!"#$%&'(#&)#$&)*+#,-)#+.

*/&+&'#0-*1--2
!"#34/2#5#$&3'*+2#/4#,-)#)5&#$"#+.*%&.-
6&#%7)4#%*4#7)#04)#8*#'-."#'&)*/9
:-*.,&+#*#+5+&;)#<4.*4#+-)*.*1--#
=-#%&+";-#(&.4#,&'/*;4#4'+5.#0.*%&.-2
>4.#+-%8&'#/.*?+*;)#&.%4#%*4@@@#%";)+&)*/A
MIHAI IMINISCU

!"#$"%&'('

Visez enorm, coIoral in demen[, am in vis senza[ii e care nu Ie incerc niciodal in
reaIilale. Mi-am nolal sule de vise de-a IunguI uIlimiIor zece ani, dinlre care uneIe se reelau
convuIsiv, lirindu-m e sub aceIeai furci caudine aIe ruinii i urii i singurl[ii. Sigur, se
sune c scriiloruI ierde cu fiecare vis oveslil cile un cililor, c viseIe Iiclisesc inlr-o
oveslire, fiind doar o melod comod i invechil de unere in abis. Rareori, inlr-adevr, un
vis esle semnificaliv enlru ceIIaIl, in Ius, scriilorii uzeaz cileodal de conlrafaceri,
conslruiesc visuI Ia caIibruI cerul, care s refIecle i s ordoneze reaIilalea difuz a oveslirii,
aa cum, dac ui un caac de sliIou in mi|IocuI unei mizgIeIi anamorfolice, vezi refIeclal in
eI femeia goaI. Ienlru c vreau s ince oveslirea aceasla cu un vis, incerc s m ar
cumva de acuza[ia de Iene i naivilale care s-ar decIana aulomal. Sinl, du cum li[i, un
rozalor de ocazie. Nu scriu decil enlru voi, dragi rieleni, i enlru mine. Meseria mea
adevral e anosl, dar mie imi Iace i ii cunosc foarle bine lrucuriIe. TrucuriIe scrisuIui ins
m Ias rece. De un an i ceva, de cind asisl Ia inlruniriIe voaslre duminicaIe, a fi ulul s
inv[ enorm in rivin[a lehnicii rin care se incheag o oveslire.
Oricum ins, mi-era leam c nu a fi avul mare Iucru de sus. De fal, in in noalea
cind am visal ceea ce vreau s v oveslesc, am fosl convins c nu exisl nimic in via[a mea
care s merile s fie scos Ia Iumin. Deci nu incerc s fac o unere in abis, ci vreau doar s iau
IucruriIe de Ia inceul, enlru c sinl convins c, i in via[, i in fic[iune, inceuluI d lonuI i
in nebunie, imi aminlesc cum a inceul s-o ia razna un fosl rielen aI meu.
A venil inlr-o sear foarle agilal in garsoniera mea i mi-a oveslil ciudal de coerenl ce i
se inlimIase cu o or inainle: ,M-am suil in lramvai ca s merg Ia o cunolin[. Din cauza
friguIui de afar geamuriIe vagonuIui erau aburile. Ie scaun, in fa[a mea, sllea o femeie cam
de Ia [ar, inlr-o canadian maro murdar i cu o broboad verde. Nici n-am observal-o in
ce nu a ridical mina inmnual grosoIan i a lers o or[iune din geamuI aburil. Tocmai m
uilam afar rin ala devenil lransarenl, cind lramvaiuI a inlral in asa| i ala s-a fcul
neagr ca smoaIa e fonduI aIb aI resluIui geamuIui. Ii bine, ala reroducea erfecl rofiIuI
Iui Goelhe din cunoscula umbr chihezeasc. ToluI era acoIo: nasuI drel ornind direcl din
frunlea obIic, eruca lerminal cu codi[, buzeIe ferme, brbia rolund..."
Deci, s n-o mai Iungesc i s ince i eu oveslirea visuIui desre care am omenil. Am
visal acum vreo dou Iuni c eram inchis ur i simIu inlr-un borcan, dar inlr-unuI lial
arc in crislaI de slinc. M invirleam de coIo-coIo rin borcanuI care din cind in cind
scara curcubee i riveam cu mare muI[umire rin ere[ii si Iumea fIuid, iIiiloare, din
!
|ur. O asre venea Iolind dinsre mun[ii inderla[i i, e msur ce se aroia, se I[ea
arcuindu-se e ere[ii curbi. Cind s-a aroial foarle muIl, i-am vzul ochiuI m|gdaIal, uria,
inlinzindu-se ca inlr-o Iu i brusc curinzindu-m din loale r[iIe. Mi-am acoeril fa[ cu
un senlimenl ingrozilor de ruine i Icere. Cind am rivil din nou, am observal c in
ereleIe borcanuIui, care scinleia nebunele, aruser conlururiIe sub[iri aIe unei ui. M-am
reezil sre ea ingrozil de ginduI c ar ulea s fie deschis. Dar am resiral uural: un Iacl
enorm, moaIe, ca de carne, alirna Ia u. Ie drumeaguI care cobora din mun[ii inderla[i i
se orea in fa[a uii meIe venea o feli[. Irea cuminle i bine crescul cum inainla, cu funde
mari Ia codi[e i cu guri[a umed, insre u. Iere[ii borcanuIui deveniser dre[i i Iimezi
ca de cIelar i brusc am sim[il o saim ira[ionaI, o leroare cum nu mi-a fosl dal s mai
incerc vreodal. Ieli[a a|unsese in fa[a uii i inceu s bal cu umnii mici, sidefii, in crislaIuI
gros. De saim, m lrinlisem e |os i m zvircoIeam, dar nu o sIbeam din ochi. Cind a
aucal IacluI, am sim[il c mi se sfiie mrunlaieIe, c imi exIodeaz inima. Ia a rul
IacluI i, cu miiniIe min|ile de singe, a imins greaua u de cuar[. A rmas incremenil in
rag, inlr-o aliludine e care mi-e imosibiI s v-o descriu, enlru c nu exisl cuvinle
caabiIe s-o fac. i deodal am vzul scena de undeva din saleIe feli[ei, in lim ce m
derlam e drumeaguI care ducea sre mun[ii inderla[i, aa incil am ulul curinde cu
rivirea o surafa[ din ce in ce mai mare din ziduriIe masive de slicI sau ghea[ sau crislaI
aIe borcanuIui, care nu era nicidecum un borcan, ci un uria casleI, o conslruc[ie obluz, cu
cornie i slucaluri i ciubucrii i gorgone i Iuminaloare i baIcoane i creneIuri i foioare i
|gheaburi numai i numai din malerie rece i lransarenl. Iar in mi|IocuI miiIor de sIi cu
ere[i slrvezii m afIam eu, lrinlil Ia minl, i feli[a in cadruI uii Iarg deschise, iar in
saleIe ei, de Ia inlrarea in casleI i in Ia camera din cenlru, sule de ui dale de erele, cu
IacleIe insingerale.
M-am lrezil cu o senza[ie sluid, care m-a siciil loal diminea[a, dar nu mi-am aminlil
visuI decil du rinz, mai inlii ca nile fuIgerri de emo[ie ur in Iex, aoi, Ia coaI, e
cind imi ascuIlam eIevii, ca nile secven[e dureroase ininleIigibiIe. Mi-a lrebuil i ziua
urmloare ca s ol reconslilui lol ce-am oveslil aici. a chiar, nu liu de ce, am imresia c
imi aminlisem mai muIl decil liu acum i c, inlre lim, am uilal. Da, acum, cind scriu, m
slrfuIgera ginduI c 4%#?+-&+#ce gesluri a fcul i ce cuvinle a roslil feli[a din vis, dar siml c
nu m ol concenlra cu nici un chi asura Ior. Ser s-mi aduc aminle in cursuI oveslirii...
Am incercal ca de obicei, du ce mi-am nolal visuI, s-i fac o anamnez. Am Iual-o Ia
inlimIare, vrind s-mi aduc aminle vreun amnunl e care s-I ol Iega de vreo secven[ a
visuIui. Du o reverie de vreo dou ore in fa[a celii de cafea, lim in care m-am fixal Ia
ab[ibiIduI Iiil e ceac, un fIulure ururiu cu dou ele ca doi ochi imeni, aIbalri, livi[i
cu auriu, e ceIe dou arii, i cu coruI in form de vierme neled, dezgusllor, am nolal in
|urnaIuI meu urmloruI lexl, care mi-a venil sonlan: ,Cind visez, o feli[ sare din aluI ei, se
duce Ia fereaslr i, cu obrazuI Iiil de geam, rivele cum soareIe aune esle caseIe roze i
gIbui.
Se inloarce cu fa[a sre dormiloruI rou ca singeIe i se ghemuiele, din nou sub
cearceafuI ud. Cind visez, ceva se aroie de coruI meu araIizal, imi ia cauI in aIme i
muc din eI ca dinlr-un frucl lransIucid. Deschid ochii, dar nu indrznesc s fac nici o
micare. Sar brusc din al i m duc Ia fereaslr. Irivesc afar: lol ceruI e numai sleIe. i
imedial, ca i cind a fi roslil o formuI sacr, am inceul s recuerez cile ceva. UneIe Iucruri
"
Ie-am uilal, dar liu c brusc mi-am dal seama c isloria cu borcanuI se lrgea dinlr-o discu[ie
Ia leIefon cu fosla mea rielen, care inlre aIleIe imi oveslise c ii cumrase o ereche de
hamsleri e care ii [inea inlr-un borcan, e rumegu. Aoi mi-a venil in minle cea mai veche
aminlire a mea: aveam ceI muIl doi ani i rin[ii mei Iocuiau e SiIislra. IrorielaruI, care se
numea Calana, imi druise un cIoo[eI, imi aminlesc i azi cu o Iimezime erfecl cum arn
ieil din curlea casei i am inlral cu ghelu[eIe inlr-o mare bIloac luIbure, inlins e slrad.
AcoIo am dal drumuI cIoo[eIuIui in a i, dei am lol iil cu minuleIe e funduI
bIloacei care nu era mai adinc de ci[iva cenlimelri, nu am reuil s-I regsesc. |in minle cil
de miral eram din cauza asla. Din aceasl aminlire, mi-am dal seama c lrebuia s siluez
desfurarea visuIui muIl mai adinc in lrecul. M-am concenlral asura feli[ei, a coziIor ei
Iegale cu funde enorme de inz aIb, scrobil. M-am gindil c seamn cu lrnciIe iclale
de maelrii oIandezi, femei cu cauI acoeril de mari i invoaIle danleIe. M-am gindil Ia
cearceafuriIe din oIand e care se loIneau nuduriIe suerb arcuile aIe Iui Ingres i brusc mi-
a incoI[il aminlirea: feli[a se numea IoIanda. Alunci am vzul in fa[a ochiIor ua de slicI de Ia
Scara Unu, care se deschidea alil de greu, moara Dimbovi[a, cesuIe[eIe de |ucrie, vioIenl i
dureros coIorale, i imaginea ucureliuIui rivil de e leras, Iuminal noalea de recIame
roii i verzi care se arindeau i se slingeau. Inlr-o exaIlare greu de descris, am dezgroal
din memorie in cileva minule nile Iucruri desre care eram convins c nu mai liam nimic.
Mai muIl, mi-am dal seama c acea erioad a vie[ii meIe a fosl cea care a concenlral lol ce
esle originaI i oale chiar neobinuil in mine. Cum a rezislal in acum acesl gIob erfecl,
sidefiu, incuial inlre vaIveIe cenuii aIe ve[ii meIe de rofesor necsloril i bIazal, care
lriele enlru c lol s-a nscul, nu imi dau seama. Dar m-am sim[il foarle fericil c a ulea
avea i eu, Ia o adic, nile Iucruri inleresanle de oveslil din roria exerien[.
Nu m gindesc s scriu o oveslire, ci un soi de reIalare, o mic i sincer cronic a ceIei
mai (de fal, singurei) ciudale erioade din via[a mea. Iar erouI aceslei cronici, dei nu avea
e limuI cind ,se elrece ac[iunea" decil vreo ale ani, cred c meril s fie descris, enlru
c sinl convins c a marcal enlru loldeauna, dei subleran, ca in cazuI meu, deslinuI luluror
coiiIor care se |ucau e alunci in saleIe bIocuIui meu de#e lefan ceI Mare.
IocuI are ol ela|e, iar in saleIe Iui se afI acum arca|e in care mainiIe lremur una
Iing aIla in geruI din iarna asla. Acum douzeci i unu de ani, cind ne-am mulal aici, mama
abia ieise din malernilale, unde o nscuse e sor-mea. |in minle cum, in mi|IocuI unei
camere absoIul goaIe i aIbe, unde Iumina inlra e o fereaslr fr erdeIe i gaIerie, mama
sllea e un scaun i, Iuminal orbilor de soareIe aIb aI rimverii, ii ddea s sug coiIuIui.
A|ungeam cu cauI exacl in Ia inI[imea chiuvelei de Ia buclrie, care cu limuI i-a ciobil
in aa feI smaI[uI de e fund incil s-a conlural o al care reroducea recis conluruI Africii,
cu deserluriIe i fIuviiIe rinciaIe.
IocuI se afIa in sladiu de finisare. Ira Iiil Ia un cal de o conslruc[ie care m-a neIinilil
inloldeauna din cauza creneIuriIor i foioareIor, a ersecliveIor infinile e care Ie-am
regsil Ia Chirico, i e loal arlea din sale, dinsre moar (aIl cIdire medievaI, de un
slaco|iu sinislru), bIocuI avea inlinse inc scheIe ruginile, in saleIe bIocuIui, minluI era
rscoIil de an[uri de canaIizare, care a|ungeau e aIocuri Ia o adincime de esle doi melri.
Acesla era lerenuI noslru de |oac, desr[il de curlea morii rinlr-un gard de belon. Ira o
Iume nou i Iin de ascunziuri, murdar i ciudal, e care noi, vreo ale-ol bie[i inlre
cinci i doisrezece ani, o Iuam in fiecare diminea[ in slinire i cercelare, inarma[i cu
#
isloaIe cu a, de doi Iei, e care Ie cumram, aIbaslre i roze, de Ia ,,Scufi[a Roie",
magazinuI de |ucrii care exisla e alunci Ia Obor, OboruI vechi, adevral, i in care mirosea
inloldeauna a elrosin.
Gaca avea o ierarhie slricl, bazal e rinciiuI for[ei fizice: cine e cine ulea s bal,
imi aminlesc ci[iva comonen[i ai ei: Vova i IauI Smirnoff (ce conlrarial am fosl mai lirziu
cind am auzil de vodca numil Ia feI!), Mimi i Lum (nu liu cum ii mai chema), Lu[, Dan
de Ia scara lrei, Marconi i frali-su Chinezu, Luci, Marian-Mar[ianu-Mar[aganu-|aganu-|acu,
ceI care acum vreo doi ani s-a insural cu o vinzloare de Ia cofelrie, }ean de Ia ela|uI ale,
Sandu, vecinuI meu, Nicuor de e scara ceaIaIl. Iiecare, mi se are acum, era inleresanl in
feIuI Iui. IauI minca smoaI i sugea burla fIuluriIor zicind c au miere. Irali-su, Vova, era
cuminle i ruinos, dar avea mania de-a ovesli oricui desre vaoruI Tilanic, care, zicea eI,
era mai inaIl decil lrei bIocuri use unuI esle aIluI i avea o mie de eIice. Mimi crelea un
arici i coIec[iona culii de [igri slrine, uneIe fcule din Iaslic sub[ire. Ira cei mai mare
dinlre noi i ne ulea bale e lo[i. De asla era efuI, cu loale c era cam [ignos. Ie cil era
Mimi de mare, e-alil era frali-su Lum de bicisnic: un smoIil mucos i Iingre[, care
orcia din le miri ce i de aceea i se zicea Simfonia in Do Ma|or. Trebuie s fi avul vreo alru
ani i era cam inaoial minlaI, abia boIborosea lrei vorbe. Luci, care era de fal numil
Luciosu, aa cum mie mi se zicea Mirciosu, era ceI mai bun rielen aI meu. UmbIam cu eI de
coIo-coIo ascuIlindu-I cum oveslea desre cai, numai desre cai, gaIoind in arene alernule
cu mlase i incI[a[i esle olcoave cu anlofi de camir infIoral. Lu[ era cam macabru, de
aIlfeI fraleIe Iui mai mare, du ce a lerminal IiceuI, s-a suil e leras i s-a aruncal de acoIo
e asfaIl. Iram in camera mea i fceam soIni[e de hirlie cind i-am vzul coruI mare czind
cu fiIfiiri nealelale rin dreluI fereslrei. Am auzil bufnilura i rn-am uilal e geam: e
asfaIl, Iing o Iobed, zcea in uniform fosluI Iicean, iar rofiIuI su nobiI se conlura e
fundaIuI unei ele veseIe, ururiu-deschis, care se I[ea incelior.
Sigur, gaca mai curindea i aI[i membri, mai u[in imorlan[i sau e care nu mi-i
aminlesc. Ira, liu, Ia scara ase, un bie[eI care suferise de oIiomieIil i avea un icior rins
inlr-un mecanism de melaI, comIical, cum lrebuie s fi urlal Hariela, sora Iui Iminescu. II
scolea bunic-sa in saleIe bIocuIui, de unde ne urmrea cum |ucam Vr|ilroaca. Dar era ca i
cum n-ar fi fosl. i, era s uil, Dan NebunuI, cruia ii usese Mimi o orecI ciudal, desre
care nici in acum n-a ulea sune de unde venea i cum a lrecul rin minlea greoaie a Iui
Mimi: i-a zis !)*+),-./.. Dan obinuia s se suie e baIuslrada care imre|muia lerasa i s
slrige Ia noi in |os, de Ia inI[imea a ol ela|e, geslicuIind i refcindu-se c se rbuele.
Noi, ceiIaI[i, nici nu ne uleam aroia de baIuslrad, darmile s ne suim e ea.
Ieli[eIe de seama noaslr nu inlrau, binein[eIes, in gac. IIe ii elreceau limuI de |oac
desenind e asfaIl nesfirile eisa|e cu crel aIbaslr, gaIben i cicIamen sau chiar cu
crmid, sau |ucind |ocuriIe Ior cu nfrmioare, rin[i cIare, srulri, odi-odi-oda i ,o
ialr neslemal ce nu esle-n Iumea loal". Dau doar cileva nume: Viorica, fala mu[iIor,
singura care vorbea din loal famiIia, dar cu rin[ii ei se in[eIegea lol e mulele, Mona, sora
Iui Dan, sihoal ca i eI, cu ochiorii gaIbeni slicIind de ur, singura care era admis Ia
Vr|ilroaca, IiordaIis, fala unor greci care se numeau Zorzon, MarineIa, creia }an ii cinla e
meIodia B4.-)42#B4.-)42#B4.-)4#cuvinleIe ,Iond, bIond, bIond, 'naIl cil o sond", in fine,
IoIanda, care mi-a arul in vis.
Nu vreau s insisl mai muIl asura Ior. To[i aceli noriori coIora[i i arfuma[i sinl doar
$
iloreli, iar eu nu-mi ol ermile s v Iiclisesc cu o ovesle iloreasc. C4/D(.5&),#- asla
am fosl cu lo[ii enlru ceI care a venil i a schimbal ceva in noi sau mcar a Isal in noi o
amrenl inexIicabiI, ceI care nu ulea s-I bal nici e Lum i care lolui a fosl o vreme
ascuIlal i urmal chiar i de Mimi. Tol ce v-am iniral aici e doar o inlroducere a aceslei, hai
s-i zic, ovesliri, dar meril s fac eforluI sla, fie i din obinuin[a de rofesor de Iimba
romn care reel de cile ori are ocazia: orice comunere lrebuie s aib o inlroducere (in
care se aral limuI, IocuI i ersona|eIe ac[iunii), un curins i o incheiere. Inlroducerea mea
s-a cam Iungil i lolui nu ol inc s inlru in curins. Trebuie s v mai arl care erau
dislrac[iiIe noaslre dinainlea sosirii in bIoc a ,ersona|uIui rinciaI".
Cei mai muI[i dinlre noi nu ieeau raclic niciodal din erimelruI zonei din saleIe
bIocuIui. Liil de fabrica de iine IionieruI, ieind arc direcl din ea, se afIa un caslan blrin
i chinuil, cu o scorbur zidil cu cimenl i un iron ruginil infil obIic in scoar[a Iin de
furnici. Ie eI uneam icioruI Sandu, Luci i cu mine ca s ne suim in coac, unde ne sim[eam
in IarguI noslru, asemenea blriniciIor Iui Caole din E4.34#,*#-4.F"@ #Ira acoIo sus, in IocuI
unde se desfac crengiIe, inc o scorbur, in care slleam cu icioareIe. Chiar Ia inceuluI verii
gsiserm scorbura asla Iin de ascu[ilori de Iaslic, chinezeli, de-o bog[ie de cuIori
asleIale care ne-a lial resira[ia. Irau esle cincizeci, rerezenlind lol feIuI de animaIe
bIinde, veveri[e cu cozi groase i rsucile, ieurai aIbi, cai cu baIansoar, crioare din Disney,
broscu[e cu ochi aIbalri. Se mai afIau rachele roii i verzi, buloiae roz-lransarenle, broale
[esloase i girafe cu giluI Iung i coada mobiIe.
Cu o sear in urm nu fusese acoIo nimic, iar noi veniserm de diminea[. Nici in ziIeIe
urmloare nimeni in afar de noi nu a dal lircoaIe caslanuIui. Iur i simIu, am conchis noi,
ascu[iloriIe crescuser acoIo, se desfcuser ca o mirific infIorescen[ a coacuIui, aa cum
cacluii sau lreslia de bambus infIoresc o dal Ia un veac. Le-am Iual acas. Iin i sub ieuri
sau sub crioareIe ceIe mai bIinde se ascundea Iama ferm, neierlloare, a cu[iluIui de o[eI.
In caslan, asemenea unor blrini indieni, slleam Ia sfal. Cind Luci se Iiclisise s mai
vorbeasc desre cai, du ce ii imbrca in alila fir de aur, rubine i mlsuri greIe incil nu
mai lia ce s invenleze (eI relindea c are inlr-adevr asemenea cai Ia [ar), du ce Sandu,
care nu avea s a|ung malemalician, ne Iiclisea cu afirma[ia absurd c gsise eI o carle de
,arlimelic" unde in Ioc de cifre se fceau adunri, scderi, inmuI[iri i imr[iri cu Iilere,
du ce i eu, in sfiril, m |uram c am vzul o slafie, lreceam Ia Iucruri serioase.
S fie adevral c aceI cuvinl foarle scurl e care iI gseam scris e garduI de belon sau
zgirial e smoaIa vreunei [evi de canaIizare inseamn c lo[i oamenii mari... i alunci loale
cinleceIe e care Ie cinlam cu alila Icere: ,SeIene-ene-a, fuge baba-n i|ama/ SeIene-ene-a,
mouI fuge du ea" elc., nu se refereau Ia aceIai Iucru scirbos` a da, zicea Luci, i aduga
cu cinism: chiar mama i cu llicuI fac IucruI sla. Aoi inceea s viseze: cind ei lrebuiau s
fac IucruI sla, se duceau Ia un feI de silaI. AcoIo Ii se ddea o camer fr fereslre i cu
gaura cheii aslual cu val. In mi|IocuI camerei se afI un feI de mas de oera[ie, e care
femeia se aaz cu fa[ in sus. Deasura femeii se afI un hamac e care brbaluI se suie cu o
scar i in care se aaz cu fa[a in |os. Aoi, un mecanism aroie hamacuI de masa de
oera[ie, aa incil rin[ii se lrezesc unuI esle aIluI, locmai ca in bancuriIe Iui Mimi. ToluI
dura muIl, ore in ir, lim in care femeia cilea o carle. Aoi se inlorceau acas. De unde lii` -
iI inlrebam, i aoi ne inciIceam in conlroverse scoIaslice. Cu aceI cuvinl mic ne mai
descurcam noi cumva, dar cu aIle exresii din in|urluri, care asigurau ascuIlloruI c sinl
%
osibiIe i varia[iuni, nu ne uneam de acord in nici un feI. i chiar cu aceI cuvinl aveam
dubii: rin[ii mei mi se reau rea serioi ca s fac aa ceva, fie i Ia silaI.
M gindeam Ia IucruriIe aslea in IungiIe i chinuiloareIe du-amieze cind lrebuia s
dorm. Lumina auriu-roielic umIea incelior dormiloruI, se refIecla in ua cu ae a
ifonieruIui i imi cdea e obraz. Slleam in al cu ochii deschii i riveam rin fereaslr
norii minuna[i, roslogoIindu-se slrIucilori, caricioi, e ceruI verii. Uneori m ridicam liliI
dinlre cearceafuriIe scrobile, lioase ca o slicI aIb, dar uoare ca hirlia, i m duceam Ia
fereaslr. Vedeam in in zare anorama ucureliuIui, incremenil sub nori, cu iIcuI de
case vechi, cu oIane i oberIichluri, cu Iuminaloare i ui de sle|ar masiv, iar mai incoIo nile
conslruc[ii mari i cenuii, cu muIle geamuri, bIocuI din cenlru cu recIama GaIIus ca un gIob
aIbaslru deasura, magazinuI Vicloria, sre slinga IoioruI de Ioc, bIocuriIe arcuile de e
lefan ceI Mare i, foarle dearle, lermocenlraIa cu imenseIe couri din care ieeau fire
ciI[oase de aburi. ToluI fiIlral rin frunziuI agilal aI IoiIor i careniIor, aIe cror virfuri
verzi deschis sau verzi-smaraId sau verzi-inlunecal se iveau din Ioc in Ioc dinlre cIdiri. Nu
mi-era niciodal somn. Iugeam reede in al Ia cea mai mic scir[iilur, cci liam c e lala,
cu un ciora de nyIon e ca, venil s conlroIeze dac dorm.
}ocuriIe noaslre erau uneori crude i barbare, iI vd i acum e Lu[ blind, cu o singur
Iovilur de calaroi, un cui in ieluI unei isici adormile. CuiuI ii inlrase inlre coasle i-i
alinsese robabiI inima, cci isica a in[eenil, a zvicnil din Ibu[eIe din sale de cileva ori,
chircindu-Ie sasmodic, i a rmas nemical, dei se zice c animaIeIe aslea au zece vie[i.
Aoi ne-am muial lo[i virfuI sge[iIor in singeIe ei i am lras in sus. Sgeala Iui Mimi a zbural
cil bIocuI.
AIl dal am gsil cu Sandu un ui de vrabie desluI de mare, cu luIeieIe eneIor aroae
comIel formale. L-am fugril rin an[uri in am us mina e eI. Aoi ne-am |ucal cu eI de-
a boInavuI. }ocuI noslru a dural ore in ir, lim in care i-am lurnal e gil lol feIuI de orcrii,
sirl, esen[ de migdaIe, urin elc. Cind nu mai ulea nici s zvicneasc, am inceul s |ucm
lenis cu eI, cu aIeleIeIe noaslre grosoIane de Iaslic. Aoi I-am inmorminlal, inc viu, inlr-o
culie de vin lonic, esle care am lurnal minl i I-am blloril.
Inlre noi era aceIai Iucru. Toal ziua ne urmream rin an[uriIe Iabirinlice de canaIizare.
Coboram acoIo rin Iocuri anume, ind e [evi smoIile i esle robinele uriae, aoi ne
inlra in nri i in singe mireasma aceea de minl, de rime i Iarve, de smoaI i chil roasl.
Iarc ne innebunea, inarma[i cu isloaIe cu a, masca[i cu carloane creonale de Ia
deoziluI de mobiI, e care Ie coIoram acas fcindu-Ie cil mai insiminlloare, cu coI[i
rin|i[i, ochi hoIba[i i nri umfIale, ne fugream rin canaIeIe inlorlocheale, vzind deasura
doar o fiie de cer, care se inluneca e msur ce limuI lrecea. Cind, dind coI[uI, nimeream
nas in nas cu un duman, rcneam i lbram unuI e aIluI, zdreIindu-ne i ruindu-ne
maieuriIe lelra sau bIuzeIe cu imrimeuri. Nu liu cine a invenlal |ocuI cruia ii ziceam
Vr|ilroaca i e care I-am |ucal ani de ziIe fr s ne salurm, ba, rin cIasa a ola, iI mai
|ucam inc. Ira o combina[ie de |ocuri mai bIinde: Ho[ii i gardilii, UIiuI i orumbeii i
Gardian zece-zece. La inceul era doar o vr|ilroac, e care o aIegeam rin numrare. Ira
singura care urla masc i avea e deasura i un b[ co|il in min. Numra cu fa[a Ia erele
i aoi se reezea rin an[uri in cularea viclimeIor. Iuleai s iei din an[, dar nu aveai voie
s le adosleli in scriIe bIocuriIor sau s sari garduI in curlea morii. Vr|ilroaca ne vina
rin groiIe uril mirosiloare i, cind reuea s-I aling e vreunuI cu b[uI, scolea un rcnel
&
leribiI. Viclima lrebuia s rmin ca araIizal. Vr|ilroaca iI lira de min in Ia cuib, unde ii
cra in ca un numr convenil de ,caslane" i, aslfeI bolezal, ceI rins devenea i eI
vr|ilroac, ii Iua o masc i urmrirea conlinua.
Ie inserale, cind deasura lurnuriIor uriae aIe morii, e ceruI inc aIbaslru, slicIeau
rimeIe sleIe, rminea de obicei un singur suravie[uilor, hiluil de o hoard de vr|ilroace
care scoleau urIele sinislre. Localarii alelau cu groaz momenluI sla, aruncau du noi, de
Ia baIcoane, cu carlofi sau morcovi, femeiIe de serviciu ieeau cu mlura, dar degeaba.
Vr|ilroaceIe nu se oloIeau in nu calurau i uIlima viclim, un coiIa care, vzind c se
ingroa gIuma, se seria de-a bineIea. Noalea era insiminllor s dai ochii cu o
vr|ilroac mascal, darmile cu un cird inlreg. UIlimuI rins era cral in scara cea mai
aroial, unde ceiIaI[i se slrimbau Ia eI i se refceau c vor s-I inghil, in veneau
mameIe indignale i ne Iuau acas.
Cind nu aveam chef de Vr|ilroaca i nici s lergem cu laIa sub[ial a leniiIor csu[eIe
aIbaslre, omii gaIbeni i mameIe verzi e care feleIe Ie desenau e asfaIl, doar ca s Ie-auzim
urIind i fugind acas, ne slringeam in gac i, aeza[i e nile buc[i de bordur inc
nearan|ale in Iinie, inceeam s oveslim lol feIuI de Iucruri sau s |ucm IazanuI e fiIme,
imi aminlesc cum a oveslil |aganu o escaad de-a Iui in curlea morii: ,Am sril garduI e
Ia csu[a cu ca de morl. Am a|uns Iing moar. M-a vzul un morar. Au venil i aI[i morari.
Am Iual-o Ia fug. Au aruncal in mine cu ielre. M-am feril. Cind au lerminal ielreIe, au scos
isloaIeIe. Nu m-au nimeril. Au lras cu milraIiereIe. Trgeau in sus, m Isam in |os. Trgeau
Ia icioare, sream in sus. Au adus lunuri. Dar eu fugeam mai dearle. S-au Iual cu lancuriIe
du mine, dar eu fugeam. Au lrimis avioane i au aruncal bombe, dar eu am a|uns Ia gard i
I-am sril e aici, e Ia oarl." Ioveslea aa de serios incil aroae c a|unseserm s-I
credem. Abia dac se auzea cile un ,sanchi" limid. Cind |ucam Iazan e fiIme se liau
dinainle fiImeIe de Ia fiecare Iiler. Du G# 35$+#/7),04#H51 #urma G# 35$+#8.-*+*)&'#%*&2 #iar aI
lreiIea lrebuia s sun nearal G(4+H42#'4$4;+*#,*#/.-%*@ #La C2 #rimuI fiIm era inloldeauna
C4H*++*#8'*4/"#'4#."<F5-@#Cind vreunuI dinlre noi nu mai lia ce s sun, aI[ii ii sufIau greil: zi
65.4F-4#,*#3-*.#@#i cind eI zicea 65.4F-4#,*#3-*.2#ii suneau cu disre[: nu exisl fiImuI sla.
Inlr-o zi, Ia ela|uI unu de e scara lrei s-a mulal o mam cu un bie[a. Iu locmai
imIinisem ale ani, urma ca din loamn s merg Ia coaI (dar Vova Smirnoff era de|a in
cIasa a lreia, iar Mimi in cIasa a alra i rmsese i un an reelenl). ie[auI ceI nou era cam
de o virsl cu mine i nu mi-a alras Ia inceul alen[ia. Maic-sa, era ins exlraordinar,
comIel diferil de mameIe noaslre care sIau i frecau loal ziua.
Ira o cucoan alil de Iung, incil abia uleai s-i zreli lrsluriIe fe[ei, ierdule ca inlr-o
zare aIbslrie. Lung, sub[ire i Iunalic, se mica rinlre mobiIeIe aezale in hoIuI scrii, dind
indica[ii hamaIiIor care ii lirau de coIo-coIo chingiIe de cine. Nu am vzul-o niciodal
decil in ururiu. Chiar i in cas urla un haIal de salin rou. Avea ruI foarle negru i fa[a
mi s-a rul inloldeauna binluil de-o umbr aIbslrie cu urme sub[iri de sidef lrandafiriu.
IuliuI sllea aalic inlr-un foloIiu vechi, care, rin mrimea sa infIoral, iI fcea s ar i
mai sub[ireI. Ira inlr-adevr sub[ire i deIical, cu ochi fermi, alen[i i ablu[i. Am ieil o
vreme din an[uriIe noaslre i ne-am aroial de eI. L-am inlrebal dac se mul in bIoc Ia noi
i dac femeia aceea nesfiril e maic-sa. Da` laic-su unde e` ,Tala e limIar", ne-a zis, ca i
cind acesla ar fi fosl rsunsuI Ia inlrebare. Iin Ia urm I-am Isal in ace, enlru c nu fcea
decil s se uile Iung Ia noi i s ne rsund scurl Ia inlrebri. Ne-a sus i cum iI cheam, dar
'
am uilal aroae e Ioc. Ion, VasiIe, ceva foarle banaI. Ne-am infundal iar, ca nile diavoIi, in
guriIe noaslre i am Iual-o de Ia cal cu Vr|ilroaca.
ie[auI a arul ziIeIe urmloare rinlre noi. Ira foarle cural. Iurla ,siIhozei", cum
zicea mama, gaIbeni, bufan[i i cu breleIe Iungi. Nu scolea o vorb. L-am chemal s se |oace
cu noi in an[uri, dar n-a vrul s inlre. Se uila doar de deasura Ia noi. Ne ierea i chefuI de
|oac, vzind c avem seclalori. Se uila i Ia feli[e cu aceIai inleres, ceea ce ne-a fcul s-I
disre[uim. a a cerul de Ia Mona (locmai de Ia ea!) o crel mov. Mona, care nu lia muIle, i-a
inlors funduIe[uI in anlaIoni be| i s-a blul cu aIma esle eI.,Asla nu vrei`" ialuI a
rivil-o indiferenl i s-a inderlal. Tim de vreo slmin I-am lol vzul in fiecare zi slind
de vorb cu coiIuI care avusese oIiomieIil, ii exIica lol soiuI de Iucruri, a|ulindu-se rin
desene fcule e asfaIl cu o crel adus de-acas i rin nile gesluri e care, acum, Ie-a
numi arc .-+&4'*@ #Uneori arc inderla de e eI o inz slrvezie de ian|en. AIleori
arla cu degeluI sre cer, zimbind enigmalic, in seriIe invIuile in cea[ ururie, lrecind e
nesim[ile in cafeniu, scIiirea melaIic a mecanismuIui orloedic urlal de rimuI bial i
gesluriIe sibiIinice aIe ceIui de-aI doiIea clau in ochii nolri, care indeam din an[uri
role|a[i de mliIe de carlon, un aer bizar, enigmalic, greu de descifral.
Cind Iecau acas, inloldeauna mai devreme decil noi, e asfaIluI aIbaslru rmineau
cercuri slrimbe i aIle figuri, e care Ie lergeam cu ur.
ialuI ,fcea e grozavuI", se ddea mare, asla a fosl concIuzia glii noaslre, aa c ne-
am holril, nu mai [in minle dac organizal sau sonlan, s iI siIim s ia o aliludine fa[ de
noi. Dac ne devenea rielen, bine. Dac nu i mai bine, cci sim[eam nevoia unui duman
adevral. Mai incercaserm cu u[in lim inainle s facem ceva eroic, dar euaserm desluI
de enibiI. Ne adunaserm lol gruuI i, in saleIe bIocuIui, Ia Iumina crud, gaIbena ca
ofranuI, a unui foc de carloane de ambaIa| de Ia leIevizoare, ne inarmaserm cu ici Iungi
de Ia deoziluI de mobiI. In cea mai mare lcere, orniserm in hail s-i alacm e coiii de
Ia bIocuI din dreala AIeii CircuIui, ceI cu fIorria. Am nvIil masca[i i zbierind din sale i
i-am Iual Ia goan e cei care |ucau acoIo lenis cu icioruI sau bleau de erele o minge
vrgal.
Ieli[eIe, [iind insuorlabiI, se nusliser in scara bIocuIui. Luaserm un singur
rizonier, un [inc cil Lurn, e care Dan NebunuI i IauI locmai voiau s-I fac s inghil o
rim, cind au ieil din bIoc lrei rin[i in maieuri i, Ia vederea leribiI a mascuIiIor cu r e
bra[e i iel, am Isal loluI baIl i ne-am imrlial e AIee. Cum nouI venil nu avea lal
(sau acesla nu se arlase in acum), ni s-a rul un duman locmai olrivil. Aa c, inlr-o
diminea[, I-am invIuil gri|uIiu, asemenea senaloriIor e Cezar, I-am infcal i I-am liril
insre re[eaua de canaIizare. Voiam s-I facem vr|ilroac. ialuI se rolise in cIciie i se
zblea ingrozilor. Irivil de aroae, fa[a Iui era cu loluI diferil de a oricrui coiI e care iI
vzusem in acum. IruI ii era caslaniu, uor bucIal. La indoilura fiecrei bucIe, refIexe aurii
[ineau in loale r[iIe. IireIe de r de deasura slleau uor afinale, formind un ien|eni
roielic. Sub cirIion[ii de e frunle, srinceneIe sub[iri se arcuiau esle ceIe dou ovaIuri Iargi
aIe ochiIor inlredeschii. Irinlre IeoaeIe Iisile de gene, livile de o ieIi[ neagr, se vedeau
|uml[iIe de discuri vioIele aIe iriiIor. OrbileIe reau mai inlunecale decil armiuI deIical aI
obra|iIor. NasuI era reIung i sub[ire, dar armonios, iar an[uI de sub nriIe creionale
simelric, neobinuil de adinc.
|inea loldeauna buzeIe ferm Iiile, nu-i dezveIea din[ii aroae niciodal, dar zimbea
(
uneori cu gura umed, exrimind ceva inlre vicIenie, ironie i simI bIinde[e. Acum ins, e
cind iI cram sre groa, avea o exresie de concenlrare exlrem. Oboseai numai rivindu-I.
Iu iI [ineam de bra[uI sling, cind, a|uni e buza an[uIui, am sim[il deodal c zvircoIiriIe Iui
cal o for[ neobinuil, inceuse s-i iming ieluI ingusl inainle de arc ar fi vrul s-
I scoal rin cma, iar umerii i se incordar cu o for[ care ne surrinse alil de lare, incil i-
am dal drumuI i am Irgil, seria[i, cercuI din |uruI Iui. CoiIuI rmase o cIi in icioare,
agilindu-se, indoindu-i sinarea de arc voia s i-o fring, aoi se Is fr grab, gemind
lare, Ia minl. Gemea i Iingea cu Iacrimi enorme. Am Iual-o Ia fug cu lo[ii in Scara Trei i
am urcal e leras, de unde am rivil, infiora[i, cum din ganguI bIocuIui iese in fug, loal
numai faIduri i voIane roii, mama bialuIui. Ia iI Iu in bra[e" i, lol in fug, disru sub
gang.
M-am dus acas, unde, du ce-am mincal, am fosl suus din nou, ca inloldeauna,
lorlurii somnuIui de du-amiaz, care numai somn nu era. Cu adevral chinuilor era c nu
aveam ceas, aa c nu uleam li cind se sfireau ceIe dou ore cil lrebuia s slau cuIcal in
aluI e care iI uram, in cIdura uscal a verii. Ie fereaslr, norii aIbalri, scinleielori, se
deanau Ia nesfiril, mlura[i de virfuriIe IoiIor. Cind am coboril du-mas iari in
saleIe bIocuIui, am gsil loal gaca adunal. Cu guriIe cscale, bie[ii riveau in sus sre un
Iucru robabiI senza[ionaI, e care eu nu iI uleam vedea din cauza coI[uIui cIdirii. ,Vino-
ncoa, b MirciosuIe", imi slrigar. ,Vino s-I vezi e MendebiI doi! sla-i mai diIiu decil
MendebiIuI!" Iin i Mimi i Vova, care erau mai mari i nu se cdea s se mire aa de uor,
reau hinoliza[i de ce vedeau. Venise Iing ei i Lu[, cu figura Iui negricioas, sin de
srincene. Nicuor, grsu[ i imbrcal domnele, cu ocheIari gen }ohn Lennon, ii inlinsese i
eI guuIi[a, cu exresia nedumeril i irilal a mioiIor. Cind rn-am aroial am incremenil.
Ling moara Dimbovi[a cu ziduriIe ei slaco|ii, dincoIo de garduI de belon, se afIa fabrica
de iine IionieruI. Isle o fabric veche, cu acoeriuI in zig-zag, cu fereslre rolunde sre care
duc |gheaburi ciudale, aIbile de fin. Lum sllea loal ziua coco[al e gard, enlru c
muncilorii de-acoIo iI mai lrimileau du vreun ziar sau du [igri, ii ddeau in schimb cile
o |aonez rumen sau o chifI fierbinle, e care [ignuuI Ie imbia cu gura Iui lirb i o or
inlreag. CIdirea fabricii de iine esle dominal de un co de crmid mai inaIl decil bIocuI
noslru, care se ridic, gros i rou, sre nori, din mi|IocuI bnu[iIor ovaIi ai frunzeIor de
saIcim. Nu iI vzusem niciodal de aroae, dar, arc desenal cu eni[a, se desIuea de-a
IunguI Iui, in in virf, o scar de incendiu, role|al de ineIe asemenea unei lrahee. La lrei
sferluri din inI[imea Iui, deci cam in dreluI ela|uIui ase aI bIocuIui noslru, am vzul, in
du-amiaza aceea, o al gaIben. Ira sieIhosenuI coiIuIui ceI nou, care, incel, cu alen[ie,
urca sre virfuI couIui. CoruI, inlr-o bIuzi[ cu mineci scurle, infIoral, nu acoerea nici un
sferl din grosimea lurnuIui crmiziu. Localarii ieiser lo[i, aIarma[i, in baIcoaneIe cu
murluri i slrigau Ia eI s se dea |os. Dar, lreal cu lreal, MendebiIuI (cci in Ia urm
aa i-am zis cu lo[ii, Dan rminind doar cu suranumeIe de NebunuI) urca sre virfuI couIui.
A|uns in virf, coiIuI se ridic in miini e buza couIui i rmase cileva cIie e vine.
SlrigleIe seriale aIe femeiIor din baIcoane se inle[ir, iar vreo doi muncilori in haIale i
or[uri aIbe o Iuar Ia fug de-a IunguI cur[ii sre baza couIui. Iarc sfidindu-i seclalorii,
MendebiIuI, ovilor, se ridic in icioare. Rmase drel, sub[ire ca un cui, Ia acea inI[ime
ame[iloare. Irivea in sus, dar fcea cu mina sre minl, robabiI insre noi. Aoi inceu s
coboare lreleIe de melaI, lrecind rin loale ineIeIe scrii de incendiu, in disru in
)
frunziuI saIcimuIui. Du u[in lim, uilindu-ne rin romburiIe garduIui de belon Ia care ne
reeziserm, I-am vzul venind in fug. A escaIadal cu greulale garduI i a sril chiar inlre
noi. Avea umerii obra|iIor roii, dar in resl fa[a ii era gaIben. S-a uilal doar Ia Mimi i i-a
sus: ,Nu-mi Iace s m |oc Vr|ilroaca."
IrobabiI c unii dinlre voi, rieleni rozalori enlru care m chinuiesc, ial, de cileva ziIe
s scriu isloria asla, nici nu mai sinle[i alen[i. Vi se are, oale, c am inlral in fiIonuI blul i
rsblul aI coiIuIui-erou, care se sacrific enlru o idee sau enlru o cauz nobiI.
MendebiIuI, aa cum I-am cunoscul eu, avea, inlr-adevr, ceva din arheliuI sla. Dar
fundamenlaI, cum ser c o s se vad, eI nu era nici e dearle vreun Cirear sau vreun
Nemecek din slrada IaI. Ac[iuniIe i cuvinleIe saIe, e care mi Ie aduc aminle acum cu o
Iimezime de-a dreluI susecl, du o scufundare de esle douzeci de ani in ce[uriIe
coIorale aIe subconlienluIui meu, nu aveau nimic coiIresc, ci reau mai degrab nile
fanlezii exlrem de alrgloare, care ne rindeau inceluI cu inceluI in mre|eIe Ior.
S scriu lol aici c I-am visal azi-noale, i-am vzul dislincl fa[a, i de aceea am ulul s-i
fac, cu cileva agini in urm, aceI mic orlrel desluI de exacl. M inlreb dac MendebiIuI
arla inlr-adevr aa cum I-am vzul eu in vis. M obsedeaz |...j
Chiar de a dou zi ne-am Isal sub|uga[i de farmecuI MendebiIuIui. Diminea[a n-am
coboril deIoc in an[uri, dei mireasma de minl ne lrezea noslaIgia, ci I-am incon|ural e
bial i I-am ascuIlal oveslind. Ne oveslea, liu acum, IegendeIe Mesei Rolunde, cu
CharIemagne i Arlhur, cu gini cumIi[i i o sabie care urla un nume. Aoi ne-a oveslil
I-+*4<&'# 7)# 8-*'*# ,*# +-(.&2 #dar Ia mi|IocuI oveslirii s-a inlrerul i a sus c IocuI nu e bun
enlru sus islorii. an[uriIe murdare, moviIeIe de minl, [eviIe chiluile, zicea eI, nu-I Ias sa
se concenlreze. "liu un Ioc mai bun", zise zimbind, i ne-a dus acoIo. AceI Ioc era Scara Unu.
Sre ea ducea un coridor exlrem de ingusl i inlunecal, afIal inlre bIocuI noslru i cIdirea
unui inslilul, aroae Iiile inlre eIe. Nu avuseserm in alunci, in ceIe aroae dou Iuni
de and ne mulaserm, curiozilalea s exIorm aceI cuIoar Iugubru. Urmindu-I e MendebiI,
am slrblul in ir indian, zgiriindu-ne i vruindu-ne de ere[i, cei vreo douzeci de melri ai
ganguIui, in am ieil inlr-o semi-curle inlerioar incon|ural e lrei Ialuri de bIoc i inslilul,
e a alra afIindu-se garduI de belon aI morii, rin ochiuriIe cruia ieeau crengu[e i frunze
de saIcim. Ira o curle mic, asfaIlal, foarle cural in comara[ie cu saleIe bIocuIui. Inlr-o
arle se deschideau uiIe de slicI aIe Scrii Unu. In ceaIaIl se afIau nile lrele inaIle care se
lerminau sus cu o mic Ialform cu baIuslrade de ialr i care ddea sre o u zidil, a
insliluluIui. Aceasl scar de ialr o numeam IoduI. Liil de gard se afIa un cub de belon
lerminal rinlr-un feI de bazinel de melaI, cu fa[a de deasura uor scobil. Niciodal nu am
liul Ia ce o fi servil. Noi numeam IucruI sla TronuI, in fine, a lreia ,nereguIarilale" a Scrii
Unu era mareIe lransformalor, cu [eviIe Iui curbe i fa[ada sa de belon, e care o [in minle
numai acoeril cu scrisuI mare, coIoral, aI MendebiIuIui. Cred c lransformaloruI sla era
slrical, enlru c a rmas acoIo abandonal o grmad de vreme.
Tim de vreo Iun de ziIe acesla a fosl IocuI noslru de |oac. Nu ne mai sllea minlea
decil Ia oveliIe MendebiIuIui, a cror conlinuare o alelam de e o zi e aIla. Cind nu avea
chef s conlinue, |ucam lenis cu icioruI, suneam bancuri, vorbeam desre folbaI. II nu rea
inlra in discu[iiIe aslea, i noi gseam fireasc aliludinea Iui. In scurl vreme ne dduserm
seama c uliuI, mai mic decil aroae noi lo[i, ne deea cu muIl dinlr-un uncl de vedere
Ia care nici nu ne gindiserm in alunci. Acas ii innebuniserm e rin[i cu MendebiIuI a
!*
fcul, MendebiIuI a dres... Cu limuI ins, de e lronuI Iui de belon i melaI, bialuI a inceul
s vorbeasc, rinlre oveli i arc visind, desre aIle Iucruri decil cavaIeri i sbii. Iur i
simIu inlreruea, uneori o oveslire i cu o voce schimbal, ferm si rigid, imosibiI de
conlrazis, sunea cileva fraze e care fceam un eforl zadarnic s Ie riceem. Aici vroiam s
a|ung. M inlreb infioral cum a fosl osibiI s-mi aminlesc nile cuvinle e care nu Ie uleam
alunci in[eIege i e care credeam c Ie uilam imedial ce erau roslile.
UneIe dinlre ,leoriiIe" saIe bizare conlraziceau e fa[ ceea ce ne suseser rin[ii sau-
mai auziserm i noi e Ia emisiuniIe de ,ouIarizare liin[ific", J5<4#07)+&.-'5.#'4 radio i
K*'**)/-/'58*,-4#Ia leIevizor. Dar MendebiIuI Ie umIea de in[eIes i de farmec, nu liu cum,
rin simIa sa rezen[, rin voce i gesluri, Isind Ia o arle c suseIe Iui, in sine, aveau
ceva de aIl Iume. Cred c doar un fragmenl din lol ce am cilil vreodal se oale comara in
siril cu ceea ce ne sunea alunci bialuI: descrierea lrimuIui ferici[iIor din L*,5)@#Doar ca s
v face[i o idee, nolez aici, numerolale, u[ineIe aslfeI de leorii e care mi Ie mai aminlesc,
roslile de MendebiI in seriIe roii ca fIacra sau in dimine[iIe aIbaslre, cu ziduri gaIben-
scIiiloare, de Ia Scara Unu:
I. In cauI meu, sub boIla [eslei, se afI un omuIe[ care seamn erfecl cu mine: are
aceIeai lrsluri, se imbrac Ia feI. Ce face eI, fac i eu. Cind eI mninc, eu mninc. Cind eI
doarme i viseaz, eu dorm i visez exacl aceIeai vise. Cind eI mic mina dreal, o mic i
eu e a mea. Ienlru c eI e uaruI meu. Dar boIla ceruIui nu e decil [easla unui coiI uria,
care i eI seamn erfecl cu mine: are aceIeai lrsluri, se imbrac Ia feI. Ce fac eu, face i eI.
Cind eu mninc, eI mninc. Dac eu dorm i visez, eI doarme i viseaz aceIai vis. Ienlru ca
eI s mile mina dreal, esle de-a|uns s mic mina dreal. Ienlru c eu sinl uaruI Iui.
Lumea din |ur esle Ia feI enlru mine i enlru eI. i e uaruI meu i e ua mea ii
incon|oar cile un Lu[ i Lum i Mimi i voi, lo[i ceiIaI[i, i care sinl Ia feI ca voi. CaacuI
sla de bere de |os exisl i in Iumea foarle, foarle mic a uaruIui meu, i in cea foarle,
foarle mare a uii meIe. Ienlru c loluI e Ia feI. Dar in uaruI meu exisl aIl uar,
care sl in [easla Iui i seamn erfecl cu mine, iar in eI aIluI i mai mic i lol aa, Ia nesfiril.
Iar ua mea minuiele o aIl u, muIl mai mare, in a crei [easl lriele, i care
minuiele i ea aIl u, i lol aslfeI Ia nesfiril. Lumea Ior e Ia feI ca Iumea noaslr. Iu
insumi nu liu care din acesl ir sinl. In momenluI in care v oveslesc acesl Iucru, un ir
nesfiril de ui i uari vorbesc in IumiIe Ior unui ir nesfiril de coii, foIosind
aceIeai cuvinle.
2. IminluI e un animaI cu gindire i voin[. Dar eI are o voin[ muIl mai mare decil a
noaslr, a ceIor care slm Iii[i de eI. IsriIe i fIulurii au ins o voin[ mai ulernic, de
aceea ol s zboare. Noi inine, dac ne incordm voin[a, devenim uori ca aeruI. (MendebiIuI
ne-a fcul i o demonslra[ie raclic a aceslei leorii. S-a aezal e vine in hoIuI Scrii Unu,
curinzindu-i genunchii cu bra[eIe, i i-a dal cauI e sale. Aoi a slrins IeoaeIe i a
inceul s se incordeze alil de lare, incil ne-am serial. Ia[a Iui nu mai avea in aceIe momenle
nimic omenesc. Tremura cu buzeIe slrinse i obra|ii IileraImenle umIu[i cu singe, ca nile saci
brzda[i de vine aIbaslre. Du vreun minul, Mar[iganuI i Vova I-au ridical in Ia lavan cu
cile un singur degel, aeza[i de-o arle i de aIla a Iui. Ne-am |ucal vreun sferl de or sufIind
dinlr-o arle in aIla ghemuI viu care, in ozi[ie felaI, devenise uor ca un baIon.)
3. IemeiIe nu se imreuneaz niciodal cu brba[ii. IIe oarl in inlece o ceIuI. Cind
aling virsla olrivil, vor s nasc. Alunci dau drumuI Ia lreleIe nalerii. IIe sinl aceslea: din
!!
ceIuI iese un urice. Din urice, un gindac. Din gindac, o broscu[. Din broscu[, un oarece.
Din oarece, un arici. Din arici, un ieure. Din ieure, o isic. Din isic, un ciine. Din ciine,
o maimu[. Din maimu[, un om. IemeiIe se ol ori Ia orice lreal. UneIe femei nasc
broscu[e, aIleIe isici. Dar ceIe mai muIle ii doresc coii. IIe ar ulea s nasc o fiin[ muIl
mai minunal decil un coiI, enlru c lreleIe nalerii nu se lermin cu omuI. (i MendebiIuI
incheie: ,Iu am vzul o aslfeI de fiin[.")
4. Oamenii nu sinl lo[i de un feI. Ii sinl de alru feIuri: cei care nu s-au nscul, cei care
lriesc, cei care au muril i cei care nici nu s-au nscul, nici nu lriesc, nici nu au muril.
Acelia sinl sleIeIe.(Acesl foarle scurl cuvinl MendebiIuI I-a roslil rinlre uIlimeIe, chiar
inainlea decderii saIe. Vd efecliv in fa[a ochiIor scena. Cred c era cam ora nou seara i ne
alelam ca din momenl in momenl s ne auzim slriga[i din baIcoane de rin[i. Abia ne mai
vedeam Iucirea ochiIor in umbra serii. Deasura morii ceruI era ca indigouI. Ioarle dearle
slicIea o sleIu[ roie. Ira cea de e virfuI Casei Scinleii. MendebiIuI arc resim[ea ceva,
enlru c nu avusese niciodal alila suferin[ i dor i noslaIgie in voce ca alunci cind a
ridical brusc mina i a inlins arlloruI sre bucala de cer imeslri[al de sleIe de esle
couriIe morii.)
5. (Acesl cuvinl I-a roslil du ce a ascuIlal o cearl inlre IauI i Nicuor, care locmai
ieiser e |os cu cileva sleguIe[e roii i lricoIore de hirlie de Ia defiIare. ,Tala mi-a adus de Ia
demonslra[ie zece sleguIe[e", zicea IauI. ,Tala mi-a adus cincizeci", zicea Nicuor. ,a mie mi-
a adus lala cinci sule de sleguIe[e", zicea IauI. ,i mie mi-a adus un miIion de sleguIe[e",
zicea Nicuor. ,Mie mi-a adus lala un miIiard de sleguIe[e de Ia defiIare", zicea IauI. ,Dar
mie mi-a adus un calraIion de sleguIe[e", zicea Nicuor. ,Mie mi-a adus cinci miIioane de sule
de calraIioane de sleguIe[e", zicea IauI. ,a mie mi-a adus lala un infinil de sleguIe[e", zicea
Nicuor. ,i mie mi-a adus un miIion de infiniluri lala", zicea IauI. ,a nu se oale, lala mi-a
sus c numruI ceI mai mare e un infinil. Nu exisl un numr mai mare.") Nu, nu exisl un
singur infinil. Ixisl un infinil de infiniluri. Ie Iinia asla de zece cenlimelri exisl un infinil de
uncle, dar e aceasla, de un melru, lrebuie s exisle mai muIle. Unui infinil oarecare eu ii zic
Taur, enlru c am aceasl ungu[ Ia gil e care esle brodal un laur i imi inchiui c in
ungu[ am un infinil,
un univers inlreg in care sinl rnuIle Iumi ca a noaslr. Dar ce e ungu[a asla e Iing mine
insumi, care sinl fcul dinlr-un infinil de uncle` Nu e decil un infinil mai micu[. i bIocuI
sla e un infinil mai mare decil mine. In loal Iumea nu exisl decil infiniluri mai mari sau
mai mici: scaunuI e un infinil, garoafa e un infinil, crela asla e un infinil. Infiniluri care se
inghesuie unuI in aIluI, care se mninc unuI e aIluI. Dar
exisl un infinil care curinde loale ceIeIaIle infiniluri. Mi-I inchiui ca e o lurm nesfiril
de lauri.
6. Du moarle mergi e un drum loarle Iung, care urc mereu. Mergi, mergi i inceluI cu
inceluI lrsluriIe [i se schimb. NasuI i urechiIe [i se relrag in carnea fe[ei ca iciorueIe unei
scoici. DegeleIe [i se relrag in carnea aImii, iar miiniIe [i se resorb in umeri. La feI, icioareIe
[i se relrag in oIduri i nu mai mergi, ci Iuleli de-a IunguI unor ere[i de crmid roie, e
care i[i Iai umbra ca un disc aIungil. Ili alil de rolund, incil devii lransIucid i incei s vezi
in loale r[iIe deodal. Cil sinlem vii, vedem doar ca rin crlura unei culii de scrisori, dar
du moarle vedem de |ur imre|ur, cu loal ieIea. IIulind i rivind ziduriIe lol mai
aroiale de crmid, dar dinlr-o crmid roie, crnoas, a|ungem inlr-un Ioc rolund.
!"
AcoIo, in mi|Ioc, se afI o ceIuI, cci ne afIm in inlecuI unei mame. Inlrm in ceIuI i, e
msur ce se desfoar lreleIe nalerii, rivim rin ochii luluror fiin[eIor, ai uriceIuIui, ai
gindacuIui, ai broscu[ei, ai oareceIui, ai ariciuIui, ai ieureIui, ai isicii, ai ciineIui, ai
maimu[ei, ai omuIui, iar cu u[in noroc a|ungem s rivim rin ochii fiin[eIor minunale care
urmeaz du om. Un morl v rivele rin ochii mei.
7. (De fal, aI aleIea uncl nu esle o ,leorie", ci cileva rinduri scrise de MendebiI cu
Iilere mari, cu crel de diferile cuIori, e fa[a neled, uor Isal e sale, de cimenl, a
lransformaloruIui din coI[uI cur[ii inlerioare. IrobabiI c se lrezise inlr-o diminea[ mai
devreme ca s Ie scrie, enlru c ne-am omenil cu eIe in coasl e Ia mi|IocuI verii, cam Ia
lrei slmini du ce se mulase Ia noi in bIoc MendebiIuI. II nu ne-a zis nimic desre
israva asla. Du ce s-a convins c lo[i ciliserm rinduriIe reseclive, s-a suil e scaunuI su
de melaI i i-a conlinual oveslirea de unde o Isase cu o sear in urm, cci a|unsese Ia
,IoveliIe ooareIor Asiei".)
S NU RIDIM DI LUMI
S NU CHINUIM ANIMALILI
S NU NIC}IM IITILI
S NU }UCM VR}ITROACA
S NU NI MURDRIM
S NU VORIM URIT
S NU MIN|IM
S NU NI IIRIM
S NU NI CIRTM
S NU NI ATIM
(Din momenluI in care Ie-am vzul, am sim[il c lrebuie s [inem seama de acesle
cuvinle, ba chiar c exisl ceva in noi care ne conslringe s nu ne abalem de Ia eIe. Tim de
vreo dou-lrei slmini nimnui nu i-a lrecul mcar rin ca s fac vreunuI dinlre IucruriIe
inlerzise.)
Nu mai [in minle - sun aa enlru c......... dar cam loale erau Ia feI ,c nu liu cum aIlfeI
Ie-a ulea numi in siriluI aceslora de mai sus. Ie noi ne fascinau enlru c erau subslan[
din subslan[a c o iIuIui . Trebuia s-I fi auzil vorbind i mai aIes s-I fi vzul geslicuIind,
lrebuia s fi sim[il farmecuI i saima i meIancoIia aceIor seri. Iarc riveam un fiIm ciudal,
in cuIori slinse, de Ia cafeniu Ia cenuiu i Ia grena-uI morii i verdeIe negru aI frunzeIor de
saIcim. Nu mai sun c, inlreruindu-se dinlr-o oveslire oarecare, cu arabi i caraveIe, ne
Isa regli[i enlru reveIa[ie, invIui[i in arfumuI asru aI fic[iunii...
Aa ne-am elrecul, aduna[i in |uruI MendebiuIui, o inlreag Iun de var. Nu fceam
nimic fr s-I inlrebm, i rin[ii nolri, dei se mirau ce curale ne sinl de Ia o vreme
maieuriIe lelra i bIuzi[eIe cu imrimeuri, nu rea vedeau cu ochi buni aceasl deenden[
care devenea e zi ce lrecea un sevra|.
,Ce v face, mam, coiIuI sla, de v-a zcil e lo[i`" Noi ins nu mai liam aIlceva
decil I-+*4<&'#7)#8-*'*#,*#+-(.&2#J&$'4)#?-#M&,%-'42#K.-$+4)#i aI[i eroi din ovesliriIe MendebiIuIui.
Iin i feli[eIe Isau oduI de ialr i deseneIe aIea inciIcile rerezenlind femei verzi cu
icioare aIbaslre i case oran| i se adunau in |uruI lronuIui de belon i fier. Inceeau s
susine cind oveliIe se lerminau lrisl. Nici Mona nu-i mai inlorcea funduI MendebiIuIui, ba
se uila Ia eI cu mai u[in ur decil Ia oricine aIlcineva, cu ochii ei ca dou fanle verzi, IoIanda
!#
era cea mai aroial de eI i ii vedeai desluI de des schimbind cileva cuvinle. Ia avea funde
uriae Ia cozi i se adresa oricui, in i uiIor sau isiciIor, cu ,drag". Odal se amuza s
arunce cu boabe de agrie inlr-un ian|en enorm, imobiI in mi|IocuI Iasei saIe alirnale inlre
doi omi. Incerca s-I nimereasc cu boabeIe roii i, cind ghemuI aceIa negru de cngi i
icioare a Iual-o Ia goan sre marginea inzei, i-a slrigal: ,Slai, drag, unde fugi`" Dar
MendebiIuI nu lrecea niciodal esle o anumil rezerv in soradiceIe saIe reIa[ii cu feli[eIe,
ceea ce era de fal desluI de muIl, de vreme ce noi nu vorbeam deIoc cu eIe. Iirele, mai
|ucam i folbaI, mai aduceam i ahuI sau lerenuI de folbaI cu nasluri. Dar eIe nu mai erau
uncle cenlraIe de inleres, in aceIe momenle, MendebiIuI iI cula e bie[eIuI infirm i aveau
Iungi discu[ii imreun.
Acum vreo cinci-ase Iuni, rin februarie, fiind in ziua melodic, am dal o rail rin ora.
Tocmai ieisem de Ia Iibrria Sadoveanu i lreceam e Iing CicIo, cind m-a fuIgeral brusc in
slomac o fIacr vioIel, o emo[ie noslaIgic, insuorlabiI. Irivisem in lreacl mica vilrin cu
brichele de loale feIuriIe i lrese miIilare de Iaslic, afIal in dreala inlrrii mirosind a
gudron a CicIouIui. Acea emo[ie coIeiloare imi fusese rovocal de vederea uneia dinlre
bricheleIe obinuile, dinlre ceIe care se arunc du ce se consum gazuI. Aceasla avea ins o
cuIoare care mi-a adus cu for[a in memorie, ca o madIen rouslian, o aminlire din vremea
desre care v vorbesc. richela era de un roz ciudal, sre vioriu, fcind ae moi i crnoase
i semiIune gIbui din cauza IaslicuIui uor vIuril. Ixacl aceeai cuIoare o avea cesuIe[uI
meu de cincizeci de bani e care mi-I cumrasem in vara aceIui an, rimuI an din cei
douzeci i unu ci[i am Iocuil in bIocuI de e lefan ceI Mare.
Cil de dislincl imi aduc aminle de amiaza cind rin cuIoaruI care Iega Scara Unu de resluI
bIocuIui s-a slrecural insuI in cma roie, cadriIal! Se slrecura ca o rim rinlre ceIe dou
cIdiri i aroae s-a in[eenil in conloaruI de gaze. In fine, iei Ia Iiman, rsufIind ca du un
urcu greu i lergindu-i coaleIe vruile. Ne chem Ia eI i inceu s scoal ceva de rin
buzunare. Oricil m-a slrdui acum, n-a ulea sune cum arla Ia fa[. Vd ur i simIu un
baIon aIb. Dar in aImeIe Iui deschise disling in in ceIe mai mici delaIii asliIeIe gaIbene i
crem de /H*N-)(;(&% #inveIile in ceIofan, avind in ache[eI i cile un mic desen in reIief,
cesuIe[eIe de labI aurie cu cureIue de Iaslic muIlicoIore, sfirIezeIe Ia feI de asleIale,
aIcluile dinlr-o eIice cu dou aIe, care gIisa in |uruI a dou sirme rsucile in zbura,
rolindu-se, sre cer.
Slleam lo[i in |uruI Iui, inlrebindu-I cil cosl fiecare obiecl. Aoi ne-am imrlial fiecare
Ia scara Iui du bani. Cu cincizeci de bani mi-am cumral ceasuI de care v suneam, care
avea acea slranie cureIu roz-vioIel. MendebiIuI a cumral i eI o eIice coIoral. Du ce
omuI a Iecal, I-a urmril o vreme cu rivirea cum se lira rin crlura cuIoaruIui, iar aoi
i-a aIecal IeoaeIe, vislor, sre eIicea afIal Ia baza ceIor dou sirme oIeile, rsucile una
in |uruI ceIeiIaIle. Irivea oarecum nealenl ceIe dou ariioare de carlon, cind eIe au inceul s
se roleasc singure, din ce in ce mai reede, in sus, e sirme, i s-au ridical in aer Ia esle un
melru inI[ime, rminind acoIo, lol rolindu-se, cileva minule. ialuI rivea eIicea, gindindu-
se arc Ia aIlceva.
Inainle de a Ieca, aceI ins in cma roie cadriIal ne mai arlase un Iucru, iI [inea in
aIme cu mare gri|, mingiindu-I din cind in cind. Am slrins cercuI in |uruI Iui i am vzul c
era vorba de un sliIou negru. Ie o arle, in coruI su se afIa o fereaslr drelunghiuIar in
cadruI creia se ulea vedea o femeie imbrcal inlr-un feI de coslum de baie negru, aIcluil
!$
dinlr-o singur bucal. Dac ridicai sliIouI cu eni[a in sus, ceea ce rea un lricou negru se
dovedea un feI de Iichid care cobora lrelal, dezveIind inlii sinii femeii, aoi inlreg coruI
in o Isa comIel goaI, aa cum nu vzusem i nici nu imi imaginasem niciodal o femeie.
,Asla e douzeci i cinci de Iei, nu e de nasuI voslru", incheiase brbaluI, rizind.
Du ce se duseser aroae lo[i acas, e Ia nou i ceva seara, am mers cu Luci in
saleIe bIocuIui i ne-am suil in caslanuI blrin in scorbura cruia gsiserm ascu[iloriIe. Am
mai slal vreun sferl de or comenlind ceIe inlimIale - venirea negusloruIui de fIeacuri - i
rivind lol limuI, Ia Iumina aIid a neonuIui din curlea morii, cesuIe[eIe noaslre de labI
aurie. Luci locmai inceuse inc una din oveliIe Iui cu cai imbrca[i in fireluri, cind I-am
vzul e MendebiI ieind incel, sfios, din scara bIocuIui i inainlind sre an[uriIe de
canaIizare. Nu ne-a venil s credem cind I-am vzul coborind uureI inlr-un canaI. Ira s
cdem din om de-alila incordare. Cci MendebiIuI se Iimba de coIo in coIo rin
IabirinluI murdar, fcind gesluri ciudale, care nou ne aminleau de Vr|ilroaca. La un
momenl dal a scos ceva din buzunaruI de Ia iel aI sieIhosenuIui. Cind s-a aroial, am
vzul c ii usese o masc infiorloare, iclal cu acuareIe, mai rimiliv, mai rin|il, mai
amenin[loare decil lol ce invenlaserm noi vreodal in malerie de mli enlru Vr|ilroaca.
Abia e Ia zece seara a ieil din canaI i a inlral in scara bIocuIui. (inlreru aici, enlru un
momenl, oveslirea. Din Ioc in Ioc am sim[il i in acum nevoia de a iei Ia surafa[a ei, ca s
iau o gur de aer. Dar niciodal ca acum. Ioale c am incercal s rezisl rea muIl cu cauI
scufundal, cu ruI fIulurind, in aeIe groase ca geIalina aIe aceIei veri, iar acum m uslur
ochii de alila aur i alilea refIexe. Dar cred c gifii i din aIl, muIl mai adinc, moliv. Cred,
vreau s sun, c nu mai# sinl alil de sigur c vreau s cilesc lexluI sla in cenacIu. I rea
u[in Iileralur i devine rea muIl aIlceva. Scriu de esle dou slmini i ince s siml
nevoia de a nola i Iucruri care nu ar avea ce cula in ,cronica" de care vorbeam inainle. Iur
si simIu, vd cum acluI de-a scrie incee s modifice ceva in mine .Cil nu scriu, i Ia coaI,
i in limuI meu Iiber, m orl ca un haIucinal. Nu am ulul s lermin de coreclal slmina
asla lezeIe, enlru c brusc imi erueau e IuciuI creieruIui imagini aIide, imagini care m
chinuie i cind ii ascuIl e eIevi. Nu mai vorbesc de faluI c in loal erioada asla am avul
vise ingroziloare, imosibiI de oveslil. i loluI a cuIminal - ser s fi cuIminal - azi-noale,
cind m-a lrezil un zgomol ulernic i sacadal. Ie birouI de Ia icioareIe aluIui, in inluneric,
maina de scris blea singur. Aulomal m-am scuIal, am arins Iumina i m-am aIecal
asura foii e care lamburuI mainii o Iimba cu zgomol de lasle i cIoo[ei dinlr-o arle inlr-
aIla. Am cilil. DegeleIe nevzule Iuaser oveslirea mea de Ia inceul. A|unseser Ia visuI cu
borcanuI de slicI i locmai scriau fraza: ,Cind am rivil din nou, am observal c in ereleIe
borcanuIui, care scinleia nebunele, aruser conlururiIe sub[iri aIe unei ui." Cilind, am
sim[il leroarea sral a imIinirii unei rofe[ii. Ia a crescul brusc, linzind sre infinil, o dal
cu un [iuil gaIben- auriu, insuorlabiI, in limIe. Sim[eam c mi se dizoIv [easla in fIcriIe
groazei. In noalea uor aIbslrie, sre diminea[, nu am fosl sigur c n-am lrecul in aIl vis
.Deci, dac voi conlinua s scriu azi, o voi face dinlr-un imuIs inlerior i doar enlru mine.)
Du vizila aceIui neguslor de |ucreIe, armonia din gaca noaslr s-a dus, incel-incel, e
aa simbelei. Mimi, Lum, Lu[ i Ma[aganuI mai ascuIlau doar cu o ureche oveliIe
MendebiIuIui, care i eI, cum am observal curind, inceuse s-i negIi|eze audiloriuI. Sllea
mai dearle e lronuI su de belon, dar nu mai oveslea Iucruri noi, ci o Iuase de Ia cal cu
cavaIerii Mesei Rolunde. De muIle ori se orea, incaabiI minule inlregi s-i aminleasc
!%
vreun cuvinl. Alunci ii a[inlea riviriIe goaIe e ziduI orb aI bIocuIui, iar in lcerea enibiI
se auzea doar huruiluI mainiIor care descrcau griu in curlea morii. Cred ins c doar eu i
cu Luci sim[eam cu adevral c se elrece ceva. Iar aoi, in fiecare du-amiaz, in aluI meu
de lorlur, riveam norii incremeni[i i scinleielori i m gindeam numai Ia ce vzusem in
noalea aceea: MendebiIuI rlcind i vr|ind, cu masca de carlon esle fa[a Iui ur, rin
mizeria canaIeIor inlorlocheale, felide...
Vara era e sfirile, sau oale veniser chiar rimeIe ziIe din selembrie,(cci rin[ii mei
se agilaser muIl s-mi cumere ghiozdanuI i rechizileIe enlru rimuI an de coaI). Du
ce o sear inlreag ne vorbise, din nou, desre RusIan i LudmiIa, MendebiIuI roslise aceIe
cuvinle care mi-au rmas alil de dragi: ,Oamenii sinl de alru feIuri: cei care nu s-au nscul,
cei care lriesc, cei care au muril i cei care nici nu s-au nscul, nici nu lriesc, nici nu au
muril. Acelia sinl sleIeIe." Urmase gesluI aceIa, ruerea aceea sre sleIeIe de deasura
foioareIor morii. Mergind sre cas, in luneIuI ingusl, I-am inlrebal de ce a sus aceIe
cuvinle. A lcul in am a|uns in saleIe bIocuIui i acoIo, rivind canaIeIe, mi-a sus c nu
lie nici eI. M-a rugal s-i fac o vizil acas a doua zi, enlru c mama Iui nu avea idee ce s-i
cumere enlru coaI i voia s m inlrebe ce imi cumraser ai mei.
M-am dus Ia eI e Ia nou diminea[a. Mama Iui era imbrcal inlr-un caol ururiu i
era ame[ilor de inaIl. Dar vorbea Ia feI ca mama mea i ca loale ceIeIaIle. Ne-a adus o farfurie
cu Icinl cu mere i ne-a Isal s ,ne |ucm", cum sunea ea, in camera Iui IoneI, sau
VasiIic, sau oale George, nu liu cum ii zicea ea MendebiIuIui. In camer erau surrinzlor
de muIle |ucrii, ceIe mai muIle demonlale. Nu ai fi gsil o mainu[ inlreag. Dinlr-o saIvare
rmsese numai caroseria, e cind molorauI cu ro[i din[ale i voIanl zcea inlr-aIl coI[ aI
camerei. O broasc de labI era desfcul in dou i, ca un ma[ Iucilor, arcuI ieise din IocauI
su. O uc fr lrgaci era azvirIil sub scuneIuI cu slar roz, Icuil. Ie rafluri se afIau i
cr[i, dar nu cile crezusem, ceIe mai muIle sub[ireIe i cu Iilere uriae, ca enlru coIarii mici.
Nu mai liu ce-am vorbil, dar m grbesc s a|ung Ia esen[iaI. Cind MendebiIuI a ieil
enlru cileva minule din camer, am lras afar nile cr[i din mica bibIiolec i am vzul ceva
czind de e oIicioara de furnir. Cred c nici cind I-am vzul e MendebiI in an[uriIe de
canaIizare nu am fosl aa de uimil: du cr[i fusese ascuns sliIouI negru cu femeia
imbrcal-dezbrcal. L-am us Ia Ioc i, cum a inlral bialuI in camer, m-am grbil s-i
sun c lrebuie s Iec. Ie cind imi slringeam calarameIe de Ia sandaIe, in hoI, cci mama Iui
m rugase s m descaI[ cind am inlral, i-am mai rivil o dal, mam i fiu, in cadruI uii, eI
[inind-o landru du mi|Ioc, iar ea imens, ce[oas, in caoluI de salin rou, asindu-i o
min e umr. Zimbeau amindoi cu aceIai zimbel, care ulea s insemne alilea Iucruri, de Ia
vicIenie Ia ironie sau, ur i simIu, bIinde[e. Amindoi aveau IeoaeIe comIel Iiile de gene
i livile deIical cu negru. Am Iecal foarle luIbural.
Afar m-am inliInil cu Luci i i-arri_oveslil ce vzusem. Nu uleam ricee cind
cumrase MendebiIuI sliIouI- ornografic. In ceIe lrei-alru ziIe cile lrecuser de cind iI
vzusem rima dal, negusloruI nu se mai arlase e Ia bIocuI noslru. Nu, nu liu nici acum
in ce feI fcuse MendebiIuI rosl de sliIou. Doamne, dac a fi in slare acum s scriu, s descriu
imaginea care slruie, vie i dureroas, in memoria mea! Ioale c aslfeI a sca de ea, dar,
oricil m-ar chinui, vreau oare s sca` Sau vreau doar s-o vd din ce in ce mai bine, s-o vd i
s-o revd in fiecare secund a vie[ii meIe` Abia acum a|ung, nu liu dac reglil sau
negreglil Ia marea scen a ,cronicii" de fa[. Nu-mi as c ar ulea s ar neverosimiI.
!&
Scriu doar enlru mine, iar eu am vzul-o cu adevral. Scena aceasla m infioar i acum,
incil oale c ea esle ouI lransIucid e care I-am cIocil fr s liu douzeci i unu de ani. Ce
ui monslruos ar ulea iei din eI! Dar nu vreau s m mai gindesc. Tol ce vreau acum esle s
am ulerea s descriu ,reaIisl" aceasl scen, dei mi se are aroae cu neulin[.
MendebiIuI arc innebunise. CeI u[in asla era rerea ceIor mai muI[i din gaca noaslr,
care nu ii uleau exIica momenleIe din ce in ce mai Iungi de aiureaI enibiI, de
hoinreaI dezorienlal a bialuIui in sieIhosen gaIben de-a IunguI ere[iIor murdari ai
Scrii Unu. Abia dac mai inceea cile o ovesle asialic, 6*4?/4#,*#'*%)#?-#/*4?/4#,*#'&+ #sau
O&H&'#,-)# $+-/'"2 #dar Ie Isa i e aceIea nelerminale. Se uila cile o or inlreag, ierdul, Ia
deseneIe fislichii aIe feli[eIor, i chiar inlra cu eIe in vorb. LocuI de ,consiIier inlim" i de
confesor (aa cum bnuiam noi) e care iI avusese e Iing MendebiI bialuI infirm, cu gheala
Iui orloedic nicheIal, fusese Iual de IoIanda, cea cu funde uriae. MendebiIuI vorbea des
cu ea, descriind curbe ciudale rin aer cu miiniIe Iui alil de exresive, in seara dinainlea ziIei
care avea s-i aduc definiliv rbuirea, MendebiIuI, cu IoIanda Ia icioareIe Iui i incon|ural
de noi lo[i, ne susese cea mai frumoas ovesle e care o auzisem vreodal. A fosl ca o
hinoz coIecliv, enlru c am slal in Ia zece noalea, in nu ne-am mai vzul fe[eIe,
in cind lol ce mai rmsese din Iume era lraluI de cer aIbaslru inchis de deasura
noaslr, slrblul de uIberea de sleIe a Cii Laclee. Ira oveslea 6*'5.#&)$8.*<*/*#'*F*,*2 #i
vocea coiIuIui suia, cobora, se rolea, innebunindu-ne de lrisle[e. CoiIa mul, imIelind
slraie de urzici enlru fra[ii ei deveni[i sri regaIe, zboruI aceslora esle marea cea verde, o
ari de Iebd -loale aceslea .....Ioarle muIl vreme, MendebiIuI arc zimbea . Cind a
lerminal oveslea, in Iinilea no[ii se auzeau vuind lramvaieIe care lreceau e lefan ceI
Mare.
A doua zi a fosl uIlima zi. In diminea[a rece m-am inliInil cu Luci i Sandu, rielenii mei,
i ne-am suil in caslan. CoacuI fcuse frucle mari i [eoase. Am dezghiocal loal dimine[a
caslaneIe Iucioase. Sandu a gsil alunci, i imi aminlesc [iluI Iui de surriz, sub o coa|
verde cu [ei, un crislaI mare i greu, scIiilor. Ira ca un ou de slicI rin care Iumina lrecea
Iin. Cind un caslan face asemenea frucle, m-am gindil alunci, nu e bine.
Ie Ia dousrezece, cum Ia Scara Unu MendebiIuI nu area i loluI rea s Iincezeasc,
ne-am gindil Ia un |oc vechi, dinainle de Vr|ilroac, numil IxIoralorii. La |umlalea
bIocuIui se afIa o u de labI niluil, vosil in cenuiu. Ie acoIo era inlrarea in mrunlaieIe
subsoIuIui. Am deschis ua cu gri|, ca s nu scir[iie, i am inceul s coborim lreleIe de
melaI aIe scri[ei in siraI, ferindu-ne s ne alingem de ere[ii uni cu cur i Iini de
anouri eIeclrice. Se fcea din ce in ce mai inluneric e msur ce coboram e scri[.
Am a|uns inlr-o saI Iung i ingusl, mirosind a chil i a cine imbibal de rugin, unde
se vedea o m[rie inciIcil de [evi de diferile mrimi, ieind din ere[i, colind rolund e
du coI[uri, Iine de robinele i manomelre. Ie |os, cimenluI umed iIiia slins sub Iumina
slrecural rinlr-un gemuIe[ zbreIil, afIal foarle sus, aroae de lavan. Iriveam fascina[i
[eviIe. UneIe erau mai groase decil lruuI noslru, aIleIe sub[iri cil degeluI i nesfiril de Iungi.
Am slrblul in lcere saIa [eviIor i am deschis aIl u de melaI, care ddea in saIa
cazaneIor. P*/-'*#de [evi slrbluser ereleIe i se infundau acum in nile enorme inlece de
melaI slaco|iu, incercuile de niluri mari cil umnuI. Ireau nile orci de melaI zcind e
oslamenle de cimenl. Din Ioc in Ioc, cIieau amenin[lor din manomelreIe cu cifre negre i
acoerile cu slicI verzuie. Ne sim[eam ca inlr-un lemIu cu zeil[i ulernice i de nein[eIes.
!'
Du ce am lrecul rinlre monlrii inlecoi, ne-am aroial in virfuI degeleIor, de uIlima
cmru[, cea mai adinc ascuns in burla bIocuIui, camera fochisluIui. Ua dinlre saIa
cazaneIor i aceasl odi[ era lol de labI, dar avea un gemuIe[ rin care, sIlindu-ne e
virfuri, am ulul rivi inunlru. Am inghe[al. Camera era slrblul in diagonaI de o raz
Ial de Iumin, venil de foarle sus, de Ia un geam zbreIil. Raza rsindea i in |ur un abur
Iuminos, aa incil am ulul vedea ceea ce n-am fi vrul s vedem niciodal, in camera goaI,
ceI muIl de lrei e lrei, slleau fa[ in fa[ doi coii comIel dezbrca[i. Raza se fiIlra in ruI
bialuIui i desena fin e cimenl gIezneIe i lIiIe feli[ei. Coiii erau neasemuil de frumoi.
Ireau foarle bIonzi in Iumina aurie, in ruI bialuIui ardeau cirIion[i aurii i roca[i, iar fa[a
ii rea Iuminal de ochii livi[i cu ieIi[ neagr. an[uI de sub nri se desena mai adinc ca
niciodal. uzeIe erau slrinse i insufIe[ile de un zimbel ciudal, inexIicabiI. Tol coruI su
ingusl, cu muchii abia reIiefa[i de cile o Iinie gaIben, cu coasleIe fine, uor vizibiIe, cu
icioareIe sub[iri i ferme, rea o schi[ deIical i luIburloare. Mai scund, cu coziIe rinse
in fundeIe de salin aIb, cu vi[eIe brelonuIui rsucindu-i-se e frunle, zimbind cumva
incurcal, cum am vzul mai lirziu zimbind loale femeiIe rmase goaIe , IoIanda iI rivea in
ochi. CoruI ei iI vd aievea in fa[a ochiIor i acum, cind scriu. Ira fin i aIb, cu bnu[ii siniIor
armii, cu sexuI doar ca o Iiniu[ schi[al inlre uIe. Aroae nici o aIl diferen[ nu era de
observal, inlre ceIe dou lruuri de coii. }os, e cimenl, erau aezale inlr-o ciudal ordine
haineIe Ior. I-am vzul cum se riveau, fr nici un senlimenl care ar ulea fi definil, enlru
c fe[eIe Ior aveau exresii neomeneli. Ixresii de slalui... i nici de slalui. Cind feli[a a
ridical un bra[ i I-a alins e bial cu virfuI degeleIor e umr, Sandu s-a smuIs de Ia geam i
a Iual-o Ia fug inaoi, rin saIa cazaneIor. Am fugil i noi, eu i Luci, ingrozi[i. Tremur i
acum, susin i acum, cind imi aminlesc scena aceea din camera fochisluIui. Aud i acum,
srgindu-mi urechiIe, [iluI de saim aI IoIandei Ia auzuI lroiluIui noslru, [il care ne-
a urmril, reverberind rinlre cazane i [evi, in afar.
Nu ne-am oril decil Ia Scara Unu, uslie Ia ora aceea. Nu ne uleam rivi, nu uleam
face nimic. Luci lremura ca un aucal, a fcul i febr in ziIeIe urmloare. La rinz ne-am dus
acas, iar in limuI somnuIui de du-amiaz, cu cauI sub cearceafuri, am deIiral in seara.
Nu vedeam decil ceIe dou lruuri fragiIe infrunlindu-se in singurlalea camerei fochisluIui.
Nu in[eIegeam nimic. De ce se schimbase MendebiIuI alil de brusc, alil de lolaI, du venirea
negusloruIui de nimicuri` Dar nici s imi un inlrebri nu mai reueam. Sandu ins
reac[ionase aIlfeI. Ira indignal, Iin de furie.
Seara, Ia Scara Unu, cind s-a adunal loal vechea gac, Ie-a oveslil loluI, mai unind i
de Ia eI, iar din oveslea Iui reieea c MendebiIuI ne roslise e lo[i cu limeniiIe Iui, dar c
acum i-a dal arama e fa[. Vova i cu frali-su s-au reezil Ia lransformalor i au lers cu
aImeIe frazeIe coIorale e care Ie scrisese MendebiIuI cu crel i care fuseser de alunci
inlrile de mai muIle ori de cile unuI din noi. Mimi lriumfa: se c[rase e lronuI
MendebiIuIui i conducea de acoIo, mare, burlos i negru, disula desre cum lrebuie
edesil MendebiIuI. inein[eIes c nu-I ulea duce minlea dincoIo de ,s-I caflim".
Mar[aganuI rouse s-i lragem o Vr|ilroac, in una-aIla, c nu mai |ucasem de muIl. Aa
c ne-am reezil in saleIe bIocuIui i am coboril iar in an[uriIe murdare, resirind iar
draguI noslru miros de minl i rime i ue Iloase, dar mai aIes mirosuI lrunzlor aI
fricii.
Ne-am us iar mliIe de carlon e fe[e, lransformindu-ne in diavoIi i monlri, i uriai,
!(
i baIauri, i sIbalici, i am inceul s ne fugrim rin canaIeIe inlorlocheale. Ie Ia ol seara a
arul MendebiIuI. Nu ne-a venil s credem cind I-am vzul aroiindu-se de marginea
an[uriIor. Crezusem c va sla ceI u[in o slmin inchis in cas, iar faluI c mai indrznea
s dea ochii cu noi ni se rea de un lueu nemaiomenil. Am Isal baIl |ocuI i, de acoIo, de
|os, iI riveam rin|ind. II vru s ne sun ceva, dar IauI Iu un buIgre de minl i, aruncind
insre eI, iI Iovi desluI de lare in icior. }ean fcu Ia feI, i MendebiIuI o Iu Ia fug sre Scara
Unu, sub o Ioaie de buIgri. Ne-am reezil du eI, cu mliIe e fa[, urIind. Ne
umIuserm buzunareIe de buIgri. Ieind din cuIoaruI ingusl, ne-am oril in mi|IocuI cur[ii
inlerioare. De acoIo nu avea cum s ne scae. Nu I-am descoeril de Ia inceul, dar in Ia
urm I-am zril ascuns du baIuslrada IoduIui, adic e mica Ialform care ducea sre o
u zidil. Ira ghemuil in inluneric. UrIind, am inceul din nou s aruncm cu buIgri in eI,
dar MendebiIuI urIa arc mai lare decil lo[i i se blea ca un diavoI. Iurla esle fa[, alunci
am vzul, Ia Iumina neonuIui din curlea morii, masca Iui oribiI, iclal cu acuareIe, i arunca
inaoi in noi buIgrii care-I Ioveau din loale r[iIe. Ira mai sus i bine aral de ceIe dou
baIuslrade, e cind noi eram in leren deschis, aa c s-a ulul ara muIl vreme, o or
inlreag, in cind un buIgre I-a Iovil cu ulere in ca. Alunci I-am vzul in enumbr
Isindu-se incel Ia minl, arcuindu-se in ceaf i cIciie i inceind s se zbal cu o for[
insiminlloare. Ne-am aroial de eI, dar rea s nu ne vad. Din ochi i se reIingeau ur
i simIu uvoaie de Iacrimi. Gemea i rcnea scurl, din cind in cind, rinlre sasme care ii
conlorsionau coruI in ozi[ii imosibiIe. Ne-am serial alil de lare, incil Lu[ s-a dus Ia
Scara Trei i a sunal Ia ua MendebiIuIui. Ascuni in Scara Unu, am vzul-o e femeia in rou
venind in fug i Iuindu-I in bra[e e coiIuI chinuil de sasme. Abia a reuil s-I slrecoare
rin cuIoaruI ingusl care ducea sre ceIeIaIle scri.
Aa s-a cam lerminal loluI. Ie MendebiI I-a lrimis maic-sa Ia bunici sau Ia vreun inlernal
sau in aIl arle, cci nu I-am mai vzul niciodal. De a doua zi a inceul s Iou mrunl i
inghe[al, in ce lol saleIe bIocuIui s-a lransformal inlr-o mocirI unde nu mai era chi s le
|oci. Du vreo slmin am inceul coaIa i in in var gaca s-a cam deslrmal. Au
urmal mai muIl de douzeci de ani anonimi. Am fcul IiceuI , armala i facuIlalea i ial-m
beIfer. De acum lrei Iuni ins de Ia visuI cu borcanuI de hamsleri, sinl cu loluI aIl om. Nu mai
ol. Am noale de noale comaruri e care nici nu mai indrznesc s Ie lranscriu in caieleIe
de vise. Siml c se aroie ceva, siml un miros de ghea[ olrvil care imi infioar orii ieIii.
IIing uneori, du-amiezeIe, fr Iacrimi, nervos, cu senlimenluI dizoIvrii iminenle. O aslfeI
de criz de Iins diseral am avul du ce am descris, ieri, scena din camera fochisluIui. Ce
va fi acum, c am lerminal oveslea asla, care mi-a rsril in memorie alil de miracuIos` Am
s ince s umbIu e slrzi, s inlru in reslauranle i magazine, s luIbur Iinilea in
cinemalografe oveslind in gura mare desre MendebiI` Ienlru c siml c nu am sus loluI,
enlru c nu m ol slini s nu urIu in gura mare acesl adevr numai i numai aI meu,
enlru c nu mai ol, nu mai ol slini aceasl mare durere, nu mai ol... Da, nu am s Ie
cilesc Ia cenacIu, cci foiIe aslea nu sinl Iileralur, eIe sinl o groaznic rofe[ie, am s Ie iau s
Ie cilesc in viscoI, e slrzi, Ia Iumina vilrineIor i in lramvaie, i voi gsi oameni care vor
in[eIege i care m vor urma i vom scoloci rin lol orauI i-I vom gsi in Ia urm e
MendebiI i vom li c *'#*$+*#i-I vom in[eIege i vom Iinge i vom cinla, i eI, acoeril de-o
bIan de raze, aruncind fuIgere aIbaslre, va ridica bra[eIe i se va inI[a, Iuminind orauI ca
ziua, in Ia sleIe i dincoIo de sleIe, iar noi vom rmine ca de cenu aIb, mai uri, mai
!)
uri... ah, nu mai ol...

Am dal azi-diminea[, e cind culam scolchuI ca s Iiesc o coerl, de acesle agini

blule Ia main, care, du cum aral, are veche de esle doi ani. Irau e ifonier, sub nile
vaze caerale. Le-am cilil i nu m ol slini s nu scriu chiar in conlinuarea Ior cil de
surrins am fosl. Nu exisl nici un dubiu, eIe au fosl scrise Ia Irika mea i se refer Ia o
erioad din coiIria mea. Sigur, recunosc uneIe dale din aceasl ,cronic". Am slal in bIocuI
din oseaua lefan ceI Mare. Moara, Scara Unu, loale decoruriIe sinl reaIe i exisl dar bIocuI
n-a avul niciodal cazane de incIzire Ia subsoI. Coiii sinl reaIi, chiar numeIe Ior Ie [in minle,
e unii ii vd i azi, dar loal oveslea cu MendebiIuI mi se are absurd. Nu a exislal un
coiI alil de savanl Ia noi in bIoc. Vova Smirnoff e acum inginer, Lum e icoIo Ia Alhenee
IaIace, iI lol vd e-acoIo. Mar[aganuI e i eI ceva e undeva, Sandu e lol inginer, iar Nicuor
e amicuI meu, NicoIae IIiescu. Dar unde e MendebiIuI` De unde naiba a arul oveslea asla`
A vrea s recilesc lexluI, dar mrlurisesc c mi-e fric. Are in eI ceva nefasl. Nu m holrsc
ce s fac cu lexluI sla. Nu vreau s-I arunc, dar nici nu vreau s mai dau de eI. S-I un
undeva bine, undeva unde s oal sla o venicie fr rime|dia de-a fi aruncal cu vreun ziar
sau aIle hirlii, cci nevasl-mea esle meler Ia aa ceva...
"*