12/20/2011

1
1. Producţie. Factorii de producţie şi clasifica-
rea lor. Funcţie de producţie.

2. Productivitatea (randamentul) factorilor de
producţie. Produsul total, mediu şi marginal.

3. Izocuante. Harta izocuantelor. Rata marginală
de substituţie tehnologică a factorilor de
producţie.

4. Extinderea la scară a producţiei.
Producţia, privită ca proces, reprezintă
ansamblul de operaţii sau activităţi de utilizare şi
transformare – prin intermediul forţei de muncă
şi mijloacelor de muncă – a resurselor
economice în bunuri şi servicii.
PIAŢA

Factori de producţie
input-uri
Produse
output-uri

PROCES
DE PRODUCŢIE
(funcţie de producţie)
Figura 1. Proces de producţie
12/20/2011
2
Factorii de producţie reprezintă totalitatea
elementelor (input-urilor) utilizate în procesul de
producţie şi care contribuie la obţinerea
bunurilor materiale şi serviciilor (output-urilor)
unei întreprinderi.
FACTORII DE PRODUCŢIE:
FACTORI TRADIŢIONALI NEOFACTORI
Munca
Pământ
Capitalul
Abilitatea
întreprinzătorului
Informaţie
Inovaţie
Capitalul uman
Factori de producţie tradiţionali:
Munca reprezintă totalitatea resurselor umane (fizice
şi intelectuale) utilizate efectiv în producţia de bunuri
economice.

Pământ (factorul natură al producţiei) se referă la
toate resursele naturale care există la un moment dat
şi care pot fi utilizate la producerea bunurilor
materiale şi serviciilor).

Capitalul reprezintă ansamblul bunurilor sau
mijloacelor de producţie care se folosesc în
activitatea economică pentru producerea altor
bunuri materiale şi servicii destinate vânzării.

Abilitatea întreprinzătorului este se manifestă în
capacitatea întreprinzătorului de a se adapta rapid şi
eficient la condiţiile pieţei, ca urmare a pregătirii,
iscusinţei şi dibăciei lui.
12/20/2011
3
Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului
format din bunuri care participă la mai multe cicluri
(acte) de producţie, se consumă treptat şi se înlocuiesc
după mai mulţi ani de utilizare.

Capitalul circulant este alcătuit din acele bunuri
care participă la un singur ciclu de fabricaţie, în cadrul
căruia se consumă integral şi se înlocuieşte după
fiecare ciclu de producţie.

Uzura capitalului fix se prezintă sub două forme:
Expresia bănească a acelei părţi din capitalul fix,
corespunzătoare uzurii sale, fizice şi morale, care se
transmite asupra noilor produse se numeşte amortizare.
UZURA FIZICĂ (prin care se
înţelege pierderea treptată a
proprietăţilor tehnice de ex-
ploatare a maşinilor, echipa-
mentelor)

UZURA MORALĂ (care
constă în deprecierea pro-
prietăţilor tehnice de ex-
ploatare, determinată de
progresul tehnic)

Combinarea factorilor de producţie
reprezintă operaţia tehnico-economică de unire
a factorilor de producţie care se realizează în
orice activitate economică.

Combinarea factorilor de producţie este
posibilă ca urmare a proprietăţilor factorilor de
producţie şi a manifestării concomitente a lor:
1. Divizibilitatea
2. Adaptabilitatea
3. Complementaritatea
4. Substituirea
12/20/2011
4
În combinarea optimă a factorilor utilizaţi, întreprin-
derea trebuie să ţină cont de durata perioadei de timp în
care urmează a se realiza decizia aleasă. În acest
context, există două perioade abstracte, care nu pot fi
prezentate calendaristic:

Perioada scurtă de timp – este intervalul de timp
în care cel puţin un factor de producţie nu se modifică,
este constant.

Perioada lungă de timp – este intervalul de timp în
care toţi factorii de producţie sunt variabili, creşterea
producţiei putându-se realiza pe cale extensiva si/sau pe
cale intensiva.

Calea extensiva de creştere a producţiei presu-
pune creşterea volumului factorilor de producţie utilizaţi,
iar calea intensiva presupune creşterea randamen-
tului (productivităţii) utilizării factorilor de producţie.
Funcţia de producţie relevă cantitatea maximă
de bunuri care poate fi produsă cu un volum dat
de factori, într-o perioadă de timp, în condiţiile
tehnologiei disponibile şi a dotărilor existente.
Expresia generală a funcţiei de producţie este:

Q = f(L,N,K, …)

Cel mai adesea, funcţia de producţie se prezintă
ca o relaţie de doi factori de tipul:

Q = f (L , K)

Teoria şi practica economică operează cu mai
multe tipuri de funcţii de producţie, adecvate
anumitor produse, întreprinderi sau ramuri ale
economiei.
12/20/2011
5
1. Funcţia de producţie cu factori perfect complementari,
numită şi funcţii tip Walras-Leontief. Această funcţie
ilustrează complementaritatea dintre factorii de
producţie utilizaţi, într-o anumită proporţie. Producţia
maximă pe care întreprinderea o poate produce va fi
deci minimul dintre cele două cantităţi:
în care: a, b – parametri
care exprimă consumul
de muncă şi, respectiv de
capital pe unitate de bun.
2. Funcţia de producţie cu factori perfect substituibili.
Această funcţie de producţie apare în cazul în care
factorii de producţie sunt strict substituibili, având
forma:
Q = f(L , K) = aL + bK în care: a, b > 0.
( ) bK aL, min K) f(L, Q = =
3. Funcţiile de producţie Cobb-Douglas.
Funcţiile de acest tip se bazează pe substituibilitatea
parţială a factorilor în procesul de producţie. O formă
particulară a funcţiei de producţie Cobb-Douglas este:

Q = AL
α
 K
β
unde: 0 < o < 1 şi 0 < | < 1

A – este un parametru pozitiv de eficienţă.
o şi | – coeficienţi de elasticitate a producţiei în
raport cu fiecare din factorii de producţie utilizaţi.

Astfel, coeficientul o – măsoară creşterea procentua-
lă a cantităţii de producţie (Q) rezultată din creşterea cu
1% în cantitatea de muncă, (K fiind considerat constant).
Coeficientul | – măsoară creşterea procentuală a
cantităţii de producţie (Q) rezultată din creşterea cu 1%
în cantitatea de capital, (L fiind considerat constant).
12/20/2011
6
4. Funcţiile de producţie CES (constant
elasticity of substitution). Funcţiile de
producţie CES sunt funcţii cu elasticitate a
substituţiei factorilor constanţi şi diferită de 1
(şi nu egală cu 1, ca în cazul funcţiilor Cobb-
Douglas). O formă mai simplă a funcţiei CES
este:

Q = f (L,K) = (aL
α
+ bK
α
)
1/α


în care:
a şi b – parametri cu valori pozitive;
o – parametru cu valori supraunitare
pozitive.
În scopul maximizării profitului, întreprinzătorii
trebuie să aleagă variantă optimă de combinare a
factorilor de producţie care să-i asigure obţinerea unui
volum maxim al producţiei.

Vom analiza variantele de organizare a producţiei, în
cadrul perioadei scurte de timp, unde capitalul (K) este
un factor constant, iar munca (L) – un factor variabil.

Contribuţia factorului variabil în procesul de
producţie poate fi măsurată cu ajutorul indicatorilor
microeconomici: TP, AP şi MP.

Prin productivitatea factorilor se înţelege raportul
dintre rezultatele obţinute (producţia) şi eforturile
depuse pentru a le obţine (factorii de producţie utilizaţi).
Productivitatea exprimă, deci, eficienţa cu care sunt
utilizaţi factorii de producţie.
12/20/2011
7
produsul total (global) a unui factor de producţie
(TP), reprezintă cantitatea totală de producţie obţinută
în rezultatul utilizării acelui factor, în condiţiile în care
valorile tuturor celorlalţi factori de producţie sunt
menţinute constante.

produsul mediu a unui factor de producţie (AP), este
expresia raportului dintre mărimea producţiei şi
cantitatea utilizată din factorul respectiv:

APL = Q / L

produsul marginal a unui factor de producţie (MP),
reprezintă sporul de producţie obţinut în rezultatul
creşterii cu o unitate a factorului respectiv, ceilalţi
factori de producţie rămânând constanţi.

MPL = ∆Q /ΔL = ∂Q / ∂L

Unde: ∂Q / ∂L – derivata parţială a funcţiei de producţie
în raport cu factorul muncă.
Tabelul 1
DINAMICA VOLUMULUI DE PRODUCŢIE LA SCHIMBAREA
CHELTUIELILOR DE MUNCĂ
L(MUNCĂ) K (CAPITAL) TP (UNITĂŢI) MP (UNITĂŢI) AP (UNITĂŢI)
0 20 0 – –
1 20 35 35 35
2 20 80 45 40
3 20 135 55 45
4 20 165 30 41,25
5 20 165 0 33
6 20 145 -20 24,2
Zona I (extensivă): producţia totală creşte mai rapid decât factorul variabil
utilizat, ceea ce determină creşterea TP
L
, AP
L
, MP
L
.

Zona II (intensivă): producţia totală creşte într-un ritm mai redus decât
creşterea factorului variabil, ceea ce determină reducerea MP
L
, când:
MP
L
=0; TP
L
– max.; MP
L
şi AP
L
–combinarea optimă.

Zona III (economic ineficientă): producţia totală scade TP
L
, AP
L
scade,
iar MP
L
devine negativ.
12/20/2011
8
a) Curba produsului total TP
L

L
0
L 0
MP
L

AP
L

b) Curba produsului marginal şi
curba produsului mediu
Zona
I
Zona
II
Zona
III
TP
L

MP
L

AP
L

Figura 1. Curbele produsului total şi marginal
Evoluţia MPL şi APL

Dacă, MPL > APL, produsul mediu al muncii creşte,
Dacă, MPL < APL, produsul mediu al muncii se reduce,
Dacă,MPL = APL, produsul mediu al muncii atinge nivelul
maxim.

Tendinţa de reducere a produsului marginal al muncii
(sau a produsului marginal a altor factori), prezentă în
majoritatea proceselor de producţie, este expresia Legii
productivităţii marginale descrescânde, care
exprimă relaţiile dintre factorul variabil utilizat (în cazul
nostru – L) şi producţia realizată .

Legea productivităţii marginale descrescânde
stipulează, dacă se adăugă succesiv unităţi suplimentare
din factorul variabil – ceilalţi factori rămânând
neschimbaţi – produsul marginal al factorului variabil
creşte până la un anumit punct, apoi descreşte.
12/20/2011
9
Figura 2. Izocuanta
Izocuanta este o curbă care
ilustrează ansamblul
combinaţiilor (A, B, C) celor
doi factori (L şi K) care permit
obţinerea aceluiaşi volum al
producţiei (Q).
K



K
1


K
2



K
3


0 L
1
L
2
L
3
L
A
B
C
Q
0
K
Q
3
Q
1
Q
2
Q
4
Figura 3. Harta izocuantelor
Harta izocuantelor reflectă
toate combinaţiile posibile de
factori care au ca rezultat
obţinerea diferitor niveluri ale
producţiei (Q
1
,..., Q
4
).
12/20/2011
10
Izocuantele au anumite particularităţi:
a) Fiecărei izocuante îi corespunde un nivel dat al
producţiei.

b) Izocuantele au o pantă negativă, reducerea cantităţii
unui factor implică creşterea cantităţii utilizate din celălalt
factor. Astfel, în scopul menţinerii aceluiaşi nivel al
producţiei, cei doi factori se pot substitui în proporţii
inegale.

c) Izocuantele sunt convexe, formă motivată de acţiunea
legii productivităţii marginale descrescânde.

d) Ele nu se pot intersecta.

e) Cu cât izocuanta este situată mai departe de originea
sistemului de axe rectangulare, cu atât ea reflectă un volum
al producţiei mai mare, altfel spus Q
4
> Q
3
> Q
2
> Q
1
.
Izocuantele liniare cu factori
perfect substituibili, când un
volum dat al producţiei se poate
obţine folosind numai un singur
factor de producţie.
K
Q
0

Q
1

A
0
B L
Figura 3a.
12/20/2011
11
Figura 3b.
Izocuantele tip Leontief
sunt specifice proceselor
de producţie cu factori strict
complementari, în cazul
cărora substituibilitatea
nu este posibilă.
K
E
Q
1

Q
0

0
L
Rata marginală de substituţie tehnologică
(MRTS) a doi factori reprezintă cantitatea suplimentară
dintr-un factor de producţie care poate compensa reducerea
cu o unitate a celuilalt factor, astfel încât producţia să
rămână neschimbată:
const Q ;
L
MRTS
LK
= ÷ =
Δ
ΔK
Panta izocuantei este negativă, deoarece dacă
producătorul trebuie să renunţe la o unitate de capital, el va
trebui – pentru a se menţine pe aceeaşi izocuantă – să
utilizeze un număr suplimentar de unităţi de muncă.

ΔQ = MP
L
∙ ∆L; ΔQ = MP
K
∙ ∆K, ∆ = 0, atunci:
(MP
L
)(∆L) + (MP
K
)(∆K) = 0.

De aici rezultă că:
(MP
L
)/(MP
K
) = - (∆K/∆L) = MRTS
12/20/2011
12
Randamentul la scară
reflectă „reacţia” volumu-
lui de producţie la modifi-
carea proporţională a tutu-
ror factorilor de producţie.
L
1. Efect pozitiv la scară a produc-
ţiei: randamente de scară crescă-
toare: volumul producţiei creşte în
măsură mai mare decât cheltuie lile
pentru resurse (dacă factorii de
producţie se dublează, producţia
creşte de 3 ori).
Randamentele la scară indică
variaţia producţiei rezultată în
urma creşterii cantităţilor din
factorii de producţie utilizaţi
în aceeaşi proporţie.
Randamente la scară crescătoare:
0a > ab > bc
c
2Q
3Q
b
a
Q
0 2L 3L
K
2K
3K
L
K
Randamente la scară
constante:
volumul de producţie creş-
te în aceeaşi proporţie cu
cheltuielile pentru resurse
(dacă factorii de producţie
se dublează şi volumul
producţiei se va dubla).
Randamente la scară
constante:
0a = ab= bc
c
b
a
3Q
2Q
Q
0 L 2L
3L
K
2K
3K
L
K
12/20/2011
13
Randamente la scară
descrescătoare:
volumul producţiei creşte
în măsură mai mică decât
cheltuielile pentru resurse
(dacă factorii se dublează,
producţia va creşte mai
puţin decât dublu).
Randamente la scară
decrescătoare:

0a < ab < bc
c
b
a
3Q
2Q
Q
2L 1L
1K
2K
L
K
Factori determinanţi ai randamentelor
la scară crescătoare :
1. Productivitatea factorilor de producţie

2. Tehnologiile avansate

3. Randamentul managerial

4. Randamentul financiar

5. Creditarea avantajoasă

6. Specializarea
12/20/2011
14
Factori determinanţi ai randamentelor
la scară descrescătoare :
1. Posibilităţile limitate de gestiune a
întreprinderilor mari

2. Dificultăţilor controlării subdiviziunilor

3. Complexitatea coordonării procesului
de producţie a schimbului de informa-
ţie între nivelurile ierarhice

4. Costurile manageriale înalte

Pământ (factorul natură al producţiei) se referă la toate resursele naturale care există la un moment dat şi care pot fi utilizate la producerea bunurilor materiale şi serviciilor). 2 . iscusinţei şi dibăciei lui. Abilitatea întreprinzătorului este se manifestă în capacitatea întreprinzătorului de a se adapta rapid şi eficient la condiţiile pieţei. ca urmare a pregătirii.12/20/2011 Factorii de producţie reprezintă totalitatea elementelor (input-urilor) utilizate în procesul de producţie şi care contribuie la obţinerea bunurilor materiale şi serviciilor (output-urilor) unei întreprinderi. Capitalul reprezintă ansamblul bunurilor sau mijloacelor de producţie care se folosesc în activitatea economică pentru producerea altor bunuri materiale şi servicii destinate vânzării. FACTORII DE PRODUCŢIE: FACTORI TRADIŢIONALI NEOFACTORI Munca Informaţie Pământ Capitalul Inovaţie Abilitatea Capitalul uman întreprinzătorului Factori de producţie tradiţionali: Munca reprezintă totalitatea resurselor umane (fizice şi intelectuale) utilizate efectiv în producţia de bunuri economice.

Adaptabilitatea 3. Uzura capitalului fix se prezintă sub două forme: UZURA FIZICĂ (prin care se înţelege pierderea treptată a proprietăţilor tehnice de exploatare a maşinilor. care se transmite asupra noilor produse se numeşte amortizare. Combinarea factorilor de producţie reprezintă operaţia tehnico-economică de unire a factorilor de producţie care se realizează în orice activitate economică. corespunzătoare uzurii sale. Combinarea factorilor de producţie este posibilă ca urmare a proprietăţilor factorilor de producţie şi a manifestării concomitente a lor: 1. Capitalul circulant este alcătuit din acele bunuri care participă la un singur ciclu de fabricaţie. fizice şi morale. se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. Divizibilitatea 2. determinată de progresul tehnic) UZURA Expresia bănească a acelei părţi din capitalul fix. Complementaritatea 4.12/20/2011 Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului format din bunuri care participă la mai multe cicluri (acte) de producţie. în cadrul căruia se consumă integral şi se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie. Substituirea 3 . echipamentelor) MORALĂ (care constă în deprecierea proprietăţilor tehnice de exploatare.

…) Cel mai adesea. adecvate anumitor produse. într-o perioadă de timp. în condiţiile tehnologiei disponibile şi a dotărilor existente. întreprinderi sau ramuri ale economiei. 4 .K. Expresia generală a funcţiei de producţie este: Q = f(L. Calea extensiva de creştere a producţiei presupune creşterea volumului factorilor de producţie utilizaţi.12/20/2011 În combinarea optimă a factorilor utilizaţi. există două perioade abstracte. În acest context. întreprinderea trebuie să ţină cont de durata perioadei de timp în care urmează a se realiza decizia aleasă. iar calea intensiva presupune creşterea randamentului (productivităţii) utilizării factorilor de producţie. este constant. care nu pot fi prezentate calendaristic: Perioada scurtă de timp – este intervalul de timp în care cel puţin un factor de producţie nu se modifică. Funcţia de producţie relevă cantitatea maximă de bunuri care poate fi produsă cu un volum dat de factori. creşterea producţiei putându-se realiza pe cale extensiva si/sau pe cale intensiva. K) Teoria şi practica economică operează cu mai multe tipuri de funcţii de producţie.N. funcţia de producţie se prezintă ca o relaţie de doi factori de tipul: Q  f (L . Perioada lungă de timp – este intervalul de timp în care toţi factorii de producţie sunt variabili.

Coeficientul  – măsoară creşterea procentuală a cantităţii de producţie (Q) rezultată din creşterea cu 1% în cantitatea de capital.12/20/2011 1. (L fiind considerat constant). Producţia maximă pe care întreprinderea o poate produce va fi deci minimul dintre cele două cantităţi: Q  f(L. bK  în care: a. Funcţiile de acest tip se bazează pe substituibilitatea parţială a factorilor în procesul de producţie. K)  minaL. şi  – coeficienţi de elasticitate a producţiei în raport cu fiecare din factorii de producţie utilizaţi. Astfel.  5 . Funcţia de producţie cu factori perfect substituibili. (K fiind considerat constant). 3. Această funcţie de producţie apare în cazul în care factorii de producţie sunt strict substituibili. O formă particulară a funcţiei de producţie Cobb-Douglas este: Q = ALα  Kβ unde: 0    1 şi 0    1 A – este un parametru pozitiv de eficienţă. K) = aL + bK în care: a. b – parametri care exprimă consumul de muncă şi. Funcţia de producţie cu factori perfect complementari. Această funcţie ilustrează complementaritatea dintre factorii de producţie utilizaţi. b  0. având forma: Q = f(L . numită şi funcţii tip Walras-Leontief. Funcţiile de producţie Cobb-Douglas. coeficientul  – măsoară creşterea procentuală a cantităţii de producţie (Q) rezultată din creşterea cu 1% în cantitatea de muncă. 2. într-o anumită proporţie. respectiv de capital pe unitate de bun.

ca în cazul funcţiilor CobbDouglas). Funcţiile de producţie CES (constant elasticity of substitution). eficienţa cu care sunt utilizaţi factorii de producţie. Productivitatea exprimă. iar munca (L) – un factor variabil. Vom analiza variantele de organizare a producţiei.  – parametru cu valori supraunitare pozitive. deci. AP şi MP. O formă mai simplă a funcţiei CES este: Q = f (L. unde capitalul (K) este un factor constant.12/20/2011 4. Contribuţia factorului variabil în procesul de producţie poate fi măsurată cu ajutorul indicatorilor microeconomici: TP. 6 . Funcţiile de producţie CES sunt funcţii cu elasticitate a substituţiei factorilor constanţi şi diferită de 1 (şi nu egală cu 1. întreprinzătorii trebuie să aleagă variantă optimă de combinare a factorilor de producţie care să-i asigure obţinerea unui volum maxim al producţiei. în cadrul perioadei scurte de timp. În scopul maximizării profitului. Prin productivitatea factorilor se înţelege raportul dintre rezultatele obţinute (producţia) şi eforturile depuse pentru a le obţine (factorii de producţie utilizaţi).K) = (aLα  bKα)1/α în care: a şi b – parametri cu valori pozitive.

MPL = ∆Q /ΔL = ∂Q / ∂L Unde: ∂Q / ∂L – derivata parţială a funcţiei de producţie în raport cu factorul muncă. 7 .12/20/2011 produsul total (global) a unui factor de producţie (TP).. este expresia raportului dintre mărimea producţiei şi cantitatea utilizată din factorul respectiv: APL = Q / L produsul marginal a unui factor de producţie (MP). reprezintă sporul de producţie obţinut în rezultatul creşterii cu o unitate a factorului respectiv. în condiţiile în care valorile tuturor celorlalţi factori de producţie sunt menţinute constante. TPL – max. reprezintă cantitatea totală de producţie obţinută în rezultatul utilizării acelui factor. iar MPL devine negativ. când: MPL=0. ceea ce determină reducerea MPL. Tabelul 1 DINAMICA VOLUMULUI DE PRODUCŢIE LA SCHIMBAREA CHELTUIELILOR DE MUNCĂ L(MUNCĂ) K (CAPITAL) TP (UNITĂŢI) MP (UNITĂŢI) AP (UNITĂŢI) 0 1 2 3 4 5 6 20 20 20 20 20 20 20 0 35 80 135 165 165 145 – 35 45 55 30 0 -20 – 35 40 45 41. ceilalţi factori de producţie rămânând constanţi. Zona III (economic ineficientă): producţia totală scade TPL. APL scade. produsul mediu a unui factor de producţie (AP).2 Zona I (extensivă): producţia totală creşte mai rapid decât factorul variabil utilizat. APL. Zona II (intensivă): producţia totală creşte într-un ritm mai redus decât creşterea factorului variabil. MPL. MPL şi APL –combinarea optimă.25 33 24. ceea ce determină creşterea TPL.

12/20/2011 a) Curba produsului total TPL TPL 0 MPL APL L Zona I MPL Zona II Zona III APL 0 b) Curba produsului marginal şi curba produsului mediu L Figura 1. Dacă. Tendinţa de reducere a produsului marginal al muncii (sau a produsului marginal a altor factori). apoi descreşte. MPL > APL. Legea productivităţii marginale descrescânde stipulează. Dacă. Curbele produsului total şi marginal Evoluţia MPL şi APL Dacă. produsul mediu al muncii creşte. este expresia Legii productivităţii marginale descrescânde. care exprimă relaţiile dintre factorul variabil utilizat (în cazul nostru – L) şi producţia realizată . dacă se adăugă succesiv unităţi suplimentare din factorul variabil – ceilalţi factori rămânând neschimbaţi – produsul marginal al factorului variabil creşte până la un anumit punct. 8 . prezentă în majoritatea proceselor de producţie. MPL < APL. produsul mediu al muncii atinge nivelul maxim. produsul mediu al muncii se reduce.MPL = APL.

Harta izocuantelor 9 . Q4).. Q4 Q3 Q2 Q1 0 Figura 3.. B... Izocuanta K Harta izocuantelor reflectă toate combinaţiile posibile de factori care au ca rezultat obţinerea diferitor niveluri ale producţiei (Q1.12/20/2011 K Izocuanta este o curbă care A ilustrează ansamblul combinaţiilor (A. C Q K1 K2 B K3 0 L1 L2 L3 L Figura 2. C) celor doi factori (L şi K) care permit obţinerea aceluiaşi volum al producţiei (Q).

Astfel. altfel spus Q4 > Q3 > Q2 > Q1. 10 . d) Ele nu se pot intersecta. K Izocuantele liniare cu factori perfect substituibili. cu atât ea reflectă un volum al producţiei mai mare. c) Izocuantele sunt convexe. b) Izocuantele au o pantă negativă. formă motivată de acţiunea legii productivităţii marginale descrescânde. e) Cu cât izocuanta este situată mai departe de originea sistemului de axe rectangulare. cei doi factori se pot substitui în proporţii inegale. A Q1 Q0 0 B L Figura 3a. reducerea cantităţii unui factor implică creşterea cantităţii utilizate din celălalt factor. în scopul menţinerii aceluiaşi nivel al producţiei.12/20/2011 Izocuantele au anumite particularităţi: a) Fiecărei izocuante îi corespunde un nivel dat al producţiei. când un volum dat al producţiei se poate obţine folosind numai un singur factor de producţie.

Δ L . deoarece dacă producătorul trebuie să renunţe la o unitate de capital.(∆K/∆L) = MRTS 11 . el va trebui – pentru a se menţine pe aceeaşi izocuantă – să utilizeze un număr suplimentar de unităţi de muncă. ΔQ = MPK ∙ ∆K. De aici rezultă că: (MPL)/(MPK) = . în cazul cărora substituibilitatea nu este posibilă. Rata marginală de substituţie tehnologică (MRTS) a doi factori reprezintă cantitatea suplimentară dintr-un factor de producţie care poate compensa reducerea cu o unitate a celuilalt factor.12/20/2011 K Izocuantele tip Leontief sunt specifice proceselor de producţie cu factori strict complementari. atunci: (MPL)(∆L) + (MPK)(∆K) = 0. Q  const ΔQ = MPL ∙ ∆L. astfel încât producţia să rămână neschimbată: ΔK MRTS LK   Panta izocuantei este negativă. Q1 Q0 E 0 L Figura 3b. ∆ = 0.

Efect pozitiv la scară a producţiei: randamente de scară crescătoare: volumul producţiei creşte în măsură mai mare decât cheltuie lile pentru resurse (dacă factorii de producţie se dublează. Randamentul la scară reflectă „reacţia” volumuL lui de producţie la modifi0 L 2L3L carea proporţională a tutuRandamente la scară crescătoare: ror factorilor de producţie.12/20/2011 K 1. 3Q 2Q Q Randamente la scară constante: 3K 2K K a b c 0a = ab= bc L 0 L 2L 3L 12 . 0a > ab > bc K Randamente la scară constante: volumul de producţie creşte în aceeaşi proporţie cu cheltuielile pentru resurse (dacă factorii de producţie se dublează şi volumul producţiei se va dubla). c 3K 2K K a 2Q Q b Randamentele la scară indică variaţia producţiei rezultată în urma creşterii cantităţilor din 3Q factorii de producţie utilizaţi în aceeaşi proporţie. producţia creşte de 3 ori).

Randamentul managerial 4. Specializarea 13 . Creditarea avantajoasă 6. Tehnologiile avansate 3. 3Q producţia va creşte mai puţin decât dublu).12/20/2011 K Randamente la scară descrescătoare: c volumul producţiei creşte în măsură mai mică decât cheltuielile pentru resurse (dacă factorii se dublează. 2Q a Q 1L 2L L Randamente la scară decrescătoare: 0a < ab < bc b 2K 1K Factori determinanţi ai randamentelor la scară crescătoare : 1. Productivitatea factorilor de producţie 2. Randamentul financiar 5.

Dificultăţilor controlării subdiviziunilor 3. Costurile manageriale înalte 14 . Posibilităţile limitate de gestiune a întreprinderilor mari 2. Complexitatea coordonării procesului de producţie a schimbului de informaţie între nivelurile ierarhice 4.12/20/2011 Factori determinanţi ai randamentelor la scară descrescătoare : 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful