You are on page 1of 66

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Trebuie sa redam istoria asa cum este ea şi din aceasta nu avem decât de câştigat.

Să facem ca oamenii să cunoască şi să înţeleagă cum trebuie istoria1.

I. SCURT ISTORIC AL ORAŞULUI MIZIL „Mizilul!...Aşezat la poalele Tohanilor, celebre pod-gorii, această urbe – o grădină – se răsfaţă cu multă coche-tărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare şi până când apune, iarna şi vara. Rar se găseşte o panoramă aşa de plăcută şi atât de luminată; la miază-noapte, trâmba podgoriilor aici aproape, şi mai sus în depăr-tare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaţilor; la miază-zi, câmpia vastă, care se-ntinde, uşor povârnită, până depar-te-n Dunăre, la spate, cea din urmă treaptă a munţilor; în faţă neţărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului. Alături se află Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorică, leagănul aristocraţiei de pe valea Bu-zăului2”. În acest cadru natural, cu posibilităţi de aprovizionare şi legături cu toate zonele ţării, ferit de curenţii mari de aer, oamenilor li s-au oferit din cele mai vechi timpuri largi posi-bilităţi pentru agricultară, viticultură, comerţul de cereale şi monopol. Locurile pe care trăim astăzi au fost acoperite cu câ-teva sute de ani în urmă de păduri seculare ale căror urme se mai puteau vedea prin 1935 în grădina Mavrului ce despăr-ţea Mizilul de Fefelei. Dealurile ce străjuiesc oraşul dinspre nord şi nord-est – Tohanilor, Corbeanca, Strehanul şi Istriţa – au o pantă uşoară ce coboară până-n câmpie fiind acoperite cu vii şi pomi fructiferi din cele mai vechi timpuri. Aşezat în partea de sud-est a ţării pe o suprafaţă de 281,05 ha într-o zonă de climă temperat continentală, oraşul beneficiază vara şi iarna de influenţa maselor de aer cald ce pătrund uneori dinspre Mediterană.
1

N. Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste mul-tilateral dezvoltate, vol. V, pag. 575, Bucureşti, 1971 2 I. L. Caragiale, Momente şi schiţe, ed. Junimea 1971, colecţia "101 Cărţi", pag. 107.

1

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL

Caracterul temperat continental al climei este impri-mat de temperaturile ridicate din timpul verii – temperatură maximă +39,6°C şi a celor scăzute din timpul iernii –tempe-ratură minimă absolută – 290 C. În zona oraşului Mizil tem-peratura medie anuală în ultimii 30 de ani a înregistrat urmă-toarele valori:
1942 1946 1950 1951 9,9°C 11,6°C 12,1°C 12,1°C 1955 1962 1970 1973 l0,5°C 11,7°C 11,5°C 12,1°C

Precipitaţiile medii anuale sunt de circa 470,7 mm a-nual ceea ce rezultă că sunt mult sub media pe ţară. Repartiţia pe anotimpuri asigură însă o cantitate de precipitaţii suficientă dezvoltării vegetale. Astfel: iarna pre-cipitaţiile ajung la 77,3 mm, primăvara – 110 mm, vara –185,6 mm, iar toamna – circa 97,8 mm. Dinamica atmosfe-rică se caracterizează prin predominarea vânturior din direc-ţia nord-est, urmată de vânturile din sud-vest3. Vegetaţia şi animalele sunt specifice zonei de silvo-stepă, pădurea fiind la o depărtare de 10-15 km. Pe alocuri întâlnim leasa, plantaţiile de salcâm, măceşul şi porumbarul, iar dintre ierboase în special pe islazuri şi malul pârâurilor, pelinul, coada şoricelului, pâiuşul, ovâşciorul auriu, lucerna sălbatică, scaiul şi ciulinul. Raritatea florei şi a faunei se da-torează extinderii culturilor agricole, plantaţiilor de vii şi pomi fructiferi. Lumea animală, rar întâlnită, se rezumă la rozătoare: hârciogul, popândăul şi iepurele, iar dintre păsări: cucuveaua, porumbelul sălbatic, ciocănitoarea, cioara şi cio-cârlia. Nu lipsesc vulpea, dihorul, şarpele, şopârla cenuşie şi verde. Astăzi, în acest cadru natural s-au construit intreprin-deri industriale noi, blocuri moderne şi instalaţii tehnico-sa-nitare, altădată inexistente. Printre noile construcţii: Fabrica de tapiţerii moderne Relaxa, Fabrica de mobilă şi mobilier tapiţat, Uzina de reparaţii utilaj special, iar urbea de la 1900 s-a transformat întrun oraş industrial-agrar în curs de dez-voltare. Populaţia oraşului a crescut de la 5 000 în 1900 la a-proape 14 000 locuitori în 1974, iar „vechiul leagăn al aris-tocraţiei de pe valea Buzăului” – Fefeleiul – a devenit un cartier nou al oraşului, cu oameni muncitori şi harnici, făuri-tori ai vieţii noi.
3

Documentele staţiunii meteo Istriţa, jud. Buzău, circa 8 km est de Mi-zil.

2

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL

Atras de curiozitatea cunoaşterii trecutului istoric al patriei şi în special al oraşului Mizil, împreună cu un grup de elevi de la Şcoala generală nr. 2 Mizil, am întreprins cer-cetări cu caracter arheologic pe terasele pârâurilor Tohăneanca şi Budureasca. În urma acestora, prin observarea teraselor celor două pârâuri, am descoperit mai multe aşezări datând din perioade istorice diferite. Trei dintre cele şase aşezări sunt situate pe teritoriul oraşului Mizil în partea de nord la o distanţă de circa 1 km de centrul oraşului. Cea mai veche aşezare se găseşte pe malul drept al pârâului Tohăneanca la o adâncime de 4-5 m şi aparţine "culturii Boianu -Vidra". În această aşezare au fost găsite bogate resturi de ceramică cenuşie frumos decorată, cu incizii liniare şi mean-drice, obiecte de uz casnic şi mai multe vetre de locuire. Cea mai mare parte a acestor obiecte au fost expuse la muzeul de istorie judeţean Prahova, altele au fost orânduite într-un în-ceput de muzeu şcolar. Celelalte aşezări din straturile de locuire de 1,5 şi 1 m adâncime, din dreapta şi stânga pârâurilor Tohăneanca şi Budureasca, mult mai bogate în resturi ceramice şi obiecte de uz casnic, m-au dus la concluzia că au fost locuite mai in-tens şi mult mai stabile. După obiectele de uz casnic, marele număr de case şi vetre, ceramica şi uneltele găsite aparţin neîndoielnic primei culturi atribuite poporului nostru, cunos-cută sub denumirea de cultura Dridu, datând din secolele III –IV e.n. Acestor descoperiri li se adaugă noile obiecte din ce-ramică scoase la iveală cu ocazia săpăturilor executate pen-tru canalizarea oraşului. Pe o distanţă de câteva sute de metri pe strada Mihai Bravu, din faţa supermagazinului Mercur şi până la Liceul agricol, au fost scoase la iveală obiecte din ceramică cu caracter din epoca bronzului (circa 1600 î.e.n.) precum şi urne de incinerare a căror formă sunt neîndoielnic de origine dacică, datând din secolul I î.e.n.– secolul I e.n. Aşezările din zona geografică a oraşului Mizil, cera-mica, obiectele de uz casnic şi celelalte obiecte de cultură materială trebuie privite în strânsă legătură cu alte descope-riri făcute în zona Budureasca–Vadu Săpat. Aici au fost scoase la iveală zece aşezări omeneşti din ultimele secole ale primului mileniu al erei noastre, atestând existenţa populaţi-ei băştinaşe daco-romanizată, chiar şi într-o zonă mai des-chisă, expusă permanent pericolului migraţiunii popoarelor. De remarcat este că la Budureasca a existat un important centru 3

Or numai invazia roxolanilor. Academiei RSR. Vizita se datorează şi faptului că în anul 117 murise guvernatorul provinciei. Climatul favorabil răscoalei se datorează în parte şi retragerii unei părţi din armata ro-mană din castre de către Traian spre a le duce în Orient în războiul contra Parţilor. este nevoit ca în primul an de domnie să vină personal în Dacia. măiestria artisti-că a meşteşugarilor de la Budureasca este o expresie vie a romanităţii lor. dusă de triburile dacice din regiunea deluroasă a Munteniei5. Pentru întărirea punctelor de supraveghere. 6826 din 7 II 1974. cei care atacau prin Muntenia cu direcţia spre sudul Dunării. de la Pietroasele–Buzău şi până la Rucăr–Bran. Cele 11 tipare de podoabe.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL meşteşugăresc de prelucrarea metalelor. Istoria României. nu puteau realiza distrugeri pe o atât de mare regiune şi mai ales în locuri accidentate uşor de apărat. I. Seria II. 431. Traian a construit mai multe castre romane pe văile sudice ale Carpaţilor. printre care un cuţit de plug. Cercetările arheologice au atestat că lagărul roman de la Pietroasele fusese trecut prin foc şi sabie mai înainte de a fi părăsit. Hadrianus (117-138). pag. Iulius Quadratus Bassus. 4 5 Flamura Prahovei. se-ceri. (în ţara noastră se cunosc 19 asemenea tipare). cuţite din fier şi amnare. sunt în mod firesc o continuare a altor aşezări din secolele anterioare răspândite în întreaga zonă subcarpatică. 349. printre care şi cel de la Pietroasele–Buzău şi probabil punctul de observaţie de la Poiana lui Roman din satul Jugureni. iagizii şi roxolanii. iar în Europa se mai cunoaşte unul la fel în Suedia. Urmaşul acestuia. cărora li se vor alătura şi roxolanii din răsărit. nr. Aceste aşezări documentate arheologic pentru secole-le IV–IX. fără o acţiune concomitentă. În această zonă s-a creat la un moment dat o situaţie favorabilă unor răscoale ale geto-dacilor liberi. 448. cea ce dovedeşte o continuitate neîntreruptă a populaţiei pe aceste meleaguri şi în contact permanent cu civilizaţia romanică4. Ştiut este faptul că în urma războaielor daco-romane (l0l–l02 şi l05–l06). în luptele cu dacii răsculaţi. În jurul acestor castre s-au găsit urme de cultură materială care dovedesc prezenţa unei importante populaţii geto-dace. unic de acest fel în ţara noastră descoperit până în prezent. vol. 4 . vecini ai imperiului. război în care va muri însuşi împă-ratul. Ed. zona subcarpatică a Munteniei a fost anexată provinciei romane Moesia Inferior. anul XXVII. Aici au fost descoperite unelte agricole.

au continuat şi după anul 118. Simache.n. ca şi din celelalte castre. şi probabil vor mai fi şi altele. în punctul numit Cartier. Cele două monede de argint. Pe baza mărturiilor lui Spartiani se poate trage concluzia că nici dacii liberi n-au fost înfrânţi. din perioada romano-bizan-tină. deoarece existenţa monedelor romane bătute de Hadrianus şi emisiuni chiar mai târzii. îl reprezintă pe Hadrianus victorios. Asemenea monede au fost descoperite întâmplător în partea nord-vestică a oraşului Mizil. De altfel în zonă au fost descoperite monede emise mai târziu. 35. Studii şi materiale privitoare la trecutul istoric al jud. în timp ce săpa o varniţă. Ploieşti. Pentru geto-dacii care au continuat să trăiască în jurul fostelor lagăre romane. biograful său. relaţiile de schimb s-au menţinut cu siguranţă. 5 . sau cu provincia Dacia Romană. Prahova. din moment ce Hadrianus retrage trupele din zona subcarpatică a Munteniei. (271). 1. după părerea noastră. ci doar că împăratul a consimţit mărirea subsidiilor pentru aceştia6. găsite întâmplător în oraşul Mizil. reprezintă. reprezintă pe avers capu1 împăratului Hadrianus din profil. Spartiani. n-a însemnat pentru populaţia geto-dacică din aceste locuri o rupere definitivă cu provincia romană de la sud de Dunăre. constituie un document numismatic deosebit de valoros. în Vita Hadriani nu arată că roxolanii au fost învinşi. 6 N. au circulat şi în această zonă. organizate sau întâmplătoare. Deşi aceste monede. Mălăieşti şi Rucăr. Relaţiile de schimb. 1968. de la Drajna de Sus. de către bunicul elevei Baciu Victoria la aproximativ 1 m adâncime. Moneda ce se păstrează. pag. cel mai apropiat de zona oraşului Mizil. Baterea unor asemenea monede urmărea să ascundă senatului şi Romei adevărata situaţie de la graniţa carpato-dunăreană a imperiului. Descoperirea acestor monede. probabil. ceace demonstrează că pătrunderea culturii romane la nord de Dunăre a continuat şi după părăsirea Daciei de către Aurelianus în secolul al III-lea e. Reversul reprezintă. iar pe margini inscripţia „VICTORIANUS D(ACICUS)”. nr. zeiţa victoriei. I. cu inscripţia „HADRIA-NUS AVGUSTUS IMP(ERATOR)”. emise ulterior evenimentelor din Dacia. menţinerea unor relaţii de schimb pe bază de monede între puternica obşte de geto-daci liberi din zona geografică a oraşului Mizil şi provincia romană de la sud de Dunăre.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Retragerea armatei romane din castrul Pietroasele.

Într-alt document. La 5 ianuarie 1609. 5. 9 Documente privind istoria României. Pagini din trecutul Mizilului.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Deşi dintr-o perioadă mai tîrzie. vol. lui Calcea şi Fătuc. 151 10 M. şi despre care nu avem cunoştinţă. 1952. stolnicului Preda. RPR. Atestat documentar din secolul al XVI-lea printr-un hrisov emanat de cancelaria domnească a lui Mihnea Turci-tul. Apostol. cred că ştirile de mai târziu. Pergamentul slavon din 6 iulie 1585 arată că Esteul are un trecut de veacuri renumit prin chilimuri (covoare turceşti) şi scoarţe. şi poruncea vecinilor să asculte de ele8. Esteu şi Cărunţi. 1970. cum şi locurile din ocina Esteului. localitatea se numea Esteu–Iasteu. Ed. voievodul Radu Şerban întărea unui anume Micu şi fraţilor săi Dragomir şi Preda. să stăpânească satul Esteu. Apostol.. prin care întărea. 7 M. datorită condiţiilor pedoclimatice deosebit de favorabile. Evoluţia denumirii spre forma mai nouă este menţionată în înscrisul dat de comisul Mandrea şi spătarul Balea. 1970. 6 . secolele XI–XV. Rezultatele năvălirii tătarilor sunt menţionate şi în hrisovul din 3 mai 1610 al aceluiaşi domnitor. la 6 aprilie 1602. Din acelaşi document reiese că domnitorul Mihnea Turciul întărea unui oarecare Stanimir ocină (proprietate) cumpărată în Esteu cu 2 000 de aspri (monedă turcească). Pagini din trecutul Mizilului. cit. sau deloc. ocine şi vii nedaşnice la Tohani. vie în dealul Tohanilor. prin care cei doi renunţau la judecata cu acesta din urmă pentru satul Isteu. acesta o împuternicea pe fosta doamnă Neaga (a cărei legendă circulă şi astăzi în zona Mizilului) şi pe călugăriţa Elisafta. cu via pe care a moştenit-o. Comitetul de cultură şi educaţie socialistă. Tezaur Prahovean. pag. Tezaur Prahovean. cumpărate sau dobândite prin înrudiri şi ale căror cărţi de stăpânire le-au pierdut la năvala tătarilor10. mai multe pogoane de vie la Valea Rea–Budea. ştirile despre existenţa unei obşti libere în zona oraşului Mizil sunt foarte puţine. veacul XVI BT Rom. (1581–1590). Ploieşti. 8 Idem op. de la un anume Danciul7. vândut de bunica lor Dragna. iar lui Bran. atestă o continuitate firească a unei obşti în această zonă. pe când era pribeagă în ţări străine9. Acad. Comitetul de cultură şi educaţie socialistă. dat de voievodul Ştefan Surdul la 30 septembrie 1591. Ploieşti.

. pag. apare atestat documentar încă din anul 1600. având biserică proprie.. În 1612. cit. În ceea ce priveşte toponimicul Fefelei. cu moşii întinse şi care aveau sediul la Fefelei sau. într-un înscris semnat de Rada Mihnea. Gavril Movilă întăreşte unui Cârstian logofăt şi fratelui său Drăghici. Tot Radu Mihnea întăreşte la 30 aprilie 1616 ocină şi vie în Esteu. Acad. De remarcat este faptul că satul Fefelei se înscrie ca vechime în rându1 unor localităţi ca: Năieni. din cancelaria sa de la Târgovişte. ambii din Fefelei. Buzău. Zamoyski spune: „. prima etapă după Buzău.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL pentru că au pierdut cărţile când a fost jaf şi robie de la turci şi tătari11. fost cancelar al regelui polon şi comandant al trupelor regale care sprijinea pe Simion Movilă împotriva lui Mihai Viteazul. Ed. Buzău – Monografia jud. Săhăteni. (1581–1590). ocine la Geamăna – obţinute în urma unei judecăţi14. La 3 februarie 1619. 1943. 133 7 . ceea ce demonstrează că zona geografică a oraşului Mizil era relativ dens populată la sfârşitul secolului al XVI-lea. fiind întemeiat de cinci boieri ce au fost înzestraţi de Mihai Viteazul. 13 Documente privind istoria României. întăreşte unui anume Fătuicu ocină în suprafaţă da 25 paşi la Fefelei. cum îi mai spun documentele vechi Fefeleiului. 1952. apare ca martor al întăririi atestate prin document şi un oarecare Crăciun din satul Esteu. asociat la domnie de către Mihai Viteazul. ed. RPR. la 1597. Descriind cu lux de amănunte luptele din anul 1600 împotriva lui Mihai Viteazul între Buzău şi Bucov. Prezenţa acestei feţe bisericeşti. Fefeleii e cu mult mai vechi decât Mizilul. vol. ne-au rămas interesante însemnări despre locurile dintre Buzău şi Bucovel (Bucov). satul celor cinci felii15. Ceptura şi Inoteşti. cit. acest Baba 11 12 Idem op.. Idem op. pag. ca şi deasa ei atestare documentară ne determină să tragem concluzia că localitatea Esteu era o aşezare temeinică şi statornică. când Necolo (Pătraşcu) Voievod. unui popă Stanciu 12. cumpărată de acesta cu 500 aspri13. veacul XVI BT Rom.La 12 octombrie 1600. la 6 iulie. 5. Din descrierea făcută de Jan Zamoyski. Fântânele. 300 14 Nu se distinge 15 Arhivele statului.

după cum arată configuraţia terenului între Săhăteni şi Mizil.. Brâncoveanu va reintra în proprietatea altor moşii rămase de la Danciul.. Mihai s-a aşezat cu trupele sale după nişte râpe adânci. 1675. Din aceşti meşteri ai lăutelor. săpate de şuvoaiele de munte ce vin primăvara chiar dea curmezişu1 drumului trupelor regale polone. Domnitorul înfiinţează aici o şcoală de bucheri. el s-a retras spre munţi.. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. 1971. Marchează drumurile cu cruci. pag. are acest cusur că duce lipsă de apă. 135 18 Agata Grigorescu Bacovia.. întinzându-se de la podul peste râul Budureasca. aduce călugări de la mănăstirea Sinaia şi crează un lazaret cu felceri şi sacagii pentru stingerea incendiilor.Hărţuit neîncetat de trupele regale. purtând semnul heraldic – corbul cu crucea în cioc închis într-un cerc – cruci ce pot fi şi astăzi văzute la intrarea în cartierul Fefelei.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Novac s-a aşezat la pândă într-o vale îngustă lângă satul Năieni. Poezie sau destin. 1972 Ştefan Ionescu şi Panait I. Ştiinţifi-că. fiica lui Neagoe din Popeşti–Prahova. care la sfârşitul secolului al XIX-lea vor ajunge până la Constantinopol18. 57 8 .. În anul următor.”16. domnia. potcovari şi fierari se va remarca în mod deosebit. Satul Fefelei era în vremea aceea destul de mare. 13 octombrie 1600 dimineaţa. „. epoca. viitorul domn Constantin Brâncoveanu (1688–1714) se vă căsători cu Marica. dar au fost scoase iute de acolo. Ed. satul Fefelei devine centrul administrativ al moşiilor. taraful lui Costea şi al cântăreţei Lina. Ştiinţifică.”. via-ţa. vol. aproape de drumul pe care trecea armata regală. pag. 1969. prin vii. pag. lângă satul Ceptura... mănoasă şi încântătoare.. A înzestrat localitatea cu robi ţigani cumparaţi de la mănăstirea Caşin–Bacău. În anul 1674. în satul Săhăteni. IV.. de-a lungul drumului ce-1 lega de localitatea Tohani. lângă podul de peste pârâul Budureasca. 208. Ed. Bucureşti. 16 17 Călători străini despre ţările române. Panait. Constantin Vodă Brâncoveanu. În noaptea de 12 octombrie mi-am aşezat trupele pentru noapte la poalele muntelui. nu pot fi altele decât cele ale pârâurilor Tohăneanca şi Budureasca din satu1 Fefelei. Aceste râpe. săpate de şuvoaiele de primăvară. fratele răsbunicului său şi ale bunicului său Preda17. pădurilor şi viilor primite ca zestre de la soţia sa Marica şi apoi sporite prin cumpărarea altora. Bu-cureşti. Editura Eminescu. Această ţară este veselă.. A doua zi. şi astfel ocina Fefelei va intra în proprietatea domnitorului. Bucureşti.

spre Buzău şi Moldova. Este interesant să prezentăm o descriere a trăsurilor de poştă făcută de către călătoru1 francez 9 . Popasul nr. drumul pe sub dealu1 Tohanilor către Buzău. la 1714. Se poate afirma că în perioada anilor 1785–1790. Legăturile Bucureştiului cu diferite centre administrative şi târguri impuneau construirea unor drumuri noi. Înfrângerea Turciei de către Rusia şi încheierea păcii vor avea importante urmări economice şi politice pentru Ţările Române. având grajduri. iar de la Ploieşti. Evenimentele ce se petrec – războaiele ruso-turce şi în special războiul dintre anii 1768-1774 – se vor sfârşi prin încheierea Păcii de la Kuciuc– Kainargi în 1774. după anul 1785. Secolul al XVIII-lea reprezintă un pas înainte în dezvoltarea zonei geagrafice în care se află aşezat Mizilul. vechea capitală a Ţării Românesti. Bucureştiul devine principalul oraş administrativ politic şi economic al ţării. l spre Buzău era constituit la circa 1 km sud de vechea aşezare Fefelei. Apariţia şi dezvoltarea oraşului Ploieşti va duce la decăderea unor târguri de tradiţie ca Gherghiţa şi Târgşor. Popasul nr. dezvoltarea altora. Pe plan administrativ. Târgovişte îşi pierde importanţa. căreia bătrânii îi spun Mahalaua Poştei. generalului Nicolae Mavru. Cum distanţa Ploieşti – Buzău era destu1 de mare. Din amintirile lui Spirea Anastasiu rezultă că o parte din aceste averi vor fi cumpărate de Iordache Russet. prin poziţia sa geografică. de către marea băneasă Safta Gr. folosită de locuitorii străzii Griviţei. Dintre construcţiile de pe acest loc se mai păstrează şi astăzi fântâna poştei. Astfel începe construcţia unor noi drumuri care vor lega Ploieştiu1 de Bucureşti. moşiile acestuia ajung prin vânzare în mâinile unor mari boieri legaţi prin interese de Imperiul Otoman. l va purta numele. se impunea între aceste două târguri un popas pentru odihnă. fântâni pentru adăpatul cailor. în acelaşi timp. iar o altă parte vor fi vândute în 1828. era bătut de caravane încărcate cu felurime de mărfuri către bâlciurile şi iarmaroace-le din această parte a ţării. dar va impune. Acest popas se va creea la jumătatea drumului dintre cele două târguri.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL După moartea lui Brâncoveanu. Brâncoveanu. barăci pentru poştă. acolo unde se îngemănează pârâurile Tohăneanca şi Budureasca. iar Barăganu1 îşi întinde mâna prieteneşte dealurilor subcarpatice. târgul Fefelei începe să decadă. masă şi adăpatu1 animalelor. Pe la anul 1785. de Aşezarea bicigaşilor de pe menzilurile poştei. Vechile drumuri nu mai corespundeau.

În acestă perioadă veniturile poştei cu diligenţe aparţineau Imperiului Otoman.19”. astfel că de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. îşi pierde însemnătatea. aflat în trecere pe la Popasul nr. Ploieşti. 1929 Istoria României. având la cei opt cai. vol. 56 22 Ecaterina Hanganu. dintre care trei fără scări şi zăbale. care se căsătoreşte cu mare-le agă Ion Cantacuzino. II. Urlaţii – 85. prin dezvoltarea drumului comercial. Berkelius. Populaţia oraşului se dublează. încât vechea aşezare de pe moşia lui Brâncoveanu. pag. M. noua aşezare va prospera. Ioan de către aga Ion Cantacuzino cu 2 000 de galbeni. 203. toponimicul Menzil va evolua spre forma lui de azi. o dă zestre fiicei sale. Petrescu Sava numeşte pe drept cuvânt Mizilul drept moştenitor al marelui târg prahovean Gherghiţa. Menzil. Însărcinat cu veniturile (vacufurile) poştei.. Astfel. RPR. Târgovişte şi Bucureşti. îşi avea biserica ei ca toate aşezările statornice21. care purta numele Menzil. cu poştaşul şi trăsura lui ca o treucă. cu podarojna. ed. Nicolae de către un filantrop localnic şi cu contribuţia orăşenilor. 718 21 Gh. încât va întrece cu mult alte târguri mai vechi. găseşte ca nepotrivită denumirea de Aşezarea bicigaşilor şi ordonă să se scrie scurt. III. ca Gherghiţa şi Urlaţi. când trece la judeţul Buzău22. Între anii 1845–1865 în Mizil se construiesc două biserici – biserica Sf. Slobozia – 264. pag. Urzicenii – 180. În timpul domniei lui Mihai Şuţu (1791–1793). Târguri şi oraşe între Buzău. Casei şcoalelor. Acad. după cum reiese din pisania bisericii şi biserica Sf.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Raou1 Perrin. Administrativ Mizilul face parte. La 1790. Ed. din anul 1839 „. Ed. Mizil. cumpărând moşia Mizilului. Petrescu Sava. M. adică poştă. prin poziţia sa geografică. 19 20 N. mica aşezare. În primele decenii ale secolului al XIX-lea. Tot acum este ridicat la rangul de comună urbană şi reşedinţă a plăşii Tohani. hamuri de frânghie şi osie de lemn negeluit. la începutul anului 1800 Menzilul avea 327 de gospodării. locul său fiind luat încă de la începutul secolului al XIXlea de către noul târg. demnitarul turc Sefchet Paşa. nemulţumirea maselor populare putea duce dintr-un moment în altul la o răscoală generală împotriva privilegiaţilor20.. 1871 10 . Fefelei. Iorga. Hrisoave Prahovene.. vol. III. pag. În 1828 generalu1 Nicolae Mavru.şi prin drumuri cu poşta. fiind reşedinţă a plăşii Câmpului. din judeţul Saac–Săcuieni. Istoria românilor prin călători. fiscalitatea crescuse atât de mult încât. în scoarţa lui. din 1831 până la 1 ianuarie 1845. 1.. iar Gh. iar în anul 1864 numărul gospodăriilor se ridică la 789. după afirmaţiile consulu-lui austriac la Bucureşti.

Biserica Sf. Suma era de 40. tomul X. zidit în formă de cruce. care domină prin silueta ei centrul oraşului. A. Catapeteasma sculptată în lemn de tei şi poleită în foiţă de aur în 1912. Câteva date aduse din lucrarea lui Isaia I. Ştefan Nicolau a făcut în gând o şosea şi a cheltuit 16 000 de lei. Institutul de arte grafice Carol Göbel. Din acelaşi hrisov reiese că biserica avea şi călugăriţe care se ocupau de ingrijirea viei şi a bisericii23. Georgescu. pe un period de 5 ani. în care intră şi 800 lei aldămaşul (actele din dosar). 309. partea A. Georgescu. Ioan. cartea pentru scutirea vinăriciului.” Mai departe arată Isaia I. pe căile oraşului nici nu se ştie de acea şosea. Această şosea poate să fie făcută pe vre-una din căile către cer căci. printr-un hrisov din 5 februarie 1817. cu hramu1 Sfintei Troiţe. con-struită de Nicolae Polcovnicu Stamboleanu pe moşia sa de aici. iar primarul oraşului. se va alege un nou consiliu comunal în frunte cu Ştefan Nicolau. este un monument arhitectonic. Mizilul arde mai mult de jumătate. Comuna Urbană Mizil şi Situaţiunea Casei Comunale de la fondarea oraşului şi până în 1890 sunt edificatoare: „Dl. De altfel. Acest incendiu va duce la înlăturarea vechiului consiliu şi în anu1 următor. Istoria românilor. al XIX-lea de trei biserici şi o singură şcoală. înfiinţată în 1857 de către Ion Crăciunescu. 1900 11 . pentru via ce o are. Bucu-reşti. 1867. primarul Ştefan Nicolau va administra oraşu1 urmărind propria sa îmbogă-ţire. pag.000 lei constatată de Consiliu1 comunal prin decisiunea din 1867. Cea mai veche biserică din Mizil este cea din cartierul Fefelei.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Se poate spune că târgu1 dispunea la jumătatea sec. având multe elemente din stilu1 Renaşterii. îmbinând armonios stilul bizantin cu cel gotic. Pictura veche din biserică a fost distrusă în întregime în urma cutremurului din 10 octombrie 1940 şi refăcută ulterior. Reprezentant al arendaşilor şi al Partidului conservator. Urechea. iscălită şi 23 V. domnitorul Ion Caragea Voievod dă bisericii din Fefelei. Mateiu Jaravete este huiduit de locuitori că nu s-a îngrijit ca serviciul de pompieri să aibă suficiente sacale. începând de la 1865 până la 1870 şi arendile nu le vărsase ci le ţinea încă în punga sa. care în secolul al XVIII-lea aducea importante venituri visteriei prin obligaţia vinăritului. "Domnul Ştefan Nicolau era atunci arendaş al moşiei şcoalei Şoimari. La 13 septembrie 1866. prezintă cu măiestrie arta populară românească.

primăriei şi cazărmilor Regimentului 72–Infanterie. iar sistemul folosit de Isaia Georgescu. Georgescu. asfaltarea trotuarelor. Basilius Mareş. pavarea cu piatră. construirea clădirii poştei. pare să fie laudativ la adresa amicilor săi politici. Dintre primarii vremii (1905–1916) amintim pe moşierul Plutarch Mareş. Ioan. am organizat etc. pag. De altfel. Ed. care va administra oraşul până în anul 1887. Am organizat serviciul pompierilor. iar spargerile se ţineau lanţ chiar în centrul oraşului". care în 1905 va construi 24 Isaia I. Cu economiile făcute. Agata Grigorescu–Bacovia. Am făcut abator care a costat 1 700 lei24. dar oraşul rămâne acelaşi. 1890. funcţionarii neplătiţi pe luni în urmă. în cartea sa Poezie sau destin. pavarea cu piatră şi asfaltarea trotuarelor începe după anul 1900. Ştefan Nicolau”. acela care în 1907 va conduce înăbuşirea răscoalei ţărăneşti. 6-8 12 . am făcut Bulevardul şi Grădina Sf. în timpu1 administraţiei comunale condusă de Leonida Condeescu. totuşi. Progresul. spune Isaia Georgescu. Între anii 1900–1905. Conducerea oraşului din perioada 1881–1887 ia o serie de măsuri administrative.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL de dl. pare să contrazică afirmaţiile lui Isaia Georgescu. noul consiliu comunal nu făcuse prea multe lucruri. Fac această afirmaţie deoarece. serviciul incendiilor şi al pazei de noapte erau inexistente. care s-a aprobat în consilul tehnic. Se pare că. edilii oraşului încep sistematizarea străzilor. Am înfiinţat garda nocturnă cu 18 gardişti în loc de 2 cum era. am pavat întregul oraş. am făcut. vorbind cu dragoste şi căldură despre urbea ei natală –„prăfuită şi cu gropi chiar în strada principală Carol”. aducând pompă sistematică de la fabrica din Lipsca (Leipzig). "Am adus trei ingineri pe care i-am plătit cu 1600 lei şi a ridicat planul pe stradele din întreg oraş. oraşul era bântuit de hoţi. "Intraţi în administraţia comunei". "găsim falimentul bătând la uşe. consiliul comunal condus de Ştefan Nicolau este înlocuit de un nou consiliu în frunte cu Ion Crăciunescu. fără nici un împrumut şi fără să punem taxe pe oraş. Am făcut spital cu 8 paturi şi serviciu medical. Comuna urbană Mizil şi situaţiunea casei comuna-le de la fondarea oraşului şi până în 1890. În 1881. Veniturile erau sechestrate de stat. pe străzile oraşului lacurile erau focare de infecţie. Administraţiile comunale ulterioare se schimbă des. Ploieşti.

escadrila de avioane de pe aerodromul din Mizil urma să fie transferată la Smolensk. La Mizil aceştia construiesc un aerodrom şi alte instalaţii militare destinate apărării antiaeriene a zonei petroliere Prahova. Aici la Mizil. În toamna anului 1940. „Într-un cuvânt. Lahousen va da la iveală acest amănunt25. 6153 din 4 dec. În perioada de după 1921 merită să remarcăm acti-vitatea desfăşurată de Spirea Anastasiu. cu un număr mic de muncitori. În anii primului război mondial (1916–1918). În cartea de aur a acestui regiment figurează ofiţerii Pitiş Gheorghe şi Tudoran Gheorghe. Administrativ. 25 Flamura Prahovei. a fost fabricată bomba pusă în sticla de şampanie Mott. 1971 13 . imaginea dezolantă a provinciei. floarea tinerimii din oraş luptă eroic pe frontul de la Mărăşeşti. care urma să pună capăt vieţii lui Hitler. în anul 1933. Radu Ion. când va trece la regiunea Ploieşti. România este ocupată de către trupele germane. la 2 ani după dezlănţuirea războiului antisovietic. într-un atelier mobil. în cadrul căruia au luptat mulţi mizileni. Regimentul 72–Infanterie. La această dată o nouă împărţire administrativă îl face centru raional în regiunea Buzău până în anul 1952. Perioada dintre cele două războaie mondiale se caracterizează printr-o lentă dezvoltare a oraşului. aşa cum descria în 1938 Geo Bogza în reportajul său „O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil”. punerea în funcţiune a băilor Boboci şi construirea unei băi populare în oraş.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL prima sală de teatru din Mizil. primarul oraşului. Mizilul rămâne până în anul 1950 ca centru de plasă în judeţul Buzău. soldaţii Tudor Grigore. viaţa lâncezea. Cel care a pus sticla-bombă în avionul lui Hitler. în vederea susţinerii unei ofensive plănuite de Hitler. în care banalitatea şi lipsa oricăror întâmplări erau aproape neverosimile”. nr. care prezintă mai puţină însemnătate pentru trecutul oraşului. Mizilul cunoaşte ororile ocupaţiei. perioadă în care România participă la război alături de puterile Antantei. Petre Rădulescu şi alţii. populaţia săracă este decimată de tifos exantematic. Zaharia Tănase şi alţii. printre care: Fabrica de oţet – Florica şi Uzina electrică. Gheorghe Spirea. Anastasiu Soreanu. În anul 1943. s-a acoperit de glorie pe front. care iniţiază ridicarea monumentului în memoria eroilor din Regimentul 72–Infanterie cu garnizoana la Mizil. Se construiesc unele fabrici lipsite de importanţă economică.

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL iar de la 1 martie 1968 va rămâne în judeţu1 Prahova cu rang de oraş. pe şoseaua naţională Ploieşti–Buzău. pe lângă un important centru viticol şi cerealier şi un centru industrial al Republicii Socialiste România26. oraşul se schimbă. Mizilul va deveni. iar în 1950 Cooperativa Higiena. N. miezuri plastice şi covor împâslit. Ceauşescu. de la intrarea în comuna Ulmeni şi până la Loloiasca. fabrică ce a intrat în circuitul economic cu saltele detaşabile. Cuvântare ţinută la Mizil. 26 N. În 1954 toţi meşteşugarii din Mizil vor fi uniţi în cele 41 de secţii ale Cooperativei Unirea Meşteşugarilor. În anu1 1949 se înfiinţează la Mizil prima cooperativă meşteşugărească Cismarii progresişti. intră în sfera industrială. iar în faţa statuii eroilor din Regimentul 72 –Infanterie. noi obiective se vor construi ce vor transforma Mizilul în viitorul cincinal 1976–1980 cu adevărat într-un centru industrial şi agrar al Republicii Socialiste România. zeci de mii de ţărani şi oameni ai muncii din oraşu1 Mizil au făcut conducătorilor de partid şi de stat o entuziastă primire. În vara anului 1967 Mizilul este vizitat de conducătorii de partid şi de stat în frunte cu N. În încheierea cuvântării sale. Relaxa. 4741 din 14 mai 1967 14 . de pe o tribună construită în acest scop. Ceauşescu se adresa celor peste 8 000 de mizileni veniţi să-l întâmpine. Ceauşescu. anul XX. seria II-a. Un an mai târziu intră în funcţiune la Mizil prima fabrică – cea mai modernă din ţară. Au fost construite blocuri moderne. secretarul general al partidului a spus: "Oamenii muncii din oraşul Mizil. care s-au dovedit harnici şi pricepuţi în agricultură nu vor fi mai prejos nici în activitatea din industrie. Preşedintele Repu-blicii. Acesteia i se va adăuga în 1970 o nouă fabrică de mobilă şi mobilier tapiţat. Flamura Prahovei. secretar general al Partidului Comunist Român. nr. În viitor. Pe întreg traseul fostului raion Mizil. Coloanele de maşini intră în oraş pe sub arcuri de triumf.

Lahovari. I. Marele dicţionar geo-grafic al României. nici alţi oameni domneşti întru nimic. mss. pag. În perioada la care ne referim. Pag. 69 15 . Istăul. 1901. plantează via de la Corbeanca şi dealul Dumbrăvii –Valea Şcheii. 358 2 idem op. caracteru1 rudimentar al mijloacelor de comunicaţii şi de transport erau neînsemnate. De regulă privilegiile acordate ajungeau până acolo încât. Socec. ci să se ia de la casa boierului vama cea obişnuită şi celelalte obiceiuri la târg3. Aici domnitoru1 construieşte case domneşti. Târgul de la Fefelei se bucura de privilegii speciale. pag. veniturile acestuia fiind încasate de domnitor. ajuns în proprietatea domnitorului Constantin Brâncoveanu. I. Celelalte obiceiuri erau ierbăritul. cit. începe să se dezvolte ca târg de sine stătător sub numele de Fefelei1. Domnii acordau boierilor şi mănăstirilor dreptul de a înfiinţa pe moşiile lor bâlciuri periodice şi le înzestrau cu privilegii. DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICĂ A ORAŞULUI MIZIL Spre sfârşitul secolului al XVII–lea. 358 3 A. înfiinţează târg anual2 ce va deveni vestit cu vremea. Bucureşti. deoarece contribuiau la lărgirea pieţei interne. Se vor construi drumuri marcate cu cruci purtând însemnul heraldic al Ţării Româneşti din vremea domnitorului. Oraşe şi târguri medievale în Ţara Românească. bâlciurile constituiau o formă caracteristică a comerţului feudal. pe a cărei moşie se organiza anual la 29 iunie. Ele au apărut şi au înflorit când raritatea marilor centre populate.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL II. Stolnicul Constantin Cantacuzino îl va denumi iarmarocul Drăgaica II. Tocilescu. au creat necesitatea unor întâlniri periodice la care negustorii şi producătorii îşi schimbau mărfurile. în timpu1 bâlciului "să nu se amestece nici ispravnicii. pe care de fapt îl continuă. nici vameşii. Brătianu şi Gr. dreptul exclusiv de a vinde vin şi 1 Gh. ca cel al Drăgaicii–Buzău. vol. C. Oţetea. IV.

bicigaşi. Dezvoltarea noii aşezări si preluarea atribuţiunilor comerciale şi administrative. rotari. Piteştii şi Târgovişte. târgul va decădea. Avea 327 de gospodării. Petrescu Sava. deoarece la începutul secolului al XIX-lea prerogativele vechiului târg Fefelei le va lua noul târg Menzil. de autorităţile administrative centrale. Oraşe şi târguri între Buzău. Tradiţia locală îl va continua şi în secolul al XVIII-lea. începuse să se stabilească în jurul menzilhanalei (staţie de poştă) o mulţime de negustori. iar slujbaşii de pe moşia lui Brâncoveanu. dârvari şi păzitori ce deserveau releul poştei4. Mutarea târgului de la Gherghiţa la Mizil şi Urlaţi este un fenomen asemănător cu mutarea Târgşorului la Ploieşti şi Filipeşti. cerute pe piaţa Istambulului. pe drumul poştei cu cai care lega Ploieştiul de Buzău. iar mai târziu şi cel al Mizilului. în special cornute mici. această mutare 4 5 Gh. Mizilul lăsase cu mult în urmă nu numai Urlaţii ci şi toate târgurile din partea răsăriteană a ţării. După moartea acestuia. fac ca Mizilul să treacă înaintea altor târguri de tradiţie din Ţara Românească. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1780–1790). precum şi taxa de la toate vitele vânzătoare la aceste bâlciuri. Gherghiţa. fie că întreţineau relaţii sporadice cu vechiul târg. Târgovişte şi Bucureşti. publicaţii speciale în toată ţara. căreia îi luase locul. târgul va prospera. La 1804 Mizilul avea târg anual vestit. Slobozia – 264. 56 16 . 163. M.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL rachiuri şi de a ţine scaune de carne. Pag. pentru care se făceau. cit. pe când Urlaţii avea numai 85. pag. şi apoi surugii. devenind vestit prin vânzarea rachiurilor. dând astfel ţării oraşul pe care ea îl pierduse o dată cu dispariţia Gherghiţei5. cărora locul le înlesnea nevoile de schimb cu cele două centre comerciale mai apropiate. la 29 iunie. în primul deceniu al secolului al XIX-lea. Urzicenii – 180 şi Filipeştii – 159. în acelaşi fel cum se făcea pentru târgul Drăgaicii din Buzău şi pentru târgul Sloboziei din Ialomiţa. El intra dintr-odată în rândul celor mai vechi târguri ca Râmnicul. de la vechiul târg Fefelei. În timpul domniei lui Brâncoveanu. a vinului şi a animalelor. fie că vor pleca de aici. el însă nu va dispare definitiv. Asemenea privilegii le avea şi târgul Fefelei. care începuse să se dezvolte. La 1830. 55 idem op.

Bucureşti. Micile industrii. indiferent de averea pe care o aveau. logofăt. Saac. Istoria Romănilor. Dezvoltarea economico-socială şi comercială a târgului. cojocarii. pag. se lărgeşte. prin epistaţii (administrator de poştă. pag. Dosar 145. Târgovişte şi Bu-cureşti. se ridica la 8 280 lei9. 1958 9 Arhivele statului. 6 7 Gh. Sumele încasate de la locuitorii dajnici se ridicau la 30 de lei anual. suma de 250 de taleri7. vechil) menzilurilor. pe atunci proprietar al Mizilului şi nici ginerele său Ion Cantacuzino. reiese că la Mizil numărul locuitorilor plugari şi muncitori dajnici era de 69. atracţiei dealurilor6. comerţul de căpetenie al târgului îl făceau în mare parte blănarii. Totalul sumei încasate pe cei 4 ani de la locuitorii târgului. tom. venit aici cu chervanele (caravane comerciale) pentru aprovizionarea turcilor în timpu1 războaielor rusoturce (1806–1812) În perioada anilor 1800–1806. 319. 101 V. Negustorii din Mizil sunt întâlniţi încă de la începutul secolului cu afaceri prin Prahova sau alte centre comerciale ale ţării. Într-un hrisov dat de domnitoru1 Grigorie Dumitru Chica în iulie 1824 se spune: "Comerţul cu păcură la târgurile Urlaţilor şi Mezilului să fie slobode. avea obligaţia de a plăti la cutia de milostenii. nemţi. I. jud. 188. X. 1900 8 I. Dintre privilegiile de care se va bucura Mizilul în timpul domniilor pământene de după Mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu va fi şi cea a comerţului cu păcură.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL datorându-se. vol. pag. 398. Analizând registrele de impozite ale ocârmuirii judeţului Saac în perioada anilor 1834–l837. Oraşe şi târguri între Buzău. ca toate celelalte staţii de poştă. în amândouă cazurile. În registrele vămii Braşovului întâlnim repetat termenul ot Menzil printre care şi un neguţător Frangulea ot Menzil. Cojocaru. tinichigii. partea A. Petrescu Sava. atât pentru cei ce cumpără cât şi pentru cei ce vând8. unguri. aşa după cum reiese din registru. Bucureşti. ciubotarii (cismarii). M. în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Urechia. Este de remarcat faptul că printre locuitorii dajnici ai târgului nu apare Nicolae Mavru. La jumătatea secolului al XIX-lea. vinului şi tutunului. filele 13–20 17 . Documente privitoare la economia Ţării Româneşti. caretaşii erau în mâna străinilor. Institutul de arte grafice Carol Göbl. Editura de Stat. Fond nr. 1800–1850. Ploieşti. fierarii. scăunaşii (măcelarii) şi negustorii de monopol al rachiului. Menzilul. iar al celor nedajnici de 5.

secolele anterioare. erau însărcinaţi cu paza convoaielor de chervane încărcate cu mărfuri pe drumurile încă nesigure ale ţării. vor constitui a-devărate rezerve de populaţie ce vor întregi tabloul social al oraşului Mizil. Călugăreni. încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi chiar în zilele noastre. Alături de negustori şi meşteşugari se formează. care mai putea fi văzută prin 1940 în Piaţa vărzăriei (stadionul oraşului). O altă categorie de oameni –poteraşii – legaţi atât de negustori cât şi de chirigii. Creşterea populaţiei.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL evrei. în prima perioadă a dezvoltării târgului. celelalte târguri ale Ţării Româneşti. Corbeanca. Din tradiţia locală reiese că încheierea contractelor de cărăuşie şi pază a caravanelor se făcea sub prestare de jurământ la Crucea zapiselor şi răboajelor. pe care o urmaseră. a dispărut. sau altele mai îndepărtate. Satele din jur: Baba Ana. drumurile spre Ploieşti şi Bucureşti treceau prin pădurea nebună. tradiţii ca se păstrează şi astăzi în această zonă. Atât chirigiii cât şi poteraşii locuiau în acelaşi cartier al târgalui. Vechea cruce. a pomilor fructiferi şi a cerealelor. Buzău. Iordache Russet şi Iancu Crăciunescu erau renumite. 132 18 . pag. Valea Scheii şi Tohani. Şi astăzi bătrânii care locuiesc în această parte a oraşului îşi amintesc de la bunicii lor că străzile pe care locuiesc s-au numit cândva Mahalaua chirigiilor şi a poteraşilor. vechea cruce fiind părăsită fără a se ţine seama de importanţa ei ca vechime. iar tradiţia populară a locului aminteşte de un haiduc pe nume Panait Chioru. cetele cărăuşilor de mărfuri – chirigii – înzestraţi cu chervane mari trase de 4–6 boi. Tohani. Cireşanu. Vestit era Mizilul în prima jumătate a secolului al XIX-lea prin cultura viţei de vie. fost primar al oraşului. din zonele de deal. Finţeşti şi Năieni. în această perioadă. la 18 martie 1821. în drum spre 10 Arhivele statului. Locuitorii oraşului vor lua contact cu ideile revoluţionare ale lui Tudor Vladimirescu şi prin intermediul Eteriei. ridicată de Mateiu Jaravete. pe străzi apropiate. astăzi străzile Tudor Vladimirescu şi 15 August. în anul 1876. Monografia judeţului Buzău. Viile din dealu1 Dumbrava. Gura Vadului. ea fiind înlocuită cu o altă cruce. Astfel. continuă să se facă pe aceeaşi cale. Jugureni. care acţiona îa zona de trecere a râului Cricovul Sărat. Conduratu. ce aparţineau lui Ion Cantacuzino. De altfel. iar comerţul cu cereale îl făceau negustorii fanarioţi şi albanezi10. 20 iulie 1943.

Ştiinţifică. pag. până la Mizil. Solidaritatea românilor din Transilvania cu mişcarea lui Tudor Vladimirescu. Ştirbu. Ghencea. îl vor prinde pe Tudor Vladimirescu la Goleşti şi îl vor ucide în mod mişelesc. 380 19 . dar mai ales după 11 S. vor poposi la Mizil. Evenimentele se vor precipita. Aici se va întâlni cu Iordache Farmache. vor adânci conflictul. Dar amândoi aceştia refuză să-1 însoţească şi la Mizil nu a ajuns decât cu 375 de oameni13. Bucureşti. De la Focşani. Tudor Vladimirescu şi revoluţia de la 1821. conducătorul Eteriei. Aceştia se vor răscula la 11 iulie 1821 în tabăra de la Mărgi-neni şi vor fi trimişi spre judecare lui Alexandru Ipsilanti. 332–333 12 A. cit. ca urmare a faptului că acesta din urmă nu intenţiona să treacă Dunărea şi se purta ca un cuceritor. la 9 mai 1821 Orphanos şi cu Duca refuză să-1 întâlnească pe Gheorghe Cantacuzino la Ploieşti. care fuseseră atraşi în complot de eterişti. pag. Neînţelegerile ivite în luna mai 1821 între Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti. fapt pentru care.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Bucureşti. pag. Mihale şi Sfetcu cu arnăuţii lor11. iar la 27 mai 1821. ESPLA. Editura Academiei RSR. Uciderea acestuia nu va rămâne fără urmări nici în rândul arnăuţilor lui Ipsilanti. Colecţia Eudoxiu de Hurmuzaki. pe sub munţi. din care un număr mare erau români din Transilvania. La 9 mai 1821 Gheorghe Cantacuzino porneşte la drum cu intenţia de a lua cu sine. din cauza garnizoanei turceşti de la Brăila. pag. care îl întâmpinase aici). Sub impresia acestei ştiri el adresă la 18 martie un apel special către bucureşteni în care osândeşte pe boieri12. arnăuţii lui Alexandru Ipsilanti. venind dinspre Focşani. Oţetea. Bucureşti. cu sprijinul unor căpitani ai lui Tudor. născut la Mizil14. Ipsilanti a parcurs cu toată Adunarea lui şi cu arnăuţimea ce-i ieşise înainte. 274 14 Documente privind Istoria românilor. la Ploieşti. serie nouă III. Răscoala din 1821 şi legăturile ei cu evenimentele internaţi-onale. Moldova şi Ţara Românească. Ed. 1956. În rândul arnăuţilor răsculaţi se găsea şi Pone Drăgulin. probabil. ferindu-se de drumul mare. pe Orphanos şi pe Duca. 1974. La Mizil. 342 13 idem op. el află de ridicarea consulatelor şi de pribegia boierilor (probabil a fost informat de Iordache Farnache. Prefacerile economice şi sociale ce au loc în Ţara Românească după Mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu.

lăcuitorii clăcaşi din Tohăneanca. Mai mult. 1968. a micilor meşteşugari şi a sărăcimii oraşului Mizil. accentuată după Pacea de la Adrianopole va înrăutăţi necontenit situaţia ţăranilor. iar ţiganii robi de pe moşia lui Ion Cantacuzino ar fi cerut să fie scăpaţi din robie. a cărei reşedinţă se afla la Mizil încă din 1831. Începând din anul 1845 Mizilul este reşedinţă a plăşii Tohanilor. la îndemnul generalului Kisseleff demonstrează cert aceste neînţelegeri. Aici i s-a făcut o primire călduroasă de către sărăcimea târgului. Din tradiţia locală rezultă că în 1848.. Dacă documentele amintesc mai puţin despre asemenea acţiuni ale embaticarilor din târgul Mizil. „. De altfel. nu se poate trece cu vederea faptul că o serie de ţărani clăcaşi de pe moşiile din jurul Mizilului se găsea într-o permanentă neînţelegere cu boierii. Unele aspecte ale situaţiei ţăranilor din fostul judeţ al secuienilor în primii ani după aplicarea Regulamentului Organic. I.. marele revoluţionar şi democrat Nicolae Bălcescu ar fi poposit la Mizil între două diligenţe. în acelaşi timp. Trecerea de la economia naturală la economia bazată pe schimburi de mărfuri. Studii şi materiale privitoare la trecutul istoric al judeţului Prahova (I). după moşia d-sale Nae Dolete (locuitor al târgului Mizil) nu s-ar fi supuind a da oameni(i) orânduiţi în slujba proprietarilor după cuprinderea poruncilor ce sunt”15. dar. fiind pe deplin rezolvată numai în anii orânduirii socialiste. Nu este exclus ca tradiţia locală să conţină adevărul. în primul rând. Aceste schimbări vor nemulţumi. problema ţărănească va rămâne una din cele mai arzătoare. pag. 107 20 . Jalbele înaintate de ţărani ocârmuirii judeţului Saac. Împotriva aplicării Regulamentului Organic se vor ridica ţăranii clăcaşi din fostul plai al Câmpului. Astfel. sosirea lui Bălcescu la Buzău va aduce radicale schimbări în conducerea administrativă a judeţului şi a subadministraţiilor de plasă. Simache.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Pacea de la Adrianopole de la 1828. boierimea locală a plăşii 15 N. ştiut fiind faptul că drumul spre Buzău trecea prin tîrgul Mizil. în trecere spre Buzău. De aceea nu este de mirare că în 1848 ţăranii clăcaşi din plasa Tohanilor şi embaticarii din Mizil vor participa în masă la revoluţie. introducerea Regulamentului Organic a constituit un prilej favorabil pentru întărirea privilegiilor marii boierimi. desfinţarea monopolului comercial al turcilor şi intrarea Ţărilor române sub administraţia rusească vor constitui un important pas înainte spre dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste.

. Cu toată ancheta făcută de guvern. Zicem astfel că dumnealui Iancu Hariseescu. cu naşterea legiuiriilor ţării. Ceea ce ştiau „bunii patrioţi” şi-i indigna în mod deosebit era faptul că Iancu Hariseescu. După înlocuirea lui Iancu Hariseescu cu M. pag. În scrisoarea trimisă Marii Vornicii a Treburilor din Lăuntru. Revoluţia de la 1848 în Buzău. 3. ce-l vedem aici la noi în plasa Tohanilor. din plasa Tohanilor şi oraşul Mizil. Studii şi articole de istorie. Sigur că participarea maselor de ţărani şi târgoveţi la revoluţia de la 1848.). Dinu Căpraru şi Ghiţă Dorobanţu din Mizil. abuzurile vor continua. cu ştirea subadministratorului M. aceşti proprietari scriau următoarele: "Vremurile de suferinţă şi republică au trecut şi..MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Tohanilor. nr. credem să fim scăpaţi de orice nenorocire. la 9 octombrie 1848. nici că a ocupat asemenea slujbă”16. 181 17 idem op. Alecu Antonescu. Bucureşti.a. nu era nobil şi om cu sentimente. nu este nici pământean. nici cunoscut de vreun om cu sentimente. ce ne sprijină şi bunii noştri patrioţi ar hotărî să dea chiar prefacere vechi-lor instituţii. în timpul Constituţiei revoltante. în octombrie 1848. Dâmboviceanu iau în mod abuziv bani din toate satele plăşii Tohani”17. pag. prin Pantazi Popescu. nici nobil.. constituie doar o parte 16 O. Un număr de 24 proprietari din aceste părţi (plasa Tohanilor) se ridică împotriva numirii lui Hariseescu. Dâmbo-viceanu.. slujbaşii instalaţi în plasa Tohanilor de noul guvern reacţionar au găsit momentul să se îmbogăţească pe cele mai necinstite căi. „Abuzurile şi bătăile în satele plăşii se ţin lanţ. care.. nici ales după legi. „care-l numiseră subadministrator”. cit. 1961. când înaltele două puteri (Rusia şi Turcia n. se vor plânge Departamentului din Lăuntru contra subadministratorului Iancu Hariseescu. Pe bazele acestea venim plecaţi a spune în conştiinţa bunei oblăduiri că nu putem fi mulţămiţi a avea între subcârmuitori în locul lăcuinţei noastre unde ne avem proprietăţi şi interesuri sfinte pe un om ce nu-l socotim capabil. Bădina. 182 21 . nici proprietar. îngropase Regulamentul organic. iar slujbaşii administraţiei locale se vor îmbogăţi pe seama celor care formau „talpa ţării”.

Editura Progresul. Ştefan Pitiş. 8 22 . care va fi înlocuit cu Ştefan Nicolau sunt huiduiţi de locuitori. Condiţiile convenind. pâine. cei băştinaşi. Cu onóre vă rugăm D-le Primar bine voiţi a face o întinsă publicitate în toată întinderea comunii ce administraţi.. după învoială. Proprietar destraşi Ion Cantacuzino din partea căruia ni s-au şi liberat un actu de libertate relativ la vânzarea obiectelor de îndestulare ce până acum erau rezervate pe seama numai a D-lui Proprietariu. pag. Grigore Iordache. Ion Cantacuzino. Costache Condeescu şi Ghiţă Creţeanu. Mănciulescu. Dincă Stancu. 23 din 1867”18. Construirea drumului de la Ploieşti pe sub deal până la Buzău îl va pune în legătură directă cu celelalte oraşe ale ţării. Mai mult de jumătate din oraş va fi mistuit de flăcări. Înţelegerea va fi legalizată de Tribunalul Buzău cu Hotărârea nr.. plătind embaticul ce se cuvenea pe 30 de ani în 15. lumânări exetera. autorităţile."de teamă să nu se spargă târgul şi în înţelegere cu soţia sa. corentu sîntu liberi toţi orăşani ce au consimţit la această răscumpărare a esercita comerţu liber de vin.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL mică din grandoarea luptei eroice. Georgescu. în februarie 1867 este nevoit. că de astăzi 27.. N. 12 în care se arătau: "Fiindcă subsemnaţii am terminat gestiunea răscumpărării acestui târg definitiv cu Dl. iar cei ce nu au 18 Isaia I. locuitorii şi-au răscumpărat terenurile de casă. embaticarii vor alege un comitet de circumscripţie pentru răscumpărare. să permită ca locuitorii care până atunci fuseseră embaticari să se răscumpere. Mizilul devenind astfel oraş liber. Această comisie va înainta primăriei Mizilului la 27 ianuarie 1867 o adresă cu nr. iar cei nou veniţi. Panait Dumitrescu. Un incendiu nimicitor izbucnit la 13 septembrie 1866 va împiedica dezvoltarea Mizilului.. H. Molăndrescu. format din 9 membri: preotul Gheorghe Protonotariu. în frunte cu primarul Mateiu Jaravete. Pentru ducerea tratativelor cu proprietarul Ion Cantacuzino. Ploieşti. într-un moment crucial al existenţei sale. rachiu. sărăcimea este gata de revoltă. carne. a poporului român. proprietarul oraşului. Comuna urbană Mizil si situaţiunea Casei comunale de la fondarea oraşului până la 1890. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea spiritul înnoitor şi prefacerile economico-sociale determinate de reformele domnitorului Alexandru Ion Cuza se vor resimţi şi la Mizil.

condusă de Ştefan Nicolau. cărora li se adăugau 14. Pe lângă târgul care se organizează săptămânal. vor ţine în loc dezvoltarea economică a oraşului Mizil. Legăturile cu alte centre din ţară se dezvoltă şi mai mult după 1872 când ia fiinţă staţia C. La 1 aprilie 1869 serviciul de poştă internaţională este preluat de către poşta română.000 lei cât fuseseră arendate până atunci. dar mai ales prin arendarea accizelor comunale cu suma de 50. funcţionarii chiar sufereau. Fraudele administraţiei conservatoare.200 locuitori prin alipirea la comuna urbană Mizil a satelor Cireşanu şi Mărăcini. Nicolae Paraschivescu şi Alexe Ion. După incendiul din 1866. Impozitele percepute asupra bunurilor de consum ce intrau în oraş „Accize” erau arendate primarului de către Pavel Şnel la suma de 16. mizilul se reface greu. încât veniturile oraşului se sfârşea prin cheltuieli închipuite”20. primar al oraşului a fost Ştefan Nicolau – mare arendaş şi proprietar. 37 Isaia I. Arendaş al Băilor Boboci. 8 21 idem. atât pe seama orăşenilor.400 lei faţă de 16. pag. casa comunei era sleită"21. "La 1880 comuna se găsea sechestrată de către stat pentru frauda sumei de 3. Dosar 1/1867. pag. încât din 1881 acestea în mod practic nu mai există. în dauna avutului obştesc. În perioada anilor 1864 –1880. Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea marchează oarecare inviorare în viaţa economică şi comercială a oraşu-lui: "creşte numărul populaţiei la 5. 6 23 . iar mandatele comunei se vindeau pe piaţă cu 40%. Editura Progresul. deşi aduceau însemnate venituri comunei şi sănătăţii locuitorilor. vor contribui la ruinarea lor. Administraţia comunală din perioada anilor 1881–1887 va lua o serie de măsuri pentru redresarea finanţelor oraşului. străbătând distanţa de 420 km în 58 ore. pag. Ploieşti. anual aveau loc trei târguri: Târgul 19 20 Arhivele Consiliului popular al oraşului Mizil. În acestă perioadă oraşul avea un venit anual de 70.F. În aceiaşi vreme cursa de diligenţă şi poştă funcţionau zilnic pe distanţa Bucureşti–Iaşi prin Mizil.R.000 lei. Ştefan Nicolau prin alte persoane ca: Ion Marghiloman.000 lei.000 lei de la bugetul prestaţiei. administraţia oraşului îşi însuşeşte în mod samavolnic contribuţia bănească a cetăţenilor. Comuna urbană Mizil si situaţiunea Casei comunale de la fondarea oraşului până la 1890. Georgescu.000 lei de către perceptori.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL consimţit vor respecta vechile invoieli"19. rotunjindu-şi frumuşel averile personale pe seama contribuabililor.

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL

Floriilor, Târgul de Duminica Tomii şi Drăgaica, se dezvoltă o industrie meşteşugărească locală... multe cojocării, cismării şi renumite ţesături de scoarţe şi chilimuri (covor turcesc cu două feţe), o importantă fabrică de făină"22. În 1893 un anume Alexandru C. Gheorghiu construieşte la Mizil o rafinărie de petrol cu o capacitate de 521 tone şi un capital investit de 40.000 lei. Fabrica, care mai funcţiona pe la 1900, era înzestrată cu un cazan, un distilator pentru benzină, un aparat Abel–Pensky pentru determinarea inflamabilităţii petrolului, un termometru, un areometru pentru constatarea densităţii, un cântar şi avea un personal format doar din 3 lucrători23. Alături de această rafinărie va funcţiona la Mizil şi o Fabrică de unelte agricole, „Providenţa", – fabrică cu forţă motrică, depozit de maşini agricole, atelier de reparat maşini, cazangerie şi o turnătorie al cărui patron, Mişa Litinschi, va deveni şi preşedintele corporaţiei meseriaşilor din oraş. Încă din 1890 la Mizil îşi desfăşoară activitatea comercială o serie de depozite de cherestea, de var hidraulic şi ciment, tablă plumbuită şi galvanizată, manufacturi de fierărie, braşovenie, cărbuni şi piatră, ai căror patroni, Matei N. Vlădărescu, Haralambie Georgescu, Tasse Dumitrescu şi alţii, obţineau însemnate profituri în timp ce marea majoritate a locuitorilor abia îşi duceau existenţa de la o zi la alta. Negustorii oraşului, pe lângă depozitele şi magazinele ce le aveau în oraş, deschiseseră sucursale şi în alte localităţi ale judeţului Prahova, în special în marile aşezări rurale, printre care negustorul Vasile Tudoran îşi avea depozite şi în comuna Ciorani. La sfârşitul secolului al XIX-lea numărul locuitorilor din oraş ocupaţi în producţia meşteşugărească şi comercială crescuse în mod simţitor. Astfel, la o popalaţie de 4.780 locuitori, 15 erau lemnari, 9 tâmplari, 10 rotari, 6 butnari, 5 căruţaşi, 50 croitori, 197 cismari, 45 fierari, 6 maşinişti, 196 cojocari, 4 boiangii, 20 brutari, 6 vărari, 2 pietrari, 15 zidari, 3 bărbieri, 7 tinichigii"24. Acestora li se adăugau cele: "67 de cârciumi, 2 mori cu aburi, 2 căşării, 4 stâne, l "fabrică" de făină şi 5 "fabrici de lumânări"25.
22

Gh. I. Lahovari, C. I. Brătianu şi Gr. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României, vol. IV, Socec. Bucureşti, 1901, pag. 358 23 Mihai Apostol, File din istoria Mizilului, pag. 75 24 Gh. I. Lahovari, C. I. Brătianu şi Gr. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României, vol. IV, Socec. Bucureşti, 1901, pag. 358 25 idem, pag. 357

24

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL

Structura socio-profesională este diversă... "din totalul locuitorilor 500 erau servitori şi 330 lucrători26. Marea majoritate a locuitorilor târgului la sfârşitul secolului al XIX-lea continua să se ocupe cu agricultura pe proprietăţile marilor moşieri şi arendaşi locali. Numărul mare de animale de tracţiune 650 boi şi 496 cai, precum şi suprafaţa arabilă de 3.270 ha cât avea Mizilul la sfârşitul seco-lului trecut demonstrează cert acest lucru. Deşi la 1867 embaticarii din Mizil s-au răscumpărat devenind liberi, nu putem trece cu vederea faptul că o parte a populaţiei târgului a rămas pe mai departe a respecta vechile învoieli deosebit de umilitoare, care de altfel „loveşte de la început pe orice străin cu simţ omenesc, anume că fondul naţiei îl fac ţăranii, deşi au rămas evlavioşi, închinaţi plugăriei, deşi au păstrat tradiţiile şi limba părinţi1or, deşi răbdătoarei lor supuneri, credinţei lor în trăinicia neamului românesc, nădejdii lor într-un viitor mai bun se datoreşte păstrarea autonomiei naţionale, trebuie să spunem cu părere de rău că ei poartă stigmatele unei îndelungate suferinţi, ale privaţiilor şi sărăcimii unei şerbii aspre. Sunt exploataţi în voie şi nimeni nu-i apără”27. Menţinerea vechilor relaţii în agricultură, lipsa de pământ, condiţiile inumane impuse ţăranilor prin legea învoielilor agricole din 1872 şi cu modificările ulterioare din 1882 şi 1893 nu rezolvă cu nimic dorinţa de pământ şi libertate a ţăranilor. Frământările ţărăneşti ce au loc în întreaga ţară după Războiul de Independenţă, 1877, îmbracă uneori forma răscoalelor. În primăvara anului 1888 în judeţul Ialomiţa izbucneşte răscoala ţăranilor, care va cuprinde repede judeţele vecine, printre care Prahova şi Buzău. În zona oraşului Mizil răscoala va fi deosebit de puternică, cuprinzând satele: Fulga, Baba Ana, Cireşanu, Mărăcini, Fântânele şi altele, antrenând la răscoală şi pe târgoveţii oraşului Mizil. De aici de la Mizil vor fi dirijate forţele să reprime răscoala. De altfel autorităţile locale sunt nevoite să recunoască că ordinea nu a fost restabilită decât la intervenţia regimentului de infanterie din Mizil. Ziarul România Liberă nr. 7 din 7/19 aprilie 1888 scria în acest sens: "În Prahova, domnul prefect
26 27

Ion Şt. Baicu–Prahova, Trepte de istorie, Ploieşti, 1971, pag. 25 N. Iorga, Istoria românilor prin călători, vol. IV, pag. 120, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1929

25

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL

comfirmă raportul de ieri al D-l prim procuror că ordinea s-a restabilit fără vărsăre de sânge la Fulga. Oborenii din Mizil au voit să libereze în gară pe arestaţii din Fulga şi Baba Ana, însă în dată ce comandantul a făcut somaţiile şi a comandat încărcarea, răzvrătiţii adunaţi s-au împrăştiat ca o droaie de potârnichi". Printre cei arestaţi se găseau învăţătorul Cristache Alexandrescu din Fulga şi preotul Ghiţă Teodorescu din Baba Ana, care îndemnau lumea la răscoală. Deşi autorităţile, cu telegrama nr. 345/33 din 18 aprilie raporta că la Mizil şi în împrejurimi „linişte completă”, la 25 aprilie, se raportează că la Mizil au fost arestaţi astăzi data de mai sus doi indivizi care făceau propagandă. Înăbuşirea răscoalei din 1888 nu rezolva problema ţărănească, care va continua să constituie principala contradicţie la sate, contradicţie ce se va ascuţi şi va duce la marea răscoală ţărănească din 1907. Răscoala din 1907 constituie corolarul firesc al frământărilor de veacuri ale ţărănimii pentru pământ şi liberta-te, împotriva asupririi şi nedreptăţii sociale. Zona oraşului Mizil este cuprinsă din nou de vâlvătaia ţăranilor răsculaţi. De la Lapoş şi Mireş, de la Baba Ana şi Conduratu, Cireşanu şi Mărăcini, ţăranii în grupuri compacte se îndreaptă spre Mizil pentru a cere subprefectului plăşii Tohani pământ pentru că este revoluţie. O altă mişcare de mare amploare, cu caracter petiţionar au iniţiat ţăranii din comunele Baba Ana împreună cu cei din Fântânele şi Conduratu. Îndemnaţi de un soldat, călăraş cu schimbul care venise din Moldova şi era sub impresia celor petrecute acolo, ţăranii au pornit în masă spre Mizil, punând în vedere subprefectului că nu vor părăsi oraşul până ce nu vor fi schimbate condiţiile de învoială pe care le impusese proprietarul Teodor Th. Ion. Petiţia era semnată de peste 150 ţărani28. Mişcări şi frământări ţărăneşti au avut loc şi în comunele Boldeşti şi Gradiştea, precum şi în Cireşanu, Mărăcini şi Şchiopoaia. "Constituiţi în 3 grupuri, ţăranii s-au îndreptat către proprietatea lui Plutarch Mareş desemnând o delegaţie care să ceară proprietarului pământ. Pentru a aplana conflictul, primarul oraşului Mizil a recurs la o stratagemă. A mobilizat personalul primăriei şi a simulat o împroprietărire a ţăranilor, după care potrivit repartizării
28

Marea răscoală a ţăranilor din 1907, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1967, pag. 311

26

Fiul acestuia şi secretarul primăriei fug spre Mizil pentru a anunţa autorităţile. răscoalele se înteţesc.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL făcute. pag. (primar al oraşului Mizil era la acea vreme Plutarch Mareş). 321 32 Mihail Roller. atacă conacul moşierului Mihale Georgescu din Lapoş. Buzău. Răscoala ţăranilor din 1907. pag. Dosar 1907 (Amintirile lui Spirea Atanasiu) Marea răscoală a ţăranilor din 1907. 1967. ţăranii. "Agitaţii ale ţăranilor s-au semnalat la 15 martie şi în cătunul Valea Scheii. întărite ulterior cu încă un pluton de infanterie"30. nu-ţi aduci aminte câ-ţi vei da împrumutul de toate câte le-ai făcut. şi-au luat loturile în primire29. E. Bucureşti. 500. unde a fost trimisă o companie de infanterie pentru a preîntâmpina izbucnirea unor mişcări de mai mare amploare31. La Fulga ţăranii ameninţă pe arendaşul Ivancio cu moartea dacă nu va respecta învoielile agricole. iar manifestul lipit pe un stâlp de telefon în satul Fulga demonstrează că aici ţăranii erau îndrumaţi de un ştiutor de carte hotărât să pună capăt asprelor învoieli agricole. mai ales în zonele de deal. pag. ce crede Iorgu şi cu Niculai că prin toată paza lor ce să păzeşte. în oraşul Mizil sunt aduse la l5 martie 1907 trupe de supraveghere. Pentru liniştirea spiritelor şi intimidarea celor care ar fi încercat să se răscoale. În acest sens este semnificativ să redau conţinutul acestui manifest pentru a sublinia îneă odată condiţiile deose-bit de aspre ale învoielilor agricole: "Domnule Ivancio. Editura de Stat. Problema ţărănească va rămâne încă mulţi ani nerezolvată. din comuna Tohani. 1948 27 . Răsculaţii din Sângeru şi Lapoş îndemnaţi de sunetul goarnei lui Ion Voicu. că vedem că Dumneata stai foarte greu. împreună cu toţi te rugăm a învoi oamenii după cum cer. Alt ne mai a-vând ce scri ne-am înţeles şi aşteptăm cafeaua şi ceaiul pen-tru ceilalţi"32. Framântări ţărăneşti de amploare au loc şi în alte comune din jurul oraşului. altfel să te aştepţi că nu e mult până cînd vei vedea moartea cu ochii ci numai Dumneata şi slugi şi logofeţi şi cari îi văd că închid ghitele pe gârlă. 322 31 idem. Documente şi mărturii pentru Istoria României. dar mai bine îi păzim noi întotdeauna Domnu-le Ivancio poate să staţi numai închişi în curte în vara asta şi tot trebuie să cădeţi câte unu câte unu la rând. Editura Academiei RSR. dar te rog. proprietarii 29 30 Arhivele statului. Cu toate măsurile luate de autorităţi. nu-ţi ajunge de când sugi sânge nevinovat din oameni. ce ai în socoteală în privinţa învoielilor cu oamenii.

1/1911. I. I. Gh. îl va impiedica să evolueze spre socialism. Avea doar 20 de ani în 1907. copilărea Gherghe Gh. iar în "sângerosul 1907". Bacovia. Aceste idei vor fi îmbrăţişate în primul rând de micii meseriaşi care îşi vor manifesta nemulţumirea faţă de corporaţia meşteşugarilor din Mizil prin „tulburări şi scandaluri" cu ocazia diferitelor şedinţe ale corporaţiei. Dosar nr. În timp ce reprezentanţii partidelor burgheze. pag. într-o familie modestă ca stare socială. deoarece „mai mulţi meseriaşi s-au unit pentru a face tulburări şi scandaluri"36. 1971. Moartea prematură. 52 35 idem. pag. atunci când a intrat în vâltoarea luptelor revoluţionare.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL mai ales. Lenin. precum şi faptul că mai mulţi meseriaşi se uniseră contra corporaţiei locale sunt negate în mod neîndoielnic de activitatea 33 34 Magazin istoric. G. mai ales că "era un visător şi un sentimental de unde şi generozitatea şi marea lui compasiune pentru cei săraci. bucureşti. Aceste tulburări şi scandaluri. 53 36 Arhivele statului. vor incerca prin falsuri şi minciuni să sustragă o parte din moşiile lor şi în timpul reformei agrare din 1921 spre a nu fi date ţăranilor. poate de aceea nu era un bun comerciant în înţelesul strict al cuvântului"35. La începutu1 secolului al XX-lea. se luptau pentru atragerea în partidul lor a diverşilor "oameni cu stare" din târg. Influenţa ideilor socialiste se vor răspândi în oraşul Mizil încă din preajma primului război mondial. cum obişnuia să-şi dateze începuturile activităţii socialiste. cel care mai târziu va deveni militant de seamă al mişcării socialiste şi comuniste din Roiaânia. Poezie sau destin. pag." Cu adresa nr. printre care un oarecare Miculescu şi Plutarch Mareş. filă fără număr 28 . Buzău. nr. Printre alţi simpatizanţi ai socialiştilor din Mizil din această perioadă poate fi amintit şi negustorul Bănică Grigorescu în a cărei bibliotecă au fost găsite lucrări cu caracter socialist: "Ce-i de făcut" de V. Editura Eminescu. criza economică politică şi socială se resimte în mod dureros de către sărăcimea târgului. s-a încadrat activ în această mişcare33. 1910. tradusă de Panait Muşoiu şi expediată acestuia de către traducător cu autograf şi alte broşuri de popularizare cu caracter social34. 11 A. Ioniţă. preşedintele corporaţiei meşteşugarilor. cerea poliţiei oraşului 6 sergenţi şi 1 subcomisar. Însemnări la biografii revoluţionare. Rapoartele Poliţiei Mizil. 1598 din 11 martie 1911 Mişu Litinschi. Niculescu Mizil. 4/1972.

o moară cu valţuri şi câteva darace de lână ce se adâugau celor existente la începutul secolului. filă fără număr 29 . Se construieşte Fabrica de oţet Florica şi Uzina electrică în 1933. după primul război mondia lputem afirma neîndoielnic că la Mizil existau simpatizanti socialişti ce se găseau sub influenţa lui Gh. Niculescu să fie din aproape supravegheat de propaganda ce o face. rugându-vă a dispune trimiterea lui în judecata Curţii Marţiale”. În acest scop cităm dintr-un raport de percheziţie întocmit la 20 decembrie 1918 de către poliţia din Mizil: „Am onoarea a înainta dvs. De altfel subprefectul plăşii Tohani. 37 idem. cu adresa nr. deoarece dintr-un raport confidenţial purtând data de 15 iulie 1911. rezumân-du-se la activitatea negustorilor locali. Deşi nu sunt documente din care să reiasă numele celorlalţi simpatizanţi ai socialiştilor din oraşul Mizil. 1152 din 19 iulie 1911 cere poliţiei oraşului Mizil ca Gh. poliţia generală transmitea la Mizil: „Suntem informaţi că sindicalistul Gh. Dacă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Se construieşte clădirea liceului de cultură generală în anul 1925 de către Tase Dumitrescu şi clădirea Gimnaziului industrial de către Inspectoratul şcolar Buzău. cam în acelaşi an. Câteva clădiri mai răsărite apar după primul război mondial. cert este faptul că pachetul sigilat confiscat de către poliţie conţinea manifeste adresate acestor simpatizanţi din oraşul nostru. despre mişcarea socialistă de la Mizil se pot spune numai câteva lucruri. Niculescu Mizil de profesie chelner în capitală a plecat de aici în oraşul Mizil. Niculescu Mizil şi a materialelor de propagandă pe care acesta le aducea în mod curent la Mizil. un pachet sigilat şi pe socialistul Gh. Buzău şi Ploieşti cu scop de a îndruma pe muncitorii sindicalişti să înceapă mişcări şi întruniri în vederea diferitelor evenimente la ordinea zilei37. trei telegrame. odată cu aceste două procese verbale. Inegalităţile sociale şi tocmelile nedrepte ale vieţii economice dintre cele două războaie mondiale fac ca Mizilul să-şi schimbe foarte puţin sau de loc înfăţişarea urbanistică şi economică. Gh. În 1939 se construieşte la Mizil un atelier mecanic şi de reparat utilaj feroviar cu maşini aduse din Germania. Viaţa economică este aproape inexistentă. Niculescu din Mizil.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL socialistului Gheorghe Niculescu-Mizil în rândul acestora. Urbea de la 1900 se schimbă foarte puţin. Aici lucrau circa 150 de muncitori.

Creată la început din 265 familii nevoiaşe cu o suprafaţă de 358 ha teren arabil. la care se adaugă încă cel puţin 800 de locuitori veniţi aici ca flotanţi şi angajaţi în diferite sectoare ale activităţii economice şi social-culturale ale oraşului. astăzi cooperativa agricolă reuneşte peste 600 de familii. boiangii. pe baza îndeplinirii indicilor aferenţi acestui atribut. şi care a marcat eliberarea patriei noastre de sub jugul Germaniei hitleriste.800 locuitori stabili. iar în anul următor. Începând din 1949. Staţiunea de mecanizarea agriculturii înfiinţată în 1970. precum şi la valoarea retribuţiei membrilor cooperatori. evoluând în sensul modernizării lor. Oraşul numără astăzi peste 13. Anul 1954 marchează momentul înfiinţării Cooperativei Unice a tuturor meştaşugarilor din Mizil. din cartieru1 Fefelei şi locuitorii străzilor mărginaşe. care cuprinde populaţia agricolă a oraşului. frizerii se unesc în cadru1 Cooperativei Higiena Buzău. 1950. fiind considera-tă fruntaşă în zonă în ceea ce priveşte producţiile medii obţinute 1a ha. dulgheri şi frizeri. având o suprafaţă de peste 1800 ha teren arabil şi viţă de vie. REALIZĂRILE DIN ANII SOCIALISMULUI Cei 30 de ani care au trecut de la înfăptuirea Insurecţiei naţionale antifasciste armate. întrunind în rândurile sale peste 150 de cismari. Preocupările de altă dată se menţin şi astăzi. tâmplari. dispune de un modern parc de maşiui agricole şi tractoare cu care deserveşte cooperativele agricole din zona oraşului Mizil. aşezându-l cu adevărat printre localităţile urbane ale ţării.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL III. Cooperativa agricolă se remarcă prin rezultatele bune ce le obţine an de ar. Infăptuirile socialismului se văd pretutindeni. i-au adus oraşului Mizil prefaceri însemnate pe toate planurile. treptat se creează Cooperativa Unirea Meşteşugarilor care va întruni iniţial în cadrul său 43 de cismari uniţi în două secţii. În locu1 micilor gospodării agricole s-a creat încă din 1949 Cooperativa Agricolă de Producţie „Unirea”. croitori. 30 .

an de an creşte numărul muncitorilor în specia1 prin pregătirea tinerilor absolvenţi ai şcolii generale de 8 şi 10 ani.2 ori urmând ca în anul 1974 producţia marfă planificată să crească faţă de cea realizată în 1975 cu 1. realizează în mod ritmic şi de calitate planul de producţie. Cooperativa produce astăzi un bogat sortiment de mărfuri ce se desfac atât pe piaţa oraşului cât şi în alte oraşe din ţară: Constanţa. în anul 1971 aceasta a crescut de 2. care execută tocuri de uşi şi ferestre. serviete diplomat. prestări. care lucrează în serie. servicii către populaţie cu 96%. Ploieşti. ce la sfârşitul veacului al XIX-lea făcea Mizilul în întreaga ţară. cu 41 de secţii tradiţionale. O mai veche preocupare. încălţăminte de damă şi bărbătească din piele şi înlocuitori de piele. În 1974 planul de producţie marfă a fost îndeplinit în proporţie de 109.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Astăzi Cooperativa Unirea Meşteşugarilor este o intreprindere bine organizată. Sunt apreciate în deosebi produsele de marochinărie: poşete de damă. organizat pe baze 31 . electricieni. Reţeaua de pregătire cuprinde meseriile de croitori. Astăzi se practică la Mizil un comerţ civilizat. mobilă tapiţată. cismari şi rictu-itori. la încasări. Renumiţi sunt în împrejurimi tâmplarii. prin ucenicie la locul de muncă. prestând 56 de activităţi diferite şi cu un număr de peste 400 de muncitori şi tehnicieni. iar la desfaceri cu amănuntul şi livrări către alte organizaţii comerciale în proporţie de 101%. adăpostind secţiile principale ale co-operativei şi dominând cu silueta sa sveltă piaţa oraşului. dar mai alas de creşterea nivelu-lui de trai material şi cultural al mizilenilor. Un modern complex meşteşugăresc a fost construit şi dat în folosinţă în 1970. Piteşti. tâmplari. mobilier de birou şi mobilă de bucătărie. Creşterea producţiei meşteşugăreşti este strâns legată de creşterea nu-mărului populaţiei oraşului. Analizând cifrele de plan ale cooperativei se constată că faţă de anul 1966 când producţia-marfă realizată şi vân-dută reprezenta 100%. contribuind la ridicarea standardului de viaţă al membrilor cooperatori. Atelierele de cismărie şi mai ales cele de croitorie de damă şi bărbaţi.8 ori. îl constituie secţia da covor înodat (persan) ale cărei produse se bucură de aprecierea unanimă a mizilenilor şi beneficiarilor din alte oraşe. genţi de voiaj. Cooperativa este în plină dezvoltare.6%. ţesători covor înodat. Bacău şi altele.

Complexul Supercoop „Mercur” dat în folosinţă în mai 1973. La fondurile circulante. Pe lângă volumul mare de mărfuri vândute către populaţie în 1974 au fost date în folosinţă noi spaţii comerciale. dovezi grăitoare pentru viaţa civilizată a unui oraş. iar la prestări industriale în proporţie de 149%. Un complex comercial modern cuprinzând 7 unităţi de desfacere confecţii damă. încălţăminte şi produse de marochinărie. răspunzând exigenţelor sporite ale populaţiei în ceeea ce priveşte calitatea şi modul de prezentare a mărfurilor. magazine cu autoservire. iar în anul 1974 beneficiile cooperativei vor creşte cu 18. la mărfurile alimentare cu 110%. beneficiile vor fi în 1975 cu 17. De remarcat este faptul că Cooperativa de Consum Mizil deserveşte prin unităţi proprii 10 localităţi din jurul oraşului. care în 1938 avea o 32 . Lărgirea reţelei comerciale. construită în anul 1933 de către Constantin Niculescu. care îşi desface mărfurile în cele peste 150 de magazine diferite din oraş. Analizând indicatorii econonici ai cooperativei de consum pe anul 1972 se constată că desfacerea mărfurilor cu amănuntul către populaţie faţă de indicele planificat pentru acest an a crescut în mod simţitor. creşterea volumului de desfacere al mărfurilor sunt. bărbaţi şi copii.2% mai mari ca în 1972. aminteşte mizilenilor prin arhitectonica sa de stilul neobizantin.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL socialiste. iar pentru anul 1975 aceste beneficii planificate se vor ridica la 114. Acestora li se adaugă modernul bazar din cartierul de vest al oraşului. locul negustorilor şi comercianţilor speculanţi de altă dată fiind luat de Cooperativa Orăşenească de Consum.5% faţă de anul 1973. Astfel. fără îndoială.5% faţă de anul 1972. pentru nivelul de trai în ascensiune al populaţiei. planul a fost realizat în proporţie de 102%. cofetăriile chioşcurile şi bufetele completează tabloul comercial al oraşului. la desfacerea mărfurilor cu amănuntul în anul 1972. Au crescut beneficiile cooperativei la 1000 lei fonduri fixe faţă de plan cu 1. Restaurante modernizate.062 milioane lei. la cărţi 103%. realizând în anul 1973 la desfacerea mărfurilor cu ridicata suma de 256. modern utilat şi cu mărfuri în sortimente variate.4%. dominând prin silueta sa masivă şoseaua de interes turistic Ploieşti –Buzău. grădini de vară bine întreţinute. urmând ca în 1974 această cifră să crească cu peste 50%. Industria alimentară a oraşului se compune dintr-o fabrică de oţet.

puternică unitate economică productivă. ce reuneşte un însemnat număr de muncitori. deserveşte atât populaţia oraşului cât şi localităţile din jur. miezuri elastice din sârmă şi covor împâslit pe bază de fibre sintetice şi vegetale din import.000 litri anual. În spaţiul său s-a conturat şi continuă să se contureze în epoca noastră vizibil şi promiţător un centru de gravitaţie. alcătuit din câteva nuclee industriale remarcabile. Mizil şi Vadul Săpat completează gama industriei alimentare din zina oraşului Mizil. conferind conferind oraşului o notă distinctă îl constituie faptul că aici îşi desfăşoară activitatea Fabrica de tapiţerii moderne Relaxa. iar peste 42% din producţie se exportă prin intermediul Combinatului de industrializare a lemnului Pipera. a înaltei calificări şi a generalizării schimbului trei. Târgovişte şi alte centre ale ţării. Mizilul este un oraş care îşi manifestă plenar vitalitatea. precum şi o modernă fabrică de pâine. Fabrica era înzestrată cu trei aparate de fermentaţie. De asemenea. fabrica expediază zilnic însemnate cantităţi de oţet. Cehoslovacia şi RFG. Un aspect deosebit. cele trei combinate de vinificaţie: Tohani. producţia marfă a 33 . prin scăderea ciclului de fermentaţie la 7 zile în loc de 30 de zile.100. cât era în anul 1938. dată în folosinţă în cursul anului 1971 cu o producţie de fabricaţie zilnică de circa 12 tone. Repusă în funcţiune în 1956. economişti şi tehnicieni. O moară modernă cu o producţie zilnică de 15 tone cereale măcinate. fabrica atinge în 1969 parametrii proiectaţi. ingineri. În cele trei secţii dotate cu utilaje la nivelul tehnicii mondiale se produc saltele detaşabilă de altă calitate. precum şi în oraşele Bucureşti. Ca urmare a folosirii complete a utilajelor şi a capacităţilor de producţie. Asemenea sutelor de aşezări urbane ale ţării. Acestor mici unităţi industriale li s-au adăugat în anul 1971 noi fabrici de interes local. o fabrică de sucuri cu o capacitate de îmbuteliere şi fabricaţie de 600 hl zilnic. în URSS. aprovizionează atât oraşul Mizil cât şi localităţile din zona acestuia. fabrica a fost înzestrată cu utilaj modern.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL producţie anuală de 250. Intrată în funcţiune la finele anului 1968. printre care: o fabrică de gheaţă cu o producţie zilnică de 12 tone. iar producţia de oţet a ajuns în 1973 la 2. Buzău.000 litri. făcând Mizilul cunoscut peste hotarele ţării. Produsele fabricii sunt solicitate în întreaga ţară. Fabrica produce 8 sortimente de pâine şi specialităţi. făcându-se cunoscută în întregul judeţ Prahova.

urmând ca la finele anului 1974.000 lei investiţi din fondurile centralizate ale statului şi care a intrat în probe tehnologice la 26 iunie 1972. graficul alăturat este edificator privind creşterea producţiei la diferite sortimente în actualul cincinal. iar în 1974 sunt în avans faţă de cincinalul 1971–1975 cu 112 zile. secţie ce aparţine intreprinderii locale „Tehnolemn” Ploieşti. precum şi cu instalaţii de uscare şi condiţionare a materialului lemnos. reparaţii auto şi altele. iar la 1 octombrie acelaşi an producea cu întreaga capacitate de producţie. de finisaj mobilă pe bază de lacuri. nitroceluloză şi poliesterice. Cei mai tineri locuitori ai oraşului nici nu-şi amintesc cum arăta urbea de la îngemănarea Barăganalui cu dealurile Tohanilor acum 50 de ani. sute de tineri s-au calificat în meserii pe care părinţii lor nici nu le visau vreodată 34 . care completează tabloul industrial al oraşului. în octombrie 1972. numărul acestora să se ridice la 60.7% faţă de aceeaşi perioadă. Această secţie funcţionează cu un număr de 40 de muncitori. având o valoare de peste 50. În apropierea acestor unităţi industriale de interes republican şi local se înalţă siluetele masive ale halelor Uzinei Mecanice. precum şi de un sector de mobilier tapiţat. În anul 1975 intreprinderea şi-a îndeplinit planul producţiei globale cu 60 de zile mai devreme. Astfel în anul 1972.P.T. Fabrica dispune de 5 sectoare productive: sectorul de prelucrare mecanică a lemnului. producătoare de utilaj greu şi special.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL sporit an de an. producţia marfă a crescut cu 22% faţă de anul 1969.–Relaxa îşi va îndeplini angajamentul realizând planul cincinal în patru ani şi jumătate. În acelaşi plan se situează şi fabrica de mobilier tapiţat.T.000. secţii de repansat stofe ce lucrează pentru intreprinderile textile "Argeşana" Piteşti. Limitându-ne la ultimii ani şi în perspectiva planului cincinal. de împletituri din răchită nobilă. Acestor fabrici de profil li s-au adăugat.M. contribuind astfel la folosirea mai completă a forţei de muncă locale. Fabrica este dotată cu o centrală termică proprie. Începând din septembrie 1974 s-a creat o nouă secţie. Astăzi. iar productivitatea muncii cu 2. a cărei construcţie a început în anul 1971. ceea ce ne determină să credem că harnicul colectiv de la I. rezervoare de apă potabilă şi industrială. "Dorobanţul" Ploieşti şi Uzinele textile Braşov.

tapiţeri şi lustruitori furnire. tâmplari de mobilă etc. dogari 60 Alte categorii de lucrători 55 Total 2822 Cadre cu studii medii şi superioare 35 . frezori şi sculeri. tâmplari. mecanici auto. sudori 262 Vopsitori. mecanici utilaje tâmplărie.. astăzi se poate afirma cu certitudine că Mizilul a devenit un oraş industrial-agrar în curs de dezvoltare. în raport cu activitatea din agricultură şi viticultură. ca fiind un oraş în care ponderea economică o deţinea agricultura şi viticultura. iar alţii s-au specializat în folosirea unor utilaje de înaltă tehnicitate în străinătate. frezori. Dacă până în anul 1968 se vorbea despre Mizil. Graficul structurilor sociopro-fesionale demonstrează în mod categoric ocupaţiile de astăzi şi cele viitoare ale Mizilenilor. total Electricieni 124 Forjori. Structara socio-profesională a locuitorilor oraşului s-a diversificat. conturându-se o creştere simţitoare a populaţiei ocupate în activităţi industriale. lăcătuşi mecanici 332 Sculeri. zugravi. lăcătuşi mecanici.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL înfăptuite la Mizil. tapiţeri 477 Mecanici întreţinere şi maşinişti 199 Fochişti şi instalatori 58 Şoferi şi tractorişti 277 Alte categorii de muncitori 150 Laboranţi şi operatori chimişti 45 Zidari. ţesători covoare 146 Tinichigii şi legători 30 Muncitori operativi din comerţ 340 Dulgheri. Structura socio-profesională a populaţiei active la 1 octombrie 1973 Meseriile Nr. strungari. sobari 85 Croitori şi cismari 182 Marochineri. Specializaţi la şcoli profesionale sau unităţi industriale din ţară cu acelaşi profil se întorc aici strungari.

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Maiştrii diferite meserii Tehnicieni profile diferite Ingineri diferite profile Economişti studii superioare Economişti studii medii Alte cadre medii Jurişti Profesori şi învăţători Medici Asistenţi medicali Surori de caritate Alţi lucrători sanitari Total Particulari diferite meserii 67 87 61 15 101 104 5 160 33 34 41 30 738 51 Evoluţia numerică şi dinamica dezvoltării populaţiei a fost înfluenţată în mod pozitiv în ultimii 30 de ani de mai mulţi factori: creşterea natalităţii. dar mai ales datorită politicii juste. acordând atenţie în ultimul cincinal şi în cele viitoare. marxist-leniniste a Partidului Comunist Român privind repartiţia judicioasă a mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă pe întreg teritioriul ţării. Anul Locuitori 1956 8572 1890 4780 1968 11000 Dinamica creşterii populaţiei oraşului Mizil 1900 1942 1948 5200 7266 8416 1973 1974 1980 12674 13700 25000 Statistica populaţiei active a oraşului la 1 octombrie 1973 Total populaţie activă 6292 Bărbaţi între 16–59 ani 3149 Femei între 16–54 ani 3143 Total populaţie ocupată 4245 36 . oraşelor mici şi mijlocii. scăderea morbidităţii şi a mortalităţii infantile.

construcţii. cultură. transporturi Agricultură –de stat –cooperatistă Comerţ Gospodărire comunală şi alte sectoare Învăţământ.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Bărbaţi între 16–59 ani Femei între 16–54 ani Total populaţie neocupată Femei între 16–54 ani Bărbaţi între 16–59 ani Eleve şi studente Elevi şi studenţi Meseriaşi particulari 2702 1543 2047 1118 103 482 283 51 Statistica repartiţiei pe ramuri de activitate a populaţiei ocupate la 1 octombrie 1973 Total populaţie activă ocupată Industrie. sănătate Administraţia de stat 4245 2369 601 227 374 592 296 298 289 37 .

Dezvoltarea învăţământului şi culturii va cunoaşte un spirit novator după 1848. a organizat un lazaret cu felceri şi sacagii pentru stingerea incendiilor. 38 . politică şi chiar în predoslaviile cărţilor cu caracter bisericesc. După acest an se produce o largă mişcare pentru reorganizarea învăţământului ce avea la bază necesitatea instruirii maselor populare în vederea creerii posibilităţii de recrutare a mâinii de lucru calificate pentru intreprinderile capitaliste şi instituţiile sale. limba vorbită de popor în toate domeniile activităţii socialeconomice şi culturale. acesta ar fi înfiinţat aici o şcoală de bucheri cu grămătici aduşi de la mănăstirea Sinaia. care vor întemeia şcoli. Ideile revoluţiei burghezo-democratice fuseseră susţinute cu energie de numeroşi dascăli şi intelectuali inaintaţi. deoarece este cunoscută preocuparea domnitorului pentru laicizarea culturii. Nu este exclus ca lucrurile să fi fost întocmai. CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI Caracteristic pentru cultura şi învăţămâtul din Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVII-lea este impunerea limbii române ca limbă dominantă. Tradiţia locală aminteşte de faptul că Istăul devenind proprietatea domnitorului Constantin Brâncoveanu. dintre care unii participaseră direct la pregătirea şi desfăşurarea evenimentelor de la 1848. Se dozvoltă şcoli orăşeneşti în care tendinţele de înnoire sunt evidente prin însuşi conţinutul materiilor predate. pe care le vor susţine material. iar unii dintre ei lăsând prin testament o parte din avere pentru buna funcţionare a şcolilor. DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI. viei şi târgului erau destu1 de mari şi deci avea nevoie de oameni cu ştiinţă de carte care să ţină evidenţa acestor venituri. Acestei mişcări i se va alătura şi o serie de boieri cu vederi progresiste. geografic. juridic.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL IV. filozofic. Cultura laică este prevalentă în raport cu cea bisericească nu numai în istoriografie. dar şi în alte domenii: literatură. iar veniturile moşiei.

Avea profesori distinşi. se vor primi spre învăţătură toţi copiii ce vor veni atât din târgu1 Mizil. care mi s-au coborât tot mie după încetarea lor din viaţă. Pentru că la Mizil s-a înfiintat o şcoală cu profesori şi o instituţiune aleasă cum nu era nici o şcolă primară în statu1 român". ". cu un cuvânt toată starea mea de astăzi. adecă atât chironomia. precum şi moştenirea de la părinţii mei. de la repusatul unchiu1 meu. La 1857 când s-a făcut această donaţie îşi aminteşte Isaya Georgescu în publicaţia sa "Comuna Urbană Mizil şi situaţiunea casei comunale de la Fondarea oraşului până la 1890 "cred deşi eram copil. care se întreţinea cu profesorii despre instrucţie. Din însemnarile preotului Ion Inotescu.. a făcut mult ecou în ţară.. primeau aici o instrucţie şi o educaţie aleasă. mişcătoare şi nemişcătoare o las după sfârşitul vieţii mele ca din venitul ei să se formeze din nou şcoală pentru învăţătura copiilor în târgu1 Mizil.. dosar nr. Şcoala avea patru clase şi din clasa I-a preparatoare se preda limba franceză. Primăria comunei urbane Mizil. iar la plecare trecea în revistă pe elevi încurajîndu-i la învăţătură. căpitan Nicu Crăciunescu şi a sorei mele Elena. fost o perioadă de timp subpretor al plăşii Tohani.. judeţul Buzău. cum şi din alte părţi fără a li se cere nici un fel de plată sub nici un cuvânt"1. repusată. împreună cu partea răposatului meu frate. De altfel şcoala a fost vizitată deseori de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.. 5. Din primul paragraf al testamentului mi-a reţinut atenţia formularea "să se formeze din nou şcoala pentru învăţătura copiilor din Mizil". 17 iunie 1857 39 . apoi profesor al şcolii Ion 1 Arhivele Consiliului popular al oraşului Mizil. atât din oraş cât şi din alte judeţe ale ţării. multe oraşe principale. ceea ce înseamnă că anterior anului 1857 mai funcţionase o şcoală în târgu1 Mizil dar la această dată nu mai exista. fapt confirmat şi de tradiţia locală. Medelnicerul Enuţă Crăciunescu. trebuie să fi invidiat Mizilul. pe proprietatea d-lui Agă şi Cavaler Ioan Cantacuzino. italiană şi noţiuni de limbă greacă.Toată starea mea. care în 1857 lasă prin testament o parte din averea sa pentru înfiinţarea unei şcoli la Mizil.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Unu1 dintre aceşti boieri cu vederi înaintate a fost şi Ion Crăciunescu. La începutul activităţii sale şcoala se bucura de prestigiu în întreaga ţară deoarece cei 600 de elevi. era mai mult un gimnaziu şi nu o şcoală începătoare. fost profesor al seminarului din Buzău.. germană.

încât este foarte greu de precizat situaţia şcolară din perioada anterioară. Conducerea conservatoare a oraşulni în frunte cu Ştefan Nicolau tergiversează mult reconstrucţia şcolii. În anu1 1881 începe construcţia unei noi şcoli în oraş.. fapt pentru care şcoala îşi pierde prestigiu1 de altă dată. această învâţătură însă. Act de donaţie Procopiu Caşoti. ccnstrucţie cu etaj prevăzută cu patru săli de clasă şi un atelier de lucru în care se executau scoarţe. rezultă că în perioada 1857–1860 şcoala a funcţionat în diferite clădiri din oraş. va intra în funcţiune încă din 1881 şi va purta denumirea de Şcoala primară de fete nr. nr. iar cursurile au început să se desfă-şoare normal. iar disciplinele care se predaseră până la 1866 încep să dispară. 1620/25. pag. iar către 1881 singurul profesor care mai preda în şcoală era Ion Inotescu"2.Învăţătura primară este temelia instrucţiunii. numărul elevilor începe să scadă. În 1860 este dată în folosinţă clădirea şcolii. căci nu toţi copiii au menirea şi putinţa de a urma cursurile şcoalelor secundare superioare sau speciale. Comuna urbană Mizil şi situaţiunea Casei comunale de la fondarea oraşului până în 1890. a cărei elevă va fi şi scriitoarea Agata Grigorescu Bacovia. 12. din totalul de 4780 de locuitori ai oraşului 1686 erau ştiutori de 2 Isaya I.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Crăciunescu. Deşi în târg funcţionau la sfârşitul secolului al XlX-lea două şcoli.1900. Din aceleaşi amintiri printre profesorii şcolii se găsea şi un oarecare Lusignon având şi funcţia de director din 1861 şi un altul Sîrgosin ca profesor. să aibă pe lângă cunoştinţe de carte şi cunoştinţe practice. În actul de donaţie din 14 octombrie 1891 aprobat prin decret regal la 7 decembrie al aceluiaşi an Procopiu Caşoti spune: ". Incendiul din 13 septembrie 1866 mistuie şi clădirea şcolii cu întreaga arhivă. 18 40 . oricare ar fi dezvoltarea sa ulterioară. Ploieşti 3 Arhivele Consiliului popular al oraşului Mizil. 5. pag. Şcoala.. Primarul oraşului Ştefan Nicolau îşi insuşeşte cea mai mare parte din veniturile şcolii. În şcoală abia se mai preda limba română şi franceza.11. În această privire lucrul de mână introdus în şcoalele primare dezvoltă aptitudini naturale şi dă de cu mic intreprinderea unei munci constante”3. pentru a aduce naţiunei toate foloasele trebuie să nu fie numai teoretică. Editura Progresul. Din amintirile lui Isaya Georgescu reiese că după incendiu averea şcolii a trecat în administrarea Consiliului Comunal. l. dosar nr. Mai ales că copilu1. "După preluarea averii şcolii în administraţia comunală fraudele se ţin lanţ. Georgescu.

Stab. Maximilian Cotescu şi alţii. 749 din 4 aprilie 1915 regimentu1 72 infanterie comandă la atelierele şcolii executarea unor cutii metalice şi roţile necesare transporturilor militare şi trenurilor de luptă6. Beneficiile importante obţinute. pag. strungari. Caragiale. La teatrul construit de Vasile Mareş vor fi prezentate piesele O noapte furtunoasă. Marele dicţionar geografic al României. beneficiile atelierelor se ridicau la suma de 4336 lei”7. erau reprezentate atât de artişti consacraţi cât şi de artişti amatori. Gr.. determină construirea în oraş în l895 a unui teatru al cărui părinte spiritual a fost marele dramaturg I. Către sfârşitu1 secolului trecut. necesitatea şcolii elementare de meserii şi la insistenţale repetate ale dirigintelui acestei şcoli. 357 5 Arhivele Liceului agricol Mizil. L. I. L. În perioada 1902–1916 şcoala este absolvită de 199 de elevi calificaţi în meseriile de fierari. Atelierele şcolii primeau comenzi atât de la particulari cât şi de la unităţi militare. în anul 1902 se înfiinţează la Mizil Şcoala elementară de meserii. dosar nr. Lahovari. Soces. în mod cert ea exista în 1902 deoarece din "Registru1 matricol nr. Graf. a activităţilor de amatori este inimosul primar al oraşului Leonida Condeescu "bravu1 amic" al marelui dramaturg Caragiale. Caragiale. Tocilescu. fete – l024. 3/1916. Gh. Bucureşti. Animatorul serbărilor populare. dornică de prosperitate economică şi spirituală. Brătianu. La insistenţele aceluiaşi Leonida Condeescu. "Cu adresa nr. Şcoala elementară de meserii. 3 de inventar. "Numai în 1915 la sfârşitul anului şcolar. fila 219 41 . Deşi nu s-a găsit un ordin de înfiinţare. Piesele istorice mai ales. În prima jumătate a secolului al XIX-lea oraşul este practic lipsit de o viaţă culturală proprie. fila 112 7 idem. rezultă că în anu1 1902 şcoala avea 27 de elevi"5. fila 1–200 6 idem. numărul elevilor băieţi – 218.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL carte. rotari şi dogari. Documentele de arhivă demonstrează că şcoala obţinea importante beneficii în ateliere. la care işi vor da concursul artişti cu renume ca: Iancu Brezeanu. formarea unei mici burghezii locale. Conul Leonida faţă cu reacţiunea de I. în exerciţiul financiar 1916–1917 al bugetului de venituri şi cheltuieli a judeţulni Buzău un paragraf special prevedea: "Anuitatea împrumutului de lei 75000 ce urmează a se contracta la Casa creditului judeţean şi comunal pentru cumpărarea terenului şi construirea unui local propriu pentru 4 Gh. 1901.

creându-se o Şcoală profesională de viticultură şi vinificaţie. forjor. 1953. 130 42 . Datorită războiului construcţia şcolii va fi întârziată până în anu1 1925. a V-a şi a VI-a. avînd meseriile de: tâmplar. 2/1936. pag. dogar şi croitor8. ESPLA.78o58 din 28 iulie 1925 al Ministerului 8 9 idem. Lada ceia fusese o prinzătoare de amaneturi cu dobândă grea ce curgea zi şi noapte ca gârla Istăului printre mormanele de bălegar din marginea târgului”11. "Hardughia cea roşie s-a înălţat din sfertu1 de pâine. 1/1922. Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi. "Odată cu darea în folosinţă a noii clădiri gimnaziul se va transforma în Liceu teoretic prin ordinul nr. din dramu1 de grăsime. "Întemeiat prin Decret Regal nr. fila 110 Arhivele Liceului agricol Mizil. tehnologia meseriei. În 1919. fila 114 10 Arhiva Liceului Tasse Dumitrescu. desen tehnic şi geomatrie. 29034 din 1 aprilie în Şcoală inferioară de meserii cu durata de stadii de 3 ani. la insistenţele mizilenilor sprijiniţi de un alt "inimos primar" Spirea Anastasiu. fila 4 11 Ioachim Botez. iar în anul 1951 se desfiinţează. Începând din anu1 1926 şcoala este transformată prin ordinu1 nr. de cercei şi mărgări-tare. Un accent deosebit se acorda disciplinelor realiste: matematica. dosar nr. dosar nr. sunt transformate în Şcoala tehnică profesională. în celelalte zile practica de atelier se îmbina cu pregătirea teoretică. când se va da în folosinţă un local nou construit din vânzârile şi licitaţiile succesiuii negustorului mizilean Tasse Dumitrescu. va funcţiona până în anu1 1925 în fosta şcoală Ion Crăciunescu. Din 1942 se transformă în Gimnaziu industrial de gradul I cu durata de studii de 6 ani. dosar 2/1937. 3864 din 4 septembrie 1919"10. Învăţământul liceal de cultură generală se dezvoltă după primu1 război mondial. se înfiinţează la Mizil un Gimnaziu mixt. din bucăţica de zahăr a mahalalelor sărace care târguiseră la băcănia răposatului şi din lada de fier plină de sălbi şi mahmudele de aur. care se va desfiinţa în 1953. "În 1926 şcoala avea 7 cadre didactice şi l00 de elevi. Şcoala elementară de meserii.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL şcola de meserii din Mizil". iar în 1945 va deveni Gimnaziu industrial"9. dăruită Casei Şcoalelor. de inele şi ghiuluri bătute în diamante. În şcoală încă din clasa I–a se efectua o zi de practică completă în atelier. După reforma invăţământului din 1948 ultimele două clase.

. îl răsfoia. dosar nr. n-avea ce căuta noaptea pe la cele răspântii mai dosnice. "In vremea aceea. Dacă un belfer se arăta neînduplecat. –Nu! a răspuns Tapiru1. când intra în clasă. loc de oameni aprigi. 1953. Tapirul se răsturna râzând în scaun şi-şi freca degetul gros de vârful arătătorului. fila 74 14 Ioachim Botez. copii localnici ori de prin părţile dealurilor vecine încărcate de podgorii în loc să deprindă a croi doage.. –Trece-l. Şi zvârlind creionu1 pe foaia catalogului unde drămuia media."Ergo Bibamus (aşa dar. era o molimă fără raţiune şi fără leac14. bre! stăruia belferul de istorie pe lângă cel de nemţeşte. Se făceau şi ceasuri de educaţie morală. a încheia boloboace şi a învăţa despre zămislirea vinurilor. dosar nr.. O imagine succintă asupra sistemului de instrucţie şi educaţie la Liceul Tasse Dumitrescu din Mizil între cele două războaie mondiale ne sunt redate plastic de fostul dascăl Ioachim Botez. 1/1938. filele 35.. –De ce. să bem!). Urmarea lor practică era cu totu1 alta decât cea dorită. bre ?. Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi. studiau limba latină cu un belfer care nu ştia din Horaţiu decât . unii dascali lăsau cât mai mulţi corigenţi pentru că examenul de îndreptare era cu plată. 88 Arhiva Liceului Tasse Dumitrescu. O sută lei. 130 43 . dar unde zavistia şi bârfeala. Aşa a fost so pat eu în cetatea Mizilului.. –Pentru că. "În 1934 se va înfiinţa şi un Gimnaziu de fete cu clase extrabugetare. Dacă se lipeau în ferestre listele cu corijenţii apoi a doua zi trebuia chemat geamgiul cu lada lui dc scule.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Instrucţiunii"12.. privea încruntat peste geamurile ochelarilor şi striga cutărui şcolar clătinând din cap: 12 13 Arhiva Liceului Tasse Dumitrescu. Ce hatâr putea să aibă belferul de istorie? El. Acesta va funcţiona până în anul 1948 când va fi reorganizat prin reforma învăţământului din 1948 pe profil de Şcoală tehnică de administraţie economica şi Şcoală medie tehnică de agricultură. ca în toate târgurile mărunte. 3/1926.. când şi Liceu1 teoretic va fi transformat în Liceu comercial13. dar care va fi desfiinţat în anu1 1938. deschidea catalogu1 ca pe un catastif de băcănie. "Aici. ESPLA. pag..

R. la Constanţa. după cum relatează fondatorul amintit). Deva. ştiinţifice şi de critică literară. O publicaţie de interes şcolar este "Anuaru1 societăţii culturale" M. În primul număr al revistei se arăta: "În aceste vremuri de grea cumpănă. editat sub îndrumarea profesorului D. nici o gâscă. folosit ca ambalaj." Revista îşi avea corespondenţi în mai multe oraşe ale ţării. ştiinţifice şi cu caracter militar. Buzău. a trebuit o muncă înverşunată spre a ajunge la ţinta dorită. Redactor era un oarecare Ionel Vodarici (N. Mazilu. Astfel în 1937 se fac expuneri de către profesorii liceului şi ofiţerii din oraş pe diferite teme: Apărarea contra gazelor de luptă. îmbogăţite din comerţul de cereale şi monopol. Între cele două războaie mondiale viaţa culturală a oraşului se dezvoltă lent.. Eminescu al elevilor din Mizil.. care îşi propunea să prezinte elevilor şi locuitorilor oraşului teme de cultură generală. artistice. Îşi avea administraţia în str. cel de al patrulea număr a fost confiscat de autorităţile judeţului Buzău. Revista îşi propunea să publice articole literare.. asta însemna: N-ai mai adus nici un burduf de brânză. 134 44 . în 1937 se înfiinţează pe lângă Liceul Tasse Dumitrescu un Ateneu Popular. deoarece nu aveau autorizaţie de tipărire a unei reviste. nici o damigeană de ţuică”15. apariţia unei reviste într-un asemenea cadru şi cu astfel de material într-un orăşel ca al nostru. când omu1 de abia îşi poate întreţine o existenţă ingrată. Brăila şi Galaţi. Încercări sporadice de a scoate din anonimat Mizilul se lovesc de nepăsarea administraţiei comunale şi a protipendadei orăşeneşti. administrator Nicolae Dragomirescu. (Acest al 4-lea număr putea fi văzut în anu1 1935 în hala de peşte din Buzău. N-ai mai!. 15 idem. când o criză financiară atât de acută bântuie întreaga omenire.. de interes general. apariţia unei noi reviste este cât se poate de dificilă. când la Mizil un grup de tineri în majoritate elevi ai liceului. anuar care va apărea în patru numere anuale până în anu1 1931–1932. iar secretar de redacţie Gheorghe Mantu. Din relatările unuia dintre fondatorii revistei reiese că aceasta a apărut în 3 numere. Au trebuit sacrificii mari. pag. 5 (azi maior Ivanovici). Alături de această încercare neizbutită. editează o revistă locală "Răsărit de soare".Tristea). Iuliu Maniu nr. În propoziţiune dezvoltată.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL –N-ai mai!. Tipărirea revistei se făcea la Buzău. O încercare lăudabilă se face în 1933.

72/1947 45 . fără îndoială. bibliotecă şcolară. întinerite prin politica lucidă şi înţeleaptă a Partidului Comunist Român. seral şi fără frecvenţă cu un număr de 1589 elevi şi 68 cadre didactice. numărul elevilor. În anu1 1974. cel obligatoriu de 8 ani – 1262. sensul major şi dinamic. Pentru învăţământul general şi obligatoriu au fost construite în perioada 1955–1965 două şcoli generale cu 16 săli de clasă. economic şi agricol se ridica la circa 180"16. Universul în poezia bacoviană şi altele. Măsurile de generalizare a învăţământului obligatoriu a făcut să crească numărul elevilor şi al cadrelor didactice încât în 1968 învăţământul liceal de cultură generală şi tehnic de specialitate cuprindea 878 de elevi. în anul 1948 acest flagel al regimului burghezo-moşieresc este lichidat. al celor din învăţământul tehnic de spocialitate. cărora le-au fost anexate în 1972 două ateliere şcolare pentru practica de producţie a elevilor. Astfel în anul 1957 este dat în folosinţă un local nou pentru liceu1 de cultură generală cu 16 săli de clasă. 1. Dacă în anu1 1944 Mizilul avea 1513 analfabeţi. iar şcoala a fost legată la reţeaua de încălzire centrală a microraionului din centrul oraşului. Liceul de contabilitate şi merceologie agricolă cu secţie de zi şi fără frecvenţă cu un număr de 641 elevi şi 23 cadre didactice. 2 şcoli generale de 8 ani cu un număr 16 Arhiva Şcolii generale nr.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Calea Lactee. ritmurile de după anul 1944 îşi dezvăluie. Ca toate aşezărilo patriei. oraşul Mizil a cunoscut transformări esenţiale pe planu1 vieţii spirituale. adică un număr de 3 ori mai mare decât în 1948. iar numărul cadrelor didactice crescuseră de la 41 în 1948 la 116 în 1968. şcolii generale nr. târg ce trăia monotonia unei existenţe cu orizont limitat. Liceul de cultură generală cu secţii de zi. în care sunt cuprinşi 3500 elevi şi preşcolari. În ultimii 30 de ani. l i-au mai fost anexate încă 3 săli de clasă şi 1 laborator. al cadrelor didactice şi al construcţiilor şcolare au crescut an de an. laboratoare. laboratoare şi biblioteci. Registrul matricol nr. Raportate la dimensiunile modeste ale târguluii de altă dată. o centrală termică şi o bază sportivă modernă. cărora li se vor adăuga în 1961 încă 8 săli de clasă. iar porţile şcolii sunt larg deschise tuturor copiilor oamenilor muncii. "Astfel numărul elevilor din şcolile primare şi gimnaziul unic din oraş se ridicase la 721. În 1974 reţeaua de învăţământ a oraşului cuprinde la unităţi şcolare şi preşcolare.

care însumează peste l00 do elevi.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL de 863 de elevi şi 40 de cadre didactice. Relaxa. Pe lângă aceste unităţi şcolare. Aici s-a construit prin donaţia proprietarului în 1881 un pavilion din piatră stil românesc cu 33 de camere. care la 46 .S. Aici. Astfel. cercuri ce sunt frecventate de un număr dc peste l00 de pionieri. în judeţele Prahova şi Buzău unde să nu lucreze un specialist pregătit aici. "Băile Boboci". pregăteşte economişti cu studii medii în speecialitate. Cooperaţia de consum şi alte organizaţii obşteşti a fost amenajat pentru pionieri şi şcolari un frumos sat de vacanţă. 4 grădiniţe pentru preşcolari. Sfera de cuprindare a activităţii Casei pionierilor s-a extins şi la şcolile generale din jur. ofiţeri. căminul de zi cu orar normal şi Casa pionierilor. În anul 1969 a fost înfiinţată la Mizil Casa Pionierilor a cărei activitate în cercuri s-a impus încă de la început atrăgând un mare număr de elevi şi pionieri. medici. Comitetul orăşenesc de Partid a iniţiat o largă acţiune de refacere a construcţiilor din frumoasa depresiune intra-deluroasă dc la Băile Boboci. Acordând o grijă deosebită dezvoltării tinerei generaţii. începând de la 1 octombrie 1974 au fost înfiinţate cercuri tehnico-productive cu profil de tâmplărie artistică şi traforaj la şcolile generale din Gura Vadului şi Perşunari. fostă proprietate a filantropului mizilean Ion Crăciunescu se găsesc la l0 km nord de Mizil în apropierea comunelor Jugureni şi Călugăreni. o cifră a mândriilor justificate. mai ales că o parte a acestora lucrează astăzi în oraşu1 Mizil. un restaurant şi instalaţii de băi. constituie reţeaua de temeinică pregătire a tinerei generaţii. În perioada 1 iulie–1 august peste 200 de pionieri şi şcolari şi-au petrecut vacanţa într-un cadru natural rar întâlnit. cu un larg sprijin acordat de muncitorii şi conducerile Uzinei Mecanice. În perioada 1954–1973. care s-a inaugurat la 26 iunie 1974. profesori. prin muncă patriotică. încât nu există aproape Cooperativă Agricolă de Producţie. Este o cifră prestigioasă. deveniţi astăzi oameni cu munci de răspundere în toate domeniile vieţii noastre economice şi culturale. tehnicieni şi muncitori de înaltă calificare. Cooperaţia meşteşugarilor.A. jurişti. ingineri. I. liceu1 de cultură generală a dat peste l000 de absolvenţi. începând din anul 1974 s-au creat clase speciale pentru treapta I-a de liceu cu secţiile agricultură generală şi textile-confecţii. şi S.A.M. învăţători. Liceul de contabilitate şi merceologie agricolă cu durată de studii de 4 ani.

Printre animatorii vieţii artistice de amatori din această perioadă se va remarca învăţătorul Lisagurschi Vasile. În 1959 se înfiinţează la Mizil Casa Orăşenească de Cultură. tineri şi vârstnici. Stan Petre şi muncitorii: Tănase Ion. care va desfăşura o prodigioasă activitate. iar în 1968 se va pune la dispoziţia activităţii cultural artistice şi educative de masă un edificiu nou cu o sală de spectacole de 420 de locuri. activitatea desfăşurată de bibliotecă şi serbările în aer li-ber. grupuri de recitatori şi orchestră de muzică populară. care vor pune bazele altor activităţi artistice de amatori: teatru. Spectacolele de teatru şi estradă profesioniste. spectacole de amatori. În 1974 construcţiile au fost transferate Casei pionierului pentru dezvoltarea satului de vacanţă. taraf de muzică populară. În 1960 se dă în folosinţă o sală de cinematograf nouă cu 400 de locuri şi aparate de proiecţie pe ecran lat. Un singur cinematograf care era şi teatru în acelaşi timp cu 150 de locuri nu putea satisface viaţa spirituală a unui oraş cu o populaţie de peste 7000 de locuitori. vor schimba treptat viaţa spirituală a mizilenilor. brigada artistică de agitaţie. Ioniţă Pompiliu.C. ca dirijor al corului căruia i se va alătura. Începând din anul 1948. În anii de după eliberare. Între cele două războaie mondiale din iniţiativa primarului oraşului Mizil Spirea Anastasiu băile funcţionează între 1921–1938 după care sunt părăsite. iar avântul de la sfârşitul secolului al XIX-lea îi luase locu1 goana după înavuţire a protipendadei oraşului. Marcea Olimpia şi alţii. vechiului cinematograf i se ataşează noi instituţii de cultură.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL sfârşitu1 secolului al XIX-lea erau renumite în întreaga ţară pentru acţiunea lor curativă. sală pentru club şi cercuri 47 . începând din anu1 1950. Încercările ditre cele două războaie mondiale de a creea la Mizil un cadru adecvat dezvoltării culturii şi artei se lovesc de ignoranţa conducerii administrative a oraşului. din oraş se învioreaza.T. în special prin atragerea tineretului muncitor şi a celui şcolar. învăţătorul Stoicescu Paul. Mai târziu vor fi antrenaţi o pleiadă întreagă de muncitori şi intelectuali ai oraşului. Gheţău Victor. Printre activiştii culturali ai vieţii artistice de amatori sunt demni de remarcat profesorii: Toma Macovei. activitatea artistică de amatori condusă şi îndrumată de Organizaţia de Partid şi U. În 1948 se organizează biblioteca orăşenească şi câminul cultural orăşenesc. În anu1 1973 se începe campania de refacere a clădirilor în scopul înfiinţării unui sat de vacanţă.

În anii făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Cabinetul de ştiinţe sociale. pasiunile sportive. dispunând astăzi de mijloace materiale corespunzătoare. viaţa culturală a oraşului a înregistrat forme şi dimensiuni noi. Fabricii de mobilă şi tapiţerii şi a Intreprinderii comerciale teritoriale. cu oameni de ştiinţă şi artă au prins în sfera lor aproape de 40. expunerile. "În oraş işi desfăşoară activitatea două echipe de fotbal. brigăzile ştiinţifice. o formaţie de muzică populară şi uşoară.000 de spectatori. numărul cărţilor împrumutate ridicându-se la 12460 volume. În acelaşi interval de timp cinematograful orăşenesc a fost frecventat de 176.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL artistice. o formaţie de teatru de amatori. pe terenurile spotive ale celor două licee. iar numărul cititorilor la sfârşitul lunii noiembrie 1974 era de 2900. care se manifestă generos pe stadionul oraşului. organizat în 1972 pune la dispoziţia oamenilor muncii din oraş o variată gamă de tipărituri social-politice. Merită să fie menţionate. Cursurile Universităţii populare sunt frecventate de peste l50 de muncitori şi salariaţi din întreprinderile şi instituţiile oraşului. juniori şi 48 .000 de auditori. Biblioteca orăşenească şi-a sporit numărul da volume de la 2100 în 1950 la 54000 în 1974. însumând în ultimul timp peste 200 de acţiuni cultural-educative anual. Acestor formaţii artistice de amatori li se adaugă alte formaţii ale Cluburilor Uzinei Mecanice. grup de recitatori şi formaţie de dansuri populare. expoziţii şi grafice ce infăţişează politica Partidului Comunist Român de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în România. Activităţile cultural-educative sau diversificat: simpozioanele. de asemenea. La Casa orăşenească de cultură activează o formaţie de cor cu 120 de membri cu un bogat repertoriu din muzica corală clasică şi contemporană.500 de spectatori. tinere. piesa Nik-Kic şi Unchiu1 nostru din Jamaica. care în 1973 a prezentat în oraş şi în alte localităţi din jur spectacole de teatru cu piesa Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu. Formaţiile artistice de amatori din oraş şi cele profesioniste au prezentat în 1973–1974 peste 60 de spectacole la care au participat circa 25. pe secţii şi ramuri. întâlnirile cu conducători de partid şi de stat.

. specifice zonei geografice în care este aşezat Mizilul. de obicei în luna octombrie. Fără îndoială. dar şi în Moldova şi Ţara Românească . "Litvanii obişnuiesc să serbeze amintirea morţilor. sete de frumos şi cu-noştinţe. aprind lumânari şi cadelniţează cu tămâie pe mormânt"18. singură această sumară enumerare a realizărilor din ultimii 30 de ani poate constitui suportul a ceea ce înseamnă interes viu pentru cultură. a părinţilor.. iar număru1 tinerilor antrenaţi în activitaţile sportive în 1974 se ridică la peste 2400"17. 16 Călători străini despre Ţara Românească. De asemenea. precum singur am văzut în câteva orăşele. Bucureşti. se mai păstrează şi astăzi: pluguşorul.. Editura Ştiinţifică. unde pe lângă bocete. Acest obicei se păstrează nu numai la aceştia. 1972 49 . două echipe de handbalmasculin şi feminin. Monografia sportului. vol.. se păstrează un vechi obicei litvan privind cultul morţilor..MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL seniori. pag. vasilca şi buhaiul. la Buzău. iar vechea preocupare care făcea renumit Mizilul prin chimiluri şi scoarţe s-a pierdut. Dintre tradiţiile folclorice. 17 18 Consiliul popular al oraşului Mizil. mamelor şi rudelor lor. II. În această privinţă sunt demne de reţinut însemnările călătorului polonez Maciej Stryjcowski din secolu1 al XVI-lea. 450. vibraţie a unui bogat orizont spiritual. pag. basket şi şah. Giurgiu şi la Bucureşti.. aletism. în campionatu1 judeţean -Rapid Mizil. sorcova.

ţinuta sveltă şi strălucitoare a edificiilor. iar trotuarele nu depăseau l5 000 m2 şi acestea în cea mai mare parte pavate cu piatră de râu şi macadam. AMPRENTA CIVILIZAŢIEI Oraşul Mizil a dobândit în ultimii 30 de ani de neîntrerupt avânt creator. Cu aproape trei decenii în urmă. o discretă eleganţă a noilor sale proporţii. iar spaţiile verzi însumează 20000 m2. cu fraudele din venitul comunal. În oraş nu exista nici măcar în formă cât de elementară o instalaţie de aprovizionare cu apă potabilă. o reţea de canalizare sau de termoficare. Aici întâlneşti siluetele halelor platformei industriale. În acest sens stau mărturie construcţile realizate. care se lupta cu prafu1 şi noroiul târgului. o modernă staţie de benzină şi blocuri de locuit cu 3 şi 4 etaje. program ce face parte integrantă din sarcinile trasate de Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român. aleşii oraşului manifestă o permanentă preocupare pentru înfăptuirea programului de desvoltare edilitaro-gospodărească şi urbanistică a oraşului. Pavarea străzilor era realizată numai pe 30000 m2. suprafaţa trotuarelor asfaltate se ridică la peste 20000 m2. pavate şi asfaltate l06356 m2 de străzi. iluminatul electric se limita la străzile din centru.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL V. 50 .cu bunul plac al formelor şi aşezării caselor. cu cadrul strâmt şi întortcheat al uliţelor. Acest lucru apare evident de la intrarea în oraş din spre vest. blocurilor. astăzi. în 1938. între oraşu1 Mizil şi o comună rurală mai răsărită cu greu s-ar fi putut stabili deosebiri esenţiale. prin sistemul de aducţiune nou construit de la Bâlţeşti-Prahova. Populaţia oraşului primeşte de la 1 iulie 1971 sute de mii de m3 de apă potabilă. În opoziţie cu unilateralitatea preocupărilor conducerii locale de odinioară. preocupările pentru înfrumuseţarea şi gospodărirea oraşului. Au fost modernizate. Astăzi oraşul cunoaşte o înnoire remarcabilă. un profil modern şi curat. staţia de apă.

cu l06 paturi şi secţii de profil. urmând ca în anul 1975 să fie încheiate lucrările de cana-lizare în întreg oraşul. Anii 1965–1974 au avut o pondere deosebită în ascensiunile edilitar– gospodăreşti ale oraşului Mizil. Casa de cultură. Slaba asistenţă medicală a trecutului făcea ca morbiditatea să fie ridicată. un spital dotat cu tot aparatajul medico-sanitar necesar. construită în anul 1969. În aceste unităţi îşi desfăşoară activitatea 33 de medici. Acestor construcţii li se adaugă la sfârşitul anului 1974 un cămin de nefamilişti în microraionul din vestul oraşului cu 240 de locuri. La toate acestea trebuie să adăugăm şi construcţia unor aşezăminte de interes social cum sunt: Staţionarul de pediatrie.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Reţeaua de apă este de peste 20 de km. serviciu de salvare cu 10 autosanitare şi un dispensar TBC. 24 infirmieri. Unităţile medicale sunt deservite de peste 70 de muncitori şi personal tehnicoadministrativ. în 1893 se construieşte la Mizil un spital cu o suprafaţă de 855 m2. 51 . iar la sfârşitul anului 1973 lucrările de aprovizionare cu apă în oraş au fost practic încheiate. o maternitate cu 40 de paturi. Între cele două războaie mondiale în oraş funcţiona o circumscripţie orăşenească medicală şi 2 cabinete particulare. De la lazaretul cu felceri pe care tradiţia locală îl atribuie lui Constantin Brâncoveanu. două mari magazine ale cooperaţiei de consum. Maternitatea şi Grădiniţa-creşă cu 120 de locuri. Complexul meşteşugăresc. din fondurile centralizate ale statului. Oraşu1 dispune în prezent de o policlinică modernă. Acţiunile în domeniul sănătăţii publice au cunoscut o permanentă lărgire şi perfecţionare în comparaţie cu trecutul. 8 farmacişti şi oficianţi sanitari. 33 cadre medii-sanitare. 42 surori de caritate. iar la sfârşitul anului 1973 au fost date în folosinţă încă 60 de apartamente în microraionul ce se conturează in centrul oraşului. Reţeaua de canalizare a fost extinsă de la cele două cvartale de blocuri şi pe străzile: Ţepeş Vodă şi Mihai Bravu. 12 moaşe. 8 paturi şi 2 cadre medicale. Concludente pentru oraşul Mizil sunt realizările pe tărâm sanitar. un spital de pediatrie cu 60 de paturi. iar mortalitatea infantilă situa oraşul pe primele locuri din ţară. două circumscripţii sanitare orăşeneşti. Distanţa la realităţile prezentului e uriaşă. peste 600 case noi din fondurile populaţiei. În acestă perioadă s-au construit 392 de apartamente confortabile în blocuri de 2 şi 4 nivele.

au dus la scăderea mortalitaţii şi la creşterea mediei de vârstă. Comparativ cu anul 1950 a sporit numărul abonaţilor la telefoane. Creşterea nivelului de trai.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Lărgirea reţelei comerciale. fapt consemnat şi de numărul mare al pensionarilor de asigurări sociale care este de aproximativ 1240 de persoane. Nivelul ridicat de trai se reflectă şi în faptu1 că peste 300 de locuitori deţin autoturisme proprietate personală. ceea ce reprezintă 604 librete la l000 de locuitori. sporirea numărului de aparate de radio şi televizoare. creşterea depunătorilor la CEC la l000 de locuitori. dezvoltarea asistenţei medicale. precum şi numărul mare de telefoane instalate la domiciliul cetăţenilor sunt dovezi grăitoare pentru nivelul de trai în ascensiune al mizilenilor. de la 16 în 1951 la 290 în 1973. iar al televizoarelor este de 1550. 52 . Nu-mărul depunătorilor la CEC a sporit faţă de anul 1965 de la 3817 librete la 8450. a1 aparatelor de radio de la 182 la 664. În anul 1974 mărfurile de larg consum desfăcute pe piaţă câtre populaţie se ridică la suma de peste 20 000 mii lei. creşterea volumului de desfacere a mărfurilor.

scoţând în evidenţă indisolubilitatea culturii 53 . ce deţin un loc de seamă în istoria culturii româneşti. N. dotat cu spirit vioi. iar alţii în tradiţia oraşului. Haşdeu îl stimulează cooptându-l colaborator. compozitori. Sava din Bucureşti. jucându-se împreună cu alţi copii pe malurile pârâurilor Budureasca şi Tohăneanca.Ceauşescu VI. ne facem o pioasă datorie. atunci când. ca student. originare sau care cu trăit o perioadă mai lungă din viaţa lor aici şi peste care. sau cea clar văzătoare a marelui re-voluţionar N. Primii ani ai copilăriei şi-i va petrece în urbea natală. o activitate culturală care 1-a impins tuturor în atenţie.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL "Cinstirea înaintaşilor este un semn de civilizaţie şi cultură pentru un popor". Chiar de la început a dovedit însuşirile intelectuale ale unui om de ştiinţă. Grigore Gr. Fără a aduce date inedite poate. pătruns de mare iubire pentru trecutul strămoşesc s-a înscris în 1868 la Universitatea din Bucureşti ca student al Facultăţii de drept şi litere. Profesorul său B. Ordinea prezentării va respecta strict cronologia fără a incerca o ierarhizare axiologică a timpurilor de faţă. arăta că numai legătura organică dintre aceştia şi năzuinţele maselor. pe nedrept. prezentând într-o lucrare figura marelui voievod Mihai Viteazul. PERSONALITĂŢI DE SEAMĂ ALE ORAŞULUI Din acest tîrg a cărui monografie am schiţat-o fără a avea pretenţia că nu am omis nimic. Lucrarea sa de doctorat din 1874 demonstrează pe deplin ancorarea fiinţei sale în trecutul istoric al neamului românesc. tânărul. desfăşurând tot-odată. s-au ridicat o serie de personalităţi. Descinzând dintr-o familie de boiernaşi cu stare materială destul de modestă (pe unica lor proprietate din Fefelei văzu Grigore Tocilescu lumina zilei la 26 octom-brie 1850). de a schiţa profilul unor scriitori. vremea a aşternut colbu1 uitării. Absolvind cursurile primare la Ploieşti şi apoi liceul Sf. Bălcescu. istorici şi alţii. Sentimentele sale patriotice se definesc evident. secţia de istorie. noi ce trăim şi muncim la Mizil. P. Tocilescu – 26 octombrie 1850 –18 septembrie 1909. i-a ridicat la rangul de eroi ai neamului.

ca secretar general al acestuia şi inspector general al Învăţământului între anii 1881 –1890. El precizează primul "caracterul votiv" al monumentului ridicat de Traian în cinstea soldaţilor săi că-zuţi în luptele cu geto-dacii. cu prilejul unor vizite făcute acestora cercetează şi teritoriul multor sate ca: Vadu Săpat. care începe la Drobeta–Turnu Severun şi se opreşte lângă Mizil. conferindu-i ordine şi medalii româneşti. este numit în 1881 profesor de istorie antică la Universitatea din Bucureşti şi director al Muzeului Naţional de Antichităţi. la Adam-Clisi în ruinele enigmaticului monument de calcar şi marmură semnalat încă de la începutul secolului al XIX-lea de diferiţi călători. Dacia înainte de romani". Este ales în 1880 membu corespondent al Academiei. Atena. fapt pentru care Societatea Arheologică din Paris îi conferă medalia de aur. După 2 ani de muncă stăruitoare îşi dă doctoratal cu tema "Dacia străveche. Moscova şi Odessa. În 1882 întreprinde primele săpături sistematice. Încă din 1888 a iniţiat săpături arheologice la Drajna de Sus în castrul roman. Congresul epigrafiştilor germani îi decernează diploma de onoare. Roma. Legat încă din copilărie de prieteni care locuiau în Mizil (Bănică Grigorescu George Ranetti) sau în preajma Mizilului. În anul 1875 este trimis la Praga şi Viena pentra a se perfecţiona în studiul istoriei vechi şi în cel al paleografiei. Ocupă funcţii în Ministerul Instrucţiunii Publice. arheologie şi filologie". Ţara îl răsplăteşte cu onoruri. lăsând informaţii preţioase despre trecutul istoric al 54 . Şarânga şi Pietroasele. Tocilescu este ale rând pe rând membru al Societăţii Arheologice din Paris. pentru care Societatea Academică Română (Academia Română) instituie un premiu. În 1895 publică la Viena rezultatele cercetării sale. iar în 1890 începe cercetarea valului roman de pământ „Brazda lui Novac”. Întemează şi conduce "Revista pentru istorie. C. Bruxelles. fiind în acelaşi timp unul din cei trei redactori ai "Marelui dicţionar geografic al României".MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL romane cu cultura românească. Este primul care stabileşte că acest val a fost ridicat în seco-lul IV d. A fost prima manifestare ştiinţifică a lui Tocilescu pe un plan superior şi punctul de plecare al unei strălucite cariere. De către împăratul Constantin cel Mare. Valea Scheii. Toate aceste succese nu l-au făcut pe saavant să uite meleagurile natale. apoi după o perfecţionare în epigrafie şi arheologie la Paris.

lăsând neterminată opereta plină de optimism inspirată din viaţa poporului nostru: Izbânda dragostei. Este primul cântăreţ român de operă angajat la una din cele mai renumite opere din lume. Scrie un ciclu de cîntece patriotice printre care: "Domnul Tudor". ci şi ultima lună prin care istoricul originar din Mizil ar fi înmănuncheat abia 59 de ani. la 16 mai 1905.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL acestei zone geografice. în septembrie 1970. un om ajuns pe patul de suferinţă cântărea cu nelinişte rodul propriei sale vieţi. Eminescu şi prieten apropiat al familiei Condeescu. dedicându-se în întregime învăţământului muzical din ţara noastră. "Cine umple astăzi de teroare" şi altele. Gheorghe Brătianu . Lazăr din Bucureşti. În câteva zile se istovi şi în seara de 17 septembrie 1909 sosi grabnica moarte. cântând în acelaşi timp pe scena Operei italiene din Bucureşti. la Fefelei în Mizil. frate al marelui poet M. Matei Eminescu. iar când toamna calmă a anului 1909 abia începea să întindă spre lume roadele muncii de un an întreg. posteritatea nu putea să uite opra înfăptuită cu multă migală a aceluia care a fost savantul Tocilescu. Va muri de timpuriu. Trupul suprasolicitat începe să dea semne de oboseală. neobositul muzician dovedeşte şi o prodigioasă activitate compoziţională. Întors în ţară în 1885 este numit la catedra de principii a Conservatorului din Bucureşti. Ultimii ani ai activităţii îi desfăşoară din nou pe şantierul monumentului şi al cetăţii Adam–Clisi. când încă nu împlinise 50 de ani. "Cel viteaz răzbunător".Născut la Mizil în 1855. Succesele obţinute aici nu i-au stins niciodată dragostea de patrie. simbol al preţuirii date de poporul nostru celora a căror viaţă şi activitate s-a confundat cu a sa. s-a născut în 1856 la Ipoteşti. iar pe locul unde a fost casa în care s-a născut. În 1890 este numit profesor la Liceul Gh. Tipăreşte mai multe volume: Exerciţii practice şi studii melodice pentru studenţii conservatorului. Simultan cu activitatea didactică. în care compozitoru1 î-şi dezvăluie dragostea sa profundă faţă de popor. "Cine trece Oltul mare". s-a dezvelit o placă comemorativă. Tăişul acesteia reteza nu numai o existenţă bogată în pilde. Curs teoretic şi practic de muzică vocală etc. urmează cursurile Conservatorului din Bucureşti şi apoi pleacă în Italia fiind angajat în 1874 la Scala din Milano. În lunga-i carieră militară 55 . După 61 de ani.

pag. „Ce-a făcut Leonida Condeescu pentru urbea lui este imposibil de scris pe larg într-un cadru aşa de strâmt. Ajuns la Mizil se va căsători. Cavaler al ordinului Coroana României. Este Leonida un ambiţios? Da. 1971. Este primar cu întreruperi al oraşului între 15 iulie 1899 şi 21 februarie 1905. 1971.27 Din Mizil. – spunea regelui – ori ne daţi fonduri pentru cazărmi. În 1876. în calitate de comandant în regimentul 32 Dorobanţi. se distinge în Războiul de Independenţă din 1877. după ce absolveşte şcoala de ofiţeri din Iaşi cu gradul de sublocotenent. Matei Eminescu va interzice tipărirea şi difuzarea poeziilor lui Eminescu fără consimţământul său28. Eminescu. a doua oară. pag. După moartea mamei lor. Eminescu.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL va poposi şi pe meleagurile Mizilului. în liniamentele lor generale.. fără îndoială! zic eu. ed. Ecaterina.. cu Ana Condeescu.. Crucea de aur cu spadă a Sf. pag. când ea s-aprinde pentru binele public. Bucureşti.. Academiei române. 54 Augustin Z. al căror mobil a fost totdeauna fierbinte. Ecaterina va fi crescută şi adoptată de familia Taciu din Mizil". Leonida Condeescu. unele din faptele sale cele mai importante. "Ori mutaţi regimentul cel acoperit de glorie la Smârdan. 54 27 28 56 . Hanibal şi Gheorghe. Chiar şi audienţa regală pe care o obţine denotă dorinţa sa fermă de a crea condiţii bune de viaţă trupei şi ofiţerilor din garnizoana Mizil. altfel nu se mai poate.N. moare în chip tragic sub roţile trenului la 8 ianuarie l906 în vârstă de 41 ani. introduce un spirit inovator în administraţia oraşului. Eminescu. Stanislav şi Apărătorii Independenţei. Pop – Contribuţii documentare la biografia lui M. iar în 1886 este avansat la gradul de căpitan.29 Fondurile alocate n-au fost suficiente. acela de a afirma importanţa Mizilului.. născut la Mizil pe la anul l865. ed. inimosul primar organiză Agata Grigorescu-Bacovia-Poezie sau destin. ci altruistă. este nobilă şi mai presus de orice laudă . 1962. Din această căsătorie se vor naşte 4 copii: Lelia Sapho. de a grăbi ridicarea Mizilului. ed. 219–300 29 Agata Grigorescu-Bacovia-Poezie sau destin. dar când ambiţiunea nu este egoista. sora lui Leonida Condeescu. E o ruşine cum trăiesc trupa şi ofiţerii". În cele două decenii de carieră militară a fost decorat de 6 ori cu: Virtutea militară. Mă voi mărgini prin urmare a consemna. de a realiza înflorirea Mizilului..

dar moartea prematură va curma intenţiile celui care pe nedrept posteritatea l-a prezentat ca pe un tipic reprezentant al ambiţioşilor politiicieni provinciali.lansă liste de subscripţie. 10 57 . jurnal ţivil şi cazon. publicist înzestrat cu o vervă şi o ironie puţin obişnuită Ranetti a învins vremea şi s-a înscris în istoria literaturii noastre la loc de frunte. printre care...piesele istorice.30 În 1892 a absolvit liceul la Ploieşti. "Nea Matache Pisălog". Proza lui Ranetti cuprinsă în volumul de schite intitulat "Schiţe vesele" 1909. Caragiale l-a "zeflemisit" în unele din schiţele sale. Urmează "Strofe şi apostrofe". Născut la 19 octombrie 1875 la Mizil. L.pentru mine constituie cea mai mare injustiţie a secolului ponosurile ridicole ce se pun în seama bietei urbe natale sub al cărei cer. Chiar dacă marele dramaturg I. mai ales. va publica 50 de ani mai târziu în "Spovedanie intimă" semnat cu pseudonimul Jorj Dela-Mizil un articol plin de duioşie despre oraşul natal. Ranetti publică primul său volum de poezii. "Sărmanul Mizil aşa pe nedrept lovit de discreditul zeflemelelor legendare ale obştei.. Intelectual cu multiple preocupări. L. iar începând din 1899. Astfel în vara anului 1900 se termină construcţia cazărmilor. aşa de minuscul ce-ţi dă mai mult impresia unui decor de teatru decât al unui cer natural. pag.. împreună cu Anton Bacalbaşa redactează revista "Moş Teacă". În perioada 190l –1904 a scos revista umoristică „Zeflemeaua”.. pe când era elev în clasa a VII-a a colaborat la Adevărul literar. Ca-ragiale. "Eu râd. 214 octombrie 1908. el râde" l903. Poet şi prozator.. Leonida Condeescu..MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL serbări.. a insistat pentru înfiinţarea unui gimnaziu sau a unei şcoli profesionale.. Încă de pe băncile şcolii. precum şi romanele "Domnişoara Mian" şi "Madam Straki30 Furnica nr. "Franţuzomania" 1904 şi altele.. în primul rând pentru că la data când a fost tipărită farsa satirică – 1 februarie 1880 în Convorbiri Literare – Leonida Condeescu avea numai 15 ani şi marele dramaturg nu-l cunoştea.. colaborând în acelaşi timp la "Moftul Român" al lui I. tu râzi.. "De inimă albastră" sub pseudonimul Dom Paladu. am încercat întâile şi cele mai curate bucurii şi dureri. Nu poate fi vorba de el aici. umorist şi dramaturg. în 1899. "Ahtuuri şi ofuri" 190l. erau reprezentate atât de artişti consacraţi cât şi de amatori. pe nedrept sa încercat a-l asemăna cu Leonida din farsa satirică într-un act "Conu Leonida faţă cu reacţiunea"." Fasonel et compania" 1907. George Ranetti.

Ranetti se situează pe poziţiile antimonarhismului. Funcţionează un timp ca învăţător în judeţul Ilfov. George Ranetti a fost în primul rând un umorist. Ioachim Botez – prieten şi colaborator al lui Ranetti la revista "Furnica" – s-a născut la Bistricioara în 13 iunie 1884. după cum singur va mărturisi în schiţele "Minerva la Mizil". Cornea – feministă energică – susţinătoare a drepturilor femeii – scoate revista "Rolul femeii". Născută la Mizi1 în martie 1885. Ioachim Botez îl consideră pe Leonida Condeescu "un om de treabă. având drept bază zeflemeaua căreia era supusă biata urbe. autorul se revolă împotriva acelora ce-l sfătuiau să nu mai fie dascăl la Mizil. Se stinge din viaţă destul de tânăr în anu1 1928 când împlinea 53 de ani. vechi popas de tabere turceşti. Mizilul pe care Ioachim Botez l-a întâlnit la venirea sa da la Piatra Neamţ este de la început etichetat "O cetate prăfuită a lui Conu Leonida. iar prin munca şi comportarea sa s-a străduit să contribuie la luminarea mizilenilor. Din schiţele amintite reiese în mod evident că profesorul şi scriitorul s-a confundat de la început cu locuitorii acestui oraş. "Împuşcat la Mizil" şi altele. a comediei politice a tuturor trahanachilor şi farfurizilor din epoca marelui Caragiale. Eliza V. un revoltat împotriva nedreptăţii sociale. "De la Piatra la Mizil". Prin opera sa. dar în acelaşi timp a fost şi un poet al celor mulţi şi asupriţi. poziţie ce reiese clar din articolul "Păţania regelui Leopold". de pe urma căruia Mizilul are azi un drum cu plopi. Pe locuitorii oraşului îi consideră oameni ce nu sunt prea stilaţi şi prea 58 . mai apoi studiază literele şi literatura la Sorbona şi Bruxelles debutând în literatură încă din 1910. de asemene persiflează politicianismul burghez faţă de problema ţărănească în articolele. Comedia "Romeo şi Julieta la Mizil". o aşezare negustorească care nu-i de fel ridicolă". Între timp obţine licenţa în litere şi predă limba franceză la liceul Tase Dumitrescu din Mizil între ani 1932 – 1934.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL hidy" se înscriu în prodigioasa sa activitate scriitoricească. "Capacele cutiilor de chibrite şi Mesagiul meu". oraş cu biserici albe între perdelele verzi de cetină. urmează Şcoala Normală din Bucureşti. cazărmi şi şcoală de meserii". în care autorul infierează politicianismul nu are nimic jignitor la adresa urbei natale pe care a iubit-o întotdeauna. În schiţa "De la Piatra la Mizil".

Gheorghe Niculescu Mizil – Istoria mişcării muncitoreşti a partidului nostru comunist cunoaşte numeroase figuri de militanţi revoluţionari. sorbind cu sete carţi după cărţi. născut la 25 noiembrie 1886. la Iaşi. care s-au dăruit cu înflăcărare luptei pentru victoria socialismului în patria noastră. cunoaşte prin propria-i experienţă şi suferinţă. la unul din interogatoriile luate de organele poliţieneşi. dar care sunt români de nădejde. Ca o recunoaştere a meritelor sale. Neajunsurile materiale l-au împiedicat să-şi continue studiile. Schiţele lui au darul să ne readucă în prim plan imaginea locului şi a oamenilor dintre cele două războaie mondiale. Gheorghe Niculescu demască abuzurile săvârşite de patron şi militează ferm pentru organizarea muncitorilor într-o singură organizaţie. fiind unul din redactorii principali ai acestei gazete. cartea i-a plăcut nespus de mult. într-o casă de oameni modeşti. Din articolele sale semnate sub pseudonimul Mizil sau Liz-Im. iar în toamna anului 1918 se va întâlni cu I. face un scurt popas la Mizil. devotaţi cauzei poporului muncitor. 59 . (este vorba de Mişu Litinschi. contribuind la educarea şi organizarea muncitorilor. era nelipsit de la şedinţele şi consfătuirile ce se ţineau la sediul socialist din strada Colonel Langa. este ales şi participă ca delegat la Congresul al II-lea al P. unde depune o susţinută propagandă socialistă. în vâltoarea marilor zguduiri revoluţionare ale anului 1907 se va îndrepta către mişcarea socialistă. Ghelerter. citeşte mult. care se înstrăinează de rosturile adânci ale locului. Întors în Bucureşti în 1918 este arestat după masacrul din Piaţa Teatrului Naţional. În primăvara anului 1918. zice scriitorul. Începu să muncească de mic. Mai târziu. În vârstă de numai 21 de ani. va răspunde simplu "din 1907". peste ani. apoi pleacă în Bucureşti. Eliberat din armată în 1910. s-ar dovedi în pătura intelectuală. apoi la "Unirea".S. O notă hilariantă. întrebat de când face parte din mişcarea socialistă. în comuna Mizil din judeţul Buzău – azi Prahova. patron al fabricii "Providenţa" din Mizil). În rândul acestora se înscrie şi Gheorghe Niculescu. bazată pe principiul luptei de clasă.D.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL ceremonioşi. şi la cel de al IV-lea Congres al Uniunii Sindicatelor. dar nu generală. viaţa grea a ucenicior. fraţii Gheorghe şi Zaharia Tănase. C. Frimu. Aici se întâlneşte cu Spiridon Calu. precum şi brutalitatea patronilor. Colaborează din 1907 la gazeta "România Muncitoare". cu dr.

nici o jertfă nu e prea mult. La 1 mai 1920. Trăieşte bucuria marilor victorii. este supravegheat îndeaproape de poliţie şi siguranţă supunându-l continuu acţiunilor de intimidare. Ca secretar al secţiunii Bucureşti a P. care au marcat drumul de luptă al maselor populare după victoria insurscţiei naţionale antifasciste armate de la 23 August 1944. ca delegat al Comitetului Executiv al Partidului Socialist. provocări la rebeliune şi ofensă 1a adresa regelui". Susţine ideea ferestrelor larg deschise ale partidu-lui pentru a intra în rândurile sale aerul curat şi sănătos al uzinei şi satului. ameninţându-l cu internarea în lagăr. în închisoare optează de la început pentru transformarea Partidului Socialist în Partid Comunist. candidând pe lista Partidului Socialist. luând cuvântul la Câmpina. O suferinţă mai veche. în locul acestuia se va făuri un nou regim plin de toată vlaga tinereţii şi care va cuprinde un ideal de adâncă dreptate pentru cei mulţi şi nedreptăţiţi. Eliberat din închisoare.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Judecat şi condamnat pentru "crimă contra siguranţei statului. determinată de moartea prematură a ambilor părinţi. Moare în luna august l945. Agata Grigorescu absolvă cursul primar la Şcoala de fete din Mizil. Arestat împreună cu ceilalţi delegaţi. R. oricât de multe jertfe am da". fiică a negustorului Bănică Grigorescu din Mizil. în anii grei ai ilegalitaţii. Agata Grigorescu–Bacovia. După o copilărie zbuciumată. la care s-au adăugat anii de luptă. 60 . face un aspru rechizitoriu regimului burghezo-moşieresc. Pentru presă şi propagandă. Gheorghe Niculescu Mizil era prezent la Congresul I al Partidului Comunist Român ca delegat al secţiunii Bucureşti. i-au apropiat sfârşitul. la procesul din Dealul Spirii. plin de tot felul de privaţiuni. şi delagat al C. având "mandat imperativ". C. se ocupă de organizarea muncitorilor din transporturi preluând funcţia de secretar al Uniunii de transporturi cu sediul în Galaţi. Participă cu elan la clarificarea ideologică şi politică din partid. spunea: "Pentru apărarea existenţei nici un sacrificiu nu este destul. arătând că acesta şi-a trăit traiul şi va trebui să cadă sub propriile-i păcate. va vedea lumina zilei la 8 martie 1895. C. În cadrul lucrărilor Consiliului General al Partidului şi sindicatelor din 30 ianuarie – 3 februarie 1921. susţine cu hotărâre punctul de vedere comunist pentru transformarea Partidului Socialist în Partid Comunist. Participă la organizarea alegerilor parlamentare din 1920 în judeţul Tulcea şi Covurlui. La 8 mai 1921.

În toamna aceluiaşi an devine studentă a Facultăţii de litere şi filozofie a Universităţii din Bucureşti. fiica lui Vasile Alecsandri. la revista "Flacăra". timp de l0 ani. apoi cercetător la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucureşti. "Răsăritul" şi altele. Petre Strihan . Aici va publica. După 5 ani se va întoarce în capitală dedicându-se învăţământului şi literaturii. unde va obţine o bursă la Institutul de fete. Debutează în poezie în anul 1922. şi tot acum. Este numită profesoară la şcoala normală de fete din Bacău. George Rane-ttti. volumele "Terase albe". compune primele versuri din poezia Oboseală. Pe acesta din urmă scriitoarea îl va vizita des împreună cu soţul său. În primăvara anului 1972 vizitează Mizilul. nu prea era încântată. poetul Bacovia. "Orizonturi noi". 61 . Colaborează la o serie de reviste: "Cele trei Crişuri". de care.născut în Mizil la 27 mai l899. luptând cu viaţa şi vicisitudinile create de primul război mondial în 1923. În 1962 apare volumul "Bacovia" – viaţa poetului". Intervenţia rudelor o va aduce în Bucureşti. "Îndreptarea". pentru educaţie integrală. după absolvirea cursului secundar şi cel universitar devine profesor universitar. începând din 1958. După multe greutăţi. ce apărea sub direcţiunea poetului Ion Minulescu. Aici face cunoştinţă cu operele lui Balzac. L.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Sfătuită de verişoara sa Florina Dolote din Tohani se înscrie la Şcoala de menaj din Leordeni. la 1 martie 1915. închinat tovarăşului de viaţă. Din discuţiile purtate cu scriitoarea a reieşit că tatăl său era foarte bun prieten cu I. cenaclul literar al lui Eugen Lovinescu. aşa cum spunea mai târziu autoarea. După terminarea Institutului de educaţie integrală. În 1919 scrie Balada cetăţii Bucureşti şi tot în acelaşi an publică în revista "Scena" primul poem în proză Când n-oi mai fi. "Lumină" şi altele. Lamartine. devine funcţionară la "Societatea de asigurare Adriatica di Sicurtà". unde se întâlneşte cu tineretu1 urbei în care poeta şi scriitoarea văzuse lumina zilei cu peste 7 decenii în urmă. Chateaubriand şi alţii. Leonida Condeescu şi întreţinea relaţii strânse cu Panait Muşoiu. "Mişcarea literară". pe care a absolvit-o cu menţiunea "Magna cum laudae". în 1912. Caragiale. Din toamna aceluiaşi an frecventează cu regularitate. Hugo. obţine diploma de bacalaureat şi îi apare primul volum de ver-suri "Armonii crepusculare". unde va cunoaşte pe Maria Bogdan.

iar în 1934 publică în antologia tinerilor poeţi alături de Zahari Stancu. iar în autograful dat cititorilor se descrie: "Sunt un nefericit autor ce scrie greu ca să-l citeşti uşor".MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL Din destăinuirile poetului reiese că poezia sa este o nevoie de dăruire către cei mulţi şi anonimi. Primele poezii sunt publicate în 1922. 62 . În 1971 publică volumul "Poezie". Vladimir Streinu şi alţii.

morale şi tehnice. Aşa cum sublinia tov. creându-se astfel premizele pentru o dezvoltare multilaterală a tuturor sectoarelor economice şi socialculturale ale judeţului". Pentru anul 1975 este prevăzută încheierea lucrărilor de extindere a reţelei de alimentare cu apă. De altfel. Pentru anul 1975 fabrica va trece la producţia în serie a mobilei stil destinată exportului şi pieţii interne. PERSPECTIVELE VIITORULUI Luminoasele perspective deschise dezvoltării multilaterale a patriei noastre socialiste vor crea şi oraşului Mizil condiţii dosebite pentru o valorificare mai bună a rezervelor materiale şi a energiilor creatoare ale oamenilor muncii. iar la 1 octombrie cu întreaga sa capacitate de producţie. iar agricultura să obţină rezultate tot mai bune în producţia agricolă. În acest context oraşul Mizil devine pe zi ce trece un centru urban plin de energie. În viitorul apropiat vor mai fi date în folosinţă. prifilu1 industrial al oraşului se va îmbogăţi. livrând primele garnituri de mobilă. Nicolae Ceauşescu cu prilejul vizitei în ju-deţul Prahova în 1973: „industria prahoveană trebuie să se situeze în continuare la nivelul înalt pe care 1-a atins. Pe un ecran al viitorului apropiat oraşul îşi are schiţate perspectivele sale frumoase. adăugându-i-se noi valenţe. care la 26 iunie 1972 a intrat în probe tehnologice. În actualul cincinal 1971-1975. În raza oraşului Mizil se vor construi noi obiective economice şi social-culturale. vegetală şi animală. a fost terminată construcţia unei m-derne fabrici de mobilă. pe lângă cele 160 de apartamente. În cincinalul 1976–1980 se deschid perspective noi dezvoltării social63 . certe şi îndrăzneţe.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL VII. precum şi a prin-cipalelor canale colectoare din sistemul de canalizare al oraşului. încă l00 în blocuri moderne cu 4 nivele în microraional ce conturează de acum viitorul oraşului Mizil. cu multiple implicaţii umane.

ce va aparţine Cooperaţiei de consum orăşeneşti. al Cooperaţiei meşteşugăreşti. Astfel. se perfectează formele ca în următorul cincinal să se mai construiască o fabrică de subansamble grele pentru maşini de construcţii. în cea mai mare parte din Mizil şi din zona învecinată. în perioada 1976–1980. "Atelierul cu producţie mixtă". prin sporirea numărului de paturi de spitalizare. în noul cincinal vor mai fi construite şi alte unităţi industriale de interes local. se vor construi la Mizil două grădiniţe însumând 420 de locuri. O grijă deosebită se va acorda sănătăţii publice. Mergând pe linia ridicării nivelului de trai. Creşterea numărului populaţiei va atrage după sine noi măsuri cu caracter social ce vor trebui aplicate în lumina Documentelor Congresului al XIlea al Partidului Comunist Român. pe terenul dintre străzile Tohani şi Ţepeş Vodă. care urmează să intre în funcţiune la finele anului 1979. Tabloul industrial se va întregi ca noi unităţi productive de interes republican. lărgirea reţelei sanitare cu noi circumscripţii orăşeneşti. dintre care una va fi dată în folosinţă în 1976. În această nouă întreprindere vor lucra la finele anului 1976 circa 3500 de muncitori. pentru anii 1975–1976 au fost făcute măsurătorile şi s-a terminat proiectul pentru amplasarea unei fabrici de textile "Filatura de lână pieptănată". Această creştere se va realiza atât pe calea sporului natural.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL economice a oraşului. cât şi pe calea atragerii forţei de muncă din sectorul agricol al zonei oraşului.5 milioane lei. încă o creşă de copii cu 200 de locuri şi un internat pentru Liceul de cultură generală cu 120 de locuri. 64 . Ritmul intens de industrializare al oraşului în viitorul cincinal va schimba radical structura socio-profesională a locuitorilor. Construirea acestor intreprinderi industriale va duce la folosirea completă a forţei de muncă din oraş şi din zona sa de influenţă. iar cealaltă în 1978. cu o valoare totală de 3 milioane de lei. De asemenea. iar numărul populaţiei în anul 1980 va creste la aproape 25 000 de locuitori. precum şi un "Atelier de reparaţii ale utilajului agricol" al Staţiunii de mecanizare a agriculturii. Acestora li se vor adăuga până la sfârşitul cincina-lului. a căror valoare de investiţii se stimează la circa 4. Alături de aceste două mari intreprinderi industriale. a căror valoare se va ridica la circa 6 milioane de lei. Printre acestea se numără: "Centrul de semiindustrializare" pentru fructe şi alte produse alimentare.

celelalte urmând a se da eşalonat în folosinţă până în anul 1980. Reţeaua de canalizare va fi generalizata. Oamenii muncii din oraşul Mizil. sunt ferm hotărâţi să contribuie cu tot elanul la înfăptuirea obiectivelor propuse. toate progresele realizate în viaţa lor materială şi spirituală. Pentru perioada ce urmează.3 milioane lei. se vor construi 240 de apartamente. aspectul urbanistic al oraşului se va schimba complet. sunt garanţia de nezdrun-cinat a împlinirilor viitoare. Din acestea. 65 . Vor fi construite între anii 1975–1980 circa 520 de apartamente şi un bloc pentru nefamilişti. 240 de apartamente vor fi proprietate personală. străzile mărginaşe vor fi asfaltate. iar Mizilul va dispune de o zonă de agrement în zona intradeluroasă de la Băile Boboci.MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL iar în anul 1977 va fi dată în folosinţă o baie publică. care va folosi apa adusă de noua conductă ce se va construi alături de cea existentă. Succesele obţinute de mizileni în construcţia economică şi socialculturală a oraşului. încrezători în justeţea liniei politice a partidului nostru. cărora li se vor adăuga un număr mare de case construite de fondurile proprii ale locuitorilor. din fondurile statului. însumând circa 14. iar 40 vor fi date în folosinţă în anul 1975.

MONOGRAFIA ORAŞULUI MIZIL 66 .