CURS BIOETICA

1

Cuprins

Ce este bioetica?.....................................................................................................................p. 3 1.Apariţia bioeticii ca știință …………………………………………………………….p. 3 2. Preocupări similare bioeticii de-a lungul istoriei. De la etica medicală la bioetică .p. 5 3. Definiţii ale bioeticii …………………………………………………………………………p.7 Principiile bioeticii………………………………………………………………………..............…….p.9 Bioetica şi experimentele asupra omului …………………………………………………….p.10 Cercetarea medicală …………………………………………………………………………..p.12 Manipularea genetică şi clonarea …………………………………………………………….p.23 Transplantul de organe ..……………………………………………………………………p. 26 Avortul ……………………………………………………………………………………….p. 34 Eutanasia …………………………………………………………………………………….p. 37 Relaţia dintre personalul medical şi pacient ………………………………………………p. 45 Răspunderea juridică a personalului medical …………………………………………….p. 63

Bibliografie

2

Ce este bioetica? 1.Apariţia bioeticii ca știință1 Apariţia termenului de bioetica este datorată oncologului Van Rensselaer Potter, care publică în 1970 articolul Bioetica: ştiinţa supravieţuirii, articol ce devine în 1971 primul capitol din volumul Bioetica: punte către viitor. Introducând termenul, el a subliniat că bioetica trebuie să constituie "o nouă disciplină care să combine cunoaşterea biologică cu cea a sistemului valorilor umane". Distincţia netă între valorile etice care reintră în cultura umanistă în sens larg, şi faptele biologice se află, după Potter, la baza acelui proces ştiinţifico-tehnologic lipsit de discernământ şi care punea în pericol omenirea şi însăşi supravieţuirea pe pământ. Din acest motiv, el va numi bioetica ştiinţa supravieţuirii. Instinctul supravieţuirii nu era suficient şi apărea, în consecinţă, necesitatea unei noi ştiinţe, bioetica. Potter prevestea urgenţa unei ştiinţe noi, care să nu aibă drept scop doar cunoaşterea şi explicarea fenomenelor naturale, ci să tindă în acelaşi timp să descopere felul în care aceste cunoştinţe tehnico-ştiinţifice pot fi întrebuinţate cu înţelepciune, astfel încât să favorizeze supravieţuirea speciei umane şi să ridice calitatea vieţii pentru generaţiile viitoare. Singura cale posibilă în faţa iminentei catastrofe era crearea unei "punţi" între cele două culturi, cea ştiinţifică şi cea umanisticomorală; bioetica, de asemenea, nu trebuia să se focalizeze numai asupra omului, spune Potter, ci trebuia să cuprindă şi biosfera în întregul ei, adică orice intervenţie ştiinţifică a omului asupra vieţii în general. Această concepţie va da naştere cu timpul unei bioetici a mediului. Descoperirile din acei ani şi din cei imediat următori, anunţate în domeniul ingineriei genetice cu înspăimântătoarea posibilitate de a se construi arme biologice şi de a fi alterat statutul însuşi al formelor de viaţă, al speciilor şi indivizilor, au conferit acestei alarme o mare rezonanţă şi au dat naştere unei mişcări de idei şi temeri de genul "catastrofală". Un alt fondator al acestei ştiinţe este obstetricianul de origine olandeză, Andre Hellegers, angajat în cercetări în domeniul demografic şi fondator al Kennedy Institute of Ethics. El consideră bioetica un fel de maieutică, o ştiinţă capabilă de a reuni valori prin dialogul şi confruntarea dintre medicină, filozofie şi etică. După Hellegers obiectul acestui domeniu de studiu nou îl constituie aspectele etice implicate în practica clinică. Concepţia lui despre bioetica va fi în consecinţă cea care va prevala: bioetica va fi considerată de majoritatea oamenilor de ştiinţă ca o disciplină specifică capabilă să sintetizeze cunoştinţele medicale şi pe cele etice. În anii `70 `80 se formează, mai ales cu ajutorul lui T.L. Beauchamp şi J.F. Childress, doctrina bioetică din Statele Unite inclusă în faimoasa operă Principies of biomedical ethics, care trasează teoria "principialismului".Un alt gânditor care se numără printre părinţii Bioeticii este E. D. Pellegrino care împreună cu David C. Thomasma a introdus concepte noi privind relaţia medic-pacient. În Europa bioetica şi-a făcut apariţia mai târziu: această întârziere poate fi atribuită structurării diferite a sistemului sanitar şi universitar faţă de SUA, prezenţei puternice a deontologiei profesionale predată de medicii legişti sau dificultăţilor de organizare a unei munci interdisciplinare din cauza unei specializări academice excesive. În plan istoric se remarcă două orientări de bază în abordarea bioeticii: o orientare laică, ce încearcă să găsească fundamentele oricărei etici a biosului într-o abordare raţională, centrată fie pe subiect fie pe intersubiectivitatea gândită ca societate, și o orientare teologică, în cadrul căreia se încearcă constituirea unei legături între problemele ridicate de biologic şi morala religioasă (în acest sens de remarcat în special acțiunea Bisericii Catolice).

2. Preocupări similare bioeticii de-a lungul istoriei. De la etica medicală la bioetică În ceea ce priveşte itinerariul istoric al gândirii etice în medicină unele etape sunt semnificative pentru bioetică: etica medicală hipocratică, morala medicală de inspiraţie teologică, aportul filozofiei moderne, reflecţia privind drepturile omului în Europa, mai ales după ultimul război mondial.

Capitolul este elaborat pe baza Manualului de bioetică scris de Elio Sgreccia şi Victor Tambone, editat de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti în 2001. Din considerente de ordin personal dar şi din dorinţa unei cât mai mari obiectivităţi ne-am ţinut departe de însuşirea sau respingerea apriori a oricărei poziţii teologice, încercând a ne rezuma la expunerea problematicii.
1

3

ca un exemplu. şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. categoria medicilor. pe Higea şi Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele. prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor. pe cea a Consiliului Europei: la nr. în reconstruirea gândirii etice occidentale din domeniul medical. "Jur pe Apollo medicul. "Convenţiile" şi "Recomandările" au o greutate normativă deosebită: "Recomandările". care s-a dezvoltat după şi în urma procesului de la Nurnberg (1945-1946). Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca. mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi. fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor. b) aprobarea "Codurilor de Deontologie medicală" emanate de organisme internaţionale. de Hipocrate (460-370 î. susţinută de o "morală forte". publicată de Naţiunile Unite (ONU) (10 decembrie 1948) şi Convenzione di salvaguardia dei diritti dell'umo e delle libertà fondamentali (Tratatul de la Roma din 4 noiembrie 1950). să împart cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie. Recomandări şi Cărţi". chiar dacă mi se cere. pe care îi iau ca martori. Două direcţii de normative s-au dezvoltat începând din acest moment tragic. dacă ei o doresc. specific unei categorii de persoane. exprimată în sens religios în Jurământ. Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei. profesiunea medicală ar fi. Nu se poate face abstracţie. atunci contrariul. dar în toate cazurile au o semnificaţie culturală şi etică. Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret. "Declaraţiile".) şi de "Jurământul" său. să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ această artă. la nr. o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor. 79/1976 despre drepturile bolnavilor şi muribunzilor. cu caracter pre-juridic. In acest proces împotriva crimelor naziste au fost făcute cunoscute lumii delictele comise asupra prizonierilor şi civililor din ordinul regimului cu colaborarea medicilor. ca cea de rege şi de preot. îndeosebi.La originea eticii medicale în societăţile arhaice ca şi în cele mai evoluate din antichitate găsim mereu trei elemente: exigenţele cu caracter etic pe care medicul trebuia să le respecte. Pornind de aici s-a dezvoltat întreaga codificare începând cu Declaraţia universală a drepturilor omului. 1046/1986 şi la nr. care era considerată într-un anumit fel deasupra legii. viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor. că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui. a introdus concepte noi şi valori noi atât prin intermediul învăţământului. 1100/1989 asupra utilizării embrionilor şi fetuşilor umani. În orice casă voi intra. şi nimănui altuia. care ar putea coincide cu naşterea Bioeticii avant la lettre: a) formularea "drepturilor omului". precum Asociaţia Medicală Mondială (AMM) şi Consiliul Organizaţiilor Internaţionale ale Ştiinţelor 4 . Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea. influenţat de prescrierile sumerienilor. Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa. de natură juridică şi deontologică de mare relevanţă. dacă îl voi trăda devenind sperjur. au o valoare juridică adevărată în momentul în care sunt acceptate de state. Convenţii.C. ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie. 29/1978 privind transplantele de ţesuturi şi organe." Din perspectiva doctrinei creștine creştinismul nu s-a limitat să facă o bună primire eticii hipocratice. Deja Codul lui Hammurabi din 1750 î C. cât şi prin practica asistenţială. să-i feresc de orice daună sau violenţă. Jurământul reprezintă expresia tipică a culturii epocii. care conţin afirmaţii angajante în apărarea vieţii şi a integrităţii fizice. pe Esculap. conţine normele care dirijează activitatea medicală şi o primă reglementare a taxelor pentru asistenţa sanitară. pe cât mă ajută forţele şi raţiunea: Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi. la nr. pentru că aici tăcerea este o datorie. semnificaţiile morale ale asistenţei acordate bolnavului şi hotărârile pe care statul trebuia să le ia pentru cetăţenii săi în ce priveşte sănătatea publică. ci aşa cum a acţionat în cazul gândirii platonice şi aristotelice. cu oameni liberi sau sclavi. Legea era pentru cei care practicau meserii specifice cetăţenilor obişnuiţi. Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale. împreună cu apărarea şi salvgardarea altor libertăţi civile şi politice fundamentale şi până la o întreagă serie de "Declaraţii. Nu voi opera piatra din băşică. Că forţa juridică. o "profesie puternică". Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv. fără obligaţii şi fără a fi plătit. Dintre "Recomandări" amintesc. Pentru a completa panorama istorică a contribuţiilor la formarea principiilor şi criteriilor de comportament în domeniul biomedical trebuie să amintim aportul laic.

In ediţia din 1995. specificitatea acestui studiu sistematic o constituie referirea la valori şi principii morale. considerând deci bioetica drept un nou tip de înţelepciune ce trebuie să indice cum să fie folosită cunoaşterea ştiinţifică pentru garantarea binelui social. Este schimbat şi obiectul formal al bioeticii. 5 . cu folosirea unei varietăţi de metodologii etice într-o abordare interdisciplinară. definiţia rezultată este mai completă. conduita.y din 1947. intervenţiile pot fi cele referitoare la profesiile medicale. tot de AMM." Domeniul ştiinţelor vieţii şi sănătăţii cuprinde o considerare mai degrabă a biosferei în general decât a medicinei. din parte AMM.(33) Această legislaţie şi aceste normative implicau şi cereau în mod necesar o gândire de fundamentare teoretică şi justificativă. Reich acordă definiţiei bioeticii o amploare mai mare. liniile directoare etc . Dintre Codurile deontologice pot fi amintite "Codul de la Nurnberg. care prin forţa lucrurilor trebuia să se regăsească într-o disciplină sistematică.inclusiv viziunea morală. tratată în lumina valorilor şi principiilor morale. modificată tot la Helsinki în 1964 şi actualizată la Tokio în 1975." Obiectul material al bioeticii este extins la toate dimensiunile morale ce includ conduite sociale şi decizii politice. publicată în 1962. deciziile. Se datorează Conferinţei Internaţionale a Ordinului Medicilor din Comunitatea Europeană (CEE). deci la definirea unor criterii. Pentru determinarea momentului morţii şi îngrijirilor din faza finală a bolii trebuie amintită "Declaraţia de la Sidney". dar şi cele asupra populaţiei. numind-o "studiul sistematic al dimensiunilor morale . conţinând "Jurământul de la Geneva". alt organism de prestigiu în cadrul autorităţii medicale. Celebră şi cunoscută este "Declaraţia de la Helsinki privind experimentele şi cercetările biomedicale tot de către AMM. de exemplu cele relative la problemele demografice şi ambientale. din 1968. bioetica trebuie să fie "ştiinţa supravieţuirii. 3) Definiţii ale bioeticii Potter a definit noua disciplină drept o "combinaţie a cunoaşterii biologice cu cea a sistemului de valori umane". "Codul de Etică Medicală' publicat la Geneva în 1948. adică Bioetica. în cadrul ştiinţelor vieţii şi sănătăţii. documentul intitulat "Principii de Etică Medicală Europeană". ci "printr-o varietate de metodologii etice". deoarece ea nu mai este "examinată în lumina valorilor şi principiilor morale". în acest sens. la Veneţia în 1983 şi la Hong Kong în 1989. actualizată la Veneţia în 1983. şi trebuie să-1 amintim. actualizat de aceeaşi asociaţie la Londra în 1949.ale ştiinţelor vieţii şi tratamentelor sanitare. publicat la Paris la 6 ianuarie 1987..Medicale (CIOMS). Reich dă diverse definiţii bioeticii în diversele ediţii din Enciclopedia bioeticii: în cea din 1978 defineşte bioetica drept "studiul sistematic al conduitei umane. judecăţi şi limite licite sau ilicite.

Obligaţia de a respecta capacitatea de a lua decizii a persoanelor autonome  Acest imperativ presupune dreptul moral al omului de a trăi anumite sentimente. V. Putem nota două justificări esenţiale: Prima ţine de natura demnităţii persoanei umane. cu sesizarea întregului tablou al situaţiei create. Principiul respectului vieţii PRINCIPIILE BIOETICII    6 . II. care este echivalentă noţiunii de autodeterminare.  Determinarea cauzei daunei se dovedeşte dificilă uneori. care îi pot fi indicatori în activitatea sa vitală. neglijenţei sau premeditate. Acestea îi determină specificul caracterului. (2) autenticitate se referă la stabilitatea şi statornicia poziţiilor. neacordarea ajutorului necesar. atât în formă directă cât şi indirectă. precum şi aprecierea binefacerii pentru pacient Sunt posibile patru forme de prejudicii: (1) Prejudiciile aduse de inacţiune.1. (4) reflectarea morală. la fel ca altădată.  astăzi acest imperativ interzice. valorilor. cercetător-subiect. iar profesia medicală capătă astfel nu doar sensul ei „clinic". (3) Ca rezultat al unor acţiuni necalificate. dăunarea pacientului. III. sensul vieţii. Există un fel de contract între medic şi pacientul său. indispensabil pentru atingerea rezultatului dorit. de a produce beneficii şi compararea beneficiilor cu riscurile. Principiul beneficienţei – obligaţia de a face binele. a cărei concretizare face actul autonom independent. intenţionat (posedând motive interne) şi benevol. o libertate a acţiunilor unei persoane ce poate lua decizii în corespundere cu sistemul său valoric. cu aprecierea în comun a alternativelor posibile şi. (2) Prejudicii datorate nepăsării. (3) deliberare efectivă presupune o discuţie deschisă.  Autonomia este interpretată ca o formă a alegerii. unde era considerat printre cele mai importante reguli ale medicului profesionist. în final. IV. (4) Dauna obiectiv necesară. planurilor vitale ale individului. stări spirituale. Principiul autonomiei . care ar însemna acceptarea şi autorizarea de către subiect a unui sistem anumit de valori morale. necalculate şi incorecte. Autorii atribuie justificări diferite acestui principiu. Definirea principiilor bioeticii I. pasivitate. A doua ţine de natura raportului medic-pacient. Autonomia persoanei fondează principiul autodeterminării. Aici se are în vedere „răul" adus pacientului în procesul acordării ajutorului medical. Respectul pentru libertatea pacientului sau a subiectului cercetării necesită segmentarea stabilirii relaţiei de încredere: fără încredere medicina nu poate exista. Principiul autonomiei presupune: (1) libera acţiune. sinceră cu personalul medical. Principiul justeţii sau echităţii obligaţia de a fi cinstit în distribuirea beneficiilor şi riscurilor reclamă necesitatea şi posibilitatea nepărtinirii satisfacerii cerinţelor umane distribuirea corectă a bunurilor materiale şi spirituale. Recunoaşterea sa este de altfel rădăcina democraţiei: toţi cetăţenii sunt egali în drepturi. Principiul non-maleficienţei – obligaţia de a evita producerea răului  este întâlnit încă din scrierile medicale antice. cu luarea unei decizii de sine stătătoare şi conştiente. dar şi conţinut moral.

să nu fie niciodată violată (problematic. Studiu de caz: Viața ca valoare absolută2 Noţiunea de valoare absolută presupune: . nu trebuie distrusă în mod intenţionat. .U. 3 Treizeci şi trei de medici. duce la paternalism. . Avantajele acestei poziţii sunt: plasează respectul pentru persoană mai presus de sanctitatea vieţii. Foarte adesea valoarea vieţii depăşeşte alte valori.o putere mai mare ca a altor valori (nu este întotdeauna valabil pentru viaţa umană . Decebal Latcu. Poziţia profesorului Vilhjalmur Arnason este următoarea: viaţa nu este o valoare absolută. Principiul dreptăţii: avem datoria de a asigura o distribuţie corectă (în funcţie de nevoi) a resurselor limitate. Avantajele acestei poziţii sunt: consistenţa. . Appleton. Autonomia. Este evident că viaţa umană nu trebuie violată . Este viaţa umană o valoare absolută? Răspunsul la această întrebare se poate da de pe două poziţii diferite: Absolutism: Valoarea vieţii umane este absolută. dar este o valoare de bază pentru că este o precondiţie a manifestărilor altor valori. pentru a crea The Appleton Consensus: International Guidelines for Decisions to Forego Medical Treatment. 2 După Prof.pantei alunecoase": odată făcută o excepţie de la principiul sanctităţii vieţii. recunoscându-i-se astfel caracterul ei sacru. în tradiţia iudeocreştină. 2. raport ştiinţific întocmit de dr. pentru că se acceptă violarea vieţii umane dacă este vorba de autoapărare). Ea (viaţa) trebuie să fie cântărită şi evaluată faţă de alte valori. a regulilor de drept. 7 . Principiul bunului Samaritean: toţi avem datoria de a ne ajuta unii pe alţii dacă ne îmbolnăvim (conform regulii de aur: comportă-te faţă de ceilalţi aşa cum ai vrea ca ei să se comporte cu tine) .The Appleton Consensus3: 1. Să nu faci rău (non-maleficence). permite evaluarea morală a situaţiilor complexe. supune viaţa indivizilor neautonomi la riscul unor decizii arbitrare şi de asemenea nu lasă loc pentru dialog.să fie întotdeauna salvată Argumente pentru considerarea vieţii umane valoare absolută: . precum şi în jurământul lui Hipocrate.Argumentul religios: pentru că Dumnezeu ne-a dat viaţa nu suntem îndreptăţiţi să facem orice cu ea. . întrece alte valori. bieticieni şi economişti medicali din zece ţări diferite s-au întâlnit la Lawrence University. Wisconsin. de aceea trebuie apărată şi protejată. indiferent de condiţia ei sau alte valori de interes personal. 2-8 August 1998. S. ci trebuie păstrată prin toate mijloacele.Respectul vieţii constituie principiul cel mai des invocat în cultura occidentală ca o justificare a normelor morale. nu face o evaluare morală şi nu lasă loc dialogului. Problemele ridicate de o asemenea poziţie sunt: se limitează la viaţa însăşi.ideea reciprocităţii este inclusă în acest principiu respectat prin plata impozitelor ce finanţează sistemul medical. atunci viaţa umană luată ca întreg este în pericol.. Acest principiu exprimă faptul că faptul că viaţa umană în particular are o valoare inestimabilă.acest lucru nu poate fi pus la îndoială.Argumentul . 2. Există excepţii importante. faptul că nu compară o viaţă cu alta şi faptul că nu pune în discuţie calitatea vieţii. dar viaţa umană nu trebuie întotdeauna păstrată prin toate mijloacele şi cu orice preţ. Acest principiu îşi are originile din timpuri străvechi. Principiul autonomiei: trebuie să ne respectăm unii altora dreptul la auto -determinare. a politicii sociale şi a drepturilor omului. în religiile orientale (în special hinduse). Danemarca. 3. dar nu întotdeauna. Persoanele autonome sunt îndreptăţite să ia decizii asupra vieţii lor. valoarea vieţii este aşadar instrumentală. Universitatea Islanda . Odder. Vilhjalmur Arnason PhD. Decizionism: Autonomia individuală este o valoare absolută. precum şi asupra vieţii indivizilor neautonomi. Problemele ridicate de o asemenea poziţie sunt: ea nu ţine seama deseori de valoarea vieţii. Nu şi-a pierdut importanţa nici atunci când morala şi dreptul s-au detaşat de religie. Principiile etice ale sistemului de îngrijire medicală ale ţărilor nordice: 1. material prezentat la Ethical Student Conference 1998.A.Argumentul kantian: viaţa umană este o valoare absolută pentru că nu putem dori distrugerea ei ca regulă universală. Principiile etice ale sistemului de îngrijire medicală în SUA . Studiu de caz: ierarhia principiilor țările nordice vs.de exemplu un martor al lui Iehova nu va accepta o transfuzie de sânge nici măcar pentru a-şi salva viaţa).

Apelarea la principii constituie metodă de evaluare morală pentru personalul medical. Danemarca.) Etica deontologică (etica datoriilor şi drepturilor) cere luarea deciziei corecte. profesor de Theory of Clinical Decision . instituţii. cum ar fi datoria de a respecta autonomia individuală a pacientului. consecinţe. Principles of Biomedical Ethics. norme legale (prevăzute prin lege) şi norme morale (care ridică probleme etice.Pot fi afirmaţiile etice considerate adevărate sau false?"): obiectivismul (de exemplu cel religios) care răspunde cu DA la această întrebare. trebuie să li se alăture şi argumentul „pantei alunecoase" (slippery slope argument) care spune că un precedent odată creat poate duce la luarea de multe ori a aceleiaşi decizii în viitor. politici publice). 8 . 2001 (1979). reguli): norme tehnice (care vizează utilitatea . ci un cadru de evaluare morală. 2-8 August 1998. exprimând cel mai bine valorile acestei profesii. Henry Wuff MD.. material prezentat la Ethical Student Conference 1998. Fifth Edition. subiectivismul (de exemplu emotivismul) care răspunde cu NU.de exemplu un antibiotic bun într-o anumită infecţie). Rămânând la nivel de concepte.g. 4 Prof. Modele de comportament bioetic pe baza principiilor. dreptul la auto-determinare. pornind de la ideea că moralitatea există înaintea reflecţiei asupra ei. scopul nejustificând mijloacele. iar o a treia atitudine care se ghidează după legi de conduită morală nescrise poate fi denumită intersubiectivism. pentru un grup de persoane şi pentru toată lumea. ca fenomen social (nu teoriile sau cadrele de evaluare generează normele morale. Orice afirmaţie de etică (în special de etică medicală) trebuie să fie consistentă. (Formularea veche spunea că trebuie aleasă acea acţiune care duce la cea mai mare . Etică şi bioetică. bioetică aplicată5 Bieotica aplicată (practică) presupune aplicarea teoriilor şi normelor generale la contexte particulare (profesii. mature. Să faci bine (benevolence) . care se ghidează după asemenea norme).Making la Universitatea Copenhaga. cu posibilitatea de particularizare pentru diferite profesii.cantitate de fericire" pentru cel mai mare număr de oameni. Are la bază cele 5 principii alese pe baza experienţei medicale şi experienţei din gândirea etică.. un ghid de analiză morală. etică normativă (etică practică) şi etică descriptivă.3. raport ştiinţific întocmit de dr. Beauchamp.e. un instrument de „reflecţie şi construcţie morală". Oxford University Press. Dreptatea. 5 Secţiunea este deyvoltată după Tom L.avem o oarecare obligaţie morală să-i ajutăm pe ceilalţi până la un anumit punct. Astfel sunt impuse constrângeri deontologice. drepturile omului. Structuralizarea eticii normative: Etica consecinţelor (utilitarismul) prevede că trebuie luată acea decizie care are cele mai bune consecinţe pentru o singură persoană. indiferent de cultură şi de momentul în care trăieşte . În sfera medicală moralitatea comună exprimă valorile etice ale profesiei şi funcţionează ca ghizi ai profesiei. Terenul pe care survine îl constituie moralitatea comună. Moralitatea comună exprimă o mulţime de norme morale împărtăşite de toate persoanele serioase sub aspect moral (normale. normele eticii biomedicale. James F. 2. Decebal Latcu. Childress. şi anume: dacă spunem că trebuie făcut A într-o anumită situaţie şi nu trebuie făcut B într-o altă situaţie. modele de analiză Henry Wuff4 consideră că eticii medicale este necesar să facem distincţia între 3 categorii de norme (criterii. Poziţiile meta-etice pot fi la rândul lor de 3 feluri (în funcţie de răspunsul la întrebarea . Noţiunilor de consideraţii relevante din punct de vedere etic. Etica aplicată nu e o teorie etică. au o valoare intrinsecă şi sunt general valabile). Danemarca. Odder. Scopul îl constituie modelarea unei moralităţi comune în domeniul bioeticii. atunci trebuie să fim capabili să evidenţiem diferenţele relevante din punct de vedere etic. incluzându-i probabil în special pe cei în nevoie. putem diferenţia 3 nivele ale eticii: meta-etică (etică filozofică). 4. capabile să gândească moral. ci practica socială).

etc. Precizări şi exemple:  preveniţi provocarea unor dureri inutile. 9 . atins sau tulburat în viaţa privată.  Ra = reguli de autoritate: conferă autoritate (cine trebuie să înfăptuiască anumite acţiuni): privind reprezentanţii legali ai bolnavilor. cine decide distribuirea resurselor în spital etc. să ştie că el autorizează un tratament şi e apt să înţeleagă efectele tratamentului.  preveniţi uciderea.. Ri = reguli . viaţă.stabilesc proceduri: ce face spitalul în caz de pacienţi incompentnţi să ia o decizie.. prieteni ai familiei şi orice alţi factori ce influenţează decizia cu privire la tratament. J = drepturi. . cu excepţia unor cazuri precizate explicit.competent: să fie adult. opţiunile în termeni de sănătate. confidenţialitatea.specifică principiile.).norme mai specifice şi mai restrânse ca domeniu . .  preveniţi incapacitarea altora. cât din diagnostic trebuie să ştie pacientul. Childress. reguli ce surclasează deciziile pacientului. judecăţi morale particulare. Fifth Edition.Modelul acţiunii pe baza principiilor (după Tom L. Oxford University Press. valori. etc. - Cele cinci principii aplicate: 1) Principiul autonomiei: persoanele trebuie să aibă libertatea de a face propriile alegeri şi a-şi dezvolta propriile planuri de viaţă (fără controlul altora şi în cunoştinţă de cauză). Beauchamp. virtuţi. stil de viaţă. Spre exemplu dreptul la intimitate bazat pe respectul dorinţei autonome de a nu fi supravegheat.  Rp= reguli procedurale .pacientul sau reprezentantul său trebuie să fie competent şi liber de orice coerciţie sau influenţă nedorită. credinţe religioase. Sunt constituite din:  Rb = reguli de bază: spunerea adevărului. ele constituie cele mai generale şi cuprinzătoare norme. (când poate decide medicul.obligaţiile spitalului. Principles of Biomedical Ethics. 2) Principiul binefacerii: obligaţia de a-i ajuta pe alţii pentru a-şi promova interesele importante şi legitime (punem în balanţă beneficiile. . ce facem în caz de pacienţi incompetenţi (procedură) etc. James F.  a proteja drepturile altora. 2001) P1 . daunele şi riscurile în vederea obţinerii celui mai mare beneficiu net). suicidul asistat medical etc.regula consimţământului în cunoştinţă de cauză (consimţământzul informat): nu trebuie să tratezi pacientul fără consimţământul în cunoştinţă de cauză al acestuia sau al reprezentantului său legal. Precizări şi exemple pentru domeniul medical: .P4. D.  a ajuta persoanele cu dizabilităţi etc. consimţământul în cunoştinţă de cauză. P5 = Principii de bază ale moralităţii comune (nucleu). V.

virtuţi. . Luarea deciziilor bioetice 1) În cazurile obişnuite aplicăm regulile existente .  responsabilităţile faţă de familiile pacienţilor. 5.  responsabilitatea faţă de sponsorizări externe etc.Nici o regulă nu e invulnerabilă: succesul evaluării e măsurat de gradul în care ea asigură coerenţa pe ansamblu a tuturor elementelor care participă la procesul de decizie (criteriu: diminuarea conflictelor şi unitatea regulilor morale). Exemplu: Dacă un medic stă şi urmăreşte pasiv un bolnav care suferă în urma aplicării unei proceduri de către un asistent (sau un asistent urmăreşte un medic) el poate satisface principiul nefacerii răului (prin aceea că nu cauzează o durere inutilă) dar violează principiul binefecerii (prin aceea că nu previne durerea).Exemplu: e moral să spui pacientului ce boală are pentru că e conform cu regula „Spune adevărul" care e o specificare a principiului „Respectă autonomia pacientului".3) Principiul non-maleficienţei (a nu face răul): trebuie să nu facem acele acte care e probabil să cauzeze mai multe daune decât beneficii. care trebuie asimilate de evaluator ca o a doua natură a sa .experţi.  responsabilităţile avute în raport cu subiecţii unor cercetări biomedicale.Principiile trebuie „specificate" pentru a fi folosite în judecarea cazurilor particulare şi analiza de caz. . 10 .  formele legitime de investiţii financiare în domeniul medical. urmărim asigurarea coerenţei între toate regulile revizuindu-le şi ajustându-le reciproc. Precizări şi exemple:  nu ucide. iar problemele morale trebuie privite ca proiecte care au nevoie de o continuă ajustare prin echilibru reflectat Beauchamp. scheme de judecată. Principiul echităţii. cu excepţia situaţiei în care există un temei suficient pentru a nu face asta. rămânând valabil. nu îi spune rezultatul testului HIV. 4.dacă medicul respectă principiul autonomiei. Reguli: . 3) Conflict normativ: Ex. oricare putând fi surclasat de oricare altul. nici un principiu nu e absolut.  nu cauza durere inutilă. .Nu aplicăm un principiu absolut la fapte particulare. exemple paradigmatice. Judecata se va face în lumina principiilor. . al dreptăţii . Principiul respectului vieţii în toate situaţiile trebuie să tratăm viaţa ca o valoare fundamentală Model de evaluare bioetică: punerea în balanţă Un cadru moral e mai mult un proces decât un produs finit. reguli. 2) Introducerea unei reguli noi: o „Interesele pacienţilor trebuie puse pe primul plan". Childress Acest model oferă un pattern de analiză şi evaluare morală dinamic pe baza unor principii.trebuie să distribuim echitabil bunurile şi serviciile medicale. principii şi judecăţi deja acceptate. Refuzul persoanelor de a afla rezultatul testului HIV despre care medicul ştie că e pozitiv. noua regulă trebuie compatibilizată cu alte reguli deja acceptate (Ri) privind:  felul în care sunt învăţate responsabilităţile personalului medical.  nu face acţiuni care duc la incapacitarea altora etc.Spre exemplu apare o practică morală nouă: ea e justificată moral dacă e compatibilă (coerentă) cu celelalte reguli.

pentru conflictul dintre binefacere şi autonomie nu există o regulă absolută Exemple de argumente pentru primatul unuia sau altuia dintre cele două principii: . nu să încurajeze deciziile autonome ale acestuia. Binefacerea oferă ţelul şi temeiul prim al medicinei iar respectul pentru autonomie (împreună cu nefacerea răului şi dreptatea) stabilesc limitele morale ale acţiunii personalului medical în urmărirea acestui ţel. Care datorie e mai tare şi de ce? Cântărim temeiurile pro sau contra în funcţie de context. pe principiul respectului autonomiei.Paternalismul medical (a acţiona fără consimţământul bolnavului sau surclasând voinţa sa pentru a evita un rău sau a face un bine) e respins în genere în cazul pacienţilor competenţi pentru că violează principiul autonomiei (temei deontologist).. .Alţii: sunt bazate pe principiul binefacerii.dacă medicul respectă principiul nefacerii răului îi va spune rezultatul: prin nespunerea rezultatului periclitează vieţile altor persoane cu care bolnavul ar putea avea contact sexual etc.  „Este imoral ca medicul să dea informaţiile în primul rând familiei şi nu pacientului .Unii: principiul binefacerii domină pe cel al autonomiei: prima obligaţie a medicului e să acţioneze pentru avantajul pacientului. . Excepţii (se aplică paternalismul): o anumite obligaţii parentale (temei relaţii speciale). nici măcar obligaţia de a acţiona pentru cel mai bun interes al pecientului.  „Inducerea în eroare e mai uşor de acceptat decât minciuna" (pentru că afectează mai puţin relaţiile de încredere medic-pacient). Nici pacientul şi nici medicul nu au o autoritate dominantă şi nu există nici un principiu preeminent în etica medicală. o interesul legat de autonomie e relativ mic în comparaţie cu beneficiile pacientului (temei consecinţionist).Alţii: principiul binefacerii încorporează alegerile autonome ale agentului (în sensul că preferinţele pacientului ajută la determinarea a ceea ce contează ca fiind un avantaj pe plan medical). 11 ." . Spre exemplu. o cazuri extreme de sinucidere..temei consecinţionist. Autorii admit că atunci când punem în balanţă temeiurile (balancing) sunt inevitabile anumite cântăriri intuitive şi subiective. . aşa cum se întâmplă întotdeauna în viaţă atunci când punem în balanţă anumite bunuri competitive.pe baza regulei veracităţii. Exemplu de argumentare: În lumina consecinţelor posibile spunerea adevărului e justificată în ciuda faptului că pacientul nu vrea să ştie informaţia ..Unii: drepturile autonome ale pacienţilor sunt bazate în mod primar. Cadrul de evaluare e într-o continuă dinamică. Nu pot constitui excepţii:  în cazul Martorilor lui Iehova care refuză transfuziile deoarece interesul lor pentru autonomie e puternic (temei religios). Spre exemplu când un pacient bolnav refuză tratamentul din motive religioase el acţionează iresponsabil şi binefacerea medicală trebuie să domine autonomia pacientului. sau chiar total. Reguli empirice: .

. gaze. Experimente pe prizonieri. Exemplul nazismului este relevant: prizonieri evrei. Noul mijloc de diagnostic/terapeutic trebuie să fie aplicat în funcţie de cea mai bună terapie disponibilă. Posibilitatea de a utiliza placebo inert în studii "în care nu există o metodă de diagnoză sau terapeutică cu eficienţă verificată" Refuzul subiectului de a participa la experiment nu trebuie să se repercuteze asupra relaţiei medic-pacient ori de câte ori cel ce realizează experimentul consideră oportun să evite obţinerea 12 . de presupuse seruri anticancer. C. forţa normativă fiind de natură deontologică. Arsurile cu iperită au fost experimentate în lagărele de prizonieri de către germani. cu titlul "Recomandări pentru orientarea medicilor în cercetarea clinică".Descoperirea adrenalinei în urma experimentelor făcute de George Oliver asupra fiului său cu consimţământul acestuia. Edward Jenner.Erofil. Declarația a fost adoptată în iunie 1964. hormoni etc.la temperaturi polare produse în mod artificial. acesta ar oferi o speranţă de salvare. Experimente prin rezecţii de oase.goi sau îmbrăcaţi . Experimentarea asupra subiecţilor voluntari: . ruşi. XVIII. O informare prealabilă pentru consimţământul subiectului este necesară (sau al reprezentantului legal.Leonardo Fioravanti studiază contagiunea şi simptomele ciumei asupra condamnaţilor la moarte. otrăvuri: multe din aceste experimente comportau moartea cu dureri atroce.Ludovic al Xl-lea permitea utilizarea condamnaţilor pentru studierea "răului pietrei". Alte studii.Eusebio Valli care şi-a injectat un amestec de puroi variolic. . Orice protocol de experimentare clinică trebuie să fie supus evaluării din partea unui comitet de etică. ea cere de asemenea evaluarea prealabilă între riscuri şi avantaje pentru subiectul asupra căruia se realizează experimentul şi asupra celorlalţi destinatari. O atenţie specială se cere în cazul experimentelor care pot altera personalitatea subiectului. Faţă de experimentul terapeutic medicul trebuie să se simtă liber dacă după judecata lui. efectuate pe deţinuţi supuşi . efectua viviseţii asupra fiinţelor umane condamnate la moarte. Acest document a reprezentat baza de pornire pentru orice altă elaborare a unor directive specifice. a fost elaborat în 1947 un document prin care s-au formulat limite explicite pentru orice intervenţie experimentală asupra fiinţelor umane. pentru a studia anatomia şi fiziologia corpului. polonezi. Reținem următoarele tipuri de experimente asupra omului Experimentarea asupra experimentatorului însuşi: . injectare de vaccinuri. Experimentul să fie condus de o persoană pregătită din punct de vedere ştiinţific şi sub supravegherea unei sau unor alte persoane competente în medicină. Declaraţia de la Helsinki Organul emitent este Asociaţia Medicală Mondială. Pentru fiecare pacient înrolat într-un studiu clinic se afirmă: Dreptul la un tratament mai bun diagnostic şi terapeutic cu eficacitate verificată. sau din partea altui medic neimplicat în cercetarea cazului dacă pacientul se află în situaţie de dependenţă faţă de medicul experimentator. medic din secolul V î. la sfârşitul sec.Medicul şi filozoful evreu Moise Maimonide. muşchi. . nervi.Bioetica şi experimentele asupra omului De-a lungul istoriei au fost efectuate numeroase experimente asupra omului din dorința de a descoperi noi metode de tratament.Primă tentativă de vaccinare antivariolică din partea dr. italieni au fost supuşi unor experimente crude cu medicamente. datorită căreia subiectul ar putea să se simtă constrâns să-şi dea asentimentul).Un elev al profesorului Danis acceptă să se supună unei transfuzii de sânge de miel. . Experimente asupra condamnaţilor la moarte . Având în vedere toate aceste experimente și din dorința de a apăra oamenii împotriva lor au fost elaborate o serie de documente internaţionale care reglementează experimentele asupra omului Codul de la Nurenberg În urma crimelor efectuate de medicii nazişti prin experimente asupra omului conduse împotriva celor mai elementare norme de respect al demnităţii individuale. îşi instruia elevii să experimenteze şi pe ei înşişi eficienţa medicamentele disponibile atunci. . Declarația pretinde o proporţionalitate între scopul şi riscul cercetării. Experimente mortale au fost efectuate cu camere de depresurizare pentru a studia efectele zborului la mare înălţime. ce restabilire a sănătăţii sau alinare a suferinţei pacientului. au fost executate pentru a studia efectele congelării. în caz de incapacitate. Textul distinge experimentul terapeutic de cel neterapeutic (preambul) și prescrie ca experimentul asupra omului să fie precedat de experimentul de laborator.

Studiile sunt conduse pe un număr limitat de subiecţi şi deseori în stadiu mai avansat. farmacovigilenţa sau evaluarea valorii terapeutice). noi indicaţii.  Sa respecte un standard de calitate definit si acceptabil. noi mijloace de administrare sau noi asocieri sunt considerate studii asupra unor noi produse medicale.  Sa fie supervizata juridic si etic de o autoritate competenta. precum. Studiile terapeutice pilot. Scopul este acela de a furniza o evaluare preliminară asupra siguranţei şi un prim profil farmacocinetic şi farmacodinamic al principiului activ asupra omului. precum vârsta etc). Desfăşurarea şi caracteristicile celor mai frecvente reacţii adverse trebuie să fíe investigate şi este necesar să se examineze caracteristicile specifice ale produsului (ex. în cazul studiilor pe termen lung asupra siguranţei. de exemplu. După ce un produs a fost lansat pe piaţă. Comisia de Bioetica pe spital sau Comisia nationala de Bioetica pentru proiecte de anvergura. După caz. Primele studii asupra unui nou principiu activ. http://www. conform unei scheme comparative (de exemplu controlat cu placebo). studiile din faza a IV-a necesită condiţii experimentale (care includ cel puţin un protocol).Faza III. Odată încheiată faza experimentală "obiectivă" a produsului farmaceutic. dar alte proiecte pot fi acceptabile.sau mai bine zis însuşirea datelor referitoare la proprietăţile. metoda de cercetare. dar care nu are conflicte de interese cu cercetarea propusa). studiile clinice pentru a investiga. .univermedcdgm. Medicul trebuie sa rămână ocrotitorul vieţii şi sănătăţii subiectului supus experimentării. justificarea cercetarii. calificarea si experienta cercetatorilor. similare sau cele descrise mai sus pentru studiile pre-marketing. Programul experimental ar trebui să fie „orb". trebuie să ofere în acest sens o justificare adecvată în protocolul ce experimentare care să fie supus comitetului de etică. adesea asupra unor voluntari sănătoşi. . Experimentul este de fapt încheiat atunci când datele ce trebuiesc cunoscute asupra tuturor aspectelor citate mai sus au atins nivelul în care diferenţele dintre rezultatele pe termen lung şi pe termen scurt.Faza I. . factori care induc reacţii diferite. emise de Comunitatea Economică Europeană. justificari de includere sau excludere a 6 Acest paragraf este elaborat în baza cursului ținut de Vladimir Belis la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. chiar dacă există nu vor fi semnificative din punct de vedere statistic. dozele şi modalităţile de folosire. Această fază mai are scopul de a determina un interval adecvat pentru doze şi/sau scheme terapeutice şi (dacă este posibil) de a identifica raportul doză/răspuns. Scopul este de a demonstra acţiunea unui principiu activ şi de a-i evalua siguranţa pe termen scurt asupra pacienţilor afectaţi de o maladie sau de o condiţie clinică pentru care este propus respectivul principiu activ. precum şi de a-i evalua valoarea terapeutică absolută şi relativă. Studiile asupra unor grupe de pacienţi mai numeroase (şi dacă este posibil diversificate) cu scopul de a determina raportul siguranţă/eficienţă pe termen scurt sau lung ale formulelor principiului activ. începe experimentarea "subiectivă" .Faza a II-a .  Informatiile esentiale sa fie accesibile in orice moment pentru autoritatea competenta (numele. conduse asupra omului.Faza IV Studiile conduse după comercializarea produsului medical Studiile sunt conduse pe baza informaţiilor conţinute în referatul asupra caracteristicilor produsului pentru autorizaţia de comercializare (de exemplu. independenta (eventual. categoria persoanelor selectate in lotul de studiu si lotul martor.php?pid=927 13 . de exemplu.consimţământului pacientul-avizat. introduc următoarea clasificare a fazelor experimentului farmacologic: . Interacţiuni relevante din punct de vedere clinic între medicamente. Subiecţii trebuie să fie voluntari iar experimentarea trebuie să fie suspendată/oprită ori de câte ori condiţiile experimentului pot face să se întrevadă posibile daune pentru subiectul experimentului. cu scopul de a furniza cele mai bune premize pentru a planifica studii terapeutice mai extinse. Interesul ştiinţei şi al societăţii nu trebuie să prevaleze asupra considerentelor referitoare la starea bună a subiectului" Normele pentru Buna Practică Clinică.ro/index. În general condiţiile studiilor vor trebui să fie cât mai apropiate de condiţiile normale de întrebuinţare. Cercetarea medicală6 Orice activitate de cercetare medicală trebuie subordonata unor reguli bioetice acceptate la nivel european:  Sa fie facuta in scopul primatului fiintei umane.

Medicul poate aplica un nou tratament daca. va fi valabil consimtamantul apartinatorului. in scopul protejarii medicinii de o . scopului. modul de prelucrare a datelor si de protejare a datelor confidentiale. prin alte metode. potrivit constiintei si propriilor principii morale el da sperante de salvare a vietii. cercetarea si experimentul medical pot fi intreprinse doar de personal medical calificat. iar subiectii trebuie constientizati inca din momentul obtinerii consimtamantului.pasivitate "legalista". propriu si explicit. Cercetarea medicala cu scop stiintific fundamental Reprezinta un subiect mult mai sensibil. Lipsa consimtamantului descris poate fi acceptabila doar in situatia embrionilor. in scopul diferentierii unor eventuale efecte periculoase sau toxice. cazurile selectate sa fie lipsite de alte posibilitati terapeutice. putand fi intrerupt la aparitia primelor semne de evolutie nefavorabila. ei au dreptul de a se retrage oricand din experiment. In selectarea optima a-loturilor de subiecti si a metodologiei de cercetare. date detaliate privind informarea participantilor la cercetare. accepta cercetarea fundamentala pe om numai in conditiile in care nu se intrevad alte alternative. conflicte de interese intrevazute. In cazul incapacitatii fizice sau psihice a bolnavului. iar rezultatele asteptate nu pot fi obtinute. liber si specific. Subiectul trebuie informat corect asupra duratei. informat.  Subiectilor umani participanti la cercetare li se pot acoperi cheltuielile si pierderile de sanatate rezultate din participare. In aceasta directie. sau nou-nascutilor atestati indubitabil ca fiind neviabili. In aceste conditii. 14 .persoanelor nerecomandate pentru cercetare. precum si! a "antidotului" corespunzator. Cercetarea medicală cu scop diagnostic si terapeutic Cercetarea clinica respecta principiile generale mentionate. Respectarea acestor minime principii etice va duce la exonerarea personalului implicat in cercetare de eventuala raspundere aparuta post-experiment. Experimentul fundamental trebuie sa fie si el bine definit. Există o cerinta absoluta: existenta unui protocol de cercetare sau experiment intens fundamentate teoretic si practic (prin experimentari pe animal sau culturi celulare anterioare si frecvente)... consimtamantul pacientului supus experimentului trebuie sa fie specific. pe baza unor criterii de selectie subiectiva. in orice experiment sau actiune de cercetare exista un risc.  Riscul care rezida din activitatea de cercetare trebuie sa fie mai mic decat cel corespunzator afectiunii initiale. Subiectul este liber de orice presiuni fizice sau psihice si capabil sa intrerupa in orice moment experimentul. riscul trebuie sa fie pe cat posibil minimalizat inca de la structurarea planului teoretic experimental.  Cercetarea efectuata in state nemembre in Consiliul Europei va respecta perceptele etice acceptate la nivel european. Nu se accepta interferente politico-sociale cu rezultatele cercetarii. in conditiile in care capacitatea acestuia nu este afectata de factori interni sau externi. Cercetarea medicala clinica trebuie proiectata astfel incat sa evite o suferinta fizica si/sau psihica suplimentara. Tratamentul experimental se poate face doar daca exista consimtamantul informat al pacientului.  Obligativitatea publicarii datelor obtinute prin cercetarea clinica.Co-GT2/1999. medicul poate sa aiba preferinte de includere intr-un grup sau altul a unor bolnavi. Experimentul medical trebuie condus cu discernamant de catre personalul implicat. prin documentul CDBI . pentru efectuarea cercetarii experimentale. fac exceptie situatiile in care medicul implicat este el insusi obiect de experiment terapeutic. suportat in aceeasi masura atat de medic. Trebuie insa ca in aceste cazuri consimtamantul sa fie absolut informat. evaluari prospective ale riscului de discriminare si de stigmatizare a participantilor la cercetare). Cunostintele castigate postcercetare trebuie sa aduca un minim beneficiu practic si/sau stiintific.  Informatiile obtinute privind pacientii implicati vor fi confidentiale. alte proiecte de cercetare privind subiectul. care intelege si isi asuma intreaga responsabilitate ce decurge din aceste activitati. dar fara ca aceasta sa le afecteze dreptul la compensatii medicale pentru probleme generate de cm. CE. fetilor. capabila sa aduca mai multe prejudicii decat beneficii evolutiei stiintelor medicale. Pe baza acestui considerent. de restabilire a starii de sanatate sau de diminuare a suferintei. metodelor si mijloacelor intrebuintate in cursul cercetarii. fondurile angajate in cercetare. cat și de catre subiect. pierderile financiare vor fi compensate in functie de decizia autoritatilor competente. Eventualitatea aparitiei unor astfel de situatii duce automat la oprirea cercetarii sau a experimentului.

Cercetarea implica un protocol prealabil avand un final bine determinat (postulat-concluzie). neetic.  grup de bolnavi avand aceiasi afectiune. este greu 15 . Activitatile de cercetare pot fi categorisite fie ca cercetari clinice avand drept scop probarea unui tratament pe un bolnav SAU pe un grup de bolnavi. Experimentul din contra presupune ceva mai speculativ. Distinctia este semnificativa prin aceea ca un experiment poate fi modificat tinandu-se cont de raspunsul individual.Este important sa se inteleaga ca natura cercetarii trebuie oricum apreciata prin prisma raportului dintre risc si beneficiu. intrucat el poate include o populatie ce ii include uneori si pe cercetatori.  bolnavul sa fie pe deplin informat asupra riscurilor. Unele linii directoare. Cercetarea medicală poate fi desfășurată în următoarele condiții: 1.  cunostintele obtinute prin cercetare sa fie cunoscute ca avand un mare beneficiu practic.  voluntari sanatosi. Tinand seama de clasificarea celor impusi cercetarii se ridica intrebarea daca voluntarii sanatosi merita sa fie expusi la riscuri in urma cercetarii biomedicale. dar si mai putin elocvent in conditiile in care numarul de pacienti implicati va fi mult mai mic. fie ca cercetari neterapeutice. pot fi extrase din "Declaratia de la Helsinki" si anume ca trebuie luat in consideratie intotdeauna raportul risc/beneficiu. cu exceptia cercetatorilor insisi. Pe de alta parte exista voluntari care pot cccepta sacrificii altruiste. este considerat. care eventual pot oferi o mai larga aplicatie decat stricta ingrijire a bolnavului.Riscurile cercetarii. nu inseamna ca programul poate fi aprobat oricand. dar sa nu se uite ca exista limite legale. Experimentul medical este mult mai personal. o abordare "ad hoc" asupra unui anumit subiect.  nu exista alte mijloace de a obtine acest beneficiu. in timp ce un program de cercetare este menit sa-l tina pe cercetator fixat de o anumita cale pana la demonstrarea sau nu a postulatului. voluntarilor sanatosi. Cu privire la acest risc se pot face unele nuantari:  riscul sa fie totusi mic. in comparatie cu cel pe care-l intampina bolnavul fata de propria boala. intrucat juridic o astfel de cercetare nu absolva pe cercetator de vina atunci cand apar consecinte grave sau chiar moartea voluntarului. preferential. 2. grup heterogen dar important.  bolnavi neasociati vreunei boli dar care sunt dispusi sa accepte cercetarea. impunand protectie.Criteriul subiectiv. prin masuri de control adecvate. ale caror obiective esentiale sunt incurajarea cunoasterii stiintifice pure. beneficiul trebuie sa depaseasca in mod clar riscul. Aceasta distinctie presupune o mica diferenta conceptuala privind cerintele etice ale cercetarii. Simplul fapt ca subiectul cercetarii este la un moment dat chiar bolnavul care primeste un beneficiu.in sensul ca pentru bolnavul implicat. se modifica in sensul unui dialog orientat spre obiectivul cercetarii. aici responsabilitatea revine sefului de departament sau sefului grupului de cercetatori. In actiunea de cercetare medicala. relatia medie-pacient. Cercetatorii insisi reprezinta cealalta extrema a acceptarii riscului. O mare grija trebuie acordata. cu atat mai mult cu cat acest experiment face bolnavul (sau grupul de bolnavi) vulnerabil. In general subiectii cercetarii pot fi de patru categorii:  bolnavi individuali.  afectiunea de care sufera pacientul sa fie grava. disconfortul sau raul pe care-l presupune protocolul. Orice cercetare presupune anumite riscuri si a le reduce la minimum este o arta.

prelati si statiscieni. tehnica ''dublu orb" este destinata a elimina subiectivismul. 4. daca nu ar fi fost restrictictiile impuse de protocol. daca profesionisti de frunte nu stiu care tratament da cele mai bune rezultate. Problemele etice mai tin si de faptul ca bolnavul desi poate fi vindecat poate mai repede. Printre problemele controversate este aceea daca alti membrii decat medicii.dar autoconducerea este preferabila unei formule centralizate. pot fi inclusi in mod curent in aceste comitete. In acest scop.unitatiie unei selectii sau blocurile dintr-un experiment complex). Rezultatul acumularii tuturor acestor factori 16 . din motivele aratate mai sus si deoarece rnedicul are in ingrijire bolnavi neincrezatori in tratament. poate fi interzis unui grup similar. Deoarece este aproape imposibil pentru un doctor sa nu aibă anumite preferinte in alegerea tratamentului. aceasta este in mod deosebit necesara in tratamentul cancerului. s-a mai spus.Controlul cercetarii se face in esenta pentru a stabili daca un nou medicament sau un alt tratament este mai bun decat cel existent. privind respectarea standardelor cercetarii. va fi primejduita. 3. daca rezultatele ei sunt nefolositoare stiintific. Aceasta duce la dificultati considerabile in implementare celui de-al doilea principiu . Doua aspecte sunt de departe de o importanta majora in asigurarea unui experiment obiectiv: tehnica dublu orb si randomizarea (procedeu statistic de inlaturare a erorilo sistematice. tratamentul este administrat unui grup de bolnavi. Prima este in special destinata experimentului medicamentos. este in mod fundamental neetic. O cercetare rau planificata isi pierde orice justificare etica. ca un gest de obiectivitate. intrucat pe de o parte un tratament neexperimentat ce comporta riscuri este dat unui grup. considerat benefic. cum ar fi juristi. Scopul cercetarii. Problema esentiala pentru experimentul controlat este asadar ca el trebuie sa ofere raspunsul cat mai rapid posibil si el trebuie terminat inainte de a apare reactia adversa. Finetea scopului cercetarii poate impieta asupra succesului proiectului si asa cum. Acesta este unul din scopurile existentei comitetelor de etica ia nivelul marilor unitati spitalicesti. nu i se da. care poate aproba sau nu o cercetare. Randomizarea in experimentul clinic este de fapt una din cele nai importante forme in cercetare. in timp ce altul. Ori.De acea este util ca un obsarvstor independent sau chiar comitetul de etica insusi sa monitorizeze experimentul. alegand laintamplare -dupa tabele calculate . ceeace face ca cercetator sa stea sub o oarecare presiune conducandu-l uneori la interpretari pripite. Aici. chiar oameni neinstruiti pot uneori aprecia mai bine efectele diferitelor tratamente in viata de zi cu zi. comisia nationala de bioetica avand doar un rol de monitorizare a activitatii comitetelor regionale sau spitalicesti. Cele mai multe comitete de etica sunt institutionalizate. un experiment prost conceput.cea mai mare parte din ei sunt atit de speriati. S-a sugerat ca nici un experiment clinic nu poate fi cu adevarat randomizat. incat relatia doctor/pacient. Consimtamantul informat are aici o mare importanta. observandu-se rezultatele. motiv pentru care consistamantul pe deplin informat este esential.vor trebui triati bolnavii dupa severitatea bolii. Bineinteles ca bolnavii voluntari se deosebesc de cei involuntari (care apar numai in tennica dublu orb). in timp ce unui grup similar. cat si fata de bolnav. deoarece presupune o anumita forma de preselectie constiincioasa. prin tinerea secreta a grupului destinat experimentului atat fata de doctor.de stabilit masura in care cineva intelege pe deplin riscurile la care este supus. sau nu este deloc folositor. caz in care experimentul este limitat in a stabili efectul tratamentului la formele medii de boala. Nici un experiment terapeutic randomizat nu poate fi etic. Dar chiar cea mai bine construita experienta isi are problemele sale de morala.randomizarea.

iar consimtamantul sa fie dat de rude sau curator. insa si in astfel de cazuri. sa nu fie amplificata prin experiment. intrucat ei sunt inteligenti si intelegatori. Utilizarea voluntarilor sanatosi trebuie licitata doar pentru cercetari nonterapeutice. "Declaratia de la Helsinki" nu contine nici o referire in acest sens. face ca acest gen de cercetare sa capete un aspect neetic. foarte putini voluntari se vor prezenta fara anume avantaj. trebuie sa fie indreptata spre ceva care sa nu constituie o povara in plus pentru el. Utilizarea placebo-ului. Un placebo este o substanta inerta. ceea ce contravine intentiei de baza o oricarei cercetari si anume acela de a gasi cel mai bun tratament. lipsa acestei activitati trebuie sa presupuna cel putin din punct de vedere psihologic o actiune comparabila a celor doua substante. in aceste cazuri. sau cu cele mai putine efecte secundare. 5.acesta sa nu presupuna riscuri apreciabile. cel putin pentru a putea satisface cerintele randomizarii. fiindca se pare ca din punct de vedere moral este indoielnic sa folosesti ceea ce in fond este un siretlic. Utilizarea placebo-ului are succes mai ales in terapia in care se asteapta un rezultat imediat.adversi este acela de a creste rata rezultatelor slabe. mai inainte de a discuta despre tratamnet. Obiectii mult mai valide se bazeaza pe efectele experimentului 17 . Convingerea la acceptarea experimentului induce pe cea a utilizarii unor populatii speciale legate de accesul usor. Desi in conditiile de azi. in scopul de a inlatura o practica acceptata etic si care este in plus si parte integranta a principiilor de baza a "Declaratiei de la Helsinki". capata mai multe forme. Acesta este si motivul pentru care se incearca scheme de selectie sau de prerandomizare. fara actiune farmacologica. Multi considera ca utilizarea placeboului prejudiciaza buna credinta. Dificultati reale apar la pacientii incapabili de a-si da un consimtamant valid. Unele scoli cred ca este o greseala a accepta aceste metode fara a te "reintoarce la epoca neagra cand tratamentul era dictat mai mult de un rationalism conceptual decat de metode stiintifice. Rezolvarea dilemei tine totusi de o mai fina intelegere intre procedee. numai cu conditia ca suferinta inerenta bolii. oprirea experimentului lasa o rea impresie ata bolnavului cat si doctorului. 0 singura cale evita acesta dificultate si anume aceea de a accepta ca exista grupuri speciale de bolnavi care nu pot consimti dar a caror implicare este vitala pentru cercetare. cercetarea ar trebui incheiata. dar pare a fi dificil acceptata din punct de vedere moral. maleabilitatea si dorinta liber acceptata. Desi experimentul medicamentos poate da mai multe prejudicii decat administrarea unei substante inerte farmacologic. ei pot avea un interes activ in experiment sl toate Institutiile educationale sau comitete de etica ce controleaza astfel de practici. Avantajul nu trebuie neaparat sa fie direct. Standardul minim al oricarui experiment clinic este acela care presupune ca o metoda terapeutica sa ofere un avantaj asupra acelora acceptate in mod obisnuit a fi cele mai bune avute la dispozitie. mai cu seama cand insista ferm asupra consimtamantului informat. Alegerea grupurilor de subiecti. unele bune. la un timp considerabil pentru interpretare si evaluarea rezultatelor si prin aceasta nu mai poate fi reiterat. studentii si in special studentii in medicina sunt un exemplu in acest sens. Credea insa ca tendinta de a utiliza grupuri de persoane aflate deja sub stress. cand ameliorarile sunt nesemnificative. Astfel de bolnavi trebuiesc exclusi in mod automat din cercetare. altele rele si printre acestea problema recompenselor nu este de neglijat. daca nu pentru alte motive. Pe de alta parte motivatia voluntarilor vesnic dispusi spre experienta. Aceleasi lucruri se pot spune si in privinta militarilor. sau care au un consimtamant de obligatie fata de medicul care-i trateaza. poate fi spre exemplu faptul ca ea se va finaliza cu foarte mici neajunsuri. simplu fapt ca sunt accesibili. plati mari ar trebui considerate neetice. Dificultatile pe care le intampina experimentul clinic constau in aceea ca el nu rezolva simultan si problema exceptiilor individuale. 6. pastrandu-se o balanta rezonabila. Cercetarea nonterapeutica pe bolnav. datorita conditiilor mentale. Altele par sa scoata in evidenta ca tratamentul trebuie sa fie acceptat de teama de a nu atenua indatoririle fata de bolnavii prezenti in favoarea unor beneficii de viitor. in pofida faptului ca exista obiectiuni etice faca de asemenea manevre.

În plus. caruia ii ofea protectie majora. care pot fi eventual expuse in scop didactic. i-ar spori astfel suferinta. in conditiile in care cercetatorul si-a luat toate precatiile. din moment ce interventia s-a facut cu consimtamant.asupra tratamentului bolnavului. şi anume obligativitatea obţinerii consimtământului informat voluntar al prospectivului participant. ei trebuie să  18 . o protecţie specială. sau pot fi utilizate in cercetare. din acest motiv. ar putea sa-l surclaseze pe cel al autonomiei. chiar atunci cand nu poate fi retinuta o culpa a cercetatorului. Ultima problema care se mai ridica este cea a drepturilor bolnavilor asupra tesuturilor extirpate chirurgical. o actiune judiciara are putine sanse de reusita. se sprijina pe o participare libera si autonoma a subiectilor. si admitand si existenta cazului fortuit. Prin prima regulă enunţată în acest cod. emisă în anul 1964 fac posibilă participarea persoanelor incompetente în cercetare numai cu consimţământul aparţinătorilor sau reprezentanţilor legali şi numai atunci cînd cercetarea nu se poate desfăşura pe subiecţi competenţi. Necesitatea unei metode de compensare este insa indubitabila.Pe de alta parte supraestimarea vointei bolnavului de a fi informat nu poate fi contracarat decat printr-o colaborare intre acesta si cercetator. Se accepta ca bolnavul nu va trebui sa fie inclus in experiment. daca el nu este capabil sa inteleaga planul de baza al felului cum este condus experimentul. Consimțământul informat în cercetare Este evident ca fundamentul teoretic al unui program etic de cercetare sau al unui experiment terapeutic. Se argumenteaza si faptul ca dand bolnavului toate informatiile studiului. mai degraba decat asupra unor boli organice. deci justificat. Reglementările ulterioare. Compensatii pentru vatamarea corporala rezultata in urma cercetarii. Se considera ca pacientul nu mai are nici un drept asupra lor. Codul de la Nuremberg aduce precizări speciale destinate protejării acestor persoane. incat principiul neinfluentarii prin informatie. pacientul avea vreun beneficiu daca un prieten i-ar interpreta problema pe inteles? Ar trebui sa existe o standardizare a procedurii consimtamantului? Este pe deplin justificata punerea in discutie a faptului ca un consimtamant informat este o arma cu doua taisuri. Deci adevarata problema consta in indoielile cu privire la capacitatea bolnavului de a intelege informatia medicala complexa. nu a fost obtinut consimtamantul. Un consimtamant informat trebuie sa se bazeze pe patru directii principale de explicatii:  scopul experimentului.iar aceasta depinde la randul ei de un consimtamant informat. mai ales cand mari profesionisti ai medicinii nu pot oferi certitudini. sau sunt divizati in opinii? Consimtamantul (informat) al bolnavului este fara indoiala un scut pentru cercetator. mai ales cand acest lucru il poate tulbura?  este bolnavul capabil sa inteleaga informatia. iar aceasta s-a facut fara a pricinui celui in cauza un disconfort major. printre care şi Declaraţia de la Helsinki. atunci când subiecţii sunt incompetenţi din punct de vedere legal (persoane minore). este actionarea cercetatorului in justitie pentru obtinerea de despagubiri civile. aceste persoane sunt practic excluse de la a participa în cercetări medicale. Chiar atunci cand in mod deliberat. Nu se pune problema despagubirilor cand testarea pacientilor a fost aleatorie. Regulile judiciare privind despagubirile civile pot fi uneori foarte dificil de aplicat.  alternativele oferite subiectului. ceea ce duce la o atitudine de inacceptabil paternalism al medicului.  beneficiul pentru bolnav si societate. spre a putea da un consimtamant valabil. Persoanele incompetente legal sau mental reprezintă o populaţie vulnerabilă în contextul cercetării medicale pe subiecţi umani care necesită. dar mai ales cand ea se stabileste. cu alte cuvinte daca ne putem dispensa de consimtamantul unui bolnav de cancer. intrucat o informatie incompleta nu poate absolvi pe cercetator de responsabilitate. adesea cu consecinte socante. Intrebarile care persista sunt urmatoarele: datoram bolnavului o informare in tratamentul ultimei sanse. inclusiv obtinerea aprobarii de cercetare din partea comisiei etice. deci bolnavul nu a stiut ca a fost inclus in lotul de cercetare. In general insa se poate afirma ca scopul folosirii placebo-uiui este acela de a analiza efectul unui tratament asupra unor simptome subiective.  riscurile pe care le implica. Cui ii revine sarcina de a da informatia? Ar putea. Singurul remediu pentru compensarea prejudiciilor rezultate in urma cercetarii sau a experimentului.

naşterea şi starea de sănătate a copilului său. Acest experiment a fost criticat din perspectivă etică din mai multe motive. Mai mult. datorită progreselor dobândite. Părinţii copiilor nu au fost informaţi asupra riscurilor la care sunt supuşi aceştia. MANIPULAREA GENETICĂ ŞI CLONAREA În ultimii ani. Şcoala de stat Willowbrook era o instituţie de stat destinată persoanelor cu retardare mintală severă. Femeile au fost incluse în studiu fără a fi informate asupra a ceea ce presupune studiul şi fără a consimţi. iar acceptul lor de a participa în cercetare este obligatoriu. a început în anii 1950 un studiu care presupunea infectarea deliberată a copiilor internaţi cu virusul hepatitei A în scopul de a urmări evoluţia naturală a bolii. Experimentele privind hepatita. Astfel de experimente au debutat în anii 1940-1950 şi s-au continuat până în anul 1962. Acest studiu. evaluată la circa 25%o pe an printre copii şi 40%o pe an printre adulţi. desfăşurate în şcoala de stat Willowbrook sunt ilustrative pentru abuzurile care pot fi comise pe persoane incompetente. pornind de la prezumţia că oricum subiecţii vor contracta hepatita în cursul internării în acestă şcoală. echimoze. Era de fapt vorba despre un studiu privind efectele fierului radioactiv asupra femeii însărcinate şi copilului nou-născut. care au constat din introducerea de baghete de radiu în nări sau administrarea de alimente iradiate. având ca scop modul în care nutriţia unei femei afectează sarcina. fiind cunoscut sub numele de studiul Vanderbilt asupra nutriţiei. instituţionalizate. Patru dintre copiii care au fost expuşi iradierii în cursul vieţii intrauterine au prezentat cancere cu diferite localizări. toţi diagnosticaţi cu retardare mintală severă. Domeniile cele mai importante vizate sunt biologia şi medicina. prin faptul că ei nu au posibilitatea de a consimţi liber la participarea într-un experiment au luat parte la o serie de experimente privind iradierea corpului uman. Ele au fost informate că vor primi un cocktail. este necesară găsirea 19 . După administrarea acestui cocktail perticipantele au prezentat erupţii cutanate. După cel de-al doilea război mondial au fost derulate numeroase experimente privind efectele radiaţiilor asupra corpului omenesc.fie informaţi în conformitate cu gradul lor de înţelegere. Nu s-a luat nici o măsură pentru a proteja copiii internaţi la Willowbrook împotriva hepatitei prin tratament cu gama globulină. finanţat de fundaţia Rockefeller. Incidenţa hepatitei virale A era deosebit de ridicată. Saul Krugman. părului şi cancer. Datorită acestor noi modalităţi de a acţiona în domeniul geneticii. ştiinţa s-a dezvoltat extraordinar de mult şi a transformat umanitatea într-un mod extrem de dinamic. pierderea dinţilor. anemie. această instituţie găzduia în condiţii insalubre circa 6000 de rezidenţi. consimţământul părinţilor era obţinut sub presiune. Un studiu de tristă faimă s-a desfăşurat în anii 1960. In anii 1950. In schimbul consimtământului acestora li se promitea urgentarea internării copiilor în şcoala Willowbrook. iar influenţa cea mai mare în cadrul acestora este reprezentată de toate descoperirile geneticii. Militarii consideraţi populaţie vulnerabilă. Dezbaterile ce au urmat dezvăluirii cazurilor de acest fel au impus reglementări stricte privind etica cercetării pe subiecţi umani şi protejarea populaţiilor vulnerabile. Mai târziu cercetătorii implicaţi în experiment au recunoscut că acest cocktail nu avea nici o valoare terapeutică cunoscută. In aceste condiţii. a cărei eficienţă era binecunoscută la acea vreme. s-a desfăşurat la Universitatea Vanderbilt. Majoritatea acestor experimente s-au desfăşurat pe diverse populaţii vulnerabile. un cercetător de la Universitatea New York.

rasiste. înseminarea articială etc. la Universitatea din Hawaii. până în prezent. Oamenii de ştiinţă au descoperit două metode de clonare. După oaia Dolly a urmat clonarea de alte animale precum vaci. fie aptitudini la locul de muncă). prelevarea de organe. Astfel nu vor mai exista liste de aşteptare pentru transplanturi de organe. Brigitte Boiselier a anunţat la BBC că echipa sa medicală a produs sute de clone embrionare umane şi că unele din acestea urmează a fi implantate. Nu mai apare întrebarea dacă realităţile medicale ( fecundarea în vitro. terapia genetică sau chirurgia genetică este permisă. Aşadar. descoperind astfel legi ale eredităţii. care urmăresc ameliorarea rasei umane sau dobândirea unor performanţe (fie sportive. În februarie 2004. care este fixată într-un organism „mamă”. la rădăcina sănătoasă. Bolnavul nu va mai necesita terapia cu imunosupresante indicată pentru tot restul vieţii şi nu vor mai exista rejecturi de organe. În absenţa unor materiale ştiinţifice detaliate legate de procedurile urmate. maimuţe şi şoareci. Gregor Mendel a creat hibrizi de mazăre. ce presupun inserarea informaţiei genetice a unei celule mature într-o celulă ou. cum ar fi insulina. ştirea nu a fost confirmată din surse independente. Trebuie să precizăm că nu sunt permise din punct de vedere etic: manipulări genetice la subiecţi normali. Ingineria genetică a cunoscut numeroase succese în industria farmaceutică datorită clonării moleculare. Este o modalitate ale cărei etape iniţiale sunt aceleaşi cu cele ale clonării de ADN adult. de către oameni de ştiinţă scoţieni. La nivel mondial. Controversata companie Clonaid a anunţat pe 27 decembrie 2002 sosirea pe lume a primei clone umane. Transformarea patrimoniului genetic uman se naşte din proiecte eugeniste. de asemenea. identice cu organismul de la care s-a luat celula. Clonaid a anunţat a şasea clonă umană născută în Australia. Astfel se produc hormoni indispensabili pentru buna funcţionare a organismului uman.unor frontiere care să delimiteze valoarea morală a tuturor acţiunilor. Prin “manipulare genetică” înţelegem acele metode care îşi doresc să modifice genomul sau patrimoniul genetic al unei celule sau al unui individ. Prin urmare. prin clonare s-ar putea crea organisme identice între ele şi.) pot fi realizate. Putem spune că toate aceste descoperiri din ştiinţă şi tehnică au condus la probleme etice. s-a descoperit că întrebuinţarea cele două metode a fost îndreptată spre clonarea unor oi. multe disfuncţii. fiind tratată o genă bolnavă sau înlocuită. Ingineria genetică a dobândit capacitatea de a opera modificări genetice ale speciilor prin diferite combinaţii genetice: se obţin astfel plante transgenice şi animale transgenice. iar o lună mai târziu numărul creştea la 13! Clonarea Biochimică (Terapeutică) Este considerată a fi o mare descoperire şi realizare pentru medicină. somatotropul sau hormonul creşterii. Aceste tehnici reuşesc să fie permise şi justificabile când sunt folosite pentru ameliorarea speciilor de plante şi de animale. clonarea unui mamifer. Pre-embrionul folosit moare în acest proces. ci doar dacă este nevoie ca acestea să fie realizate. cea care trebuie să dea răspuns noilor provocări este Bioetica. Manipulare genetică şi CLONARE Orice celulă a organismului beneficiază în nucleul său informaţia genetică. interferonul. porci. transplantul. Un procentaj de 1 % din clonările animale au avut un rezultat pozitiv. Totuşi celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce ţesuturi sau un întreg organ pentru transplantul înapoi a persoanei care a donat ADN-ul. Trebuie specificat faptul că există o rată foarte scazută de reuşite: pentru oaia Dolly au fost necesare 276 de încercări. Scopul acestei clonări terapeutice este de a produce copii sănătoase ale organelor şi ţesuturilor unei persoane bolnave. urmărind crearea de specii noi de plante şi animale sau îmbunătăţirea celor existente. fără nucleu. Ea este copia mamei ei. Doctorul Harry Griffin considera că tehnica folosită pentru clonarea lui Dolly a fost riscantă si nu suficient de eficientă. şi a unor şoareci. Prin tehnica clonării se pot imita masiv şi fără limită substanţe având aceleaşi caracteristici biologice şi funcţionale pe care le au în om. adică informaţia genetic. Clonarea animală Pentru abordarea acestui subiect. Clonarea umană Primul copil care a fost născut prin intermediul acestei tehnici a clonării s-ar părea că este o fetiţă. deoarece pot fi tratate boli genetice. Din punct de vedere moral. pentru prima dată. La Institutul de Biotehnologie animală Roslin s-a realizat. pornim de la tehnologia prin care a fost clonată oaia Dolly. În data de 5 ianuarie 2003. deţinătoarea tuturor caracteristicilor acelui individ: de la caracteristicile fizice precum culoarea ochilor sau a părului până la cele mai atente detalii de îndeplinire a funcţiilor organismului. Implicaţiile sociale şi etice ale clonării umane 20 . Eva. iar multe dintre acestea au avut consecinte grave. cu o genă normală. prin transplant.

Beneficiarul unui transplant este numit primitor. În ceea ce priveşte bărbatul celibatar. există riscul apariţiei anomaliilor. clasificate după originea grefonului: Homotransplant Numit şi homogrefă. Ne punem întrebarea firească şi anume cum de omenirea şi-a acordat puterea de a crea. sunt destul de multe cazuri când embrionii implantaţi mor. pentru a evita fenomenul imunologic de respingere a transplantului. De asemenea trebuie precizat faptul că dintotdeauna a existat o repulsie faţă de tot ceea ce este nou. ar rezulta numeroşi indivizi identici. În majoritatea cazurilor sistemul imunitar al primitorului percepe organul transplantat ca pe un corp străin. homotransplantul este un transplant efectuat între membrii ai aceleiaşi specii. S-a întocmit un alt act prin care s-a interzis clonarea umană. Clonarea ar putea face posibilă mutaţia genetică atât de aşteptată. Primul şi cel mai important avantaj ar fi acela că prin clonare. Dezavantaj extrem de important este acela că apare procesul îmbătrânirii. 21 . dar nu şi a embrionilor umani pentru scopuri ştiinţifice. Dezavantaje Toate provocările declanşate de către tehnica de clonare nu pot fi acceptate cu adevărat de către oameni din punct de vedere mental. Răspunderea morală şi funţia socială este prea mare Transplantul de organe Transplantul de organ (sinonim cu grefa de organ) înseamnă înlocuirea totală sau parţială a unui organ sau ţesut bolnav cu un organ sau ţesut sănătos. De asemenea. Sunt şi cazuri care nu impun tratament imunosupresor. Alt avantaj e faptul că lesbienele şi homosexualii se vor putea bucura de sentimental de a deveni părinţi. Un alt avantaj remarcabil ar fi că femeile singure vor putea avea copii. Am descoperit că oamenii de ştiinţă nu au ajuns la manipularea informaţiei genetice umane pentru ameliorarea unor boli şi îşi doresc să multiplice oamenii. ducând la constrângerea dezvoltării lor psihologice şi sociale. Poate ar dispărea conflictul dintre generaţii. Există mai multe tipuri de transplant. prin urmare. Organul sau ţesutul prelevat pentru transplant (numit şi grefon) poate proveni de la donatori vii sau de la donatori decedaţi. acesta ar putea deveni tată. în 1998. Clonarea umană poate fi o soluţie de vindecare a infertilităţii. primitorul trebuie să urmeze toată viaţa tratament imunosupresor. Păreri CONTRA: Pericole în privinţa sănătăţii pentru organismul creat. Prin urmare. provenind de la un donator. Tehnica de clonare conduce la numeroase dezechilibre ale ecosistemelor. din cauza mutaţiei genelor. Sunt numeroase ratările care au rezultat în urma diverselor clonări. Nu trebuie uitat faptul că majoritatea copiilor clonaţi vor fi crescuţi inevitabil „în umbra” donatorilor lor.prin aceea că acele clone se pot înţelege mai bine cu “părinţii” lor. accelerat. acel document a fost respins. În urma clonărilor. Ar putea interveni complicaţii emoţionale. Aceasta ar conduce la creearea unui om nou. Tot ca avantaj este clonarea pentru ţesuturi şi organe sau clonarea pentru a oferi şanse noi la viaţă pentru toţi cei care au nevoie de transplant. clonarea? Păreri PRO: Clonarea terapeutică umană poate să constituie modalitatea eficientă de salvarea a celor bolnavi. sau cu părţi ale acestuia. Însă unii oameni politici şi de ştiinţă au pretins că acest document de interzicere împiedica anumite cercetări medicale importante. Cercetarea ştiinţifică ar avea numai de câştigat. Este nevoie să subliniem faptul că vor fi afectate relaţiile interumane. cuplurile sterile ar putea avea copii. din punct de vedere moral şi social. Acceptăm sau nu acceptăm.În America a fost interzisă atât clonarea embrionilor umani cât şi a adulţilor. Este cel mai frecvent tip de transplant folosit în practică. Prin clonare s-ar evita naşterea copiilor cu boli ereditare sau ar putea fi salvate numeroase specii aflate pe cale de dispariţie. trebuie notat faptul că această tehnică de clonare este extrem de costisitoare. nu vor mai apela la inseminarea cu sperma dintr-o bancă. iar trupul clonat ajunge să fie doar o marfă. Avantajele clonării Clonarea a stârnit multiple discuţii şi a contribuit la controverse etice. Omul apare ca fiind înlocuitor al lui Dumnezeu. De aceea. Tot ca dezavantaj. cum ar fi transplantul de cornee.

Louis Washkansky suferea de insuficienţă cardiacă severă cu o speranţă de viaţă extrem de redusă şi pregătit să îşi assume riscul. Barnard transmitându-i faptul că avea un pacient eligibil pentru transplant cardiac. iar dreptul la integritate fizică şi la libertatea credinţelor religioase şi a conştiinţei este garantat. A realizat primul transplant de rinichi la Spitalul Groote Schuur. „Cel mai mare risc este să nu îţi asumi nici un risc". este de acord. Sunt şi situaţii în care se prelevează ţesuturi non-indispensabile din unele zone. Prin urmare. Nevoia pentru organe este irelevanta în faţa acestui principiu moral. deoarece un corp fără organe nu mai poate fi în atenţia poliţiei. fără voia sa. Proefesorul Schrire l-a sunat pe Dr. conform căreia persoana are dreptul să dispuna de ea însăsi. heterotransplantul este un transplant efectuat între organisme aparţinând unor specii diferite. Pe 3 decembrie 1967. Fenomenul de respingere de transplant este mult mai puternic în cazul heterogrefelor. A lucrat ca şi chirurg la Spitalul Groote Schuur din Cape Town. Este total impotriva demnităţii umane să consideri organele unei fiinţe umane ca proprietate a statului. urmat de afectare cerebrală severă. atunci când a fost acuzat de experimentare pe om. acordul prezumat contravine spiritului şi literei Constitutiei României. Christian Barnard s-a născut în 1922 în Africa de Sud. pe vremea în care medicina nu era pregătită tehnologic pentru un astfel de pas. Autotransplant Autotransplantul. Unele heterotransplanturi sunt utilizate curent în medicina umană (de exemplu transplantul de valve cardiace de porc. Heterotransplant Numit şi heterogrefă. Este complet gresit să presupui că tăcerea este echivalentă cu acceptarea. în vederea studierii unei posibile aplicabilităţi la om (un exemplu în acest sens este transplantul experimental de ţesut insular pancreatic de la peşti la primate non-umane). cu donarea. neexprimarea obiectiei nu echivalează în general cu consimţământul. Prima Declaratie de la Helsinki şi Codul de la Nuremberg. care se comportă asemănător autotransplantului. Tatăl ei a acenţat fără ezitare să doneze organele fiicei sale. echipa medicală cardiologică a efectuat pe parcursul a 9 ore transplantul de 22 . tânăra Denise Darvall a suferit un accident de maşină. care a avut o evoluţie favorabilă şi a fost primit ca un eveniment de importanţă majoră. prelevate din altă parte a corpului. pentru a fi transplantate în zone unde sunt imperios necesare (în unele proceduri de by-pass arterial realizat din grefon venos). este acel tip de transplant în care primitorului i se transplantează ţesuturi proprii.Un caz particular de homotransplant îl constutuie transplantul între organisme genetic identice (între gemeni identici). Juridic. In noiembrie 1967. din punct de vedere imunologic. iar acordul prezumat constituie o violare a voinţei persoanei. La acea vreme nu erau clarificate din punct de vedere legal condiţiile de prelevare de organe şi definiţia morţii. El a studiat chirurgia cardiacă la Universitatea Minissota din SUA şi ulterior s-a întors în Africa de Sud unde s-a pregătit pentru efectuarea transplatului de rinichi şi în paralel a înfiinţat o unitate de chirurgie cardiacă. fără consimţământul persoanei decedate. la om). afirma însuşi marele chirurg (care nici nu a anunţat autorităţile spitalului de momentul şi amploarea operaţiei). Multe heterotransplanturi se realizează experimental între diferite specii. fapt ce i-a dat curaj şi încredere pentru pregătirea transplantului cardiac. De asemenea. La scurt timp. Acordul prezumat face ca o omucidere în scopul prelevarii de organe sa fie imposibil de dovedit de către medicul legist. Această metodă are aplicabilitate numai în cazul transplantului de ţesuturi sau celule. persoana sa nu reusească să işi exprime obiecţia de a nu dona (cazul minorilor sau adulţilor lipsiţi de capacitatea de exerciţiu). Un punct de referinţă în istoria transplantului mondial şi în istoria medicinii în general îl reprezintă primul transplant cardiac efectuat în 1967 de Christian Barnard în Africa de Sud. Acordul prezumat in donarea de organe "Acordul prezumat" presupune ca persoana care nu şi-a exprimat în timpul vieţii refuzul de a-şi dona organele. în mod implicit. Grefoanele se prelevează din zone regenerabile sau zone cu exces de ţesut. numit şi autogrefă. acordul prezumat vine în contradictie cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Pot exista situaţii în care.

Există şi posibilitatea foarte redusă de obţinere a unui rinichi cadaveric. credinţă. nefrologul îi prezintă rezultatele şi indică prognosticul fiicei lui ca fiind „destul de imprecis". Cazul următor este similar în ceea ce priveşte refuzul de a dona (din motive personale): 23 . In plus tatăl îi cere medicului să spună tuturor celor din familie că nu este histocompatibil. Ca urmare s-a luat în consideraţie transplantul renal. l-ar acuza că intenţionat şi-a lăsat fiica să moară. cu vârste de doi şi respectiv patru ani. Al doilea nivel este dat de moralitatea aspiraţiilor spre care. o „minima moralia" a tuturor şi care include principii educaţionale de bază: adevăr. deşi există şi posibilitatea ca un rinichi transplantat să nu sufere aceleaşi modificări care au dus rinichiul actual la insuficienţă renală. Probabilitatea de succes nu este mare. Scopul este de a maximiza şansele pozitive (de a face cât mai mult bine) în interesul tuturor persoanelor afectate. mulţi utilitarişti ar conchide că tatăl este obligat să ia o decizie pe care unii o apreciază drept „eroică". obligatorii pentru fiecare. Exponenţii teoriei utilitariste ar evalua acest caz urmărind consecinţele diverselor tipuri de acţiuni deschise tatălui pe de o parte şi medicului pe de altă parte. În aceste situaţii medicul este veriga de legătură care trebuie să facă uneori mai mult decât un simplu act terapeutic. Deşi deznodământul a fost nefericit întreaga lume medicală internaţională a recunoscut această premieră drept un succes de marcă. dar tatăl este compatibil şi prezintă o structură circulatorie favorabilă transplantului. ca fiind prea mici pentru donare. A dona un organ face parte din acele lucruri ieşite din comun. şi de aici provine primul conflict de interese între aspectul legal şi etic al definirii morţii pe de o parte şi zelul supradimensionat al chirugului. Riscul de deces pentru tată. Medicii au exclus din potenţialii donatori pe surorile fetiţei. Acest caz a fost cu precădere analizat din perspectivă utilitaristă şi ilustrează câteva din aspectele etice pe care le implică transplantul de organe. În ţările în care familia se reduce la un simplu cadru genetic. dar după mai multe discuţii este de acord să-i spună soţiei că „din motive medicale tatăl nu poate dona rinichiul". După o perioadă de reflecţie. ci şi ca o virtute a celor pentru care altruismul este un scop în sine. chiar eroice. Ii este teamă că dacă membrii familiei ar afla adevărul. lipsa curajului.imoral. Totuşi pentru că şansa de succes este uşor mai mare decât probabilitatea ca tatăl să fie vătămat efectiv. pe care le faci cel mult o dată în viaţă şi care dau sens vieţii. deşi multă lume tinde puţin sunt cei care le deţin. O fetiţă în vârstă de 5 ani are insuficienţă renală terminală. În ţările tradiţionale prelevarea de la donator viu înrudit este o datorie familială. chiar şi în condiţiile transplantului. din cauza anesteziei este de 1 la 10000-15000. dar eficienţa acestuia în cazul de faţă este îndoielnică.cord lui Louis Washkansky. Acesta din păcate a decedat la 18 zile postoperator din cauza unei pneumonii pe care a dezvoltat-o ca urmare a tratamentului imunosupresor puternic. Cu toate acestea este greu de acceptat că persoana care nu donează din alte motive decât cele medicale este un exemplar . Fetiţa probabil va muri fără transplant (cadaveric sau de la donatori vii) dar transplantul îi oferă totuşi o şansă redusă de supravieţuire. La întâlnirea particulară cu tatăl. membrii ei au o valoare instrumentală. speranţa mică de a găsi un rinichi cadaveric şi toată suferinţa fetiţei de până acum. fiind inclusă într-un program de hemodializă cronică. Totuşi cazul nu a fost scutit de multiple critici şi comentarii controversate de ordin moral sau legal. cu atât mai mult cu cât nu se aşteptau ca acesta să apară într-un spital la standarde mult inferioare celor americane. Există două niveluri de standarde morale: ordinar şi extraordinar. Primul se limitează la standardele moralităţii „comune". Barnard nu s-a preocupat prea mult de îndeplinirea standardului de definire a morţii în cazul Denisei. şi este dificil să se estimeze alte efecte adverse pe termen lung. Cele câteva motive includ teama de operaţie. Totuşi există şi o posibilitate clară ca rinichiul transplantat să nu fie afectat de boala de bază. care îi afectează calitatea vieţii. Părinţii acceptă ideea transplantului dar apar obstacole ulterioare: serotiparea indică dificultatea de a găsi un donator. Eficienţa şi prognosticul este incert. sunt apreciaţi pe ceea ce pot ei face nu şi ceea ce sunt prin ei înşişi (nu au valoare instrinsecă). Dacă tatăl ar trebui să doneze rinichiul. fidelitate. Medicul nu agreează această decizie.. prognosticul incert pentru fiica lui. Donarea de organe nu este percepută doar ca un act salvator de viaţă. Mama nu este histocompatibilă. şi consideră că dezvăluirea adevărului i-ar distruge familia.. un gest firesc născut mai curând din obligaţie morală decât din compasiune. tatăl decide că nu doreşte să îşi doneze rinichiul. acest lucru depinde de probabilitatea de succes a transplantului ca şi de riscurile şi costurile implicate.

Pe lângă criteriile medicale bine stabilite de către medici intervin mulţi factori paramedicali meniţi să ierarhizeze pe toţi cei consideraţi eligibili pentru transplant. Modalitatea de alocare de organe nu este un procedeu reglementat prin lege nicăieri în lume. Comitetul de etică şi afaceri juridice a Asociaţiei medicale americane (AMA) a produs un set de criterii pentru alocarea transplantului de ficat. pentru că „nu merita investiţia" (după acuzaţiile bunicii). Pe de altă parte feministele consideră că sexul feminin este. un azil de bătrâni. După calcularea diferitelor alternative. chirurg care a salvat nenumărate vieţi. artist etc). fără a i se impune doctorului un clişeu de răspuns. vedetă. decizia este intransigentă. In prezent se află în program de hemodializă dar se pare că eficacitatea acesteia a diminuat în timp.O pacientă în vârstă de 19 ani este tratată pentru o boală renală severă. nu suntem cu toţii talentaţi sau emeriţi în ceea ce facem. Tot o preocupare morală pentru cine va avea şansa să trăiască şi cine nu o indică următorul caz: In aprilie 1997 s-a deschis un proces împotriva unei unităţi de transplant care a refuzat acordarea unui transplant la o fetiţă de 15 ani. Criteriile AMA acceptabile sunt: (1) beneficiul potenţial pentru pacient. Cazurile sunt cu atât mai apăsătoare pentru medic cu cât argumentele legate de vârsta tânără a pacienţilor. (4) statutul economic? Capacitatea financiară de a rambursa costurile unui transplant din surse proprii ar discrimina clar pe cei care nu îşi permit un astfel de lux. (2) importanţa tratamentului în îmbunătăţirea calităţii vieţii. Pe de altă parte în aceeaşi săptămână unui faimos jucător de fotbal cu istoric de alcoolism i s-a realizat un al doilea transplant de ficat în acelaşi spital. Doar un frate s-a găsit histocompatibil. pe perioada tratamentului intraspitalicesc. gravitatea bolii şi riscurile operatorii mici nu au nici un efect. Care ar fi aceste criterii? (1) Vârsta? Să le oferim celor tineri o şansă în plus pentru faptul că au viaţa înaintea lor. Pe de altă parte nu suntem cu toţii predestinaţi a deveni lideri. Doctorul s-a întâlnit separat cu fratele pacientei pentru a discuta riscurile şi beneficiile operaţiei. Spitalul a motivat refuzul intervenţiei din considerente morale. Medicul explică încă o dată riscurile implicate şi îl sfătuieşte cu putere să reconsidere decizia datorită gravităţii bolii sorei lui şi speranţei de viaţă limitate înafara transplantului. astfel încât rolul său comunitar să constitue un atu? (ex: persoana care a donat fonduri pentru o scoală de copii. Fratele rămâne de neclintit în refuzul său. Diferenţa între cele două ipostaze prezentate este că dacă în prima medicului i se cere să ascundă adevărul invocând motive familiale. şi mult mai multe obiective de împlinit? Dar atunci nu am discrimina bătrânii şi nu am „eugeniza" societatea prin eliminarea vârstelor cu morbiditate crescută? Nu am fi nevoiţi să introducem sau să acceptăm o nouă datorie. In plus a mărturisit că nu a simţit niciodată că el şi sora sa au fost vreodată suficient de apropiaţi astfel încât să îşi asume acest tip de risc pentru celălalt. datoria de a muri? Nu sacrificăm o viaţa pentru a salva o alta? (2) Sexul? Tendinţa actuală este de militare pentru egalitate în drepturi între ambele sexe. ataşat riscului de opresiune şi exploatare. legate de faptul că fetiţa a consumat canabis contra avertizărilor medicului. deşi a fost iniţial de acord cu testarea fratele a decis să nu doneze rinichiul. (3) meritul social? Am putea accepta criteriul utilităţii pe care un om în deţine în societate. 24 . (3) durata beneficiului. ceea ce obligă doctorul la respectarea refuzului neclintit al pacienţilor. prin amprenta genetică. socială şi culturală. În ambele situaţii pacienţii sunt competenţi mental. Bunica incriminează discriminare în realizarea unui act medical. din cauza abuzului de droguri (mama fetiţei fiind şi ea cunoscută cu dependenţă de droguri). Michelle a murit ulterior de insuficienţă hepatică ca urmare a consumului de droguri interzise. deci autonomi în capacitatea de decizie. Inainte ca starea clinică să se altereze medicului a sugerat membrilor familiei să facă teste sangvine de determinare a compatibilităţii pentru transplantul de rinichi. şi ca atare un privilegiu medical (de tipul acordării unui transplant) ar contrabalasa dezavantajul natural. în a doua.

Datele privind donatorul şi receptorul. conform modelului prevăzut în anexa nr. fără a fi necesar avizul acestei comisii. de la donatori vii. ţesuturi şi celule de la donatorul decedat se face în următoarele condiţii: se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă. Se interzice prelevarea de organe. Donatorul poate reveni asupra consimţământului dat. Dacă minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani. placentă. vor fi comunicate sub anonimat.Distribuirea organelor ar trebui să se faca în functie de sansa mai buna a pacientului de a supravieţui sau în functie de durata (lista) de aşteptare? . excepţie făcând situaţiile fără echivoc. ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu. cap femural. scris. de sânge. ce vor fi utilizate în scop terapeutic. liber. se face cu respectarea regulilor de bioetică cuprinse în regulamentul comisiei de avizare a donării de la donatorul viu. se exprimă în faţa preşedintelui tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul centrului unde se efectuează transplantul. (2) contribuţia pacientului în societate. asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic. familial şi profesional.(4) urgenţa tratamentului şi (5) cantitate de resurse necesare. cât şi primitorul care vor fi supuşi unui examen psihologic şi/sau psihiatric. după obţinerea consimţământului informat. alcool) sa beneficieze de alt organ nou (sănătos)? . scris sau verbal. având ca scop testarea capacităţii de exerciţiu. psihic. până în momentul prelevării. nici receptorul să nu poată fi identificaţi. precum şi stabilirea motivaţiei donării. piele. după efectuarea obligatorie a unei anchete de către autoritatea tutelară competentă Refuzul scris sau verbal al minorului împiedică orice prelevare. 6. Intrebările de natura etică care se nasc odată cu problematica transplantului de organe sunt numeroase: . alcoolism). (3) contribuţia pacientului la dezvoltarea bolii (ex: abuz de droguri. Prelevarea. spermă. prealabil şi expres al acestora. se poate efectua de la persoane majore în viaţă. în scop terapeutic. prevăzut în anexa nr. rezultate din actul prelevării. neimplicat în echipa de transplant.Ar trebuie ca cei care au acţionat conştient la daunarea unui organ (prin fumat. Consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic. 25 . Prelevarea şi transplantul de organe. Criterii AMA inacceptabile: (1) capacitatea de plată.Ar trebuie ca persoanele care au avut în trecut o tentativă de sinucidere să primescă organe pentru transplant? . Comisia de avizare a donării de la donatorul viu va avea următoarea componenţă: un medic cu pregătire în bioetică din partea colegiului medicilor judeţean sau al municipiului Bucureşti.Ar trebuie recompensaţi material cei care doneaza organe sau familia acestora? Prevederi legale privitoare la transplant în România Prelevarea de organe. droguri. respectiv al părinţilor. ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise. având capacitate de exerciţiu deplină. astfel încât nici donatorul. obezitate. sânge din cordonul ombilical. membrane amniotice. 1. inclusiv informaţiile genetice. Comisia va evalua atât donatorul.Familia este stăpână asupra organele persoanei apropiate? . tutorelui sau al curatorului. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiacă se face conform protocolului de resuscitare. Prelevarea de organe. confirmată în spital de 2 medici primari. Prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimţământul minorului dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani şi cu acordul scris al ocrotitorului legal. prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal. consimţământul acestuia. În cazul donatorului care are cel puţin 14 ani. la care pot avea acces terţe părţi. un psiholog sau un medic psihiatru şi un medic primar. ţesuturi şi celule de origine umană. (4) folosirea în trecut a resurselor medicale. angajat al spitalului şi având atribuţii de conducere în cadrul acestuia.

precum şi cazurile în care declararea identităţii este obligatorie prin lege. în scopul obţinerii de foloase materiale sau de altă natură. 9.Se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului. Art. în cazuri medico-legale. conform modelului prevăzut în anexa nr. ţesuturi şi celule de origine umană se efectuează cu consimţământul scris al primitorului.(1) Organizarea şi/sau efectuarea prelevării de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru transplant. 7. ţesuturi şi celule de origine umană se efectuează numai în scop terapeutic. ţesuturi şi celule de origine umană. 11. în timpul vieţii. Prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă.(1) Prelevarea de organe. ţesuturile şi celulele de origine umană disponibile. (3) Publicitatea în folosul unei persoane.Transplantul de organe. consimţământul va fi luat de la persoana autorizată. o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor. . constituie infracţiunea de trafic de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. în timpul vieţii. pe baza unei autorizaţii speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant. precum şi a primitorului. Fiecare prelevare de organ. ţesuturi şi celule. 158. la care pot avea acces terţe părţi. în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului. să îl reprezinte pe defunct. nici receptorul să nu poată fi identificaţi. . declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare. Transplantul de ţesuturi sau celule de origine umană se efectuează numai din băncile acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant. Introducerea sau scoaterea din ţară de organe. în scopul obţinerii de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană. în mod legal. prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să doneze organe. printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe. părinte. Legea 95/2006 prevede: Art. conform legislaţiei vamale. Prelevarea de organe. . se face numai cu consimţământul medicului legist şi nu trebuie să compromită rezultatul autopsiei medico-legale. Actul de refuz al donării. 7 Ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în băncile de ţesuturi şi celule. În condiţiile în care pe teritoriul naţional nu există nici un primitor compatibil cu organele. inclusiv chirurgicale dacă este necesar. 148. Datele privind donatorul şi receptorul. exceptând cazurile în care familia donatorului. respectiv primitorul sunt de acord. Se interzice divulgarea oricărei informaţii privind identitatea donatorului cadavru. celule de origine umană se face numai pe baza autorizaţiei speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant. În absenţa acestora. Art. frate. Prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă. 8. conform protocolului de declarare a morţii cerebrale. persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării. Prelevarea de organe. conform modelului prevăzut în anexa nr. acestea pot fi alocate în reţeaua internaţională de transplant. ţesut sau celulă în parte. precum şi publicarea sau mediatizarea unor anunţuri privind donarea de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule umane în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau de altă natură pentru sine. conform modelului prevăzut în anexa nr. persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării. conform procedurilor stabilite de Agenţia Naţională de Transplant. ţesut sau celulă de origine umană este anunţată imediat şi înregistrată în Registrul naţional de transplant. 5. avizat de medicul de familie. Transplantul de organe. respectiv anexa nr. astfel încât nici donatorul. pentru sine sau pentru altul. (2) Determinarea cu rea-credinţă sau constrângerea unei persoane să doneze organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. conform modelului prevăzut în anexa nr. conform legislaţiei în domeniu. acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant. după ce acesta a fost informat asupra riscurilor şi beneficiilor procedeului. ţesuturi şi celule de origine umană. 4. va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant. în ambele situaţii se procedează conform modelului prevăzut în anexa nr. în următoarea ordine: soţ. Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi de la o persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice. în cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule. copil. după modelul prevăzut în anexa nr. 150. soră. ţesuturi şi celule de la donatori decedaţi se efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să excludă orice boală infecţioasă. ţesuturi. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani fapta persoanei de a dona organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană. ţesuturi şi celule. prelevare. vor fi comunicate sub anonimat. Agenţia Naţională de Transplant poate acorda servicii funerare şi/sau transportul cadavrului. 26 . transplant de organe. conform protocoalelor stabilite pentru fiecare organ. ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris a cel puţin unu dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor. familie ori terţe persoane fizice sau juridice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. inclusiv informaţiile genetice. în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator.

dar nu numai ei. înaintea lumii văzute. Pentru geneticieni. ţesuturi. oricând după concepere. atunci când avortul este premeditat şi voit. în mod individualist.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi cumpărarea de organe. de aceea merită respectul datorat fiecărui om. Codul Penal din anul 1865 pedepsea provocarea avortului. dar. până în cea de-a 14 săptâmână în România. Consider că poziţia bioeticii ar trebui să fie un punct de intersecţie între credincioşi şi necredincioşi. . legislaţia era permisivă în privinţa avortului numai în cazul în care era salvată viaţa mamei. care permitea. Ne-am putea întreba. atât în America. Mai târziu. este clar că nu poate fi adusă în discuţie problema responsabilităţii.patriarhia. În această situaţie însă. înainte de termenul de gestaţie şi are drept efect moartea fătului. În legătură cu atitudinea faţă de avort. pe motiv că se aflau în totală contradicţie cu respectarea drepturilor omului. avortul în două situaţii: atunci când menţinerea sarcinii ar fi ameninţat viaţa gravidei şi atunci când unul dintre părinţi era bolnav psihic şi pericolul transmiterii acestei boli la noul născut era o certitudine. medicul. Vechile societăţi ale Greciei şi Romei erau tolerante faţă de avort. viaţa începe în momentul fecundaţiei. Este actul avortului o crimă sau nu? Unii cercetători susţin că avortul până la o anumită vârstă a fetusului nu reprezintă o crimă. Art. dat fiind că acest fapt nu priveşte voinţa liberă a cuiva în comiterea lui. au contribuit la săvârşirea lui. Mai mult. Embrionul este un individ uman în dezvoltare. După anul 1989 aceste legi au fost abrogate. Apoi. iar la romani avortul putea fi comis în orice perioadă a sarcinii. 159. mişcările feministe americane au introdus conceptul de „maternitate voluntară” şi „planificare familială”. sau că este comis pentru a îşi salva sănătatea. responsabilitatea aparţine mamei. singura posibilitate de control asupra corpului şi destinului lor.transplant. ci îl are pe cel de act. În schimb.ro/Lege/TitlulVI_Legea_95_2006. cum apare sufletul în cazul procreării. Dar moartea poate fi fapt sau act. Aşadar. La începutul secolului al XIX – lea.ro/Istoric.transplant. prin urmare. ţesuturi şi/sau celule de origine umană. avortul este autorizat până în cea de-a 22 –a săptămână în Anglia.wikipedia. Cuvântul „avort” derivă din latinescul „aborior” – termen opus lui „orior” (a naşte) – şi înseamnă a muri sau a dispărea prematur. atât timp cât în Jurământul lui Hipocrate. orice provocare ilegală a avortului. Utilizarea ierburilor care provocau avortul era cunoscută din cele mai vechi timpuri. avortul era interzis după apariţia mişcărilor fetale. cu privare de libertate. pentru femei. echivalează cu uciderea unei fiinţe omeneşti. Preexistenţialismul. dar embriologii consideră că doar un organism autonom (un făt mai mare de 6 luni) are viaţă. se pare că întreruperile de sarcină de către medic nu erau permise.html http://www. de-a lungul întregii istorii a omenirii. avortul este doar o întâmplare nefericită. Dacă viaţa începe o dată cu zămislirea.html http://www. Astăzi. Indiferent dacă este săvârşit de către mamă cu intenţia de a „scăpa” de copil. el nu mai are statutul de fapt. în vederea obţinerii unui profit.Introducerea sau scoaterea din ţară de organe. termenul face trimitere la moartea prematură. în scopul trasării unei linii de demarcaţie între viaţa sexuală şi procreaţie. În vremea regimului totalitar. Avortul înseamnă întreruperea sarcinii prin eliminarea fătului (spontană sau provocată) din cavitatea uterină.html Avortul Avortul aparţine problematicii eticii aplicate deoarece este o problemă controversată (există argumente pro şi contra) şi are caracter moral explicit. avortul este un act voluntar şi. condamnabil.transplantforlife.ro/ro/opera_social_filantropica/bioetica_3. laolaltă cu filosofii. (3) Tentativa se pedepseşte. celule de origine umană fără autorizaţia specială emisă de Agenţia Naţională de Transplant constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.org/miracles/religion. Să observăm diferenţa! Putem vorbi despre un fapt al avortului atunci când se produce un avort involuntar. începând din anul 1996. în scopul revânzării. susţine că sufletele au fost create toate o dată. Există trei puncte de vedere: preexistenţialismul. neprovocat şi neprevăzut. inevitabil. Poziţia Bisericii este aceea că viaţa omenească nu începe la naştere. ele sunt 27 . această distincţie creează diverse polemici în rândul cercetătorilor şi nu doar al lor. În fond.org/wiki/Transplant_de_organ agenția nationala de transplant+ http://www. A afirma că embrionul este o parte din mamă este o eroare sau o mistificare cu caracter anti – ştiinţific. Omul există ca om din momentul conceperii până în momentul morţii biologice. incidental sau profesional. toate legile din România condamnau. Practica avortului a fost întâlnită.htm http://www. mărturiseşte că nu va administra femeii substanţe abortive. avortul reprezentând. asemeni Codului Penal din 1937. În ţara noastră. ci la zămislire. aceasta a oscilat de la o epocă la alta. Bibliografia temei: http://ro. De acest înspăimântător act devin responsabili toţi cei care. în calitate de slujitor al vieţii. Păcătuind. traducianismul şi creaţionismul. În această situaţie. totuşi. cât şi în Anglia. în America. iniţiat de filosofia platoniciană şi reluat de Origen. până în momentul naşterii în SUA şi. se ştie. înseamnă că distrugerea unui viitor copil.

Acest film reliefează o realitate cutremurătoare: prin avort. până la moarte. ea şi cei apropiaţi ei. femeia comite o crimă. „Strict biologic. Avortul este omucidere cu premeditare. nu există nici o raţiune după care sufletul să fie rupt de momentul conceperii. susţinută de foarte mulţi sfinţi Părinţi. dimpotrivă. deja!). prezenţa într-un subiect uman a unei stări de handicap cere mai multă protecţie şi ajutor. Tendinţa de a diminua statutul biologic al embrionului. Dacă pornim de la principiul unanim 7 acceptat că „materia vie ia naştere exclusiv din materie vie” şi că „dintr-o celulă iniţială. Tratat de etică (trad. femeile tind să apeleze la avorturi ilegale nesigure. este o persoană umană deplină. Astăzi. Personal. Persoana. sunt adepta acestei ultime concepţii. ca şi trupurile. în Peter Singer (ed. Printre argumentele de susţinere a avortului pot fi amintite cele referitoare la preţul plătit de femei care. Boari. Dar este greşit să i se ceară unei femei să ducă la bun sfârşit o sarcină. Legat de aspectul informării relevant este rezultatul cercetării unui medic american obstetrician. Polirom. de altfel. Alţii susţin că ar trebui relevat ca decisiv faptul că această potenţială fiinţă umană nu ar fi dotată cu autoconştiinţă. Nathason: fătul este fiinţă omenească separată. 99 Ibidem. Punctul de vedere traducianist. Potenţialul fătului rezidă nu doar în ADN. p. totuşi. în condiţiile în care ea nu 10 este capabilă sau nu doreşte să facă un asemenea angajament substanţial” . dezvolta şi nu ar ajunge om. când. mor înainte de vreme. sufletul este dat de Dumnezeu prin creaţie nemijlocită. frecvenţa cardiacă îi creşte şi deschide gura larg ca într-un strigăt). de fapt. probabil că vor vedea fătul ca pe un „copil nenăscut”. din punct de vedere ontologic şi axiologic. în trup. Refuzul de a da viaţă este expresia unei mentalităţi secularizate. Mărăcinean). Fiinţa umană. ajungem la concluzia că încă din momentul zămislirii. are prioritate faţă de societate. de la concepţie. pe de altă parte. fără echivoc. Teoria creaţionismului. acest organism este viu. altminteri nu sar putea hrăni. din punct de vedere etic. Medicul a folosit filmarea cu ultrasunete a avortului unui făt de 12 săptămâni şi a observat că fătul presimte ameninţarea instrumentului utilizat în provocarea avortului şi că manifestă perceperea pericolului (se mişcă violent şi agitat. este cea dominantă în Biserică. entitatea nou concepută n-ar avea încă o realitate şi o demnitate umană: ar fi vorba doar de o realitate potenţial umană sau de o pură posibilitate de umanitate(aşa cum am văzut. trebuie să se ţină seama şi de faptul că maternitatea reprezintă un risc pentru sănătatea proprie. ca unicat. în momentul zămislirii. iar acesta va fi apreciat pentru potenţialul său. negarea avortului legal şi sigur încalcă dreptul femeii la viaţă. Poate că acest lucru se datorează faptului că potenţialul fătului este un motiv solid pentru a-l aprecia şi proteja. cu excepţia cazurilor extreme. chiar şi cei care susţin drepturile femeii trebuie să fie preocupaţi de statutul moral al 11 fătului” . iniţiat de Tertulian. Sunt de părere că opoziţia „sănătatea mamei – viaţa fătului” nu este în echilibru. „Dar dacă fătul ar avea acelaşi drept la viaţă ca o persoană. Din momentul în care o femeie se angajează la îngrijirea continuă a fătului. regăsind în embrion şi în fetus acele caracteristici Petre Raicu. Şi. ucide o fiinţă nevinovată. R. prezenţa unei malformaţii sau a unui handicap nu ştirbeşte deloc realitatea ontologică a celui ce urmează să se nască. Oamenii nu sunt repetiţia simplă a unor indivizi uniformi. numită ou sau zigot. După unii autori. cum fac majoritatea femeilor. care. V. Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciind că 200000 de femei mor anual din această cauză. este normal să îi aprecieze potenţialul şi să o protejeze. Didactică şi Pedagogică. prin suferinţă. avortul ar fi un eveniment tragic şi greu de justificat. Aşadar. 2006. Ed. iar alteori doar ca o problemă a drepturilor femeii. că embrionii au toate drepturile unei 9 fiinţe umane” . Din momentul în care femeia şia asumat sarcina. Indiferent de motivul pentru care ia decizia avortului. În prezent. Genetica. devine responsabilă. adică nu ar fi capabilă de o activitate liberă şi intenţionată. ca pedeapsă. considerându-se adesea că li se încalcă femeilor dreptul de a îşi controla propriul corp. ci şi fetusul. 8 un organism nou” . care a pierdut sensul spiritual al existenţei umane. femeia şi nu doar ea. Iaşi. Mary Anne Warren susţine următoarele idei: „Argumentul conform căruia fătul este o persoană potenţială rămâne valabil. în vederea curăţării. Acolo unde avortul este interzis de lege. 1967. Suprimarea vieţii fizice a viitorului nou – născut prin avort este echivalentă cu o compromitere totală a tuturor valorilor temporale care se bazează pe viaţa fizică. cu toate caracterele personale specifice. 343 11 Ibidem 7 8 28 . iar existenţa sa ar fi subordonată capacităţii de a exprima gândirea şi limbajul. astfel încât să nu fie considerat individ uman decât plecând de la unele momente fixate arbitrar. reducând omul la un simplu produs biologic. Trebuie să recunoaştem.aşezate în trupuri. considerând că întreruperea sarcinii este un drept al lor. nu este dotată încă cu o conştiinţă clară. devenindu-i trupului principiu de viaţă. 81 9 Ibidem 10 Mary Anne Warren. Bucureşti. deoarece se consideră că nu numai femeia are drepturi. Autoarea este de părere că uneori avortul este tratat ca o problemă doar a drepturilor fătului. fără a ţine seama de chipul lui Dumnezeu din om. B. rezultată din fecundarea ovulului cu elementul sexual mascul. fără o coerciţie legală. sarcinile involuntare măresc sărăcia şi rata mortalităţii infantile. ia naştere. care. prin diviziunea şi diferenţierea celulelor. fecundarea unui ovul de către un spermatozoid constituie originea unui nou individ. Problema avortului nu este însă atât de simplă cum ar părea la primă vedere. p. deoarece la baza originii societăţii se află persoanele. iar în ţările din lumea a treia. Engelhardt.). ci. T. este un abuz de drept. libertate şi integritate fizică. apără ideea că sufletele urmaşilor provin din sufletele părinţilor. Avortul. Dacă trupul are un început în sămânţa lui Adam. ne obligă la un respect dublu. Un susţinător al acestei teorii a fost H. Viaţa celui care urmează să se nască nu poate fi instrumentalizată în favoarea sănătăţii mamei. Ed. multe femei refuză să fie mame. p. cu încălcarea drepturilor embrionului. ci şi în angajamentul matern (şi patern). Astfel. din lipsa unor metode contraceptive şi de avort sigure şi legale. se asociază cu încercarea de a nu – l considera persoană umană.

Numai persoanele umane au acest status.proprii persoanei (autoconştiinţa. în Germania. a început programul de planificare a naşterilor pentru controlul populaţiei şi protejarea economiei. avortul este gratuit în China şi se acordă ca recompensă un concediu post – avort de două săptămâni. Argumentele care stau la baza acestui model sunt: siguranţa crescută pentru femeie. În Germania. în scopul îmbunătăţirii rasei umane (eugenie). În acest stat. Legislaţia se poate grupa în patru modele: modelul prohibitiv. Astăzi. Se ştie că mai mult de 75% din populaţia lumii trăieşte în ţări în care avortul este legal. sunt permise avorturile în sarcinile mici şi foarte rar în sarcinile avansate. medicilor. dacă valoarea vieţii depinde de a fi persoane. în funcţie de ţara unde se aplică. Unele fiinţe ce aparţin unor specii diferite de a noastră sunt persoane. copiii până la 7 ani. se pare că este mai grav să ucizi. nu sunt participanţi primari la acţiunea morală. dar nu şi pentru femeile indezirabil rasial. judecătoriilor. Nu au status în sine şi prin sine. raţionalitatea. decât o fiinţă umană grav înjosită. După anul 1989. Ultimul model dintre cele prezentate– cel al intimităţii – se caracterizează prin faptul că legea incriminează doar rareori avorturile. din punct de vedere conomic şi social. Avem raţiuni de a acorda o valoare mai mare vieţii persoanelor decât vieţii non – persoanelor şi astfel. educaţie şi căsătorie. efectuarea avortului este obligatorie. În România. care nu este persoană. în anul 1983 s-a dat un amendament care a făcut ca avortul să fie posibil doar cu scopul salvării femeii. atunci trebuie să refuzăm teoria conform căreia viaţa membrilor speciei noastre are valoare mai mare decât cea a altor specii. Peter Singer considera că este persoană umană cel care posedă autoconştiinţă. retardaţii mintal grav şi oamenii aflaţi în comă fără speranţă sunt fiinţe fără statut de persoane umane. autocontrol. în România s-a adoptat modelul permisiv. sarcina la o vârstă înaintată a mamei sau chiar statutul marital al mamei justifică. efectuarea avortului. Irlanda este una dintre puţinele ţări care incriminează avortul. Modelul permisiv – cel de-al doilea model expus de mine – are la bază ideea că avortul este legal numai cu aprobarea guvernului. În cazul modelului prescriptiv. asigurarea libertăţii femeii şi a egalităţii în muncă. avortul era încurajat printr-un sistem de recompense şi penalizări. Acest model a fost adoptat în Uniunea Sovietică după anul 1955 şi este valabil şi în state precum Danemarca şi Norvegia. Femeile care în urma avortului acceptă şi legăturile tubare primesc o compensaţie adiţională. dacă ea consideră că sarcina îi va crea o povară. ajunge să concluzioneze că nu toate fiinţele umane sunt persoane. iar în anul 1979 la un singur copil. Sunt permise aproape toate avorturile. China. cu condiţia ca ele să fie efectuate de personal calificat. În Franţa. fetuşii. În anul 1943. sensul viitorului. Se poate admite avortul în caz de handicap mental sau fizic grav al fătului. în anul 1966. capacitatea de comunicare şi curiozitate. sensul moral). de exemplu. sensul trecutului. Acest model stă la baza politicilor de avort obligatoriu pentru femeile sărace sau incompetente mental. modelul prescriptiv şi cel al intimităţii. aproximativ 86% dintre decesele în timpul sarcinii sau naşterii se datorau avorturilor ilegale. avortul era prohibit pentru germani. de a nutri consideraţie pentru alţii. capacitatea de a se pune în relaţie cu alţii. De aici rezultă că. unele fiinţe umane nu sunt. În anul 1980. Acest model este întâlnit îndeosebi în legislaţia multor ţări africane şi din America Latină. plătit. 29 . În anul 1974 cuplurile erau limitate la doi copii. De exemplu. avortul poate fi efectuat la cererea femeii înainte de 10 săptămâni. Sarcina ca urmare a incestului. în anul 1953. În acest stat. un cimpanzeu. modelul permisiv. Modelul prohibitiv are la bază protejarea copilului nenăscut. în cazul acestui model. În conformitate cu acest model. Hitler a prohibit avortul şi contracepţia. Argumentul acestui model constă în faptul că sarcinile ar fi poveri prea mari pentru unele femei. Astfel de entităţi sunt membri ai speciei umane. avortul a devenit ilegal pentru femeile care aveau mai puţin de 4 – 5 copii. Nici o apreciere obiectivă nu poate atribui vieţii unor fiinţe umane care nu sunt persoane o valoare mai mare decât vieţii altor specii care sunt.

persoana căreia i se face eutanasie ar fi fost în măsură să-şi dea sau să se abţină să-şi dea consimţământul să moară. armonios şi thanatos .involuntară atunci când pacientul. deşi are capacitatea de a decide. dar nu şi l-a dat. O definiţie mai complexă aflată în circulaţie este: Eutanasia implică un ansamblu de acţiuni sau inacţiuni medicale.criteriul acţiunii medicului. pentru a-i suprima în mod radical suferinţe extreme. 30 .voluntară atunci când bolnavul aflat în stadiu terminal.EUTANASIA Termenul de eutanasie a fost introdus de Francis Bacon (1561-1626). sau pentru a-i cruţa pe copii anormali.moarte. . . pe bolnavii incurabili sau pe bolnavii psihici lipsiţi de angrenarea în realitate. prognosticul este un sfârşit apropiat şi inevitabil. fără însă ca înainte de boală sau accident să fi menţionat dacă într-o asemenea situaţie ar dori sau nu eutanasia. fericită". liniştită. care reprezintă pe de asupra o povară grea pentru familie şi societate. dar şi a nivelului de informare asupra realităţii diagnosticului şi prognosticului bolii sale. În acest caz. a consimţământului şi a capacităţii de integrare a acestuia în sfera socialului. fie pentru că a fost întrebată dar s-a abţinut să şi-l dea fiindcă dorea să continue să trăiască. fără să sufere de o depresie tratabilă. Toate referinţele permanente în privinţa legalizării s-au făcut şi se fac numai la această categorie de eutanasie.non-voluntară atunci când se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri. care i-a acordat un sens pur filozofic. dar acest lucru nu sa întâmplat. . şi/sau a pierderii demnităţii. de prelungirea unei vieţi de suferinţă (uneori pentru mulţi ani). cuvintul eutanasie fiind format prin alipirea a doi termeni din greaca veche: eu bun. este competent. Clasificarea eutanasiei După criteriului voinţei bolnavului. acordul subiectului ar fi putut fi obţinut. a bolnavilor inconştienţi. nu a fost consultat asupra gestului aducător de moarte sau a declarat anterior că nu doreşte să i se facă eutanasie. sensul care este atribuit acestui termen prin prisma originii sale etimologice. în cazurile pacienţilor cu boli mintale severe sau care datorită unor boli sau unor accidente nu sunt autonomi (au pierdut capacitatea de acţiona în mod responsabil). Ea se întâlneşte în cazurile de fetuşi. în sensul în care duce la scurtarea suferinţelor unui bolnav care în momentul actual.criteriul voinţei personale a bolnavului. acordul subiectului neputând fi obţinut datorită stării lui mintale sau fizice. fie pentru că nu a fost întrebată. Pentru clasificare se iau în considerare două criterii esenţiale: . de altfel. solicită în mod repetat medicului curant scurtarea suferinţelor. Uciderea din milă a unei persoane. Practic. având suport eticojuridic şi fiind în interesul bolnavului. Acesta este. eutanasia semnifică o "moarte bună. având discernământul neafectat de boală. a celor aflaţi în stare vegetativă persistentă. În accepţiunea sa. din punct de vedere al ştiinţei medicale nu beneficiază de un tratament etiologic. fiind conştient că nu mai există nici un fel de soluţie terapeutică. nou născuţi pluri-malformaţi. din cauza durerilor insuportabile. ci dimpotrivă. eutanasia poate fi: .

Ea presupune grăbirea morţii unei persoane. . separate de cel puţin 15 zile şi trebuie să facă şi o cerere scrisă şi semnată în prezenţa a doi martori. insulină sau clorură de potasiu).Eutanasia activă (mercy killing. Actul este rezultatul unei iniţiative a cetăţenilor care a fost votată în statului Oregon în noiembrie 1994. el este încă un subiect controversat. În anul 1997. Legea a intrat în vigoare în aprilie 2002. Procedurile de acest gen sînt aplicate în cazul: bolnavilor incurabili aflaţi în stadii terminale. un pacient poate solicita prescrierea de medicaţie letală în următoarele condiţii: .Eutanasia pasivă (letting die. SAM. în care oricum moartea naturală va surveni curând. lăsatul în plata Domnului) apare când moartea este produsă în mod deliberat prin neinstituirea sau întreruperea unor măsuri obişnuite de nutriţie sau tratament. în unele circumstanţe. prin: îndepărtarea echipamentului de susţinere a vieţii (suport respirator.Cazurile în care pentru întreruperea vieţii consimţământul este acordat de familie sau este obţinut printr-o hotărâre judecătorească sunt asimilate eutanasiei non-voluntare. întreruperea administrării de apă şi hrană. conform "Decretului asupra morţii în demnitate". . statul Oregon din S. dar nu E. Deşi suicidul asistat medical este legal în prezent în Oregon. .pacientul trebuie să facă două solicitări orale medicului său. persoanelor cu stare vegetativă persistentă . . injecţii intravenoase cu aer. Această lege este cunoscută sub denumirea de Actul morţii cu demnitate din Oregon (Oregon's Death with Dignity Act). un guvern democratic a elaborat o lege care autorizează E şi SAM în anumite condiţii: este vorba de "Decret asupra Drepturilor Muribunzilor" .să fie diagnosticat cu o afecţiune letală care are prognostic letal în şase luni.să fie competent.În 1996. De exemplu. muribundului. .A. dar a fost promulgat abia în 1997 datorită dificultăţilor legale pe care le-a întîmpiat. omorul din milă) apare când moartea este produsă în mod deliberat şi activ. În prezent. acordarea doar a unor îngrijiri minime.să fie rezdent al statului Oregon. După criteriul acţiunii medicului se disting două tipuri de eutanasie: . în similitudine cu evoluţia unei boli cronice. prin mijloace pozitive. lăsarea în mila „lui Dumnezeu". . . în lipsa aplicării sau întreruperea unui tratament care ar putea prelungi viaţa. USA. suicidul asistat medical este o practică legală în Elveţia.La puţin timp. de confort. Eutanasia pasivă constă deci. de către medic. Acest tip de eutanasie presupune deci intervenţia unei persoane (care nu este în mod necesar medicul curant) în producerea morţii prin utilizarea unui mijloc tanatogen (supradozări medicamentoase.U. pentru prima oară în istorie. având loc "acutizări". Dezbaterile asupra eutanasiei (E) şi suicidului asistat medical (SAM) au devenit permanente. .să aibă 18 ani sau mai mult. lăsarea să moară. care se află într-o comă din care nu-şi vor mai reveni niciodată.Teritoriul de Nord al Australiei. cardiac). 31 . 16 mai 2002. În aprilie 2001 a doua Cameră a parlamentului olandez a adus modificările necesare codului penal pentru a legaliza E şi SAM. a fost legalizat în statul Oregon. În conformitate cu legea din Oregon.indivizi cu leziuni cerebrale importante. În 1997 parlamentul a abrogat această lege printr-un amendament adus decretului din 1978 al teritoriului de Nord (auto-guvernat) al Commonweallth. inhalare de monoxid de carbon sau anestezice. Olanda. în statul Oregon a fost legalizat suicidul asistat medical pentru pacienţii terminali. camera reprezentanţilor a parlamentului federal al Belgiei a votat în favoarea legalizării eutanasiei. mercy dying. legea a fost atacată pe motiv că toate medicamentele care pot fi prescrise (barbiturice) sunt substanţe controlate federal deci ar trebui să fie prohibite chiar pentru folosirea n cazuri de suicid asistat medical.În acelaşi an. întreruperea oricărui tratament intensiv (proceduri şi medicaţie).

moartea nu trebuie să producă suferinţă inutilă altor persoane. -soluţiile propuse trebuie să fie viabile şi realiste. . dreptul de a cere eutanasia. în urma cererii explicite a mamei (cazul Postma). . a fost judecat la Alkamaar în anul 1982. In anul 1981. curtea de justiţie din Rotterdam a condamnat o persoană care nu era medic pentru a fi asistat un bolnav terminal în comiterea suicidului. Geertruida Postma.. Pacienta era o femeie de 78 de ani care suferise o hemoragie cerebrală în urma căreia rămăsese surdă. În cazul de mai sus curtea de justiţie a condamnat acuzatul pe motiv ca acesta nu era medic. Acuzatul era un medic care a eutanasiat o femeie de 95 de ani.pacientul trebuie să fie conştient atunci când îşi exprimă dorinţa pentru practicarea eutanasiei sau suicidului asistat medical. eutanasia şi suicidul asistat medical au devenit practici acceptate în Olanda.pacientul trebuie informat asupra alternativelor posibile şi viabile. A fost aratat. Primul caz de eutanasie implicând un bolnav cronic. . bolnavă cronic.pacientului trebuie să i se prezinte soluţii alternative.medicul trebuie să raporteze la Departamentul de Servicii Umane (DHS) toate prescripţiile pentru medicaţie în scopul comiterii suicidului. au fost emise 9 criterii pentru a crea un cadru în care eutanasia şi suicidul asistat medical să fie justificate: . Pacienta era incapabilă de a mânca sau bea şi suferise o pierdere temporară a conştienţei. La cererea sa persistentă şi voluntară. implicit. când o curte de justitie din Leeuwarden a judecat şi pedepsit un medic la închisoare pe o săptămână cu suspendare pentru administrarea unei injecţii letale mamei sale bolnave. Medicul a cerut o a doua opinie de la un alt medic care a fost de acord că pacienta nu îşi va mai putea recăpăta starea de sănătate. Din momentul în care acest caz a fost rezolvat.decizia trebuie să fie luată de mai mult decât un singur medic. Totuşi. Dr. .doar un medic poate efectua eutanasia sau suicidul asistat medical şi . Curtea de justiţie a considerat ca medicul nu este vinovat pentru ca pacientul considera viaţă ca insuportabilă. i-a administrat o injecţie cu morfînă şi curara. care i-a determinat moartea. Curţile de justiţie au acceptat producerea unei morţi mai timpurii datorită administrării medicaţiei antialgice pentru pacienţii încurabili şi terminali care suferă dureri insuportabile fizice sau psihice.medicul trebuie să aiba grijă deosebită în luarea acestei decizii. de asemenea.suferinţa să fie de nesuportat. că pacienta a avut drept la auto-determinare şi. dar nu într-un stadiu terminal. dar nu în stadiul terminal al bolii. fiica sa. . . pentru că s-a considerat că scopul ei principal a fost acela de a produce moartea pacientei. Studiu de caz: Olanda Primul caz reprezentativ în dezbaterea privind eutanasia şi suicidul asistat medical s-a întâmplat în anul 1973. în vârstă de 78 de ani. Medicul nu a fost găsit vinovat de tribunalul din Alkamaar. sentinaa uşoară stabilită în acest caz (o săptămână de închisoare cu suspendare şi un an de probaţiune) a arătat toleranţa legală faţă de eutanasie. dar cu condiţia ca scopul tratamentului să fie înlăturarea durerii şi nu determinarea morţii pacientului. Dr. . Când şi-a recăpătat starea de conştienţă. Postma a fost găsită vinovată sub incidenţa articolului 293 din Codul Penal. Totodată.un medic consultant trebuie să confirme diagnosticul şi prognosticul. vorbea cu dificultate şi trebuia să fie legată de scaun pentru a nu cădea. pacienta a cerut medicului său să fie eutanasiată. . dar a fost 32 .cererea pentru eutanasie sau suicidul asistat medical să fie voluntară.

ce nu pot fi îndepărtate prin vreun mijloc disponibil. Totuşi. caz în care suferinţa pacientei era pur psihologică. ale căror morţi nu sunt iminente. Mai mult. de fapt. dar nu i-a fost aplicată nici o pedeapsă. suferea de o depresie profundă. În anul 1994. în persoana Dr. sentinţa a fost anulată deoarece poliţia a confiscat ilegal documente medicale de la medic. medicul a cerut opiniile a mai mulţi colegi. Dr. pentru cazurile de eutanasie non-voluntară. pentru a justifica aceste practici. atitudinea medicului a fost justificată. când un medic a fost condamnat la un an de închisoare pentru uciderea mai multor pacienţi ai unei case de nursing fără consimţământul lor. Două alte cazuri sunt considerate a fi deschis calea spre acceptarea eutanasiei non-voluntare. unul prin suicid şi celălalt datorită unui cancer. Conform acestui argument. Acest drept de a-ţi clama moartea este adeseori privit ca parte a dreptului la 33 Argumentul dreptului de a muri . are dreptul de a cere sfârşirea chinurilor. In final. Curtea Supremă de Justiţie nu a avut obiecţii în învocarea în acest caz a apărării de necesitate. Ea avea un lung istoric de depresie şi trecuse printr-un mariaj cu un soţ abuziv. Chabot a fost judecat sub articolul 294 a Codului Penal olandez pentru ca nici unul dintre medicii consultanţi nu văzuseră. pacienta. medicul a fost chiar despăgubit fînanciar pentru lezarea reputaţiei sale. Chabot a asistat-o pe d-na Boscher în comiterea suicidului prin prescrierea unei doze letale de medicamente şi apoi a raportat decesul acesteia coronerului. Punctul de pornire în luarea acestei decizii a fost reprezentat de cazul Chabot. provocată de o boală incurabilă. Tribunalul a decis ca deoarece copilul ar fi putut suferi grav în urma intervenţiei chirurgicale. Dr. Din acel moment. Pacienta. Eutanasia şi/sau suicidul asistat medical apar astfel ca acte de compasiune pentru persoana a cărei viaţă a devenit de nesuportat. în acest caz a fost vorba despre o extensie a apărării de necesitate. d-na Hilly Boscher. care îi cauzează durere şi suferinţă. Chabot. Dr. Medicul a diagnosticat-o cu depresie severă şi incurabilă şi a apreciat că acest caz satisface regulile pentru suicidul asistat medical. Cel de-al doilea caz s-a întîmplat în anul 1989 şi a implicat un medic care a administrat o injecţie letală unui nou născut cu sindrom Down şi atrezie intestinală. dar nici unul dintre aceştia nu a vazut efectiv pacienta. Curtea Supremă de Justiţie din Olanda a anulat aceasta decizie a Curţii de Apel pe baza articolului 40 din Codul Penal olandez. Chabot nu a fost condamnat. sau suferă o degradare fizică sau psihică neacceptabilă pentru el. Primul a avut loc în anul 1985. De fapt. Susţinătorii eutanasiei şi suicidului asistat aduc patru argumente Argumentul compasiunii Atunci când un pacient are o suferinţă majoră. In anul 1991. o persoană cu o boală incurabilă. defect din naştere care poate fi remediat chirurgical. Mai tîrziu. în vîrstă de 50 de ani. dar a primit o mustrare din partea Tribunalului Medical Disciplînar în februarie 1995. pacienta a contactat Federaţia Olandeză pentru Eutanasie Voluntară care i-a recomandat să fie examinată de un psihiatru. Pacienta a decis să se sinucidă după moartea celor doi fii ai săi. dar a cerut ca în astfel de cazuri chestionarele care erau înmânate coronerului să conţînă o secţiune specială. oferite de articolul 40 din Codul Penal Olandez.condamnat de Curtea de Apel din Amsterdam pentru că ar fi putut să îndepărteze durerea pacientei în alt mod în afară de eutanasie. În 1984. eutanasia şi suicidul asistat medical au fost acceptate nu numai pentru pacienţii terminali ci şi pentru cei cronici sau batrîni. ar fi mai blând să-l ajuţi să-şi sfârşească viaţa decât să-l laşi să trăiască şi să sufere în continuare. Curtea Supremă de Justiţie din Olanda a decis ca suferinţa psihologică poate justifica efectuarea eutanasiei sau a suicidului asistat medical. In scopul comiterii suicidului.

Dacă o acţiune este greşită din punct de vedere etic sau chiar ilegitimă. Viaţa umană şi fericirea personală nu pot fi reduse doar la termenii impersonali ai banilor şi cheltuielilor.suferinţa nu poate avea nici o funcţie benefică. În cazul durerilor intolerabile. Teoria se mai utilizează. legal sau social. Un atare drept nu există din punct de vedere etic. Într-adevăr costul îngrijirii acestui tip de pacienţi poate fi foarte mare. .omul are cu adevărat dreptul de a muri. Argumentul compasiunii este puternic la cei ale căror rude au fost obligate să-şi urmărească persoanele iubite suferind agonii insuportabile şi să asculte repetate cereri de a le pune capăt prin eutanasie.autonomie. în actuala stare a naturii umane şi a societăţii. Se pretinde că societatea ar avea o obligaţie de a-i elimina din cadrul ei pe cei care nu fac faţă din punct de vedere fizic şi mintal. la rândul lor. cinci argumente Eutanasia este prea radicală Eutanasia distruge o problemă în loc să o rezolve. ea distruge întregul sistem nervos. îl privează pe acesta de speranţă şi de orice posibilitate de a regreta sau de a se răzgândi. ceea ce a dus la recunoaşterea marilor costuri pentru îngrijirea medicală şi socială a celor care ar putea fi candidaţi pentru eutanasie. mai ales în zilele noastre. şi anume: . . prin care pacientul are dreptul de a lua hotărâri în legătură cu tratamentul său medical. Dacă studiem prezumţiile pentru practica eutanasiei vedem că sînt de valoare îndoielnică. Cu toate acestea este îndoielnic cât de mult credit putem acorda compasiunii faţă de alte principii care guvernează comportamentul uman în orice situaţie dată. În anii '20 această teorie era destul de populară. în loc să distrugă doar locul de percepţie a durerii. Se speră că prin legalizarea eutanasiei se va putea controla şi abuzul. mai ales cele de ordin medical. dar asta nu înseamnă că el are dreptul să procedeze în consecinţă. Argumentul progresului social Argumentul necesităţii economice Oponenţii eutanasiei şi suicidului asistat aduc. pentru a-şi justifica opţiunea. trebuie să ne îndoim că un apel la motivul compasiunii o pot face justă etic şi legal. 34 . cu care nu se poate estima situaţia umană. iar valoarea vieţii umane este măsurabilă. când cerea pentru organe de transplant este tot mai mare şi că astfel se va putea face o distincţie clară a eutanasiei/suicidului asistat faţă de omor. Reamintim politica rasială şi de genocid a Germaniei Naziste. pentru a justifica eutanasia copiilor sever handicapaţi şi a adulţilor cu demenţă severă sau stare vegetativă persistentă. În ultimi ani au fost tot mai numeroase cazurile de stare vegetativă persistentă. iar motivaţiile susţin că legalizarea şi trecerea la efectuarea eutanasiei ar putea permite ca unele sume să fie redistribuite în folosul îmbunătăţirii în alte sectoare a serviciilor medicale pentru populaţie. Prin argumentul dreptului de a muri se face o confuzie între drepturi şi libertăţi. totuşi. Punctele de vedere se bazează pe teoria utilitaristă cunoscută sub numele de darvinism social. Aceste patru argumente nu au fost suficiente pentru a decide în favoarea eutanasiei/suicidului asistat şi ele au fost susţinute în cadrul dezbaterilor de o serie de afirmaţii. în sensul că omul este liber să-şi încheie viaţa atunci când crede de cuviinţă. Argumentul progresului social şi al necesităţii economice au implicaţii care le diminuă forţa în mod considerabil. Sfârşind viaţa pacientului.cerea de eutanasie este întotdeauna raţională şi demnă de încredere. dar după consecinţele politicii sociale şi rasiale din Germania Nazistă ea şi-a pierdut susţinătorii.

Cu siguranţă că acesta ar fi ilogic şi neetic. Revista Română de Bioetică. deoarece aceasta ar submina relaţia lor medic-pacient. de a sacrifica întregul de dragul unei părţi. Datorită posibilităţilor de abuz. 95/2006. Nr. 35 . majoritatea ţărilor nu au legalizat-o până în prezent.Există un principiu etic al totalităţii care îngăduie sacrificarea unei părţi de dragul întregului. 12 După Liviu Oprea. 46/2003 cu Normele de aplicare) Legea privind reforma în domeniul sănătăţii (L. Probabil că nu se vor găsi prea mulţi doctori care să dorească să fie cunoscuţi drept călăii pacienţilor lor. Când s-au avansat ideile ce susţineau eutanasia în anii '30. 2. Vol. Eutanasia nu are justificare etică Eutanasia este inadmisibilă legal Eutanasia este greu de pus în practică Eutanasia devine tot mai puţin necesară Relaţia dintre personalul medical şi pacient A. pp. după legalizarea avortului. Este de aşteptat ca să nu se poată ţine în frâu explozia de cazuri de eutanasie pe principiul slippery slope (al pantei lunecoase). sociale sau rasiale. onestitate. Modele bioetice ale relației personal medical-pacient12 Toate modelele bioetice reprezintă încercări teoretice de a promova fie bunăstarea. Nu era încă înţeles mecanismul acţiunii opiaceelor în controlul durerii. Medicii nu aveau îndrumătoare practice şi nu aveau experienţă în algeziologie şi în îndepărtarea altor simptoame neplăcute date de bolile incurabile. cap. XV) Codurile de etică ale profesiilor medicale Răspunderea B. 482/2007 (Norme de aplicare L. practicată pe motive politice. fie autonomia pacientului. iar alte metode şi medicamente nu se cunoşteau. care arată că se poate începe cu cazuri adevărate de ucidere din milă şi la cerea bolnavului. 7. demnitate confidențialitate Prevederi legale Legea drepturilor pacientului (L. Acest pericol a fost dedus prin extrapolarea situaţiei din Anglia unde. Nu există un principiu invers. 75 și urmtăt. Aprilie – Iunie 2009. 95/2006. Un studiu analitic al relației medic – pacient. Principii şi prevederi legale           Principii: încredere reciprocă autonomia pacientului binele / beneficiul pentru pacient primum non nocere compasiune. ca să se ajungă la eutanasie nonvoluntară generalizată. nu erau cunoscute conceptul şi practica medicinei paliative. s-au făcut abuzurile de avort. Diferitele scheme de eutanasie. Totuşi medicii au o formaţie în scopul păstrării vieţii şi nu a distrugerii ei. profesională a personalului medical) Ordin MSP nr. inclusiv cele britanice sugerau că eutanasia va fi dusă la îndeplinire de medici. cap.

doctors are "limited. este adultul iar pacientul este copilul sau care ar face bine sa asculte pentru ca finalul sa fie favorabil (Hipocrate?) se pune accent pe vindecare iar nu pe autodeciziei (utilitarist) 2. Ca regula cu cat o persoana este mai putin rationala si apta de autocontrol in general si in raport cu boala sa (autodeterminare) cu atat comportamentul paternalist trebuie sa fie mai accentuat.Modelul tehnic .personalul dă indicații și pacientul se supune acestora .personalul medical răspunde de efectuarea intervențiilor medicale iar pacienții sunt beneficiarii îngrijirilor medicale .Model parinte-copil: Medicul este expert.Model tip prieten: Medicul are grija de interesele pacientului impreuna cu acesta (exista loc si pentru autonomie si pentru paternalism).caracter paternalist . Modelul asistență – cooperare .pacientul doar respectă deciziile personalului 1.recomandat pentru bolile cronice și psihanaliză d. Autonomie maxima pentru pacient. Modelul participării reciproce . Risc de eroare si de interventie redusa ulterior. pacientul decide. implinind dorintele tale ascunse. Modelul activitate – pasivitate .Model tip contractor-client: Medicul prezinta optiuni. Ori autonomia se bazeaza pe drepturile omului si in principiu si ca fundament este elementul central al relatiei medic pacient (privilegiul terapeutic). special-purpose friends").Modelul paternalismului pur . Modelul activitate – pasivitate b. Exista mitul autonomiei ca perfecta stare. Modelul asistență – cooperare c.personalul ajută pacientul pentru ca acesta să se poată ajuta singur .Primele modele (Szasz și Hollender): a.relație de tip parteneriat . 3. Modelul participare reciprocă a. Gradul de paternalism indicat este invers proprotional cu gradul de autonomie care este prezent. Problema paternalismului este ca o data aplicat el împinge la o parte autonomia. Modelul paternalist - presupune că bunăstarea pacientului poate fi stabilită în mod obiectiv. e.considerat adecvat în cazul urgențelor b. el stie tot. Modelul consumist (numit și ingineresc sau informativ) 36 .Modelul bazat pe dezvoltarea prieteniei .participarea pacientului la luarea deciziilor este limitată c. Pacientul poate considera ca medicul nu a actionat in cel mai bun interes al sau. Totusi nu intotdeauna o persoana este in masura sa doresca isi apere sau sa isi reprezinte interesele sale sau sa si fie apta sa o faca. Dar un prieten poate face pentru tine si ceea ce tu n-ai spune ca ai dori. Medicul este un prieten pe care il ai pentru un timp si pentru un anume scop (Charles Fried .se bazează pe consimțământul pacientului la deciziile personalului . personalul fiind cel care stabilește interesul pacientului .potrivit pentru cazurile grave Dezavantajele pentru a) și b) .

oferă toate informațiile relevante .reunirea pacienților și a personalului în funcție de cele mai profunde valori ale lor face contractul funcțional b) Modelul deliberativ al relației personal medical – pacient .Scopul personalului: să-și convingă respectuos pacienții asupra tratamentului optim.ajută pacienții să descopere caracteristicile intervențiilor medicale disponibile . ipotetic. pacienții având decizia ultimă . susține că pacientul. are patru drepturi: o Luciditate – dreptul de a avea acces la informații relevante o Autonomie o Fidelitate – dreptul de a continua serviciul orientat către propriile interese o Umanitate – dreptul de a fi tratat cu compasiune și respect La nivelul contactului clinic modelul contractual cunoaște două versiuni: a) Modelul îngemănării valorilor profunde . ci mai curând unul simbolic scopul principal este promovarea autonomiei pacientului o personalul medical răspunde de deciziile tehnice o pacienții răspund de deciziile morale care implică valori morale și preferințe privind stilul de viață Modelul triplului contract: o Consensul social al societății – toți membrii sunt agenți morali egali. pacienții devenind vulnerabili.nu permite personalului să facă recomandări pacienților . dintre personalul medical și pacienți o Acordul explicit dintre pacient și personalul medical Fried C.compasiunea are un rol central.încrederea pacienților este o condiție esențială . odată ce a fost acceptat de medic.lipsește personalul de latura umană f) Modelul esențialist al relației medic-pacient.sugerea de ce ar fi de dorit anumite valori .încrederea este întărită de responsabilitatea medicilor . ea fiind o calitate morală ce permite luarea unei decizii medicale justificată moral g) Modelele contractuale ale relației medic-personal - - - nu este un contract legal.personalul doar trebuie să furnizeze informațiile necesare privitoare la intervențiile medicale Dezavantaje: .– acordă pacienților control și responsabilitate totală asupra deciziilor medicale . în aceste condiții pacienții așteaptă ca personalul să le promoveze interesele . consimțământul liber exprimat fiind important o Acordul social.permite personalului să facă recomandă pacienților și să-i convingă pe aceștia să le accepte Critici: 37 .boala conduce la pierderea autonomiei.personalul acționează precum profesorii sau prietenii .relația medic-personal reprezintă interacțiunea între doi agenți morali egali . Edmund Pellegrino – o relație medic-personal care decurge din principiul bunăstării pacientului poate evita paternalismul .reduce rolul personalului la unul tehnic .

pe care medicul a realizat-o cu succes şi evoluţia a fost favorabilă. chiar dacă există situaţii ce ne îndreptăţesc astfel.  actul medical la care urmează a fi supus.Pacienții participă în mod activ la procesul decizional . Williams. În final pacienta a acuzat medicul pentru vătămare corporală. În prezent se acceptă două sensuri ale „consimţământului informat". autonomia. urechea stângă fiind normală. el reprezintă o autorizare autonomă a unui individ pentru o intervenţie medicală sau pentru participarea sa la o cercetare. Williams. După iniţierea anesteziei. Din acest prim sens reiese că unei persoane i se cere mai mult decât săşi exprime acordul şi complianţa la o anumită procedură. iar neglijenţa nu semnifică doar incapacitatea de a realiza cu succes un anumit procedeu. medicul dentist. care să nu fie viciat prin înşelăciune şi reprezentând concordanţă între voinţa internă şi cea declarată a pacientului. Persoana respectivă trebuie să autorizeze ceva printr-un act de consimţire. informată şi voluntară. Acordul pacientului informat Acordul scris al pacientului trebuie să conţină în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente:  numele. După Beachamp and Childress. Supreme Court of Minnesota. Williams) a examinat pacienta (Dna Mohr) şi a găsit o problemă la nivelul urechii drepte.  acordul exprimat fără echivoc pentru efectuarea actului medical. pe scurt. În primul sens.Pacientul este tratat în calitate de persoană și nu de caz C. consimţământul este un acord de voinţă expres sau tacit dat de o persoană cu discernământ. medicul a realizat că urechea dreaptă nu necesita operaţie. Consimţământul informat Din punct de vedere juridic.- Relația personal medical nu începe prin negocierea vreunui tip de contract Se axează pe o singură valoare morală. 1905 Medicul (Dr.  semnătura şi data exprimării acordului. el este analizabil prin prisma unei alegeri autonome. cum ar cazul Mohr vs. în timp ce urechea stângă prezenta o modificare semnificativă impunând intervenţie chirurgicală.  descrierea. Acordul scris constituie anexă la documentaţia de evidenţă primară. iar acesta cântăreşte riscurile şi beneficiile asociate şi în final consimte. după caz. Instanţa a motivat: „Dacă un medic recomandă pacientului un anumit tratament. reşedinţa pacientului. consimţământul este examinat în termenii reglementării sociale în instituţii care trebuie să obţină legal un consimţământ valid de la pacienţi sau subiecţi înainte de 38 . În acest caz s-a concluzionat că orice atingere a pacientului (exceptând urgenţa) este ilegală dacă este realizată fără consimţământ. a informaţiilor ce i-au fost furnizate de către medic. asistentul medical/moaşă. aceasta semnifică faptul că pacientul intră într-un contract cu medicul autorizându-l pe acesta să realizeze operaţia în limitele consimţământului. prenumele şi domiciliul sau. ratând bunăstarea și nevătămarea sau obligațiile și responsabilitățile Promovează o etică minimalistă („Care este lucrul de care mă pot dispensa imediat fără să încalc vreun drept explicit al pacientului?”) Pellegrino: promovează o etică a neîncrederii Modelele relaționale ale relației personal medical –pacient Thomasine Kushner propune un model bazat pe deontologia kantiană . Consimţământul nu poate fi niciodată presupus. care necesita tratament chirurgical. Mohr v. şi nimic în plus În cel de-al doilea sens.

dacă un minor matur nu îşi poate da consimţământul din punct de vedere legal. (5) consimţire. premergător unei excursii de mult anticipate în Australia. Elemente de bază (precondiţii) 1. (2) informare. permiţând realizarea unui tratament paliativ bun). Medicul a suspectat o problemă serioasă şi a recomandat mai multe teste. Înţelegerea (punctelor 3 şi 4) III. fără să poată autoriza efectiv intervenţia şi astfel fără un consimţământ valid în al doilea sens. filozofică sau psihologică se pot recunoaşte cinci segmente ale consimţământului: (1) competenţă mentală (discernământ). după cum prevede codul unităţii respective. Un bărbat în vârstă de 69 de ani. Acest episod a urmat decesului soţiei sale. (3) înţelegere. cuprinzând decizia împotriva opţiunii propuse. în cazul unui pacient incompetent. Comunicarea (informaţiilor relevante) 4.procedurile diagnostice. Autorizarea (planului/opţiunii alese) Varianta negativă a consimţământului informat o reprezintă refuzul informat. fiind primul eveniment pozitiv din viaţa lui după mulţi ani. în virtutea autonomiei sale. Elemente de consimţire 6. într-un stadiu inoperabil şi incurabil (dar cu dezvoltare lentă. Elemente informaţionale 3. Exemplul a două cazuri care scot din discuţie realizarea unui consimţământ informat prin nedezvăluirea adevărului decisă de medic la un pacient competent (dar cu istoric de boală psihiatrică) şi respectiv nedezvăluirea adevărului. Medicul a tratat acest pacient de mulţi ani. Combinând viziunea medicală. Rezultatele au fost concludente pentru diagnosticul de cancer de prostată. cunoscându-l ca fiind „fragil" din multe aspecte. legală. Recomandarea (unui plan) 5. de fiecare dată când apărea o problemă de sănătate. motiv pentru care a fost spitalizat pentru o perioadă scurtă de timp înainte de tentativa de sinucidere. Voluntarism (în procesul de decizie) II. Acum. şi nici nu implică o autorizare adevărată. Decizia (planului) 7. în care punctul III menţionat anterior se referă la elemente de refuz. survenit după o îndelungă şi dificilă luptă cu cancerul. deşi era normal integrat în societate şi în mod clar capabil de gândire raţională şi capacitate de decizie. el nu este necesar autonom. Se îngrijora excesiv şi de multe ori nu putea delibera sau decide în mod raţional. în perioada de recuperare şansa de a pleca în Australia s-a materializat. înstrăinat de copii săi. Analizele de sânge şi radioimagistice au atestat o funcţie renală normală. totuşi el poate permite o anumită procedură. la cererea familiei. scheletul unui consimţământ ar fi următorul: I. Bărbatul era destul de nevrotic pe fondul unui istoric de boala psihiatrică. Era clar că nu a fost pregătit să facă faţă dispariţiei soţiei. şi fără alte rude a fost supus unei examinări fizice de rutină. Recent a suferit o reacţie depresivă severă. în timpul căreia s-a purtat iraţional şi a avut o tentativă de suicid. inclusiv analize de sânge detaliate. Pacientul avea de asemeni antecedente de depresii prelungite şi serioase. şi astfel să dea un consimţământ informat în primul sens. Din această perspectivă. Medicul său a considerat că împărtăşirea diagnosticului de cancer în condiţiile 39 . un scanner al sistemului osos şi o biopsie de prostată. (4) voluntarism. Astfel sintetizând toate aceste elemente. Astfel un pacient sau subiect de cercetare ar putea să accepte o intervenţie. De exemplu. terapeutice sau de cercetare. Se referă la o autorizare efectivă legală sau instituţională. Competenţa mentală (de a înţelege şi decide) 2.

Deşi disputată vehement. odată cu pierderea capacităţii de decizie. După mai multe explorări medicul certifică diagnosticul presupus şi discută cu echipa medicală şi un asistent social solicitarea empatică a fiului de a ţine ascuns diagnosticul. Aceşti pacienţi au inevitabil o erodare a capacităţii de decizie şi a competenţei mentale şi de asemenea pot avea capacităţi limitate de a face faţă unui astfel de diagnostic. refuzând sau nerespectând recomandarea acestuia. pacientul l-a întrebat anxios pe medic: „Totul este în regulă?". Medicul consideră că multe dintre argumentele care sprijină ideea comunicării diagnosticului de cancer se bazează pe acurateţea relativă a diagnosticului. Chiar şi cei care apăra valoarea autonomiei în etica medicală (cum sunt şi autorii acestui material) consideră că acest tip de rezolvare este justificată dacă persoanele în cauză nu pot fi considerate autonome pentru decizii specifice. nu-i aşa?". nu cumpănesc adecvat beneficiile şi riscurile. Medicul este îngrijorat de ascunderea adevărului. care este preocupat de afectarea capacităţii de interpretare şi confruntare cu activităţile de zi cu zi ale tatălui său. dar colegii din echipă rămân la opinia că direcţiile legale de pentru sfârşitul vieţii sunt singura indicaţie pentru ceea ce ar fi dorit pacientul. Probabil că o hotărâre bazată pe o dorinţă explicită anterior exprimată ar fi întrunit mai multe criterii etice. Sau măcar ar putea să îşi exprime sentimentele şi chiar frica". în limita gradului nostru de siguranţă. Şi poate cea mai bună explicaţie a faptului că nici un consimţământ nu poate fi pe deplin informat este însăşi evidenţa că nu întotdeauna ştim ce vrem. cum ar fi cei deprimaţi sau cei dependenţi de droguri potenţial vătămătoare care sunt incapabili de a lua decizii raţionale. Asistenta socială a adăugat că deşi există evidenţe empirice că majoritatea dintre ei ar dori să ştie dacă au cancer. dar există şi pacienţi pe deplin competenţi şi care în pofida angajării într-un proces deliberativ cu medicul. speranţa de viaţă este foarte variabilă. prognosticul este de obicei imprecis. Nu este sigur dacă aceste motive s-ar aplica şi în cazul Altzheimer pentru că diagnosticul se bazează pe criterii clinice (a căror confirmare la autopsie este de 92%). opţiunile terapeutice limitate. Fără a aştepta un răspuns a adăugat: „Nu am cancer. Este aceasta o atitudine paternalistă? 40 . şi se întreabă dacă acelaşi lucru se aplică şi bolii Altzheimer. Asistenta adaugă şi faptul că este importantă maximizarea autonomiei individuale atunci când este posibil: „putem fi sinceri cu pacienţii referitor la ceea ce credem noi că se întâmplă. o istorie naturală predictibilă şi un pacient deplin competent. Este îngrijorat acesta ar putea avea boala Altzheimer şi îi cere medicului să nu îi dezvăluie diagnosticul în caz de confirmare. şi din păcate un eveniment nefericit din viaţa este uneori prima ocazie de a ne confrunta cu noi înşine. în timp ce alţii acţionează în virtutea principiului beneficiului. dar crede cu tărie că această minciună a fost justificată. o poziţie de acest gen este cert contrabalansată de principiul beneficiului.statusului său fragil i-ar cauza în mod cert în continuare un comportament iraţional şi din nou nu ar fi capabil să judece clar situaţia sa clinică. Când explorările medicale au fost complete şi rezultatul cunoscut. încercând să protejeze pacientul de efectele negative ale propriei sale alegeri. medicul a răspuns: „Eşti la fel de bine ca în urmă cu 10 ani". Dnul Johnson ar putea fi capabil să îşi conceapă „direcţii legale de pentru sfârşitul vieţii" referitor la acceptarea sau refuzul tratamentului în anumite condiţii". Interesant este faptul că există pacienţi. Uneori însă considerentele şi alegerile se schimbă în timp. Când ambele categorii aleg o acţiune nefavorabilă lor. Considerând că nu ar suferi şi nici nu şi-ar conştientiza boala în timpul excursiei în Australia. O astfel de atitudine împiedică accesul pacienţilor la informaţiile necesare exercitării autonomiei. pe existenţa unui spectru variat de opţiuni terapeutice. Medicul este de părere că Dnul Johnson îşi va pierde abilitatea de a se răzgândi. În cazul al doilea vectorul atitudinii decizionale porneşte de data aceasta din partea familiei unui pacient cu competenţă mentală fluctuantă (sau care va fi alterată în viitor): Dnul Johnson. Asistenta a amintit că în ultimii 25 de ani s-a dezvoltat un consens cu privire la dezvăluirea diagnosticului de cancer pacienţilor. un bărbăt în vârstă de aproape 70 ani este adus la medic de către fiul său. sunt mai puţin clare preferinţele celor cu boală Altzheimer. unii medici respectă autonomia neimplicându-se peste efortul uzual de persuasiune.

Paternalism înseamnă forţă de acţiune şi uz de autoritate. Dacă însă este perceput drept o încălcare stringentă a drepturilor pacientului sau o valenţă de preţ a comunităţii medicale rămâne încă de disecat prin perspectiva valorilor individuale. Henderson aprecia în 1935 că arta medicului este de a trata deopotrivă cu medicamente dar şi cu vorbe, dar plecăciunea exagerată faţă de autonomia pacientului este periculoasă, compromite judecata clinică şi reprezintă astfel un hazard pentru starea de sănătate. Aspecte morale şi interpretative se dezvăluie şi când gândirea şi răzgândirea pacientului (o opţiune prezentă care vine în contradicţie cu preferinţele cert exprimate în trecut) dezorientează decizia medicală.

Un pacient în vârstă de 28 ani a decis oprirea definitivă a programului de hemodializă cronică, datorită calităţii precare a vieţii sale şi faptului de a se simţi o povară pentru familia sa. Bărbatul avea diabet, era orb şi incapabil de a se deplasa datorită unei neuropatii progresive. Soţia sa şi medicul şi-au exprimat acordul de a-i adminstra medicaţie analgezică pentru controlul durerilor, şi de a nu reîncepe dializa, chiar dacă el ar cere din nou acest lucru, sub influenţa durerilor sau a altor modificări organice (în insuficienţa renală, cantităţile crescute de uree în sânge nu pot fi eliminate, şi ca urmare pot duce uneori la alterarea statusului mental). Fiind în spital în stadiu terminal de boală, în momentele premergătoare morţii, pacientul s-a trezit, acuzând dureri şi solicitând să i se facă din nou dializă. Soţia şi medicul nu au ţinut cont de această nouă preferinţă şi au decis să acţioneze în baza cererii anterioare de a nu interveni, iar pacientul a decedat la câteva ore.
Deşi hotărârea lor a fost justificată, respectul autonomiei ar fi sugerat un alt curs al acţiunii, acela de a fi reintrodus în programul de dializă, măcar pentru a verifica dacă înafara neuropatiei uremice pacientul prezenta o competenţă mentală adecvată, care ar putea justifica revocarea deciziei. Cazul cel mai tulburător după părerea noastră şi care înglobează unitar noţiunile de consimţământ informat, autonomie şi competenţă mentală este povestea lui Dax Cowart, un bărbat afectat extrem de sever de o explozie, ocazie cu care şi-a pierdut şi tatăl. În urma acestui accident Dax a rămas orb, cu arsuri de gradul III la peste 65% din suprafaţa corporală. În pofida cererilor susţinute de întrerupere a îngrijirilor medicale Dax a fost forţat să sufere tratamente medicamentoase şi chirurgicale insuportabile pe o perioadă de peste un an. La final era complet desfigurat, cu degetele amputate, cu pierderea permanentă a auzului şi orbire. Pe tot parcursul spitalizării a fost declarat competent la multiple evaluări. Deşi ulterior viaţa sa a căpătat un nou sens, s-a căsătorit şi a devenit un avocat de succes, Dax şi-a menţinut neclintit aceeaşi poziţie, că tratamentul ar fi trebuit stopat atunci când, competent fiind, a cerut medicilor să fie lăsat să părăsească spitalul şi să se întoarcă acasă, încheindu-şi viaţa datorită gravităţii rănilor sale. De atunci Dax a devenit un luptător înfocat împotriva paternalismului medical. El nu pledează pentru ca fiecare pacient ars să fie lăsat să moară, ci ca fiecărui pacient ars şi competent mental să i se permită să ia o decizie. De fapt în istoria eticii biomedicale, principiile beneficiului („a face bine") şi a non vătămării („primum non nocere" sau „să nu faci rău") au produs o falsă justificare pentru acţiunile paternaliste. Patosul şi sensibilitatea acestui caz nu pot fi redate elocvent decât de însuşi protagonistul acestei poveşti zbuciumate. O soluţie de compromis într-o situaţie dilematică cu privire la alegerea celei mai bune atitudini terapeutice este cea de „intervenţie temporară", pe baza căreia o anumită intervenţie este justificată a fi impusă pentru a se verifica dacă într-adevăr persoana acţionează autonom, şi judicios. Continuarea intervenţiei este însă nejustificată dacă se dovedeşte clar că acţiunile sunt cu adevărat autodeterminate. În acest sens, Glanville Wiliams foloseşte exemplul persoanei sinucigaşe. Dacă din întâmplare ne lovim de cineva aflat în cursul unui act suicidal, reflexul uman şi moral este de a-l opri, act îndreptăţit în primul rând de dorinţa de a-i salva viaţa, dar şi de a determina şi eventual remedia cauza supărării, a descurajării morale, a desconsiderării de sine sau a celor din jur şi poate pentru a-l convinge să urmeze un tratament psihiatric, dacă este cazul. Dar nimic mai mult decât o constrângere temporară nu poate fi justificat. În prezent marea majoritate a proceselor de malpraxis în SUA implică şi o plângere legată de consimţământul informat (sau mai exact acordarea unui consimţământ neinformat). Se pune însă şi întrebarea „înafară de diagnosticul bolii ce ar trebui să mai dezvăluie un medic pacientului său?". Care sunt informaţiile relevante? Cazul ce urmează este de referinţă pentru răspunsul la această întrebare: 41

Arato vs. Avedon (Cal 1993) Miklos Arato era o persoană cu o viaţă profesională de succes, şi care la vârsta de 42 de ani a fost diagnosticat cu insuficienţă renală de cauză chirurgicală. In timpul operaţiei de îndepărtare a rinichiului medicul chirurg detectează o tumoră a porţiunii distale a pancreasului. După ce Doamna Arato şi-a dat consimţământul, porţiunea de pancreas afectată a fost îndepărtată. Examenul anatomo-patologic a fragmentului examinat a confirmat natura malignă a tumorii şi ca urmare Dnul Arato a fost transferat în grija medicilor oncologi. In timpul primei vizite la oncolog, Dnului Arato i s-a cerut să completeze un chestionar de rutină, cu 150 întrebări. Una dintre ele era „doriţi să vi se spună adevărul asupra situaţiei clinice sau preferaţi ca medicul să reţină pentru el aceste informaţii?". Dnul Arato şi-a exprimat în scris dorinţa de a i se spune adevărul. Oncologul a discutat cu Dnul şi Dna Arato recomandarea de urmare a unui tratament chimioterapic asociat cu radioterapie, schemă care a arătat rezultate promiţătoare pe studiile experimentale, şi pe care pacientul a acceptat-o. Nici chirurgul nici medicul oncolog nu au precizat pacientului sau soţiei acestuia mortalitatea mare a cancerului de pancreas. Explicaţia lor s-a bazat pe mai multe argumente. După părerea chirurgului Dnul Arato era extrem de anxios în ceea ce priveşte boala sa, astfel încât oncologul, Dr. Avedon, a considerat că relatarea specifică a datelor despre mortalitate ar fi inadecvată din punct de vedere medical şi că o precizare exactă asupra mortalităţii ridicate ar depriva pacientul de orice speranţă de ameliorare, stare psihică de nedorit. După mărturiile medicilor, Dnului şi Dnei Arato i s-au precizat la începutul tratamentului că majoritatea pacienţilor cu cancer pancreatic decedează din cauza acestei boli, că Dnul Arato prezenta un risc mare de recurenţă a bolii, situaţie care ar deveni incurabilă. Aceste informaţii au fost furnizate verbal în cadrul unor serii de întâlniri, concepute astfel încât pacientul şi familia să poată pune întrebări directe şi dificile. După părerea Drului Avedon, Dnul Arato, deşi evident interesat de semnificaţia clinică a simptomelor sale nu a abordat niciodată subiectul „cât mai am de trăit?", în nici una din cele 70 de consultaţii într-un an de zile şi ca urmare Dr. Avedon a considerat că a prezentat suficiente informaţii care să să-l facă pe pacientul său să ia o decizie informată. De asemeni Dr. Avedon a adăugat că eficienţa schemei terapeutice propuse nu a fost dovedită în situaţia de faţă, că efectele secundare au fost bine descrise şi că Dnului Arato i sa prezentat şi opţiunea de a refuza tratamentul. După un an de tratament, s-a produs şi recidiva tumorală, în urma căreia pacientul a decedat. La scurt timp de la deces Dna Arato a deschis un litigiu împotriva medicului oncolog, acuzându-l de realizarea unui consimţământ informat neadecvat. Informaţiile legate de şansele de supravieţuire au fost considerate atât de relevante de către Dna Arato, încât, daca le-ar fi deţinut, nu ar fi acceptat tratamentul oncologic, care i-a alterat semnificativ calitatea vieţii. Ar fi putut să îşi petreacă restul vieţii alături de familie, aranjându-şi viaţa profesională şi echilibrându-şi balanţa financiară.
Nu sunt numai situaţiile fatale când pacienţii sunt nemulţumiţi de lipsa informaţiilor care le-ar fi putut schimba planurile de viaţa. Adesea pacienţii se simt ignoraţi atunci când medicii sunt excesiv de preocupaţi de aspectele strict medicale, mai ales dacă evoluţia cazului este nefavorabilă. Un alt caz de referinţă cu privire la informarea pacienţilor a fost Cobbs vs. Grant (Cal, 1972), un caz de malpraxis care a implicat două acuzaţii: neglijenţa medicală în realizarea unui act chirurgical şi incapacitatea de a realiza un consimţământ informat valid înainte de iniţierea tratamentului.

Cobbs vs. Grant (Cal, 1972) Dnul Cobbs a fost internat în spital pentru tratamentul unui ulcer duodenal. Pe parcursul spitalizării i s-au efectuat o serie de analize pentru evaluarea bolii şi sa administrat un tratament medicamentos specific, care însă nu a dus la remiterea simptomatologiei. Medicul curant a considerat că este indicată iniţierea unui tratament chirurgical, relatându-i pacientului în termeni generali riscurile derivate din anestezia generală. Pacientul a fost transferat la chirurgie, unde Dr. Grant a ajuns la aceeaşi concluzie diagnostică „ulcer peptic duodenal
42

intratabil" şi a confirmat indicaţia chirurgicală. Deşi Dr. Grant a explicat pacientului natura operaţiei nu a discutat nici unul din riscurile inerente actului chirurgical. A doua zi pacientul a fost operat, ocazie cu care s-a decelat intraoperator prezenţa unui ulcer de dimensiuni mici. Postoperator recuperarea pacientului a decurs fără evenimente semnificative, şi a fost externat în a opta zi. Totuşi la scurt timp după întoarcerea acasă pacientul a acuzat dureri intense abdominale, iar după două ore a intrat în şoc şi s-a intervenit chirurgical în urgenţă. Cu această ocazie s-a remarcat că pacientul prezenta o hemoragie internă severă cu punct de plecare în hilul splinei, ceea ce a impus şi îndepărtarea splinei (splenectomie). O astfel de afectare în structura splinei (care să impună un tratament chirurgical de urgenţă) reprezintă unul din riscurile inerente al tipului de operaţie care a fost iniţial executată, ce apare cu o frecvenţă de 5%. După splenectomie pacientul s-a recuperat în spital pe parcursul a două săptămâni. La o lună de la externare, a fost însă reinternat pentru apariţia unei dureri abdominale violente. Examinarea radiologică diagnostichează ulcer gastric. Apariţia unui nou ulcer reprezintă un alt risc inerent chirurgiei ulcerului duodenal. Medicul curant a decis să trateze acest nou ulcer prin regim dietetic şi medicaţie antiacidă, dar după patru luni pacientul a fost reinternat la spital pentru aceeaşi simptomatologie severă (incluzând de data aceasta şi vărsături cu sânge) datorată evoluţiei nefavorabile a ulcerului. Ca urmare s-a recomandat o a treia intervenţie chirurgicală: gastrectomie (cu îndepărtarea a 50% din stomac). După externare pacientul s-a reîntors acasă, pentru ca ulterior să fie din nou spitalizat datorită unei hemoragii interne printrun defect de sutură. Ulterior simptomele s-au remis şi pacientul a fost în final externat. Pacientul a deschis un litigiu atât împotriva spitalului cât şi împotriva medicului chirurg. Nu s-a demonstrat niciodată neglijenţa în ceea ce priveşte efectuarea tratamentului chirurgical, dar s-a concluzionat că informarea pacientului a fost de fiecare dată inadecvată şi ca urmare verdictul financiar a fost de 45000 USD pentru spital (achitat) şi 23800 USD pentru medic (medicul a făcut recurs).
Pentru d-nul Arato ar fi fost critic să ştie cât de mult mai are de trăit. Nu descrierea detaliată a bolii, nici cauza sau modelul de producere şi transmitere ar fi avut semnificaţie în viziunea lor, ci o simplă precizare legată de speranţa de viaţă. În acest caz percepţia duratei vieţii va fi factor determinant pentru calitatea vieţii. Calitatea nici nu intră în discuţie dacă nu se reface arhitectura vieţii în limita de timp impusă de boală. Din păcate nu trăim ca şi când am muri mâine şi uneori doar iminenţa unui accident letal face ordine în viaţă, în afaceri, în relaţile cu familia şi societatea. Rudele Dnului Arato blamează medicii pentru ignorarea accentuării elementului în jurul căruia gravitează toate evenimentele de zi cu zi ale unei familii întregi: timpul. Fără a atribui excesiv circumstanţe atenuante medicilor putem spune că neglajarea menţionaării aspectelor dorite provine tocmani din dorinţa de protecţie a pacientului şi nu din refuzul de a răspunde la doleanţele lor. În cazul de faţă medicul nu a fost confruntat direct cu întrebarea referitoare la speranţa de viaţă, deci nu a ascuns adevărul şi nu a minţit. Nu a refuzat nici o discuţie cu pacientul dar în pofida multiplelor întâlniri pentru controalele periodice nu a reuşit să înţeleagă valorile pacientului spre a preîntâmpina nemulţumirea acestuia. Eşecul actului medical în cazul prezentat nu este decesul Dnului Arato ci absenţa comunicării efective şi eficiente. În ceea ce priveşte Cobbs vs Grant se pare că deşi în final pacientul s-a însănătoşit, drumul spre obţinerea stăii de sănătate a fost prea lung şi marcat de evenimente neaşteptate de pacient.Recurenţa bolii şi efectele secundare ale unei anumite tehnici operatorii sunt aspecte obişnuite în practica medicală, dar supărătoare pentru cei care nu sunt preveniţi de apariţia lor. Lipsa avertizării Dnului Cobbs cu privire la "şansa" reîmbolnăvirii sale a fost nemulţumirea de bază. Indiferent de "succesul" actului terapeutic frustrarea provenită din neanticiparea unei evoluţii favorabile a contrabalansat intenţia corpului medicale de "a face bine", un "bine" strict limitat la rezolvarea tehnică a unei boli. În ambele situaţii s-a pus aşadar în discuţie împărtăşirea unor informaţii considerate relevante de către pacienţi. Informaţia relevantă este acea informaţie pe care medicul o consideră a fi semnificativă pentru o persoană rezonabilă aflată în poziţia pacientului, în momentul acceptării sau refuzului unei anumite proceduri. Discrepanţa însă între aprecierile medicului asupra cantităţii şi calităţii informaţiei produse şi aşteptările pacienţilor apăsaţi de nesiguranţă şi speranţă poate fi înţeleasă dacă se acceptă că oamenii 43

Problema unei astfel de abordări este că plasează balanţa de putere de partea reprezentanţilor sistemului medical care vor decide care informaţii merită a fi prezentate şi care trebuie evitate. Adesea o decizie este îndreptăţită de relaţia noastră socială cu cei din jur. Cât de importantă poate fi dezvăluirea unor date statistice legate de speranţa de viaţă sau riscurile inerente unei proceduri chirurgicale? Este cu siguranţă greu de afirmat un răspuns cantitativ. recomandat cu multă fermitate este cel chirurgical.au valori diferite şi principii de viaţă distincte. de responsabilitatea profesională sau chiar de preferinţele şi experienţele individuale. Este evident că medicii oricât de experimentaţi ar fi vor avea o înţelegere limitată asupra individualităţii acestor pacienţi. De aceea în unele ţări s-a adoptat „standardul pacientului" care se justifică în baza faptului că oamenii pot lua decizii motivate de valori care depăşesc sfera sănătăţii şi a bolii. În baza standardului pacientului calitatea informaţiei va fi judecată din punctul de vedere al unui pacient prudent. medicul curant o consideră incompetentă mental şi solicită o evaluare psihiatrică şi neurologică pentru certificarea incompetenţei mentale sau chiar a demenţei. Dar. Pacienta refuză însă operaţia. la fel ca majoritatea atitudinilor paternaliste limitează autonomia pacienţilor bazându-se pe presupunerea că medicul ştie mai bine decât pacientul care este interesul maxim al acestuia din urmă. Această concluzie a fost bazată în mare măsură pe refuzul iraţional şi de neclintit de a urma calea chirurgicală de tratament. Recomandarea general admisă este ca pacientului să i se prezinte un set de informaţii care să includă: (1) aspecte pe care pacientul le consideră importante pentru decizia de acceptare sau refuz a unei intervenţii. Standardul profesional impune divulgarea informaţiei pe care un „doctor rezonabil" (sau alt exponent al sistemului medical) o consideră relevantă sau folositoare. In această situaţie. Este tot o atitudine paternalistă menită să protejeze pacientul de suferinţă. De exemplu adepţii „martorilor lui Jehova" vor lua hotărâri în virtutea răspunderii în faţa cultului lor religios şi nu obligator ca rezultat al stării clinice. ci doar recunoaşterea că intenţia şi responsabilitatea medicului trebuie să fie orientată spre vindecare. În Marea Britanie se preferă „standardul profesionistului" în timp ce în SUA şi Australia s-a adoptat „standardul pacientului". In timpul spitalizării s-a prelevat un frotiu vaginal care atestă prezenţa unui carcinom de cervix uterin. iar eu mă simt foarte 44 . Că este greu să ne substituim unui anumit caz chiar dacă experienţa ne-a readus în filmul carierei aceeaşi situaţie clinică de nenumărate ori. (5) natura şi limitele consimţământului ca formă de autorizare legală. compasiune şi înţelegere. „Toată lumea ştie că un bolnav de cancer se simte rău. iar în standardul profesional. La interogatoriul pacientei a aceasta a menţionat că refuză operaţia pentru că nu crede că este bolnavă de cancer. cel mai bine este ca fiecare să decidă pentru el însuşi relevanţa unei informaţii şi să-şi asume responsabilitatea aflării acelei informaţii. slăbeşte în greutate etc. într-un stadiu incipient (1A). Diverse sisteme legale acceptă abordări diferite în comunicare informaţiilor. spre prelungirea vieţii dar şi spre asigurarea unei calităţi corespunzătoare iar pentru împlinirea aşteptărilor pacienţilor este nevoie de comunicare deschisă. Neurologul a fost în dezacord. din punctul de vedere al unui medic prudent. Ce se întâmplă însă dacă pacientul nu îşi dă consimţământul. În acest fel se protejează privilegiul terapeutic iar medicului i se permite să se abţină în a releva aspectele pe care le apreciază stresante sau confuzionale pentru pacient. Că fiecare privim aceeaşi problemă din unghiuri diferite şi o înţelegem diferit. având în vedere că în acest stadiu. deşi informaţiile relevante au fost clar oferite? Dar dacă pacientul refuză o intervenţie în virtutea unei idei preconcepute şi false? Să luăm în onsideraţie următorul eveniment: O femeie în vârstă de 57 ani a fost internată în spital pentru o fractură de col femural. negăsind nici o evidenţă obiectivă de demenţă. (4) scopul consimţământului informat. Din cauza acestor mărginiri inerente a cunoştinţelor noastre asupra fenomenului extramedical juxtapus actului medical. cancerul este aproape sigur curabil în totalitate. Consultul psihiatric a considerat pacienta suferindă de demenţă şi ca urmare incompetentă mental de a lua decizii asupra îngrijirilor medicale. timp. Tratamentul de elecţie. (3) recomandări profesioniste. (2) informaţii pe care medicul le consideră importante.

de condiţie modestă. chiar şi cu tratament agresiv. Totuşi. o femeie în vârstă de 71 de ani a fost internată în spital cu gangrenă la trei degete de la piciorul stâng. cum ar fi minorii? Deşi tradiţional medicii şi părinţii iau majoritatea deciziilor în numele copiilor. Totuşi. Se pare că etnia African-Americana a medicului curant a fost factorul declanşator al ideei preconcepute. Ea nu ar fi crezut niciodată ceea ce un „medic negru" i-ar fi spus. având o educaţie de trei clase primare. cât de mult timp ar trebui să investim cu un pacient şi familia sa pentru a ne asigura că mesajul a fost clar înţeles. de a nu crede că este bolnavă de cancer. ceea ce este tot o formă de paternalism. nu este uşor să realizezi care sunt informaţiile relevante pentru pacienţi. Dacă Dna Truman nu a reuşit sau nu a dorit să înţeleagă este greu de decelat postmortem. Refuzul de a accepta realitatea este destul de frecvent în practica medicală. Într-o relaţie realistă răspunsul este incert. din regiunea Appalachia. Este foarte conştiincioasă cu îngrijirea protezei sale dar foarte tristă pentru că a trebuit să renunţa la pisica sa. după care a urmat o secvenţă de chimioterapie. Ultimele analize însă atesta recurenţa cancerului şi metastazarea în plămâni. 45 . a motivat că deşi credea că doctorii sunt sinceri şi bine intenţionaţi în dorinţa de a o ajuta. dezvoltarea autonomiei copilului influenţează marcant modul de luare a deciziilor. incertitudine. a afirmat pacienta care şi-a menţinut aceleaşi păreri în pofida rezultatelor biologice şi ale argumentelor medicilor. Pacienta fost capabilă să reproducă perfect tot ce i s-a spus. Mărturiile medicului nedublate de evidenţe nu au convins familia. tratată pentru osteosarcom la mâna stângă. Snowy pentru a-şi diminua riscul de infecţie. Este de părere că degetele nu au gangrenă.copil. să survină decesul. după discuţii intense cu un „medic alb" şi după implicarea fiicei ei în demolarea acestei preconcepţii. La fel nu este uşor să ne dăm seama cât de insistenţi ar trebui să fim. ei se înşeală cu privire la boala sa. nesiguranţă iar pacientul este nevoit să îşi creeze un sistem de apărare. Ce se întâmplă când deciziile medicale implică persoane vulnerabile. pacienta a consimţit să se opereze. ci sunt murdare iar dacă asistentele ar ajuta-o să le spele. dacă tratamentul întârzie. Când competenţa mentală este incertă (ex . Intră oare tot în atribuţiile medicului să verifice dacă informaţiile comunicate au fost înţelese şi reţinute? Într-o relaţie ideală medic-pacient răspunsul este afirmativ. pe de altă parte dezvoltarea capacităţii copilului de a lua hotărâri competente. Punctul comun al acestora este refuzul neinformat. Când medicii au întrebat-o de ce. impunând astfel amputaţia întregului picior sau chiar. Familia este devastată de aceste veşti dar nu renunţă la speranţă. Chirurgii rezidenţi i-au explicat posibilitatea ca. nu ar mai fi negre şi astfel ar putea pleca acasă. fără amputaţia părţii distale a piciorului infecţia să disemineze. dar a refuzat să accepte operaţia. Să fie aceasta oare soluţia şi în cazul următor? Suferindă de efectele unei boli vasculare periferice. Braţul stâng a fost amputat. Timp de 18 luni cancerul a fost vindecat. nu prin blamare ci prin negarea adevărului. Samanta este o fetiţă în vârstă de 11 ani. După cum am explicat mai devreme.bine". O abordare orientată pe familie respectă natura complexă a relaţiei părinte . şansele de vindecare sunt sub 20%. nu au facut-o să se răzgândească. Cele două cazuri pun în discuţie evoluţia unor situaţii clinice ca urmare a refuzului de consimţire asupra unei anumite proceduri: ce s-a întâmplat deja în primul caz ca urmare a refuzului versus ce s-ar putea în al doilea caz dacă refuzul va fi irevocabil. timp în care fetiţa şi-a continuat şcoala cu succes. când suferinţa determină vulnerabilitate. Această relatare ilustrează complexitatea comunicării eficiente şi efective: pacienta era o femeie caucazină. pe de o parte dependenţa şi vulnerabilitatea copilului. Curăţarea degetelor şi realizarea că nu s-a schimbat nimic. isteaţă şi cuminte.cazul al doilea) medicii apelează la suportul neuropsihiatrilor pentru a-şi impune autoritatea declarând pacientul fără discernământ. A continuat să susţină că murdăria şi nu boala au dus la modificarea aspectului. Aceasta reprezintă o provocare pentru medici care trebuie să lucreze cu familia copilului şi cu alte persoane din echipa pentru a determina care este rolul şi poziţia copilului în procesul decizional.

medicul le-a propus efectuarea unui implant cohlear. Cunoscându-le istoricul. la fel ca şi pe părinţii ei. un etician. Totuşi ea a fost inclusă în conversaţiile legate de opţiunile terapeutice şi s-au analizat motivele sale de refuz. În final s-a hotărât întreruperea tratamentului chimioterapic iar scopul tratamentului a fost translat de la vindecare la îngrijire. înţelegerea lor asupra posibilităţii de vindecare. La cererea medicului. pe care şi până în prezent l-a acceptat cu mare greutate. beneficiind şi de sprijinul unui program de îngrijire paliativă comunitară şi permiţându-şi să îşi ia o nouă pisicuţă. Geoff a început să vorbească prin semne la vârsta la care ceilalţi copii învăţau să vorbească. Nu are încredere în echipa medicală. Pentru Samanta întreruperea tratamentului agresiv ar avea un efect serios asupra calităţii vieţii sale. Inţelegerea sa asupra morţii este incompletă. Marta şi Geoff s-au întâlnit la Universitatea Gallaudet din America. prizonieri etc). astfel încât decizia de terminare terapeutică îi va produce foarte probabil moartea. In familia extinsă a lui Geoff toţi sunt surzi (inclusiv bunicii). In 1990 FDA (Food and drug adminsitration) a aprobat utilizarea implantelor cohleare la copii surzi cu vârste între 2-17 ani. Comunitatea surzilor. şi au conchis că Samanta nu poate lua decizii leagte de tratament. Dar Samanta nu prezintă discernământ. Lupta Samantei din trecut şi forţarea ei pentru primirea perfuziei le-a marcat semnificativ. o decizie luată de un pacient adult în astfel de circumstanţe ar fi cu siguranţă respectată. Discuţiile abordează speranţele şi temerile Samantei şi ale părinţilor. S-au căsătorit în ultimul an de facultate iar ea este acum însărcinată cu primul lor copil. cu limbajul semnelor ca limba primară sau să accepte implantul cohlear pentru a-l scoate din comunitatea celor cu dizabilităţi. Membrii echipe medicale au făcut eforturi de restabilire a încrederii. singura instituţie de învăţământ superior destinată surzilor. socială sau etnică a unui anume grup populaţional (minorităţi comunitare. întotdeauna s-au descris pe ei înşişi drept „Surzi" (accentuând scrierea cu „S"). un psiholog şi un psihiatru au făcut o evaluare a capacităţii de consimţământ. Marta şi Geoff sunt amândoi surzi. stimei de sine şi demnităţii în cazul impunerii unui tratament împotriva dorinţelor sale. Dialogurile s-au focalizat asupra dobândirii unei percepţii comune asupra scopului tratamentului în cazul Samantei. interpretarea datelor statistice oferite de medic. care nu trebuie confundată cu cea a handicapaţilor este unită prin cultura lor şi nu prin substratul medical. calităţii vieţii. A murit în pace. Şi ei la fel ca şi părinţii Samantei au fost de acord că refuzul tratamentului nu este iraţional. asigurând copilul şi familia sa că nu o abandonează ci îşi direcţionează eforturile asupra confortului fizic. permiţând copilului să îşi dezvolte limbajul mai rapid. Marta este singura persoană surdă din familie. Asistentele sunt şi ele ezitante cu privire la impunerea tratamentului. dacă bebeluşul se va naşte surd. utilizează fluent limbajul semnelor şi fac parte din comunitatea surzilor (merg la o biserică destinată surzilor joacă fotbal în liga surzilor). iar nivelul anxietăţii foarte ridicat. Ei sunt asistaţi şi de către un psiholog pentru copii. spiritual şi necesităţilor psihologice. 46 . Şansele de remisiune sunt mici. Se oferă de asemeni şi oportunitatea de a vorbi cu alţi pacienţi cu experienţe similare. pentru a semnala mândria de a face parte din acest grup şi a arăta că lipsa auzului nu este un handicap. iar părinţii ei au avut o viaţă grea încercând să se adapteze nevoilor ei. Pe de altă parte se pare că utilizarea lor la o vârstă mai mică este mai indicată. O componentă esenţială a planului terapeutic este suportul psihologic şi spiritual. rolul fetiţei în decizia finală şi chiar accesul ei la informaţii. ce doriţi mai mult?" . un asistent social şi un specialist în îngrijiri paliative.a afirmat în repetate rânduri. pe care este supărată.Samanta refuză cu fermitate tratamentul. Astfel Marta şi Geoff trebuie să facă o alegere crucială: să îşi crească copilul ca un Surd. competenţa mentală şi discernământul ar trebui să fie foarte ridicate. „Deja m-aţi făcut să renunţ la Snowy şi la braţul meu. Având în vedere că decesul este o vătămare ireversibilă şi că hotărârile cu consecinţe serioase cer un nivel înalt de competenţă decizională. Tot în sfera vulnerabilităţii se înscriu şi cazurile în care dilema etică provine din rădăcina culturală. În cele din urmă Samanta s-a întors acasă. Geoff însă provine dintr-o familie de surzi şi mai are un copil surd. Medicul o ajută să îşi exprime sentimentele şi preocupările cu privire la efectele continuării tratamentului: stării fizice de bine. un cleric. persoane cu diverse dizabilităţi. un psihiatru.

Dezvăluirea în timp util a bolii ar putea reajusta viaţa tuturor astfel încât fiecare să obţină un maxim de calitate în condiţiile unei astfel de boli. iar o înţelegere a opiniei pacientului cuplată eventual cu experienţa altor cazuri asemănătoare ar afecta şi confortul psihologic al medicului deopotrivă. nici măcar familiei. menită să reducă populaţia surdă şi să le distrugă cultura. şi cu toate acestea credeţi că un negru şi-ar face o operaţie de transformare a culorii?" Şi martorii lui Jehova uneori compromit sănătatea copiilor lor în virtutea credinţei lor. Dorinţa de împărtăşi un secret provine din nevoia de a stabili sau întări o relaţie cu ceilalţi. nu este alterată capacitatea de a lua o decizie informată. Confidenţialitatea Confidenţialitatea îşi are rădăcinile în tradiţia umană de împărtăşire şi păstrare a unui secret. Recent ea a remarcat apariţia unor simptome ciudate. din moment ce ei nu indică chirurgie cosmetică sugarilor urâţi. din contra. Aici menţinerea confidenţialităţii reprezintă o protejare a percepţiei familiale asupra identităţii sale. Astfel. medicul de familie apreciază că se afla într-o relaţie foarte bună cu întreaga familie în tot acest răstimp. Totuşi dacă ar fi să ne transpunem în viaţa reală substituindu-ne situaţiei medicului. Confidenţialitatea nu este absolută. Aşa este şi cazul „familial" prezentat mai jos: Dna Goldberg este o scriitoare în vârstă de 47 ani. văzut în această situaţie drept un liant între pacient şi familie. deşi în acest mod nu va fi niciodată completă. Dna Goldberg explică: „Acest lucru i-ar apăsa profund. sugerând că suportul familial este extrem de valoros. Ce ar trebui să facă medicul în această situaţie? Ce ar trebui să facă cei doi părinţi? Deci medicul este dator să recomande un act terapeutic alternativ (evitam să spunem „corector"). Dawson ar putea încerca să-şi convingă pacientul să-şi reconsiderere părerea. care au fost diagnosticate ca fiind o manifestare precoce a sclerozei tuberoase. Ea realizează că ar putea fi relativ neafectată de boală pe o perioadă lungă de timp. Intreaga familie se afla sun îngrijirea aceluiaşi medic de când s-au mutat în locaţia respectivă în urmă cu 14 ani. ci doar obţinută prin extrapolarea a ceea ce noi dăm de înţeles. astfel încât a cerut medicului să nu dezvăluie diagnosticul nimănui. începem să avem dubii asupra menţinerii deciziei de păstrare secretă a informaţiei. relatarea presupunând o încredere implicită şi o promisiune explicită de respectare. Dar oricât de multe motive raţionale sau emoţionale s-ar găsi. Boala fiind surprinsă într-un stadiu precoce. Medicii sunt încurajaţi să empatizeze cu pacienţii lor. Dorinţa de ţinere a unui secret este prima manifestare a identităţii unui copil şi o practică socială complexă a adulţilor. asfel încât hotărârea Dnei Goldberg o macină profund. pe care le percep ca o armă de „epurare etnică". respectând valorile pacientului sprinjindu-l într-o alegere informată. 19 ani. Dna Goldberg este căsătorită cu un expert în calculatoare şi are trei copii: Cathy. In plus nu aş vrea să mă trateze în mod deosebit. situaţia de faţă nu prezintă nici o bază pe deplin acceptabilă de încălcare a confidenţialităţii. În societatea noastră fiecare este de acord că albilor le este mai uşor decât negrilor. În plus surzii au cerut medicilor să se abţină de la a recomanda aceste implante. nealterată de reacţiile familiei faţă de boală. îşi formează opinii şi îi apreciază pe alţii tocmai în baza unui schimb informaţional. Tarasoff vs. Aş vrea să am eu grijă de familia mea atât cât pot înainte ca ei să înceapă să aibă grijă de mine". Cei cărora le furnizăm mai multe informaţii vor avea o înţelegerea mai bună asupra a ceea suntem. Shirley Dawson. 16 ani. şi nu doresc să fiu „reparată". pacienta a produs o explicaţie coerentă şi plină de semnificaţii. Oamenii obţin cunoştinţe. Deci aparent nu există nici un motiv pentru care să nu i se respecte preferinţele. În acest sens Roselyn Rosen. cu cât restricţionăm ceea ce alţii ştiu despre noi.Susţinătorilor surzilor condamnă implantele cohleare. Lara. Regents of University of California 47 . considerând că ar fi mai bine dacă familia ar afla întreaga situaţie acum decât mai târziu. Când Shirley îşi întreabă pacienta de ce doreşte să ţină acest secret. cu atât vom fi mai capabili să controlăm imaginea pe care o au despre noi. Carl 12 ani. Limita ei şi imposibilitatea de absolutizare şi de universalitate au fost intens disputate in cazul Tarasoff. preşedinta Asociaţiei Americane a Surzilor" afirma: „Sunt fericită aşa cum sunt. În acest caz putem spune că Dna Goldberg a dorit să-şi continue identitatea ca mamă şi soţie. În mod ideal Dr.

în schimb l-a convins pe fratele Tatianei să inchirieze împreună un apartament lângă locuinţa acesteia. din diverse motive întemeiate. este justificabil restricţionată exercitarea autonomiei. dar după un interogatoriu a considerat că nu şi-a schimbat atitudinea. La examenul clinic medicul remarcă cu îngrijorare modificări la 48 . La consultaţia actuală s-a prezentat ca urmare a persistenţei unei tuse de aproximativ patru săptămâni precum şi o continuă „durere în gât". constrânşi sau exploataţi (ex: sugarii. Deşi respectul confidenţialităţii şi al autonomiei în prezent constitue baza relaţiei medic pacient. Pe de altă parte există şi situaţia în care menţinerea confidenţialităţii este depăşită de interesul public de prevenţie a unei crime etc. Lawrence Moore. I-a relatat unui prieten că ar dori să-i zboare în aer camera Tatianei. vorbind adesea incoerent şi văitător. După doar un sărut cu ocazia Anului Nou. Cazul Tarasoff pune în balanţă interesul public de tratare viguroasă a bolilor mentale cu păstrarea caracterului confidenţial al comunicării cu pacientul. neglijându-şi studiile şi sănătatea. Cei doi s-au întâlnit în urmă cu un an la o serată dansantă. Există cert un interes public pentru ca reprezentanţii comunităţii medicale să păstreze confidenţialitatea pacienţilor care sunt astfel încurajaţi să împărtăşească toate informaţiile importante pentru ca medicul să facă o evaluare cât mai obiectivă a situaţiei clinice. Dacă alegerea implică un risc public. Poddar a devenit deprimat. În decursul unui an. Tot o posibilă excepţie de la confidenţialitate o reprezintă de cazul următor: La cabinetul Drului Stone s-a adresat Maureen Cullen. ceea ce justifică permisiunea de prezentare a informaţiilor fără consimţământ. doar 7 din 989 au fost ameninţători sau au comis un act care să necesite spitalizare cu securitate maximă. Revelarea informaţiilor vitale în circumstanţele prezentate nu este o încălcare a încrederii în relaţia cu pacientul şi nici o ignorare a principiilor etice. ignoranţi. atunci are datoria de a pune în practică măsurile necesare de protecţie a presupusei victime. iar 20% dintre ei s-au reintegrat în comunitate un an mai târziu. indivizii cu ideaţie suicidală. A început psihoterapia cu Dr. o pacientă în vârstă de 32 ani. există şi situaţii în care acestea sunt neglijate pe considerente morale. Indeplinirea acestei datorii ar putea însemna însăşi să avertizeze presupusa victimă. Acesta din urmă a anunţat poliţia campusului că Poddar este periculos şi ar trebui spitalizat într-o secţie psihiatrică. Podar a devenit convins că între ei exista o relaţie serioasă. şi deci nu mai era interesată de un alt bărbat. pentru că sunt fie imaturi. Moore.Prosenjit Poddar a ucis-o pe Tatiata Tarasoff. Instanţa a considerat că dacă un terapeut determină că un pacient reprezintă un pericol violent pentru altcineva. Stone a tratat-o de complicaţiile aferente în ultimii cinci ani. deşi obligator faţă de oricine nu este real exercitat în cazul persoanelor care nu pot acţiona într-o manieră suficient de autonomă. după care s-a predat poliţiei. psihiatrul. Universitatea Berkely şi Poliţia de incapacitatea de a preveni o astfel de crimă şi de asemeni că l-au eliberat prematur pe Poddar din detenţie şi nu au avertizat părinţii asupra pericolului în care se afla fiica lor. incompetenţi mental. cu toate acestea au fost transferaţi în spitale civile. Intr-o scurtă detenţie. dependenţii de droguri etc). pe care Dr. Chiar şi legea românească a drepturilor pacientului acceptă "excepţii . Dr. o potenţială vătămare pentru ceilalţi. Cu efort a reuşit să o ajute să renunţe la astfel de practici. sau necesită resurse speciale care nu pot fi alocate. ca urmare a fost eliberat. Părinţii Tatianei au acuzat psihoterapeutul. poliţia l-a investigat pe Poddar. Poddar nu l-a mai vizitat pe Dr. după ce a promis că va sta departe de Tatiana.cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică". Reprezentanţii organizaţiilor psihoterapeute au declarat la proces că aceşti terapeuţi sunt imprecişi în prezicerea pericolelor fatale. şi ca urmare a fost convins să consulte un medic din campusul universitar. După nouă şedinţe i-a declarat medicului că intenţiona să o omoare pe Tarasoff când ea se va fi întors din vacanţa de vară. În acest sens a fost menţionat un studiu pe 989 cazuri care au fost considerate periculoase de către psihiatri care au apreciat că aceştia ar trebui spitalizaţi în secţii de maximă securitate. colega sa de la Universitatea Berkely din California. Două luni mai târziu a intrat la Tatiana în casa şi a omorăt-o cu un cuţit de bucătărie. Respectul autonomiei. Dar Tarasoff i-a mărturisit că ea era deja implicată într-o relaţie. sau pe cei din jurul ei. Harvey Powelson a alfat întreaga poveste şi a instruit staff-ul spre a nu-l mai interna pe Poddar. cunoscută consumatoare de heroină. Şeful Drului Moore şi directorul centrului psihiatric.

Dr. Situaţia este cu atât mai complicată cu cât ambele sunt pacienţii aceluiaşi doctor. A fost ales un psihiatru. admiţând că şi ea s-a gândit la această posibilitate. Nici aplicarea unei teorii consecvenţialiste (alegerea unei decizii pe baza consecinţelor unei acţiuni) nu ar propune o soluţie distinctă. Stone a consultat un pacient nou. iar aspectul cavităţii bucale şi a limbii era dominat de un placard albicios şi aderent. o boală nu numai fatală dar şi stigmatizantă încă în societatea noastră. X v Y [1988] 2 ALL ER 648 O autoritate medicală a încercat să obţină un ordin judecătoresc pentru a preveni un ziar naţional de a publica numele a doi medici practicieni care erau sub tratament pentru SIDA. Instanţa a pus în balanţă interesul public de libertate a presei contra interesului public de menţinere confidenţială a dosarelor pacienţilor. medicul a sugerat pacientei că ar putea fi vorba de ceva serios. imediat şi serios. Lindsey a recunoscut faptul că şi ea este o consumatoare de heroină. dar înseamnă acest lucru protejarea primului pacient de riscurile încălcării confidenţialităţii sau protejarea celui de al doilea de riscul contractării infecţiei? Răspunsul nu este evident. indicând necesitatea de a realiza mai multe teste. Edgel a fost de părere că W era încă periculos şi ca urmare cererea lui a fost refuzată. de protecţia publică faţă de actele criminale periculoase. Această teorie presupune datoria expresă de îngrijire a pacientului şi protejarea lui de rău (vătămare fizică sau psihică). Totuşi Dr. W v Edgell [1990] 1 ALL ER 835 Pacientul (W) era un prizonier într-un spital cu condiţii maxime de securitate. Ştiind că părerea sa nu va fi inclusă în dosarul pacientului. Pacientul a acţionat în justiţie medicul pentru încălcarea confidenţialităţii. Maureen Cullen ia sugerat să se înscrie la acest medic de familie. fără ocupaţie. Ea a relatat medicului faptul că tocmai s-a mutat în acest cartier şi noua sa vecină. nu va mai fi compliantă la recomandări şi tratament şi în fnal va avea de suferit şi mai mult. iar avertizarea acesteia asupra potenţialei surse de infecţie HIV ar afecta-o serios pe Maureen. A nu dezvălui diagnosticul foarte probabil de infecţie HIV a lui Maureen ar putea constitui un pericol pentru sănătatea lui Lindsey. când un prieten cu care a împărţit aceleaşi seringi a murit în urmă cu an de SIDA. Instanţa a considerat că nepublicarea 49 . Trei zile mai târziu Dr. Totuşi instanţa a atras atenţia că pericolul trebuie să fie real. o femeie de 29 de ani. Acest caz prezintă un medic aflat în situaţia imposibilă de a face bine unui pacient fără a face rău celuilalt.ascultaţia plămânilor. inclusiv pentru infecţia HIV. Aceasta permite o încălcare a confidenţialităţii cu condiţia prevenirii unui rău semnificativ în cadrul unei comunităţi sau chiar pentru un membru al ei (ceea ce tinde să incline balanţa spre comunicarea lui Lindsey a riscului infecţiei HIV). Dr. Accentuăm că este vorba de infecţia HIV. cu aceeaşi datorie de a-i îngriji şi a-i respecta pe amândoi. Ştiind că Maureen a utilizat seringi pentru administrare drogurilor intravenos. Stone este preocupat de faptul că ar ea şi Maureen ar putea să folosească aceleaşi seringi. În acest caz apare un conflict între protejarea confidenţialităţii unei persoane pe de o parte şi a stării de sănătate a alteia pe de altă parte. Curtea de apel a concluzionat că încălcarea a fost justificată de interesul public. El a făcut o cerere către tribunalul pentru judecarea deţinuţilor cu boli mentale spre a fi transferat la o unitate regională. Edgell pentru a oferi o opinie de expert asupra a ceea ce se spera că nu mai constitue un pericol public. Maureen părea afectată dar nu surprinsă. single. Analiza cazului din perspectivă deontologica nu ar simplifica lucrurile. A acceptat să facă un test HIV şi a promis medicului să nu reutilizeze seringi şi nici să întreţină relaţii sexuale neprotejate până în momentul rezultatelor analizelor. condamnat pentru uciderea a cinci persoane şi rănirea încă a multor altele. Există în prezent un acord între profesioniştii din medicină şi eticieni potrivit căruia binele unui pacient individual poate fi amendat în favoarea binelui comunităţii. Dr. şi fiind nesigur dacă într-adevăr a încetat această practică. dar pe de altă parte ar face-o pe Maureen să îşi piardă încrederea în medicul ei căruia evident în această situaţie nu îi va mai solicita ajutorul. Cazuri similare au fost raportate şi de Curtea de apel din Marea Britanie. După mai multe discuţii. Edgel a trimis o copie şi la directorul medical al spitalului şi la tribunal. Lindsey. Încălcarea confidenţialităţii pe de o parte ar proteja-o pe Lindsey de o nouă boală.

respectarea dreptului mamei de a decide (30%). Una din întrebări este dacă să i se prezinte pacientei şi soţului ei o explicaţie biologică validă asupra sindromului de virilizare testiculară. iar geneticianul determină faptul că soţia are un cariotip XY. Să luăm exemplul descoperirii non-paternităţii considerând un caz în care . In cântărirea acestor interese competitive trebuie notat că informarea ar trebui făcută indiferent de situaţie unei părţi relevante. Cazul al doilea.informaţiilor ar fi de minimă semnificaţie din moment ce există în general un spectru larg de dezbatere publică asupra acestui subiect. ceea ce semnifică faptul că este genotipic bărbat dar fenotipic. Când însă cazul nu se supune unui risc epidemiologic ameninţător sănătăţii publice.Rămânând tot în domeniul eticii în genetică. Totuşi există trei motive care ar argumenta o comunicarea acestui fapt: (1) infertilitatea pacientului necesită o explicaţie. recomandări similare se pot aplica şi în cercetare. confidenţialitatea tinde să-şi exprime supremaţia. confruntă etica biomedicală cu etica mass media într-o ipostază în care riscul epidemiologic al infecţiei HIV se pune în balanţă cu apărarea drepturilor pacientului. În cazurile cu impact asupra sănătăţii publice prin expunerea transmiterii unei boli letale se acceptă încălcarea confidenţialităţii dacă persoana respectivă se dovedeşte a fi o ameninţare pentru cei din jur. În schimb de data aceasta este vorba de autonomia presei vs beneficiul pacientului. iar explicaţia genetică poate înlătura un sentiment de vinovăţie. iar 2% ar indica faptul că boala copilului este rezultatul unei noi mutaţii. Este un exemplu clasic de conflict între respectul autonomiei şi cel al beneficiului. 81% au afirmat că i-ar spune mamei în particular.. majoritatea consilierilor au menţionat nedezvăluirea. Comunicarea stării de purtător HIV este reglementată individual de fiecare ţară în parte. Medicii pot întâmpina conflicte de ordin moral când atitudinea lor trebuie să se împartă între obligaţia de a spune adevărul şi cea de a menţine confidenţialitatea. 50 . (2) se recomandă îndepărtarea chirurgicală a testicolilor (abdominali sau inghinali) pentru prevenirea cancerizării iar chirurgia necesită consimţământ informat pe baza informaţiei adecvate. chiar dacă libertatea presei este atributul unei societăţi democratice. În primul caz instanţa britanică prezintă un exemplu clasic de încălcare a confidenţialităţii unei persoane care ar putea aduce prejudicii societăţii.. în baza faptului că nu ar fi dorit să producă o afectare psihologică. 13% ar minţi în faţa cuplului (ex: spunândule că amândoi sunt responsabili). Într-un studiu cross-cultural asupra geneticienilor din 19 ţări. În studiul cros-cultural menţionat anterior. dar spre deosebire de Tarasoff. un cuplu căsătorit solicită un sfat genetic pentru a fi consiliaţi dacă mai pot avea un copil sănătos. de exemplu în cazul bolii SIDA.după naşterea unui copil cu o afecţiune genetică. O ipostază clinică care implică ca şi aspecte etice atât confidenţialitatea cât şi consimţământul informat este aceea în care se pune în discuţie (ne)dezvăluirea unei informaţii la o a treia parte implicată în procesul decizional. inafara prezenţei soţului. 96% din responderi au indicat că nu ar divulga soţului non-paternitatea. Deşi astfel de obligaţii sunt tipic impuse doar când ameninţarea este severă şi ţinta clar identificabilă. Motivele păstrării confidenţialităţii faţă de soţ au fost: păstrarea unităţii familiei (58%). un caz şi mai controversat prezintă situaţia în care .. Astfel de obligaţii sunt tipic impuse când ameninţarea este severă şi ţinta identificabilă. Doar 4% ar dezvălui informaţia la ambii soţi. femeie. respectarea dreptului mamei la intimitate (13%). lăsând-o pe ea să decidă ce să-i spună. Un consens din ce în ce mai mare se dezvoltă în prezent cu privire la comunicarea riscului de infecţie HIV la partenerii unui pacient infectat care refuză să facă el însuşi acest lucru.un cuplu se prezintă la medic pentru investigarea infertilităţii. ocazie cu care testele sangvine indică faptul că soţul nu este tatăl biologic. aici medicul a avertizat trei foruri diferite asupra pericolului pe care pacientul încă îl mai prezenta. Simpla divulgare a numelor unor medici bolnavi de SIDA nu justifică destăinuirea secretului profesional..

În literatura bioetică americană reglementările oficiale descrise mai sus au fost apreciate drept „formule ritualistice". În ce măsură aceste recomandări sunt şi în realitate un fundament al practicii medicale. O fetiţă în vârstă de 8 ani a fost diagnosticată cu fenilcetonurie13 în a 14 a zi de viaţă. printr-un program de screening al noi născuţilor. Progresul descifrării genomului uman a antrenat extrem de repede odată cu speranţa interpretării multor necunoscute. Acesta este un caz tipic de discriminare faţă de o persoană complet asimptomatică. Este nejustificat moral şi un act clar de discriminare să excluzi o persoană dintr-un plan de asigurare doar pentru că nu au primit o zestre genetică corespunzătoare. 51 . acceptând că toate acestea trebuie ţinute secret!". nu le voi divulga. şi chiar să poată interveni în controlul asupra accesului altora la dosarul medical propriu. chiar şi după ce pacientul a murit" .(3) relaţia medic-pacient impune dezvăluirea informaţiilor relevante pacienţilor. diagnosticul. şi riscul de stigmatizare precum şi teama de încălcare a drepturilor pacientului: nu numai neglijarea caracterului strict privat al informaţiei ci şi accesul la serviciile de sănătate şi de asigurare medicală. Considerăm că informaţia genetică are un caracter particular. aceasta nu este o situaţie în care să existe riscul unui pericol iminent. declaraţia de la Geneva a Asociaţiei medicale mondiale stipulează o obligaţie de „secret absolut" şi include următorul legământ: „Voi respecta secretele care mi se încredinţează. după ce el şi-a schimbat serviciul. Aceasta enzima este necesara pentru convertirea fenilalaninei. acceptate 13 Fenilcetonuria este o boala genetica in care lipseste enzima fenilalaninhidroxilaza sau are un nivel foarte scazut in sange (PAH).Un doctor va păstra secretul absolut asupra a tot ceea ce cunoaşte despre pacient datorită încrederii ce i s-a acordat". rezultatele investigaţiilor.. Deşi sănătoase. În concluzie am pledat până acum pentru faptul că în medicină confidenţialitatea nu bine delineată şi ca urmare este un concept ce trebuie individualizat de la ca la caz. „ficţiune formalistă". Ulterior. a cărei singură anomalie aparţine genotipului. un aminoacid din alimente. a fost subiectul a multiple critici asupra profesiei medicale. prognosticul. În ceea ce priveşte comunicarea tatălui. Daca se trateaza imediat dupa nastere toate aceste probleme sau majoritarea lor se pot preveni de obicei. să aibă acces la acest dosar. in alt aminoacid numit tirozina. Creşterea şi dezvoltarea au fost complet normale. tratamentul. dar totuşi acestui copil i s-a refuzat asigurarea medicală. aceste persoane sunt considerate handicapate sau bolnave cronic. sau dacă asigurarea de sănătate să se acorde conform norocului „loteriei genetice". astfel încât să se justifice încălcarea confidenţialităţii împotriva dorinţelor soţiei. dar ulterior. Şi în România există un articol integral din legea drepturilor pacientului referitor la acest aspect: „Toate informaţiile privind starea pacientului. În acest sens o întrebare de bază referitoare la acordarea acestor îngrijiri medicale este dacă ar fi etic să se permită unei a doua părţi implicate să obţină date referitoare la riscul genetic în contextul contractării unor anumite poliţe de asigurare. noul asigurator a considerat fetiţa ca fiind un bolnav cu risc crescut şi astfel neeligibilă pentru serviciile medicale în planul lor de asigurare. Beneficiul păstrării confidenţialităţii în aceste situaţii nu ar consta numai în respectul intimităţii persoanei ci şi în stimularea acceptării testării genetice. instituţia medicală prin reprezentanţii ei ar trebui să le relateze pacienţilor însăşi despre „teoria şi practica confidenţialităţii" incluzând limitele ei. În domeniul medical confidenţialitatea a fost articulată încă din jurământul lui Hippocrate: „Orice voi vedea sau auzi în timpul activităţii profesionale sau înafara ei în legătură cu viaţa oamenilor. Codul Internaţional de etică medicală a asociaţiei medicale mondiale apreciază drept cea mai stringentă cerinţă: „. ca metodă de diagnostic precoce pentru bolile incurabile. În plus obligaţia morală de protejare a confidenţialităţii uneori implică şi alte cerinţe morale cum ar fi protejarea drepturilor şi intereselor unei a treia părţi. Iniţial aceasta a fost oferită de planul de grup al companiei tatălui său. Daca PKU nu se trateaza imediat dupa nastere fenilalanina se acumuleaza in sange si in tesutul cerebral ducand la retard psihic si afectarea sistemului nervos central. excepţionalismul genetic putând fi punctul de plecare pentru discriminarea genetică. datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia". Pe de altă parte dacă ar fi să onorăm obligaţia de respect a autonomiei. lucruri care nu trebuie discutate în afară. Pacienţii ar trebui să fie capabili să consimtă asupra includerii informaţiilor în dosarul medical. Totuşi este evidentă importanţa informaţiei pentru soţ şi încurajarea soţiei spre a-i mărturisi situaţia reală.

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A PERSONALULUI MEDICAL Răspunderea juridică Omul se raportează la unele principii. deşi trebuia şi putea. când provine din încălcarea unui contract 52 Formele culpei Culpa in agendo sau comisiva (stangacie. Imprudenţă =(salariatul) îşi dă seama de caracterul antisocial al faptei sale. care nu se exclud reciproc Răspunderea penală constă în obligaţia unei persoane de a suporta o sancţiune penală ca urmare a faptului că a săvârşit o infracţiune. . sau contractuală. pe care nu le acceptă şi speră. altfel va suporta consecinţele pentru conduita sa negativă. Numai statul aplică sancţiunea. neglijenta neefectuarii unor masuri necesare) Culpa in eligendo (alegere gresita a procedurilor tehnice. în circumstanţele date. în mod uşuratic.public de către profesionişti dar larg ignorate şi încălcate în practică. Mark Siegler apreciază confidenţialitatea drept un „concept decrepit". drept-nedrept. să le prevadă. În viaţa de zi cu zi este greu de echilibrat balanţa între graba şi anxietatea medicilor de a face cât mai mult şi cât mai bine pe de o parte şi sentimentele de incertitudine. temeritate nejustificata de o necesitate. apărat şi protejat odată ce a intrat în spital. că ele nu se vor produce. folosirea inadecvata a conditiilor de lucru sau o usurinta) Culpa in omitendo sau omisiva (indiferenta. valori în limitele a ceea ce el consideră a fi bine-rău. nebagare de seama. Aici rolul eticii este de a reda faţa morală a ştiinţei medicale şi de a (re)aprinde principii pe are societatea le crede uitate. nepricepere. intr-o delegare catre o persoana nepotrivita) Culpa in vigilando incalcarea obligatiei de a raspunde la un consult interclinic. Orice faptă a omului trebuie sa se înscrie în limitele principiilor general acceptate. nedibacie. permis-nepermis. prin nesupravegherea corecta si adecvata a subalternilor FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE IN GENERAL Răspunderea juridică îmbracă mai multe forme. prevede consecinţele ei. Tragerea la răspundere juridică implică aplicarea sancţiunii în urma încălcării unei norme juridice Definitii O sancţiune se aplică numai atunci când omul este vinovat de nerespectarea unei norme juridice şi numai în limitele vinovăţiei sale Exista doua forme de VINOVĂŢIE o INTENŢIE (personalul medical) prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui o CULPĂ cunoaşte la rândul ei 2 forme  IMPRUDENŢĂ  NEGLIJENŢĂ Neglijenţă = (salariatul) nu îşi dă seama de caracterul antisocial al faptei şi nu prevede consecinţele acesteia. fiind compromisă sistematic în rutina îngrijirilor medicale. licit-ilicit. Statul are obligaţia de a proteja interesele cetăţenilor săi şi este unicul în măsură să stabilească prin norme juridice care fapte ale omului sunt ilicite şi care sunt sancţiunile pentru comiterea faptei ilicite şi încălcarea normei juridice. norme. imprudenta. când are originea în comiterea unei fapte ilicite. nepasare fata de cerintele bolnavului. având la dispoziţie un aparat de coerciţie. nelinişte şi speranţă ale pacientului dornic de a fi vindecat. Raspunderea civilă este acea forma a raspunderii juridice care constă în obligatia pe care o are orice persoană de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat altuia Răspunderea civilă poate fi delictuală. prin nesolicitarea unui ajutor.

sanitare şi farmaceutice MALPRAXIS = eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic. riguros în exercitarea obligaţiilor sale. 95/2006 . implicând răspunderea civilă a personalului 53 .răspundere civilă delictuală – prevăzută de titlul xv al legii nr.răspundere penală – prevăzută de codul penal . RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PERIOADA DINAINTE DE INTRAREA ÎN VIGOARE A LEGII nr. 95/2006 1. a-l repara  ART.răspundere civilă contractuală – prevăzută de codul muncii . obligã pe acela din a cãrui gresealã s-a ocazionat. 95 din 14/04/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii TITLUL XV Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale.SALVAREA/VINDECAREA PACIENTULUI .Trebuie admisă posibilitatea că uneori vindecarea pacientului nu se realizează In practică au fost introduşi termenii de EROARE şi GREŞEALĂ EROARE Conduită corectă Respectarea normelor de comportament profesional Percepere falsă a situaţiei de fapt GREŞEALĂ În aceleaşi condiţii de lucru şi pregătire profesională un alt salariat. 998 Orice faptã a omului.răspundere disciplinară în calitate de membru al organismelor profesionale– prevăzută de Titlul XII al Legii nr. 95 din 14/04/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii În lipsa unor prevederi legale speciale. Aceste două articole consacră RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PROPRIA FAPTĂ De asemenea. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. 999 Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. se aplicau principiile generale din CODUL CIVIL:  ART. care cauzeazã altuia prejudiciu. generatoare de prejudicii asupra pacientului. erau aplicabile Statutele profesionale Care este scopul desfăşurării activităţii medicale? .Obligaţie de scop sau de mijloc? .RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A PERSONALULUI MEDICAL Prin prejudicierea unui pacient pot fi atrase diverse forme ale răspunderii juridice: . ar proceda corect Legea nr.

personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice.Personalul medical are obligaţia de a accepta orice pacient în situaţii de urgenţă. prin orice mijloace. Situaţiile când răspunde personalul medical: Nepregătire . . cu alţi specialişti sau va îndruma bolnavul către aceştia.Personalul medical nu poate refuza să acorde asistenţă medicală/îngrijiri de sănătate pe criterii etnice.Această prevedere nu se aplică în cazuri de urgenţă vitală.confidenţialitatea întregii proceduri de stabilire a cazurilor de malpraxis . . sanitare şi farmaceutice. farmacistul. religioase şi orientare sexuală sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.Ignoranţă Se include şi efectuarea activităţii cu cunoştinţe greşite Se stabilește în mod concret. potrivit reglementărilor legale. rezultă că şi-au desfăşurat activitatea la un nivel corespunzător pregătirii profesionale.păstrarea confidenţialităţii dezbaterilor din organele de conducere ale organismele profesionale Nerespectarea reglementărilor privind consimţământul informat . în raport de împrejurările specifice ale cazului respectiv.Personalului medical nu i se poate imputa că nu a posedat acea capacitate profesională pe care numai colegii de o valoare excepţională o au atâta timp cât. asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale. 54 . Acordarea unei asistenţe medicale neadecvate .Dacă în urma examinării sau în cursul tratamentului medicul consideră că nu are suficiente cunoştinţe ori experienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare. stabilite prin ghiduri de practica în specialitatea respectivă. standardele recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective. . din împrejurările concrete. . Depăşirea limitelor competenţei .Personalul medical poate executa o activitate medicală doar dacă are pregătire şi practică suficientă pentru aceasta.absența raportului scris pentru pacientul lipsit de discernământ care nu are reprezentant legal Nerespectarea reglementărilor privind obligativitatea acordării asistenţei medicale . sau. Nerespectarea reglementărilor privind confidenţialitatea . Personalul medical este medicul. .Personalul medical angajat al unei instituţii furnizoare de servicii medicale are obligaţia acordării asistenţei medicale/îngrijirilor de sănătate pacientului care are dreptul de a primi îngrijiri medicale/de sănătate în cadrul instituţiei. în lipsa acestora. când lipsa acesteia poate pune în pericol în mod grav şi ireversibil sănătatea sau viaţa pacientului. va solicita un consult.dotare insuficientă cu echipament de diagnostic şi tratament.Codul de deontologie medicală . care nu poate fi rezolvată altfel sau când nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară. aprobate la nivel naţional. Situaţiile în care personalul medical este exonerat de răspundere Condiţii de lucru .Cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii . medicul dentist.legea drepturilor pacientului . posibilităţilor locale şi cu respectarea regulilor de tehnică şi ştiinţă medicală.nerespectarea unuia din elementele obligatorii ale consimțământului informat .

datorită circumstanţelor. are dreptul la o acţiune în regres împotriva autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.calculat si controlat-trebuie sa evite riscul inoportun -necontrolabil. demonstrând că prejudiciul s-a produs şi ca urmare a culpei unităţii sanitare sau i se datorează chiar în întregime. legitimat este cel care indeplineste urmatoarele conditii: o salveaza de la un pericol mare. actual si iminent si nu poate fi evitat altfel. TEORIA RISCURILOR Tipuri de risc Riscul oportun. Atitudinea fata de riscuri se apreciaza prin prisma greselii. Când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă cu respectarea competenţei acordate. în lipsa unei investigaţii complete sau a necunoaşterii datelor anamnezice ale acestuia. o pericolul este real.Efecte adverse. În sit. fie împotriva amândurora. respectandu-se dreptul acestuia de habeas corpus. iar partea vătămată sau decedatul nu a fost capabilă. complicaţii şi riscuri în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament. caz fortuit sau forta majora. dar si pentru acoperirea responsabilitatii medicului. afară de faptul că pot dovedi intervenţia unor cauze externe exoneratoare. substanţe medicamentoase şi materiale sanitare. în solidar cu acesta. furnizoare de servicii medicale şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale. Vicii ascunse ale materialelor sanitare. Temeritatea profesionala este totusi de preferat fata de neasumarea riscurilor utile bolnavului care se constituie a fi o greseala atat deontologic cat si juridic. În sit. fie numai împotriva unităţii sanitare. constient acceptat. 4 răspund unităţile sanitare publice sau private. Infecţii nosocomiale. rezultate din situatii de urgenta. să coopereze când i s-a acordat asistenţă. substanţelor medicale şi sanitare folosite. datorită situaţiei de urgenţă.  riscul trebuie acceptat liber si clar de catre bolnav.  acceptarea riscului nu trebuie sa aiba efecte umane negative previzibile. Riscul justificat. Personalul medical nu va fi obligat la plata unor despăgubiri atunci când asistenţa medicală s-a făcut în interesul părţii vătămate sau a decedatului. o valoarea bunului supus riscului este mai mica decat aceea a prejudiciului care sar produce Riscul ilegitim este cel care apare in alte situatii si nu indeplineste conditiile enumerate. echipamentelor şi dispozitivelor medicale. 55 - - - . Unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat. În aprecierea riscului se va tine seama de următoarele elemente:  evaluarea statistica nu este echivalenta cu evaluarea cazului individual. cum ar fi riscul impus de depasirea competentei sau riscul in cazul increderii exagerate in fortele proprii Temeritatea profesionala consta in practicarea unor acte medicale neconsacrate si oarecum riscante fata de pregatirea proprie si fata de conditiile obiective de lucru. Acesta se va putea apăra. Dacă unitatea sanitară acoperă singură prejudiciul creat de către personalul său medical angajat. 3 răspund unităţile sanitare. Pacientul prejudiciat se pote îndrepta fie numai împotriva personalului medical. Juridic: o riscuri supuse normarii -susceptibile de o evaluare anticipata o riscuri nesupuse normarii-imprevizibile.

regulamentul intern. colegiului judeţean al medicilor. un expert medico-legal. în maximum 3 luni de la data sesizării. care va sesiza la rândul ei Comisia Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis   la nivelul autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. riscul trebuie sa fie acceptat doar in lipsa unei alte alternative. riscul trebuie sa rezolve o problema de necesitate medicala CONSTATAREA CAZURILOR DE MALPRAXIS Personalul medical este obligat sa incheie o asigurare profesionala de raspundere civila pentru a fi astfel protejati in cazul in care trebuie sa plateasca despagubiri pacientilor. Această sancţiune nu se aplică dacă asiguratul se conformează în termen de 30 de zile obligaţiei legale. sub conducerea unui director adjunct al autorităţii de sănătate publică judeţene. Există posibilitatea ca partile sa cada la invoiala si sa evite astfel un proces.  •suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare . ordinului judeţean al asistenţilor şi moaşelor din România. cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea . contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil. pentru fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti. 56      - . 2. pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile . Comisia adoptă o decizie asupra cazului. respectiv.   riscul trebuie sa fie util si justificat social. în termen de 15 de zile de la data comunicării deciziei. În cazul în care asiguratorul sau oricare dintre părţile implicate nu sunt de acord cu decizia Comisiei. Pacientul vatamat. colegiului judeţean al medicilor dentişti. o listă naţională de experţi medicali. Pacientul se poate adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. prin care acesta a încălcat normele legale. Ministerul Sănătăţii Publice aprobă. ai municipiului Bucureşti. însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului. Omisiunea încheierii asigurării de malpraxis medical sau asigurarea sub limita legală de către persoanele fizice şi juridice prevăzute de prezenta lege constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu suspendarea dreptului de practică sau. în componenţă reprezentanţi ai autorităţilor de sănătate publică judeţene şi. din lista judeţeană a experţilor un grup de experţi sau un expert. Experţii întocmesc în termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei. respectiv a municipiului Bucureşti.  •retrogradarea din funcţie . Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:  •avertismentul scris.  •reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10% . suspendarea autorizaţiei de funcţionare. după caz. care vor fi consultaţi Comisia poate fi sesizată de pacientul care se consideră prejudiciat sau de succesorii acestuia Comisia desemnează. o poate contesta la instanţa de judecata competentă. fie instanţei de judecată. colegiului judeţean al farmaciştilor. la propunerea Colegiului Medicilor din România. în fiecare specialitate. ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ Este prevăzută de Codul Muncii şi este tot o formă de răspundere civilă Are la bază contractul individual de muncă Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat. în funcţie de complexitatea cazului. prin tragere la sorţi. casei judeţene de asigurări de sănătate. medicul vinovat si compania de asigurari pot initia astfel o procedura de conciliere.

. 57 . care judecă în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.Art. infirmitate psihică sau fizică permanentă. inclusiv cea cuprinsă în Codul Penal adoptat în 2009.Cercetarea disciplinară prealabilă este efectuată de către o persoană desemnată în acest scop de către angajator. Ancheta disciplinară se exercită prin persoane desemnate în acest scop de către biroul consiliului colegiului teritorial sau. •reducerea salariului de bază şi/sau .Art. după caz. independentă de conducerea colegiului. care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu.omor calificat .  avertisment. În definiţiile moderne. lipseşte referirea la pericolul social. care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale organismelor profesionale. în situaţiile în care prin exercitarea profesiei medicale se prejudiciază pacienţii. De regulă.divulgarea. a unor date de către acela căruia i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei sau funcţiei.  Exemple de infracţiuni care pot fi comise în timpul exercitării profesiei medicale Vătămare din culpă (Art.  •desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Formele vinovăţiei sunt în dreptul penal aceleaşi ca şi în dreptul civil. salariatul trebuie obligatoriu convocat. 196 Cod Penal . Provocarea ilegală a avortului . sluţirea. după caz. insistându-se însă asupra faptei nejustificate şi imputabile persoanei care a săvârşit-o şi care atrage răspunderea penală. RĂSPUNDEREA PENALĂ Infracţiunea este fapta care prezintă pericol.înlesnirea sinuciderii . avortul sau punerea în primejdie a vieţii. fie sub cea a neglijenţei. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. de către Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România. La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină. 2.Art. independentă de conducerea colegiului. încetarea funcţionării acestora. fără drept.Art. 185 Cod Penal Divulgarea secretului profesional . 184 Cod Penal) . Studiu de caz: Colegiul medicilor În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează comisia de disciplină. dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane Exercitarea fără drept a unei profesii . şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10% . 281 Cod Penal       RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ ÎN CALITATE DE MEMBRU AL COLEGIULUI PROFESIONAL Personalul medical răspunde disciplinar pentru:  nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale  nerespectarea Codului de deontologie medicală  nerespectarea regulilor de bună practică profesională  nerespectarea Statutelor organismelor profesionale  pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale organismelor profesionale  pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia. fie sub forma imprudenţei.Art. 175 Cod Penal Suicidul asistat medical . 179 Cod Penal. forma de vinovăţie este culpa. Plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul. Sancţiunile disciplinare sunt:  mustrare.dacă pacientul necesită pentru vindecare mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale sau s-a produs una din următoarele urmări: pierderea unui simţ sau a unui organ. Ucidere din culpă (Art. 178 Cod Penal) Eutanasierea unui pacient .

Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină. am tinde sa credem ca acestia au dreptate intrucat ei. ca vor avorta doar un fetus care nu contine gena mutanta. stiu ce avantaje si dezavantaje implica aceasta boala. ci suferinta. Nu boala este stigmatul vietii lor. motiv pentru care solicita un sfat genetic. 58 . medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.ro/bioetica/ie2/info. Daca analizam cazul din perspectiva parintilor. doresc sa aiba un copil. chiar si definitiile sanatatii si ale bolii. Se instaleaza chiar de la nastere. în termen de 15 zile de la comunicare. cunosc foarte bine situatia.500 lei (RON).  amendă de la 100 lei (RON) la 1. Ei considera ca un cuplu ca a lor ar trebui sa aiba un urmas asemanator lor.jsp?item=9376&node=1295 15 Acondroplazia este un nanism caracterizat printr-o oprire in crestere a oaselor lungi si care intereseaza mai ales segmentele apropiate de trunchi.bioetica. Ei solicita o testare genetica a fatului. spunand.  retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România. la fel 14 http://www. Pentru ei s-a modificat notiunea de normalitate. Tanara mama este insarcinata (virsta gestationala: sase saptamani). paradoxal. suferind de acondroplazie. Ar trebui ca centrul de consiliere sa accepte testarea stiind ca un fetus normal si sanatos ar putea fi avortat?16 Exista ce putin doua modalitati de abordare a cazului de fata.  interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la o lună la un an. Ambii parinti sunt purtatori ai unei gene mutante (responsabila de acondroplazie). vot de blam. pe care sa-l poata ajuta sa se adapteze la mediul cu care sunt familiarizati. Exemple de studii de caz (pentru Portofoliu) Studiu de caz 1 Avort14 Rezumat Un cuplu de tineri pitici. acondroplazici15. lucru deloc usor si dominat de o doza considerabila de subiectivism.

In plus. Tindem sa percepem aceasta atitudine a lor ca fiind o jignire la adresa Divinitatii care. pe parcurs. fara argumente intemeiate. in cazul in care parintii nu actioneaza in conformitate cu normele etice. ci de potentialele multiple neajunsuri pe care le-ar putea intampina si la care nu sunt convinsi ca vor putea face fata. consider 59 . as accepta testarea. Dar in aceasta judecata noi de fapt ignoram argumentele lor. Un copil cu acondroplazie in contact cu comunitatea la care parintii lui sunt afiliati se va adapta mult mai usor decat un copil "normal". si care ar fi posibilitatea aparitiei unui crossing-over intre genele respective. de la care va asimila o alta notiune de normalitate. In ceea ce priveste acceptiunea pentru efectuarea testului genetic. Parerea noastra ar fi sustinuta si de principiul etic al non-vatamarii. principiul autonomiei reclama respectarea dorintei pacientului. In opozitie. consider ca decizia lor nu ar fi una de natura egoista bazata pe faptul ca descendentul va trebui negresit sa arate ca ei. la raspunderea morala pentru cele intamplate. care sa nu poata fi controlat. Dar daca ar fi sa ne gandim la cele 25 % sanse ca acest copil sa fie normal. In conditii critice. el aici urmand sa intalneasca persoane deopotriva cu el. pe care sa-l integreze intr-un mediu pe care nu-l cunosc si cu care au avut contacte limitate. Actualmente se pare ca nimeni. cu un prognostic negativ. avorturile ar trebui sa aiba loc doar in situatia in care viata fetusului sau a mamei ar fi afectate. este un risc destul de greu de asumat. Daca privim din perspectiva noastra. incalcand in primul rand dreptul la viata? Doar Dumnezeu ar avea dreptul de a hotari aparitia unei noi vieti precum si stingerea unei vieti. Ideea crestererii unui descendent rebel. avortul ar trebui privit ca o ultima masura la care ar trebui sa se recurga doar cand nu se mai poate face nimic pentru salvarea vietii produsului de conceptie sau cand viata acestuia ar urma sa aiba o calitate precara. In opinia mea. Se ridica insa o alta problema: cine apara drepturile embrionului in varsta de sase saptamini. noi gandind ca viata este sacra in orice conditii (cu atat mai mult atunci cand individual este normal din punct de vedere antropometric) si ca a avorta un fetus normal si sanatos este cea mai mare crima. "aparatorul" vietii. ceea ce presupune avortarea unui fetus "normal" si viabil. parintii ar fi predispusi la pierdera autoritatii fata de copilul lor. in opinia mea.cum au facut-o si ei. lor. le-a dat sansa de avea copii si pe care acum o refuza. a celor multi dar nu neaparat "normali". Ei ar putea apreacia ca un copil "normal" va avea un sentiment de frustare sau un complex de inferioritate cand va ajunge sa constientizeze ca parintii lui sufera de aceasta afectiune. a parintilor. sa-i facem sa inteleaga ca nimeni nu poate decide asupra vietii si mortii. in pofida riscului de a fi avortat un fetus normal si sanatos. util ar fi sa incercam sa convingem parintii sa renunte la ideea avortului. mai ales in conditiile in care sunt cupluri ce nu pot avea copii pe cale naturala si sunt nevoite sa recurga la tehnici reproductive artificiale. Motivele pentru care as accepta testarea sunt. abominala chiar. ar fi mult mai usor sa cosideram ca fapta pe care ei vor sa o savarseasca este oribila. promulgandu-le doar pe ale noastre. destul de intemeiate avand in vedere ca avem de a face cu doi purtatori ai unei gene mutante si ar fi util sa aflam genele care se transmit linkat. ar trebui sa ne gandim la faptul ca. cand nu exista alta modalitate de rezolvare a situatiei. cu atat mai mult in cazul in care individul se poate dezvolta normal si i se doreste intreruperea vietii. nu ar fi o mare parte si vina noastra pentru ca nu am abordat corect o situatie critica ? De aceea. un descendent pe care sa-l poata invata ceea ce ei stiu. Personal. Ar fi mult mai dificil pentru ei sa educe si sa formeze un copil "normal". nici macar legea in acest caz nu poate trece peste decizia parintilor intrucat mama este insarcinata in saptamana a sasea si un avort in acest moment este acceptat de normele legale in vigoare. Ar mai fi desigur si posibilitatea de a nu accepta efectuarea testului dar ar fi oare aceasta o dovada de maturitate? Evitam asumarea unei responsabilitati atunci cand scopul nostru este de a lupta pentru mentinerea vietii in orice situatie? Daca respectivii parinti in conditiile unui refuz ar apela la un alt centru de testare care nu ar avea aceeasi viziune asupra vietii si ar accepta testarea si chiar avortul.

sustine religia. de 17 http://www. 2. Trebuie revizuite cunostintele pacientului. pacienta a mentinut o tulburare vezicala minora dar nesemnificativa precum si tulburari senzoriale la nivelul piciorului stang care au disparut in 3 zile. avertizata fiind. pacienta a depus o plangere impotriva medicului. Medicilor din cazurile prezentate li se poate reprosa un singur lucru: lipsa unui concept. Desi pacienta si-a dat consimtamantul pentru anestezie. anestezistul consultant a administrat un supozitor pentru realizarea analgeziei postoperatorii. acuzandu-l de malpraxis prin furnizarea unui consimtamant informat neadecvat. dominata si chinuita de intrebari la care inca n-a raspuns nimeni si la care este posibil sa nu raspunda nimeni. cautate motivatiile pentru care acesta alege o anumita cale. de simtul datoriei si convingerea ca viata omului este sacra. in practica medicala. in nici o situatie nu poate sa ucida.jsp?item=9766&node=1435 60 . Intre problemele etice fundamentale din cadrul exercitarii profesiunii medicale se inscrie si respectarea autonomiei pacientului in masura in care aceasta este spre binele lui. ne confruntam cu o reticenta darza din partea pacientilor. dupa ce pacienta fusese deja anesteziata. Ca urmare au facut o plangere sustinand ca nu a fost informata despre acest efect secundar pentru care.ca este necesara o analiza limpede si rationala care sa considere omul ceea ce este el de fapt ? O trestie ganditoare si fragila.ro/bioetica/ie2/info. Dna X si-a dat consimtamantul pentru anestezie inaintea unei interventii chirurgicale minore. orice problema de etica tine de demnitatea umana. mai ales daca aceasta provine din neintelegerea meseriei in sine. niciodata? Viata insa este sacra. de foarte multe ori problema etica fiind epuizanta emotional pentru ambele parti. In timpul unei anestezii pentru o interventie chirurgicala stomatologica.. Acest lucru nu este deloc simplu. nu si-ar fi dat consimtamantul. Problemele de mai sus pot fi abordate foarte eficient in spiritul: avocatul acuzarii-avocatul apararii. In cadrul discutiilor din acest proces nu s-a mentionat insa nimic referitor la anestezia caudala realizata ulterior. Din practica medicala se cunoaste ca pot apare diverse conflicte intre binele bolnavului si respectarea autonomiei sale. Studiu de caz 2 Consimțământul informat17 Se ofera spre comentariu aspectele etice care se regasesc in urmatoarele doua cazuri clinice: 1. Asadar. medicul explicand ca obisnuieste sa isi informeze pacientii la finalul interventiei despre evolutia procedurii. O acceptare imediata din partea personalului denota lipsa de preocupare. mai ales in situatiile in care convingerea partii medicale este ca "starea" pacientului se poate remedia cel putin acceptabil. La finalul operatiei. nu trebuie sa fie ucis si nu are dreptul sa se sinucida.bioetica. In general. In acest context nimeni si niciodata. La prima vedere se poate ridica o singura problema de bioetica si anume neinformarea pacientului sau informarea incompleta a lui. Ea ne-a fost oferita in dar de Divinitate si nu avem dreptul sa o intrerupem. daca doriti. In ultima instanta. refuzul pacientului de a accepta o decizie medicala trebuie analizat cu luciditate si pe baza unor solide informatii medicale.. ei nu i s-a cerut acordul si pentru administrarea supozitorului. Ca urmare. . Principalele aspecte etice Cele doua evenimente enuntate mai sus si propuse spre discutie sunt generate de un conflict medicpacient.

”statul masculin” este un stat de viteza. trebuie consolidate institutii care sa forteze intr-o anumita masura aceasta beanta. consimtamantul medical informat tinde sa devina o utopie. institutiile sunt neconsolidate. Pacientul isi da acordul pentru anestezie. ambulatorii etc. acesta din urma este pentru un pachet larg de proceduri ulterioare si nu s-ar justifica cate un acord pentru fiecare etapa din pachetul mare.) actului medical. Atunci cand un pacient isi da un consimtamant. greseala medicilor este una discreta. familia ca nucleu al societatii. Aceasta notiune de stat masculin/feminin este un concept al Management-ului Intercultural si cuprinde acele clase de orientari specifice dintr-un stat: . cum ar fi: alternativele pentru anestezia caudala din primul caz: daca avem un caz cu sens unic atunci medicul nu avea de ce sa ofere detalii si sa ceara acorduri peste acorduri. promovarile vor surveni in valuri. Eu nu percep o greseala sau eroare medicala. se neglijeaza aspectele pacifiste ale vietii sociale. Cu ocazia acestei plangeri. drepturi ale omului. legea este o anecdota. Acest concept este oarecum inspirat din Marketing si este omologul medical al orientarii catre client. nu poate fi subiectul unui proces de malpraxis. Consimtamantul medical informat intr-o societate in tranzitie O societate in tranzitie (ex: Romania) are o caracteristica esentiala si anume ”miscarea browniana” adica o miscare de mare viteza dar neordonata. in mod sigur el nu si-ar fi dat acordul pentru 2 ci numai pentru 1?. daca in acest caz este sa fim ”pro-pacient”. aceasta in fond realizand un veritabil sistem de feed-back. In plus de aceste trasaturi. intr-un stat in tranzitie. Aceasta carenta se datoreste. nepalpabila. in care recrutarea de personal sanitar sa se faca pe criterii de performanta profesionala. lipsei unui mediu concurential sanatos in cadrul sistemului sanitar. Intr-o astfel de tara. dupa parerea mea. pentru reactiunea pacientilor in general. de aici tine de medic sa aleaga varianta optima. putem la fel de bine sa ridicam problema urmatoare: de ce nu s-a solicitat acordul pacientului pentru numarul de degete cu care s-a introdus supozitorul. . se imbunatateste sistemul. miscare ce va genera ciocniri ce nu pot fi anticipate. Consimtamantul medical informat tinde sa devina o raritate intr-o astfel de societate (ma refer aici mai ales la acele consimtaminte legate de ”achete mari” de proceduri cum ar fi discriminarea intre o nastere normala si cezariana de exemplu). un stat feminin va centra colectivitatea in politica sa. Consimtamant informat neadecvat si/sau malpraxis? 61 . Sectorul medical are un sector fara productivitate directa de aici si diversele lipsuri. Statul in tranzitie are o carenta in ceea ce priveste economia.piata si anume absenta orientarii catre pacient. in care sa nu existe monopoluri clinice. in Romania. mai exact acest sector va fi fortat sa implementeze metode de evaluare a performantelor pentru a evita pierderi de natura economica. Informatii suplimentare ar putea fi oferite pentru a se face lumina. politica va centra individul. se evalueaza diferite actiuni si atitudini. lipseste o matca de desfasurare a proceselor. in acord cu orientarea catre pacient. un mediu concurential de tip economic. timpul de lucru sa fie mai redus pentru ca cetateanul sa aiba timp pentru formarea sa. Sistemul medical trebuie sa manifeste atenție pentru aceste plangeri. Un stat in tranzitie va fi un stat masculin si nu din punctul de vedere al orientarii pur sexuale. In cazurile de mai sus.”statul feminin” va manifesta o atentie sporita pentru natura. evolutia acestui stat este rapida. diluarea acestui fenomen se datoreste unor carente ca nereglementarea (la nivel de societate) in acord cu ”neprocedurarea” (la nivel de institutii spitale. In acelasi timp. Disponibilitatea sectorului sanitar pentru o astfel de atitudine de feed-back se va accentua pe masura ce sectorul sanitar se va organiza din ce in ce mai pregnant pe principiile economice si de concurenta. intinderea cetateanului este maxima. in care pacientul sa poata alege medicii. vor fi centrate valorile materiale. Plangerea realizata de pacient este binevenita pentru un sistem ce vrea sa se perfectioneze.

considerand ca medicul este totusi un bastion al inteligentei si perfectionismului intr-o societate. as contentiona problema cat de mult as putea. el va fi o eroare cand este comis in urma lipsei unor proceduri.Malpraxis-ul are o sfera mai larga de cuprindere. poate deveni greseala cand pentru acelasi tip de caz este repetata aceeasi eroare. Este bine pana la un punct sa comparam serviciul medical cu oricare altul. Pe parcursul investigatiei. Consimtamantul informat neadecvat nu ar trebui sa atraga in mod singular dupa sine un caz de malpraxis decat in masura in care se asociaza cu efecte distructive asupra pacientului. Greseala este aceea care apare in urma neglijentei sau a nerespectarii instructiunilor (procedurilor). cand este rezultatul neprofesionalismului. include foarte mult din profesionalismul medicului. si el va realiza ruptura de medic. Conceptul statistic de eroare este acela ca poate fi estimata. nu as avea o pozitie clara doar pe baza acestor urme de informatii. se produce datorita unor artefacte depistabile si corectabile. mai ales datorita faptului ca legatura medic-pacient se apropie undeva de o legatura si spirituala. din corectitudinea cu care acesta a executat procedurile din timpul tratamentului. Nu as gresi prea mult spunand ca deceptia pacientului se apropie de cea din dragoste. De aici si delicatetea actului medical. ”Reactiunea” individuala La plangerile de mai sus. la alt medic. Pacientul va resimti un permanent scepticism care eventual intr-o alta situatie. mi-as informa repede superiorii in masura in care acestia sunt pro-institutie. unde predomina ca liant increderea mai ales din partea pacientului. Relatia medic-pacient Relatia medic-pacient este complexa si se poate spune ca este una personalizata adica: medic X ? pacient Y. in cadrul institutiei si la nivel restrans de personal. Ca medic direct implicat. Granita dintre cele doua concepte nu este una reglementata. In masura in care as fi implicat oficial as procura maximum-ul de informatii si as elabora o concluzie obiectiva. Malpraxisul implica repercursiuni grave asupra starii de sanatate a pacientului. de aici si particularitatile psihologice ale acestui proces si de ce nu si cele economice. as fi evaluat alternativele colegului meu. In masura in care as fi gasit colegul vinovat l-as fi atentionat personal si intre patru ochi fara sanctiuni. inselat. reactia este una suficient de explosiva. as fi elaborat concluziile. inferior pe scara ierarhica. medicul va avea de suferit de pe urma reclamei nefavorabile. as fi deschis o ancheta locala. se va insuma. In functie de lege. mai ales datorita lipsei de cunostinte ale acestuia in acest domeniu. Consimtamant informat neadecvat: eroare sau greseala medicala? Consimtamant informat neadecvat poate fi inclus im ambele categorii. As fi adeptul: institutia nu trebuie sa aiba de suferit. Cand se produce unul din fenomenele de mai sus prezentate spre discutie. as fi modificat politica de personal a institutiei pe care o conduc pentru a evita un nou eveniment de acelasi tip. va simti totodata si o zdruncinare a increderii in propriile forte. ca manager. as contentiona problema si totul s-ar reduce la o discutie profesionista cu colegul. In orice caz as fi aplanat conflictul cu calmarea pacientului. Un astfel de eveniment va putea aduce cu el o perfectionare a medicului in sensul imbunatatirii atitudinii de ”orientare catre pacient”. daca respectiva concluzie ar fi in defavoarea pacientului as proceda cu discretie la dezamorsarea conflictului. in relatia medicpacient fiind implicata multa incredere din partea pacientului. Daca aceasta ar fi in defavoarea colegului. Acest lucru se poate realiza 62 . ”Reactiunea” fata de coleg La astfel de acuze as fi sceptic in ceea ce priveste pacientul. consimtamantul informat neadecvat poate deveni subiectul unui proces de malpraxis dar gravitatea celor doua nu este echivalenta. Un astfel de eveniment vine sa produca urmatoarele: pacientul se va simti tradat.

Ca urmare.ro/bioetica/ie2/info. chiar gratie cercetarii medicale fundamentale. De asemenea.de catre managerul de spital. care îşi abandonase familia când copilul era sugar. Pe lângă medici. dar nu se poate aborda acest mod de gandire de catre ”medicul din teren”.100 persoane înaintea ei. ea a acceptat oferta. şi în prezent există un donator voluntar şi eligibil. el putand evalua performante profesionale prin simpli indicatori matematici. De data aceasta transplantul a avut succes şi pentru prima dată fetiţa a dus o viaţă normală. şi acela nefuncţional în totalitate. Medicul nefrolog al Renatei a refuzat noua ofertă de transplant în virtutea principiului non vătămării. statul fiind în postura ca în viitor să suporte cheltuielile pentru două dialize cronice. prognosticul Renatei nu este încurajator. La vârsta de 13 ani. se depaseste bariera cumpararii unui produs sau solicitarii unui simplu serviciu. un donator neeligibil datorită faptului că suferă de diabet zaharat. De asemenea. chiar şi în lipsa unui contact patern anterior. efect care pana nu de mult a fost neglijat ba chiar ridicolizat de catre oamenii de profesie. Situaţia este complicată şi de faptul că tatăl este în detenţie. fiind închis pentru comercializare şi posesie de droguri (precizăm faptul că la momentul tranplantului anterior îşi începuse detenţia de 12 ani închisoare. Conform Jurământului lui Hipocrate. În aceste condiţii tatăl său s-a oferit să îi doneze şi celălalt rinichi.000 USD pe an (plus eventuale alte costuri legate de incidentele dializei). a contactat-o în mod voluntar şi s-a oferit să îi doneze un rinichi. Statul şi sistemul juridic penal au refuzat această cerere. şi acest al doilea transplant a eşuat până la urmă.jsp?item=10331&node=1695 63 . în cazul în care nu poate face bine. continuând să se simtă foarte bine. moment în care s-au purtat intense negocieri între stat – donator – medici înainte de a se decide actul chirurgical). Studiu de caz 3 Donare de organe18 Renata este o fetiţă de 16 ani. dar care incepe sa-si intre-n drepturi. prima obligaţie a medicului este de a nu răni. medicul insufla incredere pacientului. şi în condiţiile non complianţei la tratament din istoricul fetiţei. De cele mai multe ori. A fost introdusă întrun program de dializă pentru încă şapte ani. Statul a comentat faptul că în cazul donării de către tată a unicului său rinichi. fiind în contact cu el în mod regulat. iar daca evolutia pacientului e negativa nu inseamna ca este in majoritate vina medicului si pe de alta parte gratie caracterului psihologic al legaturii medic-pacient. Renata şi-a reluat relaţiile cu tatăl ei. tatăl Renatei a insistat mult în donarea acestui rinichi pentru salvarea vieţii fiicei lui. acesta ar necesita dializă cronică (ceea ce acum nu se întâmplă) la un cost de 40. s-a considerat că după două tranplanturi eşuate. a implorat pe toată lumea să salveze viaţa fiicei ei. ca si realitatea stiintifica. După ceva timp.bioetica. a oprit tratamentul pe care orice pacient post transplat este obligat să îl ia pe toată durata vieţii (tratament anti rejet de grefă). tatăl ei. pe de o parte din dificultatea evaluarii calitatii actului medical de catre beneficiar (pacient) daca lucrurile post-tratament decurg bine nu inseamna ca decurg pe cat de bine s-ar fi putut. Studiu de caz 4 18 http://www. Tranplantul a eşuat. Mama Renatei. care a suferit un transplant renal la vârsta de 5 ani. Fiind disperată. Pe lângă aspectul etic menţionat de medici. fiind născută cu un singur rinichi. atitudinea medicului generand in majoritatea cazurilor ”efectul placebo” in mintea pacientului. Prin atitudinea sa. având în vedere faptul că lista de aşteptare conţine 3.

interventie realizata in 23 septembrie 1998. nici ele. echipa operatorie fiind condusa de Prof. principiul non-vatamarii. o adevarata carte de vizita. constientizarea ca.daca se vor face simtite efectele adverse ale imunosupresivelor. Jean-Michel Dubernard. Dr. avaindu-l in echipa operatorie pe acelasi Prof. de necontestat astfel. Dr. Principiul binefacerii si al non-vatamarii In ceea ce priveste primele doua principii. cu siguranta. Primul caz „cazul Clint Hallam” primul transplant de maina din lume. efectuat pe 14 ianuarie 2001.sentimentul de vinovatie sau recunostinta fata de donator sau fata de familia acestuia. Cu atat mai mult. Multe persoane se obisnuiesc cu greu cu rezultatele chirurgiei reparatorii si reconstructive conservatoare. . . buze. Impactul psihologic este deosebit in astfel de cazuri. in oglinda este aceeasi persoana dar cu un alt chip. caz in care au trecut aproape patru ani pana cand pacientul a putut sa constientizeze si sa se obisnuiasca cu ideea ca maiinile transplantate sunt "maiinile sale" si nu doar "niste maiini". pe primul loc s-a pus binele pacientei. dupa ce inghitise mai multe pastile. Dr. pacienta trebuind sa urmeze toata viata terapie cu imunosupresive (nelipsite. esec terapeutic si poate cel mai important. Jean-Michel Dubernard. de fapt. deoarece ar putea sa apara probleme ale musculaturii din jurul buzelor. diabet zaharat. exista posibilitatea ca acestei interventii sa-i urmeze unele de chirurgie reconstructiva si reparatorie. dar interventia in acest caz este una radicala. In sprijinul acestor afirmatii vin doua cazuri celebre. artere si vene de la o donatoare aflata in moarte cerebrala. Este. De asemenea. femeia a ramas mutilata la nivelul fetei. urmata.Aplicarea principiilor bioetice Efectuarea primului transplant de fata de la un donator aflat in moarte cerebrala a avut loc. in data de 27 noiembrie 2005. aspectul social este deosebit de important: fata. Implicatiile de acest ordin se refera la posibilele conflicte interioare ce ar putea afecta starea pacientei: . la Amiens. 64 . barbie. etc. cum ar fi: risc crescut al unor cancere. acel ceva. riscul este semnificativ. In ceea ce priveste rejetul imunologic. Franta. este si mai dificila de realizat. .). datorita imposibilitatii de adaptare si a efectelor adverse resimtite ale imunosupresivelor. primul transplant dublu de maiini. vorbirea era afectata. s-a ales a fi transplantul de fata de la donator. in premiera mondiala. In aparenta. in acest caz. O femeie in vairsta de 38 de ani a fost mutilata in mai 2005 de caiinele familiei. Poate cel mai important aspect il constituie acela al impactului psihologic. Al doilea caz. ale carei rezultate si consecinte nu se cunosc si care are riscuri majore legate de rejetul imunologic. o terapie experimentala asadar. Ranile pe care le avea femeia jenau masticatia. Dar. cazul reprezinta doar un nou succes in medicina si o noua oportunitate terapeutica pentru cei desfigurati. Bernard Devauchelle si Prof.sentimentul ca pacienta a primit chipul unei persoane care a murit. de efecte adverse notabile. cazul Denis Chatelier. de fapt. In urma acestui eveniment. principiul autonomiei si cel al justitiei. prelevaindu-se tesuturi. la cererea pacientului. faptul ca spre binele pacientei era sa se realizeze ceva. care.toleranta organismului. al carei rezultat ar putea face din pacienta o inadaptabila in ceea ce priveste propria persoana. Interventia chirurgicala a constat in transplantarea unui triunghi de nas. a salvat-o de la incercarea de a se sinucide. pe lainga aceste deficiente.daca noul "organ" va functiona. Problemele care fac ca acest caz sa fie unul controversat sunt puse sub lumina celor patru principii etice fundamentale: principiul binefacerii. . la 3 februarie 2001 de amputatia membrului transplantat. muschi. legate de impactul psihologic. hipertensiune arteriala. te poate transforma in astfel de situatii intr-un marginalizat si un inadaptabil in societate.

Organul este adus împreună cu o casetă video în care un bărbat (aparent arată sănătos) afirmă că este bolnav de cancer şi nu doreşte să ajungă pînă la etapa terminală a bolii. de metode conservatorii. copilul unei familii bine asigurate material. un act terapeutic pentru cresterea calitatii vietii. Părinţii minorului. interventia realizaindu-se spre acest scop. Principiul justitiei Referitor la principiul justitiei. Acceptarea acestei inimi poate fi un precedent în apariţia unor colectări criminale de organe. Avocatul prezintă medicilor anumite acte legalizate care confirmă donare benevolă. de fapt. atait sub aspect fizic cait si psihic. Medicii nu au timp să aştepte rezultatele unor investigaţii penale.In ceea ce priveste posibilitatea utilizarii altor metode conservatorii (grefe partiale. binele pacientei a fost pus pe primul plan. Medicii nu sunt siguri că donarea nu a fost forţată. impusă de anumite condiţii determinante (financiare. protejate legal şi moral. informatie si capacitatea de a intelege informatia primita. Pacientul este conectat la aparate de susţinere a funcţiilor vitale şi timpul este în defavoarea sa. ameninţare etc. Unii medici considera ca gradul de desfigurare impunea aceasta interventie. Viaţa copilului este mai importantă decît nişte decizii birocratice. deci necesita un consimtamaint informat adecvat. apoi a fost mutilata si desfigurata)? Oare aceste evenimente nu iau afectat capacitatea decizionala? A fost informata suficient asupra riscurilor si pregatita psihologic asupra rezultatului terapeutic ce nu poate fi garantat? Aceasta interventie chirurgicala nu a fost una pentru salvarea vietii. Nu. autogrefe) opiniile sunt controversate. Astfel. de fapt. Este al doilea în rîndul solicitanţilor de organe. iar inima şi-o donează pentru salvarea copilului bolnav. apar alte probleme majore: cum se va realiza selectia pacientilor in cazul in care aceasta tehnica va deveni de uz curent? Ar putea reprezenta o noua oportunitate de a deveni altcineva? Cu o noua "carte de identitate"? Concluzii Performanta medicala aduce beneficii incontestabile. al dreptatii si echitatii. Da. ca prima intentie. cu toate elementele sale: competenta. Transplantul trebuie efectuat urgent din motivul expirării termenului de viabilitate al inimii donate.. deci iese din discutie efectuarea unui consimtamaint informat in urgenta. ca unica solutie. a fost. 65 . suferă de o patologie cardiacă severă şi necesită o transplantare de cord în mod urgent. Dar cait de adecvat poate fi considerat consimtamaintul informat al acestei paciente. considerata a fi persoana vulnerabila (in mai 2005 era in pragul sinuciderii. Colectarea de organe trebuie să corespundă unor cerinţe standardizate. 14 ani. Principiul autonomiei In ceea ce priveste principiul autonomiei. caracter voluntar. droguri. deci s-a realizat consimtamaintul informat. Donarea a fost conştientă. prezintă echipei de cardiologi un cord în o instalaţie frigoriferă portativă. Cazul nr. la polul opus situaindu-se cei care sunt de parere ca riscul esecului terapeutic intr-o astfel de terapie experimentala trebuia contrabalansat de incercarea utilizarii. dar riscurile la care pacienta a fost si este expusa (pricipiul non-vatamarii) sunt totusi destul de ridicate. B. putem spune ca acesta s-a respectat? Exista acordul pacientei pentru aceasta interventie. Scopul realizarii trebuie sa fie intotdeauna binele pacientului si niciodata nu trebuie sa se creeze macar o panta lunecoasa spre gaindul ca. El intenţionează să se sinucidă. însoţiţi de avocatul familiei. Pot medicii să transplante inima primită pe această cale? A. 5 (SUA) TRANSPLANT Pacientul F. stabilit de către spital.). afisaind doar ca scop "binele" se actioneaza spre utilizarea pacientului ca "mijloc" de atingere a unei performante. dar realizarea ei trebuie sa se faca printr-o selectie atenta a subiectilor si prin respectarea principiilor etice.

Va face tot posibilul pentru a salva viaţa copilului. 8 (Etiopia) RESPONSABILITATEA PĂRINŢILOR DE A DECIDE T. B. s-a prezentat pentru un control antenatal la termenul de 6 săptămîni de gestaţie. Nu va fi de acord. Cazul nr. Medicul decide o transfuzie de sînge urgentă pentru a salva viaţa copilului. Dorinţa de a muri a dispărut. Care este volumul de informaţie ce trebuie oferit cuplului? A.K. Rezultatele primite nu au indicat prezenţa vreunei patologii. 6 (Spania) EUTANASIA Unui tînăr medic de 25 de ani i s-a stabilit diagnosticul de leucemie. Acesta a procedat conform sfatului primit în prezenţa prietenei sale. La termenul de 16 săptămîni este efectuat controlul ultrasonografic repetat care constată lipsa oricărei patologii. însă în loc să moară. Medicul a avut dreptul moral să sfătuie pacientul în vederea căii de întrerupere a vieţii? A. Pacienta se prezintă regulat la toate investigaţiile cerute pînă la termenul de 35 săptămîni de sarcină. sarcini 2. Soţii trebuie informaţi complet despre diagnosticul de spina bifida ascunsă şi implicaţiile acesteia pentru copil. educat. dar acceptă toate celelalte măsuri. Este cazul unui pacient în faza terminală. care este adult. Cum va proceda medicul ? A. cînd în cadrul unei investigaţii USG se depistează spina bifida. B. Peste cîteva luni pacientul a murit din cauza leucemiei.. A decedat la vîrsta de 6 săptămîni. Peste cîteva luni el nu mai poate înghiţi şi este ţinut în viaţă doar prin perfuzii. Chirurgul va apela la autorităţile judiciare pentru a aştepta o decizie pentru transfuzie. După o suferinţă de aproximativ 2-3 săptămîni. El trăieşte împreună cu prietena sa avînd o relaţie foarte strînsă.Cazul nr. Para 1 . El are suficiente motive să-şi determine propria soartă în condiţiile unor suferinţe insuportabile. care refuză categoric transfuzia. Chirurgul a stabilit hemoragia imensă care a provocat anemie gravă cu devitalizarea ţesuturilor. 25 de ani. Trebuie informat doar soţul. C. bolnavul a început să ceară cu insistenţă medicului său să-l scutească de durere prin moarte. Primul trimestru de sarcină a evoluat fără complicaţii. însă în timpul unei discuţii i-a sugerat pacientului să-şi injecteze singur o doză letală de morfină. starea sănătăţii tînărului se înrăutăţeşte. îşi înţelege perfect patologia şi perspectivele. Sosesc părinţii copilului membri ai confesiunii martorii lui Iehova. Da. Medicul l-a refuzat. Va fi de acord cu colegul său. Copilul era în drum spre şcoală cînd a fost accidentat şi transportat de urgenţă la spital. B. s-a trezit într-o dispoziţie bună şi chiar a început să înghită. Copilul se află în sala de operaţie în stare critică.a fost născut un băiat cu o malformaţie serioasă a cordului. Pacienta îşi face griji pentru starea fătului la a doua sarcină şi insistă pentru efectuarea tuturor investigaţiilor posibile. Medicul anestezist sugerează chirurgului să efectueze transfuzia fără să informeze părinţii. În pofida tratamentului prescris într-un centru oncologic cu renume. căsătorită de 3 ani. Spina bifida ascunsă poate fi însoţită sau nu de anumite probleme de control al micţiei de urină sau patologii ale membrelor inferioare. Tratamentele neurologice contemporane precum şi intervenţiile operatorii pot soluţiona multe din problemele apărute. 66 . Nu este cazul de a stresa părinţii din moment ce nu sunt clare toate aspectele patologiei. Uciderea din caritate este interzisă în majoritatea ţărilor lumii. inteligent. Volumul informaţiei se va decide după naşterea copilului cînd se va determina gradul de afectare a acestuia. Nu. Cazul nr. 7 (Republica Moldova) INFORMAREA PACIENTULUI Doamna R. pentru a proteja femeia gravidă de stress. este un băiat de 12 ani care a suportat o traumă gravă a membrelor inferioare în urma unui accident rutier. para 1.

că îl va trimite la pneumoftiziolog. 4. de a refuza să primească veşti rele. a relevat acest aspect membrilor familiei. A. primind semnăturile necesare unui acord informat respectiv. dar domnul D. de exemplu. De exemplu. iar aceştia l-au convins să-şi informeze medicul de familie. acest drept de a nu şti nu este aplicabil în cazul în care unei persoane trebuie să îi fie furnizate informaţii care să-i permită să protejeze alte persoane. El ar trebui să informeze pe domnul D. 3. este un agent comercial în vârstă de 55 de ani. A. deoarece ar fi inutil. Rami Rudnick. În decursul ultimei luni a prezentat hemoptizie. ambele impunând teste medicale. A fost un fumător pasionat în ultimii de 30 de ani. Israel): Dreptul de a nu şti Pacientul are dreptul de a nu fi informat. a fost de acord să fie trimis la un pneumoftiziolog şi să fie efectuate teste. cu trei copii. A. însă la insistenţa lor. Dreptul de a nu şti este important. şi-a menţinut cererea sa de a renunţa la aflarea veştilor rele. 2. Cum ar trebui să procedeze medicul de familie? 1. prin adaptarea comportamentului. El ar trebui să-l informeze pe domnul D. După o perioadă de ezitare. Nu are alte probleme medicale şi nu urmează nici un tratament regulat. atunci când solicită în mod expres aceasta. chirurgul va renunţa la transfuzie. El a rămas şocat cînd a 67 . A. atunci când examinarea medicală furnizează informaţii referitoare la predispoziţie genetică. Acesta ar trebui să-l informeze pe domnul D. El îşi descrie boala ca „o masă străină în intestin" dar nu ştie ce fel de tratament îi va fi aplicat. A. medicul nu îl va mai trimite la pneumoftiziolog. Cazul nr. riscuri genetice şi depistarea precoce a unor boli aflate încă în stare latentă. astfel încât să poată lua o decizie asupra tratamentului într-o manieră informată şi poate mai raţională. căsătorit. între care şi o radioscopie pulmonară. Pacientul se aştepta să vadă o plagă închisă. suferă de cancer al colonului.C. A. cu dispnee moderată de efort. făcând o convenţie în sensul că va respecta dreptul domnului D. dar a solicitat să nu fie informat în cazul în care ar fi descoperită vreo afecţiune severă. Pe de altă parte. care au stabilit diagnosticul de BPCO în urmă cu 5 ani. El va încerca să explice încă o dată părinţilor că de transfuzia dată depinde viaţa copilului. rezultatul pozitiv al unui test pentru o boală cu transmitere sexuală nu ar trebui ascuns pacientului. El a explicat această cerere ca fiind determinată de dorinţa sa de a fi scutit de durerea copleşitoare inerentă aflării unor astfel de veşti rele.9 (Dr. Rezultatul posibil al investigaţiei şi consecinţele acestui rezultat ar trebui discutate în prealabil cu persoana respectivă. Nu va fi de acord. Medicul de familie i-a explicat variabilitatea prognosticului diferitelor tipuri de cancer pulmonar şi importanţa cunoaşterii diagnosticului de către pacient. că îl va trimite la pneumoftiziolog. Cu ocazia întrevederii cu medicul său de familie. pacientul va reconsidera problema primirii sau refuzului de a primi veşti rele. care se pot manifesta clinic uneori doar după mulţi ani de la diagnosticare (cum este boala Huntington). A doua zi după operaţie este vizitat de către chirurgul de serviciu. datorită refuzului său de a afla veşti rele. nefiind dispus să discute tratamentul corelativ (chirurgical. care îi inspectează plaga postoperatorie. radioterapie sau chimioterapie). că. Dreptul de a nu şti oferă un instrument care previne receptarea informaţiilor nedorite. la pneumoftiziolog în cazul în care există posibilitatea apariţiei vreunei complicaţii majore ca urmare a unei proceduri diagnostice invazive. 10 (Turcia) LIPSA ACORDULUI INFORMAT Un pacient în vîrstă de 72 de ani are 3 copii maturi. Merge la intervenţie chirurgicală. în momentul în care rezultatele testelor vor fi disponibile. Domnul D. Cazul nr. A. care îl cunoaştea foarte bine. Prezintă o tuse productivă cronică. ca de exemplu un cancer pulmonar. făcând o convenţie în sensul că. suturată. Acesta ar trebui să refuze să îl trimită pe domnul D.

Nimeni nu a informat pacienta despre rezecţia suplimentară efectuată. Ea era convinsă că ovarul a fost lezat şi extras accidental. Acum defecaţia va avea loc prin această gaură într-un pachet ce îl voi fixa eu". Chirurgul a decis să efectueze pros-tatovesiculectomia. 12 (Republica Moldova) PROBLEMA INFORMĂRII PACIENTULUI Pacienta V. Chirurgul într-o manieră tehnică i-a comunicat: „Capătul intestinului operat a fost suturat de peretele abdomenului. Situaţia nu prezenta o urgenţă. a înaintat plîngere la judecată deoarece tratamentul aplicat a fost determinat ca unul „dăunător" şi i-a afectat dreptul său la reproducere. Starea postoperatorie a evoluat fără complicaţii şi pacienta a fost externată în curînd. de aceea trebuia extras. Chistul enorm prezenta un pericol cu probabilitatea dezvoltării unei peritonite. iar accesul chirurgului spre seminomă nu este unul dificil. în care se stabileşte lipsa ovarului. Nu. protejîndu-l de emoţii negative. Pe parcursul intervenţiei chirurgicale medicul a depistat un chist enorm al ovarului. A fost oare corectă decizia medicilor de a primi doar acordul copiilor pacientului? A.. Domnul N. Medicul a evitat stresarea pacientei. Informarea pacientei despre aceasta nu era o necesitate obligatorie. Conform imperativului autodeterminării orice persoană are dreptul la propriul corp şi la decizii asupra acestuia. 11 (Rusia) LIPSA CONSIMŢĂMÎNTULUI Domnul N. Primirea acordului informat va fi o afirmare a autonomiei şi respectului de sine a pacientului. Regula acordului informat nu a fost îndeplinită. Da.văzut stoma şi a întrebat revoltat medicul despre „gaura" în abdomenul său. Da. deoarece dreptul la reproducere este unul fundamental şi chirurgul a trebuit să amîne operaţia pentru o intervenţie suplimentară posibilă doar după primirea acordului informat al pacientului. Acordul informat a fost semnat. 32 de ani. O informaţie detaliată despre operaţie poate să îl sperie şi să-i dăuneze. Un tratament poate fi efectiv numai în cazul unei cooperări dintre medic şi pacient. Această relaţie se bazează pe încredere şi reciprocitate. Pacientul va alege sau nu tratamentul propus după ce îi vor fi descrise beneficiile şi dezavantajele. După operaţie domnul N. Cazul nr. pacientul a întrebat: „Pe cine aţi întrebat înainte să deschidă această gaură?" Medicul a afirmat că copiii pacientului au fost informaţi pe deplin despre procedura operatorie. Pe lîngă alte investigaţii ginecologul îi indică un control ultrasonografic. din greşeala medicului. Bolnavul a reproşat: „Cine urma să fie operat şi să poarte o gaură în abdomen: eu sau fiul meu? Cum v-aţi permis să luaţi astfel de decizie fără să mă întrebaţi? Eu vă voi da în judecată!" Chirurgul a început să-i explice motivele din care s-a ajuns la decizia pentru colonostomă. B. Nu. iar fiul său a semnat consimţămîntul.. 46 de ani. Surprins şi supărat de răspunsul primit. 68 . menţionînd că patologia ce o are este una „foarte rea". eu nu aş fi strigat acum la dumneata. După explicaţiile primite pacientul a răspuns: „Dacă aş fi primit aceste informaţii înainte de operaţie. Pacienta surprinsă şi supărată a înaintat plîngere în judecată asupra chirurgului care a operat-o. este internat pentru prostatoectomie. deoarece rămînea al doilea ovar care îndeplinea funcţiile hormonale. Pacientul cu diagnosticul oncologic este foarte sensibil. cu adenomă la prostată. Sa luat decizia rezecţiei ovarului. este internată de urgenţă într-o clinică raională cu diagnosticul de apendicită acută. Eu nu sunt un necărturar şi pot înţelege lucrurile". Cazul nr. Medicii au procedat corect. Este în evidenţa oncologului de 3 ani. Intenţia medicului a fost doar în beneficiul pacientului. Înainte de operaţie el a fost informat despre starea sănătăţii sale şi despre volumul intervenţiei preconizate. Medicul nu ştia despre patologia diagnosticată pînă la intervenţie. tatăl a 2 copii. B. Medicii au procedat în beneficiul pacientului. de aceea acest fapt i-a fost ascuns imediat după operaţie. Consideraţi corecte acţiunile chirurgului? A. Au fost respectate toate imperativele acordului informat în acest caz? A. În procesul intervenţiei s-a depistat seminoma (cancer testicular). Peste o perioadă pacienta s-a adresat la ginecolog cu anumite disfuncţii. Pe parcurs tumoarea a devenit malignă. Cerinţele acordului informat au fost îndeplinite adecvat. Da. cu scop de a-l proteja de o intervenţie suplimentară.

B. va opri hrănirea gastro-duode-nală. Cazul nr. Cazul nr. să consulte un specialist. acesta dă acordul pentru intubare. 14 (Germania) DREPTUL PACIENTULUI DE A REFUZA TRATAMENTUL Pacientul V. Numai după o decizie a unor instanţe judiciare. Cazul nr. Soţii erau căsătoriţi de 14 ani şi nu au putut concepe. Însă soţia acestuia s-a exprimat contra gastroscopiei repetate. s-a depistat o insuficienţă polisistemică fără un diagnostic bacteriologic. A suportat transplant renal şi 2 infarcte de miocard. urmată de gastroscopie şi relocare. cînd starea pacientului este agravată. 38 ani. Lipsa acordului informat al pacientului impune medicul să lupte pentru prelungirea vieţii acestui bolnav. El are nevoie de intubare pentru a se susţine funcţiile vitale şi respiraţia. B. Cu traheotomie. Insistenţa soţiei este susţinută şi de către părinţii bolnavului. Însă. spunînd medicului că soţul ei doreşte să moară. cu insuficienţă respiratorie. mai mult. el 69 . C. Medicul nu va efectua gastroscopia. Deoarece acordul soţului se subînţelege din participarea sa la primele etape ale FIV. El i-a spus că în acest caz ar prefera să moară decît o perioadă prelungită de suferinţe şi s-a exprimat contra terapiei de susţinere a vieţii. medicul putea să efectueze rezecţia pentru binele pacientei. D. timp de 3 săptămîni starea nu s-a ameliorat. Deoarece soţul nu şi-a exprimat acordul pentru o astfel de procedură.. protejînd drepturile copilului conceput prin FIV. deoarece datoria lui este de a proteja viaţa şi a crea condiţiile necesare pentru prelungirea acesteia. Ea a cerut reducerea medicaţiei şi oprirea hrănirii şi a fluidelor artificiale. este foarte activ. Poate fi îndeplinită cerinţa soţiei şi a familiei disperate? A. Ea a cerut insistent să fie recoltată sperma soţului pentru a concepe un copil. a fost internat în spital cu simptomele unei infecţii respiratorii care s-au agravat timp de 3 săptămîni. Pacientul depindea întru totul de îngrijirea medicală. însă va continua medicaţia cardiacă şi administrarea fluidelor. Dimineaţa. 15 (Italia) DREPTUL PACIENTULUI DE A REFUZA TRATAMENTUL Un pacient de 57 de ani suferă de cancer al laringelui cu metastaze. Da. Medicul trebuie să respecte doleanţele soţiei care are dreptul să decidă pentru pacientul inapt de aceasta. Da. Medicul trebuie să refuze cerinţei soţiei fiindcă nu există nici un document care să reflecteze dorinţa personală a pacientului. Era unicul mod prin care medicul se putea proteja de suspiciunile şi conflictele apărute peste un timp. A primit tratament intensiv cu antibiotice. Cuplul a început procedura primară pentru fertilizarea in vitro. Personalul medical a observat că starea gravă a pacientului îi afectează luciditatea gîndirii. are 2 copii adulţi. Însă după amiază. dar cu o explicare detaliată post-factum a situaţiei. Chiar dacă a fost depistată necesitatea urgentă a rezecţiei ovarului. A discutat recent cu soţia despre posibilitatea unui alt atac de cord. El va şti că în asemenea situaţie moartea va surveni curînd în mod natural. tub gastro-duodenal el este transferat acasă unde soţia şi-a asumat toată responsabilitatea. este în ultima etapă şi necesită spitalizare. A fost recomandată internarea pacientului. martorilor (asistenţi la operaţie) prin care să motiveze urgenţa şi inevitabilul situaţiei. Medicul trebuie să îgnore cerinţele soţiei. Au fost încălcate cerinţele acordului informat. Cum trebuie să procedeze medicul? A. Peste 5 zile hemoragia s-a repetat. cu prezentarea dovezilor. Hrana şi fluidele sunt vitale. S-a stabilit diagnosticul de pneumonie severă şi pacientul a fost transferat în secţia de terapie intensivă. Soţia pacientului a fost informată despre posibilitatea unui sfîrşit letal. constructor. Nu. În absenţa rudelor. care vor menţiona toate nuanţele referitoare la paternitate. 69 ani. cînd este conştient. care s-a întrerupt din motivul infecţiei soţului. pentru a primi acordul acestora.a. C. medicul trebuia să informeze rudele apropiate din moment ce pacienta era sub anestezie. care le-a recomandat fertilizarea in vitro. După multiple împotriviri. ventilaţie artificială ş. După 8 săptămîni de reabilitare nu s-au înregistrat schimbări esenţiale în starea sa. Acesta este unicul fecior şi prelungitor al neamului lor.căsătorit. Nu. B. cu cîteva luni înainte de a se îmbolnăvi. 13 (SUA) LIPSA ACORDULUI INFORMAT Pacientul X. Peste puţin timp bolnavul a suferit un nou atac de cord şi după 2 ore de resuscitare se află în statut vegetativ persistent. soţul s-a decis. Peste puţin timp a avut loc o dislocare recurentă a tubului duodenal cu haematemesis.

iar luna trecută a fost diagnosticată cu SIDA. O femeie de 28 de ani frecventează un program de zi de terapie ocupaţională în cadrul unui spital psihiatric local. chiar şi în cazul deciziilor care. vine la spital singură cu trenul. datorită potenţialului pericol pentru sine şi pentru ceilalţi. are mulţi prieteni şi trăieşte cu mama şi fraţii ei în cadrul comunităţii. Ea s-a dovedit a avea un comportament sexual promiscuu şi. iar aptitudinea unui individ de a lua decizii poate varia în decursul timpului şi în circumstanţe diferite. Mama contactează terapeutul şi întreabă dacă nu cumva fiica ei ar trebui instituţionalizată. Intubarea se va baza pe imperativul beneficiului în absenţa unei opoziţii continue şi clare a pacientului. Psihiatrul ar trebui să o informeze pe mamă că nu va face nimic. B. şi dacă este aptă să aprecieze consecinţele deciziei sale de a-şi da sau nu consimţământul. Ea este foarte volubilă. dar că va raporta cazul autorităţilor publice ale judeţului.nu mai este sigur de decizia luată anterior şi cere să nu i se mai aplice intubări. Nu. pentru care este recomandat tratamentul. pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. de a evalua circumstanţele relevante. cu emiterea unui certificat scris care să ateste că reprezintă un potenţial pericol public. O persoană este desemnată ca fiind incapabilă în situaţia în care boala sa psihică sau deficienţa sa mintală o privează de aptitudinea de a-şi urmări propriile interese. de a utiliza informaţia înţeleasă pentru a lua decizii realiste. Psihiatrul ar trebui să o informeze pe mamă că nu poate instituţionaliza femeia. Există variate criterii pentru investigarea şi stabilirea capacităţii persoanelor cu deficienţe mintale. Acesta va fi intubat dimineaţa. rezonabile şi corecte. cât şi pentru alte persoane. Luarea în considerare a dorinţelor unui pacient este fundamentală. Respectul pentru pacientul a cărui aptitudine de a acţiona autonom este alterată implică respectarea dreptului la autodeterminare şi a dreptului de a participa la procesul de luare a deciziilor. 16 (Prof. cu insuficienţă respiratorie pronunţată. Medicii vor respecta dorinţa pacientului manifestată în starea conş-tientă. cum ar fi aptitudinea lor de a înţelege informaţiile primite.P. deşi i s-a făcut psihoeducaţie în legătură cu boala sa. pentru propria ei siguranţă şi pentru siguranţa celorlalţi. Conform psihiatrului ei. Capacitatea persoanei poate să fie deplină sau afectată în grade diferite. Pienaar Olanda) Pacienţii incapabili O persoană este considerată capabilă dacă are capacitatea de a înţelege natura bolii sale. a avut capacitatea necesară pentru a da un consimţământ informat pentru testarea HIV. de a alege. Prezintă retardare mintală uşoară (QI 65). care ar putea lua măsuri. inclusiv prin impunerea unei carantine. 70 . de a înţelege natura bolii şi tratamentul propus. dar că femeia ar trebui să continue programul de zi. 3. trebuie să fie luate de către altă persoană decât pacientul. Eforturile de a-i înfrâna comportamentul sexual prin intermediul SSRI (Serotonin Reuptake Inhibitor -inhibitor selectiv al recaptării serotoninei) nu au avut succes. după o consiliere adecvată. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt datori să respecte punctele de vedere ale pacienţilor incapabili. ea nu poate pur şi simplu să acţioneze în concordanţă cu ceea ce ştie că ar trebui făcut. deoarece nu este bolnavă mintal. W. 2. însă din relatările mamei sale reiese că în comunitate comportamentul ei promiscuu reprezintă un pericol atât pentru această femeie. în măsura în care nu există riscul de vătămare a propriei persoane sau a altcuiva. Întrebarea este: se impune sau nu intubarea? A. în paralel cu educaţie intensivă care să o facă să înţeleagă boala sa şi să o determine să facă sex protejat. deşi are la dispoziţie prezervative şi deşi a promis că va face sex protejat. Intubarea să aibă loc doar în caz de urgenţă. Pe parcursul programului de zi poate fi supravegheată. Ce ar trebui să facă psihiatrul? 1. Cazul nr. C. Da. Psihiatrul ar trebui să iniţieze procedura de internare involuntară a femeii. de a aprecia natura situaţiei. Ziua următoare situaţia se repetă. precum şi de a aprecia consecinţele în caz de consimţământ sau refuz.

Pe de o parte. vizitează psihiatrul. Ca urmare. Cazul nr. 17 (România) CONFIDENŢIALITATEA La un medic genetician cu renume s-a adresat un tînăr pentru consultaţie. Cum va proceda medicul genetician? A. S-a confesat medicului despre dilema ce o avea. dar înainte de aceasta dorea să cunoască probabilitatea prezenţei unor patologii genetice. Acţiunea lui va fi justificată: cine doreşte să-şi căsătorească fiica cu un viitor invalid şi să aibă nepoţi cu handicap? Tatăl va face tot posibilul pentru a desparte cuplul. Pacienţi cu anumite probleme psiho-emoţionale vor evita consultarea specialistului şi deci vor fi lipsiţi de tratamentul necesar din frica de a nu fi cedaţi poliţiei. domnul R. Intenţia medicului a fost şi de a proteja pacientul de a-şi dăuna sieşi. Un astfel de precedent poate provoca repetarea unor situaţii de neîncredere în relaţia medic-pacient. Pacientul urma să-i propună căsătorie unei domnişoare. Dorindu-şi nespus această căsătorie. Peste puţin timp fiica medicului doreşte să prezinte părinţilor pe viitorul său soţ. Nu. spunînd că tînărul are dreptul să decidă şi oricare va fi decizia finală. la care de fapt apela uneori. Iată de ce în cazul pacienţilor cu demenţă nu trebuie să se presupună în mod automat că şiau pierdut capacitatea de a consimţi. pacientul se temea că va fi refuzat din cauza patologiei ascunse. După anumite teste. Va comunica deschis despre patologia tînărului şi se va pronunţa împotriva căsătoriei date. B. 45 ani. La sfîrşitul discuţiei domnul R. tînărul era gata să păstreze în taină starea sănătăţii sale pentru a se bucura de viaţă pe deplin pînă la momentul cînd va deveni invalid. Medicul trebuie să propună tratamentul urgent şi doar la ultima etapă el are dreptul de a înainta anumite consideraţii referitoare la diagnostic şi tratament. Maladia care o avea înscrisă în gene urma să se manifeste doar după vîrsta de 40 de ani. Defectul genetic se putea transmite şi copiilor. Medicul nu a insistat asupra formulării vreunei decizii. În timpul interogării de către poliţişti. Totuşi medicul a decis că păstrarea confidenţialităţii în acest caz este o crimă şi a deschis informaţia doamnei aflate în pericol şi poliţiei. Da. Va lăsa lucrurile să decurgă de la sine. el înţelegea că nu este onest cu viitoarea soţie şi mai ales îl speria gîndul cu privire la copii. Cazul nr. este un bărbat sociabil. Susţine o relaţie amoroasă cu o doamnă la fel de elegantă şi simpatică în vîrsta de 35 de ani. În conformitate cu Declaraţia de la Madrid şi „cazul Tarasoff" medicul are dubla obligaţie la loialitate atît faţă de pacientul său. După cîteva scene de gelozie din partea bărbatului. Tatăl şi mirele au rămas şocaţi cînd s-a dovedit că se cunosc mirele fiind pacientul geneticianului din cazul prezentat. pe măsură ce boala progresează. i-a amintit medicului (drept avertizare) că această informaţie este confidenţială şi orice divulgare altor persoane va fi pedepsită. chiar şi atunci când este necesar şi consimţământul reprezentantului lor legal.Nu orice tip de judecată perturbată sau de gândire dezechilibrată anulează capacitatea mintală a individului.. Pe de altă parte. 19 (Danemarca) CONFIDENŢIALITATEA 71 . bine asigurat financiar. B. Încălcarea confidenţialităţii a fost justificată în acest caz? A. a negat orice intenţie criminală de care era acuzat. medicul a depistat că tînărul este purtătorul unor gene patologice. Pacienţii trebuie implicaţi în cel mai înalt grad posibil în procesul de elaborare a planului terapeutic. chiar dacă va fi învinuit la judecată de încălcare de taină medicală şi încredere a pacientului. doamna decide să pună capăt relaţiei. Tînărul trebuia să decidă transmiterea sau nu a acestei informaţii viitoarei soţii. fără a încălca imperativul confidenţialităţii. domnul R. şi în discuţie se confesează că a procurat o armă cu scopul de a o ucide pe fosta prietenă. elegant şi atrăgător. 18 (Grecia) CONFIDENŢIALITATEA Domnul R. cît şi faţă de societate care poate fi în pericol. lăsînd pacientul să plece cu stare de incertitudine. deoarece această capacitate devine limitată gradual şi progresiv. provocînd handicap sever pînă la invaliditate. ea va fi respectată. Cazul nr.

S. Da. începe să fie frustrat de această situaţie. Totuşi. şi T. Deşi se află pe lista de aşteptare pentru transplant de rinichi. Iniţial psihiatrul refuză cerinţa neavînd consimţămîntul pacientei. Da. T. Medicul trebuie să prevină familia despre tentativa de suicid a pacientei? A. Este în luna a patra de sarcină.. 26 Doi fraţi. M. Informarea deplină a rudelor va asigura faptul că femeia va fi supravegheată pentru a nu repeta astfel de tentative. Este exprimată posibilitatea ca T. şi probabil va fi capabil să muncească cu program integral şi să ducă o viaţă normală. Ea este convinsă că dacă aceştea vor afla despre tentativa ei de suicid. B. a zis medicul. nici un organ nu pare a fi disponibil în viitorul apropiat. Frecventează începând cu clasa a doua o şcoală specială şi locuieşte în prezent acasă. S. motiv pentru care este transferată în psihiatrie. datorită pielonefritei cronice.. dat fiind faptul că nu poate lucra decât trei jumătăţi de zi pe săptămână. M. să poată fi un candidat pentru donare. doar mama sa este capabilă să înţeleagă pe deplin ce doreşte acesta să comunice. se prezintă la serviciul ambulator al secţiei de transplant chirugical. M. Ei au deja cinci copii mici şi sunt în aşteptarea celui de-al şaselea. Este necesar în vederea siguranţei şi protejării vieţii pacientei. Rezultatele pe termen lung ale unui astfel de transplant sunt excelente. S este aproape surd şi moderat retardat mintal. Cu ocazia unuia din ultimele controale. Face parte dintr-o minoritate etnică şi împreună cu familia trăiesc în casa socrilor. iar în familia soţului se simte ca prizonieră. Medicul este obligat să păstreze confidenţialitatea. Cu toate acestea. de regulă judecătorii sunt cei care iau decizia prin substituţie. S. Ea nu cunoaşte limba ţării în care a venit. S. Nikola Biller-Andorno Germania) Consimţământul informat pentru donarea de organe Donarea unor componente ale corpului trebuie să fie autorizată de către pacientul însuşi. El continuă să îi arate prin semne că doreşte să ajute şi că doreşte să 72 . însoţiţi de mama lor. De altfel. ţinând cont de cele mai bune interese ale acestor persoane. însă este foarte supărată pe rudele sale şi nu doreşte să le vadă. fratele său mai mare. Soţul nu o susţine. Ea spune că dorinţa lui imperativă este de a dona.. Cazul nr. Nu. M. T. Părinţii se consideră îndreptăţiţi să primească explicaţii detaliate despre spitalizarea nurorii sale şi insistă ca medicul psihiatru să le ofere informaţia cerută. nu se află sub tutelă. S. potenţialul de a avea o carieră este limitat. fără succes până acum. te-am angaja pe loc". nefrologul său i-a vorbit despre posibilitatea unei donări de organ de la o persoană în viaţă. în vârstă de 25 de ani. care susţine că situaţia ei se va agrava dacă socrii vor afla despre tentativa de suicid. Familia oricum poate primi informaţia şi de la poliţie. discută cu familia sa. poate de cele mai multe ori chiar să se întoarcă acasă conducând el însuşi autoturismul personal. Familia nu înţelege de ce ea este internată cu cei „nebuni" şi doresc să o ia acasă. se află de doi ani în programul de dializă. S. însă această schimbare o afectează foarte mult. Aici medicii au observat starea de depresie. vrea să-i doneze un rinichi lui M. fiind exploatată şi impusă să îndeplinească muncă fizică grea.Pacienta de 34 de ani a fost internată în clinica psihiatrică după tentativa de suicid. Nu are probleme fizice majore ca urmare a dializei. îi vor face viaţa şi mai mizerabilă. Descrierea situaţiei reale poate face ca familia să-şi schimbe atitudinea faţă de pacientă şi să ajute medicii în tratarea deplină a acesteia. 20 (Prof. Răspunsul a fost de cele mai multe ori: „dacă ai putea lucra program normal. datorită grupei sale de sânge foarte rare. cu atât mai mult cu cât intenţionează să se căsătorească cu prietena sa în acest an şi să întemeieze o familie. care este un imperativ moral şi un drept al pacientului. În situaţia în care potenţialii donatori sunt minori sau persoane care sunt retardate mintal sau bolnave psihic. însă a fost adusă la spitalul de urgenţe de către poliţie. De curând a terminat un curs de tâmplărie şi doreşte să se angajeze. Cu gândul la această perspectivă. Într-un moment de disperare ea a decis să se arunce sub un automobil pentru a-şi pune capăt zilelor. Deoarece nu a învăţat limbajul standard al semnelor. S. Femeia nu mai are intenţia de sinucidere. C. Cazul nr. S. Cu ajutorul unui traducător ea a informat medicul că a decis să imigreze pentru o unificare a familiei soţului.

S. Chirurgul nu ar trebui să facă examinarea. 2. A doua zi pacienta este dusă la sală şi se intervine chirurgical. Doamna D. Medicul îi comunică diagnosticul şi îi spune că a doua zi va fi operată. Chirurgul nu ar trebui să îl examineze până când nu discută următoarele probleme: a.? c. dar din cauza stresului suferit este recomandabilă o vacanţă. Care este părerea mamei şi a altor membri ai familiei referitor la această problemă? 3. S-a adresat cu plîngeri la crize periodice de tahicardie acută. asistenta o pune să semneze o hârtie “că este de acord”. S. Medicul informează familia doamnei T despre diagnostic. În spitalul de urgenţe i s-au făcut investigaţiile necesare şi i s-a comunicat că are inima sănătoasă. B. este capabil să consimtă în mod valabil. motivând că datoria unui medic este de a trata pacientul. propunînd un tratament care va acoperi atît necesităţile psihiatrice cît şi cele cardiologice. fără a oferi informaţii suplimentare. este internată şi diagnosticată cu cancer tiroidian. că beneficiul donării de organ ar avea o pondere mai mare decât riscurile implicate pentru T. Medicul o informează pe doamna T că suferă de carcinom diferentiat derivat din celulele foliculare. S. El a început să creadă că călătoria poate fi periculoasă cu probabilitatea de a cădea în prăpastie. fapt ce îi poate înrăutăţi şi mai mult situaţia. Probabilitatea acestui pericol primează cerinţei confidenţialităţii. doamna D hotărăşte că nu doreşte să se opereze şi solicită externarea. şi-a exprimat ferm punctul de vedere prin intermediul mamei sale. casnică. Primul acces a avut loc cînd domnul se afla în stradă şi a început cu o pierdere a tuturor simţurilor cu senzaţia că moare. deoarece T. Familia doamnei D nu este de acord şi face presiuni asupra medicului pentru a o ţine spital şi pentru efectuarea operaţiei. În acelaşi timp el continuă să lucreze ca şofer pe traseul vechi deoarece are datorii la serviciu care trebuie achitate din salariu. în special cînd şoferul conducea pe traseul din munţi. 21 (Maroc) CONFIDENŢIALITATEA Pacientul este un bărbat de 46 de ani. Cum ar trebui să procedeze chirurgul? 1. Care sunt riscurile şi beneficiile pentru T. în vârstă de 82 de ani. Medicul este dator să informeze instanţele de la serviciul pacientului despre patologia acestuia? A. capabil? b. tatăl a 3 copii. putînd provoca accidente şi pune în pericol mai multe vieţi (pasagerii săi). Refuzul tratamentului psihiatric poate provoca şoferului stări periculoase.doneze un rinichi fratelui său.S. Pacientul prelungeşte să susţină cu convingere că suferă de o patologie a cordului şi neagă diagnosticul de sindrom de panică complicat cu agorafobie (frica de spaţii deschise). Chirurgul ar trebui să efectueze examinarea. M. Este T. deoarece nu are nici un element pe baza căruia să conchidă că T. că a doua zi urmează să efectueze o tiroidectomie totala şi că trebuie să semneze pentru operaţie. Da. şofer de autobuz pe un traseu interurban care trece prin munţi. propune intervenţia chirurgicală şi solicită acordul soţului pentru operaţie. S. Informată fiind de medic asupra diagnosticului şi posibilităţilor terapeutice. Nu. După ce s-a întors din vacanţă accesele au reapărut. Informarea angajatorului despre starea sănătăţii angajatului său va duce la concedierea acestuia. 73 . Înainte de a fi dusă la sală. este de acord să accepte oferta fratelui său şi solicită chirurgului specializat în transplant să îl examineze pe fratele său în acest sens. Există şi alţi potenţiali donatori în familie? d. în urma morţii mamei sale. El refuză orice tratament psihotropic propus şi cere insistent tratament car-diologic şi nu acceptă terapia ca a mamei sale. Cazul nr. Medicul curator va coopera cu un cardiolog şi cu un psihiatru. Medicul trebuie să păstreze în continuare relaţia sa cu pacientul. care a fost tratată ani la rînd de schizofrenie. şi că nu sunt alţi potenţiali donatori în familie. S. el doreşte să îşi ajute fratele. care apar pe parcursul ultimelor cinci luni.

5. (2) Unităţile sanitare publice sau private.(1) Acordul scris al pacientului. asistentul medical/moaşa nu pot contacta reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată. (2) Acordul scris constituie anexă la documentaţia de evidenţă primară.Pentru prejudiciile cauzate în mod direct sau indirect pacienţilor. cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară. în cazurile prevăzute de lege. atrage răspunderea civilă a personalului medical şi/sau a furnizorului de produse şi servicii medicale. Art. 4. potrivit dreptului comun. CAPITOLUL II Acordul pacientului informat Art.Persoanele prevăzute la art. asistentul medical/moaşă. sanitare şi farmaceutice. răspund potrivit dispoziţiilor cuprinse în lege.ORDINUL Ministerului Sănătăţii nr. prenumele şi domiciliul sau. . 9. în cazul producerii unui prejudiciu. 95/2006. 6. medicul dentist. 8. 95/2006. generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare. . reşedinţa pacientului. . c) descrierea. . pentru prejudiciile produse de acesta. 3. sănătatea şi viaţa pacientului. . iar medicul. sanitare şi farmaceutice" din Legea nr. în calitate de furnizori de servicii medicale. cu modificările şi completările ulterioare. d) acordul exprimat fără echivoc pentru efectuarea actului medical.Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii. 482 din 14 martie 2007 NORME METODOLOGICE de aplicare a titlului XV „Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale. . în situaţiile prevăzute la art. Art. pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie.Eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic. Art. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. diagnostic sau tratament. Art. Art. potrivit legii.(1) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte competenţele. pe scurt. în mod ireversibil. (2) Stabilirea gradului de vinovăţie se face de către instanţa judecătorească competentă. după caz.(1) Persoanele implicate în actul medical răspund proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia. care a produs prejudicii asupra pacientului. necesar potrivit art. datorită situaţiei de urgenţă.(1) Personalul medical răspunde direct în situaţia în care s-a stabilit existenţa unui caz de malpraxis. . deoarece intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol. 1. b) actul medical la care urmează a fi supus. 74 . 646-648 din Legea nr. în solidar cu personalul medical angajat.(1) In cazurile în care pacientul este lipsit de discernământ. Art. răspund civil. 2. a informaţiilor ce i-au fost furnizate de către medic. şi nu se poate solicita nici autorizarea autorităţii tutelare. cu modificările şi completările ulterioare. medicul dentist. . Art. persoana care a acordat îngrijirea va efectua un raport scris ce va fi păstrat la foaia de observaţie a pacientului. cu modificările şi completările ulterioare. trebuie să conţină în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) numele. (2) Dovada cazurilor în care nu este disponibil personal medical ce are competenţă în efectuarea unui act medical se face cu acte ce emană de la reprezentantul legal al furnizorului de servicii medicale şi care atestă personalul existent la locul furnizării actului medical ce a fost generator de prejudicii. 664 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii CAPITOLUL I Răspunderea civilă a personalului medical Art. 7. . 649 din Legea nr. e) semnătura şi data exprimării acordului. răspund civil unităţile sanitare publice sau private.

Art. 14. copia asigurării va fi înaintată reprezentantului legal al furnizorului de produse. CAPITOLUL III Obligativitatea acordării asistenţei medicale Art. (3) Asigurarea va fi reînnoită la expirarea perioadei de valabilitate şi va fi depusă. asistentul medical/moaşă în cazurile prevăzute de art. (1). servicii medicale sau farmaceutice. fiind o condiţie obligatorie pentru angajare. Art. precum şi a datelor din care să rezulte lipsa de discernământ a pacientului. (2) In aplicarea prevederilor alin. . potrivit legii. (1) va cuprinde descrierea împrejurării în care a fost acordată îngrijirea medicală. în acordarea asistenţei medicale europene. (2) Criteriile de acceptare ca pacient sunt următoarele: a) metoda de prevenţie. doar în măsura în care acest fapt nu pune în pericol starea sănătăţii pacientului. 11. medicul dentist. farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale Art. farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale Art. diagnostic. medicul trebuie să motiveze temeiul refuzului. denumită în continuare Comisia. pentru ca pacientul să găsească o alternativă. . Comisia stabileşte prin decizie dacă a fost sau nu un caz de malpraxis. Aprecierea se face după un criteriu subiectiv şi nu poate constitui circumstanţă agravantă în stabilirea cazului de malpraxis. standarde ce vor putea fi actualizate periodic.(1) Personalul medical încheie asigurare de malpraxis. data şi ora la care a fost întocmit.(1) In situaţia în care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis ori a instanţei judecătoreşti competente de către persoanele care au acest drept. înainte cu minimum 5 zile. într-un registru special. (2) Decizia se comunică persoanelor implicate în termen de 5 zile calendaristice. fie instanţei judecătoreşti competente. . asistentului medical/moaşei. c) aprecierea medicului.Persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. (3) In vederea realizării notificării prevăzute la alin. în specialitatea respectivă. cu excepţia cazurilor în care persoana este lipsită de discernământ sau a situaţiilor de urgenţă medico-chirurgicală. CAPITOLUL V Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici. semnătura persoanei care a efectuat actul medical. în condiţiile legii. asistentul medical/moaşa au obligaţia să acorde asistenţă medicală unei persoane doar dacă au acceptat-o în prealabil ca pacient. . 12. fiecare furnizor de servicii medicale va respecta standarde europene recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective. după caz. unul fiind transmis pacientului cu minimum 5 zile înaintea terminării relaţiei. iar celălalt exemplar urmând să rămână la medic. acesta va notifica pacientului dorinţa terminării relaţiei. Solicitarea va fi păstrată în fişa medicală sau. b) persoana în cauză să facă o solicitare scrisă către medic. 13.(2) Raportul prevăzut la alin. (3) Raportul prevăzut la alin. Art. 15. medicul dentist.(1) Intreruperea relaţiei cu pacientul se face de către medic. la angajator. 95/2006. (4) Notificarea se întocmeşte în dublu exemplar. 653 alin. astfel încât acesta să nu fie unul arbitrar. (4) In situaţia în care nu există contract de muncă. asistentului medical/moaşei că prin acordarea asistenţei medicale nu există riscul evident de înrăutăţire a stării de sănătate a persoanei căreia i se acordă asistenţă medicală. (2) In situaţia în care medicul doreşte întreruperea relaţiei cu pacientul. In notificare se va preciza că terminarea relaţiei în momentul notificării nu pune în pericol viaţa pacientului. (1) din Legea nr. (1) va cuprinde numele şi prenumele persoanei care a acordat asistenţa medicală. medicului dentist. (2) O copie de pe asigurare va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă. cu modificările şi completările ulterioare.(1) In situaţia în care nu există ghiduri de practică aprobate la nivel naţional. tratament la care urmează să fie supusă persoana în cauză să facă parte din specialitatea/competenţa medicului. . medicul dentist. (2). asistentul medical/moaşă de acordare a asistenţei medicale. personalul medical are obligaţia aplicării standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective. potrivit legii. medicului dentist. . (4) In situaţia în care actul medical a fost efectuat cu participarea mai multor persoane. se vor preciza în raport numele tuturor persoanelor care au efectuat actul în cauză şi tipul de manevre medicale efectuate şi raportul va fi semnat de toate aceste persoane. CAPITOLUL IV Asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru medici. actul medical efectuat în cauză. în funcţie de dezvoltarea ştiinţifică medicală. 75 . la care persoana asigurată îşi desfăşoară activitatea. 10. în copie. cu precizarea elementelor ce atestă situaţia de urgenţă.(1) Medicul.

Art. cuantumul despăgubirilor va fi stabilit de către instanţă. Art. 16. Art.(1) Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele vătămate sau decedate nu au domiciliul ori reşedinţa în România. . Art. Art. ca urmare actului de malpraxis. . (2) Prejudiciul se va despăgubi de către asigurător în limita sumei asigurate.Decizia Comisiei poate fi contestată de către asigurător sau părţile implicate la instanţa judecătorească competentă. 28. persoanele vătămate sau succesorii legali ai acestora vor face dovada domiciliului ori reşedinţei persoanei vătămate la momentul producerii actului cauzator de prejudicii. Art.In cazul în care persoana prejudiciată este un minor. instanţa de judecată stabileşte. 19.Despăgubirile pot fi majorate de către instanţă în situaţia în care partea prejudiciată. să oblige persoana responsabilă la plata despăgubirilor.Cuantumul despăgubirilor poate fi reexaminat la data când persoana s-a încadrat în muncă. 23. 24. la despăgubirile cuvenite acestuia nu se poate face decât cu prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare.(1) In situaţia în care asiguratul. (2) Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a raportului prevăzut la alin. .Renunţarea de către părinte. . . Art. instanţa judecătorească competentă poate. . la cererea persoanei prejudiciate. . fie prin plăţi cu caracter viager sau temporar şi va ţine cont de toate cheltuielile pentru restabilirea sănătăţii. . în numele minorului. şi s-a micşorat pensia de invaliditate. Canada şi Australia. 17. CAPITOLUL VI Dispoziţii finale Art. . Art. partea vătămată poate pretinde autorului prejudiciului plata diferenţei până la recuperarea integrală a acestuia.Data de la care se plătesc despăgubirile este aceea a producerii actului de malpraxis. reducerea cuantumului prestaţiilor sau sistarea plăţii dacă au intervenit modificări corespunzătoare ale stării sănătăţii persoanei prejudiciate. . iar în cazul în care prejudiciul depăşeşte suma asigurată. 76 . 29. a avut loc pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă. (1) se face prin publicarea pe siteul Ministerului Sănătăţii Publice în luna martie a fiecărui an pentru anul anterior.Acordarea despăgubirilor se poate face fie sub forma unei sume globale. cuantumul şi modalitatea de plată a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis se vor stabili de către instanţa judecătorească. . . (1). 22.Art.In situaţia în care Comisia a stabilit existenţa unei situaţii de malpraxis. ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care au fost stabilite despăgubirile.In situaţia în care. ţinându-se seama de împrejurările de fapt. se face dovada unor noi prejudicii având drept cauză acelaşi act de malpraxis. a fost încadrată într-un alt grad de handicap. Art. . . 26. 27. 20. 30. de îngrijirile pe care aceasta trebuie să le primească. 18. Art. se pot acorda de către instanţa judecătorească despăgubiri suplimentare. Art. (2) Pentru a putea beneficia de prevederile alin. asigurătorul şi persoana prejudiciată nu cad de acord asupra culpei asiguratului. .In cazul în care. în baza hotărârii judecătoreşti definitive. 21.Raporturile dintre asigurat şi asigurător sunt stabilite potrivit clauzelor din contractul de asigurare. după acordarea despăgubirilor.(1) Comisia întocmeşte un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului Sănătăţii Publice până la data de 1 februarie a anului următor celui pentru care se întocmeşte acest raport. . în funcţie de situaţie. Art. în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării acesteia. Art. . Art. ca urmare a actului de malpraxis. 32.In situaţia în care s-au acordat prestaţii periodice ca formă de reparare a prejudiciului. Art. cu excepţia cetăţenilor din Statele Unite ale Americii. de cheltuielile şi eforturile suplimentare pe care trebuie să le facă pentru dobândirea unei calificări adecvate stării de sănătate şi alte împrejurări ce vor fi stabilite de instanţă.Despăgubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabilă în cazul în care rezultă cu certitudine răspunderea civilă a asiguratului. 25.Despăgubirile se stabilesc în raport cu întinderea prejudiciului. se poate solicita instanţei judecătoreşti competente mărirea. 31. modalitatea şi cuantumul despăgubirilor.

Vârstele vieții spirituale. Editura Babel. Didactică şi Pedagogică.: Morar Silviu şi Iov Cătălin. George.1996.Arhiepiscopiei Romano-Catolică de Bucureşti în 2001 Stan.Humanitas. Bucureşti. Editura Biserica Ortodoxă. 2005 Arhim. Aarhus. (ed. Amurgul Datoriei. 77 .Bibliografie Amnon Carmi . Bucureşti. trad. IUVENALIE. 1967 Macintyre. Bucureşti.1998. Paul. P. 2006.ro/etica/esc. Singer.2001. 2005. Editura Patmos. H. Polirom. Ispita Faustiană-aspecte ale bioeticii contemporane în lumina ortodoxiei.Tratat de Bioetică. Bucureşti. Danemarca. Tambone. Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu. Raport ştiinţific asupra conferinţei Ethical Student Conference. Gilles. Tratat de bioetică. Bucureşti. IONAŞCU. Condițiile Binelui Absolut. Victor.cmb. Alasdair. Ed. P. Elio. Etica Procreației în Ȋnvățătura Sfinților Părinți. Bucureşti Ed.CHRISTIANA.1997. Genetica. Engelhardt. Informed consent. Sibiu. Nikolai.. 2007 Breck. Fundamentele bioeticii creştine. Ed. Lipovetsky. Sibiu. Darul sacru al vieții. 2-8 august 1998 (http://www.T. Humanitas. Deisis. Larchet. Humanitas. Ed.). Bucureşti. Losski.. Manualului de bioetică Ed. 2006 Sgreccia. Tratat de Morală.. Iaşi. Jean-Claude. 2003. Editura Sophia. John.pdf= Evdokimov. Teologie şi bioeticǎ. Cluj-Napoca 2003. Raicu. Decebal Laţcu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful