You are on page 1of 60

Ştefan Arteni and Myriam Sánchez Posada de Arteni in conversation with Muguraş Maria Petrescu

OCTOBER 29, 2011

conversation with Mu guraş Maria Petrescu OCTOBER 29, 2011 Stefan Arteni, A circle fits not with

Stefan Arteni, A circle fits not with a square design, a verse from Li Sao (Encountering Sorrow), a poem about exile composed by Qu Yuan, Art of Ink Exhibition, Chiang Mai University (CMU), Thailand, November 8 -27, 2011

Poster for Sign of The Logos , Artist’s Books and Related Materials, A Retrospective Exhibition

Poster for Sign of The Logos, Artist’s Books and Related Materials, A Retrospective Exhibition of Sol Invictus Press (November 19, 1998 - April 16, 1999), St. Mark's Library, The General Theological Seminary, New York (curated by Isaac Gewirtz)

INTERVIEW WITH THE PAINTER ŞTEFAN ARTENI AND HIS WIFE MYRIAM SÁNCHEZ POSADA DE ARTENI, OCTOBER 29, 2011

HIS WIFE MYRIAM SÁNCHEZ POSADA DE ARTENI, OCTOBER 29, 2011 In New York I had the

In New York I had the great joy to get acquainted with the painter Ştefan Arteni and his wife Myriam Sánchez Posada de Arteni, a family of artists who graciously spared some of their time to answer a few questions, a time which, although it seemed far too short, was filled with wonder and beauty.

1) Muguraş Maria Petrescu. Mr. Ştefan Arteni, you are an artist known worldwide. However, much less is known about you in Romania. But, as the Lord’s thoughts and

plans are unfathomable, I have now the pleasure of meeting you, of making your acquaintance through the intercession of my teacher of English at the University Al. I Cuza - Iassy, Professor Sorin Pârvu, with whom (so to speak) I ”plotted and planned” this interview.

Ştefan Arteni. Heartfelt thanks for giving us the opportunity to say a few words about four decades of activity dedicated to art, particularly to painting.

The death of painting has been proclaimed time and time again. Tradition and craftsmanship seem to have become useless encumbrances. However, let us recall Heideggers’s words: “…what is useless can still be a force and perhaps the only one.”

2) MMP. Your artistic work has several aspects. 1) Painting - and here we are dealing with two major branches, a) Sino-Japanese calligraphy and Kana and b) secular and religious paintings. 2) You are also an essayist and translator. How do you manage to combine these artistic activities that are so diverse in terms of expression?

Ştefan Arteni. Painting and calligraphy are forms of prayer. In the Far East they are viewed as a way of meditation. A Japanese will sign a calligraphy work: “[name] painted this”. Zographer, zographos in Greek, means “writing things that have life”.

Painting and/or calligraphy may be thought of as a play with formal domains, the iconography having been prescribed by the various traditions. One may speak of a personal process, a process which is both visual and tactile. Our friend Magda U. (the writer Magda Ursache) said it beautifully: “having eyes on the tips of the fingers”. Art is paradoxical in the sense that full freedom may be attained only by accepting and mastering rules, conventions and constraints.

What could be more revolutionary today than a fresh encounter with tradition? My essays, usually richly illustrated or purely visual, are another way of exploring form.

I have tried to translate a few verses, perhaps because in some way they seemed to pertinently refer to my wanderings. Here is a haiku by Ion Pillat:

With gods about I've roamed, solely menwards back to come.

A few verses by Adrian Maniu:

Ultimate dream The path will descend Straight and so weightless Toward the abyss.

Or a poem by Eugenio Montale:

If you will beckon, in graylike Open tremble corrupted All vestiges That the void does not swallow.

Annulled is thence gesture, All voices fall silent, Returns to its wellspring The barren existence.

3) MMP. You left Romania 40 years ago (on August 2, 2011 you have marked this period of time). Can you tell us what happened then? What exactly led you to leave Romania? In fact, what was, specifically, your rapport with the system?

Ştefan Arteni. Researchers have long ago demonstrated that only those who are a little crazy are able to prevail against prolonged brainwashing. Consequently, one of my calligraphy names is “the crazy hermit”, Kyosen in Japanese. The seal below reads “crazy hermit’s writing”:

my calligraphy names is “the crazy hermit”, Kyosen in Japanese. The seal below reads “crazy hermit’s

4) MMP. What did you do after you left the country?

Ştefan Arteni. I settled for a few years in Italy where, of course, I enrolled in the Academy of Fine Arts, and also thoroughly explored Italian painting: Pompeii and Rome, Venice, Assisi and Florence.

Myriam de Arteni. A few years later, we both went on a “pilgrimage” to the “temples” of Western Art: Madrid (to see the works of Velazquez, “the painter’s painter”), Toledo (for an encounter with El Greco, another exiled painter, as stated by Vintilă Horia), Paris, the Netherlands, London.

5) MMP. 1971 finds you in Rome, a very beautiful city full of history, civilization, culture and romance. That is the year you met Miss. Myriam Sánchez Posada?

Ştefan Arteni. We met at the Accademia di Belle Arti, Rome, on November 15, 1971, the day the courses started. We have been inseparable ever since. Together we wandered into the labyrinth of art.

6) MMP. At that time you were editor at the Vatican Radio, where you have realized countless broadcasts, and you have also published papers on various aspects of art history, preparation of artist’s materials and techniques of painting.

Ştefan Arteni. I worked for a few years at the Romanian Section of the Vatican Radio. Let me use this opportunity to express my gratitude to the redactor in chief, monsignor Flaviu Popan, who perished in tragic circumstances, for all his teachings and first of all for explaining the arcana of hesychasm.

Myriam and I published some of the results of our research on materials and techniques of painting. Our investigations were initially presented in the form of scientific papers at various international conferences. We pursued this undertaking also later, in the U.S.A. Today, many of these papers are being used in European teaching institutions. We enjoyed the support and advice of luminaries in this field: Marc Havel, technical director of Lefranc & Bourgeois, who had collaborated with Jacques Maroger; Hans Gert Mueller, technical director of Lukas Kuenstlerfarben, Duesseldorf, who was also the editor of the new and updated editions of Max Doerner’s book; and last but not least, Roelof Roelofs, who visited us in Rome and whose factory we visited in Scheveningen, son of Albert Roelofs, the Dutch painter who had founded Oudt Hollandse Olieverwenmakerij.

7) MMP. You have lectured and demonstrated Japanese, Greek, Sanskrit calligraphy and you have won international awards.

Ştefan Arteni. The most significant ones were the two grand prizes for calligraphy awarded me by the Foreign Affairs Ministry of Japan in 1996 and 2005, the 2005 prize granted almost contemporaneously with the rank of shihan (master) being conferred on me by the Japan Calligraphy Art Association.

Yusho Ten , Tokyo-Geijyutu-Gekijyo, Tokyo, Japan, 2004. Left and centre: two monotypes now in the

Yusho Ten, Tokyo-Geijyutu-Gekijyo, Tokyo, Japan, 2004. Left and centre: two monotypes now in the collection of Professor Tanaka Setsuzan; right: the examination calligraphy work for the rank of shihan.

Art Endures Forever (four Chinese characters in seal script form)

Art Endures Forever (four Chinese characters in seal script form)

The lecture-demonstrations discuss the common origin of writing and painting as well as the meditation aspect of these activities, and also examine the various facets of the science of art in the context of evolutionary game theory, logic of distinctions, cybernetics and polycontexturality.

What should be the purpose of that kind of activity we today call art? Is there a science of art? The mathematical methods of game theory and especially of evolutionary game theory have already elucidated the formation of cultural spaces, to use the term introduced by Lucian Blaga, and, implicitly, of conventions. Similarly, game theory explained the appearance of graphical conventions and their role in facilitating communication. A cultural space or an artistic tradition may be conceived metaphorically, visually, as an interwoven whole, as a contexture, like, for example, a Romanian rug, with all its formal simplicity or intricacy, with all the traditional and/or appropriated elements constituting the composition. The interplay of contextures, the passage, transition, conversion from a contexture to another or, in short:

polycontexturality, will emerge as a possibility.

In his Laws of Form, a book influenced by Indian thought, the mathematician George Spencer Brown outlines a theory of distinctions and/or a calculus of form and demonstrates that the reason why things seem to have sense has to do not with changes at the level of the content, but with changes at the level of form. His work has become a source of inspiration for a variety of fields: art, sociology, cybernetics. And cybernetics may be described as the art of steering between potentialities and constraints.

We now find ourselves in a universe where the simple act of drawing a distinction creates something from nothing. Subsequent operations are necessary although they may appear fortuitous. Here, perspectives, systems of proportions, and so forth, find their place. And the whole folds upon itself, it refers to itself.

8) MMP. You have started school in Bucharest, then you have continued your studies in Rome and New York. You have attended courses in architecture, art history, mural painting, restoration and conservation of historical monuments, you speak several languages fluently, you translate, write books. Tell me please, how were you able to achieve such feats?

Ştefan Arteni. I do not think that one may speak of some kind of exploits. It was just my family providing me with an education based on the pre-war schooling model. I also had the good fortune of having outstanding teachers: firstly, the private instructors; secondly, an unforgettable elementary schoolteacher; thirdly, my professors at the Nicolae Tonitza high school and at the Ion Mincu Institute of Architecture. I recall with affection and respect two wonderful teachers I had at the Nicolae Tonitza high school: Nicolae Butnaru (sketching or croquis course) and Vasile Brătulescu. Later in New York, I studied microscopy and the methods for identifying pigments with Walter McCrone, one of the foremost experts in this field, at the Conservation Center of the Institute of Fine Arts.

Of paramount importance has been the encounter with the calligraphic work of Kamijo Shinzan and, subsequently, with the work of his successor as president of the Japan Calligraphy Art Association, professor Tanaka Setsuzan, one of the greatest Japanese calligraphers, the teacher who will guide my studies. The “master-apprentice” model worked very well for centuries. The Japanese word shodo means "the way of writing":

respect the tradition, master it and find your way within it. Apprenticeship means self- discipline, daily practice and a rigorous spiritual askesis. Waying the way transforms the wayfarer. According to ancient custom, upon my promotion to the rank of master, professor Tanaka Setsuzan gave me a new calligraphy name: Art Mountain (Geizan in Japanese).

Tanaka Setsuzan gave me a new calligraphy name: Art Mountain ( Geizan in Japanese). Seal carved

Seal carved with the name Geizan

9) MMP. In 1991 you founded together with Mrs. Myriam Sánchez Posada de Arteni, Sol Invictus Press. What is Sol Invictus Press and how and why was it set up?

Ştefan Arteni. Sol Invictus Press [sol invictus, means the invincible sun, the last Roman god before the christianization of the empire] is our small artisanal publishing house or small press, founded contemporaneously with our first artist’s book, Laudes Creaturarum, the poem of St Francisc of Assisi. The image on the seal of the press and its name were inspired by a carved wooden spoon: the sun and the horses drawing its carriage across the skies. Artists’ books imply turning one’s gaze towards the past, towards a time when books were also art objects.

the past, towards a time when books were also art objects. One of the seals of

One of the seals of Sol Invictus Press

10) MMP. Mrs. Myriam Sánchez Posada de Arteni, the woman beside you, gentle and loving, your life-long partner, your soul mate. One does not have to know her closely to realize that beauty, refinement and kindness light not only her face but her soul. Mrs. Myriam Sánchez Posada de Arteni’s wide friendly eyes seem to have candidly discovered things anew and to inspect them with eagerness and joy. Such qualities meet in an artist’s

soul as a matter of course, for Mrs. Myriam Sánchez Posada de Arteni, scion of an aristocratic Colombian family, is a respected artist and has won numerous international awards. How does such a team of artists function for it is known that artists, especially those working in the same field, tend to be quite exigent with each other’s work? How will the mystery and excellence of Mrs. de Arteni’s art be translated into the manufacturing of Coptic bindings or into mastering the secrets of Western codices?

bindings or into mastering the secrets of Western codices? Senior Exhibitions Conservator Myriam Sánchez Posada de

Senior Exhibitions Conservator Myriam Sánchez Posada de Arteni working in the Barbara Goldsmith Preservation Division of The New York Public Library

Myriam de Arteni. The process of creating our artist’s books follows the scriptoria model and the practice of ancient anonymous craftsmen. We creatively share ideas and/or suggestions and combine our individual skills. In Rome I attended not only the Accademia di Belle Arti but also the Istituto Centrale di Restauro and the Alfonso Gallo Institute for Book Restoration, I studied at the State Achives and attended the UNESCO- ICCROM program. A few years later I took the course on pigment identification at the New York Institute of Fine Arts as well as the course on the restoration of photographs at the Rochester Institute of Technology. At the same time, I selected the field of bookbinding for specialized study, becoming versed in the different ways books can be constructed, from Roman wax tablets to Coptic bindings, or from Medieval procedures to Oriental practices. A Mallarmé poem deserves a befitting codex format, while for a short poem or for Far Eastern poetry the accordion format seems more adequate.

Far Eastern poetry the accordion format seems more adequate. Left: papyrus scroll-book; centre: Roman wax tablets;

Left: papyrus scroll-book; centre: Roman wax tablets; right: parchment scroll book (reconstructions realized by Myriam Sánchez Posada de Arteni)

parchment scroll book (reconstructions realized by Myriam Sánchez Posada de Arteni) Coda (poem by Daniel Simko),

Coda (poem by Daniel Simko), 1997

Cantique de Saint Jean (poem by Stéphane Mallarmé), 1996
Cantique de Saint Jean (poem by Stéphane Mallarmé), 1996

Cantique de Saint Jean (poem by Stéphane Mallarmé), 1996

Ştefan Arteni. Regarding Myriam’s concept for the wrapper of our first book, the curator of the retrospective dedicated to Sol Invictus Press, Isaac Gewirtz, commented as follows : “Her playfully dramatic sense of design is evident in the five-paneled folding front for the wrapper of Laudes Creaturarum . The ink-and-brush symbol of the Chrismon (a circle containing the Greek initials of Jesus Christ, I X) on the wrapper front, which closes in two facing panels, opens upon an Ichthys (a fish within a circle). The folding panels themselves become a metaphor for revelation.”

a circle). The folding panels themselves become a metaphor for revelation.” Wrapper for Laudes Creaturarum ,
a circle). The folding panels themselves become a metaphor for revelation.” Wrapper for Laudes Creaturarum ,
a circle). The folding panels themselves become a metaphor for revelation.” Wrapper for Laudes Creaturarum ,

Wrapper for Laudes Creaturarum, 1992

11) MMP. On October 21, 2011, at the launch of the art album dedicated to Constantin Antonovici we met at the Romanian Cultural Institute in New York. I participated in the round-table and spoke about a very important aspect of the work of the great sculptor: the owl and what it symbolizes. I know now that Mrs. Myriam Sánchez Posada de Arteni is working on an artist’s book whose subject is also the owl. What would be the reason for the owl’s reappearance?

Myriam de Arteni. Athena Glaukopis (owl-like gleaming-eyed), the owl painted on the portico of the Horezu town church, the neolithic owls or the owl of America’s precolombian cultures were upheld as symbols of perspicacity and erudition. Hurezi monastery took its name from the owls – huhurezi in Romanian - who used to dwell in the area. While we were working on our first book, Laudes Creaturarum, the owl appeared almost at once. It found a place also in my husband’s mural project dedicated to Orpheus. Athena and the bird which sees well in the night accompanied and guarded Ulysses in his exile. This is why the owl is also present in our book The Return of Ulysses, based on Radu Gyr’s poem. It seems that the owl takes under her wings artists and wanderers. The owl story will appear in Spanish and English, may be also in Romanian. Below are a few paragraphs from the first pages of the book:

“Hoplaaaaa, buenas noches para todos! Sean todos bienvenidos a mi modesto relato en una noche cuando el silenció reina en el bosque porque los espíritus acongojados deambulan por ahí.

Y así, de algún modo empezaba todo, allá por el mes de Junio, de no recuerdo qué año… cuando los sueños se hacen realidad si se piden con mucho deseo, en donde la magia no se esfuma…

La llegada de las vacaciones de mitad de año era para mí y mis hermanas sinónima de felicidad. Toda la familia incluyendo hermanos, tíos y primos viajamos a encontrarnos en el árbol de los abuelos, el árbol de los recuerdos como yo lo llamo.”

“Hoplaaa, to all a good evening! You are all welcome to my unpretentious storytelling…

And so, it all began somehow, over there, during the month of June of I do not recall what year…in a time when dreams come true if the yearning is strong, in a place where the enchantment does not fade away…

The arrival of summer vacations was for me and for my brethren synonymous with happiness. The entire family, including brethren, uncles and cousins, traveled to our meeting in the tree of the grandparents, which I used to call the tree of remembrances.”

A digital composition which will illustrate the book

A digital composition which will illustrate the book

March 17, 2011: Caring for Colombia foundation honored Myriam Sánchez Posada de Arteni for her

March 17, 2011: Caring for Colombia foundation honored Myriam Sánchez Posada de Arteni for her lifetime contribution to the arts. Photo Herb Scher.

12) MMP. You are one of the very few artists, if not the only one, who lives in the West and has mastered the art of seal cutting.

Ştefan Arteni. In the Far East, seal carving is one of the arts that had to be mastered by the literati. The knives used for carving are called “iron brushes”. It is usually a miniaturistic art although seals may also be of larger sizes up to the so-called carved calligraphy. My seals have been favorably compared to those carved by Qi Baishi, the great Chinese painter and calligrapher.

carved by Qi Baishi, the great Chinese painter and calligrapher. These rules are no rules and

These rules are no rules and therefore they are my rules.

Anastasis (Harrowing of Hell) 13) MMP. While reading through your biography and about your work,

Anastasis (Harrowing of Hell)

13) MMP. While reading through your biography and about your work, I came across the statement “art is the artist ". How do you relate to this assertion?

Ştefan Arteni. You may be thinking of Heidegger’s word play, of his formulaic statement:

“The artist is the origin of the work. The work is the origin of the artist

prior to both…- art”. The statement underscores the feedback loop between art, artist and

artwork.

a third thing… is

The statement may be abbreviated. S.J.Schmidt says: “Art constructs art”. We are now in the domain of radical constructivism. Schmidt’s statement refers to an experience that every true painter should have had. It is said that Correggio, standing before some great masterpiece, exclaimed: “Anch' io son' pittore!” ("I too, am a painter!".)

Since early childhood I have seen works by Pallady, Petraşcu, Tonitza, Henri Catargi, Dumitru Ghiaţă, in collections and in museum. I said to myself: yes, I am a painter also.

14) MMP. Tell us please about the books based on carved stone seals, and the technique of working with a bamboo pen.

Ştefan Arteni. There was a game played by Chinese literati which consisted of composing impromptu poems, each participant taking his turn to write a classical verse. I selected verses from various Chinese paintings, usually composed by the painter himself. The verses have five or seven characters. Once carved in soapstone, they were printed, thus creating a new poem composed of classical citations, a poem which, at the same time, has a visual presence. The bamboo pen is a Far Eastern tool used for drawing. It produces interesting results in calligraphy also.

Below is the text of the English translation of our book, Casual Writings By A Window, 1995 (in the book the Chinese verses appear both in the form of seal script impressed with red seal paste and in the form of semicursive script executed with the bamboo pen):

Below is an example of the bamboo pen having been used both for drawing and for calligraphy (maquette for the Prayer of Jesus albums):

for calligraphy (maquette for the Prayer of Jesus albums): 15) MMP. This takes us back to

15) MMP. This takes us back to the beginning of our talk where I mentioned that your work also includes the religious facet, which is treated in a manner dissimilar from what the common man is accustomed to seeing (such as, for example, the Icons in churches). Your religious paintings, in my opinion, have something of the unseeable and ineffable yearning to touch divinity, to draw nearer to it. Your painting is neither direct nor invasive, it is explicitly implicit and enveloping. Looking at a work makes one feel like part of the work, of its spellbinding warmth.

Ştefan Arteni. What does it mean for a painting to be religious? Is it only the content that counts? What about the numberless biblical stories which decorate the walls of many museums and churches and which do not seem al all spiritual? Perhaps an abstract painting by Poliakoff or a still life by Morandi might be perceived as religious, in the wide sense of the term. Professor Tanaka Setsuzan once said: “The Gods speak through the marks drawn by the artist.”

Western iconographic tradition and zographers’ handbooks describe all that is needed for

a subject to be defined as biblical. The questions I asked myself, the questions to which I tried to find answers by means of a few paintings, were connected to form. This is the reason why I created elaborate compositions, the Magi series, with numerous figures and

with allusions to rhetoric, after the example of Botticelli or Ghirlandaio. In the same way

Zen Icons. The Icons in oil, which are almost abstract, are an exercise in the use of complementary colors. The Icon of St Luke, the painters’ patron saint, is built on a red- green plus white and black harmony, with a passage into the yellow-violet gamut. It is a fact that in Far Eastern calligraphy as well as in Icon painting, in zographia, the text or image are, as a rule, very familiar to the viewers, so that even a lot of formal manipulations will not make them unrecognizable.

rule, very familiar to the viewers, so that even a lot of formal manipulations will not

St Luke

Below is an example selected from one the albums dedicated to the Prayer of Jesus, The Myrrh-bearing Women at the Grave, collage and ink on paper:

Myrrh-bearing Women at the Grave , collage and ink on paper: In like manner, I explored

In like manner, I explored the domain of the sophisticated allegories in vogue among the Mannerist painters, which I painted using monotype procedures based on the techniques of Zen calligraphy. Starting from the potentialities and limitations of a formal system and/or a technique, I produced other series also, the Bacchanals, Warriors and Legends series, as well as the digital variations on the theme of the Orphic Mioritza.

16) MMP. Let us consider, within the frame of reference of religious painting and of symbols, a text by Mircea Eliade: “…seeing signs, hidden meanings, symbols, in the sufferings, the depressions, the dry periods of everyday life. Seeing them and reading them even if they aren't there; if one sees them, one can build a structure and read a message in the formless flow of things and the monotonous flux of historical facts.”

Ştefan Arten. Eliade himself seems to suggest that signs exist only for those who wish to discover signs and significations. Critics, art historians, philosophers, semioticians, stop at the figurative image and try to read it. There are, however, empty signs, whose initial significations have been forgotten long ago although the signs as form have survived in the repertory of artists’ studios. I would commend to your attention the saying of a Balkanic writer, Danilo Kiš: ” Form as possibility of choice, form that is an attempt to locate points of fulcrum…in the chaos around us…”. Nearer to our own time, Niklas Luhmann insightfully wrote: "Symbols … are forms of self-reference using the self- reference of form". During the iconoclastic controversy, the fathers of the church uttered a truth that should have been self-evident, a truth later uttered also by André Lhote, the teacher of many Romanian painters: the painted image is a formal equivalent (équivalent plastique in French, from the words plastikos, plassein, which mean to give form), a few lines and daubs applied to a surface. Accordingly, fine art, art plastique in French and artă plastică in Romanian, means, in the strictest sense, the art of form. Content, subject, theme, are secondary elements.

of form. Content, subject, theme, are secondary elements. Reproduced above is a painting I titled The

Reproduced above is a painting I titled The Meaning of Meaning. It began with a collage sketch, a few randomly assembled cut-outs from periodicals. It is only a play with form.

The Annunciation is an exercise in the use of two colors plus white and black

The Annunciation is an exercise in the use of two colors plus white and black over the red ochre ground popular in El Greco’s time. The ground intensifies the colors applied over it.

Working on the Orpheus mural project
Working on the Orpheus mural project

Working on the Orpheus mural project

Working on the Orpheus mural project
The work reproduced above is a technical experiment meant to determine whether the characteristic effects

The work reproduced above is a technical experiment meant to determine whether the characteristic effects of a monotype on paper can also be achieved by painting in oil on canvas. Curators always insist on a title. So I named the work Cai Verzi Pe Pereţi (a Romanian colloquialism meaning “to have an impossible dream”; the literal translation is Green Horses on The Wall hence the title: Composition with Green Horsemen).

17) MMP. Your artistic personality has pushed you to write books and essays on visual semiotics, of modern painting, on church architecture and painting in Romania, Macedonia, Greece and Cyprus.

Ştefan Arteni. My essays and ebooks are, for the most part, attempts at exploring painting traditions with help from the internet where countless travelers have posted fine photographs. I would like to thank them all, especially all those responsible for photographing the innumerable Romanian wood churches. Lately I have been focusing on Byzantine tradition. There are times when I may even succeed in reconstructing the entire painting decoration of a small church. A few hundred images referring to the byzantine-mioritic visual semiosphere, or to Macedonia and Greece, instantly reveal the amazing variety of this style, both horizontally, from people to people (yes, there is such a thing as national specificity!) and vertically, chronologically, that is the changes of style and the appropriation of western formal solutions adapted to local tradition. With regard to Romania, a few names emerge from the fog of anonymity, names of zographers whose works are no less masterful than the paintings of their more famous Western rivals. I will enumerate only a few: Dragoş Coman at Arbore, Toma from Suceava at Humor, Sofronie and Ion at Suceviţa, Mihnea (zographer for Michael the Brave), Pârvu Mutu (zographer of the Cantacuzino family), Ilie from Teiuş. Variations on the theme of form, building form from form, complexity of polyphonic compositions, skillful use of consonant, assonant and dissonant color gamuts, are the salient features of this tradition, features which later will constitute the foundations of the work of Pallady, Tonitza, Petraşcu, and Ghiaţă.

18) MMP. Let us now go back to the subject of Romania. For how long have you not been back?

Ştefan Arten. Since 1971.

19) MMP. Would you like to see Romania again?

Ştefan Arteni. Ithaca, my Ithaca, has given me the solid foundation which always allowed me to be proud of being an offspring of the mioritic space. Ithaca, my Ithaca, has given me the gift of a wondrous wandering. Maybe one day I will behold it once more. Radu Gyr has said: “the true defeat is/to forsake one’s dreams.”

20) MMP. What future projects are on the horizon?

Ştefan Arteni. We intend to complete a few book projects already in the maquette stage:

the book about light, a book dedicated to one of Daniel Simko’s poem (a Slovak poet and friend who unfortunately passed away too soon), the owl story and a few others.

A project nearly two decades in the making will hopefully see the day: a church dedicated to the Theotokos of the Life-Giving Spring.

21) MMP. We conclude with a question that always arises in such cases. From America, the coveted dream of many Romanians, from New York where you have spent almost a lifetime, is there any message you would like to impart to Romania and to all Romanians?

Ştefan Arten. My generation was a generation sacrificed, wasted in the swirling vortex of history. I would like to speak to the young ones, to those who, may be, will become the founders of tomorrow’s Romania. It is said that at Delphi, next to the famous maxim “Know thyself”, there was another one: “Be who you are”. Yes, be who you are! Do not forget that Europe originated over there, in the balkan - mioritic mountains, valleys and meadows.

MMP. Thank you.

Muguraş Maria Petrescu

East and West. Allegories, Kobe Art Hall, Kobe, Japan, 1997

valleys and meadows. MMP . Thank you. Muguraş Maria Petrescu East and West. Allegories , Kobe
valleys and meadows. MMP . Thank you. Muguraş Maria Petrescu East and West. Allegories , Kobe

Sign of The Logos, Artist’s Books and Related Materials, A Retrospective Exhibition of Sol Invictus Press (November 19, 1998 - April 16, 1999) , St. Mark's Library, The General Theological Seminary, New York

Library, The General Theological Seminary, New York Scroll Fragments , Kobe Art Hall, Kobe, Japan, March

Scroll Fragments, Kobe Art Hall, Kobe, Japan, March 17 -23, 1999

Library, The General Theological Seminary, New York Scroll Fragments , Kobe Art Hall, Kobe, Japan, March

The Way of Form retrospective exhibition, December 2005 – March 2006, QCC ART GALLERY –The City University of New York

The Way of Form retrospective exhibition, December 2005 – March 2006, QCC ART GALLERY –The City
The Way of Form retrospective exhibition, December 2005 – March 2006, QCC ART GALLERY –The City
The Way of Form retrospective exhibition, December 2005 – March 2006, QCC ART GALLERY –The City
The Way of Form retrospective exhibition, December 2005 – March 2006, QCC ART GALLERY –The City

INTERVIU CU PICTORUL ŞTEFAN ARTENI ŞI SOŢIA SA MYRIAM SÁNCHEZ POSADA DE ARTENI, 29 OCTOMBRIE 2011

IA SA MYRIAM SÁNCHEZ POSADA DE ARTENI, 29 OCTOMBRIE 2011 La New York am avut pl

La New York am avut plăcerea de a face cunoştinţă cu pictorul Ştefan Arteni şi soţia acestuia Myriam Sánchez Posada de Arteni, o familie de artişti, care mi-au dăruit cu bucurie şi generozitate sufletească un timp scurt dar încărcat de frumos.

Muguraş Maria Petrescu: Dle. Ştefan Arteni, sunteţi un artist cunoscut în toată lumea. Cu toate acestea, mai puţine se ştiu despre Dvs. în România. Dar cum gândurile şi planurile lui Dumnezeu sunt nebănuite pentru oameni, iată că şi eu acum am onoarea să vă întâlnesc, să vă cunosc prin intermediul profesorului meu de limbă engleză de la Universitatea Al. I Cuza - Iaşi, Dl. Profesor Universitar Dr. Sorin Pârvu, cu care (ca să spunem aşa) am ,,complotat” acest interviu şi să stau de vorbă cu Dvs.

Ştefan Arteni: Vă mulţumim că ne daţi ocazia de a spune câteva cuvinte despre patru decenii de activitate dedicate artei şi în special picturii.

Moartea picturii a fost proclamată de multă vreme. Tradiţia, meşteşugul, par a fi devenit poveri inutile. Dar să ne amintim de cuvintele lui Heidegger: ,,Ceea ce este inutil mai poate încă fi o forţă, poate singura forţă.”

M. M. P.: Activitatea Dvs. artistică are mai multe aspecte. 1) Pictura – şi aici avem de-a face cu două ramificaţii importante, a) caligrafia cu caractere chino-japoneze, scrisul legat Kana şi b) pictura profană şi religioasă. 2) Sunteţi eseist, traducător. Cum reuşiţi să îmbinaţi aceste activităţi artistice care sunt atât de deosebite din punctul de vedere al exprimării?

Ş. A.: Pictura şi/sau caligrafia sunt rugăciune. În Extremul Orient sunt considerate un proces de meditaţie. Un japonez va semna o caligrafie: ,,(numele) a pictat”. Zugrav, zographos în limba greacă, înseamnă ,,cel care scrie cele vii”.

Pictura şi/sau caligrafia pot fi văzute ca un joc cu domeniile formale, iconografia fiind pre-scrisă de diferitele tradiţii. Este vorba, din nou, de un proces personal, un proces vizual şi tactil. Prietena Magda U. (scriitoarea Magda Ursache) a spus-o mult mai frumos: ,,cu ochi în vârful degetelor”. Paradoxul artei plastice consistă în faptul că numai prin acceptarea şi stăpânirea regulilor, a convenţiilor şi a constrângerilor, se poate atinge libertatea deplină de a picta.

Ce poate fi oare mai revoluţionar astăzi decât o reîntâlnire cu tradiţia? Eseurile, de obicei ilustrate bogat sau exclusiv vizuale, sunt alt mod de a explora diversele aspecte ale formei.

M-am încumetat să încerc să traduc câteva versuri, poate pentru că mi s-au părut potrivite peregrinărilor mele. Iată un haiku al lui Ion Pillat: With gods about I've roamed, solely /menwards back to come. Şi câteva versuri de Adrian Maniu: Ultimate dream /The path will descend /Straight and so weightless /Toward the abyss. Sau versurile lui Eugenio Montale: If you will beckon, in graylike /Open tremble corrupted /All vestiges /That the void does not swallow./Annulled is thence gesture, /All voices fall silent, /Returns to its wellspring /The barren existence.

M. M. P.: Aţi părăsit România exact acum 40 de ani (pe 2 august 2011 aţi marcat această perioadă de timp). Ne puteţi spune ce s-a întâmplat atunci? Ce anume exact v-a determinat să plecaţi din România? De fapt, care era, mai exact, raportul Dvs. cu sistemul de atunci?

Ş. A.: Cercetătorii au determinat de mult că singurii care pot rezista unei spălări îndelungate a creierului sunt cei care sunt puţin smintiţi. Iată de ce unul dintre numele mele de caligraf, Kyosen în limba japoneză, înseamnă ”pustnicul ţicnit”. Sigiliul de mai jos ar putea fi tradus: ”ţicnitul pustnic a scris”.

M.

M. P.: Ce aţi făcut după ce aţi părăsit ţara?

Ş. A.: M-am stabilit pentru câţiva ani în Italia unde, bineînţeles, m-am înscris la Accademia di Belle Arti. Am cercetat marea pictură italiană: Pompei şi Roma, Veneţia, Assisi şi Florenţa.

Myriam de Arteni: Câţiva ani mai târziu am pornit împreună într-un ,,pelerinaj” la ,,templele” artei occidentale: Madrid (pentru a vedea operele ,,pictorului pictorilor”:

Velazquez) şi Toledo (pentru o întâlnire cu El Greco, un alt ,,exilat”, cum a scris Vintilă Horia), Paris, muzeele Olandei, Londra.

M. M. P.: 1971 găseşte la Roma, un oraş deosebit de frumos încărcat de istorie, civilizaţie, cultură şi romantism. Acela este anul în care aţi cunoscut-o pe Dra. Myriam Sánchez Posada?

Ş. A.: Ne-am întâlnit pe 15 noiembrie 1971 la Accademia di Belle Arti din Roma, în prima zi a cursurilor. Din acea zi suntem nedespărţiţi. Împreună, ne-am pierdut în labirintul artei.

M. M. P.: În acea perioadă aţi fost redactor la Radio Vatican, unde aţi realizat

nenumărate emisiuni, aţi publicat lucrări despre diverse aspecte ale istoriei artelor,

pregătirea materialelor şi tehnica picturii.

Ş. A.: Am lucrat câţiva ani la secţia română a postului de radio al Vaticanului. Folosesc acest prilej pentru a mulţumi monseniorului Flaviu Popan, redactorul şef, pierit în condiţii tragice, pentru toate învăţăturile sale, în special pentru desluşirea tainelor isihasmului. Împreună cu Myriam am publicat o seamă de rezultate ale cercetărilor noastre în domeniul materialelor şi tehnicii picturii, articole prezentate în diferite conferinţe internaţionale, activitate care a continuat şi mai apoi în Statele Unite. Astăzi, aceste studii sunt folosite în multe instituţii europene de învăţământ. Ne-am bucurat de sprijinul şi sugestiile câtorva personalităţi importante: Marc Havel, colaborator al lui Jacques Maroger şi director tehnic al firmei Lefranc & Bourgeois; Hans Gert Mueller, director tehnic al firmei Lukas din Duesseldorf şi editor al ultimelor ediţii aduse la zi ale cărţii lui Max Doerner; şi mai ales Roelof Roelofs care ne-a vizitat atelierul la Roma şi a cărui fabrică am vizitat-o apoi la Scheveningen, fiul lui Albert Roelofs, pictorul fondator al firmei Oudt Hollandse Olieverwenmakerij.

M. M. P.: Aţi ţinut prelegeri şi aţi făcut demonstraţii de caligrafie japoneză, greacă,

sanscrită şi din toată lumea aţi obţinut premii internaţionale.

Ş. A.: Mi se par importante cele două mari premii pentru caligrafie care mi-au fost decernate de Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei in 1996 si 2005, cel din 2005 primit aproximativ în acelaşi timp cu rangul Shihan (maestru) acordat de Asociaţia Japoneză de Artă Caligrafică.

Caligrafie: Arta Există pentru Veşnicie (patru caractere chinezeşti î n stilul vechi folosit pentru sigilii).

Caligrafie: Arta Există pentru Veşnicie (patru caractere chinezeşti în stilul vechi folosit pentru sigilii).

În prelegerile însoţite de obicei de demonstraţii, am încercat să subliniez originea comună a scrierii şi a picturii precum şi aspectul de meditaţie a celor două activităţi, discutând deasemenea diferitele faţete ale ştiinţei artei în contextul teoriei jocurilor evoluţionare, a logicii operaţiilor de distingere, a ciberneticii şi a policontexturalităţii.

Ce rost a avut şi ar avea activitatea pe care noi, astăzi, o numim “artă”? Se poate vorbi de o “ştiinţă” a artei? Metoda matematică a teoriei jocurilor şi în special a jocurilor evolutionare, a elucidat deja apariţia “spaţiilor” culturale, pentru a folosi termenul introdus de Lucian Blaga, şi, implicit, a convenţiilor. În mod similar, teoria jocurilor a demonstrat apariţia conventiilor grafice şi rolul acestor convenţii în facilitarea comunicaţiei. Un spaţiu cultural sau o tradiţie artistică pot fi concepute metaforic, vizual, ca o ţesătură (contextură), ca, de exemplu, o scoarţă de-a noastră, cu toata simplitatea sau amplificarea formală pe care aceasta o poate avea, cu toate elementele tradiţionale şi/sau apropriate care constituie compoziţia. Aici se iveşte posibilitatea jocului cu şi între mai multe contexturi, trecerea din una în alta, într-un cuvânt: policontexturalitatea.

Matematicianul George Spencer Brown demonstrează în “Legile Formei”, o carte în care se observă influenţa gândirii Indiei şi în care este prezentată succint o teorie a distingerilor şi/sau un calcul al formei, că motivul pentru care lucrurile par a avea sens nu are de a face cu schimbări la nivelul conţinutului ci cu schimbări la nivelul formei. Cercetările sale au fost o sursă de inspiraţie pentru cei activi în multe alte domenii: artă, sociologie, cibernetică. Iar cibernetica poate fi descrisă ca arta de a naviga între posibilităţi şi constrângeri.

Iată-ne într-un univers în care simpla acţiune de a trasa o linie creează ceva din nimic. Operaţiile următoare sunt inevitabile, deşi apar fortuite. Aici işi află locul perspectivele, sistemele de proporţii, şamd. Iar totul se intoarce asupră-şi, se referă la sine.

M. M. P.: Şcoala aţi început-o la Bucureşti, apoi v-aţi continuat studiile la Roma şi New York. Aţi urmat cursuri de arhitectură, istoria artei, pictură murală, restaurare şi conservare a monumentelor istorice, vorbiţi fluent mai multe limbi străine, traduceţi, scrieţi cărţi. Spuneţi-mi, vă rog, cum aţi putut ajunge la asemenea performanţe?

Ş. A.: Nu cred că este vorba de o performanţă. Pur şi simplu este rezultatul educaţiei pe care familia s-a străduit să mi-o dea, după modelul educaţiei antebelice. Am avut deasemenea norocul de a întâlni câţiva dascăli deosebiţi, întâi cei particulari şi apoi învăţătoarea de neuitat de la şcoala elementară, precum şi cei de la liceu şi de la Institutul Ion Mincu. Trebuie să menţionez aici, cu drag şi cu respect, doi profesori pe care i-am avut la Liceul Nicolae Tonitza din Bucureşti: Nicolae Butnaru (cursul de crochiuri) şi Vasile Brătulescu. Mai târziu, la New York am studiat metodele de identificare a pigmenţilor, în special microscopia, cu Walter McCrone, unul dintre experţii de frunte în acest domeniu, la Centrul de Conservare al Institutului de Arte Frumoase.

De importanţă capitală a fost întâlnirea cu opera caligrafică a lui Kamijo Shinzan şi apoi cu opera succesorului său la conducerea Asociaţiei Japoneze de Artă Caligrafică,

profesorul Tanaka Setsuzan, unul dintre cei mai mari caligrafi ai Japoniei, dascălul care îmi va călăuzi studiile. Modelul “maestru-ucenic” s-a dovedit foarte roditor de-alungul veacurilor. Cuvântul japonez shodo înseamnă “calea scrierii”. Ucenicia cere auto- disciplină, practică zilnică şi o riguroasă asceză spirituală.: respectă tradiţia, stăpâneşte-o şi găseşte-ţi calea în cadrul ei. Drumeţul este transformat de drumeţie. Conform uzanţei străvechi, odata cu promovarea mea la rangul de maestru, profesorul Tanaka Setsuzan mi-a dat un nou nume de caligraf: “Munte de Artă” (Gheizan în limba japoneză).

“Munte de Artă” ( Gheizan în limba japoneză). Sigiliu cu numele Gheizan M. M. P. :

Sigiliu cu numele Gheizan

M. M. P.: În 1991 aţi fondat împreună cu Dna Myriam Sánchez Posada de Arteni, Sol Invictus Press. Ce este Sol Invictus Press şi cum v-a venit ideea înfiinţării ei şi mai ales de ce?

Ş. A.: Sol Invictus Press (sol invictus înseamsoarele neînvins, ultimul zeu al romanilor înaintea creştinării imperiului) este mica noastră tiparniţă artizanală, fondată odată cu prima noastră carte de artist, Laudes Creaturarum, poemul Sfântului Francisc din Assisi.

Imaginea de pe sigiliul tiparniţei şi numele său au fost inspirate de coada cioplită a unei linguri de lemn: soarele şi caii care îi trag carul în cer. Cartea de artist este o privire înapoi, spre vremea când cărţile erau şi obiecte de artă.

spre vremea când cărţile erau şi obiecte de artă. Unul dintre sigiliile tiparniţei M. M. P.

Unul dintre sigiliile tiparniţei

M. M. P.: D-na. Myriam Sánchez Posada de Arteni, omul de lângă Dvs., femeia deosebită de o viaţă, blândă şi iubitoare, sufletul Dvs. pereche. Nu trebuie neapărat să ajungi să o cunoşti îndeaproape ca să-ţi dai seama că frumuseţea, fineţea şi nobleţea ei sunt aşternute nu numai pe chip, ci şi în suflet. D-na. Myriam Sánchez Posada de Arteni cu ochii ei mari dă senzaţia că descoperă cu candoare lucrurile pentru prima oară şi se apleacă cu dăruire şi bucurie asupra tuturor. Desigur că asemenea calităţi se adună firesc tot într-un suflet de artist, pentru că D-na. Myriam Sánchez Posada de Arteni provine dintr-o familie aristocratică din Columbia, este un artist plastic de valoare, răsplătit cu nenumărate premii internaţionale. Cum lucrează această, hai să-i spunem, echipă de artişti deosebit de talentaţi, pentru că se ştie că de regulă artiştii, (mai ales cei de acelaşi fel) sunt destul de exigenţi cu opera celuilalt? Cum se transpune excepţionalul şi misterul din arta D-nei. Myriam Sánchez Posada de Arteni în realizarea legătoriei de cărţi în stil coptic şi în stăpânirea tainelor codex-urilor occidentale?

D- na. Myriam Sánchez Posada de Arteni, Conservatoare pentru Expoziţii, în laboratorul Bibliotecii Publice, New

D-na. Myriam Sánchez Posada de Arteni, Conservatoare pentru Expoziţii, în laboratorul Bibliotecii Publice, New York

M. de A.: Creând cărţile noastre, lucrăm după modelul vechilor scriptoria şi a meşterilor anonimi, împărtăşind sugestii şi idei, fiecare contribuind cu abilităţile proprii la produsul final. De exemplu, la Roma, am studiat nu numai la Accademia di Belle Arti ci şi la Institutul Central de Restaurare, la Institutul Alfonso Gallo pentru Restaurarea Cărţilor, la Arhivele Statului şi am urmat programul UNESCO-ICCROM, apoi am urmat cursul de identificare a pigmenţilor la Institutul de Conservare din New York şi cursul de restaurare a fotografiilor la Institutul de Tehnologie din Rochester. Am studiat deasemenea şi sunt specializată şi în diferitele sisteme de legătorie, de la tabletele de ceară ale romanilor la legătoria cărţilor coptice, sau de la procedeele medievale la cele orientale. Pare potrivit a lega o carte dedicată unui poem de Mallarmé în format codex, în timp ce pentru o carte dedicată unui poem scurt sau unui poet din Orientul Îndepărtat pare mai potrivit formatul acordeon.

Î ndepărtat pare mai potrivit formatul acordeon. Stânga: carte- sul din papirus; centru: tăbliţele de

Stânga: carte-sul din papirus; centru: tăbliţele de ceară ale romanilor; deapta: carte-sul din pergament. Reconstrucţii realizate de Myriam Sánchez Posada de Arteni.

din pergament. Reconstrucţii realizate de Myriam Sánchez Posada de Arteni. Coda (poem de Daniel Simko), 1997

Coda (poem de Daniel Simko), 1997

Cantique de Saint Jean (poem de St é phane Mallarm é ), 1996
Cantique de Saint Jean (poem de St é phane Mallarm é ), 1996

Cantique de Saint Jean (poem de Stéphane Mallarmé), 1996

Ş. A.: Iată ce a scris Isaac Gewirtz, curatorul expoziţiei retrospective Sol Invictus Press, despre construcţia concepută de Myriam pentru coperta primei noastre cărţi: ,,Inventivitatea ei dramatică este evidentă în construcţia celor cinci panouri rabatabile ale feţei coperţii pentru Laudes Creaturarum. Simbolul în tuş şi pensulă al cercului conţinând iniţialele în greacă ale lui Iisus Cristos, I X, pe faţa copertei, care închisă este formată din două panouri, se deschide asupra unui Ichthys (un peşte într-un cerc). Panourile rabatabile devin metafora revelaţiei.”

cerc). Panourile rabatabile devin metafora revelaţiei.” Laudes Creaturarum , 1992 M. M. P. : Pe 21
cerc). Panourile rabatabile devin metafora revelaţiei.” Laudes Creaturarum , 1992 M. M. P. : Pe 21
cerc). Panourile rabatabile devin metafora revelaţiei.” Laudes Creaturarum , 1992 M. M. P. : Pe 21

Laudes Creaturarum, 1992

M. M. P.: Pe 21 octombrie 2011, cu ocazia lansării albumului de artă Constantin Antonovici ne-am întâlnit la Institutul Cultural Român din New York. La masa rotundă la care am participat şi eu, am adus discuţia despre un aspect deosebit de important din opera marelui sculptor: bufniţa şi simbolul ei. Stiu că acum D-na. Myriam Sánchez Posada de Arteni lucrează la o carte de artist în care subiectul este tot bufniţa. De ce, iată, iarăşi revenirea acestei păsări?

O compoziţie digitală care va ilustra povestea bufniţei M. de A. : Atena Glaukopis (cu

O compoziţie digitală care va ilustra povestea bufniţei

M. de A.: Atena Glaukopis (cu ochii lucitori ca ai bufniţei), bufniţa pictată la Horezu pe pridvorul bisericii din târg, bufniţele neolitice sau cele ale culturilor precolumbiene din America, sunt simboluri ale înţelepciunii şi erudiţiei. Numele mănăstirii Hurezi pare a fi legat de huhurezii ce sălăşluiau pe acel plai. Bufniţa s-a ivit parcă de la sine în vremea când lucram la prima noastră carte, Laudes Creaturarum. Şi-a găsit un loc şi în proiectul mural al soţului meu, un proiect dedicat lui Orfeu. Atena cu bufniţa ei, pasărea care poate vedea şi noaptea, l-au însoţit şi apărat pe Ulise de-a lungul exilului. Iată de ce bufniţa este prezentă şi în cartea noastră Întoarcerea lui Ulise, bazată pe poemul lui Radu Gyr. Pare că bufniţa stă de veghe asupra artiştilor şi a pribegilor. Cartea despre povestea bufniţei va apare în limbile spaniolă şi engleză, poate şi în româneşte. Reproduc aici câteva fragmente din primele pagini ale cărţii:

“Hoplaaaaa, buenas noches para todos! Sean todos bienvenidos a mi modesto relato en una noche cuando el silenció reina en el bosque porque los espíritus acongojados deambulan por ahí.

Y así, de algún modo empezaba todo, allá por el mes de Junio, de no recuerdo qué año… cuando los sueños se hacen realidad si se piden con mucho deseo, en donde la magia no se esfuma si el llanto de las almas, el grito de sus voces, cae desde el cielo fluyendo en murmullos de alegría y no de penas.

La llegada de las vacaciones de mitad de año era para mí y mis hermanas sinónima de felicidad. Toda la familia incluyendo hermanos, tíos y primos viajamos a encontrarnos en el árbol de los abuelos, el árbol de los recuerdos como yo lo llamo.”

“Hopaaa, seară bună tuturor! Fiiţi bineveniţi cu toţii, veţi asculta o istorisire fără multe podoabe, în această noapte în care tăcerea domneşte în codru în vreme ce duhurile neliniştite rătăcesc prin preajmă.

Şi aşa a început totul, cumva, pe acolo, în luna Iunie a nu ştiu cărui an…când visurile devin realităţi daca dorul este dogoritor, când farmecele par a nu se mai stinge o dată ce tânguirea sufletelor, larma glasurilor lor, pogoară din ceruri afluind în murmure voioase, uitând îndurerarea.

Începutul vacanţelor anuale era pentru mine şi surorile mele un sinonim al fericirii. Întreaga familie, fraţii, unchii şi verii, călătoream pentru a ne întâlni în copacul bunicilor, pe care l-am numit de atunci arborele amintirilor.”

pe care l-am numit de atunci arborele amintirilor.” 17 Martie 2011: Funda ţ ia Caring for

17 Martie 2011: Fundaţia Caring for Colombia a conferit medalia onorifică D-nei Myriam Sánchez Posada de Arteni pentru o viaţă dedicată artelor. Fotografie: Herb Scher.

M. M. P.: Sunteţi printre puţinii artişti plastici, dacă nu chiar unicul, care trăieşte în Occident şi care stăpâneşte arta tăierii sigiliilor.

Ş. A.: Extremul Orient consideră sigiliile tăiate în piatră una dintre artele care trebuie stăpânite de literaţi. Cuţitele sau dălţile sunt numite pensule de oţel. Este, de obicei, o artă miniaturală deşi sigiliile pot fi şi de mari dimensiuni, până la aşa-zisa caligrafie cioplită. Sigiliile mele au fost considerate demne de a sta alături de cele ale lui Qi Baishi, marele pictor şi caligraf chinez.

cele ale lui Qi Baishi, marele pictor şi caligraf chinez. Aceste reguli nu sunt reguli şi

Aceste reguli nu sunt reguli şi de aceea sunt regulile mele.

Anastasis (Pogorârea în Iad). M. M. P. : Citind diverse materiale despre biografia Dvs. se

Anastasis (Pogorârea în Iad).

M. M. P.: Citind diverse materiale despre biografia Dvs. se spune undeva: ,,arta este artistul”. Cum vă vedeţi încadrat în această afirmaţie?

Ş. A.: Vă gândiţi probabil la jocurile de cuvinte ale lui Martin Heidegger, la formula sa: ,,Artistul este originea operei de artă. Opera de artă este originea artistului…un al treilea lucru există înaintea amândorura…- arta.” Formula subliniază aspectul de feedback între artă - artist - lucrare.

Formula poate fi concentrată. S.J.Schmidt spune: ,,arta construieşte arta” Cu el ne aflăm în domeniul constructivismului radical. Este vorba aici de o experienţă pe care orice pictor adevărat trebuie să o fi avut. Se spune că odată, aflându-se în faţa unei capodopere, Correggio ar fi exclamat: ,,Şi eu sunt pictor!” (,,Anch' io son' pittore”).

De mic am văzut în colecţii şi în muzee lucrări de Pallady, Petraşcu, Tonitza, Henri Catargi, Dumitru Ghiaţă. Da, mi-am zis, sunt şi eu pictor!

M. M. P.: Vorbiţi-ne, vă rog, despre cărţile de sigilii gravate în piatră cu litere chinezeşti şi japoneze, precum şi de tehnica scrierilor cu un condei de bambus.

Ş. A.: Un joc al literaţilor chinezi consistă în scrierea unui vers clasic, în succesiune, de către fiecare participant. Am cules versuri de pe diferite picturi chinezeşti, de obicei compuse chiar de autori. Versurile conţin cinci sau şapte caractere. Odată tăiate în piatră, le-am imprimat creând astfel un nou poem compus din citatele clasice, un poem care are, în acelaşi timp, şi o prezenţă vizuală. Condeiul cioplit în bambus este o altă unealtă orientală, folosită de obicei pentru desen. Produce rezultate interesante şi în caligrafie. Iată traducerea în engleză a textului cărţii intitulate Casual Writings By A Window (Scrieri ocazionale stând la fereastră), 1995 (în carte, textele originale apar imprimate în forma scrierii antice folosite în China si Japonia pentru tăierea sigiliilor şi, deasemenea, în forma scrierii semicursive executate cu condeiul de bambus):

Iată un exemplu al folosirii condeiului de bambus, pentru desen şi pentru scriere (macheta pentru albumele dedicate Rugăciunii lui Isus):

(machet a pentru albumele dedicate Rugăciunii lui Isus ): M. M. P. : Aminteam, mai la

M. M. P.: Aminteam, mai la începutul acestui interviu că pictura Dvs. include şi aspectul religios, pe care îl trataţi într-o manieră aparte de ceea ce omul de rând este obişnuit să vadă (cum ar fi de exemplu icoanele din biserici). Picturile Dvs. religioase au, după părerea mea, ceva din nevăzutul şi inefabilul zuinţei de a atinge divinitatea, de a te apropia cu ea. Pictura Dvs. nu este directă şi nici invazivă, ea este explicit implicită şi învăluitoare, privind-o te simţi ca şi cum ai face parte din ea, din căldura ei plăcută.

Ş. A.: În ce consistă religiozitatea unei opere de artă? Oare contează numai conţinutul, imaginea figurativă? Ce facem cu kilometrii de istorii biblice care decorează pereţii atâtor muzee şi biserici şi care nu par deloc spirituale? Oare o abstracţiune a lui Poliakoff sau o natură moartă a lui Morandi nu pot fi considerate ca fiind religioase în sensul larg al cuvântului? Profesorul Tanaka Setsuzan a spus: “Zeii vorbesc prin tuşele pensulei artistului.”

Tradiţia iconografică vestică şi erminiile indică ce este necesar pentru a defini un subiect ca biblic. Întrebările pe care mi le-am pus şi la care am încercat să răspund prin câteva picturi au fost legate de formă. Iată de ce am creat compoziţii complicate, seria Magilor, cu multe personaje şi aluzii la retorică, după exemplul celor realizate de Botticelli sau Ghirlandaio. Din acelaşi motiv am pictat ,,icoane” folosind technicile picturii Extrem- Orientale creând ceea ce am numit ,,icoane Zen”. ,,Icoanele” în ulei, duse aproape la abstracţie sunt şi un exerciţiu în folosirea culorilor complementare. Icoana Sfântului

Luca, patronul zugravilor, este construită pe armonia roşu-verde plus alb şi negru, cu o trecere în gama galben-violet. Faptul este că atât în caligrafia extrem-orientală cât şi în pictarea icoanelor, în zographia, conţinutul respectiv, textul sau imaginea, ar trebui să fie atât de cunoscut privitorilor, încât să poată fi manipulat formal oricât de mult fără a deveni ireconoscibil.

privitorilor, încât să poată fi manipulat formal oricât de mult fără a deveni ireconoscibil. Sfântul Luca

Sfântul Luca

Iată un exemplu din unul dintre albumele dedicate Rugăciunii lui Iisus, Mironosiţele la mormânt, colaj şi tuş pe hârtie:

, Mironosiţele la mormânt , colaj şi tuş pe hârtie: În paralel, am explorat alegoriile complicate,

În paralel, am explorat alegoriile complicate, atât de iubite de manierişti, pe care le-am realizat formal în tehnica monotipului bazat pe tehnicile caligrafiei Zen. Pornind tot de la posibilităţile şi limitările unui sistem formal şi/sau al unei tehnici, am realizat şi celelate serii, Bacanalele, Războinicii, Legendele sau variaţiunile digitale pe tema Mioriţei Orfice.

M. M. P.: Rămânem în acelaşi registru al picturii şi al simbolului şi vă propun să plecăm de la un text al lui Mircea Eliade: ,,…seeing signs, hidden meanings, symbols, in the sufferings, the depressions, the dry periods of everyday life. Seeing them and reading them even if they aren't there; if one sees them, one can build a structure and read a message in the formless flow of things and the monotonous flux of historical facts.”

Ş. A.: Eliade însuşi sugerează că semnele există numai pentru cel ce doreşte să descopere semne şi semnificaţii. Criticii, istoricii artei, filosofii, semioticienii se opresc la imaginea figurativă şi încearcă să o ,,citească”. Există însă semne golite de sens, semnificaţiile iniţiale fiind uitate, deşi semnele ca formă continuă să existe în repertoriul atelierelor. Aş prefera cele spuse de un scriitor balcanic ca noi, Danilo Kiš: ,,…forma ca posibilitate a alegerii, forma ca încercare de a găsi puncte de sprijin … în haosul care ne înconjoara”. Sau, mai aproape de zilele noastre, iată ce a spus Niklas Luhmann: ,,Simbolurile … sunt forme ale auto-referinţei care folosesc auto-referinţa formei.”

auto- referinţei care folosesc auto - referinţa formei.” Iat ă o lucrare pe care am intitulat-o

Iată o lucrare pe care am intitulat-o Semnificaţia Semnificaţiei. A inceput cu o schiţă-colaj, cu câteva tăieturi din diferite reviste asamblate la întâmplare. Este pur-si-simplu un joc al formei.

Bunavestire , un exerciţiu în folosirea a două culori, albastru şi galben, plus alb şi

Bunavestire, un exerciţiu în folosirea a două culori, albastru şi galben, plus alb şi negru, pe fondul de ocru roşu popular în vremea lui El Greco. Fondul accentuează culorile suprapuse.

Lucrând la proiectul mural Orfeu, expus apoi î n Biblioteca Sf Marcu, Seminarul Teologic General,
Lucrând la proiectul mural Orfeu, expus apoi î n Biblioteca Sf Marcu, Seminarul Teologic General,

Lucrând la proiectul mural Orfeu, expus apoi în Biblioteca Sf Marcu, Seminarul Teologic General, New York, 2000

Lucrarea este o experimentare tehnică, încercarea de a vedea dacă efectele monotipului pe hârtie ar

Lucrarea este o experimentare tehnică, încercarea de a vedea dacă efectele monotipului pe hârtie ar putea fi realizate şi în ulei. Curatorii insistă asupra unui titlu pentru orice lucrare. Aşa că i-am dat un nume: titlul iniţial are sens numai în limba română: Cai Verzi pe Pereţi (Composition with Green Horsemen).

În vremea controversei iconoclastice părinţii bisericii au rostit acel adevăr care ar trebui să pară evident şi care mai târziu a fost rostit şi de André Lhote, dascăl al atâtor pictori români: imaginea pictată este o echivalenţă plastică (de la cuvintele plastikos, plassein, care înseamnă a forma), câteva linii şi pete aplicate pe o suprafaţă. Arta plastică înseamnă deci, în sens strict, arta formei. Conţinutul, subiectul, tema, sunt un element secundar.

M. M. P.: Artistul din Dvs. v-a împins şi spre scris, cărţi şi eseuri despre semiotica vizuală, despre pictura modernă, despre pictura şi arhitectura bisericească din România, Macedonia, Grecia şi Cipru.

Ş. A.: Este vorba de o explorare a tradiţiilor picturii folosind posibilităţile internetului. Mulţi turişti postează fotografii de calitate. Le mulţumesc tuturor pe această cale, în special celor care au documentat multele biserici de lemn româneşti. În ultima vreme m-am concentrat asupra tradiţiei bizantine. Este posibil uneori să reuşesc a reconstitui întreaga pictură a unei bisericuţe. Câteva sute de fotografii referitoare la semiosfera vizuală bizantină-mioritică, sau la Macedonia şi Grecia, dezvăluie îndată extraordinara varietate a acestui stil, atât la nivel orizontal, de la neam la neam (da, se pare ca există un specific naţional!) cât şi vertical, cronologic, anume schimbări ale stilului şi aproprieri ale unor soluţii formale occidentale adaptate tradiţiei locale. În ce ne priveşte, din negura anonimatului apar numele câtorva meşteri ale căror opere nu mi se pare a fi cu nimic inferioare creaţiilor rivalilor lor celebrii din Vest. Voi enumera numai câţiva: Dragoş Coman la Arbore, Toma din Suceava la Humor, Sofronie şi Ion la Suceviţa, Mihnea (zugravul lui Mihai Viteazu), Pârvu Mutu (zugravul Cantacuzinilor), Ilie din Teiuş. Variaţiunile pe tema formei, dezvoltarea formei din formă, complexitatea compoziţiilor polifonice, măiestria în folosirea gamelor colorate consonante, asonante şi disonante, sunt caracteristicile acestei tradiţii, caracteristici care, mai târziu, vor constitui temeiul operelor unui Pallady, Tonitza, Petraşcu, sau Ghiaţă.

M. M. P.: Să revenim la România. De când nu aţi mai fost în ţară?

Ş. A.: Din 1971.

M. M. P.: Aţi dori să revedeţi România?

Ş. A.: Itaca, Itaca mea, mi-a dăruit temelia solidă care mi-a permis să fiu întotdeauna mândru de a fi un vlăstar al spaţiului mioritic. Itaca, Itaca mea, mi-a dăruit frumoasa

pribegie. Poate, cândva, o voi

sunt renunţările la vis

revedea

Cum spune Radu Gyr: ,,adevăratele înfrângeri /

M. M. P.: Ce proiecte de viitor aveţi?

Ş. A.: Dorim să desăvârşim o seamă de proiecte de carte, care se află deja în stadiul de machetă: cartea despre lumină, cartea dedicată unui alt poem al lui Daniel Simko (un prieten poet slovac care, din păcate, a trecut prea devreme la cele veşnice), povestea

bufniţei şi câteva altele. Un proiect vechi de peste două decenii îşi va vedea, sperăm, realizarea: o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii.

M. M. P.: Vom încheia cu permanenta întrebare care se pune în astfel de cazuri. Ce aţi transmite României şi tuturor românilor, de aici, din America mult râvnită şi visată de români, din New York-ul în care trăiţi de o viaţă?

Ş. A.: Generaţia mea a fost una din cele sacrificate, irosite în vârtejul istoriei. Mă voi adresa celor tineri, celor care poate vor ctitori România de mâine. Se spune că la Delphi, alături de faimosul dicton ,,cunoaşte-te pe tine însuţi”, se mai afla unul: ,,fii ceea ce eşti.” Fiiţi ceeace sunteţi! Nu uitaţi niciodată că Europa a început acolo, în munţii, în văile si pe plaiurile balcano-mioritice.

M. M. P.: Vă mulţumesc.

Muguraş Maria Petrescu