Privire istorică

[modificare]Comerțul

în România în perioada 1937-1939

Ramurile cele mai importante ale industriei erau industria petroliferă și cea a gazelor naturale. Principalele resurse de petrol se găseau la poalele Carpaților lângă Ploiești, la intrarea dinspre Pasul Predeal. Producția de păcură era controlată în mod rigid de către guvernul român, deși anumite companii străine aveau interese mari față de aceasta. Producția totală de păcură era de 6,240,000 tone în anul 1939. Exporturile totale de produse petrolifere erau de 9,313,000,000 lei, un leu având valoarea de $.006. Sarea și tutunul erau monopoluri de stat. Tutunul ce provenea în cea mai mare parte din Câmpia Dunării, era de proastă calitate, însă era sursa principală de venit a localnicilor. În comparație cu tutunul balcanic, tutunul românesc avea o frunză slabă și era netratat. Industria extracției și prelucrării cărbunelui era limitată la regiunea Anina din Banat, însă cărbunele extras era de foarte bună calitate. La Anina se produceau 300,000 tone de cărbune anual. Cărbunele extras de la Sacu, Doman și Ocna de Fier era livrat unor oțelării importante. Se spunea în acea vreme că în regiunea Hunedoara, la sudul localității Deva ar exista resurse nedescoperite. Lignitul era extras în mari cantități din regiunea Hunedoara și din regiunea dintre Vârciorova și Bacău, însă cele mai importante zăcămite se aflau în Muntenia și Moldova. Producția totală de lignit în 1937 era de 2,183,508 tone. Antracitul era extras din districtul Gori de la Schela și din Moldova și Muntenia, însă cantitatea totală nu depășea 201,000 tone. Gazele naturale erau exploatate pe scară largă în regiunile Sărmășel, Zau de Câmpie, Șaroș pe Târnave, Bazna și Copșa Mică din Transilvania. Era exploatată o suprafață de 114 km pătrați; în general 140,000,000 metri cubi de gaz metan puteau fi extrași de pe un kilometru pătrat. Industria oțelului se afla în Banat, fiind în legătură cu minele de cărbune de acolo, având o producție anuală de 129,060 tone în 1937. Pescăriile din regiunea Dunării erau de o importantă valoare comercială și după pescăriile de pe Volga, pescăriile din josul Dunarii, de lângă Giurgiu și Oltenița, Călărași, Cernavodă și Hârșova și cele de lângă Ostrov, erau cele mai extinse si mai bogate din Europa. Pescuitul din lacuri era neînsemnat, însă producția anuală a Deltei Dunarii era de aproximativ 9,000,000 kilograme. România era una dintre cele mai bogate țări din sud-estul Europei în ceea ce privește grânele. Muntenia și Basarabia produceau de două ori mai mult decât cantitatea produsă în Transilvania. Producția totală era doar puțin mai scazută decât cea a Germaniei și reprezenta o cincime din cea a Canadei. Grâul era de calitate foarte bună și era recoltat în mare măsură mecanizat, iar fermele românești erau bine dotate. Exportul de grâu a scăzut în mod considerabil din 1914, deși în 1911 reprezenta 70% din valoarea totală a exporturilor. De atunci locul a fost luat de exportul de gaze naturale. Principalii clienți pentru exporturile de grâu erau țări ca Belgia, Olanda, Germania și Marea Britanie. Industria de prelucrare a lemnului exporta în 1938 produse în valoare de 2,465,000 lei. [modificare]Economia

românească la sfârșitul anului 1989

[modificare]Economia de comandă-control

Eficientizarea comerțului exterior era concepută și urmărită la nivel macroeconomic. impozitele și taxele erau dirijate de la centru. după mai bine de patru decenii de guvernare comunistă. legate de aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor și de trecere în consumul populației a bunurilor economice necesare. de stat și cooperatiste. Au existat și o serie de încercări eșuate de perfecționare a mecanismului economic. Veniturile salariaților și ale țăranilor nu reprezentau eficiența reală a activității depuse de fiecare lucrător.Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârșitul anului 1989. până la etajele inferioare ale economiei. Echilibrarea balanței comerciale se realiza prin creșterea forțată a exporturilorși reducerea drastică a importurilor. prin planul național unic. adoptate pe ramuri și subramuri. având consecințe grave asupra satisfacerii cererilor de pe piața internă și dezvoltării economiei pe termen mijlociu și lung. Din cauza fenomenului de înstrăinare economică. monopolul acesteia în toate ramurile economiei naționale. prin planul național. dar nici condițiile de pe piața internațională. era mijlocul principal de dirijare și corelare ex-ante a activității agenților economici din toate ramurile producției naționale. în concordanță cu indicatorii economico-financiari din planul național unic. cu scopul de a crește nivelul rentabilității și competitivității. structura acesteia. În aceste condiții. Producătorii direcți ai bunurilor economice erau tot mai mult îndepărtați de rezultatele muncii lor. Una dintre trăsături era dominația proprietății socialiste. eficiența . Piața era considerată o componentă pașnică a sistemului economic. în problemele fundamentale ale activității economice la nivelul macroeconomiei. în general. La nivelul macroeconomiei s-au pus bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socială și tacticii de urmat. activitatea agenților economici și. Prețul. Prin exercitarea capacității de decizie. iar agenților economici nu li se permitea să adopte cele mai bune măsuri și să folosească cele mai adecvate mijloace economico-financiare. iar acțiunea agenților economici în acest domeniu era în mare măsură supusă conducerii centralizate a economiei naționale. macroeconomia. Astfel s-a impus conducerea unitară centralizată. Resursele economice erau alocate centralizat. [modificare]Dezvoltarea economico-socială Stadiul de dezvoltare economico-socială a României poate fi caracterizat prin urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potențialul și nivelul economiei. fără să reflecte prin nivelul și evoluția lor. sau chiar pe ansamblul economiei naționale. Concurențanu mai avea rolul de a regla piața. salariile. cu consecințe directe asupra motivației muncii. ci de o eficiență globală. în principal. dobânda. la desfășurarea actelor de vânzare-cumpărare. realizată pe cinci ani și anual. Planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii naționale. cu ajutorul planului național unic al întregii activități economice și sociale. raportul real dintre cerere și ofertă pe piața internă. este evidențiat prin trăsăturile de bază ale mecanismului de funcționare a vieții economice și sociale din acea perioadă. autonomia managerială a agenților economici era limitată la elemente de mică importanță pentru strategia și tactica întreprinderii. iar agenții economici nu mai dispuneau de autonomia și libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-financiare. Nu exista interesul necesar găsirii unor modalități mai eficiente de conducere a afacerilor internaționale. Procesele de modernizare și retehnologizare a capacităților de producție erau dirijate centralizat prin planuri și programe speciale. oamenii au început să manifeste un comportament individual și colectiv bazat pe nepăsare și lipsă de răspundere. Relațiile economice extene ale României erau organizate și se desfășurau pe planul național unic. de aceea eficiența și rentabilitatea activității agenților economici nu reflectau realitățile interne și internaționale. rolul ei reducându-se. care și-a pus amprenta asupra funcționării întregului sistem economic românesc. se desfășurau potrivit normelor și reglementărilor stabilite de sus în jos. creditul.

Populația ocupată a înregistrat creșteri în industrie și construcții și scăderi în agricultură. de 3853 de dolari. [modificare]Situația în decembrie 1989 La data de 21 decembrie 1989. România avea peste opt milioane de . raportați la populație. în anul 1989. Produsul social a înregistrat o creștere rapidă față de venitul național. la sfârșitul anului 1989. în medie anuală de 35. în valoare de 11-12 [8] [7] miliarde dolari .7 ori mai scăzut decât cel european și se afla sub nivelul mediu mondial. din agrar industrială în industria agrară. pe unul din ultimele locuri în Europa. tendința dominantă care s-a manifestat în această perioadă a fost legată de schimbarea caracterului structurii de ramură. la acești doi indicatori. În 1989. iar ponderea agriculturii a scăzut. Sub aspectul randamentului la cereale. industria și construcțiile deveniseră sectoarele preponderente ale structurii de ramură ale producției naționale. în timp ce agricultura a primit o parte redusă. Locul României în ierarhia mondială se poate reflecta și cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor.92 lei pentru un dolar .7%. fapt ce a dus la scăderea ponderii venitului național în cadrul produsului social. nivelul de trai al populației. mai ales după 1970. cea mai mare parte a investițiilor fiind orientate către industrie. când s-a accentuat preponderența acțiunii factorilor cantitativi în susținerea indicatorilor macroeconomiei. s-a înregistrat un excedent al contului curent al balanței de plăți de 2. Datoria externă a țării. 5.13 ori. În ceea ce privește indicatorul PNB (produs național brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale).6 miliarde de dolari. România avea un produs intern brut de 800 miliarde de lei. în afară de industrie. de 1955 kilograme. Această tendință a fost rezultatul creșterii semnificative a venitului național creat în industrie. În perioada 1950-1989. unde extensivitatea dezvoltării a fost deosebit de puternică. față de media europeană de 3161 kg și media țărilor dezvoltate de 4120 kilograme. Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naționale a crescut.9 miliarde de dolari . România se situa.793 dolari. Față de media europeană a PIB pe locuitor în 1988. România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3. industria a primit cea mai mare parte.8 miliarde dolari. România cu 2624 de dolari avea un nivel de aproape 3. Populația salariată reprezenta peste 73% din cea ocupată . Salariul [7] minim era de aproximativ 2. Din volumul total al investițiilor din perioada 1950-1989. folosit pentru lichidarea datoriei externe și creșterea rezervelor internaționale ale României. adică de [7] aproximativ 53. de 9725 de dolari americani și de cea mondială. față de media europeană de 1885 de dolari și de o medie a țărilor europene dezvoltate de 3635 dolari. Nivelul înregistrat de țara noastră la consumul de îngrășăminte chimice la hectar și la numărul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste două ori și respectiv șase ori mai scăzut. adică 135 de dolari . era achitată integral. și a a unei creșteri mai reduse a venitului național creat în agricultură. Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvoltării economico-sociale se obține prin combinarea indicatorilor de nivel. la nivelul anului 1988.217 dolari și de o medie a țărilor dezvoltate de 32. producția medie pe vacă furajată a fost în România în anul 1988. Fiecare unitate de venit se obține în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari. Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producție în întreaga economie. față de o medie europeană de 17. din februarie 1989 .74 ori și respectiv de 7. Referitor la contribuția ramurilor la crearea venitului național. În 1989. față de media țărilor europene dezvoltate. De asemenea. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor. Exporturile [8] României totalizau. În deceniul 1970-1980 a fost înregistrată o rată de acumulare ridicată.000 de lei. creșterea economică a avut un caracter extensiv.folosirii factorilor de producție și gradul de competivitate internațională. În jur de 58% din venitul național era realizat [7] [7] de industrie și 15% de agricultură . cu indicatorii eficienței. și un curs mediu de schimb de 14.

a materialelor de construcții. Peisajul bancar cuprindea cinci instituții . Față de media europeană a produsului intern brut pe locuitor în 2007. .6 milioane de pensionari .salariați și 3. Industria românească de ITcunoaște o creștere anuală constantă. de mașini ușoare și de ansamblare de mașini. a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice. minieră. economia subterană reprezenta circa o treime din produsul intern brut al României. potrivit [10] unor estimări ale companiei A. de 8191 de dolari.Banca Națională a României. de 26. [modificare]Economia subterană În anul 2009. Kearney . România avea un nivel de 7523 de dolari.T. industria constructoare de mașini (vedeți Dacia Logan) este foarte largă și este orientată înspre piață. Banca Română de Comerț Exterior. iar restul din nedeclararea veniturilor obținute . industria metalurgică. Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri de către întreprinderile mici și mijlocii în industrii precum cea a mașinilor de precizie. a aparatelor electrocasnice și a îmbrăcămintei. farmaceutică. aproape de 3.5 ori mai scăzut [9] decât cel european și se afla sub nivelul mediu mondial . In 2006 România a reușit să egaleze (la paritatea dolarului) PIB pe locuitor realizat în 1988. [modificare]Puterea [7] economică a României Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte. O importanță mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică. chimică. industria chimică. Banca de [7] Investiții și Casa de Economii și Consemnațiuni . În prezent. alimentară și cea de rafinare a petrolului.Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară. de prelucrare a lemnului.208 de dolari americani și de cea mondială. vehiculelor cu motor. Aproape două treimi din aceste sume provin din munca la [10] negru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful