Universitatea “Ovidius” Constanţa, 2011

ASPECTE PRIVIND RELAŢIILE ROMÂNIEI CU GERMANIA ŞI POLONIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Student : Mîndrescu Ionuţ Master : Relaţii internaţionale în secolele XIX-XXI. Istorie şi diplomaţie Anul : I Profesor coordonator : Florin Anghel

1

după încheierea tratatelor de pace. Constanţa. limitându-se însă. 1 După anul 1918. De această Legaţie din Berlin depindeau şi consulatele din Berlin. fiind. Astfel. Belgrad şi Viena. Relaţiile româno – germane 1938-1944. Giurgiu şi Craiova. la 17 aprilie 1880 a luat fiinţă Legaţia română din Berlin. La 6 mai 1872 a fost înfiinţată prima reprezentanţă diplomatică a României la Berlin. Hamburg. Constanţa. Relaţiile au fost reluate oficial. prin tratatele de pace semnate în anii 1919 – 1920.25 2 . 2006. a realizării statutului naţional român cât şi afirmarea unor soluţii noi în organizarea păcii. au ancorat profun 1 Ion Teşa. la cadrul formal al uzanţelor diplomatice. Ele au fost rupte complet. în deceniul al treilea. Leipzig şi Stuttgart. a cincea agenţie după cele de la Constantinopol.RELAŢIILE CU GERMANIA Relaţiile româno – germane au luat fiinţă cu mulţi ani în urmă. chiar strânsă. pe tărâm economic. La 20 februarie 1880. în ordinea înfiinţârii. Frankfurt. Ocupaţia germană din 1916 – 1918 le-a restabilit prin constrângere şi numai temporar. Brăila. p. O ruptură în relaţiile româno – germane a fost produsă de primul război mondial. Galaţi. apărarea integrităţii teritoriale a devenit elementul esenţial în cadrul obiectivelor politicii externe a României iar recunoaşterea internaţională. Paris. după o perioadă de colaborare bună. Germania (împreună cu Anglia şi Franţa) a recunoscut independenţa României şi a acceptat transformarea Agenţiei diplomatice din Berlin în Legaţie. Iaşi. Legaţia germană din Bucureşti a luat fiinţă la 1 martie 1880 şi de ea depindeau consulatele din Bucureşti. Editura Ex Ponto.

. cu . România şi Germania nazistă. de alianţe. Ca o altă modalitate de a se implica în interesele minorităţilor din afara Germaniei.. După această perioadă a sporit interesul industriei germane pentru livrări de produse pentru CFR sau încheierea unor contracte cu unele firme precum AEG sau Krupp pentru livrarea unor cantităţi de produse în contul reparaţiilor de război. Doar în această perioadă soarta minorităţii germane a devenit un subiect în relaţiile bilaterale. sistem Versailles. Republica de la Weimar a încercat să se prezinte ca protector al mişcării internaţionale a minorităţilor entice.. Partea germană nu doar că a oferit un modest suport financiar organizaţiilor culturale şi religioase ale acestei minorităţi dar într-o oarecare măsură i-a oferit şi sprijin politic. Bucureşti. 3 Începând din 1928 Germania şi-a urmărit interesele politice şi economice într-un mod mai activ. De asemenea chiar şi sub criza economică mondială relaţiile dintre cele două state au evoluat complex iar în perioada cuprinsă între anii 1929 şi 1931 s-au depus eforturi importante pentru realizarea unor schimburi comerciale pe baza unor tratate şi 2 3 Ioan Chiper.politica externă românească în aşa.. raporturile economice dintre Bucureşti şi Berlin au fost dominate de problemele economico – financiare care au decurs din confruntarea militară româno – germană dar şi din modul în care au fost tratate la conferinţele de la Versailles şi altele.zisul . de cele mai multe ori. Această schimbare a influenţat toate aspectele relaţiilor româno-germane. sistemul francez. Editura Elion. p29 3 .2 Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost restabilite în 1921 iar în primul deceniu postbelic. identificat.17 Ibidem. 2000. Astfel toate acestea au provocat o puternică şi neîncetată neînţelegere economico – financiară între guvernele de la Bucueşti şi Berlin care a durat până la sfărşitul anului 1928. p. revendicările româneşti în problema reparaţiilor.

Editura Polirom.cu care ţara noastră a acţionat pentru o mai bună întărire a sistemului ei de alianţe. op. De asemenea scopul minstrului de externe german. Polonia. 2003. Politica României faţă de Germania între 1936 şi 1940. 4 5 Ibidem. 6 Mai mult decât atât. o dată cu instaurarea regimului nazist se va accentua şi mai mult. pentru a distruge unitatea Micii Înţelegeri dar şi pentru a izola Cehoslovacia. pentru a întări influenţa germană în România şi Iugoslavia. Totodată relaţiile româno – germane în timpul crizei au fost preponderent economice iar despre raporturile politice nu putem decât să spunem că scopurile generale ale politicii germane nu coincideau cu cele ale politiciiexterne româneşti. ca urmare a crizei economice şi. 4 Un bilanţ al relaţiilor dintre Romînia şi Republica de laWeimar pune în evidenţă că la sfârşitului anului 1932 se înregistra o situaţie foarte dificilă în relaţiile comerciale româno – germane. p. Hitler era pregătit să răcească relaţiile cu Ungaria pe care a încurajat-o să-şi exercite pretenţiile sale revizioniste doar asupra Cehoslovaciei..convenţii.49 6 Rebecca Haynes. Cehoslovacia . Iaşi. Pentru a explica mai clar această situaţie facem referire la faptul că Germania era orientată contra aliaţilor României – Franţa. era de a crea neînţelegeri în Mica Antantă şi să distrugă sistemul de securitate francez pentru a-şi putea revizui graniţele.Astfel până în 1937 Germania primea deja 19% din exporturile noastre şi furniza 29% din importurile sale. p.cit. care urmărea creşterea comerţului cu tările din sud-estul europei. în special a măsurilor protecţioniste dar şi o distanţă politică crescândă în relaţiile dintre acestea care. p. 32 Ioan Chiper.17 4 .5 Negocierile economice dintre cele două ţări au fost reluate în 1934 iar în 1935 s-a semnat un tratat comercial ce deschidea României o piaţă sigură pentru produsele sale.

acţiunile germane antievreieşti au fost oarecum restrânse în această perioadă. pentru a se evita un impact negativ asupra minorităţii germane din România. 7 Germania a jucat şi un rol activ în conflictele interne ale minorităţii germane din România. şi mai ales pe cel din România. La semnarea acordului economic din martie 1939. care a intensificat şi antisemitismul românesc. liderul delegaţiei germane raporta la Berlin că. Creşterea acestei influenţe a antisemitismului german. În anul 1936 este semnat Planul de Patru ani care sporea imporatnţa economică a României pentru Reich şi care se baza pe producerea de materiale sintetice şi importul de alimente şi materii prime. a încurajat antisemitismul de pretutindeni. În 1939 Ministerul de Externe german cerea fiecărui consulat din România să ofere informaţii detaliate despre numărul evreilor din zona acestora şi despre implicarea lor în viaţa economică a comunităţii.19 5 . Dacă ar fi fost pusă în practică. pe lângă cooperarea reală economică intenţionată prin acest acord. şi a sprijinit din punct de vedere financiar crearea unei mişcări naziste din interior. p. ambasadorul german de la Bucureşti protesta împotriva planurilor guvernului român de a introduce „Legea pentru protejarea muncii naţionale”. cum ar fi cele de îndepărtare a lor din relaţiile comerciale românogermane. Spre sfârşitul anilor ’30 diplomaţia germană a încurajat deasemenea acţiunile directe împotriva evreilor români. În anii 1930 Berlinul a reuşit să-i aducă pe etnicii germani români sub controlul său. a avut loc chiar înainte ca eforturile germane de a îndepărta România de foştii săi aliaţi să aibă effect. Faptul că antisemitismul devenise în Germania doctrină oficială de stat. se dorea şi eliminarea evreilor din industria forestieră. Ea a făcut presiuni asupra companiilor germane din România să nu angajeze evrei sau să le vândă acestora bunuri de provenienţă germană. Totuşi. această măsură ar fi cerut 7 Ibidem. În 1937.pentru ca Reich-ul să menţină relaţii bune cu România şi Iugoslavia.

cit p. Germania era obligată să importe din România produse agricole în valoare de 30 milioane de mărci şi mărfuri de larg consum în valoare de 7 milioane de mărci. op. s-a semnat la 24 septembrie 1936 un protocol în care toate exporturile de produse petroliere româneşti care depăşeau limita de 25% vor fi plătite prin livrări de armament.8 Chiar din timpul ultimului an al lui Titulescu ca ministru de externe. o cerere faţă de care diplomaţii germani nu aveau în principiu nici o obiecţie. De asemenea în urma acordului economic din martie 1935. dr. Victor Antonescu preciza că 8 9 Ibidem. Întrucât achiziţiile de armament german deveniseră un aspect din ce în ce mai important în relaţia economică dintre cele două state. Wilhelm Fabricius. În data de 29 august 1936 . nu avea influenţa şi prestigiul necesar.9 Totodată în timpul unei discuţii purtată la data de 7 decembrie 1936 cu ministrul german la Bucureşti. economia românească a început să se orienteze spre Germania întrucât aceasta era singura ţară care îi asigura guvernului român o piaţă de desfacere a produselor agricole şi a materialelor de consum. căruia îî reproşa că Titulescu ar fi distrus relaţiile cu vechii ei aliaţi şi încerca să aducă România într-o alianţă cu Rusia.25 Rebecca Haynes. Ei chiar au cerut ajutor german în vederea „eliminării evreilor”. oferind în schimb produse germane. regelui Carol al II. Nicolae Titulescu este demis din funcţia de ministru de externe în urma unei scrisori trimise de către pro-germanul Ogtavian Goga. Românii au asigurat în nenumărate rânduri că această măsură nu era o încercare de a dăuna intereselor germane şi că i-a avut în vedere doar pe evrei.firmelor româneşti să angajeze cel puţin 75% din aşa-numiţii „români de sânge”.26 6 .lea. p. În locul său a venit Victor Antonescu care deşi a fost ambasador la Paris între 1922 – 1925.

cit.11 În urma realizării Anschulluss-ului ( 11-12 martie 1938) s-a apropiat geografic de România foarte mult iar la data de 19 martie. Deci putem privi cu mulţumire dezvoltarea viitoare a relaţiilor noastre cu Reich-ul. Totodată la rândul său. În ciuda faptului că numărul de oameni politici care susţineau această alianţă era foarte mic. că Germania urmărea în Balcani numai obiective economice şi că dorea ca relaţiile dintre statele balcanice să se bazeze pe încredere..12 În ceea ce priveşte politica românească faţă de Germania nu putem să spunem decât că aceasta a fost una destul de precaută şi rezervată încercând 10 11 12 Ibidem. nu există nici o divergenţă care ne-ar putea desparte de Germania.. Octavian Goga care.32 7 . principala temă a fost relaţia României cu Germania. sa respins planul guvernului cehoslovac – Planul Dunărea .33 Ion Teşa. Radu Djuvara. unde Victor Antonescu afirma că ...10 În urma unei dezbateri în parlament asupra politicii externe din data de 14 şi 15 decembrie 1936.C. op. Anschulluss-ul trebuia să aibă loc şi că el îl salută cu recunoştinţă. printre aceştia se număra şi preşedintele antisemitului Partid Naţional-Creştin. p... regele Carol i-a declarat ministrului plenipotenţiar german că . Hitler l-a asigurat pe minstrel nostrum plenipotenţiar.27 Ibidem p. ţinând cont în acelaşi timp şi de tratatele existente. De asemenea în octombrie 1936 pentru a demonstra că scopul guvernului era de a extinde relaţiile economice cu Reich-ul.regele Carol dorea să se apropie de Germania prin orice mijloace. . p.ce urmărea crearea unei legături mai strânse a ţărilor de pe Dunăre. Cuza avea legături strânse cu Germania şi care afirmase într-un articol de ziar că privea partidul său şi pe cel nazist ca parteneri în lupta împotriva pericolului evreiesc şi bolşevic în Europa. împreună cu A.

Editura Univers Enciclopedic. după mai bine de 20 de ani. Bucovinei şi Ţinutului Herţa.13 RELAŢIILE CU POLONIA Idealul secular al popoarelor de a-şi reface statutul independent s-a împlinit în toamna anului 1918. 8 . România era complet itzolată de puterile care îi garantaseră integritatea şi s-a dovedit a fi o pradă uşoară pentru . aceasta şi-a proclamat independenţa la 11 noiembrie 1918 iar în fruntea stattului a 13 Constantiniu Florin.prinsă între cei doi coloşi totalitari. apetiturile teritoriale ale vecinilor”. Bucureşti. 1997.366. În ceea ce priveşte Polonia.p. Momentul crucial însă îl reprezintă Pactul de neagresiune între Germania şi URSS din 23 august 1939 care a avut un effect paralizant asupra libertăţii de acţiune a României şi ale cărui anexe secrete aduceau în actualitate pretenţiile sovietice asupra Basarabiei.totodată să preîntâmpine o mai mare extindere a puterii Reich-ului în sud-estul Europei.. Astfel . O istorie sinceră a poporului român.

16 Florin Anghel.C. Polonia a numit ca ataşat militar pe maiorul Olgierd Gorka. 2008. 259. determinată de poziţia pe care o avea între cele două mari puteri. La Bucureşti. Din istoria secolului XX. Constanţa.15 Contactele reprezentanţilor polonezi cu guvernul roman au avut loc încă de dinaintea dezmembrării Austro-Ungariei iar o primă dovadă ar fi scrisoarea contelui Ştefan Przedziecki. p. p.venit Joseph Pilsudski. un foarte bun cunoscător al istoriei României şi o mare personalitate în istoriografia polonă. deşi fostele provincii aflate sub stăpânirea puterii din vest militau pentru o politică pro-germană iar fostele regiuni ruseşti spre o apropiere faţă de bolşevici. 2006.14 În perioada interbelică pe plan extern Polonia a desfăşurat o politică sub semnul echilibrului. s-a constituit cordonul sanitar ce-i permitea Poloniei să aibă un sistem de relaţii bilaterale cu Franţa şi mai ales cu România şi Cehoslovacia. Uniunea Sovietică şi Germania.16 De asemenea interesul pentru străngerea legăturilor cu ţara noastră s-a dovedit a fi unul major 14 întrucât toate strategiile regionale polone au fost Valentin Ciorbea.63 9 . C. În urma războiului situaţia economică era una dificilă iar până în anul 1926 Polonia a trecut printr-o criză economică devastatoare. Arion în data de 12 octombrie 1918. Editura Ex Ponto. vol. Totodată la data de 16 iulie 1919. Construirea sistemului cordon sanitaire. România a deschis înfiinţarea unei Legaţii la Varşovia şi a numit în funcţia de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar pe Alexandru Florescu. 15 Ibidem. p.273. Târgovişte. reprezentantul diplomatic al Poloniei la Viena către ministrul român de externe. om politic şi militar ce a luptat pentru crearea Poloniei independente şi a creat prima brigadă poloneză cu scopul luptei pentru independenţă. Astfel pentru a evita presiunea sovietelor. Editura Cetatea de Scaun. Relaţii româno-polone 1919 – 1926. I. în urma unui decret regal.

cealaltă parte semnatară se va considera în stare de război şi va fi gata pentru un ajutor militar. trupele polone au intrat în Galiţia Orientală iar cele române în Pocuţia. “ 20 În completarea celei politice. p. una militară şi una politică care aveau câteva proiecte. În cele din urmă prin Convenţia de la Lwow s-au stabilit problemele de frontieră dintre Polonia şi România. op. în cazul în care una dintre cele două părţi ar fi atacată fără provocare. generalii Constantin Cristescu şi Tadeusz Rozwadowski şi conţinea 11 articole dintre care ultimul era secret. convenţia militară a fost semnată de către şefii celor două state majore . România şi Polonia se angajează săse ajute reciproc în cazul în care una dintre părţi ar fi atacată. ducând totodată şi la ruperea legăturilor dintre Bucureşti şi Kiev.1920 unor obiective fixe precum trasarea frontierelor răsăritene cât mai aproape de cele din 1772 şi continuarea războiului cu taberele militare sau ideologige din Răsărit care erau împotrivă. p. Florin Anghel. 124 10 . asupra frontiereleor răsăritene actuale.cit.19 La data de 3 martie 1921 între cele două state s-au semnat două convenţii. 274. Valentin Ciorbea. În primul articol al Convenţiei politice se preciza că. Varşovia a încercat să atragă Bucureştiul în .18 Astfel printr-o operaţiune militară comună în mai 1919. p. op. statul neagresat avea obligaţia de a decreta imediat mobilizarea general 17 18 19 20 ibidem.17 Pentru a reuşi refacerea graniţelor. În consecinţă. orbita politicii orientale polone ”.subsumate pentru 1919 . Primul articol menţiona că în cazul în care unul dintre cele două state ar fi fost atacate dinspre răsărit ( Rusia Sovietică )..cit.67 ibidem.. în ambiţiosul proiect de integrare a teritoriilor ucrainene în cadrul statului polon. p.. aceasta din urmă fiind nevoită să-şi retragă autorităţile.72. fără provocare.

p. 11 . De asemenea un alt articol important este al cincilea în care se vorbea de deplasările şi acţiunile militare strategige pe teritoriul Rusiei în cazul în care aceasta demara conflictul. Statele majore român şi polon au decis ca pe baza unei corespondenţe directe. ce s-ar produce în prima zi de mobilizare a celor două armate aliate. ibidem. 152. înaintea reînnoirii Convenţiei militare din martie 1926 şi s-a adoptat un nou studiu de caz legat de un posibil atacat sovietic în sudul Basarabiei.22 21 22 ibidem p. ambii aliaţi trebuiau să se ajute reciproc şi să trimită câte 14 divizii de infanterie şi două de cavalerie. alianţa militară cu Polonia a reprezentat un element important din sitemul de securitate regională menit să păstreze status-quo-ul teritorial şi geopolitic iar totodată convenţiile militare din 1921 şi 1926 au reprezentat pentru diplomaţia românească reflectarea obiectivelor. a strategiilor şi a mijloacelor ei politicodiplomatice în Europă Central-Răsăriteană. Astfel anul 1922 aduce cu sine şi tot mai multe solicitări din partea liderilor militari poloni de a modifica textul Convenţiei militare din 3 martie 1921 sau de a alcătui un alt document. să se organizeze anual câte o conferinţă comună şi să se elaboreze diferite proiecte de colaborare. 145. De asemenea pentru a pune în aplicare prevederile noii convenţii.iar în articolul 2.Pentru ţara noastră.” 21 Ultima conferinţă comună dintre cele două delegaţii a avut loc la Varşovia în mai 1925. Întărirea capacităţii statului polone de a organiza teritoriile sale au determinat o modificare de opţiuni şi startegii militare la Varşovia în ceea ce priveşte raporturile cu statele din regiune. De precizat este şi faptul că simultan cu această convenţie militară s-au desfăşurat şi negocierile dintre Polonia şi Franţa care urmăreau semnarea unui acord militar. Totodată arhivele militare româneşti au scos la iveală şi un proiect de plan operativ comun intitulat “ Atac sovietic contra României cu o puternică avangardă.

Polonia şi România au semnat la 26 martie 1926. au fost elaborate un număr de 7 studii referitoare la modalitaţile concrete de acţiune ale forţelor româno-polone pentru respingerea unui atac dinspre est. la Bucureşti sau Varşovia. în mai multe variante. iar în cadrul acestora.. diplomaţia polonă şi-a redimensionat opţiunile. Între 1921 şi 1931 au avut loc numeroase întâlniri între reprezentanţii marilor state majore ale celor două ţări. Aceasta a fost rezultatul neconcordanţei apărute în politica externă a celor două ţări : apropierea Poloniei de Germania şi Ungaria pe de-o parte. Abia la cumpană anilor 1936-1938. De 12 . În aceste condiţii cooperarea militară cu Polonia a fost practic întrerupta timp de peste patru ani.polone. de cealaltă parte. Tratatul de garanţie cu valabilitate pe 5 ani. în diferite ipoteze. Sanacjie”. Marele Stat Major român a avut în vedere existenţa şi conţinutul convenţiilor politice şi militare cu Polonia. negocierile dintre Nicolae Titulescu şi Maxim Litvinov în vederea semnării unui tratat româno-sovietic de asistenţă mutuală -. abandonând treptat sistemul de garanţii franceze în favoarea unei politici independente iar cu toate demersurile întreprinde de URSS. prilej cu care. Astfel după instaurarea regimului . sub aspectul colaborării nemijlocite între cele două armate. distingându-se două perioade. deci într-o perioadă când se profilau pericole grave pentru independenţa şi integritatea teritorială ale celor două ţări. factorii de decizie politică şi militară de la Bucureşti şi Varşovia au hotarât reluarea conferinţelor anuale ale organelor militare competente în vederea activizării alianţei militare bilaterale.În privinţa planurilor de campanie elaborate pentru apărarea frontierei de est. Începand din deceniul al patrulea s-a constatat o evidentă răcire a relaţiilor româno. Între 1932 şi 1936 nu s-a mai organizat nici o conferinţă între reprezentanţii militari ai celor două state majore.

op.. Guvernul polonez a scăpat refugiindu-se în România și apoi în Franța. Astfel pe 1 septembrie 1939 Adolf Hitler a comandat trupelor sale să intre în Polonia iar la 17 septembrie și trupele sovietice au atacat statul.23 În ceea ce priveşte comerţul extern dintre cele două state putem menţiona că nu s-au înregistrat evoluţii spectaculoase deoarece ambele ţări produceau acelaşi tip de marfă din aceleaşi materii prime ( cereale. întreaga suprafață a statului a fost ocupată de forțe armate germane. Florin Anghel. transportul s-ar fi făcut destul de greoi datorită existenţei unei căi ferate simple şi ineficiente iar veniturile medii din ambele state nu au permis o mai mare capacitate de consum a bunurilor din exterior. 275.cit. semnat la 23 august 1939 care a conținut și punctul secret privind împărțirea Poloniei în două zone de control: cea germană și cea sovietică. cărbune. bucurându-se de suportul populației de origine bielorusă și ucraineană. Alţi factori contextuali erau renaşterea Germaniei ca mare putere după formarea guvernului NaţionalSocialist şi implicarea crescândă a Uniunii Sovietice în relaţiile internaţionale europene.asemenea tratatul a fost reînnoit în 1931 şi 1936 iar documentul său a reprezentat un instrument important pentru asigurarea păcii şi a securităţii teritoriale. op. Când Germania a atacat și Uniunea Sovietică. petrol).155 13 .cit. CONCLUZII Alianţa României cu Germania a intervenit pe fundalul erodării treptate a ordinii internaţionale stabilite la sfârşitul primului război mondial.24 De asemenea şi pentru Polonia momentul dramatic l-a reprezentat pactul Ribbentrop-Molotov.. p. 23 24 Valentin Ciorbea.

au simţit că pot avea încrede în garanţiile oferite de Franţa şi Marea Britanie. noile state din Estul Europei. De asemenea ca 14 . De asemenea politica externă nazistă punea accent pe penetrarea economică a statelor din Sud-Estul Europei iar acest lucru a ajutat România să reducă unele dintre efectele crizei economice mondiale. grupurile de extremă dreaptă şi antisemite. În ceea ce priveşte relaţiile României cu Polonia putem afirma că ambele au fost membre fondatoare şi active ale Societăţii Naţiunilor. Prin urmare. ei doreau să ţină sub control revizionismul maghiar şi să protejeze România împotriva potenţialelor ameninţări sovietice. Germania a sprijinit. relaţiile politice dintre România şi Germania au rămas precare: politica revizionistă în creştere a Germaniei era interesată nu numai în reorientarea politicii externe a României. la subminarea ordinii democratice din România. care au ajutat. dar şi în schimbarea politicii sale interne.Începutul apropierii Germaniei de România datează din 1936. dar şi de raţiuni de securitate. Totodată România a reuşit să dezvolte relaţii economice cu Germania fără a fi obligată să renunţe la protecţia aliaţilor săi occidentali. Trebuie menţionat că în perioada dinainte de Antonescu. din punct de vedere ideologic şi financiar. au acţionat ca state independente şi suverane şi totodată au încercat făurirea atât în plan bilateral cât şi multilateral a unor relaţii cât mai strânse. în parte datorită opoziţiei lor la propunerile lui Mussolini de revizuire a Tratatului de la Versailles. Oficialii români erau motivaţi de interese economice. mai ales România şi Cehoslovacia. din interior.

pe lângă informarea reciprocă. BIBLIOGRAFIE : 15 . guvernul roman a dat dovadă de o mare solidaritate politică şi a exprimat prietenia întregului popor român.evenimente majore pot fi consemnate contactele la nivel înalt ce au permis. în probleme vizând securitatea şi cooperarea în Centrul şi Estul Europei. Mai trebuie menţionat şi faptul că în toamna anului 1939. optimizarea unor puncte de vedere şi acţiuni de interes comun. raporturile de colaborare şi de bună vecinătate construite în timp şi-au arătata adevărata valoare iar în condiţiile tragige ale agresiunilor străine abătute asupra Poloniei.

Constanţa.Din istoria secolului XX. Relaţii românopolone 1919 – 1926. Târgovişte. Editura Cetatea de Scaun. Editura Polirom. 2006. Constantiniu Florin . 2008.Relaţiile româno – germane 1938-1944.Politica României faţă de Germania între 1936 şi 1940. vol. Constanţa. Editura Univers Enciclopedic.O istorie sinceră a poporului român. • • Ciorbea Valentin . I. 1997. • • Teşa Ion . 2000.Construirea sistemului cordon sanitaire. • 16 . Bucureşti. 2006. Chiper Ioan . 2003. Iaşi. Editura Elion.• Anghel Florin . Haynes Rebecca . Editura Ex Ponto. Editura Ex Ponto.România şi Germania nazistă. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful