Nesecret

Cuprins Introducere....................................................................................................................................02 1. Rol versus status – formarea identităţii personale…………………………………………….03 1.1. Delimitări conceptuale………………………………………………………………….03 1.1.1.Statusul social……………………………………………………………………...03 1.1.2 Rolul social ………………………………………………………………………..11 1.2. Conflictul de rol - factor destabilizator al identităţii personale…………………………18 1.2.1. Conflictul de rol – delimitări conceptuale………………………………………...18 1.2.2. Relaţia identitate personală – conflict de rol……………………………………...24 2. Socializarea în cazul studenţilor militari……………………………………………………...29 2.1. Procesul de socializare în mediul civil………………………………………………….29 2.2. Procesul de socializare în mediul militar………………………………………………..32 2.3. Conflicte în procesul de socializare a studenţilor militari………………………………36 3. Grupul militar ca factor de modelare al identităţii personale…………………………………41 3.1. Grupul militar - note specifice…………………………………………………………..41 3.1.1. Grupul – caracterizare generală...............................................................................41 3.1.2. Particularităţi ale grupului militar............................................................................45 3.2. Grupa de studenţi - de la microgrup social la echipă……………………………………49 3.2.1. Grupa de studenţi - microgrup social……………………………………………...49 3.2.2. Relaţii interpersonale în grupa de studenţi………………………………………..52 3.3. Identitatea personală şi grupul de apartenenţă la studenţii militari……………………..55 3.3.1. Influenţa grupului cu specific militar asupra identităţii personale……………......56 3.3.2. Influenţele particulare ale mediului de invăţământ militar asupra studentului…....60 4. Studiu asupra dinamicii identităţii studenţilor militari sub impactul conflictului de rol ……..62 Concluzii…………………………………………………………………………………………78 Bibliografie………………………………………………………………………………………80 Anexe…………………………………………………………………………………………….82 1. Anexa 1 Modele chestionar pentru investigarea conflictului de rol………………………82 2. Anexa 2 Model chestionar pentru identificarea valorilor profesionale…………………...84 3. Anexa 3 Model chestionar standard OCQ………………………………………………...87

Nesecret 1 din 88

Nesecret

INTRODUCERE
Structura tradiţională a organizaţiei militare presupune prin însăşi natura sa, o scindare a comunităţii academice în două tabere: cadrele militare şi profesorii, pe de-o parte, şi contrapuşii acestora, studenţii militari. Aceste tabere nu sunt neapărat opuse, însă sunt cu certitudine diferite, înglobând două universuri sociale aproape de a fi paralele prin diferenţele de scopuri, mijloace, tradiţii şi concepţii. Distincţia se estompează uneori, alteori devine mai accentuată, depinzând de o multitudine de factori subiectivi specifici fie studenţilor, fie cadrelor militar şi profesorilor, de caracteristicile colectivului academic şi chiar de schimbările petrecute în societatea contemporană, care au ecou în organizarea şi desfăşurarea procesului educativ. Acest mediu deja tensionat, completat prin acţiunea normelor şi rigorilor militare şi a constrângerilor generate de viaţa militară, preia aliura unui mediu tarat, spaţiu nepropice pentru educarea şi formarea socială şi profesională a viitoarelor elite ale societăţii. Aceste tensiuni se vor manifesta în cele din urmă, prin intermediul generării unor sitaţii conflictuale, la nivel itrasubiectiv, cât şi intersubiectiv, situaţii manifestate de obicei prin incidenţa unei multitudini de factori contradictorii asupra aceleiaşi persoane, respectiv asupra studentului militar ca individ sau parte integrantă a grupului. În acest moment apare conflictul de rol, conceptul amintit reprezentând dealtfel, pe lângă cel de identitate şi grup social unul dintre conceptele cheie ale lucrării de faţă. Tema pe care am ales-o se intitulează “Conflictul de rol la studentul militar” şi reprezintă calea prin care voi încerca, pe parcursul celor patru capitole ale lucrării de faţă, să evidenţiez efectele conflictului de rol asupra procesului de definire a identităţii personale, implicit a personalităţii studentului militar. Lucrarea este structurată în 4 capitole, fiecare având mai multe subcapitole în care este tratat în mod succint subiectul vizat în titlul capitolului. Primele trei capitole ale lucrării sunt mai bogate în informaţii de natură teoretică, având rolul de a delimita clar accepţiunile celor trei termeni cheie: conflict de rol, identitate personală şi grup social. Asttfel în primul capitol am încercat să explic conform mai multor abordări, noţiunile de status şi rol social, pentru ca ulterior clarificării sensurilor acestora să pot explica noţiunea de conflict de rol. În cel de-al doilea capitol am prezentat particularităţile procesului de socializare, ca sursă a conflictelor de rol şi deasemenea ca premisă a formării identităţii sociale a individului, urmând ca pe parcursul capitolului trei să tratez problematica grupului social ca factor în dinamica identităţii personale a individului, iniţial la modul general, urmând apoi o caracterizare clară şi specifică microgrupului educaţional militar ca factor activ în modelarea identităţii studentului militar. În paginile ultimului capitol am urmărit, prin aplicarea unor metode sociometrice, să identific cauzalitatea apariţiei conflictului de rol, precum şi evidenţierea conexiunii dintre acesta
Nesecret 2 din 88

Nesecret

şi modificările ce survin la nivelul identităţii în condiţiile în care acesta se manifestă. Scopul cercetării constă totodată în încercarea de a trage un semnal de alarmă în legătură cu favorizarea apariţiei acestor conflicte.

1. ROL VERSUS STATUS – FORMAREA IDENTITĂŢII PERSONALE
1.1 . Delimitări conceptuale

1.1.1. Statusul social
Conform Grand Dictionnaire de la Psychologie1, statusul reprezintă situaţia unei

persoane într-un grup social. Explicaţiile adiacente acestei definiţii lămuresc probleme referitoare la modul în care statusul condiţionează raporturile care se stabilesc între oameni, fiecare persoană aşteptându-se la o anumită conduită a celorlalţi faţă de sine, potrivit poziţiei pe care o ocupă în grup, şi conformându-se rolului care se aşteaptă de la el, la incluziunea drepturilor şi datoriilor persoanei în definiţia conceptului şi nu în ultimul rând la calitatea statusului ca element al conştiinţei de sine. Cu toate că în mod curent, definiţia statusului face referire efectiv la poziţia cuiva în societate, acesta are însă, un înţeles cu conotaţie legică, şi anume, determinarea drepturilor şi responsabilităţilor ce rezultă din deţinerea unei poziţii specifice în societate. Conform celor mai mulţi psihologi sociali şi sociologi, statusul reprezintă poziţia individului în societate, şi ajută la crearea legăturii între social şi individual. Statusurile, din punctul de vedere al sociologiei aparţin structurii sociale, iar indivizii aderă la ele, însuşinduşi-le mai mult sau mai puţin. Abordări ale problematicii statusului social Problematica teoretică privitoare la noţiunea de status social, precum şi asupra conceptului de rol social a reprezentat obiectul de studiu al mai multor figuri ilustre ce au activat în domenii stiinţifice precum sociologia, psihologia socială, stiinţele organizaţiilor, în domenii ce surprind corelaţia dintre persoană şi societate, dintre individ şi grup, reprezentând chiar temele unor noi teorii sociologice elaborate în încercarea de a explica modul în care individul afectează grupul şi prin extrapolare, societatea în sine. Astfel, pentru o înţelegere cât mai aprofundată a acestor noţiuni-cheie ce constituie esenţa lucrării de faţă, voi expune într-o manieră filtrată principalele tendinţe de abordare ale conceptelor mai sus menţionate.
1

Ardeleanu, A. ,Dorneanu, S., Baltă, N., Borş, A., Georgescu, M., Dumitraşcu, N., Lupu, D., Teleki, G., De Hillerin, I., Chiriacescu, R., Grand Dictionnaire de la Psychologie, Larousse, Paris, 1999; Nesecret 3 din 88

Nesecret

Printre primii teoreticieni ai fenomenului stratificării sociale, implicit cel care a folosit iniţial termenul de status social, a fost Max Weber2. Sociologul german a dezvoltat o teorie ce propunea ideea că stratificarea socială are la bază trei piloni principali, acest cumul de factori sociali devenind cunoscut sub numele de ierarhia celor trei p: proprietatea, prestigiul şi puterea. Astfel, stratificarea socială devine rezultatul interacţiunii dintre bunăstare, renume şi putere. Max Weber identifică, pornind de la această teorie, mai multe mărci teoretice ale ierarhizării societăţilor prin influenţa puterii. Acestea sunt statusul social, puterea de clasă şi puterea politică. Realizând diferenţierea între situaţia statutară şi situaţia de clasa, Max Weber dă în primă fază termenului de status o tentă pur psihologică, sinonimă termenului prestigiu. Această semnificaţie se păstrează în sociologia şi psihologia nemarxistă contemporană, însă prin estomparea legaturii dintre poziţia de clasă şi status, ultimul termen este folosit adesea în concepţiile nemarxiste pentru a desemna doar distribuţia prestigiului. Ralph Linton3 îşi aduce aportul în ceea ce priveşte delimitarea înţelesului conceptului de status social în una dintre operele sale de căpătâi, The Study of Man. Una dintre observaţiile sale referitoare la abordările anterioare se referă la dstincţia dintre termenul poziţie socială şi cel de status social. Astfel, Linton afirmă că termenul poziţie socială prezintă unele imprecizii, nerecunoscând clar factorul temporal sau existenţa unor sisteme simultane de organizare în cadrul societăţii. Statusul a fost uzitat cu precădere pentru a caracteriza poziţia unui individ în sistemul de prestigiu al societăţii din care făcea parte, însă în sensul actual, noţiunea înglobează şi poziţia individului în fiecare dintre celelalte sisteme. Linton distinge totodată între statusurile actuale sau active şi statusurile latente. Un status se prezintă că fiind actual atunci când posesorul său îl exercită sau acţionează în cadrul său, la un moment determinat în timp. Celelalte statusuri rămân latente în momentul respectiv. Spre exemplu, un lucrător, când se află la locul de muncă, îşi exercită statusul său de muncitor. Acesta este statusul său activ, determinat de poziţia sa în diviziunea muncii, în specializarea profesională. În timpul pauzei de masă, statusul de muncitor devine latent şi se activează statusul de membru al grupului de colegi, bazat pe poziţia sa în cadrul acestuia. Relaţiile individului cu colegii pe parcursul pauzei sunt structurate în conformitate cu alte modele culturale, comparativ cu cele practicate în procesul muncii. La ora încheierii programului, mergând spre casă, statusul de muncitor şi cel din grupul de colegi de pauză vor deveni latente, iar el se va comporta conform statusului său din sistemul vârsta-sex al

2

Maximilian Weber (n. 21 aprilie1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic şi sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei şi administrării publice; 3 Ralph Linton (n. 27 februarie 1893 – d. 24 decembrie 1953) a fost unul dintre cei mai respectaţi antropologi americani ai anilor 20; numele său se leagă în principal de operele The Study of Man (1936) şi The Tree of Culture (1955); una dintre contribuţiile sale majore pentru antropologie a fost descoperire diferenţei dintre status şi rol; Nesecret 4 din 88

cât şi una subiectivă constând în aprecierea şi atitudinea persoanei faţă de propria poziţie pe care o ocupă. Acesta reglementează cu precizie comportamentul individului în mediul social. statusul cuprinde atât o dimenisune obiectivă. statusul defineşte persoana ca parte integrantă a societăţii. 5 Linton. Poziţia unui individ în cadrul grupului are astfel două dimensiuni: orizontală şi verticală. cât şi funcţionalitatea statusurilor nu pot exista decât în cadrul unei reţele de interacţiune specifică poziţiei sociale. ideile şi acţiunile sale. R. În accepţiunea sa. 4 Antropologia culturală este o disciplină ştiinţifică care studiază viaţa culturală a omului aşa cum este aceasta prezentă în societate şi istorie . Prin urmare. 1977. Din acest punct de vedere.. într-un anumit sistem. lucrătorul îşi va activa statusurile familiale de ginere sau fiu. ale comportamentelor statutare. d. Din perspectiva antropologiei culturale4. Ralph Linton a dat utilizarea termenului de status cu înţelesul de “colecţie de drepturi şi îndatoriri generate de locul ocupat de individ în societate” 5. Paris. statusul reprezintă cumulul de comportamente pe care o persoană le poate pretinde din partea altora. cât şi comportamentul altora faţă de acesta . cât şi acele comportamente ale celor din jur care trebuie să fie acceptate de individ cu satisfacţie. statusul cuprinde şi poziţia individului în celelalte sisteme: sistemul vârstă-sex. În concepţia lui Jean Stoetzel6. sistemul grupurilor asociative. acesta definind statusul ca locul pe care îl ocupă. Dimensiunea orizontală a statusului reprezintă reţeaua de contacte şi de relaţii reale sau posibile pe care un individ le are cu alţi indivizi situaţi la acelaşi nivel ca şi el. Combinând aceste două dimensiuni. Ajuns acasă. faţă de cea proprie. Realizarea optimă a scopului unei activităţi depinde de o corectă definire şi relaţionare a statusurilor în cadrul structurii generale a sistemului social. sau pe cele de soţ şi de tată. (n. observabile. dacă la el locuiesc socrii sau părinţii. în care drepturile şi îndatoririle sunt precise. exprimând atât îndatoririle cât şi drepturile persoanei.cu obiectele. Componenta verticală a statusului se referă la contactele şi relaţiile pe care individul le are cu persoanele situate pe trepte diferite. cunodcut ca fiind cel carea aintrodus în Franţa metoda sondajului de opinie. se obţine o definiţie pertinentă sub următoarea formă: statusul social este dat de ansamblul relaţiilor egalitare şi ierarhice ale unui individ cu alţi membri ai grupului său. sistemul activităţilor specializate. 6 Jean Stoetzel. ca un sistem protector care îi permite individului să avanseze cu încredere în viaţă. Le fondament culturelle de la personalite. în funcţie de situaţia concretă. Atât definirea. inferioare sau superioare. în lucrarea Le fondament culturelle de la personalite. definită prin elemente exterioare. Bordas.Nesecret societăţii. Desemnând comportamentele individului care sunt aprobate de către cei din jur. pag 54. statusul se manifestă ca sursă a sentimentului de satisfacţie personală. un anumit individ. 21 februarie 1987) este un sociolog francez. atribuindu-i respectivului definiţia sa socială. sistemul familial. în virtutea locului pe care îl deţine în viaţa socială. 23 aprilie 1910. într-un anumit moment. în aşa fel încât să se evite suprapunerile sau lipsurile. Nesecret 5 din 88 .

fiind parte a unui macrosistem de statusuri. reţele de poziţii. d. În cadrul culturilor distincte pot exista diferenţe importante în ceea ce priveşte definirea şi stabilirea rolurilor unor poziţii sociale. atenţionând asupra caracterului complementar al statusului. Talcott Parsons7. care continuă să fie recunoscut şi acceptat de membrii grupului. În contexte sociale diferite avem de-a face cu funcţii foarte diferite ale unuia şi aceluiaşi status. în unele societăţi. determinate de contextul sociocultural concret. Contribuţia pe care fiecare status. Grupurile organizate reprezintă deci. la totalitatea culturii dintr-o societate. Totalitatea drepturilor. o aduce în direcţia îndeplinirii ţeleului comun al grupului. 8 mai 1979) . cel puţin o poziţie. Fiecare status. membru într-un comitet. Nesecret 6 din 88 . structuri de poziţii pregătite pentru a atinge anumite scopuri. a dezvoltat o torie generală pentru a studia societatea . se poate afirma că grupurile sociale au structura unor organizări complexe. nu are semnificaţie în afara celor de care este conectat. tată. se află interrelaţionate şi sunt compatibile deoarece sunt organizate în vederea unor scopuri comune.sociolog american care a predat la universitatea Harvard între 1927 şi 1973. constituie funcţia sa. îndatoririlor şi a modelelor comportamentale respectate în anumite contexte pot aparţine unui alt sistem interacţional de poziţii sociale specific altui context. însuşi nou-născutul ocupând o poziţie. şi numai în mică măsură din caracteristicile obiective ale unor stări naturale. statusul de copil este pur şi simplu corelat cu ideea pregătirii pentru vârsta adultă. Majoritatea indivizilor care au depăşit vârsta leagănului ocupă mai multe poziţii: aceeaşi adolescentă. Aceste fiind spuse. unde toate elementele sunt interrelaţionate în anumite grade şi compatibile unele cu altele.13 decembrie 1902. înainte de a da piept cu responsabilităţile adultului. acelaşi bărbat poate fi soţ. nimeni nu poate fi ocupantul tuturor poziţiilor recunoscute în cadrul unui grup şi nici un individ nu poate fi parte. aceea de sugar. inginer. Din punct de vedere psihosocial. Fiecare individ ocupă. statusul de mamă nu poate există în afara celui de copil. efectiv. Abolind pentru o perioadă determinată trăsăturile indivizilor care ocupă anumite poziţii. în timp ce în altele. Fiecare status sau poziţie are în proximitate una sau mai multe poziţii cu care se află în relaţie. în orice societate. sensul său constă în a trăi o perioadă fără griji. este fiică. Astfel. şi anume.Nesecret Rolul funcţional al unui status este generat de contribuţia fiecărei poziţii la îndeplinirea scopurilor grupului sau instituţiei sociale. grupul social se prezintă ca un ansamblu de statusuri pe care le deţin indivizii componenţi. toate aceste atribute fiind derivate cu precădere din coordonatele fundamenatale ale respectivei culturi. nici cel de lider în afara celui de membru. Statusurile. într-un anume context social. soră. torie pe care a numit-o teoria acţională. Astfel . Astfel. În manieră similară. un singur satus poate genera funcţii diferite. în calitatea lor de cele mai mici elemente ale unui grup organizat. face 7 Talcott Parsons (n. afirm că atât structura cât şi înţelesul statusurilor se poate modifica în timp prin mutaţii calitative. responsabilă de clasă.

vârsta sau poziţia într-o anumită ierarhie. . pentru care individul optează sau face o serie de eforturi. cea prescrisă şi cea dobândită. . Hollander8 evidenţiază conformismul ca fiind un factor ajutător în procesul dobândirii 8 Paul Hollander (n.dobândite (prin profesie.după determinarea temporală. s-a remarcat ca jurnalist şi scriitor politic conservator. Statusul prescris face referire la acele caracteristic specifice unor persoane asupra cărora acestea nu au nici un fel de control sau au doar parţial.Nesecret diferenţa între statusurile de tip atribuit şi cele achiziţionate. printr-un efort din partea sa: statusul profesional. statusurile pot fi clasificate pe mai multe dimensiuni. sex.după modul în care au fost atribuite statusurile pot fi: . definită prin ierarhie. Există în schimb statusuri care par a deţine ambele caracteristici. şi cea conflictuală. este doctor în sociologie predând ca profesor emerit la Universitatea din Massachusetts. vârsta. .permanente . sex.prescrise (vârstă. Statusul de tip dobândit desemnează poziţia pe care un individ o câştigă în timp în cadrul grupului.formale (impuse de o instituţie oficială). a egalităţii. . accentuând relaţiile de dominaţie şi tensiune dintre acestea.informale (generate consensual în cadrul unor grupuri sau asocieri spontane). tipul de educaţie. naţionalitate. statusurile pot fi: . Nesecret 7 din 88 . Clasificarea statusurilor Intermediare între sistematicitatea societăţii şi multiplicitatea indivizilor. Clasificarea statusurilor se poate face pe baza următoarelor criterii esenţiale. Astfel de statusuri sunt cele precum rasa. Această diferenţiere între statusurile atribuite şi cele dobândite poate ajuta la măsurarea mobilităţii sociale. etnie. educaţia de exemplu. Cea consensuală. activitate politică. sexul. statusul datorat unor titluri dobândite.după tipul instanţei care le generează. Aceste două pot fi analizate deopotrivă în două maniere diferite. religie şi naţionalitate). cu origini ungureşti. accentuând interdependenţa funcţională între statusuri. Vorbim în acest caz despre statusuri precum profesia.temporare . generalvalabile în masa fenomenelor sociale: . printr-un procedeu specifc. Statusurile de tip atribuit sau prescris sunt acelea deţinute prin natura existenţei lucrurilor: vârstă. Fiecare dintre aceste criterii este la rândul său determinat prin alte două dimensiuni. sexul. de data aceasta formale: una manifestată în plan orizontal. statusurile pot fi: . apartenenţa religioasă. Statusurile achiziţionate sau dobândite sunt cele obţinute prin propria voinţă a individului. 1932) este o personalitate de marcă americană. şi una în cel vertical. . statusul politic. economică). Prima categorizare se realizează prin diferenţierea între statusul prescris şi statusul dobândit. printr-o iniţiativă. În primul rând se face clasificarea statusurilor în funcţie de conţinut.

Acestea sunt: vârsta. Există deasemenea şi statusuri de durată dobândite sau câştigate. determinând rolul de referinţă pe care un individ îl posedă. specific unei situaţii determinate clar. Realizările personale. d. conform poziţionării sale într-o ierarhie socială. sexul. iar statusul dobândit contribuie seminificativ la viaţa socială modernă. atribuindu-i-se astfel un status superior. rămânând în aceeaşi sferă de determinare. obligă acţiunile voluntare pentru a accede pe poziţii superioare. Majoritatea statusurilor permanente sau cu o durată mare sunt atribuite. 9 10 Parsons. şi cea obiectivă ce implică drepturile socio-legale ale individului. The Social System. celelalte statusuri devin latente. Prin comportamentul de conformare la normele grupului. Statusurile temporare pot fi situaţionale sau tranzitorii. rasa. 1897 . Statusul desemnează o poziţie în structura socială. 1968. dominând implicit totalitatea statusurilor adiacente şi reprezentând indicatorul cel mai eficient al poziţiei sociale generale a unui individ. Această evaluare poate avea atât caracter obiectiv. că “statusul prescris este specific societăţilor pre-moderne. etnia. Parsons afirmă. în special egalitatea sanselor pentru cetăţeni. Londra. educaţionale sau ocupaţionale sunt câteva dintre acestea. Statusul de referinţă este cel mai important status pe care o persoană îl poate ocupa. ce acţionează pentru anumite perioade doar pentru a stabili conexiuni între alte statusuri. Din moment ce fiecare persoană ocupă o multitudine de statusuri în cadrul sistemelor sociale în care se manifestă.”9 A doua diferenţiere este aceea între statusul obiectiv şi cel subiectiv. T. unde existenţa anumitor norme şi valori care derivă dintr-un angajament mai mare faţă de egalitate. de natură prescrisă sau dobândită. Statusul prezintă astfel două dimensiuni. cum putem identifica acel status care are cea mai mare importanţă? Sociologul Everett Hughes10 a afirmat că societatea este elementul reglator al acestei probleme. Collier-MacMillan Limited. Un status situaţional reprezintă o poziţie ocupată temporar pe parcursul unei situaţii particulare. aşteptându-şi activarea. sau aspirantul la statusul respectiv câştigă încrederea celorlalţi membri. prezentând un caracter moştenit prin diverse căi.. sau dintre status ca autopercepţie şi status ca poziţie socială. filiaţia. cât şi subiectiv. prin intermediul căreia individul este evaluat în funcţie de prestigiu şi reputaţie. autoevaluarea unei persoane fiind corelată cu modul de evaluare externă pe care acea persoana o primeşte de la alţi indivizi semnificativi pentru ea. conştientizarea individuală a prestigiului personal. Everett Cherrington Hughes (n. noul membru. după diverse criterii. Astfel în timp ce un individ deţine în cadrul unui anumit grup un anumit status. Statusurile tranzitorii sunt acele structuri sociale cu rol de conectori. După momentul de activare al statusurilor acestea pot fi manifestate sau latente. respectiv cea cu caracter subiectiv. 1983) a fost un sociolog american recunoscut pentru munca sa asupra relaţiilor etnice. Nesecret 8 din 88 .Nesecret unui status anume.

.Nesecret Calitatea de a fi bogat sau sărac poate fi un exmplu de status de referinţă. este de la sine înţeles că pe parcursul timpului s-au impus mai multe puncte de vedere referitoare la aceasta.în accepţiunea abstractă a termenului. (Turner.”11 (Feagin and Feagin.” [Turner. Termenul nerelaţionat cu individul al cărui obiect este. în special resurselor culturale insuficiente. educaţia şi oportunităţile la modul general. ca urmare a faptului că participă ca parte integrată mai multor astfel de tipare sociale. derivând din statusul pe care îl ocupăm. 1998] Termenul status. Astfel.. Statusurile dominante pot conferi persoanelor sentimente de demnitate sau stimă de sine crescute sau scăzute. este corect să afirmăm că fiecare individ posedă mai multe statusuri. 2003). 1988) Perspectiva conflictuală a analizării statusului se concentrează pe ideea statusului întruchipat în real. incluzând în acest caz sănătatea. acestea fiind rezultatul efortului comun al grupului de a-şi atinge scopul mai bine şi mai repede. funcţie de natura pozitivă sau negativă a valorizării statusurilor respective. poate fi folosit cu o dublă semnificaţie. Perspective de analiză a problematicii statusului social Considerând amploarea problematicii impuse de studiul statusului social. dar 11 problemele referitoare la status sunt strâns corelate cu problemele cetăţeniei Feagin. reprezintă în mod simplist o colecţie de drepturi şi a îndatoriri. “Apartenenţa unui individ la o anumită rasă sau etnie poate constitui deasemenea un statuts dominant într-o societete în care membrii grupurilor dominante practică o politică de marginalizare a membrilor ce provin din clase sociale. Noţiunea de status implică anumite opinii despre drepturile politice şi legale ale persoanelor în cadrul grupurilor sociale şi. 2003. reprezentând astfel poziţia individuală a unei persoane în raport cu întreg sistemul social. The Many Costs of Racism. McKinney K. Prin generalizare putem spune că statusul oricărui individ reprezintă suma tuturor statusurilor acestuia. prin urmare. implicit este de necontestat prezenţa mai multor unghiuri de abordare. Această perspectivă accentuează rolul diviziunii muncii în definirea statusurilor. Nesecret 9 din 88 . Perspectiva funcţionalistă preia noţiunea analitică a statusului. J. că dealtfel şi termenul cultură. Rowman & Littlefield. considerând că diferenţierea statusului "este mai ales rezultatul nesfârşitelor lupte pentru alocarea resurselor insuficiente. Statusul . reprezintă o poziţie specifică unui anumit tipar. rase sau etnii considerate inferioare pe baza unor principii reale sau presupuse. Aceşti indici nu sunt determinaţi genetic şi nici nu pot fi moşteniţi. indicând cum caracteristicile diferitelor poziţii sunt complementare cu ale celorlalte. Turner preferă perspectiva conflictuală. Motivul pentru care acest lucru este posibil constă în capacitatea acesor statusuri de a a influenţa celelalte domenii ale vieţii unui individ. Astfel în partea următoare a acestui capitol voi expune principalele perspective manifestate în domeniu.

Astfel oamenii sunt asociaţi cu statusurile lor doar prin participarea acestora în cadrul sistemelor sociale din care fac parte. este unul dintre conceptele esenţiale ale societăţii moderne. Cel de element relaţional. Pornind de la aceasta premiză se identifică o structură duală a termenului status social. de obicei aceasta alege să arate acest lucru. constituind elementul primar al ţesăturii sociale. apreciabile şi cu mare valoare. ocupantul său nu mai există ca entitate. folsindu-se de mijloace vizibile. Dacă luăm în considerare întreg ansamblu de statusuri pe care le ocupă o persoană în societate. Calitatea de element participativ. Nesecret 10 din 88 . reţea ce constituie de fapt lumea în care trăim. este dificilă o scindare clară între status şi persoanele în corelaţie cu care se manifestă acesta. Aceste mijloace se referă de fapt la anumite simboluri asociate cu ideea unor statusuri speciale. Un exemplu elocvent: statusul de Prim Ministru există şi când. rolul social. ajungem la conceptul de set de statusuri. acestea existând independent de persoanele care le ocupă. ce prezintă două atribute complementare. însă cele mai comune şi edificatoare exemple sunt legate în general de poziţiile sociale prestabilite: inelul pentru statusul de proaspăt căsătorit sau pur şi simplu căsătorit sau maşinile scumpe pentru oamenii bogaţi. Fiecare set de statusuri include un număr mare de poziţii pe care le ocupăm în sistemul social. Explicaţiile date cu referire la problematica statusului social demonstrează aceasta afirmaţie şi întăresc importanţa conceptului în cadrul lucrării de faţă. Statusul social. din motive obiective.Nesecret din moment ce aceste drepturi şi îndatoriri îşi găsesc exprimarea socială doar prin intermediul individului în sine. În momentul în care o persoană este mândră sau mulţumită de statusul pe cere îl posedă. de obicei moştenită. Această abordare susţine pe bună dreptate că statusurile sociale pot există fără ca o anumită persoană să le ocupe. Ca exemple: termenii soţie şi soţ reprezintă statusuri ale sistemului social de tip marital iar avocat şi judecător în cel judecătoresc. se regăseşte de fapt nucleul dur al teoriei sociologice conform căreia sistemele sociale nu pot fi reduse la indivizii care participă la îndeplinirea scopului acestora prin apartenenţa la structura lor. nefiind influenţat de întregul macrosistem social. Putem exemplifica nenumărate situaţii de acest tip. În acest principiu relativ simplu. poate fi demonstrată prin simplul fapt că statusurile reprezintă poziţii în sistemul social. interconectaţi atât la nivel individual cât şi la nivelul conexiunilor sociale între individ şi reţeaua multidimensională a societăţii. majoritatea sociologilor definesc statusul ca pe o poziţie socială ocupată de către un anumit individ într-un sistem social. În primele faze ale teoretizării problemei statusului social a fost lansată idea că termenul nu are decât semnificaţia unei poziţii sociale fixe. alături de dimensiunea sa manifestă. atât la nivel macro cât şi la nivel microsociologic.

Cu toate că Ralph Linton este recunoscut ca fiind primul care a utilizat termenul de rol în sens sociologic. F. Appleton-Century-Crofts. Rolul include atitudinile. aşadar. la ceea ce aşteaptă societatea de la el. “anticipaţiile legitime ale unor persoane asupra comportamentului faţă de ele.. valorile şi comportamentul prescris de societate oricărei persoane care ocupă un anumit status. semnificaţia unei astfel de poziţii existând numai în raport cu altele. Nietzsche12”13. New York. adesea controversată. care a exercitat o influenţă considerabilă. profilului său psihologic şi atitudinii sale generale faţă de status. Bourricaud. rolul se referă la ceea ce face individul cu statusul pe care-l ocupă. Din acest mediu fost împrumutat în cadrul ştiinţelor sociale. 14 15 Linton. Astfel în concepţia lui Ralph Linton rolul reprezintă “suma totală a modelelor culturale asociate unui anumit status”14. R. 1900) este unul din cei mai importanţi filozofi germani din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. folosindu-se pentru a caracteriza funcţia pe care o are o persoană situată pe o poziţie anume întrun context social. Acest înţeles îşi are originea în legăturile de rol pe care un grup sau un mediu social le prescrie prin raportare la două sau mai multe poziţii.. Editura Ştiinţifică. Poziţiile în cadrul grupurilor 12 Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. dar au alte statusuri”15. în scrierile filozofice acest termen a circulat încă de la sfîrşitul sec. Pentru o mai precisă definire a termenului.Nesecret 1. La fel ca în cazul actorului. R. Dacă statusul este ansamblul comportamentelor la care individul se poate aştepta din partea celorlalţi. 471. se impune analiza acestuia în corelaţie cu termenul de status social. Raymond Boudon şi Francois Bourricaud apreciază că “termenul de rol social a fost folosit cu sensul său sociologic încă în 1882 de filosoful german Fr. a luat naştere în mediul artei dramatice. Linton. potrivit calităţilor lui fizice. Rolul social Conceptul de rol. 1844 . Rolul social se defineşte ca tipar de comportare corelat cu caracteristicile unei poziţii sociale sau unui status şi desemnează punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de statusurile indivizilor şi grupurilor într-un sistem social. Rolul este de fapt generat de expresia individului care deţine un status specific. Bucureşti. p. Dictionnaire critique de la sociologie. Nesecret 11 din 88 .d.. R. intelectuale. fiind produsul unei interacţiuni cu caracter dinamic între legile şi tiparele atribuite unei anumite poziţii sociale şi spontaneitatea personală a subiectului. 1936. potrivit capacităţii sale profesionale. al persoanelor care fac parte din acelaşi sistem.2.1961. 13 Boudon. Poziţiile ocupate de indivizi au caracter relativ. şi rolul persoanei este dependent parţial de rolul celor cu care ea relaţioneaza în contextul social specific.. definind acţiunile actorului pe perioada unei reprezentaţii pe scenă. The Study of Man. Rolul include. Individul poate juca acest rol mai bine sau mai puţin bine. Fundamentul cultural al personalităţii. XlXlea. asupra gândirii filozofice a generaţiilor ce iau urmat. 1982.

Ca aspect dinamic al statusului.”18 Ralph Linton susţine ideea că rolul este de fapt un comportament explicit. Nesecret 12 din 88 .. este privit ca fiind unul dintre fondatorii psihologiei sociale. self and society.membri ai unui grup social. odată cu debutul secolului douăzeci la emergenţa conceptului de rol ca nefiind o noţiune caracterizată de o definiţie clară şi consensuală. care pot fi congruente sau incongruente. din legile care guvernează comportamentele partenerilor de interacţiune în cadrul diadelor de tipul medic-pacient. noţiune strâns legată de aceea de status şi care exprimă. Abordări ale problematicii rolului social Asistăm. 1931) a fost un filozof. într-o masură considerabilă reversul acestuia. 1934.Nesecret interpersonale îşi obţin înţelesul prin cacracteristicile adiacente fiecărei poziţii sau funcţii în parte. şef-subordonat şi generează în permanenţă relaţii de reciprocitate şi complementaritate. permise. dezirabile sau interzise prin caracteristicile poziţiilor proprii indivizilor. Aceste tipuri de relaţii se confundă total în noţiunea de rol. Ele alcătuiesc setul de roluri specific unei persoane. The Role-Set. H. G. ci dimpotrivă sub forma unei aglomerări de abordări şi definiri destul de diferite. general sau specific. emise fie de sociologie. cât şi o prescripţie normativă. 18 Merton. prescris sau emergent vizează constantele de comportament ale persoanei care construieşte o legătură socială mai mult sau mai puţin stabilă cu alţi indivizi.16 accentuând importanţa îndeplinirii rolurilor sociale . fiecare fiind generat de apartenenţa sa la sistemele de organizare la care participă în mod curent. Fundamentul cultural al personalităţii. sociolog şi psiholog de origine americană. K. Editura Ştiinţifică. fie el ideal sau real. În manieră similară acelaşi individ poate fi simultan deţinătorul unei serie de statusuri.. Bucureşti. deci acesta desemnează aspectul dinamic al unui status: “este vorba de ceea ce individul trebuie să întreprindă pentru a justifica deţinerea de către el a respectivului status”19. “Prin corelaţia cu statusurile sociale. considera că “învăţarea rolurilor sociale conduce la formarea personalităţii şi asigură funcţionarea colectivităţilor umane”17. R. pag 96. 1957. Problems în Sociological Theory. Mind. fiecărei persoane îi sunt proprii la un moment dat mai multe roluri sociale. sunt tocmai normele acestuia. Indiferent însa de abordare. R. S-a propus chiar utilizarea termenului de rol social pentru a desemna aspectul prescriptiv al conduitei asociate unui status şi termenul de conduită de rol pentru comportamentul efectiv al persoanelor sau grupurilor cu statusuri sociale determinate.1863. rolul. rolul social exprimă atât un comportament efectiv. Principalii factori reglatori ai producerii şi schimbului de comportamente cerute. 19 Linton. d. 17 Mead. psihologie şi psihosociologie. Astfel nu numai că este deţinătorul acestor 16 George Herbert Mead (n... Sociologul american George Herbert Mead. Un status anume aparţinând unui sistem social poate fi deţinut de către un individ iar rolul asociat acestuia poate fi cunoscut şi realizat simultan de mai mulţi indivizi.

realizare (performanţă).. aceştia se transpun ca personaje sociale adoptând conduite şi atitudini prestabilite de societate. în orice societate. un comportament explicit care este parte a unui rol legat de un status. generând adevărate tragedii manifestate în conştiinţa şi comportamentul acestuia. Adoptând comportamentul unui actor de teatru. . poate contrazice rezultatele unui comportament explicit.Nesecret statusuri. Comportamentele în sine nu se ciocnesc datorită diferenţei de timp. „Cel mult. ca urmare a faptului că există diferenţe sensibile de interpretare a rolului în funcţie de personalitatea actorului. . atunci când acestea converg în mod normal la aceiaşi indivizi. Această constrângere a libertăţii personale de către rolul social este parţială. când anumite statusuri ce presupun roluri incompatibile converg asupra aceluiaşi individ. Linton a emis ideea conform căreia rolurile sociale corespondente statusurilor latente sunt menţinute temporar pe planul al doilea. rolurile sociale sunt în mod normal ajustate unul la altul. 111 Nesecret 13 din 88 . R. deoarece acestea sunt activate în momente diferite. dar este şi conştient de specificul rolurile cerute de fiecare dintre acestea. În efortul său de a crea o diferenţiere între statusul de tip activ şi cel latent. Astfel.specificitate . Cu toate acestea.particularism. Acelaşi lucru se probează şi în cazul statusurilor din sisteme diferite. care exprimă extremele între care oscilează acţiunea în raport cu valorile cuprinse între aceste limite şi anume: . rolurile sunt jucate conform acestor aşteptări. 20 Linton. Rolurile se prezintă astfel sub forma unor modele care reglementează acţiunile indivizilor.difuziune.neutralitate afectivă.calitate (atribuire) . Fundamentul cultural al personalităţii. care este o parte a unui alt rol” 20. dar ele rămân în continuare elemente constitutive ale echipamentului cultural al persoanei. alteori. iar rolurile asociate statusurilor în cadrul aceluiaşi sistem sunt de obicei bine adaptate unul la altul şi nu generează conflicte. Tallcot Parsons a abordat varianta conform căreia rolurile sociale au ataşate o serie de constrângeri normative. p. Aceste limitări au caracter legic şi prin asocierea lor cu fiecare rol în parte generează aşteptările de rol cu efect principal în diminuarea incertitudinii la nivelul interacţiunii dintre indivizi.universalism . contrar acestora. în ciuda faptului că provin din sisteme diferite. el nu va reuşi niciodată să exercite simultan toate aceste roluri. Bucureşti. Linton explică lipsa ciocnirilor între atributele rolurile care sunt asociate statusurilor multiple ce sunt îndeplinite de un anumit individ. Uneori. pe perioada în care persoana acţionează în cadrul acestuia. Linton admite şi existenţa cazurilor rare. . El a construit unele perechi de variabile. Editura Ştiinţifică.afectivitate .

imaginate. performanţă. Dictionnaire critique de la sociologie. în timp ce acelea dintre el. prescris. 474. amorfe). pag. În îndeplinirea rolului său. Principalele tipuri de roluri sociale au fost elaborate în funcţie de următoarele criterii de bază: . se referă la un individ bine determinat. poziţie. intermitente. Relaţiile între funcţionarul de bancă şi clienţi sunt neutre afectiv. iar particularismul. .21 În stabilirea acestor perechi de variabile. în timp ce rolul de fiu este atribuit. În conformitate cu aceste criterii au aparut o serie de tipologii ale rolului social. afectivitatea şi atribuirea sunt aspecte ale tradiţionalităţii. .prin raportarea la statusurile corespondente (vârsta. sex. şi părinte sunt afective. Funcţionarul de bancă dezbate şi tratează cu clienţii săi numai subiecte bine precizate. Parsons este influenţat de Max Weber.după constanţă (permanente. profesie. . impuse. personale). specificitatea.după criteriul temporalităţii (prezente. preformate). În acest caz.. virtuale.Nesecret Aceste perechi de variabile descoperite de Parsons facilitează crearea unei tipologii a rolurilor. viitoare). acesta este nevoit să-şi trateze toţi clienţii în aceeaşi manieră. părintele său. astfel impunându-se multiple încercări de ierarhizare şi clasificare a acestora. familie. . flexibile. Boudon şi Bourricaud susţin această abordare demonstrând existenţa acestor variabile prin rolul specific funcţionarului de bancă. Nesecret 14 din 88 . generate de situaţii de stres). visate. . difuziunea. Rolul de funcţionar de bancă presupune realizare. Respectul de natură filială pe care acesta îl manifestă.după forma de manifestare (rigide. 1982. că fiu. rolul de fiu fiind însă unul cu caracter particularist. simbolice). rolul său este universalist. În contiunare voi menţiona principalele tipologii de roluri sociale cât şi criteriile universale în funcţie de care au aparut acestea. neutralitatea afectivă şi realizarea sunt proprietăţi ale culturii raţionale.după nivelul la care se produc (instituţionale.după raportul cu realitatea şi atitudinea subiectivă pe care o presupun (refuzate. . Bourricaud. îar în cazul celui de fiu acesta discută pe teme varii având caracter difuz.în funcţie de cotribuţia persoanei (create. Clasificarea rolurilor sociale Problematica rolurilor sociale este una de o complexitate cel puţin egală cu cea a statusurilor sociale. De menţionat este faptul că aceste tipologii sunt strâns legate de viziunea proprie a fiecărui 21 Boudon. Paris. .din punct de vedere al libertăţii pe care o presupun (asumate liber. din perspectiva căruia universalismul.). grupale. R. intâmplătoare). dând o notă de specificitate rolului său.

Altfel spus. În termeni generali. pe când cele legate de vîrstă sunt mai puţin clare. Ralph Linton introduce o altă diferenţiere. Albouy arată că între aceste roluri există o legătură. 1968.Nesecret teoretician în domeniu..roluri biosociale. în cazul acestui tip de rol. sau odata cu atingerea unui prag de vârsta. S. După Anne Marie Rocheblave-Spenlé. Collier-MacMillan Limited. nu toate prescripţiile rolului social au aceeaşi importanţă pentru conduită: “unele sunt esenţiale şi obligatorii. referitoare la comportamentul său cu privire la alţi indivizi. Din punct de vedere al clarităţii. deci nu este exclus ca unele tipuri să fie întâlnite la mai mulţi autori sub denumiri diferite. Întrebuinţarea cea mai răspândită a termenului rol este aceea de punere în act a rolului prescris. Pe de altă parte.caracterizate de aşteptările existente în mediul social al deţinătorului. Comportamentul efectiv al indivizilor tinde să corespundă cu ceea ce se aşteaptă de la ei.instituţionale: . . aşteptările celorlalţi fiind mai precise.roluri de asociaţie. rolul prescris şi rolul personal sunt asemănătoare. Nesecret 15 din 88 .rolurile puse în act . există trei categorii de roluri: . membru al grupului). naşterea reprezintă factorul principal de determinare. fie cel de bărbat. rolul subiectiv şi rolul pus în act au tendinţa de a coincide. .roluri personale(subiective) .roluri profesionale. rolurile sociale pot fi impuse sau prescrise şi dobîndite sau achiziţionate.roluri personale . însă reprezentând acelaşi tip de rol social în esenţă. Asemenea statusurilor.caracterizate de aşteptările specifice pe care deţinătorul unei poziţii le percepe că aplicabile la propria conduită . caste sau grup religios sunt roluri prescrise. rolurile bazate pe calitatea înnăscută a unui individ ca membru al unei clase sociale.conduitele efective ale unui individ în raport cu alţii. 22 Parsons. Nivelele de vârsta sunt deasemenea asociate cu nivele de aşteptări diferenţiate. Rolul social de tip prescris este de obicei dobândit prin naştere. T. Într-un sistem social bine integrat. referindu-se la rolul social dobândit şi la cel prscris. Albouy identifică deasemenea 3 categorii de roluri: . există multiple diferenţieri între rolurile sociale: cele profesionale sunt mai clare. Unul dintre cele mai generale roluri sociale de acest tip se referă la rolul de sex al unui individ: fie cel de femeie.roluri prescrise . . Londra. S. altele sunt benevole iar o serie de prescripţii introduc interdicţii comportamentale”22. Acest lucru are repercursiuni în planul integrării sociale şi socioprofesionale. . . The Social System.roluri în grupuri restrânse (lider. Astfel.

. Dimensiunea sa normativă se referă la cultură în sine şi totodată are un puternic caracter relativ cu o dinamică specifică. fiind câştigat sau meritat de către acesta. având un puternic caracter cultural.atributele secundare. acesta prezintă un set de caracteristici general valabile: rolul este dimensiunea dinamică a statusului. F. Caracteristici şi funcţii ale rolului social Făcând abstracţie de diferenţele de tip. capacităţilor şi proceselor psihice în raport cu jocul de rol. a căror absenţă sau modificare schimbă radical identificarea rolului. în timp ce altele pot să interfereze real cu funcţiile respective. Nu toate acţiunile şi comportamentele celui care deţine un status anumit.Nesecret iar în manieră reducţionistă putem afirma că orice rol care nu este dobândit este prescris. Analiza rolurilor sociale Având în vedere structurile sociale complexe în care individul este angrenat şi implicit în Nesecret 16 din 88 . acest tip de rol social reprezintă rezultatul acţiunilor şi eforturilor posesorului său. Pentru a exemplifica această tipologie putem menţiona roluri precum acela de doctor. Nodel în funcţie de al cărui model vom deosebi trei tipuri de atribute ale rolului: . Astfel. . sunt esenţiale în raport cu funcţiile acestui status. precum şi la asigurarea integrării personalitaţii în plan intern. un acord general. Aşadar. Funcţiile principale pe care rolurile sociale le îndeplinesc se referă la reglarea raporturilor sociale prin intermediul normelor şi modelelor socioculturale şi prin reţeaua de relaţii pe care le determină între membrii grupărilor sociale. există în interiorul acestuia şi nu poate fi separat de noţiunea de status social. sau general în armată. Unul dintre teoreticienii acestei probleme a fost S. manieră în raport cu care există. inginer.atributele periferice. rolurile sunt strâns legate de normele privitoare la maniera individului de aşi asuma funcţiile care decurg din status. Funcţiile unui status depind de menţinerea anumitor tipuri de relaţii între cei care ocupă o poziţie şi ceilalţi.atributele fundamentale. toate rolurile sociale prezintă anumite atribute generale. Rolul de tip dobândit este acel rol care este ales sau câştigat de individul al cărui obiect este. în sânul grupului. a căror modificare sau absenţă duce la apariţia unei diferenţe în perceperea eficacităţii rolului . Atunci când sunt prescrise. iar în plan extern prin racordarea la obiectivele şi exigenţele activităţii sociale de grup. indiferent de gradul de variaţie al acestor atribute fundamentale ale rolului social. a căror absenţă sau variaţie nu afectează eficiţa rolului şi nici perceperea sa. nu poate exista în afara unui mediu social. prin focalizarea însuşirilor. cât şi de modalităţile specifice de abordare.

la nivel micro-sociologic.2. Astfel.. spiritul de disciplină. Conflictul de rol – factor destabilizator al identităţii sociale: 23 24 Merton. simultan sau succesiv. prin continua lor creştere în complexitate. individul este supus unor presiuni sociale care îl obligă să-şi dezvolte anumite trăsături de personalitate. supunerea necondiţionată faţă de reguli. o serie de roluri între care există un ansamblu de interacţiuni şi condiţionări reciproce. La nivel instituţional.23. a coerenţei comportamentale. asumarea oricărui rol presupune o situaţie relaţională. R. J. prin interpretarea rolului social. formaţiune ce reprezintă un agregat social primar. 1. Social Theory and Social Structure. rolul este analizat ca element de facilitare a exprimării şi obiectivării persoanei din punct de vedere social. Cazeneuve.Nesecret care acesta trebuie să-şi manifeste seturile de roluri. nu numai rolul social influenţand personalitatea. Astfel fiecare persoană poate îndeplini.. 1957. o dezvoltare a capacităţii membrilor acesteia de a juca diferite roluri şi de a reliza un echilibru permanent între poziţiile acestora în sistemul social şi modalităţile prin care le exprimă. încărcat cu importanţă deosebită în funcţionarea societăţii în ansamblu. 1976. în care ansamblul rolurilor din cadrul grupului sau organizaţiei se completează reciproc. cu precadere a societăţilor moderne care presupun. K.. putem conchide că rolul social este parte integrată a binomului status-rol. ci şi aceasta. În urma acestei incursiuni în problematica rolurilor sociale. precum prudenţa. rolul este reprezentat prin natura şi caracteristicile sistemului de norme şi modele prin care este prescris rolul corespunzător uni anumit status social. Tipurile de relaţii dintre rolurile îndeplinite de o persoană sunt esenţiale pentru asigurarea echilibrului psihic. se deosebesc trei nivele principale de analiză a rolurilor sociale.“Între rolul social şi personalitate există o strînsă interdependenţă.”24 În ceea ce priveşte nivelul referitor la interacţiune. precum şi prin raportul pe care îl menţine cu acestea. Dix grandes notions de la sociologie. Nesecret 17 din 88 . compatibilităţii şi performanţei sociale. La nivel individual. contribuind la modificarea prescripţiilor de rol.

sau ale unor persoane diferite aflate în interacţiune directă. indică şi necesitatea ordinii. Consensul este cu atât mai ridicat cu cât atracţia mutuală este împărtăşită predominant în cadrul relaţiilor interpersonale din grup.Nesecret 1. Aceste disfuncţionalităţi specifice interacţiunilor sociale între structuri şi funcţiile acestora conduc. Cauza fundamentală a conflictelor interpersonale se regăseşte în coeziunea grupurilor. dar şi o stare tarată. existenţa doctrinelor şi ideologiilor diferite specifice unor grupuri sociale. incompetenţa. Prima dintre acestea se referă la sursele de conflict ce sunt determinate de condiţiile socioculturale. fie ele individuale sau de grup. printre care şi conflictul de rol sau cel dintre rol şi status. obiectivele şi scopurile grupului. asumare şi exercitare a rolurilor. inconsistenţa sau ambiguitatea regulilor şi modelelor specifice unor roluri corelative. interacţional şi individual. cea psihosocială se materializează exclusiv prin raporturile interpersonale şi reflectă în conţinutul său o serie de antinomii ce apar pe fondul relaţiilor dintre două sau mai multe persoane sau grupuri. fie în alterările care intervin în raporturile interpersonale în ceea ce priveşte înţelegerea şi exercitarea unor roluri.1. generată de incompatibilitatea sau incongruenţa a doua sau mai multe roluri interpretate de un singur individ. apărută pe fondul unei crize. la stări tensionale şi conflictuale în societate. inegalitatea ponderii rolurilor şi statusurilor în cadrul diviziunilor sociale. aceştia generând conflicte la nivel individual. existenţa crizelor morale şi axiologice. anxiogenă şi disfuncţională în plan comportamental. proliferarea rolurilor în societatea contemporană. percepţie. competenţa profesională.Cauzele conflictelor de rol se regăsesc fie în divergenţele apărute la nivelul mecanismelor de expectaţie. situaţie întâlnită în zona de Nesecret 18 din 88 . Conflictul. Maisonneuve considera că sursa acestor conflicte poate aparţine oricăruia dintre nivelurile de analiza a rolurilor : instituţional. în mod paradoxal. Sursele conflictului de rol Conflictul de rol se defineşte ca stare psihică tensională. sarcinile. în mod implicit. Se pot constitui astfel trei categorii principale de încadrare a cauzelor ce determină conflictul de rol. Astfel. Elementul central al coeziunii îl constituie consensul membrilor grupului în raport cu problemele. la o stare tensionată ce survine în cadrul unor interrelaţii sau în procesul de confruntare a opiniilor divergente. Conflict de rol – delimitări conceptuale Conflictul se referă. El poate fi şi interpersonal. şi intrapersonal. inegalitatea socială în sine. Din corpusul complet al cauzelor conflictelor distingem o serie de factori subiectivi cum ar fi: atitudinea. Spre deosebire de alte abordări ale conflictului. şi social. J. Apariţia conflictelor sociale este fundamentată pe baza unui determinism structural-funcţional: existenţa structurilor cu interese contradictorii.2.

O a doua categorie a surselor conflictului de rol vizează nivelul interacţional al socialului. nesiguranţa generată de necunoaşterea felului în care se poate evolua spre statusuri superioare. precum şi conformarea persoanei respective la normele. în favoarea alteia. înglobând cauze precum neconformitatea între aşteptările şi conduitele de rol ale unor persoane aflate în relaţie directă. printr-o delimitare precisă a structurii din care individul urmează a face parte. unde normele şi modelele socioculturale au caracter incongrunent sau contradictoriu sau cele în care subiectul nu aderă. anxietatea provocată de necunoaşterea responsabilităţilor specifice unui anumit rol. moral sau ideologic la rolul său. statusuri şi ocupanţii acestora. precum şi ezitarea cauzată de necunoaşterea aşteptărilor celorlalţi în privinţa capacităţii proprii sunt cele mai frecvente situaţii în care apare ambiguitatea de rol. Nesecret 19 din 88 . Astfel. nesiguranţa dată de nesesizarea diferenţei de evaluare a perfomanţei în structura socială sau organizaţională. Momentele în care subiectul este plasat într-o poziţie de intersecţie. generează puternice conflicte între sine şi manifestarea acestuia în social. precum şi corelarea improprie a funcţiilor diferitelor roluri în cadrul unor grupuri sau organizaţii devin posibilul motor al unui conflict de rol. De fiecare dată când un individ este obligat să joace un nou rol în cadrul unui grup. se identifică anumite concepte legate de rol. Aceasta poate apare fie când un individ nu ştie cu exactitate care este rolul său într-o situaţie dată. Analiza mecanismului apariţiei conflictului de rol Pe fondul acestor trei categorii cauzale. valorile şi cerinţele grupului. apare ambiguitatea de rol. A treia şi ultima categorie acaparează elemente declanşatoare de conflicte ce apar de regulă în situaţiile conflictuale trăite la nivel individual. fiindu-i impusă o situaţie pe care o consideră inacceptabilă. precum şi a regulilor şi îndatoririlor personale se asigură un sentiment de siguranţă.Nesecret intersecţie a două sau mai multe culturi. diferă de cea a persoanelor cu care intră în contact prin intermediul rolului respectiv. sau de fiecare dată când acesta este nevoit să iasă din structura socială la care era apartenent. competiţii interpersonale pentru asumarea concomitentă a aceluiaşi rol. Aceasta poate fi redusă prin stabilirea unor aşteptări bine delimitate legate de rolul pe care individul trebuie să-l joace ca parte a noului sistem. Unul dintre aceste concepte este ambiguitatea de rol . precum şi cele în care subiectul este contrariat de incompatibilităţile unor exigenţe aparţinând unui rol mixt. în general referindu-se la situaţiile concurenţiale ce apar între roluri. concepte prin care se explică mecanismul conflictului de rol. fie când concepţia pe care o are faţă de rolul pe care urmează să îl joace. grupuri sau categorii sociale. evoluţia rapidă a rolurilor în raport cu statusurile şi modelele comune pe care se fundamentează. Astfel.

Acesta se referă la totalitatea rolurilor pe care un individ şi le însuşeşte şi le interpretează în varii situaţii şi contexte. Un exemplu de comportament care aplică metoda aşteptărilor de rol pentru eficientizarea unui proces socioprofesional este cel al managerilor care îşi doresc angajaţi cu iniţiativă. fie categorisirea alegerilor făcute de respectivul individ drept eşecuri sau devieri de la norma socială sau organizaţională. nepot. Studentul militar trebuie să fie concomitent student şi militar. nepot prin alianţă. Având în vedere complexitatea structurii sociale actuale. aşa cum comportamentul pe care îl afişăm faţă de prietenii apropiaţi nu este acelaşi cu cel afişat faţă de prietenii de la serviciu sau faţă de prietenii ocazionali. copil. fie de eforturile aceloraşi indivizi de a elimina apectele ambigui legate de un anumit rol sau situaţie. În cazul specific al studentului militar. respectiv să-i pună în pericol identitatea socială. Rigorile militare şi ermetisul grupului militar se răsfrâng negativ asupra spiritului inovator. faţă de membrii familiei comportamentul diferă în funcţie de rolul de părinte. pun în pericol formarea individului în ceea ce priveşte profesia de militar. Motivele care constituie baza acestui fenomen sunt generate fie de tendinţa indivizilor de a atribui ţintei procesului perceptiv propriile aşteptări legate de rolul specific unei anumite situaţii. o persoană se comportă diferit în cadrul familiei comparativ cu grupul de prieteni sau cu angajaţii de la firma la care lucrează. Aşteptările legate de rolurile pe care o persoană se presupune că trebuie să le joace la un moment dat poate genera fie conformarea individului la acestea. fapt ce presupune o abilitate excepţională din partea acestuia. dându-le Nesecret 20 din 88 . Aceştia le vor face cunoscute angajaţilor aşteptările lor legate de activităţile pe care cei din urmă trebuie să le desfăşoare. este ceea ce specialiştii numesc efectul de halo. liber şi uşor rebel al statusului de student. precum şi diferenţe majore între cerinţele unor roluri şi capacitatea individului vizat să le îndeplinească. cât şi într-o organizaţie. în majoriatatea cazurilor.Nesecret Un alt concept important în înţelegerea problematicii conflictului de rol. iar atributele enumerate ca specifice studentului. este acela de set de roluri. Astfel. este un posibil factor declanşator al conflictului de rol. excepţie făcând situaţiile în care comportamentul deviant conduce la rezultate pozitive. individul se va supune aşteptărilor generate de rolurile sale în societate sau organizaţie în defavoarea efortului de a le modifica. Unul dintre componentele modului în care percepţia influenţează comportamentul individului în general în societate. în defavoarea altora. de pildă cea militară. respectiv fenomenul de evaluare a unui individ din perspectiva unei trăsături sau caracteristici. setul de roluri. în setul de roluri pe care acesta îl posedă întâlnim adesea roluri contradictorii. Acesta se află permanent în situaţii care tind să-i scindeze personalitatea. sau mai exact modul în care un individ reuşeşte să organizeze şi să manipuleze diferitele roluri din cadrul setului de roluri pe care îl posedă. Astfel. De asemenea. bunic.

tensiune şi frustrare. Acest fenomen se manifestă cel mai acut când îşi are rădăcinile în roluri ce sunt sudate afectiv de individ.Nesecret posibilitatea de a se afirma. Membrii organizaţiilor au tendinţa de a promova pe baza unui răspuns pozitiv la cerinţele rolului pe care trebuie să îl îndeplinească în respectiva structură. dacă aceeaşi manageri vizează o responsabilizare a subordonaţilor. Deficienţa resurselor. ale talentului sau motivaţiei. în cele din urmă respectivii semeni să ajungă să se comporte asemenea animalelor. ar putea considera neplăcută munca de birou. cât şi efect al conflictului de rol. sau un exemplu apropiat problmaticii specifice studenţilor militari. la un nivel scăzut al proporţionalităţii rolurilor. din supraîncărcarea rolului şi este atât cauză. deficienţă ce duce la adaptarea slabă la cerinţele unui rol şi aproape inevitabil la presiunea de rol poate fi ilustrată prin exemplul unui doctor ce nu dispune de un cabinet bine echipat sau de un cercetător ce nu are un laborator corespunzător. slaba performanţă în ceea ce priveşte aspectul neplăcut al rolului de îndeplinit. comportamentul nostru va fi în conformitate cu respectivele aşteptări pentru ca. acest fapt realizându-se până în momentul în care îşi ating nivelul de incompetenţă. urmând un declin. În acest caz. Generalizând şi ducând exemplificarea către exagerare. poate afecta considerabil alte aspecte ale acestuia. Asumarea rolurilor implică adesea anxietate. De asemenea. ce presupune completarea multor documente. sau a dezavantajelor competiţionale. un militar devotat. De exemplu. Acest principiu explică de ce se întâmplă des ca organizaţiile să nu funcţioneze eficient iar problema răspândirii presiunii de rol asupra membrilor să fie una crescută. compromiţând întreaga problematică specifică acelui rol şi în consecinţă provocând tensiuni la nivelul individului în cauză. însă este posibil ca acesta să nu găsească motivaţia suficientă pentru a îndeplini cerinţele de bază ale acelui rol. inter sau intra rol. din lipsa resurselor. care este pasionat de arta militară. O adaptare scăzută la cerinţele rolului poate rezulta din deficienţe ale îndemânării. Relaţiile de tip competitiv cresc standardele suficienţei de rol peste ceea ce ar fi putut fi dealtfel niveluri total satisfăcătoare ale performanţei pentru rolul în cauză. îi vor trata pe aceştia ca şi cum ar fi deja responsabili. concept ce este deasemnea un angrenaj-parte al întregului mecanism al declanşării conflictului de rol. confirmându-ne astfel aşteptările. dacă ne aşteptăm ca într-o situaţie dată semenii noştri să se comporte asemenea animalelor. Indivizii îşi asumă sau sunt obligaţi adesea să îşi asume roluri pentru care nu au pregătirea sau abilităţile necesare. Aşadar un individ ce are de îndeplinit cerinţele unui anumit rol se poate identifica pe sine ca fiind potrivit acestui rol . acestea putând fi rezumate ca manifestarea a presiunii de rol. Această reacţie de stres generată de manifestarea rolurilor sociale rezultă ca urmare a performanţei sau a fricii de performanţă. Novicele ce ocupă un rol anume işi îndeplineşte de obicei sarcinile la un nivel redus până reuşeşte să câştige experienţă. un student pilot ce nu poate învăţa şi exersa Nesecret 21 din 88 .

este adesea moderat de beneficiile multiple ce converg din îndeplinirea acestora. O alternativă ar fi abandonarea rolului sau slăbirea identificării personale cu cerinţele acestuia. de incapacitatea individului de a satisface exigenţele rolului social. Posibilitatea alegerii dintre sau între rolurile aflate în dispută poate reduce presiunea de rol rezultată în urma supraîncărcării rolului în cazurile în care acumularea rolurilor este insuficientă. Redirecţionarea identificării personale către alte roluri pentru a obliga gradul de adecvare scăzut al individului la rol să se diminueze în importanţă poate rezolva aspectul plauzibilităţii rolului. Incongruenţa rolurilor sociale poate genera conflicte inter-rol. Stresul asociat rolurilor multiple. Atunci când dezagregarea rolurilor în funcţie de importanţă eşuează din cauza generalizării sistemului de valori al Nesecret 22 din 88 . conflictele inter-rol pot fi rezultate ca urmare a diferenţei dintre caracteristicile de personalitate ale purtătorului de rol social şi prescripţiile de rol social. conform principiului acumulării rolurilor. Supraîncărcarea rolului este o problemă comună în problematica rolurilor şi a conflictului de rol. menifestată prin îndeplinirea rolului fără a rezulta efecte negative pentru actant. În schimb alegerea nu va fi întotdeauna în această direcţie deoarece un rol mai puţin închegat. spre cea a conflictului de rol. aceea de a zbura. ce obligă alegerea rolului proxim. întâlnindu-se în situaţiile în care indivizii joacă mai multe roluri decât pot. lunile şi zilele până la data pensionării nefiind unul dezirabil. însă nu şi pe cel al funcţionalităţii. energie. Deasemenea. alegerea unui rol mai puţin dezvoltat poate fi irevocabilă că urmare a unor situaţii specifice. Împreună.Nesecret cerinţa elementară a rolului său specific. beneficii ce pot fi maximizate de posibilitatea că anumite cerinţe comune ale rolurilor multiple să fie îndeplinite simultan sau combinat. aceste concepte prezentate mai sus. în termeni de timp. Acestă modalitate nu este una eficientă pentru combaterea presiunii de rol. sau resurse disponibile. Am menţionat deja că o abordare compartimentată a rolurilor poate reduce presiunea de rol şi chiar anula condiţiile premergătoare conflictului în multe situaţii. precum ocupaţia sau chiar un rol recreaţional poate asigura resursa necesară pentru a asprijini un rol mai puternic precum cele din cadrul familiei. definesc sfera conflictului de rol. exemplul muncitorilor care încep să numere anii. Această metodă însă cade în momentul apariţiei crizei. Alegerea evidentă este aceea de a devota mai mult timp şi energie rolului de care subiectul este mai mult legat. reprezentând etape specifice drumului de la starea de normaltate. Conflictele inter-rol şi cele intrarol depăşesc limitele supraîncarcării de rol şi pe cele ale tensiunii de rol. presupunând anumite comportamente generate de un rol ce încalcă valorile generate de un altul. La rîndul lor. în anumite momente. O soluţie în cazuri de acest gen este aceea de a continua pregătirea sau de a depune eforturi suplimentare pentru a asigura resursele necesare îndeplinirii rolului. ca urmare a dotării slabe a şcolii de pilotaj: resursă de aviaţie redusă sau inexistentă.

aflat în dezacord cu sentimentele. concomitent trebuind să-şi dezvolte capacitaţile comunicative şi intuitive pentru a se dezvolta intelectual şi pentru a putea satisface cererile profesorilor. Odată ce timpul şi resursele limitate preîntâmpină adesea acordarea atenţiei egale către toate funcţiile unui status. ce percep rolul central în maniere diferite. deoarece prevederile care decurg din status impun un anumit comportament de rol.Nesecret individului. Această situaţie implică investirea într-un singur rol atât a stilului algoritmic cât şi a celui euristic de îndeplinire a cerinţelor acestuia. Conflictul intrarol apare deasemenea deoarece rolurile încorporeză adesea funcţii multiple. fiecare rol diferenţiat în structura organizaţiei presupune responsabilitate pentru a funcţiona şi abilităţi specifice nivelului de performanţă alocat. Astfel vom identifica conflictul de tip intrasubiectiv şi pe cel de tip intersubiectiv prin adoptarea unui sistem referenţial centrat pe individ ca principal factor de existenţă a rolurilor sociale. să distingem conflictul inter-rol şi pe cel intrarol. Însăşi natura puternic ierarhizată şi complexă a organizaţiilor asigură condiţiile apariţiei conflictului de rol. conflictul situîndu-se între nivelul exterior. reflectând propiile interese şi valori. acesta fiind obligat să se supună rigorii militare şi să îndeplinescă rolul unui executant dar. Nesecret 23 din 88 . Aceste diferenţe de abordare a problematicii conflictului de rol reprezintă de fapt sistemul de referinţă în raport cu care se realizează categorizarea. Conflictul intrasubiectiv se consuma în interiorul persoanei. însă în corelaţie cu subiectul uman. prin optarea pentru sistemul de referinţă bazat pe rol în sine. Din cealaltă perspectivă. ideile şi percepţiile pe care persoana le are despre modul în care vede rezolvarea problemei respective Conflictul de tip intersubiectiv se referă la conflictul ce apare între două sau mai multe persoane ale căror obligaţii de rol sunt incompatibile. oricât de competent ar fi. dincolo de limitele rolurilor sale specifice. se supune la rândul său unui superior. normativ şi un nivel profund. urmând că prin eliminarea viziunii centrate pe persoană. deci conflictele se manifestă între două roluri diferite susţinute de persoane diferite. reprezentat de sine. Tipologia conflictului de rol Termenul de conflict de rol prezintă două posibile diferenţe de abordare manifestate în patru tipuri principale de conflict de rol. Complexitatea organizaţiilor contribuie astfel la apariţia conflictului de rol datorită faptului că rolul central presupune interacţiuni cu alte roluri alternative. performanţa efectivă a unei funcţii o poate submina pe cea a unei alte funcţii. necesitând astfel menţinerea unui echilibru delicat în îndeplinirea respectivului rol. Conflictul intrasubiectiv se regăseşte în abordarea problematicii conflictului de rol tratat că fenomen intrasubiectiv ce apare sub forma conflictelor între rol şi sine. iar orice specialist. organizaţiile sunt sisteme ierarhice. Pe de o parte. apar aceleaşi premise că în cazul supraîncărcării de rol manifestându-se însă la un nivel mai amplu şi generând conflictul în sine. Situaţia studentului militar se încadrează şi în acest tablou.

rol.Nesecret Conflictul interrol se manifestă la nivelul aceleiaşi persoane. cu imaginea de sine. Budapest 1980. feminină sau de tip pangen. această problemă ridicând o alta: consecvenţa sau inconsecvenţa acestora. Az identitás szociológiai dimenziói. şi poate fi modificată foarte greu. 1. 26 Sociologia fenomenologică: concepţie sociologică ale cărei baze filozofice au fost puse încă din 1932. formată prin integrarea într-un construct unic al percepţiei de sine şi al percepţiei expectanţelor celorlalţi faţă de propria persoană. se observă tendinţa comună de a confunda identitatea. având totdată caracter imuabil.A. sinceritate contra disimulare sau judecată imparţială contra favorizare amicală putem vorbi despre conflictul interrol. adică. Astfel individul este situat într-o situaţie conflictuală la nivel intrasubiectiv. atît ca fenomen cît şi ca noţiune.2. iniţial se propune explicarea identității de gen. (Dimensiunile sociologice ale identităţii). Atunci. este absolut necesar să clarificăm în ce etapă de dezvoltare a fiinţei umane se află indivizii vizaţi de tema lucrării.2. precum blândeţe contra agresivitate. însă se poate manifesta şi între persoane diferite ce îndeplinesc roluri diferite ale căror cerinţe sunt incompatibile. conflict de rol şi identitate. L. de către Alfred Schutz (Der sinnhafte Aufbau der sozialen Welt). În sociologie. ci mixtura dintre aceastea. în contextul temei lucrării de faţă. În domeniul studierii problematicii identităţii. Acesta defineşte identitatea ca fiind performanţa obţinută de individ cu scopul implicării în acţiunea socială comună şi în comunicare şi menţionează că identitatea are caracter dinamic şi nu trebuie confundată cu imaginea rigidă pe care o are individul despre sine. Prin identitatea socială construim sensul a ceea ce suntem. identitatea de gen defineşte persoana prin genul cu care aceasta se identifică. Indivizii joacă mai multe roluri simultan. Datorită acestei calităţi. Relaţia identitate personală – conflict de rol Identitatea reprezintă conştiinţa clară a individualităţii unei persoane. Sociologia fenomenologică26 defineşte identitatea ca fiind un produs al procesului socializării primare: aceasta se fixează treptat sub influenţa mediului social înconjurător. fiind nevoit să impace tendinţe antagonice generate de rolurile diferite pe care trebuie să le îndeplinească. când discutăm despre identitate.. putem afirma că există o identificare parţială între conflictele interrol şi cele intersubiective. Nesecret 24 din 88 . sau imaginea grupului.U. respectiv studenţii din mediul 25 Krappman. Când o persoană joacă roluri care presupun modele comportamentale contradictorii. Pentru a reuşi să corelăm într-o manieră inspirată conceptele status. Tocmai această confuzie dintre respectivele noţiuni asociate face ca teoria identităţii a lui Krappman25 să fie folositoare în clarificarea relaţiei menţionate. dar care a fost dezvoltată în Anglia şi S. În: Szociológiai füzetek. Identitatea de gen a unei persoane poate fi masculină. nu este nici exclusiv feminină nici masculină. mai ales în anii '60 şi 70.

mutări şi restructurări în conştiinţă. precum şi importanţa ei în reconstrucţia personalităţii adolescentului este corelată cu integrarea socială şi desemnează o restructurare profundă a personalităţii. abilităţile şi competenţele personale. fiind caracterizată prin solicitări şi eforturi adaptative continue la exigenţele şi diversitatea structurilor sociale. Constituirea ei începe încă din perioada copilăriei. meditaţii şi reverii. economice. continuă în perioada şcolară mică. iar pregătirea profesională aprofundată va conduce la conturarea subidentităţii profesionale şi social-culturale. adoptate de individ la un moment dat. frământări interioare. Problematica identităţii şi cea a identificării. cu înţelegerea propriei persoane ca subiect al activităţii sociale. Identitatea se află permanent angrenată într-un proces de construcţie şi reconstrucţie. diferenţele de relaţionare. Adolescenţa înfăţişează momentul transformărilor biosomatice şi psihice majore. Formarea eului social ca dimensiune complexă a personalităţii reprezintă finalitatea depăşirii egocentrismului specific copilăriei. profesionale.Nesecret militar. În această etapă. a conştiinţei şi a conştiinţei de sine. ideologice. Aceste frământări au ca rezultat conturarea imaginii de sine. educaţionale. alegerea preia un caracter particular. al asumării multiple de roluri sociale şi al acceptării statusurilor noi împreună cu cerinţele şi responsabilităţile pe care le presupun acestea. respectiv cristalizarea identităţii ca nucleu al personalităţii. Aceştia se încadrează clar în etapa adolescenţei târzii. însă vorbim despre identitate. în adevăratul sens al cuvântului odată cu perioada adolescenţei când abilităţile cognitive şi de interacţiune socială sunt suficient de mature pentru a permite reflectarea asupra propriei persoane şi a dezvoltării acesteia. aptitudini şi abilităţi adecvate acestora. Identitatea se construieşte progresiv pe parcursul organizării şi structurării informaţiilor despre sine. ci şi de cunoştinţe. etapă deosebit de importantă pentru definirea acestora ca individualităţi şi în acelaşi timp ca părţi componente ale societăţii în sine. de comunicare şi de rezolvare a conflictelor. ea ajungând să înglobeze aspecte legate de caracteristicile native şi achiziţionate ale personalităţii. de autoreglare a comportamentului şi diferenţele de identificare cu modelele propuse de societate. atât în relaţiile cu sinele cât şi cu ceilalţi. culturale. Stadiul realist al adolescenţei este caracterizat prin cristalizarea identităţii vocaţionale şi prin formarea unei viziuni de ansamblu asupra factorilor care influenţează alegerea traseului educaţional şi profesional. rolurile şi statusurile sociale. Nesecret 25 din 88 . fiind relaţionată direct cu formarea conştiinţei de sine. Prin caracteristica domeniului decizional pe care îl deţine perioada adolescenţei impune reflectarea asupra propriei identităţi. determinând luarea unor decizii mult mai pragmatice. încărcate nu doar de roluri şi statusuri. fapt ce generează tensiuni şi situaţii stresante. când se bazează pe rezultatele activităţii şcolare şi a comparării acestora la ceilalţi şi la cerinţele lor.

unitatea eului. Obiectivul principal al adolescenţei rezidă în construirea unei identităţi durabile şi stabile. generată prin acordul între percepţiile sinelui. Dacă acest proces se finalizează pozitiv.d. Cei care eşuează în alegerea unei identităţi proprii vor trece printr-o criză de identitate. În mod normal.reciprocitatea între propriile percepţii ale sinelui şi modul exterior de percepţie. Adolescenţii care şi-au mărit gradul de încredere. a unei orientări profesionale şi a unei perspective ideologice asupra lumii. autonomia. După spusele lui Erik Erikson. iniţiativa şi competenţa pe parcursul primelor trei stadii vor atinge niveluri mai înalte de identitate a Eului în pofida instalării confuziei rolului. Formarea şi asumarea identităţii proprii este un proces extrem de dificil care poate genera teamă. identificarea şi conştiinţa eu-lui. precum şi modificările de la nivelul structurilor sale de personalitate fac ca în această perioadă problemele dezvoltării conştiinţei de sine să se realizeze cu o intensitate crescută. adolescentul fiind nevoit să-şi asume dintre diferitele roluri posibile. .Nesecret Schimbările survenite în rândul cerinţelor manifestate faţă de adolescent. . el a consacrat termenul de criză de identitate. cunoscut pentru teoria sa asupra dezvoltării sociale a fiinţelor umane. considerată de mulţi psihologi drept criza dominantă a întregii dezvoltări a persoanei umane. În concepţia lui Erikson.continuitatea percepţiilor sinelui în timp. identificarea sensului. adolescenţa este marcată preponderent de conflictul dintre de criza de identitate şi confuzia rolului. criza de identitate se constituie ca element component al unei dezvoltări psihosociale normale. individul nu posedă un sentiment solid al sinelui sau un set de norme interne pentru autoaprecierea propriei performanţe în diferitele domenii ale vieţii. un rol important îl au modelele şi grupul de aceeaşi vârstă. astfel încât individul să se poată axa ulterior pe celelalte domenii ale vieţii. se poate vorbi despre constituirea unei identităţi care în sens restrâns presupune dobândirea unei identităţi sexuale. se intensifică percepţia de sine cu toate componentele ei: imaginea corporală de sine. optarea în domeniul profesional şi alegerea partenerului de viaţă se integrează gradat făcând posibilă simţirea propriei persoane şi a celor din jur. criza de identitate se impune a fi încheiată până la vârsta de 20-25 ani. În etapele premergătoare finalizării crizei identitare. Astfel.1902 . În dobândirea identităţii. pe cel care i se potriveşte cel mai bine. 1994) a fost un renumit psiholog şi psihanalist de origine danezo-germană. definită prin trei componente esenţiale: . ca urmare a confuziei rolului. Nesecret 26 din 88 . Studiile lui Erikson27 asupra identităţii demonstrează că gradul de facilitare al rezolvării crizelor de identitate depinde de rezultatele pozitive obţinute în adaptarea din stadiile anterioare de dezvoltare ale persoanei în cauză. Nereuşita în direcţia dobândiri unei identităţi sigure. Stabilitatea atitudinilor şi valorilor. rolului şi statusului sexual şi al celui social în adolescenţă. satisfăcătoare şi 27 Erik Erikson (n.

pot cauza adolescentului dezorientare. al identificărilor temporare realizate în timpul vieţii. El determină atât comportamentul studentului. Realitatea mediului social se oglindeşte într-o manieră subiectivă la nivelul personalităţii. la crearea unui sentiment confuz despre ceea ce este şi reprezintă el ca individ. ce desemnează apartenenţa la anumite roluri şi statusuri sociale achiziţionate şi prospectate ale subidentităţii socioprofesionale. prin existenţa unor astfel de rapoarte între relaţiile economice. Identitatea se constituie ca produs al rolurilor şi statusurilor sociale deţinute. native dar şi dobândite. se stabilesc relaţii complexe. care defineşte schema corporală. P. studentul mobilizându-se în aşa fel încât prin acţiunea sa să sporeasca şansa de reuşită a Nesecret 27 din 88 . adică un loc în ierarhia relaţiilor şi comportamentelor şcolare. sinele social-ocupaţional. în condiţiile acţiunilor de cooperare şi coacţiune. Pe parcursul adolescenţei. mai obiective şi mai adecvate. pe primul plan se impune motivul sau interesul general. disperare şi chiar izolare.Nesecret durabile conduce eventual la fenomenul de difuziune a rolului. competenţele. Statusul social nu este un factor exterior personalităţii. ideologia. ci o componentă intrinsecă a structurii ei. inclusiv manifestarea profesiei. În mediul învăţământului militar . cu caracter dinamic. În cadrul unui mediu sociocultural caracterizat de complexitate. oferă posibilitatea autocunoaşterii aptitudinale şi facilitează adaptarea personalităţii la valorile şi regulile sociale. găsirea identităţii reprezintă un proces sinuos. culturale şi atitudinile caracteriale şi de asemenea. Asumarea rolurilor de natură profesională constituie este un factor de reglare care modelează personalitatea tinerilor prin adaptarea acestora la necesităţile şi cerinţele sociale. care dispune de o multitudine de modele educaţionale şi de identificare precum şi de o varietate a rolurilor şi statusurilor sociale. materializându-se în însuşiri de apartenenţă mai accentuate. între mijloacele de producţie şi aptitudini şi capacităţi. o dimensiune a conştiinţei de sine. dar şi a altora. În acest mediu. construirea unor noi modalităţi de autoapreciere. sinele cultural ce se referă la orientarea şi apartenenţa culturală. imaginea de sine şi apartenenţele legate de înfăţişarea personală. cultura. Presiunile exterioare puternice venite din partea părinţilor. cât şi nivelul său de aspiraţie. care desemnează apartenenţa şi subidentitatea familială. procesul autodefinirii din perspectiva disponibilităţilor. precum profesia. Popescu-Neveanu remarcă faptul că modelul societăţii şi modelul personalităţii se află într-un raport de determinare. Aceasta îndeplineşte rolul de a reglementara şi angrena dimensiunile interioare ale personalităţii în situaţii relaţionale. implicării şi eficienţei devenind mult mai eficient. la nivelul şi afinităţile legate de domeniul cultural şi sinele de natură fizic-materială. între sinele familial. acceptarea unor anumite roluri şi statusuri. Specificul activităţilor întreprinse. În cazurile extreme de difuzie a rolului adolescenţii pot adopta o identitate negativă. persoana dobândeşte un status social.

De aici reiese că a educa înseamna a stimula. randamentul şi performanţele sale integrându-se în cota succesului colectiv. considerate subsisteme în raport cu sistemul social-global. este totuşi faptul că predispoziţia nativă nu constă în aptitudinea de a putea ceva.Într-o societate rolurile sunt complementare. îndeosebi cu şcoala. Integritatea socială a personalităţii în cadrul structurilor organizaţionale. determinate. pe de o parte. Aceasta se manifestă prin stări şi transformări în forme şi ritmuri diferite. ci în aptitudinea de a deveni ceva. fiecare specifică unia dintre grupurile cu care acestea interacţionează folosind termenul identitate pentru a face referire la fiecare grup bazat pe o anumită ipostază a eului. în ciuda faptului că au ca surse de provenienţă sisteme diferite. la nivelul cărora se stabilesc relaţii fundamentale între personalitate şi societate. de variabilitatea relaţiilor adolescentului cu ambianţa. impun pe primul plan motivaţia individuală. Activităţile de competiţie. Astfel se afirmă faptul că persoanele au identităţi multiple. pe de altă parte. însă. atunci asistăm la eşecuri individuale care se soldează cu inadaptarea personalităţii.Nesecret întregului grup. se realizează prin poziţia specifică pe care o are orice personalitate în organizarea socială. În contextul interacţiunii individ-grup s-a postulat ideea conform căreia persoanele au mai multe ipostaze ale sinelui. cu diminuarea potenţelor ei creatoare. Complementaritatea rolurilor a fost generată cu ajutorul experienţei indivizilor care au deţinut simultan mai multe serii de statusuri şi au eliminat gradual majoritatea conflictelor printr-un proces bazat pe încercări şi erori. Cazurile caracterizate de incompatibilitatea cerinţelor statusurilor ce deţin roluri fundamentale pentru acelaşi individ. acestuia corespunzându-i un anumit rol. identităţile respective devin aşteptări de rol interiorizate. specifice fiecărui set distinct de relaţii sociale în cadrul cărora ocupă anumite poziţii şi joacă anumite roluri. Un amănunt important. iar din moment ce rolurile reprezintă aşteptări legate de aceste poziţii. şi a dinamismului specific. În timp ce Nesecret 28 din 88 . În organizarea comportamentului său. Personalitatea adolescentului din mediile de învăţământ cu specific militar este subordonată unor cerinţe impuse de opţiunea imbrăţişării carierei militare. Conexiunea dintre determinarea de natură ereditară şi efectele procesului educaţional este observabilă prin faptul că omul posedă anumite predispoziţii care se dezvoltă pe baza legilor fireşti ale naturii. de interrelaţiile şi variaţiile comportamentelor interne şi. deşi datorită contradicţiilor dezvoltării personalităţii această convergenţă nu poate fi niciodata deplină. În momentul în care statusurile şi rolurile deţinute de către o personalitate nu converg în direcţia implinirii. şi şansa de câştig a colegilor săi. dar să reducă. pe cât posibil. reprezintă sursa unor puternice tragedii. familia şi prietenii. studentul este preocupat de acele strategii şi procedee menite să-i asigure succesul. însă în conformitate cu natura respectivei predispoziţii. loc desemnat prin conceptul de status.

În domeniul psihologiei sociale termenul defineşte procesul prin care indivizii învaţă modurile specifice de a acţiona şi de a gîndi despre mediul lor. Finalitatea este manifastată în dezamagiri şi frustrări precum şi prin alterarea coeziunii şi funcţionalităţii societaţii în sine. şi reprezintă o deficienţă sporită în definirea procesului de cristalizare al identităţii sociale. central pentru unii. persoana asupra căreia converg rolurile incompatibile rezolvă problema prin adoptarea unor acţiuni bazate pe statusuri diferite în momente diferite. condiţionare. integrîndu-le personalităţii lor şi devin membri ai unor grupuri în care capătă un status specific. Inexistenta unui nou sistem. Termenul aparţine unei diversităţi de curente teoretice: antropologia culturală. 1983. psihanaliza. secundar pentru alţii. toate relizate simultan. generează frecvent situaţii în care individul este nesigur atât de propriile lui statusuri şi roluri. sociologia.[Neculau. psihologia genetică sau interacţionistă. toţi pot simpatiza cu dilema unei persoane care trebuie să aleagă între statusuri şi roluri egal valabile. În afara faptului că poate fi obligat să facă o alegere. Nevoia de reorganizare a structurii sociale pentru a putea satisface cerinţele unor noi tehnologii şi a unei mobilităţi fără precedent în istoria umană determina prăbuşirea sistemului de statusuri şi roluri moştenit. SOCIALIZAREA STUDENŢILOR MILITARI 2. el va rămâne nesigur în legatură cu opţiunea proprie şi nici nu va şti dacă comportamentul reciproc al celorlalţi va fi celconstruit pe baza statusurilor pe care a presupus că le ocupa. interiorizare şi încorporare. adaptat actualelor condiţii ale societăţii moderne. le interiorizează. p. Procesul de socializare în mediul civil Conform opiniei lui Adrian Neculau. chiar dacă există posibilitatea ca rolurile asociate să-şi contrazică reciproc rezultatele. cât şi de cele ale altora. caracterizat de complexitate ce conduce la obţinerea statusului de membru al unei colectivităţi sociale de către individ. Socializarea reprezintă astfel învăţare. Noile maniere de abordare ale acestuia vor să depăşească anumite discontinuităţi în definirea Nesecret 29 din 88 . 2. prin socializare înţelegem un proces psihosociologic de interiorizare a unor norme şi modele sociale de comportament.Nesecret majoritatea societăţilor sunt intransigente faţă de un individ care încearcă să scape de îndeplinirea unora dintre rolurile sale. 53] Dictionnaire de sociologie aparţinând autorului Armand Colin Editeur defineşte termenul socializare ca fiind un concept cu loc ambiguu în cadrul sociologiei.1. dar şi adaptare culturală. În fiecare dintre aceste cazuri.

concepţiilor sau comportamentelor specifice unui grup sau unei comunităţi în vederea formării. Dubar. Prima ajută la structurarea acelor însuşiri sau capacităţi personale care favorizează integrarea. Nesecret 30 din 88 . organizaţii.1991. grupuri. practici de creştere a copiilor şi de integrare socială. etica muncii. Paris .. orientări politico-civice. valorilor. Colin.Nesecret termenului şi tratează socializarea că pe un schimb între sistemele definite de reguli şi valori şi indivizii ce dezvoltă strategii proprii în interiorul acestora. Cu o intensitate mai redusă socializarea se realizează de-a lungul întregii vieţi a unei persoane. valori şi modele de comportate care facilitează adaptarea sau integrarea într-un cadru instituţional sau organizaţional viitor. maturizare. clase sociale. Primul implică izolarea fizică şi socială a unui individ sau înstrăinarea acestuia de contextele sau persoanele care i-au satisfăcut nevoile de interacţiune şi i-au sprijinit statusurile adoptate. inhibiţie sau întărire). La Socialisation: construction des identites sociales et professionnelles. Socializarea anticipatoare se defineşte prin asimilarea acelor norme. Studiul sociologic al socializării este fondat pe identificarea şi corelarea de variabile care se referă la însuşirile individuale (vîrstă. Cu ajutorul combinaţiilor teoretice multiple se pot descrie sau identifica tipuri diverse de socializare.A. socializarea devine un proces interactiv de comunicare. în plan personal.28 Putem lărgi sensul termenului considerând că reprezintă un model psihosocial de transmitere şi asimilare a atitudinilor. sex. finalizîndu-se în asimilarea indivizilor în grupuri. naţiune. Acest fenomen social presupune învăţarea socială că mecanism fundamental de realizare. dezvoltare. procedee şi forme de transmitere (limbaj. În general. considerând finalitatea urmărită sau efectele deja produse. Uneori aceasta poate conduce. performanţe. familie. respectiv modul personal de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi conţinutului influenţelor sociale. presupunînd dubla determinare a dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale. Din acest punct de vedere. la situaţii de conflict valoric sau normativ. acţiuni şi comportamente (roluri şi statusuri sociale. ritualuri. în vederea eliminării modelelor de comportament şi de relaţionare însuşite în trecut. Intensitatea socializării este maximă în copilărie sau în perioadele de tranziţie de la un stadiu de viaţă la altul. structuri de atitudini. Resocializarea are loc în acelaşi timp cu desocializarea şi se manifestă prin dirijarea învăţării şi controlului social spre preluarea şi aplicarea de comportamente individuale corespondente cu sistemul de valori şi atitudini 28 cf. C. inteligenţă). altruism. conformare). substituire. adaptării şi integrării sociale a unei persoane. sisteme axiologice. se distinge între socializarea de tip adaptiv sau integrativ şi socializarea anticipatoare. integrare. de identificare. factori ai socializării (cultură. participarea şi derularea activităţilor sociale într-un cadru instituţional dat. şcoală). Corelate cu socializarea sunt procesele de desocializare şi resocializare. . mecanism de control. moralitatea relaţiilor sociale. forme de imitaţie.

orice student militar va avea o evoluţie similară cu cea a individului standard al societăţii. corespunzător incipitului etapei medii a ciclului de viaţă. utile convieţuirii sociale. devenind produsul confluenţei acestora. Prin intermediul acestui proces social fundamental. din timpul copilăriei.Nesecret specifice noului sistem social. Conţinutul socializării nu implică doar influenţă psihologică sub forma maturizării psihice. că internalizare a normelor şi valorilor unei culturi. Conţinutul socializării diferă însă în funcţie de diferitele stadii ale ciclului de viaţă şi de obiectivele diverselor instituţii şi grupuri. respectiv va fi implicat într-un proces clasic de socializare. în cursul căreia are loc ceea ce sociologia numeşte socializare primară sau de bază şi continuă de-a lungul vieţii acestuia prin dobândirea unor statusuri şi roluri succesive prin socializarea continuă. Până la contactul direct cu mediul militar. În decursul acestui proces individul înglobează un întreg sistem de cunoştinţe. a drepturilor şi Nesecret 31 din 88 . procesul de socializare reprezintă acea parte a influenţei manifestate de mediul social. învaţându-l cum să se comporte respectând normele în vigoare. reproduce şi realizează. Dinamica procesului de socializare implică o complexitate aparte a conţinutului procesului. învaţându-l să pătrundă semnificaţia culturii. modele culturale şi normative în funcţie de modul în care societate le proiectează. interiorizând din masa prescripţiilor acestora şi integrând în structura propriei personalităţi elementele socioculturale ale mediului în care s-au născut şi trăiesc. individul ce urmează să fie înglobat în sistemul militar intră sub incidenţa a două medii relativ diferite de socializare. cât şi a individului. odată cu afectivitatea necesară echilibrului său moral şi psihologic. Ca rezultat al acestui proces. ci este caracterizat de dinamica schimbării atât a mediului. care convinge individul să ia parte la viaţa socială. atitudini. ci una de natură culturală. Procesul de socializare începe şi în cazul studenţilor militari. Astfel acesta va parcurge primele etape ale fenomenului de socializare în aceeaşi manieră cu majoritatea indivizilor ce alcătuiesc societatea. Exact în acest punct al dezvoltării sale sociale. şi sociologică prin învăţarea unor noi roluri sociale. viitori membri ai grupului militar vor dobândi prin conduite adecvate. ci şi de intensitatea controlului social exercitat de noul agent de socializare şi de eliminarea factorilor gratificatori anteriori. indivizii se supun unui fenomen de identificare cu rolurile sociale. similar oricărui inidvid. socializarea nu este un simplu proces adaptativ individual. Posedând că finalităţi elementare implementarea sistemului de valori şi norme în conştiinţa fiecărui membru al grupului social respectiv. acela al selectării grupului de apartenenţă. Astfel. deprinderi şi reguli morale. al grupului profesional. făcându-l capabil să ducă la bun sfârşit anumite roluri sociale. Eficienţa resocializării este influenţată nu numai de receptivitate. şi işi dezvoltă imaginaţia şi capacităţile creatoare.

Funcţiile oricărei organizaţii sociale presupun deasemenea generarea. Procesul de socializare în mediul militar Existenţa oricărei entităţi sociale într-un mediu specific presupune un proces continuu de adaptare. Totodată această dublă determinare socială este dificil de parcurs. la un echilibru mai stabil.dacă schimbul realizat favorizează funcţionarea normală a organismului. care să ne permită argumentarea conform căreia instituţia militară este un factor de socializare. precum şi component al altor grupuri sociale. totodată. respectiv socializarea negativă. cel civil. neutre sau nefavorabile. Aşadar. socializarea poate să aibă o direcţie şi un rezultat conforme cu cerinţele. adaptarea se poate manifesta în răspunsurile individului la anumite evenimente. matricea sa structurală. a căror rezolvare va duce în cele mai multe cazuri la aspecte valorizate pozitiv pentru sine şi societate. care relaţionate se află în relativă opoziţie. În cadrul organizaţiei militare. 2. fie ele favorabile. respectiv cel militar. Am evidenţiat doar aspectele principale ale procesului de socializare. cât şi civic. chiar factorul principal atunci când este vorba de formarea militarilor atât din punct de vedere profesional. caz în care se vorbeşte de inadaptare. Din perspectiva studentului militar acest dublu proces de socializare are o influenţă sporită şi generează dealtfel probleme multiple. demonstrând astfel că fiecare om este o lume în el însuşi. aflându-se permanent în circumstanţe tensionate generate de conflictele ce apar între particularităţile antagonice ale respectivelor medii. receptivitatea sa particulară şi răspunsul personal în faţa instanţelor realităţii. flux care are drept scop trecerea de la un echilibru mai puţin stabil între organism şi mediu. valorile şi normele sociale admise şi dezirabile sub forma socializării pozitive sau unele contrare. un flux permanent de substanţă între aceasta şi mediu. Toate aceste elemente subliniază subiectivitatea insului. şi cetăţean. procesul de adaptare se materializează fie în atitudinea de acceptare fie în cea de respingere.Nesecret obligaţiilor asociate acestora. individul aflându-se permanent în situaţia de a se scinda pe sine. Reprezentând. Având în vedere că viitorul militar este şi va fi în pararel cu această poziţie. încercând să satisfacă cerinţele de adaptare ale ambelor medii.2. Perceput că rezultat al relaţiei continue a individului uman cu mediul înconjurator. cel mai adesea rezultatul acesteia din urmă fiind devianţa socială. menţinerea şi transmiterea pe termen lung a valorilor ce definesc specificul său. noile generaţii se înglobează în colectivitate benevol printr-un sistem Nesecret 32 din 88 . un proces care implică un anumit grad de conformitate. şi membru al unei familii. acesta va fi nevoit să se adapteze şi să se readapteze permanent acestor medii. acesta este considerat că fiind adaptat.

precum şi incipitul relaţiei cu aceasta. în mod organizat sau spontan. de pregătirea lor pentru rolurile ce le-au fost atribuite. După această etapă neorganizată. În aceste două situaţii este implicat deopotrivă acelaşi moment. Membrii proaspăt asimilaţi de către structură se pregătesc pentru a deveni militari de profesie sau alţii pentru a deprinde. al trăsăturilor acestei instituţii şi al manifestării rolului său în societate. Acceptarea însă se va face numai după parcurgerea completă a unei etape de iniţiere. că şi al celei de participare deplină. urmează o alta. Pentru evidenţia faptul că instituţia militară reprezintă un element socializant. Cu siguranţă. de şoc. de cultivare a valorilor militare. putem vorbi de mecanismele autentice de socializare militară. pe această cale. conştient sau inconştient.Nesecret de recrutare. de această dată. Membrii vor adopta. De obicei. cu caracter spontan. vom face câteva referiri la mediul militar ca mediu socializant. În cursul acestei etape. al aspiranţilor la calitatea de membru al grupului militar. însă pentru a corespunde rolurilor încredinţate trec printr-o perioadă de iniţiere. ci cu mult înainte. după obţinerea unui minimum de cunoştinţe profesionale. Comparată cu problematica generală a socializării. într-o perioadă determinată de timp. dimensiunea sa militară poate fi identificată cu procesul de socializare secundară. a propriei imagini despre armată. un anumit număr de membri confirmaţi ai instituţiei în cauză se ocupă de iniţierea noilor veniţi. Nesecret 33 din 88 . caracterizat de însuşirea modelelor comportamentale şi al respectării normelor ce fac posibilă menţinerea şi dezvoltarea activităţii grupului militar. în legătură cu socializarea specifică mediului militar putem afirma că universul în care pătrunde individul este mult prea specific că iniţierea sa nu însemne un moment de discontinuitate. Esenţial pentru înţelegerea procesului de socializare militară este analiza momentului declanşării acestuia. Socializarea militară poate fi definită că ansamblul proceselor de învăţare a normelor instituţiei militare. nu încep odată cu contactul nemijlocit şi imperativ cu realitatea militară. pe parcursul căreia se transmit informaţii despre rolul consacrat al instituţiei militare: acela de apărarea a statului. ca rezultat al percepţiei sociale. mânuirea armelor. Acest moment este marcat prin practicarea a diferite ritualuri cu un rol evident în declanşarea mecanismelor de percepere şi formare. Mecanismele ce caracterizează efectiv socializarea militară încep cu includerea formală a neiniţiatului în rândul membrilor sau. particularizând apoi spre mediul de invăţământ militar. în acest caz. că element important însă. mai bine zis. Se consideră că perceperea instituţiei militare. regulile şi valorile care înlesnesc activitatea grupului respectiv adaptându-şi astfel comportamenele şi acţiunile. vorbim de o imagine creată mediului exterior armatei. Această etapă de anticipare a socializării militare este de fapt etapa în care se pun bazele unei aşa-zise proto-imagini a instituţiei miliatre.

ce acţionează constructiv pentru îndeplinirea rolului specific statusului de militar şi deasemenea se stabilesc sistemele axiologice la care se va raporta ocupantul acestui status. Procesul de socializare cu specific militar reprezintă un sistem continuu determinat obiectivsubiectiv de două niveluri. În al doilea rând. Prima determinare se referă la existenţa unui proces organizat şi conştient de transmitere a informaţiei în general. Acestea reprezintă modelele relaţionale sau de identificare. În paralel cu preluarea valorilorcheie pe parcursul procesului de iniţiere. atitudini şi comportamente. Un element destul de important al procesului de socializare militară se referă tocmai la intensitatea acestuia. a unor subproduse ale culturii militare care există dincolo de valorile oficiale. trebuie să evidenţiem configurarea unor sentimente. dar sunt susceptibile de a acţiona asupra atitudinilor ulterioare formate la nivelul individului. funcţia de izolare a tânărului de viaţa civilă. caracterizată prin gradul mare de monitorizare şi control asupra procedurilor de intrare în rândurile ei. că rezultat obiectiv al modului în care este construit şi aplicat procesul instructiv-educativ. este totuşi capabilă să asigure noului membru o perioadă adecvată de socializare anticipativă. calităţi indispensabile încadrării în sistemul de relaţii al grupului militar. totodată. Astfel putem afirma că procesul de socializare în domeniul militar nu este caracterizat de omogenitate. Armata. în cazul militarilor nou veniţi. că rezultat al contactului inevitabil dintre subiectul procesului de socializare şi anumite persoane sau grupuri de persoane ce deţin un rol în formarea sa. procesul de socializare presupune o transmitere necontrolată. pentru că apoi.Nesecret Prin acţiunea socializării de tip militar se obţin disciplina şi conformismul. Totdată sunt generate aspiraţii şi năzuinţe. favorizând ruperea individului de vechiul sistem socializant. dar şi a semnificaţiilor caracteristice grupului militar. gradul înalt de formalizare al acestui mediu presupunând existenţa unei diversităţi de procedee de realizare a interiorizării semnificaţiilor sale. semnificaţii cu o funcţionalitate clară. fiind coerente cu logica domeniului şi definitorii în spaţiu şi timp pentru acesta. corpusul informaţional primar de care aceştia beneficiază şi ale cărui caracteristici şi le însuşesc de la cei Nesecret 34 din 88 . realizată în mod spontan. înlănţuirea diferitelor componenete ale programului zilnic au o acţiune socializantă evidentă şi. Astfel pe parcursul etapei de iniţiere. fapt ce conturează un posibil model de acumulare. în etapele următoare. scopul principal să-l deţină creşterea până la maximal a gradului de conformitate cu specificul şi cerinţele vieţii militare. Efectele acestei etape servesc drept catalizatori pentru procesul de aderare la sistemul valorilor militare. Din acest considerent. şi conduc la apariţia unor atitudini specifice ce ţin pur şi simplu de personalitatea celui în cauză prin interiorizarea elementelor sistemului de norme şi valori militare pe baza fondului individual. a unei cantităţi de informaţie corelată cu valorile militare.

constă în prelucrarea exterioară. Nesecret 35 din 88 . În mintea noului recrut se produce. a locului organizaţiei cu specific militar în societate. fără a se diferenţia rigid. conduce la o înţelegere de ansamblu a armatei. în cadrul acestei etape contactul cu sistemul se realizează prin modelecheie. Acest aspirant. militarii dezvoltându-şi propriile lor norme. nu atât prin componenta lor formală. într-un mod mai mult sau mai puţin definit. se referă la construirea atitudinii faţă de modelele-cheie. în crearea unei imagini iconice care să atragă. originile sale regăsindu-se în perioada anterioară contactului direct cu armata. un conflict între bagajul de deprinderi sociale specifice vieţii civile şi noile reguli de viaţa. d) Instituţionalizarea. este corelată cu instituţionalizarea. asemenea oricărui proces social. socializarea nu este în întregime guvernată de aceasta şi de agenţii ei oficial desemnaţi. detaşat. Cu toate acestea în cadrul socializării militare există proceduri multiple şi diverse. în această etapă conturându-se capacitatea de a satisface aşteptările grupului printr-un comportament adecvat cerinţelor acestuia. implicit aceea a unei abordări atitudinale constructive a individului ce aspiră la o poziţie în cadrul organizaţiei. se determină că momente structurale ale învăţării în mediul militar: a) Disponibilizarea. b) Personalizarea. ritualistica a normelor militare de comportament. conflict ce îşi are originea în formalitatea strictă a modului de viaţă militar şi deasemenea în ritmul alert impus procesului de organizare militară. Imaginea despre sistemul militar a suferit modificări prin trecerea de la stadiul preindustrial . Acest amplu proces de socializare cu caracter militar este caracterizat. Sursa unei imagini favorabile faţă de armată. proaspăt integrat în structură poate rămâne. Deasemenea trebuie considerat şi faptul că în instituţiile formale. gnerând astfel ambiguităţi relaţionale între sine şi specificul organizaţiei. c) Aprecierea subiectivă. şi întelegând nivelul de aşteptări ale organizaţiei în ceea ce priveşte activitatea lor profesională. la nivelul mai multor dimensiuni ale personalităţii. Astfel identificăm cinci trepte care. ci prin modul în care îşi îndeplinesc rolul. în acelaşi timp.Nesecret care au parcurs deja etapele de iniţiere. implicit în armată. e) Valorizarea. de un anumit grad de etapizare.preponderent rural. prin care informaţia poate fi transmisă de la iniţiat către novice. recruţii primind în cele din urmă o orientare. şi i se conferă o valoare mai difuză în raport cu întregul sistem. ajutând la configurarea unui set de atitudini faţă de armată şi de normele ce îi reglementează fncţionarea şi totodată permite clădirea unui sistem de valori coerent cu spiritul militar şi generarea unor aspiraţii cu rol funcţional pentru îndeplinirea rolului încredinţat. este manifestată în direcţia universului social militar. şi mai ales de facilitare a adaptării la mediul militar. reprezintă un important factor de socializare.

proces complex prin care un individ devine parte integrată a unui grup prin diverse transformări ale caracteristicilor proprii. rezultă o serie de măsuri practice. când înrolarea devine o frustrantă ieşire în lume. de respingere şi sursă de inadaptare. cât şi civică riguroasă. prin modul în care rezistă solicitărilor impuse de ritmul activităţilor didactice şi utilitare. Adaptarea la mediul militar se traduce la nivel individual prin modul în care fiecare student îşi găseşte un rol în spaţiul social al unităţii şi un status bine determinat pe câmpul de instrucţie. În acest context. adaptarea la modul de viaţă şi la rigorile militare. relaţional. la nivelul instituţiilor de invăţământ. reprezentând astfel un puternic factor de demotivare. Adaptarea cu acest specific. şi anume adaptarea la modul de viaţă. cracterizat de liberalism şi mediatizare. nu este doar o problemă de sănătate fizică şi de echilibru psihologic pentru fiecare militar. factor motivant. cu caracter autarhic.3. studenţii militari îşi desfăşoară activitatea într-un mediu cu un grad de specificitate aparte. 2. dacă în stadiul preindustrial armata se constituia ca factor de socializare. Elucidarea cauzelor acestui fenomen. demonstrează că. mediu ce nu ezită să folosească la nivel maxim resursele adaptative ale tinerilor aflaţi într-un proces complex de modelare determinat dual prin supunerea la o modelare intelectuală. reprezintă în aceeaşi măsură o problemă referitoare la sănătate fizică şi la echilibru psihic pentru fiecare individ. la misiuni şi la instituţia militară.Nesecret încărcat de conservatorism. deoarece din modul de concepere al acestui fenomen în contextul activităţilor de tip militar. comunicaţional. la stadiul postindustrial al societăţii . Procesul de adaptare a studenţilor militari debutează chiar în momentul în care aceştia sunt încadraţi în subunitate şi iau parte la activităţile specifice acesteia. armata se infăţişează mai curând ca factor de desocializare. comportamental şi normativ. ca urmare a faptului că nivelul valoric al instituţiei militare s-a diminuat comparativ cu cel general al societăţii. cât şi una referitoare la actul social. la ora actuală. ea este deasemenea şi un fenomen social. ce reglementează aplicarea psihologiei în demersurile procesului instructiv-educativ din armată. Unul dintre principalele mijloace de realizare ale socializării în mediul militar. Conflicte în procesul de socializare a studenţilor militari În caz restrâns. cu caracter legic. că argument voi prezenta realitatea că schimbarea ce survine în cazul modificării unor parametri specifici individului afectează toate planurile dezvoltării sale: biologic. când plecarea în cătănie reprezenta pentru ţărani principala ieşire în lume.urban. cu rol însemnat în recunoaşterea socială. precum şi în societatea civilă este adaptarea. prin gradul de conformism manifestat faţă de caracteristicile atribuite prin gruparea în Nesecret 36 din 88 .

Nesecret

unităţile şi subunităţile cărora le aparţine, prin înţelegerea şi asimilarea caracteristicilor ierarhiei şi valorilor instituţiei militare. Stringenţa manifestată de nevoia adaptării alerte şi eficiente a studenţilor militari, cât şi gravitatea consecinţelor eşecului în acest demers, impun găsirea unor diferenţe optime de intervenţie, pentru a înlesni şi decongestiona relaţia student - mediu militar. Multitudinea şi complexitatea factorilor implicaţi în procesul de adaptare, fac imposibilă apariţia unor soluţii universal valabile, cu precădere datorită faptului că mediul militar poate reprezenta pentru individ atât un mediu excelent, favorabil pentru maturizarea să personală, prin aşa numita şcoală a bărbăţiei, cât şi sursa tensiunilor şi frustrărilor materializate într-un comportament dăunător pentru el şi pentru cei din jurul său. Structura procesului de adaptare este unitară şi presupune existenţa interconectată a trei niveluri esenţiale: a) nivelul fizic-fiziologic; se referă la abilitatea de adaptare la rigori şi privaţiuni de tot felul, la capacitatea de rezistenţă fizică şi psihică testată prin antrenamente obositoare, la anduranţa faţă de factorii de agresiune directă, la răspunsul faţă de încadrarea într-un program riguros, precum şi la supravieţuirea solicitărilor intense în orice condiţii de climă, relief, zi/noapte, de lipsă a hranei şi a îmbrăcăminţii, etc. b) nivelul psihologic; presupune şi asigură formarea abilităţilor pentru desfăşurarea activităţilor cu specific militar: mânuirea armamentului sau a echipamentelor militare din dotare, a capacităţii de a renunţa la libertate şi de a adopta un comportament obedient de bună voie în faţa şefilor ierarhici,precum şi a capacităţii de autocontrol. c) nivelul social; presupune părăsirea deliberată de către individ a lumii sale obişnuite: familie, prieteni, etc. şi integrarea sa într-un grup impus care îi cere participare totală şi permanentă şi care se constituie pe alte sisteme valorice, contradictorii cu cele ale societăţii civile sau cu cele cu care era obişnuit studentul. [Octavian Tătar, 2003] Sociologul D. Grossman29 a subliniat şi demonstat că inadaptarea la mediul militar nu reprezintă o problemă socială, urmările acesteia limitându-se doar la structura strictă a grupurilor şi persoanelor afectate. Dificultăţile de adaptare apar cu precădere în cazul neiniţiaţilor, al celor care sunt incluşi pentru prima oară într-un astfel de mediu, fiind exprimate prin frustrări, modificări negative ale comportamentului, tensiuni psihice, stres, etc. şi eprimate prin intermediul unor simptome şi crize excito-motorii, agresivităţii comportamentale, depresiei, încălcării regulamentelor, actelor de indisciplină, performanţelor scăzute în activitate, etc. (V. Armaşu30 ). Creşterea coeficientului de adaptabilitate este posibilă prin adoptarea unei abordări

29

Grossman D., On Killing:-the psihological cost of learning to kill in war and Society, SUA Boston,MA: Little Brown and Company, 1996 30 Armaşu V., Dimensiunile sociologice ale adaptării la mediul militar, Spirit Militar Modern, nr. 6, Bucureşti, 2000; Nesecret 37 din 88

Nesecret

ierarhizante, şi anume stabilirea unei anumite priorităţi în construirea structurilor adaptative pe subdomenii ale mediului militar astfel: - ordinea şi disciplina - Odată cu accesul fizic pe poarta unităţii şi prin acţiunea ritualică a îmbrăcării uniformei militare, tânărul este nevoit să respecte un program riguros, anumite norme de conduită şi limbaj, precum şi să acorde semnele exterioare de respect. Pentru a preîntâmpina disfuncţii în procesul adaptativ este nevoie că regulamentele să fie aplicate fără nici un fel de derogări, încă de la început. - condiţiile materiale şi de viaţă – Contactul iniţial cu armata, cu specificul militar, prima impresie sunt factori determinanţi ai evoluţiei adaptative normale sau deficitare a individului. Se impune astfel crearea unui prim contact impresionant: primire, repartiţie, echipare, hrană. Prin asigurarea condiţiilor necesare valorificării maxime a capacităţilor fizice, intelectuale şi morale ale militarului, se facilitează enorm de mult procesul adaptării, acest fapt realizându-se prin: asigurarea calităţii echipamentului şi a hranei, prin asigurarea asistenţei medicale şi a unor condiţii de cazare, de viaţă şi de petrecere a timpului liber cât mai atractive şi mai mulţumitoare. - disfuncţionalităţile serviciului militar – Mare parte dintre dificultăţile de adaptare sunt cauzate de anumite hibe organizatorice, psihopedagogice sau psihosociale. Eliminarea lor se poate realiza prin: cunoaşterea personalităţii subordonaţilor, selecţia şi repartizarea pe arme şi specialităţi în funcţie de capacităţile fiecărui student, sporirea sentimentului de apartenenţă la grup prin organizarea de grupuri formate din membri cu profile psihologice asemănătoare, sporirea coeziunii, prevenirea conflictelor şi soluţionarea lor în cazul apariţiei acestora, folosirea corectă a sistemului recompenselor şi pedepselor, sporirea atenţiei în ceea ce priveşte problemele personale ale studenţilor şi nu în ultimul rând prin sporirea încrederii în subordonaţi. - privaţiunile impuse - Mediul militar reduce o serie de libertăţi şi implică solicitări psihosociale acute la care tânărul trebuie să reziste: restricţii de orice tip, pericole, nesiguranţă, lipsă de somn, oboseală, stres, solicitări fizice şi psihice. Pentru ca aceşti factori să-şi menţină influenţa pozitivă asupra adaptării studenţilor trebuie ca aceste solicitări să fie dozate raţional şi încadrate în limita suportabilităţii individului. - cunoaşterea armamentului şi a tehnicii militare - Procesul de instruire şi educare va urmări cu precădere, transmiterea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor absolut necesare, precum mânuirea tehnicii de luptă şi prezenţa abilităţilor specifice îndeplinirii misiunilor viitoare. Prin această abordare individului îi va creşte încrederea în forţele proprii, dobândind siguranţă, stăpânire de sine, curaj şi implicit adaptarea la condiţiile mediului militar înlesnindu-se. - efortul fizic şi psihic – Pentru sporirea eficienţei în pregătirea este nevoie de dozarea progresivă a intensităţii efortului la care este supus individul, alături de considerarea diferenţelor
Nesecret 38 din 88

Nesecret

de capacitate între indivizi cu scopul de a particulariza gradul de solicitare în funcţie de acestea. Iniţial procesul de instruire se va desfăşura normal, cu un grad de solicitare mediu pentru componentele fizice şi psihice ale individului, pe parcursul unei perioade determinate şi în condiţiile unui mediu cunoscut. În momentul începerii etapei de antrenare în condiţiile acţiunilor ce caracterizează câmpul de luptă real, procesul începe să implice modificări ale ritmului de execuţie, ale solicitărilor, ale duratei acestora, ale gradelor de dificultate a misiunilor precum şi ale factorilor de mediu specifici desfăşurării acestora în conformitate cu principiul "instruirii cu caracter realist". [Radu, 199]31 - relaţiile interpersonale şi ierarhice – Obedienţa totală la ordine, conformă cu autoritatea organizaţiei militare, este cu siguranţă un factor declanşator al inadaptării. Astfele este nevoie că influenţa educaţională să explice rolul acesteia pentru îndeplinirea operaţiunilor militare, determinându-i pe membrii grupului militar să înţeleagă şi să accepte benevol supunerea şi relaţiile ierarhice. Rezultatul unor astfel de măsuri nu poate fi decât clădirea unui microclimat social fondat de încredere, respect reciproc, coeziune, contact permanent şi neconflictual între superior şi subordonat şi pe comunicarea directă şi necondiţionată dintre indivizii apartenenţi. Aceşti factori sunt intradevăr factori cu caracter negativ, implicaţi în complexul proces de socializare militară, însă trebuie menţionat că nu poate fi stabilit clar modul exact de influenţare pe care îl exercită asupra fiecărui individ în parte, pe parcursul integrării acestuia în structura militară. Trebuie luat în considerare că fiecare individ are o structură proprie a sinelui psihosocial, că fiecare membru percepe şi răspunde diferit la stimulii exteriori, implicit că tocmai această diverstate a tipologilor umane face imposibilă cunoaşterea exactă a modului în care un factor influnţează acţiunile unui individ. Astfel pentru un individ anume faptul că este nevoit să respecte ordinele poate reprezenta sursa unei frustrări, conducând la inadaptarea ulterioară a acestuia iar pentru un altul această includere în funcţionarea organizaţiei în sine poate reprezenta un factor motivant care să îi permita integrarea în structură. Pe lângă această multitudine de factori stresori şi condiţii de natură conflictuală, cumul implicat direct în diminuarea adaptării la viaţa militară, există deasemenea anumiţi factori pozitivi care influenţeză procesul: - motivaţia - Cu siguranţă comportamentul uman este influenţat de motivaţie, iar adaptarea la specificul militar este uşurată de existenţa unui grad de motivare ridicat a individului. [Cioloca, 199432;Radu, 199933] În condiţiile prezente, de diminuare a motivaţiei şi a

31 32

Radu, I., Eul, imaginea de sine şi comportamentul în luptă, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999; Cioloca, I., Atitudinea tinerilor faţă de stagiul militar, Spirit Militar Modern, nr. 4-5, Bucureşti, 1994 33 Radu, I., Eul, imaginea de sine ţi comportamentul în luptă, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999 Nesecret 39 din 88

Nesecret

toleranţei generaţiei tinere pentru orice tip de activitate cu caracter social [Stoianovici, 1993]34, se impune drept prioritate perceperea şi înţelegerea importanţei, a utilităţii şi necesităţii acţiunilor cu caracter militar. Doar în acest mod, prin justificarea eforturilor, privaţiunilor, restricţiilor, pericolelor şi solicitărilor impuse individului se poate asigura funcţionarea eficientă a sistemului militar. Categoriile principale de motivaţie în sistemul militar fac referire odată la motivaţia pentru apărare, care se referă la rolul armatei în societate şi la modul de evaluare a pericolului, conducând la elaborarea planurilor de apărare ale forţelor armate şi pe de altă parte la motivaţia de tip profesional, care vizează factorii de reglementare a capacităţi de luptă şi deasemenea care influenţează conduita individului. Procesul educaţional poate modifica doar arealul motivaţiei profesionale având în vedere că motivele fiziologice se pot identifica uşor şi pot ajuta la clădirea mecanismelor de adaptare, pe când cele de natură psihică sunt extrem de greu de identificat şi mai ales de valorificat. - suportul social (coeziunea) - Împreună cu motivaţia, suportul social influenţează vădit adaptarea la mediul militar, având rol de amortizor în cazul situaţiilor dificile întâmpinate de către individ, prin diminuarea intensităţii ameninţării şi prin autopercepţia eficienţei sale în a i se opune. Totdată, suportul social modifică percepţia asupra multor factori ameninţători, conducând astfel la lipsa reacţiilor dezadaptative. [Gal, Mangelsdorf, 1991]35. Suportul dealtfel la nivelul social se referă ridicat al coeziunii grupului şi exprimă conducerea eficace a acestuia,

exprimând optimismul individului în acţiunile de luptă. Prin autoincluderea în mediul militar, noii membri suportă o metamorfoză în plan psihologic, schimbând independenţa anterioară cu servitutea viitoare. [Grine, Spiegel, 1979, apud Gal, Mangelsdorf, 1991]. Atâta timp cât militarul este încrezător în unitate şi în comandantul său, el se simte în siguranţă în dependenţa sa. Sprijinul social are rolul unui tampon, preluând din nervozitatea şi velnerabilităţile indivizilor aflaţi în faţa ameninţărilor şi determină sporirea curajului şi diminuarea frecvenţei reacţiilor de inadaptare. Spiegel [1994, apud Gal&Mangelsdorf, 1991]
36

afirmă că un luptător face eforturi

sporite în luptă gândind că îşi ajută camarazii, decât că luptă împotriva unui duşman, temânduse să nu dezamăgească, să nu-şi piardă camarazii rămânând astfel fără sprijin în faţa fricii. De asemenea, acest fapt a fost demonstrat prin studiul unităţilor de elită, cunoscute pentru moralul şi coeziunea ridicate, prin faptul că astfel de microgrupuri militare înregistrează un număr redus de inadaptări în comparaţie cu alte unităţi expuse condiţiilor de luptă similare. - factorii de conducere - Liderii au un rol determinant în adaptarea la mediu a noilor veniţi prin măsurile pe care le dispun, prin cunoştinţele deţinute, prin însăşi aptitudinile şi
34 35

Stoianivici, I., Stagiul militar şi aspect ale anormalitaăţii psihice, Spirit MIlitar Modern, nr. 3, Bucureşti, 1993 Gal, R. & Mangesldorf, F., Handbook of military psychology, New York, John Wiley & Sons,1991 36 Gal, R. & Mangesldorf, F., Handbook of military psychology, New York, John Wiley & Sons,1991 Nesecret 40 din 88

antrenamentul cu specific militar – Procesul de adaptare la condiţiile de mediu este una dintre principalele cerinţe ce reglementează performanţele studenţilor militar pe parcursul procesului instructiv-educativ.note specifice 3. Grupul militar . conform acestei definiţii. sociometrice şi de dominare.1 Grupul – caracterizare generală Un grup este o unitate socială constând dintr-un număr de indivizi.. dar cu un caracter mai riguros la adresa grupului social. de comunicare. legi.Nesecret comportamentele pe care le manifestă. caracterizat de prestanţă şi spirit de comandă puternic.1. Exemplul propriu dat prin implicarea acestuia în misiuni şi prin depăşirea dificultăţilor acestora cu succes reprezintă deasemenea unul dintre principiile esenţiale ale conducerii în sistemul militar. orientate şi structurate în funcţie de sarcinile lor. o tipologie specifică de personalitate. Grupul militar ca factor de modelare al identităţii personale 3. 1993]37 . relaţiile de status şi rol. În aceeaşi concepţie. 1993 Nesecret 41 din 88 . stabilite în timp între un anumit număr de indivizi şi care sunt în măsură să reglementeze activitatea şi comportamentul comun al grupului în sine. 3. cel puţin în probleme ce privesc grupul Esenţiale pentru determinarea unui grup social sunt. grupurile mici nereprezentând suma membrilor acestora şi a relaţiilor individuale dintre aceştia. acestea reprezintă un sistem complex de relaţii de diferite tipuri. Acest fapt este sporit în importanţă prin simplul fapt că mediul militar solicită şi presupune simultan un model caracteristic de comportament.3. Auf das Weltund Menschenblind. ci unitatea lor .1. stabilite după o perioadă de timp şi care posedă un set de valori sau norme ce reglementează comportarea reciprocă. care se găsesc unii cu alţii în relaţii de rol şi status. B. Achim Mihu îşi exprimă convingerea că prin definiţia lor ştiinţifică. [Kolei. nr. modelată prin regulamente. Mehrausbilding – RFG. exercitând chiar din fazele iniţiale ale adaptării o puternică influenţă asupra tinerilor cu rolul de formare a personalităţii lor în conformitate cu misiunile şi sarcinile ce le vor avea de îndeplinit. comandantul trebuie să adopte un stil conducere deschis. 37 Koley. având calitate de sine stătătoare în raport cu alte grupuri sociale şi concomitent. grupurile mici includ anumite relaţii sociale ce se manifestă sub forma unor relaţii directe nemijlocite. ordine. Pentru a fi apreciat de subordonaţi.

38 grupul mic prezintă două caracteristici principale. strâns În general. Sociologia americană a grupurilor mici. Un alt dezavantaj al grupurilor mari este că opiniile şi atitudinile pot fi atât de diferite între ele. În concepţia lui A. 38 Mihu. predominante devin relaţiile sociale obiective. cât şi în rolul diferit pe care îl au în viaţa socială. care dispune de un număr relativ restrâns de membrii între care să se stabilească o minimă interacţiune iar relaţiile între ei să fie directe (nemijlocite). practic neglijabile. dintre care diviziunea grupului în mai multe subgrupuri. Bucureşti. Mihu relaţionate. afectivă.Nesecret Diferenţa dintre grupurile mici şi mari. iar cunoaşterea reciprocă este superficială. distanţele psihologice dintre aceştia. Grupurile mari conţin un număr mare de membrii. în ansamblul său. eficienţa grupului în ansamblu. Nesecret 42 din 88 . între care pot apărea tensiuni. are că efect slăbirea coeziunii grupului. creându-se astfel premisele unei situaţii în care unul să muncească mai mult şi altul mai puţin. de prietenie. ocupaţională) creată printr-o minimă articulare între statusurile şi rolurilor membrilor. mijlocite. în favoarea celei colective. Grupurile mari favorizează apariţia distanţelor şi barierelor sociale şi psihologice între unii componenţi ai grupului şi scade influenţa directă asupra individului. între care se stabilesc relaţii indirecte. oficiale. încât a găsi o soluţie de mijloc pentru toţi membrii grupului este deosebit de greu. de comunicare. Din perspectiva numărului de membri. În aceste grupuri. centrate pe realizarea unor activităţi comune. de serviciu între membrii grupului. simpatie şi preţuire reciprocă. pagina 94. conflicte. iar cele de natură psihică trec pe un plan secundar. de putere. Astfel. cognitivă. se consideră că poate fi numit grup mic orice asociere de persoane. 1970. Lipsa barierelor psihologice între membrii unui microgrup facilitează apropierea dintre conducătorii grupului şi membrii acestuia. dezbateri. afectivă. Totodată numărul mai mare de membri generează şi unele fenomene negative. sub raportul numărului de membri. şi anume: un număr relativ strâns de membrii existenţa relaţiilor directe (nemijlocite).. în cadrul microgrupurilor membrii vor participa în egală măsură la realizarea sarcinilor.A. Deasemenea un microgrup trebuie să se prezinte cel puţin ca derivat al caracteristicilor membrilor acestuia şi să presupună o structură psihosocială (de rol. îşi găseşte justificarea atât în diferenţa de conţinut dintre ele. Editura Politică. O pondere crescută o au relaţiile formale. grupurile cu un număr mic de membri sunt definite de existenţa majoritară a relaţiilor de natură psihică. influenţându-se direct şi sporind prin intermediul propriei competenţe. foarte mici. fiind de regulă.

percepţiei. practic. modul de a gândi şi de a acţiona. Într-un fel vor fi structurate grupurile în care comunicarea între membrii se face verbal şi altfel când ea se face prin mijloace tehnice. Psihologia socială şi organizaţională industrială. să se centreze pe realizarea scopurilor. să îndeplinească anumite funcţii specifice în funcţie de rolul deţinut în societate.. ci după 39 Zlate. cu întreaga lor personalitate. Între aceştia. un efect. dimpotrivă. oficiale. Factorii sociali propriu-zişi se referă la relaţiile ce se stabilesc între grupuri în cadrul supraunităţii din care fac part. el este sub influenţa normelor şi valorilor altui grup. semnificativi sunt sistemele sociale. cât şi asupra vieţii de grup. Dinamica grupurilor Grupul. deci are un pronunţat caracter dinamic. economice. Este de reţinut faptul că grupul mic nu poate fi redus numai la suma indivizilor care îl compun. politice. iar pe de altă parte. Editura Politică. precum şi concepţia referitoare la viaţa în cadrul societăţii. pe de o parte. Factorii exteriori cu influenţă asupra dinamicii grupului sunt mediul natural şi tehnicomaterial. 39 Acest concept este condiţionat de o multitudine de factori exteriori şi interiori grupului. La acest nivel. Viaţa internă a grupului se va desfăşura în conformitate cu istoria relaţiilor sale cu alte grupuri din cadrul aceleiaşi instituţii. diferenţiind membrii între ei prin modul de a se alimenta şi îmbrăca. deşi individul aparţine de un grup. este supus evoluţiei. modul de a viaţă. atât relaţiile formale. culturale. Bucureşti. precum şi cele de presiune. nu după cerinţele grupului său. cât şi relaţiile neoficiale. care poate să pună în evidenţă o forţă. îmbogăţindu-se cu conţinuturi şi forme psihologice complexe. că ansamblul legilor care guvernează şi dirijează aceste fenomene”. indirectă şi îndepărtată.Nesecret În cadrul grupului mic există astfel de relaţii încât membrii acestuia participă. familia. reprezentării. factori ce urmează a fi descrişi pe larg în cele ce urmează. situaţia socioculturală şi socială. începe să funcţioneze. relaţiile lor sociale sunt deosebit de fecunde. indivizii încadraţi într-un grup mic formând astfel o unitate cu trăsături specifice. Influenţa mediului natural asupra grupului este. comportându-se. se manifestă şi evoluează în cadrul grupurilor mici. Factorii socio-culturali au o influenţă mare asupra funcţionalităţii grupurilor. 1975. Un rol important în fenomenul de dinamică a grupurilor îl au influenţele grupurilor de referinţă. M. viziunii asupra lumii şi mentalităţii. Mielu Zlate defineşte dinamica grupurilor “… că fiind. ocupaţie. Acesta nu rămâne static. la viaţa colectivului. pagina 199. Nesecret 43 din 88 . Influenţa mediului tehnico – material este mult mai directă şi pronunţată. atât asupra individului prin intermediul sensibilităţii. ansamblul fenomenelor care apar. ci. mai ales în situaţia în care. grupurile de referinţă. un potenţial mai mare decât acela al membrilor luaţi în mod separat. unei continue schimbări.

Totodată. grupurile în cauză exercită o constrângere morală asupra grupului primar şi poartă denumirea generică de grupuri de presiune. Exterioare grupului primar. încearcând să le domine. ce se diferenţiează prin caracteristica să cantitativă. având efecte pozitive evidenţiate în creşterea performanţei. avân un rol predominant pozitiv în situaţiile în care ele generează conflicte intelectuale. precum şi coeziunea grupului. dacă au o durată mai mare. Coeziunea constituie un alt factor important al dinamicii grupului. Pentru că grupul să poată exista este absolut necesar că membrii lui să se conformeze normelor sale funcţionale. comportamentale. Există şi situaţii când un membru al grupului nu se conformează normelor acestuia. când unii sunt respinşi sau ignoraţi de ceilalţi. fie într-o manieră corectă şi deschisă. Din punct de vedere al relaţiilor dintre grupuri se remarcă existenţa unor grupuri ce exercită presiuni asupra altora. Dezbinarea grupului intervine atunci când membrii lui sunt demoralizaţi. determină prin acţiunile directe ale membrilor viaţa afectivă a grupului. simpatetice care se stabilesc între membrii grupurilor şi dau naştere la relaţiile şi structurile sociometrice. Ele apar sub forma unor stări de insatisfacţie. Acestă presiunea se poate realiza fie într-o manieră brutală. dar făcând parte din mediul său sociocultural. care. cognitive. centrarea grupului pe realizarea scopurilor şi opunerea la tendinţe de dezintegrare a acestuia. Nesecret 44 din 88 . cum ar fi cele perceptive. se formează şi acţionează o multitudine de tipuri de norme. opoziţii şi confruntări de idei. spiritul de grup. cât şi negativ. pot împiedica realizarea scopului grupului respectiv.Nesecret cele ale celui de-al doilea. putând deveni frâne ale performanţei grupului. Factorii interni ai dinamicii grupurilor. aici includem şi stările afective colective. În înţelesul său deplin de unitate de grup. iar prin autosituarea la marginea normelor grupului – tipul marginalului. Nonconformismul se poate manifesta în multiple moduri. prin intrarea în opoziţie cu normele comportamentale ale grupului – tipul opozantului. În această situaţie avem de-a face cu tipul membrului nonconformist. dar şi mai utilă pentru a influenţa grupul într-o asemenea manieră. respectiv conformismul şi nonconformismul. încât evoluţia să să fie firească iar performanţele să fie cele dezirabile. fiind bazată pe relaţii de ameninţare şi intimidare. Acestea joacă în viaţa grupului un rol dublu. de evaluare. Astefel deosebim prin devierea de la normele grupului – tipul deviantului. Cunoaşterea dinamicii grupului este necesară pentru a şti ce se petrece în interiorul acestuia. Factorul psihologic. centrată pe studierea realistă a faptelor şi fenomenelor. să le subordoneze. coeziunea presupune solidaritatea membrilor. cu influenţe însemnate în dinamica grupului se referă la ansamblul fenomenelor afective. Într-un grup apar. denumite tensiuni. în baza cărora se poate realiza scopul propus.

O caracteristică clară ce delimitează grupul militar că microgrup este numărul de membri ce îl compun. dar şi a proceselor psihosociale ce au loc în cadrul acestor grupuri. de alte structuri. accentuează unicitatea organizării militare. Făcând analiza caracteristicilor enumerate că fiind specifice grupului mic. Comunitatea scopului este o notă definitorie pentru grupul militar punându-şi puternic amprenta asupra gradului de conştientizare la nivelul fiecărui individ şi a Nesecret 45 din 88 . Existenţa unui ansamblu de însemne. Astfel în cazul unui microgrup. îşi formează personalitatea conform acarcteristicilor acestora şi totodată facilitează corelaţia între individual şi social. Grupul militar se caracterizează în primul rând printr-o severă separare de natură organizaţională.2 Particularităţi ale grupului militar Caracteristici structurale ale grupului militar Pe parcursul itinerariului lor social. a contactelor directe inter-membri. fie mici sau mari. axiologică şi psihologică. putem caracteriza grupul militar în următoarea manieră. Nota consacrată a specificităţii microgrupurilor militare este faptul că îndeplinesc simultan două funcţii. pregătite în vederea executării unor misiuni de luptă. delimmitând comportamentul specific al acestui tip de socioorganizaţie. autoritatea şi disciplina specifice sistemului. precum cel militar. subunitatea face parte din categoria grupurilor cu scop perfect precizat. dar şi grupuri acţionale.Nesecret 3. organizaţii. nivelul reciproc de intercunoaştere şi posibilitatea formării unor reţele distincte de relaţii preferenţiale au o rată specifică. obligându-şi membrii să deţină un ansamblu de cunoştinţe şi abilităţi speciale. Valorile numerice ale subunităţii variază de la 7-8 indivizi în cadrul grupei. Acesta are caracter imperativ pentru membrii săi şi rămâne constant pe toată durata existenţei sale. Pentru a putea incadra grupul militar într-una dintre categoriile de grupuri sociale trebuie să identificăm caracteristicile specifice subunităţii militare. notele specifice şi definitorii ale acesteia părând să corespundă descrierii unui grup social mic. Din punctul de vedere al finalităţii grupului. în cazul plutonului. de ritualuri specifice. la 2025. Aceste valori creează un mediu social specific unei serii de procese bine stabilite care au loc în interiorul subunităţii.1. rezultat al unei educaţii intensive. Ca membri ai unor naţiuni. Acest fapt are mari implicaţii asupra statusurilor şi rolurilor. în care se realizează procesul insructiv-educativ de pregătire pentru luptă. la nivel colectiv. Acetsea sunt concomitent. edificii. familii. în cadrul acestor grupuri manifestând ansambluri specifice de relaţii sociale. şcoli. care le influenţează în mod vădit personalitatea. dar şi să accepte necondiţionat ierarhia. frecvenţa şi intensitatea comunicării. grupuri educaţionale. oamenii devin şi acţionează ca membri ai unor nenumărate grupuri. pături sociale.

Acest grad de subordonare este un factor al polarizării grupului. Analizarea şi demonstrarea trăsăturilor definitorii ale grupului militar ne permit să apreciem că microgrupul militar nu se constituie pe bază de opţiuni individuale. În corelaţie strictă cu această caracteristică. a climatului psihosocial şi în asigurarea eficienţei grupului. precum şi mijloacele de motivare şi influenţare pozitivă avute la dispoziţie. fapt ce asigură o bună funcţionare a grupului. apare şi cea privind distribuirea de statusuri şi roluri. Prin specializarea modului de analizare a microgrupurilor militare a favorizat relevarea trăsăturilor particulare ale acestora. multiplele forme de structură. ci contrar acestei idei. a structurii şi a funcţiilor specifice deţinute de acestea. aspecte care le conferă o identitate inconfundabilă. Din perspectiva reducţionistă. ci pe criterii care ţin seama de capacităţile. În strânsă legătură cu scopul constituirii grupului este natura activităţii acestuia şi aceasta reprezintă totodată o trăsătură definitorie a grupului militar. a ierarhiei precum şi o structură a mobilităţii menită să clarifice care sunt posibilităţile şi căile de promovare. tipurile de raporturi inter-membri. b) structura ierarhică. nivelul de complexitate a misiunii şi timpul avut la dispoziţie. poziţiile şi rolurile sociale fiind clar precizate prin regulamente. Astfel microgrupul nu poatefi considerat o simplă juxtapunere de indivizi. particularităţile şi implicaţiile raporturilor dintre structura formală şi cea informală în dinamica grupului militar. autoritate şi prestigiu în realizarea coeziunii grupului. Dintre aceste aspecte deosebit de importante putem menţiona caracterul grupal al integrării tinerilor în mediul militar. exprimată în termeni de prestigiu şi autoritate. Orice membru are drepturi şi obligaţii care presupun conduite standard în exercitarea funcţiei. posibile într-un grup.Nesecret îndatoririlor ce-i revin. care constă în diferenţa de poziţie a membrilor grupului. pe întreaga durată a misiunii. ce constă practic în procesul prin care se realizează misiunea la nivelul subunităţii. Întregul structural al unui astfel de microgrup se va clădi cu ajutorul următoareleor elemente: o structură de comunicaţii. subiective. aptitudinile şi disponibilităţile militarilor de a îndeplini diverse misiuni şi sarcini. repartiţia optimă a efortului fizic şi psihic. care se manifestă prin numărul membrilor. şi indeosebi rolul liderului militar. instrucţiuni şi ordine. a relaţiilor de influenţă. a căror eficienţă este sporită de o serie de factori stabili precum acţiunea concretă. iar eforturile depuse pentru îndeplinirea sarcinilor comune definesc nivelul participării la viaţa de grup. Nesecret 46 din 88 . spaţiul social de activitate şi durata lui de existentă. o structură a puterii şi. constituindu-şi propria structură. se pot sintetiza în două ramuri principale: a) structura morfologică. el va îngloba permanent forme variate de relaţii. Subunitatea îndeplineşte o gamă diversificată de activităţi. că intreg. o structură sociometrică materializată prin schema atracţiilor şi a respingerilor. eventual.

una dintre principalele caracteristici ale grupului militar este structura sa puternic ierarhizată. influenţând structura şi procesele vieţii grupului. Elementul distinctiv faţă de celelalte grupuri. acestora revenindule obligaţia să execute întocmai şi necondiţionat ordinele sale. deosebiri pe linia comunicării. Raporturile legate de serviciu. exprimate în funcţii şi grade militare. faţă de alte tipuri de grupuri sociale. Din perspectiva microgrupului militar tratat ca reţea de statusuri şi respectiv roluri. deci să joace un anumit rol. generând. se detaşează raporturile de subordonare necondiţionată. reţeaua de relaţii afective şi de comunicare astfel formată. Se identifică astfel. Din dorinţa de a explica clar structura ierarhică a microgrupului militar. Direcţiile de desfăşurare a relaţiilor dintr-un grup militar sunt atât în plan vertical. între militarii subunităţii. de aceea fiecare membru al unui grup ocupă o anumită poziţie în structura ierarhică a grupului. care îl obligă pe individ să îndeplinească o anumită funcţie. în timp ce fizionomia grupului de muncă civil este dată de trăsăturile interne ale grupului. în grupurile militare predominante sunt relaţiile formale. ca urmare a amplasării lor în diferite roluri. în care subordonaţii nu trebuie să ezite sau să fie reţinuţi în executarea misiunilor încredinţate de comandanţi. După cum am demonstrat. dotat cu un anumit prestigiu. trecând în planuri inferioare ca importanţă a relaţionării. însă nu decisiv. comandantul având. cât şi în plan orizontal. o structură formală şi o structură informală a grupului. bazată majoritar pe raporturile de subordonare dintre membrii acestuia. superioare.Nesecret Relaţii status-rol în microgrupul militar După cum am stabilit deja. comandant-subordonat. şi anume noţiunile de status social şi rol social. Membrii grupului tind să-şi apere poziţiile individuale pe care le ocupă sau încearcă să dobândească poziţii noi. relaţie de tip vertical prezintă o determinare strictă. interacţiunile dintre membri au un caracter mai puţin conturat. fiind precis reglementată conform particularităţilor statusurilor şi rolurilor pe care le îndeplineşte fiecare parte. stabilite prin regulamente caracterizează legăturile specifice din armată. este numirea conducătorului-comandant independent de voinţa sau preferinţa membrilor. subunitatea este o structură ierarhică piramidală. prescrise. În direcţie orizontală. rigidului. autoritatea cea mai mare. în vreme ce legăturie personale scad în intensitate. Principalul mijloc de comunicare în cadrul microgrupului militar Nesecret 47 din 88 . Un status se exprimă adeseori prin mai multe roluri sociale. Aşa se explică faptul că imaginea subunităţii depinde foarte mult de trăsăturile comandantului. Componenta formală se explică prin interdependenţa dintre militari. Dintre aceste relaţii ce aparţin formalului. Interacţiunea dintr comandant şi subordonat. vom face referire la doua dintre noţiunile fundamentale ale acestei lucrări. potrivit unui model. oficiale. prin poziţia conferită. căreia îi corespunde un status.

Nesecret este ordinul. aceste două elemente structurale majore imprimă grupului nuanţele de sociogrup şi respectiv de psihogrup. prin consens sau prin autoritate. Ca şi în cazul altor grupuri sociale. în care militarii participă cu întreaga lor personalitate. relaţiile dintre militari fiind ghidate de anumite protocoale sau ritualuri (poziţia drepţi. reprezintă o generalizare sintetică a practicii sociale specifice acestei organizaţii. în cazul specific grupului militar. şi caracterul general normativ. de comportare fixată prin uz. ci creează şi cadrul general de manifestare a personalităţii în procesul de socializare. impersonale şi în general obligatorii. care reiese din dinamica fenomenelor caracteristice spaţiului socio-militar. Standardizarea comportamentelor. a cazurilor concrete de viaţă. Trebuie subliniat faptul că normele militare cuprind nu numai cerinţa unei comportări specifice. mereu interconectate prin membri în virtutea locului pe care aceştia îl ocupă în ierarhia organizaţiei militare. Caracteristica informală a structurii îşi are originea în trăsăturile psihosociale umane. acesteia fiindu-i necesar caracterul de generalitate. Regulile militare au o bază socială profundă. Normativitatea specifică grupurilor militare Prin definitţie. defilarea). revista de front. Pentru a impune autoritatea. a situaţiilor identice pentru un număr mare de indivizi şi o transpunere a acestei vaste experienţe într-un discurs etic. impiedică iniţiativa individului. obişnuind membrii să nu mai facă eforturi personale de gândire şi să aştepte deciziile conform liniei de funcţionare a grupului. în acceaşi manieră cu orice tip de grup. care presupune subordonarea totală a executantului. o uniformizare a comportamentului. direcţii de acţiune şi o totodată un nivel de intensitate a acesteia. Existenţa organismului militar depinde în mare măsură de funcţionarea perfectă a relaţiilor formale din cadrul structurii. reprezentând un model de comportament impus deliberat. Norma poate fi identificată cu o regulă de activitate. norma. comunicarea ia forma ordinului. Nu orice recomandare este o normă. din multitudinea acţiunilor umane care oferă şi o finalitate integrativă acestei activităţi. Grupurile militare. ambele având influenţe în formarea şi afirmarea personalităţii militarilor ca individualităţi şi totodată ca membri ai unui grup specific: microgrupul militar. consfinţite prin tradiţii şi regulamente. în faţa superiorului ce emite respectivul ordin. Prin urmare impunerea unei normativităţi stricte implică o standardizare. prevăzută pentru folosirea repetată şi care a căpătat forma unor imperative de comportare. Normele militare sunt recomandări ce corespund principiului necesităţii şi funcţionalităţii vieţii militare şi care vizează îndeplinirea anumitor scopuri impuse organizaţiei. impun fiecărui participant anumite limite. reprezentând deci rezultatul unei interacţiuni interpersonale nemijlocite. darea onorului. Nesecret 48 din 88 .

omogenitate. eficienţa în îndeplinirea sarcinilor comune. se constituie structuri formale şi informale. auotorganizare. cât şi individual. formali şi informali. Din punct de vedere funcţional. plăcerea apartenenţei la grup. această dublă determinare dovedinduse constructivă în sensul dezvoltării acestora din punct de vedere social. grupul intitulat clasă de studenţi are o serie de proprietăţi generale. permeabilitate.mediu ce prezintă atât caracteristicile unui microgrup educaţional. opusă rigidităţii şi stereotipiei. Datorită continuităţii în asociere şi a nevoii de conlucrare pentru îndeplinirea sarcinilor comune. având o orientare explicită spre realizarea unor acţiuni şi finalităţi Nesecret 49 din 88 .1. coeziune. similaritatea psihologică şi socială a membrilor săi. personală şi civică a studenţilor. grupa de studenţi este un grup de muncă.Nesecret 3. respectarea normelor de grup. Astfel acest portret se materializează prin: consens. cu caracter instituţionalizat. formal. se detaşează lideri. Grupa de studenţi . Grupa de studenţi . alcătuit dintr-un număr relativ mic de studenţi cu vârsta apropiată şi care funcţionează cu scopul instructiv-educativ de formare profesională. unitatea grupului. între membrii grupului se stabilesc relaţii interindividuale. participare şi stabilitate. Grupa de studenţi este totodată un grup de muncă. ba chiar opuse din acest ultim punct de vedere. capacitatea de a manifesta comportamente variate.2. studenţii militari sunt nevoiţi să se dezvolte ca entităţi individuale dar şi sociale într-un mediu ce prezintă caracteristici variate ca importanţă şi semnificaţie. forţă. gradul de apropiere psihologică între membrii săi. cât şi pe cele ale migrogrupului militar. anumite atitudini asemănătoare în grup. se conturează şi se exercită roluri şi responsabilităţi. Indivizii ce aparţin acestui mediu se pot regăsi atât în situaţii benefice. Astfel. ierarhizarea statusurilor.2. unit de activităţi şi scopuri comune. tonul hedonic. controlul asupra membrilor săi. cooptarea altor membri şi acceptarea lor. sub influenţa negativă a incercării individului de a corespunde caracteristicilor impuse de două entităţi sociale dieferite. Aceste proprietăţi generale constituie de fapt portretul microgrupului. Asemenea grupurilor sociale mici.microgrup social Individualizat la condiţiile mediului de invăţământ militar descoperim un microgrup social cu o dublă determinare: grupa de studenţi .de la microgrup social la echipă 3. Deosebirea faţă de alte grupuri sociale este că grupa de studenţi este un grup prin excelenţă educaţional. stratificare. flexibilitate. conformism. intimitate. însă există riscul ca personalitatea membrilor unui grup aflat în această situaţie să se dezvolte deformat.

Specificul grupei de studenţi ca grup social este dat de scopul în care se constituie şi funcţionează grupul. punându-le în slujba formării personalităţii studenţilor în contextul specific grupului. Prin urmare el se poate raporta mai mult sau mai puţin realist la ceilalţi şi la grup. se pot valorifica şi dezvolta fructuos. de integrare a scopurilor individuale în scopurile comune prescrise sau.ca membri egali între ei . De exemplu. Totdată aceasta are caracter formal. Forma grupului pentru cursuri şi grupele/subgrupele de studiu pentru seminarii. atât ale studenţilor cât şi ale profesorului. fapt ce-i va determina atitudinile. dimpotrivă. Valoarea axiologică a scopurilor poate genera efecte educaţionale pozitive. grupul se constituie ca sistem funcţional. Relaţiile dintre aceştia sunt determinate atât de sarcina concretă de realizat. Funcţionarea ei depinde de gradul de asimilare şi urmărire prin acţiune a acestor scopuri. de mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop şi de locul şi rolul profesorului în grup. constituindu-se pe baza unor cerinţe instituţionalizate. o majoritate exclusivă a scopurilor de tip prescriptiv şi impunerea acestora de către profesor. În cadrul grupului universitar de studenţi. Numai dacă atât profesorul cât şi studenţii îşi însuşesc scopurile prescrise. laboratoare sau activităţi practice sunt compuse din studenţi . Acesta are conştiinţa faptului că relaţia Nesecret 50 din 88 . Clasa de studenţi este în concomitent grup social de formare a unor capacităţi şi trăsături de personalitate. de pe urma cărora suferă eficienţa activităţii instructiv-educative. reglementate şi controlate de autoritatea socială. îl frânează. va manifesta participare sau. duc la pierderea funcţiei de orientare a activităţii individuale şi de grup. Studentul aduce cu sine anumite cunoştinţe şi experienţă socială. cu un anumit nivel de dezvoltare intelectuală şi grad de sociabilitate. neconcordanţa între aşteptările profesorului şi cele ale studenţilor. resursele personale. La rândul său. formându-şi o anumită imagine despre ceilalţi şi despre grupul însuşi. educatorii şi educaţii ocupând roluri diferite şi aflându-se în raporturi obligatorii.Nesecret formative. în dinamica grupului apar disfuncţionalităţi. de generare a unor comportamente şi de asimilare a informaţiilor noi. în consecinţă. profesorul are o poziţie de superioritate. conduitele şi motivaţiile proprii şi. bazată pe statusul său de adult. posesor al cunoştinţelor şi reprezentant al societăţii. profesorul favorizează şi procesul invers. Grupa de studiu are scopuri prescriptive precise.şi profesor – ca factor de facilitare a activităţii de grup. dimpotrivă. profesorul trebuie să-şi valorifice resursele proprii. transformându-le în scopuri individuale. neierarhizarea clară a scopurilor imediate şi a celor pe termen lung. cât şi de scopul final al grupului. rezistenţă la activitatea grupului. În cazul în care scopurile prescriptive şi cele individuale sunt incongruente. Prin metodele şi stilul de muncă practicat. În ierarhia grupului. primând în formarea morală a studenţilor. clare referitoare la educarea şi instruirea studenţilor.

care. numai astfel putândui-se atribui de fapt calitatea de colectiv. grupul care se materializează într-o echipă este unit prin interese şi concepţii comune ale membrilor săi. . Sistemul nomativ existent în grupul universitar şi totodată în grupul militar educaţional prescrie anumite modele de comportament în funcţie de rolul pe care îl au membrii grupului. Respectarea normei de către student şi sancţionarea încălcării acesteia de către profesor modelează nu numai comportamentul studentului. Dacă nu s-ar avea în vedere posibilitatea ca prin intermediul colectivului să se acţioneze asupra personalităţii studenţilor. raportarea la norme permite profesorului să evalueze conduitele individuale şi de grup. Acesta este organizat în vederea unor scopuri bine delimitate. ci. supunându-se unei discipline liber consimţite şi acceptând o conducere unică. colectivul însuşi este obiect al educaţiei. Pe lângă seturile de legi şi norme prescrise. preocuparea pentru formarea colectivului ar fi lipsită de sens. din instituţii extrauniversitare. conţinute în Cartea Universitară şi în Regulamentele de ordine interioară. În sens restrâns. Colectivul de studenţi se caracterizează printr-un nivel ridicat de coeziune. Aceasta devine colectiv în sens restrâns pe măsură ce depăşeşte stadiul de grupare administrativă şi devine un grup social. adaptându-se aşteptărilor şi particularităţilor grupului şi ale membrilor acestuia. cât şi spre formarea personalităţii celor ce îl compun.Nesecret educativă este o relaţie umană. Aceste noi legi adiacente celor consacrate. prin interiorizare. Din acest motiv profesorul îşi îndreaptă concomitent acţiunea educativă atât spre formarea colectivului. Normele impun o anumită uniformitate comportamentală. rezultată din însuşirea originală de către studenţi a normelor prescrise. aduse din familie sau din grupuri informale extrauniversitare. La închegarea şi întărirea coeziunii contribuie stilul de conducere al profesorului. ceea ce contribue la unitatea şi coeziunea grupului. metodele utilizate. însăşi personalitatea lui. pentru a deveni factor al educaţiei. echipa reprezintă un grup de persoane care participă la o activitate comună. la rândul lor. devianţă sau marginalizare. la care se adaugă anumite reguli create de grup. pot fi convergente sau divergente în raport cu acestea. caracterizat ca fiind un sistem în care elementele interacţionează şi participă conştient la realizarea scopului acestuia. la nivelul grupului se constituie şi o normativitate specifică. Grupa de studenţi reprezintă implicit. scopurile şi perspectivele propuse de profesor şi Nesecret 51 din 88 . Fireşte. în acest caz apărând conflicte de norme. de la constituirea sa. însă în acelaşi timp. fie cel de student sau cel de profesor. acceptându-l pe student că pe o persoană adultă. generând manifestări conflictuale. un colectiv în sens larg. pot perturba relaţiile dintre profesor şi studenţi sau dintre studenţii înşişi. membrii săi purtând răspunderea pentru activitatea desfăşurată. Astfel putem conchide că termenul colectiv social reprezintă este un microgrup social de sine stătător. Grupa de studenţi ca echipă În accepţiunea extinsă a termenului.

Acestea sunt. în specificul vieţii universitare. Orice formă ar îmbrăca o asemenea solidaritate şi oricare i-ar fi cauzele. între obiectiv şi subiectiv. ci într-un angrenaj social. structura de roluri etc. Ţinând seama de particularităţile sintalităţii colectivului şi ale personalităţilor ce îl compun. viaţa sa afectivă. adaptarea priveşte în egală măsură comportamentul studenţilor la cerinţele grupului şi comportamentul profesorului la sintalitatea colectivului.2. Coeziunea asigură colectivului forţa necesară pentru a-i influenţa pe membrii săi. unirea clasei în rău. Prin acomodare socială. studenţii adoptând o solidaritate defensivă. şi în cazul grupei. 3. profesorul intervine pentru depăşirea momentelor dificile apărute la oricare din aceste niveluri. Studentul militar. stările afective pozitive ce domină în rândul membrilor grupului. Nesecret 52 din 88 . detaşându-se că importanţă activitatea comună. Clasa de studenţi poate fi un grup coeziv şi pe baza altor criterii decât cele conforme cerinţelor universitare. cât şi celui de militar.2. de exemplu. însă în momentul în care respectivul mediu se confundă cu mediul militar. se impune fie reeducarea grupului. dar sensul influenţării este dat de temeiurile morale care-i unesc pe studenţi. având în vedere scopul educativ pe care acestea îl înglobează. în consecinţă. Dacă acomodarea se referă prin excelenţă la studenţi. Relaţii interpersonale în grupa de studenţi Multitudinea ramificaţiilor relaţionale din grupa de studenţi militari formează în plan psihosocial o categorie specifică de relaţii interpersonale. Poate fi vorba de o moralitate negativă a grupei după cum poate fi vorba de stilul defectuos al relaţiilor profesorului cu clasa şi. fie schimbarea comportamentului profesorului.considerând acomodarea profesorului ca fiind înfăptuită anterior. studentul va întâmpina o serie de conflicte şi probleme de adaptare la ambele roluri simultan: atât celui de student. alteori fiind însoţite de tensiuni şi frământări la nivel intra sau interpersonal. activitatea intelectuală şi nu mai puţin cea profesională desfăşurându-se în interiorul mediului socio-universitar înconjurător şi în interdependenţă cu acesta sau în condiţiile date de el. moralitatea. Prin adaptare se produce transformarea conduitei personale a membrilor grupului în funcţie de cerinţele acestuia.Nesecret preluate de colectiv sau propuse de colectivul însuşi. nu trăieşte izolat. calm. intersubgrupal sau între studenţi/ clasă şi profesor. o îmbinare între social şi psihologic. îmbrăcând şi un nou aspect constitutiv. profesorului îi revine sarcina de a schimba situaţia. Acomodarea şi adaptarea se produc uneori lent. caracterul etic. împotriva profesorului sau chiar a facultaţii. studenţii îşi însuşesc treptat cerinţele microgrupului clasă şi ale grupului universitar.

o dată delimitate. când se cimentează bazele inteligenţei sociale. şansele instaurării neîncrederii şi a suspiciunii printre parteneri sunt mai ridicate. acceptată că posibilitate a acestuia de a surprinde logica socială din clasă diferit faţă de logica didactică. la personalitatea acestuia. Originile acestei competenţe se regăsesc în familie. Elementul central.Nesecret Tenta afectivă a relaţiilor este generată de faptul că viaţa colectivă în mediul grupei de studenţi militari dezvoltă gradual valori. ecuaţia personală a profesorului. efectele predictive. Interacţiunea educaţională este un aspect. Acest tip de grup ar trebui să ofere membrilor componenţi posibilitatea de a relaţiona şi interacţiona atât în plan şcolar. evaluare). Modalitatea de adaptare dezvoltată de studenţi în asemenea cazuri reprezintă competenţa socială a studentului. cât şi extraşcolar. începutul şi sfârşitul acestui tip de relaţii interpersonale. În aceste două contexte. Concomitent cu raporturile funcţionale şi căile de comunicare dintre studenţi în momentul îndeplinirii unor scopuri cu caracter colectiv se conturează o ierarhie de statusuri de care se leagă aprecierile diferenţiate ale membrilor grupului-clasă. grupa de studenţi militari apare că o reuniune de indivizi cu personalităţi proprii. Relaţiile de intercunoaştere derivă din nevoia psihologică de a fi informat cu privire la celălalt. desfăşurare. angajaţi în activităţi comune. norme şi convingeri specifice. etc. acestea exercitând atât influenţe pozitive. pe care are ocazia să-i cunoască formulând elementele unei posibile judecăţi de valoare asupra acestora. însă consolidarea acesteia este demonstrată de mediul relaţional specific grupei de studenţi. răspunsuri. cât şi constrângeri asupra membrilor componenţi. Inerţiile perceptive. antipatii şi raporturi de indiferenţă care. Cu cât informaţiile de care dispune un cadru didactic la un moment dat despre studenţii săi şi un anumit student despre ceilalţi colegi sunt mai diverse şi mai consistente. sunt tot atâtea exemple Nesecret 53 din 88 . studentul militar se comportă fie diferit fie păstrează o anumită constanţă faţă de membrii grupului propriu sau exterior. Din acest punct de vedere. Activităţile de instruire presupun atât o structură de tip secvenţial (întrebări. care generează în interiorul său o întreagă reţea de simpatii. cu atât universul dinamic al interacţiunilor respective este mai viguros. o formă din multitudinea şi varietatea relaţiilor interpersonale din clasa de studenţi. Reprezentările interpersonale sunt un subiect preferenţial al sociologiei educaţiei şi constituie variabile definitorii ale interacţiunilor din grupa de studenţi. îl constituie imaginea partenerilor unul despre celălalt şi despre ei înşişi. În ceea ce priveşte o posibilă clasificare a relaţiilor interpersonale criteriul utilizat este reprezentat de nevoile şi trebuinţele psihologice resimţite de studenţi atunci când se raportează unii la alţii. încheiere). exercită o influenţă puternică asupra vieţii colectivului. stereotipiile perceptive. la felul lui de a fi. Când informaţiile sunt limitate. în a căror dinamică studentul militar se integrează prin strategii diferenţiate de interacţiune. cât şi una de tip ierarhic (deschidere.

ce implică raporturi de simpatie şi antipatie. Relaţiile de intercomunicare apar că rezultat al trăirilor oamenilor. caracterizat de schimburile de mesaje. Clasa constituie pentru studenţi un mediu deschis provocărilor informaţionale. cu baza în anumite procese fiziologice. disproporţia dintre amploarea afecţiunii şi cauză. sentimente şi structuri de tip afectivsimpatetice. aspectele particulare ale negocierii în procesul de comunicare interpersonală. de schimb de informaţii. creionându-se astfel un nou tip de relaţii interpersonale. Relaţiile afectiv-simpatetice reprezintă o Nesecret 54 din 88 . nevoia de reciprocitate în schimburile afective pozitive şi supraevaluarea trăirilor atunci când le conştientizează. Nu trebuie ignorate influenţele mediului social asupra grupei de studenţi. anume relaţiile afectivsimpatetice. tinerilor. ce presupune schimbul de emoţii. Spre exemplu. Această imagine interioară este proiectată de foarte multe ori sub forma unor „goluri personale" care solicită în plan exterior o completare. Fenomenul atracţiei interpersonale se fundamentează pe o serie de emoţii ce pot fi traduse că modificări de natură organică. respectiv modelele comunicării interpersonale din cadrul grupului . de comunicare în ansamblu. o complementaritate relaţională. sinceritatea. Relaţiile de tip socio-afectiv cu natură preferenţială se creează prin intervenţia unei nevoi de tip interpersonal. nici cele ale modului de evaluare a comportamentelor interpersonale asupra afectivităţii studenţilor. Pe durata derulării emoţiilor nu intervine orice fel de judecâtă de valoare. de acceptare şi de respingere reciprocă între membrii grupei de studenţi. cu un grad mare de dezorganizare. Elementele constitutive ale acestui univers. emoţiile au tendinţa de a se combina între ele în mod atât de intim. Prin contribuţia experienţei socio-interacţionale. cu aprecieri frecvente şi intense la adresa situaţiei procesului de intercomunicare din interiorul grupului şi reprezintă un adevărat univers al comunicării.Nesecret edificatoare ale deficienţelor potenţiale înregistrate în interacţiunile educaţionale că urmare a unor lacune sau vicii de intercunoaştere. în cazul unei atitudini contradictorii faţă de zâmbet şi râs. precum şi aspectele nonverbale ale comunicării interpersonale vor influenţa modelarea personalităţii membrilor grupului sporind sau reducând competenţele comunicaţionale pe care aceştia le posedau anterior apartenenţei la grupul-clasă. atunci când intră în interacţiune : nevoia de informare reciprocă. starea reconfortantă de veselie şi de bună dispoziţie va fi estompată. acestea provenind din atitudini rapide şi grăbite. încât devin inseparabile. ele se compun cu stările de conştiinţă şi creează impresia de armonie sau de conflict între anumite părţi ale personalităţii. Privarea colectivului de studenţi de afectivitate poate conduce la efecte negative incalculabile în planul capacităţilor interacţionale ale studenţilor. În ceea ce priveşte structura. contextul procesului de comunicare. Caracteristicile fundamentale ale relaţiilor de tip afectiv-simpatetice sunt spontaneitatea.

1995. p. Orice interacţiune didactică presupune şi contacte de tip subiectiv. respectiv se referă la acele caracteristici ce situează un individ într-un context social determinat. psihologic. prin oferirea unui scop de grup şi a unor mijloace justificabile şi suficiente. Instruirea sub forma unui univers complex nu poate elimina problematica relaţională implicată de interacţiunile educaţionale.3. Mediul psihologic de fundal. Mircea. Nesecret 55 din 88 . În structura colectivului fiecare membru se deschide spre un altul la nivel inconştient sau conştient pentru a se cunoaşte pe sine. 34. adică miezul vieţii sociale” 40 . Noţiunea se referă la acel noi grupal sau societal. R.C. Astfel. Identitatea socială se constituie ca sumă a criteriilor care permit o definire socială atât la nivel individual sau colectiv. 2000. cât şi la nivelul intregului grup. adică o identitate consensuală 40 41 Jenkins. numai spre deosebire de altul. Din acest punct de vedere mediul educaţional – instructiv cu specific militar nu poate asigura în permanenţă un nivel optim al acestor tipuri de relaţii. subliniind similarităţile sau atributele împărtăşite de membrii unui grup social. Bucureşti: Editura Univers.Nesecret condiţie pentru dezvoltarea personalităţii studenţilor. putem afirma că identitatea socială este în totalitate o identitate atribuită. între grupuri sau între indivizi şi grupuri. conştiinţa de clasă la Karl Marx sau comunitatea la Ferdinand Tönnies. Bucureşti: Editura Cartea Românească. care pot influenţa maximal evoluţia proceselor de instruire. psihoafectiv. un continuu proces de comunicare. Identitatea personală şi grupul de apartenenţă la studenţii militari Aspecte generale Semnificaţia termenului identitate socială s-a structurat cu ajutorul unei serii de constructe specifice sociologiei clasice precum: conştiinţa colectivă la Émile Durkheim.. „Sunt ceea ce sunt. Direcţia actuală de abordarea a conceptului de identitate socială în domeniul sociologic este aceea a procesului social. Astfel dacă grupei de studenţi militari nu i se va asigura un echilibru afectiv minim. membrii acesteia vor avea de suferit în ceea ce priveşte competenţele lor interacţionale. p.. Identitatea socială . conducând la stări conflictual atât la nivel individual. „Luate împreună. 70. Identitatea constă în stabilirea unor relaţii de similitudine sau de diferenţiere între indivizi. Prin reflexie mă individualizez” 41 . similaritatea şi diferenţa sunt principiile dinamice ale identităţii. 3. stările empatice şi dispoziţiile motivaţionale determinante acţional şi contextual nu pot fi eliminate din analiza completă a unui proces de instruire şi mai ales din contextul paradigmei calitative a instruirii. Etica tragică sau despre nebunia colectivă . Identitatea presupune stfel.

ţinută. Caracteristicile specifice care îl diferenţiază sunt produse tocmai de procesul continuu de integrare şi de adaptare la mediul. Din punct de vedere socio-funcţional. Smart. identitatea poate fi exprimată ca find o calitate multiplu atribuită. adică procesele prin care fiecare membru al societăţii poate identifica identitatea socială a oricărui alt membru. rigorile. Această identitate socială trebuie recunoscută de subiectul care acceptă şi participă prin afilierile sale voluntare. Mijloacele de identificare socială. 2001. fără să ţinem cont de aspectele distincte ale organizaţiei militare. până la cei referitori la maniera de exprimare prin gestică. cunoştinţele. Imaginea pozitivă a armatei în societatea civilă şi încrederea în instituţia militară reprezintă factori motivatori pentru a face parte din acest sistem. Sage Publications. încrederea în sine şi la acei factori care ne vorbesc despre apartenenţă sau excluziune. abilităţile. Factorii identificării sunt multiplii: începând cu cei generali referitori la prestanţă.3. 478. la propria definire. care ne situează în raport cu ceilalţi.. stereotipuriile şi prejudecăţile find principale mijloace de recunoaştere a statusurilor sociale. normele. G. măsoară distanţa socială şi facilitează stabilirea de raporturi de incluziune şi excluziune între indivizi şi între grupuri. “Identităţile sunt proiecte şi sunt construite în câmpul relaţional” actorul manifestă identitatea 42 . Stabilirea poziţiei fiecăruia se realizează prin metode ale judecăţii sociale uşor de folosit.. valorile. Ea este văzută că produsul existenţei şi acţiunii unor structuri concrete de oportunitate.Nesecret oferită de majoritatea celorlalţi indivizi sau grupuri sociale.1. Prin îndepliniea condiţiei de diferenţiere. Direcţia acestei atribuiri. Influenţa grupului cu specific militar asupra identităţii personale Studiul individului din cadrul organizaţiei militare fără că acesta să fie încadrat într-un context organizaţional este imposibil de realizat. demonstrază funcţionalitatea sistemului socio-cultural adoptat de către majoritatea membrilor societăţii. individul trecând prin mai multe 42 Ritzer. Existenţa acestor indicatori ai identificării.(a se vedea reprezentarea grafică pe care o propunem că model explicativ în Figura 1). capitalul social şi simbolic favorabile pentru situaţia socială pe care o trăieşte. apariţie. specificul scopului şi misiunii organizaţiei militare. 3. fie în scopul obţinerii prestigiului social. sau în scopul diferenţierii sociale prin hetero-atribuire atestă că identitatea se manifestă când o situaţie socială concretă impune o condiţie de diferenţiere. London. tonalitate. Privit în exteriorul sistemului militar. B. evidenţiindu-i astfel calităţile. acest individ nu se deosebeşte foarte mult de alţi subiecţi. Nesecret 56 din 88 . Dorinţa proprie nu este suficientă pentru a accede în sistem. convenabilă social. categorizările. conturându-ne identitatea socială. p. prin auto-atribuire. Handbook of Social Theory .

Astfel. Aceasta se realizează între persoane cu statusuri şi roluri diferite. constituit din indivizi care nu sunt nici capitalişti. disciplina. a căror relaţie se caracterizează prin superioritatea unuia faţă de celălalt şi colaborarea pentru atingerea unui obiectiv propus. abilităţi şi comportamente care se afla în concordanţă cu seturile de valori şi tradiţii specifice armatei.. profesia militară reprezintă un grup social şi cultural distinct. Interacţiunea cu rigorile vieţii militare se face atât în timpul orelor de curs sau de practică. ansamblul normelor de comportament în relaţiile interindividuale este strict determinat de regulamentele militare. sunt reglementate prin diferite regulamente. că şi alte profesii moderne. medicală. a respectării drepturilor şi răspunderilor celor cu care cooperează. Organizaţia militară prezintă o structură ierarhică bine determinată şi este constituită pe criterii riguroase. punându-i în relaţii competiţionale. dând naştere astfel la situaţii foarte variate. Dintre cele două tipuri cea mai semnificativă pentru organizaţia militară este înlănţuirea pe verticală. realizându-se în baremele competenţelor şi autonomiei fiecăruia pe treapta ierarhică unde se află. astfel în cadrul armatei. aptitudinală. precum şi adoptarea unui comportament specific. Acestea Nesecret 57 din 88 .Nesecret etape de selecţie psihologică. Există minim două tipuri de relaţii: orizontale şi verticale. Ierarhia funcţiilor şi gradelor militare creează un cadru stimulativ pentru indivizi. Sociologul american Amos Perlmutter încearcă să definească profesia militară. etc. Printre primele valori şi norme care sunt însuşite se numără: ordinea. iau naştere raporturile autoritare. Datorită acestei ierarhii. Aceşti paşi premergatori intrării în sistemul militar au rolul de a selecta acei indivizi cu potenţial pentru cariera militară. Modul de desfaşurare al cursurilor. de cunoştinţe. relaţiile dintre membrii organizaţiei suferă modificări faţă de viaţa civilă. respectul faţă de superiori. Mediul educaţional militar se distinge printr-o anumită specificitate şi reprezintă mediul primar de contact cu organizaţia militară. după cum nu sunt nici funcţionari guvernamentali sau birocraţi“. legătura dintre profesori şi studenţi. cu viziunea modernă asupra instituţiei militare. relaţiile din cadrul grupului. în general. În concepţia procesului instructiv-educativ militar se regăsesc activităţi formative care au că scop dezvoltarea acelor convingeri şi atitudini. cât şi în afara programului. în special.prin următoarea afirmaţie: „Profesia militară este un exemplu convingator de profesionalism modern de tip corporatist. În cadrul acestui grup. existând toate condiţiile pentru reproducerea constantă a relaţiilor specifice. Educarea pentru profesia de militar se poate realiza doar în anumite condiţii. şi acţiunii armate. nici muncitori. supunerea faţă de ordine şi regulamente. activităţile administrative desfăşurate. calităţi. Relaţia dintre superior şi subordonat exprimă concordanţa între atribuţiile regulamentare ale părţilor. iar relaţiile formale sunt în conformitate cu acesta. statusul persoanei este recunoscut de toţi membrii grupului. Configuraţia sistemului rol-status este bine delimitată. ce respectă caracteristicile actuale şi de viitor ale acţiunii militare.

viitoare cadre ale acesteia. identificăm ca element pozitiv al stratificarii apariţia motivaţiei la nivel individual pentru depăşirea statusului deţinut. Invers. Acest grad crescut de standardizare a procedurilor are că efect nociv limitarea iniţiativei sau chiar a creativităţii indivizilor. Istoria acţiunilor militare ne-a dovedit că liderii deosebiţi pe câmpul de luptă au fost acei comandanţi care au intărit geniul şi Nesecret 58 din 88 . Identitatea socială este o credinţă legată de ceea ce reprezentăm în prezent şi este construită pe baza statusurilor pe care le deţinem. indiferent de nivelurile ierarhice. competenţa de luptător. Statusurile şi rolurile primite în cadrul organizaţiei duc la dezvoltarea personalităţii individului sub influenţa mediului organizaţional. cu precădere în cazul viitoriilor lideri militari. Ierarhia influenţează relaţiile dintre membri în funcţie de distanţa socială existentă între ofiţeri. dar şi o componentă personal-morală precizând categoria de apartenenţă a individului în ceea ce priveşte atributele personale. militari angajaţi pe bază de contract şi civili. Importanţa clădirii unui caracter armonios este unul dintre principiile esenţiale pentru a urma cu succes cariera militară. asumarea responsabilităţii. Cultvarea unor valori precum: competenţa. constituindu-se că percepţie subiectivă a sinelui. Organizaţia militară ajută consistent la procesul de identificare socială a indivizilor care o compun. Individul care accede în sistemul militar intră în contact cu această „piramidă a relaţiilor ierarhice”. că parte componentă a unei categorii specifice. prin intermediul căreia circulă de la vârf spre bază ordinele. Cu cât gradul de distanţare creşte în valoare. maiştri militari. Conceptul de identitate socială prezintă o dimensiune structurală. În cazul ofiţerilor. descriind poziţia deţinută de individ într-o structură socio-profesională. În concluzie. de a accede pe un nivel superior. fluxul informaţional se realizează prin înaintarea rapoartelor. pe o poziţie mai bună în organizaţie. hotărârile. etc. Aceste competenţe sunt dezvoltate diferit în funcţie de specificul activităţii desfăşurate. iar prin specificitatea sistemului educaţional se accentuează formarea dimensiunii de lider a studenţilor. „Indiferent de gradul şi funcţia ocupată pentru statusul şi rolul de ofiţer. competenţa de educator şi cea de cetăţean. Virtuţile umane nu trebuie ignorate. subofiţeri. Statusul de militar. precum şi cel instructiv sunt complexe şi urmăresc îndeosebi formarea a patru competenţe de bază: competenţa de conducător de oameni şi structuri militare. demersul educaţional. Organizaţia militară se centrează pe dezvoltarea competenţelor de lider. exercitarea lor fiind obligatorie. trebuie să fie axat pe noţiunea de conducere. acestea numărându-se printre indicii de succes specifici oricărei acţiuni. cu atât apar efecte negative în ceea ce priveşte moralul celor care se simt în inferioritate de status. calităţile umane reunite în ceea ce noi numim caracter nu pot fi înlocuite cu nimic altceva.Nesecret reprezintă relaţii oficiale şi reglementează funcţionarea normală a sistemului. iniţiativa şi simţul datoriei sunt câteva elemente care contribuie la modelarea unor profesionişti reali.

Un astfel de dezechilibru este ilustrat de către Al. avansare pe treptele ierarhice etc. specializare. nu va putea să joace eficient rolul militarului de carieră. că urmare a conştientizării insuficiente a cerinţelor statusului actual al militarului şi a rolurilor atribuite acestuia. caracterului şi abilităţilor de conducere. Determinari si dimensiuni ale profesionalizarii armatei Romaniei. in Organizatia militara-coordonate psihosociale. 3. selecţia deficitară a viitorilor membri ai organizaţiei. îşi modifică sistemul axiologic şi personalitatea. Caiet documentar nr.)”. nici un individ. Trebuie considerat permanent important rolul pregătirii viitoarelor cadre militare precum şi cel de perfecţionare continuuă al celor care aparţin deja sistemului. dimensionarea necorespunzătoare a socializării primare şi profesionale (adică forme de invăţământ. Influenţele particulare ale mediului de invăţământ militar asupra studentului militar Studentul militar este nevoit să se modeleze conform unui standard impus de caracteristicile grupului. precum axarea procesului de pregătire profesională pe formarea competenţelor şi a capacităţilor de acţiune creativă şi de conducere.. în pofida multitudinii de calităţi intelectuale deţinute.2. pregătire profesională. reprezentând principala resursă a organizaţiei care l-a modelat. O atitudine superficială faţă de aceşti factori va degenara în dezechilibrarea sistemului militar. fără a fi instruit şi educat în acest spirit şi fără a deţine o experienţă adecvată. insuficienta apreciere a gradului şi a diferenţelor în care au fost socializaţi posibilii membri ai organizaţiei militare. distinctă.Nesecret stiinţa de a conduce războaiele cu caracteristicile de caracter specifice leadership-ului. concretizată în slaba concordanţă cu aptitudinile esenţiale pentru statusul de militar. afirm că individul ce optează pentru categoria profesională de cadru militar se poate asemăna cu insul care ia naştere într-o societate deja structurată. 2005 Nesecret 59 din 88 . dar. P. dacă doreşte să continue o carieră militară de succes. 3/2005.” 43 În ciuda acestui fapt. Bucuresti. Astfel candidatul intră în contact cu organizaţia militară în care se formează şi în funcţie de ale cărei cerinţe îşi cunoaşte performanţele. îşi sporeşte influenţa prin acţiunile corelate ale grupului. Acestui standard îi este ataşat un sistem axiologic pe care studentul trebuie să îl înglobeze în propriul său sistem 43 Dutu.3. Rizescu în afirmaţia citată în continuare: „se menţin în continuare unele dificultăţi ce pot avea consecinţe dezorganizante. Concluzionând. în ciuda acestor fapte. şi nu de comandă. rămâne o persoană unică. învaţă cu ajutorul experienţei înaintaşilor.

În ceea ce priveşte domeniul interpersonal. moştenirii culturale şi ale tradiţiilor militare specifice poporului român. să definească şi să impună standardele de pregătire şi comportare militară.Nesecret valoric. în domeniul intrapersonal. educator şi cetăţean în serviciul militar. etapizat şi diferenţiat în forme şi conţinuturi adecvate modelelor socioprofesionale. Această integrare are efecte asupra identităţii de sine a acestuia. de interacţiune şi medii de muncă pe de altă parte. Este nevoie de lideri militari capabili să construiască pacea. identitatea vocaţională se dezvoltă în urma apariţiei şi influenţei unor procese de auto-explorare şi explorare a mediului. conducător de oameni şi structuri militare. cât şi pe întreaga evoluţie în cariera militară şi se desfăşoară pe baza unui program de studii. pe parcursul studiilor universitare. Socializarea şi profesionalizarea militară sunt concepte importante în pregătirea viitorilor ofiţeri care trebuie să facă faţă unei complexităţi crescânde a provocărilor privind securitatea. cât şi la nivel de grup. efecte pe care dorim să le studiem în această lucrare. mai ales la bărbaţi . prin rezolvarea conflictelor generate de neconcordanţele de tip rol-status şi status-status studentul militar va trebui să-şi dezvolte cele trei ipostaze esenţiale ale exercitării profesiei: „să ştie. că luptător. stiluri de muncă. valori. să motiveze personalul din subordine pentru îndeplinirea misiunilor ce îi revin şi să se adapteze la schimbările specifice mediului militar şi ale societăţii în ansamblu. să menţină securitatea şi să apere interesele naţionale – aceasta înseamnă că ei să fie pregătiţi din punct de Nesecret 60 din 88 . mai ales la femei. specialist militar în armă/serviciu/specialitate militară. să facă. abilităţi şi competenţe pe de o parte şi preferinţa pentru anumite tipuri de activităţi. să fie”. pornind de la postulatul lui Erikson care afirmă că dezvoltarea psihosocială a individului se produce în prezenţa unui alt individ cu rol semnificativ. Archer studiază identitatea în context relaţional şi demonstrează că în unele areale ale identităţii deciziile se iau în mod izolat. Un factor important de influenţă asupra formării acestia o au experienţele multiple corelate cu învăţarea şi munca. Procesele de dobândire a identităţii se desfăşoară în cadrul a două domenii semnificative pentru arealul general al grupului militar.iar în altele deciziile sunt luate de sinele în relaţie. cu pregătire universitară. Astfel prin parcurgerea acestei etape educative. Studentul militar constituie categoria principală de personal militar în curs de profesionalizare. urmând să întruchipeze liderul organizaţiei militare. adaptate că finalitate instruirii. domeniul interpersonal. Procesul de formare şi dezvoltare educaţional-profesională a studentului militar se proiectează potrivit exigenţelor metodologice ale dezvoltării profesionale continue. în funcţie de a căror rezultate adolescentul sau adultul tânăr îşi structurează propriile interese. La nivelul domeniului ideologic. capabil de mobilizarea subordonaţilor pentru îndeplinirea misiunilor primite. respectiv prin parcurgerea unor situaţii conflictuale complexe atât individual. păstrător al valorilor.

care intră în transformare este cel al eului. orice metodă de stimulare a acestuia va fi binevenită pentru instituţia armatei. că rezultat al unor transformări pe multiple planuri. Unul dintre cele mai importante roluri pe care adolescentul şi mai apoi adultul sunt presaţi să le adopte este cel profesional. Acest proces presupune. faţă de armata română. fiind parte a organizaţiei militare ce are că scop principal formarea profesională. fiind capabili să îşi asume angajamente faţă de anumite roluri sociale. Procesul de socializare caracterizat de succes presupune ca adulţii nou formaţi să prezinte personalităţi stabile. Aceste angajamente nu sunt asumate imediat la intrarea în programul de pregătire. printre altele. În final. prin urmare implicit faţă de cererile meseriei alese. când studenţii militari sunt în plin proces formativ. Prin urmare. relaţiile şi valorile se supun unor legi stricte ridicând astfel nivelul de formalizare a tipului identitar organizaţional normativ. ar creşte nivelul moralităţii şi al eficienţei în exercitarea ulterioară a profesiei de militar. identitatea membrilor organizaţiei lasă un spaţiu mic identităţii personale suprapunându-se total sau parţial tipului identitar normativ. Participarea efectivă la programul de pregătire militară înseamnă angajament faţă de instituţie academiei şi concomitent. fie el individual sau social. orice academie militară. prelungindu-se până în cursul unor misiuni sau contexte operaţionale critice. respectiv acela de ofiţer militar. Procesele de socializare şi profesionalizare militară trebuie să includă strategii de reducere a tensiunilor identitare şi a problemelor etice care apar frecvent încă din stadiul educaţional incipient. Prin urmare. Dat fiind faptul că în mediul militar. informaţi şi cu angajamente clare şi ferme faţă de profesie şi organizaţie. Iar unul dintre aceste planuri.Nesecret vedere cognitiv să realizeze rapid schimbarea cerinţelor misiunilor în care sunt implicaţi. organizaţia militară trebuie să desfăşoare un program intens de resocializare. gradul de formalizare este foarte ridicat. şi modelarea semnificativă a sistemului axiologic al fiecărui student în parte. rolurile. Pentru a îneplini misiunea de a forma ofiţeri conform unui model eficient manifestat în crearea unei identităţi sociale pozitive. urmăreşte că absolvenţii săi să devină militari profesionişti hotărâţi. ca organizaţie. ceaa ce se traduce prin creşterea dificultăţii de asigurare a angajamentului instituţional. ci treptat. iar decizia de a susţine examenul de admitere într-o academie militară semnifică tocmai începutul angajamentului faţă de un rol ocupaţional particular. sub Nesecret 61 din 88 . Sociogrupul cu specific militar se află într-o competiţie strânsă cu alte grupuri sociale în ceea ce priveşte câştigarea loialităţii indivizilor. statusurile. Crearea unei atitudini pozitive faţă de misiunile neconvenţionale şi faţă de operaţiunile de menţinere a păcii încă din perioada de socializare şi profesionalizare ar avea că efect o angajare mai mare în fiecare din cele două roluri.

rolurile. situaţiile conflictuale ce survin pe parcursul formării sale. Aceste angajamente specifice nu pot fi îndeplinite pe loc. caracterul normativ ce se manifestă constituie un catalizator al apariţiei unei multitudini de situaţii conflictuale. CERCETARE 1. Prin ce etape de schimbare urmează să treacă acesta? Cum reuşeşte să folosească subiectul informaţiile importante pentru eul său în cadrul unei structuri căreia îi sunt specifice formalismul şi rigiditatea manifestate prin regulamente şi sisteme normative? Care este modul studentului militar de a rezolva. cu scop fundamental în a forma din punct de vedere profesional. Apar astfel o serie de probleme specifice. informaţi şi cu un set de angajamente clare şi ferme faţă de profesie şi organizaţie. relaţiile şi valorile din interiorul acestuia se supun unor norme rigide şi. Obiectivele cercetării: O1. urmăreşte ca absolvenţii săi să evolueze ca militari profesionişti. 4. Identificarea surselor conflictului de rol în cadrul mediului militar de învăţământ superior. Tema cercetării: Studiu asupra dinamicii identităţii studenţilor militari sub impactul conflictului de rol. dar şi cu abilităţi sociale şi civice admirabile. în interiorul organizaţiei. Nesecret 62 din 88 .Nesecret influenţa majoritară a diverselor conflicte axate pe neconcordanţa rolurilor şi a statusurilor specifice fiecărei etape pe care un student militar o parcurge în propria pregătire. sub forma a multiple neconcordanţe la nivelul rolurilor şi statusurilor? Cum îşi modifică sistemul axiologic în cursul socializării şi formării profesionale în cadrul academiei şi ce efect are această metamorfozare asupra dezvoltării identităţii sociale acestuia ? 2. anumite soluţii. situaţii ce joacă un rol însemnat în definirea identităţii membrilor acestui grup social. organizaţia militară în sine trebuie să dezvolte şi să aplice eficient un program de resocializare. prin intermediul unor schimbări ce survin pe multiple planuri. orice instituţie de învăţământ militar superior. În mediul militar. prin urmare. statusurile. în fazele iniţiale ale programului de pregătire. Unul dintre aceste planuri care intră în transformare este cel al eului social. Una dintre aceste probleme se referă la ceea ce se întâmplă cu individul care intră în organizaţia militară. ci gradat. pe care ne propunem să le identificăm prin studiul de faţă şi totodată să încercăm să găsim cel puţin parţial. fiind componentă activă a organizaţiei militare în sine. Ca finalitate principală. Pentru a-şi îndeplini cu succes misiunea de a forma ofiţeri în conformitate cu modelul pe care şi l-a propus. gradul de formalizare fiind unul relativ crescut.

1 Structura lotului după criteriul tipologiei liceului absolvit Nesecret 63 din 88 . Populaţia investigată: Este constituită dintr-un număr de 37 de studenţi ai Academiei Forţelor Aeriene “Henri Coandă” din Braşov. Prezentăm în continuare distribuţia lor în funcţie de anul de studiu: Anul I – un total de 10 studenţi ( 27% din totalul eşantionului). 67.Nesecret O2. 32. Analiza orientărilor studenţilor militari în legătură cu apartenenţa la valorile profesionale. prin natura sa puternic formalizată. 3. 3. sursă a conflictelor de rol în rândul studenţilor militari. Anul II – un total de 14 studenţi ( 38% din totalul eşantionului): Anul III – un total de 13 de studenţi (35%din totalul eşantionului). Prezentăm în continuare distribuţia lor în funcţie de armă şi anul de studii: Eşantionul nostru cuprinde 37 de studenţi (13% din totalul studenţilor academiei). Ipoteze: 1. Din totalul studenţilor.4% provin din licee militare. 4. dominanţa anumitor valori profesionale pozitive reprezintă o marcă a identităţii sociale la studentul militar. Structura lotului este reprezentată prin următoarele diagrame: Str ctu a d p liceu ab u r uă l solvit 3% 2 6 6% 8 m a ilit r c il iv Fig. mediul de învăţământ militar superior constituie. O3. Toţi subiecţii studiului sunt de gen masculin. 2. Evidenţierea efectelor conflictului de rol asupra identităţii studenţilor militari prin analizarea dinamicii asumării de angajamente faţă de organizaţia militară. Media de vârstă este de 22 ani.6 % din licee civile. intensitatea angajamentelor asumate de către studenţii militari faţă de organizaţia militară variază în funcţie de anul de studii.

Această structurare ar putea influenţa rezultatele ulterioare ale analizei prin intermediul posibilului grad redus de conformism al eşantionului. Structura după mediul de provenienţă 24% 76% urban rural Fig. Structura după anul de studiu 27% 35% 38% anul I anul II anul III Fig.Nesecret Procentul subiecților proveniți din rândul absolvenților de licee militare (32%) este considerabil mai mic față de cel al absolvenților de licee civile (68%). 3 Structura lotului după indicatorul an de studiu Nesecret 64 din 88 . 2 Structura lotului după indicatorul mediul de proveniență Constatăm un procent mare de proveniență a subiecților din mediul urban (76%) față de cei din mediul rural (43%). care este dominat de indivizii cu mai puţină experienţă în armată.

Metodele şi instrumentele folosite în investigaţie Metodele folosite sunt diferenţiate în funcţie de problematica investigată. 6. ambele specializări incluzând numai studenţi din Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”. Instrumente utilizate: 1. iar valoarea de 38% rămasă reprezintă populaţia masculină a unui pluton de anul 2 cu specializarea Artilerie şi rachete. creat pentru a identifica factorii specifici conflictului de rol la studenţii militari. referitor la valorile profesionale ale acestora. Cel de-al doilea set de metode vizează domeniul identităţii şi constă în aplicarea OCQ44 pentru măsurarea nivelului angajamentului faţă de organizaţia militară. 62% din totalul eşantionlui este reprezentat de către specialitatea Aviaţie – naviganţi. anul I şi anul III. 4. (itemii 1. iar cu ajutorul 44 Organizational Commitment Questionnaire este un chestionar alcătuit care măsoară nivelul global de angajament faţă de organizaţie. 4 Structura lotului după indicatorul armă În privința specialității. 3. Astfel o primă metodă de investigaţie este ancheta pe baza unui chestionar propriu. Este un instrument intens utilizat ce poate fi modificat astfel încât să măsoare angajamentul faţă de profesie sau faţă de locul de muncă . 2. Chestionar referitor la problematica conflictului de rol la studentul militar Chestionarul aplicat conţine 9 itemi cu variante de răspuns diferenţiate. Forţe Terestre.) am încercat identificarea surselor principale care generează aceste conflicte de rol.Nesecret Structura după armă 38% 62% nav iganți artilerie Fig.) Prin intermediul anumitor itemi (itemii 2. Itemii formulaţi vizează identificarea gradului de conştienizare a existenţei conflictelor de rol şi măsura în care studenţii au resimţit efectele acestora. MAI. Ultima metodă de cercetare este ancheta pe baza unui chestionar care vizează domeniului valoric al studenţilor militari. Organizational Commitment Questionnaire (OCQ) este un chestionar alcătuit din 15 itemi care măsoară nivelul global de angajament faţă de organizaţie. Nesecret 65 din 88 .

Astfel voi prezenta în continuarea prelucrările datelor. În ceea ce priveşte problema idenităţii. E. au fost creaţi pentru a releva autopercepţia efectelor negative ale conflictului de rol în rândurile studenţilor. 8. şi 9. În cazul de faţă am folosit acest instrument pentru a putea afla care sunt principalele valori profesionale ale studentului militar. Rezultatele cercetării În primă fază vom analiza datele furnizate de chestionarul propriu de investigare a problematicii conflictului de rol. 3. prin natura sa puternic formalizată.Autopercepţia în legătură cu influenţa negativă a factorilor conflictuali din mediul militar Din numărul total de 37 de subiecţi testaţi. 5. Acest fapt nu poate demonstra decât că. Cu ajutorul acestor date mă voi strădui să demonstrez una dintre ipotezele studiului. 18 susţin că au experimentat în mod frecvent. Nesecret 66 din 88 . Inventarul de valori profesionale D. având o utilizare frecventă în domeniul alegerii profesiei. 5 Itemul 1. stări conflictuale ca urmare a acţiunii unor factori negativi din mediul militar iar alţi 15 susţin că au trăit aceste stări foarte frecvent. anume aceea că mediul de învăţământ militar superior constituie. itemii 6.Nesecret itemilor 7 şi 8 am investigat metodele ce pot duce la diminuarea problemei. intr-adevr. la nivelul grupului militar există o serie de factori care facilitează aceste fenomene. Fig. una dintre sursele conflictelor de rol în rândul studenţilor militari. în funcţie de gruparea pe itemi. Super a fost elaborat ca instrument pentru consilierea studenţilor.

Autopercepţia în legătură cu gradul de rezistenţă la factorii tensionali Rezultatele sunt evidente . 7 Itemii 1 şi 4 într-o analiză combinată Rezultatele acestei analize sunt cel puţin intrigante. Nesecret 67 din 88 . 26 de subiecţi din totalul de 37. Constatăm că aceeaşi populaţie care se autocarcaterizează ca fiind rezistentă la agenţii generatori de conflicte este aceeaşi care a trăit cel mai frecvent respectivele stări.Nesecret Fig. foarte rezistenţi la factorii generatori de conflicte. Fig. membrii grupului militar considerându-se în cea mai mare parte. 6 Itemul 4 .

în măsură mare şi 10. Cu o pondere similară. Prin intermediul acestu item. 8 Itemul 2 . 9 Itemul 3 – rolul influenţei sociale în generarea conflictului de rol.8% în măsură foarte mare) ca sursă a conflictului de rol. Astfel. o instanţă normativă.1 % . cu un grad ridicat de influenţă la nivelul grupului. Fig. studiul a relevat că studenţii militari identifică în procentaj mare (54. a fost desemnat “privaţiunile şi rigorile specifice mediului militar”. 43. în cazul de faţă comandantul direct.2 %.sursele principali ale conflictului de rol Analiza acestui item ne oferă o imagine clară despre cauzalitatea conflictului de rol în cazul studentului militar.Nesecret Fig. al doilea factor ca importanţă. 54% dintre participanţii la cercetare. au desemnat ca factor principal în generarea conflictelor de rol “obligaţia de a respecta ordine contradictorii”. Nesecret 68 din 88 .

prin structura sa puternic formalizată este o sursă permanentă a apariţiei conflictului de rol în rândul studenţilor militari. 12. Acest fapt este suficient pentru a demonstra ipoteza de la care am plecat şi dovedeşte că mediul militar. identifică simultan sursa conflictelor de rol cu impunerea prin intermediul unei instanţe normative. Nesecret 69 din 88 . a unei norme cu cerinţe contradictorii. pentru a analiza gradul de corespondenţă între sursa conflictului şi instanţa normativă în cadrul microgrupului militar Fig. 10 Determinarea normativă a sursei principale ce generează conflictele de rol în mediul militar După cum se observă în grafic.Nesecret În figura de mai jos voi prezenta corelaţia dintre itemii 3 şi 2. respectiv 8 subiecţi din cadrul eşantionului.

Astfel prin analizarea diagramei de mai sus ajungem uşor la concluzia că persoanele cu o imagine bună despre sine. Acest fapt ar trebui să fie probat şi prin analizare a itemului 9 . 11 Raportul dintre autopercepţia identităţii de sine şi efectul conflictului de rol asupra acesteia.Nesecret Fig. nu consideră conflictul de rol un element ajutător în definirea identităţii personale. Persoanele care au afirmat că posedă o identitate de sine dezvoltată armonios corespund cu cele care au susţinut ideea conform căreia conflictul de rol poate avea efecte benefice asupra acestora doar în măsură mică şi foarte mică.“Consideraţi că mediul militar a avut şi influenţe negative în formarea personalităţii dumneavoastră ? În ce măsură?” Nesecret 70 din 88 .

Am aplicat acest chestionar pe eşantionul folosit anterior. Pentru primul set de itemi am obţinut prin prelucrarea statistică. cel normativ sau angajamentul generat de lipsa altei alternative. Aplicarea chestionarului de tipul OCQ are ca finalitate idetnificarea unuia dintre cele trei stiluri de angajament faţă de organizaţie.5% . itemul Q10 – “Sunt foarte bucuros că am ales să fiu student al Academiei Forţelor Aeriene. că într-adevăr conflictul de rol este un fenomen specific grupului militar şi afectează în mod direct studenţii militari. alături de rezultatele analizării tuturor itemilor discutaţi.1% (59. 94.în oarecare măsură şi 35.1% . obţinând o serie de rezultate care ar trebui să demonstreze faptul că dinamica asumării de angajamente faţă de organizaţia militară este influenţată de existenţa şi evoluţia conflictului de rol la studenţii militari şi de anul de studiu.Nesecret Fig. confirmă. am identificat ca fiind cea mai semnificativă întrebare pentru definirea angajementului afectiv. având ca sursă principală gradul mare de formalizare al instituţiei militare. Pentru a demonstra cea de a doua ipoteză a studiului întreprins ne vom folosi de instrumentul sociometric numit OCQ. acesta fiind un chestionar alcătuit din 15 itemi care măsoară nivelul global de angajament faţă de organizaţie. 12 Itemul 9 – Influenţa mediului militar în formarea personalităţii studentului militar Procentajul ridicat. în Nesecret 71 din 88 . Aceste tipuri de angajamente sunt identificate cu ajutorul a trei seturi de itemi. al răspunsurilor care afirmă că mediul militar poate influenţa şi negativ formarea unui individ.în mare măsură). respectiv angajamentul afectiv.

că angajamentului afectiv faţă de Academia Forţelor Aeriene “Henri Coandă”. Nesecret 72 din 88 . 13 Variaţia angajamentului organizaţional de tip afectiv în comparaţie cu repartiţia pe anii de studiu Deducem din informaţiile prezentate în figura de mai sus. Totodată studenţii de anul II au dat mai multe răspunsuri ce desemnează angajamentul faţă de instituţie. prelucrarea statistică a identificat ca fiind cel mai semnificativ pentru determinarea angajamentului de tip normativ itemul Q12 – “Deseori. odată cu parcurgerea anului de studiu. creşte în intensitate odată cu înaintarea în anul de studii.” După ce am stabilit aceste trei elemente putem trece la analizarea acestor itemi in comparaţie cu anii de studiu. referitor la angajamentul generat de lipsa altei alternative.” Pentru ultimul set de itemi. pentru a proba sau demonta ipoteza conform căreia.Nesecret defavoarea celorlalte opţiuni pe care le aveam. Acest fapt se explică prin valoarea crescută a numărului de răspunsuri ce desemnează acordul studenţilor de anul III în legătură întrebarea. comparativ cu părerea celor de anul II şi I. dacă aş fi avut aceleaşi cursuri şi activităţi. în comparaţie cu cei de anul I. manifestat de studenţi.” Pentru cel de-al doilea set de itemi. consider ca fiind dificil de acceptat modul în care sunt trataţi studenţii în academie. angajamentul studenţilor militari faţă de academie se modifică faţă de academie variază în funcţie de anul de studiu. itemul cel mai folosit a fost itemul Q5 – “Aş fi putut la fel de bine să învăţ la altă facultate. Corelarea datelor s-a realizat plecând de la premisa că nivelul de angajament şi disponibilitate Fig.

Prin creionarea acestui profil şi corelarea sa cu anumite criterii se va genera o cantitate informaţională suficientă pentru a demonstra că dominanţa anumitor valori profesionale pozitive reprezintă o marcă a identităţii personale pozitive la studentul militar. Chestionarul cuprinde 15 factori. avantajele de ordin material şi prestigiu. În urma aplicării chestionarului am aflat că nucleul valoric central ce caracterizează opţiunea profesională. fiecare descriind o caracteristică esenţială. stabilindu-se astfel următorul clasament: 1. altruismul – un cumul de 445 de puncte calculat la nivelul tuturor celor 37 de subiecţi şi al tuturor celor trei enunţuri specifice (Fig. 14 Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul altruism Nesecret 73 din 88 . se va identifica un set de 3 până la 5 valori profesionale ce compun profilul axiologic profesional specific studenţilor militari. 14). Aceşti trei factori au obţinut punctaje apropiate ca valoare. Prin compilarea datelor obţinute în urma aplicării testului. este un test sociometric ce are ca scop determinarea profilului axiologic din punct de vedere profesional.Nesecret Ultimul chestionar aplicat. prin intermediul a 3 enunţuri(Anexa 3). la nivelul eşantionului studiat se compune din altruism. Fig. caracteristic eşantionului de studenţi ce fac obiectul cercetării de faţă. În urma prelucrării datelor am reuşit să determinăm acest profil. specifică unui ansamblu de profesii sau activităţi.

prestigiul – un cumul de 426 de puncte. 16). 15). Fig. respectând aceeaşi metodă (Fig. 15 Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul avantaje materiale 3. Fig. avantajele materiale – un cumul de 439 de puncte calculat în acelaşi mod ca şi punctajul altruismului (Fig.Nesecret 2. 16 Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul prestigiu Nesecret 74 din 88 .

chiar de către studenţii militari. stilul profesional autoritar fiind cel mai puţin preferat. Pe ultimul loc în alegerile eşantionului a fost criteriul alegerii profesiei după gradul de conducere al celorlalţi (Fig. La polul opus. spre surprinderea noastră. 17). Fig. mediul de provenienţă şi anul de 45 Statistical Package for the Social Sciences .Procentajul răspunsurilor pentru indicatorul “conducerea altora” Acest rezultat inedit indică faptul că studenţii militari prezintă un anumit grad de saturaţie în legătură cu specificul organizaţiei militare. am identificat un număr de trei valori profesionale care posedă cel mai scăzut grad de popularitate în alegerile studenţilor. simţul estetic – 364 de puncte şi gradul de independenţă – 366 de puncte. 17 . cu 395 de puncte. Alături de această valoare profesională mai întâlnim ca fiind neimportante simţul estetic şi gradul de independenţă pe care îl presupune exercitarea unei meserii. ambianţa locului de muncă şi gradul de reuşită obievtivată. Aceste date au fost calculate cu ajutorul programului de specialitate SPSS45 prin intermediul analizării la nivel descriptiv a datelor introduse în program.aplicaţie informatică cu rol în analiza statistică a domeniului stiinţelor sociale Nesecret 75 din 88 . Valorile înregistrate la nivelul inferior al profilului axiologic profesional al studenţilor sunt următoarele: conducerea altora – 332 de puncte. Am prezentat în continuare câteva diagrame ce indică structura alegerilor făcute în cadrul eşantionului în funcţie de criterii precum: arma studenţilor.Nesecret Acestui nucleu central se alătura alte două valori profesionale desemnate ca fiind importante de către studenţi: cu 405 puncte. pe care îl manifestă prin respingerea în opţiune a caracteristicilor care le-au fost impuse anterior sau pe care le percep ca fiind surse ale conflictului de rol.

Nesecret studiu. Ipoteza de la care plecăm este că arma nu influenţează în mod semnificativ alegerea setului de valori la nivelul eşantionului. Scopul constă în identificarea gradului de corespondenţă în alegerea acestor valori la cele două specialităţi. Fig. 18 Structura eşantionului care a considerat indicatorul altruism foarte important în alegerea profesiei. 19 Structura eşantionului care a considerat indicatorul avantaje materiale foarte important în alegerea profesiei. în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate Fig. în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate Nesecret 76 din 88 .

21 Structura eşantionului care a considerat indicatorul conducerea altora neimportant în alegerea profesiei. 20 Structura eşantionului care a considerat indicatorul prestigiu foarte important în alegerea profesiei. în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate În urma analizării şi comparării datelor furnizate de graficele prezenatea în figurile 18.Nesecret Fig. în funcţie de mediul de provenienţă şi specialitate Fig. 19. putem afirma că atât subiecţii de la arma aviaţie – naviganţi cât şi cei da la artilerie Nesecret 77 din 88 . 20 şi 21.

apar o serie de variabile care facilitează studiul condiţiilor de apariţe şi dezvoltare a acestui tip de conflict. conştientizând importanţa factorului economic în societatea actuală şi totodată ar prefer să ocupe statusuri ridicate. interesul pentru studiu. Acest profil al dimensiunii profesionale a studentului militar. putem afirma că parte dintre studenţii “Academiei Forţelor Aeriene” sunt caracterizaţi din punct de vedere profesional de altruism. sub aspect personal sau social. Chiar dacă dăruirea pentru ceilalţi este componenta dominantă în sitemul lor de valori profesionale. descrisă anterior. Am observat. Sintetizând. Pentru a putea înţelege efectele şi mecanismul formării identităţii sub influenţa mediului militar nu trebuie decât să analizam profilul axiologic obţinut în partea de cercetare a lucrării. cunoaştere. Tabloul de valori creionat anterior ne confirmă ipoteza conform căreia studentul militar ca produs al socializarii în mediul militar. ne oferă în acelaşi timp informaţii despre gradul de dezvoltare al identităţii sale personale. Cu toate că finalitatea majoritară a sistemului de educaţie militară este una pozitivă. studentul militar este expus unor riscuri majore. neexistând diferenţe majore de opţiune între cele două specialităţi. studentul militar devină victimă a conflictului de rol. fiind plasat deseori în situaţii tensionate generate de existenţa şi favorizare conflictului de rol. în general este una extrem de vastă şi de importantă. Astfel fiind nevoit să se supună necondiţionat atât regulilor cât şi oamenilor care le impun. valorizată pozitiv în raport cu societatea în ansamblu. şi se regăseşte în situaţia în care entuziasmul. care conferă importanţă şi impun respect într-o manieră justificată. cu ajutorul chestionarului referitor la problematica conflictului de rol. CONCLUZII Problematica conflictului de rol. precum şi structura ierarhică a acestuia. studiul a confirmat deasemenea că pe parcursul acestui proces de formare a identităţii umane. Când particularizăm asupra mediului militar. prin depăşirea numeroaselor şi variatelor situaţii conflictuale obţine în cele din urmă o identitate personală puternic individualizată.Nesecret şi rachete au facut alegerile valorilor profesioanle în mod echilibrat. având în vedere importanţa profesiei pentru definirea acesteia. fiind capabili să interacţioneze şi să lucreze cu oamenii şi contribuind totodată prin serviciul militar. la asigurarea siguranţei semenilor. că sursa principală a apariţiei acestuia în mediul militar este insăşi nota de specificitate a sistemului militar: caracterul puternic formalizat de existenţa normelor şi rigorilor militar. bine conturată. studenţii militari asociază eforturile profesionale cu o renumerare mare. modul propriu de interacţiune Nesecret 78 din 88 .

Nesecret 79 din 88 . Cu toate acestea. Astfel. prin depăşirea conflictelor de rol. Consider că prin corelarea comparativă a rezultatelor studiilor întreprinse.Nesecret nu pot fi valorificate liber din cauza existenţei normativităţii. studentul militar clădeşte pe baza atributelor personale şi a factorilor pozitivi dar şi sub influenţa unor experienţe negative. greu de influenţat sau intimidat. statornică. Deducem astfel că mediul militar pe lângă faptul că generează conflicte de rol la nivelul studentului. nivelul de angajament al studenţilor faţă de academie. am reuşit să ating obiectivele propuse şi să demonstrez că apariţia şi apoi depăşirea conflictului de rol. în mediul militar are o influenţă pozitivă în ansamblu asupra studentului militar din perspectiva formării identităţii acestuia. creşte odată cu inaintarea în anii de studiu. constituie şi un factor de cimentare a personalităţii şi identităţii acestuia. traumatizante o personalitate puternică.

Appleton-Century-Crofts. 2005.I. 319. Paris. Introducere în sociologia militară. M. O perspectiva (neo)institutionalista. Niculae.. A.N. Iasi . Londra. K.. Charles Moskos. 2. Linton.. Nita. mai mult decât o ocupatie?.. Handbook of military psychology. Editura Ziua. Collier-MacMillan Limited. 1991.. Parsons.Rizescu. 2003. 20.. Linton. C. I. Editura INFO-TEAM. 10. R. Editura I. Organizaţia în Psihosociologie şi pedagogie militară. R. Dictionnaire critique de la sociologie.. R. Colin.. Belknap Press of Harvard University Press. Bucuresti. Fundamentul cultural al personalităţii... 6. 1936. 2000. R. 1976. Nesecret 80 din 88 .. J. New York. I. 2004. Editura AiSM. p. C. Nita. I. Armata şi societatea..1961. 1968.. Dimensiunile sociologice ale adaptării la mediul militar. Cazeneuve. Editura I. P. The Social System. 1982. 8. 5. Bucureşti. 3. La Socialisation: construction des identites sociales et professionnelles. 18. F. 2004. Paris ..A. Huntington. Bourricaud. M. 11.1998. Marian Nita. The Study of Man. Socializarea profesionala şi comunicarea în organizaţia militară.1991. 4. nr. Introducere în sociologia militară. Spirit Militar Modern. Bucureşti. 1992. Linton. Editura Polirom.NI. Merton. Bucureşti.. Sava. Schimbarea organizaţiei militare. Bucuresti. Bucuresti.. Cambridge. New York. 1999. Bucuresti. Culegere de texte de sociologie militară. F.Editura Polirom. în Institutii şi Organizatii. 1957. apud Scott. Dix grandes notions de la sociologie. Editura Tritonic. Richard W. R. Boudon. Bucuresti.Nesecret BIBLIOGRAFIE 1. Editura Ştiinţifică. Parsons. T. Bucuresti. 14. John Wiley & Sons. Prolegomena to a Theory of Social Institutions. & Mangesldorf. 6. Gal. Tibil. nr. . Social Theory and Social Structure. 13. 12. 9. Zulean. Editura militară. Irimia.. R. 7. Armata şi societatea.. 15. Atitudinea tinerilor faţă de stagiul militar. 2006.Cioloca. 1994. Bucureşti. Dubar. Spirit Militar Modern. Le fondament culturelle de la personalite. G. M. Armaşu V. în American Sociological Review nr.. 1977... The Soldier and the State: the Theory and Politics of Civil-Military Relations. T. Bucuresti. 17. 16. 1999. 4-5. Bordas. Massachusesetts. 19. .. Armata.. 55.1957 apud Dr..

în mică măsură 5. obligaţia de a respecta ordine contradictorii 3. ITEMI: 1. în generarea conflictelor de rol (1 minim – 5 maxim)? 1 2 3 4 5 4. privaţiunile şi rigorile specifice mediului militar 3. în mare măsură 3. în foarte mare măsură Nesecret 81 din 88 . în foarte mică măsură 5. Care credeţi că este sursa principală a apariţiei conflictului de rol la studentul militar ? 1. în oarecare măsură 4. Cât de des v-aţi aflat în stări conflictuale ca urmare a acţiunii unor factori de tensiune specifici mediului militar ? 1. foarte frecvent 2. prin încercuirea răspunsului considerat adecvat opiniei dumneavoastră. neînţelegerile cu proprii colegi 2. frecvent 3.Nesecret ANEXA 1 CHESTIONAR Acest chestionar este creat în vederea investigării problematicii conflictului de rol în contextul interacţiunii dintre individ şi grup. moderat 4. niciodată 2. Vă rugăm să răspundeţi cu sinceritate la următoarele întrebări. Consideraţi că apariţia acestor conflicte de rol are efecte benefice asupra personalităţii dumneavoastră? 1. Care este gradul de implicare al comandantului dumneavoastră direct. în foarte mare măsură 2. Vă consideraţi o persoană sensibilă la acţiunea factorilor tensionali specifici armatei? 1.

în foarte mare măsură 2. în oarecare măsură 4. în mică măsură 5. în foarte mică măsură 7. în foarte mică măsură DATE DE IDENTIFICARE : VÂRSTA GEN MEDIUL DE LICEUL ABSOLVIT ANUL MILITAR CIVIL I I III PROVENIENŢĂ M F URBAN RURAL Nesecret 82 din 88 . Sunteţi de părere că studenţii militari ar trebui să fie trataţi de către superiori ca şi colegi? da nu 9. în foarte mică măsură 8. în foarte mare măsură 2. Vă consideraţi o persoană matură. în mică măsură 5. în oarecare măsură 4.Nesecret 2. în mare măsură 3. Consideraţi că mediul militar a avut influenţe şi influenţe negative în formarea personalitţii dumneavoastră ? În ce măsură? 1. în foarte mică măsură 6. în mare măsură 3. În ce măsură se diminuează conflictul de rol prin comunicarea între subordonat şi şef ? 1. în oarecare măsură 4. cu o identitate de sine dezvoltată armonios? 1. în mică măsură 5. în mică măsură 5. în oarecare măsură 4. în foarte mare măsură 2. în mare măsură 3. în mare măsură 3.

......... ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA VALORILOR PROFESIONALE Nesecret 83 din 88 ...............................Nesecret I ARMA ........................

17. 10. O profesie în care să vă puteţi exercita autoritatea asupra altora. 4. 7. 18. 8.Nesecret Acest chestionar este un chestionar standard ce are ca rol crearea profilului valorilor profesionale specifice unui individ. O profesie în care să puteţi lua decizii personale. O profesie care contribuie la prestigiul dumneavoastră personal. Nesecret 84 din 88 . să fie cunoscute pentru a va putea da seama de modul cum lucraţi . O profesie în care să vă puteţi realiza aşa cum doriţi. 6. 3. 20. 12. O profesie în care se lucreaza în echipă. O profesie în care se obţin retribuţii mari . O profesie în care să puneţi în valoare gustul pentru frumos. 2. O profesie în care trebuie să-i ajutaţi pe altţi . O profesie în care se cer aptitudini artistice. 15. tabelul pentru răspunsuri din finalul formularului. 13. 9. O profesie în care să va puteţi pune în valoare insuşirile de conducător. 22. 16. O profesie care prezină perspective de dezvoltare. O profesie în care să se creeze unele produse noi. O profesie în care să existe largi posibilităti de promovare. O profesie în care rezultatele muncii dv. O profesie în care gândirea să fie intens solicitată în rezolvarea problemelor noi şi cu soluţii nuantate . 14. O profesie în care şeful dumneavoastră să aibă masură în aprecieri şi critici 19. cu obţinerea de retribuţ ii corespunzătoare. O profesie în care trebuie să vă indepliniţi sarcinile deplasându-vă de la un loc la altul. 21. O profesie în care mediul în care lucraţi să fie plăcut. O profesie în care să se experimenteze idei şi sugestii noi. O profesie în care să lucraţi cu un şef care să se poarte la fel cu toata lumea şi să acorde aceeaşi încredere tuturor subalternilor. ITEMI: 1. 23. O profesie care să fie solicitata şi să ofere numeroase locuri de muncă. O profesie care să dea prilejul de a putea aprecia în fiecare seara realizarile din timpul unei zilei de muncă. O profesie în care munca este foarte variată . 24. Vă rugăm citiţi întrebările şi completaţi conform indicaţiilor. 11. 5. O profesie în care trebuie să rezolvaţi mereu probleme noi.

.. O profesie în care să puteţi planifica şi organiza munca altora. 34.... O profesie în care să aveţi un sef politicos. O profesie în care să puteţi fi sigur că în cazul dispariţiei ei. 36.. O profesie în care să depindeţi de cât mai puţine persoane..curat.. O profesie în care să vă puteţi desfaşura viaţa în mod plăcut.. O profesie în care să nu fiţi impiedecaţ să vă traiţi viaţa aşa cum doriţi. 38.. 28.. 33... O profesie în care să produceţi obiecte care să atragă prin aspectul lor estetic... puteţi obţine o alta în cadrul aceleiaşi intreprinderi.. O profesie în care să se faca apel în mod continuu la capacităţile dumneavoastră intelectuale.. O profesie în care să aveţi sentimentul că puteţi ajuta pe alţii 31.....linistit.... O profesie în care să aveţi relaţii bune cu colegii dumneavoastră de muncă. 41. 45.. O profesie în care să nu faceţi întotdeauna acelaşi lucru... O profesie în care să puteţi efectua mai multe activităţi diferite.. 40. 39. O profesie în care importanţa muncii dumneavoastră să poata fi apreciată şi de ceilalţi...... O profesie în care să puteţi realiza o retribuţie care să vă asigure un trai corespunzător dorinţelor dv.... 26. TABEL PENTRU RĂSPUNSURI: Nesecret 85 din 88 .. O profesie care să imi stimuleze creativitatea DATE DE IDENTIFICARE : VÂRSTA GEN M F ARMA MEDIUL DE PROVENIENŢĂ URBAN RURAL LICEUL ABSOLVIT MILITAR CIVIL I ANUL I I III . 27..Nesecret 25. 44.. O profesie care să ofere prilejul de a lega prietenii trainice cu colegii dumneavoastră de munca... O profesie care să se desfaşoare într-o clădire în care condiţiile de ambianţă să vă poată asigura un nivel ridicat al sănătăţii ..... O profesie în care să puteţi vedea rezultatele eforturilor dv... 42.. O profesie în care să puteţi contribui la bunăstarea altor persoane 32. 35... 43....spaţios) 37....... 29... O profesie în care să aveti prilejul de a lucra intr-un mediu corespunzător (bine iluminat.. 30. O profesie în care să puteţi fi admirat de alţii..

dupa cum urmează: 5 = foarte important 3 = de importanţă medie 4 = important 2 = puţin important 1 2 1 3 1 4 1 5 1 = neimportant 1 6 1 7 1 8 Întrebarea numărul : Răspuns: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 0 1 2 3 4 5 19 Răspuns: 1 2 3 4 5 1 9 2 0 2 1 2 2 Întrebarea numărul : 2 2 2 2 2 3 4 5 6 7 2 8 2 9 3 0 3 1 3 2 3 3 3 4 35 Răspuns: 1 2 3 4 5 Întrebarea numărul : 3 3 3 3 4 6 7 8 9 0 4 1 4 2 4 3 4 4 45 ANEXA 3 Nesecret 86 din 88 . pentru fiecare întrebare note de la 1 la 5.Nesecret Chestionarul de mai sus vă va putea ajuta să vă cunoasteţi mai bine în ceea ce priveşte propriul dumneavoastră sistem de valori profesionale. Acordaţi. în funcţie de gradul de importanţă pe care o atribuiţi fiecarei caracteristici profesionale.

Mă simt foarte puţin ataşat de această instituţie. Vă rugăm să răspundeţi cu sinceritate la următoarele întrebări. Sunt dispus să fac eforturi suplimentar.(R) 8. Promovez imaginea Academiei în mediile în care activez şi o prezint prietenilor ca fiind o instituţie de învăţământ de elită. (R) 10. în defavoarea celorlalte opţiuni pe care le aveam. atât timp cât aş fi făcut aceleaşi cursuri şi activităţi. 6. (R) 13.Nesecret C H E S T I O N A R OCQ Acest chestionar este un chestionar standard ce are ca rol studierea nivelului de ataşament al individului faţă de organizaţia din car e face parte. Deseori.(R) 4. 14. 15 Decizia de a urma cursurile acestei instituţii a fost cu siguranţă o greşeală a mea. 11. prin bifarea răspunsului considerat adecvat opiniei dumneavoastră în tabelul pentru răspunsuri. 2. Aş accepta aproape orice tip de sarcină doar pentru a avea privilegiul de a rămâne în continuare student al Academiei Forţelor Aeriene “Henri Coandă. Această instituţie are un efect clar stimulativ în ceea ce priveşte capacităţile mele de studiu şi perfecţionare. Sunt foarte bucuros că am ales să fiu student al Academiei Forţelor Aeriene. Aş fi putut la fel de bine să învăţ la altă facultate. (R) DATE DE IDENTIFICARE : Nesecret 87 din 88 . ITEMI: 1. Sunt mândru că sunt student la această Academie. Sunt de părere că intre setul meu personal de valori şi cel al Academiei sunt similitudini însemnate. 5. Îmi pasă cu adevărat de prestigiul şi evoluţia acestei instituţii. 3. Ar fi nevoie doar de un motiv minor pentru a renunţa la Academie. sau să mă dăruiesc mai mult decât sunt nevoit pentru a spori succesul Academiei. situat la sfârşitul formularului. A continua studiile la această instituţie de învăţământ nu îmi va aduce pre multe beneficii. (R) 12. 9. 7. consider ca fiind dificil de acceptat anumite tratamente la care Academia îşi supune studenţii. Pentru mine Academia reprezintă cea mai bună instituţie de învăţământ superior la care pot studia.

............ 4 – neutralitate ............ Nesecret 88 din 88 ...... În cazul în care un item posedă mai multe părţi vă rugăm daţi răspunsul care să le înglobeze semnificaţiile... Indicaţi răspunsul propriu prin selectarea unueia dintre următoarele variante: 1 – dezacord puternic.. TABEL PENTRU RĂSPUNSURI: Variante de răspuns Întrebarea nr...........Nesecret VÂRSTA GEN M F MEDIUL DE PROVENIENŢĂ URBAN RURAL LICEUL ABSOLVIT MILITAR CIVIL I ANUL I I III ARMA ........... 5 – acord uşor.... 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 1 2 3 4 5 6 7 Pentru următoarele intrebări din totalul de 15 indicaţi măsura în care acestea reflectă propriile gânduri şi sentimente... 3 – dezacord uşor....... 7 – acord puternic. 6 – acord moderat. 2 – dezacord moderat..