ALI BEAZIT

ACŢIONĂRI HIDRAULICE





















































Colecţia „Inginerie mecanică”


ALI BEAZIT








ACŢIONĂRI HIDRAULICE



















Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”
Constanţa, 2010
Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. ing. Florea TRAIAN
Prof. univ. dr. ing. Ionel NICOLAE













Corector: Ozana CHAKARIAN
Tehnoredactare: Florentina PETRIŞ
Copertă: Gabriela SECU



Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”
Str. Fulgerului nr. 1, 900218, Constanţa
Tel. 0241/626200/1219, fax 0241/643096
Email: editura@anmb.ro

Copyright © 2010 Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”
Toate drepturile rezervate


ISBN 978-973-1870-68-7
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ALI, BEAZIT
Acţionări hidraulice / conf. univ. dr. ing. Ali Beazit –
Constanţa : Editura Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”,
2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-1870-68-7

62-82(075.8)


5
CUPRINS

Prefaţă 9
Capitolul 1 Acţionări hidrostatice............................................................ 11
1.1 Generalităţi.................................................................................... 11
1.2 Avantajele şi dezavantajelor sistemelor de acţionare hidraulică... 12
1.3 Lichidul de lucru………………………………………………... 12
1.3.1 Proprietăţile lichidelor de lucru………………………………… 12
1.3.2 Prevenirea oxidării şi prevenirea coroziunii……………………. 14
1.3.3 Numărul de neutralizare................................................................ 16
1.3.4 Lichide rezistente la foc................................................................. 17
1.3.5 Lichide antispumante..................................................................... 18
1.3.6 Tipuri generale de lichide de lucru................................................ 19
1.4 Clasificarea sistemelor de acţionări hidraulice.............................. 20
Capitolul 2 – Generatoare şi motoare hidrostatice uilizate în
sistemele de acţionări hidrostatice.......................................

24
2.1 Clasificarea generatoarelor şi motoarelor utilizate în sistemele
de acţionări hidrostatice..............................................................

24
2.2 Generatoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări
hidraulice……………………………………………………...

25
2.2.1 Pompe cu roţi dinţate………………………………………… 25
2.2.1.1 Construcţia şi principiul de funcţionare……………………… 25
2.2.1.2 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară……………….. 26
2.2.1.3 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare interioară……………….. 29
2.2.2 Pompa cu pistonaşe radiale......................................................... 29
2.2.3 Pompa cu pistonaşe axiale........................................................... 31
2.2.4 Pompa cu palete glisante............................................................. 34
2.3 Motoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice 36
2.3.1 Principii de bază.......................................................................... 36
2.3.2 Motoare hidraulice cu rotaţie limitată (oscilante)……………. 37
2.3.3 Motoare hidraulice cu rotaţie continuă………………………. 41
2.3.3.1 Motoare cu roţi dinţate………………………………………. 41
2.3.3.2 Motoare cu palete……………………………………………. 42
2.3.3.3 Motoare cu piston……………………………………………. 44
2.3.3.4 Motoare electro-hidraulice cu pas………………………….…. 47
2.3.4 Motoare hidraulice liniare (Cilindrii hidraulici).......................... 48
2.3.4.1 Consideraţii generale……………………………………..…… 48
2.3.4.2 Cilindrul hidraulic cu simplă acţiune…………………….…… 49
2.3.4.3 Cilindrul hidraulic cu dublă acţiune…………………………... 50
2.3.4.4 Amortizarea cilindrilor……………………………………..…. 53


6
2.3.4.5 Montaje cu cilindri hidraulici……………………………….… 54
Capitolul 3-Aparatajul de distribuţie....................................................... 57
3.1 Aparatajul de distribuţie.............................................................. 57
3.1.1 Definiţie şi clasificare………………………………………….. 57
3.1.2 Robinete distribuitoare…………………………………...……. 57
3.1.3 Distribuitoare cu bilă (cu scaun)………………………………. 58
3.1.3.1 Distribuitoare de tip 3/2 cu o bilă……………………………... 59
3.1.3.2 Distribuitoare de tip 3/2 cu două bile……………………….… 60
3.1.3.3 Distribuitor cu bilă de tip 4/2……………………………….…. 61
3.1.4 Distribuitoare cu sertar (sertare distribuitoare)…………….….. 62
3.1.4.1 Clasificarea distribuitoarelor hidraulice cu sertar………….…. 63
3.1.4.2 Poziţii de comutare……………………………………….…... 64
3.1.4.3 Centrarea sertarelor distribuitoare………………………..…… 65
3.1.4.4 Poziţii de trecere…………………………………………….... 66
3.1.4.5 Frânarea comutării…………………………………………..… 68
3.1.4.6 Forţe dinamice de comutare…………………………………... 69
3.1.4.7 Pilotarea distribuitoarelor cu sertar……………………………. 71
3.1.4.8 Comanda distribuitoarelor cu sertar……………………….….. 74
Capitolul 4-Aparatajul de reglare şi control........................................... 79
4.1 Aparatajul de reglare a presiunii…………………………….… 79
4.1.1 Supape de blocare…………………………………..…………. 79
4.1.2 Supape de presiune…………………………………………….. 84
4.1.3 Aplicaţiile practice ale supapelor de presiune în sistemele de
acţionări hidraulice………………………………………….…

92
4.2 Aparatajul de reglare a debitului…………………………….... 97
4.2.1 Reglarea debitului………………………………………..……. 97
4.2.2 Aparatajul de reglare a debitului. Drosele…………………..… 99
4.2.2.1 Clasificare……………………………………………………... 99
4.2.2.2 Caracteristicile droselului…………………………………..…. 104
4.2.2.3 Construcţia droselelor……………………………………….... 106
4.2.2.4 Aplicaţii ale droselelor………………………………………... 108
4.3 Aparataj de control şi reacţie. Servo-comenzi………………… 111
4.3.1 Servo-supape……………………………………….……….…. 111
4.3.1.1 Introducere………………………………………………….…. 111
4.3.1.2 Servo supapa mecanică…………………………………….…. 113
4.3.1.3 Servo supapa electro-hidraulică……………………….……… 113
4.3.2 Siguranţe hidraulice………………………………………..….. 115
4.3.3 Comutatoare de presiune şi de temperatură…………………… 116
4.3.3.1 Comutatoare de presiune…………………………………..….. 116
4.3.3.2 Comutatoare de temperatură…………………………..………. 118
4.3.4 Amortizoare de şoc……………………………………….…… 118
4.3.5 Debitmetre……………………………..……………………… 119


7
4.3.6 Conectoare…………………………………………………….. 119
Capitolul 5 - Aparatajul auxiliar al sistemelor de acţionări hidraulice 121
5.1 Rezervoare………………………………….…………………. 121
5.2 Acumulatoare………………………………….……………… 123
5.2.1 Acumulatoare hidro-pneumatice………………………………. 123
5.2.1.1 Descrierea soluţiilor constructive………………………….….. 124
5.2.1.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică………………….... 125
5.3 Filtre…………………………………..……………………….. 126
5.3.1 Descrierea soluţiilor constructive……………………….…….. 128
5.3.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică……………….….. 129
Capitolul 6 – Aplicaţii ale sistemelor hidraulice………………………. 131
6.1 Introducere…………………………………………………….. 131
6.2 Avantajele sistemelor hidraulice………………………………. 131
6.3 Componentele sistemelor hidraulice………………………..…. 132
6.4 Aplicaţii ale sistemelor hidraulice…………………………….. 133
6.4.1 Telecabina de mare înălţime acţionată hidraulic…………..….. 133
6.4.2 Servofrâna Bendix…………………………………..………… 134
6.4.3 Servodirecţia…………………………………….…………….. 134
6.4.4 Folosirea în operaţii de sudare………………………………… 135
6.4.5 Sisteme hidraulice folosite în operaţii de întreţinere a
podurilor......................................................................................

136
Capitolul 7 – Analiza eficienţei sistemelor de acţionări hidraulice…... 137
7.1 Avantajele şi dezavantajele sistemelor hidraulice, comparativ
cu alte sisteme de acţionări…………………….………………

137
7.2 Avantajele şi dezavantajele acţionărilor hidraulice utilizate în
instalaţiile navale de guvernare, ridicare sau stabilizare……….

140
7.3 Măsuri constructive ce se pot lua pentru îmbunătăţirea
eficienţei echipamentelor hidraulice……………..…………….

140
Capitolul 8 – Proiectarea şi analiza circuitelor hidraulice……………. 160
8.1 Introducere…………………….………………………………. 160
8.2 Circuite hidraulice…………..…………………………………. 160
8.2.1 Controlul acţiunii cilindrului hidraulic cu dublu sens................. 160
8.2.2 Circuit cu regenerare……………..……………………………. 161
8.2.3 Circuitul pompei cu descărcare………………………….……. 163
8.2.4 Aplicarea supapei de compensare……………………….….…. 164
8.2.5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic…….….…...… 165
8.2.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie……………………….... 166
8.2.7 Controlul vitezei motorului hidraulic………………………..… 168
8.2.8 Servosistem mecano -hidraulic – servodirecţia la autovehicule. 168
Capitolul 9 – Întreţinerea şi repararea sistemelor de acţionări
hidraulice…………………………………………………..

170
9.1 Introducere…………………………..……………………….... 170


8
9.1.1 Cauze frecvente ale defecţiunilor la sistemele de acţionări
hidraulice…………………………………………….…………

170
9.1.2 Fenomene de uzură datorită contaminării lichidului……….….. 171
9.1.3 Probleme cauzate de gazele antrenate în agenţii hidraulici……. 172
9.2 Măsuri de siguranţă……………………………………………. 172
9.3 Curăţenia………………………………………………………. 174
9.4 Întreţinerea preventivă…………………………………………. 174
9.4.1 Dispozitive de etanşare………………………………………… 176
9.5 Diagnosticarea defecţiunii……………………………………... 179
9.5.1 Recunoaşterea semnelor defecţiunii sau funcţionării
necorespunzătoare………………...……………………………

179
9.6 Proceduri de montare………………………………………….. 187
9.6.1 Premontarea…………………………………………………… 187
9.6.2 Montarea……………………………………………………….. 188
9.7 Prevenirea defectării premature a componentelor hidraulice….. 189
9.7.1 Lichidele cu temperatură înaltă………………….…………….. 189
9.7.2 Vâscozitate incorectă de lichidelor……………………………. 190
9.7.3 Contaminarea fluidelor………………………………………… 190
9.7.4 Incorectă iniţiere sau ajustare………………………………….. 190
9.7.5 După producerea defecţiunii………………………...………… 191
Anexă - Simboluri utilizate în cadrul sistemelor de acţionări
hidraulice………………………………………………………..

192
Bibliografie………………………………….…………………………… 215


9




PREFAŢĂ


Energia hidraulică este indispensabilă în multe ramuri ale tehnicii. Ea este
utilizată în instalaţii pentru a crea forţe şi momente foarte mari imposibil de obţinut cu
alte maşini sau instalaţii.
Lucrarea prezintă toate elementele ce alcătuiesc sistemele de acţionări
hidraulice. Ea este bine echilibrată şi prezentată într-o grafică deosebită. Pornind de la
schema de principiu a acestor sisteme se prezintă într-o manieră originală toate
aspectele de bază ale sistemelor de acţionări hidraulice: construcţie, funcţionare,
proiectare, analiza eficienţei, aplicaţii precum şi exploatare şi întreţinere.
Lucrarea cuprinde şi rezultate ale unor cercetări ştiinţifice ce au fost efectuate pe
astfel de sisteme, contribuind prin aceasta la ridicarea nivelului ştiinţific al lucrării. În
anexa lucrării sunt prezentate şi simbolizările tuturor elementelor ce compun sistemele
de acţionări care sunt utilizate în schemele de acţionări hidrostatice.
Lucrarea este structurată în nouă capitole. În capitolul I se prezintă noţiuni
generale despre acţionările hidraulice (schema generală, avantaje, dezavantaje,
proprietăţile agentului de lucru). În capitolul II sunt prezentate tipurile de generatoare şi
motoare care sunt utilizate frecvent în schemele hidraulice. Capitolele III şi IV sunt
destinate prezentării aparatajului de distribuţie, reglare şi control, iar în capitolul V sunt
prezentate elementele ce constituie aparatajul auxiliar. Capitolul VI prezintă unele
aplicaţii tehnice ale sistemelor de acţionări hidraulice. Capitolul VII face o analiză a
eficienţei sistemelor de acţionări hidraulice utilizând programe de simulare adecvate. În
capitolul VIII sunt prezentate câteva principii de proiectare a circuitelor hidraulice, iar
ultimul capitolul vine să întregească cunoaşterea sistemelor de acţionări hidraulice prin
prezentarea detaliată a principiilor de întreţinere şi exploatare a sistemelor de acţionări
hidraulice.
În esenţă, consider că lucrarea poate fi un material valoros şi util, satisfăcând pe
deplin şi deopotrivă nevoile de pregătire ale studenţilor şi specialiştilor din domeniul
acţionărilor hidraulice.



Autorul

11
CAPITOLUL 1

ACŢIONĂRI HIDROSTATICE

1.1 Generalităţi

În ultimele decenii, acţionările hidraulice au cunoscut o dezvoltare
considerabilă, în cele mai variate domenii ale tehnicii, datorită unor avantaje
remarcabile pe care aceste acţionări le au în comparaţie cu cele mecanice şi chiar
cu cele electrice, în unele privinţe. Astfel, acţionările hidraulice au în prezent o
largă utilizare în construcţia avioanelor, a rachetelor, a tehnicii militare, în
construcţia maşinilor-unelte, a preselor, la laminoare, turnătorii şi furnale, în
construcţia maşinilor miniere, în foraj şi extracţie, la maşinile de transportat şi
ridicat, la excavatoare şi alte utilaje de construcţie, la automobile, tractoare maşini
agricole, nave etc.
Un sistem de acţionare hidraulică este în esenţă o transmisie hidraulică la
care generatorul şi motorul nu sunt în aceeaşi carcasă. Acţionarea în sine
presupune o conversie de energie de tipul mecano-hidro-mecanică în scopul
învingerii unor forţe sau cupluri rezistente conform unui program dat. Principial,
sistemul conţine o pompă hidrostatică P, un element de execuţie, motorul
hidraulic cu mişcare de rotaţie sau translaţie M şi instalaţii auxiliare cuprinzând
aparatura de distribuţie reglare şi control ADRC, conductele de legătură,
rezervoarele de lichid, acumulatoarelele, filtrele etc. (vezi fig. 1.1). Sistemul de
acţionare prezentat se numeşte hidrostatic întrucât energia specifică a lichidului
purtător este preponderent potenţială.
Aparatajul de distribuţie reglare control asigură fazele de lucru ale
motorului şi totodată reglează debitul şi presiunea la valorile Q
M
şi p
M
la care va
lucra motorul. Acesta antrenează organul de execuţie OE asigurându-i forţa F şi
viteza v dacă mecanismul este de translaţie sau momentul M şi turaţia n dacă este
de tip rotativ.

Fig. 1.1 Schema de principiu a unui sistem de acţionare hidraulică


12
1.2 Avantajele şi dezavantajele sistemelor de acţionare hidraulică

Deşi folosirea energiei hidraulice în acţionări presupune generarea ei cu
complicaţiile inerente (o altă sursă de energie, electrică sau termică şi în
consecinţă pierderi suplimentare), totuşi acest tip de acţionare se extinde datorită
următoarelor avataje:
- gabarit şi greutate redusă pe unitatea de putere;
- inerţie redusă;
- posibilitatea inversării uşoare a sensului mişcării;
- funcţionarea fără şocuri şi vibraţii;
- posibilitatea realizării unor sisteme cu elemente tipizate;
- posibilitatea deservirii centralizate a unui grup de maşini în cazul liniilor
automate.
Totuşi, ca orice sistem, acţionările hidraulice au şi dezavantaje dar care nu
limitează gradul lor de utilizare. Dintre acestea menţionăm:
- influenţa mare a temperaturii asupra vâscozităţii;
- pierderi hidraulice mari;
- tehnologii complicate de fabricaţie;
- exploatare dificilă.

1.3 Lichidul de lucru

1.3.1 Proprietăţile lichidelor de lucru

Performanţele unui sistem de acţionare hidraulică sunt determinate în mare
măsură de calităţile lichidului de lucru. Lichidele utilizate în sistemele de acţionări
hidraulice trebuie să aibe calităţi care să permită transferul energetic în bune
condiţiuni, indiferent de variaţia parametrilor instalaţiei şi de durata tranferului.
Cerinţele impuse lichidelor de acţionare hidraulică sunt următoarele:
-vâscozitate mică şi cât mai constantă într-un interval larg al
temperaturilor de lucru;
- compatibilitate cu materialele din structura sistemului de acţionare;
- onctuozitate corespunzătoare (capacitate bună de lubrefiere în special la
viteze mici şi sarcini mari);
- stabilitate termică;
- punct de inflamabilitate ridicat;
- stabilitate chimică (rezistenţă la oxidare);
- proprietăţi antispumante.
În mod frecvent se utilizează uleiuri minerale din grupa H, dar în situaţii
speciale, mai cu seamă la temperaturi ridicate, se utilizează şi lichide sintetice
(diesteri, uleiuri siliconice) care suportă temperaturi de lucru de peste 650ºC.
Lichidul de lucru este componenta cea mai importantă a oricărui sistem

13
hidraulic. El serveşte în sistemul hidraulic ca lubrifiant, ca mediu de transfer de
căldură şi, cel mai important dintre toate, ca mijloc de transfer energetic.
Caracteristicile lichidelor joacă un rol cheie în determinarea performanţelor şi
duratei de viaţă a echipamentelor. Lichidele de lucru sunt practic incompresibile
în natură şi, prin urmare, pot lua diferite forme. Această tendinţă a lichidului
prezintă un avantaj în transmiterea de forţă într-un sistem hidraulic. Utilizarea
unui lichid de înaltă calitate este o condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă
a sistemului hidraulic. Deşi sistemele hidraulice mai vechi foloseau apa ca mediu
pentru transferul energiei hidraulice, există motive serioase ca aceasta să nu mai
fie utilizată. Dintre aceste motive enumerăm câteva:
• punctul relativ ridicat de congelare (îngheţarea apei la 0° C sau 32°F, la
presiunea atmosferică);
• tendinţa de dilatare la îngheţ;
• caracterul său coroziv;
• proprietăţile sale sărace de lubrifiere.
Acest lucru a necesitat dezvoltarea de lichide moderne, create special
pentru aplicarea lor în sistemele hidraulice, care vor fi prezentate în cele ce
urmează. Cu toate că tipurile de fluide de lucru variază în funcţie de cerere, cele
patru tipuri comune sunt:
1. Lichide pe bază de petrol, care sunt utilizate pe scară largă în aplicaţii
în cazul în care rezistenţa la incendiu nu este necesară;
2. Amestec de apă- glicol folosit în aplicaţii care necesită fluide rezistente
la foc;
3. Fluide sintetice folosite în aplicaţii în cazul în care sunt solicitate
rezistenţa la foc şi conductivitatea electrică nulă;
4. Lichide din mediu înconjurător care cauzează efecte minime asupra
mediului, în caz de deversare.
Aşa cum s-a discutat mai devreme, lichidele de lucru au patru funcţii
esenţiale primare: de transmisie de energie, de disipare a căldurii, de lubrifiere şi
de etanşare. Pentru a realiza aceste funcţii ar trebui să posede următoarele
proprietăţi:
1. Vâscozitate ideală
2. Lubrifiere bună
3. Volatilitate redusă
4. Non-toxicitate
5. Densitate mică
6. Stabilitate în mediu şi stabilitate chimică
7. Grad înalt de incompresibilitate
8. Rezistenţă la foc
9. Capacitate bună de transfer termic
10. Să fie antispumant
11. Să fie uşor de manevrat

14
12. Raport cost-eficacitate bun.
Este destul de evident că niciun lichid nu poate să îndeplinească toate
cerinţele de mai sus. Deci, este selectat pentru o anumită aplicaţie numai fluidul
care este cel mai aproape de îndeplinirea celor mai multe dintre aceste cerinţe.
Cunoaşterea proprietăţilor lichidelor de lucru ne ajută la determinarea
performanţelor şi eficienţei sistemului de acţionare hidrostatică. Există două alte
caracteristici foarte importante care, de asemenea, joacă un rol important în
creşterea duratei de viaţă a unui lichid de lucru. Acestea sunt:
1. Prevenirea oxidării şi a coroziunii
2. Numărul de neutralizare

1.3.2 Prevenirea oxidării şi prevenirea coroziunii

Oxidarea este procesul care rezultă din reacţia chimică a oxigenului din aer
cu uleiul. Acest lucru poate reduce în mod drastic durata de viaţă a unui fluid
hidraulic. Uleiurile pe bază de produse petroliere sunt deosebit de sensibile la
oxidare, deoarece oxigenul reacţionează uşor atât cu carbonul, cât şi cu
hidrogenul. Cele mai multe produse de oxidare precum şi acizii din natură sunt
solubili în ulei şi pot provoca prin coroziune leziuni severe la componentele
sistemului de acţionări hidraulice. Produsele de oxidare includ şi substanţe
insolubile, nămoluri şi impurităţi care au tendinţa de a creşte vâscozitatea uleiului.
Există o serie de parametri care grăbesc rata de oxidare, cele mai importante fiind
căldura, presiunea, contaminanţii, apa şi suprafeţele metalice. Cu toate acestea,
oxidarea este cea mai afectată de temperatură. De regulă, sunt încorporaţi în
uleiuri diferiţi aditivi hidraulici pentru a diminua rata de oxidare. Cum aceşti
aditivi cresc costul uleiului, aceştia ar trebui să fie specificaţi numai dacă este
necesar, pe baza temperaturii şi a altor condiţii de mediu. Modificările relative în
proprietăţile uleiului, în condiţii de oxidare, pot fi studiate cu ajutorul unui test
standard recomandat. Acest test, care este detaliat mai jos, împreună cu un grafic,
dau o măsură a formării de produse nocive în uleiuri.

15

Fig. 1.2 Test de verificare a oxidării uleiului

Scopul principal al acestui test este de a măsura rezistenţa la oxidare prin
măsurarea variaţiei acidităţii uleiului din cauza oxigenului absorbit. Testarea se
desfăşoară după cum urmează: un eşantion de 300 ml de ulei este plasat într-un
tub şi cufundat într-o baie de ulei la 95°C. Un debit de trei litri de oxigen pe oră
va trece continuu prin probă pentru o perioadă de aproximativ 1000 de ore. Se
măsoară apoi aciditatea uleiului, prin determinarea numărului de neutralizare.
Pentru a măsura numărul de neutralizare, o cantitate de eşantion de ulei este pusă
într-un vas de laborator. Se adaugă la proba din vasul de laborator aproximativ
100 ml de solvent. În plus, se mai adaugă la această soluţie în jur de 30 picături de
indicator. Pentru realizarea procesului, o cantitate de hidroxid de potasiu se
adaugă la soluţie, picătură cu picătură, până când culoarea acesteia se modifică de
la portocaliu la albastru-verde. Cantitatea de hidroxid de potasiu necesară în
miligrame indică nivelul de oxidare care a avut loc. Aceasta este cantitatea
necesară pentru a neutraliza acidul într-un gram de ulei. Rugina şi coroziunea sunt
două fenomene cu totul diferite, deşi ambele contaminează uleiul şi provoacă

16
uzură. Rugina este reacţia chimică între fier sau oţel şi oxigen. Prezenţa umidităţii
în sistemul hidraulic furnizează necesarul de oxigen.
O sursă primară de oxigen este aerul atmosferic, care intră în rezervor prin
capacul de aerisire.
Coroziunea, pe de altă parte, este reacţia chimică dintre un metal şi un
acid. Din cauza ruginii sau coroziuni, suprafeţele metalice ale componentelor
hidraulice sunt distruse. Acest lucru duce la scurgeri excesive, prin părţile
afectate, cum ar fi sistemele de etanşare. Rugina şi coroziunea pot fi diminuate
prin aditivi, care formează un strat protector pe suprafeţele metalice şi, astfel,
previn apariţia unei reacţii chimice.

1.3.3 Numărul de neutralizare

Numărul de neutralizare este o măsură a acidităţii relative sau a
alcalinităţii unui lichid de lucru şi este specificat de nivelul pH-ului. Un lichid
având un număr mai mic de neutralizare este recomandat, deoarece unul cu
aciditate sau alcalinitate mare poate provoca coroziunea pieselor metalice precum
şi o deteriorare a sistemului de etanşare. Pentru o soluţie acidă, numărul de
neutralizare este egal cu numărul de miligrame (mg) de hidroxid de potasiu
necesar pentru neutralizarea acidului într-un gram de probă. În cazul unei soluţii
alcaline, numărul de neutralizare este egal cu cantitatea de acid clorhidric care este
necesar pentru a neutraliza alcalinitatea într-o probă de 1 g de lichid de lucru.
Odată cu utilizarea, în mod normal, lichidul de lucru are tendinţa de a deveni mai
acid decât bazic. Numărul de neutralizare al unui lichid de lucru poate fi
determinat prin testul care este ilustrat de figura 1.3. Proba de ulei este plasată
într-o soluţie de apă distilată, alcool, toluen şi un agent indicativ cunoscut sub
numele de benzen naftol, care îşi schimbă culoarea de la portocaliu la verde atunci
când se produce neutralizarea. Se adaugă hidroxid de potasiu, dintr-o biuretă,
picătură cu picătură, până când soluţia îşi schimbă culoarea de la portocaliu la
verde. Numărul de neutralizare este apoi calculat utilizând următoarea formulă:
Numărul de neutralizare = Cantitatea totală a soluţiei x 5,61/Cantitatea
probei.
Lichidele de lucru, care au fost tratate cu aditivi, în scopul de a diminua
formarea de acizi, sunt, de obicei, în măsură să menţină acest număr la o valoare
scăzută de 0 sau 0,1.

17

Fig. 1.3 Test de calculare a numărului de neutralizare

1.3.4 Lichide rezistente la foc

Este important pentru un lichid de lucru să nu se aprindă şi nici să nu
întreţină focul. Cele mai multe lichide de lucru se vor aprinde, în anumite condiţii.
Există multe aplicaţii periculoase şi în aceste cazuri, preocuparea pentru
securitatea omului impune utilizarea lichidelor rezistente la foc. Exemplele includ
minele de cărbuni, echipamentele de prelucrare a metalului la cald, sistemele
energetice cu fluide. Un lichid rezistent la foc este acela care poate fi aprins, dar
nu va susţine o flacără în cazul în care sursa de aprindere este eliminată.
Inflamabilitatea unui lichid este definită ca fiind uşurinţa de aprindere şi
capacitatea de a propaga o flacără. În scopul de a determina inflamabilitatea unui
lichid de lucru, sunt testate următoarele caracteristici:
• Punctul de inflamabilitate: este temperatura la care suprafaţa lichidului

18
emite vapori, care se pot aprinde atunci când flacăra este îndepărtată.
• Punctul de aprindere: este temperatura unui lichid la care vaporii formaţi
la suprafaţa lichidului sunt suficienţi pentru a susţine arderea pentru un timp de cel
puţin 5 secunde, atunci când flacăra este îndepărtată. Pentru a reduce riscurile de
incendiu, în ultima vreme au fost dezvoltate diverse lichide rezistente la foc.
Există trei tipuri de lichide rezistente la foc, care sunt frecvent utilizate în
aplicaţiile hidraulice. Ele sunt prezentate mai jos:
1. Soluţie de apă-glicol
Această soluţie conţine aproximativ 40% apă şi 60% glicol. Aceste soluţii
au valorile indicelui de vâscozitate ridicat, dar vâscozitatea creşte odată ce apa se
evaporă. Domeniul de temperaturi în care pot fi operate aceste fluide se află
între - 23°C (- 9.4°F) şi 83°C (180° F aprox.). Cele mai multe dintre noile
materiale de etanşare sintetice sunt compatibile cu soluţiile de apă-glicol. Metale,
cum ar fi zincul, cadmiul şi magneziul reacţionează cu soluţiile de apa-glicol şi,
prin urmare, nu ar trebui să fie utilizate.
2. Emulsie de apă în ulei
Acest tip de lichid conţine aproximativ 40% apă complet dispersată într-o
bază de ulei specială. El este caracterizat prin mici picături de apă înconjurate în
întregime de ulei. Cu toate că apa oferă proprietăţi bune de răcire, ea face fluidul
mai coroziv. În consecinţă este necesară o cantitate mai mare de aditivi inhibitori
de coroziune. Gama temperaturii de funcţionare a acestui lichid se află între -
28°C (-18.4°F) şi 83°C (180°F aprox.). Chiar şi în cazul acestui lichid, este
necesar să se alimenteze cu apă, pentru a se menţine o vâscozitate
corespunzătoare. Aceste tipuri de lichide sunt compatibile cu cele mai multe
materiale pentru etanşări din cauciuc întâlnite în sistemele hidraulice.
3. Lichid sintetic
Este un lichid conceput pentru a diminua arderea şi, în general, are cea mai
mare temperatură de rezistenţă la foc. Fluide tipice care aparţin acestui tip sunt
fosfat esterii şi hidrocarburile clorurate. Dezavantajele acestor tipuri de lichide
sunt: indicele de vâscozitate scăzut, incompatibilitatea cu dispozitivele de etanşare
din cauciuc natural/sintetic şi costurile ridicate. În special, fosfat esterii pot
distruge îmbinările filetate ale tubulaturilor, vopselele şi izolaţia electrică.

1.3.5 Lichide antispumante

Aerul poate fi dizolvat sau antrenat în lichidele de lucru. De exemplu, în
cazul în care tubulatura de retur la rezervor nu este scufundată, jetul de ulei
intrând în suprafaţa lichidului va conţine aer în el. Acest lucru produce bule de
aer, formate în ulei. În cazul în care aceste bule se ridică la suprafaţă prea încet,
ele pot fi aspirate în pompă, ducând la cavitaţie şi la daune ulterioare ale pompei.
În mod similar, un orificiu de mici dimensiuni de pe tubulatura de aspiraţie, greu
de observant cu ochiul liber, poate provoca antrenarea unor mari cantităţi de aer

19
din atmosferă. Acest orificiu este şi dificil de detectat, deoarece în acest caz, mai
degrabă, apare infiltrarea de aer decât scurgerea uleiului din tubulatura de
aspiraţie. Un alt efect negativ al aerului aspirat sau aerului dizolvat este o reducere
semnificativă a cantităţi de lichid de lucru. Acest lucru poate avea consecinţe
grave în termeni de rigiditate şi acurateţe a elementelor de acţionare hidraulică.
Cantitatea de aer dizolvat poate fi redusă semnificativ prin proiectarea judicioasă a
rezervorului, deoarece în acesta sunt cele mai importante infiltraţii de aer. O altă
metodă este de a utiliza un lichid de lucru de calitate, care conţine aditivi
antispumanţi. Aceşti aditivi sunt compuşi chimici, care întrerup intrările de aer în
rezervor şi separă repede aerul din ulei.

1.3.6 Tipuri generale de lichide de lucru

1. Lichide pe bază de petrol
Prima categorie majoră de lichide de lucru este pe bază de petrol, care este
cel mai des utilizată. La aceste lichide aditivii ar trebui să fie adăugaţi în scopul de
a menţine următoarele caracteristici:
• lubrifiere bună;
• indice de vâscozitate mare;
• rezistenţă la oxidare.
Dezavantajul principal al unui lichid pe bază de petrol este că acesta este
inflamabil. În scopul de a avea grijă de acest lucru, lichidele de lucru rezistente la
foc au fost dezvoltate, aşa cum s-a prezentat mai sus.
2. Uleiuri de lubrifiere
Acestea sunt uleiurile de motor de tip convenţional. Datorită proprietăţilor
lor mai bune de lubrifiere, ele au sporit durata de viaţă a componentelor
hidraulice. Aceste uleiuri conţin aditivianţi antiuzură folosiţi pentru a preveni
uzura motorului la came şi supape. Această lubrifiere, de asemenea, a îmbunătăţit
rezistenţa la uzură la componentele hidraulice cu sarcină mare, cum ar fi pompele
şi supapele.
3. Aerul
Aerul este, de asemenea, unul dintre fluidele folosite în sistemele
hidraulice. Cu toate acestea, sistemele care folosesc aerul ca mediu sunt cunoscute
ca sisteme pneumatice. Avantajele folosirii de aer sunt:
• aerul nu arde;
• poate fi uşor pus la dispoziţie într-o formă curată prin utilizarea de filtre;
• orice scurgere de aer din sistem nu este poluantă, deoarece pur şi simplu
se duce în atmosferă.
Aerul poate fi, de asemenea, un lubrifiant excelent prin adăugarea unei
pulberi fine de ulei.
Aerul, de asemenea, are anumite dezavantaje majore, unele dintre acestea
fiind:

20
• compresibilitate ridicată;
• dezvoltarea unor forţe mici şi lipsa de elasticitate în comparaţie cu
lichidele;
• coroziunea din cauza prezenţei oxigenului şi apei.
Pentru a rezuma, componenta cea mai importantă într-un sistem de putere
este lichidul de lucru. Niciun fluid nu conţine toate caracteristicile necesare.
Proiectantul ar trebui să aleagă lichidul care are proprietăţile cele mai apropiate de
cele cerute de către o anumită aplicaţie. Proprietăţile unora dintre lichidele de
lucru sunt afişate în tabelul de mai jos:

Tabelul 1.1 Proprietăţile unor lichide de lucru
Fluidul Densitatea
[Kg/m
3
]
Vâscozitatatea cinematică
[cSt]
Lichide hidraulice
Ulei mineral 890 150,0
Emulsie apă şi ulei 900 166,0
Soluţie apă-glicol 1100 100,0
Fosfat-ester 1100 200,0
Ulei siliconic 1040 40,0
MIL 5606 860 22,0
Amestecuri de lichide
Ulei de ricin 970 1016,0
Alcool etilic 790 1,51
Etilenglicol 1120 17,8
Benzină 680 3,88
Glicerină 1260 1180,0
Ulei de in 940 68,9
Mercur 13600 0,114
Ulei mineral SAE 910 125,8
Ulei de măsline 920 91,3
Terebentină 870 1,71
Apă 1000 1,0

1.4 Clasificarea sistemelor de acţionări hidraulice

Acţionările hidraulice pot fi clasificate după numeroase criterii, având în
vedere şi varietatea extrem de mare a schemelor utilizate.
Un criteriu general este acela al interdependenţei dintre sistemul de
acţionare şi organul acţionat, după care există:
a) Sisteme autonome (cu lanţ închis), la care dirijarea mecanismului
acţionat este independentă de evoluţia acestuia, deci elementul de intrare nu este
sensibilizat de efectul comenzii sale; se utilizează în instalaţiile fără pretenţii mari
de precizie.
b) Sisteme aservite (cu lanţ închis), la care există legătură între intrare şi

21
ieşire deci, dirijarea este influenţată de evoluţia mecanismului acţionat; acestea
sunt sisteme automate, cu performanţe ridicate în legătură cu precizia şi timpul de
reacţie.
Instalaţiile de acţionări hidrostatice cuprind un ansamblu de elemente care
produc, controlează şi dirijează energia potenţială conţinută într-un agent fluid de
lucru, purtător de energie şi de informaţii, către elementul motor care o
reconverteşte în energie mecanică. Prin urmare, transmisiile hidrostatice se
compun din două maşini volumice care realizează transmiterea mişcării printr-o
conversie dublă, de tipul mecano-hidro-mecanică.
Din punctul de vedere al schemelor după care se realizează tubulatura,
transmisiile hidrostatice se pot clasifica în: transmisii hidraulice în circuit închis şi
transmisii hidraulice în circuit deschis.
a) Transmisii hidrostatice în circuit închis
Acestea sunt, de regulă, circuite cu supraalimentare şi cu sistem de
preluare a căldurii din circuit de pe ramura de aspiraţie în vederea menţinerii
temperaturii agentului de lucru la valoarea normală. Elementele transmisiei
hidrostatice în circuit închis, prezentate în fig. 1.4, sunt următoarele:
- maşină de antrenare MA ;
- generator (pompă) G;
- instalaţie;
- motor hidraulic M;
- maşină de lucru (consumator) ML.
Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei se poate realiza prin
adoptarea uneia din soluţiile:
1- prin modificarea turaţiei maşinii de antrenare (atunci când aceasta
permite acest lucru);
2 - prin by-passare. În acest caz, o parte din debitul pompei este trecut pe
ramura secundară. Soluţia este neeconomică pentru că duce la pierderi de putere
în sistem. Se utilizează numai atunci când reglajele sunt rare sau de scurtă durată;
3 - prin modificarea debitului pompei. În acest caz, se folosesc pompe cu
debit variabil;
4 - prin utilizarea unor motoare hidraulice cu cilindree variabilă.
În afara elementelor componente prezentate, transmisiile hidrostatice mai
cuprind o serie de elemente suplimentare (anexe):
- circuit de completare şi expansiune, eventual de suprapresiune, pentru a
evita apariţia cavitaţiei la aspiraţia pompei. Suprapresiunea se realizează
amplasând tancul de ulei la o cotă pozitivă h faţă de axul pompei sau prin
utilizarea unei pompe de suprapresiune;
- supape de siguranţă, filtre, acumulatori etc.;
- circuit de răcire (când este cazul).


22

Fig. 1.4 Transmisie hidrostatică în circuit închis

b) Transmisii hidrostatice în circuit deschis
Aceste transmisii au circuitul de aspiraţie întrerupt. Căldura se poate
evacua uşor prin răcirea rezervorului. Suprapresiunea la aspiraţie se poate realiza
prin amplasarea rezervorului la o cotă corespunzătoare faţă de axul pompei.
Elementele transmisiei hidrostatice în circuit deschis, prezentate în fig. 1.5, sunt
următoarele:
- pompa volumică (generator volumic) G;
- motorul hidraulic M;
- maşină de antrenare MA;
- maşină de lucru ML;
- rezervor R;
- element de distribuţie (distribuitor) D.

Fig. 1.5 Transmisie hidrostatică în circuit deschis

Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei din fig. 1.5 se poate face
prin:
1 - modificarea turaţiei motorului de antrenare;
2 - utilizarea circuitului de by-passare.
Elementele suplimentare ale transmisiei hidrostatice în circuit deschis sunt
următoarele:
- sistemul de realizare a suprapresiunii pe aspiraţie;
- supape, filtre etc.;
- circuit de răcire la tanc (dacă este necesar).

23
Problemele care se pun când se studiază acţionările hidrostatice sunt:
1. analiza şi calculul maşinilor hidrostatice generatoare şi motoare;
2. analiza şi calculul acţionărilor hidrostatice;
3. studiul aparaturii de distribuţie, control şi reglaj.

24
CAPITOLUL 2

GENERATOARE ŞI MOTOARE HIDROSTATICE
UTILIZATE ÎN SISTEMELE DE ACŢIONĂRI
HIDROSTATICE

2.1 Clasificarea generatoarelor şi motoarelor hidraulice utilizate în
sistemele de acţionări hidraulice

Varietatea constructivă a acestor maşini este foarte mare şi ea a făcut
obiectul altei lucrări publicate. Totuşi, câteva criterii de clasificare sunt
semnificative:
a) Criteriul funcţional după care pompele şi motoarele pot fi cu debit
constant sau cu debit reglabil
b) Criteriul sensului de curgere a fluidului, după care pompele sau
motoarele pot fi traversate uni- sau bidirecţional. Inversarea sensului de curgere se
poate realiza, în funcţie de construcţia pompei, fie prin schimbarea sensului de
antrenare, fie prin schimbarea excentricităţii sau unghiului de înclinare de la
valorile pozitive la cele negative.
c) Criteriul reversibilităţii după care pompele pot funcţiona ca motoare
sau nu.

Fig. 2.1 Tipuri de pompe şi motoare hidraulice conform clasificării
prezentate

Reprezentarea simbolică în schemele de acţionări hidraulice pune în
evidenţă proprietăţile menţionate. În figura 2.1 sunt reprezentate simbolic
următoarele maşini:


25
a - pompa cu debit constant unidirecţională;
b - pompa cu debit constant bidirecţională;
c - pompa cu debit reglabil unidirecţională;
d - pompa cu debit reglabil bidirecţională;
e - motor rotativ nereglabil;
f – motor rotativ reglabil;
g - motor rotativ reversibil şi bidirecţional;
h - maşină pompă-motor reglabil monodirecţional;
i - maşină pompă-motor reglabil bidirecţional.
Parametrii reali ai pompei în sistemul de acţionare sunt determinaţi de
coordonatele punctului de intersecţie a caracteristicii interioare, cu caracteristica
sistemului. Notând cu
M
p ∆ diferenţa de presiune la care lucrează motorul
hidraulic, presiunea creată de pompă
P
p ∆ va fi dată de relaţia:
2
KQ p p
M P
+ ∆ = ∆ ,
în care
2
KQ este pierderea hidraulică pe întreg circuitul de aspiraţie, refulare,
respectiv de întoarcere a lichidului în rezervor, mişcarea fiind turbulentă (fig. 2.2).



Fig. 2.2 Cracteristica pompei şi a motorului hidraulic

2.2 Generatoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări
hidraulice

2.2.1 Pompe cu roţi dinţate

2.2.1.1 Construcţia şi principiul de funcţionare

Datorită unor avantaje printre care simplitate constructivă, siguranţă în
exploatare, domeniul mare de presiuni şi debite, pompele cu roţi dinţate, sunt larg
utilizate în instalaţiile de ungere şi în tehnica acţionărilor hidraulice. În construcţii
obişnuite pot realiza presiuni de până la 175 bar, iar în cazuri speciale chiar 300
de bar; debitele pot depăţi 4000 l/min. Mişcarea de rotaţie a pinioanelor se

26
realizează prin antrenarea de la o sursă de putere exterioară pompei, a unuia dintre
arborii pe care acestea sunt montate, prin angrenare transmiţându-se mişcarea la
arborele condus. Aceste pompe sunt maşini hidraulice care admit turaţii înalte.
Variantele constructive principale sunt două şi anume: pompă cu angrenare
exterioară şi pompă cu angrenare interioară. Se pot clasifica totuşi ţinând cont de
mai multe criterii, după cum urmează:
1. după modul de angrenare:
- cu angrenare exterioară;
- cu angrenare interioară.
2. după numărul de roţi angrenate simultan:
- cu două rotoare;
- cu mai multe rotoare.
3. după presiunea de refulare:
- de joasă presiune (p< 30 bar);
- de medie presiune (30< p< 100 bar);
- de înaltă presiune (p= 100...300 bar).
4. după posibilitatea reglării debitului:
- cu debit reglabil;
- cu debit constant.
5. după forma dinţilor:
- cu dinţi drepţi;
- cu dinţi înclinaţi sau în V.
6. după forma profilului dinţilor:
- cu profil evolventic;
- cu profil epicicloidal;
- cu profil hipocicloidal.

2.2.1.2 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară

În figura de mai jos (fig. 2.3) se prezintă construcţia clasică a unei pompe
cu roţi dinţate cu angrenare exterioară care cuprinde două pinioane în angrenare
din care unul este motor şi carcasa cu orificiul de aspiraţie şi refulare. Sensul de
rotaţie este dat de săgeata care pleacă din punctul de angrenare către racordul de
aspiraţie. Lichidul este transportat volum cu volum de către golurile dinţilor spre
orificiul de refulare, etanşarea spaţiului de înaltă presiune de cel de joasă presiune
se face prin contactul dinţilor în zona de angrenare.
În zona în care dinţii ies din angrenare, spaţiul dintre dinţi variază
crescător, se creează o depresiune în zona racordului de aspiraţie şi lichidul intră
în corpul pompei umplând spaţiul dintre dinţi. Fluidul este transportat de la
aspiraţie către refulare pe la periferie în spaţiul închis dintre dinţi şi pereţii
interiori ai carcasei. În zona în care dantura intră în angrenare, spaţiul dintre
flancuri variază descrescător, presiunea la interior creşte, producându-se refularea.

27
În scopul limitării presiunii din pompă, la partea superioară se află montată o
supapă de by-pass (de siguranţă), care pune în legătură cavitatea de refulare cu cea
de aspiraţie atunci când presiunea de la refulare depăşeşte valoarea prescrisă.
Precizia execuţiei roţilor dinţate (respectiv uzura lor) are o mare influenţă
asupra parametrilor realizaţi de pompă. Evitarea uzurilor excesive şi deci
menţinerea unor jocuri corespunzătoare necesită măsuri de echilibrare a
presiunilor pe partea de lucru a carcasei.

























Fig. 2.3 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară


28

Fig. 2.4 Distribuţia presiunii pe partea de refulare la pompa cu roţi dinţate
cu angrenare exterioară - solicitarea unilaterală a lagărelor pompei

În figura de mai sus este prezentată epura presiunii pe carcasă din care
rezultă solicitarea unilaterală a rotoarelor şi lagărelor pompei. În scopul
compensării acestor forţe la unele construcţii de pompe este practicată soluţia din
figura de mai jos (fig. 2.5), unde spaţiile a şi a’ sunt în legătură cu aspiraţia
respectiv b şi b’ în legătură cu refularea, însă implicit se acceptă un randament
volumic mai mic.











Fig. 2.5 Compensarea forţelor ce solicită lagărele

Se ştie, pe de altă parte, că pentru funcţionarea corectă a unui angrenaj cu
roţi dinţate gradul de acoperire trebuie să fie supraunitar, ceea ce înseamnă că
înainte de ieşirea unei perechi de dinţi din angrenare, perechea următoare de dinţi
intră în contact. În consecinţă, în spaţiul dintre dinţii în angrenare rămâne o
cantitate de lichid puternic, comprimată de vârfurile dinţilor conjugaţi. Strivirea
lichidului are consecinţe negative asupra funcţionării: şocuri, pulsaţii ale
eforturilor din lagăre şi degradarea mediului hidraulic. Prin practicarea de degajări
speciale în capacele laterale, în dreptul zonei de angrenare sau în ax, se atenuează
mult acest fenomen.



29
2.2.1.3 Pompa roţi dinţate cu angrenare interioară



Fig. 2.6 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare interioară

Pompele cu roţi dinţate cu angrenare interioară sunt formate din două roţi
dinţate, una cu dantură interioară angrenând cu alta cu dantură exterioară (fig.2.6).
Cele două roţi dinţate sunt aşezate excentric una faţă de cealaltă într-o
carcasă. Cea cu dantură exterioară este antrenată de un ax. Roata motoare
învârtindu-se, o pune în mişcare pe cea cu dantură interioară cu care este în
angrenare. În zona în care danturile nu se află în contact, pompa are prevăzut un
element de separare. Acesta asigură etanşarea cavităţilor de volume variabile ce
apar între dinţi. În cazul în care între cele două roţi se află un element în formă de
semilună, lichidul este transportat, pe de o parte, prin golurile dintre roata dinţată
interioară şi semilună, dar, în acelaţi timp, şi prin acelea ale roţii exterioare şi
semilună mărind astfel debitul pompei. Avantajele acestor pompe faţă de cele cu
angrenare exterioară sunt: capacitatea de absorbţie superioară, compactitate,
pulsaţii de presiune mai reduse, silenţiozitate şi reducerea efectului cavitaţiei,
deoarece lichidul este adus dinspre centru, ceea ce face ca forţa centrifugă să
favorizeze umplerea golurilor dintre dinţi.

2.2.2 Pompa cu pistonaşe radiale

La pompele cu pistonaşe radiale, poziţia pistonaşelor în blocul cilindrilor
este pe rază, variaţia ciclică a volumelor de lucru realizându-se datorită dispunerii
excentrice a blocului cilindrilor faţă de statorul pompei. Pompele cu pistonaşe
radiale sunt în principal de două tipuri:
- cu alimentare interioară;
- cu alimentare exterioară.
Fereastră de refulare Fereastră de
aspiraţie
Roată dinţată cu dantură
exterioară
Carcasă
Roată dinţată cu dantură
interioară

30
La maşinile cu alimentare interioară, distribuţia se face central, prin axul
rotorului ca în fig. 2.7. Cursa liniară a pistonaşelor în blocul cilindrilor 4, generată
ca urmare a montării excentrice a blocului cilindrilor faţă de carcasa 6, se poate
modifica dacă valoarea excentricităţii “e” poate fi reglată. Pompele la care
mărimea "e" poate fi modificată se numesc cu debit variabil. Din figură rezultă că
mărimea cursei pistonaşelor are valoarea: s = 2e.
Distribuţia fluidului între camerele de lucru se face prin intermediul
distribuitorului 3, din axul central care este fix, dispus pe direcţia punctelor
moarte ale pistonaşelor. Lăţimea distribuitorului 3 este mai mare decât lăţimea
canalelor de legatură ale pistonaşelor cu galeriile de aspiraţie, respectiv refulare.
La deplasarea pistonaşelor de la PMI Ia PME, volumele de lucru sunt în creştere şi
se produce aspiraţia. Invers, la deplasarea pistonaşelor de la PME la PMI
volumele de lucru scad şi se produce refularea. Statorul are rol de ghid, contactul
pistonaşelor la suprafaţa de ghidare fiind menţinut datorită forţei centrifuge.
Cilindreea pompei poate fi modificată în timpul funcţionării, prin deplasarea
statorului în sensul creşterii sau scăderii excentricităţii. O asemenea variantă
constructivă are avantajul unei reglări continue a debitului de la valoarea zero la
maxim.

Fig. 2.7 Schema pompei cu pistonaşe radiale cu alimentare interioară
1- orificiu aspiraţie; 2- orificiu refulare; 3- distribuitor; 4- blocul cilindrilor;
5- piston plunjer; 6-stator

Pompele cu pistonaşe radiale au în general, pentru puteri mari (uneori până
la 3000 KW), debite de până la 8000 l/min şi presiuni de 250-300 bar. Turaţiile de
antrenare variază între 100 şi 1500 rot/min. Aceste pompe sunt folosite la navă în
majoritatea cazurilor la acţionările hidrostatice.




31
2.2.3 Pompa cu pistonaşe axiale




Fig. 2.8 Pompa cu pistonaşe axiale cu corp înclinat

Pompa se compune dintr-un bloc al cilindrilor în care sunt amplasate
pistonaşele axiale, dintr-un disc pe care sunt la unul din capete tijele pistonaşelor
(prin intermediul unor articulaţii sferice) şi dintr-o placă de distribuţie (fig. 2.8).
Blocul cilindrilor
Piston
Tija dublu
articulată a
pistonului
Ax cardanic
Arbore motor
Refulare prin
placa de
distribuţie
Aspiraţie prin placa
de distribuţie
Executarea cursei
de refulare a
pistonului
Executarea cursei de aspiraţie a
pistonului
Disc

32
Poziţia relativă a acestor elemente şi sistemul lor de antrenare definesc trei
tipuri mari de maşini: pompe cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat, fig. 2.9(a),
pompe cu disc înclinat, fig. 2.9(b), şi pompe cu disc fulant, fig. 2.9(c). Din punct
de vedere al posibilităţilor de debitare, maşinile cu pistonaşe axiale sunt de două
tipuri cu debit constant şi cu debit variabil.

Fig. 2.9 Tipuri de pompe cu pistonaşe axiale

Blocul cilindrior este înclinat faţă de arborele motor la un unghi α<300,
fiind antrenat în mişcarea de rotaţie de arborele motor prin intermediul unui disc şi
a unor articulaţii sferice. Datorită faptului că blocul cilindrilor este înclinat, la o
rotaţie completă a arborelui, volumele de lucru delimitate de pistoanele şi de
cavităţile din blocul cilindrilor variază. La cursa ascendentă a pistonului, de la
poziţia inferioară din figură la cea superioară, volumul variază crescător.
Creşterea volumului de lucru este însoţită de scăderea presiunii, fapt care
determină generarea aspiraţiei. Aspiraţia se produce printr-unul din orificiile plăcii
de distribuţie care este parţial conectat la tubulatura de aspiraţie, parţial la cea de
refulare. La cursa descendentă a pistonului, volumele de lucru variază
descrescător. Micşorarea volumelor de lucru produce creşterea presiunii,
determinând refularea. Fluidul este refulat tot prin canalele distribuitorului către
exterior. Maşina prezentată în fig. 2.8 este una cu debit constant, pentru că
valoarea cursei maxime a pistonaşelor este constantă. Ea este în funcţie de unghiul
de înclinare al blocului cilindrilor faţă de arborele motor, unghi care, la acest tip
de pompă este fix. În cazul în care există posibilitatea modificării unghiului de
înclinare, pompa se numeşte cu debit variabil. În fig. 2.10 se prezintă grafic modul
de reglare al debitului la pompele cu pistonaşe axiale cu corp înclinat iar în fig.
2.11 este prezentată o pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant.
Pompele cu pistonaşe axiale sunt cele mai răspândite, utilizându-se
frecvent în sistemele de acţionare hidraulică datorită gabaritului redus,
Pompă cu pistonaşe
axiale cu disc înclinat
Pompă cu pistonaşe axiale cu
disc fulant
Pompă cu pistonaşe axiale cu
bloc fix înclinat

33
reversibilităţii, posibilităţii de reglare a debitului şi momentului de inerţie redus al
părţii mobile.
Pompa cu disc înclinat se deosebeşte de pompa cu corp înclinat numai prin
modul de reglare unghiului dintre axul corpului şi axul discului, care în cazul
acestuia se realizează cu cu ajutorul discului. Pompele cu pistonaşe axiale sunt în
general construcţii pretenţioase, suprafeţele de lucru trebuind realizate la
rugozităţi foarte mici. Este vorba în special de pistoane, alezajele cilindrilor,
suprafeţele de contact dintre blocul cilindrilor şi distribuitor şi articulaţiile sferice
ale bielelor.
Pompele cu pistonaşe axiale obţin debite până la 800 l/min şi au o putere
specifică ce poate ajunge până la 4-5 KW/kg, la turaţii cuprinse între 1000-4500
rot/min. Sunt pompe de presiuni mari şi foarte mari, cu o debitare suficient de
uniformă şi care au o largă răspândire la acţionările hidrostatice.


























Fig. 2.10 Modul de reglare debitului la pompa cu pistonaşe axiale
θ
θ

34



Fig. 2.11 Pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant

2.2.4 Pompa cu palete glisante

Sunt maşini hidraulice dublu reversibile, deci atât din punct de vedere al
sensului conversiei, cât şi din punctul de vedere al sensului de debitare. Volumele
de lucru sunt delimitate de paletele glisante, rotor şi stator. După modul cum se
realizează aspiraţia, pompele cu lamele pot fi cu aspiraţie interioară sau cu
aspiraţie exterioară.
În general, sunt cu acţiune simplă. Asta înseamnă că în timpul unei rotaţii
complete a rotorului spaţiile de lucru efectuează un singur ciclu aspiraţie-transfer-
refulare. În practică, totuşi se pot întâlni şi pompe cu palete glisante cu acţiune
multiplă, care, prin comparaţie cu cele cu acţiune simplă, prezintă avantajele:
- debitare uniformă;
- echilibraj mai bun (posibilitate redusă de apariţie a vibraţiilor);
- presiuni şi debite mai mari;
- construcţie mai compactă.
În figurile 2.12 şi 2.13 sunt prezentate două variante constructive de
pompe cu lamele, cu simplă acţiune cu aspiraţie exterioară în fig.2.12 şi cu
aspiraţie interioară în fig.2.13. În ce1e două figuri s-au făcut notaţiile: 1- rotor;
2- lamele (palete); 3- arbore motor; 4- carcasa pompei; 5- galeria de aspiraţie;
6- galeria de refulare (notaţiile sunt identice pentru ambele figuri).
La rotaţia în sensul săgeţii, la prima jumătate de cursă, volumele de lucru
delimitate de rotor, palete şi stator variază crescător generând aspiraţia. Pe a doua
jumătate de cursă, volumele de lucru descresc şi se produce refularea. La acest tip
Cilindru
Tija pistonului
cu articulaţie
sferică
Piston
Disc fulant fixat
pe ax
Distanţier sferic

35
de maşină reglarea debitului se face prin modificarea valorii excentricitaţii “e”.


Fig. 2.12 Pompă cu lamele cu Fig. 2.13 Pompă cu lamele cu
aspiraţie exterioară aspiraţie interioară

În fig.2.14 este prezentată o pompă cu lamele cu acţiune dublă pentru care
s-au făcut notaţiile: 1- rotor; 2- stator; 3- lamele (palete); 4,5,6,7- fante de
aspiraţie-refulare. Fantele 4 şi 6 comunică prin canale interioare cu galeria de
aspiraţie, iar fantele 5 şi 7 cu galeria de refulare. Statorul, la partea sa interioară,
are o formă special aleasă astfel încât porţiunile de curbă situate între fante să fie
arce de cerc descrise cu raze din centrul rotorului, iar porţiunile care corespund
fantelor să fie descrise de curbe conjugate la curbele dintre fante. Această
configuraţie face ca la trecerea a două palete prin porţiunile concentrice cu centrul
rotorului, lichidul să nu mai fie comprimat, scăzând astfel solicitarea lagărelor.
Contactul paletelor glisante cu statorul este asigurat fie prin arcuri
lamelare montate pe fundul canalului, fie prin intermediul unor articulaţii cu
culisă, fie pe baza presiunii hidraulice. Când o paletă intră în zona fantei 4, ea
începe să iasă din canal astfel încât spaţiul dintre două palete vecine să se
mărească şi să se producă aspiraţia. Când paletele trec prin zona dintre fantele 4 şi
7, deplasarea lor încetează deoarece această porţiune este concentrică cu rotorul.
La intrarea în zona fantei 6, spaţiul dintre palete se măreşte şi are loc o nouă
aspiraţie. Refularea are loc în corespondenţa fantelor 5 şi 7, unde volumele scad.
Se poate deci observa faptul că pe parcursul unei rotaţii complete, o paletă
efectuează patru curse: două de aspiraţie şi două de refulare.

36

Fig. 2.14 Pompă cu lamele cu dublă acţiune

Maşinile cu lamele realizează presiuni de până la 100 bar, cele cu simplă
acţiune şi până la 150 bar, cele cu multiplă acţiune. Debitele pot atinge 300 l/min
la pompele cu lamele cu simplă acţiune şi până la 1000 l/min la cele cu multiplă
acţiune. Ca pompe, sunt utilizate la instalaţiile de transfer al uleiului sau
combustibilului. Ca motoare, sunt întrebuinţate la antrenarea vinciurilor şi în
general, oriunde sunt necesare turaţii mici. Cu toate acestea, maşinile cu palete
glisante sunt utilizate îndeosebi la acţionările hidrostatice.

2.3 Motoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice

2.3.1 Principii de bază

Motoarele hidraulice, în general, sunt maşini care transformă energia
hidrostatică a unui lichid în energie mecanică. După cum se ştie, pompa
îndeplineşte funcţia de sursă de energie hidraulică, prin transformarea energiei
mecanice în energie hidrostatică, în timp ce motoarele fac exact contrariul adică
folosesc energia hidraulică pentru a o transforma în energie mecanică. Într-un
mod mai explicit, în loc de a impinge fluidul, ca în cazul pompelor, fluidul este
cel care împinge suprafeţele interne ale motorului, dezvoltând un cuplu. După
mişcarea realizată la arbore motoarele hidraulice pot fi: cu mişcare de rotaţie
(continuă), cu mişcare de rotaţie limitată (oscilante) şi de tip liniar (cilindrii
hidraulici).
Motoarele cu rotaţie limitată sunt numite şi motoare oscilante deoarece
acestea produc o mişcare alternativă. Motoarele cu rotaţie continuă sunt în
realitate pompe care au fost reproiectate pentru a rezista la forţele care sunt
implicate în funcţionarea motorului.
Marea majoritate a tipurilor de pompe volumice rotative sunt reversibile,
fără modificări constructive esenţiale, ele pot deveni motoare hidraulice dacă sunt
alimentate cu lichid sub presiune.

37
În continuare vom examina diverse tipuri de motoare hidraulice din punct
de vedere constructiv şi al performanţelor acestora.
Aşadar, putem spune că motoare hidraulice rotative pot fi clasificate în
două categorii:
1. Motoare hidraulice cu rotaţie limitată;
2. Motoare hidraulice cu rotaţie continuă.
În continuare, se examinează în detaliu fiecare dintre aceste tipuri de
motoare hidraulice.

2.3.2 Motoare hidraulice cu rotaţie limitată (oscilante)

Sunt motoare care realizează curse unghiulare limitate. Au o construcţie
robustă, fiind caracterizate prin rapoarte putere/unitatea de masă foarte bune.
Constructiv, constau dintr-un rotor şi un stator pe care sunt montaţi paleţi radiali.
Conectarea camerelor de lucru delimitate de suprafeţele laterale ale paleţior, stator
şi rotor, la circuitele tur – retur ale pompei, este făcută alternativ, astfel încât, prin
alimentarea selectivă a acestora, să se realizeze cursele unghiulare dorite, aşa cum
se arată în figura de mai jos. Figura 2.15 arată un motor hidraulic oscilant cu o
paletă. La acest tip, lichidul sub presiune este direcţionat către o parte a paletei,
provocând rotaţia rotorului.

Fig. 2.15 Motor hidraulic oscilant cu o singură paletă


38

a) b) c)
Fig. 2.16 Motoare hidraulice oscilante
a) cu un singur palet; b) cu doi paleţi; c) cu trei paleţi

Construcţia motoarelor oscilante este prezentată sumar în figura de mai
sus (fig. 2.16). De obicei, se întâlnesc motoare oscilante cu un palet cu doi şi cu
trei paleţi. Sunt alcătuite dintr-o carcasă de formă cilindrică şi dintr-un rotor
format din arbore şi palete. Arborele şi paleta pot executa deplasări unghiulare
într-un sens sau în celălalt în funcţie de modul de alimentare. În interiorul
statorului există şi nişte piese de etanşare care delimitează zona de înaltă
presiune faţă de zona de joasă presiune. Numărul lor este egal cu numărul de
paleţi ai motorului hidraulic oscilant. Datorită acestor piese de etanşare, unghiul
de basculare este limitat la 270° - 280° pentru motorul cu un singur palet, la 180°
- 200° pentru motorul cu doi paleţi şi 90° - 120° pentru motorul cu trei paleţi.
Pentru motorul cu
un singur palet, forţa hidrostatică pe paletă are valoarea:

2 / ) ( ) (
c a
p p d D b F − ⋅ − ⋅ = , (1)

unde b este lăţimea paletei,
a
p - presiunea de alimentare, iar
c
p - contrapresiunea.
Punctul de aplicaţie se găseşte la distanţa 4 / ) ( d D R + = de axa de rotaţie,
aşa încât momentul la arbore are valoarea:

) (
8
2 2
c a t
p p b
d D
FR M − ⋅ ⋅

= = (2)

Dacă la nivelul razei R viteza tangenţială a paletei este R u ω = , rezultă
debitul în motor:

) (
8 2
2 2
d D
b
b
d D
u Q − ⋅ = ⋅

=
ω
(3)
p
a
p
c

39
sau invers, dacă se cunoaşte debitul, din relaţia precedentă se poate calcula viteza
unghiulară a motorului. Din cauza pierderilor interioare de debit şi frecărilor,
valorile sunt mai mici:

m t
M M η = ;
) (
8
2 2
d D b
Q
v

=
η
ω (4)

unde
v
η - este randamentul volumic şi
m
η - randamentul mecanic al motorului.
Motoarele hidrostatice oscilante se utilizează în practică pentru presiuni de
200-300 de bar şi momente de 8000-9000 de daNm.
Dintre aplicaţiile motoarelor hidostatice oscilante enumerăm doar câteva:
• banda rulanta de triere;
• acţionarea valvulelor;
• mecanismul de îndoire;
• mecanismul de transmitere între staţiile de lucru;
• mecanismul de poziţionare pentru sudare;
• mecanismul de ridicare, de rotaţie şi de basculare;.
• maşina de cârmă la bordul navelor.
O parte din aceste aplicaţii sunt arătate în figura de mai jos (fig. 2.17):


40

Fig. 2.17 Aplicaţii ale motoarelor hidraulice cu rotaţie limitată




41
2.3.3 Motoare hidraulice cu rotaţie continuă

Motoarele hidraulice cu rotaţie continuă sunt elemente de acţionare, care
se poate roti continuu. În loc de a acţiona (sau împinge) lichidul (asemenea
funcţionării pompelor), motoarele sunt acţionate de către fluide. În acest fel,
motoarele hidraulice dezvoltă cupluri şi produc mişcare de rotaţie continuă. Aşa
cum am precizat la început, marea majoritate a tipurilor de pompe volumice
rotative sunt reversibile, din punct de vedere al sensului transformării energetice
adică, ele pot deveni motoare hidraulice dacă sunt alimentate cu lichid sub
presiune fără modificări constructive esenţiale. Aceste motoare pot fi clasificate
după cum urmează:
• motoare cu angrenaje:
- cu roţi dinţate cu angrenare exterioară;
- cu roţi dinţate cu angrenare interioară;
- cu şuruburi.
• motoare cu palete;
• motoare rotative cu piston:
- cu pistonaşe axiale;
- cu pistonaşe radiale.

2.3.3.1 Motoare cu roţi dinţate

Motoarele cu roţi dinţate sunt simple din punct de vedere constructiv. Un
motor cu roţi dinţate dezvoltă un cuplu din cauza presiunii hidraulice care
acţionează asupra suprafeţelor dinţilor roţii. O vedere axionometrică a unui motor
tipic cu roţi dinţate, cu capacul scos, este ilustrat în figura 2.18. Prin schimbarea
direcţiei de curgere a fluidului prin motor, sensul de rotaţie motorului poate fi
inversat. Ca şi în cazul unei pompe cu roţi dinţate, volumul dislocuit al motorului
cuprins între doi dinţi vecini este fix. Motorul cu roţi dinţate nu este echilibrat în
ceea ce priveşte presiunea. Diferenţa mare de presiune între intrare şi ieşire (mult
mai mare la intrare) solicită puternic arborele şi lagărul, limitând astfel durata de
viaţă a lagărului motorului.

42


Fig. 2.18 Motor cu roţi dinţate cu angrenare exterioară

Motoarele cu roţi dinţate sunt în mod normal limitate la o presiune de
funcţionare de aproximativ 200 bar precum şi la o turaţie de 2400 rot/min. Pot fi
alimentate cu un debit maxim de 550 de litri pe minut.
Motoarele hidraulice pot fi, de asemenea, de tip cu roţi dinţate cu
angrenare interioară. Aceste motoare pot funcţiona la turaţii şi presiuni mai mari.
Ele au, de asemenea, volume dislocuite mai mari decât motoarele cu angrenare
exterioară. De asemenea, motoarele cu şurub fac parte şi ele din categoria
motoarelor cu angrenaje. Ca şi în cazul pompelor, motoarele hidraulice de tip cu
şurub utilizează trei şuruburi de angrenare. Acesta are o funcţionare silenţioasă.
Motoarele tip şurub pot funcţiona la presiuni de până la 210 bar

şi pot avea
volume dislocuite de până la 0,227 litri. Principalele avantaje ale motoarelor cu
roţi dinţate sunt: construcţie simplă şi raport bun cost-eficienţă. Ele, de asemenea,
posedă toleranţă bună la impurităţi. Principalele dezavantaje: au randament mai
mic şi pierderi de debit relativ mai mari.

2.3.3.2 Motoare cu palete

Construcţia internă la motoarele cu palete este similară cu cea a unei
pompe cu palete; cu toate acestea, principiul de funcţionare diferă. Motoarele cu
palete dezvoltă un cuplu dat de presiunea hidraulică care acţionează asupra
suprafeţei expuse a paletei. Figura 2.19 ilustrează funcţionarea de bază a unui
motor hidraulic cu palete cu alimentare exterioară.

43

Fig. 2.19 Motor cu palete dezaxat cu alimentare exterioară

Forţa centrifugă apare atunci când rotorul începe să se rotească. Prin
urmare, paletele trebuie să aibe şi alte mijloace decât forţa centrifugă pentru a
menţine contactul cu suprafaţa interioară a statorului. Unele modele folosesc
arcuri, în timp ce alte tipuri de modele folosesc presiunea hidraulică. Acţiunea
culisantă a paletelor formează camere etanşe, care transportă lichidul de la intrare
la ieşire.


Fig. 2.20 Motor cu palete cu rotor dezaxat Fig. 2.21 Motor cu paleţi cu rotor
cu alimentare interioară coaxial cu statorul

În figuria 2.20 se prezintă varianta constructivă de motor cu palete, cu
rotor dezaxat cu alimentare interioară, unde s-au făcut notaţiile: 1- rotor; 2- lamele
(palete); 3- carcasa motorului; 4- galeria de admisie; 5- galeria de evacuare.
În fig. 2.21 este prezentat un motor cu rotor coaxial cu statorul, pentru
care s-au făcut notaţiile: 1- rotor; 2- stator; 3- lamele (palete); 4,5,6, şi 7- fante de
admisie-evacuare a uleiului. Fantele 4 şi 6 comunică prin canale interioare cu
galeria de admisie, iar fantele 5 şi 7 cu galeria de evacuare.

44

Fig. 2.22 Funcţionarea motorului cu palete excentric

În figura 2.22 se prezintă grafic funcţionarea motorului cu palete excentric.
După cum se observă, lichidul exercită o forţă mai mare asupra paletei de sus,
deoarece el trece prin orificiul de admisie şi ajunge pe o suprafaţă expusă a paletei
mai mare în partea superioară a motorului. Acest lucru duce la rotirea rotorului în
sens invers acelor de ceasornic. De asemenea, presiunea de admisie acţionează pe
o parte a rotorului, şi deci încărcarea radială pe arbore este destul de mare. Totuşi,
această problemă este îmbunătăţită în mare măsură folosind un motor cu rotor
concentric aşa cum s-a prezentat în fig. 2.21. La acest tip de motor orificiile de
admisie şi evacuare sunt diametral opuse. Aici forţa care este exercitată pe o parte
a lagărului este anulată de o forţă egală, dar opusă de la orificiul de presiune situat
diametral opus. Orificiile sunt, de obicei, conectate la nivel intern, astfel încât
numai o admisie şi evacuare sunt aduse în exterior. Motoarele cu palete sunt în
general de tip cu rotor coaxial. Aceste motoare pot funcţiona la presiuni de până la
180 bar, precum şi turaţii de până la 4000 rpm. Motoarele de tip cu palete au
pierderi interne de lichid şi, prin urmare, nu sunt recomandate pentru utilizarea în
sistemele servo.

2.3.3.3 Motoare cu piston

Motoarele cu piston sunt, de asemenea, similare în construcţie cu pompele
cu piston. Cuplul motor este generat prin presiunea care acţionează la capetele de
pistoane, respectiv în interiorul blocului cilindrului. La acest tip de motor
hidraulic, pistoanele se destind din cauza presiunii lichidului care acţionează
asupra lor şi apoi descarcă lichidul. Mişcarea rectilinie a pistonului este
transformată în mişcare de rotaţie a arborelui prin diferite mijloace, cum ar fi: un
stator excentric, înclinarea axului motor sau cu ajutorul unei plăci înclinate.
Motoarele cu piston sunt cele mai eficiente dintre toate motoarele hidraulice.
Acestea sunt capabile să funcţioneze la turaţii mari de 12000 rot/min şi, de
asemenea, presiuni de până la 350-400 bar.

45
Din punct de vedere constructive, motoarele cu piston se clasifică în două
categorii:
1. Motoare cu pistoane radiale;
2. Motoare cu pistoane axiale.
Motoare cu pistoane radiale
La motoarele cu pistoane radiale, rotaţia este produsă de pistoane radiale
care execută o mişcare de translaţie în rotor şi o mişcare de rotaţie în statorul care
este excentric faţă de rotor. Figura 2.23 ne arată o secţiune într-un motor cu
pistoane radiale.

Fig. 2.23 Motor cu pistoane radiale

Prin direcţionarea lichidului către jumătate din numărul de cilindri, axul
motorului funcţionează ca o valvulă hidraulică staţionară şi forţează pistoanele la
o mişcare de rotaţie. Cealaltă parte a axului permite pistoanelor în retragere să
descarce lichidul. Pistoanele sub presiune se deplasează faţă de punctul unde
statorul este cel mai îndepărtat de axa blocului cilindrilor. Blocul de cilindri şi
arborele sunt conduse de pistoanele care primesc lichidul sub presiune. Pistoanele
care nu sunt expuse la presiunea lichidului de alimentare, se apropie de axa
blocului de cilindru şi returnează uleiul. Momentul de rotaţie la un motor hidraulic
cu pistoane radiale este în funcţie de suprafaţa totală a pistonului precum şi de
excentricitatea statorului faţă de rotor. Aplicaţiile motorului hidraulic cu pistoane
radiale sunt în general limitate la unităţile mai mari de putere.
Motoare cu pistoane axiale
Într-un motor cu pistoane axiale, axa rotorului poate coincide cu axa
comună a pistoanelor sau poate fi înclinată. Aşadar, se întâlnesc două tipuri de
motoare cu pistoane axiale.
Acestea sunt:
1. Motoare cu pistoane axiale cu placă înclinată (sau disc fulant) - la care
axul rotorului coincide cu axa pistoanelor;

46
2. Motoare cu pistoane axiale cu axă înclinată - la care axa rotorului este
înclinată faţă de axa pistoanelor.
1. Motor cu pistoane axiale cu placă înclinată (disc fulant)
Figura 2.24 ilustrează un model al motorului cu placă înclinată în care
arborele motorului şi blocul cilindrilor sunt centrate pe aceeaşi axă. Aici presiunea
hidraulică care acţionează la capetele pistoanelor generează o reacţie faţă de o
placă înclinată. Acest lucru duce la rotirea blocului cilindrilor cu un cuplu care
este proporţional cu suprafaţa pistoanelor. Cuplul este, de asemenea, o funcţie de
unghiul de înclinare al plăcii. În general, unghiul de înclinare al plăcii, determină
dislocuirile volumice.

Fig. 2.24 Funcţionarea motorului cu disc înclinat

În unităţile de dislocuire variabilă, placa înclinată este montată într-o
clemă oscilantă şi se numeşte disc fulant.
Unghiul de înclinare al discului fulant poate fi modificat prin diverse
mijloace, cum ar fi manual cu un mâner sau prin control servo. În cazul în care
unghiul este mărit, capacitatea de cuplu este mărită, dar viteza de rotaţie a
arborelui scade. Opririle mecanice sunt de obicei incluse în aşa fel încât
capacitatea cuplului şi viteza rămân în limitele prevăzute. Funcţionarea unităţii de
dislocuire variabilă este ilustrată în figurile 2.25 (a) şi (b).

47

Fig. 2.25 Variaţia deplasării motorului cu disc fulant

Pistonul este conceput fie ca o unitate de dislocuire fixă, fie ca una
variabilă. Unghiul de înclinare al plăcii, determină în general, volumul cilindrilor
motorului.
1. Motoare cu pistoane axiale cu axă înclinată
La aceste motoare, de asemenea, cuplul este generat de presiunea care
acţionează asupra pistoanelor în mişcarea alternativă. Cu toate acestea, blocul
cilindrilor şi arborele de antrenare sunt montate la un unghi unul faţă de cealalt,
astfel încât forţa se exercită pe flanşa arborelui de transmisie.

2.3.3.4 Motoare electro-hidraulice cu pas

Un motor electro-hidraulic cu pas (EHSM) este un dispozitiv, care
foloseste un mic motor electric cu pas pentru a controla puterea foarte mare
disponibilă dintr-un motor hydraulic (fig. 2.26).
Se compune din trei componente:
1. Motor electric cu pas
2. Valvulă servo-hidraulică
3. Motor hidraulic

48

Fig. 2.26 Motor cu pas electro-hidraulic

Aceste trei componente independente, atunci când sunt integrate într-un
mod special, produc un cuplu mare de ieşire, care este de câteva sute de ori mai
mare decât cel al unui motor electric cu pas. Acest motor este cuplat direct la un
traducator rotativ al valvulei de servoasistare. Cuplul de ieşire din motorul electric
trebuie să fie capabil să depăşească forţele de debit în supapa servo. Forţele
fluxului în supapa servo sunt direct proporţionale cu debitul prin supapă. Cuplul
necesar pentru funcţionarea traductorului rotativ este dependent de recuperarea
fluxului în supapa servo. Motorul hidraulic este cea mai importantă componentă a
sistemului EHSM. Caracteristicile de performanţă ale motorului hidraulic
determină performanţele EHSM. Acestea sunt de obicei utilizate pentru controlul
cu precizie al vitezei şi poziţiei. Capacităţile lor de putere se situează între 3.5 CP
(2,6 kW) şi 35 CP (26 kW). Aplicaţiile tipice includ unităţi de stocare textilă,
fabrici de hârtie, sisteme de stocare automată, maşini-unelte, unităţi transportoare,
dispozitive de ridicare etc.

2.3.4 Motoare hidraulice liniare (Cilindrii hidraulici)

2.3.4.1 Consideraţii generale

Un sistem hidraulic se referă, în general, la mişcarea, prinderea şi la
aplicarea de forţe unui obiect. Obiectele care realizează acest lucru se numesc
elemente de acţionare. Acestea sunt componente care convertesc puterea
hidraulică în putere mecanică.
Motoarele hidraulice liniare deplasează sau aplică o forţă unui obiect în
linie dreaptă. Acestea sunt cunoscute ca cilindri hidraulici.
Cilindrii hidraulici sunt elemente de acţionare liniare a căror forţă sau
mişcare se aplică în linie dreaptă. Rolul lor este de a converti puterea hidraulică în
putere mecanică. Pentru a completa un ciclu, cilindrii hidraulici trebuie să se

49
extindă şi să se retragă. Aplicaţiile lor cuprind mişcări de tracţiune, împingere,
basculare şi presare. Tipul de cilindru folosit, împreună cu schema sa, se bazează
pe o aplicaţie anume. Cel mai simplu element de mişcare liniar este cilindrul
hidraulic prezentat în figura 2.27. După cum se observă, are doar o singură cameră
cu fluid şi exercită forţa într-o singură direcţie. Aceşti cilindrii hidraulici sunt
folosiţi pe scară largă în sistemele unde este nevoie de stabilitate la forţe mari. În
general, ei sunt practici la curse lungi şi sunt folosiţi la cricuri, lifturi etc.
Cilindrii hidraulici sunt clasificaţi în:
• cilindri cu simplă acţiune;
• cilindri cu dublă acţiune.
În continuare se vor analiza aceste două tipuri de cilindri hidraulici în ceea
ce priveşte proiectarea, construcţia şi folosirea practică.

2.3.4.2 Cilindrul hidraulic cu simplă acţiune

Cilindrul cu acţiune simplă este presurizat la un capăt, în timp ce la celălalt
capăt este deschis în atmosferă sau într-un tanc. Sunt proiectaţi simplu şi într-o aşa
manieră încât un dispozitiv asemănător unui arc îi retrage. În figura 2.28 este
reprezentată cea mai simplă formă de cilindru cu simplă acţiune.
















Fig. 2.27 Cilindru hidraulic

Un cilindru cu simplă acţiune se compune dintr-un piston aflat într-o
carcasă cilindrică, numită cilindru. La un capăt al pistonului este o tijă, care se
extinde în exteriorul unuia dintre capetele cilindrului (capătul tijei). La celălalt
capăt (capătul liber) este un orificiu pentru intrarea şi ieşirea uleiului.


50












Fig. 2.28 Cilindrul hidraulic cu acţiune simplă

Un cilindru cu acţiune simplă este presurizat la un capăt şi de aceea poate
exercita forţa doar în direcţia de extindere pe măsură ce lichidul intră prin capătul
liber al cilindrului. Celălalt capăt se află în atmosferă sau într-un bazin, cu alte
cuvinte aceşti cilindri nu se destind hidraulic. Această destindere se obţine, în
acest caz, folosind gravitaţia sau incluzând un arc la capătul tijei.
Forţa aplicată pe piston depinde atât de suprafaţa acestuia, cât şi de
presiunea aplicată. Această forţă se poate calcula folosind ecuaţia următoare:
2
r p F × × = π , unde F este forţa aplicată (N), p este presiunea (Pa) şi r este raza
cilindrului (metri).

2.3.4.3 Cilindrul hidraulic cu dublă acţiune

Cilindrii hidraulici cu dublă acţiune sunt cei mai folosiţi cilindri din
aplicaţiile hidraulice. Aici presiunea poate fi aplicată oricărui orificiu, în ambele
direcţii. Datorită acestui lucru aceşti cilindri au suprafeţe inegale de expunere în
timpul extinderii şi al retragerii, numindu-se, datorită acestui lucru, cilindri
diferenţiali. Această reducere în suprafaţa utilă este produsă de suprafaţa tijei care
reduce suprafaţa pistonului în timpul retragerii acestuia. Cum, în timpul extinderii,
este nevoie de mai mult lichid pentru a umple partea cilindrului fără tijă, operaţia
este mai lentă. Dar, datorită suprafeţei utile mai mari, este generată o forţă mai
mare la extindere. În timpul retagerii, aceeaşi cantitate de lichid va deplasa
pistonul mai repede datorită volumului redus de lichid deslocuit de tijă. Dar,
suprafaţa redusă în această operaţie, duce la generarea unei forţe mai mici.





51










Fig. 2.29 Schema unui cilindru hidraulic cu dublă acţiune

Cilindrul hidraulic se compune din cinci componente de bază: două capete
(unul de bază şi unul pivot) conectate la două orificii, cilindrul propriu-zis, un
piston şi tija. Acest tip de construcţie este de bază deoarece ambele capete şi
pistonul rămân aceleaşi, indiferent de lungimea cilindrului. Capetele pot fi prinse
de cilindru prin sudare sau prin filet.
Suprafaţa interioară a cilindrului trebuie să fie foarte netedă pentru a
preveni uzura sau scurgerea. În general, este folosit un tub de oţel dintr-o singură
bucată. În sisteme unde este folosit rar sau unde vine în contact cu materiale
corozive se foloseşte un cilindru realizat din inox, aluminiu sau alamă.
Pistoanele sunt făcute, de obicei, din aluminiu sau oţel turnat. Pistonul, pe
lângă rolul de a transmite forţă tijei, mai are şi rolul de a acţiona ca un pivot
alunecător în cilindru şi de a separa zona de înaltă presiune faţă de cea de joasă
presiune. Garniturile sunt folosite de obicei între piston şi cilindru. Câteodată,
atunci când sunt acceptate unele mici scurgeri, garniturile nu mai sunt folosite. De
obicei, se depune o peliculă pe suprafaţa cilindrului (de obicei din bronz), care
devine astfel la fel de şlefuit ca şi cilindrul.










Fig. 2.30 Secţiune mărită a unui capăt de pivot sudat de cilindru

Suprafaţa tijei este scoasă în atmosferă în timpul extinderii şi de aceea este
expusă murdăriei, umezelii sau coroziunii. În timpul retragerii, aceşti factori
Or i fi ci u de r et r ager e

52
contaminanţi pot pătrunde în interior, dând naştere la multe probleme. De obicei,
la confecţionarea tijelor pentru puteri mari se foloseşte un aliaj oţel-crom. De
asemenea, acest aliaj este rezistent şi la coroziune.
Pentru a îndepărta particulele de praf, aceşti cilindri sunt prevăzuţi la capăt
cu o garnitură de ştergere. În atmosfere cu mult praf şi garnitura externă a
membranei poate preveni intrarea prafului. Montajul garniturii este indicat în
figura 2.31.








a) b)
Fig. 2.31 Garnituri de etanşare (a) şi garnituri inelare şi tip „O” (b)

Pentru a preveni scurgerea lichidului pe lângă tija din camera cu presiune
mare, este pusă în spatele pivotului o garnitură inelară internă. În unele scheme,
garnitura de etanşare şi cea a pivotului sunt unite pentru a simplifica întreţinerea.
Tija este, de obicei, ataşată de piston printr-un filet. Pentru a preveni scurgerea de-
a lungul tijei sunt folosite garnituri de capăt. Acestea iau rolul garniturilor tijei sau
pistonului şi acţionează ca garnituri statice de tip „O” în jurul tijei, după cum se
arată în figura 2.31 (b).
Ideal, cursa unui cilindru cu simplă acţiune trebuie să fie mai scurtă decât
lungimea sa, sub un raport extindere/retragere de 2:1. Unde este puţin spaţiu se
poate folosi un cilindru telescopic. În figura 2.32 este descris un astfel de cilindru
cu dublă acţiune cu două pistoane.










Fig. 2.32 Cilindru cu dublă acţiune (cu două etape)

Or i fi ci u de r et r ager e

53
Pentru a extinde tija, lichidul sub presiune este introdus prin orificiul A.
Este aplicat la ambele capete ale pistonului 1 prin orificiile X şi Y, dar diferenţa
de suprafaţă dintre lateralele pistonului 1 face ca pistonul să se deplaseze spre
dreapta.
Pentru a retrage tija, lichidul este introdus prin orificiul B. Când pistonul 2
este împins complet spre stânga, orificiul Y ajunge în legătură cu B, aplicând
presiune pe partea dreaptă a pistonului 1 care se retrage.

2.3.4.4 Amortizarea cilindrilor

Capetele cilindrilor sunt în general confecţionate din aluminiu sau oţel
turnat cu orificii cu filet. Aceste capete trebuie să reziste şocurilor pistonului.
Aceste şocuri nu se datoreză doar presiunii lichidului, dar şi energiei cinetice a
părţilor mobile ale pistonului şi ale sarcinii. Aceste şocuri pot fi reduse prin valve
de amortizare încastrate în capete.
Efectul amortizării cilindrului este descris în figura 2.33. După cum se
arată în figură, decelerarea începe atunci când plonjorul conic intră în deschiderea
din capăt, acest lucru ducând la o reducere a debitului de evacuare, din cilindru
spre orificiu. În timpul etapei finale a cursei, lichidul trebuie evacuat printr-o
deschidere ajustabilă. Amortizarea schiţată cuprinde, de asemenea, şi o valvă de
verificare pentru a permite trecerea liberă a lichidului spre piston în timpul
schimbării direcţiei.



















Fig. 2.33 Operaţia de amortizare a cilindrului

54
Trebuie să se ţină seama de presiunea maximă produsă de această
amortizare la capătul cilindrului, deoarece orice creştere excesivă de presiune
poate duce la avarierea pistonului.

2.3.4.5 Montaje cu cilindri hidraulici

Există mai multe tipuri de montaje cu cilindri hidraulici (fig. 2.34).
Capătul tijei este, de obicei, prevăzut cu filet ca să poată fi ataşat direct de sarcină,
de basculantă sau de alte dispozitive.































Fig. 2.34 Mecanisme cu pârghii combinate cu cilindri hidraulici


55
Deoarece folosirea mecanismelor cu pârghii este foarte răspândită,
aplicaţiile cu cilindri hidraulici sunt limitate doar de inventivitatea proiectanţilor.
Aceste mecanisme pot transforma mişcarea liniară în mişcare oscilantă sau în
mişcare circulară.
În fig. 2.34 sunt prezentate o serie de mecanisme cu cilindri hidraulici,
folosite în aplicaţiile moderne.
Pentru a uşura munca cu aceste mecanisme, au fost construite diferite
tipuri de montaje pentru cilindri hidraulici, aşa cum se observă în figura 2.35.














Fig. 2.35 Diferite tipuri de montaje de cilindri

Problema apăsărilor laterale în cilindrii hidraulici, datorată deplasării de la
coaxalitate, este un punct foarte discutat deoarece contează foarte mult în
evaluarea fiabilităţii şi a performanţei cilindrului. Eforturi variate au fost făcute de
producătorii de cilindri hidraulici pentru a rezolva această problemă şi după multe
încercări, au înţeles faptul că este aproape imposibil să se realizeze o coaxialitate
perfectă în cilindrii hidraulici.
În figura următoare (fig. 2.36) este o schemă tipică a unui montaj de
cilindru hidraulic, folosit pentru a micşora efectele acestei probleme.










Fig. 2.36 Montaj de cilindru
hidraulic folosit pentru a
micşora efectele coaxialităţii
imperfecte


56
Avantajele folosirii acestor accesorii de montaj sunt:
• montarea uşoară;
• reducerea legăturilor cilindrului şi a alunecării laterale;
• acceptarea unui centru de rotaţie universal;
• reducerea uzurii lagărelor şi tubulaturilor;
În figura 2.37 este prezentat un pachet hidraulic unic şi compact, numit de
producătorul său Power-Pak.















Fig. 2.37 Pachet hidraulic Pawer Pak

Furnizează forţă în situaţii care cer dimensiuni mici şi putere mare. Pentru
a asigura flexibilitate în operare este furnizat şi un selector de viteză şi putere.
Această dispunere constă dintr-un cilindru hidraulic de mare putere, un motor
electric reversibil, o pompă reversibilă, un rezervor şi un sistem de valve
automate. Acest pachet reprezintă un sistem hidraulic complet, cu un design
simplu şi uşor de operat.












57
CAPITOLUL 3

APARATAJUL DE DISTRIBUŢIE

3.1 Aparatajul de distribuţie

Înainte de a ajunge în motorul hidraulic, lichidul purtător al energiei
hidrostatice produs de pompă traversează o serie de elemente hidraulice reunite în
aparate cu funcţiuni standard de distribuţie (distribuitoare şi supape de sens), de
reglare a presiunii (supape de presiune) şi de reglare a debitului (supape de debit
sau rezistenţe hidraulice).

3.1.1 Definiţie şi clasificare

Distribuitoarele hidraulice sunt aparate ce au rolul de a repartiza debitele
de lichid pe circuite în conformitate cu ciclul de lucru al hidromotoarelor
alimentate.
Echipamentul de distribuţie trebuie să asigure simplitate şi siguranţă în
exploatare, rezistenţe locale şi pierderi prin frecare minime, pierderi de debit
reduse, comandă uşoară, fără eforturi şi deplasări mari, sensibilitate mare la
schimbarea regimului de lucru. Totodată, el trebuie să realizeze inversarea
sensului liniştit, fără şocuri, într-un timp cât mai scurt.
Din punct de vedere constructive, aparatajul de distribuţie poate fi
clasificat astfel:
• Robinete distribuitoare
• Distribuitoare cu bilă
• Distribuitoare sertar

3.1.2 Robinete distribuitoare

Robinetele distribuitoare sunt folosite de obicei pentru inversarea sensului
de deplasare hidromotoarelor sau în schemele hidrostatice de automatizare. Din
punct de vedere constructive, robinetele distribuitoare se pot clasifica în:
- robinete distribuitoare cu patru căi;
- robinete distribuitoare cu opt căi.
Robinetul distribuitor cu patru căi (fig. 3.1.a) este compus din plunjerul 1,
corpul distribuitorului 2 şi maneta 3. Plunjerul prezintă patru degajări circulare,
unite două câte două prin orificiile a şi b, plasate în plane diferite. Pe poziţia A a
manetei 3, pompa P refulează uleiul în camera B a hidromotorului MH. Uleiul din
camera A se va scurge prin orificiul a în tanc. Se asigură deplasarea într-un sens a
hidromotorului. Rotind maneta 3 de pe poziţia A pe poziţia B, pompa P va refula
58
ulei prin degajarea circulară a plunjerului (ce face legătura între orificiile P şi A
ale robinetului distribuitor) în camera A a hidromotorului MH. Uleiul din camera
B se va scurge în tanc prin orificiul b. Se inversează astfel sensul de deplasare
hidromotorului liniar. Aceste robinete sunt folosite de obicei până la presiuni de
80 ... 120 bar şi debite relativ mici.
În cazul în care plunjerul obturează orificiul pompei P prin pragul dintre
două degajări circulare, atunci asupra lui acţionează o forţă importantă, orientată
radial. Ca atare, acest distribuitor în momentul comutaţiei nu este echilibrat
hidrostatic radial.
Forţe importante ce acţionează asupra plunjerului distribuitorului
îngreunează comutarea, măreşte momentul de acţionare, conducând şi la creşterea
forţei de frecare dintre plunjer şi corp cu efecte asupra uzurii acestor elemente.



a) b)
Fig. 3.1 Robinete distribuitoare

Distribuitorul cu opt căi (fig. 3.1 b) are aceeaşi construcţie principală,
plunjerul sub forma unui pătrat cu laturile teşite distribuind uleiul prin orificiile
plasate în corp. Corpul distribuitorului prezintă un număr dublu de orificii pentru
pompa P, tancul T şi camerele A şi B ale hidromotorului. Orificiile cu aceeaşi
funcţie, respectiv legate la aceleaşi conducte, sunt plasate diametral opus. Astfel,
acest distribuitor este perfect echilibrat radial. Forţa de acţionare a lui este mai
redusă, frecările mai mici şi deci uzuri mai mici. Totodată cu acest distribuitor pot
fi comandate simultan două hidromotoare.

3.1.3 Distribuitoare cu bilă (cu scaun)

Distribuitoarele cu bilă au marele avantaj că asigură o etanşare foarte
bună. De aceea se indică a fi folosite la presiuni mari şi foarte mari (până la 630
bar). Sub aspect constructiv, însă, ele prezintă inconvenientul necesităţii
echilibrării suplimentare hidrostatice a bilelor, pentru asigurarea comutării.
59
Distribuitoarele cu bilă sunt realizate în două variante diferenţiate din punct de
vedere funcţional:
• Distribuitoare cu bilă tip 3/2:
- cu o bilă;
- cu două bile;
• Distribuitoare cu bilă tip 4/2.
Simbolizarea distribuitoarelor sub forma unei fracţii ordinare indică faptul
că numărătorul reprezintă numărul căilor hidraulice racordate la distribuitor şi
numitorul reprezintă numărul fazelor pe care le realizează distribuitorul.

3.1.3.1 Distribuitoare de tip 3/2 cu o bilă

Distribuitorul tip 3/2 cu o bilă (fig. 3.2) este construit din bila 1, acţionată
de către tija 2 a distribuitorului, pe care se află pistonul 3. Bila este presată pe
scaunul distribuitorului, prin resortul 4. În poziţia din figură, pompa refulează ulei
în conducta A.



a) b)
Fig. 3.2 Distribuitor 3/2 cu o bilă

Deplasând bila 1, prin intermediul tijei 2, pe poziţia din dreapta, uleiul
refulat de pompă nu mai pătrunde în camera A, în schimb camera A este pusă în
legătură cu tancul T. Ca atare, distribuitorul realizează două faze: P – A, A – T.
Datorită presiunilor mari din conducta pompei, deplasarea bilei de pe scaunul din
stânga pe cel din dreapta s-ar face dificil, în absenţa legăturii „c”.
Pentru diminuarea forţei de acţionare, pe tija 2 este plasat pistonul 3.
Camera „a” este pusă în legătură cu conducta pompei. Astfel, pistonul 3 serveşte
la ehilibrarea forţelor hidrostatice pe tija 2 a bilei. Forţa de apăsare a bilei pe
scaun este dată numai de resortul 4 nu şi de presiunea din sistem, cu toate că bila
se află în camera în care pompa P refulează.
Simbolizarea distribuitorului este prezentată în figura 3.2.b. Acest
distribuitor asigură spaţiul A în poziţie normală sub presiune. Inversând însă
conducta P cu T se obţine spaţiul A în poziţie normală la rezervor.
60
În procesul comutării, respectiv atunci când bila de pe scaunul stânga trece
pe scaunul dreapta, pentru un scurt timp pompa refulează la tanc prin spaţiul creat
în jurul bilei, astfel că presiunea în sistem se reduce treptat ca apoi camera A să
rămână legată la tanc.
Prin urmare, pompa P comunicând un timp scurt cu tancul T în momentul
comutării, se asigură reducerea şocului de presiuni realizându-se aşa numita
„cuplare elastică”. „Cuplarea elastică” este încă unul din marile avantaje ale
distribuitoarelor cu bilă.
Distribuitorul tip 3/2 cu o bilă, în condiţiile presiunilor şi debitelor mari de
lucru, are o funcţionare mai puţin promptă, căci camera „a” suportă perturbaţiile
presiunii din timpul comutării. Se preferă în această situaţie folosirea
distribuitoarelor 3/2 cu două bile.

3.1.3.2 Distribuitoare de tip 3/2 cu două bile

Acest distribuitor (fig. 3.3) se compune din două bile 1 şi 2. Între aceste
bile se află tija 3.
Comanda distribuitorului se face de la tija de comandă 7. Bilele sunt
echilibrate hidrostatic axial de servomotorul cu pistonul 6. În poziţia normală a
distribuitorului sub acţiunea forţei dezvoltate de resortul 4 prin tachetul 5, bila 2
etanşează fiind apăsată pe scaun. Bila 1 este ridicată de pe scaun, astfel conducta
A este în legătură cu tancul T. Acţionând tija 7, pentru realizarea comunicării,
bilele 1 şi 2 se vor deplasa spre dreapta.

Fig. 3.3 Distribuitor 3/2 cu două bile

Pentru un scurt timp pompa P comunică cu tancul T reducând şocul de
presiune din sistem, realizându-se astfel „comutarea elastică”. Apoi bila 1
etanşează pe scaunul ei, iar bila 2 se ridică de pe scaun. Se obţine faza a doua a
distribuţiei când pompa P comunică cu conducta A, conducta T fiind închisă.
Întrucât schema de distribuţie este aceeaşi, simbolizarea acestui distribuitor este
aceeaşi ca a distribuitorului 3/2 cu o bilă.


61
3.1.3.3 Distribuitor cu bilă de tip 4/2

Ditribuitorul (fig.3.4) este format din două etaje I şi II, pe fiecare etaj
aflându-se câte o bilă 1, respectiv 6. Bila 1 este echilibrată datorită servomotorului
cu pistonul 3, prin administrarea uleiului sub presiune din conducta pompei P prin
conductele „a” şi „b”.


b)

a) c)
Fig. 3.4 Distribuitor cu bilă tip 4/2

Pe etajul II, bila 6 este fixată pe scaunul din dreapta, de servomotorul cu
pistonul 7 prin tija 8. Diametrul D
2
al servomotorului este mai mare decât
diametrul D
1
al scaunului bilei 6.
În poziţia normală a distribuitorului (fig.3.4.a), pompa P refulează uleiul
prin conducta a, etajul I, conducta c în circuitul A. Circuitul B, prin etajul II
comunică cu tancul T. Bila 1 se află pe scaunul din stânga sub acţiunea forţei din
resortul 2, iar bila 6 se află pe scaunul dreapta sub acţiunea forţei dezvoltată de
servomotorul cu pistonul 7.
În faza a doua de distribuţie, prin intermediul tijei 5 se deplasează bila 1 pe
scaunul din dreapta. Forţa necesară deplasări bilei 1 de pe scaunul stânga pe
scaunul dreapta este mică, având valoarea necesară numai comprimării arcului 2,
întrucât etajul I al distribuitorului este echilibrat hidrostatic prin pătrunderea
uleiului în conducta „b” şi acţiunea sa asupra pistonului 3.
Prin deplasarea bilei 1 pe scaunul dreapta conducta A este pusă în legătură
cu tancul T prin etajele I şi II ale distribuitorului şi conducta „d”. Scăzând
presiunea în conducta A şi presiunea asupra pistonului 7 se reduce. Sub acţiunea
presiunii din conducta pompei P, bila 6 se va muta de pe scaunul dreapta pe
scaunul stânga, aşa încât pompa P va refula uleiul în camera B. Se asigură în acest
fel comutarea, respectiv trecerea la faza a doua de distribuţie.
62
La unele constucţii de distribuitoare de acest tip, în locul bilelor pot fi
folosite plunjere 9, aşa cum se arată în figura 3.4 b. Simbolizarea distribuitorului
este prezentată în figura 3.4 c.
Având în vedere avantajele distribuitoarelor cu bilă, acestea sunt
recomandate la presiuni mari şi foarte mari de acţionare, şi la debite de lucru ale
instalaţiilor hidraulice cu valori mari şi foarte mari.


3.1.4 Distribuitoare cu sertar (sertare distribuitoare)

Sertarele distribuitoare reprezintă unele dintre distribuitoarele cele mai
răspândite în sistemele de acţionare hidrostatică.

Principalele avantaje ale acestor distribuitoare sunt:
ü Formă constructivă şi tehnologică simplă
ü Echilibrare foarte bună a presiunii pe direcţie axială şi
circumferenţială
ü Darorită echilibrării presiunii, au un randament de cuplare mare,
respectiv forţa de acţionare pentru realizarea comutării este redusăs
ü Asigură o multitudine de funcţii de comandă.
Sertatele distribuitoare au însă şi unele dezavantaje dintre care principalul
dezavantaj îl constituie etanşarea mai redusă, mai ales la presiuni mari şi
vâscozităţi mici ale agentului motor. Acest aspect este datorat jocului funcţional
existent între plunjer şi corpul sertăraşului. Din acest motiv, respectiv datorită
pierderilor volumice prin ajustajul format de plunjer şi corpul sertăraşului, aceste
distribuitoare nu se recomandă a fi utilizate la presiuni mai mari ca 350 bar.
Sertăraşele distribuitoare, numite şi distribuitoare cu piston sunt construite
deci, dintr-un plunjer (piston cu umeri), corpul sertăraşului şi sistemul de
comandă.


2 canale 3 canale 4 canale


63
5 canale

8 canale
Fig. 3.5 Clasificarea distribuitoarelor în funcţie de numărul de canale

3.1.4.1 Clasificarea distribuitoarelor hidraulice cu sertar

Distribuitoarele hidraulice se pot diferenţia în funcţie de:
Ø Numărul de canale ale distribuitoarelor de tip sertar cilindric,
(fig. 3.5):
- cu două canale;
- cu trei canale;
- cu patru canale;
- cu cinci canale;
- cu opt canale.
Distribuitoarele standard, pornind de la criterii de eficienţă a fabricaţiei, se
produc aproape exclusiv cu cinci canale.
Ø Schema hidraulică de distribuţie:
- cu două poziţii de lucru;
- cu trei poziţii de lucru;
- cu cinci poziţii de lucru.
Ø Natura comenzii de comutare:
- manuală;
- hidraulică;
- pneumatică;
- electrică (cu electromagnet de curent continuu sau alternativ);
- electrohidraulică.
Ø Numărul de unităţi (secţiuni) de distribuţie asociate:
- distribuitoare individuale;
- distribuitoare multiple, în construcţie:
- monobloc;
- baterie, prin asocierea directă a secţiunilor;
- baterie, prin asocierea secţiunilor cu ajutorul unor plăci de
bază unificate.
Ø Construcţia organului mobil:
- distribuitoare cu sertar de translaţie (este cea mai răspândită
64
construcţie);
- distribuitoare cu supape;
- distribuitoare cu robinet de rotaţie.
În figura 3.6 este prezentat un distribuitor cu trei poziţii numit uneori şi
distribuitor cu plunjer cu doi umeri.
Pompa P poate refula uleiul în camera C
1
sau în camera C
2
, în funcţie de
poziţia plunjerului în corpul distribuitorului.

Fig. 3.6 Distribuitor cu trei poziţii

Camera inactivă, în care nu refulează pompa, este legată de rezervor prin
conductele R
1
şi R
2
. Prin urmare, distribuitorul prezintă trei camere (poziţii): a, b
şi c. Acest distribuitor are însă un dezavantaj şi anume camerele b şi c suferă în
timpul comutării perturbaţiile de presiune din camerele C
1
şi C
2
.
De asemenea, forţa aplicată tijei plunjerului, forţa de comandă, este
afectată de variaţiile de presiune de pe capetele plunjerului din camerele b şi c.
Pentru evitarea acestui dezavantaj sunt construite distribuitoare cu cinci
camere.

3.1.4.2 Poziţii de comutare

În figura 3.7 sunt prezentate câteva soluţii constructive de distribuitoare cu
sertar.
Distribuitoarele 4/3 din figura 3.7 sunt cel mai des întâlnite distribuitoare.




65
a)

b)

c)

d)

e)
Fig. 3.7 Exemple de distribuitoare hidraulice

3.1.4.3 Centrarea sertarelor distribuitoare

La distribuitoarele cu trei poziţii este necesar ca poziţia din mijloc să fie
precisă şi stabilă în corpul distribuitorului. Centrarea sertarelor distribuitoare
reprezintă asigurarea unei poziţii centrale sigure a plunjerului pe mijlocul
sertarului distribuitor.
Din punct de vedere constructiv, centrarea poate fi realizată cu arc sau
hidraulic. La unele construcţii, acţionate manual centrarea poate fi făcută cu un
mecanism exterior, care să asigure indexarea tijei sertarului distribuitor, conform
cu poziţiile lor de funcţionare.
• Centrarea cu arcuri
66
Aceasta constă în plasarea pe capetele plunjerului, a şaibelor 3 şi 4
susţinute de către arcurile 1 respectiv 2, ca în figura 3.8.

Fig. 3.8

Fig. 3.9

Cele două şaibe au rolul de a asigura poziţia de mijloc a plunjerului
sertarului distribuitor. Deplasarea acestuia pe poziţia stânga sau dreapta este
realizată hidraulic alimentând cu presiune camerele extreme ale sertarului
distribuitor prin conductele de comandă x şi y.
Din punct de vedere constructiv, este necesar ca lungimea plunjerului între
umerii extremi să fie egală cu lungimea corpului sertarului între camerele laterale.
• Centrarea hidraulică
Centrarea hidraulică (fig. 3.9) constă în plasarea de o parte şi de alta a
plunjerului, în camerele laterale, a două şaibe hidraulice 1 şi 2. Acestea au rolul
unor pistoane care, sub acţiunea presiunii agentului motor, trimis prin conductele
x şi y, să asigure poziţia de mijloc a plunjerului.
Suprafaţa activă a şaibelor 1 şi 2, supusă presiunii, fiind mai mare decât
suprafaţa plunjerului din aceste camere, se va asigura, sub acţiunea forţelor
hidrostatice, echilibrul, respectiv centrarea plunjerului, chiar dacă valorile
presiunilor din cele două camere K
1
şi K
2
nu sunt riguros aceleaşi.
În cazul în care sunt prevăzute şi resorturile 3 şi 4, sertarul distribuitor
poate asigura o centrare combinată, hidraulică şi/sau cu arc.
Şaibele hidraulice 1 pot drena uleiul scăpat prin neetanşeitaţi, prin
degajarea b, care apoi, printr-un orificiu, ajunge în degajarea circulară a, de unde
este scurs prin conducta D spre rezervor.

3.1.4.4 Poziţii de trecere

Plunjerul sertarului distribuitor închide sau deschide degajările practicate
în corpul sertarului.
În funcţie de modul în care se închid sau se deschid degajările din corp, de
către umerii plunjerului, există sertare cu acoperire pozitivă, negativă sau nulă.
67
În cazul sertarelor cu acoperire pozitivă (fig. 3.10.a), cota x
1
este mai mică
decât cota x
2
.


a) b)
Fig. 3.10

Ca atare, întâi se închide conducta R a rezervorului şi apoi se deschide
conducta A. Dacă iniţial, sistemul hidraulic era fără presiune întrucât conducta
pompei refula uleiul în rezervorul R, în timpul comutării, după ce plunjerul a
parcurs distanţa x
1
, presiunea creşte până în momentul deschiderii camerei A.
Pompa P va realiza un vârf de presiune la comutare, mărimea acestuia depinzând
timpul de comutare şi de debitul pompei.
Şocul de presiune ce apare la comutare, în anumite cazuri poate fi
dăunător. Camera A nu comunică cu rezervorul întrucât cota x
2
este mai mare
decât cota x
1
. Dacă organul de lucru ar fi în poziţie verticală el nu va putea să cadă
sub greutatea proprie deoarece camera este fie obturată, fie legată la circuitul de
refulare al pompei.
Deci, acoperirea pozitivă prezintă dezavantajul şocului de presiune la
comutare, în schimb, asigură fiabilitatea organelor de lucru.
Acoperirea negativă (fig. 3.10.b), se asigură atunci când cota x
1
este mai
mare decât cota x
2
. Ca atare la comutare, pentru scurt timp, toate conductele P, T
şi A sunt în legătură. Astfel, camera A va fi pusă sub presiune treptat, presiunea
crescând de la valoarea zero – presiunea rezervorului – la valoarea presiunii de
refulare a pompei.
Se asigură astfel o cuplare moale, fără şocuri de presiune. Camera A, însă,
nu trebuie să fie racordată la un motor hidraulic care ar deplasa un organ de lucru
pe verticală, pentru că nu se asigură protecţia privind căderea sub greutatea
proprie a acestuia. Uneori pentru sarcini mari de acţionare, în cazul acoperirii
negative, pot apărea mişcări nedorite la hidromotor.
Simbolizarea distribuitoarelor cu acoperire pozitivă şi a celor cu acoperire
negativă este prezentată în figura 3.10 a) şi respectiv în figura 3.10 b).
La unele simboluri ale sertarelor distribuitoare, prin linii punctate, în
poziţia fazei de mijloc, se arată poziţia de trecere.
Acoperirea nulă este realizată pentru x
1
= x
2
. Ea este folosită de obicei la
servodistribuitoare, ca de exemplu, la distribuitoarele sistemelor de copiere
hidraulică.
68
3.1.4.5 Frânarea comutării

Majoritatea sertarelor distribuitoare sunt realizate în varianta cu acoperire
pozitivă. În felul acesta se reduc pierderile de debit ca urmare a scăpării uleiului
prin jocul dintre sertar şi corp.
Circuitele A şi B se deschid brusc, iar pompa P refulează uleiul la presiune
maximă în aceste circuite. Prin urmare, apar şocuri importante de presiune cu
efecte dinamice nedorite asupra acţionării. Soluţii pentru diminuarea şocurilor de
presiune în timpul comutării sunt prezentate în figura 3.11 a) prin depresurizarea
pompei la trecerea prin poziţie neutră sau prin modificări constructive aduse
muchiilor sertarelor (fig. 3.11 b, c şi d).


b)

c)

a) d)
Fig. 3.11

Muchiile sertarului distribuitor pot fi realizate în variantă uşor conică, cu
racordare sau cu crestătură, astfel încât, prin deplasarea plunjerului se deschid
fantele corespunzătoare trecerii uleiului spre circuitele A şi B treptat, debitul
administrat acestor circuite creşte continuu, iar vârful de presiune se reduce.
O altă soluţie (fig. 3.12) constă în plasarea unei rezistenţe hidraulice 1, ce
leagă camerele a şi b din extremitatea plunjerului.
La deplasarea acestuia, uleiul din una din camere este obligat să treacă prin
duza (jiclorul) 1 a rezistenţei hidraulice, limitând în felul acesta debitul scurs
dintr-o cameră în alta şi micşorând astfel viteza de deplasare a plunjerului în
timpul comutării.
69


Fig. 3.12 Fig. 3.13

Camerele a şi b se deschid progresiv şi vârfurile de presiune se reduc.
Timpul de cuplare este stabilit în acest caz de diametrul interior al orificiului 1.
Comanda sertarului se face mecanic sau electric din exteriorul acestuia.

3.1.4.6 Forţe dinamice de comutare

În timpul comutării, uleiul este obligat să treacă prin fanta creată între
umărul plunjerului şi degajarea din corpul sertarului.
Forţele dinamice, ca urmare a curgerii agentului motor, apar în zona creată
între umărul plunjerului şi degajarea din corp atunci când debitul de ulei este
laminat prin aceasta (fig. 3.13). Forţa dinamică se manifestă sub unghiul ε în
raport cu axa plunjerului.
Această forţă poate fi calculată din legea variaţiei impusului:

) ( ) ( Vv
dt
d
mv
dt
d
F
d
ρ = = (1)

în care:V – volumul de ulei;
m – masa agentului motor;
ρ – densitatea agentului motor;
v – viteza de curgere.
Forţa axială, ca rezultantă a forţelor dinamice, aplicată în lungul axei
plunjerului are expresia:

dt
dv
V v
dt
dV
F
a
ρ ε ρ + = cos (2)

unde: ε – unghiul forţei dinamice în raport cu axa plunjerului.
Relaţia (1) se mai poate scrie:

70
dt
dv
lS Qv F
a
ρ ε ρ + ⋅ = cos (3)

unde: Q – debitul agentului motor;
S – suprafaţa de trecere.

Deci:
dt
dQ
l Qv F
a
ρ ε ρ + ⋅ = cos (4)

La sertarele distribuitoare, unghiul ε este cuprins, de obicei, între
21
o
– 69
o
. Din relaţia (4) se observă că forţa axială ca urmare a curgerii agentului
motor prin sertarul distribuitor este proporţională atât cu debitul ce trece prin
sertar, cât şi cu viteza de variaţie a debitului.
În figura 3.14 se prezintă variaţia forţei axiale, debitului şi căderii de
presiune în funcţie de deschiderea x a sertarului distribuitor.



Fig. 3.14 Fig. 3.15 Fig. 3.16

Se observă că pentru deschideri mici, debitul are o valoare relativ redusă,
valoare ce creşte apoi brusc cu creşterea deschiderii fantei sertarului. În final,
debitul se stabilizează la o anumită valoare.
Forţa axială ce acţionează asupra plunjerului are o valoare maximă la o
anumită deschidere, după care aceasta se micşorează. În condiţiile în care
deschiderea degajării din corp este maximă, respectiv muchia plunjerului se află la
capătul degajării din corpul sertarului, atunci forţele dinamice devin
perpendiculare pe axa sertarului, iar forţa axială este nulă.
Căderea de presiune pe fanta sertarului distribuitor are o valoare maximă
atunci când deschiderea sertarului este nulă şi atinge o valoare limită constantă
pentru deschiderea maximă a sertarului. De obicei, sertarele se proiectează astfel
încât căderea de presiune pe ele să nu depăşească 1,5 – 2 bar.
Viteza de curgere a uleiului prin sertar se ia, de obicei, mai mare decât
viteza de curgere prin conducte. Se ajunge astfel la viteze de curgere de ordinul a
71
4 – 6 m/s, valori care sunt de 2 – 2,5 ori mai mari decât vitezele de curgere prin
conductele schemelor hidraulice.
O soluţie (fig. 3.15) pentru diminuarea forţei dinamice la axul plunjerului
o constituie realizarea unei racordări între umerii plunjerelor sertarelor
distribuitoare. Astfel, forţele dinamice F
d1
, F
d2
se proiectează pe axa sertarului sub
forma forţelor F
a1
, F
a2
. Aceste forţe tind să se echilibreze, reducând astfel forţa
rezultantă dinamică la axa sertarului.
Altă soluţie (fig. 3.16) prevede un umăr al sertarului cu suprafaţă conică
interioară, astfel încât să creeze un unghi apropiat de 80
o
– 90
o
în procesul curgerii
agentului motor prin degajarea dintre plunjer şi corpul sertarului. Forţa dinamică
în acest fel, se proiectează cu o valoare redusă pe axa plunjerului, diminuând forţa
necesară acţionării acestuia.
De mărimea forţei dinamice, în lungul axei plunjerului, trebuie să se ţină
seama la stabilirea, proiectarea şi alegerea mecanismelor de acţionare ale
plunjerului, pentru realizarea comutării.

3.1.4.7 Pilotarea distribuitoarelor cu sertar

Din paragraful anterior s-a concluzionat că distribuitoarele ce funcţionează
la debite mari au forţe dinamice axiale de comutare care acţionează asupra
plunjerului la valori mari. În aceste condiţii plunjerul nu mai poate fi comutat,
deplasat stânga – dreapta, cu ajutorul unor mecanisme clasice exterioare, cu
manetă sau electromagneţi. Este necesară deplasarea plunjerului în vederea
comutării prin sistem hidraulic de comutare. De aceea, distribuitoarele, în general,
sunt construite cu comandă hidraulică. Aceasta se realizează prin intermediul unui
alt distribuitor şi poartă denumirea de pilotare. Distribuitorul comandat este
distribuitorul principal. Distribuitorul care comandă distribuitorul principal se
numeşte distribuitor pilot. În cazul în care sertarele distribuitoare sunt acţionate
manual, pilotarea acestora se introduce de obicei de la deschideri nominale mai
mari ale sertarului.
Pilotarea sertarelor distribuitoare poate fi realizată în două variante:
• autopilotare;
• pilotare exterioară.
Autopilotarea se realizează atunci când sertarul pilot şi sertarul principal
sunt alimentate de la aceeaşi sursă de presiune, respectiv de la pompa acţionării
hidrostatice a sistemului.
Pilotarea exterioară se realizează atunci când sertarul pilot este alimentat
de la o altă sursă de presiune decât sertarul principal.
În figura 3.17 a) se prezintă un sertar distribuitor autopilotat, cu frânarea
comutării, centrare cu arc a plunjerului sertarului principal şi acoperire pozitivă la
pilot. Se observă că pompa P refulează ulei atât pentru sertarul principal S, cât şi
72
pentru sertarul pilot SP, motiv pentru care se realizează autopilotarea. Sertarul
pilot va comanda hidraulic sertarul principal. La deplasarea plunjerului sertarului
pilot spre dreapta, uleiul sub presiune va pătrunde prin droselul D
2
şi va ajunge în
spaţiul din dreapta plunjerului sertarului principal, îl va obliga pe acesta să se
deplaseze spre stânga, astfel că uleiul din capătul opus al plunjerului este refulat
prin droselul D
1
, apoi prin sertarul pilot SP la rezervorul R. Se va asigura
comutarea în condiţiile în care pompa refulează uleiul în circuitul A, iar uleiul din
circuitul B este scurs în rezervor.



a) b)
Fig. 3.17

Operaţia este inversă pentru deplasarea plunjerului sertarului pilot spre
stânga. În această fază uleiul refulat de la pompă va trece prin sertarul pilot spre
droselul D
1
, în camera din stânga sertarului principal. Plunjerul sertarului
principal se va deplasa spre dreapta, uleiul din capătul din dreapta al acestuia se va
scurge prin droselul D
2
, sertarul pilot SP în rezervor. Se va realiza comutarea prin
care pompa P va refula uleiul în conducta B, iar conducta A va fi pusă în legătură
cu rezervorul. Droselele D
1
şi D
2
pe post de rezistenţe hidraulice reglabile au drept
scop să asigure frânarea comutării, respectiv să realizeze o deplasare a plunjerului
sertarului principal, pentru ca pompa să refuleze ulei cu debite crescătoare spre
camerele A şi B evitând şocurile de presiune la comutare.
Se observă în aceasta figură că plunjerul sertarului principal este cuplat cu
arcuri. Sertarul pilot este realizat în varianta cu acoperire pozitivă, respectiv pe
poziţia de mijloc, uleiul refulat de pompă nu poate pătrunde spre sertarul
73
principal. Se asigură astfel faza de stop general. Prezentarea simbolică a acestui
sertar distribuitor este prezentată în figura 3.17 b).



a) b)
Fig. 3.18

În figura 3.18 a), se prezintă un sertar distribuitor cu pilotare exterioară, cu
frânare a comutării, centrare hidraulică a plunjerului sertarului principal şi
acoperire negativă la pilot.
Sursa de presiune P ce alimenteată sertarul pilot SP în poziţia de mijloc a
plunjerului acestuia refulează uleiul spre camerele sertarului distribuitorului
principal S. Acesta având centrarea hidraulică, se asigură poziţia de mijloc a
plunjerului sertarului principal. Se realizează astfel faza de stop general. Uleiul
refulat de pompa P nu este distribuit spre niciuna din conductele A sau B. Se
observă deci faptul că, în condiţiile în care sertarul principal are centrare
hidraulică, sertarul pilot trebuie să fie cu acoperire negativă pentru a-i asigura
acestuia alimentarea sub presiune permanentă a şaibelor hidraulice din capete,
respectiv pentru a-i realiza poziţia de mijloc. În cazul precedent, din figura 3.17,
când plunjerul sertarului principal era centrat cu arcuri, sertarul pilot trebuia să
aibă acoperire pozitivă pentru că centrarea cu arcuri presupune lipsa presiunii pe
capetele plunjerului sertarului principal la faza de mijloc.
Dacă plunjerul sertarului pilot SP este deplasat spre dreapta, atunci pompa
P` va refula uleiul numai prin droselul D
2
în camera din dreapta a sertarului
74
principal S. Plunjerul acestuia se va deplasa spre stânga refulând uleiul din camera
extremă stânga prin droselul D
1
şi sertarul pilot SP la rezervor. Se asigură astfel
comutarea prin care pompa P va refula uleiul în camera A, iar uleiul din camera B
se va scurge în rezervor. Prezentarea simbolică a acestui distribuitor pilotat este
dată în figura 3.18 b).

3.1.4.8 Comanda distribuitoarelor cu sertar

Comanda acestor distribuitoare poate fi realizată în varianta manuală,
hidraulică, pneumatică, electromagnetică sau electrohidraulică. Prin comandă
înţelegem posibilitatea de a realiza deplasarea plunjerului sertarului distribuitor pe
poziţiile dorite, astfel încât să se asigure distribuţia uleiului între camerele
sertarului distribuitor.
Comanda manuală a sertarelor distribuitoare se poate realiza în două
variante:
• Comandă manuală fără indexare
• Comandă manuală cu indexare
Comanda manuală fără indexare reprezintă comanda sertarului distribuitor,
respectiv deplasarea plunjerului fără a-i asigura o poziţie stabilă după efectuarea
comenzii.
Comanda cu indexare se efectuează în condiţiile în care plunjerului trebuie
să i se asigure poziţii stabile după comutare, poziţii corespunzătoare fazelor de
lucru ale sertarului distribuitor.
În figura 3.19 se prezintă un mecanism de comandă manuală a unui sertar
distribuitor fără indexare. Pârghia 1 ce se poate roti în jurul articulaţiei sferice a,
deplasează prin intermediul extremităţii ei b, patina 3. De aceasta este legată tija
4, care deplasează plunjerul 5 al sertarului distribuitor. Un burduf 6 asigură
protecţia, faţă de agenţii din mediul înconjurător, articulaţiei sferice a manetei 1.
Se observă că plunjerul sertarului distribuitor este deplasat stânga – dreapta fără a-
i putea asigura o poziţie stabilă după efectuarea deplasării. Asemenea sertare se
folosesc atunci când operatorul le deserveşte permanent, respectiv când acesta le
comandă continuu, ţinând permanent mâna pe maneta 1.
În figura 3.20 se prezintă mecanismul de acţionare manuală a unui sertar
distribuitor cu indexare. Maneta 1 articulată prin brida 3 de corpul sertarului,
deplasează prin tija 4 plunjerul 2 al sertarului distribuitor. Pe capătul opus al
plunjerului se află discul 6, pe care sunt prevăzute o serie de canale circulare, în
care intră bila indexoare 5, presată de un arc.
Ca atare, la deplasarea manetei pe poziţia stânga, mijloc sau dreapta,
plunjerul va avea o poziţie stabilă determinată de indexarea prin bila 5, respectiv
de poziţionarea bilei în unul dintre canalele circulare ale discului 6. Uleiul scăpat
75
prin neetanşeităţi în mecanismul de indexare se scurge prin conducta de drenaj a
la conducta rezervorului de ulei.
În figura 3.21 este prezentat un distribuitor hidraulic cu comandă manuală
şi supapă de sens.



Fig. 3.19
Fig. 3.20

Comanda hidraulică a sertarului distribuitor constă în trimiterea
agentului motor sub presiune în camerele din extremităţile plunjerului în scopul
deplasării acestuia pe poziţiile corespunzătoare comutării.
Comanda hidraulică poate fi:
• Internă, caz în care poartă denumirea de pilotare şi s-a tratat
în paragraful anterior
• Externă, când sertarul distribuitor este comandat în funcţie
de alt circuit hidraulic din schema de acţionare a instalaţiei



Fig. 3.21 Fig. 3.22

Comanda hidraulică a unui sertar distribuitor poate fi realizată unilateral
sau bilateral. Când comanda se realizează unilateral, atunci uleiul pătrunde sub
76
presiune doar în una din camerele extreme de comandă ale plunjerului sertarului.
Revenirea plunjerului în poziţia iniţială se realizează cu ajutorul unui arc plasat în
camera opusă, în condiţiile în care se depresurizează camera de comandă.
Comanda bilaterală se asigură atunci când uleiul sub presiune pătrunde succesiv în
camerele extreme ale plunjerului.


Fig. 3.23

În figura 3.22 este prezentat un distribuitor hidraulic cu comandă mecanică
prin rolă.
Comanda pneumatică a sertarelor distribuitoare este similară cu cea
hidraulică, numai că agentul motor, care realizează deplasarea plunjerului
sertarului, este aerul comprimat. În figura 3.23 este prezentat un servomotor
pneumatic pentru comanda plunjerului 4 al sertarului distribuitor. Cilindrul
pneumatic 1 găzduieşte pistonul 2 asupra căruia acţionează aerul comprimat.
Acesta, prin tija 3, comandă plunjerul sertarului distribuitor.
Cea mai răspândită metodă de comandă a sertarelor distribuitoare o
constituie comanda electromagnetică. Această comandă asigură o frecvenţă mare
a comutărilor, asigură posibilitatea automatizării electronice a circuitelor de
funcţionare a schemelor hidraulice precum şi o deservire uşoară şi comodă a
instalaţiei.
Comanda electromagnetică constă în plasarea unilaterală sau bilaterală a
unor electromagneţi care acţionează asupra plunjerului sertarelor distribuitoare, de
obicei prin împingere. Dacă această comandă este unilaterală, atunci în unul din
capetele sertarului, respectiv ale plunjerului acestuia, se plasează un electromagnet
care, excitat, va deplasa plunjerul împingându-l, iar în celălalt capăt al plunjerului
se dispune un arc care readuce plunjerul în poziţia iniţială. În cazul comenzii
electromagnetice bilaterale, în ambele capete ale sertarului distribuitor se plasează
câte un electromagnet, care va împinge plunjerul sertarului distribuitor în funcţie
de alimentarea acestora. În schema electrică trebuie prevăzută interblocarea
comenzii electromagneţilor, respectiv când unul dintre electromagneţi este
acţionat, celălalt să nu poată fi acţionat accidental sau de un alt organ de comandă.
Comanda cu electromagneţi a sertarelor distribuitoare se poate face în mai
multe moduri.
77
După tipul alimentării electromagneţilor distingem:
• Comandă cu electromagneţi de curent continuu
• Comandă cu electromagneţi de curent alternativ
Comanda cu electromagneţi de curent continuu se caracterizează printr-o
fiabilitate mare. Nu sunt puşi în pericol electromagneţii atunci când cursa
plunejrului nu se efectuează complet. Comanda în curent continuu permite o
frecvenţă a comutărilor foarte mare. În schimb, această comandă necesită în
schema electrică existenţa unui sistem de alimentare adecvat, evantual prin
transformator şi redresor pentru curentul de acţionare.
Comanda cu electromagneţi de curent alternativ este mai comodă,
făcându-se fără necesitatea redresării curentului. Electromagneţii de curent
alternativ au timp scurt de cuplare. Ei însă se supraîncălzesc şi există pericolul
deteriorării lor dacă cursa miezului mobil, respectiv a plunjerului, nu este
completă. De obicei, comanda în curent alternativ nu se foloseşte în instalaţiile cu
cuplări foarte frecvente.
Electromagneţii folosiţi la comanda sertarelor distribuitoare pot fi
alimentaţi la tensiuni de 220 V, 48 V sau 24 V curent alternativ sau continuu.
După mediul de cuplare, respectiv după mediul în care se află miezul
electromagnetului ce acţionează plunjerul, distingem:
• Electromagneţi cu cuplare în aer, în care miezul
electromagnetului se află în aer, fiind etanşat în raport cu
plunjerul sertarului distribuitor
• Electromagneţi cu baie de ulei (figura 3.24). La aceştia
indusul funcţionează în ulei, asigurându-se astfel condiţia
corespunzătoare de eliminare a căldurii din bobinaj şi tolele
electromagnetului. Totodată se micşorează uzura
elementelor mobile şi se amortizează şocurile la capăt de
cursă.


Fig. 3.24

78
Electromagneţii în baie de ulei se utilizează când instalaţiile funcţionează
în aer liber sau în condiţii tropicale umede.
Tolele 1 ale electromagnetului găzduiesc bobinajul 2. Miezul 3 al
electromagnetului este deplasat sub acţiunea fluxului magnetic acţionând asupra
plunjerului sertarului distribuitor. Uneori, aceşti electromagneţi sunt prevăzuţi cu
butoane 4 pe capetele acestora, prin care, manual, se poate deplasa miezul
electromagnetului pentru a verifica dacă sertarul distribuitor funcţionează normal
în condiţiile comenzii manuale. Proba manuală se face mai ales atunci când se
realizează instalarea sertarului în schema hidraulică.
































79
CAPITOLUL 4

APARATAJUL DE REGLARE ŞI CONTROL

4.1 Aparatajul de reglare a presiunii

Elementele echipamentului de reglare a presiunii poartă denumirea de
supape (valvule sau ventile). Supapele sunt elemente de comparare a nivelelor de
presiune din sistem, asigurând menţinerea constantă sau reglarea la anumite valori
impuse ale presiunii de acţionare sau comandă din schema hidraulică.
Din punct de vedere funcţional, distingem două mari categorii de supape:
• Supape de blocare
• Supape de presiune

4.1.1 Supape de blocare

Supapele de blocare mai poartă denumirea de supape de sens unic,
antiretur, de reţinere sau unidirecţionale.
Aceste supape asigură transmiterea debitului, într-o singură direcţie, pe
conductele pe care se montează.
Sub aspect constructiv, supapele de blocare se întâlnesc în varianta cu
scaun. Pe scaun poate presa o bilă sau un taler conic.
Din punct de vedere funcţional, supapele de blocare se clasifică în
următoarele categorii:
• Supapă simplă de blocare
• Supapă de blocare cu comandă hidraulică la deblocare
• Supapă dublă de blocare
• Supapă de umplere
a) Supape simple de blocare
Aceste supape mai poartă denumirea de supape de traseu. Ele se montează
pe conducte, asigurând trecerea unisens a debitului prin acea conductă. Sub aspect
constructiv, ele pot fi realizate în variantele cu arc sau fără arc.
Supapele de blocare simple, fără arc, se montează în instalaţiile hidraulice
în poziţie verticală.







80




cu arc


fără arc
Fig. 4.1

În figura 4.1 este prezentată o supapă simplă de blocare, cu bila 1 presată
pe scaunul supapei de resortul 2, sprijinit în discul 3, cu ajutorul inelului de
siguranţă 4. Agentul motor poate circula doar în sensul în care bila 1 este ridicată
de pe scaunul ei. În sens contrar, dinspre arc spre scaunul supapei, agentul nu
poate circula. Se dau în această figură şi simbolurile supapei simple de blocare.
De obicei, supapele de traseu se deschid la presiuni de 5...3 bar, în funcţie
de forţa din arc (de dimensiunile arcului şi pretensionarea acestuia).
Supapele de traseu au o foarte largă utilizare. Se prezintă în continuare
câteva din principalele utilizări ale acestor supape:
• În combinaţie cu rezistenţele hidraulice (drosele) asigură
scurtcircuitarea acestora, realizând funcţia de by-pass. Pot fi
scurtcircuitate de asemenea, distribuitoarele sau filtrele
când sunt colmatate
• În combinaţie cu alte elemente ale schemei hidraulice
asigură automatizarea circuitului de lucru
• Asigură protecţia pompelor contra dezamorsării

b) Supape de blocare cu comandă hidraulică la deblocare
Aceste supape permit în mod curent trecerea agentului motor într-un
singur sens. În sens contrar, supapa nu permite trecerea agentului motor fiind
blocată.
Totuşi, supapa se poate debloca asigurând trecerea agentului motor şi în
sens contrar. În acest scop se foloseşte un servomotor hidraulic înglobat.
Supapa (fig. 4.2) este formată din supapa principală 1, supapa de
deschidere 2 şi servomotorul hidraulic 3. Uleiul poate circula liber în sensul
dinspre conducta A spre conducta B prin ridicarea supapei principale 1 de pe
scaunul ei, în sens contrar forţei din resortul interior. În sensul de la conducta B la
conducta A, în mod normal agentul motor nu poate circula. Supapa se poate
debloca, pentru asigurarea circuitului B–A prin administrarea în conducta X a
uleiului de comandă ce acţionează asupra sistemului servomotorului hidraulic 3.
Acesta împinge mai întâi tija supapei de deschidere 2, prin care se realizează
scăderea vârfului de presiune la deschidere, apoi deplasează supapa principală 1
81
de pe scaunul ei realizând circulaţia în sens contrar, deci deblocând supapa.
Supapa de deschidere 2 presată în interiorul supapei principale 1, atenuează şocul
hidraulic la deschiderea supapei principale 1, atenuează şocul hidraulic la
deschiderea supapei în sens contrar, respectiv la blocare.


Fig. 4.2

Supapa de blocare cu comandă hidraulică la deblocare are deci racordate
trei conducte A, B pentru circuitul principal şi conducta de comandă X.
Din figura 4.2 se poate analiza echilibrul forţelor la această supapă. Se
remarcă faptul că, pentru deblocare, este necesar ca presiunea de comandă, trimisă
prin conducta X, să fie mai mare decât presiunea circuitului hidraulic din conducta
A. În caz contrar, supapa nu se deblochează.

A X
p p >

(1)

Ca atare, forţa dezvoltată pe suprafaţa S
1
de presiune, din conducta X, F
X
,
trebuie să învingă forţele din restul supapei. Pentru asigurarea deblocării trebuie
ca:

arc B A X
F F F F + + > (2)

Exprimând forţele prin presiunile şi suprafeţele pe care aceasta acţionează
(fig. 4.3), rezultă:

arc B A X
F S S p S S p S p + − ⋅ + − ⋅ > ⋅ ) ( ) (
4 3 2 1 1

(3)

Această supapă prezintă dezavantajul că presiunea de comandă, din
conducta X, trebuie să fie mai mare decât presiunea din circuitul hidraulic,
respectiv din conducta A.
82

Fig. 4.3

De obicei, supapa se foloseşte atunci când conducta A este racordată la
rezervor, deci presiunea din această conductă, p
A
= 0.
Principalul dezavantaj al supapei prezentate îl constituie valoarea ridicată a
presiunii de comandă. Pentru evitarea acestui dezavantaj se construiesc supape
hidraulice de blocare cu comandă hidraulică la deblocare de tipul celei din figura 4.4.

Fig. 4.4

Aici, tija de comandă a servomotorului hidraulic este etanşată în raport cu
conducta A, asigurându-se drenajul la rezervor a camerei inactive a
servomotorului hidraulic prin conducta R. Ca atare, expresia forţelor ce acţionează
asupra supapei se poate scrie:

3 4 3 2 1
) ( S p F S S p S p S p
A arc B A X
⋅ − + − ⋅ + ⋅ > ⋅ (4)

Dacă este îndeplinită condiţia (4), conducta de comandă X a
servomotorului de deblocare poate fi legată la conducta A a circuitului hidraulic.

c) Supape duble de blocare
Supapele duble de blocare asigură circulaţia agentului motor, prin două
conducte în ambele sensuri, dar împiedică circulaţia lui când conductele nu sunt
alimentate sub presiune. Ele pot asigura şi regla debitul în cele două sensuri de
curgere.
83
În figura 4.5 se prezintă o astfel de supapă, formată din supapele de sens
unic S
1
şi S
2
, care pot fi deblocate de servomotorul hidraulic central SM.
Rezistenţele hidraulice, de tipul duzelor D
1
şi D
2
, pot asigura reglarea debitului în
cele două sensuri de curgere a uleiului. Se pot folosi ambele rezistenţe hidraulice
sau numai una dintre ele, plasată în unul din capetele supapei de blocare.


Fig. 4.5

Aceste supape au, de obicei, drept scop împiedicarea deplasării pistonului,
unui hidromotor, sub acţiunea unor forţe exterioare necontrolate.

d) Supape de umplere
Aceste supape folosesc la umplerea sau golirea cilindrilor hidraulici, în
condiţiile în care aceştia suportă deplasări rapide. Se evită astfel folosirea unor
pompe cu debit mare şi foarte mare, necesare operaţiilor de umplere a cilindrilor
hidraulici de dimensiuni mari.
În figura 4.6 este prezentată construcţia unei supape de umplere. Când
presiunea în cilindrul A scade sub presiunea atmosferică, talerul 2 al supapei
coboară de pe scaunul 1 asigurând intrarea uleiului din rezervorul R în circuitul A.
Se asigură astfel umplerea naturală a circuitului A. Dacă presiunea din circuitul A
este mai mare sau egală cu presiunea din rezervorul R supapa de umplere este
închisă. Resortul 3 menţine talerul 2 presat pe scaunul supapei. Şi în aceste
condiţii, supapa se poate deschide dacă servomotorul 5 este alimentat prin
conducta X. Acesta prin tija lui, în contra forţei resortului 4 coboară talerul 2. În
acest fel circuitul A este racordat la rezervorul R.
84

Fig. 4.6

4.1.2 Supape de presiune

Supapele de presiune sunt destinate asigurării presiunii înalte în anumite
circuite hidraulice.
Din punct de vedere funcţional, supapele de presiune se împart în
următoarele categorii:
• Supape de limitare a presiunii
• Supape de cuplare – decuplare
• Supape de reducere a presiunii
Supapele de limitare a presiunii asigură protecţia schemei hidraulice faţă
de suprapresiuni. Acest tip de supapă se întâlneşte în două variante:
• Supapă de deversare
• Supapă de siguranţă
Supapele de deversare (fig. 4.7) se montează în paralel cu pompele cu
debit constant. Pompa P aspiră uleiul din rezervorul R şi îl refulează spre motorul
hidraulic.
În cazul în care motorul hidraulic necesită un debit mai mic decât debitul
refulat de pompă (Q
MH
< Q
P
), atunci diferenţa dintre debitul pompei şi debitul
necesar motorului hidraulic, care constituie debitul Q
S
, este deversat permanent
prin supapa de deversare S
D
la rezervorul R.
Ca atare, supapa de deversare funcţionează permanent normal deschisă, ea
deversând în rezervor diferenţa dintre debitul constant al pompei Q
P
şi debitul
variabil necesar motorului hidraulic Q
M
, corespunzător gamei vitezelor de
deplasare ale organului de lucru.

85


Fig. 4.7 Fig. 4.8

Supapa de siguranţă se montează de obicei în paralel cu pompele cu debit
variabil (fig. 4.8). Pompa P cu debit variabil va administra un debit corespunzător
necesităţilor motorului hidraulic. Ca atare, în condiţiile în care motorul hidraulic
ajunge la capăt de cursă sau intră în suprasarcină, depăşindu-se în sistem
presiunea nominală, supapa de siguranţă SS se deschide şi deversează în rezervor
tot debitul pompei.
Ca atare, supapa de siguranţă fie că este închisă şi nu deversează ulei în
rezervor, fie, atunci când este deschisă, deversează în rezervor tot debitul pompei.
Din punct de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifică în:
• Supape cu comandă directă
• Supape cu comandă pilotată
Sub aspect constructiv, supapele de presiune se realizează în următoarele
variante:
• Supape cu bilă
• Supape cu taler
• Supape cu plunjer

1) Supape de limitare a presiunii
1a) Supape de limitare a presiunii nepilotate
Supapele de limitare a presiunii nepilotate se construiesc în varianta cu
taler sau cu punjer. În figura 4.9 este prezentată o supapă de limitare a presiunii cu
taler.
Talerul 1 de formă conică este presat de resortul 4, pe scaunul 5. Forţa de
presare a talerului este reglată de şurubul 3, acţionat de rozeta 6. Uleiul sub
presiune refulat de pompa P este trimis sub taler. Dacă forţa, ca rezultantă a
presiunii agentului motor, depăşeşte forţa din resortul 4, talerul 1 se ridică, iar
pompa deversează uleiul în rezervorul R.
86

Fig. 4.9
Fig. 4.10

Solidar cu talerul 1 se află pistonul 2 cu rol de amortizare a oscilaţiilor
talerului. Ştiftul 7 limitează cursa talerului.
În condiţiile în care presiunea, ce trebuie să fie reglată de supapă, are o
anumită valoare, atunci arcul 4 se poate proiecta corespunzător acestei presiuni.
Uneori se pot monta şi două arcuri în paralel.
Aceste supape se caracterizează printr-o foarte bună etanşeitate, din acest
motiv ele funcţionează la presiuni foarte mari, până la 630 bar şi debite refulate,
de până la 330 l/min.
În figura 4.10 este prezentată o supapă de limitare a presiunii nepilotată cu
plunjer. Supapa este compusă din plunjerul 1, presat de arcul 2, tarat prin şurubul
3. Pompa P refulează uleiul spre supapă, precum şi în camera a, de sub plunjer.
Dacă presiunea refulată de pompă depăşeşte presiunea nominală atunci sub
acţiunea forţei din camera a arcul 2 este comprimat, respectiv plunjerul 1 se
ridică, deschizând fereastra f, corespunzător circulaţiei uleiului de la pompa P la
rezervorul R.
Conducta d asigură drenajul camerei b, de deasupra plunjerului, la
rezervor. Spre deosebire de supapele cu taler, supapele cu plunjer pot regla
presiunea într-o gamă mai redusă. Presiunea maximă de reglare este de 320 bar.
Imposibilitatea reglării la presiuni mai mari este dictată de jocul existent şi
de jocul produs prin deformaţia elastică între plunjer şi corpul supapei, joc ce
crează pierderi de debit şi, ca urmare, o funcţionare defectuasă a supapei.

1b) Supape de limitare a presiunii pilotate
Aceste supape sunt folosite în cazul când se vehiculează debite mari şi
foarte mari prin circuitul hidraulic.
Datorită debitelor mari vehiculate, deschiderile nominale, respectiv
suprafeţele de lucru ale supapei ajung la valori mari. Sub acţiunea presiunii
87
agentului motor, forţele create pe suprafeţe mari sunt de valori însemnate şi ca
atare resorturile din interiorul supapei, care vor tara presiunea de deschidere, nu
mai pot fi dimensionate la forţele de comprimare atât de mari.
În figura 4.11 este prezentat principiul de lucru al unei supape de limitare a
presiunii pilotate. Supapa este formată din supapa de pilotare I şi supapa
principală II. Uleiul este refulat de pompa P şi ajunge în camerele a şi b ale
supapei principale II. Ca atare, plunjerul 4 al supapei se află în poziţia de jos
datorită forţei suplimentare a resortului 5. Când presiunea în sistem depăşeşte
valoarea nominală, atunci presiunea materializată şi în camera b acţionează asupra
talerului 1 al supapei de pilotare, care este ridicat în contra forţei din resortul 2 şi
camera b este pusă în legătură cu rezervorul R.
Ca urmare, presiunea în camera b scade brusc. Ea este menţinută la această
valoare datorită rezistenţei hidraulice, care diminuează debitul trimis de pompă în
camera b. Plunjerul 4 se dezechilibrează prin faptul că forţa din camera a
depăşeşte forţa din camera b şi forţa din resortul 5. Plunjerul se ridică şi permite
comunicaţia directă a conductei pompei P cu rezervorul R.
Prin urmare, deschiderea supapei principale II este condiţionată de
deschiderea supapei pilotate I. Valoarea presiunii la care se reglează supapa se
stabileşte cu ajutorul şurubului 3 care tarează resortul 2 ce presează talerul 1 pe
scaunul supapei de pilotare.

Fig. 4.11

În figura 4.12 este prezentată construcţia principală a supapei de limitare a
presiunii pilotate cu scaun conic. Uleiul refulat de pompă prin conducta P
acţionează asupra plunjerului 6 atât de la partea inferioară, cât şi de la partea
superioară prin conducta b, astfel încât plunjerul stă presat pe scaunul supapei atât
datorită resortului 7, cât şi datorită mărimii diferite a forţelor de presiune.
88


Fig. 4.12
Fig. 4.13

În acelaşi timp, uleiul sub presiune, la presiunea de refulare a pompei,
acţionează şi asupra talerului 1, al supapei de pilotare I. Când presiunea din sistem
depăşeşte o anumită valoare, talerul 1 este ridicat de pe scaunul lui, în sens contrar
forţei dezvoltate de arcul 2. Camera b este pusă în legătură cu conducta c, prin
urmare racordată la rezervorul R. Astfel, datorită scăderii presiunii din camera b
de deasupra plunjerului 6, acesta sub acţiunea presiunii pompei se ridică, făcând
legătura directă între conducta pompei şi rezervor. Deci, supapa de pilotare I
comandă deschiderea supapei principale II. Reglarea presiunii la care se deschide
supapa se realizează cu ajutorul şurubului 3 ce comprimă mai mult sau mai puţin
resortul 2, respectiv, ce presează talerul 1 pe scaunul supapei de pilotare. Şurubul
de reglare a presiunii 3 este blocat de piuliţa 4 şi protejat de scutul 5. Duzele 9 şi
10, pe post de rezistenţe hidraulice, diminuează efectul presiunii dinamice din
supapă. Duza 10 evită micşorarea oscilaţiilor plunjerului 6 ca urmare a variaţiilor
de presiune sau a pulsaţiilor de debit din sistem. Ea are rolul unui amortizor
hidraulic. Supapa este prevăzută şi cu un filtru 11.
În scopul creşterii performanţelor energetice ale sistemului hidraulic se
poate utiliza varianta de supapă prezentată în figura 4.13. Această supapă prezintă
în plus distribuitorul D care face legătura între camera b a supapei şi conducta c,
respectiv rezervorul R. Astfel că, pe poziţia din dreapta a distribuitorului D,
camera b este scoasă de sub presiune, iar plunjerul 6 se ridică de pe scaunul
supapei, conducta pompei P comunicând cu rezervorul R. Distribuitorul D are
drept scop, deci, să scurtcircuiteze supapa de pilotare I. Se asigură astfel
menţinerea supapei principale II în stare deschisă. Supapa din figura 4.13 este
utilizată pentru mărirea randametului energetic al instalaţiei hidraulice. Dacă
supapa este deschisă, presiunea refulată de pompă scade foarte mult astfel încât
pompa debitează ulei, teoretic, fără presiune, micşorând puterea de antrenare a
pompei. Supapa se mai utilizează şi în cazul în care pompele acţionării hidraulice
trebuie pornite fără sarcină, fără presiune. După ce acestea au fost pornite,
distribuitorul D trece pe poziţia închis asigurând funcţionarea normală a supapei.
Supapa mai poate fi folosită şi în fazele inactive ale schemei hidraulice, când nu
este necesară administrarea unui debit pentru realizarea deplasării organelor de
lucru, distribuitorul D, acţionat de obicei electromagnetic, realizează descărcarea
89
presiunii din sistem, astfel că energia consumată pentru antrenarea pompei se
reduce substanţial.

2) Supape de cuplare – decuplare
Supapele de cuplare – decupalre sunt similare din punct de vedere al
principiului de funcţionare cu supapele de limitare a presiunii, însă supapele de
cuplare–decuplare nu fac legătura dintre conducta pompei şi conducta
rezervorului, diminuând presiunea în sistemul hidraulic, ci sunt subordonate unui
circuit hidraulic în care, atunci când se atinge presiunea de regim, se comandă
alimentarea unui alt circuit hidraulic.
De asemenea, aceste supape pot fi nepilotate sau pilotate.

2a) Supape de cuplare – decuplare nepilotate
La supapa de cuplare – decuplare din figura 4.14 circuitul A este pus sub
presiune. Această condiţie este îndeplinită doar atunci când această presiune
depăşeşte valoarea nominală, ca atare, iniţial orificiile A şi B sunt decuplate. Ele
vor fi cuplate numai atunci când presiunea din circuitul A depăşeşte valoarea
impusă.

Fig. 4.14
Fig. 4.15


Uleiul sub presiune din conducta A pătrunde prin orificiile a şi b în camera
c acţionând asupra pistonului plunjer 1. Uleiul din camera c acţionează totodată şi
asupra pistonului principal 2. Când presiunea refulată de pompă prin conducta A
depăşeşte valoarea nominală, atunci sub acţiunea forţei de presiune, creată în
camera c, pistonul principal 2 se deplasează în sens contrar forţei din resortul 3,
făcând legătura dintre camera A şi camera B.
Reglarea presiunii impuse, la care se realizează cuplarea camerelor A şi B,
se efectuează cu ajutorul şurubului de tarare 4. Acesta comprimă mai mult sau mai
puţin resortul 3. Duza 5 evită efectul presiunii dinamice a agentului motor la
pătrunderea lui în camera c a supapei. Uleiul scăpat prin neetanşeităţi în camera
extremă d este drenat la conducta rezervorului R
2
. De asemenea, la conducta
rezervorului R
1
se drenează şi spaţiul arcului 3.
90
În cazul presiunilor reduse de funcţionare ale supapei, pistonul plunjer 1 se
scoate din supapă, astfel încât uleiul refulat prin camera A pătrunde prin orificiile
a şi b în camera d a supapei. El acţionează cu întreaga presiune pe toată suprafaţa
camerei d. În acest caz, conducta rezervorului R
2
este obturată.
De obicei aceste supape pot fi prevăzute şi cu supapele de sens unic 6.
Acestea din urmă au drept scop să asigure returul uleiului din conducta B în
conducta A.
2b) Supape de cuplare – decuplare pilotate şi nepilotate
Construcţia reală a supapelor de cuplare – decuplare dă posibilitatea
funcţionării acestora atât în variantă nepilotată, cât şi în variantă pilotată.
În figura 4.15 este prezentată construcţia principală a supapelor de
cuplare – decuplare care pot funcţiona fie pilotate, fie nepilotate.
Se prezintă în cele ce urmează funcţionarea în regim nepilotat a acestei
supape.
Uleiul sub presiune din conducta A poate pătrunde prin orificiul e şi duza
6, în camera d, de deasupra supapei 4. Se asigură astfel echilibrul supapei 4 pe
scaunul acestuia. Totodată, uleiul din conducta A poate pătrunde prin conducta a,
acţionând asupra plunjerului 1, în sens contrar forţei din resortul 2, tarat de către
şurubul 3.
Când presiunea din conducta A a depăşit valoarea nominală, atunci aceasta
creează o forţă ce deplasează plunjerul 1, în sens contrar forţei din resortul 2,
deschizând legătura dintre conducta c şi conducta b. Astfel, camera d se pune în
legătură prin conducta c, conducta b, cu camera B. Presiunea din camera d se va
reduce, iar supapa 4 se va ridica de pe scaunul ei. Se asigură cuplarea hidraulică a
camerelor A şi B. Prin duza 6 se asigură diferenţa de presiune între conducta A şi
camera d, diferenţă necesară menţinerii deschise a supapei 4. Conducta f asigură
drenajul la rezervorul R, al spaţiului arcului 2.
Pentru funcţionarea supapei descrisă în figura 4.15 în regim de pilotare, se
obturează conducta a în dreptul secţiunii S şi alimentarea acestei conducte se
realizează de la o conductă de pilotare x. Ca atare, atunci când se trimite ulei sub
presiune prin conducta x, plunjerul 1 de deplasează spre dreapta asigurând
legătura camerei d, de deasupra supapei 4, prin conductele c şi b, cu conducta B.
Se realizează astfel ridicarea supapei 4 şi asigurarea cuplării între camera A şi B.
Ca atare, cuplarea se realizează atunci când conducta x (conducta de comandă,
conducta de pilotare) realizează trimiterea uleiului sub presiune, asupra
plunjerului 1. Când conducta x nu este alimentată sub presiune, atunci camerele A
şi B sunt decuplate.
Supapa de cuplare – decuplare pilotată poate avea în schema hidraulică
mai multe funcţiuni:
• Supapă de blocare. Atunci când conducta B coincide cu
conducta rezervorului R, se realizează funcţia de blocare a
91
trecerii uleiului de la conducta A la conducta T. Ca atare,
supapa poate funcţiona pe post de supapă de sens unic
• Supapă de succesiune. Este cazul prezentat anterior când,
în funcţie de presiunea din camera A, se asigură
succesiunea comenzii dintre camera A şi camera B. În
funcţie de presiune se realizează cuplarea – decuplarea
dintre cele două camere, respectiv succesiunea acţionării a
două organe de lucru, mai întâi cel comandat prin conducta
A şi apoi cel comandat prin conducta B.
• Supapă de ocolire. În acest caz, supapa funcţionează în
regim de pilotare. Supapa asigură de fapt scurtcircuitarea
sau ocolirea unor elemente hidraulice în condiţiile în care
uleiul trece din camera A în camera B a supapei, fără a mai
fi necesar să treacă prin elementul ocolit.

3) Supape de reducere a presiunii
Acest tip de supapă are drept scop reducerea presiunii la o valoare mai
mică decât cea din sistem şi menţinerea ei constantă indiferent de fluctuaţia
presiunii principale.
Presiunea din circuitul secundar, de valoare redusă, este de obicei folosită
pentru operaţii auxiliare în schema hidraulică sau în schema de funcţionare a
instalaţiei, ca de exemplu pentru alimentarea circuitelor de comandă sau ungere.

3a) Supape de reducere a presiunii nepilotate
Supapa de reducere nepilotată (fig. 4.16) are drept scop să asigure în
circuitul A o presiune mai mică decât în circuitul P şi să menţină constantă această
valoare impusă a presiunii. Astfel, supapa funcţionează normal – deschisă. Pompa
P refulează uleiul prin fanta f şi conducta c în camera a a supapei. Plunjerul 1 se
va deplasa spre dreapta, în sens contrar forţei din resortul 2. Se va asigura astfel o
fantă f corespunzătoare laminării uleiului, respectiv asigurării unei căderi de
presiune corespunzătoare, astfel încât în conducta A să se realizeze presiunea
impusă. Ca atare, conducta c şi camera a asigură circuitul de reacţie al sistemului
de reglare automată a supapei. În funcţie de presiunea din circuitul A se
autoreglează fanta f, pentru menţinerea constantă a presiunii din acest circuit.
Această supapă poate îndeplini şi alte funcţii. Spre exemplu, la creşterea
excesivă a presiunii din circuitul secundar, alimentat de conducta A, plunjerul 1 se
deplasează spre dreapta făcând legătura dintre conducta A şi conducta rezervorului
R
1
. Acest lucru se poate întâmpla când acţionează o forţă exterioară în sensul
măririi presiunii din circuitul secundar. Pentru protecţia acestui circuit, respectiv
pentru limitarea presiunii în circuitul A, acesta se scurtcircuitează la rezervor.
92
O altă funcţie constă în aceea că dacă circuitul A nu preia lichid, respectiv
nu este necesară operaţia de comandă sau de ungere în schema hidraulică, atunci
presiunea creată de pompa P în camera a va duce la închiderea fantei f. Ca atare,
arcul 2 se reglează astfel încât, dacă consumatorul alimentat de circuitul A nu
preia lichid, supapa să se închidă, respectiv fanta f să fie anulată.



Fig. 4.16
Fig. 4.17


3b) Supapa de reducere a presiunii pilotată
În figura 4.17 se prezintă o supapă de reducere a presiunii pilotată, folosită
de obicei la debite mari şi foarte mari de cuplare între camerele A şi B.
La începutul funcţionării supapei, aceasta este normal deschisă, respectiv
agentul motor din camera A pătrunde în circuitul secundar prin orificiile a ale
plunjerului 1, racordat la conducta B. Uleiul din conducta B poate circula prin
duza 4 şi conducta b acţionând asupra supapei de pilotare 2. Presiunea necesară în
circuitul B, se reglează cu supapa de pilotare 2, tarând corespunzător arcul 3, cu
ajutorul şurubului 6. Supapa de pilotare 2 funcţionează normal deschisă, asemeni
fantei f din figura 4.16. Ca atare, presiunea din camera a, de deasupra plunjerului
1 al supapei, se va micşora asigurând astfel ridicarea supapei 1 şi închiderea
parţială a orificiilor a. Pe aceste orificii se realizează o cădere de presiune între
conducta A şi conducta B asigurând astfel, în circuitul secundar al conductei B,
presiunea necesară.
Această supapă se autoreglează, se autopilotează menţinând într-un circuit
B o presiune de ieşire constantă.

4.1.3 Aplicaţiile practice ale supapelor de presiune în sistemele de
acţionări hidraulice

Supapă de reducere a presiunii
Să consideram cazul unui circuit cu doi cilindri hidraulici dintre care unul
este obligat să producă o forţă mai mică decât celălalt, aşa cum se arată în figura
93
de mai jos (fig. 4.18). Aici cilindrul B este obligat să producă o forţă mai mică
decât cilindrul A. Acest lucru este realizat după cum urmează.


Fig. 4.18 Aplicarea unei supape de reducere a presiunii

O supapă de reducere a presiunii este plasată în circuitul hidraulic chiar
înainte de cilindrul B, aşa cum este arătat. Acest montaj permite alimentarea
cilindrului B, până când este atinsă valoarea reglată a presiunii din supapă. În
acest moment, în cazul în care presiunea reglată este atinsă, supapa dirijează
lichidul în tanc, prevenind astfel orice acumulare suplimentară de presiune în
cilindrul hidraulic B.

Supapa de deversare
Supapele de deversare sunt aparate de control al presiunii normal închise,
care sunt de regulă pilotate de la distanţă. Sunt utilizate pentru a dirija lichidul de
lucru direct la tanc când presiunea într-o anumită zonă a circuitului hidraulic
ajunge la o valoare prestabilită.
Un exemplu tipic de aplicaţie a supapei de presiune este sistemul de
reglare prin maxim şi minim care constă din două pompe, o pompă de volum mare
şi alta de volum mic, aşa cum se prezintă în figura 4.19. Sistemul prezentat mai
sus este destinat să asigure o revenire rapidă a cilindrului de lucru. În cadrul
acestui sistem, volumul total net al ambelor pompe este livrat cilindrului de lucru
până ce este atinsă sarcina. În acest punct, există o creştere a presiunii sistemului,
iar acest lucru duce la deschiderea supapei de presiune. Ca urmare, curentul de
fluid din pompa de volum mare este direcţionat înapoi înspre rezervor, la o
presiune minimă. Pompa de volum mic continuă să livreze curent de lichid pentru
necesarul de presiune mai mare al cilindrului de lucru. Pentru a uşura revenirea
rapidă a cilindrului, curentul de lichid din ambele pompe este utilizat din nou.


94

Figura











Fig. 4.19 Sistem de reglare prin maxim şi minim

Supapa de succesiune
Supapa de succesiune este în mod normal tot o supapă de reglare a
presiunii normal închise, folosită pentru a asigura funcţionarea în secvenţe a unui
circuit hidraulic, bazat pe presiune. Cu alte cuvinte, supapele de succesiune fac
posibilă derularea unei operaţiuni înaintea alteia.
Să luăm în considerare un circuit hidraulic în care sunt folosiţi doi cilindri
pentru a executa două operaţii separate, cum se prezintă în figura 4.20.



Fig. 4.20 Funcţionarea în succesiune a unui circuit hidraulic

Acum, să presupunem că cilindrul A trebuie să se destindă complet
înaintea destinderii cilindrului B. Acest lucru se poate realiza prin montarea unei
supape de secvenţiere chiar înaintea cilindrului B, după cum se prezintă în figură.
Valoarea presiunii din supapă este stabilită la o valoare predeterminată, de
95
exemplu 28 bar. Acest lucru asigură ca operaţia în care este implicat cilindrul B să
intervină după operaţia în care este implicat cilindrul A sau, cu alte cuvinte,
cilindrul B nu se va destinde înainte de a se atinge o presiune de 28 bar în cilindrul A.
Supapa de echilibrare
Supapa de echilibrare este tot o supapă de reglaj a presiunii normal închisă
şi este folosită în special în aplicaţii ale cilindrului pentru a echilibra
supraîncărcarea unei greutăţi sau sarcini.
În figura 4.21 este prezentată schematic funcţionarea unei supape de
echilibrare tipice, iar în figura 4.22 simbolizarea acesteia în schemele de acţionări.


Fig. 4.21 Funcţionarea unei supape de echilibrare


Fig. 4.22 Simbolizarea unei supape de echilibrare

Canalul primar al acestei supape este legat la partea de jos a cilindrului, iar
canalul secundar este legat la distribuitor. Reglarea presiunii supapei de
echilibrare este menţinută mai sus decât este necesar, pentru a împiedica căderea
sarcinii cilindrului.
Când curentul de fluid al pompei este direcţionat înspre partea superioară a
cilindrului prin intermediul distribuitorului, pistonul cilindrului este împins în jos.
Acest lucru face ca presiunea în canalul primar să crească şi să ridice sertarul. Din
această cauză se deschide o traiectorie a curentului de lichid pentru descărcarea
prin canalul secundar spre distribuitor şi înapoi spre rezervor.
Când cilindrul este ridicat, o supapă de sens integrată se deschide pentru a
permite curgerea liberă pentru retragerea cilindrului. Figura 4.23 ilustrează modul
în care funcţionează supapa de echilibrare într-un circuit hidraulic. Aşa cum este
prezentat în figură, supapa de echilibrare este plasată exact după cilindru pentru a
96
se evita orice operaţie necontrolată. În cazul în care supapa de echilibrare nu este
eliberată, va exista o cădere necontrolată a sarcinii, lucru care va îngreuna
sincronizarea curentului de lichid al pompei. Supapa de echilibrare este reglată la
o presiune puţin mai ridicată decât presiunea indusă de sarcină. Pe măsură ce
cilindrul se destinde, trebuie să existe o uşoară creştere de presiune pentru a putea
acţiona sarcina în jos.


Fig. 4.23 Aplicaţie practică cu supapă de echilibrare

Supapa de frânare
Supapele de frânare sunt de obicei supape de reglaj a presiunii normal
închise care se folosesc frecvent la motoarele hidraulice pentru frânarea dinamică.
Funcţionarea acestor supape implică atât piloţi direcţi, cât şi la distanţă legaţi
simultan. În timpul funcţionării, supapa este menţinută deschisă prin pilotarea la
distanţă, folosindu-se presiunea sistemului. Acest lucru duce la eliminarea oricărei
contrapresiuni asupra motorului, care ar putea apărea din cauza rezistenţei în aval,
şi a sarcinii ulterioare asupra motorului. Figura 4.24 prezintă funcţionarea unei
supape de frânare, într-un circuit de motor.


Fig. 4.24 Aplicaţie practică a unei supape de frânare
97
Când distribuitorul este în poziţia de zero (mers în gol), presiunea pilotului
scade ceea ce permite supapei să se închidă. Apoi supapa este deschisă prin
intermediul pilotului interior, de inerţia sarcinii, ceea ce duce la frânarea
dinamică.

4.2 Aparatajul de reglare a debitului

4.2.1 Reglarea debitului

Echipamentul de reglare debitului este destinat reglării vitezei sau turaţiei
motoarelor hidraulice, reglare realizată prin modificarea debitului administrat
acestora.
Reglarea debitului, în schemele hidraulice, se poate face în două moduri:
• Reglare volumică
• Reglare rezistivă
Reglarea volumică este aceea în care se administrează motorului hidraulic
un debit de agent motor modificat prin pompa instalaţiei hidraulice. La această
reglare, pompa este de tipul celor cu debit variabil. Debitul refulat de către pompă
coincide cu debitul administrat hidromotorului, volumele de ulei refulate de
pompă fiind trimise direct la hidromotor. De aici provine noţiunea de reglare
volumică. La acest tip de reglare se asigură un randament energetic foarte bun,
pentru că pompa este racordată volumic cu hidromotorul. Randamentul creşte, în
continuare, în condiţiile în care pompa este prevăzută şi cu regulator de putere. La
asemenea structură de reglare, în cadrul grupului de pompare, sunt prevăzute
supape de siguranţă montate în paralel cu pompa, supape ce se menţin normal
închise şi se deschid numai în caz de suprapresiune.
Reglarea rezistivă constă în montarea în circuitul de alimentare al
hidromotorului a unei rezistenţe hidraulice reglabile numită drosel. Acesta are ca
scop laminarea debitului de agent motor, fracţionându-l şi administrându-l la
valoarea impusă hidromotorului. La această reglare, de obicei, pompa instalaţiei
hidraulice este cu debit constant. Ea este însoţită de o supapă de deversare ce se
menţine normal deschisă, deversând la rezervor diferenţa dintre debitul pompei şi
debitul furnizat hidromotorului, reglat prin drosel. Sub aspect energetic, reglarea
rezistivă funcţionează cu un randament mai scăzut deoarece, indiferent de viteza
organului de lucru, pompa instalaţiei hidraulice consumă o cantitate de energie
teoretic constantă, în condiţiile în care debitul ei se menţine constant.
Reglarea rezistivă a debitului are la bază legea lui Bernoulli:

2
2
2 1
2
1
2
1
2
1
p v p v + = + ρ ρ (5)
98
la care s-au considerat presiunile de poziţie egale în cele două secţiuni. În baza
ecuaţiei de continuitate a curgerii:

2 1 1
Sv v S Q = = (6)

în care S
1
este secţiunea conductei pe care se montează droselul (fig. 4.25), iar S
este secţiunea de droselare. Rezultă deci:

1
1
S
Q
v = ,
S
Q
v =
2
(7)


Fig. 4.25

Înlocuind (7) în (5), se obţine:

1 2
2
2
2
1
2
2
1
2
1
p p
S
Q
S
Q
− = − ρ ρ (8)

) (
2
1 2
2
1
2
2
1
2
2
p p
S S
S S
Q − ⋅ ⋅


=
ρ
(9)

1 2 2
1
2
2
1
2
p p S
S S
S
Q − ⋅ ⋅ ⋅

=
ρ
(10)

Făcând notaţiile:
2
1
2
2
1
S S
S

= α - coeficientul de debit 7 , 0 ........ 6 , 0 = α ;
ρ
2
= K - constantă în funcţie de tipul agentului motor;
1 2
p p p − = ∆ - căderea de presiune pe drosel

99
Relaţia (10) devine:

p S K Q ∆ ⋅ ⋅ ⋅ = α

(11)

şi poartă denumirea de ecuaţia de debit a droselului.
Se observă teoretic că debitul reglat prin drosel variază liniar cu mărimea
suprafeţei de droselare.
Ţinând seama de curgerea reală prin drosel şi de frecarea vâscoasă,
coeficientul de debit se corelează, rezultând ecuaţia de debit a droselului:

p K S
S C S
S
C Q
C
V
∆ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ −
=
2
1
2 2
2
1
(12)

sau:
p K S
S
S
C
S
S
C Q
C
V
∆ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ −
=
2 1 2
1
) ( 1
1
(12’)

în care: C
V
– coeficientul caracteristic de viteză, datorită forţelor de frecare
vâscoasă şi variaţiei de viteză în zona de droselare;
C
C
– coeficientul de corecţie a vânei de lichid care se determină
experimental pentru fiecare tip de drosel.
Reglarea rezistivă asigură o sensibilitate mai mare în ce priveşte reglarea
vitezei de deplasare a organului de lucru în raport cu reglarea volumică.
Sensibilitatea reglării vitezei şi stabilitatea acesteia pot fi îmbunătăţite ataşând
droselului un regulator de viteză. Totodată, reglarea rezistivă dă posibilitatea
ajustării ei la variaţia parametrilor agentului motor (vâscozitate, temperatură etc.).

4.2.2 Aparatajul de reglare a debitului. Drosele

4.2.2.1 Clasificare

Droselul este un dispozitiv care se foloseşte la reglarea debitului de lichid
sau gaz dintr-o conductă. El se compune dintr-un canal cu secţiune de trecere
reglabilă. Rolul unui drosel într-un circuit hidraulic este foarte important, iar
localizarea lui este esenţială pentru un randament optim al sistemului.
Funcţia de bază al unui drosel este de a reduce debitul unui circuit
hidraulic. Aşa cum s-a mai precizat, una dintre aplicaţiile cele mai importante ale
droselelor, din domeniul sistemelor hidraulice, constă în comanda debitului de
alimentare a motoarele hidraulice, pentru a le regla viteza acestora. Orice reducere
100
a debitului curentului de lichid va duce, la rândul ei, la o reducere a vitezei la
organul de acţionare. Există multe tipuri de drosele folosite pentru reglarea
debitului. Multe dintre aceste tipuri au fost create pentru a corespunde unor cerinţe
specifice.
De obicei, droselele produc creşterea presiunii pe circuitul de intrare.
Principiul funcţional este comun pentru toate tipurile constructive şi se bazează pe
variaţia secţiunii active de strangulare. Constructiv, droselele se pot clasifica în
funcţie de forma geometrică a fantei de laminaj sau după geometria traiectoriei
organului de manevră. Din acest punct de vedere, droselele pot fi: de tip rotativ
(fig. 4.26 a,..,d); de tip rectiliniu (ventil) (fig. 4.26 e,f); de tip diafragmã (fig. 4.26
g,h). Unele dintre acestea sunt prezentate detaliat în cele ce urmează.

Fig. 4.26 Variante constructive de drosele

Câţiva dintre factorii care ar trebui luaţi în considerare în timpul etapei de
proiectare a unui drosel sunt:
- debitul maxim şi minim, precum şi densitatea fluidului, care influenţează
dimensiunea droselului;
- proprietatea lichidului de a coroda, care decide materialul utilizat la
construcţia droselului;
- căderea de presiune între intrarea şi ieşirea din drosel;
- limita permisă de scurgere pe partea cealaltă a droselului în poziţie
închisă;
- mijloacele de legare ale droselului în circuit, adică cu şuruburi, flanşe sau
sudare cap la cap.
101
Din punct de vedere al reglării, droselele se clasifică în:
1. Fixe sau nereglabile, reprezentate simbolic ca în figura 4.27(a)


Fig. 4.27(a) Drosel, nereglabil

2. Drosele, reglabile (fig. 4.27 b) reprezentate în circuitele hidraulice sub
forma:


Fig. 4.27(b) Drosel, reglabil

Ele se mai pot clasifica şi astfel:
De strangulare (fără compensare de presiune) (fig. 4.28 a)


Fig. 4.28(a) Supapă de reglaj al curentului de lichid, de strangulare (fără
compensare de presiune)

şi drosele cu compensare de presiune, reprezentate sub forma (fig. 4.28 b):


Fig. 4.28(b) Drosel, cu compensare de presiune

Să studiem în detaliu tipurile principale de drosele, folosite în circuite
hidraulice, din punct de vedere al modului de funcţionare şi al tipurilor de
aplicaţii.
1. Droselul rotativ cu ventil
Acesta este cel mai simplu tip de drosel. O vedere simplificată a unui
astfel de drosel este prezentată în figura 4.29.
102

Fig. 4.29 Secţiune simplificată a unui drosel rotativ cu ventil

Curgerea lichidului prin drosel este în unghi drept faţă de direcţia
curentului de lichid din conducte. Când acest drosel se deschide, întreaga
suprafaţă a ventilului se desprinde din scaun dintr-o dată. Datorită acestei mişcări,
ventilul asigură un mijloc excelent de strangulare a curentului de fluid. În cadrul
unui sistem hidraulic, droselul rotativ cu ventil poate fi acţionat fie manual, prin
intermediul unei roţi de manevră, fie mecanic, prin intermediul unui organ de
acţionare.
2. Droselul rotativ cu clapet
Acesta este un alt tip de drosel. El se compune dintr-un disc mare care se
roteşte în interiorul unei conducte, restricţionarea trecerii curentului de lichid fiind
determinată de unghiul de rotire. Fig. 4.30 prezintă un model simplu de drosel cu
clapet.
Avantajul acestui drosel constă în faptul că poate fi construit în aproape
orice dimensiune. Aceste drosele se folosesc pe scară largă pentru comanda
debitului de gaz. Însă problemele majore legate de aceste supape sunt cantitatea
mare a scurgerilor în poziţia închis şi pierderile hidraulice mari pe clapetă.


Fig. 4.30 Drosel rotativ cu clapet

3. Droselul rotativ cu bilă
Acesta este un alt tip de drosel, prezentat în figura 4.31.

103

Fig. 4.31 Drosel rotativ cu bilă

El se compune dintr-o bilă cu un orificiu transversal, care se roteşte în
interiorul unui scaun prelucrat. Felul în care se face comanda curentului de lichid
poate fi înţeleasă mai bine cu ajutorul figurilor 4.32(a) şi (b).
4. Droselul cu mişcare rectilinie cu ventil
În figura 4.32 se prezintă un drosel cu mişcare rectilinie cu ventil.
Comanda curentului de lichid se face pe acelaşi principiu ca în cazul droselului
rotativ cu bilă.
Din fig. 4.32(a), se poate vedea modul în care curentul de lichid ajută la
deschiderea droselului şi împiedică închiderea acesteia. În schimb, din fig.
4.32(b), se observă cum curentul de lichid ajută la închiderea supapei şi împiedică
deschiderea acesteia.


a) b)
Fig. 4.32 Reglajul debitului de lichid într-un drosel cu ventil

În figura 4.33 se prezintă o versiune simetrică a unui drosel rectiliniu cu
ventil. Supapa utilizează două ventile şi două scaune prin care circulă doi curenţi
de lichid opuşi, rezultând o reacţie dinamică foarte mică asupra arborelui
organului de acţionare, deşi cu preţul unor pierderi volumice mai mari.

Fig. 4.33 Drosel rectiliniu simetric
REGLAJUL DEBITULUI DE LICHID CU DROSELUL
104
4.2.2.2 Caracteristicile droselului

Caracteristicile de debit ale droselului descriu relaţia dintre cursa sau
rotaţia elementului de reglare şi modificarea coeficientului de debit:
- Liniară: caracteristica droselului este liniară atunci când modificarea
coeficientului de debit este direct proporţională cu modificarea cursei elementului
de reglare.
- Procentaj egal: în cazul acestei caracteristici, creşterile egale ale cursei
elementului de reglare produc modificări egale ale coeficientului de debit existent
(în procente).
- Deschidere rapidă: această caracteristică duce la o creştere rapidă a
coeficientului de debit, droselul atingând aproape capacitatea maximă în prima
parte de 50% din cursă.
- Forma orificiului: această caracteristică este cauzată de o modificare a
formei canalului pe măsură ce cursa elementului de reglare se modifică.
- Capacitatea: cu cât orificiul este mai mare, cu atât mai mare este
coeficientul de debit.
Prin urmare, la o cursă maximă a elementului de reglare, caracteristica
procentajului egal va avea cel mai mic coeficient de debit.
Graficul de mai jos este o reprezentare grafică a caracteristicilor de mai
sus (fig. 4.34).
















Fig. 4.34 Dimensionarea droselului

Când se alege un drosel, factori precum materialul, presiunea şi
temperatura nominală sunt foarte importanţi, dar şi alegerea dimensiunii corecte a
acestuia este la fel de importantă. Specificarea doar a unei dimensiuni a droselului
care să se potrivească cu dimensiunea existentă a conductei este un lucru
105
ineficient şi poate duce la o funcţionare inadecvată a întregului sistem. Evident, un
drosel care este prea mic nu va oferi debitul nominal, iar un drosel prea mare ar fi
destul de scump şi ar duce la o comandă inadecvată.
Folosind principiul conservării energiei, Daniel Bernoulli a descoperit că
la un lichid care curge printr-un orificiu, pătratul vitezei lichidului este direct
proporţional cu diferenţa de presiune de deasupra orificiului şi invers proporţional
cu greutatea specifică a lichidului. Ca urmare, cu cât diferenţa de presiune este
mai mare, cu atât mai mare va fi viteza, în timp ce, pe de altă parte, cu cât
densitatea lichidului este mai mare, cu atât mai mică va fi viteza. În mod logic,
debitul lichidului se poate calcula prin înmulţirea vitezei acestuia cu secţiunea de
trecere.
După ce se iau în considerare relaţia de proporţionalitate, pierderile de
energie datorate frecării, turbulenţa şi coeficientul de descărcare fluctuant pentru
orificii diferite, ecuaţia de dimensionare poate fi scrisă astfel:

p R
Q
K
v



=
ϕ
6 , 31
(13)

unde
v
K este debitul în m
3
/h al apei la o diferenţă de presiune de o atmosferă. Este
cunoscut sub denumirea de coeficient de dimensionare a droselului şi este o
funcţie a lungimii, diametrului şi coeficientului de frecare al materialului acestuia:
- Q este debitul în m
3
/h
- R este factorul de reducţie. Acesta reflectă raportul dintre căderea de
presiune din partea opusă droselului şi schema de recuperare a presiunii în cadrul
sistemului.
- ϕ este densitatea în kg/m
3

- p ∆ este căderea de presiune în Pascal.
Pentru un debit dat, un
v
K ridicat corespunde unei căderi de presiune p ∆
mai mici, totuşi, dimensionarea droselului se face, de obicei, pe baza ecuaţiei
următoare:

G
p
C Q
v

= (14)

unde:
Q – debitul;
v
C - coeficientul de dimensionare pentru lichide;
p ∆ - căderea de presiune;
G - greutatea specifică.
106
Pentru a dimensiona un drosel, este necesar să se calculeze valorile lui
v
K
şi
v
C în condiţii de debit maxim folosind o valoare a căderii de presiune p ∆ , care
este acceptabilă. Selectarea iniţială a droselului se va face prin utilizarea unui
grafic sau a unei diagrame care permite o cursă a elementului de reglare mai mică
de 90% la un debit maxim şi nu mai puţin de 10% la un debit minim.

4.2.2.3 Construcţia droselelor

Din punct de vedere constructiv şi al poziţiei de montare în schema
hidraulică, droselele sunt de două categorii:
• Drosele de traseu;
• Drosele de panou.
1) Droselele de traseu se montează direct pe conductele schemei
hidraulice. Ele pot fi cu sau fără supapă de sens (fig. 4.35 şi fig. 4.36).


Fig. 4.35
Fig. 4.36


La cele fără supapă de sens (fig.4.35), debitul este droselat în ambele
sensuri de circulaţie A – a – b – c – B sau B – c – b – a – A. Prin înfiletarea sau
desfiletarea manşonului 2 ataşat pe corpul 1 prin inelele 3, 4 şi 5, se modifică
mărimea fantei b, fapt care duce la variaţia debitului.
În figura 4.36 se prezintă un drosel de traseu cu supapă de sens. Droselul
este format dintr-un corp şi un manşon înfiletat pe exteriorul corpului şi etanşat
faţă de acesta cu inele la fel ca în situaţia anterioară. În interiorul corpului este
prevăzută supapa 1 presată pe scaunul ei de resortul 2 sprijinit pe şaiba 3.
Circulaţia agentului motor în sensul de la A la B se face prin trecerea
acestuia prin orificiile a` ale supapei 1, orificiile a`` ale corpului, fanta b şi apoi,
prin orificiile c, acesta ajunge spre utilizator. Manşonul droselului, înfiletându-se
pe corp, realizează deplasarea axială a acestuia, modificând fanta de curgere a
uleiului, b şi corespunzător, modificând secţiunea de curgere, deci debitul uleiului
107
trimis spre utilizator. Circulaţia agentului motor în sensul de la B la A se face liber
pentru întreg debitul, prin deplasarea supapei 1 în sens contrar forţei din resortul 2.
Droselul de traseu funcţionează la presiuni mai mici de 200 bar, datorită
etanşării mai dificile între manşon şi corp. Sensibilitatea reglării vitezei e relativ
mică, fanta b a droselului având o lungime mai mare decât circumferinţa corpului.
Deplasările axiale foarte mici ale manşonului au ca efect reglări de valori mari ale
debitului.

2) Droselele de panou sunt montate pe panoul de comandă al instalaţiei
hidraulice.
Spre deosebire de droselele de traseu, droselele de panou asigură o reglare
mai sensibilă a debitului ce trece prin conductele pe care acestea sunt montate.
De obicei, droselele de panou sunt însoţite de supape de sens unic.
Principiul de lucru constă în laminarea debitului de agent motor ca urmare a
modificării secţiunii de curgere.
Droselele de panou, în funcţie de forma secţiunii de laminare, pot fi cu
secţiune circulară, dreptunghiulară sau inelară.
În figura 4.37 se prezintă un drosel de panou cu secţiune circulară.
Plunjerul 1 al droselului se poate deplasa în interiorul corpului 2, cu ajutorul
rozetei 3. Prin înfiletarea rozetei în corp, plunjerul este deplasat axial.


Fig. 4.37
Fig. 4.38


În plunjer este practicată secţiunea de laminare de formă circulară, cu o
proeminenţă superioară a. Această secţiune este obturată parţial de bucşa 4,
presată pe scaunul inferior de resortul 5. Astfel, muchia superioară a bucşei 4
controlează fanta a, respectiv, la deplasarea axială a plunjerului 1, această muchie
închide, mai mult sau mai puţin, secţiunea de curgere. Laminarea agentului motor
se realizează la trecerea acestuia din conducta A în conducta B. La schimbarea
sensului de curgere, de la B la A, bucşa 4, pe post de supapă de sens unic, se ridică
108
de pe scaunul ei în sens contrar forţei din resortul 5, dând posibilitatea vehiculării
agentului motor fără limitarea debitului.
În figura 4.38 se prezintă droselul de panou cu fantă dreptunghiulară,
compus din plunjerul 1 ce se poate roti în interiorul cilindrului 2. Plunjerul are ca
suprafaţă de capăt o suprafaţă elicoidală, muchia acestei suprafeţe controlând
fanta a, de formă dreptunghiulară, plasată în peretele cilindrului 2. Rotirea
plunjerului se realizează cu rozetă 4, blocată prin cheia 5. Circulaţia agentului
motor în ambele sensuri este controlată de drosel. Acesta dă posibiliatea ajustării
debitului în funcţie de vâscozitatea agentului motor, respectiv de temperatura lui.
Pentru ca indicaţiile de pe rozeta 4 să fie reale, indiferent de vâscozitatea
agentului motor, cilindrul 2 poate fi ridicat sau coborât în corpul droselului cu
ajutorul şurubului 3. Acest şurub este obligat să se sprijine pe suprafaţa plană de
aşezare a corpului. Ca atare, desfiletându-l din cilindrul 2 şi fixând droselul pe
suprafaţa de aşezare a corpului, cilindrul 2 are tendinţa de a urca în corp,
micşorând fanta de curgere. Acest reglaj este utilizat în cazul uleiurilor mai
vâscoase decât acela pentru care a fost gradată rozeta 4. La unele construcţii, fanta
de laminare din cilindrul 2 poate fi şi de formă triunghiulară. Forma
dreptunghiulară, însă, are marele avantaj al asigurării proporţionalităţii
debit – unghi, respectiv dintre debitul care trece prin drosel şi unghiul de rotire al
rozetei de reglare 4.

4.2.2.4 Aplicaţii ale droselelor

După cum am mai spus, droselul este elementul de reglare rezistivă al
sistemelor de acţionări hidraulice, cu ajutorul căruia se poate modifica viteza
motorului hidraulic.
Acest procedeu de reglare se aplică, de regulă, pompelor cu debit constant,
dar în unele cazuri şi pompelor cu debit variabil şi constă în intercalarea pe circuit
a unui drosel. Acesta poate fi amplasat fie pe conducta de alimentare, fie pe
conducta de întoarcere, fie în paralel cu motorul.
Fig. 4.39 este un exemplu de reglare a debitului de lichid într-un circuit
hidraulic cu pompe cu debit constant care poate alimenta un motor hidraulic.

109

Fig. 4.39 Reglajul debitului de lichid la pompele cu debit constant

În cadrul acestui sistem, o parte a lichidului este deviată spre supapa de
golire pentru a reduce curentul de lichid în organul de acţionare. Presiunea creşte
în amonte întrucât supapa de reglaj, care în acest caz este o supapă cu ac, este
închisă. Când se apropie valoarea presiunii de golire, supapa de golire începe să se
deschidă, deviind o parte din lichid spre rezervor.
Comanda debitului de lichid într-o pompă cu debit variabil, aşa cum se
prezintă în fig. 4.40, diferă prin aceea că lichidul nu trece prin supapa de golire.
Când se apropie valoarea presiunii prestabilite conform reglării, pompa începe
operaţiunea de descărcare, reducându-se astfel curentul de lichid spre ieşire.


Fig. 4.40 Reglajul debitului de lichid la pompele cu debit variabil

Drosel cu supapă de ocolire
Droselul cu supapă de ocolire este un montaj format dintre un drosel şi o
supapă de sens unic legate în paralel. El este poziţionat într-un circuit hidraulic în
aşa fel încât să existe o restricţie în ce priveşte cantitatea de lichid care curge spre
Descărcare pompă
110
organul de acţionare. Figura 4.41(a) prezintă un drosel de acest gen care
funcţionează într-un sistem hidraulic.
Dacă droselul n-ar fi fost amplasat, extensia şi retracţia organului de
acţionare, care în acest caz este un piston, ar fi continuat la o viteză
nerestricţionată. Prezenţa droselului cu supapă de ocolire permite o restricţionare a
curgerii lichidului spre cilindru, încetinind astfel extensia. În cazul în care direcţia
de curgere este inversată, curentului de lichid trece prin supapa de sens.


Fig. 4.41(a) Drosel cu supapă de ocolire montat pe una din conductele de alimentare
ale motorului

În fig. 4.41(b) este prezentată varianta când droselul cu supapă de ocolire
este montat pe cealaltă conductă de alimentare a motorului. În acest caz, extensia
organului de acţionare se produce la o viteză nerestricţionată, însă, dimpotrivă,
curentul de lichid spre organul de acţionare din timpul operaţiei de retracţie poate
fi restricţionat astfel încât operaţia să aibă loc mai lent.


Fig. 4.41(b) Drosel cu supapă de ocolire montat pe cealaltă conductă de alimentare a
motorului
111
Droselul cu supapă de ocolire se poate monta şi, aşa cum se observă în
figura 4.42, când supapa este montată în sens invers. În acest fel, direcţia
curentului de lichid prin circuit este inversată. Această variantă este opusul primei
variante de montaj a droselului cu supapă de ocolire prezentată în figura 4.41 (a).
Avantajul acestei variante de montaj, spre deosebire de celelalte, este că se
împiedică supraîncărcarea cilindrului şi, deci, cavitaţia care poate rezulta.


Fig. 4.42 Drosel cu supapă de ocolire montată în sens invers

O problemă majoră în cazul variantei prezentată în figura 4.42 este
intensificarea presiunii din circuit, care la rândul ei poate să apară datorită
diferenţei de presiune între piston şi tijă. Intensificarea presiunii apare pe partea
tijei când operaţia este efectuată fără o sarcină pe partea ei şi poate avea ca
rezultat o cedare a dispozitivelor de etanşare ale tijei. Prin urmare, se observă că
aceste variante de montaj ale droselului cu supapă de ocolire au avantajele şi
dezavantajele lor şi doar aplicaţia este cea care determină modul de amplasare a lor.

4.3 Aparataj de control şi reacţie. Servo-comenzi.

4.3.1 Servo-supape

4.3.1.1 Introducere

Sistemele şi subsistemele hidraulice, precum şi componentele hidraulice
despre care s-a discutat până acum au avut comandă în circuit deschis sau, cu alte
cuvinte, transfer de putere fără feedback. Acum vom arunca o privire asupra unei
servo comenzi sau comenzi cu circuit închis legată la dispozitive de detectare a
feedback-ului, care asigură o comandă foarte precisă a poziţiei, vitezei şi
acceleraţiei unui organ de acţionare.
112
O servo-supapă este o supapă de reglaj a direcţiei, adică un distribuitor,
care are o capacitate de poziţionare cu reglare continuă. Astfel, ea comandă nu
numai direcţia curgerii lichidului, ci şi cantitatea. Într-o servo-supapă, parametrul
controlat la ieşire este măsurat cu un traductor şi trimis înapoi la un comparator
unde feedback-ul este comparat cu comanda. Diferenţa este exprimată sub forma
unui semnal de eroare care este folosit apoi pentru inducerea unei modificări a
ieşirii sistemului, până când eroarea este redusă la zero sau aproape zero. Un
exemplu tipic este utilizarea unui termostat la un cuptor automat a cărui funcţie
este de a măsura temperatura camerei şi, în consecinţă, de a creşte sau descreşte
căldura pentru a o menţine constantă. Să vedem acum pe scurt părţile componente
ale unui sistem servo.
Componente servo
1. Pompe de alimentare
În general, sistemele servo necesită o alimentare cu presiune constantă.
Întrucât pompele cu debit constant elimină căldura în exces ceea ce duce la
pierderi de energie, se folosesc, de obicei, pompele cu debit variabil deoarece se
potrivesc foarte bine în sistemele servohidraulice.
2. Motoare hidraulice rotative
În general, motoarele hidraulice cu pistonaşe sunt preferate în locul
celorlaltor tipuri de motoare hidraulice rotative datorită pierderilor hidraulice şi
volumice mai mici.
3. Cilindri hidraulici
La selectarea unui cilindru hidraulic sunt luate în considerare două
elemente importante şi anume: presiunea de pornire şi pierderile de debit.
Presiunea de pornire este de fapt o valoare a presiunii care se cere pentru
generarea forţei de intrare necesare. Tija este de obicei etanşată cu garnituri tip V
şi garnituri tip inel de cauciuc în formă de tor pentru că acestea asigură o etanşare
rezonabilă la pierderile de lichid spre exterior.
4. Servo traductoare
Funcţia unui traductor este de a converti o sursă de energie dintr-o formă
în alta (de exemplu, din cea mecanică în cea electrică). Într-un servo sistem, un
traductor de feedback (legătură inversă), generează un semnal după măsurarea
ieşirii sistemului de comandă, care este trimis înapoi spre sistem pentru o
comparaţie cu semnalul de intrare.
Traductoarele se mai folosesc în operaţii servo în scopul înregistrării de date,
pentru a se măsura diverşi parametri. În selectarea unui traductor importante sunt
următoarele: nivelurile de precizie necesare, descompunerea şi repetabilitatea. În
general, traductoarele se clasifică în digitale şi analogice. Mai pot fi clasificate pe
baza funcţiei pe care o au, după cum urmează:
- Traductoare de viteză
- Traductoare de presiune
- Traductoare de poziţie
113
- Traductoare de debit
- Traductoare de acceleraţie
Există două tipuri de bază de servo supape care se folosesc pe scară largă.
Acestea sunt:
1. Servo supapa mecanică
2. Servo supapa electro-hidraulică.

4.3.1.2 Servo supapa mecanică

În figura 4.43 se prezintă construcţia unei servo supape mecanice tipice.
Această supapă este în esenţă un amplificator de forţă mecanică folosit pentru
comanda poziţionării. La acest model, de exemplu, o mică forţă deplasează
sertarul spre stânga pe o anumită cursă specificată. Lichidul intră prin canalul P1,
în cilindrul hidraulic deplasând pistonul spre dreapta. Acţiunea mecanismului de
feedback deplasează manşonul culisant spre dreapta până ce blochează curentul de
lichid spre cilindrul hidraulic. În acest fel, o anumită mişcare la intrare produce o
anumită mişcare la ieşire. Un astfel de sistem, în care ieşirea este trimisă înapoi
pentru a modifica intrarea, este denumit sistem în buclă închisă.
Una dintre cele mai obişnuite aplicaţii ale acestui tip de servo supapă
hidro- mecanică este la sistemul de servo-direcţie hidraulic al automobilelor şi al
altor vehicule de transport.



Fig. 4.43 Servo supapă hidro-mecanică

4.3.1.3 Servo supapa electro-hidraulică

În ultimii ani, servo supapa electro-hidraulică a ajuns să pătrundă cu
adevărat pe scena industrială. Principala caracteristică a unei supape
electro-hidraulice este aceea că amplitudinea debitului de ieşire hidraulică este
direct proporţională cu amplitudinea curentului continuu de intrare. Supapele
Et anşar e
Ci l i ndr u
Lega t ur ă
i nv er să
Ieşi r e
Int r ar e
Ta nc Ta nc
I nt r ar e
ul ei
114
electro-hidraulice tipice folosesc un motor electric cu cuplu constant, o etapă pilot
a duzei duble şi o etapă secundară a sertarului culisant.
Motorul cu cuplu constant include componente precum bobine, piese
polare, magneţi şi un indus. Indusul este susţinut în scopul limitării mişcării cu
ajutorul unei conducte flexibile.
Conducta flexibilă asigură şi o etanşare hidraulică între porţiunea
hidraulică şi cea electromagnetică a supapei. Clapeta se ataşează de centrul
indusului şi continuă în jos, în interiorul conductei flexibile. O duză este
amplasată de fiecare parte a clapetei astfel că mişcarea clapetei modifică
deschiderea duzei. Lichidul presurizat este furnizat spre fiecare duză printr-un
orificiu de intrare localizat la capătul sertarului. O sită de 40 microni care este
înfăşurată în jurul corpului sertarului, filtrează curentul de lichid din această etapă
pilot. Presiunea diferenţiată dintre capetele sertarului este modificată de mişcarea
clapetei între duze.
Sertarul supapei cu trei căi direcţionează curentul de lichid de la
alimentare spre unul dintre canalele de comandă C1 sau C2 într-o măsură
proporţională cu deplasarea sertarului. Sertarul conţine fante de măsurare a
debitului pe faţetele de ghidare a comenzii care sunt neacoperite de mişcarea
sertarului. Mişcarea sertarului deviază un fir de feedback care aplică un cuplu de
torsiune la indus/clapetă. Curentul electric din bobina motorului cu cuplu produce
un cuplu de torsiune asupra indusului fie în sensul acelor de ceasornic, fie în sens
invers. Acest cuplu de torsiune deplasează clapeta între două duze. Debitul
diferenţiat al duzei mişcă sertarul fie spre dreapta, fie spre stânga. Sertarul
continuă să se mişte până ce cuplul de torsiune de feedback contracarează cuplul
de torsiune electromagnetic. În acest moment, indusul/clapetă revine la centru,
sertarul se opreşte şi rămâne deplasat până ce semnalul de intrare electric se
schimbă la un nou nivel, făcând astfel ca poziţia sertarului supapei să fie
proporţională cu semnalul electric.
O descriere simplă modului de funcţionare de ansamblu al unui sistem
electro-hidraulic se poate face prin referire la schema bloc de mai jos (fig. 4.44).











Fig. 4.44 Schema bloc a unui servo sistem electro-hidraulic
115
Servo supapa electro-hidraulică funcţionează de la un semnal electric către
motorul electric cu cuplu constant, care poziţionează sertarul unui distribuitor.
Semnalul către motorul cu cuplu constant vine de la un dispozitiv electric cum ar
fi un potenţiometru. Semnalul de la potenţiometru este amplificat electric pentru a
acţiona motorul cu cuplu constant al servo supapei. Debitul hidraulic al servo
supapei alimentează organul de acţionare, care la rândul lui acţionează sarcina.
Viteza sau poziţia sarcinii este trimisă înapoi sub forma unui semnal electric de
intrare către servo supapă prin intermediul unui dispozitiv de feedback cum ar fi
un generator tahometric sau un potenţiometru. Întrucât bucla se închide în urma
acestei acţiuni, acest sistem este denumit cu buclă închisă.
Aceste servo supape sunt folosite eficient în aplicaţii variate din domeniul
autovehiculelor şi comenzilor industriale cum ar fi: autovehicule terestre,
dispozitive cu braţ articulat, macarale de manevrare a mărfurilor, cărucioare şi
elevatoare, echipamente pentru exploatări forestiere, utilaje agricole, organe de
comandă în oţelării etc.

4.3.2 Siguranţe hidraulice

Siguranţa hidraulică este asemănătoare cu siguranţa electrică şi aplicaţia
acesteia într-un sistem hidraulic este foarte asemănătoare cu aceea a unei siguranţe
electrice dintr-un circuit electric. O imagine schematică a unei siguranţe hidraulice
este prezentată în figura 4.45.
Siguranţa hidraulică, atunci când este încorporată într-un sistem hidraulic,
împiedică presiunea hidraulică să depăşească valoarea permisă cu scopul de a
proteja componentele circuitului împotriva avariilor. Când presiunea hidraulică
depăşeşte valoarea proiectată, discul subţire de metal se rupe, pentru a elibera
presiunea, iar fluidul este dirijat înapoi spre rezervor. După ruptură, trebuie
introdus un nou disc metalic înainte de începerea operaţiei.
Siguranţa hidraulică este asemănătoare cu siguranţa electrică pentru că
ambele sunt dispozitive ‘one-shot’. Pe de altă parte, supapa reducătoare de
presiune este asemănătoare cu un întrerupător electric pentru că ambele sunt
dispozitive resetabile.


116

Fig. 4.45 Siguranţă hidraulică

4.3.3 Comutatoare de presiune şi de temperatură

4.3.3.1 Comutatoare de presiune

Comutatorul de presiune este un instrument care sesizează automat o
modificare a presiunii şi deschide sau închide un element de comutare electrică, în
momentul când este atinsă o valoare a presiunii predeterminată. Elementul
sensibil la presiune este acea parte dintr-un comutator de presiune care se
deplasează datorită unei modificări de presiune. În principal, există trei tipuri de
elemente sensibile care se folosesc în mod obişnuit la comutatoare de presiune:
1. Diafragmă: Acest model (fig. 4.46) poate funcţiona de la presiunea în
vid până la o presiune de 10,5 bar. El constă dintr-o diafragmă metalică etanşată
prin sudură care acţionează direct asupra unui comutator cu clic.

Fig. 4.46 Comutator de presiune cu diafragmă

Dr enar e spr e t a nc
Di sc met a l i c sub t i r e Adm i si e p r esi une
117
2. Element sensibil de tip tub Bourdon: Acest model (fig. 4.47) poate
funcţiona la presiuni cuprinse între 3,5 bar şi 1265 bar. Acesta prezintă un tub
Bourdon etanşat prin sudură care acţionează asupra unui comutator cu clic.


Fig. 4.47 Comutator de presiune cu tub Bourdon

3. Element sensibil de tip piston etanşat: Acest tip de element sensibil
poate funcţiona la presiuni cuprinse între 1 bar şi 844 bar. El se compune dintr-un
piston etanşat cu inel de cauciuc în formă de tor care acţionează direct asupra unui
comutator cu clic (fig. 4.48).


Fig. 4.48 Comutator de presiune cu piston etanşat

Elementul de comutare electrică dintr-un comutator de presiune deschide
şi închide un circuit electric ca răspuns la forţa de acţionare primită de la
elementul sensibil la presiune.
Există două tipuri de elemente de comutare:
1. normal deschis
2. normal închis
Elementul de comutare normal deschis este acela în care curentul poate
trece prin elementul de comutare numai atunci când este acţionat. Tija este ţinută
în jos de un arc lamelar cu clic şi trebuie aplicată o forţă asupra tijei pentru ca
circuitul să se închidă. Acest lucru este făcut de o bobină electrică care produce un
câmp electromagnetic atunci când trece curent prin ea. În cazul unui comutator
normal închis, curentul trece prin elementul de comutare până când elementul este
acţionat, moment în care acesta se deschide şi întrerupe trecerea curentului.
118
4.3.3.2 Comutatoare de temperatură

Comutatorul de temperatură este un instrument care detectează automat o
modificare de temperatură şi deschide sau închide un element de comutare
electrică în momentul în care este atins un nivel de temperatură prestabilit. În
figura 4.49 se prezintă un tip obişnuit de comutator de temperatură care are o
precizie de maxim ±1 ºF.

Fig. 4.49 Comutator de temperatură

Acest comutator de temperatură este prevăzut cu un şurub de reglare la
capătul superior pentru a modifica punctul de acţionare. Pentru a uşura montarea
pe un sistem hidraulic la care trebuie măsurată temperatura, capătul inferior al
comutatorului este prevăzut cu filet. La fel ca la comutatoarele de presiune,
comutatoarele de temperatură pot fi cuplate fie normal deschis, fie normal închis.

4.3.4 Amortizoare de şoc

Amortizorul de şoc este un dispozitiv care aduce uşor o sarcină în mişcare
la starea de repaus prin utilizarea unui lichid.
Aceste amortizoare de şoc sunt montate cu uleiul integrat. De aceea, ele se
pot monta în orice poziţie sau unghi. Unităţile arcului de revenire sunt unităţi
complet autonome şi extrem de compacte. Un acumulator celular încorporat
primeşte uleiul deplasat de tija pistonului când tija se mişcă în interior. Întrucât
este tot timpul plin cu ulei, nu există bule de aer care să provoace o acţiune cu
goluri şi turbulenţe.
Amortizoarele de şoc sunt dispozitive hidraulice cu multe orificii. Când o
sarcină în mişcare loveşte tamponul amortizorului de şoc, el pune tija şi pistonul
în mişcare. Pistonul în mişcare împinge uleiul printr-o serie de găuri, din camera
interioară cu presiune mare spre camera exterioară cu presiune mică.
Rezistenţa faţă de curgerea uleiului cauzată de restricţii creează o presiune,
care acţionează împotriva pistonului pentru a se opune sarcinii în mişcare.
119
Orificiile sunt spaţiate geometric conform unei formule dovedite, ceea ce produce
o presiune constantă pe partea pistonului opusă sarcinii. Pistonul închide progresiv
aceste orificii pe măsură ce se mişcă în interior. Ca urmare, suprafaţa totală
descreşte continuu în timp ce sarcina se reduce uniform. La sfârşitul cursei,
sarcina ajunge în repaus, iar presiunea scade la zero. Acest lucru duce la o
încetinire uniformă şi o oprire lentă fără vibraţii. Prin oprirea sarcinii în mişcare,
amortizorul de şoc transformă lucrul şi energia cinetică în căldură, care este
împrăştiată în jur.
Una dintre aplicaţiile amortizoarelor de şoc este folosită pentru disiparea
energiei macaralelor mobile. În acest caz, amortizoarele de şoc împiedică
vibraţiile podului sau a braţului. Cele mai obişnuite aplicaţii ale amortizoarelor de
şoc sunt sistemele de suspensie ale autovehiculelor.

4.3.5 Debitmetre

Debitmetrele se folosesc la măsurarea debitului dintr-un circuit hidraulic.
După cum se arată în figura 4.50, acestea se compun în principal dintr-un con de
măsurare şi un piston magnetic cu un arc pentru menţinerea pistonului magnetic în
poziţia fără debit.

Fig. 4.50 Debitmetru

În mod normal, debitmetrele nu sunt bi-direcţionale. De fapt, ele joacă
rolul unor supape de reţinere şi blochează curgerea în direcţia inversă. Iniţial,
lichidul care intră în dispozitiv curge în jurul conului de măsurare, exercitând o
presiune asupra pistonului magnetic şi arcului. Odată cu creşterea debitului în
sistem, pistonul magnetic începe să preseze arcul şi prin aceasta indică debitul pe
o scară gradată.

4.3.6 Conectoare

Fitingurile cu pierderi de lichid sunt un motiv de îngrijorare în cadrul
circuitelor hidraulice, mai ales în cazul unui număr crescut de conexiuni. Un rol
foarte important îl joacă aici conectoarele. Încorporarea lor într-un circuit
Cur ent d e l i chi d
Sca l ă gr ad at ă Ar c
Pi st on m a gnet i c Di spozi t i v coni c de m ăsur a r e
120
hidraulic ajută la o reducere importantă a numărului de conexiuni externe
necesare. În figura 4.51 se prezintă un conector simplu care se foloseşte în mod
obişnuit în sistemele hidraulice.


Fig. 4.51 Conector

În cazul aşezării modulare a supapelor, conectoarele folosite sunt dotate cu
canalele obişnuite de presiune şi revenire, fiecare staţie de supapă fiind
încorporată cu canalele de lucru individuale A şi B. Conectoarele sunt de obicei
cu specificaţii în funcţie de presiunea sistemului, debitul total, numărul staţiilor de
lucru şi dimensiunea sau modelul supapei.
















121
CAPITOLUL 5

APARATAJUL AUXILIAR AL SISTEMELOR DE
ACŢIONĂRI HIDRAULICE

5.1 Rezervoare

Înmagazinarea mediului hidraulic se realizează: fără presiune, sub
presiune şi sub presiune înaltă.

Elemente constructive şi funcţionale.
Un rezervor cu înmagazinare liberă a fluidului este constituit din
următoarele părţi (fig. 5.1): a – camera de aspiraţie; b – camera de deversare,
despărţită de camera de aspiraţie printr-un perete 2; 3 – conducta de deversare;
4 – conducta de aspiraţie; 5 – robinet de golire a rezervorului; 6 – filtru ecran;
1 – filtru grosier ecran de umplere.
Prezenţa celor două camere a şi b şi a peretelui despărţitor 2 determină o
decantare a incluziunilor aflate în suspensie în fluidul evacuat prin conducta 3 din
instalaţie.
Prin introducerea mai multor pereţi despărţitori, ca în figura 5.1, se creează
condiţii mai bune de separare a uleiului de aerul din el precum şi de decantare a
impurităţilor. Aerul eliberat din ulei trebuie să fie evacuat printr-un orificiu de
drenaj montat în partea superioară; acest orificiu nu trebuie să permită intrarea
prafului şi a altor impurităţi din care cauză el este de fapt un filtru de aer.














Fig. 5.1 Rezervoare de lichid hidraulic

122
Calculul volumului rezervorului
Se poate scrie aşadar echilibrul instantaneu al energiilor din rezervor sub
forma:

( ) ( )dt T T KS dT c m c m dt P
r r u u 0
− + + · ∆ (1)

În ecuaţie s-au notat prin:
P p P
0
· ∆ - pierderea de putere a sistemului [J/s]; unde
r
p η − ·1
0

(
r
η - randamentul rezervorului) şi P – puterea pompei;
[ ] kg m m
u r
, - masele fluidului şi a rezervorului;
c c
u
, [J/kgºC] - căldura specifică a fluidului şi a rezervorului;
K - coeficient de convecţie exprimat în [J/m
2
s ºC];
S [m
2
] - suprafaţa radiantă a rezervorului;
T [
o
C] - temperatura instantanee a fluidului;
T
0
[
o
C] - temperatura mediului ambiant;
t[s] - timpul.
Se observă că ecuaţia diferenţială (1) este de forma:

D C BT
dt
dT
A · + + (2)

care are soluţia generală T, pentru condiţiile limită (t = 0; T = T
0
)

0
T
B
C
e
B
C
T
t
A
B
+ + ·

(3)

sau scrisă sub altă formă şi revenind la notaţiile iniţiale:

0
) 1 ( T e
KS
P
T
t
C m C m
KS
r r u u
+ −

·
+


(4)

Pentru valorile uzuale întâlnite în practică şi anume:
[ ] [ ] C T V S C h m J K
o o
) 25 ..... 20 ( ; 065 , 0 ; ) ( / 7 , 62
0
3 2 1 2
≈ · · şi C T
o
) 60 ..... 55 ( ∈
relaţia (4) capătă o expresie cu care se poate determina în mod practic volumul de
ulei V al rezervorului cu răcire liberă:


123
[ ]
3 3
3
10
35
m
P
V


,
_

¸
¸ ∆
· (5)

Valoarea obţinută prin calculul de mai sus poate fi diminuată cu
(25…30)% având în vedere faptul că un procent similar de căldură se
înmagazinează în celelalte elemente ale instalaţiei şi se degajă prin convecţie.
Unii autori recomandă că volumul de ulei al rezervorului se poate calcula,
pentru o bună disipare a căldurii prin pereţi, cu relaţia:

[ ] l Q V
P
) 5 .... 3 ( · (6)

unde Q
P
[l/min] este debitul pompei.

5.2 Acumulatoare

Înmagazinarea sub presiune a mediului hidraulic a apărut ca o necesitate în
unele sisteme de acţionare. În scopul ridicării randamentului de umplere (volumic)
al pompelor, acestea sunt puse să aspire din rezervorul cu fluid sub presiune
menţinută la o valoare constantă de un piston cu arc sau de un piston cu acţionare
hidraulică proprie.

5.2.1 Acumulatoare hidro-pneumatice

Sunt aparate destinate înmagazinării unei energii hidrostatice – pe o durată
de timp mai mică sau mai mare – după transformarea acesteia într-o energie
pneumostatică. Lichidul sub presiune din instalaţia hidraulică (de obicei ulei
mineral) comprimă – în faza pasivă, de încărcare – gazul din acumulator (de
obicei azot), care, la rândul său, se destinde – în faza activă, de descărcare –
evacuând lichidul înmagazinat între cele două faze. Procesul de acumulare –
descărcare se bazează pe înalta compresibilitate a mediului gazos.
Acumulatoarele hidro-pneumatice au utilizări diverse, care le grupează în:
• Generatoare de energie hidrostatică – destinate acumuării într-
un timp relativ lung a unei energii relativ mici, în scopul restituirii într-un timp
scurt a unei energii relativ mari, pentru:
o generarea de debite momentan mari (evitând instalarea unor
pompe supradimensionate);
o menţinerea în funcţiune a instalaţiei pe o perioadă de
securitate, după defectarea sursei principale (pompa);
o asigurarea parţială sau integrală a energiei de demarare (la

124
vehicule mari, de ex.), menţinerea unei presiuni constante la
staţionarea motorului alimentat, după eliberarea pompei;
• Amortizare de pulsaţii ale debitului pompelor – pentru
uniformizarea acestuia;
• Amortizare de şocuri hidraulice sau mecanice – prin absorbirea
energiilor în exces.

5.2.1.1 Descrierea soluţiilor constructive

Criteriul principal de clasificare este cel care le diferenţiază în
acumulatoare cu şi fără separarea mediului lichid de mediul gazos.
Acumulatoarele cu contact direct lichid-gaz au avantajul de a lucra
practic fără inerţie şi fără uzură. Ele se folosesc totuşi rar, din cauza pierderii
sistematice de gaz, antrenat de circulaţia lichidului. Limitarea acestui inconvenient
costisitor prin folosirea aerului ca mediu elastic este posibilă numai la presiuni
scăzute, dincolo de care creşterea temperaturii aerului provoacă pericol de
explozie prin efectul Diesel.
Acumulatoare hidro-pneumatice cu element de separare sunt de două
tipuri principale:
• Cu piston
• Cu cameră de cauciuc
Acumulatoarele cu piston (fig. 5.2.a) sunt robuste, pot funcţiona cu
presiuni înalte (320 bar şi uneori mai mult) dar au inerţii, frecări şi uzuri mai mari
decât cele cu cameră de cauciuc. Pistonul 1, din metal uşor, având garnitura 2
strânsă progresiv, prin intermediul arcului 3, pe măsura creşterii presiunii
(a micşorării volumului de gaz) – separă camera A de lichid, de camera B umplută
cu gaz (prin intermediul supapei 4, de la priza de gaz 5, după montarea acesteia în
locul pieselor de închidere 6).
Acumulatoarele cu membrane (fig. 5.2.b) separă camera A de lichid de
camera B de gaz prin membrana 1 executată dintr-un cauciuc sintetic special
fixată în butelia 2, realizată prin sudarea a două calote. Scaunul 3 evită uzarea
membranei prin pătrunderea în orificiul de lichid. Umplerea cu gaz se face prin
orificiul superior, după scoaterea piesei 4. Aceste acumulatoare se fabrică de
obicei pentru capacităţi mici (până la 2 l) şi presiuni până la 210 bar. Au o
funcţionare practic lipsită de inerţie.
Acumulatoarele cu balon (fig. 5.2.c) utilizează o cameră de cauciuc 1 în
locul membranei din cazul precedent. Pentru a evita distorsionarea camerei, care
conduce la uzuri mai rapide se utilizează, în ultima vreme, camere cu trese
metalice care împiedică deformarea pe înălţime a cauciucului. Se fabrică pentru
capacităţi de până la 50 l şi presiuni până la 320 bar. Au, de asemenea, o
funcţionare lipsită de inerţie.

125



a) b) c)
Fig. 5.2

Gazul utilizat este de obicei azotul care evită apariţia efectului Diesel şi a
coroziunii pe suprafeţele fin prelucrate. Folosirea aerului trebuie făcută cu
prudenţă, iar cea a oxigenului este categoric interzisă.

5.2.1.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică

Acumulatorul – generator de debite momentan mari, poziţia 1 din fig.
5.3.a) este încârcat, la fazele pasive, de pompa 2, prin intermediul aparatelor 3, 4
şi 5, după care, la fazele active, el se descarcă prin aparatele 5, 6 pentru a trimite
debite sporite în cilindrul de acţionare 7.
Acumulatorul – economizor de energie poziţia 1 din fig. 5.3.b) menţine
o presiune aproximativ constantă în cilindrul 2, deschizând totodată supapa de
presiune 3 care descarcă liber, la rezervor, debitul pompei 4; de îndată ce
presiunea din acumulator scade sub valoarea corespunzătoare arcului supapei 3,
aceasta se închide, iar pompa 4 se recuplează la acumulatorul 1 pe care-l încarcă,
după care pompa este din nou deconectată automat.
Acumulatorul – furnizor al energiei de demarare poziţia 1 din fig.
5.3.c), poate fi încârcat de pompa manuală 2 sau de electropompa 3 după care
acţionează hidromotorul 4 de acţionare a demarorului 5 la simpla comutare a
distribuitorului 6.
Acumulatorul – amortizor al pulsaţiilor debitului pompei, poziţia 1 din
fig.5.3.d), se conectează în imediata vecinătate a acestuia; droselul 2 transformă
pulsaţiile de debit în pulsaţii de presiune care activează acumulatorul.
Acumulatorul – amortizor al şocurilor hidraulice de pe o conductă A –
B se conectează ca-n exemplul din fig. 5.3.e), iar acumulatorul – avertizor al
şocurilor mecanice, ce se transformă în şocuri hidraulice pe conducta A` – B`, se
montează ca în exemplul din fig. 5.3.f).

126




a) b) c)



d) e) f)
Fig. 5.3


5.3 Filtre

Filtrele sunt elemente ale acţionărilor hidraulice care asigură puritatea
mediului hidraulic contribuind la menţinerea fiabilităţii instalaţiei. Condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească filtrele sunt:
- capacitate bună de filtrare
- posibilitatea de curăţire periodică
- capacitatea de funcţionare timp îndelungat
Filtrele se construiesc într-o mare varietate de forme. Cele mai des
întâlnite în acţionările hidraulice sunt filtrele:
- cu site metalice. De obicei, în structura filtrelor sunt prevăzute două sau
mai multe site metalice concentrice, care au dimensiunile ochiurilor dispuse
crescător în sensul de înaintare a curentului. Utilizarea sitelor metalice multiple
asigură un nivel ridicat fineţei filtrării. Filtrele de acest tip sunt prevăzute cu
supape de scurtcircuitare montate în paralel cu elementul de filtrare şi care au

127
rolul de a şunta cartuşul filtrant atunci când acesta se colmatează. Au fineţe de
până 0,04 mm.
- din elemente textile. Sunt asemănătoare celor cu sită metalică numai că
nu au prevăzute supape de presiune. În locul sitei metalice folosesc pâslă şi uneori
mătase. Asigură o fineţe a filtrării de până la 2 m µ .
- de hârtie (carton). Sunt destinate filtrării fine, posedând o suprafaţă
mare şi o grosime mică a elementului filtrant. Prin folosirea mai multor straturi de
hârtie se pot obţine filtrări foarte bune.
- magnetice. Aceste filtre constau dintr-un magnet permanent, cămaşa
magnetică şi inelele colectoare fixate în pachet cu un anumit joc între ele, impus
prin intermediul unor distanţiere de alamă.
Deşi mai rar întâlnite, mai pot exista şi:
- filtre din pulberi metalice şi ceramice;
- filtre electrostratice;
- filtre centrifugale.
Contaminanţii cei mai întâlniţi, sintetizaţi în tabelul următor, sunt fie
agenţi mecanici, proveniţi din mediul ambiant sau din interiorul componentelor
sistemului, fie agenţi chimici, proveniţi din degradarea uleiului prin reacţii
chimice cauzate de apă, aer, căldură sau presiune şi care produc acizi şi mâl.
Degradarea uleiului limitează şi durata de viaţă. În cursul exploatării instalaţiilor,
ponderea particulelor fine de contaminanţi dintr-un eşantion de ulei creşte
continuu, datorită procesului de filtrare.
Pentru a avea o imagine sugestivă a mărimii particulelor care impurifică
lichidul şi pe care dispozitivele de filtrare au sarcina de a le reţine, iată
dimensiunile unor micro-corpuri obişnuite: bacterii – 2 µm; globule roşii - 8 µm;
globule albe – 25 µm; fum – 50 µm; polen – 60 µm; ceaţă industrială – 90 µm;
sare de bucătărie – 100 µm. Sub mărimea de 40 µm, particulele sunt invizibile cu
ochiul liber.

Contaminantul Caracterul Sursa contaminantului
Derivate acide Coroziv Descompunerea uleiului sau contaminarea cu apă a
fluidelor cu fosfaţi.
Mâl Obturant Descompunerea uleiului.
Apa Emulsie Existent în fluidul nou sau introdus prin defectarea
sistemului.
Aer Solubil Efectul lui poate fi stăpânit prin aditivi anti-
spumanţi.
Insolubil Exces de aer prin purjare improprie sau absorbţie de
aer.
Alte uleiuri Miscibile Utilizare de lichide necorespunzătoare pentru
completarea volumului din rezervor.
Grăsimi Miscibile sau
nemiscibile
De la punctele de lubrifiere.

128
Tunder Insolubil, gripant De la ţevi necurăţate bine înainte de montare.
Particule
metalice
Însolubile, gripante Datorită prelucrării metalice sau oxidării.
Particule de
vopsea
Insolubile, gripante Vopseaua din rezervor veche sau incompatibilă cu
uleiul.
Particule
abrazive
Abrazive, gripante Praf din aer (rezervoarele în general nu sunt
capsulate).
Particule de
elastomeri
Gripante Garnituri ciupite sau distruse.
Nisip Abraziv, gripant Nisip de turnare sau de la umplerea conductelor la
îndoire.
Particule
adezive
Gripant Adezive folosite în îmbinări.
Ţesături Gripant Materiale de întreţinere greşit utilizate.

5.3.1 Descrierea soluţiilor constructive

Principalul criteriu de clasificare al filtrelor îl constituie caracterul acţiunii
care determină reţinerea corpurilor impurificate.
a) Filtre cu acţiune mecanică
• Cu sită – fineţe uzuală 60 ... 200 µm, folosite îndeosebi ca
sorburi montate pe aspiraţia pompelor;
• Cu spalt inter-lamelar – fineţe 16 ... 250 µm, folosite (din ce în
ce mai puţin) pentru filtrarea circuitelor de înaltă presiune;
• Cu hârtie impregnată (fig. 5.4 a) – fineţe 10 ...25 µm, folosite
îndeosebi ca filtre montate pe circuitul general de evacuare a
uleiului din instalaţie în rezervor. Pentru mărirea suprafeţei de
filtrare şi a rezistenţei mecanice, cartuşul filtrant 1 se execută
de obicei din hârtie gofrată;
• Cu metal sinterizat (fig. 5.4 b) – fineţe 2 ...10 µm, folosite ca
filtre de evacuare dar, mai ales de presiune; cartuşul filtrant 1
se execută sub formă de discuri suprapuse, expunând astfel o
mare suprafaţă de filtrare.
• Cu împletitură din materiale sintetice, cu fibre de sticlă ş.a.
b) Filtre cu acţiune magnetică (fig. 5.4 c) – pentru reţinerea particulelor
metalice de orice mărime; cartuşul filtrant este de fapt un magnet
permanent 1, precedat de o coajă 2 de oţel, în spalturile căreia sunt
reţinute particulele atrase de magnet. Se montează de obicei pe
circuitul de evacuare.
c) Filtre cu acţiune electrostatică (fig. 5.4 d) – pentru reţinerea
particulelor de orice mărime, electrizate în zona 1 de intrare în filtru şi
reţinute după aceea pe plăcile ceramice 4 la trecerea lichidului prin

129
câmpul electrostatic format de electrozii 2 şi 3. Se utilizează montat pe
circuitul de evacuare.
d) Filtre cu acţiune centrifugală (fig. 5.4 e) – separarea compuşilor grei
din masa lichidului se datorează forţei centrifuge provocate de rotirea
cartuşului filtrant.
e) Filtre cu acţiune mixtă – de exemplu sită + hârtie sau hârtie +
magnet.


a) b) c)


d) e)
Fig. 5.4

5.3.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică

În practică, se pot întâlni următoarele variante de instalare a filtrelor pe
instalaţiile hidraulice:
• Pe conducta de asipraţie în pompă (fig. 5.5 a) – filtre-sorb (de
obicei site), de fineţe 100 ... 200 µm, pentru protejarea pompei, cu
Δp cât mai scăzut pentru a evita cavitarea pompei
• Pe conducta de presiune dintre pompă-motor (fig. 5.5 b) – filtre de
presiune (de obicei site sau filtre cu lamele şi, mai ales, din metal
sinterizat), cu fineţe de 2 ... 10 µm, pentru protejarea aparatelor
hidraulice de precizie (regulatoare de viteză, servo-valvule); sunt
scumpe şi au gabarit relativ mare

130
• Pe conducta de evacuare din motor (fig. 5.5 c) – filtre de retur (de
obicei, site cu filtre din hârtie) cu fineţe de 10 ... 40 µm – soluţia de
filtrare cea mai utilizată
• Pe conducta de evacuare din supapa de siguranţă (fig. 5.5 d) – filtre
de retur care purifică un debit parţial de lichid, cel trecut prin
supapă.
• Pe un circuit special de filtrare (fig. 5.5 e) – filtre de retur montate
în serie cu o pompă ce recirculă permanent lichidul din rezervor, în
scopul purificării lui
• Filtre cu supape de ocolire (fig. 5.5 f) – colmatarea filtrului 1,
mărirea căderii de presiune care ar putea deteriora filtrul este
impiedicată prin deschiderea, la un moment dat, a supapei de
ocolire 2. Deoarece din acest moment filtrul este scos din
funcţiune, iar instalaţia rămâne în continuare neprotejată,
dispozitivul 3 de indicare a colmatării avertizează (de obicei, optic)
pe operator că trebuie să intervină pentru curăţirea sau schimbarea
elementului filtrant.




a) b) c)



d) e) f)
Fig. 5.5







131
CAPITOLUL 6

APLICAŢII ALE SISTEMELOR HIDRAULICE

6.1 Introducere

În principiu, sunt trei metode de transmitere a puterii:
- electric;
- mecanic;
- hidraulic.
Pentru a obţine un sistem eficient, majoritatea aplicaţiilor folosesc o
combinaţie între cele trei metode. Pentru a determina care dintre aceste trei
metode se aplică mai bine la o anumită instalaţie, este important să se ştie care
sunt caracteristicile predominante ale fiecărei metode. De exemplu, sistemele
hidraulice pot transmite puterea mai economic decât cele mecanice şi la o distanţă
mai mare. De asemenea, sistemele hidraulice nu sunt stânjenite de geometria
componentelor din sistem.
În zilele noastre, pentru a creşte productivitatea, industria devine din ce în
ce mai dependentă de automatizare.Puterea hidraulică este considerată „muşchiul”
automatizării şi de aceea este folosită pe scară largă în diverse aplicaţii. În cele ce
urmează, se vor trata avantajele relative ale sistemelor hidraulice şi diferitele lor
aplicaţii.

6.2 Avantajele sistemelor hidraulice

Un sistem hidraulic are patru mari avantaje care îl fac să fie foarte eficient
în transmiterea puterii.
• Simplitatea şi acurateţea controlului: prin simpla utilizare a pârghiilor
şi a butoanelor de acţionare, operatorul sistemului hidraulic îl poate uşor porni,
opri, accelera sau decelera.
• Mărirea forţei: un sistem hidraulic (fără a folosi echipamente greoaie,
scripeţi sau pârghii) poate creşte forţele simplu şi eficient de la 1 N până la câteva
mii de kN.
• Forţă şi cuplu constante: indiferent de schimbările de viteză, doar
sistemele hidraulice sunt capabile să furnizeze o forţă şi un cuplu constant.
• Simplu, sigur şi economic: în general, sistemele hidraulice au puţine
elemente de mişcare, faţă de sistemele electrice sau mecanice. De aceea, ele sunt
simple şi uşor de întreţinut.
Cu toate aceste proprietăţi avantajoase, sistemele hidraulice au şi anumite
dezavantaje, cum ar fi:

132
• Folosirea uleiurilor hidraulice, care duce la o murdărire excesivă. De
asemenea, sunt foarte dificil de eliminat toate pierderile dintr-un sistem.
• Conductele hidraulice pot exploda, ducând la victime umane.
• Majoritatea lichidelor hidraulice au tendinţa de a se aprinde în cazul
scurgerilor, în special în zonele fierbinţi.
Este de asemenea, important ca fiecare aplicaţie să fie studiată în amănunt,
înainte de a se alege un sistem hidraulic pentru ea. În continuare, se va discuta
despre principalele componente ale sistemelor hidraulice şi despre cele mai
importante şi comune aplicaţii ale acestora.

6.3 Componentele sistemelor hidraulice

Teoretic, toate circuitele hidraulice sunt aceleaşi, indiferent de aplicaţie.
Vom recapitula pe scurt componentele de bază ale sistemelor hidraulice. Acestea
sunt:
• Un rezervor pentru lichid (în general ulei hidraulic)
• O pompă pentru a refula lichidul în sistem
• Un motor electric sau o altă sursă de alimentare pentru pompă
• Aparate care controlează direcţia, presiunea şi debitul lichidului;
• Un motor hidraulic care converteşte energia lichidului în energie
mecanică. Acesta poate fi un cilindru hidraulic pentru a furniza o mişcare liniară
sau un motor rotativ sau oscilant pentru o mişcare circulară
• Conducte pentru transportul lichidului










Fig. 6.1 Sistem hidraulic de bază cu motor hidraulic liniar

Sistemul de acţionare hidraulică din fig. 6.1 cuprinde:
A – rezervor; E – supapă de control a direcţiei;
B – motor electric; F – supapă de control a curgerii;
C – pompă; G – supapă de reţinere în unghi drept;
D – supapă de presiune maximă; H – cilindru hidraulic.


133
6.4 Aplicaţii ale sistemelor hidraulice

Folosirea pe scară largă a energiei hidraulice în aplicaţiile de zi cu zi este o
mărturie a eficienţei acesteia. În continuare, se vor trata câteva aplicaţii comune,
dar importante.

6.4.1 Telecabina de mare înălţime acţionată hidraulic

Majoritatea acestor telecabine au nevoie de cablu de tracţiune pentru a
urca şi coborî pantele abrupte. O telecabină controlată şi alimentată hidraulic de
22 de persoane, cu o masă de 5000 kg este reprezentată în fig. 6.2.
Telecabina este autopropulsată şi se deplasează pe un cablu staţionar.
Datorită faptului că se mişcă independent, operatorul poate uşor opri, porni sau
întoarce din drum o telecabină fără a le afecta pe celelalte.
Integrată în construcţia telecabinei este o pompă (acţionată de un motor
clasic pe benzină, în 8 cilindri) care furnizează un lichid sub presiune la patru
motoare hidraulice. Fiecare din cele patru motoare acţionează două roţi motoare
cu transmitere prin fricţiune. Opt asemenea roţi motoare, aflate deasupra cablului,
susţin şi propulsează telecabina. La pante abrupte se cere un cuplu mare de
tracţiune la urcare şi un cuplu de frânare mare la coborâre. O compensare dublă a
celor patru motoare hidraulice este repartiţia eficientă a puterii disponibile pentru
a satisface aceste cereri de cuplu.
















Fig. 6.2 Telecabină




134
6.4.2 Servofrâna Bendix

Acest sistem a fost proiectat de Bendix Corporation ca o soluţie la tipicele
compartimente aglomerate ale motorului de la autovehicule. În fig. 6.3 este
prezentată o schemă a acestui sistem.




















Fig. 6.3 Servofrână Bendix

Sistemul de bază constă dintr-o valvă centrală de declanşare şi un cilindru
hidraulic, montate într-un singur ansamblu. Pompa servodirecţiei furnizează
energia de operare. Sistemul de servofrână ajută la funcţionarea uşoară şi lină a
cilindrului principal al sistemului de frânare. De obicei, montat în compartimentul
de protecţie a motorului, este destinat să asigure anumite caracteristici de frânare,
indiferent de forţa cu care se apăsă pe pedală sau de cursa acesteia.

6.4.3 Servodirecţia

Servodirecţia este o altă aplicaţie auto dezvoltată de Bendix Corporation.
Este folosită în combinaţie cu un mecanism de direcţie convenţional. Cilindrul
hidraulic este amplasat, oriunde poate fi conectat, în aşa fel încât să acţioneze
direct asupra transversalei de direcţie sau asupra unui element echivalent din
sistem (fig. 6.4). Această putere hidraulică este aplicată în cel mai simplu şi mai
direct mod, în linie dreaptă, asupra legăturilor sistemului de direcţie existent.

135













Fig. 6.4 Legăturile servodirecţiei Bendix

Valva de control a instalaţiei este amplasată la una din cele două articulaţii
sferice, de obicei la levierul de direcţie. O mică mişcare a valvelor deschide sau
închide orificiile hidraulice, operând cilindrul cu acţiune dublă. Instalarea
cilindrului şi a valvei de control se poate realiza fără a modifica geometria
legăturilor sistemului de direcţie existent.
Deoarece sistemul de direcţie existent este independent, el poate opera
doar pe forţă fizică, atunci când motorul nu este pornit sau când nu este presiune
hidraulică.

6.4.4 Folosirea în operaţii de sudare

Un sistem hidraulic poate fi folosit pentru a fixa două părţi pentru a fi
sudate (fig. 6.5). Este un exemplu tipic despre cum un sistem hidraulic poate fi
folosit în operaţii de producţie, pentru a reduce costul şi a creşte productivitatea.
Aplicaţia cere un sistem secvenţional pentru o fixare rapidă şi sigură.
Acest lucru se realizează prin amplasarea unui restrictor (valvă secvenţională) în
conducta care duce la al doilea cilindru. Primul cilindru hidraulic se extinde până
la capătul cursei lui. Atunci, presiunea lichidului creşte, trece peste pragul reglat al
restrictorului şi cilindrul al doilea se extinde pentru a completa ciclul. Această
aplicaţie a fost concepută pentru a creşte productivitatea.


136


Fig. 6.5

6.4.5 Sisteme hidraulice folosite în operaţii de întreţinere a podurilor

De mult timp, sistemele hidraulice au fost folosite pentru a îndepărta
sarcina de pe elementele structurale ale podurilor pentru a efectua reparaţii eficace
sau pentru a înlocui lonjeroanele. Pentru a elibera sarcina din lonjeroanele ce
trebuiau înlocuite se foloseau câte patru-cinci pompe masive, sisteme complicate
de ridicare hidraulică. Costurile erau ridicate şi nu existau metode sigure de
măsurare a presiunii.
În zilele noaste, au fost proiectate sisteme hidraulice cu capacitatea de a
determina locul de amplasare a cricurilor hidraulice, cu o putere de ridicare de
câteva sute de tone. Se poate folosi o singură pompă portabilă care acţionează
toate cricurile prin utilizarea unui distribuitor special, simplificând operaţia şi
uşurând înlocuirea sarcinii din elementele ce trebuiesc înlocuite.





Cilindru 1
Cilindru 2
Comutator
de presiune
Distribuitor cu 4 căi

Manometru

Pompa
Valvulă de secvențiere
Valvulă de

137
CAPITOLUL 7

ANALIZA EFICIENŢEI SISTEMELOR DE ACŢIONĂRI
HIDRAULICE

7.1 Avantajele şi dezavantajele sistemelor de acţionări hidraulice,
comparativ cu alte sisteme de acţionări

Transmisiile hidraulice şi pneumatice au câteva caracteristici specifice,
care le diferenţiază de alte tipuri de transmisii, explicând atât larga lor raspândire,
cât şi restricţiile de utilizare.
Avantaje
Posibilitatea amplasării motoarelor hidraulice volumice într-o poziţie
oarecare faţă de maşinile de forţă constituie un avantaj major al transmisiilor
hidraulice faţă de cele mecanice, simplificând considerabil proiectarea maşinilor
de lucru. Elementele de comandă ale acestor transmisii solicită operatorilor, forţe
sau momente reduse şi pot fi, de asemenea, amplasate în locuri convenabile,
conferind maşinilor de lucru calităţi ergonomice deosebite.
Cuplul realizat de motoarele electrice rotative este proporţional cu
intensitatea curentului absorbit, fiind limitat de încălzirea izolaţiei şi saturaţia
circuitului magnetic. Cuplul dezvoltat de motoarele hidraulice volumice rotative
este proporţional cu diferenţa de presiune dintre orificiile energetice şi este limitat
numai de eforturile admisibile ale materialelor utilizate. Căldura generată de
pierderile interne, care limitează performanţele oricărei maşini, este preluată de
lichidul vehiculat şi cedată mediului ambiant printr-un schimbător de căldură
amplasat convenabil, astfel că aceste maşini au în mod obişnuit puteri specifice
mai mari de 1 kW/kg. În acelaşi timp, lichidele utilizate îndeplinesc şi rolul de
lubrifiant, asigurând maşinilor hidraulice volumice şi transmisiilor realizate cu
acestea, o funcţionare îndelungată.
Motoarele hidraulice volumice rotative pot funcţiona într-o gamă largă de
turaţii, valoarea turaţiei minime stabile depinzând de tipul mecanismului utilizat,
de tipul sistemului de distribuţie şi de precizia execuţiei. Datorită valorii ridicate a
randamentului volumic, caracteristica de turaţie are o pantă redusă, care conferă
motoarelor hidraulice volumice rotative o mare rigiditate (scăderea vitezei la
creşterea momentului rezistent este mică). În sistemele de poziţionare, această
calitate asigură o precizie deosebită şi un grad sporit de invarianţă a
performanţelor staţionare în raport cu variaţia mărimilor perturbatoare (momentul
rezistent etc.).
Motoarele electrice realizează o legătură proporţională între tensiune şi
turaţie, iar raportul dintre momentul activ şi cel de inerţie are valori reduse.
Motoarele hidraulice volumice rotative oferă o legătura liniară între debit şi viteza

138
unghiulară cu o frecvenţă naturală mare, care le permite să efectueze porniri,
opriri şi inversări de sens rapide, datorită valorii mari a raportului dintre momentul
activ şi cel de inerţie. În ansamblu, transmisiile hidraulice asigură o amplificare
mare în putere şi un răspuns bun în frecvenţă, corespunzător aplicaţiilor uzuale.
Motoarele hidraulice volumice liniare permit obţinerea unor forţe
considerabile cu un gabarit redus. Raportul dintre forţele active şi forţele de inerţie
ale părţilor mobile are valori ridicate, asigurând o viteză de răspuns mare,
obligatorie în sistemele de poziţionare rapidă; randamentul volumic apropiat de
unitate le asigură o mare rigiditate şi o viteză minimă stabilă foarte redusă.
Reglarea parametrilor funcţionali ai motoarelor hidraulice volumice se
face relativ simplu, utilizând pompe şi elemente de circuit reglabile. Prin
intermediul convertoarelor electrohidraulice, transmisiile hidraulice pot fi conduse
cu automate programabile sau calculatoare de proces. Acest avantaj major este
valorificat în prezent pe scară largă în domeniul maşinilor-unelte, al roboţilor
industriali, în tehnica navală şi aerospaţială etc. Elaborarea semnalelor de
comandă se face optim pe cale electronică, iar executarea comenzilor pe cale
hidraulică.
Motoarele hidraulice volumice rotative le concurează pe cele electrice
îndeosebi în cazul maşinilor de lucru mobile, unde gabaritul şi greutatea
componentelor trebuie să fie minime. Motoarele hidraulice volumice liniare sunt
de neînlocuit în toate cazurile care implică forţe importante.
Stocarea energiei hidraulice se realizează simplu, cu ajutorul
acumulatoarelor de lichid sub presiune.
Viteza şi forţa sau cuplul motoarelor pneumatice volumice pot fi reglate
simplu şi în limite largi. Realizarea unor cicluri funcţionale automate este posibilă
cu ajutorul elementelor logice pneumatice sau a convertoarelor electropneumatice
discrete sau continue.
Fiind nepoluante, motoarele pneumatice volumice sunt larg utilizate în
instalaţiile nepoluante sau antiexplozive specifice industriei alimentare, chimice,
miniere, petroliere etc.
Utilizarea pe scară largă a transmisiilor hidraulice şi pneumatice creează
posibilitatea tipizării, normalizării şi unificării elementelor acestora. Fabricaţia de
serie mare în întreprinderi specializate reduce costul

asigurând în acelaşi timp o
calitate ridicată.

Dezavantaje
Deşi transmisiile hidraulice oferă numeroase avantaje, câteva dezavantaje
tind să limiteze utilizarea lor.
Transmisiile hidraulice sunt scumpe deoarece includ, în afara pompelor şi
motoarelor volumice, elemente de comandă, reglare şi protecţie, elemente de
stocare, filtrare şi transport al lichidului. Majoritatea acestor componente solicită o
precizie de execuţie ridicată, specifică mecanicii fine, materiale şi tehnologii

139
neconvenţionale necesare asigurării etanşeităţii, preciziei, randamentului şi
siguranţei funcţionale impuse.
Pierderile de putere care apar datorită transformărilor energetice din
maşinile hidraulice volumice şi din elementele de reglare şi protecţie, precum şi
datorită curgerii lichidului între componentele transmisiilor, afectează
randamentul global al instalaţiilor deservite.
Transmisiile hidraulice sunt poluante deoarece prezintă scurgeri, existând
întotdeauna pericolul pierderii complete a lichidului datorită neetanşeităţii unui
element. Ceaţa de lichid care se formează în cazul curgerii sub presiune mare prin
fante şi fisuri este foarte inflamabilă datorită componentelor volatile prezente în
hidrocarburile care constituie baza majoriăţii lichidelor utilizate în aceste sisteme.
Pericolul autoaprinderii lichidului sau pierderii calităţilor sale lubrifiante
limitează superior temperatura de funcţionare a transmisiilor hidraulice. Acest
dezavantaj poate fi evitat prin utilizarea lichidelor de înaltă temperatură sau a
celor ignifuge, concepute relativ recent.
Contaminarea lichidelor constituie principala cauză a ieşirii din
funcţionare a transmisiilor hidraulice. Dacă contaminantul este abraziv,
performanţele sistemului se reduc continuu. Înfundarea orificiilor de comandă ale
elementelor de reglare furnizează semnale de comandă false care pot provoca
accidente grave. Pătrunderea aerului în lichidul sub presiune generează oscilaţii
care limitează sever performanţele dinamice ale sistemelor hidraulice.
Întreţinerea, depanarea şi repararea transmisiilor hidraulice solicită
personal cu o calificare superioară celei necesare altor tipuri de transmisii.
Complexitatea metodelor de analiză a transmisiilor hidraulice nu permite
elaborarea unei metodologii de proiectare accesibilă fară o pregătire superioară,
limitând astfel complexitatea acestor sisteme.
Transmisiile pneumatice au ca principal dezavantaj randamentul foarte
scăzut. Nivelul redus al presiunii de lucru limitează forţele, momentele şi puterile
transmise. Compresibilitatea gazelor nu permite reglarea precisă cu mijloace
simple ale parametrilor funcţionali, îndeosebi în cazul sarcinilor variabile. Aerul
(gazul) nu poate fi complet purificat, contaminanţii provocând uzura şi coroziunea
continuă a elementelor transmisiei. Apa, prezentă întotdeauna în aer, pune în mare
pericol funcţionarea sistemelor pneumatice prin îngheţare.
Transmisiile pneumatice le concurează pe cele electrice la puteri mici,
îndeosebi în cazurile cînd sunt necesare deplasări liniare realizate simplu, cu
ajutorul cilindrilor pneumatici.
Alegerea tipului optim de transmisie pentru condiţii concrete date
reprezintă, în general, o problemă de natură tehnico-economică, a cărei
soluţionare corectă presupune cunoaşterea detaliată a tuturor soluţiilor posibile.



140
7.2 Avantajele şi dezavantajele acţionărilor hidraulice utilizate la
instalaţiile navale de guvernare, ridicare sau stabilizare

Transmisiile hidrostatice, comparativ cu alte transmisii – mecanice,
electrice şi hidromecanice – prezintă următoarele avantaje:
• Variaţia continuă a raportului de transmitere între motorul de
antrenare (electric, termic etc.) şi organul acţionat;
• Variaţia fără trepte a momentului face posibilă pornirea la sarcină
maximă, fără decuplarea organului de execuţie;
• Transmiterea de forţe mari la gabarite relativ mici ale transmisiei;
• Modificarea turaţiei de antrenare, fără întreruperea forţei de
tracţiune (elimină ambreiajele şi cutiile de viteză);
• Posibilitatea amplasării motoarelor hidraulice la orice distanţă faţă
de pompa hidraulică;
• Uşurinţa inversării raportului de transmitere şi realizarea aceleiaşi
viteze în ambele sensuri;
• Reducerea efectului inerţiei maselor;
• Obţinerea turaţiilor oricât de mici la sarcini mari, până la starea de
repaus, fără frânare mecanică;
• Utilizarea motoarelor de antrenare în zonele sale economice;
• Posibilitatea de automatizare, disipare uşoară a căldurii, protejarea
la suprasarcini, supravegherea uşoară, comandă simplă şi centralizată într-un
singur loc, ales după dorinţă.

7.3 Măsuri constructive ce se pot lua pentru îmbunătăţirea eficienţei
echipamentelor hidraulice

Analiza eficienţei curgerii fluidului de lucru prin elementele
echipamentului hidraulic
În structura tuturor componentelor sistemelor hidraulice se întâlnesc, în
mod invariabil, unele elemente comune:
• Orificii fixe sau variabile, singulare sau multiple;
• Fante fixe sau variabile;
• Contacte hidraulice variabile, singulare sau multiple.

Orificii
Curgerea unui debit Q [cm
3
/s] printr-un orificiu singular de secţiune A
[cm
2
] se datorează (fig. 7.1) unei tensiuni hidraulice numită cădere de presiune Δp
= p
i
– p
e
[daN/cm
2
] şi este caracterizată, în general, printr-o lege de forma:

141
m
e i
m
e i d
p p k p p A c Q ) ( ) (
2
− · − ⋅ ·
ρ

(1)

în care: c
d
= 0,7, ρ = densitatea lichidului, m = 1 pentru curgere laminară şi
m = 0,5 pentru curgere turbulentă.


a) b)

c) d)
Fig. 7.1

Pentru determinarea elementelor necunoscute ale curgerii unui lichid
printr-un număr n de orificii multiple (fig. 7.1), este necesară rezolvarea
sistemului de ecuaţii:
1
2 1 1 1 1
) (
2
m
e i d
p p A c Q − ⋅ ·
ρ


2
2 2 2 2 2
) (
2
m
e i d
p p A c Q − ⋅ ·
ρ
(2)
n m
en in n dn n
p p A c Q
1
) (
2
− ⋅ ·
ρ



·
n
Q
1
0

142

Fig. 7.2

În acest caz p
i3
= p
i2
= p
e1
. Cunoscute sunt p
i1
, p
e2
şi p
e3
, iar necunoscute
sunt Q
1
, Q
2
, Q
3
şi p
e1
.

Fante
Curgerea unui debit Q [cm
3
/s] printr-o fantă de un profil oarecare se
datorează de asemenea, unei căderi de presiune Δp = p
i
– p
e
[daN/cm
2
], dar este
caracterizată, în general, printr-o lege liniară de forma:

) (
e i
p p Q − · δ

(3)

unde: reprezintă un coeficient de pierderi prin neetanşeităţi.

Contacte hidraulice (spaţii de curgere cuprinse între piesele mobile şi
cele fixe ale aparatelor)
Contactul hidraulic singular se caracterizează printr-o lege de curgere de
forma (1), în care, de data aceasta aria de curgere A este în funcţie de deschiderea
x a contactului, iar debitul nu mai este o funcţie numai de Δp, ci şi de x:

m
d
m
e i d
p x A c p p x A c Q ) ( ) (
2
) (
2
) ( ∆ ⋅ ⋅ · − ⋅ ·
ρ ρ
(4)

Ecuaţia (4) exprimă o legătură neliniară între Q, x, şi Δp chiar dacă m ar fi
egal cu 1, datorită produsului dintre variabilele A(x) şi Δp. Într-un domeniu îngust
de variaţie a deschiderii x, relaţia (4) poate fi adusă la una din următoarele forme
liniarizate:
p
k
k
x k Q
p
Q
Q
∆ ⋅ + ∆ ⋅ · ∆ (5)
p
E
c A
x c A Q ∆ ⋅

+ ∆ ⋅ ⋅ · ∆
0
0
2
0


143
în care:
t cons p
Q
x
Q
cm
s cm
k
tan
3
/
·
1
]
1

¸



·
1
]
1

¸

- gradient de debit
t cons Q
p
x
p
cm
cm N
k
tan
2
/
·
1
]
1

¸



·
1
]
1

¸

- gradient de presiune
t cons p
Q
x
Q
A A
k
cm cm
s cm
c
tan
2
3
0
1 1 /
·
1
]
1

¸



· ·
1
]
1

¸

⋅ - coeficient de amplificare a debitului
t cons Q
p
x
p
A k A cm
cm
cm daN
E
tan
2
2
0
/
·
1
]
1

¸



· ⋅ ·
1
]
1

¸

× - coeficientul de amplificare a forţei
[ ]
2
cm A - suprafaţa pistonului acţionat

Contactul hidraulic multiplu caracterizează în fapt distribuitoarele
hidraulice (cu sertar sau clapetă ajutaj) folosite în sistemele hidraulice de acţionare
sau reglare automată. Spre deosebire de contactul singular, în acest caz intervin,
într-o funcţionalitate unică, curgeri simultane printr-un ansamblu de contacte,
conectate între ele în serie şi/sau în paralel. Pentru determinarea relaţiei de interes
Q = f(x, Δp), în care Δp = p
i
– p
m
(iar p
m
este căderea de presiune în motorul
hidraulic acţionat), trebuie luate în considerare curgerile posibile nu numai prin
contactul (distribuitorului) care face legătura dintre pompă şi intrarea motorului, ci
şi prin toate contactele ce se modifică solidar (cu aceeaşi variaţie a deschiderii x)
cu contactul menţionat, aflate în amonte sau în aval de acestea. Situaţiile întâlnite
în practică sunt numeroase, ele depinzând de următorii factori principali: tipul
sursei de alimentare (cu presiune constantă sau cu debit constant), tipul
distribuitorului (cu sertar – cu 1, 2, 4 muchii active – sau cu clapetă ajutaj), tipul
motorului acţionat (diferenţial sau nediferenţial), tipul de sertar (cu acoperire
pozitivă, nulă sau negativă, simetrică sau asimetrică).
Ecuaţia caracteristică neliniarizată a distribuitoarelor cu acoperire
negativă, alimentate la presiune constantă, poate fi exprimată în forma generală:

[ ] [ ] ) ( ) (
2 1 5 4 5 4 3 1 5 4 5 4 2 1 m m m m m m m m m
p f x p f p c c p c c x c c p c c p c c c c Q m m · + + − + − − ·

(6)

în care: x
o
[cm] - reprezintă acoperirea negativă a sertarului;
D [cm]- reprezintă diametrul sertarului, la muchia activă.
În figura 7.3 sunt sintetizate şase dintre cele mai importante distribuţii cu
sertar utilizate în practica industrială:



144

Denumirea Schiţa Ecuaţia regimului staţionar Diagrama
Distribuitor cu 4
căi, cu centru
închis (acoperire
pozitivă)


z
Q
p
m
m

− ·
2
1




Distribuitor cu 3
căi cu centru
închis

m m
p y Q 2 1− ⋅ ·
Distribuitor cu 4
căi; cu centru
deschis
(acoperire
negativă)




2
1
) 1 (
2
1
) 1 (
m
m
m
p
y
p
y Q
+



·
m
m




Curbele depend de
gradul de descoperire








Distribuitor cu 3
căi; cu centru
deschis

m
m m
p y
p y Q
) 1 (
1 ) 1 (
− −
− + ·


Fig. 7.3

Relaţia (6) exprimată pentru cazul sertarului cu patru muchii active
alimentat în presiune constantă p
i
(conform datelor din tabelul următor) se poate
aduce la forma (7):

Nr. de
muchii active

c
1

c
2

c
3


c
4


c
5

4

1 1

2

1

1

1

1

1



145
2
1
) 1 (
2
1
) 1 (
p
x
p
x Q
+
t −

· m (7)

în care trebuie să se ţină seama că variabilele sunt exprimate sub formă
adimensională:

i
m
p
p
p · ;
i
m
d
p
Q
x D c
Q ⋅ ·
0
/ 2
1
ρ π
;
0
x
x
x
m
·


În cazul sertarului cu patru muchii active, alimentat în debit constant Q
i
,
ecuaţia caracteristică neliniarizată este:

x
p x x x x
Q
2
] ) 1 ( [ 4 ) 1 ( ) 1 (
2 2 2 2 2
t
− − t + t + −
·
m
(8)

în care trebuie să se ţină seama că variabilele sunt exprimate sub formă
adimensională:

i
m
Q
Q
Q · ;
2
2
0
) / 2 (
i
m
d
Q
p
x D c p ⋅ · ρ π ;
0
x
x
x
m
·


Ca şi în situaţia contactului singular, în practică este deseori necesar să se
aducă ecuaţia (6) sau (7) la o formă liniarizată, pentru funcţionarea într-un
domeniu îngust de variaţie a deschiderii x. Această necesitate apare în legătură cu
modelarea matematică a sistemelor hidraulice (mai ales a celor de reglare
automată), în scopul analizării lor în regim dinamic. Prin derivările parţiale ale
ecuaţiei generalizate (6), în conformitate cu definiţiile date ale coeficienţilor de
amplificare c
o
¸ E
o
, se ajunge la substituirea ecuaţiei neliniarizate (6) cu una
liniarizată de forma:

m m
p
E
c A
x Ac Q ∆ + ∆ · ∆
0
0
2
0
(9)

Valorile coeficienţilor de amplificare co şi Eo sunt determinate în funcţie
de construcţia distribuitorului.
Pentru exemplificare vom considera distribuitorul 4/3 prezentat în figura 7.4.


146

Fig. 7.4

În figura 7.5 sunt prezentate cele 3 poziţii de comutare ale distribuitorului.



Poziţia 1 Poziţia 2
Poziţia 3

Fig. 7.5

Ne propunem să studiem căderea de presiune între două poziţii de trecere
distruibuitorului, pentru trei soluţii constructive de distribuitor, după cum
urmează:
• Distribuitor la care sertarul este cu muchie dreaptă, fig. 7.6 a)
• Distribuitor la care sertarul este cu muchie uşor conică, fig. 7.6 b)
• Distribuitor la care sertarul este cu muchie rotunjită, fig. 7.6 c)





a) b) c)
Fig. 7.6


147
Considerăm distribuitorul aflat în poziţia 3. Fluidul de lucru va curge de la
pompa P spre conducta A (fig. 7.7) cu un debit constant de 4.5 m
3
/h. Distribuitorul
are dimensiunile sertarului prezentate în figura 7.8, diametrul orificiilor prin care
circulă fluidul fiind de 10 mm.


Fig. 7.7


Fig. 7.8

Cu ajutorul programului COSMOS FloWorks 2005 analizăm curgerea
fluidului prin distribuitorul prezentat anterior. Domeniul de analiză cuprinde
volumul intern prin care circulă fluidul încadrat într-un cub ca în figura 7.9
Condiţiile limită sunt: la intrare, prin orificiul pompei, este introdus un debit de
fluid reprezentat prin săgeţi roşii în figura 7.9, iar la ieşire fluidul va întâmpina o
presiune statică reprezentată prin săgeţi albastre.


148

Fig. 7.9

A. Pentru modelul din figura 7.6 a) se obţin următoarele rezultate grafice:
• Curgerea pe o secţiune din volumul de lichid dispusă pe planul
frontal:
o Reprezentarea pe contur, fig. 7.10 a)
o Reprezentarea pe contur împreună cu vectorii de viteză, fig.
7.10 b)
• Reprezentarea liniilor de fluid:
o În plan frontal, fig. 7.10 c)
o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor),
fig. 7.10 d)
o Pe partea superioară a sertarului, fig. 7.10 e)
o În perspectivă, fig. 7.10 f)
• Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din
interiorul distribuitorului, paralelă cu sertarul:
o Variaţia vitezei, fig. 7.10 g)
o Variaţia presiunii, fig. 7.10 h)


149

a)


b)


150

c) d)




e) f)



151


g)


h)
Fig. 7.10

B. Pentru modelul din figura 7.6 b) se obţin următoarele rezultate grafice:
• Curgerea pe o secţiune din volumul de lichid dispusă pe planul
frontal:
o Reprezentarea pe contur, fig. 7.11 a)
o Reprezentarea pe contur împreună cu vectorii de viteză, fig.
7.11 b)
• Reprezentarea liniilor de fluid:
o În plan frontal, fig. 7.11 c)

152
o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor),
fig. 7.11 d)
o Pe partea superioară a sertarului, fig. 7.11 e)
o În perspectivă, fig. 7.11 f)
• Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din
interiorul distribuitorului, paralelă cu sertarul:
o Variaţia vitezei, fig. 7.11 g)
o Variaţia presiunii, fig. 7.11 h)

a)


153

b)



c) d)


154

e) f)


g)


155

h)
Fig. 7.11

C. Pentru modelul din figura 7.6 c) se obţin următoarele rezultate grafice:
• Curgerea pe o secţiune din volumul de lichid dispusă pe planul
frontal:
o Reprezentarea pe contur, fig. 7.12 a)
o Reprezentarea pe contur împreună cu vectorii de viteză,
fig. 7.12 b)
• Reprezentarea liniilor de fluid:
o În plan frontal, fig. 7.12 c)
o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor),
fig. 7.12 d)
o Pe partea superioară a sertarului, fig. 7.12 e)
o În perspectivă, fig. 7.12 f)
• Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din
interiorul distribuitorului, paralelă cu sertarul:
o Variaţia vitezei, fig. 7.12 g)
o Variaţia presiunii, fig. 7.12 h)

156

a)


b)

157

c) d)


e) f)

158

g)


h)

Fig. 7.12

Se observă că în urma celor trei seturi de analize efectuate s-au obţinut
rezultate diferite. Analiza a avut ca scop determinarea soluţiei constructive optime

159
din punctul de vedere al curgerii fluidului prin fantele, orificiile şi contactele
hidraulice.
Cel mai dezavantajos distribuitor este cel prezentat în cazul B, în care
liniile de fluid se distribuie inegal pe suprafaţa tijei cuprinsă între două pistoane
ale distribuitorului hidraulic. Această distribuţie neuniformă determină solicitări
diferite asupra sertarului în planuri diferite care vor duce la deteriorarea rapidă a
mecanismelor de centrare şi acţionare a distribuitorului, vor crea uzuri inegale ale
suprafeţelor sertarului şi vor duce la apariţia scurgerilor de fluid.








160
CAPITOLUL 8

PROIECTAREA ŞI ANALIZA CIRCUITELOR
HIDRAULICE

8.1 Introducere

În capitolele anterioare, ne-am ocupat de fundamentele de bază ale
sistemelor hidraulice, de componentele sistemului hidraulic şi aplicaţiile lor. Să
analizăm acum câteva circuit e hidraulice şi terminologiile asociate cu acestea.
După cum am văzut mai devreme, un circuit hidraulic cuprinde un grup de
componente, cum ar fi pompe, elemente de acţionare, supape de control şi ţevi,
aranjate într-un sistem astfel încât acesta să poată efectua un lucru mecanic. Când
analizăm şi proiectăm un circuit hidraulic, trebuie să luăm în consideraţie
următoarele aspecte:
• Siguranţa operaţiunilor
• Performanţa funcţiilor dorite
• Eficienţa operaţiunilor

8.2 Circuite hidraulice

În această secţiune vom arunca o privire asupra modului în care diferitele
tipuri de circuite hidraulice sunt concepute pentru o funcţionare eficientă. Vom
examina următoarele circuite hidraulice:
• controlul acţiunii unui cilindru hidraulic cu dublu sens;
• circuitul de regenerare;
• circuitul de descărcare al pompei;
• aplicaţia supapei contrabalans;
• circuitul secvenţial al cilindrului hidraulic;
• circuitul de siguranţă în caz de avarie;
• controlul vitezei unui motor hidraulic;
• servo sistemul mecano-hidraulic.

8.2.1 Controlul acţiunii cilindrului hidraulic cu dublu sens

Circuitul unui astfel de sistem este conceput cum se arată în figura 8.1.
Când distribuitorul cu patru căi este în poziţia centrală, cilindrul hidraulic este în
repaus şi fluidul debitat de pompă se întoarce în rezervorul aflat la presiunea
atmosferică.

161
.
Fig. 8.1 Controlul dublei acţiuni a cilindrului hidraulic

Atunci când sertăraşul distribuitorului cu patru căi are activă poziţia din
stânga, pistonul se destinde, adică se deplasează spre exteriorul cilindrului (de la
stânga la dreapta), lichidul de lucru de la pompă trecând din orificiul P în orificiul
A spre cilindru. Uleiul de pe faţa cealaltă a pistonului este împins de acesta şi
curge înapoi în rezervor trecând prin orificiile B şi T ale distribuitorului. În cazul
în care sertăraşul distribuitorului este din nou în poziţia centrală (poziţia de
aşteptare), pistonul hidraulic este din nou blocat. Când sertăraşul distribuitorului
are activă poziţia din dreapta, pistonul se retrage deplasându-se spre interiorul
cilindrului (de la dreapta la stânga). Fluxul de ulei de la pompă circulă din
orificiul P către orificiul B al distribuitorului. Uleiul din partea cealaltă a
pistonului este împins de acesta şi curge spre rezervor prin orificiul A şi orificiul
T al distribuitorului. La sfârşitul cursei, întrucât nu se mai solicită ulei, debitul
pompei trece prin supapa de siguranţă, cu excepţia cazului în care distribuitorul
este în poziţia de aşteptare. În orice caz, sistemul este protejat la suprasarcinile
cilindrului hidraulic.
Supapa cu bilă previne ca sarcina să retragă pistonul, în timp ce acesta este
în cursa de destindere, când sertăraşul se găseşte în partea sângă a distribuitorului.

8.2.2 Circuit cu regenerare

Figura 8.2 prezintă un circuit cu regenerare utilizat pentru a accelera viteza
de destindere a cilindrului hidraulic.

162
În acest sistem, ambele capete ale cilindrului hidraulic sunt conectate în
paralel şi unul din orificiile distribuitorului este blocat. Funcţionarea cilindrului în
timpul retragerii pistonului, a cursei inverse, este aceeaşi cu cea a unui cilindru
hidraulic obişnuit.

Fig. 8.2 Circuitul regenerativ

Dacă este activă poziţia din dreapta a distribuitorului, fluidul de lucru
curge pe ramura din dreapta distribuitorului şi produce retragerea pistonului către
capătul din stânga al cilindrului. În acest mod, lichidul de la pompă ocoleşte
distribuitorul şi intră în partea pistonului cu tijă. Fluidul din capatul celălalt, fără
tijă, se întoarce în rezervor prin distribuitor la fel ca la retragerea normală a
pistonului cilindrului hidraulic.
Când poziţia activă a distribuitorului este schimbată către partea stângă,
pistonul cilindrului hidraulic se destinde.Viteza de destindere este mai mare decât
pentru un cilindru hidraulic obişnuit cu dublu sens. Acest lucru este posibil pentru
că debitul de pe conducta de întoarcere (Q
R
) amplifică (se însumează cu) debitul
pompei (Q
P
) pentru a se obţine debitul total (Q
T
) care este mai mare decât debitul
pompei ce alimentează partea pistonului fără tijă al cilindrului hidraulic.
Ecuaţia pentru calculul vitezei de destindere se poate obţine astfel: debitul
care intră în capătul fără tijă al cilindrului Q
T
este egal cu debitul pompei Q
P
plus
debitul aşa numit regenerator Q
R
, care provine din capătul celălalt al cilindrului,
cel cu tijă, Q
T
=

Q
P
+ Q
R .

Debitul regenerator este egal cu diferenţa dintre aria secţiunii pistonului şi
aria secţiunii tijei (A
P
– A
R
), înmulţită cu viteza de destindere a pistonului (V
Pext
).


163
Q
P
= A
P
V
Pext
- (A
P
– A
R
)V
Pext

Rezolvând ecuaţia, obţinem viteza de destindere a pistonului:
V
Pext
= Q
P
/ A
R

Viteza de retragere a pistonului (la deplasarea în sens invers) este egală cu
debitul pompei împărţit la diferenţa dintre aria secţiunii pistonului şi tijei.

V
Pret
= Q
P
/ (A
P
– A
R
)

De asemenea, trebuie să amintit că la circuitul regenerator al cilindrului
hidraulic, încărcarea în timpul cursei de destindere este mai mică decât cea
obţinută pentru un cilindru hidraulic obişnuit cu dublu sens (vezi paragraful 8.2.1).

8.2.3 Circuitul pompei cu descărcare

Figura 8.3 descrie un circuit folosit pentru o pompă cu descărcare prin
intermediul unei supape de descărcare.

Fig. 8.3 Circuitul pompei cu descărcare

În acest circuit, supapa de descărcare se deschide atunci când pistonul
ajunge la sfârşitul cursei de destindere. Acest lucru se datorează faptului că
supapa de sens menţine uleiul la presiune înaltă în linia pilot a supapei de
descărcare. Când poziţia distribuitorului este schimbată pentru a retrage pistonul
cilindrului hidraulic, mişcarea acestuia reduce presiunea în linia pilot a supapei de
descărcare. Astfel supapa de descărcare se închide până când pistonul este

164
complet retras. La sfârşitul cursei de retragere, presiunea creşte din nou şi astfel se
deschide supapa de deversare. Prin urmare, se observă că supapa descarcă pompa
la sfârşitul cursei de destindere şi retragere, precum şi în poziţia centrală a
distribuitorului.

8.2.4 Aplicarea supapei de compensare

Figura 8.4 arată utilizarea unei compensări sau a unei supape de
contrapresiune ca să păstreze un cilindru montat pe verticală cu pistonul în urcare
în timp ce pompa este în ralanţi.
Supapa de compensare este reglată să se deschidă la o presiune uşor mai
ridicată faţă de presiunea cerută ca să susţină pistonul în sus. Acest lucru permite
pistonului să fie forţat în jos, când presiunea este aplicată pe partea de sus. Pompa
se descarcă astfel prin distribuitor.

Fig. 8.4 Aplicarea supapei de compensare




165
8.2.5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic

Într-unul din capitolele anterioare, am prezentat cum o supapă secvenţială
poate fi folosită pentru a crea operaţiuni secvenţiale într-un circuit hidraulic.
Circuitul descris în figura 8.5 conţine un sistem hidraulic în care două supape
secvenţiale sunt utilizate pentru a controla secvenţa de funcţionare a doi cilindri
hidraulici cu dublă acţiune.

Fig. 8.5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic

Când poziţia activă a distribuitorului este stânga, pistonul cilindrului
hidraulic din stânga se destinde complet şi apoi urmează şi cilindrul hidraulic din
dreapta. Când poziţia activă a distribuitorului este schimbată spre dreapta, pistonul
cilindrului din dreapta se retrage deplin, fiind urmat de pistonul cilindrului din
stânga. Această succesiune a operaţiunilor cilindrilor hidraulici este controlată de
supape de secvenţiere. Poziţia din mijloc a distribuitorului menţine ambii cilindrii
în poziţie de repaus.

166
Aceste tipuri de circuite sunt utilizate frecvent în industria constructoare
de maşini. Exemplificăm cazul în care pistonul cilindrului hidraulic din stânga
trebuie să se destindă, în scopul realizării operaţiunii de prindere a unei piese de
lucru cu ajutorul unei menghine, iar pistonul cilindrului din dreapta conduce un ax
care trebuie să realizeze un orificiu în piesa respectivă. După ce orificiul a fost
realizat, pistonul cilindrului dreapta se retrage primul şi apoi cel din stânga.
Supapa de secvenţiere instalată în circuit asigură ca aceste operaţiuni să aibe loc
în ordinea prestabilită.

8.2.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie

Circuitele de siguranţă în caz de avarie sunt de fapt proiectate pentru a
evita rănirea operatorului sau deteriorarea echipamentelor. În general, acestea
previn orice cădere sau supraîncărcare accidentală a echipamentelor.
Figura 8.6 arată circuitele de siguranţă în caz de avarie în care pistonul
cilindrului hidraulic este împiedicat să cadă în cazul avariei conductei hidraulice.


Fig. 8.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie a conductei hidraulice

Pentru a reduce presiunea-pilot de la capătul liber al pistonului cilindrului
hidraulic trebuie ca supapa de control de la capătul tijei să se deschidă automat,
pentru a permite uleiului să se reîntoarcă în rezervor prin distribuitor.
Acest lucru se întamplă atunci când butonul de împingere distribuitorului
este acţionat pentru a permite presiunii pilot deplasarea sertăraşului
distribuitorului pilot sau prin acţionarea manuală directă.
Distribuitorul operat automat permite curgerea liberă în direcţia opusă
pentru a retrage pistonul cilindrului hidraulic.

167
Figura 8.7 este un alt exemplu de circuit de siguranţă în caz de avarie, în
care este prevăzută protecţia la suprasarcină pentru componentele sistemului.
Distribuitorul cu sertar cilindric 1 este controlat de un buton de comandă
cu trei supape mod, 2.
Când distribuitorul de suprasarcină 3 este în modul oprit, este drenată
conducta pilot a supapei 1.
Dacă pistonul cilindrului hidraulic întâmpină o rezistenţă excesivă în
timpul destinderii, secvenţa supapei 4 împinge distribuitorul de suprasarcină 3.
Aceste canale de scurgere ale liniei pilot a supapei 1, produc întoarcerea la modul
oprit.
Dacă butonul de împingere supapei 2 este apoi utilizat, nu se va mai
întâmpla nimic, cu excepţia cazului în care distribuitorul pilot 3 este operat
manual sau blocat.
Aceasta asigura protecţia componentelor sistemului împotriva presiunii
excesive datorită încărcării excesive a cilindrului în timpul destinderii pistonului.



Fig. 8.7 Circuit de siguranţă cu protecţie la suprasarcină
Distribuitor 3
Distribuitor 2
Distribuitor 1
Supapa 4

168
8.2.7 Controlul vitezei motorului hidraulic

Figura 8.8 ne arată un circuit în care controlul vitezei în circuitul hidraulic
este realizat folosindu-se o supapă de control a fluxului prin compensarea
presiunii.

Fig. 8.8 Sistem cu controlul vitezei motorului hidraulic

Operarea circuitului se face după cum urmează:
• În poziţia centrală a distribuitorului, motorul hidraulic este blocat.
• Atunci când distribuitorul se află în poziţia stângă, motorul se roteşte
într-o singură direcţie (în sensul acelor de ceasornic). Viteza sa poate varia prin
reglarea droselului.
• Atunci când distribuitorul este dezactivat, din nou în poziţia centrală,
motorul hidraulic se opreşte şi se blochează.
• Atunci când distribuitorul se află în poziţia dreaptă, motorul
hidraulic se roteşte în direcţia opusă (în sens invers acelor de ceasornic).

8.2.8 Servosistem mecano -hidraulic – servodirecţia la autovehicule

Figura 8.9 ne arată un servosistem mecano-hidraulic de putere, condus
automat prin operaţie secvenţială, care are loc după cum urmează:
• Admisia sau comanda semnalului se realizează prin acţionarea
volanului.
• Rezultă mişcarea sertăraşului distribuitorului, care permite accesul
uleiului la servomotor.

169

Fig. 8.9 Servosistem mecano-hidraulic

• Tija pistonului servomotorului deplasează roţile prin mecanismul cu
pârghii conducătoare.
• Carcasa distribuitorului este ataşată de mecanismul cu pârghie şi, în
consecinţă, îl poate mişca.
Când carcasa distribuitorului s-a deplasat destul de departe, întrerupe
fluxul uleiului prin acesta. Astfel se opreşte mişcarea servomotorului. Este aşadar,
destul de clar că reacţia mecanică inversă recentrează sertarul distribuitorului
pentru a opri mişcarea la punctul dorit, care în schimb este determinată de poziţia
volanului. Mişcarea adiţională a volanului cauzează mişcarea roţilor
autovehiculului.
Volan
Punct de
pivotare
Roată
Axul roţii
Manşon
culisant
Distribuitor
Cilindru Tija
pistonului
Timonierie
Legătură
170
CAPITOLUL 9

ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA SISTEMELOR DE
ACŢIONĂRI HIDRAULICE

9.1 Introducere

În primii ani de utilizare a sistemelor de acţionări hidraulice, mentenenţa
acestora a fost frecvent efectuată cu stângăcie, neprofesionist, de multe ori fără
succes. Apoi, atitudinea predominantă a fost de a rezolva problemele ivite, adică
după ce sistemul s-a defectat, fără a lua măsurile ce se impun pentru a
preîntâmpina eventualele posibile defecţiuni printr-o întreţinere corespunzătoare.
Cu tehnica de astăzi, de diagnosticare, de măsurare, întreţinere şi reparare, extrem
de sofisticată, industria nu-şi mai poate permite un sistem de mentenanţă dificil,
ineficient care să le scoată din uz o perioadă mare de timp, deoarece costul de
nefuncţionare este foarte mare. În cele ce urmează vom încerca să identificăm
cateva din posibilele cauze ale defecţiunilor la sistemele hidraulice şi, de
asemenea, să examinăm diferite practici de întreţinere pentru a fi urmate în timpul
mentenanţei acestora, împreună cu mijloacele de depanare eficiente.

9.1.1 Cauze frecvente ale defecţiunilor la sistemele de acţionări
hidraulice

Cele mai frecvente cauze din pricina cărora apar defecţiuni la sistemele de
acţionări hidraulice sunt:
1. filtre de ulei înfundate;
2. nivelul scăzut al uleiului din tanc;
3. garnituri de etanşare necorespunzătoare (uzate sau îmbătrânite);
4. înrăutăţirea condiţiilor de aspiraţie pompei care poate duce la apariţia
cavitaţiei şi eventual la deteriorarea pompei;
5. folosirea unui agent hidraulic necorespunzător;
6. creştera excesivă a temperaturii uleiului;
7. creşterea excesivă a presiunii uleiului.
Marea majoritate a acestor probleme pot fi depăşite printr-un regim
planificat de întreţinere preventivă. Configuraţia sistemului de acţionare hidraulică
este un alt aspect crucial al proiectării mentenanţei. Fiecare componentă din
sistem trebuie să fie în mod corespunzător dimensionată şi să formeze o parte
integrantă a sistemului.
De asemenea, este necesar să se asigure un acces facil la componentele
care necesită o inspecţie periodică, monitorizare şi întreţinere cum ar fi filtrele
dopurile de umplere şi de scurgere şi diversele indicatoare de temperatură şi
171
presiune. Toate conductele hidraulice de legătură nu trebuie să aibe fitinguri
restrictive deoarece acestea duc la pierderi de presiune în instalaţie.
Cele trei procedee de întreţinere, care au cel mai mare efect asupra
fiabilităţii, performanţei şi eficienţei sistemului de acţionare hidraulică sunt:
1. Folosirea tipului de agent hidraulic specificat de fabricant, într-o
cantitate suficientă şi cu calităţi corespunzătoare în ceea ce priveşte puritatea şi
vâscozitatea.
2. Curăţarea şi schimbarea periodică a tuturor filtrelor.
3. Asigurarea unor îmbinări etanşe între toate elementele sistemului de
acţionare pentru a nu patrunde aer în sistem.
O mare parte din problemele întâlnite în sistemele hidraulice au fost
semnalate la fluidul hidraulic, de unde rezultă necesitatea prelevării frecvente de
probe şi testarea calităţilor fluidului de lucru. Proprietăţi, cum ar fi vâscozitatea,
greutatea specifică, aciditatea, conţinutul de apă, nivelul de contaminanţi şi
coeficientul de masă necesită o testare periodică. Un alt aspect foarte important
este pregătirea personalului de întreţinere pentru recunoaşterea primelor semne ale
defecţiunilor. Registrele de exploatare trebuie, de asemenea, să menţioneze
defecţiunile din trecut, iar operaţiunile de întreţinere, iniţiate să conţină detalii
cum ar fi: testele de ulei, schimbările de ulei, înlocuirea filtrelor etc.
Oxidarea şi coroziunea sunt fenomene care diminuează în mod grav
calităţile fluidului hidraulic. Oxidarea, care este cauzată de o reacţie chimică între
oxigenul prezent în aer şi particulele prezente în lichid, poate duce la reducerea
substanţială a duratei de viaţă a fluidului. În natură majoritatea produselor de
oxidare sunt, de asemenea, şi solubile în lichid, provocând astfel coroziunea
diverselor componente. Cu toate că rugina şi coroziunea sunt două fenomene
distincte, ambele au contribuţii mari la contaminarea şi uzura agentului hidraulic.
Rugina este rezultatul unei reacţii chimice între fier şi oxigen, şi se produce din
cauza prezenţei apei. Coroziunea, pe de altă parte, este o reacţie chimică între un
metal şi un acid. Coroziunea şi rugina au tendinţa de eroziune a materialelor din
care sunt confecţionate elementele sistemului de acţionare, cauzând o funcţionare
defectuoasă şi pierderi excesive de lichid.

9.1.2 Fenomene de uzură datorită contaminării lichidului

Contaminanţii excesivi din fluidul de lucru au efecte negative asupra
lubrifierii corespunzătoare a elementelor sistemului de acţionare cum ar fi: pompe,
motoare, supape, distribuitoare etc. Acest lucru poate produce uzură şi distrugerea
garniturilor de etanşare care afectează performanţa şi durata de viaţă a acestor
componente, ducând în final la defectarea lor. Un exemplu tipic este uzura
mecanică a sistemului de etanşare cilindrului hidraulic, cauzând pierderi interne
mari şi ducând la defectarea prematură a cilindrului.

172
9.1.3 Probleme cauzate de gazele antrenate în agenţii hidraulici

Formarea bulelor de gaz în lichidul hidraulic este cauzată de fenomenul de
cavitaţie ce se produce în timpul curgerii fluidului, atunci când presiunea scade
sub presiunea de vaporizare a fluidului. Presiunea de vaporizare este acea presiune
la care lichidul începe să se transforme în vapori. Această presiune a vaporilor
creşte odată cu creşterea temperaturii. Fenomenul de cavitaţie duce la crearea de
vapori în fluxul de lichid care pot genera probleme în funcţionarea elementelor de
acţionare. Prezenţa acestor gaze antrenate reduce coeficientul de masă efectiv al
lichidului, cauzând instabilitatea în funcţionare a elementelor de acţionare.
Fenomenul de cavitaţie constă de fapt în vaporizarea lichidului de lucru şi
ulterior condensarea bulelor de vapori. Această condensare a bulelor de vapori are
loc în condiţii de înaltă presiune la ieşirea din pompă, ducând local la creşterea
excesivă a vitezei lichidului care are impact asupra suprafeţelor interne ale
pompei. Aceste forţe mari de impact provoacă exfolierea sau ciupirea suprafeţelor
unor componente ale pompei cum ar fi dinţii angrenajelor, supapele, pistoanele şi
care duc la avaria prematură a pompei. În plus, particulele minuscule de metal,
desprinse din cauza acestui fenomen şi intrate în masa de lichid aflată în mişcare,
au tendinţa de a avaria şi alte componente ale sistemului hidraulic. Cavitaţia poate
duce, de asemenea, la creşterea uzurii pe seama capacităţii reduse de lubrifiere.
Cavitaţia este semnalizată de zgomotul produs la funcţionarea pompei şi,
de asemenea, de scăderea debitului, ca rezultat al presiunii devenită neregulată.
Aerul tinde să rămână blocat în pompă, datorită unui curent în sensul aspiraţiei
sau pe seama unei deteriorări a garniturii axului. În plus, trebuie să se asigure că
aerul iese prin supapa de aerisire în timp ce lichidul este în rezervor, altfel el tinde
să intre pe linia de aspiraţie a pompei. Pentru a evita fenomenul de cavitaţie în
pompă, producătorii recomandă următoarele:
1. Viteza de aspiraţie sa fie ţinută sub 1,5 m/s
2. Lungimea conductei de admisie a pompei sa fie, pe cât posibil, mică
3. Pompa să fie montată, dacă este posibil, cât mai aproape de rezervor
4. Filtrele de joasă presiune să fie folosite la tubulaturile de aspiraţie
5. Utilizarea unui rezervor corect proiectat, care va ajuta la eliminarea
aerului din lichid
6. Utilizarea unui lichid hidraulic recomandat de producător
7. Menţinerea temperaturii uleiului hidraulic în limitele prevăzute, în
funcţie de tipul său, (în general circa 65°C).

9.2 Măsuri de siguranţă

Sistemele electrice sunt, în general, recunoscute ca fiind periculoase în
timpul exploatării şi din această cauză toate întreprinderile care exploatează astfel
de sisteme trebuie să dispună de proceduri de izolare a echipamentelor şi să
173
adopte măsuri de siguranţă a lucrului. Sistemele hidraulice şi pneumatice nu sunt
mai puţin periculoase şi din această cauză, şi pentru ele trebuie întocmite măsuri
de exploatare în siguranţă, materializate într-un document oficial.
Un sistem hidraulic poate prezenta în exploatare următoarele riscuri pentru
operator:
1. Aerul sau uleiul sub presiune, eliberat brusc, poate atinge viteze foarte
mari ce pot duce la accidentarea operatorului
2. Manevrarea bruscă şi aleatoare a componentelor sub presiune ale
sistemelor de acţionări hidropneumetice, cum ar fi buteliile de aer comprimat,
poate fi periculoasă.
3. Uleiul hidraulic scăpat jos este foarte alunecos şi poate provoca
accidente.
Enumerăm mai jos câteva principii de care trebuie să ţinem cont în timpul
operării sistemelor de acţionări hidropneumatice:
1. Implicaţiile ce decurg din orice acţiune trebuie să fie luate în
considerare înainte de a fi efectuată adică, cu alte cuvinte, trebuie anticipate
urmările a tot ceea ce întreprindem
2. Toate elementele care modifică presiunea, ca rezultat al acţiunilor
operatorului, trebuie să fie automatizate
3. Conductele sau componentele sub presiune nu se deconectează. Întregul
sistem ar trebui să fie depresurizat înainte de a deconecta oricare dintre acestea
4. Este necesar să existe un avertisment scris pentru a interzice operarea
sistemului de acţionări de către persoane neautorizate
5. Se verifică dacă acumulatorii din sistemul hidraulic sunt pe deplin
goliţi;
6. Se verifică etanşeitatea sistemului, pentru a preveni scurgerile de ulei pe
podea
7. În cazul în care există o interfaţă electrică la un sistem hidraulic (de
exemplu: solenoizi, traductoare de presiune şi temperatură sau alte aparate
electrice), circuitul de control ar trebui să fie izolat, pentru a reduce riscul de
electrocutare şi posibilitatea izbucnirii unui incendiu
8. După încetarea lucrului, păstraţi zona îngrijită şi curată. Verificaţi orice
scurgere şi confirmaţi funcţionarea corectă a sistemului
9. Multe componente ale sistemelor de acţionări hidropneumatice conţin
arcuri tensionate. În cazul în care sunt eliberate într-un mod necontrolat, ele pot
cauza leziuni operatorului. Arcurile ar trebui să fie îndepărtate cu cea mai mare
atenţie.
În SUA, Administraţia Sănătăţii şi Siguranţei Profesionale din cadrul
Departamentului Muncii descrie şi aplică standardele de siguranţă în locaţii
industriale unde este utilizat echipamentul hidraulic. Pentru informaţii
detaliate, despre standardel OSHA poate fi menţionată publicaţia 2072 OSHA. De
asemenea, Ghidul industriei generale de aplicare a standardelor de siguranţă
174
şi de sănătate, 29 CFR 1910, ne oferă, un set de standarde de siguranţă a operării
echipamentelor hidraulice.
Aceste standarde se referă la următoarele categorii:
• Standarde la locul de muncă
• Standarde de maşini şi echipamente
• Standarde de material
• Standarde de operator
• Standardele surselor de alimentare
• Standarde de proces
Regula de bază este aceea că ar trebui să nu existe niciun fel de compromis
atunci când vine vorba de sănătatea şi siguranţa persoanelor la locul de muncă.

9.3 Curăţenia

Cele mai multe defecte la sistemele de acţionări hidraulice şi pneumatice
sunt cauzate de impurităţi. Particule foarte mici pot cresta etanşările, uza
suprafeţele, bloca orificiile şi chiar pot cauza blocarea supapalor. În mod normal,
componentele nu trebuie demontate dacă la faţa locului nu este curăţenie. Acestea
ar trebui duse la un atelier de lucru curat, dotat cu bancuri speciale. Componentele
şi furtunele vin de la producători cu orificiile sigilate, cu dopuri din plastic pentru
a preveni pătrunderea murdăriei în timpul transportului. Acestea ar trebui să fie
lăsate aşa cum sunt în timpul depozitării şi îndepartate numai când componentul
urmează să fie montat.
Filtrele au rolul de a elimina particulele de praf, dar funcţionează până
când acestea se înfundă. Un filtru murdar poate cauza bypassarea fluidului şi
poate agrava situaţia prin acumularea de particule şi eliberarea bruscă a acestora.
Filtrele ar trebui verificate şi curăţate regulat sau schimbate când este necesar.
Calitatea uleiului într-un sistem hidraulic este, de asemenea, crucială
pentru menţinerea fiabilitaţii. Uleiul care este murdar, oxidat sau contaminat,
formează un nămol lipicios care blochează orificiile mici şi provoacă blocarea
supapelor. Calităţile uleiului ar trebui verificate regulat şi uleiul suspect, schimbat
înainte să apară probleme.

9.4 Întreţinerea preventivă

O mare parte a personalului de exploatare lasă impresia că un departament
de întreţinere există în primul rând pentru a remedia erorile umane care apar. Dar
nu este aşa. Cea mai importantă parte a responsabilităţii departamentului de
întreţinere este de a efectua întreţinerea de rutină planificată, altfel cunoscută sub
numele de întreţinere preventivă.

175
Întreţinerea preventivă se referă în principal la:
• Deservirea regulată a echipamentului
• Verificarea funcţionării corecte
• Identificarea potenţialelor defecte şi rectificarea sau corecţia lor
imediată.
Ca un beneficiu, adesea trecut cu vederea, al intreţinerii preventive
planificate este pregătirea tehnicienilor de întreţinere în operaţii specifice
sistemelor de acţionări hidropneumatice pentru care sunt responsabili. Cele mai
multe dintre problemele comune enumerate în secţiunea introductivă a acestui
capitol pot fi eliminate în cazul în care este întreprins un program planificat de
întreţinere preventivă.
Mai mult de 50% din problemele constatate la sistemele hidraulice se
datorează agentului hidraulic. Acesta este motivul pentru care este necesară
prelevarea regulată de probe şi de testare a lichidului hidraulic. Un kit portabil de
testare a fluidului hidraulic este disponibil cu uşurinţă în zilele noastre. Acesta
ajută la efectuarea testelor de bază la faţa locului. Testele care pot fi efectuate
includ: stabilirea vâscozităţii, conţinutul de apă şi de particule de contaminare.
Este vital ca personalul de întreţinere să fie instruit pentru a efectua
activităţi de întreţinere în mod eficient. Un tehnician ar trebui să fie, de asemenea,
în măsură să recunoască rapid simptomele potenţialelor probleme hidraulice. De
exemplu, o pompă poate fi zgomotoasă atunci când apare cavitaţia din cauza unui
filtru înfundat de pe aspiraţie. Ar putea fi, de asemenea, din cauza neetanşeităţii
tubulaturii de aspiraţie care permite pătrundere de aer în pompă. În cazul în care
cavitaţia se datorează pătrunderii de aer în pompă, uleiul din rezervor are tendinţa
de a face spumă. Atunci când aerul este antrenat în ulei, provoacă o funcţionare
necorespunzătoare a elementelor de acţionare hidraulică. Mişcarea lentă a unui
mecanism de acţionare se poate datora, de asemenea, vâscozităţii ridicate a
fluidului.
Tehnica de întreţinere preventivă este cu adevărat eficientă, atunci când
are un sistem de raportare şi de înregistrare. Aceste rapoarte ar trebui să includă
următoarele:
• Tipurile de simptome întâlnite, precum şi modul în care acestea au fost
detectate, la un moment dat, specificat
• Descrierea operaţiunilor de întreţinere efectuate. Acest lucru ar trebui să
includă data, înlocuirea de piese, precum şi timpul de nefuncţionare
• Înregistrarea datelor atunci când uleiul a fost testat, adăugat sau înlocuit
• Înregistrarea datelor în cazul în care filtrele au fost curăţate sau înlocuite.
Procedurile de întreţinere corespunzătoare cu privire la pierderile externe
de ulei sunt, de asemenea, esenţiale. Pericolele din cauza scurgerilor de ulei pe
podea ar trebui să fie prevenite. Şuruburile şi şaibele sistemelor de prindere ar
176
trebui să fie strânse de îndată ce se observă slăbirea lor pentru că acestea pot
provoca necoliniaritatea (descentrarea) cuplei pompei cu arborele de acţionare.

9.4.1 Dispozitive de etanşare

Pierderile de ulei dintr-un sistem hidraulic reduc eficienţa acestuia şi duc
la scăderea puterii sistemului. Pierderea internă nu duce la micşorarea cantităţii de
lichid din sistem pentru că lichidul se întoarce înapoi în rezervor. Pierderile
externe reprezintă însă o micşorare a cantităţii de lichid din sistem. Montarea unei
conducte necorespunzătoare este cea mai frecventă cauză de pierdere externă.
Garniturile de etanşare ale axului pompei, precum şi garniturile cilindrilor
hidraulici pot suferi deteriorări, datorită unui centraj incorect, conducând la
scurgeri din sistem.
Etanşările sunt utilizate în echipamentele hidraulice pentru a preveni
pierderile excesive interne şi externe şi, de asemenea, pentru a preveni
contaminarea lichidului. Etanşările pot fi de tip pozitiv sau negativ şi sunt
proiectate, în general, pentru aplicaţii statice sau dinamice. Etanşările pozitive nu
permit pierderi nici interne, nici externe. Etanşările negative permit pierderi
interne mici.
Etanşările statice sunt folosite între piesele conjugate, care nu au o mişcare
relativă una faţă de cealaltă. Figura 9.1 prezintă unele dintre etanşările statice,
inclusiv garniturile cu flanşe. Etanşările statice sunt comprimate între două părţi
rigid conectate. Ele reprezintă o îmbinare simplă şi non-uzabilă, care ar fi lipsite
de probleme dacă ar fi corect asamblate. Etanşările dinamice sunt asamblate între
părţile conjugate care se mişcă una faţă de cealaltă. Ele sunt supuse uzurii şi
ruperii, astfel că una din piesele conjugate freacă în etanşare. Cele mai utilizate
tipuri de etanşări sunt:
- Inele tip O
- Garnituri de compresie
- Segmenţi de piston
- Inele piston
- Inele racloare










177










Fig. 9.1 Etanşări statice

Etanşare inel în V
Asamblare V- inel sunt tipuri de etanşări compresibile, care sunt folosite în
aproape toate aplicaţiile mişcărilor alternative. Acestea includ tijele şi cilindrii,
precum şi pistoanele pompelor şi ale motoarelor hidraulice. Aici, ajustarea corectă
este esenţială, deoarece o strângere excesivă va accelera uzura şi ruperea acestora.

Etanşarea pistonului
Etanşările pistonului se proiectează special pentru pistoanele din pompele
cu pistoane, cu mişcare alternativă şi cilindrii hidraulici. Ele trebuie să oferă cele
mai bune condiţii de funcţionare şi fiabilitate ridicată pentru acest tip de aplicaţie.
În figura 9.2 se prezintă o etanşare tipică de piston pentru cazurile când acestea
sunt cu simplă sau dublă acţiune.
178


Fig. 9.2 Etanşarea pistonului cu simplă acţiune şi cu dublă acţiune

Etanşări ale pistonului cu inele nemetalice
Aceste etanşări sunt confecţionate, de regulă, din tetraflorură etilen, un
material inert şi dur. Coeficientul lor de frecare este extrem de scăzut şi permite să
funcţioneze complet uscat şi, în acelaşi timp, poate preveni crăparea pereţilor
cilindrului. Acest tip de inel al pistonului este ideal pentru aplicaţii unde prezenţa
lubrifianţilor poate fi dăunătoare sau chiar periculoasă.
Cele mai frecvente tipuri de materiale folosite pentru etanşări sunt
următoarele:
1. Pielea: aceast material este dintr-o singură bucată şi este ieftin. Totuşi,
tinde să se deterioreze când se usucă şi nu poate suporta temperaturi de peste
93° C. De asemenea, pielea nu poate rezista corespunzător la temperaturi de sub
-50° C.
2. Cauciucul: acest material este robust, ieftin şi suportă uzura. Are o
funcţionare corespunzătoare într-un interval larg al temperaturilor, între – 45°C şi
121° C şi, de asemenea, menţine caracteristicile de etanşare bune în acest interval.
3. Siliconul: acest elastomer poate funcţiona corespunzător într-o gamă
extrem de largă de temperatură (între -68° C şi 232° C). Aşadar, acesta este
utilizat pe scară largă la etanşările axului de rotaţie şi etanşările statice. Siliconul
nu este folosit în aplicaţiile cu etanşări dinamice cu mişcare alternativă pentru că
are o rezistenţă scăzută la uzură.
4. Neoprenul: acest material este utilizat cu success în interval de
179
temperatură de la -54°C la 120°C. El are tendinţa de a se vulcaniza dincolo de
această temperatură.
5. Vitonul: acest material conţine aproximativ 65% fluor. El a devenit un
standard de material pentru garnituri de tip elastomeri pentru a fi utilizate la
temperaturi ridicate de până la 260°C. Temperatura minimă la care aceste etanşări
operează este de aproximativ -29° C (-20° F).
6. Tetrafloretilen: este un tip de material plastic, utilizat pe scară largă la
etanşări. Este inert din punct de vedere chimic, având o rezistenţă excelentă până
la temperaturi de 370°C. În plus, posedă un coeficient de frecare extrem de scăzut.
Un dezavantaj major al acestui tip de material este tendinţa lui de a curge la
presiune, formând pelicule subţiri. Acest lucru poate fi neutralizat în mare măsură,
utilizând unele materiale de umplere, cum ar fi grafitul, azbestul şi fibra de sticlă.

9.5 Diagnosticarea defecţiunii

Diagnosticarea defecţiunii şi remedierea acesteia sunt de multe ori,
efectuate accidental sau într-un mod întâmplător, conducând la schimbarea unui
produs fără niciun motiv logic. O astfel de abordare poate fi în cele din urmă cel
mai rapid şi mai ieftin mod de a repune un sistem defect în funcţiune. Totuşi,
trebuie să existe o abordare mai bună, mai sistematică pentru a corecta acea
problemă. Pentru diagnosticarea defecţiunilor, se parcurg următoarele etape:
1. Analiza informaţiilor legate de funcţionarea necorespunzătoare a
sistemului
2. Stabilirea testelor ce trebuiesc efectuate pentru a identifica cauzele
defecţiunii
3. Efectuarea şi analiza testelor
4. Identificarea şi localizarea defecţiunii pe baza informaţiilor şi
rezultatelor testelor efectuate
5. Stabilirea tipului de reparaţie precum şi a tehnologiei ce se va utiliza;
6. Efectuarea reparaţiei
7. Probarea instalaţiei după efectuarea reparaţiei
8. Consemnarea în cartea tehnică a defecţiunii şi reparaţiei efectuate

9.5.1 Recunoşterea semnelor defecţiunii sau funcţionării
necorespunzătoare

Înainte de a intra în specificaţiile găsirii defecţiunii, să discutăm câteva
indicaţii generale de funcţionare defectuoasă în sistemul hidraulic.
1. Căldură excesivă
Căldura excesivă într-un sistem hidraulic este un indiciu serios al
existenţei unor probleme, iar cauzele ar putea fi următoarele:
1.1 Un dispozitiv de cuplare aliniat greşit sau o centrare necorespunzătoare a
180
maşinilor de rotaţie, care duc la o solicitare excesivă a rulmenţilor, generând
căldură.
1.2 O conductă de retur neobişnuit de caldă, care ar putea fi determinată de
funcţionarea defectuoasă a unor supape.
1.3 Fenomene de cavitaţie şi frecare în pompe ce pot genera, de asemenea,
cantităţi excesive de căldură.
1.4 Creşterea pierderilor interne în componentele sistemului, ca urmare a
utilizării fluidelor hidraulice cu vâscozitate mică, ducând la generare de căldură.
2. Zgomot excesiv
Zgomotele excesive pot rezulta din:
2.1 Probleme legate de uzuri şi centrări necorespunzătoare.
2.2 Cavitaţia pompei sau prezenţa de aer în agentul hidraulic.
2.3 Prezenţa impurităţilor în agentul hidraulic care pot provoca vibraţii ale
supapelor şi implicit pot genera zgomote.
2.4 Nivelul lichidului din rezervor este scăzut şi filtrele sunt murdare sau
înfundate.
2.5 Viteza excesivă şi conducte de admisie slăbite.
2.6 Vâscozitate mare a agentului hidraulic.
2.7 Cuplaje deteriorate sau uzate.
3. Debit necorespunzător
În cele ce urmează este prezentată o listă de cauze comune care pot
conduce la condiţii de presiuni incorecte într-un circuit hidraulic:
3.1 Nivelul necorespunzător al uleiului din rezervor.
3.2 Filtre murdare sau înfundate.
3.3 Conducta de aspiraţie înfundată.
3.4 Pompă deteriorată.
3.5 Conexiuni neetanşe şi prezenţa aerului în instalaţie.
3.6 Cuple deteriorate sau nealiniate.
3.7 Supape de control deteriorate.
4. Presiune necorespunzătoare
Condiţiile de presiune necorespunzătoare pot rezulta din:
4.1 Agenţii hidraulici contaminaţi cu impurităţi şi filtre înfundate.
4.2 Nivelul necorespunzător al uleiului din rezervor şi prezenţa aerului.
Atunci când depanăm sistemele hidraulice, ar trebui să ţinem seama de
faptul că pompa produce fluxul de lichid. Totuşi, trebuie să existe şi o rezistenţă la
curgere, în scopul de a avea presiune. În cele ce urmează, vom prezenta o listă de
probleme operaţionale ale sistemului hidraulic şi cauzele probabile care ar trebui
investigate în timpul depanării.




181
Defecte Cauze Probabile
1. Pompa este
zgomotosă
(a) Aer pătruns în aspiraţia pompei
(b) Centrajul incorect al pompei
(c) Vâscozitate excesivă a uleiului
(d) Filtru de pe aspiraţie murdar
(e) Vibraţia supapei
(f) Pompă deteriorată
(g) Turaţia excesivă a pompei
(h) Admisie neetanşă sau deteriorată
2. Presiune scăzută
sau
necorespunzătoare
(a) Aer în lichid
(b) Supapa de descărcare reglată la valori mici
(c) Supapa de descărcare nu este aşezată corect
(d) Pierderi în linia hidraulică
(e) Pompa defectă sau uzată
(f) Acţionare defectă sau uzată
3. Lipsa presiunii (a) Rotaţia pompei în sens invers
(b) Tubulaturi cu pierderi
(c) Nivel scăzut de ulei în rezervor
(d) Funcţionarea defectuoasă a supapei de descărcare
(e) Întreg debitul pompei bypassat în tanc datorită unei valvule
defecte
4. Motor hidraulic
blocat
(a) Pompa defectă
(b) Distribuitorul nu reuşeşte să schimbe direcţia
(c) Presiunea sistemului prea mică
(d) Motor hidraulic defect
(e) Supapă de descărcare blocată deschis
(f) Motor hidraulic încărcat excesiv
(g) Supapa de reţinere instalată greşit (invers)
5. Mişcarea uşoară
sau accidentală a
supapei
(a) Aer în sistem
(b) Vâscozitate mare a fluidului
(c) Pompa uzată sau deteriorată
(d) Pompa cu turaţie prea mică
(e) Pierderi excesive prin elementele de acţionare
(f) Distribuitor defect sau murdar
(g) Aerisirile din rezervor, blocate
(h) Nivelul scăzut al lichidului din rezervor
(i) Supapa de reţinere defectă
(j) Supapa de descărcare defectă
6. Supraîncălzirea
lichidului hidraulic
(a) Schimbător de căldură oprit sau înfundat
(b) Componentele sau conductele sistemului sunt subdimensionate
(c) Lichidul de lucru, inadecvat
(d) Funcţionarea continuă a supapei de descărcare
(e) Sistem suprasolicitat
(f) Lichid murdar
(g) Rezervor prea mic
(h) Furnizarea inadecvată de ulei în rezervor
(i) Turaţia excesivă a pompei
(j) Aerisire înfundată sau de mărime inadecvată
182
Acum că am înţeles conceptele de bază ale diagnosticării defecţiunilor la
componentele unui sistem hidraulic, să ne familiarizăm în continuare cu tehnicile
de depanare clasificate în cinci categorii principale. Efectele care indică
disfuncţionalităţi ale sistemului sunt în formă de diagrame de flux, în timp ce
remedierile sunt enumerate în trepte, pentru a facilita înţelegerea uşoară.

1. Zgomot excesiv

Defecţiunea Cauze Mod de remediere
A.
Pompă zgomotoasă
Cavitaţie Remediu (a)
Aer în agentul hidraulic Remediu (b)
Centraj incorect Remediu (c)
Pompă uzată sau deteriorată Remediu (e)
B.
Motor zgomotos
Centraj incorect Remediu (c)
Motor sau cuplă uzată sau deteriorată Remediu (e)
C.
Supapă zgomotoasă
Reglarea la minim sau închiderea supapei Remediu (d)
Supapă uzată Remediu (e)

Remedieri:
(a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
1. Înlocuirea filtrelor murdare, conductelor de admisie înfundate şi
aerisirea rezervorului.
2. Înlocuirea lichidului, comutarea pe viteza specifică a pompei şi
repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.
(b) Oricare sau toate dintre următoarele:
1. Umplerea rezervorului la nivelul necesar, aerisirea sistemului şi
verificarea etanşării conductei de admisie.
2. Înlocuirea etanşărilor axului pompei.
(c) A se verifica starea rulmenţilor, etanşărilor cuplelor şi centrajul.
(d) Valoarea presiunii să fie corectată.
(e) Revizie şi înlocuire.


2. Căldură excesivă

Defecţiunea Cauze Mod de remediere
A.
Pompă supraîncălzită

Fluid supraîncălzit Remediu: vezi la D
Cavitaţie Remediu (a)
Aer în lichidul hidraulic Remediu (b)
Supapă de descărcare reglată la valori
superioare
Remediu (d)
Supraîncărcarea pompei Remediu (c)
Pompă uzată sau defectă Remediu (e)
B. Fluid supraîncălzit Remediu: vezi la D
183
Motor supraîncălzit Supapă de descărcare reglată la valori
superioare
Remediu (d)
Supraîncărcarea motorului hidraulic Remediu (c)
Motor uzat sau deteriorat Remediu (e)
C.
Supapă supraîncălzită
Fluid supraîncălzit Remediu: vezi la D
Reglarea incorectă a supapei Remediu (d)
Supapă defectă sau deteriorată Remediu (c)
D.
Agent hidraulic
supraîncălzit
Presiune prea mare în sistem Remediu (d)
Supapă de descărcare, reglată la valori
superioare
Remediu (d)
Agentul hidraulic murdar sau cu presiune
mică
Remediu (f)
Vâscozitate incorectă Remediu (f)
Sistemul de răcirea a agentului hidraulic
defect
Remediu (g)
Pompă, motor, supapă sau alte
componente hidraulice sunt uzate
Remediu (e)

Remedieri:
(a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
1. Înlocuirea filtrelor murdare, a conductelor de admisie înfundate şi
aerisirea rezervorului.
2. Schimbarea lichidului, comutarea pe viteza specifică a pompei şi
repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.
(b) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
1. Umplerea rezervorului la nivelul necesar, aerisirea sistemului şi
verificarea etanşării conductei de admisie.
2. Înlocuirea etanşărilor axului pompei.
(c) A se verifica starea rulmenţilor, etanşărilor cuplelor şi centrajul. Piesele
gripate mecanic să fie identificate şi înlocuite.
(d) Valoarea presiunii să fie corectată.
(e) Revizia şi înlocuirea.
(f) Filtrele să fie înlocuite şi lichidul hidraulic să fie schimbat în cazul
vâscozităţii improprii a acestuia.
(g) Curăţarea răcitorului, înlocuirea supapei de control a răcitorului
repararea sau înlocuirea răcitorului.








184
3. Debit incorect

Defecţiunea Cauze Mod de remediere
A. Debit lipsă Pompa nu primeşte lichid Remediu (a)
Pompa nu funcţionează Remediu (e)
Cuplă uzată sau centraj incorect Remediu (e)
Sensul de rotaţie a pompei este greşit Remediu (c)
Controlul direcţional în poziţie greşită Remediu (f)
Trecerea lichidului prin supapa de descărcare Remediu (d)
Pompă deteriorată Remediu (c)
Pompă asamblată incorect Remediu (e)
B. Debit
insuficient
Reglarea debitului la valori mici Remediu (d)
Reglare necorespunzătoare a supapei de
descărcare
Remediu (d)
Bypassarea lichidului prin supapa parţial
deschisă
Remediu (e) sau (f)
Scurgeri externe din sistem Remediu (b)
Mecanismul de modificare a debitului pompei
este defect
Remediu (e)
Turaţia pompei insuficientă Remediu (h)
Pompa, motorul hidraulic, supapa sau alte
componente uzate
Remediu (e)
C. Debit
excesiv
Reglarea debitului la valori mari Remediu (d)
Mecanismul de modificare a debitului pompei
este defect
Remediu (e)
Turaţia pompei insuficientă Remediu (h)
Pompă de mărime necorespunzătoare Remediu (h)

Remedieri:
(a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii:
(1) Înlocuirea filtrelor murdare ale conductelor de admisie înfundate şi
aerisirea rezervorului;
(2) Înlocuirea lichidului, comutarea pe viteza specifică a pompei şi
repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.
(b) Strângerea conexiunilor neetanşe şi golirea sistemului.
(c) Verificarea pompei sau a defecţiunii. Înlocuirea şi centrarea
cuplajului.
(d) Ajustare.
(e) Revizie sau înlocuire.
(f) Verificarea poziţiei controlelor operate manual, verificarea
circuitului electric al controlelor solenoidului. Repararea sau înlocuirea supapei de
presiune a pompei;
(g) Înversarea sensului de rotaţie.
(h) Înlocuirea cu unitatea corespunzătoare.

185
1. Presiunea incorectă

Defecţiunea Cauze Mod de remediere
A. Lipsă presiune Lipsa debitului Remediu: vezi punctul 3A,
din tabelul anterior
B. Presiune mică Existenţa unei căi de descărcare a presiunii Remediu: vezi punctul 3A şi
B din tabelul anterior
Supapa de reducere a presiunii reglată la
valori mici
Remediu (d)
Supapa de reducere a presiunii defectă Remediu (d)
Pompa sau motorul hidraulic defecte Remediu (e)
C. Presiune
neregulată
Aer în lichid Remediu (b)
Supapă de descărcare uzată Remediu (e)
Lichid contaminat Remediu (a)
Acumulatorul defect sau işi pierde
încărcarea
Remediu (c)
Pompă sau motorul hidraulic uzate Remediu (e)
D. Presiune
excesivă
Supapa de reducere a presiunii sau de
descărcare reglate necorespunzător
Remediu (d)
Mecanismul de modificare a debitului
pompei este defect
Remediu (e)
Supapa de reducere a presiunii sau de
descărcare uzate sau defecte
Remediu (e)

Remedieri:
(a) Înlocuirea filtrelor murdare. Înlocuirea lichidului hidraulic.
(b) Strângerea conexiunilor neetanşe, umplerea rezervorului la nivelul
specificat şi purjarea sistemului.
(c) Verificarea supapei de gaz în vederea identificării pierderilor prin
neetanşeităţi şi corectarea presiunii dacă nu este cea normală.
(d) Reglarea.
(e) Revizia şi înlocuirea.













186
5. Funcţionarea defectuoasă

Defecţiunea Cauze
Mod de
remediere
Lipsă
funcţionare
Fără curgere sau presiune Remediu: vezi
punctul 3
Aparatele de limitare sau secvenţiere mecanice,
electrice sau hidraulice defecte sau reglate greşit
Remediu (e)
Legătura mecanică Remediu (b)
Lipsa semnalului de comandă Remediu (f)
Amplificatorul servomecanismului este inactiv sau
reglat greşit
Remediu (c)
Servo-supapă inactivă Remediu (f)
Motor hidraulic defect Remediu (e)
Funcţionare
lentă
Curgere lentă Remediu: vezi
punctul 3
Vâscozitatea lichidului prea mare Remediu (a)
Presiunea de comandă insuficientă pentru supape Remediu: vezi
punctul 4
Lipsa ungerii maşinii sau cuplajului Remediu (g)
Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu
întreruperi sau este reglat greşit
Remediu (c)
Blocarea servo-supapei Remediu (d)
Motor hidraulic uzat sau defect Remediu (e)
Funcţionare
neregulată
Presiune neregulată Remediu: vezi
punctul 4
Aer în lichidul hidraulic Remediu: vezi
punctul 1
Lipsa ungerii maşinii sau cuplajul Remediu (g)
Semnal de comandă întâmplător Remediu (f)
Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu
întreruperi sau este reglat greşit
Remediu (c)
Traductorul de reacţie inversă funcţionează neregulat Remediu (e)
Blocarea servo-supapei Remediu (d)
Motor hidraulic uzat sau defect Remediu (e)
Funcţionare
rapidă
Curgere excesivă Remediu: vezi
punctul 3
Traductorul de reacţie inversă funcţionează neregulat Remediu (e)
Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu
întreruperi sau este reglat greşit
Remediu (c)
Cu prioritate mers în gol Remediu (h)

Remedieri:
(a) Fluidul este în stare rece. De asemenea, se verifică vâscozitatea
fluidului şi dacă se găsesc nereguli, se înlocuieşte cu un fluid cu vâscozitate
corespunzătoare.
(b) Localizarea problemelor şi repararea.
187
(c) Reglarea, repararea sau înlocuirea.
(d) Curăţarea, reglarea sau înlocuirea. Verificarea stării fluidului din
sistem şi de asemenea verificarea stării filtrelor.
(e) Revizia şi înlocuirea.
(f) Repararea consolei de comandă/cablurile interconectoare.
(g) Gresarea.
(h) Reglarea, repararea sau înlocuirea supapei de contrabalansare.

Instrumente de diagnosticare
Sistemele hidraulice depind de debitul şi presiunea corespunzătoare
produsă de pompă, pentru a furniza mişcarea mecanismului de acţionare, necesară
producerii lucrului mecanic. De aici debitul şi presiunea sunt doi parametri
importanţi de diagnosticare a defecţiunilor unui sistem hidraulic. Temperatura este
al treilea parametru important măsurat periodic, deoarece afectează vâscozitatea
lichidului de lucru. Utilizarea debitmetrelor poate ajuta pentru a stabili dacă
pompa produce sau nu debitul necesar. De asemenea, manometrele pentru a vedea
dacă avem presiune suficientă în sistem şi termometrele pentru a măsura
temperatura lichidului de lucru.

9.6 Proceduri de montare

Punerea incorectă în funcţiune a componentelor hidraulice în perioada
iniţială de funcţionare poate duce la deteriorare, datorită ungerii inadecvate,
cavitaţiei şi aerului pătruns în sistem, care poate nu apar nici după sute sau chiar
mii de ore de serviciu. Pentru a evita deteriorarea sistemului şi a componentelor în
timpul fazei de pornire, procedurile de montare ale producătorului trebuie
respectate.
Pentru montarea sistemelor hidraulice, după ce componentele sistemului
au fost înlocuite, sau în cazul în care operaţiunile de mentenanţă au fost efectuate,
sunt utilizate următoarele proceduri generale prezentate mai jos. Aceleaşi
proceduri pot fi aplicate atunci când se montează sisteme noi.

9.6.1 Premontarea

În cazul în care sistemul are defecţiuni la o componentă majoră, cum ar fi
o pompă:
• Golirea şi curăţarea rezervorului pentru a se verifica eventuala
existenţă a particulelor metalice şi a altor impurităţi.
• Înlocuirea tuturor filtrelor.
188
• Înlocuirea lichidului. În sistemele mari la care costul de schimbare
a lichidului de lucru este mare, lichidul ar trebui să fie circulat printr-un filtru 10μ
(fără by-pass) înainte de reîncărcarea în sistem.
• Când se montează pompele şi motoarele hidraulice, se verifică
centrajul cuplei cu axele acestora.
• La sistemele cu buclă închisă, se verifică îndeaproape furtunele şi
ţevile de presiune înaltă şi se înlocuiesc tubulaturile suspecte. Un furtun sau o
ţeavă spartă pot distruge pompa sau motorul hidraulic prin cavitaţie.
• După montarea fiecărui cilindru hidraulic, se umple fiecare cilindru
cu ulei curat, ori de câte ori este posibil, înainte de a monta tubulaturile. Acest
lucru reduce riscul de comprimare a aerului în cilindri în timpul fazei de pornire,
care în final poate duce la deteriorarea etanşărilor sau a cilindrilor în sine;
• După montarea motorului şi a altor linii de conectare: la cilindrii
hidraulici, se umple motorul cu ulei curat din orificiul cel mai de sus şi se
conectează linia de scurgere.
• Se deschide supapa liniei de aspiraţie de la rezervor şi se ventilează
tot aerul din sistemul liniei de aspiraţie de la pompă. Acest pas nu este necesar
pentru pompa de tip piston.

9.6.2 Montarea

• Se verifică dacă toate conexiunile de conducte şi furtune din cadrul
sistemului sunt strânse.
• Se verifică dacă nivelul lichidului din rezervor este peste nivelul
minim.
• Se verifică dacă sistemul va porni într-o condiţie nesolicitantă,
adică în gol, fără sarcină. Se iau măsuri de precauţie, de siguranţă, pentru a
preveni mişcarea maşinii atunci când sistemul este activat în faza iniţială de
demarare.
• În cazul în care motorul hidraulic are un echipament electric se va
confirma dacă direcţia de deplasare sau de rotaţie a motorului este corectă, prin
impulsuri la motor.
• Se porneşte motorul la cea mai mică viteză posibilă (rot/min).
• La sistemele cu buclă închisă, se monitorizează presiunea de
descărcare. În cazul în care presiunea specificată de producător nu se stabilizează
în 20-30 s, se opreşte motorul şi se cercetează cauza. Nu se porneşte sistemul, fără
presiune adecvată.
• La pompele cu debit variabil şi motoarele cu linii pilot de joasă
presiune, se ventilează aerul din liniile pilot şi se asigură că liniile sunt pline cu
ulei. Atenţie! Nu se goleşte lichidul din liniile pilot de înaltă presiune – poate
rezulta rănirea personalului. Dacă există dubiu nu se golesc linile pilot.
189
• Se permite sistemului să ruleze în modul inactiv şi descărcare
pentru 5 min. Se monitorizează pompa pentru orice zgomote neobişnuite sau
vibraţii, se inspectează sistemul pentru depistarea eventualelor pierderi şi se
verifică nivelul lichidului din rezervor.
• Se operează sistemul fără sarcină. Se face o cursă uşoară a
cilindrilor, având grijă să nu dezvolte presiune la capătul cursei pentru a evita
compresia aerului blocat care poate deteriora etanşarea. Se continuă să se opereze
în acest mod, până când tot aerul este evacuat şi sistemul de acţionare
funcţionează fără probleme.
• Se testează funcţionarea sistemului cu sarcina corespunzătoare.
• Se inspectează sistemul pentru depistarea eventualelor pierderi.
• Se opreşte motorul primar. Se elimină toate aparatele de masură
montate în timpul asamblării şi se verifică nivelul lichidului din rezervor şi partea
de sus a acestuia, dacă este necesar.
• Se pune maşina la mers înapoi.

9.7 Prevenirea defectării premature a componentelor hidraulice

Defectarea prematură a componentelor hidraulice micşorează
productivitatea şi măresc costurile operaţionale ale sistemului hidraulic. Această
defectare poate fi pur şi simplu definită ca defectarea componentei înainte de
atingerea perioadei estimate de viaţă a acestuia. Durata de viaţă probabilă a
fiecărui component în cadrul sistemului hidraulic variază şi este influenţată de un
număr de factori cum ar fi:
• Tipul de component.
• Proiectarea circuitului.
• Sarcina de funcţionare.
• Regimul nominal de exploatare.
• Condiţiile de funcţionare.
Din perspectiva exploatării şi întreţinerii, factorul care are cel mai mare
impact asupra duratei de viaţă a unei componente este modul în care acesta este
exploatat. Următoarele situaţii vor avea un impact negativ asupra funcţionării
sistemului şi, în cazuri extreme, pot duce la o defectare prematură.

9.7.1 Lichidele cu temperatură înaltă

O temperatură a fluidului peste 82°C dăunează etanşărilor şi reduce durata
de viaţă a fluidului. La temperaturi mai ridicate, lubrifierea inadecvată datorită
scăderii vâscozităţii lichidului poate produce daune la componentele sistemului.
Pentru a evita deteriorarea sistemului datorită supraîncălzirii, este important a se
monta în sistem un avertizor de temperatură.
190
9.7.2 Vâscozitate incorectă a lichidelor

În general, o eficienţă optimă de funcţionare este realizată cu vâscozitatea
lichidului cuprinsă intre 16-36 cSt. Durata de viaţă maximă a rulmentului este
realizat cu o vâscozitate de minimum 25 cSt. Un lichid cu o vâscozitate foarte
mare poate deteriora componentele sistemului, prin cavitaţie, în timp ce lichidele
cu vâscozitate mică pot duce la deteriorarea prin lubrifiere insuficientă.

9.7.3 Contaminarea fluidelor

Contaminarea lichidului hidraulic poate să apară pe seama influenţei
aerului, a apei, a particulelor solide sau oricăror alte probleme care afectează
funcţia unui fluid. Contaminarea cu aer poate duce la deteriorarea componentelor
sistemului, prin pierderea de lubrifiere, supraîncălzirea şi oxidarea etanşărilor.
Contaminarea cu aer se produce, în general, datorită vârtejului de la pompa de
aspiraţie (ca urmare, a nivelului de ulei scăzut din rezervor) sau etanşării
defectuoase. Pentru a evita acest lucru, nivelul de ulei din rezervor trebuie să fie
întotdeauna menţinut în limitele prescrise.
Contaminarea lichidului hidraulic cu apă poate duce la deteriorarea
componentelor sistemului prin coroziune, cavitaţie şi modificarea vâscozităţii
fluidului. Pentru a evita acest lucru, se asigură că toate punctele posibile de
penetrare a apei în spaţiul rezervorului de ulei sunt obturate. De asemenea, se
asigură că nivelul maxim de ulei este menţinut pentru a reduce condensarea în
rezervor.
Contaminarea cu particule solide poate duce la deteriorarea componentelor
sistemului prin uzură abrazivă. Aceasta poate fi generată şi pe plan intern.
Punctele de intrare comună a particulelor contaminate sunt prin spaţiul de aer al
rezervorului şi de pe suprafaţa tijei cilindrului. Pentru a evita acest lucru şi pentru
a reduce sarcina de contaminare pe filtrele sistemului, ar trebui să fie întreprinse
următoarele măsuri:
• Toate punctele de penetrare în spaţiul rezervorului trebuie să fie
etanşate şi, de asemenea, trebuie instalat la aerisire un filtru de aer de 5 μ.
• Filtrele ar trebui să fie înlocuite în mod regulat şi nivelul de
contaminare din fluid monitorizat prin prelevarea de probe regulate.

9.7.4 Incorectă iniţiere sau ajustare

Incorecta punerea în funcţiune a sistemului hidraulic poate duce la
deteriorarea componentelor sistemului prin lubrifiere inadecvată, cavitaţie şi
aerare. În plus, reglările incorecte din sistemul hidraulic pot duce la deteriorarea
componentelor prin suprapresiune, cavitaţie şi aerare.
191
9.7.5 După producerea defecţiunii

Atunci când are loc o defecţiune prematură, ar trebui să fie efectuată o
investigaţie aprofundată, pentru a înţelege cauza principală a acesteia. Dacă este
necesar se consultă un specialist hidraulic. Deşi, analiza defecţiunii nu este
concludentă în toate cazurile, ea poate furniza indicii valoroase la identificarea
cauzei probabile. Acest lucru este esenţial pentru a desfăşura o acţiune de
remediere, menită să prevină o reapariţie a ei.

192
ANEXĂ

SIMBOLURI UTILIZATE ÎN CADRUL SISTEMELOR DE
ACŢIONĂRI HIDRAULICE

La noi în ţară se aplică regulile STAS 7145-86 pentru acţionările
hidrostatice şi pneumostatice şi regulile STAS 6755-81 pentru simbolurile
automatizărilor. În Marea Britanie se utilizează standardul BS 2917-93.
Echivalentul internaţional pentru simbolurile sistemelor de acţionări hidraulice
este ISO 1219-91.

Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
1. Semne convenţionale constructive.
1.1 Linie.
Grosimea liniilor nu
se stabileşte, fiind în
funcţie de mărimea
schemei şi constantă
în cadrul acesteia.

1.1.1 Linie continuă.
Se utilizează în
reprezentarea
conductelor şi
canalelor, precum şi
pentru desenarea
diferitelor semne
convenţionale ale
elementelor.
1.1.2
Linie întreruptă cu
segmente lungi.
1.1.3
Linie întreruptă cu
segmente scurte.


1.1.4 Linie continuă dublă. Legături mecanice.

1.1.5 Linie punct.
Conturul unui grup
de elemente reunite
într-un ansamblu
(bloc, unitate de
montaj).

1.2. Cerc.
1.2.1




Rolă, articulaţie etc.


193
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
1.2.2
Organul de
închidere al supapei
de sens.

1.2.3 Aparat de măsură.

1.2.4
Elemente pentru
transformarea
energiei (pompe,
compresoare,
motoare).

1.2.5 Motor oscilant.

1.3 Pătrat, dreptunghi.
Aparatura,
exceptând supapele
de sens unic.
1.4 Romb.
Elemente de
condiţionare (filtre,
ungătoare, separatoare,
schimbătoare de
căldură).

1.5 Semne diverse.
1.5.1
Intersecţii de canale
sau conducte.

1.5.2 Arc.

1.5.3
Secţiuni droselizate
(sensibile la variaţia
vâscozităţii
fluidului).

1.5.4
Secţiuni droselizate
(insensibile la
variaţia vâscozităţii
fluidului).

2. Semne convenţionale funcţionale
2.1 Triunghi echilateral.
Natura şi sensul
curentului de fluid.



2.1.1 Curent hidraulic.

2.1.2
Curent pneumatic
sau evacuarea sa în
aer liber.

2.2 Săgeată.
2.2.1



Sens de deplasare.


194
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
2.2.2 Sens de rotaţie.

2.2.3
Calea şi sensul
curentului de fluid
prin aparate.
2.2.4 Săgeată oblică.
Posibilitate de reglaj
sau variabilitate
progresivă (săgeata
trebuie să
intersecteze conturul
semnului
convenţional
respectiv).

3. Transformarea energiei.
3.1 Pompe şi compresoare.
3.1.1 Pompă cu cilindree fixă.
3.1.1.1
Sens unic de curgere
a fluidului.

3.1.1.2
Cu două sensuri de
curgere a fluidului.

3.1.2
Pompă cu cilindree
variabilă.

3.1.2.1
Sens unic de curgere
a fluidului.

3.1.2.2
Cu două sensuri de
curgere a fluidului.

3.1.3
Compresor cu cilindree
fixă.


3.2 Motoare rotative.
3.2.1 Motoare cu cilindree fixă.









195
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
3.2.1.1
Sens unic de curgere
a fluidului.

3.2.1.2
Cu două sensuri de
curgere a fluidului.

3.2.2
Motor cu cilindree
variabilă.

3.2.2.1
Sens unic de curgere
a fluidului.

3.2.2.2
Cu două sensuri de
curgere a fluidului.

3.3 Motor oscilant.

3.4
Pompă-motor.


3.4.1
Pompă-motor cu cilindree
fixă.

3.4.1.1
Sens unic de curgere
a fluidului.

3.4.1.2
Cu două sensuri de
curgere a fluidului.

3.4.1.3
Sensul de curgere a
fluidului poate fi
inversat.

3.4.2
Pompă-motor cu cilindree
variabilă.

3.4.2.1
Sens unic de curgere
a fluidului.

3.4.2.2
Cu două sensuri de
curgere a fluidului.

3.4.2.3
Sensul de curgere a
fluidului poate fi
inversat.


196
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
3.5 Variatoare.

3.6 Cilindri
3.6.1
Cilindri cu simplă
acţiune

3.6.1.1. Simbol general.
Se utilizează atunci
când se precizează
mijlocul prin care se
realizează cursa de
revenire.
Detaliat Simplificat

3.6.1.2 Cilindru cu resort.

3.6.1.3
Cilindru cu readucere
gravitaţională (cu
plunjer).


3.6.2
Cilindri cu dublă
acţiune.

3.6.2.1
Cilindru cu tijă
unilaterală.


3.6.2.2 Cilindru cu tijă bilaterală.

3.6.3
Cilindru diferenţial.



3.6.4 Cilindru cu frânare.
3.6.4.1
Nereglabilă, la un singur
capăt.



3.6.4.2
Nereglabilă, la ambele
capete.



3.6.4.3 Reglabilă, la un capăt.

3.6.4.4
Reglabilă, la ambele
capete.


3.6.5 Cilindri telescopici.

197
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
3.6.5.1 Cu simplă acţiune.

3.6.5.2 Cu dublă acţiune.

3.6.6 Cilindri cu membrană.
3.6.6.1 Cu simplă acţiune.

3.6.6.2 Cu dublă acţiune.

3.7 Multiplicator de presiune.
3.7.1 Monofluid.
Detaliat Simplificat

3.7.2 Bifluid.

3.8
Transformator de presiune
pneumohidraulică.


4. Distribuţia şi reglarea energiei
4.1
Principii de reprezentare
a aparaturii.
Reprezentarea
aparatelor se realizează
prin combinarea
diferitelor semne
convenţionale de bază
ţinând cont de
următoarele: aparatul se
reprezintă în starea lui
de repaus; exceptând
supapele de sens unic
şi robinetele de
închidere -
deschidere,
reprezentarea se
realizează printr-o
căsuţă; în interiorul
căsuţei se reprezintă
orificiile şi căile
aparatului iar în
exteriorul ei
conductele de legare
a aparatului în
instalaţie.


198
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.1.1 O căsuţă.
Indicarea unui aparat
de presiune sau debit,
susceptibil de a avea
între poziţiile sale
extreme de
funcţionare o
multitudine de poziţii
care să asigure – prin
varietatea condiţiilor
de curgere a fluidului
– valoarea dorită a
presiunii sau
debitului.

4.1.2 Mai multe căsuţe.
Indicarea unui aparat
de distribuţie
susceptibil de a avea
mai multe poziţii de
funcţionare distincte,
fiecare poziţie fiind
reprezentată printr-o
căsuţă. Conductele
(canalele) de legătură
se reprezintă pe
exteriorul căsuţei
corespunzător
poziţiei de repaus a
aparatului. Celelalte
poziţii se determină
prin deplasarea
imaginară a căsuţelor
până când orificiile
acestora corespund
cu conductele
(canalele) de legătură
respective.

4.1.3
Simbol simplificat pentru
aparate, în caz de
reprezentare multiplă.
Schema instalaţiei
trebuie prevăzută cu
o legendă, în care să
se reprezinte
simbolul detaliat al
aparatului indicat
prin numărul „n”
(n=1, 2, 3…).

4.2 Distribuitoare.
4.2.1
Orificii şi căi.






199
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.2.1.1
- o cale.

4.2.1.2
- două orificii închise.

4.2.1.3
- două căi.

4.2.1.4
- două căi şi un orificiu.

4.2.1.5
- două/trei căi legate
transversal (poziţie de
descărcare completă).


4.2.1.6 - una/două căi de
descărcare şi două orificii
închise (poziţie cu centru
deschis).


4.2.1.7 - patru/cinci orificii
blocate (poziţie cu
centrul închis).


4.2.2
Semne de bază.
Indică poziţiile
distincte de lucru.

4.2.2.1 Distribuitoare cu două
poziţii.


4.2.2.2 Distribuitoare cu trei
poziţii.


4.2.3
Semn cu indicarea
poziţiei (poziţiilor) de
trecere.
Indică poziţiile
distincte de lucru şi
poziţia (poziţiile)
intermediară de
scurtă durată, de
trecere între două
poziţii distincte de
lucru. Poziţia de
trecere se reprezintă
cu linie întreruptă.












4.2.3.1
Distribuitoare cu două
poziţii distincte şi o
poziţie de trecere.


4.2.3.2
Distribuitoare cu trei
poziţii distincte şi două
poziţii de trecere.






200
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.2.4 Simbol numeric.
Simbolizarea
distribuitoarelor se
face prin două cifre
separate printr-o bară
oblică: prima cifră
indică numărul
orificiilor principale
(presiune, rezervor,
consumatori), iar a
doua cifră numărul
poziţiilor distincte de
lucru.

4.2.4.1 Distribuitoare 2/2.
Distribuitoare cu
două orificii şi două
poziţii distincte de
lucru.

4.2.4.2 Distribuitoare 3/2.
Distribuitoare cu trei
orificii şi două poziţii
distincte de lucru.

4.2.4.3 Distribuitoare 4/2.
Distribuitoare cu
patru orificii şi două
poziţii distincte de
lucru.

4.2.4.4 Distribuitoare 5/2.
Distribuitoare cu
cinci orificii şi două
poziţii distincte de
lucru.

4.2.4.5 Distribuitoare 4/3.
Distribuitoare cu
patru orificii şi trei
poziţii distincte de
lucru.

4.2.4.6 Distribuitoare 5/3.
Distribuitoare cu
cinci orificii şi trei
poziţii distincte de
lucru.

4.2.5
Distribuitoare cu
comandă directă.
De exemplu, comandă
electrică, prin
intermediul unui
electromagnet care
acţionează direct asupra
elementului mobil.

4.2.6
Distribuitoare cu
comandă pilotată.
De exemplu, comandă
electrohidraulică prin
intermediul unui
distribuitor pilot cu
comandă electrică.






201
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.2.6.1
Cu arc de revenire în
poziţia iniţială atât la
distribuitorul pilot, cât şi
la cel principal.

4.2.6.1.1 Distribuitor 4/2.

4.2.6.1.2 Distribuitor 4/3.

4.2.6.2
Cu arc de revenire numai
la distribuitorul pilot.


4.2.6.3
Fără arc de revenire
(poziţie reţinută).


4.2.6.4
Cu revenire prin
presiune.


4.2.7
Distribuitoare cu cursă
reglabilă.


4.2.8
Distribuitoare cu
droselizarea secţiunii de
trecere.

4.2.8.1 Semn de bază.
Provine din semnul
de bază al
distribuitorului
obişnuit la care se
adaugă două linii
paralele de-a lungul
căsuţelor.

4.2.8.2
Distribuitoare cu două
orificii.
De exemplu,
distribuitor cu
comandă mecanică
prin tachet cu arc de
revenire.

4.2.8.3
Distribuitoare cu trei
orificii.
De exemplu,
distribuitor cu
comandă hidraulică,
cu arc de revenire.
4.2.8.4
Distribuitoare cu patru
orificii.
De exemplu,
distribuitor cu
comandă mecanică
prin tachet cu arc de
revenire.


202
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.2.8.5 Servovalvule de debit.




4.2.8.5.1 Amplificator.

4.2.8.5.2 Servovalvulă directă.

4.2.8.5.3 Servovalvulă pilotată.



4.2.8.5.3.1 Semn general.

4.2.8.5.3.2 Cu reacţie mecanică.

4.2.8.5.3.3 Cu reacţie hidraulică.

4.2.8.5.3.4 Distribuitor proporţional.

4.3 Supape de sens.



4.3.1 Supape de sens unic.




4.3.1.1 Fără arc de revenire.

4.3.1.2 Cu arc de revenire.

4.3.2 Supape deblocabile.



4.3.2.1
Prin comandă se
deschide supapa.


4.3.2.2
Prin comandă se închide
supapa.







203
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.3.2.3
Supapă deblocabilă
dublă.


4.3.3 Supapă selectoare.

4.3.4
Supapă de evacuare
rapidă.


4.4
Aparatura pentru reglarea
presiunii.

4.4.1 Semn de bază.
4.4.1.1
Supape normal închise
(NI).

4.4.1.1.1 Cu o restricţie.

4.4.1.1.2 Cu două restricţii.

4.4.1.2
Supape normal deschise
(ND).

4.4.1.2.1 Cu o restricţie.

4.4.1.2.2 Cu două restricţii.

4.4.2 Supape de siguranţă.
4.4.2.1 Directe.











204
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.4.2.2 Pilotate local.
Poziţionarea duzelor
pe circuitele interne
ale supapei este
informativă. În
cadrul semnului, ele
se vor poziţiona
conform soluţiei
constructive a
supapei.

4.4.2.3 Pilotate de la distanţă.
4.4.2.3.1 Revenire cu arc.

4.4.2.3.2 Revenire hidraulică.

4.4.2.4
Supape de siguranţă
proporţionale.


4.4.3 Supape de succesiune.
4.4.3.1 Directe.

4.4.3.2 Pilotate local.
Poziţionarea duzelor
pe circuitele interne
ale supapei este
informativă. În
cadrul semnului ele
se vor poziţiona
conform soluţiei
constructive a
supapei.


205
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.4.3.3 Pilotate de la distanţă.

4.4.3.4
Supape de succesiune
proporţionale.


4.4.4 Supape de deconectare.




4.4.4.1 Directe.

4.4.4.2 Pilotate.
Poziţionarea duzelor
pe circuitele interne
ale supapei este
informativă. În
cadrul semnului ele
se vor poziţiona
conform soluţiei
constructive a
supapei.

4.4.5 Supape de conectare.




4.4.5.1 Directe.








4.4.5.2 Pilotate.











206
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.4.6
Supapă conjunctoare-
disjunctoare


4.4.7 Supapă de frânare.

4.4.8
Supapă de diferenţă de
presiune.


4.4.9
Supapă de raport de
presiune.


4.4.10
Supape de
cuplare/decuplare
electrică
Supapa poate avea
funcţia de bază
siguranţă sau
succesiune. În
exemplul alăturat
este prezentată
supapa de
succesiune.

4.4.11 Supape de reducţie.
4.4.11.1 Directe.

4.4.11.2 Pilotate local.

4.4.11.3 Pilotate de la distanţă.







207
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.4.11.3.1 Revenire cu arc.

4.4.11.3.2
Revenire hidraulică prin
presiune.


4.4.11.4
Supapă de reducţie
proporţională.


4.4.12
Servovalvulă de
presiune.


4.5
Aparatura pentru reglarea
debitului.

4.5.1 Diafragma.


Secţiunea 1.5.4.
4.5.2 Drosel. Drosel reglabil.

4.5.2.1
Drosel cu supapă de
ocolire.


4.5.2.2 Drosel de frânare.
4.5.2.2.1 Acţionat manual.

4.5.2.2.2 Acţionat mecanic cu rolă.




4.5.3 Regulatoare de debit.
4.5.3.1
Regulatoare de debit cu
două căi.






208
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de utilizare
Semne convenţionale
4.5.3.1.1 Nereglabile.






4.5.3.1.2 Reglabile.

4.5.3.2
Regulatoare de debit cu
trei căi.

4.5.3.2.1 Nereglabile.

4.5.3.2.2 Reglabile.

4.5.4 Divizor de debit.

4.6
Robinet pentru
închidere/deschidere
Semn general.

5. Elemente de condiţionare şi transfer.
5.1 Filtru. Semn general.

5.1.1 Sorb.

5.2 Decantor.
5.2.1 Manual.



5.2.2 Automat.

5.3 Filtru cu decantor.



5.3.1 Manual.

5.3.2 Automat.





209
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
5.4 Uscător.

5.5 Ungător.

5.6
Grup de preparare a
aerului.


5.7 Rezervoare.
5.7.1 Rezervoare cu aerisire.
5.7.1.1 Semn general.

5.7.1.2
Conducta de retur a
instalaţiei deasupra
nivelului de lichid.


5.7.1.3
Conducta de retur a
instalaţiei imersată în
lichid.


5.7.1.4
Conducta de retur a
instalaţiei sub sarcina
coloanei de lichid.


5.7.2 Rezervor presurizat.

5.8 Acumulator.
5.8.1 Hidraulic.

5.8.2 Pneumatic.

5.9 Schimbătoare de căldură.
5.9.1 Răcitoare.
5.9.1.1
Fără reprezentarea
conductelor prin care
trece fluidul de răcire.


5.9.1.2
Cu reprezentarea
conductelor prin care
trece fluidul de lucru.


5.9.2 Încălzitor.

5.9.3 Regulator de temperatură.


210
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
6. Conducte, orificii şi racorduri.
6.1 Conducte rigide.
6.1.1
Conducte de alimentare,
aspiraţie, retur, de lucru.


6.1.2 Conducte de comandă.

6.1.3
Conducte de drenaj,
purjare.


6.2 Conductă flexibilă.

6.3 Cablu electric.

6.4
Legături între conducte şi
canale.


6.5
Întretăieri de conducte sau
canale.


6.6 Purjă de aer.

6.7
Orificiu de evacuare a
aerului.

6.7.1 Neted, neracordabil.

6.7.2 Filetat, racordabil.

6.8 Priză.
6.8.1 Obturată.

6.8.2 Cu ramificaţie.

6.9 Racorduri rapide.
6.9.1 Normal deschise.
6.9.1.1 Fără supapă de sens.

6.9.1.2 Cu supapă de sens.
Supapă de sens cu
deschidere
mecanică.

6.9.2 Normal închis.
6.9.2.1 Fără supapă de sens.

6.9.2.2 Cu supapă de sens.
Supapă de sens cu
deschidere
mecanică.

6.10 Racorduri rotitoare.
6.10.1 Cu o cale.

6.10.2 Cu trei căi.

6.11 Amortizor de zgomot.

6.12 Sursă de presiune.
6.12.1 Semn general.


211
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
6.12.2
Sursă hidraulică de
presiune.


6.12.3
Sursă pneumatică de
presiune.


6.13 Motoare de antrenare.
6.13.1 Electric.

6.13.2 Termic.

6.13.3 Electric pas cu pas.

7. Comenzi.
7.1 Componente mecanice.
7.1.1 Arborii roţilor.
7.1.1.1 Într-un singur sens.

7.1.1.2 În ambele sensuri.

7.1.2
Dispozitiv de menţinere în
poziţie.


7.2 Tipuri de comenzi.
Semnalele care
reprezintă tipurile de
comenzi fac parte
din semnul
convenţional al
aparatului la care se
referă. La aparatele
simbolizate prin mai
multe căsuţe,
comanda permite
realizarea poziţiei de
lucru reprezentate în
căsuţa adiacentă.

7.2.1 Comanda manuală.
7.2.1.1 Semn general.

7.2.1.2 Prin împingere cu buton.

7.2.1.3 Prin manetă.

7.2.1.4 Prin pedală.


212
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
7.2.2.2 Cu arc.

7.2.2.3 Cu rolă.

7.2.3 Comandă electrică.
7.2.3.1
Cu electromagnet cu
simplă acţiune.


7.2.3.2
Cu electromagnet cu
dublă acţiune.

7.2.3.2.1
Bobinele permit
acţionarea în sensuri
opuse.


7.2.3.2.2
Bobinele permit
acţionarea în acelaşi sens.


7.2.3.3
Cu electromagnet
proporţional cu simplă
acţiune.


7.2.3.4
Cu electromagnet
proporţional cu dublă
acţiune.

7.2.3.4.1
Bobinele permit
acţionarea în sensuri
opuse.


7.2.3.4.2
Bobinele permit
acţionarea în acelaşi sens.


7.2.3.5
Cu motor electric cu
turaţie variabilă/continuă.


7.2.3.6 Cu motor pas cu pas.

7.2.4 Comandă prin presiune.



7.2.4.1 Comandă directă.
7.2.4.1.1 Prin creşterea presiunii.

7.2.4.1.2 Prin scăderea presiunii.

7.2.4.1.3
Prin diferenţă de
suprafeţe.
Dreptunghiul mai
mare reprezintă
suprafaţa de
comandă mai mare,
respectiv comanda
prioritară.

7.2.4.2 Comandă pilotată.

213
Nr. crt. Denumire
Explicaţii şi
indicaţii de
utilizare
Semne convenţionale
7.2.4.2.1 Prin creşterea presiunii.

7.2.4.2.2 Prin scăderea presiunii.

7.2.4.3 Comandă internă.
Căile de comandă se
află în interiorul
aparatului.
7.2.5 Comandă combinată.
7.2.5.1 Comenzi dependente.
7.2.5.1.1 Electrohidraulică.
Cu pilot acţionat
electric.

7.2.5.1.2 Pneumohidraulică.
Cu pilot acţionat
pneumatic.

7.2.5.2 Comenzi independente.
7.2.5.2.1
Comandă electrică sau
prin presiune.


7.2.5.2.2
Comandă electrică
manuală.


7.2.6 Revenire în poziţia iniţială
7.2.6.1 Cu arc.

7.2.6.2 Cu presiune.

8. Aparate de măsură.
8.1 Manometru.

8.2 Manometru cu contact.

8.3 Manometru diferenţial.

8.4 Termometru.

8.5 Termometru cu contact.

8.6 Debitmetru.


215
B I B L I O G R A F I E


1. LUNGU Adrian – Maşini şi acţionări hidraulice navale, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999.
2. PETRE Pătruţ, NICOLAE Ionel – Acţionări hidraulice şi automatizări,
Editura Nausicaa Bucureşti, 1998
3. IONESCU Dan şi alţii - Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, Ed. D.P.
Bucureşti, 1983.
4 DODDANNAVAR Ravi, BARNARD Andries – Hydraulic System,
Operation and Troubleshoting for Engineers&Technicians, Elsevier,
Burlington, 2005.
5. OPREAN A. şi alţii. Acţionări şi automatizări hidraulice, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1989
6. VASILIU Nicolae, CATANĂ Ilie - Transmisii hidraulice şi
electrohidraulice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988
7. CONSTANTIN E., CIOCAN T. - Proiectarea şi construcţia acţionărilor
hidropneumatice. Editura Universitatea din Galaţi, 1988
8. IONIŢĂ I.C. APOSTOLACHE J. - Instalaţii mecanice de bord -
construcţie şi exploatare. Ed. Tehnică Bucureşti, 1986
9. ŢURCANU C., GANEA N. – Pompe volumice pentru lichide, Ed. Tehnică
Bucureşti, 1987.
10. GANEA N. Alegerea, exploatarea, întreţinerea şi repararea pompelor, Ed.
Tehnică, 1981.
11. MARIN V., MOSCOVICI R., TENESLAV D. Sisteme hidraulice de
acţionare şi reglare automată. Probleme practice, proiectare, execuţie,
exploatare, Ed. Tehnică, 1981
12. ALI Beazit. - Maşini şi acţionări hidraulice, Editura Academiei Navale
„Mircea cel Bătrân” Constanţa, 1999
13. *** ADSTRUCT – General Service Hydraulics
14. *** Loyd`s Register Rules and Regulations

ALI BEAZIT

ACŢIONĂRI HIDRAULICE

Colecţia „Inginerie mecanică”

ALI BEAZIT

ACŢIONĂRI HIDRAULICE

Editura Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” Constanţa, 2010

ing. Ionel NICOLAE Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALI. fax 0241/643096 Email: editura@anmb. dr. Ali Beazit – Constanţa : Editura Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”. ISBN 978-973-1870-68-7 62-82(075. 900218. Fulgerului nr.Referenţi ştiinţifici: Prof. Constanţa Tel. 2010 Bibliogr. ing. BEAZIT Acţionări hidraulice / conf. 0241/626200/1219. Florea TRAIAN Prof. dr. ing. univ. univ. dr. univ.ro Copyright © 2010 Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” Toate drepturile rezervate ISBN 978-973-1870-68-7 . 1.8) Corector: Ozana CHAKARIAN Tehnoredactare: Florentina PETRIŞ Copertă: Gabriela SECU Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” Str.

.. 2..............................2 Prevenirea oxidării şi prevenirea coroziunii……………………..................3.......................3.......2.....2 Cilindrul hidraulic cu simplă acţiune……………………..... 2..............…… 2.........................3.... 2..... 1.................... 1.................. 1.............................2 Pompa cu pistonaşe radiale......... 1............2..........3.. 1.............2.... 2......... 1.......................... 2.............1 Proprietăţile lichidelor de lucru………………………………… 1............2 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară………………............ 2.......3......3 Numărul de neutralizare....1.........2..............….5 Lichide antispumante.1......3..4.................1 Pompe cu roţi dinţate………………………………………… 2......3 Pompa cu pistonaşe axiale....1 Clasificarea generatoarelor şi motoarelor utilizate în sistemele de acţionări hidrostatice...3 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare interioară………………........ 1.3...............CUPRINS Prefaţă Capitolul 1 Acţionări hidrostatice....4 Lichide rezistente la foc...... 1..... 2...6 Tipuri generale de lichide de lucru.........3 Motoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice 2.2...........1 Consideraţii generale……………………………………... 2....3...2 Motoare hidraulice cu rotaţie limitată (oscilante)…………….....3 Motoare hidraulice cu rotaţie continuă………………………........3..2 Generatoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice……………………………………………………. Capitolul 2 – Generatoare şi motoare hidrostatice uilizate în sistemele de acţionări hidrostatice..........3.3. 2.....2 Avantajele şi dezavantajelor sistemelor de acţionare hidraulică.........4....3..........1 Generalităţi.. 2...4 Amortizarea cilindrilor…………………………………….......3 Cilindrul hidraulic cu dublă acţiune…………………………................................... 2.......................3............….............3..3.1 Principii de bază.3......…… 2.........4 Clasificarea sistemelor de acţionări hidraulice.... 1.......4.4 Motoare hidraulice liniare (Cilindrii hidraulici).3.....3 Lichidul de lucru………………………………………………........3..2........4........ 2........2 Motoare cu palete……………………………………………....4 Pompa cu palete glisante.............. 2............ 2......................3.1.....1 Construcţia şi principiul de funcţionare……………………… 2........................3.3 Motoare cu piston……………………………………………................ 2.........3.....2...1 Motoare cu roţi dinţate……………………………………….............................. 5 9 11 11 12 12 12 14 16 17 18 19 20 24 24 25 25 25 26 29 29 31 34 36 36 37 41 41 42 44 47 48 48 49 50 53 .. 2........ 2.......................3.......4 Motoare electro-hidraulice cu pas………………………….........

. 4...3....2.... 3.… 3.5 Debitmetre……………………………. Capitolul 4-Aparatajul de reglare şi control.1 Clasificare…………………………………………………….1 Clasificarea distribuitoarelor hidraulice cu sertar………….………...3... 3...1. 3.3 Centrarea sertarelor distribuitoare……………………….2. 3.…… 3.2 Poziţii de comutare………………………………………...1 Introducere…………………………………………………........….…. 3.1.2 Distribuitoare de tip 3/2 cu două bile……………………….4 Distribuitoare cu sertar (sertare distribuitoare)……………. 4....1 Distribuitoare de tip 3/2 cu o bilă……………………………. Drosele…………………..2.…...3.2.. 4...5 Frânarea comutării…………………………………………..4.…...... 4..……...3..4 Aplicaţii ale droselelor………………………………………..2.. 4.2.1.3..2 Aparatajul de reglare a debitului. 4...…… 4..4 Amortizoare de şoc……………………………………….… 4...3 Construcţia droselelor……………………………………….…........1..….. 3.3.4..3..3....... Servo-comenzi………………… 4.3 Aplicaţiile practice ale supapelor de presiune în sistemele de acţionări hidraulice………………………………………….3.1..2 Aparatajul de reglare a debitului……………………………...2 Comutatoare de temperatură…………………………. 3......8 Comanda distribuitoarelor cu sertar……………………….1.... 3. 4..3....2...… 4....….1 Aparatajul de reglare a presiunii…………………………….. 4..1.……....… Capitolul 3-Aparatajul de distribuţie.3 Distribuitoare cu bilă (cu scaun)………………………………...……… 4.1....1.1.… 4..........2.1..2 Siguranţe hidraulice……………………………………….....2 Robinete distribuitoare…………………………………...1... 4..3.. 3..3..…..2 Caracteristicile droselului…………………………………..3. 3...1 Supape de blocare…………………………………... 4.4...… 3...2 Servo supapa mecanică……………………………………...1.1 Servo-supape……………………………………….. 3...... 4.2.4.….3..3.1 Reglarea debitului………………………………………...1....1...…..…...7 Pilotarea distribuitoarelor cu sertar……………………………....6 Forţe dinamice de comutare………………………………….....1 Aparatajul de distribuţie...2..4...4.1..1.....4..5 Montaje cu cilindri hidraulici……………………………….2..3 Servo supapa electro-hidraulică……………………….3....1.3 Comutatoare de presiune şi de temperatură…………………… 4..1.2 Supape de presiune……………………………………………....1 Definiţie şi clasificare…………………………………………...4 Poziţii de trecere……………………………………………... 3...1..3 Distribuitor cu bilă de tip 4/2………………………………..………….... 4.3 Aparataj de control şi reacţie.4.1.……………………… 6 54 57 57 57 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 68 69 71 74 79 79 79 84 92 97 97 99 99 104 106 108 111 111 111 113 113 115 116 116 118 118 119 . 4..4. 3.. 4... 4.………..1 Comutatoare de presiune…………………………………....

... 5. 8. 6.4 Aplicaţii ale sistemelor hidraulice…………………………….2 Acumulatoare………………………………….………… 6......………………………………...2...... 8...... 7 119 121 121 123 123 124 125 126 128 129 131 131 131 132 133 133 134 134 135 136 137 137 140 140 160 160 160 160 161 163 164 165 166 168 168 170 170 .... 8...3 Filtre…………………………………..2. 5..…... 9. 8.......... comparativ cu alte sisteme de acţionări…………………….2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică………………….....4. 6.2..4.…..1 Descrierea soluţiilor constructive………………………….1 Introducere………………………….2.1 Descrierea soluţiilor constructive………………………..... 6..3 Componentele sistemelor hidraulice……………………….……………………….2 Circuit cu regenerare……………... Capitolul 7 – Analiza eficienţei sistemelor de acţionări hidraulice….4.…..……………....1 Acumulatoare hidro-pneumatice………………………………....4. 6...4..2.. 8.....2 Servofrâna Bendix…………………………………. 6.3. 7. 5. 5..7 Controlul vitezei motorului hidraulic………………………..1.....……………… 5.. 8..1 Rezervoare………………………………….1 Telecabina de mare înălţime acţionată hidraulic…………...1.…….3 Servodirecţia…………………………………….3 Circuitul pompei cu descărcare………………………….Aparatajul auxiliar al sistemelor de acţionări hidraulice 5.. 8.2.1 Avantajele şi dezavantajele sistemelor hidraulice.……………… 7.2 Circuite hidraulice…………....... 5.….3.1 Introducere…………………………………………………….....…………………………….3.….. Capitolul 8 – Proiectarea şi analiza circuitelor hidraulice……………..………………………………….…………………......... 8.8 Servosistem mecano -hidraulic – servodirecţia la autovehicule.…......2..… 8..1 Controlul acţiunii cilindrului hidraulic cu dublu sens.… 8.4 Aplicarea supapei de compensare………………………....1 Introducere……………………..3 Măsuri constructive ce se pot lua pentru îmbunătăţirea eficienţei echipamentelor hidraulice……………...……..………………………..2.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie………………………... Capitolul 9 – Întreţinerea şi repararea sistemelor de acţionări hidraulice…………………………………………………...2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică……………….2 Avantajele şi dezavantajele acţionărilor hidraulice utilizate în instalaţiile navale de guvernare.…………….….....2..5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic……..2.. 5..6 Conectoare……………………………………………………... Capitolul 6 – Aplicaţii ale sistemelor hidraulice………………………. 6..2 Avantajele sistemelor hidraulice……………………………….4..4 Folosirea în operaţii de sudare………………………………… 6... Capitolul 5 ... ridicare sau stabilizare……….. 6. 7.….5 Sisteme hidraulice folosite în operaţii de întreţinere a podurilor.2.

9.…………………………… 170 171 172 172 174 174 176 179 179 187 187 188 189 189 190 190 190 191 192 215 8 .5 Diagnosticarea defecţiunii……………………………………..4.3 Probleme cauzate de gazele antrenate în agenţii hidraulici……. 9.1 Recunoaşterea semnelor defecţiunii sau funcţionării necorespunzătoare……………….7..6.7 Prevenirea defectării premature a componentelor hidraulice….1.2 Vâscozitate incorectă de lichidelor…………………………….7. 9. 9.1 Premontarea…………………………………………………… 9..1 Lichidele cu temperatură înaltă…………………. 9.3 Curăţenia……………………………………………………….…………….1 Cauze frecvente ale defecţiunilor la sistemele de acţionări hidraulice…………………………………………….7....7.6.Simboluri utilizate în cadrul sistemelor de acţionări hidraulice………………………………………………………..3 Contaminarea fluidelor………………………………………… 9.7.1 Dispozitive de etanşare………………………………………… 9.1..9. 9.2 Montarea……………………………………………………….5 După producerea defecţiunii……………………….….………… Anexă ..2 Fenomene de uzură datorită contaminării lichidului……….1.2 Măsuri de siguranţă…………………………………………….………… 9.6 Proceduri de montare………………………………………….4 Întreţinerea preventivă…………………………………………. Bibliografie…………………………………. 9..5.. 9. 9.. 9. 9.4 Incorectă iniţiere sau ajustare………………………………….. 9.…………………………… 9.

contribuind prin aceasta la ridicarea nivelului ştiinţific al lucrării. iar ultimul capitolul vine să întregească cunoaşterea sistemelor de acţionări hidraulice prin prezentarea detaliată a principiilor de întreţinere şi exploatare a sistemelor de acţionări hidraulice. În esenţă. iar în capitolul V sunt prezentate elementele ce constituie aparatajul auxiliar. În capitolul VIII sunt prezentate câteva principii de proiectare a circuitelor hidraulice. Capitolul VII face o analiză a eficienţei sistemelor de acţionări hidraulice utilizând programe de simulare adecvate. Lucrarea este structurată în nouă capitole. satisfăcând pe deplin şi deopotrivă nevoile de pregătire ale studenţilor şi specialiştilor din domeniul acţionărilor hidraulice. consider că lucrarea poate fi un material valoros şi util. Capitolul VI prezintă unele aplicaţii tehnice ale sistemelor de acţionări hidraulice. Autorul 9 . aplicaţii precum şi exploatare şi întreţinere. Ea este utilizată în instalaţii pentru a crea forţe şi momente foarte mari imposibil de obţinut cu alte maşini sau instalaţii. Ea este bine echilibrată şi prezentată într-o grafică deosebită. Capitolele III şi IV sunt destinate prezentării aparatajului de distribuţie. proprietăţile agentului de lucru). În capitolul I se prezintă noţiuni generale despre acţionările hidraulice (schema generală. În anexa lucrării sunt prezentate şi simbolizările tuturor elementelor ce compun sistemele de acţionări care sunt utilizate în schemele de acţionări hidrostatice. În capitolul II sunt prezentate tipurile de generatoare şi motoare care sunt utilizate frecvent în schemele hidraulice. dezavantaje. Pornind de la schema de principiu a acestor sisteme se prezintă într-o manieră originală toate aspectele de bază ale sistemelor de acţionări hidraulice: construcţie. analiza eficienţei. Lucrarea cuprinde şi rezultate ale unor cercetări ştiinţifice ce au fost efectuate pe astfel de sisteme.PREFAŢĂ Energia hidraulică este indispensabilă în multe ramuri ale tehnicii. funcţionare. avantaje. reglare şi control. proiectare. Lucrarea prezintă toate elementele ce alcătuiesc sistemele de acţionări hidraulice.

1 Schema de principiu a unui sistem de acţionare hidraulică 11 . în foraj şi extracţie. turnătorii şi furnale. la excavatoare şi alte utilaje de construcţie. a tehnicii militare. 1. Sistemul de acţionare prezentat se numeşte hidrostatic întrucât energia specifică a lichidului purtător este preponderent potenţială.1). Principial.1 Generalităţi În ultimele decenii. sistemul conţine o pompă hidrostatică P. tractoare maşini agricole. rezervoarele de lichid. Astfel. în cele mai variate domenii ale tehnicii. la automobile. în construcţia maşinilor-unelte.CAPITOLUL 1 ACŢIONĂRI HIDROSTATICE 1. în unele privinţe. 1. Acesta antrenează organul de execuţie OE asigurându-i forţa F şi viteza v dacă mecanismul este de translaţie sau momentul M şi turaţia n dacă este de tip rotativ. a preselor. nave etc. filtrele etc. acţionările hidraulice au cunoscut o dezvoltare considerabilă. Un sistem de acţionare hidraulică este în esenţă o transmisie hidraulică la care generatorul şi motorul nu sunt în aceeaşi carcasă. Aparatajul de distribuţie reglare control asigură fazele de lucru ale motorului şi totodată reglează debitul şi presiunea la valorile QM şi pM la care va lucra motorul. acţionările hidraulice au în prezent o largă utilizare în construcţia avioanelor. datorită unor avantaje remarcabile pe care aceste acţionări le au în comparaţie cu cele mecanice şi chiar cu cele electrice. în construcţia maşinilor miniere. acumulatoarelele. motorul hidraulic cu mişcare de rotaţie sau translaţie M şi instalaţii auxiliare cuprinzând aparatura de distribuţie reglare şi control ADRC. conductele de legătură. a rachetelor. Fig. la maşinile de transportat şi ridicat. un element de execuţie. (vezi fig. Acţionarea în sine presupune o conversie de energie de tipul mecano-hidro-mecanică în scopul învingerii unor forţe sau cupluri rezistente conform unui program dat. la laminoare.

.posibilitatea inversării uşoare a sensului mişcării. . Lichidele utilizate în sistemele de acţionări hidraulice trebuie să aibe calităţi care să permită transferul energetic în bune condiţiuni.inerţie redusă.tehnologii complicate de fabricaţie.1.posibilitatea deservirii centralizate a unui grup de maşini în cazul liniilor automate. Dintre acestea menţionăm: .gabarit şi greutate redusă pe unitatea de putere.3. mai cu seamă la temperaturi ridicate.2 Avantajele şi dezavantajele sistemelor de acţionare hidraulică Deşi folosirea energiei hidraulice în acţionări presupune generarea ei cu complicaţiile inerente (o altă sursă de energie.proprietăţi antispumante. . Cerinţele impuse lichidelor de acţionare hidraulică sunt următoarele: -vâscozitate mică şi cât mai constantă într-un interval larg al temperaturilor de lucru.funcţionarea fără şocuri şi vibraţii. Lichidul de lucru este componenta cea mai importantă a oricărui sistem 12 . .onctuozitate corespunzătoare (capacitate bună de lubrefiere în special la viteze mici şi sarcini mari). .3 Lichidul de lucru 1. .posibilitatea realizării unor sisteme cu elemente tipizate. acţionările hidraulice au şi dezavantaje dar care nu limitează gradul lor de utilizare. . se utilizează şi lichide sintetice (diesteri. electrică sau termică şi în consecinţă pierderi suplimentare). ca orice sistem.1 Proprietăţile lichidelor de lucru Performanţele unui sistem de acţionare hidraulică sunt determinate în mare măsură de calităţile lichidului de lucru. . 1.punct de inflamabilitate ridicat.compatibilitate cu materialele din structura sistemului de acţionare.stabilitate chimică (rezistenţă la oxidare). .stabilitate termică. uleiuri siliconice) care suportă temperaturi de lucru de peste 650ºC.influenţa mare a temperaturii asupra vâscozităţii.exploatare dificilă. . .pierderi hidraulice mari. dar în situaţii speciale. . indiferent de variaţia parametrilor instalaţiei şi de durata tranferului. În mod frecvent se utilizează uleiuri minerale din grupa H. Totuşi. totuşi acest tip de acţionare se extinde datorită următoarelor avataje: . . .

care sunt utilizate pe scară largă în aplicaţii în cazul în care rezistenţa la incendiu nu este necesară. Amestec de apă. pot lua diferite forme. • proprietăţile sale sărace de lubrifiere. • tendinţa de dilatare la îngheţ. de disipare a căldurii. există motive serioase ca aceasta să nu mai fie utilizată. Să fie uşor de manevrat 13 . Vâscozitate ideală 2. Utilizarea unui lichid de înaltă calitate este o condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă a sistemului hidraulic. • caracterul său coroziv. cel mai important dintre toate. Non-toxicitate 5. Grad înalt de incompresibilitate 8. create special pentru aplicarea lor în sistemele hidraulice. 2. cele patru tipuri comune sunt: 1. Acest lucru a necesitat dezvoltarea de lichide moderne. Să fie antispumant 11. Lichidele de lucru sunt practic incompresibile în natură şi. Deşi sistemele hidraulice mai vechi foloseau apa ca mediu pentru transferul energiei hidraulice. de lubrifiere şi de etanşare. Rezistenţă la foc 9. Dintre aceste motive enumerăm câteva: • punctul relativ ridicat de congelare (îngheţarea apei la 0° C sau 32°F. Lichide din mediu înconjurător care cauzează efecte minime asupra mediului. Cu toate că tipurile de fluide de lucru variază în funcţie de cerere. ca mediu de transfer de căldură şi. Această tendinţă a lichidului prezintă un avantaj în transmiterea de forţă într-un sistem hidraulic. Capacitate bună de transfer termic 10.glicol folosit în aplicaţii care necesită fluide rezistente la foc. El serveşte în sistemul hidraulic ca lubrifiant. lichidele de lucru au patru funcţii esenţiale primare: de transmisie de energie. 3. în caz de deversare. 4. Pentru a realiza aceste funcţii ar trebui să posede următoarele proprietăţi: 1. care vor fi prezentate în cele ce urmează. la presiunea atmosferică).hidraulic. Caracteristicile lichidelor joacă un rol cheie în determinarea performanţelor şi duratei de viaţă a echipamentelor. Fluide sintetice folosite în aplicaţii în cazul în care sunt solicitate rezistenţa la foc şi conductivitatea electrică nulă. prin urmare. ca mijloc de transfer energetic. Lubrifiere bună 3. Volatilitate redusă 4. Densitate mică 6. Aşa cum s-a discutat mai devreme. Stabilitate în mediu şi stabilitate chimică 7. Lichide pe bază de petrol.

joacă un rol important în creşterea duratei de viaţă a unui lichid de lucru.12. Deci. Există două alte caracteristici foarte importante care. sunt încorporaţi în uleiuri diferiţi aditivi hidraulici pentru a diminua rata de oxidare. cele mai importante fiind căldura. Cele mai multe produse de oxidare precum şi acizii din natură sunt solubili în ulei şi pot provoca prin coroziune leziuni severe la componentele sistemului de acţionări hidraulice. Raport cost-eficacitate bun. Modificările relative în proprietăţile uleiului. Cunoaşterea proprietăţilor lichidelor de lucru ne ajută la determinarea performanţelor şi eficienţei sistemului de acţionare hidrostatică. Uleiurile pe bază de produse petroliere sunt deosebit de sensibile la oxidare. pe baza temperaturii şi a altor condiţii de mediu. De regulă. dau o măsură a formării de produse nocive în uleiuri. Este destul de evident că niciun lichid nu poate să îndeplinească toate cerinţele de mai sus. pot fi studiate cu ajutorul unui test standard recomandat. în condiţii de oxidare. este selectat pentru o anumită aplicaţie numai fluidul care este cel mai aproape de îndeplinirea celor mai multe dintre aceste cerinţe. Prevenirea oxidării şi a coroziunii 2. Acest test. presiunea. cât şi cu hidrogenul. apa şi suprafeţele metalice. deoarece oxigenul reacţionează uşor atât cu carbonul. Cu toate acestea. Acestea sunt: 1. contaminanţii.3. aceştia ar trebui să fie specificaţi numai dacă este necesar. Acest lucru poate reduce în mod drastic durata de viaţă a unui fluid hidraulic. împreună cu un grafic. Există o serie de parametri care grăbesc rata de oxidare.2 Prevenirea oxidării şi prevenirea coroziunii Oxidarea este procesul care rezultă din reacţia chimică a oxigenului din aer cu uleiul. oxidarea este cea mai afectată de temperatură. de asemenea. care este detaliat mai jos. 14 . Numărul de neutralizare 1. Cum aceşti aditivi cresc costul uleiului. nămoluri şi impurităţi care au tendinţa de a creşte vâscozitatea uleiului. Produsele de oxidare includ şi substanţe insolubile.

Cantitatea de hidroxid de potasiu necesară în miligrame indică nivelul de oxidare care a avut loc. deşi ambele contaminează uleiul şi provoacă 15 . până când culoarea acesteia se modifică de la portocaliu la albastru-verde. Rugina şi coroziunea sunt două fenomene cu totul diferite. Se măsoară apoi aciditatea uleiului.2 Test de verificare a oxidării uleiului Scopul principal al acestui test este de a măsura rezistenţa la oxidare prin măsurarea variaţiei acidităţii uleiului din cauza oxigenului absorbit. se mai adaugă la această soluţie în jur de 30 picături de indicator. Pentru a măsura numărul de neutralizare. Un debit de trei litri de oxigen pe oră va trece continuu prin probă pentru o perioadă de aproximativ 1000 de ore.Fig. Pentru realizarea procesului. Aceasta este cantitatea necesară pentru a neutraliza acidul într-un gram de ulei. Testarea se desfăşoară după cum urmează: un eşantion de 300 ml de ulei este plasat într-un tub şi cufundat într-o baie de ulei la 95°C. o cantitate de hidroxid de potasiu se adaugă la soluţie. o cantitate de eşantion de ulei este pusă într-un vas de laborator. În plus. 1. Se adaugă la proba din vasul de laborator aproximativ 100 ml de solvent. picătură cu picătură. prin determinarea numărului de neutralizare.

O sursă primară de oxigen este aerul atmosferic. alcool. suprafeţele metalice ale componentelor hidraulice sunt distruse. Lichidele de lucru. numărul de neutralizare este egal cu cantitatea de acid clorhidric care este necesar pentru a neutraliza alcalinitatea într-o probă de 1 g de lichid de lucru. Numărul de neutralizare al unui lichid de lucru poate fi determinat prin testul care este ilustrat de figura 1. care formează un strat protector pe suprafeţele metalice şi. Acest lucru duce la scurgeri excesive.61/Cantitatea probei. Coroziunea. care intră în rezervor prin capacul de aerisire. Prezenţa umidităţii în sistemul hidraulic furnizează necesarul de oxigen. în scopul de a diminua formarea de acizi. pe de altă parte. astfel. Proba de ulei este plasată într-o soluţie de apă distilată. în măsură să menţină acest număr la o valoare scăzută de 0 sau 0. Un lichid având un număr mai mic de neutralizare este recomandat. de obicei. care au fost tratate cu aditivi. lichidul de lucru are tendinţa de a deveni mai acid decât bazic. Rugina şi coroziunea pot fi diminuate prin aditivi.3. Pentru o soluţie acidă. numărul de neutralizare este egal cu numărul de miligrame (mg) de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acidului într-un gram de probă. prin părţile afectate. În cazul unei soluţii alcaline. previn apariţia unei reacţii chimice. dintr-o biuretă. cum ar fi sistemele de etanşare. Numărul de neutralizare este apoi calculat utilizând următoarea formulă: Numărul de neutralizare = Cantitatea totală a soluţiei x 5.3 Numărul de neutralizare Numărul de neutralizare este o măsură a acidităţii relative sau a alcalinităţii unui lichid de lucru şi este specificat de nivelul pH-ului. este reacţia chimică dintre un metal şi un acid. picătură cu picătură. în mod normal.3. Odată cu utilizarea. 1.1. deoarece unul cu aciditate sau alcalinitate mare poate provoca coroziunea pieselor metalice precum şi o deteriorare a sistemului de etanşare. Se adaugă hidroxid de potasiu. 16 . care îşi schimbă culoarea de la portocaliu la verde atunci când se produce neutralizarea. Rugina este reacţia chimică între fier sau oţel şi oxigen.uzură. până când soluţia îşi schimbă culoarea de la portocaliu la verde. sunt. Din cauza ruginii sau coroziuni. toluen şi un agent indicativ cunoscut sub numele de benzen naftol.

4 Lichide rezistente la foc Este important pentru un lichid de lucru să nu se aprindă şi nici să nu întreţină focul. Inflamabilitatea unui lichid este definită ca fiind uşurinţa de aprindere şi capacitatea de a propaga o flacără.3.Fig. Există multe aplicaţii periculoase şi în aceste cazuri.3 Test de calculare a numărului de neutralizare 1. sistemele energetice cu fluide. echipamentele de prelucrare a metalului la cald. preocuparea pentru securitatea omului impune utilizarea lichidelor rezistente la foc. Un lichid rezistent la foc este acela care poate fi aprins. în anumite condiţii. Exemplele includ minele de cărbuni. dar nu va susţine o flacără în cazul în care sursa de aprindere este eliminată. sunt testate următoarele caracteristici: • Punctul de inflamabilitate: este temperatura la care suprafaţa lichidului 17 . Cele mai multe lichide de lucru se vor aprinde. 1. În scopul de a determina inflamabilitatea unui lichid de lucru.

Cu toate că apa oferă proprietăţi bune de răcire. În special. El este caracterizat prin mici picături de apă înconjurate în întregime de ulei. Domeniul de temperaturi în care pot fi operate aceste fluide se află între . care se pot aprinde atunci când flacăra este îndepărtată. Există trei tipuri de lichide rezistente la foc. 3. cadmiul şi magneziul reacţionează cu soluţiile de apa-glicol şi.9.5 Lichide antispumante Aerul poate fi dizolvat sau antrenat în lichidele de lucru. Dezavantajele acestor tipuri de lichide sunt: indicele de vâscozitate scăzut. Aceste tipuri de lichide sunt compatibile cu cele mai multe materiale pentru etanşări din cauciuc întâlnite în sistemele hidraulice. dar vâscozitatea creşte odată ce apa se evaporă. fosfat esterii pot distruge îmbinările filetate ale tubulaturilor. prin urmare. care sunt frecvent utilizate în aplicaţiile hidraulice. În cazul în care aceste bule se ridică la suprafaţă prea încet. Lichid sintetic Este un lichid conceput pentru a diminua arderea şi. formate în ulei. 1. ea face fluidul mai coroziv. Ele sunt prezentate mai jos: 1. Cele mai multe dintre noile materiale de etanşare sintetice sunt compatibile cu soluţiile de apă-glicol. ducând la cavitaţie şi la daune ulterioare ale pompei. incompatibilitatea cu dispozitivele de etanşare din cauciuc natural/sintetic şi costurile ridicate.23°C (. Chiar şi în cazul acestui lichid.emite vapori. poate provoca antrenarea unor mari cantităţi de aer 18 . Soluţie de apă-glicol Această soluţie conţine aproximativ 40% apă şi 60% glicol. De exemplu. Aceste soluţii au valorile indicelui de vâscozitate ridicat. Metale. atunci când flacăra este îndepărtată. Emulsie de apă în ulei Acest tip de lichid conţine aproximativ 40% apă complet dispersată într-o bază de ulei specială. Pentru a reduce riscurile de incendiu. este necesar să se alimenteze cu apă. în general. În mod similar. Gama temperaturii de funcţionare a acestui lichid se află între 28°C (-18. Acest lucru produce bule de aer. greu de observant cu ochiul liber. în cazul în care tubulatura de retur la rezervor nu este scufundată. În consecinţă este necesară o cantitate mai mare de aditivi inhibitori de coroziune. un orificiu de mici dimensiuni de pe tubulatura de aspiraţie. Fluide tipice care aparţin acestui tip sunt fosfat esterii şi hidrocarburile clorurate. ele pot fi aspirate în pompă. nu ar trebui să fie utilizate. 2. pentru a se menţine o vâscozitate corespunzătoare. în ultima vreme au fost dezvoltate diverse lichide rezistente la foc. cum ar fi zincul.4°F) şi 83°C (180°F aprox. are cea mai mare temperatură de rezistenţă la foc.4°F) şi 83°C (180° F aprox. jetul de ulei intrând în suprafaţa lichidului va conţine aer în el.). • Punctul de aprindere: este temperatura unui lichid la care vaporii formaţi la suprafaţa lichidului sunt suficienţi pentru a susţine arderea pentru un timp de cel puţin 5 secunde.3.). vopselele şi izolaţia electrică.

1. În scopul de a avea grijă de acest lucru. de asemenea.3. Aceşti aditivi sunt compuşi chimici. Aerul poate fi. • poate fi uşor pus la dispoziţie într-o formă curată prin utilizarea de filtre. unul dintre fluidele folosite în sistemele hidraulice. O altă metodă este de a utiliza un lichid de lucru de calitate. • indice de vâscozitate mare. • rezistenţă la oxidare. ele au sporit durata de viaţă a componentelor hidraulice. Aerul Aerul este. aşa cum s-a prezentat mai sus. Datorită proprietăţilor lor mai bune de lubrifiere. cum ar fi pompele şi supapele. Cu toate acestea. Acest orificiu este şi dificil de detectat. Dezavantajul principal al unui lichid pe bază de petrol este că acesta este inflamabil. • orice scurgere de aer din sistem nu este poluantă. Această lubrifiere. 3. care întrerup intrările de aer în rezervor şi separă repede aerul din ulei. de asemenea. de asemenea. lichidele de lucru rezistente la foc au fost dezvoltate. Aceste uleiuri conţin aditivianţi antiuzură folosiţi pentru a preveni uzura motorului la came şi supape. deoarece în acesta sunt cele mai importante infiltraţii de aer. deoarece în acest caz.6 Tipuri generale de lichide de lucru 1. are anumite dezavantaje majore. a îmbunătăţit rezistenţa la uzură la componentele hidraulice cu sarcină mare. mai degrabă. apare infiltrarea de aer decât scurgerea uleiului din tubulatura de aspiraţie. Avantajele folosirii de aer sunt: • aerul nu arde. Un alt efect negativ al aerului aspirat sau aerului dizolvat este o reducere semnificativă a cantităţi de lichid de lucru. deoarece pur şi simplu se duce în atmosferă. unele dintre acestea fiind: 19 . Acest lucru poate avea consecinţe grave în termeni de rigiditate şi acurateţe a elementelor de acţionare hidraulică. Cantitatea de aer dizolvat poate fi redusă semnificativ prin proiectarea judicioasă a rezervorului. La aceste lichide aditivii ar trebui să fie adăugaţi în scopul de a menţine următoarele caracteristici: • lubrifiere bună. un lubrifiant excelent prin adăugarea unei pulberi fine de ulei. care conţine aditivi antispumanţi. care este cel mai des utilizată. Uleiuri de lubrifiere Acestea sunt uleiurile de motor de tip convenţional. 2.din atmosferă. Aerul. Lichide pe bază de petrol Prima categorie majoră de lichide de lucru este pe bază de petrol. sistemele care folosesc aerul ca mediu sunt cunoscute ca sisteme pneumatice. de asemenea.

0 166. deci elementul de intrare nu este sensibilizat de efectul comenzii sale.3 1. Pentru a rezuma. Proiectantul ar trebui să aleagă lichidul care are proprietăţile cele mai apropiate de cele cerute de către o anumită aplicaţie.0 68. b) Sisteme aservite (cu lanţ închis). Un criteriu general este acela al interdependenţei dintre sistemul de acţionare şi organul acţionat.9 0.0 200.1 Proprietăţile unor lichide de lucru Fluidul Lichide hidraulice Ulei mineral Emulsie apă şi ulei Soluţie apă-glicol Fosfat-ester Ulei siliconic MIL 5606 Amestecuri de lichide Ulei de ricin Alcool etilic Etilenglicol Benzină Glicerină Ulei de in Mercur Ulei mineral SAE Ulei de măsline Terebentină Apă Densitatea [Kg/m3] 890 900 1100 1100 1040 860 970 790 1120 680 1260 940 13600 910 920 870 1000 Vâscozitatatea cinematică [cSt] 150. • dezvoltarea unor forţe mici şi lipsa de elasticitate în comparaţie cu lichidele. la care există legătură între intrare şi 20 . după care există: a) Sisteme autonome (cu lanţ închis). Niciun fluid nu conţine toate caracteristicile necesare.4 Clasificarea sistemelor de acţionări hidraulice Acţionările hidraulice pot fi clasificate după numeroase criterii.114 125.0 40.71 1.8 91. Proprietăţile unora dintre lichidele de lucru sunt afişate în tabelul de mai jos: Tabelul 1.0 1.0 22.0 1.51 17.0 1016. având în vedere şi varietatea extrem de mare a schemelor utilizate.• compresibilitate ridicată. se utilizează în instalaţiile fără pretenţii mari de precizie. la care dirijarea mecanismului acţionat este independentă de evoluţia acestuia.8 3. componenta cea mai importantă într-un sistem de putere este lichidul de lucru.0 100. • coroziunea din cauza prezenţei oxigenului şi apei.88 1180.

prezentate în fig.generator (pompă) G. În afara elementelor componente prezentate. Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei se poate realiza prin adoptarea uneia din soluţiile: 1.maşină de lucru (consumator) ML. de regulă. eventual de suprapresiune. Soluţia este neeconomică pentru că duce la pierderi de putere în sistem.. Instalaţiile de acţionări hidrostatice cuprind un ansamblu de elemente care produc. circuite cu supraalimentare şi cu sistem de preluare a căldurii din circuit de pe ramura de aspiraţie în vederea menţinerii temperaturii agentului de lucru la valoarea normală. 1. se folosesc pompe cu debit variabil.4. În acest caz. transmisiile hidrostatice se pot clasifica în: transmisii hidraulice în circuit închis şi transmisii hidraulice în circuit deschis. o parte din debitul pompei este trecut pe ramura secundară. . .prin modificarea debitului pompei. filtre. Se utilizează numai atunci când reglajele sunt rare sau de scurtă durată. sunt următoarele: . dirijarea este influenţată de evoluţia mecanismului acţionat. . către elementul motor care o reconverteşte în energie mecanică. Elementele transmisiei hidrostatice în circuit închis. Suprapresiunea se realizează amplasând tancul de ulei la o cotă pozitivă h faţă de axul pompei sau prin utilizarea unei pompe de suprapresiune. . transmisiile hidrostatice mai cuprind o serie de elemente suplimentare (anexe): .supape de siguranţă.instalaţie. purtător de energie şi de informaţii. În acest caz. a) Transmisii hidrostatice în circuit închis Acestea sunt. acumulatori etc. Prin urmare.circuit de răcire (când este cazul). pentru a evita apariţia cavitaţiei la aspiraţia pompei. acestea sunt sisteme automate. Din punctul de vedere al schemelor după care se realizează tubulatura. controlează şi dirijează energia potenţială conţinută într-un agent fluid de lucru. 3 .circuit de completare şi expansiune. 21 .prin by-passare. transmisiile hidrostatice se compun din două maşini volumice care realizează transmiterea mişcării printr-o conversie dublă. cu performanţe ridicate în legătură cu precizia şi timpul de reacţie. 4 .ieşire deci.motor hidraulic M.prin modificarea turaţiei maşinii de antrenare (atunci când aceasta permite acest lucru). 2 . . de tipul mecano-hidro-mecanică.maşină de antrenare MA . .prin utilizarea unor motoare hidraulice cu cilindree variabilă.

5. 22 . . 2 .4 Transmisie hidrostatică în circuit închis b) Transmisii hidrostatice în circuit deschis Aceste transmisii au circuitul de aspiraţie întrerupt. Suprapresiunea la aspiraţie se poate realiza prin amplasarea rezervorului la o cotă corespunzătoare faţă de axul pompei.circuit de răcire la tanc (dacă este necesar).. sunt următoarele: .supape. .Fig.utilizarea circuitului de by-passare. . 1. .element de distribuţie (distribuitor) D. 1.pompa volumică (generator volumic) G.motorul hidraulic M.modificarea turaţiei motorului de antrenare. Fig.maşină de antrenare MA. .sistemul de realizare a suprapresiunii pe aspiraţie. Elementele transmisiei hidrostatice în circuit deschis. . 1. prezentate în fig. .5 se poate face prin: 1 . filtre etc.rezervor R. Căldura se poate evacua uşor prin răcirea rezervorului.maşină de lucru ML. Elementele suplimentare ale transmisiei hidrostatice în circuit deschis sunt următoarele: . 1.5 Transmisie hidrostatică în circuit deschis Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei din fig.

analiza şi calculul maşinilor hidrostatice generatoare şi motoare. analiza şi calculul acţionărilor hidrostatice. 23 . 2. 3. control şi reglaj. studiul aparaturii de distribuţie.Problemele care se pun când se studiază acţionările hidrostatice sunt: 1.

1 Clasificarea generatoarelor şi motoarelor hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice Varietatea constructivă a acestor maşini este foarte mare şi ea a făcut obiectul altei lucrări publicate.CAPITOLUL 2 GENERATOARE ŞI MOTOARE HIDROSTATICE UTILIZATE ÎN SISTEMELE DE ACŢIONĂRI HIDROSTATICE 2.sau bidirecţional. Inversarea sensului de curgere se poate realiza. în funcţie de construcţia pompei. fie prin schimbarea sensului de antrenare. câteva criterii de clasificare sunt semnificative: a) Criteriul funcţional după care pompele şi motoarele pot fi cu debit constant sau cu debit reglabil b) Criteriul sensului de curgere a fluidului.1 sunt reprezentate simbolic următoarele maşini: 24 . fie prin schimbarea excentricităţii sau unghiului de înclinare de la valorile pozitive la cele negative. c) Criteriul reversibilităţii după care pompele pot funcţiona ca motoare sau nu. În figura 2.1 Tipuri de pompe şi motoare hidraulice conform clasificării prezentate Reprezentarea simbolică în schemele de acţionări hidraulice pune în evidenţă proprietăţile menţionate. 2. Totuşi. după care pompele sau motoarele pot fi traversate uni. Fig.

În construcţii obişnuite pot realiza presiuni de până la 175 bar.motor rotativ reversibil şi bidirecţional.2. domeniul mare de presiuni şi debite. siguranţă în exploatare.maşină pompă-motor reglabil monodirecţional. respectiv de întoarcere a lichidului în rezervor.1.2). g .1 Pompe cu roţi dinţate 2.1 Construcţia şi principiul de funcţionare Datorită unor avantaje printre care simplitate constructivă. d .pompa cu debit constant bidirecţională.pompa cu debit reglabil unidirecţională. 2. Parametrii reali ai pompei în sistemul de acţionare sunt determinaţi de coordonatele punctului de intersecţie a caracteristicii interioare.maşină pompă-motor reglabil bidirecţional.a . 2. sunt larg utilizate în instalaţiile de ungere şi în tehnica acţionărilor hidraulice.motor rotativ nereglabil. în care KQ 2 este pierderea hidraulică pe întreg circuitul de aspiraţie. f – motor rotativ reglabil. pompele cu roţi dinţate. debitele pot depăţi 4000 l/min. h .pompa cu debit reglabil bidirecţională.2. Notând cu ∆p M diferenţa de presiune la care lucrează motorul hidraulic. i . Fig. refulare. presiunea creată de pompă ∆p P va fi dată de relaţia: ∆pP = ∆pM + KQ2 .2 Generatoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice 2. iar în cazuri speciale chiar 300 de bar. c .2 Cracteristica pompei şi a motorului hidraulic 2. cu caracteristica sistemului. mişcarea fiind turbulentă (fig. b .pompa cu debit constant unidirecţională. Mişcarea de rotaţie a pinioanelor se 25 . e .

. se creează o depresiune în zona racordului de aspiraţie şi lichidul intră în corpul pompei umplând spaţiul dintre dinţi. .de medie presiune (30< p< 100 bar).. 2. . producându-se refularea. etanşarea spaţiului de înaltă presiune de cel de joasă presiune se face prin contactul dinţilor în zona de angrenare.cu debit reglabil.cu două rotoare. după forma profilului dinţilor: . Lichidul este transportat volum cu volum de către golurile dinţilor spre orificiul de refulare. după modul de angrenare: .cu profil hipocicloidal.realizează prin antrenarea de la o sursă de putere exterioară pompei.cu debit constant.cu angrenare exterioară. În zona în care dinţii ies din angrenare. după posibilitatea reglării debitului: .2. Fluidul este transportat de la aspiraţie către refulare pe la periferie în spaţiul închis dintre dinţi şi pereţii interiori ai carcasei. . Aceste pompe sunt maşini hidraulice care admit turaţii înalte. . Sensul de rotaţie este dat de săgeata care pleacă din punctul de angrenare către racordul de aspiraţie. după cum urmează: 1. 2. spaţiul dintre dinţi variază crescător.2 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară În figura de mai jos (fig. prin angrenare transmiţându-se mişcarea la arborele condus.300 bar). Variantele constructive principale sunt două şi anume: pompă cu angrenare exterioară şi pompă cu angrenare interioară. 2.cu mai multe rotoare. Se pot clasifica totuşi ţinând cont de mai multe criterii. .cu profil epicicloidal. .3) se prezintă construcţia clasică a unei pompe cu roţi dinţate cu angrenare exterioară care cuprinde două pinioane în angrenare din care unul este motor şi carcasa cu orificiul de aspiraţie şi refulare. 4. presiunea la interior creşte.cu angrenare interioară. după forma dinţilor: . a unuia dintre arborii pe care acestea sunt montate.de înaltă presiune (p= 100. spaţiul dintre flancuri variază descrescător.1.cu profil evolventic. după numărul de roţi angrenate simultan: .cu dinţi drepţi. 26 . . 5. 6. .de joasă presiune (p< 30 bar). 3. În zona în care dantura intră în angrenare. după presiunea de refulare: .cu dinţi înclinaţi sau în V.

Precizia execuţiei roţilor dinţate (respectiv uzura lor) are o mare influenţă asupra parametrilor realizaţi de pompă. Evitarea uzurilor excesive şi deci menţinerea unor jocuri corespunzătoare necesită măsuri de echilibrare a presiunilor pe partea de lucru a carcasei. 2. Fig. care pune în legătură cavitatea de refulare cu cea de aspiraţie atunci când presiunea de la refulare depăşeşte valoarea prescrisă.3 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară 27 . la partea superioară se află montată o supapă de by-pass (de siguranţă).În scopul limitării presiunii din pompă.

28 .5 Compensarea forţelor ce solicită lagărele Se ştie. 2. Fig. că pentru funcţionarea corectă a unui angrenaj cu roţi dinţate gradul de acoperire trebuie să fie supraunitar. În scopul compensării acestor forţe la unele construcţii de pompe este practicată soluţia din figura de mai jos (fig.Fig. comprimată de vârfurile dinţilor conjugaţi. 2.4 Distribuţia presiunii pe partea de refulare la pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară . Prin practicarea de degajări speciale în capacele laterale. în dreptul zonei de angrenare sau în ax. 2. se atenuează mult acest fenomen. unde spaţiile a şi a’ sunt în legătură cu aspiraţia respectiv b şi b’ în legătură cu refularea.5). însă implicit se acceptă un randament volumic mai mic. ceea ce înseamnă că înainte de ieşirea unei perechi de dinţi din angrenare. în spaţiul dintre dinţii în angrenare rămâne o cantitate de lichid puternic. perechea următoare de dinţi intră în contact.solicitarea unilaterală a lagărelor pompei În figura de mai sus este prezentată epura presiunii pe carcasă din care rezultă solicitarea unilaterală a rotoarelor şi lagărelor pompei. În consecinţă. pulsaţii ale eforturilor din lagăre şi degradarea mediului hidraulic. Strivirea lichidului are consecinţe negative asupra funcţionării: şocuri. pe de altă parte.

3 Pompa roţi dinţate cu angrenare interioară Carcasă Roată dinţată cu dantură interioară Roată dinţată cu dantură exterioară Fereastră de refulare Fereastră de aspiraţie Fig. pompa are prevăzut un element de separare. 29 . deoarece lichidul este adus dinspre centru. Cea cu dantură exterioară este antrenată de un ax. Avantajele acestor pompe faţă de cele cu angrenare exterioară sunt: capacitatea de absorbţie superioară.1.2.2. şi prin acelea ale roţii exterioare şi semilună mărind astfel debitul pompei.2. prin golurile dintre roata dinţată interioară şi semilună.2.2 Pompa cu pistonaşe radiale La pompele cu pistonaşe radiale. În zona în care danturile nu se află în contact. în acelaţi timp. Cele două roţi dinţate sunt aşezate excentric una faţă de cealaltă într-o carcasă. silenţiozitate şi reducerea efectului cavitaţiei. una cu dantură interioară angrenând cu alta cu dantură exterioară (fig. lichidul este transportat. pe de o parte. o pune în mişcare pe cea cu dantură interioară cu care este în angrenare. . 2. compactitate. dar. Pompele cu pistonaşe radiale sunt în principal de două tipuri: .6 Pompa cu roţi dinţate cu angrenare interioară Pompele cu roţi dinţate cu angrenare interioară sunt formate din două roţi dinţate. În cazul în care între cele două roţi se află un element în formă de semilună. pulsaţii de presiune mai reduse. Acesta asigură etanşarea cavităţilor de volume variabile ce apar între dinţi. poziţia pistonaşelor în blocul cilindrilor este pe rază. Roata motoare învârtindu-se. variaţia ciclică a volumelor de lucru realizându-se datorită dispunerii excentrice a blocului cilindrilor faţă de statorul pompei. 2.6).cu alimentare exterioară. ceea ce face ca forţa centrifugă să favorizeze umplerea golurilor dintre dinţi.cu alimentare interioară.

din axul central care este fix.orificiu refulare. debite de până la 8000 l/min şi presiuni de 250-300 bar. Invers. Turaţiile de antrenare variază între 100 şi 1500 rot/min. dispus pe direcţia punctelor moarte ale pistonaşelor. contactul pistonaşelor la suprafaţa de ghidare fiind menţinut datorită forţei centrifuge. volumele de lucru sunt în creştere şi se produce aspiraţia. Cursa liniară a pistonaşelor în blocul cilindrilor 4. generată ca urmare a montării excentrice a blocului cilindrilor faţă de carcasa 6. 3. 2. 2. 4. La deplasarea pistonaşelor de la PMI Ia PME. la deplasarea pistonaşelor de la PME la PMI volumele de lucru scad şi se produce refularea.7.blocul cilindrilor. O asemenea variantă constructivă are avantajul unei reglări continue a debitului de la valoarea zero la maxim.piston plunjer. 2. Din figură rezultă că mărimea cursei pistonaşelor are valoarea: s = 2e. Aceste pompe sunt folosite la navă în majoritatea cazurilor la acţionările hidrostatice. se poate modifica dacă valoarea excentricităţii “e” poate fi reglată.distribuitor. distribuţia se face central. prin axul rotorului ca în fig. 5. pentru puteri mari (uneori până la 3000 KW).orificiu aspiraţie. Cilindreea pompei poate fi modificată în timpul funcţionării. Lăţimea distribuitorului 3 este mai mare decât lăţimea canalelor de legatură ale pistonaşelor cu galeriile de aspiraţie. Statorul are rol de ghid.La maşinile cu alimentare interioară. Pompele la care mărimea "e" poate fi modificată se numesc cu debit variabil.7 Schema pompei cu pistonaşe radiale cu alimentare interioară 1. prin deplasarea statorului în sensul creşterii sau scăderii excentricităţii. Distribuţia fluidului între camerele de lucru se face prin intermediul distribuitorului 3. Fig. 6-stator Pompele cu pistonaşe radiale au în general. 30 . respectiv refulare.

8). dintr-un disc pe care sunt la unul din capete tijele pistonaşelor (prin intermediul unor articulaţii sferice) şi dintr-o placă de distribuţie (fig. 2.2.3 Pompa cu pistonaşe axiale Ax cardanic Tija dublu articulată a pistonului Piston Arbore motor Blocul cilindrilor Executarea cursei de refulare a pistonului Disc Refulare prin placa de distribuţie Aspiraţie prin placa de distribuţie Executarea cursei de aspiraţie a pistonului Fig.2. 31 . 2.8 Pompa cu pistonaşe axiale cu corp înclinat Pompa se compune dintr-un bloc al cilindrilor în care sunt amplasate pistonaşele axiale.

maşinile cu pistonaşe axiale sunt de două tipuri cu debit constant şi cu debit variabil. volumele de lucru delimitate de pistoanele şi de cavităţile din blocul cilindrilor variază.Poziţia relativă a acestor elemente şi sistemul lor de antrenare definesc trei tipuri mari de maşini: pompe cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat. pompe cu disc înclinat. parţial la cea de refulare. 2. Ea este în funcţie de unghiul de înclinare al blocului cilindrilor faţă de arborele motor. utilizându-se frecvent în sistemele de acţionare hidraulică datorită gabaritului redus. Aspiraţia se produce printr-unul din orificiile plăcii de distribuţie care este parţial conectat la tubulatura de aspiraţie.11 este prezentată o pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant. fig. la o rotaţie completă a arborelui. şi pompe cu disc fulant. de la poziţia inferioară din figură la cea superioară. Datorită faptului că blocul cilindrilor este înclinat. 32 . Pompele cu pistonaşe axiale sunt cele mai răspândite.8 este una cu debit constant. 2.9(b). fig. Creşterea volumului de lucru este însoţită de scăderea presiunii. Fluidul este refulat tot prin canalele distribuitorului către exterior. În cazul în care există posibilitatea modificării unghiului de înclinare. pentru că valoarea cursei maxime a pistonaşelor este constantă. la acest tip de pompă este fix. fapt care determină generarea aspiraţiei. unghi care. În fig. 2. volumul variază crescător.9(a). Maşina prezentată în fig. 2. fiind antrenat în mişcarea de rotaţie de arborele motor prin intermediul unui disc şi a unor articulaţii sferice. volumele de lucru variază descrescător. pompa se numeşte cu debit variabil. La cursa descendentă a pistonului. 2. determinând refularea. fig.9 Tipuri de pompe cu pistonaşe axiale Blocul cilindrior este înclinat faţă de arborele motor la un unghi α<300. La cursa ascendentă a pistonului. 2. Din punct de vedere al posibilităţilor de debitare.9(c). Micşorarea volumelor de lucru produce creşterea presiunii. Pompă cu pistonaşe axiale cu disc înclinat Pompă cu pistonaşe axiale cu bloc fix înclinat Pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant Fig.10 se prezintă grafic modul de reglare al debitului la pompele cu pistonaşe axiale cu corp înclinat iar în fig. 2.

10 Modul de reglare debitului la pompa cu pistonaşe axiale 33 . suprafeţele de contact dintre blocul cilindrilor şi distribuitor şi articulaţiile sferice ale bielelor. Pompele cu pistonaşe axiale obţin debite până la 800 l/min şi au o putere specifică ce poate ajunge până la 4-5 KW/kg. 2. θ θ Fig.reversibilităţii. la turaţii cuprinse între 1000-4500 rot/min. Este vorba în special de pistoane. Pompa cu disc înclinat se deosebeşte de pompa cu corp înclinat numai prin modul de reglare unghiului dintre axul corpului şi axul discului. cu o debitare suficient de uniformă şi care au o largă răspândire la acţionările hidrostatice. care în cazul acestuia se realizează cu cu ajutorul discului. posibilităţii de reglare a debitului şi momentului de inerţie redus al părţii mobile. Sunt pompe de presiuni mari şi foarte mari. Pompele cu pistonaşe axiale sunt în general construcţii pretenţioase. suprafeţele de lucru trebuind realizate la rugozităţi foarte mici. alezajele cilindrilor.

galeria de aspiraţie.4 Pompa cu palete glisante Sunt maşini hidraulice dublu reversibile. 2. 2. 6. Asta înseamnă că în timpul unei rotaţii complete a rotorului spaţiile de lucru efectuează un singur ciclu aspiraţie-transferrefulare. După modul cum se realizează aspiraţia.12 şi 2.11 Pompă cu pistonaşe axiale cu disc fulant 2.galeria de refulare (notaţiile sunt identice pentru ambele figuri). prezintă avantajele: . rotor şi stator.2.13 sunt prezentate două variante constructive de pompe cu lamele.2. În figurile 2. 5.construcţie mai compactă. prin comparaţie cu cele cu acţiune simplă. La acest tip 34 . La rotaţia în sensul săgeţii. deci atât din punct de vedere al sensului conversiei.debitare uniformă. .arbore motor. volumele de lucru delimitate de rotor. 4. cu simplă acţiune cu aspiraţie exterioară în fig.carcasa pompei. totuşi se pot întâlni şi pompe cu palete glisante cu acţiune multiplă.2. În practică. pompele cu lamele pot fi cu aspiraţie interioară sau cu aspiraţie exterioară.13. În ce1e două figuri s-au făcut notaţiile: 1. 3.12 şi cu aspiraţie interioară în fig.echilibraj mai bun (posibilitate redusă de apariţie a vibraţiilor). volumele de lucru descresc şi se produce refularea. Pe a doua jumătate de cursă. În general.rotor. cât şi din punctul de vedere al sensului de debitare.lamele (palete).presiuni şi debite mai mari. palete şi stator variază crescător generând aspiraţia.Distanţier sferic Tija pistonului cu articulaţie sferică Cilindru Piston Disc fulant fixat pe ax Fig. . Volumele de lucru sunt delimitate de paletele glisante. la prima jumătate de cursă. . sunt cu acţiune simplă. care.

7. unde volumele scad. Când paletele trec prin zona dintre fantele 4 şi 7. la partea sa interioară. are o formă special aleasă astfel încât porţiunile de curbă situate între fante să fie arce de cerc descrise cu raze din centrul rotorului. La intrarea în zona fantei 6.13 Pompă cu lamele cu aspiraţie interioară În fig.5. Refularea are loc în corespondenţa fantelor 5 şi 7. 2.fante de aspiraţie-refulare. Contactul paletelor glisante cu statorul este asigurat fie prin arcuri lamelare montate pe fundul canalului. spaţiul dintre palete se măreşte şi are loc o nouă aspiraţie. 4.stator.14 este prezentată o pompă cu lamele cu acţiune dublă pentru care s-au făcut notaţiile: 1. iar fantele 5 şi 7 cu galeria de refulare.6.2. fie pe baza presiunii hidraulice. 3. Această configuraţie face ca la trecerea a două palete prin porţiunile concentrice cu centrul rotorului. o paletă efectuează patru curse: două de aspiraţie şi două de refulare. 2. Fig. 2. scăzând astfel solicitarea lagărelor. Se poate deci observa faptul că pe parcursul unei rotaţii complete. Când o paletă intră în zona fantei 4. Statorul. 35 .12 Pompă cu lamele cu aspiraţie exterioară Fig.de maşină reglarea debitului se face prin modificarea valorii excentricitaţii “e”.lamele (palete). iar porţiunile care corespund fantelor să fie descrise de curbe conjugate la curbele dintre fante. fie prin intermediul unor articulaţii cu culisă. deplasarea lor încetează deoarece această porţiune este concentrică cu rotorul. Fantele 4 şi 6 comunică prin canale interioare cu galeria de aspiraţie. ea începe să iasă din canal astfel încât spaţiul dintre două palete vecine să se mărească şi să se producă aspiraţia. lichidul să nu mai fie comprimat.rotor.

Ca pompe. 36 . ele pot deveni motoare hidraulice dacă sunt alimentate cu lichid sub presiune. Debitele pot atinge 300 l/min la pompele cu lamele cu simplă acţiune şi până la 1000 l/min la cele cu multiplă acţiune. dezvoltând un cuplu. Motoarele cu rotaţie limitată sunt numite şi motoare oscilante deoarece acestea produc o mişcare alternativă. în general. fără modificări constructive esenţiale.1 Principii de bază Motoarele hidraulice. Cu toate acestea. fluidul este cel care împinge suprafeţele interne ale motorului. oriunde sunt necesare turaţii mici. în loc de a impinge fluidul. Într-un mod mai explicit. Motoarele cu rotaţie continuă sunt în realitate pompe care au fost reproiectate pentru a rezista la forţele care sunt implicate în funcţionarea motorului. După mişcarea realizată la arbore motoarele hidraulice pot fi: cu mişcare de rotaţie (continuă). prin transformarea energiei mecanice în energie hidrostatică. ca în cazul pompelor.3 Motoare hidraulice utilizate în sistemele de acţionări hidraulice 2. cele cu simplă acţiune şi până la 150 bar. 2. maşinile cu palete glisante sunt utilizate îndeosebi la acţionările hidrostatice.14 Pompă cu lamele cu dublă acţiune Maşinile cu lamele realizează presiuni de până la 100 bar. pompa îndeplineşte funcţia de sursă de energie hidraulică. Ca motoare. După cum se ştie. Marea majoritate a tipurilor de pompe volumice rotative sunt reversibile.Fig. 2. sunt utilizate la instalaţiile de transfer al uleiului sau combustibilului. cele cu multiplă acţiune.3. cu mişcare de rotaţie limitată (oscilante) şi de tip liniar (cilindrii hidraulici). sunt maşini care transformă energia hidrostatică a unui lichid în energie mecanică. în timp ce motoarele fac exact contrariul adică folosesc energia hidraulică pentru a o transforma în energie mecanică. sunt întrebuinţate la antrenarea vinciurilor şi în general.

Constructiv. Figura 2. la circuitele tur – retur ale pompei. 2. În continuare.15 arată un motor hidraulic oscilant cu o paletă.3. 2. astfel încât. lichidul sub presiune este direcţionat către o parte a paletei. se examinează în detaliu fiecare dintre aceste tipuri de motoare hidraulice. Motoare hidraulice cu rotaţie continuă. Aşadar. Conectarea camerelor de lucru delimitate de suprafeţele laterale ale paleţior. provocând rotaţia rotorului. Au o construcţie robustă.2 Motoare hidraulice cu rotaţie limitată (oscilante) Sunt motoare care realizează curse unghiulare limitate. constau dintr-un rotor şi un stator pe care sunt montaţi paleţi radiali. La acest tip.În continuare vom examina diverse tipuri de motoare hidraulice din punct de vedere constructiv şi al performanţelor acestora. 2. putem spune că motoare hidraulice rotative pot fi clasificate în două categorii: 1. fiind caracterizate prin rapoarte putere/unitatea de masă foarte bune. este făcută alternativ. aşa cum se arată în figura de mai jos. prin alimentarea selectivă a acestora. Motoare hidraulice cu rotaţie limitată. să se realizeze cursele unghiulare dorite.15 Motor hidraulic oscilant cu o singură paletă 37 . stator şi rotor. Fig.

presiunea de alimentare. iar pc .16 Motoare hidraulice oscilante c) a) cu un singur palet. Punctul de aplicaţie se găseşte la distanţa R = ( D + d ) / 4 de axa de rotaţie. forţa hidrostatică pe paletă are valoarea: F = b ⋅ ( D − d ) ⋅ ( p a − pc ) / 2 . p a . c) cu trei paleţi Construcţia motoarelor oscilante este prezentată sumar în figura de mai sus (fig.200° pentru motorul cu doi paleţi şi 90° . aşa încât momentul la arbore are valoarea: M t = FR = D2 − d 2 ⋅ b ⋅ ( p a − pc ) 8 (2) Dacă la nivelul razei R viteza tangenţială a paletei este u = ωR .280° pentru motorul cu un singur palet. Pentru motorul cu un singur palet. Numărul lor este egal cu numărul de paleţi ai motorului hidraulic oscilant. În interiorul statorului există şi nişte piese de etanşare care delimitează zona de înaltă presiune faţă de zona de joasă presiune. 2. b) cu doi paleţi. la 180° . De obicei.pa pc a) b) Fig. rezultă debitul în motor: Q=u D−d ωb ⋅b = ⋅ (D2 − d 2 ) 2 8 (3) 38 . 2.16). (1) unde b este lăţimea paletei.contrapresiunea. Arborele şi paleta pot executa deplasări unghiulare într-un sens sau în celălalt în funcţie de modul de alimentare. Datorită acestor piese de etanşare. Sunt alcătuite dintr-o carcasă de formă cilindrică şi dintr-un rotor format din arbore şi palete. se întâlnesc motoare oscilante cu un palet cu doi şi cu trei paleţi. unghiul de basculare este limitat la 270° .120° pentru motorul cu trei paleţi.

ω = 8Qη v b( D 2 − d 2 ) (4) unde η v . valorile sunt mai mici: M = M tη m .este randamentul volumic şi η m . de rotaţie şi de basculare. Dintre aplicaţiile motoarelor hidostatice oscilante enumerăm doar câteva: • banda rulanta de triere.. Motoarele hidrostatice oscilante se utilizează în practică pentru presiuni de 200-300 de bar şi momente de 8000-9000 de daNm.sau invers. • mecanismul de transmitere între staţiile de lucru.17): 39 . Din cauza pierderilor interioare de debit şi frecărilor. O parte din aceste aplicaţii sunt arătate în figura de mai jos (fig. dacă se cunoaşte debitul. • mecanismul de ridicare. • acţionarea valvulelor. • mecanismul de poziţionare pentru sudare. • mecanismul de îndoire. din relaţia precedentă se poate calcula viteza unghiulară a motorului.randamentul mecanic al motorului. 2. • maşina de cârmă la bordul navelor.

2.Fig.17 Aplicaţii ale motoarelor hidraulice cu rotaţie limitată 40 .

cu pistonaşe radiale. .cu şuruburi. din punct de vedere al sensului transformării energetice adică.18. 2. În acest fel. . limitând astfel durata de viaţă a lagărului motorului. Aşa cum am precizat la început. motoarele hidraulice dezvoltă cupluri şi produc mişcare de rotaţie continuă. Aceste motoare pot fi clasificate după cum urmează: • motoare cu angrenaje: . sensul de rotaţie motorului poate fi inversat. Motorul cu roţi dinţate nu este echilibrat în ceea ce priveşte presiunea. marea majoritate a tipurilor de pompe volumice rotative sunt reversibile. cu capacul scos.3 Motoare hidraulice cu rotaţie continuă Motoarele hidraulice cu rotaţie continuă sunt elemente de acţionare. Un motor cu roţi dinţate dezvoltă un cuplu din cauza presiunii hidraulice care acţionează asupra suprafeţelor dinţilor roţii. 41 .3. Prin schimbarea direcţiei de curgere a fluidului prin motor. • motoare rotative cu piston: .cu roţi dinţate cu angrenare interioară.3. . ele pot deveni motoare hidraulice dacă sunt alimentate cu lichid sub presiune fără modificări constructive esenţiale.1 Motoare cu roţi dinţate Motoarele cu roţi dinţate sunt simple din punct de vedere constructiv. În loc de a acţiona (sau împinge) lichidul (asemenea funcţionării pompelor). care se poate roti continuu.cu roţi dinţate cu angrenare exterioară.2. Diferenţa mare de presiune între intrare şi ieşire (mult mai mare la intrare) solicită puternic arborele şi lagărul.3. O vedere axionometrică a unui motor tipic cu roţi dinţate. • motoare cu palete. Ca şi în cazul unei pompe cu roţi dinţate. volumul dislocuit al motorului cuprins între doi dinţi vecini este fix. motoarele sunt acţionate de către fluide. este ilustrat în figura 2.cu pistonaşe axiale.

Principalele dezavantaje: au randament mai mic şi pierderi de debit relativ mai mari. Ele. de asemenea. 2. de tip cu roţi dinţate cu angrenare interioară. Figura 2. De asemenea. motoarele hidraulice de tip cu şurub utilizează trei şuruburi de angrenare. Acesta are o funcţionare silenţioasă.19 ilustrează funcţionarea de bază a unui motor hidraulic cu palete cu alimentare exterioară. Ca şi în cazul pompelor. Motoarele cu palete dezvoltă un cuplu dat de presiunea hidraulică care acţionează asupra suprafeţei expuse a paletei. Principalele avantaje ale motoarelor cu roţi dinţate sunt: construcţie simplă şi raport bun cost-eficienţă.3.3. principiul de funcţionare diferă. Motoarele hidraulice pot fi. volume dislocuite mai mari decât motoarele cu angrenare exterioară. posedă toleranţă bună la impurităţi. de asemenea.18 Motor cu roţi dinţate cu angrenare exterioară Motoarele cu roţi dinţate sunt în mod normal limitate la o presiune de funcţionare de aproximativ 200 bar precum şi la o turaţie de 2400 rot/min. Pot fi alimentate cu un debit maxim de 550 de litri pe minut. motoarele cu şurub fac parte şi ele din categoria motoarelor cu angrenaje. cu toate acestea. Aceste motoare pot funcţiona la turaţii şi presiuni mai mari. de asemenea. Motoarele tip şurub pot funcţiona la presiuni de până la 210 bar şi pot avea volume dislocuite de până la 0. Ele au.227 litri. 42 .2 Motoare cu palete Construcţia internă la motoarele cu palete este similară cu cea a unei pompe cu palete.Fig. 2.

galeria de evacuare. în timp ce alte tipuri de modele folosesc presiunea hidraulică. 2.5.21 este prezentat un motor cu rotor coaxial cu statorul. Unele modele folosesc arcuri. iar fantele 5 şi 7 cu galeria de evacuare. care transportă lichidul de la intrare la ieşire. În fig.rotor. 4.Fig. 2. 3.galeria de admisie.lamele (palete). 3.stator.rotor. 2. cu rotor dezaxat cu alimentare interioară. 43 .lamele (palete). 2. Fantele 4 şi 6 comunică prin canale interioare cu galeria de admisie. Fig.21 Motor cu paleţi cu rotor cu alimentare interioară coaxial cu statorul În figuria 2. şi 7.6. 5.20 se prezintă varianta constructivă de motor cu palete. Acţiunea culisantă a paletelor formează camere etanşe. paletele trebuie să aibe şi alte mijloace decât forţa centrifugă pentru a menţine contactul cu suprafaţa interioară a statorului. pentru care s-au făcut notaţiile: 1.19 Motor cu palete dezaxat cu alimentare exterioară Forţa centrifugă apare atunci când rotorul începe să se rotească. 2.20 Motor cu palete cu rotor dezaxat Fig. 4. 2. unde s-au făcut notaţiile: 1. Prin urmare.fante de admisie-evacuare a uleiului.carcasa motorului.

presiuni de până la 350-400 bar. La acest tip de motor orificiile de admisie şi evacuare sunt diametral opuse. pistoanele se destind din cauza presiunii lichidului care acţionează asupra lor şi apoi descarcă lichidul.22 Funcţionarea motorului cu palete excentric În figura 2. de asemenea. cum ar fi: un stator excentric. După cum se observă. Motoarele cu piston sunt cele mai eficiente dintre toate motoarele hidraulice. De asemenea.3.3 Motoare cu piston Motoarele cu piston sunt. Acestea sunt capabile să funcţioneze la turaţii mari de 12000 rot/min şi. 2. nu sunt recomandate pentru utilizarea în sistemele servo. înclinarea axului motor sau cu ajutorul unei plăci înclinate. prin urmare. Acest lucru duce la rotirea rotorului în sens invers acelor de ceasornic. 44 . de obicei. presiunea de admisie acţionează pe o parte a rotorului.3. conectate la nivel intern. 2.22 se prezintă grafic funcţionarea motorului cu palete excentric. Aici forţa care este exercitată pe o parte a lagărului este anulată de o forţă egală. astfel încât numai o admisie şi evacuare sunt aduse în exterior. dar opusă de la orificiul de presiune situat diametral opus. respectiv în interiorul blocului cilindrului. Mişcarea rectilinie a pistonului este transformată în mişcare de rotaţie a arborelui prin diferite mijloace. precum şi turaţii de până la 4000 rpm. Totuşi.Fig. 2. lichidul exercită o forţă mai mare asupra paletei de sus. Orificiile sunt. Aceste motoare pot funcţiona la presiuni de până la 180 bar. de asemenea.21. Cuplul motor este generat prin presiunea care acţionează la capetele de pistoane. Motoarele de tip cu palete au pierderi interne de lichid şi. deoarece el trece prin orificiul de admisie şi ajunge pe o suprafaţă expusă a paletei mai mare în partea superioară a motorului. La acest tip de motor hidraulic. Motoarele cu palete sunt în general de tip cu rotor coaxial. şi deci încărcarea radială pe arbore este destul de mare. similare în construcţie cu pompele cu piston. această problemă este îmbunătăţită în mare măsură folosind un motor cu rotor concentric aşa cum s-a prezentat în fig.

Aplicaţiile motorului hidraulic cu pistoane radiale sunt în general limitate la unităţile mai mari de putere. se întâlnesc două tipuri de motoare cu pistoane axiale. 45 . Pistoanele sub presiune se deplasează faţă de punctul unde statorul este cel mai îndepărtat de axa blocului cilindrilor. Pistoanele care nu sunt expuse la presiunea lichidului de alimentare. Acestea sunt: 1.23 ne arată o secţiune într-un motor cu pistoane radiale.Din punct de vedere constructive. Figura 2. axul motorului funcţionează ca o valvulă hidraulică staţionară şi forţează pistoanele la o mişcare de rotaţie. axa rotorului poate coincide cu axa comună a pistoanelor sau poate fi înclinată. 2. motoarele cu piston se clasifică în două categorii: 1. 2. Motoare cu pistoane axiale Într-un motor cu pistoane axiale. Motoare cu pistoane axiale cu placă înclinată (sau disc fulant) . Momentul de rotaţie la un motor hidraulic cu pistoane radiale este în funcţie de suprafaţa totală a pistonului precum şi de excentricitatea statorului faţă de rotor.la care axul rotorului coincide cu axa pistoanelor. Motoare cu pistoane axiale.23 Motor cu pistoane radiale Prin direcţionarea lichidului către jumătate din numărul de cilindri. Blocul de cilindri şi arborele sunt conduse de pistoanele care primesc lichidul sub presiune. Fig. Motoare cu pistoane radiale. Aşadar. Cealaltă parte a axului permite pistoanelor în retragere să descarce lichidul. se apropie de axa blocului de cilindru şi returnează uleiul. rotaţia este produsă de pistoane radiale care execută o mişcare de translaţie în rotor şi o mişcare de rotaţie în statorul care este excentric faţă de rotor. Motoare cu pistoane radiale La motoarele cu pistoane radiale.

Cuplul este. Opririle mecanice sunt de obicei incluse în aşa fel încât capacitatea cuplului şi viteza rămân în limitele prevăzute. 46 .24 ilustrează un model al motorului cu placă înclinată în care arborele motorului şi blocul cilindrilor sunt centrate pe aceeaşi axă. determină dislocuirile volumice. dar viteza de rotaţie a arborelui scade. În general.25 (a) şi (b).la care axa rotorului este înclinată faţă de axa pistoanelor. placa înclinată este montată într-o clemă oscilantă şi se numeşte disc fulant. Unghiul de înclinare al discului fulant poate fi modificat prin diverse mijloace. unghiul de înclinare al plăcii. 2. Funcţionarea unităţii de dislocuire variabilă este ilustrată în figurile 2. o funcţie de unghiul de înclinare al plăcii. Motoare cu pistoane axiale cu axă înclinată .2. Fig. capacitatea de cuplu este mărită. Motor cu pistoane axiale cu placă înclinată (disc fulant) Figura 2.24 Funcţionarea motorului cu disc înclinat În unităţile de dislocuire variabilă. de asemenea. În cazul în care unghiul este mărit. cum ar fi manual cu un mâner sau prin control servo. 1. Aici presiunea hidraulică care acţionează la capetele pistoanelor generează o reacţie faţă de o placă înclinată. Acest lucru duce la rotirea blocului cilindrilor cu un cuplu care este proporţional cu suprafaţa pistoanelor.

3.25 Variaţia deplasării motorului cu disc fulant Pistonul este conceput fie ca o unitate de dislocuire fixă. Unghiul de înclinare al plăcii. determină în general. Valvulă servo-hidraulică 3.26). 2. Se compune din trei componente: 1. astfel încât forţa se exercită pe flanşa arborelui de transmisie. Motor electric cu pas 2. Motor hidraulic 47 . 1.Fig. volumul cilindrilor motorului. 2. Cu toate acestea. cuplul este generat de presiunea care acţionează asupra pistoanelor în mişcarea alternativă. blocul cilindrilor şi arborele de antrenare sunt montate la un unghi unul faţă de cealalt. care foloseste un mic motor electric cu pas pentru a controla puterea foarte mare disponibilă dintr-un motor hydraulic (fig. fie ca una variabilă. de asemenea. 2.4 Motoare electro-hidraulice cu pas Un motor electro-hidraulic cu pas (EHSM) este un dispozitiv. Motoare cu pistoane axiale cu axă înclinată La aceste motoare.3.

Acestea sunt de obicei utilizate pentru controlul cu precizie al vitezei şi poziţiei. la mişcarea. produc un cuplu mare de ieşire.Fig. în general. Acestea sunt cunoscute ca cilindri hidraulici. Acestea sunt componente care convertesc puterea hidraulică în putere mecanică. prinderea şi la aplicarea de forţe unui obiect.6 kW) şi 35 CP (26 kW). 2. atunci când sunt integrate într-un mod special. Cuplul necesar pentru funcţionarea traductorului rotativ este dependent de recuperarea fluxului în supapa servo.1 Consideraţii generale Un sistem hidraulic se referă.4. Cilindrii hidraulici sunt elemente de acţionare liniare a căror forţă sau mişcare se aplică în linie dreaptă.26 Motor cu pas electro-hidraulic Aceste trei componente independente. Motorul hidraulic este cea mai importantă componentă a sistemului EHSM. 2. Pentru a completa un ciclu. Capacităţile lor de putere se situează între 3. Caracteristicile de performanţă ale motorului hidraulic determină performanţele EHSM.4 Motoare hidraulice liniare (Cilindrii hidraulici) 2. maşini-unelte.5 CP (2. Aplicaţiile tipice includ unităţi de stocare textilă. fabrici de hârtie. Cuplul de ieşire din motorul electric trebuie să fie capabil să depăşească forţele de debit în supapa servo. care este de câteva sute de ori mai mare decât cel al unui motor electric cu pas.3. dispozitive de ridicare etc. sisteme de stocare automată. unităţi transportoare. Rolul lor este de a converti puterea hidraulică în putere mecanică. Acest motor este cuplat direct la un traducator rotativ al valvulei de servoasistare. Obiectele care realizează acest lucru se numesc elemente de acţionare.3. Motoarele hidraulice liniare deplasează sau aplică o forţă unui obiect în linie dreaptă. Forţele fluxului în supapa servo sunt direct proporţionale cu debitul prin supapă. cilindrii hidraulici trebuie să se 48 .

care se extinde în exteriorul unuia dintre capetele cilindrului (capătul tijei). împingere. Tipul de cilindru folosit. În figura 2.2 Cilindrul hidraulic cu simplă acţiune Cilindrul cu acţiune simplă este presurizat la un capăt.extindă şi să se retragă. • cilindri cu dublă acţiune. Sunt proiectaţi simplu şi într-o aşa manieră încât un dispozitiv asemănător unui arc îi retrage. lifturi etc.4. Aplicaţiile lor cuprind mişcări de tracţiune. La un capăt al pistonului este o tijă. împreună cu schema sa. Cilindrii hidraulici sunt clasificaţi în: • cilindri cu simplă acţiune. În continuare se vor analiza aceste două tipuri de cilindri hidraulici în ceea ce priveşte proiectarea. ei sunt practici la curse lungi şi sunt folosiţi la cricuri. 2. La celălalt capăt (capătul liber) este un orificiu pentru intrarea şi ieşirea uleiului. se bazează pe o aplicaţie anume. Fig. Aceşti cilindrii hidraulici sunt folosiţi pe scară largă în sistemele unde este nevoie de stabilitate la forţe mari. 49 .27 Cilindru hidraulic Un cilindru cu simplă acţiune se compune dintr-un piston aflat într-o carcasă cilindrică. După cum se observă. în timp ce la celălalt capăt este deschis în atmosferă sau într-un tanc.28 este reprezentată cea mai simplă formă de cilindru cu simplă acţiune. În general. are doar o singură cameră cu fluid şi exercită forţa într-o singură direcţie.27. basculare şi presare. construcţia şi folosirea practică. 2.3. numită cilindru. Cel mai simplu element de mişcare liniar este cilindrul hidraulic prezentat în figura 2.

Fig. Cum. Celălalt capăt se află în atmosferă sau într-un bazin. datorită acestui lucru. este nevoie de mai mult lichid pentru a umple partea cilindrului fără tijă. 2. Dar. cilindri diferenţiali. în acest caz. duce la generarea unei forţe mai mici. În timpul retagerii. datorită suprafeţei utile mai mari. Forţa aplicată pe piston depinde atât de suprafaţa acestuia. operaţia este mai lentă. unde F este forţa aplicată (N). în timpul extinderii.3. folosind gravitaţia sau incluzând un arc la capătul tijei. Această destindere se obţine. cât şi de presiunea aplicată. numindu-se. cu alte cuvinte aceşti cilindri nu se destind hidraulic. Aici presiunea poate fi aplicată oricărui orificiu. suprafaţa redusă în această operaţie. aceeaşi cantitate de lichid va deplasa pistonul mai repede datorită volumului redus de lichid deslocuit de tijă. Această reducere în suprafaţa utilă este produsă de suprafaţa tijei care reduce suprafaţa pistonului în timpul retragerii acestuia. Dar. 2.3 Cilindrul hidraulic cu dublă acţiune Cilindrii hidraulici cu dublă acţiune sunt cei mai folosiţi cilindri din aplicaţiile hidraulice. Datorită acestui lucru aceşti cilindri au suprafeţe inegale de expunere în timpul extinderii şi al retragerii.4. Această forţă se poate calcula folosind ecuaţia următoare: F = p × π × r 2 . p este presiunea (Pa) şi r este raza cilindrului (metri). în ambele direcţii. este generată o forţă mai mare la extindere. 50 .28 Cilindrul hidraulic cu acţiune simplă Un cilindru cu acţiune simplă este presurizat la un capăt şi de aceea poate exercita forţa doar în direcţia de extindere pe măsură ce lichidul intră prin capătul liber al cilindrului.

Garniturile sunt folosite de obicei între piston şi cilindru. de obicei. Pistonul. În sisteme unde este folosit rar sau unde vine în contact cu materiale corozive se foloseşte un cilindru realizat din inox. umezelii sau coroziunii. indiferent de lungimea cilindrului. În general. care devine astfel la fel de şlefuit ca şi cilindrul. aceşti factori 51 . un piston şi tija. De obicei. Acest tip de construcţie este de bază deoarece ambele capete şi pistonul rămân aceleaşi. din aluminiu sau oţel turnat. Pistoanele sunt făcute. mai are şi rolul de a acţiona ca un pivot alunecător în cilindru şi de a separa zona de înaltă presiune faţă de cea de joasă presiune.30 Secţiune mărită a unui capăt de pivot sudat de cilindru Suprafaţa tijei este scoasă în atmosferă în timpul extinderii şi de aceea este expusă murdăriei. Capetele pot fi prinse de cilindru prin sudare sau prin filet. aluminiu sau alamă. Suprafaţa interioară a cilindrului trebuie să fie foarte netedă pentru a preveni uzura sau scurgerea. pe lângă rolul de a transmite forţă tijei. Câteodată. garniturile nu mai sunt folosite. este folosit un tub de oţel dintr-o singură bucată.Orificiu de retragere Fig. atunci când sunt acceptate unele mici scurgeri. În timpul retragerii. cilindrul propriu-zis. 2. Fig. 2. se depune o peliculă pe suprafaţa cilindrului (de obicei din bronz).29 Schema unui cilindru hidraulic cu dublă acţiune Cilindrul hidraulic se compune din cinci componente de bază: două capete (unul de bază şi unul pivot) conectate la două orificii.

În figura 2.32 Cilindru cu dublă acţiune (cu două etape) 52 . la confecţionarea tijelor pentru puteri mari se foloseşte un aliaj oţel-crom. Pentru a îndepărta particulele de praf. după cum se arată în figura 2. de obicei.31 (b). aceşti cilindri sunt prevăzuţi la capăt cu o garnitură de ştergere.31 Garnituri de etanşare (a) şi garnituri inelare şi tip „O” (b) Pentru a preveni scurgerea lichidului pe lângă tija din camera cu presiune mare. Unde este puţin spaţiu se poate folosi un cilindru telescopic. garnitura de etanşare şi cea a pivotului sunt unite pentru a simplifica întreţinerea. sub un raport extindere/retragere de 2:1. Orificiu de retragere Fig. este pusă în spatele pivotului o garnitură inelară internă.31. În atmosfere cu mult praf şi garnitura externă a membranei poate preveni intrarea prafului. cursa unui cilindru cu simplă acţiune trebuie să fie mai scurtă decât lungimea sa. dând naştere la multe probleme. În unele scheme. a) b) Fig. Tija este. ataşată de piston printr-un filet. 2. Acestea iau rolul garniturilor tijei sau pistonului şi acţionează ca garnituri statice de tip „O” în jurul tijei. Montajul garniturii este indicat în figura 2. 2.32 este descris un astfel de cilindru cu dublă acţiune cu două pistoane. De obicei. acest aliaj este rezistent şi la coroziune.contaminanţi pot pătrunde în interior. De asemenea. Ideal. Pentru a preveni scurgerea dea lungul tijei sunt folosite garnituri de capăt.

Pentru a retrage tija. lichidul este introdus prin orificiul B.Pentru a extinde tija. Aceste capete trebuie să reziste şocurilor pistonului. lichidul sub presiune este introdus prin orificiul A. 2. Aceste şocuri pot fi reduse prin valve de amortizare încastrate în capete.4 Amortizarea cilindrilor Capetele cilindrilor sunt în general confecţionate din aluminiu sau oţel turnat cu orificii cu filet.33. decelerarea începe atunci când plonjorul conic intră în deschiderea din capăt.33 Operaţia de amortizare a cilindrului 53 .3. şi o valvă de verificare pentru a permite trecerea liberă a lichidului spre piston în timpul schimbării direcţiei. orificiul Y ajunge în legătură cu B. Când pistonul 2 este împins complet spre stânga.4. Amortizarea schiţată cuprinde. lichidul trebuie evacuat printr-o deschidere ajustabilă. de asemenea. dar diferenţa de suprafaţă dintre lateralele pistonului 1 face ca pistonul să se deplaseze spre dreapta. Efectul amortizării cilindrului este descris în figura 2. Aceste şocuri nu se datoreză doar presiunii lichidului. În timpul etapei finale a cursei. acest lucru ducând la o reducere a debitului de evacuare. dar şi energiei cinetice a părţilor mobile ale pistonului şi ale sarcinii. 2. Este aplicat la ambele capete ale pistonului 1 prin orificiile X şi Y. aplicând presiune pe partea dreaptă a pistonului 1 care se retrage. După cum se arată în figură. din cilindru spre orificiu. Fig.

de obicei. de basculantă sau de alte dispozitive. deoarece orice creştere excesivă de presiune poate duce la avarierea pistonului. Capătul tijei este.4.3. prevăzut cu filet ca să poată fi ataşat direct de sarcină.34).Trebuie să se ţină seama de presiunea maximă produsă de această amortizare la capătul cilindrului.5 Montaje cu cilindri hidraulici Există mai multe tipuri de montaje cu cilindri hidraulici (fig. 2.34 Mecanisme cu pârghii combinate cu cilindri hidraulici 54 . 2. 2. Fig.

35 Diferite tipuri de montaje de cilindri Problema apăsărilor laterale în cilindrii hidraulici.34 sunt prezentate o serie de mecanisme cu cilindri hidraulici. folosite în aplicaţiile moderne. 2. datorată deplasării de la coaxalitate. Fig.35. au înţeles faptul că este aproape imposibil să se realizeze o coaxialitate perfectă în cilindrii hidraulici. Eforturi variate au fost făcute de producătorii de cilindri hidraulici pentru a rezolva această problemă şi după multe încercări. aplicaţiile cu cilindri hidraulici sunt limitate doar de inventivitatea proiectanţilor.Deoarece folosirea mecanismelor cu pârghii este foarte răspândită. au fost construite diferite tipuri de montaje pentru cilindri hidraulici.36) este o schemă tipică a unui montaj de cilindru hidraulic.36 Montaj de cilindru hidraulic folosit pentru a micşora efectele coaxialităţii imperfecte 55 . În figura următoare (fig. Fig. În fig. 2. Aceste mecanisme pot transforma mişcarea liniară în mişcare oscilantă sau în mişcare circulară. folosit pentru a micşora efectele acestei probleme. 2. este un punct foarte discutat deoarece contează foarte mult în evaluarea fiabilităţii şi a performanţei cilindrului. aşa cum se observă în figura 2. Pentru a uşura munca cu aceste mecanisme. 2.

un rezervor şi un sistem de valve automate.Avantajele folosirii acestor accesorii de montaj sunt: • montarea uşoară. un motor electric reversibil.37 Pachet hidraulic Pawer Pak Furnizează forţă în situaţii care cer dimensiuni mici şi putere mare. cu un design simplu şi uşor de operat. • reducerea legăturilor cilindrului şi a alunecării laterale. 2. • reducerea uzurii lagărelor şi tubulaturilor. numit de producătorul său Power-Pak.37 este prezentat un pachet hidraulic unic şi compact. Fig. Acest pachet reprezintă un sistem hidraulic complet. Pentru a asigura flexibilitate în operare este furnizat şi un selector de viteză şi putere. o pompă reversibilă. • acceptarea unui centru de rotaţie universal. 56 . Această dispunere constă dintr-un cilindru hidraulic de mare putere. În figura 2.

robinetele distribuitoare se pot clasifica în: . Din punct de vedere constructive. Rotind maneta 3 de pe poziţia A pe poziţia B. plasate în plane diferite.1 Definiţie şi clasificare Distribuitoarele hidraulice sunt aparate ce au rolul de a repartiza debitele de lichid pe circuite în conformitate cu ciclul de lucru al hidromotoarelor alimentate.a) este compus din plunjerul 1. de reglare a presiunii (supape de presiune) şi de reglare a debitului (supape de debit sau rezistenţe hidraulice).1. Robinetul distribuitor cu patru căi (fig. într-un timp cât mai scurt. sensibilitate mare la schimbarea regimului de lucru. unite două câte două prin orificiile a şi b. 3.robinete distribuitoare cu patru căi.1.1 Aparatajul de distribuţie Înainte de a ajunge în motorul hidraulic. 3.robinete distribuitoare cu opt căi. lichidul purtător al energiei hidrostatice produs de pompă traversează o serie de elemente hidraulice reunite în aparate cu funcţiuni standard de distribuţie (distribuitoare şi supape de sens). el trebuie să realizeze inversarea sensului liniştit.1. pompa P refulează uleiul în camera B a hidromotorului MH.CAPITOLUL 3 APARATAJUL DE DISTRIBUŢIE 3. corpul distribuitorului 2 şi maneta 3. aparatajul de distribuţie poate fi clasificat astfel: • Robinete distribuitoare • Distribuitoare cu bilă • Distribuitoare sertar 3. . pompa P va refula 57 . fără şocuri. rezistenţe locale şi pierderi prin frecare minime. Plunjerul prezintă patru degajări circulare.2 Robinete distribuitoare Robinetele distribuitoare sunt folosite de obicei pentru inversarea sensului de deplasare hidromotoarelor sau în schemele hidrostatice de automatizare. Totodată. Din punct de vedere constructive. Se asigură deplasarea într-un sens a hidromotorului. comandă uşoară. pierderi de debit reduse. Pe poziţia A a manetei 3. Echipamentul de distribuţie trebuie să asigure simplitate şi siguranţă în exploatare. Uleiul din camera A se va scurge prin orificiul a în tanc. fără eforturi şi deplasări mari.

. De aceea se indică a fi folosite la presiuni mari şi foarte mari (până la 630 bar). pentru asigurarea comutării. acest distribuitor este perfect echilibrat radial. orientată radial. Aceste robinete sunt folosite de obicei până la presiuni de 80 . Sub aspect constructiv. atunci asupra lui acţionează o forţă importantă. Corpul distribuitorului prezintă un număr dublu de orificii pentru pompa P. Forţe importante ce acţionează asupra plunjerului distribuitorului îngreunează comutarea. Orificiile cu aceeaşi funcţie. Ca atare. 58 .1. însă. Totodată cu acest distribuitor pot fi comandate simultan două hidromotoare. ele prezintă inconvenientul necesităţii echilibrării suplimentare hidrostatice a bilelor. 3. Se inversează astfel sensul de deplasare hidromotorului liniar.1 b) are aceeaşi construcţie principală.ulei prin degajarea circulară a plunjerului (ce face legătura între orificiile P şi A ale robinetului distribuitor) în camera A a hidromotorului MH. a) Fig.3 Distribuitoare cu bilă (cu scaun) Distribuitoarele cu bilă au marele avantaj că asigură o etanşare foarte bună. sunt plasate diametral opus. conducând şi la creşterea forţei de frecare dintre plunjer şi corp cu efecte asupra uzurii acestor elemente. 3.1 Robinete distribuitoare b) Distribuitorul cu opt căi (fig. frecările mai mici şi deci uzuri mai mici. În cazul în care plunjerul obturează orificiul pompei P prin pragul dintre două degajări circulare. acest distribuitor în momentul comutaţiei nu este echilibrat hidrostatic radial. 3. tancul T şi camerele A şi B ale hidromotorului. Forţa de acţionare a lui este mai redusă. Uleiul din camera B se va scurge în tanc prin orificiul b. 120 bar şi debite relativ mici. plunjerul sub forma unui pătrat cu laturile teşite distribuind uleiul prin orificiile plasate în corp. măreşte momentul de acţionare. Astfel. respectiv legate la aceleaşi conducte..

b. pe care se află pistonul 3. Datorită presiunilor mari din conducta pompei.cu o bilă. distribuitorul realizează două faze: P – A.2) este construit din bila 1. . În poziţia din figură. 3. Acest distribuitor asigură spaţiul A în poziţie normală sub presiune. A – T. Ca atare. 59 . pe poziţia din dreapta. 3. Simbolizarea distribuitoarelor sub forma unei fracţii ordinare indică faptul că numărătorul reprezintă numărul căilor hidraulice racordate la distribuitor şi numitorul reprezintă numărul fazelor pe care le realizează distribuitorul. Bila este presată pe scaunul distribuitorului. Astfel.3.2 Distribuitor 3/2 cu o bilă b) Deplasând bila 1. • Distribuitoare cu bilă tip 4/2.Distribuitoarele cu bilă sunt realizate în două variante diferenţiate din punct de vedere funcţional: • Distribuitoare cu bilă tip 3/2: . prin intermediul tijei 2. pompa refulează ulei în conducta A.2.1.1 Distribuitoare de tip 3/2 cu o bilă Distribuitorul tip 3/2 cu o bilă (fig. în absenţa legăturii „c”. cu toate că bila se află în camera în care pompa P refulează. 3. Inversând însă conducta P cu T se obţine spaţiul A în poziţie normală la rezervor. în schimb camera A este pusă în legătură cu tancul T. acţionată de către tija 2 a distribuitorului. deplasarea bilei de pe scaunul din stânga pe cel din dreapta s-ar face dificil. pistonul 3 serveşte la ehilibrarea forţelor hidrostatice pe tija 2 a bilei. pe tija 2 este plasat pistonul 3. uleiul refulat de pompă nu mai pătrunde în camera A. Pentru diminuarea forţei de acţionare. a) Fig.cu două bile. Camera „a” este pusă în legătură cu conducta pompei. Simbolizarea distribuitorului este prezentată în figura 3. prin resortul 4. Forţa de apăsare a bilei pe scaun este dată numai de resortul 4 nu şi de presiunea din sistem.

realizându-se astfel „comutarea elastică”. astfel conducta A este în legătură cu tancul T. 3. Bilele sunt echilibrate hidrostatic axial de servomotorul cu pistonul 6. Se obţine faza a doua a distribuţiei când pompa P comunică cu conducta A.3) se compune din două bile 1 şi 2. bilele 1 şi 2 se vor deplasa spre dreapta. 60 . Se preferă în această situaţie folosirea distribuitoarelor 3/2 cu două bile. Comanda distribuitorului se face de la tija de comandă 7. pompa P comunicând un timp scurt cu tancul T în momentul comutării.3. respectiv atunci când bila de pe scaunul stânga trece pe scaunul dreapta. 3. conducta T fiind închisă. În poziţia normală a distribuitorului sub acţiunea forţei dezvoltate de resortul 4 prin tachetul 5. pentru realizarea comunicării. Distribuitorul tip 3/2 cu o bilă. bila 2 etanşează fiind apăsată pe scaun. pentru un scurt timp pompa refulează la tanc prin spaţiul creat în jurul bilei.2 Distribuitoare de tip 3/2 cu două bile Acest distribuitor (fig. Fig. Apoi bila 1 etanşează pe scaunul ei. iar bila 2 se ridică de pe scaun. Între aceste bile se află tija 3. în condiţiile presiunilor şi debitelor mari de lucru. Întrucât schema de distribuţie este aceeaşi. are o funcţionare mai puţin promptă.3 Distribuitor 3/2 cu două bile Pentru un scurt timp pompa P comunică cu tancul T reducând şocul de presiune din sistem. Prin urmare. Acţionând tija 7.1.În procesul comutării. simbolizarea acestui distribuitor este aceeaşi ca a distribuitorului 3/2 cu o bilă. căci camera „a” suportă perturbaţiile presiunii din timpul comutării. se asigură reducerea şocului de presiuni realizându-se aşa numita „cuplare elastică”. astfel că presiunea în sistem se reduce treptat ca apoi camera A să rămână legată la tanc. 3. Bila 1 este ridicată de pe scaun. „Cuplarea elastică” este încă unul din marile avantaje ale distribuitoarelor cu bilă.

respectiv trecerea la faza a doua de distribuţie. întrucât etajul I al distribuitorului este echilibrat hidrostatic prin pătrunderea uleiului în conducta „b” şi acţiunea sa asupra pistonului 3. bila 6 este fixată pe scaunul din dreapta.3. Se asigură în acest fel comutarea. conducta c în circuitul A. etajul I. iar bila 6 se află pe scaunul dreapta sub acţiunea forţei dezvoltată de servomotorul cu pistonul 7.3. prin intermediul tijei 5 se deplasează bila 1 pe scaunul din dreapta. respectiv 6. având valoarea necesară numai comprimării arcului 2.4) este format din două etaje I şi II. bila 6 se va muta de pe scaunul dreapta pe scaunul stânga. Bila 1 se află pe scaunul din stânga sub acţiunea forţei din resortul 2. În poziţia normală a distribuitorului (fig.3. prin etajul II comunică cu tancul T. pe fiecare etaj aflându-se câte o bilă 1. Circuitul B.4. Forţa necesară deplasări bilei 1 de pe scaunul stânga pe scaunul dreapta este mică.3 Distribuitor cu bilă de tip 4/2 Ditribuitorul (fig. Scăzând presiunea în conducta A şi presiunea asupra pistonului 7 se reduce. aşa încât pompa P va refula uleiul în camera B. În faza a doua de distribuţie. pompa P refulează uleiul prin conducta a. Sub acţiunea presiunii din conducta pompei P.4 Distribuitor cu bilă tip 4/2 c) Pe etajul II.3.1. Diametrul D2 al servomotorului este mai mare decât diametrul D1 al scaunului bilei 6. Prin deplasarea bilei 1 pe scaunul dreapta conducta A este pusă în legătură cu tancul T prin etajele I şi II ale distribuitorului şi conducta „d”. 3. b) a) Fig. de servomotorul cu pistonul 7 prin tija 8. prin administrarea uleiului sub presiune din conducta pompei P prin conductele „a” şi „b”. Bila 1 este echilibrată datorită servomotorului cu pistonul 3. 61 .a).

4 b. Simbolizarea distribuitorului este prezentată în figura 3. numite şi distribuitoare cu piston sunt construite deci.4 Distribuitoare cu sertar (sertare distribuitoare) Sertarele distribuitoare reprezintă unele dintre distribuitoarele cele mai răspândite în sistemele de acţionare hidrostatică. acestea sunt recomandate la presiuni mari şi foarte mari de acţionare. dintr-un plunjer (piston cu umeri).4 c. 3. şi la debite de lucru ale instalaţiilor hidraulice cu valori mari şi foarte mari. Din acest motiv. Principalele avantaje ale acestor distribuitoare sunt: ü Formă constructivă şi tehnologică simplă ü Echilibrare foarte bună a presiunii pe direcţie axială şi circumferenţială ü Darorită echilibrării presiunii. în locul bilelor pot fi folosite plunjere 9. corpul sertăraşului şi sistemul de comandă. au un randament de cuplare mare. respectiv datorită pierderilor volumice prin ajustajul format de plunjer şi corpul sertăraşului. respectiv forţa de acţionare pentru realizarea comutării este redusăs ü Asigură o multitudine de funcţii de comandă. Sertatele distribuitoare au însă şi unele dezavantaje dintre care principalul dezavantaj îl constituie etanşarea mai redusă. Având în vedere avantajele distribuitoarelor cu bilă. Acest aspect este datorat jocului funcţional existent între plunjer şi corpul sertăraşului. aşa cum se arată în figura 3. 2 canale 3 canale 4 canale 62 .La unele constucţii de distribuitoare de acest tip. mai ales la presiuni mari şi vâscozităţi mici ale agentului motor. Sertăraşele distribuitoare. aceste distribuitoare nu se recomandă a fi utilizate la presiuni mai mari ca 350 bar.1.

se produc aproape exclusiv cu cinci canale. . (fig. . .electrică (cu electromagnet de curent continuu sau alternativ). în construcţie: . Ø Construcţia organului mobil: . .electrohidraulică. .pneumatică.baterie. Ø Schema hidraulică de distribuţie: .cu cinci poziţii de lucru.cu trei poziţii de lucru. . .1 Clasificarea distribuitoarelor hidraulice cu sertar Distribuitoarele hidraulice se pot diferenţia în funcţie de: Ø Numărul de canale ale distribuitoarelor de tip sertar cilindric.hidraulică.cu două poziţii de lucru.5 Clasificarea distribuitoarelor în funcţie de numărul de canale 3. .5): .4. . pornind de la criterii de eficienţă a fabricaţiei. prin asocierea secţiunilor cu ajutorul unor plăci de bază unificate.distribuitoare multiple. 3.monobloc. .cu opt canale.cu cinci canale. . Ø Natura comenzii de comutare: .distribuitoare cu sertar de translaţie (este cea mai răspândită 63 . Ø Numărul de unităţi (secţiuni) de distribuţie asociate: . Distribuitoarele standard. prin asocierea directă a secţiunilor.manuală.5 canale 8 canale Fig.cu trei canale.distribuitoare individuale.1.cu patru canale. 3.cu două canale. .baterie. .

2 Poziţii de comutare În figura 3. Fig.4. forţa aplicată tijei plunjerului. Pentru evitarea acestui dezavantaj sunt construite distribuitoare cu cinci camere. este afectată de variaţiile de presiune de pe capetele plunjerului din camerele b şi c. Prin urmare. 3.1. b şi c.6 Distribuitor cu trei poziţii Camera inactivă. distribuitorul prezintă trei camere (poziţii): a. De asemenea. forţa de comandă. Pompa P poate refula uleiul în camera C1 sau în camera C2.6 este prezentat un distribuitor cu trei poziţii numit uneori şi distribuitor cu plunjer cu doi umeri. 64 . În figura 3.distribuitoare cu robinet de rotaţie. 3. Acest distribuitor are însă un dezavantaj şi anume camerele b şi c suferă în timpul comutării perturbaţiile de presiune din camerele C1 şi C2. .7 sunt prezentate câteva soluţii constructive de distribuitoare cu sertar.construcţie). în care nu refulează pompa. în funcţie de poziţia plunjerului în corpul distribuitorului.distribuitoare cu supape. .7 sunt cel mai des întâlnite distribuitoare. este legată de rezervor prin conductele R1 şi R2. Distribuitoarele 4/3 din figura 3.

3 Centrarea sertarelor distribuitoare La distribuitoarele cu trei poziţii este necesar ca poziţia din mijloc să fie precisă şi stabilă în corpul distribuitorului. • Centrarea cu arcuri 65 .4. 3.a) b) c) d) e) Fig. Centrarea sertarelor distribuitoare reprezintă asigurarea unei poziţii centrale sigure a plunjerului pe mijlocul sertarului distribuitor. care să asigure indexarea tijei sertarului distribuitor. centrarea poate fi realizată cu arc sau hidraulic. La unele construcţii. conform cu poziţiile lor de funcţionare.7 Exemple de distribuitoare hidraulice 3. Din punct de vedere constructiv. acţionate manual centrarea poate fi făcută cu un mecanism exterior.1.

1. 3. a şaibelor 3 şi 4 susţinute de către arcurile 1 respectiv 2. ajunge în degajarea circulară a. respectiv centrarea plunjerului. sub acţiunea forţelor hidrostatice. supusă presiunii. negativă sau nulă. trimis prin conductele x şi y. În funcţie de modul în care se închid sau se deschid degajările din corp. hidraulică şi/sau cu arc. există sertare cu acoperire pozitivă. Din punct de vedere constructiv. chiar dacă valorile presiunilor din cele două camere K1 şi K2 nu sunt riguros aceleaşi. 3. este necesar ca lungimea plunjerului între umerii extremi să fie egală cu lungimea corpului sertarului între camerele laterale. sertarul distribuitor poate asigura o centrare combinată. Fig. Şaibele hidraulice 1 pot drena uleiul scăpat prin neetanşeitaţi. 3. Suprafaţa activă a şaibelor 1 şi 2. Deplasarea acestuia pe poziţia stânga sau dreapta este realizată hidraulic alimentând cu presiune camerele extreme ale sertarului distribuitor prin conductele de comandă x şi y. să asigure poziţia de mijloc a plunjerului. de unde este scurs prin conducta D spre rezervor. de către umerii plunjerului. a două şaibe hidraulice 1 şi 2. ca în figura 3. fiind mai mare decât suprafaţa plunjerului din aceste camere.4 Poziţii de trecere Plunjerul sertarului distribuitor închide sau deschide degajările practicate în corpul sertarului. Acestea au rolul unor pistoane care. care apoi.4. sub acţiunea presiunii agentului motor.Aceasta constă în plasarea pe capetele plunjerului. echilibrul.8 Fig.9 Cele două şaibe au rolul de a asigura poziţia de mijloc a plunjerului sertarului distribuitor.9) constă în plasarea de o parte şi de alta a plunjerului. în camerele laterale. se va asigura. 66 . • Centrarea hidraulică Centrarea hidraulică (fig.8. În cazul în care sunt prevăzute şi resorturile 3 şi 4. prin degajarea b. 3. printr-un orificiu.

La unele simboluri ale sertarelor distribuitoare. Uneori pentru sarcini mari de acţionare. sistemul hidraulic era fără presiune întrucât conducta pompei refula uleiul în rezervorul R. ca de exemplu. la distribuitoarele sistemelor de copiere hidraulică. pot apărea mişcări nedorite la hidromotor. a) Fig. Ea este folosită de obicei la servodistribuitoare. în poziţia fazei de mijloc. Pompa P va realiza un vârf de presiune la comutare.10 b) Ca atare. Simbolizarea distribuitoarelor cu acoperire pozitivă şi a celor cu acoperire negativă este prezentată în figura 3. 3. cota x1 este mai mică decât cota x2. Acoperirea nulă este realizată pentru x1 = x2. Şocul de presiune ce apare la comutare.10. T şi A sunt în legătură. prin linii punctate. Dacă iniţial. se asigură atunci când cota x1 este mai mare decât cota x2.b). pentru scurt timp. toate conductele P. acoperirea pozitivă prezintă dezavantajul şocului de presiune la comutare. mărimea acestuia depinzând timpul de comutare şi de debitul pompei. în anumite cazuri poate fi dăunător.10. se arată poziţia de trecere. Se asigură astfel o cuplare moale. presiunea creşte până în momentul deschiderii camerei A. asigură fiabilitatea organelor de lucru. presiunea crescând de la valoarea zero – presiunea rezervorului – la valoarea presiunii de refulare a pompei. fără şocuri de presiune. 3. pentru că nu se asigură protecţia privind căderea sub greutatea proprie a acestuia. după ce plunjerul a parcurs distanţa x1. în schimb. camera A va fi pusă sub presiune treptat.În cazul sertarelor cu acoperire pozitivă (fig. fie legată la circuitul de refulare al pompei. în timpul comutării.10 a) şi respectiv în figura 3.a). Dacă organul de lucru ar fi în poziţie verticală el nu va putea să cadă sub greutatea proprie deoarece camera este fie obturată. Camera A. 3. 67 . Ca atare la comutare. Deci. întâi se închide conducta R a rezervorului şi apoi se deschide conducta A.10 b). Acoperirea negativă (fig. în cazul acoperirii negative. Astfel. Camera A nu comunică cu rezervorul întrucât cota x2 este mai mare decât cota x1. însă. nu trebuie să fie racordată la un motor hidraulic care ar deplasa un organ de lucru pe verticală.

11 b. limitând în felul acesta debitul scurs dintr-o cameră în alta şi micşorând astfel viteza de deplasare a plunjerului în timpul comutării. Prin urmare. O altă soluţie (fig. iar vârful de presiune se reduce. prin deplasarea plunjerului se deschid fantele corespunzătoare trecerii uleiului spre circuitele A şi B treptat. 3.11 a) prin depresurizarea pompei la trecerea prin poziţie neutră sau prin modificări constructive aduse muchiilor sertarelor (fig. iar pompa P refulează uleiul la presiune maximă în aceste circuite.5 Frânarea comutării Majoritatea sertarelor distribuitoare sunt realizate în varianta cu acoperire pozitivă. 68 .11 d) Muchiile sertarului distribuitor pot fi realizate în variantă uşor conică. debitul administrat acestor circuite creşte continuu. 3. astfel încât. c şi d). Circuitele A şi B se deschid brusc.4. Soluţii pentru diminuarea şocurilor de presiune în timpul comutării sunt prezentate în figura 3. uleiul din una din camere este obligat să treacă prin duza (jiclorul) 1 a rezistenţei hidraulice. b) c) a) Fig.3. cu racordare sau cu crestătură. 3. apar şocuri importante de presiune cu efecte dinamice nedorite asupra acţionării. ce leagă camerele a şi b din extremitatea plunjerului. La deplasarea acestuia.1. În felul acesta se reduc pierderile de debit ca urmare a scăpării uleiului prin jocul dintre sertar şi corp.12) constă în plasarea unei rezistenţe hidraulice 1.

3. uleiul este obligat să treacă prin fanta creată între umărul plunjerului şi degajarea din corpul sertarului.1. apar în zona creată între umărul plunjerului şi degajarea din corp atunci când debitul de ulei este laminat prin aceasta (fig. Forţa axială. Forţele dinamice. ρ – densitatea agentului motor. 3. 3. 3.6 Forţe dinamice de comutare În timpul comutării. Relaţia (1) se mai poate scrie: 69 . Această forţă poate fi calculată din legea variaţiei impusului: Fd = d d ( mv ) = ( ρVv ) dt dt (1) în care:V – volumul de ulei.4. Comanda sertarului se face mecanic sau electric din exteriorul acestuia.13). aplicată în lungul axei plunjerului are expresia: Fa = ρ dV dv v cos ε + ρV dt dt (2) unde: ε – unghiul forţei dinamice în raport cu axa plunjerului. Timpul de cuplare este stabilit în acest caz de diametrul interior al orificiului 1. m – masa agentului motor. ca rezultantă a forţelor dinamice.12 Fig. ca urmare a curgerii agentului motor.Fig.13 Camerele a şi b se deschid progresiv şi vârfurile de presiune se reduc. v – viteza de curgere. Forţa dinamică se manifestă sub unghiul ε în raport cu axa plunjerului.

3.5 – 2 bar. Viteza de curgere a uleiului prin sertar se ia. În figura 3. debitului şi căderii de presiune în funcţie de deschiderea x a sertarului distribuitor. Deci: Fa = ρQv ⋅ cos ε + ρl dQ dt (4) La sertarele distribuitoare. debitul se stabilizează la o anumită valoare. 3. Din relaţia (4) se observă că forţa axială ca urmare a curgerii agentului motor prin sertarul distribuitor este proporţională atât cu debitul ce trece prin sertar. În condiţiile în care deschiderea degajării din corp este maximă. Forţa axială ce acţionează asupra plunjerului are o valoare maximă la o anumită deschidere. cât şi cu viteza de variaţie a debitului. Se ajunge astfel la viteze de curgere de ordinul a 70 .14 se prezintă variaţia forţei axiale. 3. unghiul ε este cuprins. o Fig.15 Fig. De obicei. sertarele se proiectează astfel încât căderea de presiune pe ele să nu depăşească 1. atunci forţele dinamice devin perpendiculare pe axa sertarului. debitul are o valoare relativ redusă. între 21 – 69o. iar forţa axială este nulă. mai mare decât viteza de curgere prin conducte. de obicei. Căderea de presiune pe fanta sertarului distribuitor are o valoare maximă atunci când deschiderea sertarului este nulă şi atinge o valoare limită constantă pentru deschiderea maximă a sertarului. valoare ce creşte apoi brusc cu creşterea deschiderii fantei sertarului.14 Fig.16 Se observă că pentru deschideri mici. respectiv muchia plunjerului se află la capătul degajării din corpul sertarului. după care aceasta se micşorează. S – suprafaţa de trecere.Fa = ρQv ⋅ cos ε + ρlS dv dt (3) unde: Q – debitul agentului motor. de obicei. În final.

respectiv de la pompa acţionării hidrostatice a sistemului. Pilotarea exterioară se realizează atunci când sertarul pilot este alimentat de la o altă sursă de presiune decât sertarul principal. O soluţie (fig. sunt construite cu comandă hidraulică. 3. pilotarea acestora se introduce de obicei de la deschideri nominale mai mari ale sertarului. deplasat stânga – dreapta. Forţa dinamică în acest fel. Este necesară deplasarea plunjerului în vederea comutării prin sistem hidraulic de comutare.7 Pilotarea distribuitoarelor cu sertar Din paragraful anterior s-a concluzionat că distribuitoarele ce funcţionează la debite mari au forţe dinamice axiale de comutare care acţionează asupra plunjerului la valori mari. cu manetă sau electromagneţi. cât şi 71 . 3. Aceste forţe tind să se echilibreze. În figura 3.15) pentru diminuarea forţei dinamice la axul plunjerului o constituie realizarea unei racordări între umerii plunjerelor sertarelor distribuitoare. În aceste condiţii plunjerul nu mai poate fi comutat. Pilotarea sertarelor distribuitoare poate fi realizată în două variante: • autopilotare. în lungul axei plunjerului. • pilotare exterioară. Fa2.1. 3. trebuie să se ţină seama la stabilirea.17 a) se prezintă un sertar distribuitor autopilotat.5 ori mai mari decât vitezele de curgere prin conductele schemelor hidraulice. Se observă că pompa P refulează ulei atât pentru sertarul principal S. Aceasta se realizează prin intermediul unui alt distribuitor şi poartă denumirea de pilotare. Fd2 se proiectează pe axa sertarului sub forma forţelor Fa1. În cazul în care sertarele distribuitoare sunt acţionate manual.4. Altă soluţie (fig. Astfel. De aceea. proiectarea şi alegerea mecanismelor de acţionare ale plunjerului. valori care sunt de 2 – 2. distribuitoarele.16) prevede un umăr al sertarului cu suprafaţă conică interioară. forţele dinamice Fd1. astfel încât să creeze un unghi apropiat de 80 o – 90 o în procesul curgerii agentului motor prin degajarea dintre plunjer şi corpul sertarului. De mărimea forţei dinamice. în general. reducând astfel forţa rezultantă dinamică la axa sertarului. Distribuitorul care comandă distribuitorul principal se numeşte distribuitor pilot. se proiectează cu o valoare redusă pe axa plunjerului. cu ajutorul unor mecanisme clasice exterioare. Distribuitorul comandat este distribuitorul principal. cu frânarea comutării. Autopilotarea se realizează atunci când sertarul pilot şi sertarul principal sunt alimentate de la aceeaşi sursă de presiune.4 – 6 m/s. diminuând forţa necesară acţionării acestuia. centrare cu arc a plunjerului sertarului principal şi acoperire pozitivă la pilot. pentru realizarea comutării.

La deplasarea plunjerului sertarului pilot spre dreapta. uleiul refulat de pompă nu poate pătrunde spre sertarul 72 . a) Fig. Se va asigura comutarea în condiţiile în care pompa refulează uleiul în circuitul A. uleiul sub presiune va pătrunde prin droselul D2 şi va ajunge în spaţiul din dreapta plunjerului sertarului principal. 3. motiv pentru care se realizează autopilotarea. Droselele D1 şi D2 pe post de rezistenţe hidraulice reglabile au drept scop să asigure frânarea comutării. îl va obliga pe acesta să se deplaseze spre stânga. Sertarul pilot va comanda hidraulic sertarul principal. sertarul pilot SP în rezervor. uleiul din capătul din dreapta al acestuia se va scurge prin droselul D2. Se va realiza comutarea prin care pompa P va refula uleiul în conducta B.pentru sertarul pilot SP. pentru ca pompa să refuleze ulei cu debite crescătoare spre camerele A şi B evitând şocurile de presiune la comutare. respectiv pe poziţia de mijloc. astfel că uleiul din capătul opus al plunjerului este refulat prin droselul D1. iar uleiul din circuitul B este scurs în rezervor. respectiv să realizeze o deplasare a plunjerului sertarului principal. Plunjerul sertarului principal se va deplasa spre dreapta. Sertarul pilot este realizat în varianta cu acoperire pozitivă. Se observă în aceasta figură că plunjerul sertarului principal este cuplat cu arcuri. În această fază uleiul refulat de la pompă va trece prin sertarul pilot spre droselul D1. apoi prin sertarul pilot SP la rezervorul R.17 b) Operaţia este inversă pentru deplasarea plunjerului sertarului pilot spre stânga. în camera din stânga sertarului principal. iar conducta A va fi pusă în legătură cu rezervorul.

18 a).17 b). Prezentarea simbolică a acestui sertar distribuitor este prezentată în figura 3. centrare hidraulică a plunjerului sertarului principal şi acoperire negativă la pilot. cu frânare a comutării. în condiţiile în care sertarul principal are centrare hidraulică.principal. când plunjerul sertarului principal era centrat cu arcuri. Uleiul refulat de pompa P nu este distribuit spre niciuna din conductele A sau B. 3. respectiv pentru a-i realiza poziţia de mijloc. Se asigură astfel faza de stop general. se asigură poziţia de mijloc a plunjerului sertarului principal. atunci pompa P` va refula uleiul numai prin droselul D2 în camera din dreapta a sertarului 73 .18 b) În figura 3. În cazul precedent. Dacă plunjerul sertarului pilot SP este deplasat spre dreapta. a) Fig. Acesta având centrarea hidraulică. sertarul pilot trebuia să aibă acoperire pozitivă pentru că centrarea cu arcuri presupune lipsa presiunii pe capetele plunjerului sertarului principal la faza de mijloc. se prezintă un sertar distribuitor cu pilotare exterioară. Se observă deci faptul că. din figura 3. sertarul pilot trebuie să fie cu acoperire negativă pentru a-i asigura acestuia alimentarea sub presiune permanentă a şaibelor hidraulice din capete. Se realizează astfel faza de stop general.17. Sursa de presiune P ce alimenteată sertarul pilot SP în poziţia de mijloc a plunjerului acestuia refulează uleiul spre camerele sertarului distribuitorului principal S.

respectiv când acesta le comandă continuu.20 se prezintă mecanismul de acţionare manuală a unui sertar distribuitor cu indexare. Uleiul scăpat 74 . mijloc sau dreapta. Un burduf 6 asigură protecţia. Comanda cu indexare se efectuează în condiţiile în care plunjerului trebuie să i se asigure poziţii stabile după comutare. Se observă că plunjerul sertarului distribuitor este deplasat stânga – dreapta fără ai putea asigura o poziţie stabilă după efectuarea deplasării. Se asigură astfel comutarea prin care pompa P va refula uleiul în camera A. plunjerul va avea o poziţie stabilă determinată de indexarea prin bila 5. În figura 3. respectiv deplasarea plunjerului fără a-i asigura o poziţie stabilă după efectuarea comenzii. electromagnetică sau electrohidraulică. pe care sunt prevăzute o serie de canale circulare.4. deplasează prin intermediul extremităţii ei b. Pe capătul opus al plunjerului se află discul 6. presată de un arc. Maneta 1 articulată prin brida 3 de corpul sertarului. în care intră bila indexoare 5.1. Prezentarea simbolică a acestui distribuitor pilotat este dată în figura 3. De aceasta este legată tija 4. Asemenea sertare se folosesc atunci când operatorul le deserveşte permanent. 3.8 Comanda distribuitoarelor cu sertar Comanda acestor distribuitoare poate fi realizată în varianta manuală.principal S. respectiv de poziţionarea bilei în unul dintre canalele circulare ale discului 6. la deplasarea manetei pe poziţia stânga. articulaţiei sferice a manetei 1.18 b). hidraulică. În figura 3. deplasează prin tija 4 plunjerul 2 al sertarului distribuitor. faţă de agenţii din mediul înconjurător. Ca atare. Plunjerul acestuia se va deplasa spre stânga refulând uleiul din camera extremă stânga prin droselul D1 şi sertarul pilot SP la rezervor. ţinând permanent mâna pe maneta 1. care deplasează plunjerul 5 al sertarului distribuitor.19 se prezintă un mecanism de comandă manuală a unui sertar distribuitor fără indexare. pneumatică. Comanda manuală a sertarelor distribuitoare se poate realiza în două variante: • Comandă manuală fără indexare • Comandă manuală cu indexare Comanda manuală fără indexare reprezintă comanda sertarului distribuitor. Pârghia 1 ce se poate roti în jurul articulaţiei sferice a. astfel încât să se asigure distribuţia uleiului între camerele sertarului distribuitor. patina 3. Prin comandă înţelegem posibilitatea de a realiza deplasarea plunjerului sertarului distribuitor pe poziţiile dorite. iar uleiul din camera B se va scurge în rezervor. poziţii corespunzătoare fazelor de lucru ale sertarului distribuitor.

22 Comanda hidraulică a unui sertar distribuitor poate fi realizată unilateral sau bilateral. 3. 3.19 Fig.20 Comanda hidraulică a sertarului distribuitor constă în trimiterea agentului motor sub presiune în camerele din extremităţile plunjerului în scopul deplasării acestuia pe poziţiile corespunzătoare comutării.21 este prezentat un distribuitor hidraulic cu comandă manuală şi supapă de sens. Când comanda se realizează unilateral. În figura 3.prin neetanşeităţi în mecanismul de indexare se scurge prin conducta de drenaj a la conducta rezervorului de ulei. când sertarul distribuitor este comandat în funcţie de alt circuit hidraulic din schema de acţionare a instalaţiei Fig. Fig. 3.21 Fig. caz în care poartă denumirea de pilotare şi s-a tratat în paragraful anterior • Externă. Comanda hidraulică poate fi: • Internă. atunci uleiul pătrunde sub 75 . 3.

este aerul comprimat.presiune doar în una din camerele extreme de comandă ale plunjerului sertarului.22 este prezentat un distribuitor hidraulic cu comandă mecanică prin rolă. celălalt să nu poată fi acţionat accidental sau de un alt organ de comandă. atunci în unul din capetele sertarului. care va împinge plunjerul sertarului distribuitor în funcţie de alimentarea acestora. iar în celălalt capăt al plunjerului se dispune un arc care readuce plunjerul în poziţia iniţială.23 este prezentat un servomotor pneumatic pentru comanda plunjerului 4 al sertarului distribuitor. prin tija 3. respectiv când unul dintre electromagneţi este acţionat. asigură posibilitatea automatizării electronice a circuitelor de funcţionare a schemelor hidraulice precum şi o deservire uşoară şi comodă a instalaţiei. respectiv ale plunjerului acestuia. Comanda pneumatică a sertarelor distribuitoare este similară cu cea hidraulică. în condiţiile în care se depresurizează camera de comandă. excitat. În figura 3. Cilindrul pneumatic 1 găzduieşte pistonul 2 asupra căruia acţionează aerul comprimat.23 În figura 3. Acesta. Această comandă asigură o frecvenţă mare a comutărilor. În schema electrică trebuie prevăzută interblocarea comenzii electromagneţilor. care realizează deplasarea plunjerului sertarului. de obicei prin împingere. Comanda bilaterală se asigură atunci când uleiul sub presiune pătrunde succesiv în camerele extreme ale plunjerului. numai că agentul motor. Comanda electromagnetică constă în plasarea unilaterală sau bilaterală a unor electromagneţi care acţionează asupra plunjerului sertarelor distribuitoare. va deplasa plunjerul împingându-l. Dacă această comandă este unilaterală. 3. în ambele capete ale sertarului distribuitor se plasează câte un electromagnet. comandă plunjerul sertarului distribuitor. Cea mai răspândită metodă de comandă a sertarelor distribuitoare o constituie comanda electromagnetică. Fig. 76 . Comanda cu electromagneţi a sertarelor distribuitoare se poate face în mai multe moduri. În cazul comenzii electromagnetice bilaterale. Revenirea plunjerului în poziţia iniţială se realizează cu ajutorul unui arc plasat în camera opusă. se plasează un electromagnet care.

respectiv după mediul în care se află miezul electromagnetului ce acţionează plunjerul. respectiv a plunjerului. Nu sunt puşi în pericol electromagneţii atunci când cursa plunejrului nu se efectuează complet.După tipul alimentării electromagneţilor distingem: • Comandă cu electromagneţi de curent continuu • Comandă cu electromagneţi de curent alternativ Comanda cu electromagneţi de curent continuu se caracterizează printr-o fiabilitate mare. Comanda cu electromagneţi de curent alternativ este mai comodă. De obicei. asigurându-se astfel condiţia corespunzătoare de eliminare a căldurii din bobinaj şi tolele electromagnetului. Ei însă se supraîncălzesc şi există pericolul deteriorării lor dacă cursa miezului mobil.24 77 . această comandă necesită în schema electrică existenţa unui sistem de alimentare adecvat. nu este completă. în care miezul electromagnetului se află în aer. Totodată se micşorează uzura elementelor mobile şi se amortizează şocurile la capăt de cursă. După mediul de cuplare.24). La aceştia indusul funcţionează în ulei. 3. distingem: • Electromagneţi cu cuplare în aer. comanda în curent alternativ nu se foloseşte în instalaţiile cu cuplări foarte frecvente. Fig. În schimb. evantual prin transformator şi redresor pentru curentul de acţionare. Electromagneţii folosiţi la comanda sertarelor distribuitoare pot fi alimentaţi la tensiuni de 220 V. 48 V sau 24 V curent alternativ sau continuu. Electromagneţii de curent alternativ au timp scurt de cuplare. fiind etanşat în raport cu plunjerul sertarului distribuitor • Electromagneţi cu baie de ulei (figura 3. Comanda în curent continuu permite o frecvenţă a comutărilor foarte mare. făcându-se fără necesitatea redresării curentului.

Proba manuală se face mai ales atunci când se realizează instalarea sertarului în schema hidraulică. 78 . Tolele 1 ale electromagnetului găzduiesc bobinajul 2. se poate deplasa miezul electromagnetului pentru a verifica dacă sertarul distribuitor funcţionează normal în condiţiile comenzii manuale. prin care.Electromagneţii în baie de ulei se utilizează când instalaţiile funcţionează în aer liber sau în condiţii tropicale umede. aceşti electromagneţi sunt prevăzuţi cu butoane 4 pe capetele acestora. Miezul 3 al electromagnetului este deplasat sub acţiunea fluxului magnetic acţionând asupra plunjerului sertarului distribuitor. manual. Uneori.

supapele de blocare se întâlnesc în varianta cu scaun. supapele de blocare se clasifică în următoarele categorii: • Supapă simplă de blocare • Supapă de blocare cu comandă hidraulică la deblocare • Supapă dublă de blocare • Supapă de umplere a) Supape simple de blocare Aceste supape mai poartă denumirea de supape de traseu. pe conductele pe care se montează. de reţinere sau unidirecţionale. asigurând trecerea unisens a debitului prin acea conductă. Pe scaun poate presa o bilă sau un taler conic. într-o singură direcţie. Sub aspect constructiv. Supapele sunt elemente de comparare a nivelelor de presiune din sistem. 79 . Aceste supape asigură transmiterea debitului.1. Din punct de vedere funcţional. Ele se montează pe conducte. ele pot fi realizate în variantele cu arc sau fără arc. se montează în instalaţiile hidraulice în poziţie verticală. asigurând menţinerea constantă sau reglarea la anumite valori impuse ale presiunii de acţionare sau comandă din schema hidraulică.1 Supape de blocare Supapele de blocare mai poartă denumirea de supape de sens unic. Sub aspect constructiv.CAPITOLUL 4 APARATAJUL DE REGLARE ŞI CONTROL 4. Supapele de blocare simple. antiretur.1 Aparatajul de reglare a presiunii Elementele echipamentului de reglare a presiunii poartă denumirea de supape (valvule sau ventile). Din punct de vedere funcţional. fără arc. distingem două mari categorii de supape: • Supape de blocare • Supape de presiune 4.

În acest scop se foloseşte un servomotor hidraulic înglobat. 4. Supapa (fig. În sensul de la conducta B la conducta A. agentul nu poate circula. În sens contrar. cu bila 1 presată pe scaunul supapei de resortul 2. supapele de traseu se deschid la presiuni de 5. realizând funcţia de by-pass.2) este formată din supapa principală 1. Se dau în această figură şi simbolurile supapei simple de blocare. supapa se poate debloca asigurând trecerea agentului motor şi în sens contrar.3 bar. De obicei. Se prezintă în continuare câteva din principalele utilizări ale acestor supape: • În combinaţie cu rezistenţele hidraulice (drosele) asigură scurtcircuitarea acestora. apoi deplasează supapa principală 1 80 . cu ajutorul inelului de siguranţă 4. 4.. sprijinit în discul 3. Supapa se poate debloca. în mod normal agentul motor nu poate circula.cu arc fără arc Fig.. dinspre arc spre scaunul supapei. Uleiul poate circula liber în sensul dinspre conducta A spre conducta B prin ridicarea supapei principale 1 de pe scaunul ei. În sens contrar. în sens contrar forţei din resortul interior. Pot fi scurtcircuitate de asemenea. Totuşi. Acesta împinge mai întâi tija supapei de deschidere 2.1 În figura 4. supapa nu permite trecerea agentului motor fiind blocată.1 este prezentată o supapă simplă de blocare. pentru asigurarea circuitului B–A prin administrarea în conducta X a uleiului de comandă ce acţionează asupra sistemului servomotorului hidraulic 3. Agentul motor poate circula doar în sensul în care bila 1 este ridicată de pe scaunul ei. supapa de deschidere 2 şi servomotorul hidraulic 3. în funcţie de forţa din arc (de dimensiunile arcului şi pretensionarea acestuia). Supapele de traseu au o foarte largă utilizare. prin care se realizează scăderea vârfului de presiune la deschidere. distribuitoarele sau filtrele când sunt colmatate • În combinaţie cu alte elemente ale schemei hidraulice asigură automatizarea circuitului de lucru • Asigură protecţia pompelor contra dezamorsării b) Supape de blocare cu comandă hidraulică la deblocare Aceste supape permit în mod curent trecerea agentului motor într-un singur sens.

Pentru asigurarea deblocării trebuie ca: FX > FA + FB + Farc (2) Exprimând forţele prin presiunile şi suprafeţele pe care aceasta acţionează (fig. pentru deblocare. trebuie să fie mai mare decât presiunea din circuitul hidraulic. atenuează şocul hidraulic la deschiderea supapei principale 1. Se remarcă faptul că. Din figura 4. atenuează şocul hidraulic la deschiderea supapei în sens contrar. Fig. 4. respectiv din conducta A. din conducta X. trebuie să învingă forţele din restul supapei. supapa nu se deblochează. deci deblocând supapa.de pe scaunul ei realizând circulaţia în sens contrar.2 se poate analiza echilibrul forţelor la această supapă. Supapa de deschidere 2 presată în interiorul supapei principale 1. În caz contrar. pX > pA (1) Ca atare. 81 . 4. trimisă prin conducta X. să fie mai mare decât presiunea circuitului hidraulic din conducta A. FX. din conducta X.3). respectiv la blocare. rezultă: p X ⋅ S 1 > p A ⋅ (S1 − S 2 ) + p B ⋅ ( S 3 − S 4 ) + Farc (3) Această supapă prezintă dezavantajul că presiunea de comandă. forţa dezvoltată pe suprafaţa S1 de presiune.2 Supapa de blocare cu comandă hidraulică la deblocare are deci racordate trei conducte A. este necesar ca presiunea de comandă. B pentru circuitul principal şi conducta de comandă X.

tija de comandă a servomotorului hidraulic este etanşată în raport cu conducta A. asigurându-se drenajul la rezervor a camerei inactive a servomotorului hidraulic prin conducta R. 4. pA = 0. deci presiunea din această conductă. Fig. conducta de comandă X a servomotorului de deblocare poate fi legată la conducta A a circuitului hidraulic.3 De obicei. prin două conducte în ambele sensuri. expresia forţelor ce acţionează asupra supapei se poate scrie: p X ⋅ S1 > p A ⋅ S 2 + p B ⋅ ( S 3 − S 4 ) + Farc − p A ⋅ S 3 (4) Dacă este îndeplinită condiţia (4).4.4 Aici. c) Supape duble de blocare Supapele duble de blocare asigură circulaţia agentului motor. Pentru evitarea acestui dezavantaj se construiesc supape hidraulice de blocare cu comandă hidraulică la deblocare de tipul celei din figura 4. Ele pot asigura şi regla debitul în cele două sensuri de curgere. dar împiedică circulaţia lui când conductele nu sunt alimentate sub presiune. Ca atare.Fig. supapa se foloseşte atunci când conducta A este racordată la rezervor. 4. 82 . Principalul dezavantaj al supapei prezentate îl constituie valoarea ridicată a presiunii de comandă.

Şi în aceste condiţii. formată din supapele de sens unic S1 şi S2. Se evită astfel folosirea unor pompe cu debit mare şi foarte mare. Când presiunea în cilindrul A scade sub presiunea atmosferică. plasată în unul din capetele supapei de blocare.5 se prezintă o astfel de supapă. Se asigură astfel umplerea naturală a circuitului A. Se pot folosi ambele rezistenţe hidraulice sau numai una dintre ele.5 Aceste supape au. în condiţiile în care aceştia suportă deplasări rapide. drept scop împiedicarea deplasării pistonului. sub acţiunea unor forţe exterioare necontrolate. În acest fel circuitul A este racordat la rezervorul R. necesare operaţiilor de umplere a cilindrilor hidraulici de dimensiuni mari. care pot fi deblocate de servomotorul hidraulic central SM. Rezistenţele hidraulice. d) Supape de umplere Aceste supape folosesc la umplerea sau golirea cilindrilor hidraulici. Resortul 3 menţine talerul 2 presat pe scaunul supapei. supapa se poate deschide dacă servomotorul 5 este alimentat prin conducta X. Dacă presiunea din circuitul A este mai mare sau egală cu presiunea din rezervorul R supapa de umplere este închisă. În figura 4. 4. de obicei. de tipul duzelor D1 şi D2.În figura 4. 83 . în contra forţei resortului 4 coboară talerul 2. unui hidromotor. talerul 2 al supapei coboară de pe scaunul 1 asigurând intrarea uleiului din rezervorul R în circuitul A. Acesta prin tija lui. pot asigura reglarea debitului în cele două sensuri de curgere a uleiului. Fig.6 este prezentată construcţia unei supape de umplere.

4. care constituie debitul QS. corespunzător gamei vitezelor de deplasare ale organului de lucru. supapele de presiune se împart în următoarele categorii: • Supape de limitare a presiunii • Supape de cuplare – decuplare • Supape de reducere a presiunii Supapele de limitare a presiunii asigură protecţia schemei hidraulice faţă de suprapresiuni. 84 . 4. Din punct de vedere funcţional.2 Supape de presiune Supapele de presiune sunt destinate asigurării presiunii înalte în anumite circuite hidraulice.1.Fig. ea deversând în rezervor diferenţa dintre debitul constant al pompei QP şi debitul variabil necesar motorului hidraulic QM.7) se montează în paralel cu pompele cu debit constant.6 4. Ca atare. este deversat permanent prin supapa de deversare S D la rezervorul R. atunci diferenţa dintre debitul pompei şi debitul necesar motorului hidraulic. Acest tip de supapă se întâlneşte în două variante: • Supapă de deversare • Supapă de siguranţă Supapele de deversare (fig. În cazul în care motorul hidraulic necesită un debit mai mic decât debitul refulat de pompă (QMH < QP). Pompa P aspiră uleiul din rezervorul R şi îl refulează spre motorul hidraulic. supapa de deversare funcţionează permanent normal deschisă.

deversează în rezervor tot debitul pompei. 85 . fie. 4. Ca atare. supapa de siguranţă SS se deschide şi deversează în rezervor tot debitul pompei. depăşindu-se în sistem presiunea nominală. ca rezultantă a presiunii agentului motor. În figura 4. 4. pe scaunul 5. iar pompa deversează uleiul în rezervorul R. 4. depăşeşte forţa din resortul 4. Din punct de vedere al comenzii. Uleiul sub presiune refulat de pompa P este trimis sub taler. Pompa P cu debit variabil va administra un debit corespunzător necesităţilor motorului hidraulic. acţionat de rozeta 6.8 Supapa de siguranţă se montează de obicei în paralel cu pompele cu debit variabil (fig. supapa de siguranţă fie că este închisă şi nu deversează ulei în rezervor.8). atunci când este deschisă. talerul 1 se ridică. Dacă forţa. Ca atare.7 Fig. Talerul 1 de formă conică este presat de resortul 4. Forţa de presare a talerului este reglată de şurubul 3. în condiţiile în care motorul hidraulic ajunge la capăt de cursă sau intră în suprasarcină.9 este prezentată o supapă de limitare a presiunii cu taler. supapele de presiune se realizează în următoarele variante: • Supape cu bilă • Supape cu taler • Supape cu plunjer 1) Supape de limitare a presiunii 1a) Supape de limitare a presiunii nepilotate Supapele de limitare a presiunii nepilotate se construiesc în varianta cu taler sau cu punjer.Fig. supapele de presiune se clasifică în: • Supape cu comandă directă • Supape cu comandă pilotată Sub aspect constructiv.

Datorită debitelor mari vehiculate. Imposibilitatea reglării la presiuni mai mari este dictată de jocul existent şi de jocul produs prin deformaţia elastică între plunjer şi corpul supapei. deschizând fereastra f. de deasupra plunjerului. deschiderile nominale.10 Solidar cu talerul 1 se află pistonul 2 cu rol de amortizare a oscilaţiilor talerului. Spre deosebire de supapele cu taler. Dacă presiunea refulată de pompă depăşeşte presiunea nominală atunci sub acţiunea forţei din camera a arcul 2 este comprimat. ce trebuie să fie reglată de supapă. Presiunea maximă de reglare este de 320 bar. Supapa este compusă din plunjerul 1. ca urmare. În figura 4. de sub plunjer. respectiv suprafeţele de lucru ale supapei ajung la valori mari. la rezervor. Conducta d asigură drenajul camerei b. Aceste supape se caracterizează printr-o foarte bună etanşeitate.9 Fig. 1b) Supape de limitare a presiunii pilotate Aceste supape sunt folosite în cazul când se vehiculează debite mari şi foarte mari prin circuitul hidraulic. Pompa P refulează uleiul spre supapă. Sub acţiunea presiunii 86 .10 este prezentată o supapă de limitare a presiunii nepilotată cu plunjer. Ştiftul 7 limitează cursa talerului. precum şi în camera a. respectiv plunjerul 1 se ridică. din acest motiv ele funcţionează la presiuni foarte mari. presat de arcul 2. de până la 330 l/min. supapele cu plunjer pot regla presiunea într-o gamă mai redusă. o funcţionare defectuasă a supapei.Fig. atunci arcul 4 se poate proiecta corespunzător acestei presiuni. are o anumită valoare. În condiţiile în care presiunea. 4. joc ce crează pierderi de debit şi. până la 630 bar şi debite refulate. Uneori se pot monta şi două arcuri în paralel. corespunzător circulaţiei uleiului de la pompa P la rezervorul R. 4. tarat prin şurubul 3.

care diminuează debitul trimis de pompă în camera b. Când presiunea în sistem depăşeşte valoarea nominală. atunci presiunea materializată şi în camera b acţionează asupra talerului 1 al supapei de pilotare. 87 . plunjerul 4 al supapei se află în poziţia de jos datorită forţei suplimentare a resortului 5. nu mai pot fi dimensionate la forţele de comprimare atât de mari. Ea este menţinută la această valoare datorită rezistenţei hidraulice. Uleiul refulat de pompă prin conducta P acţionează asupra plunjerului 6 atât de la partea inferioară. Supapa este formată din supapa de pilotare I şi supapa principală II. Plunjerul se ridică şi permite comunicaţia directă a conductei pompei P cu rezervorul R.11 este prezentat principiul de lucru al unei supape de limitare a presiunii pilotate.12 este prezentată construcţia principală a supapei de limitare a presiunii pilotate cu scaun conic. care este ridicat în contra forţei din resortul 2 şi camera b este pusă în legătură cu rezervorul R. presiunea în camera b scade brusc. astfel încât plunjerul stă presat pe scaunul supapei atât datorită resortului 7. Valoarea presiunii la care se reglează supapa se stabileşte cu ajutorul şurubului 3 care tarează resortul 2 ce presează talerul 1 pe scaunul supapei de pilotare. Uleiul este refulat de pompa P şi ajunge în camerele a şi b ale supapei principale II. Fig.11 În figura 4. Prin urmare. 4. cât şi datorită mărimii diferite a forţelor de presiune. care vor tara presiunea de deschidere. Ca atare.agentului motor. forţele create pe suprafeţe mari sunt de valori însemnate şi ca atare resorturile din interiorul supapei. deschiderea supapei principale II este condiţionată de deschiderea supapei pilotate I. Ca urmare. În figura 4. Plunjerul 4 se dezechilibrează prin faptul că forţa din camera a depăşeşte forţa din camera b şi forţa din resortul 5. cât şi de la partea superioară prin conducta b.

Supapa se mai utilizează şi în cazul în care pompele acţionării hidraulice trebuie pornite fără sarcină.Fig. 4. conducta pompei P comunicând cu rezervorul R. să scurtcircuiteze supapa de pilotare I. micşorând puterea de antrenare a pompei. Astfel că. acţionează şi asupra talerului 1. În scopul creşterii performanţelor energetice ale sistemului hidraulic se poate utiliza varianta de supapă prezentată în figura 4. supapa de pilotare I comandă deschiderea supapei principale II. Ea are rolul unui amortizor hidraulic. în sens contrar forţei dezvoltate de arcul 2. când nu este necesară administrarea unui debit pentru realizarea deplasării organelor de lucru. fără presiune. acesta sub acţiunea presiunii pompei se ridică. pe poziţia din dreapta a distribuitorului D. fără presiune. distribuitorul D. Supapa este prevăzută şi cu un filtru 11. făcând legătura directă între conducta pompei şi rezervor. Duza 10 evită micşorarea oscilaţiilor plunjerului 6 ca urmare a variaţiilor de presiune sau a pulsaţiilor de debit din sistem. deci. respectiv. uleiul sub presiune. Când presiunea din sistem depăşeşte o anumită valoare. respectiv rezervorul R. Duzele 9 şi 10. presiunea refulată de pompă scade foarte mult astfel încât pompa debitează ulei. acţionat de obicei electromagnetic. datorită scăderii presiunii din camera b de deasupra plunjerului 6.13 este utilizată pentru mărirea randametului energetic al instalaţiei hidraulice. Astfel. talerul 1 este ridicat de pe scaunul lui. Supapa din figura 4. realizează descărcarea 88 . Distribuitorul D are drept scop. Reglarea presiunii la care se deschide supapa se realizează cu ajutorul şurubului 3 ce comprimă mai mult sau mai puţin resortul 2. pe post de rezistenţe hidraulice. distribuitorul D trece pe poziţia închis asigurând funcţionarea normală a supapei. După ce acestea au fost pornite. Această supapă prezintă în plus distribuitorul D care face legătura între camera b a supapei şi conducta c. al supapei de pilotare I. Şurubul de reglare a presiunii 3 este blocat de piuliţa 4 şi protejat de scutul 5. prin urmare racordată la rezervorul R. 4. Deci. diminuează efectul presiunii dinamice din supapă. iar plunjerul 6 se ridică de pe scaunul supapei. Supapa mai poate fi folosită şi în fazele inactive ale schemei hidraulice. ce presează talerul 1 pe scaunul supapei de pilotare. Dacă supapa este deschisă. Camera b este pusă în legătură cu conducta c. Se asigură astfel menţinerea supapei principale II în stare deschisă.13. camera b este scoasă de sub presiune. la presiunea de refulare a pompei.13 În acelaşi timp. teoretic.12 Fig.

aceste supape pot fi nepilotate sau pilotate.14 circuitul A este pus sub presiune. diminuând presiunea în sistemul hidraulic. 2) Supape de cuplare – decuplare Supapele de cuplare – decupalre sunt similare din punct de vedere al principiului de funcţionare cu supapele de limitare a presiunii. De asemenea. ci sunt subordonate unui circuit hidraulic în care. 2a) Supape de cuplare – decuplare nepilotate La supapa de cuplare – decuplare din figura 4. se efectuează cu ajutorul şurubului de tarare 4. ca atare. 89 . se comandă alimentarea unui alt circuit hidraulic. atunci sub acţiunea forţei de presiune. Reglarea presiunii impuse. atunci când se atinge presiunea de regim. De asemenea. 4. însă supapele de cuplare–decuplare nu fac legătura dintre conducta pompei şi conducta rezervorului. Uleiul scăpat prin neetanşeităţi în camera extremă d este drenat la conducta rezervorului R2. Această condiţie este îndeplinită doar atunci când această presiune depăşeşte valoarea nominală. Uleiul din camera c acţionează totodată şi asupra pistonului principal 2. la conducta rezervorului R1 se drenează şi spaţiul arcului 3. iniţial orificiile A şi B sunt decuplate.14 Fig.presiunii din sistem. la care se realizează cuplarea camerelor A şi B. 4. făcând legătura dintre camera A şi camera B. Duza 5 evită efectul presiunii dinamice a agentului motor la pătrunderea lui în camera c a supapei. Ele vor fi cuplate numai atunci când presiunea din circuitul A depăşeşte valoarea impusă. Când presiunea refulată de pompă prin conducta A depăşeşte valoarea nominală. creată în camera c.15 Uleiul sub presiune din conducta A pătrunde prin orificiile a şi b în camera c acţionând asupra pistonului plunjer 1. pistonul principal 2 se deplasează în sens contrar forţei din resortul 3. astfel că energia consumată pentru antrenarea pompei se reduce substanţial. Acesta comprimă mai mult sau mai puţin resortul 3. Fig.

El acţionează cu întreaga presiune pe toată suprafaţa camerei d. 2b) Supape de cuplare – decuplare pilotate şi nepilotate Construcţia reală a supapelor de cuplare – decuplare dă posibilitatea funcţionării acestora atât în variantă nepilotată. Presiunea din camera d se va reduce. Când conducta x nu este alimentată sub presiune. Astfel. se realizează funcţia de blocare a 90 . În figura 4. fie nepilotate. Ca atare. De obicei aceste supape pot fi prevăzute şi cu supapele de sens unic 6. pistonul plunjer 1 se scoate din supapă. camera d se pune în legătură prin conducta c. Se asigură cuplarea hidraulică a camerelor A şi B. astfel încât uleiul refulat prin camera A pătrunde prin orificiile a şi b în camera d a supapei. Supapa de cuplare – decuplare pilotată poate avea în schema hidraulică mai multe funcţiuni: • Supapă de blocare. uleiul din conducta A poate pătrunde prin conducta a. deschizând legătura dintre conducta c şi conducta b. în sens contrar forţei din resortul 2. Acestea din urmă au drept scop să asigure returul uleiului din conducta B în conducta A. al spaţiului arcului 2. conducta b. tarat de către şurubul 3. în camera d. plunjerul 1 de deplasează spre dreapta asigurând legătura camerei d.15 în regim de pilotare.15 este prezentată construcţia principală a supapelor de cuplare – decuplare care pot funcţiona fie pilotate. Ca atare. acţionând asupra plunjerului 1. Se realizează astfel ridicarea supapei 4 şi asigurarea cuplării între camera A şi B. atunci când se trimite ulei sub presiune prin conducta x. Pentru funcţionarea supapei descrisă în figura 4. atunci aceasta creează o forţă ce deplasează plunjerul 1. de deasupra supapei 4. se obturează conducta a în dreptul secţiunii S şi alimentarea acestei conducte se realizează de la o conductă de pilotare x. prin conductele c şi b. Prin duza 6 se asigură diferenţa de presiune între conducta A şi camera d. conducta de pilotare) realizează trimiterea uleiului sub presiune. Atunci când conducta B coincide cu conducta rezervorului R. de deasupra supapei 4. în sens contrar forţei din resortul 2. Uleiul sub presiune din conducta A poate pătrunde prin orificiul e şi duza 6. Se asigură astfel echilibrul supapei 4 pe scaunul acestuia. În acest caz. atunci camerele A şi B sunt decuplate. iar supapa 4 se va ridica de pe scaunul ei. Totodată. asupra plunjerului 1. cu camera B. cu conducta B. cât şi în variantă pilotată.În cazul presiunilor reduse de funcţionare ale supapei. diferenţă necesară menţinerii deschise a supapei 4. Se prezintă în cele ce urmează funcţionarea în regim nepilotat a acestei supape. conducta rezervorului R2 este obturată. cuplarea se realizează atunci când conducta x (conducta de comandă. Când presiunea din conducta A a depăşit valoarea nominală. Conducta f asigură drenajul la rezervorul R.

Pompa P refulează uleiul prin fanta f şi conducta c în camera a a supapei. Se va asigura astfel o fantă f corespunzătoare laminării uleiului. în sens contrar forţei din resortul 2. Acest lucru se poate întâmpla când acţionează o forţă exterioară în sensul măririi presiunii din circuitul secundar. Supapă de ocolire. astfel încât în conducta A să se realizeze presiunea impusă. Această supapă poate îndeplini şi alte funcţii. în funcţie de presiunea din camera A. ca de exemplu pentru alimentarea circuitelor de comandă sau ungere. supapa poate funcţiona pe post de supapă de sens unic Supapă de succesiune. supapa funcţionează normal – deschisă. 3a) Supape de reducere a presiunii nepilotate Supapa de reducere nepilotată (fig. În funcţie de presiunea din circuitul A se autoreglează fanta f. Supapa asigură de fapt scurtcircuitarea sau ocolirea unor elemente hidraulice în condiţiile în care uleiul trece din camera A în camera B a supapei. Este cazul prezentat anterior când. de valoare redusă. pentru menţinerea constantă a presiunii din acest circuit. la creşterea excesivă a presiunii din circuitul secundar.• • trecerii uleiului de la conducta A la conducta T. supapa funcţionează în regim de pilotare. Spre exemplu. Plunjerul 1 se va deplasa spre dreapta. conducta c şi camera a asigură circuitul de reacţie al sistemului de reglare automată a supapei. 4.16) are drept scop să asigure în circuitul A o presiune mai mică decât în circuitul P şi să menţină constantă această valoare impusă a presiunii. este de obicei folosită pentru operaţii auxiliare în schema hidraulică sau în schema de funcţionare a instalaţiei. alimentat de conducta A. În acest caz. respectiv pentru limitarea presiunii în circuitul A. respectiv asigurării unei căderi de presiune corespunzătoare. Astfel. Pentru protecţia acestui circuit. Presiunea din circuitul secundar. 91 . 3) Supape de reducere a presiunii Acest tip de supapă are drept scop reducerea presiunii la o valoare mai mică decât cea din sistem şi menţinerea ei constantă indiferent de fluctuaţia presiunii principale. respectiv succesiunea acţionării a două organe de lucru. acesta se scurtcircuitează la rezervor. Ca atare. Ca atare. plunjerul 1 se deplasează spre dreapta făcând legătura dintre conducta A şi conducta rezervorului R1. În funcţie de presiune se realizează cuplarea – decuplarea dintre cele două camere. mai întâi cel comandat prin conducta A şi apoi cel comandat prin conducta B. se asigură succesiunea comenzii dintre camera A şi camera B. fără a mai fi necesar să treacă prin elementul ocolit.

respectiv agentul motor din camera A pătrunde în circuitul secundar prin orificiile a ale plunjerului 1.16. folosită de obicei la debite mari şi foarte mari de cuplare între camerele A şi B. presiunea din camera a. se reglează cu supapa de pilotare 2. Ca atare. presiunea necesară. Fig. supapa să se închidă.17 se prezintă o supapă de reducere a presiunii pilotată. aceasta este normal deschisă.O altă funcţie constă în aceea că dacă circuitul A nu preia lichid. cu ajutorul şurubului 6. La începutul funcţionării supapei.3 Aplicaţiile practice ale supapelor de presiune în sistemele de acţionări hidraulice Supapă de reducere a presiunii Să consideram cazul unui circuit cu doi cilindri hidraulici dintre care unul este obligat să producă o forţă mai mică decât celălalt. 4. Uleiul din conducta B poate circula prin duza 4 şi conducta b acţionând asupra supapei de pilotare 2. respectiv nu este necesară operaţia de comandă sau de ungere în schema hidraulică. Supapa de pilotare 2 funcţionează normal deschisă. tarând corespunzător arcul 3. Presiunea necesară în circuitul B. asemeni fantei f din figura 4. respectiv fanta f să fie anulată. arcul 2 se reglează astfel încât. de deasupra plunjerului 1 al supapei. 4. racordat la conducta B. în circuitul secundar al conductei B. Pe aceste orificii se realizează o cădere de presiune între conducta A şi conducta B asigurând astfel.16 Fig.1. atunci presiunea creată de pompa P în camera a va duce la închiderea fantei f. aşa cum se arată în figura 92 . se autopilotează menţinând într-un circuit B o presiune de ieşire constantă. dacă consumatorul alimentat de circuitul A nu preia lichid. Ca atare.17 3b) Supapa de reducere a presiunii pilotată În figura 4. se va micşora asigurând astfel ridicarea supapei 1 şi închiderea parţială a orificiilor a. Această supapă se autoreglează. 4.

18). Un exemplu tipic de aplicaţie a supapei de presiune este sistemul de reglare prin maxim şi minim care constă din două pompe. iar acest lucru duce la deschiderea supapei de presiune. În acest punct. În acest moment. curentul de fluid din pompa de volum mare este direcţionat înapoi înspre rezervor.18 Aplicarea unei supape de reducere a presiunii O supapă de reducere a presiunii este plasată în circuitul hidraulic chiar înainte de cilindrul B. Fig. Ca urmare. volumul total net al ambelor pompe este livrat cilindrului de lucru până ce este atinsă sarcina. Supapa de deversare Supapele de deversare sunt aparate de control al presiunii normal închise. Acest lucru este realizat după cum urmează. 93 . există o creştere a presiunii sistemului. aşa cum se prezintă în figura 4. în cazul în care presiunea reglată este atinsă. la o presiune minimă. În cadrul acestui sistem. Sistemul prezentat mai sus este destinat să asigure o revenire rapidă a cilindrului de lucru. care sunt de regulă pilotate de la distanţă. Aici cilindrul B este obligat să producă o forţă mai mică decât cilindrul A. 4. Acest montaj permite alimentarea cilindrului B. Pompa de volum mic continuă să livreze curent de lichid pentru necesarul de presiune mai mare al cilindrului de lucru. aşa cum este arătat. Sunt utilizate pentru a dirija lichidul de lucru direct la tanc când presiunea într-o anumită zonă a circuitului hidraulic ajunge la o valoare prestabilită. Pentru a uşura revenirea rapidă a cilindrului. curentul de lichid din ambele pompe este utilizat din nou. până când este atinsă valoarea reglată a presiunii din supapă. prevenind astfel orice acumulare suplimentară de presiune în cilindrul hidraulic B.de mai jos (fig. 4. supapa dirijează lichidul în tanc. o pompă de volum mare şi alta de volum mic.19.

20. Să luăm în considerare un circuit hidraulic în care sunt folosiţi doi cilindri pentru a executa două operaţii separate. Cu alte cuvinte.19 Sistem de reglare prin maxim şi minim Supapa de succesiune Supapa de succesiune este în mod normal tot o supapă de reglare a presiunii normal închise. Fig.20 Funcţionarea în succesiune a unui circuit hidraulic Acum. Valoarea presiunii din supapă este stabilită la o valoare predeterminată. Acest lucru se poate realiza prin montarea unei supape de secvenţiere chiar înaintea cilindrului B. de 94 . folosită pentru a asigura funcţionarea în secvenţe a unui circuit hidraulic. bazat pe presiune. cum se prezintă în figura 4. să presupunem că cilindrul A trebuie să se destindă complet înaintea destinderii cilindrului B. supapele de succesiune fac posibilă derularea unei operaţiuni înaintea alteia. după cum se prezintă în figură.Figura Fig. 4. 4.

pistonul cilindrului este împins în jos.22 simbolizarea acesteia în schemele de acţionări. Aşa cum este prezentat în figură. cu alte cuvinte. În figura 4.21 este prezentată schematic funcţionarea unei supape de echilibrare tipice. 4. Acest lucru face ca presiunea în canalul primar să crească şi să ridice sertarul. Reglarea presiunii supapei de echilibrare este menţinută mai sus decât este necesar. Din această cauză se deschide o traiectorie a curentului de lichid pentru descărcarea prin canalul secundar spre distribuitor şi înapoi spre rezervor. Când curentul de fluid al pompei este direcţionat înspre partea superioară a cilindrului prin intermediul distribuitorului. 4. Când cilindrul este ridicat.22 Simbolizarea unei supape de echilibrare Canalul primar al acestei supape este legat la partea de jos a cilindrului.23 ilustrează modul în care funcţionează supapa de echilibrare într-un circuit hidraulic. o supapă de sens integrată se deschide pentru a permite curgerea liberă pentru retragerea cilindrului.exemplu 28 bar. supapa de echilibrare este plasată exact după cilindru pentru a 95 . Acest lucru asigură ca operaţia în care este implicat cilindrul B să intervină după operaţia în care este implicat cilindrul A sau. pentru a împiedica căderea sarcinii cilindrului. cilindrul B nu se va destinde înainte de a se atinge o presiune de 28 bar în cilindrul A. Fig. iar în figura 4. Supapa de echilibrare Supapa de echilibrare este tot o supapă de reglaj a presiunii normal închisă şi este folosită în special în aplicaţii ale cilindrului pentru a echilibra supraîncărcarea unei greutăţi sau sarcini. Figura 4. iar canalul secundar este legat la distribuitor.21 Funcţionarea unei supape de echilibrare Fig.

Figura 4. Fig. va exista o cădere necontrolată a sarcinii. Funcţionarea acestor supape implică atât piloţi direcţi.24 prezintă funcţionarea unei supape de frânare. Fig. folosindu-se presiunea sistemului. În cazul în care supapa de echilibrare nu este eliberată. cât şi la distanţă legaţi simultan. Acest lucru duce la eliminarea oricărei contrapresiuni asupra motorului. lucru care va îngreuna sincronizarea curentului de lichid al pompei. trebuie să existe o uşoară creştere de presiune pentru a putea acţiona sarcina în jos.se evita orice operaţie necontrolată.23 Aplicaţie practică cu supapă de echilibrare Supapa de frânare Supapele de frânare sunt de obicei supape de reglaj a presiunii normal închise care se folosesc frecvent la motoarele hidraulice pentru frânarea dinamică. supapa este menţinută deschisă prin pilotarea la distanţă. Supapa de echilibrare este reglată la o presiune puţin mai ridicată decât presiunea indusă de sarcină. 4. şi a sarcinii ulterioare asupra motorului. Pe măsură ce cilindrul se destinde. într-un circuit de motor. 4.24 Aplicaţie practică a unei supape de frânare 96 . care ar putea apărea din cauza rezistenţei în aval. În timpul funcţionării.

pompa este de tipul celor cu debit variabil. reglat prin drosel. Acesta are ca scop laminarea debitului de agent motor. Reglarea debitului. în cadrul grupului de pompare. Reglarea rezistivă constă în montarea în circuitul de alimentare al hidromotorului a unei rezistenţe hidraulice reglabile numită drosel. pompa instalaţiei hidraulice consumă o cantitate de energie teoretic constantă. Debitul refulat de către pompă coincide cu debitul administrat hidromotorului. în condiţiile în care debitul ei se menţine constant. Ea este însoţită de o supapă de deversare ce se menţine normal deschisă. se poate face în două moduri: • Reglare volumică • Reglare rezistivă Reglarea volumică este aceea în care se administrează motorului hidraulic un debit de agent motor modificat prin pompa instalaţiei hidraulice. în schemele hidraulice. sunt prevăzute supape de siguranţă montate în paralel cu pompa. deversând la rezervor diferenţa dintre debitul pompei şi debitul furnizat hidromotorului. Sub aspect energetic. La această reglare. La acest tip de reglare se asigură un randament energetic foarte bun. De aici provine noţiunea de reglare volumică. La această reglare. indiferent de viteza organului de lucru. presiunea pilotului scade ceea ce permite supapei să se închidă.2 Aparatajul de reglare a debitului 4. reglarea rezistivă funcţionează cu un randament mai scăzut deoarece. Reglarea rezistivă a debitului are la bază legea lui Bernoulli: 1 2 1 2 ρv1 + p1 = ρv 2 + p 2 2 2 (5) 97 . supape ce se menţin normal închise şi se deschid numai în caz de suprapresiune. în continuare.2. de obicei. La asemenea structură de reglare. 4. pentru că pompa este racordată volumic cu hidromotorul.Când distribuitorul este în poziţia de zero (mers în gol). Randamentul creşte. fracţionându-l şi administrându-l la valoarea impusă hidromotorului. pompa instalaţiei hidraulice este cu debit constant. Apoi supapa este deschisă prin intermediul pilotului interior. în condiţiile în care pompa este prevăzută şi cu regulator de putere. volumele de ulei refulate de pompă fiind trimise direct la hidromotor. de inerţia sarcinii. reglare realizată prin modificarea debitului administrat acestora.1 Reglarea debitului Echipamentul de reglare debitului este destinat reglării vitezei sau turaţiei motoarelor hidraulice. ceea ce duce la frânarea dinamică.

.. În baza ecuaţiei de continuitate a curgerii: Q = S1v1 = Sv2 (6) în care S 1 este secţiunea conductei pe care se montează droselul (fig... v2 = Q S (7) Fig.căderea de presiune pe drosel ∆p = p 2 − p1 98 .25 Înlocuind (7) în (5).coeficientul de debit α = 0..la care s-au considerat presiunile de poziţie egale în cele două secţiuni..7 . 4. iar S este secţiunea de droselare.0.25).6.. se obţine: 1 Q2 1 Q2 ρ − ρ = p 2 − p1 2 S12 2 S 2 Q2 = S 2 ⋅ S12 2 ⋅ ⋅ ( p 2 − p1 ) S 2 − S12 ρ S12 2 ⋅S ⋅ ⋅ p2 − p1 2 2 S − S1 ρ (8) (9) Q= (10) Făcând notaţiile: α= K= S12 S 2 − S 12 2 ρ . 4.constantă în funcţie de tipul agentului motor. . Rezultă deci: v1 = Q S1 . .

datorită forţelor de frecare vâscoasă şi variaţiei de viteză în zona de droselare. din domeniul sistemelor hidraulice. Totodată. coeficientul de debit se corelează.Relaţia (10) devine: Q = α ⋅ K ⋅ S ⋅ ∆p (11) şi poartă denumirea de ecuaţia de debit a droselului. una dintre aplicaţiile cele mai importante ale droselelor.2. Ţinând seama de curgerea reală prin drosel şi de frecarea vâscoasă. constă în comanda debitului de alimentare a motoarele hidraulice. rezultând ecuaţia de debit a droselului: Q = CV sau: Q = CV S1 S 1 S 1 − C ⋅ ( 1 )2 S 2 C S 12 ⋅ S ⋅ K ⋅ ∆p 2 S 2 − C C ⋅ S12 (12) ⋅ S ⋅ K ⋅ ∆p (12’) în care: CV – coeficientul caracteristic de viteză. Orice reducere 99 . reglarea rezistivă dă posibilitatea ajustării ei la variaţia parametrilor agentului motor (vâscozitate. Reglarea rezistivă asigură o sensibilitate mai mare în ce priveşte reglarea vitezei de deplasare a organului de lucru în raport cu reglarea volumică.2.2. CC – coeficientul de corecţie a vânei de lichid care se determină experimental pentru fiecare tip de drosel. temperatură etc. pentru a le regla viteza acestora. Funcţia de bază al unui drosel este de a reduce debitul unui circuit hidraulic. El se compune dintr-un canal cu secţiune de trecere reglabilă. Aşa cum s-a mai precizat.2 Aparatajul de reglare a debitului. Rolul unui drosel într-un circuit hidraulic este foarte important.1 Clasificare Droselul este un dispozitiv care se foloseşte la reglarea debitului de lichid sau gaz dintr-o conductă. Sensibilitatea reglării vitezei şi stabilitatea acesteia pot fi îmbunătăţite ataşând droselului un regulator de viteză. iar localizarea lui este esenţială pentru un randament optim al sistemului.). 4. Se observă teoretic că debitul reglat prin drosel variază liniar cu mărimea suprafeţei de droselare. Drosele 4.

26 e.d). de tip diafragmã (fig.căderea de presiune între intrarea şi ieşirea din drosel. Unele dintre acestea sunt prezentate detaliat în cele ce urmează. 4. 4. droselele pot fi: de tip rotativ (fig. . Multe dintre aceste tipuri au fost create pentru a corespunde unor cerinţe specifice.proprietatea lichidului de a coroda. Există multe tipuri de drosele folosite pentru reglarea debitului.26 Variante constructive de drosele Câţiva dintre factorii care ar trebui luaţi în considerare în timpul etapei de proiectare a unui drosel sunt: . adică cu şuruburi. 100 .mijloacele de legare ale droselului în circuit. la o reducere a vitezei la organul de acţionare.f). Constructiv. droselele se pot clasifica în funcţie de forma geometrică a fantei de laminaj sau după geometria traiectoriei organului de manevră. Fig. De obicei.26 a.. .. Principiul funcţional este comun pentru toate tipurile constructive şi se bazează pe variaţia secţiunii active de strangulare.h).. la rândul ei. care influenţează dimensiunea droselului. de tip rectiliniu (ventil) (fig. . care decide materialul utilizat la construcţia droselului. flanşe sau sudare cap la cap.debitul maxim şi minim. droselele produc creşterea presiunii pe circuitul de intrare.26 g.a debitului curentului de lichid va duce. 4. .limita permisă de scurgere pe partea cealaltă a droselului în poziţie închisă. 4. Din acest punct de vedere. precum şi densitatea fluidului.

reglabil Ele se mai pot clasifica şi astfel: De strangulare (fără compensare de presiune) (fig.29. 4. 4. Drosele. 4. cu compensare de presiune Să studiem în detaliu tipurile principale de drosele.28(a) Supapă de reglaj al curentului de lichid. 4.27 b) reprezentate în circuitele hidraulice sub forma: Fig.28 a) Fig. reprezentate simbolic ca în figura 4.28(b) Drosel. folosite în circuite hidraulice. reglabile (fig. 1. din punct de vedere al modului de funcţionare şi al tipurilor de aplicaţii. droselele se clasifică în: 1.Din punct de vedere al reglării. reprezentate sub forma (fig. 101 . 4. Droselul rotativ cu ventil Acesta este cel mai simplu tip de drosel.28 b): Fig. 4. nereglabil 2. 4. O vedere simplificată a unui astfel de drosel este prezentată în figura 4.27(a) Drosel. de strangulare (fără compensare de presiune) şi drosele cu compensare de presiune.27(a) Fig.27(b) Drosel. Fixe sau nereglabile.

Fig. 4.29 Secţiune simplificată a unui drosel rotativ cu ventil

Curgerea lichidului prin drosel este în unghi drept faţă de direcţia curentului de lichid din conducte. Când acest drosel se deschide, întreaga suprafaţă a ventilului se desprinde din scaun dintr-o dată. Datorită acestei mişcări, ventilul asigură un mijloc excelent de strangulare a curentului de fluid. În cadrul unui sistem hidraulic, droselul rotativ cu ventil poate fi acţionat fie manual, prin intermediul unei roţi de manevră, fie mecanic, prin intermediul unui organ de acţionare. 2. Droselul rotativ cu clapet Acesta este un alt tip de drosel. El se compune dintr-un disc mare care se roteşte în interiorul unei conducte, restricţionarea trecerii curentului de lichid fiind determinată de unghiul de rotire. Fig. 4.30 prezintă un model simplu de drosel cu clapet. Avantajul acestui drosel constă în faptul că poate fi construit în aproape orice dimensiune. Aceste drosele se folosesc pe scară largă pentru comanda debitului de gaz. Însă problemele majore legate de aceste supape sunt cantitatea mare a scurgerilor în poziţia închis şi pierderile hidraulice mari pe clapetă.

Fig. 4.30 Drosel rotativ cu clapet

3. Droselul rotativ cu bilă Acesta este un alt tip de drosel, prezentat în figura 4.31.

102

Fig. 4.31 Drosel rotativ cu bilă

El se compune dintr-o bilă cu un orificiu transversal, care se roteşte în interiorul unui scaun prelucrat. Felul în care se face comanda curentului de lichid poate fi înţeleasă mai bine cu ajutorul figurilor 4.32(a) şi (b). 4. Droselul cu mişcare rectilinie cu ventil În figura 4.32 se prezintă un drosel cu mişcare rectilinie cu ventil. Comanda curentului de lichid se face pe acelaşi principiu ca în cazul droselului rotativ cu bilă. Din fig. 4.32(a), se poate vedea modul în care curentul de lichid ajută la deschiderea droselului şi împiedică închiderea acesteia. În schimb, din fig. 4.32(b), se observă cum curentul de lichid ajută la închiderea supapei şi împiedică deschiderea acesteia.
REGLAJUL DEBITULUI DE LICHID CU DROSELUL

a) b) Fig. 4.32 Reglajul debitului de lichid într-un drosel cu ventil

În figura 4.33 se prezintă o versiune simetrică a unui drosel rectiliniu cu ventil. Supapa utilizează două ventile şi două scaune prin care circulă doi curenţi de lichid opuşi, rezultând o reacţie dinamică foarte mică asupra arborelui organului de acţionare, deşi cu preţul unor pierderi volumice mai mari.

Fig. 4.33 Drosel rectiliniu simetric

103

4.2.2.2 Caracteristicile droselului Caracteristicile de debit ale droselului descriu relaţia dintre cursa sau rotaţia elementului de reglare şi modificarea coeficientului de debit: - Liniară: caracteristica droselului este liniară atunci când modificarea coeficientului de debit este direct proporţională cu modificarea cursei elementului de reglare. - Procentaj egal: în cazul acestei caracteristici, creşterile egale ale cursei elementului de reglare produc modificări egale ale coeficientului de debit existent (în procente). - Deschidere rapidă: această caracteristică duce la o creştere rapidă a coeficientului de debit, droselul atingând aproape capacitatea maximă în prima parte de 50% din cursă. - Forma orificiului: această caracteristică este cauzată de o modificare a formei canalului pe măsură ce cursa elementului de reglare se modifică. - Capacitatea: cu cât orificiul este mai mare, cu atât mai mare este coeficientul de debit. Prin urmare, la o cursă maximă a elementului de reglare, caracteristica procentajului egal va avea cel mai mic coeficient de debit. Graficul de mai jos este o reprezentare grafică a caracteristicilor de mai sus (fig. 4.34).

Fig. 4.34 Dimensionarea droselului

Când se alege un drosel, factori precum materialul, presiunea şi temperatura nominală sunt foarte importanţi, dar şi alegerea dimensiunii corecte a acestuia este la fel de importantă. Specificarea doar a unei dimensiuni a droselului care să se potrivească cu dimensiunea existentă a conductei este un lucru

104

ineficient şi poate duce la o funcţionare inadecvată a întregului sistem. Evident, un drosel care este prea mic nu va oferi debitul nominal, iar un drosel prea mare ar fi destul de scump şi ar duce la o comandă inadecvată. Folosind principiul conservării energiei, Daniel Bernoulli a descoperit că la un lichid care curge printr-un orificiu, pătratul vitezei lichidului este direct proporţional cu diferenţa de presiune de deasupra orificiului şi invers proporţional cu greutatea specifică a lichidului. Ca urmare, cu cât diferenţa de presiune este mai mare, cu atât mai mare va fi viteza, în timp ce, pe de altă parte, cu cât densitatea lichidului este mai mare, cu atât mai mică va fi viteza. În mod logic, debitul lichidului se poate calcula prin înmulţirea vitezei acestuia cu secţiunea de trecere. După ce se iau în considerare relaţia de proporţionalitate, pierderile de energie datorate frecării, turbulenţa şi coeficientul de descărcare fluctuant pentru orificii diferite, ecuaţia de dimensionare poate fi scrisă astfel: Kv = Q ϕ ⋅ 31,6 ⋅ R ∆p (13)

unde K v este debitul în m3/h al apei la o diferenţă de presiune de o atmosferă. Este cunoscut sub denumirea de coeficient de dimensionare a droselului şi este o funcţie a lungimii, diametrului şi coeficientului de frecare al materialului acestuia: - Q este debitul în m3/h - R este factorul de reducţie. Acesta reflectă raportul dintre căderea de presiune din partea opusă droselului şi schema de recuperare a presiunii în cadrul sistemului. - ϕ este densitatea în kg/m3 - ∆p este căderea de presiune în Pascal. Pentru un debit dat, un K v ridicat corespunde unei căderi de presiune ∆p mai mici, totuşi, dimensionarea droselului se face, de obicei, pe baza ecuaţiei următoare: Q = Cv unde: Q – debitul; C v - coeficientul de dimensionare pentru lichide; ∆p - căderea de presiune; G - greutatea specifică. ∆p G (14)

105

• Drosele de panou. debitul este droselat în ambele sensuri de circulaţie A – a – b – c – B sau B – c – b – a – A. Selectarea iniţială a droselului se va face prin utilizarea unui grafic sau a unei diagrame care permite o cursă a elementului de reglare mai mică de 90% la un debit maxim şi nu mai puţin de 10% la un debit minim. Manşonul droselului.Pentru a dimensiona un drosel. înfiletându-se pe corp. 4. modificând secţiunea de curgere. este necesar să se calculeze valorile lui K v şi C v în condiţii de debit maxim folosind o valoare a căderii de presiune ∆p . În figura 4.35 şi fig.35 Fig. Droselul este format dintr-un corp şi un manşon înfiletat pe exteriorul corpului şi etanşat faţă de acesta cu inele la fel ca în situaţia anterioară. acesta ajunge spre utilizator. care este acceptabilă.36). fanta b şi apoi. realizează deplasarea axială a acestuia. În interiorul corpului este prevăzută supapa 1 presată pe scaunul ei de resortul 2 sprijinit pe şaiba 3. 4. modificând fanta de curgere a uleiului. 4. orificiile a`` ale corpului.3 Construcţia droselelor Din punct de vedere constructiv şi al poziţiei de montare în schema hidraulică. droselele sunt de două categorii: • Drosele de traseu.35). b şi corespunzător.4. fapt care duce la variaţia debitului. Ele pot fi cu sau fără supapă de sens (fig. 1) Droselele de traseu se montează direct pe conductele schemei hidraulice. deci debitul uleiului 106 . 4. se modifică mărimea fantei b. 4 şi 5.2. Circulaţia agentului motor în sensul de la A la B se face prin trecerea acestuia prin orificiile a` ale supapei 1.36 se prezintă un drosel de traseu cu supapă de sens. 4.36 La cele fără supapă de sens (fig.2. Prin înfiletarea sau desfiletarea manşonului 2 ataşat pe corpul 1 prin inelele 3. prin orificiile c. Fig.

dreptunghiulară sau inelară. mai mult sau mai puţin. Fig. Astfel. respectiv. Principiul de lucru constă în laminarea debitului de agent motor ca urmare a modificării secţiunii de curgere. Circulaţia agentului motor în sensul de la B la A se face liber pentru întreg debitul. 2) Droselele de panou sunt montate pe panoul de comandă al instalaţiei hidraulice. cu ajutorul rozetei 3. muchia superioară a bucşei 4 controlează fanta a. Spre deosebire de droselele de traseu. Droselul de traseu funcţionează la presiuni mai mici de 200 bar. în funcţie de forma secţiunii de laminare. datorită etanşării mai dificile între manşon şi corp. pot fi cu secţiune circulară. Droselele de panou.trimis spre utilizator. bucşa 4. Prin înfiletarea rozetei în corp. 4. presată pe scaunul inferior de resortul 5. cu o proeminenţă superioară a. 4. Această secţiune este obturată parţial de bucşa 4. această muchie închide. Laminarea agentului motor se realizează la trecerea acestuia din conducta A în conducta B. fanta b a droselului având o lungime mai mare decât circumferinţa corpului. la deplasarea axială a plunjerului 1. De obicei. droselele de panou sunt însoţite de supape de sens unic. plunjerul este deplasat axial.37 Fig.38 În plunjer este practicată secţiunea de laminare de formă circulară. Deplasările axiale foarte mici ale manşonului au ca efect reglări de valori mari ale debitului. secţiunea de curgere. În figura 4. pe post de supapă de sens unic. Plunjerul 1 al droselului se poate deplasa în interiorul corpului 2. Sensibilitatea reglării vitezei e relativ mică. se ridică 107 . prin deplasarea supapei 1 în sens contrar forţei din resortul 2. de la B la A. La schimbarea sensului de curgere.37 se prezintă un drosel de panou cu secţiune circulară. droselele de panou asigură o reglare mai sensibilă a debitului ce trece prin conductele pe care acestea sunt montate.

Rotirea plunjerului se realizează cu rozetă 4. 4. are marele avantaj al asigurării proporţionalităţii debit – unghi. compus din plunjerul 1 ce se poate roti în interiorul cilindrului 2. La unele construcţii. Acesta poate fi amplasat fie pe conducta de alimentare. dar în unele cazuri şi pompelor cu debit variabil şi constă în intercalarea pe circuit a unui drosel. Plunjerul are ca suprafaţă de capăt o suprafaţă elicoidală.2. Acest şurub este obligat să se sprijine pe suprafaţa plană de aşezare a corpului. respectiv dintre debitul care trece prin drosel şi unghiul de rotire al rozetei de reglare 4. indiferent de vâscozitatea agentului motor. de formă dreptunghiulară.4 Aplicaţii ale droselelor După cum am mai spus. dând posibilitatea vehiculării agentului motor fără limitarea debitului.39 este un exemplu de reglare a debitului de lichid într-un circuit hidraulic cu pompe cu debit constant care poate alimenta un motor hidraulic.2.de pe scaunul ei în sens contrar forţei din resortul 5. Circulaţia agentului motor în ambele sensuri este controlată de drosel. Pentru ca indicaţiile de pe rozeta 4 să fie reale. plasată în peretele cilindrului 2. respectiv de temperatura lui. fie pe conducta de întoarcere. Acesta dă posibiliatea ajustării debitului în funcţie de vâscozitatea agentului motor. blocată prin cheia 5. 108 . Fig. însă.38 se prezintă droselul de panou cu fantă dreptunghiulară. Forma dreptunghiulară. În figura 4. Ca atare. pompelor cu debit constant. fanta de laminare din cilindrul 2 poate fi şi de formă triunghiulară. muchia acestei suprafeţe controlând fanta a. cilindrul 2 poate fi ridicat sau coborât în corpul droselului cu ajutorul şurubului 3. droselul este elementul de reglare rezistivă al sistemelor de acţionări hidraulice. micşorând fanta de curgere. desfiletându-l din cilindrul 2 şi fixând droselul pe suprafaţa de aşezare a corpului. 4. fie în paralel cu motorul. cu ajutorul căruia se poate modifica viteza motorului hidraulic. Acest procedeu de reglare se aplică. de regulă. cilindrul 2 are tendinţa de a urca în corp. Acest reglaj este utilizat în cazul uleiurilor mai vâscoase decât acela pentru care a fost gradată rozeta 4.

Comanda debitului de lichid într-o pompă cu debit variabil. reducându-se astfel curentul de lichid spre ieşire. El este poziţionat într-un circuit hidraulic în aşa fel încât să existe o restricţie în ce priveşte cantitatea de lichid care curge spre 109 .Fig. deviind o parte din lichid spre rezervor. 4. aşa cum se prezintă în fig. supapa de golire începe să se deschidă.39 Reglajul debitului de lichid la pompele cu debit constant În cadrul acestui sistem. care în acest caz este o supapă cu ac. 4. este închisă. diferă prin aceea că lichidul nu trece prin supapa de golire. pompa începe operaţiunea de descărcare. Când se apropie valoarea presiunii de golire.40 Reglajul debitului de lichid la pompele cu debit variabil Drosel cu supapă de ocolire Droselul cu supapă de ocolire este un montaj format dintre un drosel şi o supapă de sens unic legate în paralel. o parte a lichidului este deviată spre supapa de golire pentru a reduce curentul de lichid în organul de acţionare. Descărcare pompă Fig. Când se apropie valoarea presiunii prestabilite conform reglării.40. 4. Presiunea creşte în amonte întrucât supapa de reglaj.

Figura 4.41(b) Drosel cu supapă de ocolire montat pe cealaltă conductă de alimentare a motorului 110 . extensia şi retracţia organului de acţionare. curentul de lichid spre organul de acţionare din timpul operaţiei de retracţie poate fi restricţionat astfel încât operaţia să aibă loc mai lent. 4. însă. dimpotrivă. Prezenţa droselului cu supapă de ocolire permite o restricţionare a curgerii lichidului spre cilindru. În acest caz.41(a) Drosel cu supapă de ocolire montat pe una din conductele de alimentare ale motorului În fig.41(b) este prezentată varianta când droselul cu supapă de ocolire este montat pe cealaltă conductă de alimentare a motorului. ar fi continuat la o viteză nerestricţionată. care în acest caz este un piston.organul de acţionare. Fig. În cazul în care direcţia de curgere este inversată. încetinind astfel extensia. 4. curentului de lichid trece prin supapa de sens. 4.41(a) prezintă un drosel de acest gen care funcţionează într-un sistem hidraulic. extensia organului de acţionare se produce la o viteză nerestricţionată. Dacă droselul n-ar fi fost amplasat. Fig.

deci. direcţia curentului de lichid prin circuit este inversată.41 (a).42. Prin urmare. care la rândul ei poate să apară datorită diferenţei de presiune între piston şi tijă.1 Introducere Sistemele şi subsistemele hidraulice. vitezei şi acceleraţiei unui organ de acţionare. 4.1 Servo-supape 4.Droselul cu supapă de ocolire se poate monta şi. Intensificarea presiunii apare pe partea tijei când operaţia este efectuată fără o sarcină pe partea ei şi poate avea ca rezultat o cedare a dispozitivelor de etanşare ale tijei. care asigură o comandă foarte precisă a poziţiei. aşa cum se observă în figura 4. Fig.1. Avantajul acestei variante de montaj.42 Drosel cu supapă de ocolire montată în sens invers O problemă majoră în cazul variantei prezentată în figura 4. În acest fel. Această variantă este opusul primei variante de montaj a droselului cu supapă de ocolire prezentată în figura 4.3. este că se împiedică supraîncărcarea cilindrului şi. 111 . 4.3 Aparataj de control şi reacţie. când supapa este montată în sens invers. se observă că aceste variante de montaj ale droselului cu supapă de ocolire au avantajele şi dezavantajele lor şi doar aplicaţia este cea care determină modul de amplasare a lor. cu alte cuvinte. Servo-comenzi.42 este intensificarea presiunii din circuit. cavitaţia care poate rezulta. spre deosebire de celelalte.3. transfer de putere fără feedback. Acum vom arunca o privire asupra unei servo comenzi sau comenzi cu circuit închis legată la dispozitive de detectare a feedback-ului. 4. precum şi componentele hidraulice despre care s-a discutat până acum au avut comandă în circuit deschis sau.

Diferenţa este exprimată sub forma unui semnal de eroare care este folosit apoi pentru inducerea unei modificări a ieşirii sistemului.Traductoare de poziţie 112 .Traductoare de viteză . Cilindri hidraulici La selectarea unui cilindru hidraulic sunt luate în considerare două elemente importante şi anume: presiunea de pornire şi pierderile de debit. adică un distribuitor. Motoare hidraulice rotative În general. pompele cu debit variabil deoarece se potrivesc foarte bine în sistemele servohidraulice. un traductor de feedback (legătură inversă). în consecinţă. Întrucât pompele cu debit constant elimină căldura în exces ceea ce duce la pierderi de energie. Tija este de obicei etanşată cu garnituri tip V şi garnituri tip inel de cauciuc în formă de tor pentru că acestea asigură o etanşare rezonabilă la pierderile de lichid spre exterior. În selectarea unui traductor importante sunt următoarele: nivelurile de precizie necesare. parametrul controlat la ieşire este măsurat cu un traductor şi trimis înapoi la un comparator unde feedback-ul este comparat cu comanda. Traductoarele se mai folosesc în operaţii servo în scopul înregistrării de date. Mai pot fi clasificate pe baza funcţiei pe care o au. Presiunea de pornire este de fapt o valoare a presiunii care se cere pentru generarea forţei de intrare necesare. 4. ea comandă nu numai direcţia curgerii lichidului. Într-un servo sistem. până când eroarea este redusă la zero sau aproape zero. se folosesc. sistemele servo necesită o alimentare cu presiune constantă. pentru a se măsura diverşi parametri. descompunerea şi repetabilitatea. de obicei. Astfel. Componente servo 1. traductoarele se clasifică în digitale şi analogice. Servo traductoare Funcţia unui traductor este de a converti o sursă de energie dintr-o formă în alta (de exemplu. În general. Un exemplu tipic este utilizarea unui termostat la un cuptor automat a cărui funcţie este de a măsura temperatura camerei şi. Într-o servo-supapă.Traductoare de presiune . Să vedem acum pe scurt părţile componente ale unui sistem servo. din cea mecanică în cea electrică). Pompe de alimentare În general. după cum urmează: . care are o capacitate de poziţionare cu reglare continuă. care este trimis înapoi spre sistem pentru o comparaţie cu semnalul de intrare. motoarele hidraulice cu pistonaşe sunt preferate în locul celorlaltor tipuri de motoare hidraulice rotative datorită pierderilor hidraulice şi volumice mai mici. generează un semnal după măsurarea ieşirii sistemului de comandă. 2. ci şi cantitatea. 3.O servo-supapă este o supapă de reglaj a direcţiei. de a creşte sau descreşte căldura pentru a o menţine constantă.

1.43 Servo supapă hidro-mecanică 4.Traductoare de acceleraţie Există două tipuri de bază de servo supape care se folosesc pe scară largă.3. Această supapă este în esenţă un amplificator de forţă mecanică folosit pentru comanda poziţionării. o anumită mişcare la intrare produce o anumită mişcare la ieşire.. Servo supapa electro-hidraulică. Lichidul intră prin canalul P1.1. Servo supapa mecanică 2. servo supapa electro-hidraulică a ajuns să pătrundă cu adevărat pe scena industrială.2 Servo supapa mecanică În figura 4. de exemplu. în care ieşirea este trimisă înapoi pentru a modifica intrarea. Principala caracteristică a unei supape electro-hidraulice este aceea că amplitudinea debitului de ieşire hidraulică este direct proporţională cu amplitudinea curentului continuu de intrare. 4. Un astfel de sistem. o mică forţă deplasează sertarul spre stânga pe o anumită cursă specificată. Acţiunea mecanismului de feedback deplasează manşonul culisant spre dreapta până ce blochează curentul de lichid spre cilindrul hidraulic. Acestea sunt: 1.3 Servo supapa electro-hidraulică În ultimii ani.Traductoare de debit . Supapele 113 . Una dintre cele mai obişnuite aplicaţii ale acestui tip de servo supapă hidro. La acest model. în cilindrul hidraulic deplasând pistonul spre dreapta.43 se prezintă construcţia unei servo supape mecanice tipice. 4. este denumit sistem în buclă închisă. Cilindru Ieşire Legatură inversă Etanşare Intrare Tanc Intrare ulei Tanc Fig.3. În acest fel.mecanică este la sistemul de servo-direcţie hidraulic al automobilelor şi al altor vehicule de transport.

filtrează curentul de lichid din această etapă pilot. fie în sens invers. Sertarul conţine fante de măsurare a debitului pe faţetele de ghidare a comenzii care sunt neacoperite de mişcarea sertarului. 4. O descriere simplă modului de funcţionare de ansamblu al unui sistem electro-hidraulic se poate face prin referire la schema bloc de mai jos (fig. în interiorul conductei flexibile. Lichidul presurizat este furnizat spre fiecare duză printr-un orificiu de intrare localizat la capătul sertarului. Debitul diferenţiat al duzei mişcă sertarul fie spre dreapta.electro-hidraulice tipice folosesc un motor electric cu cuplu constant. O duză este amplasată de fiecare parte a clapetei astfel că mişcarea clapetei modifică deschiderea duzei.44 Schema bloc a unui servo sistem electro-hidraulic 114 . O sită de 40 microni care este înfăşurată în jurul corpului sertarului. Clapeta se ataşează de centrul indusului şi continuă în jos. indusul/clapetă revine la centru. Sertarul supapei cu trei căi direcţionează curentul de lichid de la alimentare spre unul dintre canalele de comandă C1 sau C2 într-o măsură proporţională cu deplasarea sertarului. Conducta flexibilă asigură şi o etanşare hidraulică între porţiunea hidraulică şi cea electromagnetică a supapei. piese polare. Presiunea diferenţiată dintre capetele sertarului este modificată de mişcarea clapetei între duze. făcând astfel ca poziţia sertarului supapei să fie proporţională cu semnalul electric. Motorul cu cuplu constant include componente precum bobine.44). În acest moment. sertarul se opreşte şi rămâne deplasat până ce semnalul de intrare electric se schimbă la un nou nivel. Mişcarea sertarului deviază un fir de feedback care aplică un cuplu de torsiune la indus/clapetă. Sertarul continuă să se mişte până ce cuplul de torsiune de feedback contracarează cuplul de torsiune electromagnetic. Curentul electric din bobina motorului cu cuplu produce un cuplu de torsiune asupra indusului fie în sensul acelor de ceasornic. Indusul este susţinut în scopul limitării mişcării cu ajutorul unei conducte flexibile. Fig. Acest cuplu de torsiune deplasează clapeta între două duze. magneţi şi un indus. 4. o etapă pilot a duzei duble şi o etapă secundară a sertarului culisant. fie spre stânga.

organe de comandă în oţelării etc.Servo supapa electro-hidraulică funcţionează de la un semnal electric către motorul electric cu cuplu constant. utilaje agricole. atunci când este încorporată într-un sistem hidraulic. care poziţionează sertarul unui distribuitor. trebuie introdus un nou disc metalic înainte de începerea operaţiei. iar fluidul este dirijat înapoi spre rezervor. Debitul hidraulic al servo supapei alimentează organul de acţionare. pentru a elibera presiunea. acest sistem este denumit cu buclă închisă. Când presiunea hidraulică depăşeşte valoarea proiectată.45. Viteza sau poziţia sarcinii este trimisă înapoi sub forma unui semnal electric de intrare către servo supapă prin intermediul unui dispozitiv de feedback cum ar fi un generator tahometric sau un potenţiometru. Aceste servo supape sunt folosite eficient în aplicaţii variate din domeniul autovehiculelor şi comenzilor industriale cum ar fi: autovehicule terestre. Siguranţa hidraulică este asemănătoare cu siguranţa electrică pentru că ambele sunt dispozitive ‘one-shot’.2 Siguranţe hidraulice Siguranţa hidraulică este asemănătoare cu siguranţa electrică şi aplicaţia acesteia într-un sistem hidraulic este foarte asemănătoare cu aceea a unei siguranţe electrice dintr-un circuit electric. dispozitive cu braţ articulat. echipamente pentru exploatări forestiere. Semnalul către motorul cu cuplu constant vine de la un dispozitiv electric cum ar fi un potenţiometru.3. cărucioare şi elevatoare. care la rândul lui acţionează sarcina. Semnalul de la potenţiometru este amplificat electric pentru a acţiona motorul cu cuplu constant al servo supapei. supapa reducătoare de presiune este asemănătoare cu un întrerupător electric pentru că ambele sunt dispozitive resetabile. Pe de altă parte. 4. După ruptură. 115 . Siguranţa hidraulică. O imagine schematică a unei siguranţe hidraulice este prezentată în figura 4. împiedică presiunea hidraulică să depăşească valoarea permisă cu scopul de a proteja componentele circuitului împotriva avariilor. discul subţire de metal se rupe. Întrucât bucla se închide în urma acestei acţiuni. macarale de manevrare a mărfurilor.

3.3.Drenare spre tanc Admisie presiune Disc metalic subtire Fig. Elementul sensibil la presiune este acea parte dintr-un comutator de presiune care se deplasează datorită unei modificări de presiune.5 bar. În principal.3 Comutatoare de presiune şi de temperatură 4.3. există trei tipuri de elemente sensibile care se folosesc în mod obişnuit la comutatoare de presiune: 1.1 Comutatoare de presiune Comutatorul de presiune este un instrument care sesizează automat o modificare a presiunii şi deschide sau închide un element de comutare electrică. Fig.46) poate funcţiona de la presiunea în vid până la o presiune de 10. El constă dintr-o diafragmă metalică etanşată prin sudură care acţionează direct asupra unui comutator cu clic.46 Comutator de presiune cu diafragmă 116 . Diafragmă: Acest model (fig. 4.45 Siguranţă hidraulică 4. 4. 4. în momentul când este atinsă o valoare a presiunii predeterminată.

Tija este ţinută în jos de un arc lamelar cu clic şi trebuie aplicată o forţă asupra tijei pentru ca circuitul să se închidă.2.5 bar şi 1265 bar. Element sensibil de tip tub Bourdon: Acest model (fig.48).47 Comutator de presiune cu tub Bourdon 3. În cazul unui comutator normal închis. normal închis Elementul de comutare normal deschis este acela în care curentul poate trece prin elementul de comutare numai atunci când este acţionat. 4. moment în care acesta se deschide şi întrerupe trecerea curentului.48 Comutator de presiune cu piston etanşat Elementul de comutare electrică dintr-un comutator de presiune deschide şi închide un circuit electric ca răspuns la forţa de acţionare primită de la elementul sensibil la presiune. Acest lucru este făcut de o bobină electrică care produce un câmp electromagnetic atunci când trece curent prin ea. El se compune dintr-un piston etanşat cu inel de cauciuc în formă de tor care acţionează direct asupra unui comutator cu clic (fig. normal deschis 2. 4. 117 . Fig.47) poate funcţiona la presiuni cuprinse între 3. 4. 4. Element sensibil de tip piston etanşat: Acest tip de element sensibil poate funcţiona la presiuni cuprinse între 1 bar şi 844 bar. Există două tipuri de elemente de comutare: 1. Fig. Acesta prezintă un tub Bourdon etanşat prin sudură care acţionează asupra unui comutator cu clic. curentul trece prin elementul de comutare până când elementul este acţionat.

nu există bule de aer care să provoace o acţiune cu goluri şi turbulenţe.3. Pistonul în mişcare împinge uleiul printr-o serie de găuri. De aceea. 118 . Unităţile arcului de revenire sunt unităţi complet autonome şi extrem de compacte. care acţionează împotriva pistonului pentru a se opune sarcinii în mişcare. În figura 4.3. Fig.3.49 se prezintă un tip obişnuit de comutator de temperatură care are o precizie de maxim ±1 ºF. Întrucât este tot timpul plin cu ulei. comutatoarele de temperatură pot fi cuplate fie normal deschis. din camera interioară cu presiune mare spre camera exterioară cu presiune mică.49 Comutator de temperatură Acest comutator de temperatură este prevăzut cu un şurub de reglare la capătul superior pentru a modifica punctul de acţionare. fie normal închis. Pentru a uşura montarea pe un sistem hidraulic la care trebuie măsurată temperatura. 4. capătul inferior al comutatorului este prevăzut cu filet. el pune tija şi pistonul în mişcare. Aceste amortizoare de şoc sunt montate cu uleiul integrat. 4. Amortizoarele de şoc sunt dispozitive hidraulice cu multe orificii. ele se pot monta în orice poziţie sau unghi.4 Amortizoare de şoc Amortizorul de şoc este un dispozitiv care aduce uşor o sarcină în mişcare la starea de repaus prin utilizarea unui lichid. La fel ca la comutatoarele de presiune.2 Comutatoare de temperatură Comutatorul de temperatură este un instrument care detectează automat o modificare de temperatură şi deschide sau închide un element de comutare electrică în momentul în care este atins un nivel de temperatură prestabilit. Un acumulator celular încorporat primeşte uleiul deplasat de tija pistonului când tija se mişcă în interior. Rezistenţa faţă de curgerea uleiului cauzată de restricţii creează o presiune.4. Când o sarcină în mişcare loveşte tamponul amortizorului de şoc.

La sfârşitul cursei. suprafaţa totală descreşte continuu în timp ce sarcina se reduce uniform.50 Debitmetru În mod normal. Cele mai obişnuite aplicaţii ale amortizoarelor de şoc sunt sistemele de suspensie ale autovehiculelor. Pistonul închide progresiv aceste orificii pe măsură ce se mişcă în interior. amortizorul de şoc transformă lucrul şi energia cinetică în căldură.6 Conectoare Fitingurile cu pierderi de lichid sunt un motiv de îngrijorare în cadrul circuitelor hidraulice. Ca urmare. Încorporarea lor într-un circuit 119 . Una dintre aplicaţiile amortizoarelor de şoc este folosită pentru disiparea energiei macaralelor mobile. care este împrăştiată în jur. Prin oprirea sarcinii în mişcare. Iniţial.3. acestea se compun în principal dintr-un con de măsurare şi un piston magnetic cu un arc pentru menţinerea pistonului magnetic în poziţia fără debit. 4. iar presiunea scade la zero. După cum se arată în figura 4. În acest caz.50. Acest lucru duce la o încetinire uniformă şi o oprire lentă fără vibraţii. debitmetrele nu sunt bi-direcţionale. 4. lichidul care intră în dispozitiv curge în jurul conului de măsurare. Un rol foarte important îl joacă aici conectoarele. 4. ele joacă rolul unor supape de reţinere şi blochează curgerea în direcţia inversă. Scală gradată Arc Curent de lichid Dispozitiv conic de măsurare Piston magnetic Fig. Odată cu creşterea debitului în sistem. De fapt.3.5 Debitmetre Debitmetrele se folosesc la măsurarea debitului dintr-un circuit hidraulic. exercitând o presiune asupra pistonului magnetic şi arcului. mai ales în cazul unui număr crescut de conexiuni. pistonul magnetic începe să preseze arcul şi prin aceasta indică debitul pe o scară gradată. sarcina ajunge în repaus. ceea ce produce o presiune constantă pe partea pistonului opusă sarcinii. amortizoarele de şoc împiedică vibraţiile podului sau a braţului.Orificiile sunt spaţiate geometric conform unei formule dovedite.

Fig. În figura 4. conectoarele folosite sunt dotate cu canalele obişnuite de presiune şi revenire. 120 . debitul total. numărul staţiilor de lucru şi dimensiunea sau modelul supapei. Conectoarele sunt de obicei cu specificaţii în funcţie de presiunea sistemului.hidraulic ajută la o reducere importantă a numărului de conexiuni externe necesare. fiecare staţie de supapă fiind încorporată cu canalele de lucru individuale A şi B.51 se prezintă un conector simplu care se foloseşte în mod obişnuit în sistemele hidraulice. 4.51 Conector În cazul aşezării modulare a supapelor.

1 Rezervoare Înmagazinarea mediului hidraulic se realizează: fără presiune. 6 – filtru ecran. 5 – robinet de golire a rezervorului. 4 – conducta de aspiraţie.1. Un rezervor cu înmagazinare liberă a fluidului este constituit din următoarele părţi (fig. Aerul eliberat din ulei trebuie să fie evacuat printr-un orificiu de drenaj montat în partea superioară. 1 – filtru grosier ecran de umplere.CAPITOLUL 5 APARATAJUL AUXILIAR AL SISTEMELOR DE ACŢIONĂRI HIDRAULICE 5. despărţită de camera de aspiraţie printr-un perete 2. Elemente constructive şi funcţionale. se creează condiţii mai bune de separare a uleiului de aerul din el precum şi de decantare a impurităţilor.1): a – camera de aspiraţie. Prin introducerea mai multor pereţi despărţitori. ca în figura 5. Prezenţa celor două camere a şi b şi a peretelui despărţitor 2 determină o decantare a incluziunilor aflate în suspensie în fluidul evacuat prin conducta 3 din instalaţie.1 Rezervoare de lichid hidraulic 121 . 5. 3 – conducta de deversare. 5. Fig. b – camera de deversare. sub presiune şi sub presiune înaltă. acest orificiu nu trebuie să permită intrarea prafului şi a altor impurităţi din care cauză el este de fapt un filtru de aer.

Calculul volumului rezervorului Se poate scrie aşadar echilibrul instantaneu al energiilor din rezervor sub forma:
∆ P dt = (m u c u + m r c r )dT + KS (T − T0 )dt

(1)

În ecuaţie s-au notat prin: ∆P = p 0 P - pierderea de putere a sistemului [J/s]; unde p0 = 1 − η r (η r - randamentul rezervorului) şi P – puterea pompei; mr , mu [kg ]- masele fluidului şi a rezervorului;

c u , c [J/kgºC] - căldura specifică a fluidului şi a rezervorului; K - coeficient de convecţie exprimat în [J/m2 s ºC]; S [m2] - suprafaţa radiantă a rezervorului; T [oC] - temperatura instantanee a fluidului; T0[oC] - temperatura mediului ambiant; t[s] - timpul. Se observă că ecuaţia diferenţială (1) este de forma:

A

dT + BT + C = D dt

(2)

care are soluţia generală T, pentru condiţiile limită (t = 0; T = T0)

T=

C − At C e + + T0 B B

B

(3)

sau scrisă sub altă formă şi revenind la notaţiile iniţiale: T =
− t ∆P (1 − e m u C u + m r C r ) + T 0 KS KS

(4)

Pentru valorile uzuale întâlnite în practică şi anume: K = 62,7[J / m 2 ( h o C )1 ]; S = 0,0653 V 2 ; T0 ≈ ( 20.....25)[o C ] şi T ∈ (55.....60) o C relaţia (4) capătă o expresie cu care se poate determina în mod practic volumul de ulei V al rezervorului cu răcire liberă:

122

 ∆P  −3 V =   ⋅ 10 35  
3

[m ]
3

(5)

Valoarea obţinută prin calculul de mai sus poate fi diminuată cu (25…30)% având în vedere faptul că un procent similar de căldură se înmagazinează în celelalte elemente ale instalaţiei şi se degajă prin convecţie. Unii autori recomandă că volumul de ulei al rezervorului se poate calcula, pentru o bună disipare a căldurii prin pereţi, cu relaţia:

V = (3....5)QP [l ]
unde QP [l/min] este debitul pompei. 5.2 Acumulatoare

(6)

Înmagazinarea sub presiune a mediului hidraulic a apărut ca o necesitate în unele sisteme de acţionare. În scopul ridicării randamentului de umplere (volumic) al pompelor, acestea sunt puse să aspire din rezervorul cu fluid sub presiune menţinută la o valoare constantă de un piston cu arc sau de un piston cu acţionare hidraulică proprie. 5.2.1 Acumulatoare hidro-pneumatice Sunt aparate destinate înmagazinării unei energii hidrostatice – pe o durată de timp mai mică sau mai mare – după transformarea acesteia într-o energie pneumostatică. Lichidul sub presiune din instalaţia hidraulică (de obicei ulei mineral) comprimă – în faza pasivă, de încărcare – gazul din acumulator (de obicei azot), care, la rândul său, se destinde – în faza activă, de descărcare – evacuând lichidul înmagazinat între cele două faze. Procesul de acumulare – descărcare se bazează pe înalta compresibilitate a mediului gazos. Acumulatoarele hidro-pneumatice au utilizări diverse, care le grupează în: • Generatoare de energie hidrostatică – destinate acumuării întrun timp relativ lung a unei energii relativ mici, în scopul restituirii într-un timp scurt a unei energii relativ mari, pentru: o generarea de debite momentan mari (evitând instalarea unor pompe supradimensionate); o menţinerea în funcţiune a instalaţiei pe o perioadă de securitate, după defectarea sursei principale (pompa); o asigurarea parţială sau integrală a energiei de demarare (la

123

vehicule mari, de ex.), menţinerea unei presiuni constante la staţionarea motorului alimentat, după eliberarea pompei; • Amortizare de pulsaţii ale debitului pompelor – pentru uniformizarea acestuia; • Amortizare de şocuri hidraulice sau mecanice – prin absorbirea energiilor în exces. 5.2.1.1 Descrierea soluţiilor constructive Criteriul principal de clasificare este cel care le diferenţiază în acumulatoare cu şi fără separarea mediului lichid de mediul gazos. Acumulatoarele cu contact direct lichid-gaz au avantajul de a lucra practic fără inerţie şi fără uzură. Ele se folosesc totuşi rar, din cauza pierderii sistematice de gaz, antrenat de circulaţia lichidului. Limitarea acestui inconvenient costisitor prin folosirea aerului ca mediu elastic este posibilă numai la presiuni scăzute, dincolo de care creşterea temperaturii aerului provoacă pericol de explozie prin efectul Diesel. Acumulatoare hidro-pneumatice cu element de separare sunt de două tipuri principale: • Cu piston • Cu cameră de cauciuc Acumulatoarele cu piston (fig. 5.2.a) sunt robuste, pot funcţiona cu presiuni înalte (320 bar şi uneori mai mult) dar au inerţii, frecări şi uzuri mai mari decât cele cu cameră de cauciuc. Pistonul 1, din metal uşor, având garnitura 2 strânsă progresiv, prin intermediul arcului 3, pe măsura creşterii presiunii (a micşorării volumului de gaz) – separă camera A de lichid, de camera B umplută cu gaz (prin intermediul supapei 4, de la priza de gaz 5, după montarea acesteia în locul pieselor de închidere 6). Acumulatoarele cu membrane (fig. 5.2.b) separă camera A de lichid de camera B de gaz prin membrana 1 executată dintr-un cauciuc sintetic special fixată în butelia 2, realizată prin sudarea a două calote. Scaunul 3 evită uzarea membranei prin pătrunderea în orificiul de lichid. Umplerea cu gaz se face prin orificiul superior, după scoaterea piesei 4. Aceste acumulatoare se fabrică de obicei pentru capacităţi mici (până la 2 l) şi presiuni până la 210 bar. Au o funcţionare practic lipsită de inerţie. Acumulatoarele cu balon (fig. 5.2.c) utilizează o cameră de cauciuc 1 în locul membranei din cazul precedent. Pentru a evita distorsionarea camerei, care conduce la uzuri mai rapide se utilizează, în ultima vreme, camere cu trese metalice care împiedică deformarea pe înălţime a cauciucului. Se fabrică pentru capacităţi de până la 50 l şi presiuni până la 320 bar. Au, de asemenea, o funcţionare lipsită de inerţie.

124

a)

b) Fig. 5.2

c)

Gazul utilizat este de obicei azotul care evită apariţia efectului Diesel şi a coroziunii pe suprafeţele fin prelucrate. Folosirea aerului trebuie făcută cu prudenţă, iar cea a oxigenului este categoric interzisă. 5.2.1.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică Acumulatorul – generator de debite momentan mari, poziţia 1 din fig. 5.3.a) este încârcat, la fazele pasive, de pompa 2, prin intermediul aparatelor 3, 4 şi 5, după care, la fazele active, el se descarcă prin aparatele 5, 6 pentru a trimite debite sporite în cilindrul de acţionare 7. Acumulatorul – economizor de energie poziţia 1 din fig. 5.3.b) menţine o presiune aproximativ constantă în cilindrul 2, deschizând totodată supapa de presiune 3 care descarcă liber, la rezervor, debitul pompei 4; de îndată ce presiunea din acumulator scade sub valoarea corespunzătoare arcului supapei 3, aceasta se închide, iar pompa 4 se recuplează la acumulatorul 1 pe care-l încarcă, după care pompa este din nou deconectată automat. Acumulatorul – furnizor al energiei de demarare poziţia 1 din fig. 5.3.c), poate fi încârcat de pompa manuală 2 sau de electropompa 3 după care acţionează hidromotorul 4 de acţionare a demarorului 5 la simpla comutare a distribuitorului 6. Acumulatorul – amortizor al pulsaţiilor debitului pompei, poziţia 1 din fig.5.3.d), se conectează în imediata vecinătate a acestuia; droselul 2 transformă pulsaţiile de debit în pulsaţii de presiune care activează acumulatorul. Acumulatorul – amortizor al şocurilor hidraulice de pe o conductă A – B se conectează ca-n exemplul din fig. 5.3.e), iar acumulatorul – avertizor al şocurilor mecanice, ce se transformă în şocuri hidraulice pe conducta A` – B`, se montează ca în exemplul din fig. 5.3.f).

125

a)

b)

c)

d)

e) Fig. 5.3

f)

5.3 Filtre Filtrele sunt elemente ale acţionărilor hidraulice care asigură puritatea mediului hidraulic contribuind la menţinerea fiabilităţii instalaţiei. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească filtrele sunt: - capacitate bună de filtrare - posibilitatea de curăţire periodică - capacitatea de funcţionare timp îndelungat Filtrele se construiesc într-o mare varietate de forme. Cele mai des întâlnite în acţionările hidraulice sunt filtrele: - cu site metalice. De obicei, în structura filtrelor sunt prevăzute două sau mai multe site metalice concentrice, care au dimensiunile ochiurilor dispuse crescător în sensul de înaintare a curentului. Utilizarea sitelor metalice multiple asigură un nivel ridicat fineţei filtrării. Filtrele de acest tip sunt prevăzute cu supape de scurtcircuitare montate în paralel cu elementul de filtrare şi care au

126

fum – 50 µm. Pentru a avea o imagine sugestivă a mărimii particulelor care impurifică lichidul şi pe care dispozitivele de filtrare au sarcina de a le reţine. Degradarea uleiului limitează şi durata de viaţă. În cursul exploatării instalaţiilor. Asigură o fineţe a filtrării de până la 2 µm . 127 . ceaţă industrială – 90 µm. Contaminantul Derivate acide Mâl Apa Aer Caracterul Coroziv Obturant Emulsie Solubil Insolubil Alte uleiuri Grăsimi Miscibile Miscibile sau nemiscibile Sursa contaminantului Descompunerea uleiului sau contaminarea cu apă a fluidelor cu fosfaţi. Sunt asemănătoare celor cu sită metalică numai că nu au prevăzute supape de presiune. Efectul lui poate fi stăpânit prin aditivi antispumanţi.rolul de a şunta cartuşul filtrant atunci când acesta se colmatează. Sub mărimea de 40 µm. Descompunerea uleiului.filtre centrifugale. proveniţi din mediul ambiant sau din interiorul componentelor sistemului. proveniţi din degradarea uleiului prin reacţii chimice cauzate de apă.filtre electrostratice. . iată dimensiunile unor micro-corpuri obişnuite: bacterii – 2 µm. De la punctele de lubrifiere. Prin folosirea mai multor straturi de hârtie se pot obţine filtrări foarte bune. căldură sau presiune şi care produc acizi şi mâl. polen – 60 µm. fie agenţi chimici. sunt fie agenţi mecanici. Exces de aer prin purjare improprie sau absorbţie de aer. Aceste filtre constau dintr-un magnet permanent. impus prin intermediul unor distanţiere de alamă. particulele sunt invizibile cu ochiul liber. Contaminanţii cei mai întâlniţi. globule roşii . ponderea particulelor fine de contaminanţi dintr-un eşantion de ulei creşte continuu. sintetizaţi în tabelul următor. .magnetice.de hârtie (carton). cămaşa magnetică şi inelele colectoare fixate în pachet cu un anumit joc între ele. Sunt destinate filtrării fine. Au fineţe de până 0. În locul sitei metalice folosesc pâslă şi uneori mătase. datorită procesului de filtrare. Deşi mai rar întâlnite. Utilizare de lichide necorespunzătoare pentru completarea volumului din rezervor.din elemente textile. aer. . Existent în fluidul nou sau introdus prin defectarea sistemului. . sare de bucătărie – 100 µm. .8 µm.04 mm.filtre din pulberi metalice şi ceramice. mai pot exista şi: . posedând o suprafaţă mare şi o grosime mică a elementului filtrant. globule albe – 25 µm.

b) Filtre cu acţiune magnetică (fig. folosite (din ce în ce mai puţin) pentru filtrarea circuitelor de înaltă presiune. gripante Abrazive. • Cu spalt inter-lamelar – fineţe 16 .Tunder Particule metalice Particule de vopsea Particule abrazive Particule de elastomeri Nisip Particule adezive Ţesături Insolubil. cartuşul filtrant 1 se execută de obicei din hârtie gofrată.4 b) – fineţe 2 . Datorită prelucrării metalice sau oxidării. expunând astfel o mare suprafaţă de filtrare.. folosite îndeosebi ca sorburi montate pe aspiraţia pompelor. • Cu împletitură din materiale sintetice. gripante Gripante Abraziv. 250 µm..4 a) – fineţe 10 . Praf din aer (rezervoarele în general nu sunt capsulate).a.25 µm. gripant Însolubile. folosite îndeosebi ca filtre montate pe circuitul general de evacuare a uleiului din instalaţie în rezervor. Pentru mărirea suprafeţei de filtrare şi a rezistenţei mecanice. folosite ca filtre de evacuare dar. gripante Insolubile. • Cu metal sinterizat (fig. Adezive folosite în îmbinări. 5. c) Filtre cu acţiune electrostatică (fig.1 Descrierea soluţiilor constructive Principalul criteriu de clasificare al filtrelor îl constituie caracterul acţiunii care determină reţinerea corpurilor impurificate. precedat de o coajă 2 de oţel. mai ales de presiune. • Cu hârtie impregnată (fig. 5.4 c) – pentru reţinerea particulelor metalice de orice mărime. cu fibre de sticlă ş. cartuşul filtrant este de fapt un magnet permanent 1... Materiale de întreţinere greşit utilizate. 5. 5. cartuşul filtrant 1 se execută sub formă de discuri suprapuse. Garnituri ciupite sau distruse. a) Filtre cu acţiune mecanică • Cu sită – fineţe uzuală 60 .. în spalturile căreia sunt reţinute particulele atrase de magnet. Se montează de obicei pe circuitul de evacuare. 5. electrizate în zona 1 de intrare în filtru şi reţinute după aceea pe plăcile ceramice 4 la trecerea lichidului prin 128 .10 µm.. Vopseaua din rezervor veche sau incompatibilă cu uleiul.4 d) – pentru reţinerea particulelor de orice mărime. 200 µm. gripant Gripant Gripant De la ţevi necurăţate bine înainte de montare... Nisip de turnare sau de la umplerea conductelor la îndoire.3.

5 b) – filtre de presiune (de obicei site sau filtre cu lamele şi. pentru protejarea pompei.4 e) 5. Se utilizează montat pe circuitul de evacuare. servo-valvule). se pot întâlni următoarele variante de instalare a filtrelor pe instalaţiile hidraulice: • Pe conducta de asipraţie în pompă (fig.. e) Filtre cu acţiune mixtă – de exemplu sită + hârtie sau hârtie + magnet. din metal sinterizat). d) Filtre cu acţiune centrifugală (fig. mai ales. 5. 10 µm. cu Δp cât mai scăzut pentru a evita cavitarea pompei • Pe conducta de presiune dintre pompă-motor (fig. 5. cu fineţe de 2 . sunt scumpe şi au gabarit relativ mare 129 . de fineţe 100 ..4 e) – separarea compuşilor grei din masa lichidului se datorează forţei centrifuge provocate de rotirea cartuşului filtrant.. 5. 5.5 a) – filtre-sorb (de obicei site)..câmpul electrostatic format de electrozii 2 şi 3. 200 µm. a) b) c) d) Fig.3. pentru protejarea aparatelor hidraulice de precizie (regulatoare de viteză.2 Descrierea soluţiilor de instalare hidraulică În practică.

. site cu filtre din hârtie) cu fineţe de 10 . a) b) c) d) e) Fig.• • • • Pe conducta de evacuare din motor (fig. în scopul purificării lui Filtre cu supape de ocolire (fig.5 e) – filtre de retur montate în serie cu o pompă ce recirculă permanent lichidul din rezervor. dispozitivul 3 de indicare a colmatării avertizează (de obicei. 5. 5.5 f) 130 .. iar instalaţia rămâne în continuare neprotejată. la un moment dat. optic) pe operator că trebuie să intervină pentru curăţirea sau schimbarea elementului filtrant. 40 µm – soluţia de filtrare cea mai utilizată Pe conducta de evacuare din supapa de siguranţă (fig. a supapei de ocolire 2.5 f) – colmatarea filtrului 1. cel trecut prin supapă.5 d) – filtre de retur care purifică un debit parţial de lichid. Deoarece din acest moment filtrul este scos din funcţiune. mărirea căderii de presiune care ar putea deteriora filtrul este impiedicată prin deschiderea. 5. 5. Pe un circuit special de filtrare (fig.5 c) – filtre de retur (de obicei. 5.

Cu toate aceste proprietăţi avantajoase. ele sunt simple şi uşor de întreţinut. faţă de sistemele electrice sau mecanice. majoritatea aplicaţiilor folosesc o combinaţie între cele trei metode. accelera sau decelera. sigur şi economic: în general. De asemenea.2 Avantajele sistemelor hidraulice Un sistem hidraulic are patru mari avantaje care îl fac să fie foarte eficient în transmiterea puterii.Puterea hidraulică este considerată „muşchiul” automatizării şi de aceea este folosită pe scară largă în diverse aplicaţii. sistemele hidraulice pot transmite puterea mai economic decât cele mecanice şi la o distanţă mai mare. se vor trata avantajele relative ale sistemelor hidraulice şi diferitele lor aplicaţii. industria devine din ce în ce mai dependentă de automatizare. . În cele ce urmează. • Forţă şi cuplu constante: indiferent de schimbările de viteză. sistemele hidraulice au puţine elemente de mişcare.mecanic.1 Introducere În principiu. cum ar fi: 131 . De exemplu. opri.electric. 6. doar sistemele hidraulice sunt capabile să furnizeze o forţă şi un cuplu constant. În zilele noastre. Pentru a determina care dintre aceste trei metode se aplică mai bine la o anumită instalaţie.hidraulic. De aceea. Pentru a obţine un sistem eficient. . sistemele hidraulice nu sunt stânjenite de geometria componentelor din sistem. este important să se ştie care sunt caracteristicile predominante ale fiecărei metode. sistemele hidraulice au şi anumite dezavantaje.CAPITOLUL 6 APLICAŢII ALE SISTEMELOR HIDRAULICE 6. scripeţi sau pârghii) poate creşte forţele simplu şi eficient de la 1 N până la câteva mii de kN. operatorul sistemului hidraulic îl poate uşor porni. • Mărirea forţei: un sistem hidraulic (fără a folosi echipamente greoaie. pentru a creşte productivitatea. • Simplu. sunt trei metode de transmitere a puterii: . • Simplitatea şi acurateţea controlului: prin simpla utilizare a pârghiilor şi a butoanelor de acţionare.

D – supapă de presiune maximă. Este de asemenea. Acestea sunt: • Un rezervor pentru lichid (în general ulei hidraulic) • O pompă pentru a refula lichidul în sistem • Un motor electric sau o altă sursă de alimentare pentru pompă • Aparate care controlează direcţia. • Un motor hidraulic care converteşte energia lichidului în energie mecanică. 132 . 6. B – motor electric. În continuare. H – cilindru hidraulic. E – supapă de control a direcţiei. înainte de a se alege un sistem hidraulic pentru ea. se va discuta despre principalele componente ale sistemelor hidraulice şi despre cele mai importante şi comune aplicaţii ale acestora.1 cuprinde: A – rezervor. • Majoritatea lichidelor hidraulice au tendinţa de a se aprinde în cazul scurgerilor. care duce la o murdărire excesivă. • Conductele hidraulice pot exploda. De asemenea. ducând la victime umane. G – supapă de reţinere în unghi drept.• Folosirea uleiurilor hidraulice. important ca fiecare aplicaţie să fie studiată în amănunt. Acesta poate fi un cilindru hidraulic pentru a furniza o mişcare liniară sau un motor rotativ sau oscilant pentru o mişcare circulară • Conducte pentru transportul lichidului Fig. în special în zonele fierbinţi. toate circuitele hidraulice sunt aceleaşi. F – supapă de control a curgerii. 6. indiferent de aplicaţie. C – pompă. presiunea şi debitul lichidului. 6.3 Componentele sistemelor hidraulice Teoretic. Vom recapitula pe scurt componentele de bază ale sistemelor hidraulice.1 Sistem hidraulic de bază cu motor hidraulic liniar Sistemul de acţionare hidraulică din fig. sunt foarte dificil de eliminat toate pierderile dintr-un sistem.

4. La pante abrupte se cere un cuplu mare de tracţiune la urcare şi un cuplu de frânare mare la coborâre. susţin şi propulsează telecabina. În continuare. cu o masă de 5000 kg este reprezentată în fig. operatorul poate uşor opri. Telecabina este autopropulsată şi se deplasează pe un cablu staţionar. se vor trata câteva aplicaţii comune.4 Aplicaţii ale sistemelor hidraulice Folosirea pe scară largă a energiei hidraulice în aplicaţiile de zi cu zi este o mărturie a eficienţei acesteia. 6. porni sau întoarce din drum o telecabină fără a le afecta pe celelalte. Integrată în construcţia telecabinei este o pompă (acţionată de un motor clasic pe benzină.2.2 Telecabină 133 . 6. în 8 cilindri) care furnizează un lichid sub presiune la patru motoare hidraulice. O telecabină controlată şi alimentată hidraulic de 22 de persoane. Fiecare din cele patru motoare acţionează două roţi motoare cu transmitere prin fricţiune. dar importante. Datorită faptului că se mişcă independent. 6. O compensare dublă a celor patru motoare hidraulice este repartiţia eficientă a puterii disponibile pentru a satisface aceste cereri de cuplu. Fig.6. Opt asemenea roţi motoare. aflate deasupra cablului.1 Telecabina de mare înălţime acţionată hidraulic Majoritatea acestor telecabine au nevoie de cablu de tracţiune pentru a urca şi coborî pantele abrupte.

în linie dreaptă. montate într-un singur ansamblu. În fig. 6.3 Servofrână Bendix Sistemul de bază constă dintr-o valvă centrală de declanşare şi un cilindru hidraulic. 6. 134 . Fig. Această putere hidraulică este aplicată în cel mai simplu şi mai direct mod. 6. este destinat să asigure anumite caracteristici de frânare. Sistemul de servofrână ajută la funcţionarea uşoară şi lină a cilindrului principal al sistemului de frânare.4.4). De obicei. Pompa servodirecţiei furnizează energia de operare. Cilindrul hidraulic este amplasat.4.3 Servodirecţia Servodirecţia este o altă aplicaţie auto dezvoltată de Bendix Corporation. oriunde poate fi conectat. asupra legăturilor sistemului de direcţie existent. în aşa fel încât să acţioneze direct asupra transversalei de direcţie sau asupra unui element echivalent din sistem (fig. montat în compartimentul de protecţie a motorului. 6.3 este prezentată o schemă a acestui sistem.6.2 Servofrâna Bendix Acest sistem a fost proiectat de Bendix Corporation ca o soluţie la tipicele compartimente aglomerate ale motorului de la autovehicule. Este folosită în combinaţie cu un mecanism de direcţie convenţional. indiferent de forţa cu care se apăsă pe pedală sau de cursa acesteia.

trece peste pragul reglat al restrictorului şi cilindrul al doilea se extinde pentru a completa ciclul. Atunci.4 Folosirea în operaţii de sudare Un sistem hidraulic poate fi folosit pentru a fixa două părţi pentru a fi sudate (fig. Această aplicaţie a fost concepută pentru a creşte productivitatea.4 Legăturile servodirecţiei Bendix Valva de control a instalaţiei este amplasată la una din cele două articulaţii sferice. presiunea lichidului creşte.Fig.4. O mică mişcare a valvelor deschide sau închide orificiile hidraulice. el poate opera doar pe forţă fizică. Este un exemplu tipic despre cum un sistem hidraulic poate fi folosit în operaţii de producţie. 6. Instalarea cilindrului şi a valvei de control se poate realiza fără a modifica geometria legăturilor sistemului de direcţie existent. Aplicaţia cere un sistem secvenţional pentru o fixare rapidă şi sigură. atunci când motorul nu este pornit sau când nu este presiune hidraulică. 135 . operând cilindrul cu acţiune dublă. Primul cilindru hidraulic se extinde până la capătul cursei lui.5). pentru a reduce costul şi a creşte productivitatea. Deoarece sistemul de direcţie existent este independent. Acest lucru se realizează prin amplasarea unui restrictor (valvă secvenţională) în conducta care duce la al doilea cilindru. 6. de obicei la levierul de direcţie. 6.

5 Sisteme hidraulice folosite în operaţii de întreţinere a podurilor De mult timp. simplificând operaţia şi uşurând înlocuirea sarcinii din elementele ce trebuiesc înlocuite. Costurile erau ridicate şi nu existau metode sigure de măsurare a presiunii. Pentru a elibera sarcina din lonjeroanele ce trebuiau înlocuite se foloseau câte patru-cinci pompe masive.4. În zilele noaste. sistemele hidraulice au fost folosite pentru a îndepărta sarcina de pe elementele structurale ale podurilor pentru a efectua reparaţii eficace sau pentru a înlocui lonjeroanele. cu o putere de ridicare de câteva sute de tone. 6. 136 . Se poate folosi o singură pompă portabilă care acţionează toate cricurile prin utilizarea unui distribuitor special.Valvulă de secvențiere Cilindru 1 Comutator de presiune Cilindru 2 Valvulă de Distribuitor cu 4 căi Manometru Pompa Fig.5 6. au fost proiectate sisteme hidraulice cu capacitatea de a determina locul de amplasare a cricurilor hidraulice. sisteme complicate de ridicare hidraulică.

fiind limitat de încălzirea izolaţiei şi saturaţia circuitului magnetic. care limitează performanţele oricărei maşini. Motoarele hidraulice volumice rotative oferă o legătura liniară între debit şi viteza 137 . Căldura generată de pierderile interne. de asemenea. În acelaşi timp. Datorită valorii ridicate a randamentului volumic. Cuplul dezvoltat de motoarele hidraulice volumice rotative este proporţional cu diferenţa de presiune dintre orificiile energetice şi este limitat numai de eforturile admisibile ale materialelor utilizate. această calitate asigură o precizie deosebită şi un grad sporit de invarianţă a performanţelor staţionare în raport cu variaţia mărimilor perturbatoare (momentul rezistent etc. forţe sau momente reduse şi pot fi. Motoarele electrice realizează o legătură proporţională între tensiune şi turaţie. Cuplul realizat de motoarele electrice rotative este proporţional cu intensitatea curentului absorbit. care conferă motoarelor hidraulice volumice rotative o mare rigiditate (scăderea vitezei la creşterea momentului rezistent este mică). comparativ cu alte sisteme de acţionări Transmisiile hidraulice şi pneumatice au câteva caracteristici specifice. explicând atât larga lor raspândire. cât şi restricţiile de utilizare. Avantaje Posibilitatea amplasării motoarelor hidraulice volumice într-o poziţie oarecare faţă de maşinile de forţă constituie un avantaj major al transmisiilor hidraulice faţă de cele mecanice. amplasate în locuri convenabile. valoarea turaţiei minime stabile depinzând de tipul mecanismului utilizat. este preluată de lichidul vehiculat şi cedată mediului ambiant printr-un schimbător de căldură amplasat convenabil. o funcţionare îndelungată. de tipul sistemului de distribuţie şi de precizia execuţiei. simplificând considerabil proiectarea maşinilor de lucru. asigurând maşinilor hidraulice volumice şi transmisiilor realizate cu acestea.). conferind maşinilor de lucru calităţi ergonomice deosebite. Elementele de comandă ale acestor transmisii solicită operatorilor. caracteristica de turaţie are o pantă redusă.CAPITOLUL 7 ANALIZA EFICIENŢEI SISTEMELOR DE ACŢIONĂRI HIDRAULICE 7. Motoarele hidraulice volumice rotative pot funcţiona într-o gamă largă de turaţii. iar raportul dintre momentul activ şi cel de inerţie are valori reduse. care le diferenţiază de alte tipuri de transmisii. lichidele utilizate îndeplinesc şi rolul de lubrifiant.1 Avantajele şi dezavantajele sistemelor de acţionări hidraulice. astfel că aceste maşini au în mod obişnuit puteri specifice mai mari de 1 kW/kg. În sistemele de poziţionare.

Fabricaţia de serie mare în întreprinderi specializate reduce costul asigurând în acelaşi timp o calitate ridicată. randamentul volumic apropiat de unitate le asigură o mare rigiditate şi o viteză minimă stabilă foarte redusă. Utilizarea pe scară largă a transmisiilor hidraulice şi pneumatice creează posibilitatea tipizării. Transmisiile hidraulice sunt scumpe deoarece includ.unghiulară cu o frecvenţă naturală mare. cu ajutorul acumulatoarelor de lichid sub presiune. filtrare şi transport al lichidului. Realizarea unor cicluri funcţionale automate este posibilă cu ajutorul elementelor logice pneumatice sau a convertoarelor electropneumatice discrete sau continue. asigurând o viteză de răspuns mare. Elaborarea semnalelor de comandă se face optim pe cale electronică. al roboţilor industriali. Motoarele hidraulice volumice liniare permit obţinerea unor forţe considerabile cu un gabarit redus. Prin intermediul convertoarelor electrohidraulice. materiale şi tehnologii 138 . petroliere etc. Stocarea energiei hidraulice se realizează simplu. datorită valorii mari a raportului dintre momentul activ şi cel de inerţie. motoarele pneumatice volumice sunt larg utilizate în instalaţiile nepoluante sau antiexplozive specifice industriei alimentare. Viteza şi forţa sau cuplul motoarelor pneumatice volumice pot fi reglate simplu şi în limite largi. Reglarea parametrilor funcţionali ai motoarelor hidraulice volumice se face relativ simplu. Acest avantaj major este valorificat în prezent pe scară largă în domeniul maşinilor-unelte. Fiind nepoluante. reglare şi protecţie. miniere. Majoritatea acestor componente solicită o precizie de execuţie ridicată. normalizării şi unificării elementelor acestora. unde gabaritul şi greutatea componentelor trebuie să fie minime. transmisiile hidraulice asigură o amplificare mare în putere şi un răspuns bun în frecvenţă. specifică mecanicii fine. Dezavantaje Deşi transmisiile hidraulice oferă numeroase avantaje. în tehnica navală şi aerospaţială etc. iar executarea comenzilor pe cale hidraulică. obligatorie în sistemele de poziţionare rapidă. Raportul dintre forţele active şi forţele de inerţie ale părţilor mobile are valori ridicate. elemente de stocare. opriri şi inversări de sens rapide. În ansamblu. transmisiile hidraulice pot fi conduse cu automate programabile sau calculatoare de proces. elemente de comandă. care le permite să efectueze porniri. Motoarele hidraulice volumice rotative le concurează pe cele electrice îndeosebi în cazul maşinilor de lucru mobile. corespunzător aplicaţiilor uzuale. chimice. în afara pompelor şi motoarelor volumice. utilizând pompe şi elemente de circuit reglabile. câteva dezavantaje tind să limiteze utilizarea lor. Motoarele hidraulice volumice liniare sunt de neînlocuit în toate cazurile care implică forţe importante.

Complexitatea metodelor de analiză a transmisiilor hidraulice nu permite elaborarea unei metodologii de proiectare accesibilă fară o pregătire superioară. limitând astfel complexitatea acestor sisteme. existând întotdeauna pericolul pierderii complete a lichidului datorită neetanşeităţii unui element. pune în mare pericol funcţionarea sistemelor pneumatice prin îngheţare. Ceaţa de lichid care se formează în cazul curgerii sub presiune mare prin fante şi fisuri este foarte inflamabilă datorită componentelor volatile prezente în hidrocarburile care constituie baza majoriăţii lichidelor utilizate în aceste sisteme. Pătrunderea aerului în lichidul sub presiune generează oscilaţii care limitează sever performanţele dinamice ale sistemelor hidraulice. Contaminarea lichidelor constituie principala cauză a ieşirii din funcţionare a transmisiilor hidraulice. randamentului şi siguranţei funcţionale impuse. preciziei. cu ajutorul cilindrilor pneumatici. în general. Transmisiile pneumatice au ca principal dezavantaj randamentul foarte scăzut. îndeosebi în cazul sarcinilor variabile. a cărei soluţionare corectă presupune cunoaşterea detaliată a tuturor soluţiilor posibile. depanarea şi repararea transmisiilor hidraulice solicită personal cu o calificare superioară celei necesare altor tipuri de transmisii. Pierderile de putere care apar datorită transformărilor energetice din maşinile hidraulice volumice şi din elementele de reglare şi protecţie. afectează randamentul global al instalaţiilor deservite. Dacă contaminantul este abraziv. contaminanţii provocând uzura şi coroziunea continuă a elementelor transmisiei. Înfundarea orificiilor de comandă ale elementelor de reglare furnizează semnale de comandă false care pot provoca accidente grave.neconvenţionale necesare asigurării etanşeităţii. Acest dezavantaj poate fi evitat prin utilizarea lichidelor de înaltă temperatură sau a celor ignifuge. o problemă de natură tehnico-economică. momentele şi puterile transmise. Transmisiile hidraulice sunt poluante deoarece prezintă scurgeri. îndeosebi în cazurile cînd sunt necesare deplasări liniare realizate simplu. Întreţinerea. Pericolul autoaprinderii lichidului sau pierderii calităţilor sale lubrifiante limitează superior temperatura de funcţionare a transmisiilor hidraulice. Alegerea tipului optim de transmisie pentru condiţii concrete date reprezintă. concepute relativ recent. Transmisiile pneumatice le concurează pe cele electrice la puteri mici. prezentă întotdeauna în aer. 139 . Nivelul redus al presiunii de lucru limitează forţele. Apa. Compresibilitatea gazelor nu permite reglarea precisă cu mijloace simple ale parametrilor funcţionali. precum şi datorită curgerii lichidului între componentele transmisiilor. Aerul (gazul) nu poate fi complet purificat. performanţele sistemului se reduc continuu.

• Utilizarea motoarelor de antrenare în zonele sale economice. fără întreruperea forţei de tracţiune (elimină ambreiajele şi cutiile de viteză). supravegherea uşoară. • Variaţia fără trepte a momentului face posibilă pornirea la sarcină maximă. • Transmiterea de forţe mari la gabarite relativ mici ale transmisiei. • Fante fixe sau variabile.) şi organul acţionat. în mod invariabil. Orificii Curgerea unui debit Q [cm3/s] printr-un orificiu singular de secţiune A 2 [cm ] se datorează (fig. comparativ cu alte transmisii – mecanice. • Posibilitatea amplasării motoarelor hidraulice la orice distanţă faţă de pompa hidraulică.1) unei tensiuni hidraulice numită cădere de presiune Δp = pi – pe [daN/cm2] şi este caracterizată. 7. comandă simplă şi centralizată într-un singur loc. • Obţinerea turaţiilor oricât de mici la sarcini mari. • Modificarea turaţiei de antrenare. disipare uşoară a căldurii. ridicare sau stabilizare Transmisiile hidrostatice. electrice şi hidromecanice – prezintă următoarele avantaje: • Variaţia continuă a raportului de transmitere între motorul de antrenare (electric. 7. unele elemente comune: • Orificii fixe sau variabile.2 Avantajele şi dezavantajele acţionărilor hidraulice utilizate la instalaţiile navale de guvernare. printr-o lege de forma: 140 .7. protejarea la suprasarcini. în general. • Contacte hidraulice variabile. • Reducerea efectului inerţiei maselor. fără decuplarea organului de execuţie. ales după dorinţă. singulare sau multiple.3 Măsuri constructive ce se pot lua pentru îmbunătăţirea eficienţei echipamentelor hidraulice Analiza eficienţei curgerii fluidului de lucru prin elementele echipamentului hidraulic În structura tuturor componentelor sistemelor hidraulice se întâlnesc. termic etc. fără frânare mecanică. • Posibilitatea de automatizare. până la starea de repaus. • Uşurinţa inversării raportului de transmitere şi realizarea aceleiaşi viteze în ambele sensuri. singulare sau multiple.

7.1).5 pentru curgere turbulentă. m = 1 pentru curgere laminară şi m = 0.Q = cd A ⋅ 2 ( p i − p e ) m = k ( pi − p e ) m ρ (1) în care: cd = 0. 7. a) b) c) Fig. ρ = densitatea lichidului. este necesară rezolvarea sistemului de ecuaţii: Q1 = c d 1 A1 ⋅ Q2 = c d 2 A2 ⋅ Qn = c dn An ⋅ 2 ( p i1 − p e 2 ) m1 ρ 2 ( pi 2 − p e 2 ) m 2 ρ 2 ( p in − p en ) m1n ρ (2) ∑Q = 0 1 n 141 .1 d) Pentru determinarea elementelor necunoscute ale curgerii unui lichid printr-un număr n de orificii multiple (fig. 7.

Q2. (3) Contacte hidraulice (spaţii de curgere cuprinse între piesele mobile şi cele fixe ale aparatelor) Contactul hidraulic singular se caracterizează printr-o lege de curgere de forma (1). în care.2 În acest caz p i3 = p i2 = pe1. pe2 şi pe3. în general. dar este caracterizată. printr-o lege liniară de forma: Q = δ ( pi − p e ) unde: reprezintă un coeficient de pierderi prin neetanşeităţi. şi Δp chiar dacă m ar fi egal cu 1. Într-un domeniu îngust de variaţie a deschiderii x. ci şi de x: Q = c d A( x) ⋅ 2 2 ( pi − pe ) m = c d ⋅ A( x) ⋅ ( ∆p ) m ρ ρ (4) Ecuaţia (4) exprimă o legătură neliniară între Q. iar necunoscute sunt Q1. 7. Cunoscute sunt pi1. x.Fig. iar debitul nu mai este o funcţie numai de Δp. relaţia (4) poate fi adusă la una din următoarele forme liniarizate: kQ (5) ∆Q = k Q ⋅ ∆x + ⋅ ∆p kp ∆Q = A ⋅ c 0 ⋅ ∆x + A 2 ⋅ c0 ⋅ ∆p E0 142 . Q3 şi pe1. de data aceasta aria de curgere A este în funcţie de deschiderea x a contactului. unei căderi de presiune Δp = pi – pe [daN/cm2]. datorită produsului dintre variabilele A(x) şi Δp. Fante Curgerea unui debit Q [cm3/s] printr-o fantă de un profil oarecare se datorează de asemenea.

coeficientul de amplificare a forţei E0  × cm2  = A⋅ k p = A   ∂x  Q=constant  cm  . într-o funcţionalitate unică.gradient de debit  N / cm 2   ∂p  .3 sunt sintetizate şase dintre cele mai importante distribuţii cu sertar utilizate în practica industrială: [ ] [ ] 143 . ci şi prin toate contactele ce se modifică solidar (cu aceeaşi variaţie a deschiderii x) cu contactul menţionat. aflate în amonte sau în aval de acestea. simetrică sau asimetrică). tipul distribuitorului (cu sertar – cu 1. Pentru determinarea relaţiei de interes Q = f(x. alimentate la presiune constantă. conectate între ele în serie şi/sau în paralel. trebuie luate în considerare curgerile posibile nu numai prin contactul (distribuitorului) care face legătura dintre pompă şi intrarea motorului. tipul motorului acţionat (diferenţial sau nediferenţial). 4 muchii active – sau cu clapetă ajutaj). Situaţiile întâlnite în practică sunt numeroase. poate fi exprimată în forma generală: Qm = c1c2 c4 − c5 pm − c4 + c5 pm m c1c3 xm c4 − c5 pm + c4 + c5 pm = f1 ( pm ) m xm f 2 ( pm ) (6) în care: xo [cm] . nulă sau negativă. ele depinzând de următorii factori principali: tipul sursei de alimentare (cu presiune constantă sau cu debit constant). Δp).coeficient de amplificare a debitului ⋅ 2= =   c0   cm cm  A A  ∂x  p =cons tan t  daN / cm2  ∂p  . 2. în care Δp = pi – pm (iar p m este căderea de presiune în motorul hidraulic acţionat). la muchia activă.în care:  cm 3 / s   ∂Q  kQ  =   cm   ∂x  p = cons tan t . Spre deosebire de contactul singular. în acest caz intervin.gradient de presiune kp =   cm   ∂x  Q =cons tan t  cm3 / s 1  kQ 1  ∂Q  . D [cm]. curgeri simultane printr-un ansamblu de contacte.reprezintă acoperirea negativă a sertarului. tipul de sertar (cu acoperire pozitivă.suprafaţa pistonului acţionat A cm 2 [ ] Contactul hidraulic multiplu caracterizează în fapt distribuitoarele hidraulice (cu sertar sau clapetă ajutaj) folosite în sistemele hidraulice de acţionare sau reglare automată. În figura 7. Ecuaţia caracteristică neliniarizată a distribuitoarelor cu acoperire negativă.reprezintă diametrul sertarului.

cu centru închis (acoperire pozitivă) Schiţa Ecuaţia regimului staţionar Diagrama pm = 1 − 2 ⋅ Qm z Distribuitor cu 3 căi cu centru închis Qm = y ⋅ 1− 2 p m Distribuitor cu 4 căi. de muchii active 4 2 1 1 1 c1 c2 c3 1 c4 1 1 1 c5 144 .Denumirea Distribuitor cu 4 căi. 7. cu centru deschis Qm = (1 + y ) 1 − pm − (1 − y ) p m Fig. cu centru deschis (acoperire negativă) Qm = (1 m y) − (1 m y) 1 − pm − 2 1 + pm 2 Curbele depend de gradul de descoperire Distribuitor cu 3 căi.3 Relaţia (6) exprimată pentru cazul sertarului cu patru muchii active alimentat în presiune constantă p i (conform datelor din tabelul următor) se poate aduce la forma (7): Nr.

Q= 1 c d πD 2 / ρ x 0 ⋅ Qm pi . p = (c d πD 2 / ρ x 0 ) 2 ⋅ m . pentru funcţionarea într-un domeniu îngust de variaţie a deschiderii x. x = m 2 Qi x0 Qi Ca şi în situaţia contactului singular. alimentat în debit constant Qi. Pentru exemplificare vom considera distribuitorul 4/3 prezentat în figura 7. se ajunge la substituirea ecuaţiei neliniarizate (6) cu una liniarizată de forma: ∆Q = Ac0 ∆x m + A 2 c0 ∆p m E0 (9) Valorile coeficienţilor de amplificare co şi Eo sunt determinate în funcţie de construcţia distribuitorului.4. Prin derivările parţiale ale ecuaţiei generalizate (6). în scopul analizării lor în regim dinamic. în practică este deseori necesar să se aducă ecuaţia (6) sau (7) la o formă liniarizată.Q = (1 m x) 1− p 1+ p − (1 ± x) 2 2 (7) în care trebuie să se ţină seama că variabilele sunt exprimate sub formă adimensională: p= pm pi . 145 . Această necesitate apare în legătură cu modelarea matematică a sistemelor hidraulice (mai ales a celor de reglare automată). în conformitate cu definiţiile date ale coeficienţilor de amplificare co ¸ Eo. x= xm x0 În cazul sertarului cu patru muchii active. ecuaţia caracteristică neliniarizată este: Q= − (1 + x 2 ) ± (1 + x 2 ) 2 m 4[± x − ( x 2 − 1) 2 ] p ± 2x (8) în care trebuie să se ţină seama că variabilele sunt exprimate sub formă adimensională: Q= p Qm x .

6 a) • Distribuitor la care sertarul este cu muchie uşor conică.6 b) • Distribuitor la care sertarul este cu muchie rotunjită. pentru trei soluţii constructive de distribuitor. fig.6 c) 146 . fig. 7. 7. după cum urmează: • Distribuitor la care sertarul este cu muchie dreaptă.6 c) a) b) Fig.5 Poziţia 3 Ne propunem să studiem căderea de presiune între două poziţii de trecere distruibuitorului.Fig. Poziţia 1 Poziţia 2 Fig. 7. 7. 7.4 În figura 7. 7. fig.5 sunt prezentate cele 3 poziţii de comutare ale distribuitorului.

9 Condiţiile limită sunt: la intrare.Considerăm distribuitorul aflat în poziţia 3.5 m3/h. Domeniul de analiză cuprinde volumul intern prin care circulă fluidul încadrat într-un cub ca în figura 7. Fig. Fluidul de lucru va curge de la pompa P spre conducta A (fig. 7. prin orificiul pompei.8.7) cu un debit constant de 4.9. 7. 7.7 Fig. este introdus un debit de fluid reprezentat prin săgeţi roşii în figura 7. iar la ieşire fluidul va întâmpina o presiune statică reprezentată prin săgeţi albastre.8 Cu ajutorul programului COSMOS FloWorks 2005 analizăm curgerea fluidului prin distribuitorul prezentat anterior. diametrul orificiilor prin care circulă fluidul fiind de 10 mm. Distribuitorul are dimensiunile sertarului prezentate în figura 7. 147 .

fig.10 f) • Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din interiorul distribuitorului.6 a) se obţin următoarele rezultate grafice: • Curgerea pe o secţiune din volumul de lichid dispusă pe planul frontal: o Reprezentarea pe contur. fig.10 h) 148 . 7. Pentru modelul din figura 7. 7. 7. paralelă cu sertarul: o Variaţia vitezei. 7.Fig.10 d) o Pe partea superioară a sertarului. 7. fig.10 g) o Variaţia presiunii.10 a) o Reprezentarea pe contur împreună cu vectorii de viteză.9 A. 7.10 c) o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor). fig. 7.10 e) o În perspectivă. fig. 7.10 b) • Reprezentarea liniilor de fluid: o În plan frontal. fig. fig. fig. 7.

a) b) 149 .

c) d) e) f) 150 .

10 B. 7.11 b) • Reprezentarea liniilor de fluid: o În plan frontal.11 c) 151 .6 b) se obţin următoarele rezultate grafice: • Curgerea pe o secţiune din volumul de lichid dispusă pe planul frontal: o Reprezentarea pe contur.g) h) Fig. fig. fig. 7. 7.11 a) o Reprezentarea pe contur împreună cu vectorii de viteză. Pentru modelul din figura 7. fig. 7.

7. 7.o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor). 7. 7. fig. fig.11 e) o În perspectivă.11 h) a) 152 . fig. paralelă cu sertarul: o Variaţia vitezei. fig. 7.11 d) o Pe partea superioară a sertarului. fig.11 f) • Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din interiorul distribuitorului.11 g) o Variaţia presiunii.

b) c) d) 153 .

e) f) g) 154 .

12 b) • Reprezentarea liniilor de fluid: o În plan frontal.12 c) o Pe partea inferioară a sertarului (partea opusă orificiilor). fig.h) Fig.12 e) o În perspectivă.12 d) o Pe partea superioară a sertarului. 7. fig. 7. fig. 7. 7.12 a) o Reprezentarea pe contur împreună cu vectorii de viteză. 7. 7. fig.11 C. 7. fig. fig.12 f) • Graficele de variaţie a parametrilor fluidului pe o curbă din interiorul distribuitorului.12 g) o Variaţia presiunii.12 h) 155 . fig. Pentru modelul din figura 7.6 c) se obţin următoarele rezultate grafice: • Curgerea pe o secţiune din volumul de lichid dispusă pe planul frontal: o Reprezentarea pe contur. 7. 7. fig. paralelă cu sertarul: o Variaţia vitezei.

a) b) 156 .

c) d) e) f) 157 .

g) h) Fig.12 Se observă că în urma celor trei seturi de analize efectuate s-au obţinut rezultate diferite. Analiza a avut ca scop determinarea soluţiei constructive optime 158 . 7.

din punctul de vedere al curgerii fluidului prin fantele. orificiile şi contactele hidraulice. Cel mai dezavantajos distribuitor este cel prezentat în cazul B. Această distribuţie neuniformă determină solicitări diferite asupra sertarului în planuri diferite care vor duce la deteriorarea rapidă a mecanismelor de centrare şi acţionare a distribuitorului. 159 . vor crea uzuri inegale ale suprafeţelor sertarului şi vor duce la apariţia scurgerilor de fluid. în care liniile de fluid se distribuie inegal pe suprafaţa tijei cuprinsă între două pistoane ale distribuitorului hidraulic.

• controlul vitezei unui motor hidraulic. aranjate într-un sistem astfel încât acesta să poată efectua un lucru mecanic.2. supape de control şi ţevi. • servo sistemul mecano-hidraulic. Când distribuitorul cu patru căi este în poziţia centrală.2 Circuite hidraulice În această secţiune vom arunca o privire asupra modului în care diferitele tipuri de circuite hidraulice sunt concepute pentru o funcţionare eficientă. 8. Să analizăm acum câteva circuit e hidraulice şi terminologiile asociate cu acestea.1 Controlul acţiunii cilindrului hidraulic cu dublu sens Circuitul unui astfel de sistem este conceput cum se arată în figura 8. Când analizăm şi proiectăm un circuit hidraulic. trebuie să luăm în consideraţie următoarele aspecte: • Siguranţa operaţiunilor • Performanţa funcţiilor dorite • Eficienţa operaţiunilor 8. ne-am ocupat de fundamentele de bază ale sistemelor hidraulice. • circuitul de siguranţă în caz de avarie.1 Introducere În capitolele anterioare. cum ar fi pompe. • circuitul secvenţial al cilindrului hidraulic. • circuitul de regenerare. elemente de acţionare.1. După cum am văzut mai devreme. Vom examina următoarele circuite hidraulice: • controlul acţiunii unui cilindru hidraulic cu dublu sens. de componentele sistemului hidraulic şi aplicaţiile lor. un circuit hidraulic cuprinde un grup de componente. • aplicaţia supapei contrabalans.CAPITOLUL 8 PROIECTAREA ŞI ANALIZA CIRCUITELOR HIDRAULICE 8. 160 . cilindrul hidraulic este în repaus şi fluidul debitat de pompă se întoarce în rezervorul aflat la presiunea atmosferică. • circuitul de descărcare al pompei.

8. când sertăraşul se găseşte în partea sângă a distribuitorului. pistonul se destinde. debitul pompei trece prin supapa de siguranţă. Când sertăraşul distribuitorului are activă poziţia din dreapta. Fig.1 Controlul dublei acţiuni a cilindrului hidraulic Atunci când sertăraşul distribuitorului cu patru căi are activă poziţia din stânga. pistonul hidraulic este din nou blocat. 8. Fluxul de ulei de la pompă circulă din orificiul P către orificiul B al distribuitorului. În orice caz. sistemul este protejat la suprasarcinile cilindrului hidraulic. pistonul se retrage deplasându-se spre interiorul cilindrului (de la dreapta la stânga). cu excepţia cazului în care distribuitorul este în poziţia de aşteptare.2 prezintă un circuit cu regenerare utilizat pentru a accelera viteza de destindere a cilindrului hidraulic.2 Circuit cu regenerare Figura 8. În cazul în care sertăraşul distribuitorului este din nou în poziţia centrală (poziţia de aşteptare).. întrucât nu se mai solicită ulei. 161 . Supapa cu bilă previne ca sarcina să retragă pistonul.2. lichidul de lucru de la pompă trecând din orificiul P în orificiul A spre cilindru. Uleiul din partea cealaltă a pistonului este împins de acesta şi curge spre rezervor prin orificiul A şi orificiul T al distribuitorului. Uleiul de pe faţa cealaltă a pistonului este împins de acesta şi curge înapoi în rezervor trecând prin orificiile B şi T ale distribuitorului. în timp ce acesta este în cursa de destindere. La sfârşitul cursei. adică se deplasează spre exteriorul cilindrului (de la stânga la dreapta).

2 Circuitul regenerativ Dacă este activă poziţia din dreapta a distribuitorului. fără tijă. cel cu tijă. QT = QP + QR . Fluidul din capatul celălalt. înmulţită cu viteza de destindere a pistonului (VPext). este aceeaşi cu cea a unui cilindru hidraulic obişnuit. ambele capete ale cilindrului hidraulic sunt conectate în paralel şi unul din orificiile distribuitorului este blocat. lichidul de la pompă ocoleşte distribuitorul şi intră în partea pistonului cu tijă.Viteza de destindere este mai mare decât pentru un cilindru hidraulic obişnuit cu dublu sens. care provine din capătul celălalt al cilindrului. 8. se întoarce în rezervor prin distribuitor la fel ca la retragerea normală a pistonului cilindrului hidraulic.În acest sistem. a cursei inverse. 162 . Când poziţia activă a distribuitorului este schimbată către partea stângă. Ecuaţia pentru calculul vitezei de destindere se poate obţine astfel: debitul care intră în capătul fără tijă al cilindrului QT este egal cu debitul pompei QP plus debitul aşa numit regenerator QR . pistonul cilindrului hidraulic se destinde. În acest mod. Acest lucru este posibil pentru că debitul de pe conducta de întoarcere (QR) amplifică (se însumează cu) debitul pompei (QP) pentru a se obţine debitul total (QT) care este mai mare decât debitul pompei ce alimentează partea pistonului fără tijă al cilindrului hidraulic. fluidul de lucru curge pe ramura din dreapta distribuitorului şi produce retragerea pistonului către capătul din stânga al cilindrului. Fig. Funcţionarea cilindrului în timpul retragerii pistonului. Debitul regenerator este egal cu diferenţa dintre aria secţiunii pistonului şi aria secţiunii tijei (AP – AR).

3 Circuitul pompei cu descărcare Figura 8. 8. Când poziţia distribuitorului este schimbată pentru a retrage pistonul cilindrului hidraulic.3 descrie un circuit folosit pentru o pompă cu descărcare prin intermediul unei supape de descărcare. mişcarea acestuia reduce presiunea în linia pilot a supapei de descărcare. 8. încărcarea în timpul cursei de destindere este mai mică decât cea obţinută pentru un cilindru hidraulic obişnuit cu dublu sens (vezi paragraful 8. trebuie să amintit că la circuitul regenerator al cilindrului hidraulic. obţinem viteza de destindere a pistonului: VPext = QP / AR Viteza de retragere a pistonului (la deplasarea în sens invers) este egală cu debitul pompei împărţit la diferenţa dintre aria secţiunii pistonului şi tijei.1).QP = AP VPext . supapa de descărcare se deschide atunci când pistonul ajunge la sfârşitul cursei de destindere. Astfel supapa de descărcare se închide până când pistonul este 163 . Fig.2.2. Acest lucru se datorează faptului că supapa de sens menţine uleiul la presiune înaltă în linia pilot a supapei de descărcare. VPret = QP / (AP – AR) De asemenea.3 Circuitul pompei cu descărcare În acest circuit.(AP – AR)VPext Rezolvând ecuaţia.

complet retras. când presiunea este aplicată pe partea de sus. presiunea creşte din nou şi astfel se deschide supapa de deversare.4 Aplicarea supapei de compensare Figura 8. Prin urmare. se observă că supapa descarcă pompa la sfârşitul cursei de destindere şi retragere. Acest lucru permite pistonului să fie forţat în jos.4 Aplicarea supapei de compensare 164 . precum şi în poziţia centrală a distribuitorului. 8.4 arată utilizarea unei compensări sau a unei supape de contrapresiune ca să păstreze un cilindru montat pe verticală cu pistonul în urcare în timp ce pompa este în ralanţi. 8. Pompa se descarcă astfel prin distribuitor.2. Supapa de compensare este reglată să se deschidă la o presiune uşor mai ridicată faţă de presiunea cerută ca să susţină pistonul în sus. Fig. La sfârşitul cursei de retragere.

5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic Într-unul din capitolele anterioare. pistonul cilindrului hidraulic din stânga se destinde complet şi apoi urmează şi cilindrul hidraulic din dreapta. Circuitul descris în figura 8. am prezentat cum o supapă secvenţială poate fi folosită pentru a crea operaţiuni secvenţiale într-un circuit hidraulic. fiind urmat de pistonul cilindrului din stânga.5 conţine un sistem hidraulic în care două supape secvenţiale sunt utilizate pentru a controla secvenţa de funcţionare a doi cilindri hidraulici cu dublă acţiune. Când poziţia activă a distribuitorului este schimbată spre dreapta.5 Secvenţierea circuitului unui cilindru hidraulic Când poziţia activă a distribuitorului este stânga. Poziţia din mijloc a distribuitorului menţine ambii cilindrii în poziţie de repaus. pistonul cilindrului din dreapta se retrage deplin.2. 165 . Această succesiune a operaţiunilor cilindrilor hidraulici este controlată de supape de secvenţiere.8. 8. Fig.

în scopul realizării operaţiunii de prindere a unei piese de lucru cu ajutorul unei menghine. După ce orificiul a fost realizat. Figura 8. iar pistonul cilindrului din dreapta conduce un ax care trebuie să realizeze un orificiu în piesa respectivă. Supapa de secvenţiere instalată în circuit asigură ca aceste operaţiuni să aibe loc în ordinea prestabilită.2. 166 . pentru a permite uleiului să se reîntoarcă în rezervor prin distribuitor. pistonul cilindrului dreapta se retrage primul şi apoi cel din stânga. Fig.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie Circuitele de siguranţă în caz de avarie sunt de fapt proiectate pentru a evita rănirea operatorului sau deteriorarea echipamentelor.6 arată circuitele de siguranţă în caz de avarie în care pistonul cilindrului hidraulic este împiedicat să cadă în cazul avariei conductei hidraulice.6 Circuitul de siguranţă în caz de avarie a conductei hidraulice Pentru a reduce presiunea-pilot de la capătul liber al pistonului cilindrului hidraulic trebuie ca supapa de control de la capătul tijei să se deschidă automat. acestea previn orice cădere sau supraîncărcare accidentală a echipamentelor. 8. În general. Distribuitorul operat automat permite curgerea liberă în direcţia opusă pentru a retrage pistonul cilindrului hidraulic. 8. Exemplificăm cazul în care pistonul cilindrului hidraulic din stânga trebuie să se destindă. Acest lucru se întamplă atunci când butonul de împingere distribuitorului este acţionat pentru a permite presiunii pilot deplasarea sertăraşului distribuitorului pilot sau prin acţionarea manuală directă.Aceste tipuri de circuite sunt utilizate frecvent în industria constructoare de maşini.

Când distribuitorul de suprasarcină 3 este în modul oprit.Figura 8. Dacă pistonul cilindrului hidraulic întâmpină o rezistenţă excesivă în timpul destinderii. Aceste canale de scurgere ale liniei pilot a supapei 1. Dacă butonul de împingere supapei 2 este apoi utilizat. secvenţa supapei 4 împinge distribuitorul de suprasarcină 3. Distribuitor 3 Supapa 4 Distribuitor 2 Distribuitor 1 Fig. în care este prevăzută protecţia la suprasarcină pentru componentele sistemului. produc întoarcerea la modul oprit.7 este un alt exemplu de circuit de siguranţă în caz de avarie. este drenată conducta pilot a supapei 1. 8. nu se va mai întâmpla nimic. Aceasta asigura protecţia componentelor sistemului împotriva presiunii excesive datorită încărcării excesive a cilindrului în timpul destinderii pistonului. 2. cu excepţia cazului în care distribuitorul pilot 3 este operat manual sau blocat.7 Circuit de siguranţă cu protecţie la suprasarcină 167 . Distribuitorul cu sertar cilindric 1 este controlat de un buton de comandă cu trei supape mod.

Fig. 8. • Rezultă mişcarea sertăraşului distribuitorului.8 Sistem cu controlul vitezei motorului hidraulic Operarea circuitului se face după cum urmează: • În poziţia centrală a distribuitorului.2. motorul se roteşte într-o singură direcţie (în sensul acelor de ceasornic).8 Servosistem mecano -hidraulic – servodirecţia la autovehicule Figura 8. 168 . motorul hidraulic se opreşte şi se blochează.8 ne arată un circuit în care controlul vitezei în circuitul hidraulic este realizat folosindu-se o supapă de control a fluxului prin compensarea presiunii. • Atunci când distribuitorul se află în poziţia stângă. condus automat prin operaţie secvenţială. motorul hidraulic este blocat. 8. Viteza sa poate varia prin reglarea droselului.9 ne arată un servosistem mecano-hidraulic de putere. • Atunci când distribuitorul se află în poziţia dreaptă.2. care are loc după cum urmează: • Admisia sau comanda semnalului se realizează prin acţionarea volanului. din nou în poziţia centrală.8. care permite accesul uleiului la servomotor. • Atunci când distribuitorul este dezactivat.7 Controlul vitezei motorului hidraulic Figura 8. motorul hidraulic se roteşte în direcţia opusă (în sens invers acelor de ceasornic).

Astfel se opreşte mişcarea servomotorului. Când carcasa distribuitorului s-a deplasat destul de departe.Volan Roată Axul roţii Punct de pivotare Manşon culisant Timonierie Distribuitor Cilindru Legătură Tija pistonului Fig. care în schimb este determinată de poziţia volanului. îl poate mişca.9 Servosistem mecano-hidraulic • Tija pistonului servomotorului deplasează roţile prin mecanismul cu pârghii conducătoare. întrerupe fluxul uleiului prin acesta. Este aşadar. 8. 169 . Mişcarea adiţională a volanului cauzează mişcarea roţilor autovehiculului. în consecinţă. • Carcasa distribuitorului este ataşată de mecanismul cu pârghie şi. destul de clar că reacţia mecanică inversă recentrează sertarul distribuitorului pentru a opri mişcarea la punctul dorit.

filtre de ulei înfundate. extrem de sofisticată. de măsurare. creştera excesivă a temperaturii uleiului. fără a lua măsurile ce se impun pentru a preîntâmpina eventualele posibile defecţiuni printr-o întreţinere corespunzătoare. atitudinea predominantă a fost de a rezolva problemele ivite. Configuraţia sistemului de acţionare hidraulică este un alt aspect crucial al proiectării mentenanţei. să examinăm diferite practici de întreţinere pentru a fi urmate în timpul mentenanţei acestora. mentenenţa acestora a fost frecvent efectuată cu stângăcie. 7. 6.1 Introducere În primii ani de utilizare a sistemelor de acţionări hidraulice. ineficient care să le scoată din uz o perioadă mare de timp. nivelul scăzut al uleiului din tanc. înrăutăţirea condiţiilor de aspiraţie pompei care poate duce la apariţia cavitaţiei şi eventual la deteriorarea pompei. folosirea unui agent hidraulic necorespunzător.CAPITOLUL 9 ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA SISTEMELOR DE ACŢIONĂRI HIDRAULICE 9. este necesar să se asigure un acces facil la componentele care necesită o inspecţie periodică. Marea majoritate a acestor probleme pot fi depăşite printr-un regim planificat de întreţinere preventivă. Cu tehnica de astăzi. adică după ce sistemul s-a defectat.1. garnituri de etanşare necorespunzătoare (uzate sau îmbătrânite). 5. împreună cu mijloacele de depanare eficiente. deoarece costul de nefuncţionare este foarte mare.1 Cauze frecvente ale defecţiunilor la sistemele de acţionări hidraulice Cele mai frecvente cauze din pricina cărora apar defecţiuni la sistemele de acţionări hidraulice sunt: 1. de multe ori fără succes. Apoi. de diagnosticare. de asemenea. industria nu-şi mai poate permite un sistem de mentenanţă dificil. 9. neprofesionist. monitorizare şi întreţinere cum ar fi filtrele dopurile de umplere şi de scurgere şi diversele indicatoare de temperatură şi 170 . 2. 3. Fiecare componentă din sistem trebuie să fie în mod corespunzător dimensionată şi să formeze o parte integrantă a sistemului. întreţinere şi reparare. creşterea excesivă a presiunii uleiului. În cele ce urmează vom încerca să identificăm cateva din posibilele cauze ale defecţiunilor la sistemele hidraulice şi. De asemenea. 4.

Rugina este rezultatul unei reacţii chimice între fier şi oxigen. Un exemplu tipic este uzura mecanică a sistemului de etanşare cilindrului hidraulic. 9. care au cel mai mare efect asupra fiabilităţii. iar operaţiunile de întreţinere. greutatea specifică. Un alt aspect foarte important este pregătirea personalului de întreţinere pentru recunoaşterea primelor semne ale defecţiunilor. să menţioneze defecţiunile din trecut. Coroziunea. Cu toate că rugina şi coroziunea sunt două fenomene distincte. pe de altă parte. Oxidarea. conţinutul de apă. Coroziunea şi rugina au tendinţa de eroziune a materialelor din care sunt confecţionate elementele sistemului de acţionare. provocând astfel coroziunea diverselor componente. O mare parte din problemele întâlnite în sistemele hidraulice au fost semnalate la fluidul hidraulic. Oxidarea şi coroziunea sunt fenomene care diminuează în mod grav calităţile fluidului hidraulic. motoare. În natură majoritatea produselor de oxidare sunt. iniţiate să conţină detalii cum ar fi: testele de ulei. ducând în final la defectarea lor. cauzând pierderi interne mari şi ducând la defectarea prematură a cilindrului. Asigurarea unor îmbinări etanşe între toate elementele sistemului de acţionare pentru a nu patrunde aer în sistem. înlocuirea filtrelor etc. de asemenea. Cele trei procedee de întreţinere. şi solubile în lichid. distribuitoare etc. Acest lucru poate produce uzură şi distrugerea garniturilor de etanşare care afectează performanţa şi durata de viaţă a acestor componente. Folosirea tipului de agent hidraulic specificat de fabricant. Registrele de exploatare trebuie. cum ar fi vâscozitatea. poate duce la reducerea substanţială a duratei de viaţă a fluidului. 2. care este cauzată de o reacţie chimică între oxigenul prezent în aer şi particulele prezente în lichid.presiune. schimbările de ulei.2 Fenomene de uzură datorită contaminării lichidului Contaminanţii excesivi din fluidul de lucru au efecte negative asupra lubrifierii corespunzătoare a elementelor sistemului de acţionare cum ar fi: pompe. supape. 3. performanţei şi eficienţei sistemului de acţionare hidraulică sunt: 1. aciditatea. este o reacţie chimică între un metal şi un acid. de unde rezultă necesitatea prelevării frecvente de probe şi testarea calităţilor fluidului de lucru. Curăţarea şi schimbarea periodică a tuturor filtrelor. de asemenea. Toate conductele hidraulice de legătură nu trebuie să aibe fitinguri restrictive deoarece acestea duc la pierderi de presiune în instalaţie. nivelul de contaminanţi şi coeficientul de masă necesită o testare periodică. 171 . cauzând o funcţionare defectuoasă şi pierderi excesive de lichid. Proprietăţi. într-o cantitate suficientă şi cu calităţi corespunzătoare în ceea ce priveşte puritatea şi vâscozitatea. ambele au contribuţii mari la contaminarea şi uzura agentului hidraulic. şi se produce din cauza prezenţei apei.1.

5 m/s 2. desprinse din cauza acestui fenomen şi intrate în masa de lichid aflată în mişcare. Lungimea conductei de admisie a pompei sa fie. datorită unui curent în sensul aspiraţiei sau pe seama unei deteriorări a garniturii axului. 9. pistoanele şi care duc la avaria prematură a pompei. supapele. Prezenţa acestor gaze antrenate reduce coeficientul de masă efectiv al lichidului. particulele minuscule de metal.9. mică 3. atunci când presiunea scade sub presiunea de vaporizare a fluidului. Aceste forţe mari de impact provoacă exfolierea sau ciupirea suprafeţelor unor componente ale pompei cum ar fi dinţii angrenajelor. Viteza de aspiraţie sa fie ţinută sub 1. dacă este posibil. În plus. de asemenea. Presiunea de vaporizare este acea presiune la care lichidul începe să se transforme în vapori. producătorii recomandă următoarele: 1. altfel el tinde să intre pe linia de aspiraţie a pompei. ca rezultat al presiunii devenită neregulată. cât mai aproape de rezervor 4. Fenomenul de cavitaţie constă de fapt în vaporizarea lichidului de lucru şi ulterior condensarea bulelor de vapori. Filtrele de joasă presiune să fie folosite la tubulaturile de aspiraţie 5. În plus. Pentru a evita fenomenul de cavitaţie în pompă. de asemenea. Aerul tinde să rămână blocat în pompă. trebuie să se asigure că aerul iese prin supapa de aerisire în timp ce lichidul este în rezervor. Această presiune a vaporilor creşte odată cu creşterea temperaturii. au tendinţa de a avaria şi alte componente ale sistemului hidraulic. cauzând instabilitatea în funcţionare a elementelor de acţionare. Utilizarea unui rezervor corect proiectat. la creşterea uzurii pe seama capacităţii reduse de lubrifiere. Menţinerea temperaturii uleiului hidraulic în limitele prevăzute. Cavitaţia poate duce. Cavitaţia este semnalizată de zgomotul produs la funcţionarea pompei şi.2 Măsuri de siguranţă Sistemele electrice sunt. Pompa să fie montată. ducând local la creşterea excesivă a vitezei lichidului care are impact asupra suprafeţelor interne ale pompei. Fenomenul de cavitaţie duce la crearea de vapori în fluxul de lichid care pot genera probleme în funcţionarea elementelor de acţionare.1. (în general circa 65°C). Utilizarea unui lichid hidraulic recomandat de producător 7. pe cât posibil. în funcţie de tipul său. Această condensare a bulelor de vapori are loc în condiţii de înaltă presiune la ieşirea din pompă. recunoscute ca fiind periculoase în timpul exploatării şi din această cauză toate întreprinderile care exploatează astfel de sisteme trebuie să dispună de proceduri de izolare a echipamentelor şi să 172 . care va ajuta la eliminarea aerului din lichid 6. în general.3 Probleme cauzate de gazele antrenate în agenţii hidraulici Formarea bulelor de gaz în lichidul hidraulic este cauzată de fenomenul de cavitaţie ce se produce în timpul curgerii fluidului. de scăderea debitului.

trebuie anticipate urmările a tot ceea ce întreprindem 2. Multe componente ale sistemelor de acţionări hidropneumatice conţin arcuri tensionate. Ghidul industriei generale de aplicare a standardelor de siguranţă 173 . După încetarea lucrului. pentru a reduce riscul de electrocutare şi posibilitatea izbucnirii unui incendiu 8. pentru a preveni scurgerile de ulei pe podea 7. Sistemele hidraulice şi pneumatice nu sunt mai puţin periculoase şi din această cauză. În cazul în care sunt eliberate într-un mod necontrolat. ca rezultat al acţiunilor operatorului. cu alte cuvinte. traductoare de presiune şi temperatură sau alte aparate electrice). În SUA. Se verifică etanşeitatea sistemului. De asemenea. circuitul de control ar trebui să fie izolat. cum ar fi buteliile de aer comprimat. Arcurile ar trebui să fie îndepărtate cu cea mai mare atenţie.adopte măsuri de siguranţă a lucrului. trebuie să fie automatizate 3. Un sistem hidraulic poate prezenta în exploatare următoarele riscuri pentru operator: 1. Conductele sau componentele sub presiune nu se deconectează. materializate într-un document oficial. Toate elementele care modifică presiunea. Întregul sistem ar trebui să fie depresurizat înainte de a deconecta oricare dintre acestea 4. Administraţia Sănătăţii şi Siguranţei Profesionale din cadrul Departamentului Muncii descrie şi aplică standardele de siguranţă în locaţii industriale unde este utilizat echipamentul hidraulic. Verificaţi orice scurgere şi confirmaţi funcţionarea corectă a sistemului 9. 6. păstraţi zona îngrijită şi curată. Pentru informaţii detaliate. Se verifică dacă acumulatorii din sistemul hidraulic sunt pe deplin goliţi. Este necesar să existe un avertisment scris pentru a interzice operarea sistemului de acţionări de către persoane neautorizate 5. ele pot cauza leziuni operatorului. poate fi periculoasă. eliberat brusc. şi pentru ele trebuie întocmite măsuri de exploatare în siguranţă. Manevrarea bruscă şi aleatoare a componentelor sub presiune ale sistemelor de acţionări hidropneumetice. 3. Enumerăm mai jos câteva principii de care trebuie să ţinem cont în timpul operării sistemelor de acţionări hidropneumatice: 1. Aerul sau uleiul sub presiune. Implicaţiile ce decurg din orice acţiune trebuie să fie luate în considerare înainte de a fi efectuată adică. În cazul în care există o interfaţă electrică la un sistem hidraulic (de exemplu: solenoizi. poate atinge viteze foarte mari ce pot duce la accidentarea operatorului 2. despre standardel OSHA poate fi menţionată publicaţia 2072 OSHA. Uleiul hidraulic scăpat jos este foarte alunecos şi poate provoca accidente.

Particule foarte mici pot cresta etanşările. Filtrele ar trebui verificate şi curăţate regulat sau schimbate când este necesar. Uleiul care este murdar. Un filtru murdar poate cauza bypassarea fluidului şi poate agrava situaţia prin acumularea de particule şi eliberarea bruscă a acestora. În mod normal. 174 . Calităţile uleiului ar trebui verificate regulat şi uleiul suspect. 29 CFR 1910. componentele nu trebuie demontate dacă la faţa locului nu este curăţenie. dar funcţionează până când acestea se înfundă. cu dopuri din plastic pentru a preveni pătrunderea murdăriei în timpul transportului. ne oferă. Aceste standarde se referă la următoarele categorii: • Standarde la locul de muncă • Standarde de maşini şi echipamente • Standarde de material • Standarde de operator • Standardele surselor de alimentare • Standarde de proces Regula de bază este aceea că ar trebui să nu existe niciun fel de compromis atunci când vine vorba de sănătatea şi siguranţa persoanelor la locul de muncă. Acestea ar trebui duse la un atelier de lucru curat. formează un nămol lipicios care blochează orificiile mici şi provoacă blocarea supapelor. dotat cu bancuri speciale. Filtrele au rolul de a elimina particulele de praf. de asemenea. schimbat înainte să apară probleme. oxidat sau contaminat. bloca orificiile şi chiar pot cauza blocarea supapalor. altfel cunoscută sub numele de întreţinere preventivă.3 Curăţenia Cele mai multe defecte la sistemele de acţionări hidraulice şi pneumatice sunt cauzate de impurităţi. Calitatea uleiului într-un sistem hidraulic este.4 Întreţinerea preventivă O mare parte a personalului de exploatare lasă impresia că un departament de întreţinere există în primul rând pentru a remedia erorile umane care apar. crucială pentru menţinerea fiabilitaţii. un set de standarde de siguranţă a operării echipamentelor hidraulice. uza suprafeţele. 9. Cea mai importantă parte a responsabilităţii departamentului de întreţinere este de a efectua întreţinerea de rutină planificată. Acestea ar trebui să fie lăsate aşa cum sunt în timpul depozitării şi îndepartate numai când componentul urmează să fie montat.şi de sănătate. Componentele şi furtunele vin de la producători cu orificiile sigilate. Dar nu este aşa. 9.

Procedurile de întreţinere corespunzătoare cu privire la pierderile externe de ulei sunt. de asemenea. Un tehnician ar trebui să fie.Întreţinerea preventivă se referă în principal la: • Deservirea regulată a echipamentului • Verificarea funcţionării corecte • Identificarea potenţialelor defecte şi rectificarea sau corecţia lor imediată. o pompă poate fi zgomotoasă atunci când apare cavitaţia din cauza unui filtru înfundat de pe aspiraţie. vâscozităţii ridicate a fluidului. Atunci când aerul este antrenat în ulei. Mişcarea lentă a unui mecanism de acţionare se poate datora. Şuruburile şi şaibele sistemelor de prindere ar 175 . Ar putea fi. la un moment dat. De exemplu. de asemenea. al intreţinerii preventive planificate este pregătirea tehnicienilor de întreţinere în operaţii specifice sistemelor de acţionări hidropneumatice pentru care sunt responsabili. adăugat sau înlocuit • Înregistrarea datelor în cazul în care filtrele au fost curăţate sau înlocuite. Acesta ajută la efectuarea testelor de bază la faţa locului. adesea trecut cu vederea. Tehnica de întreţinere preventivă este cu adevărat eficientă. Acest lucru ar trebui să includă data. precum şi modul în care acestea au fost detectate. Acesta este motivul pentru care este necesară prelevarea regulată de probe şi de testare a lichidului hidraulic. Un kit portabil de testare a fluidului hidraulic este disponibil cu uşurinţă în zilele noastre. atunci când are un sistem de raportare şi de înregistrare. de asemenea. Este vital ca personalul de întreţinere să fie instruit pentru a efectua activităţi de întreţinere în mod eficient. specificat • Descrierea operaţiunilor de întreţinere efectuate. precum şi timpul de nefuncţionare • Înregistrarea datelor atunci când uleiul a fost testat. Cele mai multe dintre problemele comune enumerate în secţiunea introductivă a acestui capitol pot fi eliminate în cazul în care este întreprins un program planificat de întreţinere preventivă. uleiul din rezervor are tendinţa de a face spumă. din cauza neetanşeităţii tubulaturii de aspiraţie care permite pătrundere de aer în pompă. Aceste rapoarte ar trebui să includă următoarele: • Tipurile de simptome întâlnite. provoacă o funcţionare necorespunzătoare a elementelor de acţionare hidraulică. Ca un beneficiu. Testele care pot fi efectuate includ: stabilirea vâscozităţii. În cazul în care cavitaţia se datorează pătrunderii de aer în pompă. Pericolele din cauza scurgerilor de ulei pe podea ar trebui să fie prevenite. conţinutul de apă şi de particule de contaminare. în măsură să recunoască rapid simptomele potenţialelor probleme hidraulice. Mai mult de 50% din problemele constatate la sistemele hidraulice se datorează agentului hidraulic. înlocuirea de piese. esenţiale. de asemenea.

care nu au o mişcare relativă una faţă de cealaltă. Garniturile de etanşare ale axului pompei. care ar fi lipsite de probleme dacă ar fi corect asamblate. pentru aplicaţii statice sau dinamice.Inele racloare 176 . 9. Pierderile externe reprezintă însă o micşorare a cantităţii de lichid din sistem. Ele sunt supuse uzurii şi ruperii. Etanşările sunt utilizate în echipamentele hidraulice pentru a preveni pierderile excesive interne şi externe şi. Figura 9. datorită unui centraj incorect.Segmenţi de piston . precum şi garniturile cilindrilor hidraulici pot suferi deteriorări. Etanşările statice sunt folosite între piesele conjugate.1 prezintă unele dintre etanşările statice. nici externe. Etanşările statice sunt comprimate între două părţi rigid conectate. astfel că una din piesele conjugate freacă în etanşare. Pierderea internă nu duce la micşorarea cantităţii de lichid din sistem pentru că lichidul se întoarce înapoi în rezervor. Etanşările negative permit pierderi interne mici. conducând la scurgeri din sistem. Cele mai utilizate tipuri de etanşări sunt: . Etanşările pozitive nu permit pierderi nici interne. Etanşările dinamice sunt asamblate între părţile conjugate care se mişcă una faţă de cealaltă.4. Ele reprezintă o îmbinare simplă şi non-uzabilă.Inele piston .Garnituri de compresie . în general. inclusiv garniturile cu flanşe. Montarea unei conducte necorespunzătoare este cea mai frecventă cauză de pierdere externă.1 Dispozitive de etanşare Pierderile de ulei dintr-un sistem hidraulic reduc eficienţa acestuia şi duc la scăderea puterii sistemului.trebui să fie strânse de îndată ce se observă slăbirea lor pentru că acestea pot provoca necoliniaritatea (descentrarea) cuplei pompei cu arborele de acţionare.Inele tip O . pentru a preveni contaminarea lichidului. de asemenea. Etanşările pot fi de tip pozitiv sau negativ şi sunt proiectate.

Ele trebuie să oferă cele mai bune condiţii de funcţionare şi fiabilitate ridicată pentru acest tip de aplicaţie. deoarece o strângere excesivă va accelera uzura şi ruperea acestora. Acestea includ tijele şi cilindrii. Aici. cu mişcare alternativă şi cilindrii hidraulici.inel sunt tipuri de etanşări compresibile. Etanşarea pistonului Etanşările pistonului se proiectează special pentru pistoanele din pompele cu pistoane.1 Etanşări statice Etanşare inel în V Asamblare V. care sunt folosite în aproape toate aplicaţiile mişcărilor alternative. 9.Fig. precum şi pistoanele pompelor şi ale motoarelor hidraulice. 177 . În figura 9.2 se prezintă o etanşare tipică de piston pentru cazurile când acestea sunt cu simplă sau dublă acţiune. ajustarea corectă este esenţială.

un material inert şi dur. 4. Cauciucul: acest material este robust. poate preveni crăparea pereţilor cilindrului.Fig. 2. de asemenea. Aşadar. Coeficientul lor de frecare este extrem de scăzut şi permite să funcţioneze complet uscat şi. Cele mai frecvente tipuri de materiale folosite pentru etanşări sunt următoarele: 1. Pielea: aceast material este dintr-o singură bucată şi este ieftin. de regulă. Acest tip de inel al pistonului este ideal pentru aplicaţii unde prezenţa lubrifianţilor poate fi dăunătoare sau chiar periculoasă. Siliconul: acest elastomer poate funcţiona corespunzător într-o gamă extrem de largă de temperatură (între -68° C şi 232° C).2 Etanşarea pistonului cu simplă acţiune şi cu dublă acţiune Etanşări ale pistonului cu inele nemetalice Aceste etanşări sunt confecţionate. Are o funcţionare corespunzătoare într-un interval larg al temperaturilor. acesta este utilizat pe scară largă la etanşările axului de rotaţie şi etanşările statice. pielea nu poate rezista corespunzător la temperaturi de sub -50° C. din tetraflorură etilen. Totuşi. în acelaşi timp. Neoprenul: acest material este utilizat cu success în interval de 178 . menţine caracteristicile de etanşare bune în acest interval. 3. Siliconul nu este folosit în aplicaţiile cu etanşări dinamice cu mişcare alternativă pentru că are o rezistenţă scăzută la uzură. între – 45°C şi 121° C şi. tinde să se deterioreze când se usucă şi nu poate suporta temperaturi de peste 93° C. ieftin şi suportă uzura. 9. De asemenea.

având o rezistenţă excelentă până la temperaturi de 370°C. 6. iar cauzele ar putea fi următoarele: 1. 6. mai sistematică pentru a corecta acea problemă. În plus. să discutăm câteva indicaţii generale de funcţionare defectuoasă în sistemul hidraulic. conducând la schimbarea unui produs fără niciun motiv logic. posedă un coeficient de frecare extrem de scăzut. Analiza informaţiilor legate de funcţionarea necorespunzătoare a sistemului 2. Un dezavantaj major al acestui tip de material este tendinţa lui de a curge la presiune. formând pelicule subţiri. Tetrafloretilen: este un tip de material plastic. Stabilirea testelor ce trebuiesc efectuate pentru a identifica cauzele defecţiunii 3. Totuşi. Vitonul: acest material conţine aproximativ 65% fluor. utilizat pe scară largă la etanşări.5. Acest lucru poate fi neutralizat în mare măsură. Căldură excesivă Căldura excesivă într-un sistem hidraulic este un indiciu serios al existenţei unor probleme. 5. Pentru diagnosticarea defecţiunilor. Identificarea şi localizarea defecţiunii pe baza informaţiilor şi rezultatelor testelor efectuate 5.temperatură de la -54°C la 120°C. Stabilirea tipului de reparaţie precum şi a tehnologiei ce se va utiliza. Consemnarea în cartea tehnică a defecţiunii şi reparaţiei efectuate 9. Efectuarea şi analiza testelor 4. Probarea instalaţiei după efectuarea reparaţiei 8. O astfel de abordare poate fi în cele din urmă cel mai rapid şi mai ieftin mod de a repune un sistem defect în funcţiune. utilizând unele materiale de umplere.1 Recunoşterea semnelor defecţiunii sau funcţionării necorespunzătoare Înainte de a intra în specificaţiile găsirii defecţiunii. efectuate accidental sau într-un mod întâmplător. Temperatura minimă la care aceste etanşări operează este de aproximativ -29° C (-20° F). cum ar fi grafitul. El a devenit un standard de material pentru garnituri de tip elastomeri pentru a fi utilizate la temperaturi ridicate de până la 260°C.5 Diagnosticarea defecţiunii Diagnosticarea defecţiunii şi remedierea acesteia sunt de multe ori.1 Un dispozitiv de cuplare aliniat greşit sau o centrare necorespunzătoare a 179 . 1. Este inert din punct de vedere chimic. 9. Efectuarea reparaţiei 7. trebuie să existe o abordare mai bună. azbestul şi fibra de sticlă. El are tendinţa de a se vulcaniza dincolo de această temperatură. se parcurg următoarele etape: 1.

3. 2.1 Agenţii hidraulici contaminaţi cu impurităţi şi filtre înfundate.4 Pompă deteriorată.4 Creşterea pierderilor interne în componentele sistemului.6 Vâscozitate mare a agentului hidraulic. generând căldură. în scopul de a avea presiune.maşinilor de rotaţie. 180 . Zgomot excesiv Zgomotele excesive pot rezulta din: 2.4 Nivelul lichidului din rezervor este scăzut şi filtrele sunt murdare sau înfundate. 3.3 Prezenţa impurităţilor în agentul hidraulic care pot provoca vibraţii ale supapelor şi implicit pot genera zgomote. cantităţi excesive de căldură. 3. 1.5 Conexiuni neetanşe şi prezenţa aerului în instalaţie. 2.7 Cuplaje deteriorate sau uzate.3 Fenomene de cavitaţie şi frecare în pompe ce pot genera. 2. 2. trebuie să existe şi o rezistenţă la curgere. 3. 3. 4. În cele ce urmează. Presiune necorespunzătoare Condiţiile de presiune necorespunzătoare pot rezulta din: 4.2 Filtre murdare sau înfundate.2 Cavitaţia pompei sau prezenţa de aer în agentul hidraulic. vom prezenta o listă de probleme operaţionale ale sistemului hidraulic şi cauzele probabile care ar trebui investigate în timpul depanării. 3.6 Cuple deteriorate sau nealiniate. care duc la o solicitare excesivă a rulmenţilor. de asemenea.2 Nivelul necorespunzător al uleiului din rezervor şi prezenţa aerului. care ar putea fi determinată de funcţionarea defectuoasă a unor supape. 2.1 Nivelul necorespunzător al uleiului din rezervor. 2. Totuşi.2 O conductă de retur neobişnuit de caldă.5 Viteza excesivă şi conducte de admisie slăbite.3 Conducta de aspiraţie înfundată.7 Supape de control deteriorate. 2. 4.1 Probleme legate de uzuri şi centrări necorespunzătoare. ca urmare a utilizării fluidelor hidraulice cu vâscozitate mică. Atunci când depanăm sistemele hidraulice. ar trebui să ţinem seama de faptul că pompa produce fluxul de lichid. ducând la generare de căldură. Debit necorespunzător În cele ce urmează este prezentată o listă de cauze comune care pot conduce la condiţii de presiuni incorecte într-un circuit hidraulic: 3. 1. 1. 3.

Supraîncălzirea lichidului hidraulic Cauze Probabile (a) Aer pătruns în aspiraţia pompei (b) Centrajul incorect al pompei (c) Vâscozitate excesivă a uleiului (d) Filtru de pe aspiraţie murdar (e) Vibraţia supapei (f) Pompă deteriorată (g) Turaţia excesivă a pompei (h) Admisie neetanşă sau deteriorată (a) Aer în lichid (b) Supapa de descărcare reglată la valori mici (c) Supapa de descărcare nu este aşezată corect (d) Pierderi în linia hidraulică (e) Pompa defectă sau uzată (f) Acţionare defectă sau uzată (a) Rotaţia pompei în sens invers (b) Tubulaturi cu pierderi (c) Nivel scăzut de ulei în rezervor (d) Funcţionarea defectuoasă a supapei de descărcare (e) Întreg debitul pompei bypassat în tanc datorită unei valvule defecte (a) Pompa defectă (b) Distribuitorul nu reuşeşte să schimbe direcţia (c) Presiunea sistemului prea mică (d) Motor hidraulic defect (e) Supapă de descărcare blocată deschis (f) Motor hidraulic încărcat excesiv (g) Supapa de reţinere instalată greşit (invers) (a) Aer în sistem (b) Vâscozitate mare a fluidului (c) Pompa uzată sau deteriorată (d) Pompa cu turaţie prea mică (e) Pierderi excesive prin elementele de acţionare (f) Distribuitor defect sau murdar (g) Aerisirile din rezervor. Mişcarea uşoară sau accidentală a supapei 6. Lipsa presiunii 4. Pompa este zgomotosă 2. Presiune scăzută sau necorespunzătoare 3.Defecte 1. Motor hidraulic blocat 5. blocate (h) Nivelul scăzut al lichidului din rezervor (i) Supapa de reţinere defectă (j) Supapa de descărcare defectă (a) Schimbător de căldură oprit sau înfundat (b) Componentele sau conductele sistemului sunt subdimensionate (c) Lichidul de lucru. inadecvat (d) Funcţionarea continuă a supapei de descărcare (e) Sistem suprasolicitat (f) Lichid murdar (g) Rezervor prea mic (h) Furnizarea inadecvată de ulei în rezervor (i) Turaţia excesivă a pompei (j) Aerisire înfundată sau de mărime inadecvată 181 .

Motor zgomotos C. Pompă supraîncălzită Cauze Fluid supraîncălzit Cavitaţie Aer în lichidul hidraulic Supapă de descărcare reglată la valori superioare Supraîncărcarea pompei Pompă uzată sau defectă Fluid supraîncălzit Mod de remediere Remediu: vezi la D Remediu (a) Remediu (b) Remediu (d) Remediu (c) Remediu (e) Remediu: vezi la D B. Zgomot excesiv Defecţiunea A. (c) A se verifica starea rulmenţilor. Umplerea rezervorului la nivelul necesar. Căldură excesivă Defecţiunea A. Pompă zgomotoasă Cauze Cavitaţie Aer în agentul hidraulic Centraj incorect Pompă uzată sau deteriorată Centraj incorect Motor sau cuplă uzată sau deteriorată Reglarea la minim sau închiderea supapei Supapă uzată Mod de remediere Remediu (a) Remediu (b) Remediu (c) Remediu (e) Remediu (c) Remediu (e) Remediu (d) Remediu (e) B. (e) Revizie şi înlocuire. (d) Valoarea presiunii să fie corectată.Acum că am înţeles conceptele de bază ale diagnosticării defecţiunilor la componentele unui sistem hidraulic. Înlocuirea etanşărilor axului pompei. să ne familiarizăm în continuare cu tehnicile de depanare clasificate în cinci categorii principale. Înlocuirea lichidului. în timp ce remedierile sunt enumerate în trepte. 1. Efectele care indică disfuncţionalităţi ale sistemului sunt în formă de diagrame de flux. conductelor de admisie înfundate şi aerisirea rezervorului. pentru a facilita înţelegerea uşoară. etanşărilor cuplelor şi centrajul. Supapă zgomotoasă Remedieri: (a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii: 1. 2. 2. 2. 182 . Înlocuirea filtrelor murdare. (b) Oricare sau toate dintre următoarele: 1. aerisirea sistemului şi verificarea etanşării conductei de admisie. comutarea pe viteza specifică a pompei şi repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.

etanşărilor cuplelor şi centrajul.Motor supraîncălzit C. (d) Valoarea presiunii să fie corectată. Înlocuirea etanşărilor axului pompei. 183 . aerisirea sistemului şi verificarea etanşării conductei de admisie. (g) Curăţarea răcitorului. Agent hidraulic supraîncălzit Supapă de descărcare reglată la valori superioare Supraîncărcarea motorului hidraulic Motor uzat sau deteriorat Fluid supraîncălzit Reglarea incorectă a supapei Supapă defectă sau deteriorată Presiune prea mare în sistem Supapă de descărcare. supapă sau alte componente hidraulice sunt uzate Remediu (d) Remediu (c) Remediu (e) Remediu: vezi la D Remediu (d) Remediu (c) Remediu (d) Remediu (d) Remediu (f) Remediu (f) Remediu (g) Remediu (e) Remedieri: (a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii: 1. motor. 2. (f) Filtrele să fie înlocuite şi lichidul hidraulic să fie schimbat în cazul vâscozităţii improprii a acestuia. (c) A se verifica starea rulmenţilor. Piesele gripate mecanic să fie identificate şi înlocuite. Umplerea rezervorului la nivelul necesar. a conductelor de admisie înfundate şi aerisirea rezervorului. Schimbarea lichidului. Înlocuirea filtrelor murdare. înlocuirea supapei de control a răcitorului repararea sau înlocuirea răcitorului. (b) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii: 1. Supapă supraîncălzită D. (e) Revizia şi înlocuirea. reglată la valori superioare Agentul hidraulic murdar sau cu presiune mică Vâscozitate incorectă Sistemul de răcirea a agentului hidraulic defect Pompă. 2. comutarea pe viteza specifică a pompei şi repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei.

Debit insuficient C. Debit lipsă Cauze Pompa nu primeşte lichid Pompa nu funcţionează Cuplă uzată sau centraj incorect Sensul de rotaţie a pompei este greşit Controlul direcţional în poziţie greşită Trecerea lichidului prin supapa de descărcare Pompă deteriorată Pompă asamblată incorect Reglarea debitului la valori mici Reglare necorespunzătoare a supapei de descărcare Bypassarea lichidului prin supapa parţial deschisă Scurgeri externe din sistem Mecanismul de modificare a debitului pompei este defect Turaţia pompei insuficientă Pompa. supapa sau alte componente uzate Reglarea debitului la valori mari Mecanismul de modificare a debitului pompei este defect Turaţia pompei insuficientă Pompă de mărime necorespunzătoare Mod de remediere Remediu (a) Remediu (e) Remediu (e) Remediu (c) Remediu (f) Remediu (d) Remediu (c) Remediu (e) Remediu (d) Remediu (d) Remediu (e) sau (f) Remediu (b) Remediu (e) Remediu (h) Remediu (e) Remediu (d) Remediu (e) Remediu (h) Remediu (h) B. (b) Strângerea conexiunilor neetanşe şi golirea sistemului. (2) Înlocuirea lichidului. (d) Ajustare. verificarea circuitului electric al controlelor solenoidului. Repararea sau înlocuirea supapei de presiune a pompei. comutarea pe viteza specifică a pompei şi repararea/înlocuirea organului de comprimare a pompei. (c) Verificarea pompei sau a defecţiunii.3. motorul hidraulic. (e) Revizie sau înlocuire. Debit excesiv Remedieri: (a) Oricare sau toate dintre următoarele operaţii: (1) Înlocuirea filtrelor murdare ale conductelor de admisie înfundate şi aerisirea rezervorului. 184 . (h) Înlocuirea cu unitatea corespunzătoare. Înlocuirea şi centrarea cuplajului. (f) Verificarea poziţiei controlelor operate manual. Debit incorect Defecţiunea A. (g) Înversarea sensului de rotaţie.

Presiune mică Cauze Lipsa debitului Existenţa unei căi de descărcare a presiunii Supapa de reducere a presiunii reglată la valori mici Supapa de reducere a presiunii defectă Pompa sau motorul hidraulic defecte Aer în lichid Supapă de descărcare uzată Lichid contaminat Acumulatorul defect sau işi pierde încărcarea Pompă sau motorul hidraulic uzate Supapa de reducere a presiunii sau de descărcare reglate necorespunzător Mecanismul de modificare a debitului pompei este defect Supapa de reducere a presiunii sau de descărcare uzate sau defecte Mod de remediere Remediu: vezi punctul 3A. (b) Strângerea conexiunilor neetanşe. 185 . (c) Verificarea supapei de gaz în vederea identificării pierderilor prin neetanşeităţi şi corectarea presiunii dacă nu este cea normală. Presiune excesivă Remedieri: (a) Înlocuirea filtrelor murdare. (e) Revizia şi înlocuirea. Lipsă presiune B. din tabelul anterior Remediu: vezi punctul 3A şi B din tabelul anterior Remediu (d) Remediu (d) Remediu (e) Remediu (b) Remediu (e) Remediu (a) Remediu (c) Remediu (e) Remediu (d) Remediu (e) Remediu (e) C. Presiune neregulată D.1. (d) Reglarea. Înlocuirea lichidului hidraulic. umplerea rezervorului la nivelul specificat şi purjarea sistemului. Presiunea incorectă Defecţiunea A.

electrice sau hidraulice defecte sau reglate greşit Legătura mecanică Lipsa semnalului de comandă Amplificatorul servomecanismului este inactiv sau reglat greşit Servo-supapă inactivă Motor hidraulic defect Curgere lentă Vâscozitatea lichidului prea mare Presiunea de comandă insuficientă pentru supape Lipsa ungerii maşinii sau cuplajului Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu întreruperi sau este reglat greşit Blocarea servo-supapei Motor hidraulic uzat sau defect Presiune neregulată Aer în lichidul hidraulic Lipsa ungerii maşinii sau cuplajul Semnal de comandă întâmplător Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu întreruperi sau este reglat greşit Traductorul de reacţie inversă funcţionează neregulat Blocarea servo-supapei Motor hidraulic uzat sau defect Curgere excesivă Traductorul de reacţie inversă funcţionează neregulat Amplificatorul servomecanismului funcţionează cu întreruperi sau este reglat greşit Cu prioritate mers în gol Mod de remediere Remediu: vezi punctul 3 Remediu (e) Remediu (b) Remediu (f) Remediu (c) Remediu (f) Remediu (e) Remediu: vezi punctul 3 Remediu (a) Remediu: vezi punctul 4 Remediu (g) Remediu (c) Remediu (d) Remediu (e) Remediu: vezi punctul 4 Remediu: vezi punctul 1 Remediu (g) Remediu (f) Remediu (c) Remediu (e) Remediu (d) Remediu (e) Remediu: vezi punctul 3 Remediu (e) Remediu (c) Remediu (h) Funcţionare lentă Funcţionare neregulată Funcţionare rapidă Remedieri: (a) Fluidul este în stare rece. se înlocuieşte cu un fluid cu vâscozitate corespunzătoare. De asemenea. Funcţionarea defectuoasă Defecţiunea Lipsă funcţionare Cauze Fără curgere sau presiune Aparatele de limitare sau secvenţiere mecanice. (b) Localizarea problemelor şi repararea. se verifică vâscozitatea fluidului şi dacă se găsesc nereguli. 186 .5.

6 Proceduri de montare Punerea incorectă în funcţiune a componentelor hidraulice în perioada iniţială de funcţionare poate duce la deteriorare. repararea sau înlocuirea supapei de contrabalansare.(c) Reglarea. Verificarea stării fluidului din sistem şi de asemenea verificarea stării filtrelor. Pentru a evita deteriorarea sistemului şi a componentelor în timpul fazei de pornire. cum ar fi o pompă: • Golirea şi curăţarea rezervorului pentru a se verifica eventuala existenţă a particulelor metalice şi a altor impurităţi. 187 . Instrumente de diagnosticare Sistemele hidraulice depind de debitul şi presiunea corespunzătoare produsă de pompă. reglarea sau înlocuirea. De asemenea. Utilizarea debitmetrelor poate ajuta pentru a stabili dacă pompa produce sau nu debitul necesar. datorită ungerii inadecvate. Pentru montarea sistemelor hidraulice. Aceleaşi proceduri pot fi aplicate atunci când se montează sisteme noi. după ce componentele sistemului au fost înlocuite. cavitaţiei şi aerului pătruns în sistem. care poate nu apar nici după sute sau chiar mii de ore de serviciu. 9. sau în cazul în care operaţiunile de mentenanţă au fost efectuate. (d) Curăţarea. (h) Reglarea. (f) Repararea consolei de comandă/cablurile interconectoare. (g) Gresarea. manometrele pentru a vedea dacă avem presiune suficientă în sistem şi termometrele pentru a măsura temperatura lichidului de lucru. repararea sau înlocuirea. pentru a furniza mişcarea mecanismului de acţionare. procedurile de montare ale producătorului trebuie respectate. De aici debitul şi presiunea sunt doi parametri importanţi de diagnosticare a defecţiunilor unui sistem hidraulic. • Înlocuirea tuturor filtrelor. 9. sunt utilizate următoarele proceduri generale prezentate mai jos.6. Temperatura este al treilea parametru important măsurat periodic. necesară producerii lucrului mecanic. deoarece afectează vâscozitatea lichidului de lucru. (e) Revizia şi înlocuirea.1 Premontarea În cazul în care sistemul are defecţiuni la o componentă majoră.

se opreşte motorul şi se cercetează cauza. se verifică centrajul cuplei cu axele acestora. • Se verifică dacă sistemul va porni într-o condiţie nesolicitantă. • Se verifică dacă nivelul lichidului din rezervor este peste nivelul minim. Acest lucru reduce riscul de comprimare a aerului în cilindri în timpul fazei de pornire. • Se deschide supapa liniei de aspiraţie de la rezervor şi se ventilează tot aerul din sistemul liniei de aspiraţie de la pompă. • După montarea motorului şi a altor linii de conectare: la cilindrii hidraulici. Atenţie! Nu se goleşte lichidul din liniile pilot de înaltă presiune – poate rezulta rănirea personalului. • În cazul în care motorul hidraulic are un echipament electric se va confirma dacă direcţia de deplasare sau de rotaţie a motorului este corectă. se monitorizează presiunea de descărcare. În sistemele mari la care costul de schimbare a lichidului de lucru este mare. 188 . fără sarcină.• Înlocuirea lichidului. se verifică îndeaproape furtunele şi ţevile de presiune înaltă şi se înlocuiesc tubulaturile suspecte. Dacă există dubiu nu se golesc linile pilot. În cazul în care presiunea specificată de producător nu se stabilizează în 20-30 s.2 Montarea • Se verifică dacă toate conexiunile de conducte şi furtune din cadrul sistemului sunt strânse. 9. • Se porneşte motorul la cea mai mică viteză posibilă (rot/min). • După montarea fiecărui cilindru hidraulic. se ventilează aerul din liniile pilot şi se asigură că liniile sunt pline cu ulei. înainte de a monta tubulaturile. care în final poate duce la deteriorarea etanşărilor sau a cilindrilor în sine. Acest pas nu este necesar pentru pompa de tip piston. prin impulsuri la motor. pentru a preveni mişcarea maşinii atunci când sistemul este activat în faza iniţială de demarare. adică în gol. se umple motorul cu ulei curat din orificiul cel mai de sus şi se conectează linia de scurgere. • La sistemele cu buclă închisă. • Când se montează pompele şi motoarele hidraulice.6. Se iau măsuri de precauţie. se umple fiecare cilindru cu ulei curat. ori de câte ori este posibil. Un furtun sau o ţeavă spartă pot distruge pompa sau motorul hidraulic prin cavitaţie. fără presiune adecvată. lichidul ar trebui să fie circulat printr-un filtru 10μ (fără by-pass) înainte de reîncărcarea în sistem. • La sistemele cu buclă închisă. Nu se porneşte sistemul. de siguranţă. • La pompele cu debit variabil şi motoarele cu linii pilot de joasă presiune.

• Se inspectează sistemul pentru depistarea eventualelor pierderi. lubrifierea inadecvată datorită scăderii vâscozităţii lichidului poate produce daune la componentele sistemului. • Condiţiile de funcţionare. • Proiectarea circuitului. • Se pune maşina la mers înapoi. se inspectează sistemul pentru depistarea eventualelor pierderi şi se verifică nivelul lichidului din rezervor. pot duce la o defectare prematură. dacă este necesar. • Se testează funcţionarea sistemului cu sarcina corespunzătoare. La temperaturi mai ridicate. • Regimul nominal de exploatare.7. • Se opreşte motorul primar.1 Lichidele cu temperatură înaltă O temperatură a fluidului peste 82°C dăunează etanşărilor şi reduce durata de viaţă a fluidului. 189 . Din perspectiva exploatării şi întreţinerii. Durata de viaţă probabilă a fiecărui component în cadrul sistemului hidraulic variază şi este influenţată de un număr de factori cum ar fi: • Tipul de component. 9. • Sarcina de funcţionare. Se continuă să se opereze în acest mod. Această defectare poate fi pur şi simplu definită ca defectarea componentei înainte de atingerea perioadei estimate de viaţă a acestuia. • Se operează sistemul fără sarcină. factorul care are cel mai mare impact asupra duratei de viaţă a unei componente este modul în care acesta este exploatat. în cazuri extreme. este important a se monta în sistem un avertizor de temperatură. Se face o cursă uşoară a cilindrilor. Următoarele situaţii vor avea un impact negativ asupra funcţionării sistemului şi.7 Prevenirea defectării premature a componentelor hidraulice Defectarea prematură a componentelor hidraulice micşorează productivitatea şi măresc costurile operaţionale ale sistemului hidraulic. Pentru a evita deteriorarea sistemului datorită supraîncălzirii. până când tot aerul este evacuat şi sistemul de acţionare funcţionează fără probleme. având grijă să nu dezvolte presiune la capătul cursei pentru a evita compresia aerului blocat care poate deteriora etanşarea.• Se permite sistemului să ruleze în modul inactiv şi descărcare pentru 5 min. 9. Se elimină toate aparatele de masură montate în timpul asamblării şi se verifică nivelul lichidului din rezervor şi partea de sus a acestuia. Se monitorizează pompa pentru orice zgomote neobişnuite sau vibraţii.

nivelul de ulei din rezervor trebuie să fie întotdeauna menţinut în limitele prescrise. cavitaţie şi modificarea vâscozităţii fluidului. de asemenea.4 Incorectă iniţiere sau ajustare Incorecta punerea în funcţiune a sistemului hidraulic poate duce la deteriorarea componentelor sistemului prin lubrifiere inadecvată. Contaminarea cu aer se produce. 190 . Pentru a evita acest lucru. supraîncălzirea şi oxidarea etanşărilor. Punctele de intrare comună a particulelor contaminate sunt prin spaţiul de aer al rezervorului şi de pe suprafaţa tijei cilindrului. datorită vârtejului de la pompa de aspiraţie (ca urmare. a nivelului de ulei scăzut din rezervor) sau etanşării defectuoase. Aceasta poate fi generată şi pe plan intern. prin cavitaţie.3 Contaminarea fluidelor Contaminarea lichidului hidraulic poate să apară pe seama influenţei aerului. trebuie instalat la aerisire un filtru de aer de 5 μ. De asemenea. Pentru a evita acest lucru.7. • Filtrele ar trebui să fie înlocuite în mod regulat şi nivelul de contaminare din fluid monitorizat prin prelevarea de probe regulate. în timp ce lichidele cu vâscozitate mică pot duce la deteriorarea prin lubrifiere insuficientă. se asigură că toate punctele posibile de penetrare a apei în spaţiul rezervorului de ulei sunt obturate. 9. se asigură că nivelul maxim de ulei este menţinut pentru a reduce condensarea în rezervor.2 Vâscozitate incorectă a lichidelor În general. Contaminarea lichidului hidraulic cu apă poate duce la deteriorarea componentelor sistemului prin coroziune. Contaminarea cu particule solide poate duce la deteriorarea componentelor sistemului prin uzură abrazivă. 9. cavitaţie şi aerare. Contaminarea cu aer poate duce la deteriorarea componentelor sistemului. a apei. Pentru a evita acest lucru şi pentru a reduce sarcina de contaminare pe filtrele sistemului. Un lichid cu o vâscozitate foarte mare poate deteriora componentele sistemului. reglările incorecte din sistemul hidraulic pot duce la deteriorarea componentelor prin suprapresiune. ar trebui să fie întreprinse următoarele măsuri: • Toate punctele de penetrare în spaţiul rezervorului trebuie să fie etanşate şi. o eficienţă optimă de funcţionare este realizată cu vâscozitatea lichidului cuprinsă intre 16-36 cSt. Durata de viaţă maximă a rulmentului este realizat cu o vâscozitate de minimum 25 cSt.7. a particulelor solide sau oricăror alte probleme care afectează funcţia unui fluid. În plus.9. cavitaţie şi aerare.7. în general. prin pierderea de lubrifiere.

191 . pentru a înţelege cauza principală a acesteia. menită să prevină o reapariţie a ei. Dacă este necesar se consultă un specialist hidraulic. analiza defecţiunii nu este concludentă în toate cazurile. ea poate furniza indicii valoroase la identificarea cauzei probabile. ar trebui să fie efectuată o investigaţie aprofundată.5 După producerea defecţiunii Atunci când are loc o defecţiune prematură.9. Acest lucru este esenţial pentru a desfăşura o acţiune de remediere.7. Deşi.

3 1. funcţie de mărimea schemei şi constantă în cadrul acesteia.4 Linie continuă dublă. crt. Legături mecanice. precum şi pentru desenarea Linie întreruptă cu diferitelor semne segmente lungi.2.1. unitate de montaj). Semne convenţionale 1.1.1. articulaţie etc. Conturul unui grup de elemente reunite într-un ansamblu (bloc. fiind în Linie.1 1.ANEXĂ SIMBOLURI UTILIZATE ÎN CADRUL SISTEMELOR DE ACŢIONĂRI HIDRAULICE La noi în ţară se aplică regulile STAS 7145-86 pentru acţionările hidrostatice şi pneumostatice şi regulile STAS 6755-81 pentru simbolurile automatizărilor. 1.1 Cerc. Echivalentul internaţional pentru simbolurile sistemelor de acţionări hidraulice este ISO 1219-91.1. reprezentarea conductelor şi canalelor. Denumire Linie întreruptă cu segmente scurte. Se utilizează în Linie continuă. 1. 192 .1 1.1. Grosimea liniilor nu se stabileşte.5 Linie punct.2. 1. Nr. 1.2 1. Rolă. convenţionale ale elementelor. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale constructive. În Marea Britanie se utilizează standardul BS 2917-93.

1. dreptunghi.5 1. Natura şi sensul curentului de fluid. Elemente pentru transformarea energiei (pompe. Elemente de condiţionare (filtre.3 Pătrat. Secţiuni droselizate (insensibile la variaţia vâscozităţii fluidului). Arc. Aparat de măsură.Nr. Semne diverse. Motor oscilant. Semne convenţionale funcţionale Triunghi echilateral. crt. compresoare. Secţiuni droselizate (sensibile la variaţia vâscozităţii fluidului). separatoare.2. Denumire 1. Curent pneumatic sau evacuarea sa în aer liber.5.5. motoare).1.1 193 . exceptând supapele de sens unic.4 1.2 Explicaţii şi indicaţii de utilizare Organul de închidere al supapei de sens.2. ungătoare. Sens de deplasare. 1. 2.3 1.1 1.2.1 2. Semne convenţionale 1. Săgeată.5.4 2. 1. Intersecţii de canale sau conducte.2 1. Aparatura.1 2. schimbătoare de căldură).2.2 2.5 1.2.3 Romb.2 2. Curent hidraulic.4 1.5.

Motoare rotative.2. 3. 2.2 3.1. 3. Sens unic de curgere a fluidului.2.1.1. Compresor cu cilindree fixă. Pompă cu cilindree fixă.1 3.2. Pompă cu cilindree variabilă.Nr.1.3 3.1 3. Semne convenţionale 2. 3.1.4 Săgeată oblică. Calea şi sensul curentului de fluid prin aparate.2 Cu două sensuri de curgere a fluidului. Cu două sensuri de curgere a fluidului. crt. Sens unic de curgere a fluidului. Pompe şi compresoare.1.1 Motoare cu cilindree fixă. 194 . 3.2 3.1 3.3 Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Sens de rotaţie. Posibilitate de reglaj sau variabilitate progresivă (săgeata trebuie să intersecteze conturul semnului convenţional respectiv).2 3.1 Transformarea energiei.2.2.2.1.2 2.1.1.

2 3.4.4.4.4. Sens unic de curgere a fluidului.3 3.2 3.2.2.2.2. Cu două sensuri de curgere a fluidului.2 3.Nr. Cu două sensuri de curgere a fluidului.2.2.2 3.1.4.3 3. Motor oscilant. Sensul de curgere a fluidului poate fi inversat.1.4.2 3.1 3.1 3. Semne convenţionale 3.1 Motor cu cilindree variabilă.1 3.1 3.1.2 3. Sensul de curgere a fluidului poate fi inversat. crt. Cu două sensuri de curgere a fluidului.4.4 3.2.1.3 195 .2. Pompă-motor cu cilindree variabilă. Pompă-motor cu cilindree fixă.4.2. Pompă-motor. 3. Cu două sensuri de curgere a fluidului. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Sens unic de curgere a fluidului. Sens unic de curgere a fluidului. Sens unic de curgere a fluidului.2.1.

6.6.1 Variatoare.4 3. Simbol general.4. 3.2.6.1.6. Cilindri Cilindri cu simplă acţiune Se utilizează atunci când se precizează mijlocul prin care se realizează cursa de revenire.1.6. la un singur capăt. Reglabilă. 3.4 3. Cilindru cu tijă unilaterală.1. Nereglabilă. crt.6.4.2 3. 196 .1 3.6 3.3 Cilindru cu readucere gravitaţională (cu plunjer). Detaliat Simplificat 3.1.5 Reglabilă.6. Nereglabilă.2 3. la ambele capete.6. la ambele capete. la un capăt. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 3.1 3.6. 3.6.2 3.4.6. Cilindri telescopici.6.6. Cilindru cu tijă bilaterală. Cilindru diferenţial.Nr.2 Cilindru cu resort.2.6.5 3. Cilindri cu dublă acţiune.4. Cilindru cu frânare.3 3.3 3.

6. 3. în interiorul căsuţei se reprezintă orificiile şi căile aparatului iar în exteriorul ei conductele de legare a aparatului în instalaţie.6.1 Denumire Cu simplă acţiune.8 4.6.5.7 3.2 3. exceptând 3. crt.Nr.7.1 3.6 3. 4. 197 . Distribuţia şi reglarea energiei Reprezentarea aparatelor se realizează prin combinarea diferitelor semne convenţionale de bază ţinând cont de următoarele: aparatul se reprezintă în starea lui de repaus. Transformator de presiune pneumohidraulică. Simplificat 3.6. supapele de sens unic şi robinetele de închidere deschidere.5. Cu dublă acţiune.1 3. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale Detaliat Monofluid.1 Principii de reprezentare a aparaturii. Cu simplă acţiune.2 3.7.6.6.2 Bifluid. reprezentarea se realizează printr-o căsuţă. Cilindri cu membrană. Multiplicator de presiune.6. Cu dublă acţiune.

Nr. crt.

Denumire

4.1.1

O căsuţă.

4.1.2

Mai multe căsuţe.

4.1.3

Simbol simplificat pentru aparate, în caz de reprezentare multiplă.

Explicaţii şi indicaţii de utilizare Indicarea unui aparat de presiune sau debit, susceptibil de a avea între poziţiile sale extreme de funcţionare o multitudine de poziţii care să asigure – prin varietatea condiţiilor de curgere a fluidului – valoarea dorită a presiunii sau debitului. Indicarea unui aparat de distribuţie susceptibil de a avea mai multe poziţii de funcţionare distincte, fiecare poziţie fiind reprezentată printr-o căsuţă. Conductele (canalele) de legătură se reprezintă pe exteriorul căsuţei corespunzător poziţiei de repaus a aparatului. Celelalte poziţii se determină prin deplasarea imaginară a căsuţelor până când orificiile acestora corespund cu conductele (canalele) de legătură respective. Schema instalaţiei trebuie prevăzută cu o legendă, în care să se reprezinte simbolul detaliat al aparatului indicat prin numărul „n” (n=1, 2, 3…).

Semne convenţionale

4.2 4.2.1

Distribuitoare. Orificii şi căi.

198

Nr. crt. 4.2.1.1 4.2.1.2 4.2.1.3 4.2.1.4 4.2.1.5

Denumire - o cale. - două orificii închise. - două căi. - două căi şi un orificiu. - două/trei căi legate transversal (poziţie de descărcare completă). - una/două căi de descărcare şi două orificii închise (poziţie cu centru deschis). - patru/cinci orificii blocate (poziţie cu centrul închis). Semne de bază. Distribuitoare cu două poziţii. Distribuitoare cu trei poziţii.

Explicaţii şi indicaţii de utilizare

Semne convenţionale

4.2.1.6

4.2.1.7

4.2.2 4.2.2.1 4.2.2.2

Indică poziţiile distincte de lucru.

4.2.3

Semn cu indicarea poziţiei (poziţiilor) de trecere.

Indică poziţiile distincte de lucru şi poziţia (poziţiile) intermediară de scurtă durată, de trecere între două poziţii distincte de lucru. Poziţia de trecere se reprezintă cu linie întreruptă.

4.2.3.1

Distribuitoare cu două poziţii distincte şi o poziţie de trecere. Distribuitoare cu trei poziţii distincte şi două poziţii de trecere.

4.2.3.2

199

Nr. crt.

Denumire

Explicaţii şi indicaţii de utilizare Simbolizarea distribuitoarelor se face prin două cifre separate printr-o bară oblică: prima cifră indică numărul orificiilor principale (presiune, rezervor, consumatori), iar a doua cifră numărul poziţiilor distincte de lucru. Distribuitoare cu două orificii şi două poziţii distincte de lucru. Distribuitoare cu trei orificii şi două poziţii distincte de lucru. Distribuitoare cu patru orificii şi două poziţii distincte de lucru. Distribuitoare cu cinci orificii şi două poziţii distincte de lucru. Distribuitoare cu patru orificii şi trei poziţii distincte de lucru. Distribuitoare cu cinci orificii şi trei poziţii distincte de lucru.
De exemplu, comandă electrică, prin intermediul unui electromagnet care acţionează direct asupra elementului mobil. De exemplu, comandă electrohidraulică prin intermediul unui distribuitor pilot cu comandă electrică.

Semne convenţionale

4.2.4

Simbol numeric.

4.2.4.1

Distribuitoare 2/2.

4.2.4.2

Distribuitoare 3/2.

4.2.4.3

Distribuitoare 4/2.

4.2.4.4

Distribuitoare 5/2.

4.2.4.5

Distribuitoare 4/3.

4.2.4.6

Distribuitoare 5/3.

4.2.5

Distribuitoare cu comandă directă.

4.2.6

Distribuitoare cu comandă pilotată.

200

Nr. crt.

Denumire Cu arc de revenire în poziţia iniţială atât la distribuitorul pilot, cât şi la cel principal. Distribuitor 4/2.

Explicaţii şi indicaţii de utilizare

Semne convenţionale

4.2.6.1

4.2.6.1.1

4.2.6.1.2

Distribuitor 4/3. Cu arc de revenire numai la distribuitorul pilot. Fără arc de revenire (poziţie reţinută). Cu revenire prin presiune. Distribuitoare cu cursă reglabilă. Distribuitoare cu droselizarea secţiunii de trecere. Provine din semnul de bază al distribuitorului obişnuit la care se adaugă două linii paralele de-a lungul căsuţelor. De exemplu, distribuitor cu comandă mecanică prin tachet cu arc de revenire. De exemplu, distribuitor cu comandă hidraulică, cu arc de revenire. De exemplu, distribuitor cu comandă mecanică prin tachet cu arc de revenire.

4.2.6.2

4.2.6.3

4.2.6.4

4.2.7

4.2.8

4.2.8.1

Semn de bază.

4.2.8.2

Distribuitoare cu două orificii.

4.2.8.3

Distribuitoare cu trei orificii.

4.2.8.4

Distribuitoare cu patru orificii.

201

4.2.2.5. 4.3.5.2 Prin comandă se închide supapa.3 4. 4.2 Cu reacţie mecanică.3.1.3.5. crt.1 Servovalvulă pilotată.1 4.3 Cu reacţie hidraulică. 4.2. 4.5 Denumire Servovalvule de debit.3.8.1 4.3. 4.8.5.1. Cu arc de revenire.2.2 4.8. Semn general.8.2.3. Fără arc de revenire.3. 4.2.8.4 Distribuitor proporţional.1 Supape de sens.8. 202 .8. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 4.5. Prin comandă se deschide supapa.3.3 4. Supape de sens unic.2.5.3.3.2. 4. Supape deblocabile.2.2 Servovalvulă directă.1 Amplificator.2 4.8.Nr.2.5.

4.3. 203 .1. 4.2 4. 4.1 4.2 Supape de siguranţă.4. Supape normal deschise (ND).4. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 4.1. Cu o restricţie.4 4.2.3 Supapă selectoare.1 4.2.2 Cu două restricţii.3.4.2.2 Cu două restricţii. 4.4. crt.1. Semn de bază. Supape normal închise (NI).2. Aparatura pentru reglarea presiunii.3 Supapă deblocabilă dublă. 4.4 4.1 4. 4.1.1.1.Nr.1 4.1.1 Directe. Cu o restricţie.4.1. Supapă de evacuare rapidă.4.3.4.4.

4.3.3 Supape de succesiune. 204 . 4.4. 4.4. 4. crt.4. 4. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Poziţionarea duzelor pe circuitele interne ale supapei este informativă.3. Semne convenţionale 4.1 Directe.2.4 Supape de siguranţă proporţionale.4.2 Pilotate local.3 Pilotate de la distanţă.4. 4.2 Revenire hidraulică.2. ele se vor poziţiona conform soluţiei constructive a supapei.3.Nr.4.2. În cadrul semnului ele se vor poziţiona conform soluţiei constructive a supapei. Denumire 4.3.4.2.1 Revenire cu arc.2. În cadrul semnului.4. Poziţionarea duzelor pe circuitele interne ale supapei este informativă.2 Pilotate local.

4. În cadrul semnului ele se vor poziţiona conform soluţiei constructive a supapei.5. 4.5 Supape de conectare.4.3.5.4 Supape de deconectare.4. 205 .4.2 Pilotate. 4. 4.1 Directe.1 Directe.2 Pilotate.Nr.3.4. 4.4.4.4. 4. 4.4 Supape de succesiune proporţionale. Poziţionarea duzelor pe circuitele interne ale supapei este informativă.3 Pilotate de la distanţă. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 4. crt.4. 4.4.

1 Directe. 4.6 Supapă conjunctoaredisjunctoare 4.3 Pilotate de la distanţă. 4.4.4. 4.4.7 Supapă de frânare. 4.10 Supape de cuplare/decuplare electrică 4.4.Nr. 4. În exemplul alăturat este prezentată supapa de succesiune. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 4. 206 .9 Supapă de raport de presiune.4.4. 4.11. Supapa poate avea funcţia de bază siguranţă sau succesiune.11 Supape de reducţie.11.8 Supapă de diferenţă de presiune.4.4. crt.2 Pilotate local.4.11.

12 Servovalvulă de presiune.2 4. Drosel reglabil.5. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 4.5. Aparatura pentru reglarea debitului. Drosel.5 4.3.3 Regulatoare de debit.2 4.5.4.2 Acţionat mecanic cu rolă. crt.5.2 Revenire hidraulică prin presiune. 4. 4.Nr.2.1 Revenire cu arc.1 Drosel cu supapă de ocolire.5. 4. 4.5. Diafragma.5.4. Acţionat manual. 4.11.2.3. Regulatoare de debit cu două căi.2. 4.3.1 207 .11.11.5.4.1 4.1 4.2.5. Secţiunea 1.2. 4.4.4 Supapă de reducţie proporţională.4. Drosel de frânare.2.

1 5.5.2 4.1. 208 . 4.2 Robinet pentru Semn general.3.6 5.3. Decantor. închidere/deschidere Elemente de condiţionare şi transfer.5. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 4. Nereglabile. Filtru cu decantor.3. Automat.Nr.1 Nereglabile. Automat. 4. Filtru.1.2 Reglabile.5. Semn general. 4.2 5.4 Divizor de debit.1 Regulatoare de debit cu trei căi. Sorb.2 5.2 Reglabile.1 5. crt.3.3.2. 4.1 5.1.5. 4.2.3 5.5.3.1 5. 5. Manual.5.2. Manual.2.3.

1 5. Conducta de retur a instalaţiei sub sarcina coloanei de lichid. Pneumatic.4 5.2 5. Rezervor presurizat. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 5.9 5.5 5. Semn general. Conducta de retur a instalaţiei deasupra nivelului de lichid.7.1. Fără reprezentarea conductelor prin care trece fluidul de răcire.2 5. 5. Încălzitor.2 5.9.9.8 5.4 5.1 5.1.8.2 5. crt. 209 . Grup de preparare a aerului.7. Conducta de retur a instalaţiei imersată în lichid.1.1 5.1 5. Rezervoare cu aerisire.3 Regulator de temperatură.1 5.9.7.2 Denumire Uscător.7.6 5.7.1. Răcitoare.8. Cu reprezentarea conductelor prin care trece fluidul de lucru.7 5. Schimbătoare de căldură.1.1.9. Ungător. Rezervoare.9.Nr.7.3 5. Acumulator. Hidraulic.

de lucru. Cablu electric.12. Conducte de drenaj.5 6.3 6.8 6. Legături între conducte şi canale.1 6. Cu o cale.9.1 6.7 6. neracordabil. Conducte rigide.7. Racorduri rotitoare. Purjă de aer. aspiraţie.2.1 Denumire Conducte.1. Cu supapă de sens.1. Normal închis.12 6. Amortizor de zgomot. Semn general. Filetat.9.2 6.1. Orificiu de evacuare a aerului.9.11 6. Normal deschise.2 6.2 6.10 6.2.1 6. Cu ramificaţie.2 6. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale Supapă de sens cu deschidere mecanică. Supapă de sens cu deschidere mecanică.9.10.2 6.9. crt. Racorduri rapide. racordabil.7. Cu trei căi. orificii şi racorduri. retur.2 6. Neted. Cu supapă de sens.1.1. purjare. Sursă de presiune. Conducte de alimentare. Priză.1 6. Conductă flexibilă. 6.6 6.9. Întretăieri de conducte sau canale. Conducte de comandă.9 6. 210 .4 6.Nr.1 6.1 6. Obturată. Fără supapă de sens. Fără supapă de sens.1 6.8.1 6.2 6.2 6. 6.10.8.3 6.

2. Prin împingere cu buton.3 6.2 Tipuri de comenzi. Sursă pneumatică de presiune.2.13.3 7. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale 7. 7. Termic.4 Comanda manuală. comanda permite realizarea poziţiei de lucru reprezentate în căsuţa adiacentă. 7.1 7.1.1.1 7.2 6. Comenzi. Prin pedală. Dispozitiv de menţinere în poziţie.1 7.1 6.13. Semn general.2.2 În ambele sensuri.1.12.1. Într-un singur sens. 211 .2 7.13 6. La aparatele simbolizate prin mai multe căsuţe. Arborii roţilor.1.2 7.1 Denumire Sursă hidraulică de presiune. 6.1.3 7.1. Prin manetă.2.Nr.1 7.2. Electric.1. Semnalele care reprezintă tipurile de comenzi fac parte din semnul convenţional al aparatului la care se referă.1. Componente mecanice.2 6.13. crt. 7.1. Electric pas cu pas.12. Motoare de antrenare.

4.6 7.5 7. Prin creşterea presiunii.2.2. Denumire Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale Cu rolă.2.2. Comandă directă.2.3.4.2.4 7. Dreptunghiul mai mare reprezintă suprafaţa de comandă mai mare.2.2.1 7.2. Bobinele permit acţionarea în sensuri opuse.2 Comandă pilotată.1 7. Cu electromagnet proporţional cu dublă acţiune.3 Prin diferenţă de suprafeţe. Cu electromagnet proporţional cu simplă acţiune.2.3 Cu arc.2. Bobinele permit acţionarea în acelaşi sens.3. Cu electromagnet cu simplă acţiune.Nr.3.2. crt.2.3.1 7. Cu electromagnet cu dublă acţiune.2.4.2 7.2.1.2.2.2. Cu motor electric cu turaţie variabilă/continuă. Bobinele permit acţionarea în sensuri opuse. Comandă prin presiune.4.4. 212 .2 7.3.2.2.2. Cu motor pas cu pas.3.1.3.4. 7.2 7.2 7. Bobinele permit acţionarea în acelaşi sens.1 7.3 7.2 7. 7.1 7.3.1. 7.4 7.3.3.3 7.2.4. Prin scăderea presiunii. Comandă electrică. respectiv comanda prioritară.2.

Comandă internă. 8.2. Aparate de măsură. 213 . 8.1 7.2. 8. Manometru cu contact.2.5 7.4.5. crt.1 7.2.6 7. 7.2. Comenzi independente.3 7.2 8.2.2.2 7. Comandă combinată.2.1 8.Nr.2.1.5 8.4. Comenzi dependente. Cu pilot acţionat pneumatic.2.5.2. Revenire în poziţia iniţială Cu arc. Prin scăderea presiunii.2 Denumire Prin creşterea presiunii.2 7. Comandă electrică manuală.6. Debitmetru.5. Explicaţii şi indicaţii de utilizare Semne convenţionale Căile de comandă se află în interiorul aparatului.5.1 7.4. Manometru.2. Cu presiune.2 7.4 Termometru.5.2.2.3 Manometru diferenţial.2.1 7.2. Electrohidraulică.1. Cu pilot acţionat electric. Pneumohidraulică.1 7.6 Termometru cu contact.5. Comandă electrică sau prin presiune.2 7.6. 8.2.

Maşini şi acţionări hidraulice. Ed. LUNGU Adrian – Maşini şi acţionări hidraulice navale. 7.Instalaţii mecanice de bord construcţie şi exploatare. – Pompe volumice pentru lichide. 1981 ALI Beazit. 1986 ŢURCANU C. . Editura Nausicaa Bucureşti. 8. 1988 CONSTANTIN E. NICOLAE Ionel – Acţionări hidraulice şi automatizări. Editura Universitatea din Galaţi. 12. Elsevier. 14.. Bucureşti. Ed. Operation and Troubleshoting for Engineers&Technicians. şi alţii. Ed. Bucureşti.Proiectarea şi construcţia acţionărilor hidropneumatice. . DODDANNAVAR Ravi. 1987. Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” Constanţa. Sisteme hidraulice de acţionare şi reglare automată. 1983. PETRE Pătruţ. Probleme practice.BIBLIOGRAFIE 1. 4 5. 1999.. Tehnică. Tehnică Bucureşti. 13. Editura Tehnică.Transmisii hidraulice şi electrohidraulice. GANEA N. 1989 VASILIU Nicolae. Bucureşti. MOSCOVICI R. 1999 *** ADSTRUCT – General Service Hydraulics *** Loyd`s Register Rules and Regulations 215 .P. APOSTOLACHE J. Ed. Editura Tehnică. . Ed. MARIN V. Ed. Tehnică.Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. D. CIOCAN T. 3. CATANĂ Ilie . 10. întreţinerea şi repararea pompelor. 1998 IONESCU Dan şi alţii . 2005. GANEA N. execuţie. Tehnică Bucureşti. 11. Tehnică. Burlington. proiectare. Acţionări şi automatizări hidraulice.. 2. Alegerea. 1981.. exploatarea. exploatare. 6. TENESLAV D. 9. OPREAN A. BARNARD Andries – Hydraulic System.C. Bucureşti. 1988 IONIŢĂ I.