual˘ a ¸irului de functii (fn )n∈N ¸ ¸ ¸a a s ¸ la functie f se poate scrie detailat astfel: ¸ (∀x ∈ D)(∀ε > 0)(∃nx. dau o extindere a functiilor care pot fi ın a ¸ s ¸ ¸ reprezentate. Diferenta const˘ ˆ faptul c˘ rangul nε nu depinde ˆ covergenta uniform˘ de punctul ¸ a ın a ın ¸ a x ∈ D. D ⊂ R. Sirurile ¸i seriile de functii. pe D. n ≥ nε ¸i orice x ∈ D. derivabilitate.1. sau convergent simplu. Se nume¸te ¸ir de functii. dac˘ exist˘ o functie f : D → R. Mai mult. pentru orice a ıncˆ n ∈ N. s ¸ a Definitia 1. D ⊂ R. dac˘ exist˘ o functie f : D → R. s s a Definitia 1.Curs 4 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ Studiul ¸irurilor ¸i a seriilor de functii constituie un capitol de mare importanta s s ¸ ¸˘ ˆ analiz˘. n ≥ nε )(∀x ∈ D)(|fn (x) − f (x)| < ε). acelea¸i pro¸˘ s priet˘¸i le va avea ¸i functia limit˘.2. Astfel clasa functiilor reprezentabile ca limite de ¸iruri sau sume de ¸ s serii de functii. astfel a a ¸ ˆ at pentru orice x ∈ D fixat. 1 . avem limn→∞ fn (x) = f (x). din definitie. este mult mai bogat˘ decˆt cea a funtiilor care se pot reprezenta ¸ a a ¸ printr-o formul˘ finit˘. continuitate. s Observatiile 1. orice aplicatie din multimea N ˆ multimea functiilor {f : D → R}.ε ∈ N)(∀n ∈ N. astfel ˆ at pentru a a ¸ ıncˆ orice ε > 0. sau integrabilitate. Un astfel ¸ ¸ ın ¸ ¸ de ¸ir de functii se noteaz˘ prin (fn )n∈N . ceea ce ¸ s ¸ a a a justific˘ notatia f = limn→∞ fn . se nume¸te conver¸ ¸ ¸ s gent punctual. Sub aceast˘ form˘.3. fn : D → R. Vom vedea acest lucru ˆ ¸ a a ¸ a ın continuare. exist˘ un indice nε ∈ N astfel ˆ at |fn (x) − f (x)| < ε. seriile de functii pot constitui un mijloc riguros a a ¸ de a defini functiile elementare.1. fn : D → R. ¸ 1 Siruri de functii.ε )(|fn (x) − f (x)| < ε). dac˘ exist˘ este unic˘. n ≥ nx. Sirul de functii (fn )n∈N . ¸ a a a iii) Convergenta simpl˘ nu asigur˘ faptul c˘ dac˘ functiile din ¸ir au proprit˘¸iile ¸ a a a a ¸ s at de existenta a limitei. se nume¸te con¸ ¸ ¸ s vergent uniform. Rezult˘ c˘ orice ¸ir convergen uniform este ¸i convergent simplu la acea¸i a a s s s functie limit˘. Functia f se nume¸te ıncˆ ¸ s limita ¸irului (fn )n∈N ¸i se noteaz˘ prin limn→∞ fn . Reciproca nu este adev˘rat˘. ¸ ¸ Definitia 1. definite pe o multime D ⊂ R ¸i cu valori ¸ s s ¸ ¸ s reale.

iar functia f are limit˘ ˆ punctul x0 s ¸ a ın egal˘ cu limita ¸irului (ln )n∈N . ıncˆ Demonstratie. m ≥ nε Deoarece limx→x0 fn (x) = ln ¸i limx→x0 fm (x) = lm . astfel ˆ at: s a ıncˆ ε |fn (x) − f (x)| < . fn : D → R ¸ ¸˘ a s ¸ la functia f : D → R. Teorema 1. . folosind ın ¸ s notatiile din aceast˘ relatie. D ⊂ R ¸i o functie s ¸ s ¸ f : D → R. . . astfel ˆ at |fm (x) − a s a ıncˆ f (x)| ≥ δ. astfel ˆ at. ¸i definim. xk . astfel ˆ at s˘ avem |fn (x) − ln | < 3 ¸i |fm (x) − lm | < 3 . Fie ¸ a s s s l := limn→∞ . 3 3 3 Am obtinut c˘ ¸irul (ln )n∈N este fundamental ¸i deci el este ¸i convergent. se poate scrie echivalent astfel: ¸ n→∞ x∈D lim sup |fn (x) − f (x)| = 0. 3 (1) Fie n. (Transferul limitei) Fie ¸irul de functii (fn )n∈N . a a pentru orice n ≥ nδ . fn : D → R. (∀) x ∈ D. Sunt echivalente urm˘toarele afirmatii: a ¸ i) Sirul de functii (fn )n∈N nu converge uniform la f pe D ¸i ¸ ¸ s ii) Exist˘ δ > 0.iii) Conditia de convergenta uniform˘ a ¸irului de functii (fn )n∈N . ar trea as bui ca pentru δ > 0 dat s˘ existe un indice nδ astfel ca s˘ avem |fn (x) − f (x)| < δ. astfel a s s s ˆ at |fnk (xk ) − f (xk )| ≥ δ. ıncˆ a s Atunci rezult˘ a |ln − lm | ≤ |ln − fn (x)| + |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − lm | < ε ε ε + + = ε. x = x0 . ¸ a ¸ s Demonstr˘m: ii)⇒ i). exist˘ limx→x0 fn (x) = ln . Fie ε > 0. fn : D → R. s ¸ D ⊂ R. Demonstr˘m i)⇒ ii). Fie din nou ε > 0 ¸i consider˘m aa a a s a un rang nε .1. Din i) rezult˘ c˘ exist˘ δ > 0. Presupunem c˘ pentru orice n ∈ N. Dar acest lucru nu se ˆ ampl˘ dac˘ k este suficient de mare ıntˆ a a astfel ˆ at nk ≥ nδ . atunci alegem n := nk ˆ relatia de mai sus. exist˘ un indice nε . (∀) k ∈ N. Ar˘t˘m acum c˘ exist˘ limx→x0 f (x) = l. ¸i ˆ plus s-au construit a ¸ s ın punctele x0 . n ≥ nε . Fie ¸irul de functii (fn )n∈N . a a ln ∈ R. n→∞ x→x0 Demonstratie. Atunci ¸irul (ln )n∈N este convergent. uniform convergent la functia f : D → R ¸i fie x0 un punct de acu¸ s mulare al lui D. Pe scurt avem a s x→x0 n→∞ lim lim fn (x) = lim lim fn (x). S˘ fix˘m un indice n0 ≥ nε . (∀) n ∈ N. . ıncˆ Teorema 1. Dac˘ ¸irul (fn )n∈N ar fi uniform convergent la f . ¸ aa ıntˆ a s Deoarece ¸irul (fn )n∈N este uniform convergent. m ≥ n ¸i exist˘ x ∈ D.2. cu proprietatea a a 2 . xk ∈ D. nk+1 := m ¸i xk+1 := x. putem alege un s ε ε punct x ∈ D. Ar˘t˘m mai ˆ ai c˘ ¸irul (ln )n∈N este convergent. < nk au fost construiti. . un sub¸ir de indici (nk )k∈N ¸i un ¸ir (xk )n∈N . . ¸ a a a a ıncˆ pentru orice n ∈ N exist˘ m ∈ N. Atunci sub¸irul de indici (nk )k∈N ¸i termenii ¸irului (xk )k∈N se construiesc s s s inductiv astfel: dac˘ indicii n0 < . pentru care are loc (1).

. . iar ¸irul (fn )n∈N converge uniform pe ¸ s I la o functie g : I → R. Dac˘ ¸irul de functii (Sn )n∈N . ¸a a Teorema 1. Se nume¸te ¸ s ¸ s seria de functii ata¸at˘ ¸irului (fn )n∈N . defiat s ¸ nite pe inervalul m˘rginit I. ¸ a Demonstratie. n ≥ 0 sunt derivabile pe I. a ıncˆ s Atunci ¸irul de functii (fn )n∈N converge uniform pe I la o functie derivabil˘ s ¸ ¸ a f : I → R ¸i in plus f = g. numit ¸irul sumelor partiale.1.. Dac˘ ¸irul (Sn )n∈N este convergent uniform. .ε suplimentar˘ c˘ |ln0 − l| < 3 . a ε ε ε + + = ε. Se aplic˘ Teorema 1. as ¸ s ¸ noteaz˘ cu a n≥0 este convergent punctual pe multimea D. (Transferul derivabilit˘¸ii) Fie ¸irul de functii (fn )n∈N . iar functia limit˘ se nume¸te suma seriei a ¸ a s de functii ¸i se noteaz˘ prin ¸ s a ∞ fn .1 la ¸irul sumelor partiale ale seriei. atunci seria se nume¸te convergent˘ ¸ s a punctual. ansamblul format din ¸irurile de functii ¸ s as s ¸ (fn )n∈N ¸i (Sn )n∈N . s a a Seria n≥0 n=0 fn se mai noteaz˘ ¸i prin f0 + f1 + .4. astfel ˆ at ¸irul (fn (x0 ))n∈N este convergent. D ⊂ R. fn : D → R. fn : D → R.1. . s˘ avem |fn0 (x) − ln0 | < 3 . ¸ a s ¸ 3 . Exist˘ o vecin˘tate V a lui x0 . as fn . m ≥ n ≥ nε ¸i orice x ∈ D s˘ a ıncˆ s a avem |fn (x) + .3. + fn . (n ∈ N). + fm (x)| < ε. Demonstratie. n≥0 Teorema 2. urm˘torul rezultat. n ∈ N. x = x0 . Atunci pentru astfel de puncte a x avem |f (x) − l| ≤ |f (x) − fn0 (x)| + |fn0 (x) − ln0 | + |ln0 − l| < Teorema este demonstrat˘. astfel ˆ at pentru orice m. Presupunem c˘ a a i) functiile fn . are limita tot o functie continu˘. Aceast˘ serie de functii se s a ¸ fn . astfel ˆ at pentru a a a a ıncˆ ε orice x ∈ V ∩ D. ¸ Definitia 2. (Criteriul lui Cauchy) Seria de functii ¸ D ⊂ R este uniform convergent˘ pe D. Fie ¸irul de functii (fn )n∈N . ¸ ¸˘ a Enunt˘m de asemenea. dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ε > 0 a a s a exist˘ nε ∈ N. (Transferul continuit˘¸ii) Orice ¸ir uniform convergent de functii at s ¸ continue. Teorema este o consecinta imediat˘ a teoremei precedente. as atunci seria se nume¸te la rˆndul ei uniform convergent˘. unde Sn := f0 + . s 2 Serii de functii. 3 3 3 Teorema 1. . ¸ ii) exist˘ un punct x0 ∈ I. sau convergent˘ simplu. .

D ⊂ R este uniform convergent˘ ¸i toate functiile fn sunt continue pe as ¸ D. Din teorema precedent˘ rezult˘ c˘ seria a a a fn converge uniform pe D. D ⊂ R ¸i fie seria numeric˘ s a n≥0 an . n≥0 i) |fn (x)| ≤ an . n≥0 Teorema 2. (Transferul limitei) Fie seria de functii ¸ n≥0 fn . atunci seria de functii ¸ n≥0 Demonstratie. Din criteriul general al lui Cauchy rezult˘ ¸ a c˘ exist˘ nε ∈ N. Fie x0 un punct de acua a mulare al lui D.5. avˆnd suma f : D → R. (∀) n ≥ m ≥ nε . Avem pentru orice a a ıncˆ x ∈ D ¸i orice indici n. (∀) x ∈ D. . m ca mai sus |fn (x) + . iar functia f are limit˘ ˆ punctul x0 a ¸ a ın ln ∈ R. exist˘ limx→x0 fn (x) = ln . ii) an < ∞. 4 . ¸ a a Teorema 2. (∀) n ∈ N. D ⊂ R convergent˘ uniform. . fn : D → R. . fn . + fm (x)| ≤ |fn (x)| + .+am < ε. atunci functia sum˘ este tot continu˘ pe D. Pe scurt avem: a a fn n≥0 = n≥0 fn . Dac˘ sunt ˆ a ındeplinite conditiile: ¸ fn converge uniform pe D. . Fie ε > 0 ales arbitrar. a a ln este convergent˘. .2. Dac˘ a n≥0 i) seria n≥0 a ¸ s fn este uniform convergent˘ la o functie g : D → R ¸i fn (x0 ) este convergent˘. astfel ˆ at an + . n≥0 Aplicˆnd rezultatele din sectiunea precedent˘ la ¸irul sumelor partiale ale seriilor a ¸ a s ¸ de functii. . + am < ε. astfel ˆ at a ıncˆ atunci seria n≥0 fn este uniform convergent˘.Teorema 2. D ⊂ R. fn : D → R. se obtin imediat urm˘toarele teoreme: ¸ ¸ a Teorema 2. . (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de functii ¸ n≥0 fn . a n≥0 ii) exist˘ un punct x0 ∈ D. fn : D → R.4.3. (Transferul derivabilit˘¸ii) Fie seria de functii derivabile at ¸ fn . + |fm (x)| ≤ s ≤ an +. Pe scurt avem lim fn (x) = n≥0 n≥0 x→x0 x→x0 lim f (x). Presupunem c˘ pentru orice n ∈ N. Atunci seria n≥0 egal˘ cu a n≥0 ln . cu derivata egal˘ cu g. . iar suma sa este o functie deria ¸ vabil˘. (Transferul continuit˘¸ii) Dac˘ seria de functii at a ¸ fn : D → R.

a ii) Dac˘ R < ∞. ˆ acest paragraf vom studia un caz particular. unde (an )n∈N este un ¸ir numeric fixat. ın Observatia 3. Fie seria de puteri ¸ calcula ¸i dup˘ urm˘toarele formule: s a a R= 1 limn→∞ n an xn . (Teorema razei de convergent˘ a lui Abel) Fie seria de puteri ¸a an xn avˆnd raza de convergent˘ R ∈ [0. Serii Taylor. Se nume¸te serie de puteri. 5 .2. de serii de In ¸a functii ¸i anume seriile de puteri. Se nume¸te serie de puteri centrat˘ ˆ x0 . atunci seria de puteri este uniform convergent˘ a s a pe intervalul [−r. unde (an )n∈N este ¸irul coeficientilor. Mai general avem: Definitia 3. Cea de a dou˘ formul˘ ın a a ın a a provine din prima. Raza de convergent˘ a seriei se poate ¸a an . Teorema 3. ∞) ∩ {∞}. ¸a Definitia 3.3. F˘cˆnd o schimbare de variabil˘ y := x − x0 .1. x0 ∈ R este un punct s ¸ n≥0 fixat. (Formula Cauchy-Hadamard) Numim raza de conver¸ gent˘ a seriei ¸a an xn . Orice serie de puteri converge pentru x = 0. ˆ cele ce urmeaz˘ ¸ In a vom studia domeniul de convergent˘ a unei serii de puteri. ¸i R = lim s n→∞ ˆ cazul cˆnd exist˘ limitele care apar ˆ aceste formule. numit ¸irul coeficientilor ses s ¸ n≥0 riei de puteri. Multimea D ⊂ R a punctelor x ¸ pentru care seria de puteri converge. se nume¸te domeniul de convergent˘ al s ¸a seriei. definit astfel: a n≥0 R := 1 lim supn→∞ n≥0 n |an | . Seriile de puteri reprezint˘ extinderea notiunii de ¸ s a ¸ polinom algebric. atunci seria de puteri este divergent˘ pentru orice x cu |x| > R. a ın a s ¸ De aceea ˆ continuare vom studia doar seriile de puteri propriuzise. adic˘ cele ın a centrate ˆ origine. aplicˆnd criteriul lui Cauchy pentru calculul limitelor de radicali a de ordin n. iar x ∈ R este variabila. a a iii) Dac˘ R > 0 ¸i 0 < r < R. Definitia 3. avˆnd aceea¸i coeficienti. an+1 |an | . r].2. de mare important˘.3 Serii de puteri.1. o serie de functii de ¸ s a ın ¸ n forma an (x − x0 ) . Observatia 3. iar x ∈ R este variabila seriei. o serie de functii de forma ¸ s ¸ n an x .1. num˘rul R ∈ [0. ∞) ∩ {∞}. studiul seriei de puteri centrat˘ ˆ a a a a ın punctul x0 se reduce la seria de puteri centrat˘ ˆ origine. a ¸a n≥0 i) Dac˘ R > 0. atunci seria de puteri converge absolut pentru orice x cu |x| < R.

Avem: a a i) (f + g)(x) = ii) (f · g) = ∞ n=0 (an + bn )xn . rezult˘ limk→∞ |ank xnk | = ∞. unde R > 0 este raza de convergent˘ seriei de puteri. Din teorem˘ rezult˘ c˘ dac˘ R = 0. vn = bn xn . . Alegem un num˘r q. Dar din s ¸ n punctul i) seria |an |r este convergent˘. Deoarece R > q . (n ≥ 0). iar cn = a0 bn + a1 bn−1 + . un = an xn . Presupunem c˘ a0 = 0. unde R1 > 0 ¸i R2 > 0 sunt razele de convergent˘ a s ¸a ∞ celor dou˘ serii de puteri. Deci obtinem ¸ |ank xnk | ≥ |x| . i) Fie |x| < R. (k ≥ k0 ). ˆ general nu se poate spune numic de¸a a ın spre convergenta ˆ punctele ±R. Alegem un num˘ q. domeniul de conver¸ a a a a gent˘ al seriei de puteri se reduce la multimea {0}. R2 }. Deoarece |x| < q. Fie functia f (x) = ¸ ∞ n=0 an xn . . ¸ ın ın precum ¸i serii care diverg ˆ ambele puncte. a aa ¸ s a a Teorema 3. pentru n ≥ 0. exist˘ un indice n0 ∈ N. Atunci obtinem |an xn | ≤ ¸ n≥0 |x| q n . astfel ca |x| < q < R. astfel ˆ at ıncˆ |ank | ≥ q pentru orice k ≥ k0 . . Aplicˆnd Corolarul ??. adic˘ |an | ≤ q 1 q n . ¸ a Observatia 3. f˘r˘ demonstratie ¸i urm˘toatrea teorem˘. rezult˘ c˘ seria a a a an xn este divergent˘. Folosind Teorema lui Abel. (|x| < R). Atunci exist˘ un ¸ir nu¸a a a s 6 . n ≥ n0 s˘vem a ≤ |x| q n n a |an | ≤ 1 . Demonstratie. exist˘ ıncˆ a 1 nk un indice k0 ∈ N. (|x| < R). domeniul ¸a ¸ a de convergent˘ este R. n=0 cn xn . (|x| < R1 ) ¸i g(x) s = bxn xn . a n≥0 ii) Fie |x| > R. rezult˘ c˘ seria as a ¸ a a |an xn | este convergent˘. Cum |x| > q. Sunt serii care converg ˆ unul sau ambele puncte. obtinem c˘ (f · g)(x) = s ¸ a wn .3. n≥0 Formul˘m. astfel ca pentru orice a q n ∈ N. + an b0 . a iii) Pentru orice x cu |x| ≤ r ¸i orice n ∈ N obtinem |an xn | ≤ |an |rn . deci a q limn→∞ |an xn | = 0. Dac˘ 0 < R < ∞. + u0 vn = cn xn . Exist˘ un sub¸ir a ıncˆ a s 1 1 1 n a de indici (nk )k∈N astfel ˆ at s˘ avem limk→∞ |an | = R .. . unde. rezult˘ c˘ seria geometric˘ a a a este convergent˘ ¸i atunci aplicˆnd primul criteriu al comparatiei. astfel ˆ at R < q < |x|. wn = un v0 + .3. ¸ ¸ a ii) Fie |x| < R. i) Relatia este evident˘. Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass rezult˘ a a a n≥0 n≥0 nk convergenta uniform˘ a seriei de puteri pe intervalul [−r. ¸i teorema lui Mertens.Demonstratie. ¸ a Deoarece lim supn→∞ n |an | < 1 . (|x| < R2 ). Not˘m R = min{R1 . Fie functiile f (x) ¸ = ∞ n=0 = ∞ n=0 an xn . (n ≥ 0). s ın Teorema 3. iar dac˘ R = ∞.2. r]. (n ≥ n0 ). (|x| < R).

Din Teorema razei de convergenta. r]. Seria de puteri ¸ derivat˘ a seriei de puteri a n≥0 1 f (x) = ∞ n=0 bn xn . R) fixat. (x ∈ (−R. Putem alege 0 < r < R astfel ˆ at x0 ∈ [−r. k! (∀) x ∈ (−R. convergenta seriei derivate este echivalent˘ cu a a a ¸ a n convergenta urm˘toarei serii de puteri ¸ a nan x . cu termeni pozitivi ¸i dac˘ (βn )n∈N este un alt ¸ir. De aici rezult˘ teorema. Deci r˘mˆne s˘ determin˘m raza de convergent˘ s a ¸a a a a a ¸a a acestei noi serii.5. R). Termenii acestei serii de functii ¸ .4. (n − k)! 1 · f (k) (0). Fie un punct ¸ s x0 ∈ (−R. Fie seria de puteri ¸ n≥0 an xn ¸i fie s (n+1)an+1 xn seria sa derivat˘. Existenta functiei g este asigurat˘ de teorema precedent˘. De asemenea. ¸ a f (k) (x) = n≥k n! an xn−k . seria a s care define¸te pe f este convergent˘ ˆ punctul x0 . Folosim acum urm˘torul fapt: dac˘ ¸irul (αn )n∈N este convera as gent. S˘ observ˘m c˘ ¸˘ ¸ a a a a a putem scrie ¸i g(x) := s ∞ se obtin prin derivarea termenilor seriei de puteri care define¸te pe f . Se ˆ s a ın ındeplinesc deci conditiile ¸ de aplicare a teoremei de derivare termen cu termen a seriilor de functii . 0 < r < R. Fie g : (−R. si deci rezult˘ c˘ f este derivabil˘ pe intervalul [−r. Rezult˘ c˘ ¸a s a a functia f este indefinit derivabil˘ pe intervalul (−R. |x| < r.4. ¸˘ n≥0 rezult˘ c˘ dou˘ serii de puteri care converg pentru acelea¸i valori ale variabilei x. Seria de puteri derivat˘ are acea¸i raz˘ de convergent˘ ca ¸i seria a s a ¸a s de puteri initial˘. R). a n≥0 S˘ obsev˘m c˘ pentru un x ∈ R. R) → R functia definit˘ ca sum˘ a seriei de puteri ¸ ¸ a a derivate. atunci lim supn→∞ αn βn = s a s √ limn→∞ αn ·lim supn→∞ βn . ın a a a s 7 n=1 nan xn−1 . Aplicˆnd ıncˆ a Teorema razei de convergent˘ . a a a s au acea¸i raz˘ de convergent˘.meric (bn )n∈N ¸i un num˘r r. r]. Fie functia f : (−R. R) ¸i s ak = (∀) k ∈ N. seriei derivate. f (x) = ¸ n≥0 an xn . ¸ a Demonstratie.punctul iii). Demonstratie. R) ¸i f = g. rezult˘ c˘ seria de mai ¸a a a sus este uniform convergent˘ pe intervalul [−r. R) rezult˘ c˘ f este derivabil˘ pe (−R. a Teorema 3. r] ¸i are suma g. ˆ particular f este a a a In derivabil˘ ˆ punctul x0 . Teorema 3. R) → R. R)). x ∈ (−R. (n + 1)an+1 xn se nume¸te seria de puteri s n≥0 a n xn . astfel ˆ at s a ıncˆ Definitia 3. ¸i f (x0 ) = g(x0 ). unde R > 0 este raza de convergent˘ a serie de puteri care define¸te pe f .5.Teorema ¸ 2. Avem lim supn→∞ n |nan | = limn→∞ n n·lim supn→∞ n |an | = lim supn→∞ n |an |. Deoarece punctul x0 a fost ales arbitrar a ın s ˆ intervalul (−R.

= 2! 4! n≥0 (x ∈ R). f (x) = ¸ n≥0 an xn . s s Prezent˘m mai jos dezvolt˘rile Mc Laurin a principalelor functii elementare. D ⊂ R.Pentru a vedea c˘ f este derivabil˘ de orice ordin pe intervalul (−R. Definitia 3. Fie functia f : D → R. ¸ ¸ ¸ Corolarul 3. (−1)2n 2n ·x . Seria de puteri ıncˆ ın centrat˘ ˆ a a ın 1 (n) f (a)(x − a)n .. .. atunci aceast˘ s ¸ ı a a serie se mai nume¸te ¸i serie MacLaurin. rezult˘ c˘ ¸i derivata de un ordin k ≥ 2 a seriei de puteri va a a a s fi tot o serie de puteri.. = exp(x) = 1 + + 1! 2! ∞ ∞ n=0 xn . ¸i anume seria de puteri obtinut˘ prin derivarea de k ori s ¸ a termenilor seriei date. 1). (x ∈ R). r > 0.1. f admite derivate de orice ordin ˆ punctul a. x0 + R). obtinem a doua relatia din enunt. n! n≥0 se nume¸te seria Taylor a functiei f ˆn punctul a. 3! 5! (2n + 1)! n≥0 unde cos x := 1 − x2 x4 + − . Presupunem c˘ exist˘ un punct ¸ ¸ a a a ∈ D. r(r − 1) . = ·x . x0 + R) → R. (r − n + 1) r := n r! x3 x5 (−1)2n+1 2n+1 sin x := x − + + . x ∈ (x0 − R. Deci are loc prima relatie din enunt. ¸a este indefinit derivabil˘ pe intervalul (x0 − R. x0 + R) ¸i a s ak = 1 · f (k) (x0 ). O functie f : (x0 − R. (2n)! 8 .. astfel ˆ at. n! (∀) x ∈ R. k! (∀) k ∈ N. Deoarece derivata serii de puteri este tot o serie de puteri. n r n (∀) x ∈ (−1. ¸i anume seria s de puteri derivat˘. R) ration˘m a a ¸ a inductiv. 1). Dac˘ a = 0. ln(1 + x) = n=1 ∞ (−1)n−1 n x .. (∀) x ∈ (−1. unde R > 0 este raza de convergent˘ a serie de puteri. a a ¸ x2 x + . Dac˘ ˆ aceast˘ relatie ¸ ¸ a ın a ¸ facem x = 0. (1 + x)r = n=0 xn ..5. .

pentru orice x ∈ Rn . Mention˘m c˘ vom nota ˆ ¸ a a ıntotdeauna elementele spactiului Rn . (∀) λ ∈ R. . 0). y ∈ Rn . . . µ ∈ R. (∀) λ ∈ R. Not˘m prin Rn . . . x. ¸ s ¸ n Aceasta face ca structura algebric˘ a spatiului R . . (∀) y = = (y1 . s Pe spatiul Rn nu vom defini o operatie de ˆ ¸ ¸ ınmultire ¸i nici o relatie de ordine. ¸ a n Spatiul R se nume¸te spatiul aritmetic n-dimensional. cu n oarecare. . . + xn en . . . (∀) x ∈ Rn . Pe spatiul Rn se introduc urm˘toarele dou˘ operatii: ¸ a a ¸ • adunarea + : Rn × Rn → Rn . . Elemenetele lui Rn ¸ s ¸ se numesc puncte sau vectori. not˘m cu ei . . definit˘ prin: a x + y := (x1 + y1 .2. (de n ori). x. . . • λ(µx) = (λµ)x. (1 ≤ i ≤ n) se numesc componentele lui x. Introducem urm˘toarele tipuri de multimi speciale ˆ Rn : ¸ a ¸ ın 1 . adic˘ (R . a2 . λxn ). 0) ∈ Rn . a1 . n ≥ 1 produsul cartezian R × . . iar operatia ¸ a ¸ de amplificare cu scalar are propriet˘¸ile: at • λ(x + y) = λx + λy.d. xn ) ∈ Rn . . vectorul ei = (0. (notat˘ prin juxtapunerea opea ranzilor). (∀) x = (x1 . . a ın a a a ¸ Not˘m 0 = (0. 1. . .a. . . (∀) x.. ˆ timp ce numerele reale le s s ın vom nota ˆ ıntotdeauna cu litere normale. . . . Avem (−1)x = −x ¸i 0x = 0. en }. yn ) ∈ Rn ¸i s • amplificarea cu scalar: R × Rn → Rn . . . unde xi ∈ R. Orice x = (x1 . s˘ fie mai slab˘ a ¸ a a decˆt a a multimii R. . +) este un grup comutativ. . Orice element x ∈ Rn se reprezint˘ sub forma a x = (x1 . eventual indiciate: a. a s Pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n. b.Curs 5 Spatiul Rn ¸ 1 Structura vectorial˘ a lui Rn a Definitia 1. • 1x = x. . . (∀) x ∈ Rn . n ≥ 2 cu litere ¸ ˆ ıngro¸ate. admite o unic˘ reprezentare ˆ raport cu aceast˘ a ın a baz˘ ¸i anume x = x1 e1 + . . (∀) x ∈ Rn .1.m. .d. . (∀) λ. µ ∈ R. as Definitia 1. . . unde 1 a apare pe pozitia a i-a. a2 ¸. xn ). definit˘ prin: a λx := (λx1 . . . . . Consider˘m ˆ continuare cˆteva elemente de analiz˘ vectorial˘ pe spatiul Rn . formeaz˘ baza canonic˘ a spatiului ¸ ¸ a a ¸ Rn . Multimea {e1 . xn + yn ). . (∀) λ. xn ) ∈ Rn . . (∀) x = (x1 . eventual indiciate: a. . b. . . . × R.m. • (λ + µ)x = λx + µx.a. xn ) ∈ Rn . . . a1 . a ¸ Se observ˘ imediat c˘ Rn ˆ a a ınzestrat cu operatiile de adunare ¸i amplificare cu ¸ s n scalar este un spatiu vectorial. ¸. .

¸ ¸ Definitia 1. multimea {a + tv| t ∈ [0. 2 Topologia spatiului Rn.• Dac˘ a. Functiile fi se numesc a ¸ ¸ functiile componente de indice i ale functiei f . dac˘ pentru orice puncte a. . . ¸ ˆ In cazul particular. . . Definitia 1. . .1. . a s Definitia 1. xn ) ∈ R . unde D este o multime oarecare. num˘rul ¸ s a real pozitiv: x := x2 + . . . . • O multime C ⊂ Rn se nume¸te convex˘. xn ). ¸ s a a avem [a. Pentru indicii 1 ≤ i ≤ n. este restrictia functiei f la ¸ ¸ drepta de directie v care trece prin a. 1 n 2 . Functia ϕ(t) := s s ¸ = f (a + tv). multimea a s s ¸ [a. . functiile fi := πi ◦f . . iar E este o multime ¸ ¸ ¸ oarecare ¸i fie de asemenea un punct a ∈ D ¸i v ∈.4. cˆnd v = ei . v = 0. . an ). Pentru ¸ ¸ ¸ indicii 1 ≤ i ≤ n. b] := {ta + (1 − t)b| t ∈ [0. fn ). 1]}. t ∈ I. unde D ⊂ Rn . . b ∈ Rn . v ∈ Rn . . . .i . an ). se nume¸te dreapta ce trece prin a ¸i de directie v. . . Generalit˘¸i ¸ at Definitia 2. ∞)} se nume¸te semidreapta de ¸ s cap˘t a ¸i de sens v. Fie functia f : D → E. se nume¸te segmentul de capete a ¸i b. . . .3. . . (x1 . b ∈ C. unde I = {t ∈ R| a + tv ∈ D}.i (xi ) = f (a1 . reprezentarea a a ¸ ϕa. ¸ ¸ Observ˘m c˘ functia f considerat˘ ˆ definitia precedent˘. . functiile πi : Rn → R. . xi . b] ⊂ C. definite prin ¸ ¸ n πi (x1 . xn ) = xi . . Se nume¸te norma unui element x ∈ Rn . • Dac˘ a.i admit pentru a = (a1 . v = 0. De asemenea. x = (x1 . functia ϕ se nume¸te functia a ¸ s ¸ partial˘ de indice i a lui f ˆ punctul a.5. . . admite reprezentarea a a ¸ a ın ¸ a f = (f1 . unde 1 ≤ i ≤ n. . . . Fie funtia f : D → Rn . xi ∈ {xi ∈ R| (a1 . an ) ∈ D}. not˘m cu fi : D → R. . . a s s ¸ multimea ¸ {a + tv| t ∈ R}. + x2 . xi . . . Observ˘m c˘ functiile partiale ϕa. . Aceast˘ functie partial˘ o not˘m cu ¸ a ın a ¸ ¸ a a ϕa. . se numesc functiile proiectie de indice i.

. x. pentru orice x. .Propozitia 2.1. cˆnd x ∈ Rn . Pentru x. . Inegalit˘¸iile din enunt se obtin imediat prin ridicare la p˘trat. + x2 ) = |λ| x . (Proprietatea de omogenis tate) c) x + y ≤ x + y . Distanta are urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ ¸ a at a) d(x. Acest˘ inegalitate a a a este echivalent˘ imediat cu inegalitatea din enunt. . + xn yn | ≤ x y .3. z). as a a b) λx = |λ| x . . . y ∈ Rn . . care la rˆndul ei este echivalent˘ cu conditia x = 0. . . y) = d(y. . . xn ). (1) Demonstratie. + (xn + tyn )2 . (∀) 1 ≤ ¸ ¸ a ¸ i ≤ i ≤ n. ¸i orice indice ¸ s 1 ≤ i ≤ n avem n |xi | ≤ x ≤ j=1 |xj |. Demonstratie. x). c) d(x. a at Propozitia 2. (Inegalitatea triunghiului sau Inegalitatea lui Minkowski). Demonstratie. y.4. . . . 3 . y) + d(y. Dup˘ simplificare aceast˘ inegalitate rezult˘ din inegalitatea lui Cauchy. Norma are urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ a at a) x = 0. y ∈ Rn . z) ≤ d(x. obtinem inegalitatea echivalent˘ a a a ¸ ¸ a n n n 2 yi i=1 n n x2 i i=1 + +2 i=1 xi yn ≤ i=1 x2 i + i=1 2 yi + 2 x y . pentru orice t ∈ R. . a ¸ Propozitia 2. Evident g(t) ≥ 0. y) := x − y se nume¸te distanta ¸ a s ¸ dintre punctele x ¸i y. pentru orice x. t ∈ ¸ a a ¸ ∈ R. x = ¸ (x1 . . (Inegalitatea lui Cauchy) Pentru orice puncte x. avem |x1 y1 + . pentru orice x ∈ Rn ¸i λ ∈ R. . ¸ at ¸ ¸ a Definitia 2. . dac˘ ¸i numai dac˘ x = 0. y) = 0. a a a Sunt utile urm˘toarele inegalit˘¸i. a) Conditia x = 0 este echivalent˘ cu conditia x2 = 0. y ∈ Rn . Pentru orice punct x ∈ Rn . y ∈ Rn . 1 n c) Dac˘ ridic˘m la p˘trat inegalitatea din enunt. yn ).2. + yn )t2 + 2(x1 y1 + . pentru orice x. . xn ). Dar g este un polinom de gradul doi ˆ ın variabila t: 2 2 g(t) = (y1 + . . . 1 n Rezult˘ c˘ discriminantul ∆ lui g satisface inegalitatea ∆ ≤ 0. a a ¸ b) Avem λx = (λx1 )2 + . + xn yn )t + (x2 + . z ∈ Rn . y = (y1 . . y ∈ Rn . dac˘ ¸i numai dac˘ x = y. + (λxn )2 = (λ)2 (x2 + . . . num˘rul d(x. s Propozitia 2. + x2 ). .2. S˘ consider˘m functia g(t) := (x1 + ty1 )2 + . x = (x1 . . as a b) d(x.

ıncˆ Definitia 2. ceea ce este echiva¸ lent cu x − y = 0. r) ⊂ V1 ∩ V2 . (sau echivalent. ¸ s a ˆ Avem ρ > 0. rezult˘ aa a a a a c˘ y − a ≤ y − x + x − a < ρ + x − a = r. atunci avem s a a B(a. interiorul geometric al sferei de centru a ¸i de raz˘ r. b) d(x. A ⊂ Rn . astfel ˆ at B(a. a at Propozitia 2. r2 ) ⊂ V2 . r1 ) ⊂ V1 ¸i B(a. ın Definitia 2. a) Fie sfera B(a. Avem: ¸ a) Orice sfer˘ deschis˘ este o multime deschis˘. orice multime V ⊂ Rn ¸ s a ¸ cu proprietatea c˘ exist˘ un num˘r r > 0. y) = 0 este echivalent cu x − y = 0. Sferele deschise centrate ˆ ıntr-un punct a sunt cele mai simple vecin˘t˘¸i ale a at punctului a. Sfera deschis˘ centrat˘ ˆ a ¸i de raz˘ r este pentru n = 1. z). r) ¸i fie x ∈ B(a. r) := {y ∈ Rn | y − x < r}. s a Definitia 2. intervalul deschis a a ın s a (a − r. Demonstratie. a a ¸ a b) O multime este deschis˘. Cum y a fost ales arbitrar. y) = x − y = (−1)(y − x) = | − 1| y − x = d(y. ¸ s astfel ca B(a. Pentru a vedea b).3. dac˘ A a ıncˆ a este vecin˘tate pentru toate punctele sale). a) d(x. Definitia 2. c) Dac˘ V ∈ Va . Punctele a) ¸i c) sunt evidente. Dac˘ lu˘m r := min{r1 . exist˘ r > 0. am g˘sit a ¸ a ρ > 0. Apoi. ¸i V ⊂ A. r). Dup˘ cum vom remarca ˆ continuare. b) V1 ∩ V2 ∈ Va . dac˘ ¸i numai dac˘ ea este o reuniune arbitrar˘ de ¸ a as a a sfere deschise. Se nume¸te vecin˘tate a unui punct a ∈ Rn . O multime A ⊂ Rn se nume¸te multime deschis˘. V2 ∈ Va . x). pentru orice V ∈ Va . a rezult˘ afirmatia. dac˘ pentru ¸ ¸ s ¸ a a pentru orice a ∈ A. Ar˘t˘m c˘ B(x.5. r) este multime deschis˘. rezult˘ c˘ B(a. interiorul geometric al cercului centrat ˆ a ¸i de raz˘ ın s a r. a a ¸ a 4 . se nume¸te sfer˘ deschis˘ de centru a ¸i ¸ a s s a a s de raz˘ r. pentru orice V1 .Demonstratie. fie r1 . z) = x−z = (x−y)+(y−z) ≤ x−y + y−z = d(x. Not˘m ρ := r − x − a . r). Not˘m cu Va a a a ıncˆ a familia vecin˘t˘¸iilor lui a. multimea a ¸ B(a. r) ⊂ A. iar pentru n = 3. astfel ¸ ¸ s a a a ˆ at A ⊂ B(0. a Propozitia 2. r2 > 0. Multimea A ⊂ Rn se nume¸te marginit˘.6. a s Demonstratie. R).5. Intr-adev˘r. Avem pentru orice a ∈ Rn ¸ a) a ∈ V . a + r).6. ρ) ⊂ B(a. y)+d(y. pot fi definite echivalent folosind a ¸ doar subfamilia sferelor deschise centrate ˆ acel punct. atunci A ∈ Va . deoarece pentru un punct arbitrar x ∈ B(a. r). astfel ˆ at B(a. dac˘ exist˘ R > 0. pentru n = 2. ρ) ⊂ B(a. notiunile care pot fi construite a ın ¸ cu ajutorul familiei de vecin˘tati ale unui punct. astfel ca B(x. r) ⊂ V . c) d(x. ρ).4. Dac˘ a ∈ Rn ¸i r > 0. dac˘ y ∈ B(x. r2 }. r).

rezult˘ afirmatia reciproc˘. Deoarece x a fost ales arbitrar. rezult˘ c˘ D este a ¸ ¸a a a deschis˘. unde X este o multime oarecare. Din Propozitia 2. ¸ a ¸ ¸ a O familie de multimi τ ⊂ P(X). s Definitia 2. r2 ) ⊂ D2 .7 se nume¸te spatiu topologic. Deci ˆ ¸ ¸ s ¸ ın n Propozitia 2. exist˘ rx > 0. Familia multimile deschise are urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ ¸ a at n a) Multimea vid˘ ∅ si spatiul R sunt multimi deschise. rx ) ⊂ D. dac˘ exist˘ r > 0 astfel ˆ at B(a. Din punctul a) rezult˘ c˘ exist˘ ρ > 0 astfel ca B(x. b). avem a B(a. ri ) ¸i a a a s n deci B(x. A¸adar D este deschis˘. Multimea ın a a a ¸ ¸ ¸ ¸ Rn este evident deschis˘. dac˘ D ⊂ R este deschis˘. a) Multimea ∅ este deschis˘. ρ) ⊂ D. r2 }.6-b). Dac˘ x ∈ D. r) ∩ A = {a}. a a ¸ a Propozitia 2. dac˘ pentru orice r > 0. Din a identitatea imediat˘ D = x∈D B(x. D2 . a b) Fie D o reuniune arbitrar˘ de multimi deschise.7. dac˘ complementara sa este a a o multime deschis˘.7 am demostrat c˘ spatiul R . a • punct de acumulare al lui A. astfel ca B(x. • punct izolat al lui A. Exist˘ razele r1 > 0. r) ⊂ A a a ıncˆ • punct aderent al lui A. ¸ a ¸ ¸ b) O reuniune arbitrar˘ de multimi deschise este o multime deschis˘. avem B(a. ¸ a¸a cum au fost definite ˆ Definitia 2. astfel ca x ∈ a a ∈ B(ai . a c) Fie D1 . O multime din Rn se nume¸te ˆ ¸ ¸ s ınchis˘. rx ). atunci avem s a a B(x.8. care verific˘ ¸ ¸ a conditiile a). este un spatiu topologic.6. Fie A ⊂ Rn ¸i a ∈ Rn . Aplicˆnd din nou Propozitia 2. Reciproc.1. rezult˘ c˘ D1 ∩D2 este deschis˘. r) ∩ A \ {a} = ∅. deci este o reuniune de sfere a deschise. a ¸ ¸ a c) Intersectia a dou˘ multimi deschise este o multime deschis˘. Dac˘ not˘m r = min{r1 . r1 ) ⊂ D1 ¸i B(x. dac˘ exist˘ r > 0 astfel ˆ at B(a. Mention˘m c˘ o s ın ¸ ¸ ¸ a a parte din notiunile pe care le consider˘m ˆ acest capitol. rezult˘ prin inductie c˘ ¸ ¸ a ¸ a o intersectie finit˘ de multimi deschise este o multime deschis˘.7. dearece ea nu contine nici un punct ¸ ¸ a ¸ ˆ care s˘ trebuiasc˘ verificat˘ conditia din definitia multimilor deschise. referitoare la spatiul Rn ¸ a ın ¸ pot fi considerate mai general ˆ ıntr-un spatiu topologic abstract. Punctul a se nume¸te: ¸ s s • punct interior al lui A. r2 > 0. din Propozitia 2. atunci exist˘. dac˘ pentru orice r > 0. ¸ a astfel ca B(x. ˆ ¸ a ¸ ınzestrat cu familia de multimi deschise. ri ). Spatiile topologice ¸ ¸ reprezint˘ cadrul cel mai general ˆ care se studiaz˘ notiunile de convergent˘. s a a a atunci pentru orice punct x ∈ D. ρ) ⊂ B(ai . partea de suficint˘. a a ıncˆ 5 . ¸ a Definitia 2. r) ⊂ D1 ∩D2 . Fie x ∈ D1 ∩ D2 . ri ). c). Din punctul c) al propozitiei precedente. a a a Observatia 2. multimi deschise. ¸ a ¸ ¸ a Demonstratie.b) Fie D = i∈I B(ai . i ∈ I.6-b) rezult˘ a ¸ ¸ a c˘ D este o reuniune de reuniuni de sfere deschise. r) ∩ A = ∅. limit˘ a ın a ¸ ¸a a ¸i continuitate.

a Urm˘ toarea propozitie arat˘ c˘ convergenta ¸irurilor de vectori din Rn se reduce a ¸ a a ¸ s la convergenta ¸irurilor de componente. . notat˘ cu A. 6 i=1 . pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n. Conditia a = limk→∞ xk se scrie ˆ mod echivalent astfel: (∀) ε > ¸ ¸ ın 0. multimea punctelor interioare ale lui A. an ). . multimea Fr A := A \ A. limk→∞ xk −a = 0. ¸i din limk→∞ xk −a = 0. Rezult˘ c˘ o multime A ⊂ Rn este ˆ a a ¸ ınchis˘. dac˘ exist˘ a ∈ Rn . Sunt echivalente: i) limk→∞ xk = a. ◦ ◦ ◦ 3 Siruri ˆ spatiul Rn ¸ ın ¸ Definitia 3. aplicˆnd criteriul major˘rii.1. Fie ¸irul (xk )k∈N . . a = (a1 . . In ıncˆ s s ¸i se noteaz˘ cu limk→∞ xk . i) Pentru orice multime A ⊂ Rn . vezi (1). Demonstratie. . s a Observatia 3. obtinem folosind criteriul major˘rii s ¸ a c˘ limk→∞ |xk i − ai | = 0. i) ⇒ ii). notat˘ cu A . Din limitele limk→∞ |xk i − ai | = 0. . Un ¸ir (xk )k∈N se nume¸te convergent. Definim: ¸ • interiorul lui A. multimea punctelor aderente a ¸ ale lui A. atunci limita sa este ¸ a s unic˘.2. ¸ Relativ la interior ¸i aderenta avem urm˘toarele rezultate: s ¸˘ a Propozitia 2. (∀) k ∈ N. vezi (1). Propozitia 3.Definitia 2. Fie indicele 1 ≤ i ≤ n fixat. . ¸ • aderenta sau ˆ ¸ ınchiderea lui A. k ∈ N ¸i fie punctul ¸ s s a ∈ Rn . (∃)kε ∈ N. • frontiera lui A. ii) limk→∞ xk i = ai . a ii) ⇒ i). multimea punctelor de acumulare ¸ a a ¸ ale lui A. xk − a < ε. ¸ s Propozitia 3. multimea A este cea mai mare ¸ ¸ ¸ multime deschis˘ inclus˘ ˆ A. k ≥ kε .8. notat cu A. Folosim inegalitatea xk − a ≤ n |xk i − ai |. astfel ¸ s s a a ˆ acest caz punctul a se nume¸te limita ¸irului (xk )k∈N ˆ at. • multimea derivat˘ a lui A. multimea A este cea mai mic˘ multime ˆ ¸ ¸ a ¸ ınchis˘ a care include pe A. dac˘ ¸i ¸ a a ın a a ¸ a as ◦ numai dac˘ A =A.1.9. xk n ). Dac˘ un ¸ir (xk )k∈N din Rn este convergent. obtinem a a ¸ limk→∞ xk − a = 0. . pentru orice 1 ≤ i ≤ n.1. Rezult˘ c˘ o multime A ⊂ Rn este deschis˘. dac˘ ¸i numai dac˘ a as a A = A. Avem |xk i − ai | ≤ ¸ ≤ xk −a . a ii) Pentru orice multime A ⊂ Rn . unde xk = (xk 1 . Fie A ⊂ Rn .

astfel ¸ s a ε ˆ at s˘ avem xk − a < 2 . . Atunci ¸irul (xk )k∈N astfel construit s este convergent la a. ¸ ¸ a Cu ajutorul ¸irurilor putem caracteriza punctele aderente. Propozitia 3. Exist˘ un a indice k ∈ N astfel ca xk − a < r. Reciproca acestei propozitii este de asemenea adev˘rat˘. convergent la a. k.4 rezult˘ c˘ exist˘ un ¸ir (xk )k∈N de puncte din A. Exist˘ un indice kε ∈ N. de puncte din A. astfel ca pentru orice k. Deoarece r > 0 a fost ınchis˘. Aplicˆnd a a Propozitia 3. . l ∈ N. . convergent la a. din A \ {a}. dac˘ ¸i numai dac˘ exit˘ un ¸ir de ¸ as a a s puncte (xk )k∈N . Pentru orice k ∈ N. Deoarece spatiul R este complet ˆ sens Cauchy. Orice ¸ir (xk )k∈N convergent. Reciproc. l ∈ N. care este convergent la punctul a. a a Punctul ii) se demonstreaz˘ analog.Definitia 3. Atunci a ∈ A.2. Din a a Propozitia 2. din enunt. exist˘ un ¸ir (xk )k∈N . k ≥ 1. . l ≥ kε . i) Presupunem c˘ a ∈ A. ın Demonstratie. a Propozitia 3. Fie A ⊂ Rn ¸i a ∈ Rn Avem: ¸ s i) a este punct aderent al multimii A. Un ¸ir (xk )k∈N din Rn se nume¸te fundamental sau ¸ir Cauchy.8 rezult˘ c˘ A este multime ˆ ¸ a a ¸ ınchis˘. k ). s˘ presupunem c˘ exist˘ un ¸ir (xk )k∈N . Din Propozitia 3. Fie ¸irul fundamental (xk )k∈N . Dar cum A este ˆ a a Reciproc presupunem ˆ ındeplinit˘ pentru A.3. conditia cu ¸iruri. a a a ales arbitrar rezult˘ c˘ a ∈ A. rezult˘ c˘ A = A. an ). Fie r > 0 arbitrar. punctele de acumulare s ¸i multimile ˆ s ¸ ınchise. r) ∩ A = ∅.1. rezult˘ ¸ ¸ ın a c˘ ¸irurile componentelor sunt convergente. 1 ≤ i ≤ n. dac˘ ¸i numai dac˘ orice ¸ir a a s a s convergent de puncte din A are limita ˆ A. a¸a cum va rezulta din ¸ a a s teorema urm˘toare. rezult˘ c˘ a ∈ A. ıncˆ a a ε ε avem xl − xk ≤ xl − a + a − xk < 2 + 2 = ε. a Cum r > 0 a fost ales arbitrar. dac˘ k. k. S˘ presupunem c˘ A este multime ˆ ¸ a a ¸ ınchis˘ ¸i fie un ¸ir (xk )k∈N de as s puncte xk ∈ A. Orice ¸ir fundamental (xk )k∈N din Rn este convergent. exist˘ cˆte ¸ a a a 1 un punct xk ∈ A∩B(a. Atunci.5. ¸ s Demonstratie. obtinem c˘ limk→∞ xk = a. rezult˘ imediat c˘ ¸irurile (xk i )k∈N sunt fundamentale a as pentru toti indicii 1 ≤ i ≤ n. l ≥ kε . r) = ∅. Deoarece a ∈ A a fost ales arbitrar. k ∈ ¸ s ∈ N. adic˘ spatiul s a ¸ n R este complet ˆ sensul lui Cauchy. a 7 . ¸ s s s dac˘ pentru orice ε > 0. Fie a = limk→∞ xk ¸i fie ε > 0. unde xk = (xk 1 . s˘ a a a avem xl − xk < ε. O multime A ⊂ Rn este ˆ ¸ ¸ ınchis˘. Folosind inegalitatea (1). rezult˘ c˘ a ∈ A. convergent ¸ a a a s la a. a Teorema 3. a s Not˘m ai a := = limk→∞ xk i . Fie a ∈ a ¸ s ¸ A. Fie r > 0. Definim x0 arbitrar. Apoi consider˘m punctul a := (a1 . Demonstratie. Exist˘ un indice k ∈ N astfel ca xk − a < r.2.4. exist˘ kε ∈ N. . . ın Demonstratie. Deci B(a. dac˘ ¸i numai dac˘. din Rn este fundamental. Propozitia 3. pentru orice k ≥ kε . ii) a este punct de acumulare al multimii A. Deci A ∩ B(a. xk n ). convergent a a a s la a. . ¸ as a a s de puncte din A. .

O multime din R este conex˘.3.4 Multimi compacte ¸i multimi conexe ¸ s ¸ Numim acoperire cu deschi¸i a unei multimi A ⊂ Rn . D2 cu propriet˘¸ile: at a) A ∩ D1 = ∅ ¸i A ∩ D2 = ∅. . ¸ a a Teorema 4. s a ıncˆ Vom da ˆ continuare o caracterizare a multimilor compacte.2. b ∈ I. . . ˆ In caz contrar. dac˘. ın ¸ Teorema 4. O multime A ⊂ Rn se nume¸te conex˘.1. dac˘ din orice acoperire ¸ ¸ s a a cu deschi¸i a lui A se poate extrage o subacoperire finit˘. a Definitia 4. O multime A ⊂ Rn se nume¸te compact˘. dac˘ a. a Definitia 4. o familie de multimi deschise s ¸ ¸ {Di . i ∈ I} cu proprietatea c˘ A ⊂ i∈I Di . ik . pentru orice numere a ¸ s a a < x < b. ¸ s a Dou˘ rezultate importante sunt urm˘toarele: a a Teorema 4. exist˘ indicii i1 . astfel ˆ at A ⊂ Di1 ∪ . adic˘ dac˘ A ⊂ i∈I Di s a a a cu Di deschi¸i. Sunt echivalente: i) A este compact˘.2. dac˘ ¸i numai dac˘ ea este un interval. . ¸ a as a Reamintim c˘ o multime I ⊂ R se nume¸te interval. a ii) A este m˘rginit˘ ¸i ˆ a a s ınchis˘. dac˘ nu exist˘ dou˘ multimi ¸ ¸ s a a a a ¸ deschise D1 . rezult˘ x ∈ I a a 8 . . . ∪ Dik . (Borel-Lebesque) Fie A ⊂ Rn . Orice multime convex˘ A ⊂ Rn este conex˘. multimea A se nume¸te disconex˘.1. s b) A ⊂ D1 ∪ D2 ¸i s c) A ∩ D1 ∩ D2 = ∅.

Observatia 1. Pentru functiile a a s a ¸ vectoriale putem considera functiile componente scalare. a a 1 . D ⊂ Rn . a¸a cum au fost s introduse acestea ˆ paragraful 6. (2) (1) ˆ Intr-adev˘r. (∃)δε > 0. (∀) x ∈ D. dac˘ l verific˘ conditia (2). Definitia limitei lui f ˆ a. exist˘ o vecin˘tate U a lui a astfel ˆ at f (U ∩ D \ {a}) ⊂ B(l. ¸ a a Astfel. δε ). Dac˘ o functie f : D → Rm . De asemenea. (sau ˆ a limita global˘ a lui f ˆ a). astfel ca B(a. m ≥ 1 ¸i fie a ∈ Rn un ¸ ¸ s punct de acumulare al lui D. din care prin particularizare s ¸ ¸ a se obtin limitele dup˘ o directie ¸i limitele partiale. unde ¸ ın n D ⊂ R . m ≥ 1. ε) ¸i vecin˘t˘¸i a at a a a at s a at ale lui a de forma B(a. poate fi exprimat˘ echivalent ¸ ¸ ın a ˆ urm˘toarea form˘: ın a a (∀) ε > 0. ˆ not˘m a ıl a δε > 0. atunci aceasta este unic˘. dac˘.1. atunci dac˘ V este o vecin˘tate a lui l. se consider˘ implicit c˘ este vorba de limita global˘. functia f se nume¸te de ¸ a a ¸ s o variabil˘. iar pentru functiile de mai ¸ ¸ multe variabile puten considera functiile partiale ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct. dac˘ l este limita functiei f ˆ a ˆ sensul definitiei cu vecin˘t˘¸i. a a ¸ a a exist˘ ε > 0. a a ıncˆ Dar exist˘ δ > 0. Spunem c˘ l este limita a functiei f ˆ punctul a. a a a Definitia 1.1. atunci a ¸ ın ın ¸ a at pentru orice ε > 0. dup˘ o directie ın ¸ ın a ¸ ¸i partiale. de mai sus.1. a a ¸ Propozitia 1. B(l.Curs 6 Limit˘ ¸i continuitate as Functiile care vor interveni ˆ acest capitol vor fi de forma f : D → Rm . dac˘ consider˘m vecin˘t˘¸i V ale lui l de forma V = B(l. ¸ a a ¸ Reciproc. Atunci exist˘ δε > 0. care verific˘ conditia a ıncˆ a a ¸ din (2). Dac˘ not˘m U := B(a. obtinem (1). ε). dac˘ n ≥ 2. δ) ⊂ U . Fie de asemenea l ∈ Rm . ε) ⊂ V . 0 < x − a < δε ⇒ f (x) − l < ε. ın 1 Limite de functii ¸ Vom considera ˆ acest capitol limitele de functii. δε ). Fie functia f : D → Rm . O astfel de functie se nume¸te functie scalar˘ dac˘ m = 1 ¸i ¸ s ¸ a a s respectiv functie vectorial˘. Se obtine c˘ l verific˘ conditia (2). astfel ˆ at. se obtine din definitia cu a a ın ¸ ¸ vecin˘t˘¸i. aceast˘ exprimare ˆ limbaj ”delta-epsilon”. exist˘ o vecin˘tate U a lui a. D ⊂ Rn . pentru orice ¸ ın ınc˘ a ın a vecin˘tate V a lui l. ˆ sens global. astfel ˆ at a a a ıncˆ f (U ∩ D \ {a}) ⊂ V. depinde de ε. Cˆnd nu se precizeaz˘ tipul ¸ a ¸ s ¸ a a limitei. admite ˆ ¸ a ¸ ıntr-un punct a ∈ D o limit˘. . n. Apoi echivalenta celor dou˘ exprim˘ri se deduce imediat. Definitia de baz˘ este cea a limitei globale.1. dac˘ n = 1 ¸i de mai multe variabile. dac˘ m ≥ 2. n ≥ 1. Deoarece acest δ.

Fie a ∈ D ¸i l ∈ Rm . D ⊂ Rn . Demonstratie. 0 < |t| < δε . δε }. . c˘ exit˘ dou˘ puncte diferite l1 . (∀) 1 ≤ i ≤ m. (∃)δε > 0. Presupunem prin absurd. pentru orice 1 ≤ i ≤ m. . Explicit ea ˆ ınsemn˘: a (∀) ε > 0. (∀) t ∈ R. Exist˘ atunci. 1 ≤ i ≤ n. . xi . x = a ¸i ıncˆ s i 1 2 |x − a| < δε . . . Atunci avem a l1 − l2 ≤ l1 − f (x) + f (x) − l2 < 2ε < l1 − l2 . pentru a ¸ a i i = 1. Propozitia rezult˘ imediat din urm˘toarele inegalit˘¸i deduse din ¸ ¸ a a at propriet˘¸ile normei: at m |fi (x) − li | ≤ f (x) − l ≤ j=0 |fj (x) − lj |. unde l verific˘ conditia echivalent˘: a ¸ a (∀) ε > 0. ◦ Definitia 1. . .Demonstratie. . 2. aceasta se mai poate nota ¸i prin In ¸ s l = limxi →ai f (a1 . Sunt echivalente: s i) limx→a f (x) = l. . . . a ∈D. . Fie fixat un punct x ∈ D \ {a}. ıncˆ Un astfel de punct exist˘ deoarece a este punct de acumulare a lui D. . atunci limita de mai sus se nume¸te a s limita partial˘ de indice i. . . ¸ ¸ s Spunem c˘ l este limita dup˘ directia v a lui f ˆ punctul a. a + tv ∈ D ⇒ f (a + tv) − l < ε. ¸ ¸ ¸ ¸ b) Definitia limitei exprimate prin (3). ˆ leg˘tur˘ cu limitele definite ˆ Definitia 1. 2 .3. xi . l = (l1 . ¸ Propozitia 1. 0 < |xi − ai | < δε . unde I := {t ∈ R| a + tv ∈ D}. . (∀) x ∈ D. an ). t→0 (3) ˆ In cazul particular cˆnd v = ei . t ∈ I. . lm ). D ⊂ Rn admite limit˘ ˆ punctul a ∈ D . ˆ cazul particular al limitei partiale de indice i.2. fm ). v = 0 ¸i l ∈ Rm . xi . . . (∃)δε > 0. Contradictia g˘sit˘. astfel ˆ at f (x) − li < ε. trebuie ˆ ¸eleas˘ ca limita ˆ 0 a functiei ¸ ınt a ın ¸ ϕ(t) := f (a + tv). . . . . .3 facem urm˘¸ In a a ın ¸ a toarele remarci: ◦ a a a) Conditia a ∈D este considerat˘ doar pentru simplificare. . Fie functia f : D → Rm . a Urm˘toarea propozitie arat˘ c˘ studiul limitelor functiilor vectoriale se reduce a ¸ a a ¸ la studiul limitelor functiilor componente. ¸ a Observatiile 1. numerele δε > 0. (a1 . De fapt aceast˘ ¸ conditie ar putea fi ˆ ¸ ınlocuit˘ cu conditia mai slab˘ ca a s˘ fie punct de acumulare a ¸ a a al multimii obtinute prin intersectia lui D cu dreapta ce trece prin a. . . (∀) xi ∈ R. v ∈ R. an ) ∈ D ⇒ ⇒ f (a1 . f = (f1 . Alegem ε < 2 l1 − l2 . dac˘: a a ¸ ın a lim f (a + tv) = l. . . ii) limx→a fi (x) = li . Fie functia f : D → Rm . astfel ˆ at x − a < min{δε . demon¸ a a streaz˘ propozitia. an ) − l < ε. .2. . l2 ∈ ¸ a a a 1 ∈ Rm .1. . de directie v. pentru orice x ∈ D. a ¸ Propozitia precedent˘ justific˘ urm˘toarea notatie: ¸ a a a ¸ Definitia 1. (1 ≤ i ≤ m). unde ¸ ¸ fi : D → R. care verific˘ conditia (2). D ⊂ Rn . . Dac˘ functia f : D → Rm . ¸ a ¸ a ın atunci limita sa se noteaz˘ cu limx→a f (x).

k ≥ kε . δ). Atunci a a pentru k ≥ kε . ¸irul s s valorilor: (f (xk ))k∈N este convergent. Reciproc. obtinem un ¸ir (xk )k∈N cu propriet˘¸ile xk ∈ a D \ {a}. s Demonstratie. s Fie (xk )k∈N un astfel de ¸ir ¸i fie ε > 0 ales arbitrar. x = a. astfel ˆ at 0 < x − a < δε . a ¸ a a s s de elemente din D \ {a}. Din ipotez˘. Fie functia f : D → Rm . pentru orice x ∈ D. D ⊂ Rn ¸i a ∈ D . Atunci putem considera ¸irul alternant (zk )k∈N . k→∞ pentru orice ¸ir (xk )k∈N ca mai sus. convergente la a ¸i astfel ˆ at limk→∞ f (xk ) = l1 . astfel ca s˘ avem xk − a < δε . s˘ avem a a ¸ s a f (x) − l < ε. Deci limk→∞ f (xk ) = l. (Heine) Fie functia f : D → Rm . Avem f (a + tv) − l < ε. limk→∞ xk = a. Urm˘toarea teorem˘ caracterizeaz˘ limitele de functii cu ajutorul limitelor de a a a ¸ ¸iruri. ¸i f (xk ) − l ≥ ε0 . astfel ˆ at s˘ fie ˆ ¸ ıncˆ a ındeplinite urm˘toarele dou˘ conditii: B(a. avem limk→∞ f (xk ) = l. atunci ın a x→a ◦ lim f (x) = lim f (xk ). Pres a a ¸ supunem prin absurd c˘ l = limx→a f (x). Deci s ıns˘ trebuie s˘ avem limx→a f (x) = l.1.Propozitia 1. iar s ıncˆ limk→∞ f (yk ) = l2 . fie dou˘ ¸iruri (xk )k∈N ¸i (yk )k∈N . a a δ pentru orice t astfel ca 0 < |t| < v . pentru orice k ∈ N. Presupunem mai ˆ ai c˘ exist˘ limx→a f (x) = l ¸i ar˘t˘m c˘ pen¸ ıntˆ a a s aa a tru orice ¸ir (xk )k∈N de puncte xk ∈ D\{a}. v = 0. a a s S˘ presupunem acum ii) ¸i s˘ not˘m cu l. k ≥ 1. a Ca o consecinta imediat˘ a Teoremei lui Heine. atunci ea admite limite dup˘ orice directie v = 0 ˆ a ¸i a ın a ¸ ın s toate sunt egale cu l. δ) ⊂ D ¸i pentru orice x ∈ B(a. 3 . rezult˘ c˘ l1 = l3 ¸i l2 = l3 . convergent la a. s Teorema 1. z2k+1 := yk . Dac˘ f admite limita ¸ ¸ s a (global˘) l ˆ punctul a. Putem alege δ > 0. Atunci.3. astfel ˆ at. Sunt ¸ s echivalente: i) exist˘ limx→a f (x). acel unic element din Rm la care a s a a converg toate ¸irurile (f (xk ))k∈N . a ıncˆ s 1 ¸ s at Alegˆnd δ := k . (k ∈ N). Demonstratie. Intr-adev˘r. avem f (xk ) − l < ε. a ii) pentru orice ¸ir (xk )k∈N de puncte xk ∈ D \ {a}. definit prin s z2k := xk . astfel a a a ca limk→∞ f (zk ) = l3 . pentru a a ıncˆ orice δ > 0. exist˘ xδ ∈ D \ {a} astfel ˆ at xδ − a < δ ¸i f (x) − l ≥ ε0 . Atunci din ii) rezult˘ c˘ exist˘ l3 ∈ Rm . Mai mult. Atunci exist˘ ε0 > 0. Dar cum. cˆnd (xk )k∈N verific˘ conditiile din ii). cˆnd a s a ˆ (xk )k∈N verific˘ conditiile din ii). ıncˆ a ıncˆ Exist˘ kε ∈ N. Deci l1 = l2 . k ∈ N. convergent la a. avem urm˘torul criteriu util ¸˘ a a pentru a demonstra neexistenta limitei unei functii ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct. ˆ cazul cˆnd acestea au loc. Deci limt→0 f (a + tv) = l. dac˘ fix˘m v ∈ Rn . s˘ presupunem conditia ii) ˆ a ¸ ındeplinit˘. exist˘ δε > 0 astfel s s a a ˆ at s˘ avem f (x) − l < ε. Mai ˆ ai s˘ remarc˘m c˘ a ıntˆ a a a m atunci exist˘ un unic element l ∈ R la care converg toate ¸irurile (f (xk ))k∈N . Fie ε > 0. (f (xk ))k∈N ¸i (f (yk ))k∈N sunt sub¸iruri ale ¸irului s s s (f (zk ))k∈N . Aceasta contrazice ˆ a ipoteza. D ⊂ Rn ¸i a ∈D.

pentru orice x ∈ D. astfel ca pentru orice indici l ≥ k0 . Intr-adev˘r. Observatiile 1. a ii) pentru orice ε > 0 exist˘ δε > 0. k2 ≥ k0 . unde l1 = l2 . ii) → ii). atunci avem o reciproc˘ slab˘ a Corolorului 1. astfel ca f (x) − l < 2 . atunci exist˘ limx→a f (x) = l. convergente la a ¸i astfel ˆ at limk→∞ f (xk ) = l1 ¸i limk→∞ f (yk ) = l2 . Dac˘ exist˘ dou˘ ¸ s a a a ¸iruri (xk )k∈N ¸i (yk )k∈N de puncte din D \ {a}. (Criteriul major˘rii) Fie D ⊂ Rn . ¸i fie functiile ¸ a s ¸ f : D → Rm ¸i ϕ : D → R. a 4 . convergent la a ¸i astfel ˆ at ¸irul (f (xk ))k∈N nu este convergent. s ıncˆ s ˆ unde l1 . (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie functia f : D → Rm . D ⊂ ¸ ⊂ Rn ¸i a ∈ D .2. ˆ leg˘tur˘ cu corolarul precedent facem urm˘toarele remarci: ¸ In a a a i) ˆ general. Sunt echivalente: s i) exist˘ limx→a f (x). l2 ˆ R. Dac˘ exist˘ l ∈ Rm . Putem considera indicele k0 ∈ N. atunci f nu admite limit˘ ˆ s a ın punctul a. Deci exist˘ ε0 > 0 cu proprietatea c˘ pentru s s a a orice k ∈ N exist˘ indicii k1 . cu a 0 < x − a < δε .4. D ⊂ Rn ¸i a ∈ D .2. astfel ˆ at pentru orice puncte x. unde V este o vecin˘tate a a punctului a.Corolarul 1. Fie l := limx→a f (x). dac˘ f nu are limit˘ ˆ a. y ∈ D sunt astfel ca 0 < x − a .1. pe care ˆ prezent˘m ˆ continuare. k2 ≥ k. rezult˘ din Teorema s a a a ın a lui Heine c˘ exist˘ un ¸ir (zk )k∈N de puncte din D \ {a} ¸i convergent la a. Aceasta contrazice ˆ a inegalitatea asigurat˘ ıncˆ ıns˘ a de punctul ii). astfel: Dac˘ f a a a a nu admite limit˘ ˆ punctul a. dou˘ sub¸iruri ale ¸irului (zk )k∈N . convergente la a ¸i astfel ˆ at s s s ıncˆ limk→∞ f (xk ) = l1 ¸i limk→∞ f (yk ) = l2 . pentru orice x ∈ V ∩ D \ {a}. ¸i y − a < δε . reciproca Corolarului 1. dar c˘ f nu a a are limit˘ ˆ a. astfel ˆ at f (xk1 ) − f (xk2 ) ≥ ε0 a ıncˆ Fie num˘rul δε0 > 0. ¸ ¸ a a ¸ Propozitia 1. din paragraful de aplicatii. avem f (x) − f (y) < ε. dac˘ x. Din Teorema lui Heine rezult˘ c˘ exist˘ un ¸ir (xk )k∈N de puncte din a ın a a a s D \ {a}. Contradictia obtinut˘ demonstreaz˘ conditia i). ˆ alnit la ¸iruri ai la serii numerice. Dar orice ¸ir neconvergent din R ıncˆ s ın s are cel putin dou˘ puncte limit˘ diferite l1 . ii) limx→a ϕ(x) = 0. alese astfel ˆ at limk→∞ f (xk ) = l1 ¸i a s s ıncˆ s limk→∞ f (yk ) = l2 . Fie functia f : D → Rm . l2 ∈ R ¸i l1 = l2 .1 nu este adev˘rat˘. a astfel ˆ at f (xk1 ) − f (xk2 ) ≥ ε0 . a ∈ D . Presupunem prin absurd c˘ conditia ii) este ˆ a ¸ ındeplinit˘. Un exemplu este dat In a a ˆ Exercitiul 1. Atunci s ıncˆ s ¸irul (f (xk ))k∈N nu este ¸ir Cauchy. Urm˘torul criteriu. care satisface conditia din punctul ii) pentru alegerea a ¸ ε := ε0 . ¸˘ ıntˆ s ¸ Teorema 1. Consider˘m un num˘r ε > 0 ¸ a a ε arbitrar ales. a ε ε atunci f (x) − f (y) ≤ f (x) − l + l − f (y) < 2 + 2 = ε.1. i) → ii). ıncˆ s Demonstratie. Din cele spuse mai sus putem alege indicii k1 . reprezint˘ un analog al a ıl a ın a criteriului general de convergenta a lui Cauchy. astfel ˆ at x − a < δε . ın ¸ ¸ ii) Dac˘ m = 1. s˘ avem xl − a < δε0 . Din i) exist˘ δε > 0. y ∈ a ıncˆ ∈ D \ {a}. y − a < δε . atunci exist˘ dou˘ ¸iruri (xk )k∈N ¸i (yk )k∈N de puncte a ın a as s din D \ {a}. astfel a a s s ˆ at ¸irul (f (zk ))k∈N nu este convergent ˆ R. Atunci not˘m cu (xk )k∈N ¸i cu ¸ a a ın a s (yk )k∈N . Atunci. astfel ˆ at s a a ıncˆ i) f (x) − l ≤ ϕ(x).

ˆ acest scop definim: ¸ ¸ ın In 5 .1. Fie ε > 0 ales arbitrar. D ⊂ Rn .2.1.1. ¸ ¸ a ın dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir (xk )k∈N . Spunem c˘ o functie f : D → Rm .Demonstratie. O alt˘ caracterizare a continuit˘¸ii unei functii ˆ a at ¸ ıntr-un punct se poate face folosind oscilatia functiei ˆ acel punct. (∀) x ∈ D. O functie f : D → Rm . Propozitia 2. . O definitie echivalent˘ cu cea de mai sus. Atunci. . Avem: ¸ ¸ s i) Dac˘ a este un punct izolat al lui D. Tinem cont c˘ un punct a ¸ a a ∈ D este fie un punct de acumulare al lui D. De obicei. Continuitatea poate fi caracterizat˘ cu ajutorul limitei. dac˘ compar˘m ˆ a a a ıntre ele definitiile limitei ¸i ale conti¸ s nuit˘¸ii. . dac˘ pentru orice vecin˘tate V a lui f (a) exist˘ o vecin˘tate U ın a a a a a lui a astfel ˆ at f (U ∩ D) ⊂ V .3. dac˘ a a ın a ¸i numai dac˘ f are limit˘ ˆ a ¸i limx→a f (x) = f (a). Atunci f (U ∩D) = a = {f (a)} ⊂ V . Fie o functie f : D → Rm . D ⊂ Rn este continu˘ ˆ punctul a ∈ D. astfel ca U ∩D = {a}. de puncte din D. D ⊂ Rn ¸i punctul a ∈ D. at Din propozitia precedent˘ ¸i din propriet˘¸ile limitelor. Deoarece a este punct ¸ a izolat. Dac˘ a s a s ¸ a a nu se precizeaz˘ tipul continuit˘¸ii. (∃)δε > 0. este urm˘toarea: ¸ ¸ a a (∀) ε > 0. a a ın ii) Dac˘ a este un punct de acumulare a lui D. D ⊂ Rn este continu˘ (global) ¸ a ¸ a ˆ punctul a ∈ D. dac˘ ¸i numai dac˘ toate functiile componente fi : D → R. sunt continue ˆ a. putem alege o vecin˘tate U a lui a. deducem imediat urm˘¸ as at a toarele caracteriz˘ri ale continuit˘¸ii ˆ a at ıntr-un punct: Propozitia 2. (care este continuitatea obi¸nuit˘) ¸i continuitatea partial˘. 2 Functii continue ˆ ¸ ıntr-un punct Vom defini dou˘ notiuni de continuitate a unei functii ˆ a ¸ ¸ ıntr-un punct: continuitatea global˘. . atunci f este continu˘ ˆ a. s a a ın s Demonstratie. avem limk→∞ f (xk ) = as a s f (a). ıncˆ Observatia 2. i) Fie V o vecin˘tate oarecare a lui f (a). x − a < δε ⇒ f (x) − f (a) < ε. ın a s a ¸ 1 ≤ i ≤ m. pentru orice x ∈ U ∩ D \ {a}. vom omite ˆ exprimare termenul ”global”. atunci se consider˘ implicit c˘ este vorba de a at a a continuitatea global˘. astfel ¸ a ˆ at s˘ avem |ϕ(x)| < ε. f = (f1 . fm ) este continu˘ ¸ ¸ a ˆ punctul a ∈ D. ii) Rezult˘ imediat. fie un punct izolat al lui D. atunci f este continu˘ ˆ a. ın Propozitia 2. Alegem o vecin˘tate U ⊂ V a lui a. a ın Definitia 2. Deci limx→a f (x) = l. O functie f : D → Rm . pentru astfel de ıncˆ a puncte x avem f (x) − l < ε.

¸ a ¸ a ın atunci ea este continu˘ partial ˆ a. ˆ raport cu variabila de indice i. Numim oscilatia ¸ ¸ s ¸ functiei f pe multimea A. . V ∩ D). unde α ∈ R. x. xi . astfel ca Osc(f. spunem simplu. . atunci f (x) − f (y) ≤ f (x) − a −f (a) + f (a) − f (y) < ε. A) ∈ R. a ın Definitia 2. Spunem c˘ f este continu˘ partial ˆ punctul s a a ¸ ın a ∈ D. a ¸ ın Propozitia 2. an ) ∈ D}. pentru orice x ∈ D ∩ V . Atunci functia f · g este continu˘ ˆ a. Numim ¸ ¸ s oscilatia functiei f ˆ punctul a. . an ) ∈ D ¸ ¸ ¸i fie un indice 1 ≤ i ≤ n. atunci functia f a ıncˆ ¸ g este continu˘ ˆn a.3.y∈A Definitia 2. a) := inf Osc(f. astfel ca f (x) − a −f (a) < δε . V ∈Va Teorema 2. . sunt continue ˆ a. Fie o functie f : D → Rm . D ⊂ Rn este continu˘ global ˆ a. ¸ s a a s ¸ obtinem: ¸ Propozitia 2. fie a = (a1 . ¸ a ın ii) Dac˘ functia f : D → Rm este continu˘ ˆ punctul a. δε ). ¸ a a a ın ε Exist˘ δε > 0 astfel ca f (x) − f (a) < 2 . num˘rul definit prin ¸ ¸ ın a a Osc(f. . . D ⊂ Rn . . Fie functia f : D → Rm . . ¸ s i) Dac˘ functiile f : D → Rm ¸i g : D → Rm sunt continue ˆ punctul a. Fie D ⊂ Rn ¸i a ∈ D. Dac˘ functia f : D → Rm .5. a Reciproc. Fie ε > 0. dac˘ x. definit prin ¸ ¸ a Osc(f.4. xi ∈ {xi ∈ R| (a1 . atunci a ¸ s ın functia f + g : D → Rm este continu˘ ˆ a. a) ∈ R. a) = 0. A¸adar Osc(f. num˘rul Osc(f. Fie D ⊂ Rn ¸i a ∈ D ¸i fie functiile f : D → R ¸i g : D → R ¸ s s ¸ s continue ˆ punctul a. dac˘ functia partial˘ ϕa. atunci functia f ¸i a ¸ a ın ¸ s functiile αf . rezult˘ Osc(f. Fie functia f : D → Rm . . num˘rul Osc(f. D ⊂ Rn ¸i fie A ⊂ D. D ⊂ Rn este continu˘ ˆ ¸ a ıntr-un punct a ∈ D. . xi .1 ¸i leg˘tura dintre limita global˘ ¸i limitele partiale. presupunem Osc(f. y ∈ D ∩ B(a. dac˘ ¸i numai dac˘ Osc(f. as a Demonstratie. .2. O functie f : D → Rm .6. A) := sup f (x) − f (y) .i (xi ) := ın a ¸ ¸ a = f (a1 . Deci f este continu˘ ˆ a. an ). iar dac˘ exist˘ o ın ¸ a ın a a vecin˘tate V a lui a astfel ˆ at g(x) = 0. . aı ˆ finalul paragrafului mention˘m ¸i urm˘toarea proprietate: In ¸ a s a 6 . a) ≤ ε. . B(a. . c˘ f este continu˘ partial ˆ punctul a a ¸ ın a. este continu˘ ˆ a ın punctul ai . a) = 0. S˘ presupunem c˘ f este continu˘ ˆ punctul a. a a ¸ ın ın Folosind Propozitia 2. Cum s s ε > 0 a fost ales arbitrar. . De asemenea. pentru orice x ∈ D. Atunci.4.1. δε )) ≤ ε ¸i deci Osc(f. a) = 0. Atunci pentru orice punct x ∈ D ∩ V . ¸ ın Propozitia 2. dac˘ ea este continu˘ partial ˆ a ˆ raport cu toate variabilele.Definitia 2. D ∩ V ) < ε. D ⊂ Rn ¸i fie punctul a ∈ D. . . . avem f (x) − f (a) ≤ ε. Exist˘ o vecin˘tate V a lui a a a. Fie ε > 0. . .

g} = ¸ 1 ¸i min{f. s t a a Folosind Propozitia 2. Fie D ⊂ Rn . din s Propozitia 2. Dac˘ functiile f : D → R ¸i g : D → R.Teorema 2. ¸ a Propozitia 3. rezult˘ c˘ functia a ¸ a a ¸ g ◦ f este continu˘ ˆ a. pentru orice ¸ a a ın f a x ∈ D. convergent la a.1. Dac˘ ˆ plus g(x) = 0. E ⊂ Rm .1. g} ¸i min{f. este justificat˘ urm˘toarea notiune. g} = 2 (f +g−|f −g|). Dac˘ functiile f : D → Rm ¸i g : D → Rm . Dac˘ functiile f : D → R ¸i g : D → R. g} sunt continue pe D. atunci functiile max{f. Propozitia rezult˘ imediat din Propozitia 3. f ¸i αf . Fie functia f : D → Rm D ⊂ Rn . iar s a a ¸ a ın functia g este continu˘ ˆ punctul b. ¸ a a ¸ Definitia 3.1. ¸ ¸ a a unde a ∈ D \ D. Propozitia 3. ¸ ˆ plus avem: In Propozitia 3. atunci functia g este continu˘ pe D.1. avem limk→∞ f (xk ) = b ¸i apoi limk→∞ g(f (xk )) = ¸ a s g(b) = (g◦f )(a). partea direct˘.2 ¸i din relatiile: max{f. functia continu˘ f ¸ a a ˜ f (x) := f (x).2. atunci functiile f + g. Dac˘ functia f este continu˘ ˆ punctul a. atunci functia g ◦ f : D → Rp este continu˘ ¸ a ın ¸ a ˆ punctul a. Atunci. unde α ∈ R este o constant˘. Numim prelungirea prin continuitate a functiei f ˆ punctul ¸ ın ˜ : D ∪ {a} → Rm . aı Observatia 3.1.1. sunt continue ¸ s a pe D. Se va folosi ¸i terminologia simpl˘ de functie continu˘. D ⊂ Rn se nume¸te continu˘ pe D dac˘ ea ¸ ¸ s a a este continu˘ ˆn orice punct din D. Presupunem c˘ exist˘ limx→a f (x). a ın 3 Functii continue pe o multime ¸ ¸ Definitia 3. D ⊂ Rn sunt continue pe ¸ a ¸ s D. Functia f : D → Rm . D ⊂ Rn sunt continue ¸ a ¸ s pe D. ˆ loc de ¸ s a ¸ a ın functie continu˘ pe D. a ¸ s atunci functia g ◦ f : E → Rp este continu˘ (pe D). dac˘ functiile f : D → E ¸i g : E → R sunt continue. ¸ s 1 (|f −g|+f +g) 2 ¸ a ¸ s ¸ Demonstratie. x∈D . Atunci. deducem imediat urm˘toarele a propriet˘¸i ale functiilor continue pe o multime. D ⊂ Rn sunt continue ¸ a ¸ s pe D. atunci functia f · g este continu˘ pe D. unde D ⊂ R . ¸inˆnd cont c˘ avem |f −g| = f −g . limx→a f (x). ¸ a Din propriet˘¸ile functiilor continue ˆ at ¸ ıntr-un punct. definit˘ prin: a.2. Pe ¸ a ¸ ¸ a p n larg. E ⊂ Rm ¸i fie funtiile f : D → E ¸i g : E → Rp . ın Demonstratie. Compunerea a dou˘ functii continue este o functie continu˘. un ¸ir oarecare de puncte din D. at ¸ ¸ Propozitia 3. s ¸ s Fie a ∈ D ¸i not˘m cu b := f (a).4.2. folosind partea invers˘ a Propozitiei 2.3. x = a 7 . Putem considera doar cazul cˆnd a este punct de acumulare a ¸ a lui D. Fie (xk )k∈N .

. Am a obtinut deci f −1 (U ) = D ∩ B. a a a rezult˘ c˘ f este continu˘ ˆ a. D ⊂ Rn este continu˘ pe D. Deoarece vecin˘tatea V a lui f (a) a fos aleas˘ arbitrar˘. Fie a ∈ D. Fie {Ai . Aceasta arat˘ c˘ ¸ a a −1 −1 x ∈ f (B).Continuitatea unei functii pe o multime poate fi caracterizat˘ ˆ modul urm˘tor. o multime deschis˘ asigurat˘ de ipotez˘ astfel ˆ at U ∩ D = ın ¸ a a a ıncˆ −1 = f (B). a a a a ¸ ¸ −1 Pentru orice a ∈ f (B) avem a ∈ B(a. pentru orice x ∈ D ¸i s ii) m = f (xm ). δa ). A¸adar. ∪ Aik . Din Teorema ¸ s 3. δa )) ⊂ B. ea este vecin˘tate a punctului a. s˘ presupunem c˘ pentru orice multime B ⊂ Rm are loc conditia a a ¸ ¸ din teorem˘ ¸i s˘ demonstr˘m c˘ f este continu˘. δa ) ⊂ U ¸i totodat˘ a ∈ D. iar cum a a fost ales arbitrar. Deci a ∈ Ui . rezult˘ c˘ f este a a a ın a a continu˘ pe D.1. rezult˘ c˘ f (D) ⊂ Ai1 ∪ . s a rezult˘ c˘ exist˘ indicii i1 . . a ¸ a Demonstratie. S˘ presupunem c˘ f este continu˘ pe D ¸i fie B ⊂ Rm o multime ¸ a a a s ¸ −1 deschis˘. pe de o parte ¸i compactitate ¸i conexitate pe a s s de alt˘ parte. Rezult˘ c˘ f (D) este s a a a compact˘. δa )) ⊂ B. M ∈ R. S˘ not˘m a a ıncˆ a a U := a∈f −1 (B) B(a. pentru orice multime deschis˘ B ⊂ R . Deci s a f −1 (B) ⊂ D∩U . a Corolarul 3. δa ). ik ∈ I. Deoarece B este desa a chis˘. a a Din constructia lui δa . . a ¸ ıncˆ Pentru orice punct a ∈ D. g˘sim un num˘r δa > 0. Deoarece punctul x a fost ales arbitrar. Deoarece a a a a f (D ∩ Ui ) ⊂ Ai . .2. . . Deci f (x) ∈ B. ¸ ¸ a ın a Teorema 3.1 exist˘ familia de multimi deschise {Ui . a s a a a a a o vecin˘tate oarecare a punctului f (a). a Teorema 3. avem f (D ∪ B(a. exist˘ a ∈ f −1 (B). i ∈ I} o acoperire cu deschi¸i a lui f (D). atunci a a orice functie continu˘ f : D → R este m˘rginit˘ ¸i ˆsi atinge marginile. dac˘ ¸i numai ¸ a as m dac˘. ı a Demonstratie. Reciproc. astfel ˆ at. Consider˘m V . Fie U ⊂ Rn . f (D ∩ B(a. a s familia {Ui . dac˘ x ∈ D∩U . astfel ca x ∈ B(a. Deoarece D este compact˘. ¸i xm . Fie a ∈ f (B). astfel ˆ at. Rezult˘ c˘ U este deschis˘. (Teorema lui Weierstrass) Dac˘ D ⊂ Rn este compact˘. exist˘ i ∈ I astfel ca f (a) ∈ Ai . M = f (xM ). Exist˘ o multime deschis˘ B astfel ˆ at a a ¸ a ıncˆ f (a) ∈ B ⊂ V . Dac˘ D ⊂ Rn este multime compact˘ ¸i dac˘ functia f : D → a ¸ a s a ¸ m → R este continu˘. Deoarece U este dea a schis˘.1. atunci multimea f (D) este compact˘. Deci din acoperirea arbitrar˘ a a cu deschi¸i a lui f (D) am putut extrage o subacoperire finit˘. Demonstr˘m relatia din enunt.1 pentru ın at a ın a stabili leg˘tura dintre continuitate. Din relatia U ∩ D = f −1 (B) rezult˘ c˘ a a ¸ a a f (U ∩ D) ⊂ B ⊂ V . f −1 (Ai ) = D ∩ Ui . i ∈ I}. ¸ Reciproc. ea este vecin˘tate a punctului b. xM ∈ D astfel ca a a a s i) m ≤ f (x) ≤ M . rezult˘ U ∩ D ⊂ f (B). . . ∪ Uin . exist˘ o multime deschis˘ U ∈ Rn a ¸ a a ¸ a astfel ˆncˆt f −1 (B) = D ∩ U . Din continuitatea functiei f ˆ punca a ¸ ın tul a. Deoarece f (a) ∈ B rezult˘ c˘ a ∈ U ∩ D. m. Not˘m b := f (a). De exemplu B se poate lua de forma unei sfere deschise centrate ˆ f (a). O functie f : D → Rm . a Vom utiliza ˆ continuare caracterizarea continuit˘¸ii dat˘ ˆ Teorema 3. Aceasta ¸ a a a s ı¸ ˆ ınseamn˘ c˘ exist˘. astfel ca D ⊂ Ui1 ∪ . 8 . i ∈ I} este o acoperire cu deschi¸i a lui D.

Functia f : D → Rm . D ⊂ Rn . a Observatia 3. astfel ˆ at s˘ avem a a a a ¸ ıncˆ a i) f (D) ⊂ C1 ∪ C2 . k ≥ 1. astfel ca f (xk ) < m + k . Din propriet˘¸ile infimumului. Fie x1 < x2 dou˘ puncte din I ¸i λ ∈ R. b) D ∩ U1 = ∅. D ⊂ Rn care este uniform continu˘ ¸ ¸ a pe D este ¸i continu˘ obi¸nuit pe D. (∃)δx. Atunci ¸irul (f (xk ))k∈N . (∀) y ∈ D. const˘ ˆ faptul c˘ la continuitatea uniform˘. iar a f : I → R este continu˘. yk ∈ D cu propriet˘¸ile as s at i) limk→∞ (xk − yk ) = 0 ¸i s ii) f (xk ) − f (yk ) ≥ ε0 .Demonstratie.2 rezult˘ c˘ f (D) este compact˘. atunci functia f nu este uniform continu˘ pe D.5. asigurate de Teorema 3. Orice functie f : D → Rm . ii). Din Teorema 3. atunci multimea f (D) este conex˘. ın ¸a a Propozitia 3. Din Teorema 3.1.ε > 0. La continuitatea ob¸nuit˘ avem ˆ s a ındeplinit˘ doar conduitia mai slab˘: a ¸ a (∀) x ∈ D. a ¸ Teorema 3. Avem deci: Propozitia 3. astfel ˆ at ¸ ıncˆ −1 −1 f (C1 ) = U1 ∩ D ¸i f (C2 ) = U2 ∩ D. exit˘ numerele m := inf{f (x| x ∈ D} ¸i M := sup{f (x)| a a a s x ∈ D}. atunci f are proprietatea lui Darboux pe I. ¸ a 9 . Atunci λ ∈ f ([x1 . pentru orice k ∈ N. obtinem a ¸ m ∈ f (D). cu xk . C2 ⊂ R . exist˘ δε > 0. iii) de mai sus. D ⊂ Rn se nume¸te uniform continu˘ pe ¸ ¸ s a D dac˘. x − y < δx. num˘rul δε este acela¸i ˆ toate a a ın a a a s ın punctele lui D. Deoarece este a m˘rginit˘. Vom introducem acum un tip special de functie continun˘ pe o multime. pentru orice ε > 0. a a s Am obtinut c˘ D este disconex˘. Aceasta ˆ ¸ a a ınm m seamn˘ c˘ exist˘ dou˘ multimi deschise C1 ⊂ R .2. ˆ mod analog se demona ıncˆ In streaz˘ existenta elementului xM . x2 ]) este multime s a ¸ conex˘ din R. ¸ a a ¸ ¸ a a Corolarul 3. astfel ˆ at pentru orice x. este convergent cu limita m. adic˘ exist˘ c ∈ (x1 . s at rezult˘ c˘ avem a) D ⊂ U1 ∪ U2 . Diferenta dintre continuitatea uniform˘ ¸i continiutatea obi¸nu¸ ¸ as s it˘. U2 ⊂ Rn . a a a astfel ca f (c) = λ. Din propriet˘¸iile i). (Teorema lui Darboux) Dac˘ I ⊂ R este un interval. Deci exist˘ xm ∈ D. a ¸ a Demonstratie.3 deducem c˘ f ([x1 . y ∈ D. cu a a ıncˆ x − y < δε s˘ avem f (x) − f (y) < ε.3. astfel ˆ at m = f (xm ). Fie o functie f : D → Rm .6. x2 ). Presupunem prin absurd c˘ f (D) este disconex˘. (∀) ε > 0.2. astfel ˆ at λ este cuprins ¸ a s ıncˆ strict ˆ ıntre f (x1 ) ¸i f (x2 ). f (D) ∩ C2 = ∅ ¸i iii) f (D) ∩ C1 ∩ C2 = ∅. Dac˘ D ⊂ Rn este multime conex˘. Contradictia obtinut˘ demonstreaz˘ teorema. Deoarece f (D) este ˆ ınchis˘. s Fie multimile deschise U1 ⊂ Rn .ε ⇒ f (x) − f (y) < ε. iar din Teorema ¸ a a a Borel-Lebesgue rezult˘ c˘ f (D) este multime m˘rginit˘ ¸i ˆ a a ¸ a a s ınchis˘. Dac˘ exist˘ un ε0 > 0 ¸i ¸ ¸ a a s dou˘ ¸iruri (xk )k∈N ¸i (yk )k∈N . a Demonstratie. s a s Vom considera ˆ comtinuare criterii privitoare la convergent˘ uniform˘.3. ¸ a ¸ Definitia 3. exist˘ un at a 1 element xk ∈ D. D ∩ U2 = ∅ ¸i c) D ∩ U1 ∩ U2 = ∅. ii) f (D) ∩ C1 = ∅. iar functia f : D → Rm este a ¸ a ¸ continu˘. (unde x0 ∈ D s este ales arbitrar). deci este interval. x2 ]).

din alegerea sferelor B(x. Dac˘ I ⊂ R este interval. x ∈ D} este o acoperire cu deschi¸i a lui D. . Fie x. a Demonstratie. pentru orice x ∈ I. . 2 rx ). rezult˘ c˘ a a f (x) − f (y) ≤ f (x) − f (xi ) + f (xi ) − f (y) < ε ε + < ε. y ∈ D. se nume¸te lipschitzian˘ pe D ¸ ¸ s a dac˘ exist˘ o constant˘ M > 0. s 10 . atunci f este lipschitzian˘ pe I.7. f : D → ¸ a a ¸ a m n → R . 2 2 Consider˘m acum o clas˘ de functii mai restrˆns˘ decˆt cea a functiilor uniform a a ¸ a a a ¸ continue. 2 rxi ). rxi ). Fie ε > 0. . astfel ca x − y < δε . Fie ε > 0 ¸ ¸ ε arbitrar ales. care este lipschitzian˘ pe D ¸ ¸ a este uniform continu˘ pe D. Fie M > 0 constanta pentru care are loc relatia (4). este uniform continu˘ pe domeniul de definitie D. Fie ε > 0. astfel ca |f (x)| ≤ M . y ∈ D. . astfel ca D ⊂ i=1 B(xi .4. . rxk }. Atunci. y ∈ I. Fie M > 0. D ⊂ Rn . . rx ) s˘ avem f (y) − f (x) < 2 . atunci obtinem f (x) − f (y) < ε. s a k 1 putem g˘si punctele x1 . pentru orice puncte x. Orice functie f : D → Rm . rx ).Demonstratie. . iar f : I → R este o functie cu derivat˘ ¸ a ¸ a m˘rginit˘ pe I. Deci f este uniform continu˘. Rezult˘ imediat prin negarea conditiei de uniform continuitate ¸i ¸ a ¸ s alegˆnd δ := δk . Avem 2 1 y − xi ≤ y − x + x − xi < δε + rxi ≤ rxi . astfel ca x ∈ B(xi . O functie f : D → Rm .4. D ⊂ R . a ¸ Demonstratie. astfel ˆ at a a a ıncˆ f (x) − f (y) ≤ M · x − y . 2 Deci y ∈ B(xi . exist˘ cˆte o sfer˘ deschis˘ ¸ a a a a ε B(x. xk ∈ D.8. pentru orice a a ¸ puncte x. Alegem δε := a 1 = 2 min{rx1 . Dac˘ not˘m δε := M . astfel ca f (x) − f (y) = f (c)(x − y). Pentru orce punct x ∈ D. unde (δk )k∈N este un ¸ir de numere strict pozitive convergente la a s 0. 1 rxi ). din Teorema lui Lagrange. a a a Demonstratie. (4) Propozitia 3. Teorema 3. Deoarece D este compact˘. y ∈ D dou˘ puncte astfel ca x − y < δε . exist˘ un punct c cuprins a ˆ ıntre x ¸i y. astfel ca pentru orice y ∈ B(x. a Propozitia 3. Atunci |f (x) − f (y)| < M · |x − y|. D ⊂ Rn . Orice functie continu˘ definit˘ pe o multime compact˘. Exist˘ a a 1 ≤ i ≤ k. Definitia 3. . rx ). ¸ Pentru orice puncte x. Familia a 1 {B(x.

j xj . (1 ≤ i ≤ m). . . n) se nume¸te matricea ata¸at˘ aplicatiei s s a ¸ liniare L. . m ≥ 1. O aplicatie L : Rn → Rm . 1 ≤ j ≤ n). ın S˘ observ˘m c˘. xn ) ∈ Rn ¸i not˘m cu y := L(x).j ei . .4 Aplicatii liniare Definitia 4. . . . . R ). Rm ). (∀) x = (x1 . an ). . . . .1. .   . . obtinem: ¸ ¸ n yi = j=1 ai. am. ym ).j ) 1≤i≤m . Fie {e1 . . . . . baza canonic˘ a spatiului R . .1 .j xj ei .n xn ym ˆ cazul particular m = 1. se nume¸te liniar˘ dac˘ ¸ ¸ s a a ˆ ındepline¸te conditia s ¸ L(ax + by) = aL(x) + bL(y). y ∈ Rn .j ei = i=1 j=1 ai. y = a a a a s a = (y1 . . pentru orice L ∈ L(Rn . . xn ) ∈ Rn . i=1 Prin identificarea coeficientilor vectorilor ei . .1 . Matricea A := (ai.   . . . . ¸i orice a.n  . 11 . atunci avem: n n n m m n 1≤j≤n L(x) = L j=1 xj e j = j=1 xj L(ej ) = j=1 xj i=1 ai. ¸ a s s a multimea aplicatiilor liniare din Rn ˆ Rm . R). . . Pe de alt˘ parte avem a L(x) = y = m yi ei . . Not˘m cu L(Rn . a1. . . . de ordin (m. . (5) Aceste relatii sunt echivalente cu urm˘toarea reprezentare matriceal˘: ¸ a a      x1 y1 a1. (1 ≤ i ≤ m.  . n. am. .  L(x) =  . ¸ ¸ ın Vom prezenta ˆ continuare reprezentarea matriceal˘ ˆ raport cu bazele ın a ın canonice a aplicatiilor liniare. ˆ raport cu bazele canonice. atunci pentru a ¸ a orice 1 ≤ j ≤ n exist˘ o reprezentare unic˘ a a m L(ej ) = i=1 ai. . exist˘ un vector (a1 . em }. . Dac˘ L ∈ L(R . . dac˘ x = (x1 . pentru orice x.  =  . baza canonic˘ a spatiului Rn ¸i fie ¸ a ¸ s m n m {e1 . b ∈ R. en }. In a astfel ca L admite reprezentarea: n L(x) = j=1 aj xj . . . s O aplicatie liniar˘ se mai nume¸te ¸i operator liniar.

rezult˘ c˘ a a L(x) x este un minorant al multimii A. Dac˘ x = 0.j | · x . Din Teorema 4. avem L(x) s L ≤ x . Fie L fixat. Avem L(x) − L(y) = L(x − y) ≤ M · x − y . Cum M ∈ A a s ¸ a x este arbitrar. .j |. g˘sim ¸ ın s at a m m n m n m n 1≤j≤n y ≤ i=1 |yi | = i=1 | j=1 n m ai. Pentru orice L ∈ L(Rn .1. Orice aplicatie L ∈ (Rn . constanta care verific˘ conditia din Teorema 4. y ∈ Rn .1. . Fie ¸ a ¸ x. (∀) x ∈ R }. R ). Dac˘ x = 0 ¸i M ∈ A. deoarece pentru orice ¸ a ¸ a a n m L ∈ L(R . (∀) x ∈ R. .2. Fie A := (ai. Fie x = (x1 . ıns˘ at Teorema 4. Deci putem alege M := |ai.j xj | ≤ i=1 j=1 |ai. pentru orice L ∈ L(R. Pentru orice L ∈ L(Rn . astfel ca L(x) ≤ a a M· x . xn ) ∈ Rn ¸i y = L(x). ¸i deci s ≤ L . Num˘rul L se nume¸te norma operatorului L. s a ¸ ın Demonstratie. i=1 j=1 Corolarul 4. Dar inf A este cel ¸ L(x) x mai mare minorant al lui A.ˆ cazul particular m = n = 1. . ) este o functie lipschitzian˘. Nu vom analiza ˆ a aici aceaste propriet˘¸i.j ) 1≤i≤m matricea ata¸at˘ aplicatiei L. (∀) x ∈ Rn }. Avem mai ˆ ai: ın ¸ ıntˆ Teorema 4. . ≤ Demonstratie. ˆ raport cu ¸ bazele canonice. . .1. y = (y1 . Folosind s relatiile date ˆ (5) ¸i inegalit˘¸ile normei. avem L(0) = 0. Dac˘ L ∈ L(Rn . De aici rezult˘ relatia din enunt. Rm ) not˘m ¸ a L := inf{M | L(x) ≤ M x .1 rezult˘ c˘ are sens: a a Definitia 4. a ¸ ¸ 12 . . verific˘ propriet˘¸i analoage celor verificate s a a a at de norma vectorilor. atunci relatia este adev˘rat˘.j | · |xj | ≤ i=1 j=1 |ai. exist˘ un num˘r a ∈ R. ¸ ¸ a Demonstratie. Rm ) ¸i orice x ∈ Rn . ym ). atunci exist˘ M > 0. In a a astfel ca L admite reprezentarea: L(x) = a · x. Fie M ≥ 0. Studiem ˆ continuare continuitatea aplicatiilor liniare. obtinem c˘ L(x) ≤ M . a s Denumirea de ”norm˘” atribuit˘ num˘rului L se justific˘ prin faptul c˘ aplicatia a a a a a ¸ care ata¸az˘ fiec˘rui operator L pe L .2. R). Rm ). ¸i not˘m A := {M > 0| L(x) ≤ s a n ≤ x .

4. In ¸ a ¸ a vom trata aceste notiuni pentru functii scalare ¸i vectoriale. a ∈D. la functiile de o variabil˘ coincideau. . . unde fi : D → R. . a j dv d Definitia 1. xn . fm ). . . (1 ≤ i ≤ n). ˆ punctul a. propriet˘¸i care. xi . . . . dac˘ exit˘ num˘rul ¸ a a ¸ ın a a a df (a) ∈ R astfel ˆ at are loc urm˘toarea limit˘ (de functie real˘ ¸i de variabil˘ ıncˆ a a ¸ a s a dv real˘): a df f (a + tv) − f (a) (a) = lim . f : D → R. notat ¸i fxi (a) se nume¸te derivata partial˘ a functiei f ˆ a raport cu variabila xi . a ∈D ¸i v ∈ Rn . fm ). Fie de asemenea functia vec¸ ¸ torial˘ f : D → Rm . ¸ 1 Derivate dup˘ o directie. . . dac˘ pentru orice indice ¸ a a ¸ ın a df df n ˆ (1 ≤ j ≤ m). . ˆ punctul a dac˘ exit˘ num˘rul ∂ xi (a) ∈ R astfel ın a a a ˆ at are loc urm˘toarea limit˘ (de functie real˘ ¸i de variabil˘ real˘): ıncˆ a a ¸ as a a ∂f f (a1 . Spunem c˘ functia f este derivabil˘ partial ˆ raport ¸ a ¸ a ¸ ın ∂f cu variabila xi . Spunem c˘ a a functia f admite derivat˘ dup˘ directia v ˆ punctul a. . an ). In acest caz. . fi : D → R. (1 ≤ i ≤ m). definim d v (a) := d f1 (a). Notiunea ¸ at ¸ a ¸ de baz˘ a calculului diferential pentru functii de mai multe variabile este diferentiaa ¸ ¸ ¸ ˆ acest capitol bilitatea. v ∈ Rn . . Spunem c˘ ¸ s a functia f este derivabil˘ dup˘ directia v ˆ punctul a. exist˘ d v (a). Not˘m a a argumentii functiei f cu x1 . a ∈D. . . . . . ai−1 . . Remarc˘m ˆ a c˘.2. . .1. . Fie D ⊂ Rn . . Spunem c˘ functia f admite derivat˘ partial˘ ¸ ¸ a ¸ a ¸ a 1 ◦ . Not˘m argumentii ¸ a ¸ functiei f cu x1 . . d fv (a) . an ) (a) = lim . s a ¸ ın ◦ ◦ ¸ Definitia 1. xn . xi →ai ∂ xi xi − a i ∂f s s ¸ a ¸ ın Num˘rul ∂ xi (a). v = 0. v = 0. . ¸ ¸ s a ıns˘ a extinderea notiunilor de diferentiabilitate ¸i de derivabilitate partial˘ de la functii ¸ ¸ s ¸ a ¸ scalare la functii vectoriale se face relativ simplu. Fie D ⊂ Rn . a = (a1 . . iar o notiune mai slab˘ este cea de derivabilitate partial˘.3. .Curs 7 Diferentiabilitatea functiilor de mai ¸ ¸ multe variabile Extinderea ”derivabilit˘¸ii” de la functii de o variabil˘ la functii de mai at ¸ a ¸ multe variabile aduce dup˘ sine o diferentiere a propriet˘¸ilor de derivabilitate ¸i a ¸ at s diferentiabilitate. . f = (f1 . . an ) − f (a1 . . ai+1 . f = (f1 . . . (1 ≤ i ≤ m). t→0 dv t Definitia 1. v ∈ Rn . v = 0. a ∈D. 1 ≤ i ≤ n. Fie D ⊂ Rn . Derivate partiale a ¸ ¸ ◦ Definitia 1. . atunci f se nume¸te derivabil˘ partial ˆ punctul a. . f : D → R. Fie D ⊂ Rn . ın Dac˘ functia f admite derivate partiale ˆ punctul a ˆ raport cu toate variabilele a ¸ ¸ ın ın xi . Fie de asemenea functia ¸ m vectorial˘ f : D → R . .

Avem s ¸ ın descompunerea: n f (x) − f (a) = i=1 f (a1 . segmentul de ¸ a a a capete (a1 . . a s a ¸ Fie punctele a. . . dac˘ f este derivabil˘ partial ˆ orice punct a ∈ D. . dac˘ ai ≤ xi . xi+1 .1. Fie D ⊂ Rn . In a ∂ xi ∂ xi d xi Dac˘ functia f admite derivate partiale ˆ punctul a ˆ raport cu toate variabilele a ¸ ¸ ın ın xi . . . ai . . a ¸ a a ¸ ın Folosind relatia dintre derivabilitate ¸i continuitate de la functiile reale de vari¸ s ¸ abil˘ real˘. . ci . xi . xn ). . ai ]. . ai−1 . a ¸ ¸ ¸ ∂ xi Deoarece derivabilitatea partial˘ a functiilor vectoriale se reduce imediat. xn ) − f (a1 . d fn (a) . . . ın ın a ∂ fj ˆ acest caz. xn ) ¸i (a1 .5. . . Intr-adev˘r. . ¸ Definitia 1. . xi+1 . cu ¸ proprietatea c˘ yi ∈ [ai . . . . . x ∈ D. (1 ≤ i ≤ n) functiile definite prin a a ¸ ϕi (t) := f (a1 . s a ¸ ın Observatia 1. . ∂ xi (1) Demonstratie. Din ipotez˘ rezult˘ c˘ pentru orice 1 ≤ i ≤ n. . . . . . cu notatiile anterioare avem at a ¸ a ¸ ∂f df (a) = d ei (a). t ∈ [ai . . (respectiv yi ∈ [xi . . . obtinem imediat: a a ¸ Propozitia 1. . definim ∂ f (a) := ∂ f1 (a). atunci f se nume¸te derivabil˘ partial ˆ punctul a. ai−1 . xn ). Aceast˘ relatie se obtine cu ajutorul substitutiei t = xi − ai . ı Observatia 1. . . ai−1 . . .1. t. Derivatea partial˘ a unei functii ˆ ¸ ¸ a ¸ ıntr-un punct este un caz parˆ ticular al derivabilit˘¸ii dup˘ o directie. astfel s ˆ cˆt s˘ avem ın a a n ◦ f (x) − f (a) = i=1 ∂f (a1 . Fie D ⊂ Rn o multime deschis˘ ¸i f : D → R. . Atunci exit˘ punctele ci din intervalele ˆ a ınchise de capete ai ¸i xi . xn ) este continut ˆ D. . . ai . Spunem c˘ f este ¸ ¸ as a derivabil˘ partial pe D. atunci f este continu˘ partial ˆ raport cu ın ı a ¸ ın variabila xi ˆn punctul a. Teorema 1. . . . . Fie D ⊂ Rn . D deschis˘ ¸i f : D → R derivabil˘ partial pe D. xi ]. 2 . xi+1 . Dac˘ f este derivabil˘ partial ¸ s a a ¸ ˆ raport cu variabila xi ˆn punctul a. . (1 ≤ i ≤ n). . astfel ca D contine toate punctele y = (y1 . exist˘ ∂ xi (a). . ai−1 . xi ]. prin ¸ a ¸ definitia dat˘ la derivabilitatea functiilor scalare componente. a ∈D ¸i f : D → R. xi . ˆ continuare vom ¸ a ¸ ın trata doar cazul functiilor cu valori reale.ˆ punctul a ˆ raport cu variabila xi . . xi+1 . a ın Vom extinde ˆ continuare Teorema lui Lagrange pentru functii de mai multe ın ¸ variabile. S˘ not˘m cu ϕi . .1. Derivabilitatea partial˘ ˆ ¸ a ıntr-un punct nu implic˘ continuitatea a global˘ ˆ acel punct. yn ). . . . . . xn )(xi − ai ). dac˘ xi ≤ ai ). .2. . . . . dac˘ pentru orice indice (1 ≤ j ≤ m). a a a (1 ≤ i ≤ n).

. . numim gradientul lui f ˆn punctul a. Tinˆnd cont c˘ ϕ (ci ) = s ¸ a a ∂f = ∂ xi (a1 . Dac˘ f este derivabil˘ partial ˆ punctul a. . x−a (2) ˆ In acest caz. . . ∂x ∂y ∂z ∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P (a) − (a). . (a) − (a). . din teorema lui Lagrange. ca fiind vectorul ı rot f (a) := ¸i s ii) divergenta lui f ˆ punctul a. dac˘ xi ≤ ai ) Dac˘ xi = ai . . R). . . a ˆ finalul acestui paragraf vom introduce cˆteva notiuni construite cu ajutorul In a ¸ derivatelor partiale. Jacobi). xi+1 . . ai ]. Dac˘ xi = ai . Dac˘ f este derivabil˘ partial ˆ ¸ s a a ¸ ın punctul a. . . xjm ) ∂ fm ∂ fm (a) . a ∈D ¸i f : D → R. Not˘m argumentii acestor functii cu variabilele x1 . . . a ∈D ¸i f : D → R3 . f = (P. . . ca fiind num˘rul real ¸ ın a div f (a) := ∂P ∂Q ∂R (a) + (a) + (a). definim ( dup˘ numele lui C.7. xjm . xn ). . . . . a 3 . . .dac˘ ai ≤ xi . . fm ˆ raport cu variabilele xj1 . a ∈D ¸i fie functiile fi : D → R. ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y 2 Diferentiabilitatea ¸ ◦ s a ¸ Definitia 2.6. . (respectiv t ∈ [xi . . rezult˘ c˘ exist˘ ci cuprins a a a a ˆ ıntre ai ¸i xi astefel ca ϕ(xi ) − ϕ(ai ) = ϕ (ci )(xi − ai ). . din descompunerea de mai sus rezult˘ teorema. . ∂∂xf1 (a) ∂ x j1 jm D(f1 . . . . Fie D ⊂ Rn .8. Fie D ⊂ Rn . dac˘ exist˘ un operator liniar L : R → Rm astfel ¸ a ın a a m ca s˘ existe limita (ˆn R ): a ı x→a lim f (x) − f (a) − L(x − a) = 0. 1 ≤ i ≤ m derivabile ¸ s ¸ partial ˆ punctul a. (a) := . z. . . ∂ x1 ∂ xn ◦ ◦ Gradientul lui f ˆ a se mai noteaz˘ ¸i prin grad f (a). operatorul L se nume¸te diferentiala functiei f ˆ punctul a ¸i se s ¸ ¸ ın s noteaz˘ prin df (a). . atunci lu˘m a a a a ci = ai . atunci ¸ a a ¸ ın definim: i) rotorul lui f ˆn punctul a. ¸ ın a ¸ ¸ Pentru orice indici j1 . a Jacobianul functiilor f1 . . determinantul ¸ ın de ordin m ∂ f1 (a) . . Q. Not˘m ¸ s a argumentii lui f cu x. jm ∈ {1. . Fie D ⊂ Rn . . . ∂ xj (a) ∂ xj 1 m ◦ Definitia 1. n}. vectorul ı f (a) := ∂f ∂f (a). . . . a ∈D ¸i f : D → Rm . xn . ın as Definitia 1. . Fie D ⊂ R3 . . y.1. Spunem c˘ functia f este ¸ n diferentiabil˘ ˆ punctul a. D(xj1 . . . . . . ¸ Definitia 1. fm ) . (a) . . . ai−1 . . (a) − (a) . ci .

Conditia de diferentiablitate poate fi exprimat˘ echivalent. dac˘ f este diferentiabil˘ ˆ orice punct a ∈ D. .   . cm.1. .j ) 1≤i≤m . . astfel ca a a 1≤j≤n   c1. f (x) − f (a) =  . .n x1 − a1  . (4) De asemenea. .n xn − an  (x → a).n hn Dac˘ reprezent˘m f = (f1 . (7) iar functiile diferentiale dfi (a) : Rn → R sunt definite prin: ¸ ¸ n dfi (a)(h1 . O functie f : D → Rm . Se poate ar˘ta c˘ dac˘ exist˘ un operator liniar L care verific˘ ¸ a a a a a conditia din definitia de mai sus. (∀) (h . . . . dfm (a)). (8) Definitia 2.j (xj − aj ) + o( x − a ). rezult˘ a a a a c˘ diferentiabilitatea lui f ˆ pumctul a mai poate fi exprimat˘ ˆ a sub urm˘toarea a ¸ ın a ınc˘ a form˘: exist˘m matricea de dimensiune m × n. f = (f1 . . . Functia ¸ f este diferentiabil˘ ˆ punctul a dac˘ ¸i numai dac˘ toate functiile componente ¸ a ın a s a ¸ ˆ fi : D → R. .  . .  df (a)(h1 .1 . a ∈D ¸i f : D → Rm . . . cm. fi : D → R. fm ). 4 ◦ . D deschis. . fm ). (6) .  . .1 . astfel: ¸ ¸ ¸ a m exist˘ o functie ω : D → R . . . .Observatia 2. . atunci relatia (5) a a ¸ este echivalent˘ cu urm˘toarele relatii obtinute pe componente: a a ¸ ¸ n fi (x) − fi (a) = j=1 ci. . . 1 n . (1 ≤ i ≤ m). atunci el este unic. (ci. hn ) =  . . .2. . . . (∀) (h1 .2. . cm. .1 . c1.  . s x→a (3) Dac˘ utiliz˘m simbolul lui Landau. functia In a ¸ n m diferential˘ df (a) : R → R se reprezint˘ prin ¸ a a    c1. . xn ). . se nume¸te diferentiabil˘ ¸ ¸ s ¸ a pe D. (1 ≤ i ≤ m). h ) ∈ Rn . cm.  .n h1  . . . . putem scrie conditia de diferentiabilitate prin a a ¸ ¸ urm˘toarea relatie a ¸ f (x) = f (a) + df (a)(x − a) + o( x − a ). . . . . . . 1 ≤ i ≤ m sunt diferentiabile ˆ a. an ). . . In plus. (5) unde am notat a = (a1 . . . ˆ aceast˘ reprezentare. . hn ) ∈ Rn . x = (x1 . a ¸ a ın s ¸ Propozitia 2. dac˘ utiliz˘m reprezentarea matriceal˘ a operatorilor liniari. (x → a). . . Fie D ⊂ Rn . c1. (1 ≤ i ≤ m). . .  + o( x − a ). ¸ ¸ Observatia 2. ˆ acest caz avem ¸ ın ın df (a) = (df1 (a).j · hj . . astfel ca s˘ avem a ¸ a f (x) = f (a) + df (a)(x − a) + x − a ω(x). . D ∈ Rn . hn ) = j=1 ci.1. . (∀) x ∈ D ¸i lim ω(x) = 0. . . .  . .1 . . (x → a).

. . . ¸ Propozitia 2. . . este diferentiabil˘ ˆ ¸ ¸ a ¸ a ın ◦ orice punct a ∈D ¸i ˆ plus df (a) = f . ∂ xj (∀) (h1 . . . . . s ın Demonstratie.3.3.Demonstratie. x ∈ D. atunci ea este derivabil˘ partial ˆ a ¸i ˆ plus functia liniar˘ df (a) : a ¸ ın s ın ¸ a Rn → R este definit˘ prin: a n ◦ ◦ df (a)(h1 . . . putem considera doar cazul functiilor ¸ a a ¸ ¸ scalare: m = 1.1. . Dac˘ alegem ˆ relatia de mai sus un punct x ∈ D de forma a ın ¸ ˜ x = (a1 . Din (7). . Rezult˘ imediat din relatia (3). unde lim ω(x) = 0. Teorema 2. xj . deci are loc ¸ relatia (4). Presupunem c˘ f este diferentiabil˘ ˆ a. ∂ xj (10) 5 . Dac˘ f este diferentiabil˘ ˆ s a ¸ a ın punctul a. atunci f este continu˘ global ˆ a. s Propozitia 2. hn ) = hj . a ∈D ¸i f : D → Rm . Dac˘ f este diferentiabil˘ ˆ ¸ s a ¸ a ın punctul a. πj (h1 . an ). aj−1 . Fie D ⊂ Rn . . hn ) ∈ Rn . a ∂f (a). Fie D ⊂ Rn . . 1 ≤ j ≤ n fixat. a ın Demonstratie.2.1. ¸ a Observatia 2. . a ∈D ¸i f : D → R. relatia (9) poate fi rescris˘ astfel: ¸ a n df (a) = j=1 ∂f (a) · πj . . x xj − aj xj − a j Atunci trcˆnd la limit˘ xj → aj . . . Rezult˘ din echivalenta relatiilor (5) ¸i (7). hn ) = j=1 ∂f (a) · hj . . Folosind functiile proiectie πj : Rn → R. avem f (x) − f (a) = f (x − a). obtinem ¸ a ¸ a ın ¸ reprezentarea n f (x) − f (a) = j=1 cj (xj − aj ) + x − a ω(x). Datorit˘ Propozitiei 2. obtinem c˘ cj = a a ¸ a teorema este demonstrat˘. xj = aj . deoarece functia liniar˘ df (a) este ¸ a ¸ ¸ a continu˘. Orice functie liniar˘ f : D → Rm . aj+1 . D ∈ Rn . hn ) ∈ Rn . . ¸ ¸ ¸ (h1 . ∂ xj Tinˆnd cont de (8). precum ¸i din relatiile ¸ a ¸ ¸ s s ¸ (6) ¸i (8). . Pentru orice x ∈ D. (3). a ˆ continuare vom urm˘rii leg˘tura care exist˘ ˆ In a a a ıntre diferentiabilitate ¸i conti¸ s nuitate partial˘. x→a Fie j. . obtinem ¸ |xj − aj | f (˜ ) − f (a) x = cj + ω(˜ ). . (9) Demonstratie.

. . r) exist˘ punctele ci .. ∂ xn (a) ∂ x1   . . ∂ fm (a) ∂ x1 ◦ . . Pentru orice punct x ∈ B(a. ¸ a a Din Propozitia 2. se poate obtine o reciproc˘ mai slab˘ a Teoremei 2. . xn ) − (a) (xi − ai ). fm ). a ¸ a a Teorema 2. Reciproca Teoremei 2. ∂ xn (a) h1 ∂ x1   . . .Deoarece functiile πj sunt liniare avem dπj = πj . . . ◦ ∂ fm (a) ∂ xn hn Definitia 2. O alt˘ notatie a diferentialelor ¸ a ¸ ¸ dπj este dxj .4..1 ¸i din Teorema 2. . ∂ xj (11) Observatia 2. .1 rezult˘ cu avem: ¸ s a Propozitia 2. ∂ xi unde ω(x) = 1 x−a n i=1 ∂f ∂f (a1 . a ∈D ¸i functia f : D → Rm . .2. . Dac˘ f ¸ s a este diferentiabil˘ ˆ punctul a atunci toate functiile componente fi . Fie D ⊂ Rn . . . r) ⊂ D ¸i f admite derivate partiale pe ¸ s ¸ B(a. n . . a) :=   . xi+1 . atunci matricea a ¸ ın  ∂ f1  ∂ f1 (a) . Fie r > 0.4. Putem scrie s ¸ n ◦ f (x) − f (a) = i=1 ∂f (a)(xi − ai ) + x − a ω(x). 1 ≤ i ≤ m sunt ¸ a ın ¸ diferentiabile ˆ punctul a ¸i avem reprezentarea ¸ ın s  ∂ f1   ∂ f1 (a) . . f = (f1 . . r).3. . J(f. . Dac˘ f admite derivate partiale s a ¸ pe o vecin˘tate a punctului a ¸i dac˘ aceste derivate partiale sunt continue ˆ punctul a s a ¸ ın a. ∂ xi ∂ xi 6 . ∂ xn (a) ∂ x1 se nume¸te matricea lui Jacobi a functiei f ˆ punctul a. dup˘ cum urmeaz˘ ˆ teorema a ınt˘ ¸ ¸ a a a ın urm˘toare. . fm ) este ¸ a s ¸ derivabil˘ partial ˆ punctul a. Fie D ⊂ Rn . . . . . . . . . Dac˘ D ⊂ Rn . . a ∈D ¸i f : D → Rm . . . ∂ fm ∂ fm (a) . df (a)(h1 . . f = (f1 . pentru care are loc relatia (1). . Obtinem astfel o nou˘ scriere a diferentialei. a ∈D ¸i f : D → R.1 nu este adev˘rat˘. ¸i anume: ¸ a ¸ s n df (a) = j=1 ∂f (a)dxj .1. . atunci f este diferentiabil˘ ˆ punctul a. . . . ¸ a ın Demonstratie. hn ) =    . ai−1 . s ¸ ın Dac˘ ˆ arim conditia de derivabilitate partial˘. hn ) ∈ R . . 1 ≤ i ≤ n.  . . . . (∀) (h1 . . .  . ci . situate pe a intervalele de capete ai ¸i xi . . astfel ca B(a.

ai−1 . atunci pentru orice numere α.3. .6. atunci functia compus˘ ¸ ¸ a ın ¸ a h : D → R. functia αf + βg ¸ ın ¸ este diferentiabil˘ ˆ a ¸i d(αf + βg)(a) = αdf (a) + βdg(a). Dac˘ functia f este diferentiabil˘ ˆ s a ¸ ¸ a ın punctul a. β ∈ R. Dac˘ functiile f : D → R ¸i g : D → R sunt ¸ a ¸ s diferentiabile ˆ punctul a. . xn ) − (a) = 0. . xi+1 . . . . E ⊂ ¸ a ¸ ⊂ Rm ¸i functiile f : D → E. argumentii functiei g. folosind Teorema 2. ¸ Observatia 2.3 ¸i relatia (13). xn ) tinde la a. . Mention˘m aici: ¸ a ¸ a 7 . (14) Proprietatea de diferentiabilitate a functiilor permite introducerea multor notiuni ¸ ¸ ¸ de geometrie diferential˘. . . . ¸ a ın s O proprietate de mare important˘ o reprezint˘ teorema urm˘toare: ¸a a a Teorema 2. .R˘mˆne s˘ art˘t˘m c˘ limx→a ω(x) = 0. . Omitem demonstratia acestei teoreme. b) · J(f. . ai−1 . g : E →. iar functia g este diferentiabil˘ ˆ punctul b. . Not˘m cu x1 . . . . . . a) = J(g. atunci functia g◦f : D → Rp ¸ ¸ a ın ¸ este diferentiabil˘ ˆ punctul a ¸i ¸ a ın s d(g ◦ f )(a) = dg(b) ◦ df (a). . Dar avem a a a aa a lim xi −ai x−a ≤ 1. Prin particularizare: p = 1. ym . obtinem: s ¸ ¸ Propozitia 2. Fie punctele a ∈D s ¸ a ¸ ¸ s ¸i b ∈E astfel ca b = f (a). ∂ yi ∂ xj 1 ≤ j ≤ n. a Teorema este demonstrat˘. fm ). a). h = g ◦ f are derivatele partiale: ¸ ∂h (a) = ∂ xj m ◦ ◦ ◦ (12) (13) i=1 ∂ fi ∂g (b) · (a). Dac˘ functiile f1 . . ¸i s x→a ∂f ∂f (a1 . a ∈D. a Urm˘toarele propriet˘¸i sunt imediate: a at Propozitia 2. . . . ci . . ci . obtinem: a ¸ ¸ J(g ◦ f. f = (f1 . (Formula deriv˘rii functiilor compuse) Fie D ⊂ Rn . . . Fie D ⊂ Rn . Fie D ⊂ Rn . . E ⊂ Rm ¸i functiile f : D → E ¸i g : E → Rp . fm sunt diferentiabil˘ ˆ ¸ ¸ a ¸ ¸ a ın punctul a. iar functia g este diferentiabil˘ ˆ punctul b. ∂ xi ∂ xi deoarece atunci cˆnd x tinde la a.5. . . xi+1 . . xn argumentii functiei f ¸i cu s y1 . Fie s ¸ s ◦ ◦ punctele a ∈D ¸i b ∈E astfel ca b = f (a).5. folosind reprezentarea matriceal˘ a diferentialei ¸ a a ¸ ¸i faptul c˘ matricea ata¸at˘ compunerii a dou˘ aplicatii liniare este produsul mas a s a a ¸ triciilor celor dou˘ aplicatii. . Din teorema precedent˘. punctul (a1 .

.Definitia 2. k ≥ 2 ˆ punctul a. b. spunem c˘ functia f este diferentiabil˘ de ordinul k ˆ punca ¸ ¸ a ın tul a. b). . perpendiculari pe planul tangent. y) ˆ punctul (a. Not˘m cu C k (D. . xn .∂xi (x).∂xi (a). . a ¸ a a ¸i simplu cu C k (D).1. cˆnd x ∈ V ¸i aceasta s˘ fie derivabil˘ partial ˆ raport cu ¸ a 1 k−1 variabila xik ˆn punctul a. −1 ∂x ∂y se numesc vectorii normali la suprafata z = f (x. notat˘ ∂xi .. . se nume¸te ¸ ¸ s derivabil˘ partial de ordinul k pe D. ˆ raport cu variabilele xi1 . atunci ¸ ¸ s a ¸ a ın planul de ecuatie ¸ z − f (a. Fie D ⊂ Rn . b). O functie f : D → Rm . k ≥ 2.. .. adic˘ a ± 2 ∂f (a. b). Not˘m variabilele lui f cu ¸ s a x1 . unde D ⊂ Rn este un deschis. sau cu ın a fxi1 . iar s ¸ ın vectorii de norma unu. ¸ ın 3 Derivate partiale ¸i diferentiale de ordin supe¸ s ¸ rior ◦ Derivatele partiale de ordin superior se definesc recursiv astfel. Fie D ⊂ Rn . .. dac˘ m = 1. f (a. ˆ a a ¸ a ın ∂k f punctul a. (k) k 1 De asemenea. y) ˆ punctul (a. ∂xi1 ∂xik ∂ k−1 f ∂xik−1 .. ai c˘rei ¸ s ¸ a argumenti sunt notati cu x ¸i y. ∂xi1 (a).xik (a). b. f (a. b)(y − b) ∂x ∂y ◦ se nume¸te planul tangent la suprafata z = f (x. b)(x − a) + (a. ¸ Definitia 3. xik . dac˘ f admite pe o vecin˘tate a lui a toate ın a a derivatele partiale de ordinul k−1.. b)). fie (a. b) = ∂f ∂f (a. b) ∈D ¸i fie functia f : D → R. . b) ∂y 2 +1 ∂f ∂f (a.2. s a ¸ ¸ a s a ¸ a Definitia 3. astfel ca s˘ existe derivata a a a a ∂ k−1 f a s a a ¸ ın partial˘ ∂xi . Dac˘ f este diferentiabil˘ ˆ punctul (a. ¸i dac˘ aceste derivate partiale sunt diferentiabile ¸ s a ¸ ¸ ˆ punctul a. . dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a punctului a. Rm ). adic˘ ı a ∂kf ∂ (a) := ∂xik . multimea functiilor de clas˘ C k pe D. a ∈D ¸i f : D → Rm . .3. a ¸ ın Definitia 3. . . Dac˘ f admite derivate partiale de ordinul k ı a ¸ k continue pe D spunem c˘ functia f este de clas˘ C pe D. ın 8 ◦ . k ≥ 1 dac˘ f este derivabil˘ partial a ¸ a a ¸ de ordinul k ˆn orice punct a ∈ D. Spunem c˘ f admite derivat˘ partial˘ de ordinul k. a ∈D ¸i f : D → Rm . Fie D ⊂ R2 . b)).4. Spunem c˘ f este diferentiabil˘ ¸ de ordinul k. dac˘ f admite toate derivatele partiale de ordinul k ˆ punctul a. (a. .. b) ∂x 1 + ∂f (a.

Vom ın ın demonstra mai ˆ ai aceast˘ proprietate ˆ cazul simplu al derivatelor de ordinul doi. a ¸ a Observatia 3. atunci pentru orice indici i1 . . . ∂xik .. proprietatea de functie de clas˘ C k . notat˘ dk f (a). . hk ) = i1 =1 k . . b). . (1 ≤ j ≤ k). (Schwartz) Fie D ⊂ R2 . f : D → R ¸i (a. ∂xi1 =1 pentru orice h1 .n ). . . ∂xiσ(k) 9 ◦ ◦ ◦ . .. ¸ a ın Demonstratie. rezult˘ c˘ pentru o functie vectorial˘ f . . .Observatia 3. unde hj = (hj.1 . atunci f este diferentiabil˘ de ordinul k ˆ a. Rezult˘ aplicˆnd Teorema 2. . . . ik ∈ a s ın ∈ {1. ın ¸ Definitia 3.2. . D ⊂ Rn deschis˘. .1. b) ¸i dac˘ acestea sunt continue ˆ punctul (a. . . .2.i1 . . a ∈D ¸i f : D → R. . precum ¸i propriın ¸ a s etatea de diferentiabilitate de ordinul k sunt echivalente cu faptul c˘ toate functiile ¸ a ¸ componente au respectiv aceste propriet˘¸i. . k}. Din definitiile date. ¸ a a O proprietate important˘ a derivatelor partiale de ordin superior o reprezint˘ a ¸ a simetria ˆ raport cu ordinea variabilelor ˆ raport cu care se face derivarea. avˆnd argumentii x1 . aplicatia ¸ ¸ ın a ¸ n n k d f (a) : R × . hj. ¸i dac˘ acestea sunt continue ˆ punctul a s a ın a. hk. . Dac˘ f admite dertivatele partiale ∂x∂y ¸i ∂y∂x pe o vecin˘tate ¸ a ¸ s a a punctului (a. .2. . . . . . . ik ∂kf (a) h1. ¸ a s Teorema 3. . ıntˆ a ın pentru functii de dou˘ variabile ¸i apoi vom extinde proprietatea la cazul general.1. a ∈D ¸i f : D → R diferentiabil˘ ˆ punctul a. . b) ∈D. . Dac˘ f admite derivate partiale s a ¸ de ordinul k pe o vecin˘tate a punctului a.4. . Fie D ⊂ Rn . ¸i continue ˆ a. . b) = (a. k} → {1. . b). pro¸ ¸ a a ¸ a prietatea de deribabilitate partial˘ de ordin k. care care este de ¸ ¸ a clas˘ C k pe D este diferentiabil˘ de ordinul k pe D. ∂x∂y ∂y∂x s a ¸ Corolarul 3. ∂xik ∂xiσ(1) . . Fie D ⊂ Rn . . . Fie D ⊂ Rn . × R → R. . a ∈D ¸i f : D → R.ik . De aceea ˆ continuare vom considera at ın ˆ acest paragraf doar functii cu valori reale. ˆ raport cu k variabile fixate. Numim ¸ s ¸ a ın diferentiala de ordinul k a functiei f ˆ punctul a. n} ¸i orice permutare σ : {1. sau ¸ a ın ˆ raport cu orice k variabile. Teorema 3. . hk ∈ Rn . definit˘ prin a k ◦ ori n n d f (a)(h1 . avem s ∂kf ∂kf (a) = (a). ∂xi1 . Dac˘ functia f admite derivate partiale de ordinul k continue pe o vecin˘tate dea ¸ ¸ a schis˘ V ⊂ D a punctului a. .1. Not˘m cu x ¸i s a s ∂2f ∂2f y argumentii lui f . Orice functie f : D → Rm . xn . atunci avem s a ın ∂ 2f ∂ 2f (a.

. . h) i se pot aplica urm˘toarele rezultate cunoscute din ¸ a algebra liniar˘: a Definitia 3. . . .4 o reprezentare de forma: ¸ ¸ dk f (a) · hk = ji ≥0. . d2 f (a) · h2 = (h1 . . . . ∂ 2 xi ∂xi ∂xj 1≤i<≤n ◦ (15) Definitia 3. . . atunci matricea ın H(f. .n nume¸te form˘ p˘tratic˘.1 . (j1 )! . .  . . (16) Forma p˘tratic˘ G se nume¸te pozitiv definit˘. dac˘ a a s a a a n pentru orice x ∈ R . xn )  . . 1≤i≤n j1 +···+jn =k k! ∂kf · j1 (a) · (h1 )j1 . . ori Dac˘ ˆ plus. . O aplicatie G : Rn → R se ¸ ¸ de forma  a1. . .j≤n se nume¸te matricea lui Hesse a functiei f ˆn punctul a. an. . urm˘toarea ¸ a ¸ a reprezentare:  ∂2f   2f (a) . 10 . s ¸ ı Aplicatiei h → d2 f (a)(h. h). (jn )! ∂ x1 . (respectiv negativ definit˘). rezult˘ imediat din Definitia 3. hn )   . (respectiv G(x) < 0).5. .1 . hn ). not˘m ¸ ¸ ¸ a dk f (a) · hk := dk f (a)(h. se aplic˘ la k argumenti egali.ˆ majoritatea aplicatiilor.4. derivatele partiale de ordinul k sunt simetrice.n  . . . . .4. . . . ∂ jn xn unde h = (h1 . . . . hn ) ∈ Rn . .7. . . . . . dac˘ ea este s a a a a  x1  . . . . admite derivate partiale de ¸ a ¸ ¸ ordinul al doilea ˆ punctul a ∈( D). . . . . x = 0. . . xn ). hn ) ∈ Rn . . . . . .   . . (hn )jn . avem G(x) > 0. . . k h := (h1 . cu notatiile din Definitia 3. Pentru diferentiala de ordinul al doilea. 1≤i. Dac˘ functia f : D → R. atunci diferentiala a ın ¸ ¸ admite. Cu notatiile din Definitia 3. . ∂x∂1 ∂xn (a) h1 ∂x1 ∂x1   . ∂2f ∂2f hn (a) . . ∂x ∂x (a) ∂x ∂x n 1 n n unde h = (h1 . a1. xn  x = (x1 . an. . In ¸ ¸ a ¸ Pentru simplificarea notatiei vom introduce urm˘toarea scriere: ¸ a Definitia 3. diferentiala de ordin k. . . D ⊂ Rn . . a) := ∂ 2f (a) ∂xi ∂xj . Cu notatiile clasice diferentiala de ordinul doi se reprezinta sub forma: ¸ ¸ n d f (a) = i=1 2 ∂ 2f ∂2f (a)(dxi )2 + 2 (a) dxi dxj .6. G(x) = (x1 . .

not˘m cu a a a Γk := det(ai. Folosind propriet˘¸iile polinoamelor de gradul al doilea deducem at c˘ forma p˘tratic˘ G este pozitiv definit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ∆ < 0 ¸i a > 0 ¸i este a a a a as a s s 2 negativ definit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ∆ < 0 ¸i a < 0. a a a a pentru orice x ∈ Rn .j )1≤i. x2 ) = a(x1 ) +bx1 x2 +c(x2 ) . Teorema 3. Dac˘ x2 = 0.3. Pentru orice 1 ≤ k ≤ n. atunci G este o form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘.j≤k . Prea a a ın supunem c˘ matricea (ai. 1 ≤ k ≤ n. au forma ¸ In a a x1 2 2 G(x1 . ¸ 11 . a Observatia 3.j≤n este simetric˘. unde ∆ = b − 4ac.4. astfel ca |G(x)| ≥ K x 2 . a a a a a k ii) Dac˘ (−1) Γk > 0. a a a a a atunci ea este coerciv˘. i) Dac˘ Γk > 0.Teorema 3. ˆ cazul n = 2. x2 ) = a a ¸ 2 2 (x1 ) (at + bt + c). (Criteriul lui Jacobi) Fie forma p˘tratic˘ definit˘ ˆ (16). sau este negativ definit˘. formele p˘tratice cu matrice simetric˘. 1 ≤ k ≤ n. notˆnd t = x2 obtinem G(x1 . adic˘ exist˘ o constant˘ K > 0. atunci G este o form˘ p˘tratic˘ negativ a a a a definit˘. Aceste a as a s conditii sunt echivalente cu cele din criteriul lui Jacobi. Dac˘ forma p˘tratic˘ G este pozitiv definit˘.3.j )1≤i.

a a s t ¸ ¸ Observatia 1. de clas˘ C k+1 . 1) astfel ca a k g(1) = j=0 1 (j) 1 g (0) · 1j + g (k+1) (c) · 1k+1 .k (f )(x) + 1 dk+1 f (c) · (x − a)k+1 . ˆ a ipoteza Teoremei 1. Fie f : D → R. g(t) := f (ϕ(t)). deoarece se cere ca f s˘ admit˘ derivate partiale continue pe D. Extreme Cu ajutorul diferentialelor de ordin superior. . Pentru orice puncte s a a. k ≥ 0 ata¸at functiei f ˆ s ¸ ın n punctul a. k ≥ 0 pe D. a ¸ a ¸ ¸ Aplic˘m formula lui Taylor cu restul lui Lagrange pentru functia de variabil˘ real˘ a ¸ a a g. putem introduce polinomul lui ¸ Taylor. t ∈ [0. ¸ Definitia 1.1 este mai puternic˘ decˆt cea a Teoremei ın ıns˘ a a ??.1. a a ¸ 1 . a ∈ D.Curs 8 Aplicatii ale calculului diferential ¸ ¸ 1 Polinomul lui Taylor. Fie functiile ϕ : [0. j! (k + 1)! Dac˘ not˘m c := ϕ(c) ¸i ¸inem cont de relatia (1). Fie D ⊂ Rn . 1] → D. g˘sim un punct ¸ a c de pe segmentul [a. pentru orice x. exist˘ un punct c ∈ [a. (t ∈ [0. x ∈ D. Numim polinomul lui Taylor de ordin k. 1]) ¸ ¸ ¸i g : [0.1. x]. Avem g(0) = f (a). cu notatiile din Teorema 1.1. a ∈D ¸i f : D → R.1. care reprezint˘ cel mai uzual instrument de aproximare local˘ a functiilor a a ¸ diferentiabile de ordin superior. 1]. atunci. obtinem Teorema. 1] → R. + dk f (a) · (x − a)k 1! k! x ∈ Rn . (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie D ⊂ Rn . astfel ˆ at avem: a ıncˆ f (x) = Ta. ∂ xi Aceast˘ reprezentare a diferentei f (x)−f (a) este mai simpl˘ decˆt formula stabilit˘ a ¸ a a a ˆ Teorema ??. G˘sim un punct c ∈ (0. pentru ¸ a a k = 0. Dac˘ aplic˘m Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange. diferentiabil˘ de ordinul k ˆ ¸ s ¸ a ın punctul a. g(1) = f (x). (1) Aceast˘ relatie poate fi dedus˘ prin inductie j.k (f ) : R → R. ◦ Teorema 1. mai general g (j) (t) := dj f (ϕ(t)) · (x − a)j . 0 ≤ j ≤ k + 1. functia polinomial˘ Ta. x] astfel ca n f (x) − f (a) = i=1 ∂f (c)(xi − ai ). definit˘ prin ¸ a a Ta. De s asemenea avem.k (f )(x) = f (a) + 1 1 df (a) · (x − a) + . (k + 1)! Demonstratie. ϕ(t) := (1 − t)a + tx. D deschis ¸i convex. . Nu mai detailem demonstratia.

unde J := {xi |(a1 . pentru o alegere. Consider˘m functia ϕi : J → R a ¸ ϕi (xi ) := f (a1 . Atunci a este punct de minim local. 2! ◦ ◦ ◦ ◦ . .1. astfel ca a f (x) − f (a) = df (a)(x − a) + Deoarece df (a) = 0. . 2 2 x−a 2 1 2 d f (cx ) · (x − a)2 . an ) ∈ D}.3. . . Fie D ⊂ Rn . Apoi deoarece f este diferentiabil˘ ˆ punctul a. a ¸ ın ın a Aplicˆnd teorema lui Fermat (Teorema 4. r) exist˘ cx ∈ [a. . . avem reprezentarea 1 f (x) − f (a) = d2 f (a) · (x − a)2 + x − a 2 ϕ(x). a ∈D ¸i f : D → R. . rezult˘ c˘ df (a) = 0. atunci df (a) = 0. . Urm˘toarea teorem˘ furnizeaz˘ un criteriu necesar de extrem local. . . ¸ ¸ Definitia 1. xn argumentii functiei f . h ∈ Rn este pozitiv definit˘. Pentru a prezenta un criteriu suficient de extrem local. xi . a ∈D ¸i f : D → R de clas˘ C 2 pe o vecin˘tate s a a deschis˘ V ⊂ D a punctului a. . (∀) x ∈ V ∪ D). rezult˘ c˘ f ¸ a ın a a ∂f este derivabil˘ partial ˆ raport cu xi ˆ acest punct.2. a Atunci. rezult˘ c˘ ai ∈J . ai+1 . xi . S˘ not˘m cu x1 . .2. Fie 1 ≤ i ≤ n un ¸ a a ¸ ¸ indice fixat. Cum indicele i a fost ales arbitrar. . Spunem c˘ punctul a este ¸ s a un punct de maxim local. r) ⊂ V . Demonstratie. pentru orice x ∈ B(a. Fie D ⊂ Rn . Fie D ⊂ Rn . vom impune conditia mai ¸ 2 restrictiv˘ ca functia s˘ fie de clas˘ C pe o vecin˘tate a punctului respectiv. S˘ presupunem. ai+1 . din Teorema 1. x]. Alegem r > 0. rezult˘ c˘ ai este punct de extrem a a local pentru ϕi . . (respectiv de minim local) al functiei f . . an ). xi ∈ J ⊂ R. ai−1 . a ∈ D ¸i f : D → R. Deci exist˘ ϕ (ai ) = ∂ xi (a). a a Deoarece a este punct de extrem local al lui f . a a a Teorema 1. astfel ca B(a.Fascicola I). dac˘ exist˘ ¸ a a o vecin˘tate V a lui a astfel ca f (x) ≤ f (a). Dac˘ a este punct de extrem local s a pentru functia f ¸i dac˘ f este diferentiabil˘ ˆ punctul a. 2 unde ϕ(x) := 1 [d2 f (cx ) · (x − a)2 − d2 f (a) · (x − a)2 ]. .Vom studia ˆ continuare conditii necesare ¸i suficiente pentru pentru extremele ın ¸ s locale ale functiilor diferentiabile. a ¸ a a a Teorema 1. Punctul a se nume¸te de extrem local al lui f dac˘ el este s a de maxim local sau este de minim local. . . rezult˘ c˘ ϕ (ai ) = 0.2. ¸ s a ¸ a ın Demonstratie. Deoarece a ∈D. (respectiv punct de maxim a local) a lui f . . c˘ forma p˘tratic˘ ¸ a a a a h → d2 f (a) · h2 . h ∈ Rn este pozitiv definit˘. (respectiv a a a negativ definit˘).1 . . ai−1 . (∀) x ∈ V ∪ D. a a a ∂f a a Deci ∂ xi (a) = 0. Presupunem c˘ a a i) df (a) = 0 ¸i s ii) forma p˘tratic˘ h → d2 f (a) · h2 . (respectiv f (x) ≥ a f (a).

Deci a f (x) − f (a) ≥ x − a 2 K + ϕ(x) . . ϕ(x)) ∈ D ¸i s ii) F (x. . F (x. . Vom nota elementele lui D sub forma (x. este suficient s˘ demonstr˘m s a a a a c˘ limx→a ϕ(x) = 0. . . y) ∈ M . n ≥ 1. . ϕ(x)) = 0. De asemenea vom aborda s ¸ cˆteva aplicatii ale acestei teoreme la transform˘rile regulate ¸i extreme cu leg˘turi. orice functie ϕ : E → Rm . astfel ca (x. m ≥ 1. a (∀) 1 ≤ i. astfel ca (x. . ym ) ∈ Rm . sau echivalent ca ”rezolvarea” sistemului de ecuatii ın ¸ ¸ Fi (x1 . Suntem condu¸i la urm˘toarea definitie. ym ) = 0. y). . se nume¸te functie implicit˘ definit˘ de ¸ ¸ s ¸ a a ecuatia (2). Putem privi functiile implicite definite de ecuatia (2) ca explicit˘ri ale vectorului ¸ ¸ a y ˆ functie de vectorul x. Atunci pentru orice x ∈ Mx putem alege un y ∈ Rm . y) ∈ M }. exist˘ K > 0 a a s a ¸ a a astfel c˘ d2 f (a) · (x − a)2 ≥ K x − a 2 . Avem a n n |ϕ(x)| = i=1 j=1 n n ∂ 2f (xi − ai )(xj − aj ) ∂ 2f ≤ (cx ) − (a) ∂xi ∂xj ∂xi ∂xj x−a 2 ∂2f ∂ 2f |xi − ai | · |xj − aj | (cx ) − (a) ≤ ∂xi ∂xj ∂xi ∂xj x−a 2 ∂2f ∂ 2f (cx ) − (a) . Mai general. r). . unde x = (x1 . Transform˘ri regulate ¸ a ˆ acest paragraf vom prezenta un rezultat fundamental al analizei functiilor de In ¸ mai multe variabile. . E ⊂ Rn cu proprietatea c˘ pentru orice ¸ ¸ a x ∈ E s˘ avem a i) (x. Cu notatiile de mai sus. a ¸ astfel ca (x. x ∈ Mx . . . . Fm ).Deoarece forma p˘tratic˘ ata¸at˘ diferentiale d2 f (a) este coerciv˘. . . 2 A¸adar. definite pe submultimi ale lui Mx ¸i care verific˘ conditia ¸ ¸ s a ¸ de mai sus. Ecuatiei ¸ F (x. . Fie functia F : D → Rm . (2) ˆ corespunde o multime de solutii M ⊂ D.1. y) = 0. ∂xi ∂xj ∂xi ∂xj ∂2f (a). a 2 Functii implicite. . adic˘ echivalent. 1 ≤ i ≤ m 3 . . ∂xi ∂xj ≤ i=1 j=1 n n ≤ i=1 j=1 2 ∂ f Deoarece limx→a ∂xi ∂xj (cx ) = Teorema este demonstrat˘. . ϕ(x)) ∈ M. s a ¸ Definitia 2. j ≤ n. ϕ(x)) = 0. . a ¸ a s a Fie D ⊂ Rn+m . Cu alte cuvinte exist˘ functii ϕ : Mx → Rm . ¸i anume teorema functiilor implicite. pentru orice x ∈ B(a. xn . Dac˘ M = ∅ s˘ not˘m Mx := ıi ¸ ¸ a a a n m = {x ∈ R | (∃)y ∈ R . y1 . pentru a ar˘ta c˘ a este punct de minim local. xn ) ∈ Rn ¸i y = (y1 . s ¸ F = (F1 . a putem considera functii ϕ. rezult˘ limx→a ϕ(x) = 0.

y) ∈ R . . Presupunem c˘ exist˘ un punct s ¸ a a (a.. ˆ continuare vom considera o ¸ In clas˘ important˘ de aplicatii diferentiabile. . ∂ xj D(y1 . ne arat˘ c˘ pentru a pentru a preciza o functie implicit˘ a a ¸ a continua. .. . definite pe [−1. atunci prin punctul a a ıns˘ (a. (Teorema functiilor implicite) Fie D ⊂ Rn+m . xn . avem (x. Observ˘m c˘ exist˘ doar dou˘ functii implicite ¸ a a a a ¸√ continue. . Totodat˘. . D(y Atunci exist˘ o vecin˘tate deschis˘ U ⊂ Rn a lui a ¸i o vecin˘tate deschis˘ a a a s a a V ⊂ Rm a lui b. . de existenta. (x. b) = 1 ¸i dac˘ a = ±1. ϕ = (ϕ1 . . a a ¸ ◦ 4 . . .. . a ¸ s a ın familia functiilor implicite definite de ecuatia (2) se reduce substantial.1. . Fm ). se a ın ¸ a In a asigur˘. ˆ functie de parametrii x1 .1. . . .. . ym ) iv) Dac˘ functia F este de clas˘ C k pe W . vom presupune c˘ F este o functie continu˘ pe D ¸i vom a ın a ¸ a s c˘uta doar acele functii implicite care sunt ¸i ele continue. arat˘ c˘ exist˘ cazuri exceptate. yi−1 . b) = 0. centrat ˆ origine. b) pe care functia F admite derivate a a ¸ partiale continue. 1 . . b) = 0. . ϕ(x)). ˆ anumite conditii. . ¸i o functie unic˘ ϕ : U → V . ym . ϕm ) cu propriet˘¸ile: s ¸ a at i) ϕ(a) = b ¸i s ii) pentru orice x ∈ U . b). . astfel ˆ at: ıncˆ a) exist˘ o vecin˘tate W ⊂ D a punctului (a. . ¸ b) F (a. care a a a s verific˘ conditia F (a. iar proiectia Mx a acestei a ın ¸ multimi pe axa Ox este [−1... a a ¸ Teorema 2. ym ) D(y1 . iii) functia ϕ este de clas˘ C 1 pe U ¸i avem pentru orice 1 ≤ i ≤ m. 0) = 0. . trec graficele ambelor functii. 1 ≤ j ≤ n: ¸ a s D(F1 . yi+1 . ¸ ¸ ¸ Exemplul 2. a ¸ a a ¸ a acest exemplu. ϕ(x)) ∈ D ¸i F (x. Fm ) ∂ ϕi (x) = − (x. ¸ ∂y Exemplul de mai sus. Multimea M a solutiilor ecuatiei F (x. b). ϕ(x)) / (x. . ˆ care precizarea unui astfel de a a a ın punct nu determin˘ ˆ mod univoc o functie implicit˘. a ¸ a a Nu vom prezenta demonstratia acestei teoreme. . . m ≥ 1 ¸ m ¸i fie functia F : D → R . xj .Fm c) D(F1 .. . . . existent˘ ¸i unicitatea unei functiei implicite definite a ın ¸ ¸a s ¸ pe o vecin˘tate neprecizat˘ a unui punct a. definit˘ de ecuatia (2) este necesar s˘ se precizeze un punct (a. b) ∈D. ϕ(x)) = 0. . ˆ teorema urm˘toare. . s De asemenea. . . y) = 0 ¸i anume: ϕ1 (x) := 1 − x2 ¸i ¸ s s √ ϕ2 (x) := − 1 − x2 . n ≥ 1. b). m = 1 ¸i functia F : R2 → R. Pus˘ ˆ acest fel problema.ym )) (a. Mai mult observ˘m c˘ dac˘ se cunoa¸te un punct (a. b) = 0. . . 1] de ecuatia F (x. Pentru ce ne a ın ¸˘ intereseaz˘ ˆ continuare. atunci ϕ este de clas˘ C k pe U . atunci doar una dintre functiile ϕ1 ¸i a ¸ s a ¸ s ϕ2 are graficul trecˆnd prin punctul (a. F (x. 1]. Aceast˘ ın ın ¸ a explicitare este considerat˘ aici doar ˆ mod abstract. y) = 0 este constituit˘ din ¸ ¸ ¸ a punctele aflate pe cercul de raz˘ 1. . y) = x2 + y 2 − s ¸ 2 1. De asemenea avem ∂ F (±1. F = (F1 . prin care s˘ treac˘ graficul functiei implicite. Fm ) D(F1 .ˆ raport cu necunoscutele y1 . b) care a ¸ a verific˘ ecuatia F (a.. Dac˘ ˆ a a = ±1. Folosim notatiile de mai sus. . Fie n = 1.

x = (x1 . astfel c˘ pentru orice a a a a punct x ∈ U care verific˘ conditiile Fi (x) = 0. ¸ a ∂ Fi iv) rangul matricei ( ∂ xj (a)) 1≤i≤m este m. astfel ˆ at dθ(a. λ0 = (λ0 .. xn . Spunem c˘ punctul a ∈D este punct de a maxim local. ..3. ii) exist˘ o vecin˘tate deschis˘ U ⊂ D a punctului a.2. . a s ¸ Teorema 2. . Atunci exist˘ vectorul . . . .2.. a iii) functiile f . . . numit vectorul multiplicatorilor a m 1 lui Lagrange. . a s a Teorema urm˘toare stabile¸te conditii necesare de extrem. a a 1 . fn ) (a) = 0.Definitia 2. cu 1 ≤ m < n. diferenta f (x) − f (a) a ¸ ¸ are semn constant sau este nul˘ pe U . xn ) ∈ D. (respectiv de minim local) al functiei f cu leg˘turile Fi (x) = 0. . . (respectiv f (x) ≥ f (a)). cu ¸ n + m necunoscute. s˘ a a avem f (x) ≤ f (a). λ0 ) ∈ Rm . . D(x1 . . . 5 .fn ) are semn constant pe D. Fi : D → R . . cu 1 ≤ m < n. unde n ≥ 2. . (1 ≤ i ≤ m). . λ0 ) = 0. numit˘ ıncˆ ¸ a Lagrangeanul problemei. . Un punct care este de maxim local sau de minim local cu leg˘turi. astfel ˆ at. fn este functie continu˘. . (fiind un determinant de functii continue). . . Conditia dθ(a. Fie D ⊂ Rn un domeniu din Rn . x ∈ D. Functia f se a ¸ ¸ nume¸te transformare regulat˘.. . Fm sunt de clas˘ C 1 pe U . . λ = (λ1 . (1 ≤ i ≤ m). const˘ ˆ ¸ ¸ a ıntr-un sistem de n + m ecuatii. (1 ≤ i ≤ m). . a Definitia 2. . dac˘ s a a 1 f este de clas˘ C pe D ¸i ˆ orice punct a ∈ D avem a s ın D(f1 . (1 ≤ i ≤ m). Observatia 2. fn ). . . ( sau schimbare de coordonate) pe D.2. . iar Jacobianul functiilor ¸ ¸ f1 . . . din pro¸ a ¸ D(f prietatea lui Darboux rezult˘ c˘ Jacobianul D(x1 . ¸ a x ∈ D. se nume¸te punct de extrem local cu leg˘turi. se define¸te prin s m 1≤j≤n ◦ θ(x. Presupunem c˘ ¸ a exist˘ un punct a ∈D cu urm˘toarele propriet˘¸i: a a at i) Fi (a) = 0. . dac˘ exist˘ o vecin˘tate V ⊂ D a punctului a. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D ⊂ Rn ¸i fie s m functiile f : D → R.1. adic˘ o multime deschis˘ ¸i conex˘. λm ) ∈ Rm . . . xn ) Observatia 2. (1 ≤ i ≤ m). f = (f1 . unde functia θ : D × Rm → R. λ) = f (x) + i=1 λi · Fi (x). ¸ a ¸ as a Fie f : D → Rn ... a a a ıncˆ pentru orice punct x ∈ V . . λ0 ) = 0.. . Fie D ⊂ Rn . care principial poate fi rezolvat. avˆnd argumentii x1 . F1 ..xn ) ˆ Incheiem acest paragraf cu discutarea extremelor cu leg˘turi. (1 ≤ i ≤ m). . Deoarece domeniul D este conex. Fie functiile f : D → R ¸i Fi : D → ¸ ¸ s ◦ m R . cu proprietatea c˘ Fi (x) = 0. .

un ¸ir finit ordonat de ¸ s s puncte ∆ := {a = x0 < . b]. dac˘ functia f este integrabil˘ Riemann pe intervalul [a. b] → R. Definitia 1. Pentru o functie f : [a. b] → R. Fie functia integrabil˘ Riemann. ∆ a s a ¸i ξ. ¸ a ¸ a a a ¸ Definitia 1. Spunem c˘ familia ¸ a de puncte ξ = (ξi )1≤i≤n este un sistem de puncte intermediare compatibile cu diviziunea ∆. Definitia 1. ¸ a ¸ Definitia 1. Not˘m f ∈ R[a.1. exist˘ δε > 0 a a a a a cu proprietatea c˘ pentru orice diviziune ∆ ∈ ∆[a. Num˘rul I din Definitia 1. Criterii de integrabilitate. a a ¸ a Propozitia 1. b] . Not˘m ¸ ¸ a a a a cu b f sau b f (x) dx. este unic cu pro¸ a ¸ a a b prietatea dat˘. . dac˘ avem ξi ∈ [xi−1 . . < xn = b}. o diviziune ∆ = {a = x0 < . Functia f : [a. Fie ∆ = {a = x0 < . consider˘m a a a f := 0. ξ) suma Riemann ata¸at˘ tripletului format din f . dac˘ exist˘. a a Notatia inegralei Riemann se extinde prin urm˘toarea definitie. ¸ a ¸ a a Tinˆnd cont de propozitia precedent˘.5. . unde a < b. avem |I − σ∆ (f. 1 . astfel c˘ pentru orice ε > 0. a Num˘rul ∆ se nume¸te norma diviziunii ∆. b] → R se nume¸te integrabil˘ Riemann pe inter¸ ¸ s a valul [a.6. not˘m cu σ∆ (f. care din Propozitia 1. De asemenea. < xn = b} ∈ ∆[a. . a s ¸ s a b sau cu a f (x) dx.Curs 9 Integrala Riemann 1 Definitii. xi ]. (1 ≤ s ≤ i ≤ n). ξ)| < ε.2. rezult˘ cu a are sens urm˘toarea notatie.1. unde x este o variabil˘ aleas˘ arbitrar. Not˘m cu S(∆) familia a a sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea ∆. ¸ Definitia 1.3. Num˘rul I. (1 ≤ i ≤ n). . Se nume¸te diviziune a intervalului [a. Definitia 1.4. Not˘m ∆ := max1≤i≤n |xi − xi−1 |. Not˘m cu ∆[a. b]. xi ].4. se nume¸te integrala Riemann a funtiei f ¸i se noteaz˘ cu a f . < ¸ ¸ < xn = b} ¸i un sistem de puncte intermediare ξ = (ξi )1≤i≤n . b]. definit˘ prin s a n σ∆ (f. ξ) = i=1 f (ξi )(xi − xi−1 ). f : [a. .1. b]. b] familia tuturor a s a diviziunilor intervalului [a. b] cu ∆ < δε ¸i orice sistem a s de puncte ξ ∈ S(∆). b]. el este unic. dac˘ exist˘. dac˘ exist˘ un num˘r I ∈ R. ξi ∈ [xi−1 . num˘rul: a a b f := − b a f.

b] ¸i not˘m acest lucru prin f ∈ D[a. (k ∈ N). b] → R avem: ¸ a a sup s∆ (f ) ≤ ∆∈∆[a. F˘r˘ dificultate obtinem: aa ¸ Corolarul 1. cu limk→∞ ∆k = 0 ¸i s s orice ¸ir (ξ k )k∈N . b] ∆∈∆[a.1. b] Dac˘ (D) a f = (D) a f . not˘m cu a n S∆ (f ) := ¸i s s∆ (f ) := i=1 sup i=1 x∈[xi−1 . a ¸ Pentru funtiile m˘rginite pe un interval [a. b] inf S∆ (f ). vom introduce sumele Darboux ¸i ¸ a s integralele Darboux. Dac˘ functia f : [a. xi ] inf f (x). b] → R este m˘rginit˘. ¸i s (D) a b b b f := sup s∆ (f ) ∆∈∆[a. Pentru orice functie f : [a. Folosind corolarul de mai sus are sens urm˘toarea definitie a ¸ Definitia 1. b]. ii) Pentru orice ¸ir de diviziuni (∆k )k∈N . xi ] f (x) n x∈[xi−1 . b]. ξ k ∈ S(∆k ). b] . Valoarea comun˘ a celor s a a b dou˘ integrale se nume¸te integrala Darboux a funtiei f ¸i se noteaz˘ cu (D) a f . analoag˘ a s a teoremei lui Heine de la limitele de functii: ¸ Teorema 1. Definitia 1.Integrabilitatea Riemann admite urm˘toarea caracterizare cu ¸iruri. b] → R o functie m˘rgimit˘. b] .7. ∆k ∈ ∆[a. . atunci functia f se nume¸te integrabil˘ Darboux a ¸ s a pe intervalul [a. < xn = b}. Pentru orice functie m˘rginit˘ f : [a.1. b] → R sunt echivalente conditiile ¸ ¸ urm˘toare: a i) f ∈ R[a.8. Definim integralele Dar¸ ¸ a a boux superioar˘ ¸i respectiv inferioar˘. numerele: as a b (D) a f := ∆∈∆[a. ¸irul (σ∆k (f. atunci pentru orice ¸ a ¸ a a diviziune ∆ := {a = x0 < . Fie f : [a. a s ¸ s a 2 . b] inf S∆ (f ). . ξ k ))k∈N este convergent ¸i are s s s drept limit˘ integrala functiei. sumele Darboux superioar˘ ¸i respectiv inferioar˘ ale functiei f ˆ raport cu as a ¸ ın diviziunea ∆.

care daın torit˘ simplit˘¸ii sale. unde I este un interval al axei ¸ ¸ s reale. bn )}. avem S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε. b]).9. b]. (Criteriul lui Lebesgue) O functie f : [a. precum ¸i algoritmi de determinare a primitivelor pentru unele clase s particulare de functii. n∈N O multime A ⊂ R se nume¸te neglijabil˘.Vom enunta ˆ continuare caracterizarea integrabilit˘¸ii Riemann cu ajutorul ¸ ın at integrabilit˘¸ii Darboux. Demonstratie. Sunt echivalente afirmatiile urm˘toare ¸ ¸ a i) f ∈ R[a. definit prin ∞ m (A) := inf{ n=0 (bn − an )| A ⊂ (an . Deoarece f este monoton˘ ea are o multime cel mult num˘rabil˘ ¸ a ¸ a a de discontinuit˘¸i de prima speta. dac˘ ¸i numai dac˘ ea este m˘rginit˘ ¸i are multimea punctelor de a a s a a a s ¸ discontinuitate neglijabil˘. b] astfel ca ¸ a as a S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε. ˆ acest paragraf vom studia propriet˘¸i ¸ a In at ale primitivelor. Fie functia f : [a. ii) Functia f este m˘rginit˘ ¸i pentru orice ε > 0 exist˘ δε > 0. ¸i anume |f (x)| ≤ max{|f (a)|. a a 3 . Not˘m cu f sau cu f (x) dx mutimea primitivelor s s a a ¸ lui f numit˘ integrala nedefinit˘ a lui f . Spunem c˘ F este o primitiv˘ a lui f pe intervalul I. a at ın ¸ Definitia 1. at ¸˘ ¸ a a a ˆ plus. ¸ Reamintim urm˘toarea definitie: a ¸ Definitia 2. (Criteriul lui Darboux) iii) Functia f este m˘rginit˘ ¸i pentru orice ε > 0 exist˘ ∆ ∈ ∆[a. Numim m˘sura exterioar˘ a unei multimi A ⊂ R. O functie care admite primitive pe un interval s ¸ se nume¸te ¸i primitivabil˘. |f (b)|}. x ∈ I.3. dac˘ F este derivabil˘ a a a a pe I ¸i avem F (x) = f (x). b] . f este m˘rginit˘. num˘rul ¸ a a ¸ a m (A) ∈ R. iv) f ∈ D[a.2. Fie functiile f : I → R ¸i F : I → R. Deci In a a s putem aplica criteriul lui Lebesgue.2. dac˘ m (A) = 0. b] → R este integra¸ bil˘ Riemann. este deosebit de util ˆ aplicatii. ¸ s a a Cu aceste preg˘tiri enuntam: a ¸˘ Teorema 1. (x ∈ [a. Orice functie monoton˘ f : [a. b] → R. 2 Primitive Metoda general˘ de calcul al integralelor Riemann se bazeaz˘ pe determinarea a a primitivelor functiilor care se integreaz˘. Vom prezenta ˆ continuare criteriul de integrabilitate a lui Lebesgue. a Corolarul 1. b] → R este integrabil˘ Riemanm pe ¸ a a [a. Dar orice multime num˘rabil˘ este neglijabil˘. b] . b] cu ∆ < δε ¸i orice ξ ∈ S(∆). at Teorema 1. astfel ˆ at ¸ a a s a ıncˆ s pentru orice ∆ ∈ ∆[a.1.

Un rezultat de mare important˘ este continut ˆ urm˘toarea teorem˘.1. Cazul b = 0 este imediat. Nu exist˘ ˆ a o ¸ s a ıns˘ relatie de incluziune ˆ ¸ ıntre clasa functiilor cu primitive ¸i clasa functiilor integrabile ¸ s ¸ Riemann. atunci ¸ a ¸ a toate primitivele lui f difer˘ de F printr-o constant˘ aditiv˘. ın ın ¸ Vom prezenta acum proprietatea de liniaritate a functiilor cu primitive. Precedentele dou˘ teoreme dau o ˆ a ıncadrare a clasei functiilor cu primitive ˆ ¸ ıntre clasele functiilor continue ¸i cele cu proprietatea lui Darboux.2. g : I → R au prmitive pe inetrvalul I. admite primitive pe I. De aici rezult˘ c˘ a f + b g ⊂ (af + bg). x ∈ (0. S˘ consider˘m a a a −1 −1 cazul b = 0. Exemple ˆ acest sens vom prezenta ˆ paragraful de aplicatii. ¸ a Observatia 2. Dac˘ A ⊂ R. functia af + bg are primitive pe I ¸i avem ¸ s (af + bg) = a f +b g.1. Fie F ∈ f ¸i G ∈ g. Orice functie care admite primitive pe un interval. Teorema lui Darboux se poate reformula astfel: Teorema 2. Deci ¸ G ∈ g. y ∈ B} aA := {ax | x ∈ A}. ∞). Dac˘ o functie f admite pe un interval.1. rezult˘ urm˘toarea proprietate: a a Propozitia 2. Orice functie f continu˘ pe un interval I.2. Un exemplu a ın a ¸ sin x simplu ˆ acest sens ˆ constituie functia f (x) := x . ¸ a Definitia 2. Demonstratie. Am obtinut H = aF + bG ∈ a f + b g. Definim G := b (H − aF ). ¸ ¸ Ins˘ a ¸ ¸ a nu rezult˘ ˆ general c˘ primitivele sale sunt tot functii elementare. 4 . Fie de asemenea F ∈ f . ¸a ¸ ın a a Teorema 2. ˆ pre¸ In alabil vom considera o definitie general˘. not˘m: ¸ a s a A + B := {x + y | x ∈ A.Din Corolarul Teoremei lui Lagrange. atunci ¸ a ¸ pentru orice a. Deoarece H a fost ales arbitrar. Propozitia 2. Deci ¸ s aF + bG ∈ (af + bg). Dac˘ functiile f.2. Pentru a a incluziunea invers˘. Cel mai uzual mod de reprezentare a aa functiilor este prin functii elementare. f˘r˘ a furniza o reprezentare a acestora. b ∈ R. Atunci (aF + bG) = af + bg. fie H ∈ (af + bg). ˆ a dac˘ functia f este o functie elementar˘. Deci avem a a a f = {F + C | C ∈ R}. De fapt doar ın ıl ¸ o clas˘ restrˆns˘ de functii elementare au primitivele exprimabile tot prin functii a a a ¸ ¸ elementare. ¸ avem (af + bg) ⊂ a f + b g. B ⊂ R ¸i a ∈ R. Obtinem G = b (H − aF ) = g. Teorema precedent˘ asigur˘ existenta primitivelor functiilor con¸ a a ¸ ¸ tinue. are proprietatea ¸ lui Darboux pe acel interval. o primitiv˘ F .

Evis ¸ ¸ ¸ dent. deoarece prima dintre ele define¸te o familie de functii definite pe I. Not˘m cu v : J → I. v (ϕ(x)) 5 . s a a¸ s a a Teorema 2. Avem (F ◦ ϕ) = (F ◦ ϕ)ϕ = (f ◦ ϕ)ϕ . la calculul integralei nedefinite f (t) dt. ˆ continuare ne vom ocupa de determinarea primitivelor unor functii. atunci F ◦ ϕ : I → R este o a a primitiv˘ a functiei (f ◦ ϕ)ϕ : I → R. Aceast˘ In ¸ a operatie se nume¸te uzual calculul primitivelor. Exist˘ dou˘ metode generale de ¸ s a a a reduce calculul primitivelor unor functii la calculul primitivelor unor funtii mai ¸ ¸ simple. Pentru a ar˘ta incluziunea invers˘. J ¸i funca s ¸iile ϕ : I → J ¸i f : J → R. a s ¸ Teorema 2. avem ϕ (x) = ¸ ¸ pentru orice punct x ∈ I. iar f are primitive s a a pe J. derivabil˘ ¸i cu t s a a a s invers˘ derivabil˘. Cum functia H a fost aleas˘ arbitrar. ˆ a as ¸ Intre integralele nedefinite f (ϕ(x))ϕ (x) dx ¸i f (t) dt nu se poate pune semnul de egals itate. Avem (f g − H) = f g. g : I → R deriva a ¸ ¸ abile pe I. (A doua schimbare de variabil˘) Fie intervalele I.3. rezult˘ c˘ f g ⊂ f g − f g. Se observ˘ c˘ cea a a de a doua integral˘ se poate obtine din prima. Presupunem c˘ ϕ este derivabil˘ pe I. a ¸ Demonstratie. Dac˘ F este o primitiv˘ a lui f pe intervalul J. functia invers˘ lui ϕ. ¸i anume metoda ”integr˘rii prin p˘rti” ¸i metoda ”schimb˘rii de variabil˘”. Din teorema de derivare a functiei inverse. Dac˘ functia f g admite primitive pe I. J ¸i functiile a s ¸ ϕ : I → J ¸i f : J → R.2. Fie H ∈ f g. atunci functia F ◦ ϕ : I → R este o a ¸ ¸ primitiv˘ a functiei f ◦ ϕ pe intervalul I. Teorema precedent˘ permite reducerea calcului integralei nede¸ a finite f (ϕ(x))ϕ (x) dx.5. 1 . ¸ Observatia 2.4. ¸ Rezut˘ c˘ f g are primitive ¸i f g − f g ⊂ f g . (Prima schimbare de variabil˘) Fie intervalele I.3. nu rezult˘ ˆ general c˘ functia f g admite ¸ a a ın a ¸ primitive pe I. (Teorema integr˘rii prin p˘rti) Fie functiile f. Dac˘ f. a ¸ Demonstratie. Demonstratie. prin substitutia a ¸ ın ¸ t = ϕ(x) ¸i dt = ϕ (x) dx. Avem (f g − H) = f g . Dac˘ F : J → R a a a ¸ a a este o primitiv˘ a functiei f v pe intervalul J. nu reprezint˘ ¸i o demonstratie a teoremei. Deci f g − H ∈ f g . atunci functia f g admite prima ¸ ¸ itive pe I ¸i ˆ plus avem s ın fg = fg − f g. care se obtine prin ”diferentierea” primei relatii. ˆ mod formal. Atunci avem (F ◦ ϕ) = (F ◦ ϕ)ϕ = ((f v ) ◦ ϕ)ϕ = (f ◦ ϕ)(v ◦ ϕ)ϕ = f ◦ ϕ. ¸ a a a Teorema 2. g : I → R. a a s a a fie H ∈ f g . Presupunem c˘ ϕ este bijectiv˘. ˆ timp s ¸ ın ce a dou˘ define¸te o familie de functii definite pe J.Observatia 2. Deci H = f g − (f g − H) ∈ f g − f g. aceast˘ ˆ a ınlocuire formal˘.

k = −1. Se nume¸te fractie simpl˘ o functie rational˘ f : I → R. a = 0. Q(x) unde P ¸i Q sunt polinoame. x ∈ I. de forma ¸ s a ¸ a f (x) := α . prin aplicarea functiei inverse. In cea de a doua integral˘ se obtine din prima. a = 0. (x + a)n 6 . Metoda general˘ de tratare a acestor integrale este s a metoda desfacerii ˆ fractii simple. a ∈ R. a > 0. 2a x+a √ ln |x + x2 ± a2 | + C. tg x + C. Primitivele functiilor rationale Ne vom ocupa de primitivele de forma P (x) dx. prin aplicarea metodelor de a ın schimbare de variabil˘ ¸i integrare prin parti. a ∈ R. Si ˆ acest caz putem face o observatie asem˘n˘toare cu cea de la ¸ ¸ ın ¸ a a prima schimbare de variabil˘. Aceste metode generale. − sin x + C. Ilustr˘m ˆ continuare metode generale de determinare a primi¸ a ın tivelor pentru cˆteva clase de functii. a a x−a 1 ln + C. se pot determina primitivele unor clase as ¸ mai largi de functii. nu eclud posibilitatea a ¸ ca ˆ anumite cazuri particulare s˘ existe metode mai rapide. n ≥ 1.Observatia 2. n ∈ N. a = 1 ln a (x + a) dx = 1 x+a k dx dx dx dx dx = = = = = = = = = = 1 x2 +a2 1 x2 −a2 √ 1 x2 ±a2 √ 1 a2 −x2 sin x dx cos x dx 1 dx cos2 x 1 dx sin2 x ax dx Plecˆnd de la primitivele date ˆ lista de mai sus. prin schimbarea de variabil˘ t = ϕ(x). (concret prin ”explicitarea” lui x ˆ ¸ ın functie de t) se obtine x = v(t) ¸i de aici prin ”diferentiere” obtinem dx = v (t) dt.3. a ¸ a Din aceasta. x + C. ˆ mod formal. Avem: ın ¸ Definitia 2. ın a A. Astfel teorema precedent˘ reduce calculul integralei a a nedefinite f (ϕ(x)) dx la calculul integralei nedefinite f (t)v (t) dt.4. ax + C. arcsin a cos x + C. k+1 ln |x + a| + C a ∈ R. a = 0. a = 0. unde α. −ctg x + C. ¸ ¸ s ¸ ¸ Prezent˘m ˆ continuare tabloul principalelor primitive: a ın (x + a)k+1 + C. 1 x arctg + C.

Orice functie rational˘ de forma f (x) = Q(x) . iar pentru calculul integralei a a R(x) dx se trece la Etapa 2 Q(x) Etapa 2. (x2 + bj x + cj )k x ∈ I. x ∈ I. 1 ≤ k ≤ mj . γ. b. 1 ≤ j ≤ s. Se aplic˘. n ∈ N. se face ˆ urm˘toarele s ın a trei etape: Etapa 1. iar P. c ∈ R. ˆ caz contrar se trece direct la a a ın Etapa 2. numai dac˘ gr P ≥ gr Q. at ¸ a Etapa 3. atunci se descompune functia polinomial˘ Q(x) . Q sunt polinoame astfel ca gr P <gr Q. ın Utilizand metoda desfacerii ˆ fractii simple. ˆ egalitatea polinomial˘ dintre P ¸i polinomul de la a ın a s num˘r˘torul fractiei obtinut prin ˆ aa ¸ ¸ ınsumarea fractiilor simple din membrul drept al ¸ egalit˘¸ii de mai sus. Vom analiza separat urm˘toarele α α patru tipuri de fractii simple: a) x+a .k .k x + γj. a ˆ cazul cunoa¸terii descompunerii polinomului Q ˆ factori primi. 1 ≤ i ≤ r.6. Determinarea primitivelor fractiilor simple. s a Vom utiliza urm˘toarea teorem˘ de algebra. se descompune ˆ mod unic ın ˆ fractii simple. ˆ artim pe Q la P . Dup˘ cum este cunoscut din Ala gebr˘. Putem presupune c˘ coeficientul termenului dominant ın ¸ a al polinomului Q este 1. α. b) (x+a)n .k . α. unde I este a interval. atunci se In s ın P (x) poate determina descompunerea fractiei Q(x) ˆ fractii simple. x ∈ I. a ∈ R. Posibilitatea teoretic˘ a acestei descompuneri este asiga urat˘ de teorema precedent˘. x ∈ I.sau de forma f (x) = βx + γ . dac˘ gr Q > 4. Q(x) Integrala nedefinit˘ M (x) dx se determin˘ imediat. formati din polinoame a a ın ¸ cu coeficienti reali.k . a a P (x) Teorema 2. unde β. ¸ s se determin˘ prin identificare. unde P ¸i Q sunt polinoame arbitrare. Avem s P (x) dx = Q(x) M (x) dx + R(x) dx. ¸ 7 . Dac˘ gr P < gr Q. a ¸ a P (x) x ∈ I ˆ fractii simple. Totu¸i posibilitatea efectiv˘ depinde de cunoa¸terea a a s a s descompunerii in factori primi ai polinomului Q. determinarea primitivelor unei funcın ¸ P (x) tii de forma Q(x) . γj. a ∈ R. Fie M. polinomul Q are o unic˘ descopunere ˆ factori primi. dar nu exist˘ algoritm general de obtinere a descompunerii ˆ ¸ a ¸ ın factorii primi. unde coeficientii αi. Dac˘ gr Q ≥ gr P . folosind metoda ¸ ın ¸ coeficientilor nedeterminati. n ≥ 1 ¸i b2 < 4c s (x2 + bx + c)n ¸i unde I este un interval pe care numitorul lui f nu se anuleaz˘. R polinoame astfel ca a ımp˘ ¸ P = Q · M + R ¸i gr R < gr Q. Aceasta ˆ ¸ ¸ ınseamn˘ c˘ dac˘ avem descompunerea a a a s P (x) 2 nj mi s˘ descompunem Q(x) sub forma a Q = i=1 r(X + ai ) j=1 (X + bj X + cj ) P (x) = Q(x) r mi i=1 k=1 αi.k .k + (x + ai )k s nj j=1 k=1 βj. 1 ≤ k ≤ mi ¸i βj.

x ∈ I ¸i vom nota J := ϕ(I). d c˘ a − ctn = 0. ¸ a b d) Facem schimbarea de variabil˘ t = x + 2 . c ∈ R. β. n ≥ 2. integrˆnd prin p˘rti avem In = (t2 +d2 )n + 2n (t2 +d2 )n+1 dt = (t2 +d2 )n + a a a¸ +2n In − 2nd2 In+1 . x ∈ I. b c) Facem schimbarea de variabil˘ t = x + 2 . Cu notatiile de la punctul c). S˘ not˘m cu v : J → I. folosind recurenta. c. c ∈ R. La toate cele trei tipuri se folosete a doua schimbare de variabil˘. obtinem primitivele c˘utate. t ∈ J. d ∈ R verific˘ ¸ a a ¸ a a b conditiile ¸ = 0 ¸i a2 + c2 = 0. ¸ ¸ a Putem scrie R(x. pentru care calcuın ¸ lul primitivelor se poate reduce prin schimb˘ri de variabil˘ la calculul primitivelor a a de functii rationale. c. Facem a ax + b . γ. ¸ schimbarea de variabil˘ a t= n n ax+b cx+d . Deci obtinem In+1 := ¸ 1 2nd2 t (t2 +d2 )n + (2n − 1)In . Reprezentare acestei functii se poate obtinem imediat prin ¸ a ¸ ¸ dtn −b explicitarea lui x din relatia de substitutie ¸i anume: v(t) := a−ctn . n ≥ 2. t). rezult˘ c˘ pentru a a a a a a determina integrala nedefinit˘ a R x. s a a functia invers˘ a lui ϕ. Vom considera integrale de forma: R x. b dac˘ ˆ aceste functii ˆ a ın ¸ ınlocuim pe t cu x + 2 . n ax+b cx+d dx = f (ϕ(x)) dx pe I este suficient 8 . B. Se poate ¸ ¸ s observa. Avem t2 +d2 dt = 2 ln(t + d ) + d arctg d + C. β. iar primitivele sunt considerate s c d pe un interval I pe care functia R x. Primitivele unor clase de functii irationale ¸ ¸ Vom considera ˆ continuare trei tipuri de functii irationale. Apoi. (∀) t ∈ J.βx+γ n ∈ N. b2 < 4c. α 1 b) Avem (x+a)n dx = 1−n (x + a)1−n + C. S˘ consider˘m functia f (t) := a a R(v(t). α a) Avem x+a dx = α ln |x + a| + C. 2 +d βt+δ β βb δ t 2 2 unde am notat δ := γ − 2 . unde R este o functie rational˘ de dou˘ variabile. x ∈ I este bine definit˘. t ∈ J. n ∈ N. unde a 2 a a a am notat d2 := c − b4 . unde am notat In := (t2 +d2 )n dt. cx + d Consider˘m functia ϕ(x) = n ax+b . cala ¸ βx+γ culul integralei nedefinite (x2 +bx+c)n dx se reduce la calculul integralei nedefinite βt+δ βt+δ β 1 dt. Avem (t2 +d2 )n dt = 2(1−n) + δ In . d) (x2 +bx+c)n . Avem x2 + bx + c = t2 + d2 . ϕ(x)) = R(v(ϕ(x)). n ∈ N. ¸ ¸ ¸ a Tipul B1. Aplicˆnd prima teorem˘ de schimbare de variabil˘. ¸ t t2 t ˆ Intr-adev˘r. c) x2βx+γ . n ≥ 1. Se observ˘ a ¸ s a cx+d imediat c˘ functia ϕ este o bijectie ˆ a ¸ ¸ ıntre intervalele I ¸i J. n ≥ 2. b. n ∈ N se poate face recursiv. γ. b. (t2 +d2 )n Calculul integralelor de tipul In . calculul βx+γ integralei nedefinite x2 +bx+c dx se reduce la calculul integralei nedefinite tβt+δ2 dt. +bx+c b2 < 4c. Atunci aplicˆnd a dou˘ shimbare de variabil˘. coeficientii a. b. din conditiile impuse coeficientiilor a. n ax + b cx + d dx. ϕ(x)). b.

s˘ determin˘m integrala nedefinit˘ f (t)v (t) dt. Mai exact, dac˘ F este o primitiv˘ a a a a a a functiei rationale f v pe J, atunci ¸ ¸ R x,
n

ax + b cx + d

dx =

F

n

ax + b cx + d

+ C |C ∈ R .

Tipul B2. Vom considera integrale de forma: R(x, √ ax2 + bx + c) dx,

unde R este o functie rational˘ de dou˘ variabile, coeficientii a, b, c ∈ R verific˘ ¸ a a ¸ a 2 conditiile a = 0 ¸i b −√ = 0, iar primitivele sunt considerate pe un interval ¸ s 4ac I pe care functia R(x, ax2 + bx + c), x ∈ I este bine definit˘. Not˘m ∆ := ¸ a a 2 = b − 4ac. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urm˘toarele substutii, a ¸ numite substitutiile lui Euler: ¸ √ √ • Dac˘ a > 0, atunci ax2 + bx + c = ax + t. a √ √ • Dac˘ c > 0, atunci ax2 + bx + c = c + tx. a √ • Dac˘ ∆ > 0, atunci ax2 + bx + c = t(x − α), unde α ∈ R este o r˘d˘cin˘ a a a a a 2 polinomului ax + bx + c. S˘ observ˘m c˘ ˆ a a a ıntotdeauna se poate aplica cel putin una dintre cele trei substitutii. ¸ ¸ ˆ Intr-adev˘r, dac˘ am avea simultan a < 0 ¸i ∆ < 0, atunci ar rezulta I = ∅. Utia a s liz˘nd a doua schimbare de variabil˘, cu aceste substitutii, calculul integralei date a a ¸ se reduce la calculul unei integrale rationale. Vom exemplifica acest lucru numai ¸ pentru prima substitutie. ¸√ √ Fie functia ϕ(x) = ax2 + bx + c − ax, x ∈ I. Not˘m J√ √ ¸ a := ϕ(J). S˘ oba serv˘m c˘ ecuatia ϕ (x) = 0 este echivalent˘ cu 2ax + b = 2 a ax2 + bx + c, a a ¸ a ecuatie care nu are solutii, deoarece ∆ = 0. Deci ϕ este stict monoton˘ pe I ¸i ¸ ¸ a s ˆ consecinta este o bijectie ˆ ın ¸˘ ¸ ıntre intervalele I ¸i J. S˘ not˘m cu v : J → I, s a a inversa functiei ϕ. Reprezentarea functiei v, se obtine imediat prin explicitarea ¸ ¸ ¸ lui x din substitutie, (se ridic˘ la p˘trat cei doi membrii, ¸.a.m.d.). Avem v(t) = ¸ a a s t2 √ a b = b−2−cat , t ∈ J. Se poate observa c˘ 2√a ∈ J, deoarece ∆ = 0. Putem scrie R(x, ϕ(x)) = R(v(ϕ(x)), ϕ(x)), x ∈ I. S˘ consider˘m functia f (t) := a a = R(v(t), t), t ∈ J. Atunci aplicˆnd a dou˘ shimbare de variabil˘, rezult˘ c˘ pentru a a a a √a 2 + bx + c) dx = a determina integrala nedefinit˘ R(x, ax a f (ϕ(x)) dx pe I este suficient s˘ determin˘m integrala nedefinit˘ rational˘ f (t)v (t) dt. Adic˘, dac˘ F a a a ¸ a a a este o primitiv˘ a lui f v pe J, atunci a R(x, √ √ √ ax2 + bx + c) dx = F ( ax2 + bx + c − ax) + C | C ∈ R .

a Tipul B3. Vom considera integrale de forma urm˘toare, numite integrale binome: xm (axn + b)p dx, 9

unde a, b ∈ R, a, b = 0, m, n, p ∈ Q, iar primitivele sunt considerate pe un interval I care nu contine ˆ interior punctul 0 ¸i pe care functia xm (axn + b)p , x ∈ I ¸ ın s ¸ este bine definit˘. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urm˘toarele substutii, a a ¸ numite substitutiile lui Cebˆsev: ¸ ı¸ • Dac˘ p ∈ Z, atunci t = xr , unde r ∈ N este numitorul comun ale numerelor a rationale m ¸i n. ¸ s √ • Dac˘ p ∈ Z ¸i m+1 ∈ Z atunci t = s axn + b, unde s este numitorul lui p. a s n √ • Dac˘ p ∈ Z ¸i m+1 ∈ Z, dar m+1 + p ∈ Z, atunci t = s a + bx−n , unde s este a s n n numitorul lui p. Observ˘m c˘ dac˘ p ∈ Z, atunci inetegrala binom˘ este de tipul B1, iar substitutia a a a a ¸ dat˘, decurge din substitutia considerat˘ pentru tipul B1. O teorem˘ a lui Cebˆsev a ¸ a a ı¸ afirm˘ c˘ dac˘ nu se verific˘ nici una din conditia date pentru substitutiile de mai a a a a ¸ ¸ sus, atunci integrala binom˘ nu admite o reprezetare printr-o functie elementar˘. a ¸ a Dac˘ putem aplica una din cele trei substitutii, atunci, folosind cea de a dou˘ a ¸ a schimbare de variabil˘, calculul integralei binome se reduce la calculul unei intea grale rationale. Vom exemplifica acest lucru pentru substitutia a doua. ¸ ¸ √ s n + b, x ∈ I. Deoarece 0 ∈ I, rezult˘ c˘ Consider˘m functia ϕ(x) = ax a ¸ a a functia ϕ este injectiv˘ pe I. Not˘m J := ϕ(I). Deci exist˘ inversa functiei ϕ, ¸ a a a ¸
−b pe care o not˘m v, v : J → I. Obtinem imediat c˘ v(t) = t a n , t ∈ J. a ¸ a Putem scrie xm (axn + b)p dx = (v(ϕ(x))m (ϕ(x))ps dx. S˘ consider˘m functia a a f (t) := v m (t)tps , t ∈ J. Atunci aplicˆnd a dou˘ shimbare de variabil˘, rezult˘ a a a a m n p c˘ pentru a determina integrala nedefinit˘ x (ax + b) dx = f (ϕ(x)) dx pe I a a este suficient s˘ determin˘m integrala nedefinit˘ f (t)v (t) dt. Deci, dac˘ F este o a a a a primitiv˘ a lui f v pe J, atunci a
s 1

√ s xm (axn + b)p dx = F ( axn + b) + C | C ∈ R .
−b Avem f (t)v (t) = t a functie rational˘ pe J. ¸ ¸ a
s m n

tps

s s−1 t n

ts −b a

1 −1 n

=

s ps+s−1 t n

ts −b a

m+1 −1 n

. Deci f v este

C. Primitivele unor clase de functii trigonometrice ¸ Vom considera integrale nedefinite de forma R(sin x, cos x) dx, unde R este o functie rational˘ de dou˘ variabile, iar primitivele se consider˘ pe un ¸ ¸ a a a interval I pe care functia R(sin x, cos x), x ∈ I este bine definit˘. ¸ a S˘ consider˘m mai ˆ ai cazul general cˆnd functia nu ˆ a a ıntˆ a ¸ ındepline¸te alte conditii s ¸ suplimentare. Vom presupune c˘ intervalul I nu contine nici un punct de forma a ¸ x a a ¸ (2k + 1)π, k ∈ Z. Facem substitutia t = tg 2 . S˘ consider˘m functia ϕ(x) = ¸ 10

= tg x , x ∈ I. Avem R(sin x, cos x) dx = R 2

2 2ϕ(x) , 1−ϕ (x) 1+ϕ2 (x) 1+ϕ3 (x)

2 1+ϕ2 (x)
2

ϕ (x) dx.

2 2 S˘ not˘m J := ϕ(I). Consider˘m functia f (t) := R 1+t2 , 1−t2 1+t2 , t ∈ J. a a a ¸ 1+t Evident f este rational˘. Aplicˆnd prima schimbare de variabil˘, calculul inte¸ a a a gralei nedefinite R(sin x, cos x) dx = f (ϕ(x))ϕ (x) dx, pe I se reduce la calculul integralei f (t) dt pe J. Astfel dac˘ F este o promitiv˘ a lui f , atunci a a

R(sin x, cos x) dx = F tg

x + C |C ∈ R . 2

ˆ cazul ˆ care functia R verific˘ anumite proprit˘¸i de paritate sau imparitate, In ın ¸ a at exist˘ ¸i alte substitutii care conduc la integrale din functii rationale mai simple. a s ¸ ¸ ¸ Astfel avem: • Dac˘ I nu contine puncte de forma π +kπ, k ∈ Z ¸i dac˘ R(− sin x, − cos x) = a ¸ s a 2 = R(sin x, cos x), (∀) x ∈ I, atunci t = tg x, • Dac˘ R(− sin x, cos x) = −R(sin x, cos x), (∀) x ∈ I, atunci t = cos x, a • Dac˘ R(sin x, − cos x) = −R(cos x, sin x), (∀) x ∈ I, atunci t = sin x, a La prima dintre aceste substitutii, conditia de paritate ˆ raport cu ansam¸ ¸ ın blul celor doi argumenti implic˘ faptul c˘ exist˘ o functie rational˘ g astfel ca ¸ a a a ¸ ¸ a R(sin x, cos x) = g (tg) , x ∈ I. Dac˘ consider˘m functia ϕ(x) = tg x, x ∈ I, avem a a ¸ 1 R(sin x, cos x) dx = g(ϕ(x)) 1+ϕ2 (x) ϕ (x) dx. Aplicˆnd prima schimbare de varia 1 abil˘, suntem condu¸i la integrala nedefinit˘ g(t) 1+t2 dt pe intervalul J := ϕ(I). a s a 1 Fie functia f (t) = g(t) 1+t2 , t ∈ J. Rezult˘ c˘ dac˘ F este o primitiv˘ a functiei ¸ a a a a ¸ rationale f pe J, atunci ¸ R(sin x, cos x) dx = {F (tg x) + C | C ∈ R} . La cea de a doua dintre aceste substitutii, conditia de imparitate ˆ primul ¸ ¸ ın argument implic˘ faptul c˘ exist˘ o functie rational˘ g astfel ca R(sin x, cos x) = a a a ¸ ¸ a = − sin x · g(cos x), x ∈ I. Dac˘ consider˘m functia ϕ(x) = cos x, x, x ∈ I, avem a a ¸ R(sin x, cos x) dx = g(ϕ(x))ϕ (x) dx. Aplicˆnd prima schimbare de variabil˘, a a suntem condu¸i la integrala nedefinit˘ g(t) dt pe intervalul J := ϕ(I). Rezult˘ c˘ s a a a dac˘ F este o primitiv˘ a functiei rationale g pe J, atunci a a ¸ ¸ R(sin x, cos x) dx = {F (cos x) + C | C ∈ R} . ˆ cazul celei de a treia substitutii, conditia de imparitate ˆ raport cu al doilea In ¸ ¸ ın argument implic˘ faptul c˘ exist˘ o functie rational˘ g astfel ca R(sin x, cos x) = a a a ¸ ¸ a ˆ continuare se rationeaz˘ analog ca ˆ cazul precedent. = cos x · g(sin x), x ∈ I. In ¸ a ın

11

(A doua schimbare de variabil˘) Fie ϕ ∈ C 1 [a. i) Formula Leibniz-Newton poate fi aplicat˘ functiilor continue. dar calculele sunt lungi. ˆ cazul cˆnd m ¸i n sunt ambele pare s-ar putea aplica s In a s substitutia t = tg x. Atunci avem a a b ϕ(b) f ◦ϕ= a ϕ(a) fv . Anumite integrale trigonometrice de forma R(sin x. n ∈ N. b]) → [a.3. Atunci avem: ¸ a b ϕ(b) (f ◦ ϕ)ϕ = a ϕ(a) f.4. s Teorema 3. b]) → R o functie continu˘. Teorema 3. Teorema 3. b] are derivat˘ continu˘ pe intervalul ϕ([a. b]. atunci a a ¸ a b f g = f (b)g(b) − f (a)g(a) − a f g. m. s 2 2 3 Propriet˘¸ile integralei Riemann at Vom prezenta la inceput leg˘tur˘ ce exist˘ ˆ a a a ıntre integrala Riemann ¸i primitive. ˆ acest caz este de preferabil s˘ ¸ In a folosim formulele sin2 x = 1−cos 2x ¸i cos2 x = 1+cos 2x . Dac˘ m sau respectiv n este impar aplic˘m substitutiile de mai sus. 12 .2. as a Folosind formula Leibniz-Newton ¸i teoremele de integrare prin p˘rti ¸i de schims a¸ s bare de variabil˘ pentru primitive. Teorema 3. s a ii) Expresia F (b) − F (a) se mai noteaz˘ ¸i prin F |b .1. Presupunem c˘ functia invers˘ lui ϕ. s˘ a consider˘m integralele de forma: a sinm x cosn x dx. a Observatiile 3. b]) → a s R o functie continu˘. b] injectiv˘ a a ¸i f : ϕ([a. (Formula Leibniz-Newton) Dac˘ f ∈ R[a. (Formula integr˘rii prin p˘rti) Dac˘ f. (Prima schimbare de variabil˘) Fie ϕ ∈ C 1 [a. folosind diferite formule trigonometrice.1. b] ¸i f : ϕ([a. s ¸ a a ¸ a v : ϕ([a. atunci avem a b f = F (b) − F (a). g ∈ C 1 [a. b]). De exemplu.Observatia 2. b].5. obtinem urm˘toarele teoreme pentru integrala a ¸ a Riemann. ¸ a deoarece acestea sunt integrabile Riemann ¸i totodat˘ admit primitive. b] ¸i dac˘ F admite o a s a primitiv˘ F pe intervalul [a. cos x) dx ¸ pot fi calculate mai rapid. adic˘ t = cos x a a ¸ a ¸i respectiv t = sin x.

b] .14. b] ¸i ˆ plus limn→∞ a fn = ¸ s ın b f. b] . g ∈ R[a. atunci exist˘ un punct a a b c ∈ [a. Sunt echivalente: i) f ∈ R[a. b]. (Proprietatea de ereditate) Dac˘ f ∈ R[a. a Teorema 3. b] astfel ca a f = f (c)(b − a). g} ∈ R[a.12. (Proprietatea de pozitivitate) Dac˘ f ∈ R[a. ın ¸ Teorema 3.Vom prezeta ˆ continuare propriet˘¸ile inegralei Riemann. b] . Teorema 3. b] . b] . atunci | a b a f| ≤ b a |f |. a s b b atunci a f ≤ a g. c] ¸i f ∈ R[c. 13 . atunci f ∈ R[a. atunci f g ∈ R[a. M ∈ R astfel ca m ≤ f ≤ a s a b M . s ¸ s Teorema 3. b] ¸i a (αf + βg) = α a f + β a g. (Proprietatea de liniaritate) Dac˘ f. Teorema 3.11. b] ¸i f ≤ g. atunci max{f. a Teorema 3.7. b] . ¸i evaluare medie. b] ¸i f ≥ 0. atunci m(b − a) ≤ a f ≤ M (b − a). (Proprietatea de aditivitate la interval) Fie f : [a. b] . β ∈ R avem αf + βg ∈∈ R[a. Dac˘ f ∈ R[a. b] . atunci pentru a b b b orice α. Dac˘ f. g ∈ R[a. b] → R ¸i s c ∈ (a. a pentru orice interval [c. a Teorema 3. b]. monotonie. aditivitate la interval. ˆ aceste conditii avem a f = a f + a f . Teorema 3. b] .6. Teorema 3. b] ¸i exist˘ constantele m.17. n ∈ N.10.9. legate de operatii ın at ¸ algebrice. b] . min{f. (Teorema a II-a de medie) Dac˘ f : [a. b] astfel ca f g = s s a c b f (a) a g + f (b) c g. d] ⊂ [a. g}. b] ¸i exist˘ un punct c ∈ [a. atunci |f | ∈ R[a. Dac˘ f ∈ R[a. a Teorema 3.15. b). (Proprietatea de monotonie) Dac˘ f. s b c b Mai mult. Dac˘ f ∈ R[a. atunci f g ∈ R[a.5.13.8. atunci a s b f ≥ 0. Teorema 3. a Teorema 3. b] . care converge a s ¸ b uniform pe intervalul [a. ¸iruri de functii. b] .16. b] → R este monoton˘ a a ¸i g ∈ R[a. ii) f ∈ R[a. b] . s Teorema 3. b] la o functie f . d] . g ∈ R[a. g ∈ R[a. Dac˘ (fn )n este un ¸ir de functii fn ∈ R[a. Dac˘ f. atunci f ∈ R[c. (Teorema I de medie) Dac˘ f ∈ C[a.

dimensionale disjuncte dou˘. pentru orice i = j.1. pot fi. [a. . Ii este un interval m˘rginit din R. l(Ii ) reprezint˘ lungimea intervalului Ii . definit prin a a a vol(C) = l(I1 ) · l(I2 ) . a Definim volumul lui E ca fiind num˘rul: a p vol(E) := i=1 vol(Ci ).2. Observatia 1. unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n. Pentru orice astfel de cub. j ≤ n. Pentru reuniunea unor multimi disjuncte vom utiliza simbolul ¸ Definitia 1. Se poate ar˘ta c˘ definitia volumului unei multimi elementare E ¸ a a ¸ ¸ este corect˘. a a a ın 1 M˘sura Jordan a .dimensional. l(In ).Curs 10 Integrala multipl˘ a ˆ acest capitol vom studia integrala ˆ sensul lui Riemann pentru functii de In ın ¸ mai multe variabile. Fie n ∈ N.3. 1 ≤ i ≤ n care definesc cubul C. se obtine acela¸i rezultat. Fie E ∈ E(Rn ). indiferent de modul de descompunere a a ¸ s a lui E ˆ ıntr-o reuniune finit˘ de cuburi n.1. ¸ a Definitia 1. Numim cub n . num˘rul. b].1. E = ¸ ◦ p Cp . b). a a n familia multimilor elementare din R . dac˘ toate intervalele Ii sunt a deschise ¸i se va numi ˆ s ınchis. Numim multime elementar˘ ˆn Rn . . b). a Observ˘m c˘ intervalele Ii . adic˘ un interval de una din urm˘toarele forme: (a. (sau simplu cub). × In . ˆ particular a a ın formate dintr-un singur punct sau pot fi eagale cu multimea vid˘. Aceast˘ m˘sur˘ o vom prezenta ˆ primul paragraf. Definirea a a s a a integralei multiple se bazeaz˘ pe m˘sura Jordan. cˆte dou˘. unde Ci . . consider˘m volumul s˘u. In ¸ a a as a n n Vom nota cu B(R ) familia multiimilor m˘rginite din spatiul R . adic˘. [a. a a a a ˆ continuare vom prezenta notiunile de m˘sur˘ Jordan interioar˘ ¸i exterioar˘. ¸ Propozitia 1. Not˘m cu E(Rn ). a anumitor multimilor din spatiul a a ¸ ¸ n R . . Cubul se va numi deschis. a a a (a. a Definitia 1. Aceast˘ integral˘ se mai nume¸te integral˘ multipl˘. a ≤ b. b]. 1 ≤ i. 1 ≤ i ≤ n sunt cuburi ni=1 ◦ dimensionale cu proprietatea c˘ Ci ∩ Cj = ∅. dac˘ aceste intervale sunt ˆ a ınchise. orice multime E ⊂ Rn care se ¸ ¸ aı ¸ poate reprezenta ca o reuniune finit˘ de cuburi n .dimensionale. ¸ a ¸ 1 . n ≥ 1. unde pentru orice indice 1 ≤ i ≤ n. oricem multime ¸ ¸ n din R de forma C = I1 × . Orice multime elementar˘ E ∈ E(Rn ) poate fi reprezentat˘ ca o ¸ ¸ a a reuniune finit˘ de cuburi disjuncte.

c) Di ∈ Mc (Rn ) ¸i λ(Di ) > 0. numit˘ intergraficul ¸ a functiilor ϕ ¸i ψ. s s a a Not˘m cu M(Rn ) familia multimilor m˘surabile Jordan. . astfel s a ¸ n+1 ca ϕ(x) ≤ ψ(x). valoarea comun˘ a lui a ¸ a a a a λi (A) ¸i λe (A) ¸i numim acest num˘r m˘sura Jordan a lui A. ◦ b) Di ∩ Dj = ∅. E ⊂ A}. (echivalent m˘rginite a ¸ a ¸i ˆ s ınchise) ¸i care au interiorul nevid. pentru orice 1 ≤ i ≤ p. ¸ Not˘m cu ∆(D). . . y) ∈ Rn+1 | x ∈ D. a 2 . num˘rul: s a a a λe (A) := inf{vol(F ) | F ∈ E(Rn ). y ∈ Di } este diametrul multimii Di . not˘m cu λ(A). Fie D ∈ Mc (Rn ). .ψ ⊂ R .4. ψ : D → R. dou˘ functii continue. definit˘ prin a δ := max δ(Di ). xn ). (1) 2 Integrabilitatea Riemann multipl˘ a Not˘m cu Mc (Rn ) familia multimilor din Rn care sunt compacte. Dp } se nume¸te ¸ a s diviziune a multimii D dac˘ are urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ a a at p a) i=1 ◦ Di = D. ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)}. num˘rul: a a λi (A) := sup{vol(E) | E ∈ E(Rn ). ¸i definim m˘sura Jordan exterioar˘. i = j.1. (x ∈ D).ψ ∈ Mc (Rn+1 ).Definitia 1. s Pentru o astfel de diviziune ∆. . Fie D ∈ Mc (Rn ) ¸i fie ϕ. s Definitia 2. . vom nota cu ∆ . .1. A ⊂ F }. unde x = (x1 . familia diviziunilor lui D. prin: ¸ s Kϕ. dac˘ avem ¸ ¸ s a a a λi (A) = λe (A). O familie finit˘ ∆ = {D1 . Dac˘ mutimea A este m˘surabil˘ Jordan. Referitor la acestea avem urm˘torul rezultat. . 1≤i≤p unde δ(Di ) := sup{ x − y | x. Definim multimea Kϕ. pentru orice 1 ≤ i.ψ = {(x. norma diviziunii. a ¸ a Teorema 1. ˆ felul urm˘tor: ın a Definitia 1. j ≤ p.5. Pentru orice multime A ∈ B(Rn ). a ¸ a ˆ calculul integral vor intervine ˆ mod frecvent multimi ce pot fi descrise ca In ın ¸ intergraficul a dou˘ functii. Avem Kϕ. Cu ajutorul m˘surilor Jordan interioare ¸i exterioare definim m˘surabilitatea ˆ a s a ın sensul lui Jordan. O multime A ∈ B(Rn ) se nume¸te m˘surabil˘ Jordan. definim m˘sura Jordan inte¸ ¸ a rioar˘.

Un sistem ¸ s de puncte c = (ci )1≤i≤p . Bk ∈ M(R ). Fie D ∈ Mc (Rn ) ¸i fie ∆ ∈ ∆(D). integrala multipl˘ se nume¸te integral˘ dubl˘ ¸i se mai noteaz˘ cu a a s a a s a f (x. 1 ≤ i ≤ p se nume¸te compatis bil cu diviziunea ∆.3. ˆ In acest caz num˘rul I se nume¸te integrala Riemann sau integrala multipl˘ a a s a lui f pe D ¸i se noteaz˘ cu f . . se nume¸te suma Riemann ata¸at˘ functiei f ˆ raport cu diviziunea ∆ ¸i cu s s a ¸ ın s sistemul de puncte intermediare c. a a Se extind pentru integralele multiple. . Aceasta justific˘ definirea integralei. . astfel ca: a s ¸ i) A ⊂ Bk ¸i s ii) k∈N D D D λ(Bk ) < ε. z) dx dy dz. Dp }. Functia f : D → R. se pot obtine f˘r˘ dificultate. Definitia de baz˘ este urm˘toartea: ¸ a a Definitia 2. a ¸ Observatia 2.5. a at 3 .Definitia 2. s˘ existe δε > 0. sau c˘ cu f (x1 . ii) f este m˘rginit˘ ¸i are multimea discontinuit˘¸ilor neglijabil˘. atunci el este unic. integrala multipl˘ se nume¸te integral˘ tripl˘ ¸i se a a s a as D mai noteaz˘ cu D f (x. s a a Dac˘ n = 2. k∈N Teorema 2. xn ) dx1 . dxn . a Not˘m cu R(D) familia functiilor integrabile pe D. . f : D → R. pentru orice ε > 0. sau f (x) dx. Fie D ∈ Mc (Rn ). Criteriul lui Lebesgue) Fie D ∈ Mc (Rn ) ¸i f : D → R. ¸ ¸ s a a n exist˘ un ¸ir de multimi (Bk )k∈N . . ∆ = {D1 . . a ıntˆ a ¸ Definitia 2. c) := i=1 f (ci )λ(Di ). c) − I| < ε. O multime A ⊂ Rn se nume¸te neglijabil˘ dac˘. Consider˘m mai ˆ ai urm˘toarea definitie.1. . . dac˘ exist˘ un num˘r I ∈ R astfel ca pentru orice ε > 0. ¸ aa urm˘toarele propriet˘¸i ale integralei Riemann. Dp } ¸i ¸ s c ∈ S(∆). . ∆ ∈ ∆(D). criteriile de integrabilitate considerate la integrala functiilor definite pe un segment. unde D ∈ Mc (Rn ). Se poate ar˘ta c˘ dac˘ exist˘ un num˘r I ca ˆ din definitia ¸ a a a a a ın ¸ precedent˘. . . se nume¸te integrabil˘ pe ¸ ¸ s a D. astfel a a a a ca pentru orice ∆ ∈ ∆(D) cu ∆ < δε ¸i pentru orice c ∈ S(∆) s˘ avem s a |σ∆ (f. Num˘rul a p σ∆ (f. cu propietatea ci ∈ Di . Vom prezenta ˆ continuare criteriul lui ¸ ın Lebesgue. y. a as ¸ at a Cu ajutorul acestui criteriu de integrabilitate.1. Definitia 2.4. y) dx dy. c = (ci )1≤i≤p .2. ∆ = {D1 . Dac˘ n = 3. Not˘m cu S(∆) familia sistemelor de puncte intermediare a compatibile cu diviziunea ∆. . . . Sunt s echivalente conditiile: ¸ i) f ∈ R(D).

y) dy. Fie D ∈ Mc (Rn ).ψ ψ(x1 . xn ..4. s ii) Dac˘ f ∈ R(D) are proprietatea f (x) ≥ 0 . .. unde D1 . . g ∈ R(D) au proprietatea c˘ f (x) ≤ g(x).xn ) f (x1 . atunci f g ∈ R(D). f (x) = a. . g ∈ R(D). (∀) x ∈ D. atunci a a f ≤ D g (Proprietatea de monotonie). . dxn D ϕ(x1 . atunci a ¸ a f ∈ R(D) ¸i D f = aλ(D). .. astfel ca s a ¸ n+1 ϕ(x) ≤ ψ(x). 4 .. x∈D ◦ ◦ vi) Dac˘ f ∈ C(D) ¸i D este multime conex˘. (x ∈ D). la integrala unei functii cu ¸ ¸ ˆ final calculul integralelor functiilor de mai multe un num˘r mai mic de variabile.2. v) Pentru orice f ∈ R(D) avem mλ(D) ≤ D f ≤ M λ(D). x∈D 3 Calculul integralelor multiple Motoda de baz˘ al calcului integralelor multiple este dat˘ de formula de iterare. atunci D f ≥ 0 a (Proprietatea de pozitivitate). Avem: i) Dac˘ f : D → R este o functie constant˘. ın ¸ Teorema 2.Teorema 2. . i) Dac˘ f. a Teorema 2. ˆ aceste conditii avem D f = D1 f + D2 f. g ∈ R(D). iar M := sup f (x). care a a reduce integrala a unei functii de mai multe variabile. dxn . D iv) Pentru orice f ∈ R(D) avem D f ≤ d |f |.. (∀) x ∈ D.ψ → R. s ˆ In plus. dxn dy = Kϕ. . . . (x ∈ D). β ∈ R. a iii) Dac˘ f ∈ R(D). Atunci sunt echivalente conditiile: s ¸ i) f ∈ R(D) ¸i s ii) f |D1 ∈ R(D1 ) ¸i f |D2 ∈ R(D2 ). atunci |f | ∈ R(D). D2 ∈ a ∈ Mc (Rn ) ¸i D1 ∩ D2 = ∅. . Fie D ∈ Rn ¸i fie ϕ.3. xn . unde m := = inf f (x). ¸ a Teorema 3.ψ ⊂ R . Fie D ∈ Mc (Rn ).1. . . atunci pentru orice α. dou˘ functii continue. . intergraficul functiilor a ¸ ¸ ϕ ¸i ψ. atunci exist˘ un punct c ∈ D. ψ : D → R. a s ¸ a a astfel ca D f = f (c)λ(D)(Teorema de medie). Presupunem c˘ aven descompunerea D = D1 ∪ D2 . . In a ¸ variabile se reduce la calculul integralelor functiilor de o variabil˘.. avem αf + βg ∈ R(D) ¸i a s (αf + βg) = α D f + β D g (Proprietatea de limiaritate) D ii) Dac˘ f. y)dx1 . atunci exist˘ ¸i sunt egale s a a a s urm˘toarele integrale: a f (x1 . din (1). iii) Dac˘ f. (Proprietatea de aditivitate la domeniu) Fie D ∈ Mc (Rn ) ¸i s f : D → R. Dac˘ f : Kϕ.xn ) dx1 . Consider˘m multimea Kϕ... este continu˘.

A ∈ ¸ a n Mc (R ) ¸i f : ϕ(A) → R este o functie continu˘. ϕn ). ˆ ıntre multimile deschise U.Vom prezenta acum transformarea integralelor multiple cˆnd se aplic˘ un difeoa a morfism domeniului de definitie. . Dac˘ A ⊂ U. un difeoa a morfism. . Aceast˘ transformare se nume¸te uzual schim¸ a s barea de variabil˘ ¸i este deosebit de util˘ ˆ simplificarea calcului unor tipuri de as a ın integrale. . . xn ) (2) 5 . . ϕn ) dx1 . . . . .2. . . Teorema 3. dxn . . V ⊂ Rn . . (Teorema schimb˘rii de variabil˘) Fie ϕ : U → V . atunci avem s ¸ a f (y) dy = ϕ(A) A f (ϕ(x)) · D(ϕ1 . ϕ = (ϕ1 . D(x1 . .

ˆ In cazul b = ∞. Integrala improprie (a. deoarece a ¸ a a se aplic˘ ¸i la intervale I care nu sunt compacte. a [a. iar b ∈ R.b) dac˘ functia f este integrabil˘ impropriu pe [a. a ¸a 1 −∞ f . atunci integrala improprie [a. integrala ¸ a improprie f . introdus˘ ¸ ˆ anterior.2.b) [a. b). not˘m cu RI multimea functiilor ¸ a a ¸ ¸ f : I → R care sunt integrabile Riemann pe orce subinterval compact [c.1. Dac˘ f ∈ R(a. sau a f (x) dx. dac˘ exist˘ ¸i este finit˘ limita a a as a B B→b lim f. atunci. a ın ˆ In cazul b ∈ R. d] ⊂ [a.3. iar ˆ cazul a = −∞ se noteaz˘ ¸i prin ¸a ın as de a dou˘ spet˘. as Definitia 1. b]. Definitia 1. b] atunci f ∈ R[c. ˆ caz contrar.b] f a ın ¸ a b b se mai notez˘ ˆ cazul a ∈ R ¸i prin a ın s a+0 f sau a+0 b f (x) dx ¸i se numete de prima s ¸ b spet˘. sau −∞ f (x) dx ¸i se numete s ¸ . Aceast˘ notatie nu este ˆ contradictie cu notatia R[a. dac˘ I = [a. rezult˘ c˘ dac˘ f ∈ R[a. b) ¸i se s s noteaz˘ prin a f .b] . se define¸te prin s (a. d] . unde a ∈ R. integral˘ convergent˘¸i integral˘ di¸ a as a vergent˘ se definesc analog ca ˆ definitia precedent˘. sau a = −∞. Intr-adev˘r. b].Curs 11 Integrale improprii 1 Integrale improprii Definitia 1.b] (a.1. Vom spune c˘ integrala a f este convergent˘. Dac˘ I ⊂ R este un interval.b) [a. pentru orice interval a a a [c. A Notiunile de integrabilitate improprie. sau f (x) dx. d] din I. b) ¸i vom spune c˘ aceast˘ integral˘ a ¸ a s a a a este divergent˘. unde a ∈ R ¸i b ∈ R.b) b−0 b−0 de prima spet˘ ¸i se mai noteaz˘ ¸i prin ¸a s as a f . Pe de alt˘ parte notatia introdus˘ acum este mai general˘. din proprietatea de ereditate a intea a gralei Riemann. Fie f ∈ R[a. sau a f (x) dx. a (1) Limita de mai sus se nume¸te integrala improprie a lui f pe intervalul [a. b] .b] A→a f. notat˘ ¸i as f (x) dx. Spunem c˘ functia ¸ s a ¸ f este integrabil˘ impropriu pe intervalul [a. atunci integrala improprie f se nume¸te integral˘ improprie s a [a.b] b f = lim (a.b) . sau b = ∞. a a ¸ ın ¸ ¸ Observatia 1.b) ∞ f se nume¸te integral˘ improprie s a ∞ de de a doua spet˘ ¸i se mai noteaz˘ ¸i prin ¸a s as a f .

ın ¸ a Definitia 1. (mai general˘) a integrabilit˘¸ii improprii ¸i anume integrala ˆ a a a at s ın sensul valorii principale a lui Cauchy. Observatia 1.p a f := lim ε 0 f+ a c+ε f .b) . iar b ∈ R sau b = ∞ se ¸ a nume¸te integrabil˘ impropriu pe (a. (a. In acest caz se definec¸te a s (a.4. b) care verific˘ conditia de ¸a a a a a a ¸ convergenta din Definitia 1. a a ın dac˘ exist˘ ¸i este finit˘ limita: a as a b c−ε b v. c) ∪ (c. Exist˘.b) f se construiesc dup˘ modelul notatiilor din definitiile a ¸ ¸ precedente.b) f.b) (a.b) ˆ final.6. Fie f : [a. In a ¸ a p Definitia 1. rezult˘ c˘ dac˘ exist˘ un punct c ∈ (a. a a Ca o consecint˘.c) ¸i f ∈ R(c. dac˘ exist˘ un punct c ∈ (a. unde D = ¸ i=1 Ii .2. Dac˘ f ∈ R[a.b] . Dac˘ f ∈ R(a. b). atunci orice punct c1 ∈ (a. (ˆ sens impropriu. b). iar Ii sunt intervale. c) ∪ (c. b]. pe care o vom prezenta ˆ definitiile urm˘toare. b). b) ¸i c ∈ (a. avem urm˘toarea definitie general˘. s a Alte notatii ale integralei ¸ (a. Spunem ¸ s c˘ f este integrabil˘ impropriu ˆ sensul valorii principale (a lui Cauchy). pentru orice indice 1 ≤ i ≤ p.5.b) f ¸i s [c. b] → R astfel ca f ∈ R[a. ˆ cazul domeniilor de forma D = [a. dac˘ f este integrabil˘ pe fiecare din intervalele Ii . Presupunem c˘ f ∈ RIi . O proprietate analoag˘ are loc pentru integralele improprii definite pe intervale care a au cap˘tul stˆng deschis.p b a f se nume¸te integrala ˆ sensul valorii principale.b) f se nume¸te divergent˘.4.b) f. ∞) o a ın variant˘ mai slab˘. Fie f : D → R. adic˘ sunt simultan convergente sau divergente ¸i ˆ plus avem s a a s ın f= [a. b) verific˘ acea conditie.Definitia 1. Spunem c˘ f este integrabil˘ improa a a priu pe D.c] [c.c] f+ [c. ˆ ¸˘ ¸ a ¸ In plus valoarea integralei f nu depinde de alegerea punctului c. ˆ In caz contrar. sau D = (−∞. astfel ca s a a a ˆ ambele integrale improprii f ¸i s f s˘ fie convergente. a a ın ˆ dac˘ Ii nu este compact).b) f au acea¸i natur˘.b) f := (a. atunci integralele ¸ a s [a. unde a ∈ R sau a = −∞.b) [a. s ın 2 . ˆ In acest caz valoarea v. In acest caz definim a p f := D i=1 Ii f.c] f+ [c. integrala improprie (a.

b] Propozitia 1. Vom specifica. Teorema 1. b) . = +∞. atunci integrala improprie ¸ a [a. Sunt echivalente: 1) Integrala f este convergent˘. s ¸ s ˆ cele ce urmeaz˘ vom studia doar integralele improprii de forma In a [a. ¸ (a.0) (0. Propriet˘¸ile a a at integralelor de forma f se obtin imediat prin simetrie. (Criteriul Cauchy-Bolzano) Fie f ∈ R[a.b] b B b b f− a b a f = B f ≤ B |f | ≤ M (b − B) → 0. Un enunt similar are loc pentru integrala ¸ (a. s ın s a dx dx Reciproca ˆ a nu este adev˘rat˘.p ∞ −∞ f se nume¸te integrala ˆ sensul valorii principale. ¸ a ¸ a atunci ea admite ¸i integrala ˆ sensul valorii principale ¸i cele do˘ valori sunt egale. b] . Fie B ∈ (a.3.p −∞ f := lim R→∞ f. Dac˘ functia f : [a. b).1. s ın Observatia 1. unde b ∈ R ∪ {∞}. a [a.Definitia 1.p. Pe de alt˘ parte a ın s a 1 avem v. (B → b). Deci lim f = B→b a f. Acea¸i observatie se poate face ¸i pentru integrabilitatea pe intervalul (−∞. dac˘ b ∈ r sau b = ∞. ∞). Avem ¸ s a x∈[a. b) a f. b) a ıncˆ avem b2 b1 f < ε. b) f . c) ∪ (c.7. ∞) . Spunem c˘ f este integrabil˘ impropriu ˆ ¸ a a ın sensul valorii principale (a lui Cauchy). cˆnd este cazul. b) 2) Pentru orice ε > 0. f.1] deci f nu este integrabil˘ impropriu ˆ sens obi¸nuit pe [0. 3 . b) f este convergent˘ a ¸i s b f= [a. x x [−1. R ˆ In acest caz valoarea v. −1 dx x = 0. b2 ∈ (bε .1. 1] \ {0}. dac˘ exist˘ ¸i este finit˘ limita: a as a ∞ R v. De exemplu avem ıns˘ a a = −∞. b] → R este integrabil˘ impropriu. Fie f ∈ R(−∞. Dac˘ f ∈ R[a. b] Demonstratie. exist˘ bε ∈ (a. b) ¸i not˘m M := sup |f (x)|. pentru orice b1 . astfel ˆ at.

la inegrala |f |. ¸ Din Crieriul Cauchy-Bolzano. Dac˘ inte¸ a grala improprie |f | este convergent˘. (Criteriul absolutei convergente) Fie f ∈ R[a. b) s˘ avem a b2 b1 |f | < ε. (Criteriul de comparatie cu limit˘) Fie f. b). b) [a. b) . (x ∈ [a. atunci integrala f converge. b). b) [c. b) vergent˘. g > 0. partea ¸ a de necesitate. exist˘ bε ∈ (a. b2 ∈ (bε . b) a ıncˆ avem |F (b1 ) − F (b2 )| < ε. s a [a. astfel ca pentru orice a a a [a. a Demonstratie. b). (Criteriul de comparatie cu inegalit˘¸i) Fie f. a a x b a f. S˘ not˘m F (x) := ¸ a a se transcriu echivalent sub forma: 1’) Exist˘ limita finit˘ lim F (x). rezult˘ c˘ integralele improprii at a a f ¸i s g au acea¸i natur˘. Conditiile 1) ¸i 2) din enunt ¸ s ¸ 2’) Pentru orice ε > 0. astfel ca ¸ a f > 0. b2 ∈ (bε . b) ii) Dac˘ a [a. Fie ε > 0 ales arbitrar.3. Dar atunci b2 b1 f ≤ b2 b1 |f | < ε. Cele dou˘ implicatii se obtin imediat din definitia integralei improprii. b)). b) f = ∞. Din existenta limitei. partea de suficienta integralei ¸˘ convergent˘. g ∈ R[a. Aplicˆnd criteriul Cauchy-Bolzano. Folosind criteriul de comparatie cu a ¸ inegalit˘¸i. b) criteriul lui Cauchy-Bolzano.b) . Aplicˆnd acum a f . i) Dac˘ integrala a g converge. Dar echivalenta conditiilor 1’) ¸i 2’) rezult˘ din Criteriul ¸ ¸ s a Cauchy-Bolzano pentru limite de functii. Dac˘ exist˘ l ∈ (0. a Pentru integralele improprii a functiilor pozitive avem urm˘toarele criterii de ¸ a comparatie. astfel ˆ at. ¸ Teorema 1.b) . b) b1 . Demonstratie.4. rezult˘ c˘ ea este a a [a. ¸ a ¸ ¸ ¸ Teorema 1. b) [a. atunci [a. b g(x) g au aceea¸i natur˘. [a.2. g ∈ R[a. atunci integrala improprie a f este con[a. De aici s a [c. pentru orice b1 . b) x atunci integralele improprii [a. rezult˘ c˘ exist˘ c ∈ (a. b) f ¸i s Demonstratie.x Demonstratie. a 4 . b) s˘ avem 2 g(x) ≤ f (x) ≤ 2lf (x). b) rezult˘ imediat teorema. astfel ca pentru ¸ ¸ a a a l orice x ∈ [c. putem deduce urm˘torul criteriu: a Teorema 1. ∞) astfel ca a a lim f (x) = l. astfel ¸ at ca 0 ≤ f ≤ g. b) g = ∞. rezult˘ c˘ exist˘ bε ∈ (a.

∞) → R o functie ¸ ∞ pozitiv˘ ¸i monoton descresc˘ toare. s a 5 .5. ˆ cazul integralelor functiilor pozitive descresc˘toare putem g˘sii o leg˘tur˘ In ¸ a a a a direct˘ ˆ a ıntre integrale improprii ¸i serii. exist˘ o analogie ˆ a a s a ıntre criteriile pentru convergenta integralelor improprii ¸i criteriile de convergenta seriilor nu¸ s ¸ merice. ( Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [a. Fie p ∈ N. Integrala a s a ∞ n=p a f ¸i seria s f (n) au acea¸i natur˘. p ≥ a. Avem: s Teorema 1.Dup˘ cum rezult˘ ¸i din rezultatele precedente.

x) dt dx. iar functiile ϕ. ψ admit derivate ¸ a ∂x partiale continue pe J. numit˘ Formula lui Leibniz: a a a ψ(x) F (x) = f (ψ(x). Dac˘ functia f : I ×J → R este continu˘ global pe I ×J. x) ∈ RI . (4) se nume¸te integral˘ improprie cu parametru. ∂x (x ∈ J). atunci integrala cu parametru se nume¸te integral˘ cu parametru cu capete fixe.3. pentru orice x ∈ J. Fie I. x) ∈ I × J. continu˘ global pe I × J. ψ sunt continue pe J. ¸ Teorema 1. Presupunem c˘. din (1) este derivabil˘ continuu pe J ¸i are loc ¸ a s urm˘toarea formul˘. Teorema 1. s a Enunt˘m ˆ continuare principalele propriet˘¸i ale integralelor cu parametru. d] → R este continu˘. Functia F : J → R. definit˘ ˆ (1) este continu˘ pe ¸ a ın a J. f (·. x ∈ J. Dac˘ functia f : I × J → R. (t. iar functiile a ¸ a ¸ ϕ. x) dt este convergent˘. Dac˘ f : [a. Fie f : I ×J → R o functie cu proprietatea ¸ ¸ c˘ pentru orice punct x ∈ J. x) dt.2. atunci exist˘ ¸i sunt egale a a as integralele iterate urm˘toare: a b a c d d b f (t. x ∈ J. Dac˘ functiile ϕ ¸i s a a ¸ s ψ sunt constante: ϕ(x) = a. s a 1 .1. b) × J → R. Functia F : J → R. ψ : a ¸ J → I. x) → f (t. Fie de asemenea functiile ϕ. atunci F . x)ϕ (x) − f (ϕ(x). ψ(x) = b. (3) 2 Integrale improprii cu parametru Definitia 2. Functiile lui ¸ Euler 1 Integrale cu parametru Definitia 1.1. x). (1) se nume¸te integral˘ cu parametru (cu capete variabile).b) F (x) := [a. iar J ⊂ R este un ¸ ¸ interval. b] × [c. (2) Teorema 1.Curs 12 Integrale cu parametru. b) ¸i integrala improprie a s f (t. Fie functia f : [a. J intervale din R. x) dt. x) dx dt = c a f (t.b) f (t. definit˘ prin: a ¸ a [a. x)ϕ (x) + ϕ(x) ∂f (t. admite a ¸ a ¸ derivata partial˘ ∂f . (x ∈ J). unde b ∈ R ∪ {∞}. x) ∈ R[a. x) dt. avem f (·. definit˘ prin ¸ a ψ(x) F (x) := ϕ(x) f (t. ¸a ın at Folosim notatiile de mai sus. atunci functia F : J → R.1. (t.

atunci exist˘ egalitatea: a d d f (t. x) dt.b) [a. iar J ⊂ R este un interval. x) dx dt. continu˘ global pe [a.b) pe care o definim mai jos. care admite derivat˘ ¸ a partial˘ ∂f . Teorema 2. b) . integrala improprie f (t. pentru orice x ∈ a J. pentru orice (t. d]. x) dt < ε.Pentru ca propriet˘¸ile de continuitate. b) × J ¸i s 2) integrala improprie ϕ este convergent˘. iar integrala cu a ¸ a parametru F : J → R. atunci functia a ın a ¸ F este continu˘ pe J.b) a f (t. ∂x este uniform convergent˘ ˆ raport cu a ın x ∈ J.4. In conditiile din Definitia 2. Dac˘ functia f : [a. b) × J → R. este continu˘ global.3. x)| ≤ ϕ(t). este continu˘ globol. dac˘ pentru a ¸ a a orice ε > 0.b) ∂f (t. nu este suficient˘ simpla convergenta a integralelor a ¸ a ¸˘ f (t. 2 . ¸i a s [a. x) ∈ R[a.b) ∂f (t. ˆ Definitia 2. spunem c˘ integrala cu parametru ¸ ¸ ¸ a F : J → R. pentru orice B ∈ (bε . x) dt dx = c [a. Presupunem c˘. f (·.1. b) × J. exist˘. Fie functia f : [a. astfel ca. ¸ a Prezent˘m ˆ continuare cˆteva propriet˘¸i fundamentale ale integralelor improa ın a at prii cu parametru. b) cu a a ¸ urm˘toarele propriet˘¸i: a at 1) |f (t. De asemenea. trebuie s˘ punem o conditie mai puternic˘. Dac˘ functia f : [a. definit˘ prin relatia (4) este uniform convergent˘ pe J.1. J interval. presupunem c˘ exist˘ o functie ϕ ∈ R[a. b)×J → R. bε ∈ (a. definit˘ ˆ (4) este uniform convergent˘ pe J. ∂x x ∈ J. x) dt. Pentru aceasta. Presupunem c˘: ¸ a ∂x a a 1) pentru orice x ∈ J. definit˘ ˆ (4) este uniform convergent˘ pe a ın a J. b) ¸i orice x ∈ J s˘ a s a avem B f (t.b) prin relatia (4) este uniform convergent˘ pe J. derivabilitate ¸i integrabilitate ale functiei at s ¸ f s˘ se transfere functiei F . a ¸ a iar integrala cu parametru F : J → R. (x ∈ J).b) c f (t. (Criteriul lui Weierstrass) Fie functia f : [a. x) ∈ [a. b).2. unde J = [c. x) dt este convergent˘. a Teorema 2. ˆ urm˘toarea teorem˘ se d˘ un criteriu des utilizat pentru stabilirea convergentei In a a a ¸ uniforme a integralelor cu parametru. b) × J → R. Teorema 2. definit˘ ˆ (4) este derivabil˘ continuu pe J ¸i ¸ a ın a s F (x) = [a. b) × J → R. x) dt. Atunci functia F : J → R definit˘ a ¸ a [a.b) 2) integrala cu parametru [a. Teorema 2. x) dt − [a. unde ¸ b ∈ R ∪ {∞}. Atunci functia F : J → R.2. a ¸ a [a.

1. 1). (a.3 Functiile lui Euler ¸ Vom prezenta succint dou˘ familii remarcabile de integrale improprii cu parametru. 4) B(a. a denumite functiile lui Euler. b) := 0+0 ta−1 (1 − t)b−1 dt.1. Din punctul 6) al teoremei precedente rezult˘ c˘ functia Γ este o ¸ a a ¸ extindere pe (0. ∞) a factoriarului. Functia beta se define¸te prin: ¸ ¸ s 1−0 B(a. b > 0. ∞) × (0. b). a). b) = B(b. a ∈ (0. ¸ 2) Functia Γ(a). ∞) × (0. 3 . b) ∈ (0. Observatia 3. Principalele propriet˘¸i ale acestor functii le prezent˘m ˆ teorema urm˘toare: at ¸ a ın a Teorema 3. ¸ 3) B(a.1. b > 0. Functia gama se define¸te prin: ¸ ¸ s ∞ Γ(a) := 0 ta−1 e−t dt. b) = Γ(a)Γ(b) . 6) Γ(n + 1) = n!. 7) Γ(a)Γ(1 − a) = sinππa . a > 0. Definitia 3. a > 0. a > 0. exist˘ ¸i este indefinit derivabil˘ pe ¸ as a domeniul de definitie. b) ∈ (0.2. exist˘ ¸i este indefinit derivabil˘ pe domeniul de ¸ a s a definitie. ∞). ∞). n ∈ N. (a. a > 0. Γ(a+b) 5) Γ(a + 1) = aΓ(a). a ∈ (0. ∞). Avem: 1) Functia B(a. ¸ Definitia 3.

γ2 : [c. cu derivata continu˘). b] → Rn .1. O functie continu˘ γ = (γ1 . · · · . γn ) : [a. d] → Rn . b). b] → R definit prin: γ − (t) = γ(a + b − t).Curs 13 Drumuri ¸i curbe. t ∈ [a. b] → Rn ¸i o diviziune ∆ = (x0 . b] observ˘m c˘ lungimea ”liniei poligonale” cu vˆrfurile a a a γ(a). xp ) s a intervalului [a. γ2 . · · · . Drumul notat γ∪ γ2 : [a. γn ) : [a. γ(b) este variatia functiei γ asociat˘ diviziunii ∆. dac˘ este o functie de clas˘ C 1 (derivabil˘. Multimea {γ} = γ([a. · · · . γ(x1 ). b]) ⊂ Rn (imaginea functiei γ) este ¸ ¸ ¸ suportul drumului. b] → Rn . b] se nume¸te opusul drumului γ : [a. ¸ 1 Drumuri ¸i curbe ˆ spatiul Rn s ın ¸ Definitia 1. t ∈ [a. dac˘ este o functie injectiv˘ pe [a. drumurile cu lungime finit˘ vor fi considerate acelea pentru care In a lungimile tuturor liniilor poligonale cu vˆrfurile pe suporturile acestora vor admite a un majorant comun. a ¸ a • neted. 1 . b + d − c] se nume¸te suma drumurilor γ1 ¸i γ2 . adic˘: ¸ ¸ a a p p n V∆ (γ) = k=1 γ(xk ) − γ(xk−1 ) = k=1 i=1 (γi (xk ) − γi (xk−1 ))2 ˆ mod natural. a a Pentru un drum γ = (γ1 . x1 . definit prin : (γ1 ∪ γ2 )(t) = γ1 (t). b + d − c] → Rn . γ(xp−1 ). s O important˘ deosebit˘ ˆ dezvotarea teoriei integrabilit˘¸ii ”curbilinii” o au ¸a a ın at drumurile c˘rora li se poate atribui o ”lungime” finit˘. b] γ2 (t − b + c). γ2 . a ¸ a a a Fie drumurile γ1 : [a. s s − n Drumul γ : [a. b] → Rn se nume¸te ¸ ¸ a s drum din spatiul Rn . Integrale curbilinii s Vom trata problema integr˘rii functiilor reale de mai multe variabile ”de-a luna ¸ gul” curbelor parametrizate (drumurilor) din spatiul Rn . Drumul γ se nume¸te: s •ˆ ınchis. cu γ1 (b) = γ2 (c). t ∈ [b. · · · . dac˘ γ(a) = γ(b). a • simplu.

simple sau rectificabile. ∆∈D[a. Formula de mai sus este independent˘de parametrizarea curbei Γ. Pentru echivalenta drumurilor netede. d] → Rn se numesc ¸ a s echivalente ¸i not˘m γ1 ∼ γ2 dac˘ exist˘ o functie continu˘. Din propriet˘¸ile variatiei m˘rginite a functiilor reale at ¸ a ¸ deducem formula de calcul a lungimii unei curbe netede (cu parametriz˘ri netede). cu {γ} ⊂ D. b] a functiei lγ . Un drum γ se nume¸te rectificabil dac˘ este cu variatie m˘rginit˘. vom defini pe multimea drua s ¸ n murilor din R o relatie de echivalenta. b] → R o parametrizare a sa. · · · . Orice drum γ apartinˆnd clasei respective se nume¸te o parametrizare a ¸ a s curbei Γ.3. Pentru drumuri netede.Definitia 1. γn ). din teorema 1. (1) Fie de asemenea o functie continu˘ f : D ⊂ Rn → R. putem presupune suplimentar ¸ c˘ functia φ din definitia de mai sus este de clas˘ C 1 . ∞) definit˘ a ¸ a as a a t ¸ prin lγ (t) = Va (γ).1. Lungimea l(Γ) a unei curbe Γ este lungimea l(γ) a oric˘rei parametriz˘ri γ a a a curbei Γ. ¸ ¸˘ Definitia 1. ¸ a 2 . Curba se nume¸te simpl˘ (ˆ s a ınchis˘. Dou˘ drumuri γ1 : [a. De asemenea constat˘m c˘ dou˘ dru¸˘ ¸ a a a muri echivalente au acelea¸i extremit˘¸i ¸i pot fi numai simultan ˆ s at s ınchise. b] astfel ˆ at γ2 = γ1 ◦ φ. Cona a sider˘m functia real˘. b] → [0. b]. a ıncˆ Putem verifica cu u¸urint˘ c˘ relatia ” ∼ ” definit˘ mai sus este o relatie de s ¸a a ¸ a ¸ echivalenta pe multimea drumurilor din Rn . Atunci Γ este o curb˘ rectificabil˘ ¸i lungimea sa se a a s determin˘ astfel: a b b n l(Γ) = a γ (t) dt = a i=1 (γi (t))2 dt. pozitiv˘ ¸i monoton cresc˘toare. b]. b] → a a a n R . t ∈ [a. strict cresc˘toare ¸i s a a a ¸ a a s surjectiv˘ φ : [c.b] Pentru a ”identifica” dou˘ drumuri de acela¸i tip.4. a 2 Integrala curbilinie de prima spet˘ ¸a Fie Γ o curb˘ rectificabil˘ din Rn iar γ : [a. ¸ s a ¸ a a lungimea drumulul rectificabil γ se define¸te ca variatia functiei γ pe intervalul s ¸ ¸ [a. Fie Γ o curb˘ neted˘ care admite parametrizarea neted˘ γ : [a. netede). b] → Rn ¸i γ2 : [c. lγ : [a. a ¸ ¸ a Definitia 1. obtinem derivabilitatea pe [a. d] → [a.1.2. cu: ¸ n lγ (t) = γ (t) = i=1 (γi (t))2 . t ∈ [a. γ2 . b]: b l(γ) = Va (γ) = sup V∆ (γ). O curb˘ Γ din spatiul Rn se define¸te ca o clas˘ de drumuri echiva¸ a ¸ s a lente. γ = (γ1 . a Teorema 1. neted˘) dac˘ parametriz˘rile sale a a a a sunt simple (ˆ ınchise.

pentru parametriz˘ri netede. cu {γ} ⊂ D. definit printr-o integral˘ de tip Stieltjes-Riemann. ¸˘ a Teorema 2.1. f dl = γ f2 dl. f1 dl + α2 γ (α1 f1 + α2 f2 ) dl = α1 1 dl = l(γ). γ− f dl.Definitia 2.1. α1 . Prezent˘m cˆteva propriet˘¸i fundamentale ale acestui tip de a a at integral˘ curbilinie.. γ1 ∪γ2 γ γ f dl = γ1 f dl + γ2 γ f dl. considerˆnd parametriz˘ri fixate. a a a 1. 3 . Se nume¸te integral˘ curbilinie de prima spet˘ pe curba Γ. α2 ∈ R. Fie γ : [a. Atunci a b b n f dl = γ a f (γ(t)) γ (t) dt = a f (γ(t)) i=1 (γi (t))2 dt. a Definitia de mai sus a integralei curbilinii de prima spet˘ este independent˘ ¸ ¸a a de parametrizari. 2. Din propriet˘¸ile integralei Stieltjes-Riemann ¸i relatia (1) obtinem formula de at s ¸ ¸ calcul a integralei curbilinii de prima speta. num˘rul real a b f dl = Γ γ f dl = a f (γ(t)) dlγ (t). cu parametrizarea ¸ s a ¸a γ. b] → R un drum neted ¸i f : D ⊂ Rn → R o functie s ¸ continu˘. 4. 3.

Numim integral˘ curbilinie de speta a doua a formei diferentiabile ¸ a ¸ ¸ de gradul I ω = n Pi dxi : U → L(Rn . n} definite ¸ ¸ prin dxi (t1 . t = (t1 . n. definit ca o sum˘ de integrale Stieltjes-Riemann. s a ¸ a Forma ω se nume¸te: s • exact˘. dac˘ functiile Pi sunt de clas˘ C 1 pe domeniul U ¸i satisfac relatiile a a ¸ a s ¸ ∂Pj ∂P = ∂xji . R). num˘rul real a n b i=1 ω= Γ γ ω= i=1 a Pi (γ(t)) dγi (t). cu ω(t) = P1 (t)dx1 + P2 (t)dx2 + · · · Pn (t)dxn . ¸ a Propriet˘¸ile elementare ale integralei curbilinii de speta a doua. dac˘ exist˘ o functie de clas˘ C 1 f : U → R astfel ˆ at ω = df (deci a a a ¸ a ıncˆ ∂f = Pi . t2 . n) pe domeniul U . γ1 ∪γ2 γ ω= γ1 ω+ γ2 ω. de-a lungul curbei rectificabile Γ. γ− ω. R). t ∈ U. ¸ Fie aplicatiile dxi ∈ L(Rn . Aplicatia continu˘ ω : U → L(Rn . · · · . i = 1. α1 .2. sunt urm˘toarele: a 1. · · · . · · · . a Definitia de mai sus este independent˘ de parametrizarea curbei Γ.Curs 14 Integrala curbilinie de speta a doua ¸ 1 Integrala curbilinie de speta a doua ¸ Vom defini ˆ continuare un alt tip de integral˘ curbilinie constˆnd ˆ integrarea ın a a ın formelor diferentiabile de gradul I de-a lungul curbelor rectificabile din Rn . i = 1. pentru parametriz˘ri at ¸ a fixate. ω = P1 dx1 + P2 dx2 + ¸ ¸ a · · · Pn dxn .1. 2. γ (α1 ω1 + α2 ω2 ) = α1 ω=− γ ω1 + α2 γ ω2 . 2. 2. Fie o multime deschis˘ U ⊂ Rn ¸i aplicatiile continue Pi : U → R. R) de proiectie de indice i ∈ {1. · · · . se nume¸te form˘ diferentiabil˘de gradul I. · · · . 2. α2 ∈ R. t2 . 1 . 3. tn ) = ti . 2. tn ) ∈ Rn . · · · . ∂xi Definitia 1. i = 1. cu parametrizarea γ : [a. ∂xi •ˆ ınchis˘. b] → U . (∀) i = j. n. ¸ a s ¸ Definitia 1.

Urm˘toarea teorem˘ stabile¸te leg˘tura ˆ a a s a ıntre notiunile de form˘ diferentiabil˘ ¸ a ¸ a exact˘ ¸i respectiv ˆ as ınchis˘. simple din spatiul R2 ¸i integrala ¸ s dub˘. ¸ a Teorema 1. avem ın s y ω= γ x ω = f (x) − f (y).3. putem determina cu u¸urint˘ formula de calcul a integralei curbilinii s ¸a de speta a doua ˆ cazul parametriz˘rilor netede. R) este o form˘ diferentiabil˘. Urm˘toarele afirmatii sunt echivalente: a a ¸ (i) pentru oricare dou˘ drumuri rectificabile cu suportul ˆ U . care stabile¸te o leg˘tur˘ ˆ In ¸ s a a ıntre integrala curbilinii de speta a doua pe drumuri ˆ ¸ ınchise. unde {γ} este imaginea lui γ. cu Pi de clas˘ C 1 pe o a ¸ a a multime deschis˘ ¸i convex˘. atunci a ¸ a b Pi dxi : ω= γ a (P1 (γ(t))γ1 (t) + P2 (γ(t))γ2 (t) + · · · + Pn (γ(t))γn (t)) dt. ce une¸te punctele x.De asemenea. D c si E sunt multimi ı ¸ deschise ¸i disjuncte. {γ} = Fr D = Fr E ¸i astfel ca D este multime m˘ginit˘. iar ¸ a a ¸ s multimea E se nume¸te exteriorul drumului ga. Un rezultat fundamental legat de ”independenta de drum” a integralei curbilinii ¸ de speta a doua este dat de teorema urm˘toare. Fie U ⊂ Rn o multime conex˘ ¸i deschis˘ ¸i ω o form˘ diferentiabil˘ ¸ as as a ¸ a de gradul I definit˘pe U . Atunci ω este exact˘ daca ¸i numai dac˘ este ˆ ¸ as a a s a ınchis˘. iar γ este un drum rectificabil cu suportul a ˆ U . a Teorema 1. ¸ ın a Teorema 1. Fie ω = n i=1 Pi dxi o form˘ diferentiabil˘. γ1 ¸i γ2 . ¸ s 2 . iar s s ¸ a a E este multime nem˘rginit˘. dac˘ ω = df pe domeniul U . (Jordan) Orice drum ˆ ınchis ¸i simpluγ din R2 . a ¸ a a ˆ In acest caz. avˆnd acela¸i a ın s a s ”cap˘t de plecare” ¸i acela¸i ”cap˘t de sosire” avem a s s a ω= γ1 γ2 ω (ii) pentru orice drum rectificabil ˆ ınchis γ cu suportul ˆ U avem ın ω=0 γ (iii) ω este o form˘ diferentiabil˘ exact˘.1. descompune spatiul s ¸ 2 2 R ˆn: R = D ∪ E ∪ {γ}. Dac˘ γ = (γi ) : [a.2. Multimea D se nume¸te interiorul drumului γ. y ∈ U . a ˆ final vom enunta teorema lui Green. b] → U este un drum neted ¸i ω = a s n U → L(R .4. Mentin˘m urm˘torul rezultat: a ¸ a a Teorema 1.

¸ a s a s dou˘ functii de clas˘ C 1 pe U . se poate preciza sensul de parcurgere. ∂x ∂y (1) 3 . Definitia riguroas˘ a sensului unui a ¸ a drum ˆ ınchis. sensului direct trigonometric ¸i respectiv s s invers trigonometric care se consider˘ pe un cerc. y) dx dy. y)dx + Q(x. Presupunem c˘ D ∈ M(R ).5. care poate fi direct sau invers ¸i care corespunde intuitiv. y) − (x. Are loc formula lui Greens a Riemann: P (x. Fie U ⊂ R2 o multime deschis˘ ¸i convex˘ ¸i fie P.Pentru un drum ˆ ınchis. cu imaginea notat˘ {γ}. o vom omite. Fie de asemenea un drum simplu ¸i ˆ a ¸ a s ınchis γ ˆ ın U cu sens direct. a a 2 ¸i D = D1 ∪ {γ}. Teorema 1. Not˘m cu D1 interiorul drumului γ. Q : U → R. y)dy = γ D ∂Q ∂P (x.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful