Tepi intepatori

Intr-o padure, printre copacii de brad, traiau in vecinatate doi arici. In fiecare zi ieseau aricii pe teren sa culeaga ciuperci si fructe de padure si sa se incalzeasca la soare.

Si in fiecare noapte, fiecare dintre arici se intorcea sa doarma sub bradul lui.

Trebuie sa stiti, ca in padure pe timpul noptii era foarte umed si frig. In fiecare seara se lasa o ceata groasa care imbraca iarba, tufele si copacii in alb. Aricii adunau frunze ca sa le fie mai cald in adapost. Insa asta nu-i ajuta, iar pe timpul noptii tremurau de frig. Dis de dimineata, aricii ieseau sa se incalzeasca la razele soarelui pe care-l asteptau atat de mult. Intr-o dimineata, a trecut pe langa ei un iepuras si i-a vazut cum tremurau de frig.

“Ce se intampla cu voi” ? a intrebat iepurasul. “Noi inghetam in noptile reci”, noi, aricii tremuram de frig. “Dar noi iepurasii, nu inghetam deloc de frig”, a spus iepurasul cel micut si vesel. “Cu totii ne strangem in scorbura cea mare a noastra, ne lipim unul de celalalt, iar blanitele noastre se transforma intr-o singura patura mare de blana. Noua ne este foarte cald si bine !”

Iepurasul si-a continuat drumul lasand in urma aricii confuzi. “Dar fiecare dintre noi are propriul sau copac”, a spus unul dintre arici. “Si fiecare are sub copacul lui, propriul pat si propria lui rezerva de fructe de padure si ciuperci”, a spus al doilea arici. Aricii s-au uitat unul la altul si fiecare s-a indreptat spre treaba lui. Spre seara, cerul s-a intunecat si s-a acoperit de nori. A inceput sa bata un vant puternic si sa ploua. S-a facut foarte frig. Aricii, au fugit fiecare sub copacul lui, dar ploaia era atat de puternica, incat trecea prin frunzarisul des al copacilor. Noaptea s-a facut atat de frig, incat saracii arici au inghetat. Deodata, unul dintre ei si-a amintit cuvintele iepurasului. “Poate intr-adevar ar trebui sa ma duc la vecin, impreuna ne

va fi mai cald “, s-a gandit ariciul, si si-a scos nasucul de sub copacul lui. Padurea era intunecata si furtuna s-a dezlantuit. Ariciul si-a infruntat teama si a alergat la vecinul lui. “Ce bine ca ai venit!” a spus vecinul. “Si eu am vrut sa fug pana la tine. Hai sa incercam sa ne apropiem unul de altul, cum fac iepurasii si sa ne acoperim cu frunze. Poate asa ne va fi mai cald.” Aricii au incercat sa se imbratiseze. AU !!! – A tipat unul. Ai !!! - A strigat celalalt.

“Tu ma intepi cu tepii tai !!!” Au strigat impreuna si s-au uitat unul la altul jigniti. Insa atunci a tunat tunetul si a luminat fulgerul, si de frica aricii si-au aplecat tepii si s-au imbratisat puternic. Au intrat sub radacinile copacului, au intrat repede, repede sub frunze si deodata…au simtit cum caldura se raspandeste in corpul lor. “Ouau !!!”, s-a mirat “Incredibil !!!”, a spus celalalt . unul dintre arici.

“Tot ceea ce trebuia sa facem , era doar sa ne indoim tepii !” au strigat amandoi intr-un singur glas. Aricii incalziti si fericiti au adormit in ropotul picaturilor de ploaie.

A doua zi dimineata, au sapat amandoi o vizuina mare sub un brad frumos. Apoi au adus iarba si frunze si si-au pregatit un pat mare si moale pentru amandoi. Pe urma au mai sapat o vizuina mai mica, pentru fructele de padure si ciupercile lor. Impreuna le era placut si bine.

Iar cand l-au intalnit pe iepurasul cel micut, nu au uitat sa-i multumeasca pentru sfatul cel bun pe care l-a dat. Zvonul despre cei doi arici care locuiesc impreuna ca prietenii, s-a raspandit in toata padurea. Alti arici, care pana atunci locuiau separati, au inceput sa vina la ei. Aricii nostri ii invatau pe ceilalti cum sa-si indoaie tepii iar familia aricilor sa marit pana a devenit un grup mare. Sub bradul cel mare si batran, toti aricii au sapat o vizuina mare. Ziua adunau multe fructe si ciuperci pentru familia lor cea mare, iar noaptea adormeau fericiti simtind caldura si grija unuia pentru celalalt.

Cand a venit iarna, lor nu le-a mai fost frig. Si-au petrecut impreuna toata iarna in caldura si belsug si cel mai important - in grija si dragoste reciproca. Ei stateau impreuna si se gandeau doar unul la celalalt. Si toate animalele padurii puteau simti caldura lor, caldura dragostei, binele si prietenia.

Sursa: http://www.kabbalah.info/ro/viata-iubire-&-familie/cabala-pentrucopii/tepi-intepatori

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful