CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE RÂULUI
alte boeme aşezate in limba română de RADU CÂRNECI

CÂTRE CITITOR Greşeala şi păcatul, minciuna şi prostia Ne bîntuie fiinţa cu aspre frămîntări Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria. Păcatele-s cît munţii, căinţele mărunte, Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi, Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi Crezînd că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte. în pernele pierzării, Satan înşelătorul Ne leagănă făptura de taină, ca un voal, Iar al voinţei noastre nepreţuit metal La voia-i se topeşte cum se destramă norul. Da, fără de oprire in jocul său ne leagă! In suflet ne pătrunde cu tot ce e mîrşav Şi scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav, Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră. Cum desfrînatul muşcă, dorind împreunarea, îmbătrînita ţîţă a tirfei, hid trofeu, Plăcerile oprite le procurăm cu greu, Din stoarsa portocală ne-mai-zimbind licoarea. Foind ca milioane de viermi in răscolire, tn cap ne chefuieşte un ocean de draci Şi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaci întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire. Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava, De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponos Pe pinza ce ne-o ţese destinul ruşinos, E semn că-al nostru suflet încet işi stinge lava. Dar printre rîşi, pantere — rînjindu-şi bucuria — Şacali, maimuţe, scorpii şi vipere-aşteptind, Dihănii fioroase urlind, scrîşnind, muşcind Şi sufletului nostru sporind menajeria, E încă o jivină, şi poate cea mai rară! Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters, Cu ce plăcere-ar sparge întregul Univers Şi lumea-ar inghiţi-o cu pofta lui barbară;

Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate, Visează eşafoduri fumîndu-şi pipa lin; Pe monstru-acesta gingaş tu il cunoşti deplin, — O, cititor făţarnic, — tu, semenul meu, — frate! […] — «Fii preamărit, o, Doamne, şi dă-ne suferinţa Ca un divin remediu eternelor căderi, Esenţă din esenţe ea-i pentru noi putinţa Ce ne călăuzeşte spre sfintele plăceri! Eu ştiu că lingă tine îşi are loc Poetul în rînd cu heruvimii, sortit la veşnicii, Şi-l chemi la sărbătoare să-şi mistuie regretul Tirziu de-a fi părtaş la atotputernicii, Şi ştiu că suferinţa este virtutea rară: Pămîntul n-o supune, nici veşnicul infern, Iar spre-a se împletire cununa mea stelară Tu birui Universul şi Timpul cel etern. Da, salbele pierdute de antica Palmiră, Nepreţuitul aur şi perlele din mări N-ar fi de-ajuns, chiar mîna-ţi divină de le-nfiră, Acestui nimb extatic ivit în aşteptări. El e urzit în taină din strălucire pură Pe care începutul o a creat cu dor Şi-n faţa lor chiar ochii, umană aventură, Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !» SPLEEN ŞI IDEAL ALBATROSUL Adesea, marinarii, spre-a-şi alunga plictisul, Prind albatroşi, largi păsări pe mările de fum, Care-nsoţesc alene corăbiile pe-abisul Amarelor noianuri, lunecătorul drum. Abia aduşi pe punte, şi regii de azure Se-arată-a fi deodată stîngaci, fără de gînd, Mari aripile-şi lasă — o, albele armure! — Ca nişte visle triste alături atirnind. Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpînul Superb al înălţimii, stă umilit şi-nvins! O pipă peste pliscu-i ii necăjeşte unul Maimuţărindu-1, altul, pe cel cu mersul stins. Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri, De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi; Dar surghiunit pe ţărmuri, hulit şi fără zboruri, Cu aripile-i vaste se-mpiedică în paşi. ÎNĂLŢARE Deasupra: pesîe lacuri, deasupra: peste văi Şi peste munţi şi codri, deasupra peste mări, Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherări,

De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi, Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu, Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă, Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă, In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu. Mergi în purificare cu zboru-ţi preacurat, Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide, Şi bea divinitatea licorilor limpide Din focul ce străbate cel Infinit visat. In urma ta untul şi vastele mîhniri Rămină-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă; Ah, fericit acela cu-arîpa viguroasă Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri; El, ale cărui gînduri spre cer îşi iau avint Asemeni ciodrliei în zarea dimineţii, — El poate să-nţeleagă, plutind deasupra vieţii, j A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvînt! LEGATURI TAINICE Natura e un templu cu stilpii trăitori Si auzim adesea cuvinte printre goluri, Cînd zi de zi străbatem pădurea de simboluri întimpinaţi de ochii săi proteguitori. Ca lungi, prelungi ecouri unite-n depărtare într-o întunecoasă şi-adîncă armonie, De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie, Culori, parfume, sonuri se vor cu nerăbdare. Sunt proaspete miresme ca fragezii copii, Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia, — Iar altele viclene, trufaşe-n bogăţii, Purtînd in ele-avintul etern şi bucuria, Ca smirna, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare, Dind simţurilor noapte şi spiritului soare. FARURILE Rîu al uitării, Rubens, grădină-n lenevire Si pernă ds trup fraged, lipsită de sărut, Dar unde viaţa curge cu fără-de-oprire, Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud; Da Vinci, dinspre sine, într-o oglindă sumbră, Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd, Acoperit de taină în transparenta umbră: A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd; Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie, Cu numai o podoabă: un crucifix de lemn; Acolo plînsul rugii se-nalţă din gunoaie Sub nemişcata rază cu-al neputinţii semn; Buonarroti, vagul nedesluşit în care Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei, Şi-n înserarea goală năiuci de închinare

Cu babe ia oglindă. vei izbuti măcar . Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă Cînd groaza. Watteau. stăpînul pe-ntinderi pastorale. Doamnă. E strigătul ce-1 scoate un vînător pierit! E pllosu-acesta. amară mărturie A demnităţii noastre ce-ar vrea seninătăţi. sub cer negru. Imens ecou adună din mii de labirinte Dumnezeiescul opiu al celor muritori. miresme de-nviere. Un vis de groază: Goya! cu hăuri mari căscate. eşti tristă în astă dimineaţă. E ordinul ce trece de mii de ori mărit. Un strigăt! şi-1 repetă mulţimi de santinele. Extaze şi blesteme. muza mea. Ca imnele scandate in meşter vers latin Slăvind pe Phoebus. copile despuiate. Şi-apoi pe Pan. Atleţi in încordare şi fauni în amoruri Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat. Cu prunci arzînd pe ruguri sub flăcările-n dans. ţi se ivesc pe faţă Sminteala şi oroarea. Decor al ameţelii luminilor din lustre. trecind. Delacroix: o baltă cu diavoli uzi de sînge. Puget cel melancolic. stăpîn pe-aşa regat. Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin. noian de lacrimi sfinte. şi reci şi taciturne.Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei. tatăl cîntărilor totale. pestriţe sărbători. cu capul printre noruri. Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans. In iarna viscolindă. nocturne. ca valuri. amanta palatelor bogate. E farul ce s-aprinde pe inii de citadele. Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere. Durere mindră care din veac în veac învie Sîingîndu-se la sinu-ţi în reci eternităţi! MUZA BOLNAVA Vai. insă. Şi rind pe rînd. Te-Deum-uri de-a valma. Debil şi palid. cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne? Coşmarul. un bal-minune de suflete ilustre Zburînd ca nişte fluturi In dans carnavalesc. In preajmă o pădure de brazi privind mîhnit Şi-alături. MUZA VENALA O. parcă ivit din ceaţă. Superbă nebunie pe care o iubesc. cind bate Ianuar Cu nopţi de neagră veghe. mai revarsă. Doamne. fanfara plinge Ca un suspin din Weber dar neacoperit. în ochii tăi vedenii mai bîntuie. muza mea. Te-mpinse în adîncul străvechilor Minturne? Ah. pumn despotic.

Cu doar cfteva fructe abia se pirguind. vechi cuvinte. bătrîna mînăstire înfăţişa icoane de Adevăruri sfinte. Sisif. ci fără sentiment. Neputincios în toate. Cum singele ce-1 pierdem ii străluceşte nimbul! ZADARNICII Nu. ce nu se mai ţin minte. tu. — Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt. harnic aurar? Va trebui. din ceruri înstelate Comori mai aduna-vei. spre-a nu mă teme De gropile-mprminte ce-n fată se ivesc. n-am curajul tău celest. Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire. Nicicum. Să faci să se amuze un public indecent. Cînd mulţi. spre-a ciştiga o piine Să cinţi pe la biserici — trăind de azi pe miine — Te-Deum-uri ştiute. vai.A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate? Marmoreeni-ţi umerii vor mai zîmbi cu har Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate? Săracă şi flămîndă. să port aşa povară. nu voi mormint celebru . Darmite pentru-a multa oară! Ars longa vita brevis est. blestemlndu-ţi viaţa. vestiţi călugări. durere! cum ne mănlncă Timpul. CĂLUGĂRUL NEVREDNIC Pe ziduri afumate. Şi iată-mă in toamna ideilor supreme. temeinic zi de zi. zeiesc. Grădina mea sub tunet mincată-i de pelagră. Sau intr-un circ. făcînd-o pe paiaţa. ţie. alături. Duşman ascuns in inimi. cînd voi avea cuvînt Din trista-nchipuire să-nalţ o sărbătoare: A ochilor iubire şi-a miinilor lucrare? DUŞMANUL întreaga-mi tinereţe doar o furtună neagră A fost. Nevrednicul său schivnic îi sunt de-o veşnicie. Ca el ne-mpodobită sărmana mea chilie. Pămintul dintre ape s-adun. Îşi mlădiau talentul sculptind prin cimitire 5i Moartea preamărind-o cu simple. Blînd austeritatea in fără de rostire Stingea acelor chipuri răceala dinainte. Să rîzi cu plinsu-n suflet şi. Cu sapa şi cu grebla va trebui. Dar cine ştie dacă acele fiori de ginduri Vor mai găsi in solul spălat ca aspre prunduri Dumnezeaiscă hrană spre-a le însufleţi? — Durere! O. si prin aceasta rar soarele de jind.

Şi sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmate Mă răcoreau cu frunze de fraged palmier. de valuri înspumate. Ei leagănă sub pleoape un cer de sărbători Năluci de fericire topindu-se. OMUL ŞI MAREA Om liber. înconjurat de-azururi. toboşar tîrziu. Da. de ei neştiutori. Şi cîte flori cu-aleasă haină Parfumul straniu ca o taină îl dau tăcerilor adinei! O VIATA ANTERIOARA Am locuit. propria-ţi oglindă! Si cugetul ţi-1 vezi In luciul de soartă. Şi te-adînceşti in unda-i ca-n propria-ţi icoană. covoare verzi le-aşterne. pe vecie îngropate Singurătăţilor. părăsindu-şi culcuşul de pămînt. Cu armele la şolduri şi strălucind fiori. ciudate. Bărbaţii merg alături de carele-ncărcate. sub stînci. Şi gindul lor acelaşi. îmi bate-n ritm de marş funebru. Izvor le dă din stîncă şi-mbracă-n flori de vară Pustiul ce-i petrece spre jinduita ţară. Cînd seara-şi umbrea faţa. am trăit acolo plăcutul efemer. lungi zile. — O. ce-i iubeşte. ŢIGANII PEREGRINI Profetic. A' căror nalţi pilaştri se-asemănau din plin. Şi o alinţi cu ochii. sub falnice portice Şi splendid aurite de soarele marin.Ci. spre un cimitir pustiu Inima. pururi fi-vei înamorat de Mare. Le cintă din vioară cu înrudit avînt. Ea. în suflet locuind-o visărilor eterne. cu grotele antice. Talazuri cu răsfrîngeri din cerul opalin. seminţia cu ochii arzători Din nou la drum porneşte spre alte zări visate. Iar inima îşi uită nefericita-i goană . cîte rare nestemate Dorm. mereu sîrguitor: Să-mi afle taina care mă subţia de dor. eternă legănare: Amaru-i fără margini în suflet îl păstrezi. Cybela. cu imnuri o răsfeţi. Iar pruncii sug dulceaţa din ţîţele bogate Sau dorm la mame-n spate. tn chip solemn şi mistic amestecau complice O muzică de ape în rezonări ferice Cu-amurgurile triste în ochiul meu declin. Un greier.

preamare învăţat. întregul haos. parcă. sprijinit in spadă. Un cerşetor cu ochiul trufaş. cu sinii de tăcere. uitînd a morţii arcă. pe care o trăda. ce-1 adora. Ci. Nalt în armura-i sumbră. nimic nemaivăzînd. fraţi mereu duşmani! DON JUAN ÎN INFERN Cind Don Juan ajunse in zări subpămintene Şi i-a plătit lui Charon al trecerii obol. Alături de perfidul ei soţ. Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate.Cînd marea-şi urlă dorul şi-adîncile-i tristeţi. lupta voastră-i mereu neostoită: Nici remuşcări. şi-acesta. Muncindu-le adîncul cu-aleasă măiestrie — Şi după ce ajunse prea-sus. îi pretindea simbria rizîndu-i Sganarel Lui Don Luis. de mii şi mii de ani Fără-ncetare. Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameţeală Strigă. Se spune că un doctor. o biată mogîldeaţă!» Nici nu-şi sfîrşise vorba şi mintea-1 părăsi. Isuse! prea-n ceruri te-am suit! O. Şi. Eroul privea valul. şi mîndri faţă-n faţă: Ai. dacă slăbiciunea-ţi aş fi adeverit. -atunci. întunecaţi şi vajnici. dezvăluindu-şi satanica-i sminteală: «Isuse mic. PEDEAPSA TRUFIEI În vremuri minunate. Părea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia dată Credinţă cînd jurase. Pe căi necunoscute. la slava vie. Precum o mare turmă împinsă la tăiere Şi rămînea in urmă un plînset către zei. Sub cerul ca o noapte l-întîmpinau femei. Ruşine ai culege. Ci. de parcă da porunci.-ascunzi in sînu-ţi comori. Elvira. Ai fi de risul gloatei. Lopeţile apucă vîslind spre-adincul gol. Sta-nalt la cîrma bărcii tăcut Inăintind. O. de Antistene. în voalul ei de doliu. Omule. Cu desfăcute rochii. — Ce-nnobilase inimi supuse la păcat. -nfiorată. amîndoi misterul nu vi-l lăsaţi privit. un om de piatră. totuşi. în fire genuni fără sfîrşit. nu gloria măreaţă. Lumina lui de soare c-un văl se adumbri. ii năpădi gîndirea. pe cînd Teologia Da flori nemaivăzute pulsindu-şi energia. ca intr-o ceaţă. nici milă. . Moartea vă duce în ispită: Beligeranţi de-a pururi. de nimeni cercetate. Mare. parcă. îl arăta mulţimii de morţi pe fiul cel Care-i batjocorise bătrîna frunte. o.

FRUMUSEŢEA Frumoasă sunt. un motan. Tronez în zări ca sfinxul. Căci am. . ca visul în piatră: o minune. Zidind copiii-monştri cu trupuri de titan. îşi vor petrece viaţa în studii austere. în calea sa Trecea fără şă ştie. Poeţii. ai semnul tău zeiesc: Surîsul pentru gura ne-nvinşilor Titani. în mînă castagnete!— N-or incinta o clipă un cuget ca al meu. Urăsc mişcarea care-i al armoniei chin. ce-ţi mlădii fiinţa. Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă Să stau. Era o biată zdreanţă în colţul unei vetre: îl huiduiau copiii şi-1 alungau cu pietre. Tu. nu pîîng vreodată: rămîn in veci mireasă. şi nu vedea nimic Pe cimpuri dacă-i vară sau iarnă pe colnic. mereu neînţeleasă. îi las tăcuta ceată cu chipuri de spital. care nicicînd apune.Odinioară templu boltit în strălucirea Ideilor de aur ce-şi rînduia. Doar tu-i placi Lady Macbeth în crimă-mpurpurată. destui. acum Tăcerea. spre care toţi au aflat pierirea. Leg inima-mi de gheaţă de-al lebedelor crin. Oglinzile în care mai mîndru totul pare: Mari ochii mei. de-atunci. Nu rid. noapte-adîncă. Ce uneori nimbează celebrele sfătui. Menit e să inspire poetului iubirea. Primindu-mă-n plimbare magnificele-i forme. spre-a-i fascinare pe-aceşti amanţi. genune-ntunecată. Cu vitele asemeni. lumină întru eternizare! Nicicind vreo frumuseţe ca searbede vignete. contemplîndu-mi adinciie mistere. Şi inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleşte Din umeda-i privire ce mă voia avid. Tu. URIAŞA Demult. Materiei asemeni. Produse fără noimă-n secolul ateu — Picioare-n ghete nalte. poetul învinselor cîoroze. statuie-a Nopţii. De caut n-o să aflu în palidele-i roze Năucitoarea-mi floare in roşu ideal! Fiindcă-acestei inimi. Lui Gavarni. se-nstăpini precum într-un cavou cu cheia uitată undeva. Iar sinul meu. Mi-ar fi plăcut fiinţa-i s-o văd cum înfloreşte Nesăţioasă-n jocuri cu sufletul avid. ca-n poala blindei regine. pe cînd Natura se dăruia trufaşă. cea-ndelung visată d'Eschil în antici ani Sau tu. vis michelangelesc.

vara. închipuit decor: Obrazul de lumină-i schimonoseală blinda. •■ Răsări din hăuri negre sau te cobori din astre? Vrăjit. obrazul Din ale cărei linii Îşi semeţeşte gînd: «Numele meu Plăcerea-i şi-ncununez Iubirea!» Iar faţa-i dăruită cu-ascunsul farmec rar. oare? Ea-i doar perfecţiunea Şi poate să-ngenunche tot neamul omenesc. . cu-amarul lor rotund. Şi mîine. celui puternic scut. Minciuna ta mă-mbată precum o revărsare A apelor Durerii cu ochii săi pe prund! — Dar de ce plînge. la-ntîmplare. întruna! — ca şi noi! IMN FRUMUSEŢII Vii din supreme ceruri. Şi răspîndeşti parfume: un uragan tăcut. Cind. E c-o să dăinuiască. Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal. din tainice abise. îmbelşugat revarsă şi crime dar şi vise. Ca un sătuc in valea acelor munţi stăpîni. blînzi şi goi. STATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAŞTERII Lui Ernest Christopiie. Sărutul ţi-e licoarea iar buzele amfdra Dînd celui slab tărie. versanţii la pulpele enorme. Priveşte-1 cum se strîmbă fără-a voi ceva. sculptor — Priviţi surîsul tainic şi-adinc voluptuos: Încrederea de sine i-a-ntipărit extazul Şi mindra sa privire şi galeşă sfîdind Şi. stind. şi poimîine. Intinsă-i pe-o cimpie sub zările informe. mai in sus de umeri. Sub falsa-nfăţişare părind a aştepta. Ce rău nefast o roade ameninţînd minunea? — Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc! Şi traiul său de-acuma! Dar ce o îngrozeşte Şi-i scutură genunchii de piatră.-n urma ta. Să-adorm la adăpostul imenşilor săi sini. Sărmană mare artă! Precum un fluviu care în lacrimi se sfirşeşte. deodată.Să urc. merge — biet cîine. miminile-n dezastre. Afurisită artă! surpriză infernală! Armonioasă formă. o fiară bicefală! Ba nu! e doar o mască. abia. Ai in priviri. O. ca un fruct din văluri ivindu-se. moleşită de-aprinşii sori păgîni. amurgul şi aurora. cu tot ce-i omeneşte. Tu semeni. Iar capul. Destinul. Frumuseţe! ochiul divin şi infernal. cel trup încintător E. aievea-i luminii lui crescindă. Că vrăji răscolitoare ne-ngăduie pornirea! Ci să-i privim de-aproape ameţitorul har.

Groaza o ţii la mare preţ. Voi merge unde oameni şi arbori cu-a lor soarte Alene se răsfaţă sub arşiţe de cer. totuna! O. pe care. Si tot la fel Omorul — breloc făr' de rugină. Păr minunat. PARFUM EXOTIC Cînd. Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare. Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice. parfume plutind stăruitor! Extaz! şi-i plin alcovul de tot ce-a fost odată: . Pe pîntec îţi dansează mereu mai îndrăzneţ. cu bărci şi cu năieri: Un port sonor în care vrea sufletu-mi să beie Asemeni unei flote: culori. plutind sub curcubee. grădină Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc. Trăieşte în adîncu-}i.Stăpînă eşti şi nimeni nu ţi-a-ndrăznit cîndva. al meu devine sol. între podoabe. Că vii dinspre azururi sau din infern. Cînd navele de aur. mare. vers. Frumuseţe! monstru măreţ. mormînîu-şi alintînd. Cu steaguri şi catarge. O lume-ndepărtată. iată In aer voi să-1 flutur. închizîndu-mi ochii. năframâ-a unui nor! Asia languroasă şi Africa-n dogoare. O insulă-i acolo de lene şi splendoare Cu arbori de minune şi fructe de azur. în nările-mi. Spre glorie tind braţe. Spre flacăra-ţi divină s-azvîrl efemeride. grozav. Si calci. pădure-aromitoare! Cum duhul altor oameni stă-n muzici de candoare. fii valul ce lin o să mă poarte! De abanos eşti. Dulci amintiri in părul dormind. bucle! o. Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna Intrind in Infinitul de taină şi avid. Pe unda-ţi miresinată. în toamna cu-nserare. şi neştiind de moarte. pe morţi zîmbind senină. Slăvindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt. Neasemuito. Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare. ca braţe de femeie . Iubitul ce-n dorinţă aleasa işi cuprinde. candid. Respir parfumul tainic al sinului tău pur. PÂRUL O. stingîndu-se domol. Un muribund îmi pare. plete. Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur. parfume. ca o turmă pe umeri revărsată! O. In timp ce tamarinii miresme răspindesc Infiorate-n aer. Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice Sosite de din larguri in obosire lină.

îmi dăruiţi înaltul de vis şi diafan! Pe ţărmul vostru iarăşi dorinţa mea răzbate Şi sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecate De mosc. şi încă. Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasă mîngîiere In coama ta va pune podoabe strălucind. vas de întristare. Căci legea frumuseţii nicicînd n-au cunoscut. puterea de diavolă. plete. Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut. Nicicînd nu te făcură să dai napoi cu spaimă. viermi se prind. punct negru în lumină! Iar dinţii. privindu-te. cu-atit mai mult cind pieri. — Din tine. a ajuns. Cu cit îmi pari podoabă a nopţilor de ger. la sărbători In piaţă. ulei de cocos şi. lenea mea fecundă. O inimă. Statornicind ironic o depărtare-adincă Ce braţele-mi desparte de-albastrul cer. Şi-n mîngîieri nespuse plăceri a ne vrăji! Negre-n-albastru. fiară mereu mai nemiloasă. Femeie deşucheată.Spre-un cer mai pur din care al vieţii frig s-a şters. Da. Tu. spre-a-i păstrare acestui joc turbat. pe care le-ai săvîrşit cu faimă. Spre-a-mi adăsta dorinţa in tainică veghere! Nu-mi eşti tu dulcea oază de vis şi de plăcere Şi vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind? (MI-EŞTI SFÎNTA TOT LA FEL CU. Şi te-ndrăgesc. tu. ţi-o pierzi? Păcate mari. splendidă mocirlă! cerească mirşăvie! SED NON SATIATA ... iar gindul ce bine-te-cuvintă Va şti să te găsească. Văzînd cum că natura. Maşina oarbă.. de catran. Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă. tu. să vezi Că. desfrînato. o. Tu.) Ţi-ar place. te-ai angajat. pe zi. prea meşteră la crime. surdă. Cum de cadavrul proaspăt. care-ai supt de sînge atîta omenime. Să plămădeasc'-un geniu din tine. spre-a mi-1 ivi Pe cel ascuns. Şi-arzînd. toţi bărbaţii în patul tău să vină. minune.-n mii de-oglinzi. să roadă. încă.) Mi-eşti sfintă tot la fel cu cea boltă de-nstelare. regină-n preacurvie? O. ca lampioane. Cum nu te prinde-oroarea. în roiuri. doamnă de tăcere. măreaţă-n gind ascuns. fruntea doritoare de-acea beţie sfintă Voi scufunda-o-n blîndul ocean. tenebre ondulate. Şi te iubesc. Vreau să m-agăţ de tine spre nalturi năzuind.. Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă! (ŢI AR PLACE. TOŢI BĂRBAŢII.

.) înveşmintată-n văluri cu sclipăt de argint. ce unduire în parfume-adînci. Privirea ta izvor e din care beau setos. demon fără milă. ciudată unduire. doar. Valuri negre-n stinci. Ah. Ea trece fără zgomot. Fier şi aur. Simbolică natură. oţeluri şi lumini. de mosc şi de havană. în taină plămădită de-un Faust de savană. Două perle reci. superbă libertină. ce mult îmi place Trupul tău frumos. jos! Părul tău. dar rece şi sterilă. . Trufia să ţi-o nărui în bărbăteşti strinsori. ŞARPELE CARE JOACA Leneşo. şi-al nopţii cer stelos. O. Ca valurile mării ritmîndu-se în veci. Cînd poftele spre tine-s grăbită caravană. De nouă ori. Femeie majestoasă. Mireasmă îndoită. La suferinţa lumii total nepăsătoare. Din aur. Sublimă vrăjitoare cu şolduri de-abanos. Pare marea-n despletire.Ciudată zeitate cu trup misterios.. Cu magica-i baghetă îi face-a dănţuire. Ca tristele nisipuri şi cerurile seci. dă-mi flăcări mai domoale Din ochii mari şi negri. şi opiu. Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vană. Metalică lucire în ochii săi vibrînd. furioaso. Vînt uşor aud. Sufletu-mi de dor palpită Năzuind spre sud. Rămlne-n strălucirea-i ca steaua inutilă. Ca o stea ce-a prins să joace în oglindă. Ea îşi consumă clipa mereu netrecătoare. Ca şerpii lungi pe care. străină. fachirul. Ca o navă-n zori trezită. ca Styxul. în alint. curate. Ochii tăi nimic n-arată Dulce sau amar. Las altora. Amestec de sfinx antic şi înger fără vini. diamante. fără gînd. ferestre firii tale. şi mersul tău îmi pare Proaspăt abandon. Ca-n patul tău — infernul — să fii o Proserpină! (ÎNVEŞMÎNTATÂ-N VALURI. nu pot să te-nfăşor Şi nu pot.

atunci. la o cotitură. De parcă trupu-acesta trezit din toropeala. Cind pulpele deschise ca intr-o desfrnare. dulce. Legănîndu-şi. albul val. Cînd. . putreziciunea O răscocea in roşu-vineţiu. că am simţit pe dată f"m se învirte totul. boabele de griu. Pui de elefent să-1 culce înf taine cînt. Sălta-n cutremurare aprinsa viermuiala Cu opintiri şi zvicnete adinei. Topindu-se ca-n vis in timpul vast. De-a lungu-acestui năclăit atol. Apa. . Privea din slavă cerul la stirv cum se desfată O înflorire-n tainele-i drăceşti. Parcă-aş bea un vin de grele Glorii. minunea Cîndva. parcă-nsutit. In sine zemuind pe-ngustul grind. incet.Ca un şarpe-n ondulare Pe-o nuia de somn. ni s-a ivit in faţă Un hoit scîrbos la margine de drum. Ca intr-o largă sită. de-aceasta. gura-ji potopeşte. îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsare Puhavul pîntec aeru-mpuţind. Spre-a-napoia Naturii. Sufletul e-un cer cu stele Scuturate-n dar! UN HOIT îţi aminteşti. Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol. Nava mea de dor. Pînzele de nor. Fruntea de copilă dulce Cum ţi-o legeni blind. Dansau in roiuri muşte pe burta-n puroire.-amar. armonie.Şi forma de fiinţă aproape dispăruse. Şi soarele-n suişu-i. iubito? Era o dimineaţă Tot proaspătă şi blinda ca şi-acum. Se topesc gheţari şi creşte Apa peste mal. Trăia multiplicindu-se. O muzică ciudată vuia in cloaca hidă. in grasa ei băltire. şi-ameţeşti. strînsă-n trupul viu. Şi-atit duhnea de tare. Mişcindu-se-n scursoare. Dinţii. Şi făptura-ţi se mlădie. Ca vintul şi ca şopotu-n pirîu. cînd se pornesc să rida In vînturare.

strălucitoare-acu'! Da. Le spune. jalnice-animale. azi. tu. ca un cird înnebunit De draci. nici păduri. Purificată-n tot ai să te-aşezi Acolo. printre oase. O. viermilor tăcerii. Cea-mai-frumoasă. nici ape. Ca-ntinderea polară făr' o fiinţă vie — Mişcare nu. spre-a mă libera . loc de danturi. Stăpîne. uitată. pictorul fantast. in care işi pierduse închipuirea. Statuie a iubirii. absolutul Din taina descompusului amor DE PROFUNDIS CLAMAVI Tu. şase luni un soare de gheaţă să înduri. Cum somnul ne scufundă: stupidul elixir — Anevoios şi lung e al vremii searbăd fir. şi tu. A se-mbuiba cu fericirea sa. nici pajişti. Dar. nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adîncă Decît un ochi de gheaţă plutind in cer şi incă Imensul întuneric precum bătrinul Haos.-acum te chem Cu inima-n abisul de spaime prăbuşită. VAMPIRUL Tu. Posomorită-i viaţa cu zarea plumbuită Şi-n ea înoată semnul: cel pururea blestem. Că ţi-am păstrat esenţa divină. ce-ai pătruns ca un cuţit în biata-mi inimă plingîndă. amintindu-ţi al meu dor. — Şi totuşi. steaua mea. mi-eşti duşmanul! Rugat-am spada. la pindă. Ah. în sinul rece-al humii. Spre-a mucezi sub ierburi şi zăpezi. Da. singura-mi iubire. O. blestemat-o. o. Cum prins de joc e-un cartofor Cum de pahar e beţivanul. Tu. după stinci. Cum viermii de cadavrul lor. ai năvălit flămîndă In cugetu-mi total învins Culcuş făcîndu-ţi. Şi alte şase noaptea cu vălu-i de pustie. ce-ţi vor muşca sărutul. de care-s prins Precum ocnaşul e de lanţuri. privindu-ne cu ură. cu dreptate Să taie. chiar aşa. ca această imagine scabroasă Vei fi cîndva. îngere. Tu.O schiţă-a bia. Nemernico. ca o fiară aştepta A-şi relua ospăţul la groaznica-i captură. la care m-am adaos. regină a graţiior lumii. Şi. Un ciine.

Regina mea temută! mă-ngenunchind mereu. Al părului coif negru şi tainic miresmat. A căror amintire-mi dau vlagă şi idee. pisică. de ce în timpul vieţii N-ai vrut să ştii că morţii în tainiţa lor pling?» — Şi-n remuşcarea-ţi. care totul poate. cu farmecul ciudat. Poate că într-o seară o lacrimă divină Va-nceţoşa. ( PISICA Te-aştept. care-ntotdeauna a înţeles poeţii — Va întreba-n adincuri cu glas sfîşietor: «Tu. ţi-aş fi prins tot corpul într-un sărut ateu Din talpa de răcoare la fruntea luminind. au spus: «Rămîi acolo. pentru sfintul meu vis tăinuitor — El. Mi-nchipuiam fiinţa-i semeaţă de femeie: Privirea de putere. de alt cadavru. . pururea supus. stirvul ai re-nsufleţi Cu sărutările-ţi avide!» (CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ. vai! şi spada şi otrava Dispreţuindu-mă. in mirşava Robie. In mausoleul negru din marmură tăiat. Să-i deie picătura sa. REMUŞCARE POSTUMĂ Cind vei dormi-n vecie. Cind piatra-ţi va supune şi inima nebună Si coapsele ce-n viaţă atit s-au mlădiat. Comori desfăşurîndu-ţi. de singe şi de gind. . Nemaiputînd vreodată s-alergi ca o furtună. un cadavru. viermii vor roade îndelung. liber dacă-i fi.Ah. Neghiobule!— de ţi-am ucidt Vampirul. să mă scufund mereu tn ochii-ţi de metal şi de agată.. Mormîntul. frumoasa mea cea brună.. Cînd singele-ţi va tace de-a pururi îngheţat. spre mine. Alături. pe spatele-alintos. Tu.Şi-otrava. vin' la pieptul meu — Dar gheara ţine-o-nmănuşată! Aş vrea.) Cum stăm In noapte lingă cea groaznică ebree. Dar. Cind n-are să-ţi mai fie alintătonil pat Decît o criptă rece c-o veştedă cunună. Un dor mă prinse iarăşi . mut.ah. Cînd degetele-mi trec a mîngîiere Pe capul mic. aşa. privirea-ţi de lumină. biată curtezană. acest corp vindut! "De-acea minune-naltă ce n-o să-mi fie zee.

cruntă amazoană. Ce înfruntare mindră! insă nici-unul cade: E jocul tinereţii. Şi aerul vibrează de singe şi scintei. Sunt reci şi-adînci. cindva trăite de rîşi ori de pantere. trandafiria boare. Îmi văd in gînd femeia. Izvor al amintirii. Mă retrăiesc aievea in poala ta culcat. DUELLUM Doi luptători potrivnici. O. stăpina mea de soarte. şi scapără scîntei. Cind noaptea peste toate ţesea o pinză fină. al serilor văzduh. Şi ce adine văzduhul! în suflete ce timp! Plecindu-mă asupra-ţi. regină-ntre iubite. e rindul nostru-acum Să-nveşnicim o ură peste-al iubirii drum! BALCONUL Izvor al amintirii. Şi-aţiţător. Ce splendide apusuri in ceruri colorate! Cind noaptea peste toate ţesea o ceaţă fină. Iar carnea singerindă în ghimpi o floare cere. Iubito! insă dinţii şi unghiile cer A-nlocui pumnalul ori spada trădătoare. regină-ntre iubite! In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema Sau în amurg balconul. Ce fraged ţi-era sinul. ochii ei Ca şi ai tăi. bătrine inimi cuprinse-acum de ger! Prin ripi. Ce splendide apusuri in ceruri colorate. In hău' acesta jalnic ce mulţi s-aud gemînd! Hai. Mireasma ta unică mă-nnobila cu nimb. voi. Iar dulcea-ţi respirare cum ţi-o sorbeam venină! Şi-ţi mingiiam genunchii şi ne făceam fior. eroii s-au prăbuşit curind. al dragostelor ei. De ce să vreau aiurea sublimele ispite Cind tu le ai in trupul şi-n sufletul curat? . înlănţuiţi. Ghiceam In întuneric privirile-ţi de dor. făptura sa deplină O-nfăşură din creştet la picioare Miresmele-i adine ucigătoare. Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite. Ci săbiile-s frînte! şi tinereţea moare. în zăngănit de spade.Cind mina se îmbată de plăcere Pe trupul tău electrizînd lucios. Căminul de blîndeţe. Tu. domestică felină. ce blinda inima! Şi ne-am şoptit atîtea minuni netrecătoare In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. pomul de plăcere! puterea mea de duh! Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrăjite.

incîntător pumnal! Din lustre strălucinde i-aţi focul în priviri! $i vulgului deşîeaptă-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tău îmi place: cădere. sărutări-noian! POSEDATUL E soarele sub noruri. pentru-a multa oară. Spre-a fi al său egal Tu. MIRESME O. oare. o! şi luminoasă. deci. scumpul meu Belzebut. Fii noapte fără stele. Din cind in cind. întunecată. înălţare. Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus. ob. dormi. Luna vieţii mele. O recunosc in pasu-i triumfal Ştiu bine. fii al luminii zor. te înfioară. din teacă. să-şi fixeze arta. oh. Cu aeru-i uşor oriental. este Ea. O zînă-aievea pare că-mi apare. cea-mai-frumoasă. sărutări-noian. Ca soarele ce-şi spală tristeţea In ocean Şi-ntinerit iar urcă-n tăriile albastre? — Parfume. II. Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă. Ca astrul din eclipsă ieşind. Fumează. Mai răsări-veţi. pe ceţuri. fii tristă şi. Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară. te-ador!» I In văgăuna tristă şi adincă In care chiar Destinul m-a închis. adincurilor noastre.Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite! Parfume. jurăminte. Si unde rază nu pătrunde-n vis. Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta Şi inima-n frigare mi-o gătesc. Ţişneşte. cititor! ai respirat vreodată Cu lăcomia celui poftitor Tămiia ascunzind un sfint fior Sau moscul din pernita-n scrin uitată? Ce farmec lin şi lung legănător Ne e trecutul clipă ce îmbată. Aşa te vreau! Dar astăzi. în umbră te-nfăşoară. jurăminte. abia strălucitoare. cu-adincul tău vital. Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal. Întreaga mea fiinţă-i spre tine cu-ncordare Sistrigă iar: «O. Precum sorbind mireasma alintată Din trupul Doamnei — neuitat amor! Din părul ei sorbind c-un val cea noapte — Jertfelnic de alcov ce te îmbie — .

La fel: podoabe. Şi din lumina ce ne-a-nvăluit Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai are? Un palid chip ce-n sine-a asfinţit. Din ochii ce-au ştiut ca să mă poarte. Să-ţi fie amintirea precum a' mele cînturi. Corabie purtată de generoase vinturi. să se-mpreune tn tainice inele cu blîndele-i avânturi. Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea. Gol. Pe care Timpul. Iar din veşminte. — Ah! ucigaş al Vieţii şi al Artei. atunci fremătătoare. tu.. Din sufletu-mi n-ai să mi-o ştergi pe Ea. PORTRETUL Se mistuie-n Durere şi în Moarte Văpaia care-atit ne-a mistuit.) Păstrează-aceste versuri. ca o veşnicie. ştie Că toate dimprejur o indrăgesc.Miresmi păreau că se rotesc In şoapte. Din gura ta ce gura mi-a vrăjit.-abia şoptită in obosite strune Şi-n cititoru-acela. IV. Chiar şi atunci cind meşteru-i vestit. O-mprejmuie cu toată-a lor măsură. . ce eşti blestemată de din adincuri pînă-n Tăriile celeste. simţeam. trupul îşi afundă-n bucurie Şi e o-nvăluire mătăsoasă Iar ea stă-n murmur proaspăt şi regesc De tinără maimuţă graţioasă. veşnicia mea! (PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI. cum răzbate. Din alintări. calină şi-ndrăzneaţă. Parfum.. O. III. desfătarea. O. Adăugind la frumuseţea pură Un aer blînd şi tainic inedit. şi-acum. iar dacă al meu nume. pe pura-i tinereţe Îmbibate. fast desăvîrşit. Mereu. intrînd.. doar eu ţi-aud puterea. Dindu-i acel ceva de împlinit Şi astfel o desprinde de natură. — Tu. şi-n viitor stăpin. Uşoară. din blănuri. Atunci. precum o umbră alunecînd stăpină. CADRA Cum rama completează o pictură. îl spulberă cu-aripile-i deşarte. furios bătrin.. Ajunge-va cu bine acele noi păminturi Pe oameni fericindu-i c-un vis din altă lume.

nu lasă. mereu la ea acasă.Privirea-ţi să destrame a proştilor tărie. Mai bine bietu-mi suflet să creadă-ntr-o minciună. Ce adevăr cumplit! E o durere simplă.. ce ne ţine în plasa-i de mister. cel mai mult ce-ţi place?» O. Ca Noaptea e alintător. Ce are mai seducător: Ca Aurora mă-nnoieşte. O. CE-I VEI SPUNE IARĂŞI. taci. tu chip de-nţelepţie! SEMPER EADEM Mi-ai zis: «De unde-ţi vine ciudata Întristare. Şi ochii tăi mă-mbete: un vis ce-n ochi-mi sună. vocea sa e ca o roză. Ce vraja dulce-i întregesc.) Tu. retrasă. apoi să pier! ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢE In camera de sus. Tu. Din ce-i întreg. Dis-dimineaţă se ivi Satana. tot ce face. neştiutoareo! Suris ca dimineaţa. Sub genele-ţi de umbră s-adorm. ni se pare C-a exista-i zadarnic. Tu. înger cu ochi negri. preascumpe şi preabune. Iar armonia-i prea aleasă. Răspunde. E vocea ta minune cînd ştie a tăcea! Da. Din tot ce roz şi negru are Şi mindru o împodobesc. biet suflet solitar. deseară ce-i vei spune Acelei preafrumoase. Plăcută tuturora ca bucuria ta: Ci taci iscoditoareo. cind chipu-i mă uimeşte. Suflarea-i: muzicile-n zbor! (TU.. Ce trupul tainic i-a sculptat. Tu. şi i-ai răspuns: «Minune-i totul. Urcind asemeni mării pe ţărmul dezvelit?» — Cînd inima-şi termină culesul. inimă plîngîndă. de toţi visat. spre-a fi mereu frumoasă. Ce din privirea-i sfîntă iţi toarnă-n cuget har? . S-aleg ceva in stare nu-s. In felul său mă ispiti: «Din lucrurile-ncintătoare. şi cu voce joasă. Nu ştiu. suflet fără pată! Mai mult decit Viaţa E Moartea. suflete. A neglija ceva. mistică metamorfoză A simţurilor mele-n zbor! Da. ce-i vei spune iarăşi.

lumina-mi supune-se voios. Pe care. de multele păcate. Ochi minunaţi. ştii tu ce e amarul? înger al frumuseţii. In nopţi pustii. In riduri adincită şi-n zbuciumul hidos De-a mai privi in ochii ce ne-au băut frumos. ce-ndemni spre fericire. Călăuzindu-mi paşii spre zarea de Frumos. şi paşii tirşindu-şi-i plîngînd. precum ei dragi slugile-aşteptate. Şi soarelui de-afară nemaigustînd paharul? înger al sănătăţii. trecutul In inime pătrunde cu pas tăcut de gheaţă? înger al bucuriei. cu îngerii de-o fire-i.-n larma străzii. stăpîn pe-a tainei ceaţa. Şi-n suflet imi pătrundeţi cu blinda adorare. Sau ziua. Cînd ochii-i ne-nveşmintă in limpezimi de zări. voi. Şi simţurile noastre-şi arată nebunia? înger al bunătăţii. ştii tu ce-i bătrineţea. Ca flacăra pluteşte. Fantoma ei în noapte ori in singurătate.— Vom pune-orgoliul nostru să-i legene cîntări. Firea inviind. cunoşti ce e minia? înger al sănătăţii. cînd pulsul vieţii bate. sunt Madonă!» FĂCLIE VIE Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumină vie. Cunoşti tu. înăbuşind dureri Şi-adeseori cuvintă: «Puterea mea ordonă: Iubiţi-mă. Sunt robul lor. cunoşti ce e minia. sunt Muză. Dezgust ascuns credinţa. Voi aştri. La dulcea ei asprime s-aducem preamărire. ştii tu ce-i bătrineţea? Tu. poate. spaima. Luminii lor.— un Înger i-a fermecat savant. Făptura-i miresmată. de groază. stăpîn pe-a tainei ceaţă? înger al bunătăţii. ştii tu ce e amarul. David. cînd. a căror taină n-o stinge vreun soare! REVERSIBILITATE Înger al bucuriei. Precum făclii de ceară in plină zi pălind Ci fără a se stinge divina lor clipire. revenind. şi pumnii strinşi in umbră Cind iarăşi răzbunarea îşi bate toba sumbră. . Si lacrima amară. oare. Frumosul să-1 adunaţi averi! Sunt îngerul de pază. ruşinea sau uritul. Scăpindu-mă de pofte. Sunt fraţii mei purtindu-şi cereasca lor solie Şi risipind in ochi-mi trăiri de diamant. Şi-n agonie. In searbede ospicii bolnavii delirind Ca exilaţi. voi ardeţi cu mistică lucire. şi-n preajmă tinereţea? înger al frumuseţii. iţi implora putere. Înger al luminii. Dar ele cintă Moartea.

noaptea. cea asemeni viorilor sihastre. solemnă şi bogată Plutea peste un adormit Paris. Stringîndu-se in pripă la coşul de Uitare Apoi. doar. ce-ndemni spre fericire! CONFESIUNE O dată. medalie curată. Minunii se iveşte ticăloşitul gînd . De care-ai lui se leapădă-n regret. De-acea tăcere suspinînd frumos Şi de mărturisirea-ţi cumplită ce m-adună Şi inima mi-o stringe dureros. Tirziu de dor. inger al luminii. cu pas şovăitor. ZORI DE SPIRIT Cind iarăşi desfrinatul la geam simţeşte zorii Şi-n suflet Idealul e-un mugure arzind. din ceruri. Din tine. O lună plină lumina de vis. pe lingă case şi pe sub porţi bătrine. Ivindu-se in daru-acela pal. De braţu-mi sprijinită. Furiş. Ca-ntr-un cavou un ruşinos secret. abia. Scăpă. Cu sunetul din licăriri de val. Ci eu Iţi cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire. plăcută şi nobilă femeie. Şi-apoi. Se-ascunde egoismul omului. Biet înger! vocea-ţi blinda ce ţipător sunase: «Nimic ia lumea asta sigur nu-i Şi că întotdeauna. O notă plingătoare. Şi îl ascund de lume mereu. pustie şi bizară. Că inimii a-i crede e o prostie mare. şi-mi erai alături precum din cer o zee Şi sufletu-mi nici azi nu te-a uitat). Că toate pier: amoruri. mi-amintesc adesea de farmecul de lună. sub fardurile-i groase. Cind deodată-n miezul intimităţii noastre.Din trupul tău de vreme să-i dai acea avere. Plăplnd copil şi mirşav. stăpine. ce-şi schingiuie menirea. ne-am plimbat (Ah. Din tine. Şi apă largă. Pisici se strecurau abia zărit. frumuseţi. ştiindu-i firea. c-a fi frumoasă e-o aspră meserie Şi nu aşa un meşteşug banal Precum al dansatoarei ce moare şi învie într-un surîs ştiut şi maşinal. bucuroasă de dor ca o fanfară In dimineaţa strălucind uşor. Cu-auzul tot la pîndă ne urmăreau. Tu. spre-a se topi-n eternităţi!» Da. Ca nişte umbre ce ne-au îndrăgit.

Fantoma ta e. Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere. Mii ginduri crisalide. Căci deschizînd sipetul din Orient venit Si care-n balamale scinceşte răguşit. Pe strunele viorii o inimă suspină. uşor. zeiţă cu chip neaşteptat. stind in moarte. Reînviind culoarea şi aurul de soare. într-un scrin. da. O. abia cădelniţind. Reimbătindu-ţi ochii. De-un suflet ce. Asemenea lui Lazăr. Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte. Amirosind a vreme din mucegaiul fin. abia cădelniţind. Da. mereu să vii. in taina mea arzind! STICLUŢA Există. Ca Moartea. Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd Cînd soarele se-neacă in plasma-i asasină. reameţindu-ţi clipa. un chip de ceară Mişcindu-se-a trezire.Şi-n bruta somnolentă un inger sparge norii. tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa. din nou. mereu de sărbătoare Şi arde ca un astru şi-n sufletu-mi s-aşează! ARMONIE DE SEARĂ La ora de-nserare. azur neîntinat. prin casa cea veche. Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme. păleşte-n soare a luminării rază. Tot astfel tu. parcă. Spirituale ceruri. Pe strunele viorii o inimă suspină Ca valsul melancolic în vîrtejire lină! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd. de aur. Parfum suav şi sunet In preajmă revărsind. insă. Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie şi geme. pe frageda tulpină. Abia fremătătoare se mişcă şi. Ca valsul melancolic in vîrtejire lină! Flori Îşi topesc fiinţa. Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii. Ori căutind. spre viaţă se încearcă. parfume care pătrund adinc Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng. da. Flori îşi topesc fiinţa. Cind soarele se-neacă in plasma-i asasină. Iţi dănţui frumuseţea etern încintătoare Iar ochii mei te-aşteaptă s-apari. rupindu-şi giulgiul greu: . Un chivot eşti. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd Trecutului aşează vestigii de lumină. dormind in taina lor. duhnind. genune seculară.

Iar visurile-mi bine-te-cuvîntă Că-n apele-ţi amare le-aduni şi le dezmierzi. Pe el topindu-şi setea a razelor văpaie. a răului. Iar ochii-n taină-adîncă (albaştri. duhoarea mea adîncă. In hohote işi ride de spiritul ce zace. lntr-un dulap sinistru zvîrlit. fără de ştire. speluncilor imunde Podoabă să le dea miraculos.O rincedă iubire pindindu-te mereu. cu aer dezolat. Ca o sticluţă veche. cu dop cleios. crăpat. Da. Mărturisire-a forţei. duioşi ori cruzi de dor: Ascunsă nepăsare a cerului sub nor. Şi îndemnind-o fără remuşcare Către hotarul morţii cu imnele-i plelungi! CER TULBURE Ca într-un văl de ceaţă privirile iţi pierzi. prăfuită. Să-nalţe nevăzute portaluri fastuos Din a paharului luciri fecunde. Cind carnea. Ca iazurile-n freamăt In care chipu-mi pierzi. şi eu. Şi strălucind lumina: un munte după ploaie. Cîndva. El adinceşte timpul plăcerilor storcind Acea întunecată potolire Ce-ncearcă peste poate biet sufletul plăpind. răscolită de-un rău care o coace. Ca soarele ce-apune sub cerul neguros. Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar! OTRAVA E vinul cel ce poate. şi încă Otravă îngerească in străveziu amar. atunci cind arde gerul. Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta Cu tainice chemări din ochi-ţi verzi. Şi opiul măreşte tot ce-i nemărginire: De neoprit al spaţiilor gînd. Plăceri mult mai tăioase ca gheaţa şi ca fierul? . Femeie a pierzării! seducătoare vreme! Iţi voi slăvi vreodată chiar viscolul ce geme? Şi voi putea eu stoarce. Şi nu cunosc esenţă mai purificatoare Ca apa sfîntă-a gurii tale atunci Cind inima mi-o-mbată tăcutele porunci. pierdut din amintire. Eu iţi voi fi sicriul. Eşti ca acele zile în piele albe prinse Cind singele-şi agită izvoarele încinse. uneori te-asemeni acelor zări frumoase Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase. gri sau verzi?) Pe rînd plini de visare. asemeni. Murdară.

E vocea-i ca-ntr-o taină-zee. Durerea mi-o adoarme-apoi Cu dulcile-i extaze fine. Mă dor pupilele ei pale Ce ard ca splendide opale. E-al casei mele geniu bun. stranie felină. Da. amiaza mea fierbinte. frumoasă. Pisică. Pisica gîndului. sunt in toate uluit. minune 'naltă. Ca versu-ascunselor algebre Cu alcoolu-i. Ci. glasu-oricum ar fi. clnd rotund e. FRUMOASĂ I Prin creier mi se plimbă lin. Aşa subtilă şi femeie! II Din blana-i moale. Venind din zarea ingerină.PISICA GINDULUI. Durerile să mi le-nmoaie. Atlt de tandră-i vocea sa. Să-ţi zugrăvesc fiinţa în cuvinte: Tu. vocea asta îmi pătrunde Mereu adincele tenebre. Nu-i trebuie cuvinte pline Spre-a-mi spune frazele puhoi. De parcă-ar fi la ea acasă. Da. o zină. . dimineaţă pură. Şi miaună ca-ntr-un suspin. FRUMOASA NAVA Aş vrea. iveşte Profunde bogăţii şi creşte Dintr-un mister de undeva. poate. Ca glasu-i In regal efect. Privindu-mă la nesfirşit. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. poate? Ca de-un magnet mereu atras Mă uit la ea ca spre-o iubire Şi-n mine-apoi cu-amănunţirc Spre-a şti ce-am fost şi ce-am rămas. Regină e şi-i mă supun: E. Şi nu-i arcuş să mi se-ndoaie Pe suflet şi vibrind perfect.-un zeu. Iese-un parfum insinuant (Ea m-a privit ca pe-un amant!) Ci n-am s-o mai mingii altdată. brun-roşcată. Mă judecă şi mă socoate.

. cu daruri îndemnînd Spre uşile rotunde-n strălucire. Să-ţi zugrăvesc fiinţa in cuvinte: Tu. Iar braţele-ţi asemeni acelor boa-şerpi. Fiindcă sinii mîndri mătasea impingînd. Ah. îmi pare Că eşti frumoasa navă inaintind pe mare.In rochia ta largă. scrin cu dulci mistere la care-aş vrea să vin Parfume şi nectaruri să le sorb. Aş vrea. îmi par un scrin ce-aşteaptă. Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveşnici Ţara ce cu tine se-ncunună! Soarele curgînd. ivindu-te. Sufletului farmece iveşte Chiar cind mincinoşi Ochii tăi umbroşi Lacrimile-i strălucesc zeieşte. Uşor visind cu pinzele în vînt Şi leneş legănată. înnebunind in suflet şi-n cintecul meu orb! In rochia ta largă. INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE Sora mea de dor. minune naltă. In unduirea fustei bat pulpele-ţi superbe. departe de pămint. Făcute-s a-1 cuprinde pe iubit. Marmoreenii umeri şi gitul tău sculptat Iţi poartă capul mindru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. Marmoreenii umeri şi gîtul tău sculptat Iţi poartă capul mîndru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. Uşor visînd cu pinzele in vînt Şi leneş legănată. Ce-mi răscolesc dorinţe. Primind. dimineaţă pură. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti. ivindu-te. scuturi sfidătoare cu-mpunsuri de rubin! Tu. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti. Cer desnegurînd. îmi pare Că eşti frumoasa navă înaintînd pe mare. Vis îmbietor. Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi. a poftelor privire. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. departe de pămînt. amiaza mea fierbinte. ca două scuturi. A-l adinei de-a pururi în dorul tău vrăjit. iar singele uni fierbe Ca două vrăjitoare-s ce-au ajuns Să ardă ierburi negre-n vasu-adînc ascuns.

spune. dacă ştii. spune. Acolo. Iată-n port.Acolo. Furnică răbdătoare în drumul său avan! In care băutură de moarte-aducătoare? Frumoasă vrăjitoare. Murindului spre care flăminzii lupi se-ndreaptă. Acolo. frumos. totu-i rînduit. totu-i rînduit. Precum acela care strivit în bătălii Sub vuiet de copite-agonizează. dacă ştii. frumos. Podobi-vor locuinţa noastră. ZĂDĂRNICIE Adinca Remuşcare o poţi închide-n lavre? Ea bîntuie in sufletul amar. totu-i rînduit. Din adine de lume Au venit anume A-ţi plini şi ultima dorinţă. la rînd. Inimii. De ani poleite. Şi se rotesc deasupra-i corbi tehui. hai. hai. Rozind în noi perpetuu. icoane Fast oriental lucind agale. frumos. va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale. Stinge-ni-se larme Firea lin adoarme In lumina ce surîde caldă. Rarisime flori Miresmind culori. ca viermii în cadavre Sau ca omida-n falnicul stejar! Adinca Remuşcare n-o poţi inchide-n lavre? In care băutură de tihnă-aducătoare Vom îneca acest cumplit duşman? Precum o curtezană flămîndă-i de odoare. Soarele asfinţind Zări Învăluind Hiacint şi aur totul scaldă. Mobile sclipite. E linişte şi lux voluptuos. Soldatului zdrobit ce singerînd aşteaptă: . Ambră-n adierea ei sihastră. Aurind. Hoinărind in dulce năzuinţă. plafoane Şi oglinzi. Frumoasă vrăjitoare. E linişte şi lux voluptuos. Acestui suflet împietrit de groază. E linişte şi lux voluptuos. Navele visind.

scuipă. Mi-e sufletul ca templul prea-pingărit de gloate: Se-mbată... O. Supravibrind c-orchestra-i prea sonoră. In mine însă plînge tristeţea-n flux pustiu. a murit! Şi fără blinda lună ce-or face visătorii. roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie! — Adesea. aici e-un loc prădat De ghearele şi dinţii femeilor fatale. roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie In sufletul ce-i jalnic monument. In care minunea n-o să vină. şi piatra temeliei De neoprit. Cu zorii de-ndrăznealâ poţi tu să vindeci boala Cind stele nu-s iar fulgerele zac? Poţi lumina deodată un cer Închis ca smoala? Speranţa ce lucise in geam la Hanul Zării Pe totdeauna-i stinsă.. Eu am văzut o zlnă pe cerul infernal Din flăcări inălţlnd o Auroră Adesea. sub un decor banal. Poţi lumina deodată un cer inchis ca smoala Şi mocirloase neguri care tac.. dau foc şi se ucid!.. mindră vrăjitoare. Cei care din iertare n-au gustat? Cunoşti tu Remuşcarea ce-n inima fiinţii Săgeata-i de otravă-a aruncat? Prea-mindră vrăjitoare. spre care flăminzii lupi se-ndreaptă. ţipă. mi-au mîncat. biciu-ţi in sîngele-mi placid Izbească cu văpaia-i atotmistuitoare Spre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare! CÎNTEC DE TOAMNA . minunato. — Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale. iubeşti tu oslndiţii? Da. CONVORBIRE INTIMA Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă. — Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!. Într-un teatru.. Frumuseţe. se năruie latent! Da. Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţă A mitului tăcerii cu gustul vineţiu.. iubeşti tu oslndiţii. Ci inima-mi. ca bestii feroce.. Murindului. sub un decor banal O zlnă cu făptura-i In aur de lumină Pe marele Satan pulverizlnd. Zadarnic. Ce inima. E-un teatru şi zadarnic aşteptind. Asemenea termitei. într-un teatru. O zlnă cu făptura-i In aur de lumină!.Avea-va cruce pe mormîntul lui. Ce adăpost mai poate fi găsit? Satan a stins lumina din geam la Hanul Zării! O.

Şi-i o plecare-adîncă spre zarea nimănui. departe De-a' lumii veselie şi de priviri deşarte Voi măiestri o boltă de-azur şi aur: smalţ. cu jale. silnicii. astăzi e toamnă peste ape. îmi pare că pe-aproape S-ar ţintui în grabă o raclă.Ne afundam in toamnă. câzind butucii. bulgăr roşu. In hăul cel mai negru al inimii. dar azi amar mi-e glndul. minune. Adio. Ascult şi mă-nfioară. mindră frumuseţe. Cu cele ale tale tu nu mă mai ajungi Cum soarele pe mare. Un eşafod se-nalţă. ci-n Lacrimile-mi vii! Şi rochia. şi groază. . Ca soarele-n infernul polar şi pe vede De gheaţă. in mine aspru zel Şi cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de oţel. strălucire pe-a verii scurtă cale! Şi cad arar. Din versuri împletite in cel mai pur metal Şi dornic podobite in rime de cristal. şi mustrare. Avind drept căptuşeală chiar Îndoiala. uluită. poate. In care. Tu. minune. Se leagănă în vîrfuri. inima mea va fi. Ritmat de şocu-acesta. Ah. Iar farmecele-ţi toate ascunse-atunci vor fi. Dar nu ţesută-n perle. Din plopi uscate ramuri pe caldarim. de care sunt flâmîndul. Şi-n cruda-mi Gelozie. pe genunchi-ţi lasă iar fruntea-mi de învins Şi. in sclipătul de gind. in recile-i tenebre. se-aude. Să gust din duhul toamnei. se odihnesc in văi Şi trupul ţi-1 sărută. in loc lipsit de stele Iţi voi zidi altarul nemingîierii mele. şi grea. Şi soră şi amantă la tainele-ti mă cheamă Cind vremea intră-n sînge şi clipele mă vor Rămii aşa! Mormintul nerăbdător m-aşteaptă. Iubesc lumina verde din ochii tăi prelungi. o. Dorinţelor ce-mi urcă şi cîntă coborind. — oare-a cui?! Ieri era vară. spre cer apusă treaptă. cu pocnete funebre. Voi face pentru fruntea-ţi Cunună orbitoare. chiar dacâ-s nerecunoscător. O Mantie barbară iţi voi croi. Şi totuşi. ce duhul mi-a cuprins! UNEI MADONE ex-voto In stil spaniol Madonă şi stăplnă. roz-alb. statuie să te-nalţ. in dulci văpăi. Madonă muritoare. In mine iarna-ntreagă va năvăli: minie Şi ură. mea. iubeşte-mă! fii mamă Chiar dacă-s rău. regretindu-mi vara.

Ca două scoici fidele să le păstreze chipul. sărut. jongleur in izbăvire Drept ţintă voi alege superba ta iubire. Regină-a mea Fecioară. Voi da iubirii mele întreagă barbaria: Din toate cele şapte Păcate capitale. Capul tău e o furtună Peste laine călărind. ne-atingînd nisipul. In Mirt mă voi preface. Călău în remuşcare voi meşteri Pumnale Prea-bine ascuţite. O. nebună pasiune! Preot In devoţiune Spre păgînul său amor. spre cer. să-ţi tai o Treaptă. Şi mă farmeci cu-nserări. . Şi. Şi. o. Ochi imenşi de vrăjitoare. Pe şarpele ce-mi roade rărunchii-n toata clipa.Cu umilinţi voi face Pantofii din atlas Picioarele-ţi divine să-i poarte-n tainic pas. Străluminind cupola şi-azurul ei ceresc Mereu in adorare ştiind să te privesc. spre-a desăvirşire in tine pe Măria. virf pur. te-ador. ca-ntr-o-mbrăţişare. Fiindu-mi virtejirea cea ultimă şi-ntîie. Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ţi plăplndă Cea pururea-n suspine şi pururi singerindă! CÎNTEC DE DUPĂ AMIAZĂ Arcul din sprîncene doare Şi-ţi aduce-un chip ciudat: Ca un înger In păcat. Nimfă caldă. Regină ce mă mîntui şi-mi preţuieşti risipa. mereu neistovit. gură fragă Care şi pe morţi învie! Coapsele îndrăgostite Către sinii dulci se cer. înzăpezit. in Smirnă şi Tămîie Şi veşnic înspre tine.-ntunecoasă. De n-am să pot cu arta ce mi se-adună-n fapta Din Luna ca argintul. Uşurateco. Gindirile-mi aprinse ca Luminări de ceara Vor înflori altaru-ţi. Trupul: candelă duioasă Parfumată-n dezmierdări. Sub tălpile-ţi l-oi pune spre a-1 strivi Întruna Pe-mbăloşatul monstru şi ura lui. Mă voi nălţa: Esenţă. nebuna. Cu puteri ca lenea-ţi vie Nu-s licori să o întreacă: O. Crîngul şi pustiu-n jind Pletelor miresme-adună.

Cu părul o furtună. O. Mi-ai sosit. explozie şi rod In Siberia mea neagră! SISINA Mi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînătoare Şi dind năvală-n crînguri. in vuiet şi ardoare. Ci. Cu fruntea de mînie. blinda. ca pe-o fecioară. lumină de izvod.Perne-n patul de mister Sunt răsfăţuri şi ispite. Zeitate. pentru-a învinge Furia-ti vuind adine. cind e implorată. e toată numai soare Iar inima-i de pară: surîs cu mari averi. Şi mă vindeci şi mi-eşti dragă. inima pustie. in codri austeri. Moi săruturi să mă-mbete: Gura ta ca un magnet e. ca o lună. o. Tu. stea şi zare: . joc ce-mi reînvie. pe-atit mîngiietoare. o. ca rîul Lethe. Dai săruturi care pllng Muşcăturilor din slnge. Cind furtuna de păcate îmi lua drumurile toate. Cu ghirlande te-nconjoară Dorul meu. O văd şi pe TheYoigne de slnge doritoare. Iarăşi. Superbă. cu ochii ei severi. Cei demni şi-adapă ochii din lacrima-i ce doare! LAUDE FRANCISCĂI MELE Strune noi în cînt mi-adie. Apoi. Spre-a mă smulge din amare Naufragii. Sub a paşilor avere. Uneori. Ce greşelile-mi doboară! Ţi-oi sorbi. La fel Sisina! Insă ce dulce luptătoare. Pe dt de ucigaşă. tu. nebună. Bucuria mea se cere Geniul şi-al meu destin. Pe cei desculţi chemindu-i la aspră răzbunare. întrecîndu-şi vitejii cavaleri. Sub pantofii-ţi de satin. Strigările din goarne şi tobe-i dau puteri. Şi mă sfişii. Risul tău cu gheare dulci. Tu. Răzbind cu spada-n mină regeştile tăceri. ochiu-ţi culci Peste mine.

Cuvîntului. mi-ai dat har. Sub palmierii leneşi am cunoscut o dată O nobilă creolă cu chip fermecător. de odaliscă. avlntată In liniştite firii cu somptuos decor. mai departe! Mi-s lacrimile-avere! — Cu inima-ntristată. Nopţii luminînd icoană. sublimă. La gitu-i fin alese bijuterii de dor. alinul legănării! O. Scăldătoare cu lumine. gînduri pline. să zbor zorind fregata! Departe. Sîngelui cel tainic jar! Foamei mele adlncă hrană. vasta mare ce chinurile-alină! Să-alerg cu diligenta. Francisca! UNEI CREOLE In ţara însorită şi veşnic miresmată. Lac vrăjit al netristeţii. aristocrată. Unde aşteaptă arbori cu vlrful arzător. în ţara-mi de splendoare. Subţire şi fierbinte Diană. MOESTA ET ERRABUNDA Agata. Tu. Trup-potir. Vis al meu cu sfinte unde. Duh al florilor spre mine! Pune-mi trupu-n dulci oslnde. Mai robi ca robii negri din ţara ta de gind. Ţi-ar închina poeţii sonete noi de slavă. marea. — De-ai poposi. spune-mi dacă inima ta se-avîntă Departe de oceanul murdar al lumii noastre.Inima-mi ţi-anin pe-alîare! Eşti izvor al tinereţii. Dorind In taina serii făptura ta agavă. Minune. mă pătrunde. vasta mare. cea castă. Agata . Vin divin. Părea o vrăjitoare vislnd. adeseori. Dă-mi tărie. Îmi eşti. ce chipurile-alină! Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântării Şi-a vinturilor orgă ce urlă şi suspină îi dăruie. Aş podobi cu tine castele-aşteptind. marea. Glas de rouă-al dimineţii! Mi-ai ars tot ce-aveam murdar. Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt Precum virginitatea cu tainele-i sihastre? Agata. Cale-a mea fără prihana. Pe malurile Senei şi proaspetei Loare. spune-mi dacă inima ta se-avintă? O. Sare-a plinii pofta-mi iscă.

palidă. — Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate. ce har găseşti in mine?» — Ah. din pocale. taci! în suflet iarăşi candorile-s depline. Stă-n marea depărtare ca India şi China? Ţi-1 aminteşti plîngîndu-1 cu lacrimile toate Şi-I reinvii. gustind vinul. orori şi crime! — Tu. Cu noaptea-n vălurile-i moi La sînu-ţi strecura-mă-voi. Eu vreau prin groază-a te supune! SONET DE TOAMNA Privirea ta mă-ntreabă cu-adincu-i de cristal: «Iubitul meu prea-straniu. pură margaretă. suspinuri şi sărutări florale. rămii doar gînd şi zare! Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline. Tot ce-i frumos departe-i şi-i demn de-namorai Iar inima se-neacă in pura poezie! Tu. Suntem două amurguri in toamna de fior. Cu dragoste ascetă. rămii doar gînd şi zare: Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie. care-mi sperii somnul cu degetele-ţi line. Sărutul meu. să zbor zorind fregata! Tu. Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline. Si-i ştiu tot arsenalul acum Îngrozitor: Sminteli. Nici neagra lui poveste scrisă cu foc. Tu. Aşa cum le avuse străvechiul animai! Din cuget nu-ti descopăr secretul infernal. Să-alerg cu diligenta. Şi. de cine? Urăsc tăişul minţii şi-al patimilor val! Şă ne iubim In taină. Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate? STRIGOIUL Ca îngerul cu ochi hain In patul tău am să revin. Va fi mai singur ca o lună Şi-n alintări de reci eşarpe Te voi cuprinde ca un şarpe! Cind zorii palizi vor apare Voi fi de mult o depărtare Iar tu de chin şi rugăciune. Tu. Cu zbenguieli. plăpîndă şi rece Margaretă! . paradis-mireasmă. seara. paradis-mireasmă. chemindu-1.Se tinguie: departe de crimă şi durere. sub arbori. frumoasă brună. Cum alţii prin iubire-aşteaptă A-ţi stăpini şi gind şi faptă. Cu ochi hain ţinteşte Amor spre-al nostru dor. precum in zori lumina.

PIPA Sunt pipa unui autor. Stau nemişcate pină ce Soseşte melancolic ceasul. Pe şalele bogate au scînteieri vrăjite. Fărîme mici de aur ca un nisip topit In mistice pupile sclipesc abia zărite. Prieteni ai ştiinţei şi-ai rarelor plăceri Ei caută alinul in tainice tenebre. Topeşte-se-n leşinuri cu dorul ei de-apururi.TRISTEŢEA LUNII In seara asta luna visează-n trindăvire. Ci omul. . Ca ei de singuratici şi dornici de căldură.. Cînd. Privirile stingîndu-şi pe-a viselor ispite Ce urcă-n înflorire împodobind azururi. De nu le-ar fi mindria supusă la poveri. In inimă-ascunzind-o de-a Soarelui dorinţă. de bucurii orfană. cînd li se-adună anii. Visînd in nemişcare au nobile-atitudini De sfincşi lung^ tăcerii în vaste soiitudini. Ne-adormit poetul crezînd In suferinţă. Şi stau în adormire visînd la nesfîrşit. Stau bufniţele înşirate Pe crengi ca zeităţi ciudate.. Peste pămlnt îşi pică o lacrimă ce doare. năzuind norocul. tăcută în tainică langoare. tn perini alintoase. Îşi poartă pururi condamnarea De-a fi voit să-şi schimbe locul. Meditînd. A sinilor săi fragezi ivire diafană. MOTANII Foşti amorezi şi oameni cu-adlncă-nvăţătură Iubesc deopotrivă. uneori. ca într-o părăsire. I-ar fi-nhănjat Erebus la carele-i funebre. Cu irizări opale şi gust de veşnicie. A casei lor podoabă de linişte: motanii. C-o mînă mîngîindu-şi. Pe blănuri moi de nouri uşor învălurite. Cu ochii roşii. tn cuibul palmei prinde cea picătură vie. Cei Înţelepţi de-aici invaţă Să nu le placă-n a lor viaţă Nici zgomotul şi nici mişcarea. Cind soarele-şi înclină pasul Si se ivesc tenebrele. BUFNITELE Sub tisele care le-ascund.

pe frunte-ai devastată Purtind o diademă de bilei de altă dată. Şi simt vibrind in mine nebune vijelii Ca nava-n rătăcire. MUZICA Ca pe o mare-adincă in muzică plutesc! Spre-o stea ce mi s-ascunde. Fumeg bogat ca vatra plină Unde se pregăteşte cină Celor Întorşi de pe ogor.-n umbră. Paingii. Să-ngroape trupul tău fălos. — Ci calme oglinzi fiind altdată Cu disperări mă-mbată! MORMtNT In noaptea care va fi sumbră Se va ivi un credincios. Sparg valuri înspumate. negru stol.Privindu-mi afumata mină De cafră sau de abisină Veţi şti că-i mare fumător. De-i chinuit şi gînditor. I le alin şi-i vindec iar Al inimii zbătut hotar. Iar gîndurile-i. GRAVURA FANTASTICA Schelet grotesc şi sumbru. . Sub încetată boltă sau claru-adinc ceresc Doar zborul meu pătrunde. lingă o ruină. Căci vîntul bun. nechemate. pinză işi vor ţese Iar viperele vor pui. Şi vrăjitoare veninoase Şi babe-n zbenguieli hidoase Şi hoţi cu hoţii complotind. Aici. albind ca nişte crini Pe innoptate unde. cînd stelelc-or să-şi lese Pleoapele spre-a aţipi. Vin haitele de lupi urlind. Ca. furtuna amarelor stihii Pe-abisu-n rătăcire Mă leagănă. Deasupra ţestei blestemate Vei auzi cum. Cu pieptul inainte şi cu plăminii plini Ca velele rotunde. îi legăn sufletul domol In plasa-mi învăluitoare Urcînd din gura-mi arzătoare.

a Îndrăgit taverna: Cu cit se-mbată. Şi totuşi băutorii cad pradă somnului. mai degrabă. cit mai adine o groapă. tainic vin.Ne-avînd pe el veşminte: un straniu spectru pal Şi. Căci Diavolul e-acela ce-a găurit abisul Prin care mii de veacuri de trudă şi sudori Se scurg. zorind grozav un cal Ce. Un mort voios şi liber soseşte-acum la voi. Peste mulţime calcă. Le-ar stoarce viaţa. Ura. ca în atîtea ori. viermi. ca şi el. cei corbi rotind pe zare De viu să mă devore la aspra lor agapă. cu zările-ngheţate. Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare Şi care-n ciuda vîrstei rămine tot bărbat. creşte mai mult şi setea lui Reînnoindu-şi chipul ca Hydra de la Lerna. fără bici sau pinteni. iar morţii. tovarăşi sumbri. Şi spaţiul despicîndu-1 se pierd fără-de-trup In goana lor nebună şi de real se rup. Străbate ca un rege tăcutele-i palate Şi cimitirul mare. Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorţi. livide. Şi a-mi dormi uitarea ca un rechin în apă. Şi lacrima lipită In mincinoasa pleoapă. O. Cind clopote. fantomă-i in zbor de-apocalipsă. Mi-ar place. In timp ce Ura-i tristă de soarta ce-o apasă: Ea ne-avind răgazul de-a adormi sub masă. şi psalmi de-nmormîntare. Zadarnic Răzbunarea cu braţelei de fier Neostenit goleşte in hăuri mari. precum beţivul. stind lingă focul ce pîlpiie-n cămin. Cum amintiri sub pleoape încep uşor să cearnă. maeştri-ai putrezirii. Urăsc şi testamente. Bătrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare. înalţă cavalerul o spadă cu dogoare. forfotitor gunoi. ce chinuri mai sunt in răul firii Pentru-acest corp ce-n viaţă-i mai mort decît cei morţi?! BUTOIUL URII Ura-i precum butoiul umplut de Danaide. zdrobind-o in picioare. Căci ea. In lutul cu melci umezi şi alte tîritoare Aş vrea să-mi sap. Ci spuneţi-mi. eu însumi. In care zac sub raze cu-abia lucire ternă Popoarele din vremea antică şi modernă. . Cu nara spumegindă şi cu vederea lipsă. Vechi filozofi ai vieţii. ca valuri de ceaţă. CLOPOTUL DOGIT Amar şi totuşi dulce e-n serile de iarnă S-asculţi. Găleţile cu lacrimi a' celor care pier. dacă ar fi sa-şi vadă visul.

Si bucle lungi şi grele visind printre chitanţe) N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu: Imensă piramidă-i. rod al tristei. ce plictis teribil aceste zile şchioape Cînd. în jur. ca valuri. sub ninsori. şi poliţi. Soptindu-şi rugăciunea doar soarelui-apune. un suflet rătăceşte Ca un strigoi pe streaşini m aiurit colind. in mine zac rozele uscate. Ah. Un vălmăşag de lucruri ca vremea: demodate. ce lumea vor s-o-ngroape. blestemat de lună.. Prin vlnt s-aude clopot. Cind imnuri mai încearcă in aerul de gheaţă Al nopţilor. Si adormind in ceaţa unei adinei Sahare. E-n spasmele pieirii sub zările duşmane. . Ca geamătul agonic al unui biet rănit. Motanul meu cătîndu-şi culcuş se tot foieşte In Mana scămoşată pe trupul său slăbindBătrin poet odată. inglnă pendula răguşită. şi-n soba aţipită Un aot murind. mormane. Lăsate moştenire de-o biată bătrinică. totalei nepăsări. — Sunt precum cimitirul trist. SPLEEN (I) Februarie-ndirjitul o lume îngrozeşte. adine mausoleu Cu morţi fără de număr ca-n gropniţa comună. şi bilanţe. Valetul cel de tobă şi dama cea de pică Îşi povestesc sinistru apusele amoruri SPLEEN (II) Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte! Un scrin cu-adînci sertare (păstrind acele sfinte Scrisori din tinereţe. să roadă din morţii mei iubiţi. cu morţi.. vuind in negre cimitire monninturi potopeşte Şi-n mahalăli stă moartea ca gheaţa peste grind. ci glasu-i se stinge-năbuşit. sufletul dogit mi-e şi desgustat de viaţă. In care viermi în hoarde se tiriie-ameţifi Ca remuşcări. Un Sfinx bătrin ca timpul: uitare In uitare. Care-ntr-un lac de singe. Vechi budoar. Din urna-i plină varsă puhoaie reci. — De-acum eşti piatră rece. ne-mai-simţind fioruri. Cînd palide tablouri semnate de Boucher Sorb din sticluţe goale parfumul ce nu e.El strigătu-şi lansează precum o rugă mare: Bătrîn soldat în veghe sub cortul său brumat! Ah. E-asemeni veşniciei mereu fără-ndurări. Pierdut pe-o hartă veche. &i-n cărţi de joc soioase. Untul. sălbatic intre dune. materia mea vie Incercuită-n spaime. nefastă armonie.

cu-averi neputincioase. şi-n inimi blestemate. Cind ploaia îşi abate imensele-i şiroaie Asemeni unor gratii de pază la-nchisori. Ne dăruie-o zi sumbră şi azi la fel ca ieri. Cum te urăsc. Iar Spaima îşi împllntă — despotică-arătare — In ţeasta mea învinsă drapelul ei cernit. încercuire joasă. Cind tot pămintul este o umedă-nchisoare. ca un capac apasă. OBSESIE Mă îngroziţi. SPLEEN (IV) Cînd cerul greu. Ca sufletele fără de ţară şi tărie Gemind înverşunate. N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă. la Roma. Ţinind in ea Speranţa. Năuc izbind cu capul plafonul putrezit. voi. Mormînt ii pare patul cu flori in podobire. ci fără de folos. biet liliac spăimit Lovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare. Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi.SPLEEN (III) Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase. codri. Deodată. In care urlă orga. Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace. pe lume. gemînd in sfişieri Şi inchizindu-şi zarea. Chilii de veşnic doliu in gemete de jale. Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos: In venele-i doar Lethe se scurge-ncet. celebre. Nu ştiu ce trasparente veşminte să-şi croiască. Bufonul său de suflet şi povestind gîngav Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav. sar cîopote-n furie Spre cer lansînd un urlet prelung şi fioros. Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească. păianjeni mişcîndu-se-n convoaie In creieri prind a ţese reţele de fiori. vîscos. — Procesiuni funebre şi fără de fanfare îmi trec încet prin sînge: Speranţa mi-a pierit. atunci. mii Ia număr. Mare! tumultul tău. Şi cînd mişei. Şi care bătrîneţii ar alunga fantoma. In preajmă-avînd doar ciini-i şi alte dobitoace. voind a-1 şi iubire. Dat pradă neputinţei. In sufletu-mi îl aflu! Şi rîsul de durere . ca nişte catedrale. Iar damele de-onoare. o. amarul. Şi ignorînd mulţimea ce-i piere la picioare. Nici băile de singe. Vă recunosc ecoul în care moartea bate. îmbătrînit de tinăr. Savantul care-adesea chiar aur ii inventă. nici vinătoare.

cel mai trist dîntre-alchimişti. mindră primăvară.Al omului sub vremuri. altădată îndrăgostit de luptă. de-acum te poţi culca. ca-n lavre. ce moare Şi raiul în infern. o scîrbă ne-ntreruptă. Mîrţoagă costelivă avînd copita ruptă. Adio zvon de trîmbiţi şi flaute.-acum. luminii. Un altu-i prinţul cintului! O. Nu mă voi tingui pe cale. inimă. Eu îl aud in tine icnind imensă fiere. Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult Şi care. Natură! Altul. tu. cuget frint şi searbăd! Tu nu mai poţi prăda. Ce dragă mi-ai fi. din tine uitarea doar se-nfruptă. Precum Ovidiu alungat . Precum zăpezi rod trupul pornit a degera. plin de jale. ce doare Şi-n giulgiul norilor. du-mă-n prăpastia abruptă! ALCHIMIA DURERII Lumină. Şi ca destinu-ţi. Speranţa. om neînfrinat. GROAZĂ PLĂCUTA «Din cerul sumbru şi-aplecat. Fără de gust amoru-i. Hermes prea-ascuns. care Cu sfaturile-ţi mă insişti. Descopăr scumpele-mi cadavre Şi pe cereşti întinderi large Clădesc imense sarcofage. ce c-un pinten ardoarea-ţi aduna. avalanşă. ascunsul lui miraj! Dar nopţile-tenebre sunt pînze mari. Te-a părăsit! Nevolnic. Noapte! dar fără mindre stele. suindu-le calvarul. Schimb aurul în fier. Au coborît într-ale tale?» — Spre tot ce-i tulbure-nclinat. din ochii mei s-au smult! GUSTUL NEANTULUI Trist suflet. Ce gînduri. Privesc de sus Pămintul in rotunjimea sa: Pustiul se intinde in vrerea lui coruptă! Oh. Ca Midas iţi înalţ altare. mi-e suptă Plăcerea: nu-s 'tentaţii să-mi frîngă inima! Ah. şi ele. jalea lui! Cînd unu-şi urcă greaua-i cruce. O. Dormi. unul îţi aduce. Eu. unde-i mireasma ta! Şi timpul mă devoră cum viespile o fruptă. Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj! Eu vreau abisul negru.

. un Chip care gindeşte S-a aruncat dintru zenit Şi lacom Styxul 1-a primit — Vrun ochi din cer nu nîi-1 zăreşte — Ce imprudenţă. Fără de ură sau minie. Ca un casap te voi lovi. Mari dricuri visurilor mele. G. îngere. F. palma aşteptind! Şi roata dură. sfişiat De ironia ce-nvenină? Ea ţipă-n viaţa-mi fioros.'trupul frînt. Cer sfîşiat. . Veniţi din Iad. v-aştept cu dor! HEAUTONTIMORUMENOS Lui J. Un sunet sumbru. Şi voi porni în calea grea Plutind pe lacrima fiinţei Corabie fără de teamă. nor de nor. şpaime-n doliu. Otravă neagră-mi pune-n singe Şi sunt oglinda ce răsfringe Al vrăjitoarei chip hidos. Sunt rana sărutînd cuţitul! Obrazul. Dar care nu cunosc surîsul! IREMEDIABILUL Un Gînd.. în dorul tău de urîţenii Să cazi în mrejele gheenii. Şi spaima morţii îl cuprinde Ca un vîrtej fără măsură. — Sunt dintre marii părăsiţi. luciri de negre stele. La rîsul veşnic osindiţi. Ca toba ce la luptă cheamă! In simfonia ce-i divină Nu-s eu un glas dezacordat. Şi inima o să ritmeze Suspinele-ţi în mine treze.Din raiul Romei ancestrale. Mîndria-n tine-mi stă sihastră! Voi. Izvoare ale suferinţei Spre-a adăpa Sahara mea. Călăul sunt şi oslnditul! Vampir ce nu cunoaşte plinsul. ruină-albastră. Să-noţi în apa frîngerii!. Ca Moise ştîncă din pustie! Şi ochii tăi se vor porni. Şi voi.

Tablou perfect! Nu pot să-ndur Cea soartă care nu se schimbă. Corabie-ntre sloiuri prinsă. se va topi precum Pierind intre culise silfida vaporoasă.. secunda Şopteşte: Ia aminte! cu vocea sa de greier: Acum e Altădată. Ca intr-un cleşte de cristal. abur dulce. Oricind ciştigă jocul. Prin care Diavolul se plimbă Brav arhitect. Şi alinarea. A Iadului bătrînă torţă. Spre-abisul muced coborînd In putrede miasme. Plăcerea. Ci vai. aşa e legea lui. limpede-ntilnire. Încă Făcîndu-i noaptea mai adincă. ca minereu: ce stai? Extrage-i strălucirea de aur din risipe! Şi iarăşi: Ia aminte că Timpul nu trişează. fără cusur! Ce tristă. Cu degetul ameninţi spunindu-mi: Ia aminte! Durerile vibrante în inima-ţi. conştiinţă în Păcat! CEASORNICUL Ceasornic! zeu sinistru. Iar clipa te devoră. calma forţă Tu. fierbinte. Cu desfătări deşarte pe scurtul vieţii drum. . ca-ntr-o ţintă 'se vor izbi din zbor. Cind dorul se-oglindeşte-n dor. Şi-ţi suge-adînc viaţa cu trompa sa. Esto memor! Remember! Ucigător de clipe (Gîtlejul meu metalic răsună-n orice grai) Minute-n dansul morţii. Spre monştrii aşteptind băloşi Cu ochii lor de fosfor.Ce varsă neoprita-i ură Cind bezna beznele-şi aprinde: Un biet vrăjit ce-şi poartă vina Şi bîjbiie printre jigănii. steaua din nemărginire. De trei mii şase sute de ori pe ceas. Precum In limpede izvor Vag. cumplit nepăsător.. Minat de şuierul pierzănii. Degrabă. Ironic far şi blestemat. Ei stlnd acolo veninoşi. şi-ţi sfredeleşte-n creier. imunda. gînd Pe scara fără de scăpare. Stă ca-ntr-o închisoare ninsă. inchisă-i e lumina! Un blestemat fără de zare. In drumul ei spre-un vis fatal. te soarbe nemiloasă.

Să văd atelierul cintînd in zarvă mare Şi hornuri. Şi fumul în largi ape urcînd spre firmament. Voi fantaza: departe un orizont alabastru. El. Norocul viu Şi soaţa ta Virtutea — rămasă tot vergină! — Şi-alături lor Căinţa (han ultim in lumină!) Vor zice: «Mori bătrîne mişel. Din inimă ivindu-mi. precum din cer. Si primăveri vedea-voi. Mă-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundată. Să dorm cit mai aproape de cer. ca abur.Vezi. mereu visind. De-acolo. Desfriul se desfată in tainice cotloane. e plăcut. în dulce contemplare. peste tot. din mansardă. Adulmecind in aer o fericită rimă. SOARELE Prin vechile foburguri unde. le piere către cer. şi toamne blinde. Solemnele lor imnuri călătorind pe vînt. Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrimă. Clepsidra se goleşte. Da. fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru. . Părintele acesta. o mulţime — catarge la cetăţi — Sub cerurile-nalte păstrind eternităţi. după obloane. Viforniţa la geamuri s-o vînzoli zadarnic: La masa mea de lucru eu voi rămîne harnic. Îmi voi chema în preajmă o mindră Primăvară. prin ceaţă. Eu. Precum într-o idilă cu bucurii depline. Ce viermilor dă viaţă şi-mbată trandafirii. Şi luna ce revarsă un dor opalescent. înotînd tăcerea cu voluptate rară. Curind va bate ora! iar el. duşman al ofilirii. Şi-alături de clopotniţi s-ascult. Grădini. spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii. Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde. Şi-o caldă atmosferă din glnduri arzătoare. Şi. e prea tîrziu!» IMAGINI PARIZIENE PEISAJ Aş vrea. şi veri. Lovindu-mă de versuri ce le-am visat odată. ca astrologii. Săruturi dulci şi păsări cintind in seri senine. un soare. Cind soarele izbeşte cu suliţe-nmiite Peste oraşul sumbru şi pe cimpii rodite. să vezi cum la fereastră O lampă se aprinde şi-n boltă prima astră. voi trage obloane şi perdele Spre a-nti clădi cu noaptea feerice castele. grijile. noaptea se lărgeşte in paşii-i nesătui. genunea-i tot mai trează.

de-ar fi mai slab legat. poeţi. Spre-al nostru văz plin de păcat Să-ţi dezvelească cei doi sini Ca ochi păgîni. Asemeni unui rege. De braţu-ţi braţu-mi s-ar ruga.In stupi revarsă miere. visindu-te. Mulţi seniori şi mulţi Ronsarzi Ar da tîrcoale pofticioşi . Divine perle-n străluciri. chip nevinovat. Un şnur. dîndu-le mişcare. mulţi barzi. Suav e trupul tău plăpind. Ci el s-ar apăra atent De-un insistent. poet blind. Şi-ncet. UNEI CERŞETOARE ROŞCATE Copilă. Şi-ntrec saboţii tăi cei grei Pantofii ei. Sub rochia-ţi ruptă stau tristeţi Şi frumuseţi. Cu zîmbet rar. Da. pentru mine. spre a te dezbrăca. Ii face iarăşi proaspeţi. chiar cu-atîţi pistrui. Pe pulpa-ţi cu ciorap plesnit. jos. în înserări şi-n dimineţi Ar aştepta la scară. coboară in oraşe. precum poetul. Un fin pumnal şi aurit Să strălucească-ar trebui Noapte şi zi. Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe. In locul zdrenţelor ţi-aş vrea Un lung veşmint de catifea. ca proaspete fecioare. subţiri. Pasu-ţi frumos. Mulţi paji. Ţi s-ar trimite în extaz Făr' de răgaz. in cugete-adevăr. şi-n marile palate. fără de-alai in spate. Dulceaţa lui. Căci tu mai graţios păşeşti Decît regina din poveşti. Pătrunde şi-n spitale. cu păr roşcat. Imens belşug de roade iveşte-a lui poruncă In inima vieţii cea pururea adincă! Iar cind. Sonete de Belleau. Şi are. C-o trenă-n urma ta curgînd Precum un gînd. Şi-n rime proaspete. Inzdrăvenind ologii şi.

Cu aripile-i albe lovea in strada brună. mari clădiri.De ochi umbroşi! Ai şti. de patul tău. Insă. sunt un mizer: Nu ţi-o ofer. Abia-mi aduc aminte: barăcile murdare. insă. Precum. Tirlndu-şi cu durere podoaba sa splendidă Şi deschizindu-şi ciocul spre-un iaz mereu visat. Şi-n mari grămezi gunoaie. mute zări. işi înălţa privirea Spre bolta nepăsării cu-albastre. dară. La micul riu. Se chinuia. Ea. sub fulgerul ce tună?» O văd mereu aievea. Cind Munca se trezise şi curăţind aleea Stirneau măturătorii tot praful Împrejur. Parfume care să te-nroabe. mit straniu şi fatal. tristă Andromaca. Apoi furiş te uiţi şi vrei Chiar o brăţară de trei lei. s-anini Iubiri mai multe decit crini. mereu gîndesc la tine. tu. oglindă in care ai Închis Durerea-ţi majeastoasă şi lacrimile-ţi pline Din care se ivise ceţosul Simotis. Ovidiu. butoaie. Deja cerşeşti ceva mîncare La un biet birt de mina-a patra: Ah. clndva. Căci goliciunea-ţi e făclie: Poezie! LEBĂDA Lui Victor Hugo O.-n grabă mare. bălării. greoaie. lacomă de bine nu-şi află izbăvirea Şi Domnului aduce tăcutele-i mustrări! Parisul se-nndieşte! Ci-n inima mea tristă De neschimbat e totul! Palate. . Cu patimă-amintindu-şi de lacul ei natal: — «De ce nu-mi cazi tu. vezi. pe asprul drum uscat. — Parisul vechi dispare (privesc la el cu milă: Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el). fără de podoabe. Purtîndu-mă In taină prin noul Carrousel. ploaie. Revăd o dimineaţă sub cerul nalt şi pur. Mergi. Aici era altdată menajeria-aceea. Ucise capiteluri. O lebădă scăpată din cuşca sa lichidă. Deşi oricînd la el te-ar lua Un Valois! Acuma. stătute ape-n care Luceau fără de viaţă şi pietre şi hirtii. cruntă-i soarta. Ce mi-a hrănit adesea memoria umilă.

prelung ecou. Unde iţi ies naînte fantome-n plină zi! Pe-ngustele canale. parcă muiată-n fiere.Bătrînele foburguri in ceaţa ametistă Mi-apar ca-nchipuire. Gîndesc şi la negresa de ftizie-ofiiită. şi privind la Luvru. Ne-mai-găsindu-şi chipul pe drumul de regret. cu inima-ncârcată De-un dor fără-de-moartc!. Şi nu era doar girbov. Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale Cu pasul şovăielnic şi tremuraţi genunchi. în gînd iar mi s-arată Cea lebădă regală in mersu-i dureros. Acoperea-mprejurul cu ger şi cu polei. Astfel. galbenă. un bătrin în zdrenţe. De îngîmfatul Pyrus vîndută-n iarmaroc. Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea: Foburgul era-n larma <te roţi. Sublimă Andromaca. se chinuia prin zloată:' . s-asemuind cu ceaţa. văduva lui Hector! lui Helenus soţie! Mormîntul gol plingîndu-1. flori sihastre. Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viaţa Oe n-ar fi fost veninul din ochiul său sticlos. cetate voibnrantă.. Tu. Captivii şi învinşii!. ca-ntr-o pădure ce sufletu-mi cuprinde.. Treceam în zori pe-o stradă ca tristă-nfăţişare Şi casele in ceaţă parcă pluteau uşor Spre cer ca două maluri de rîu în revărsare. Şi. ti văd şi pe cei care chiar sufletu-şi pierdură. Mistere curg puternic şi nu le poţi opri. ca un erou. tu.. Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor. Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi. stingindu-se încet. ci parcă frint de şale: Picioarele şi trunchiul aduse drept în unghi. li văd şi-acum aievea. cea pidă îmi murdărea privirea. Ca Iuda avea barba: o groaznică avere Căzind precum o spada In ascuţişul ei. Cind. fără merinde. fără de noroc. Străvechea amintire răsună: corn prelung! Şi-mi vin în gind luntraşii pe-un ţărm. Ca exilaţii mîndri. Din suflet nu te-am scos. purtată in robie. Zbătîndu-se-n mizerii amarnice. şi-atiţia care plîng! CEI ŞAPTE BĂTRlNI Lui Victor Hugo Cetatea mea de visuri. ca sevele în plantă. sunt numai amintiri! Da. vislnd Cocotieri de aur din Africa-ndrăgită. Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios. Cu uitătură crudă.. Ci-n faţa ei doar ziduri şi ceţuri mari tăcind. Durerea alăptlndu-i ca o lupoaică sură! Şi-orfanii.

Zdrobind morminte. In van voia gîndirea-mi să mă aducă-n fire: Furtuna-n jocu-i sumbru mă azvîrlea in larg. trăindu-mi tulburarea. Aş fi avut puterea. Necruţători Ii-s ochii. . sălta-n neştire Pe-o mare monstruoasă şi neavînd catarg! BATRlNELELE Lui Victor Hugo tn marile oraşe. Fiinţe de-altă dată c-un ce fermecător. Asemenea lui altul! Ochi cruzi şi ninsă barbă. pe-al optulea. Şi treapădă asemeni păpuşilor mişcate. pe sine dintru sine? Ci m-am desprins cu groază de-alaiul infernal. sub gheata lui netoată Total duşman al lumii şi nu un efemer. relicvă. Ivindu-se. care mă prinse-n plasă. Rănit adine în suflet de-absurdul stind în noi. ca zurgălăi ce-i zbate Vrun demon. Acest bătrîn sinistru s-a înmulţit in drum! Nu rîdeţi de-acca spaimă. de-acelaşi iad născut. Iar sufletu-mi. la număr. Şi am fugit acasă. ironic şi fatal. au fost femei odată. sau ce hazard si cum? De şapte ori. Pe unde chiar uritul are-un surîs uşor. LaYs ori Eponina! Azi monştri. Purtind aceleaşi zdrenţe. aveau ceva etern. Aceste chipuri hide. Să-1 văd. secundă de secundă. Şi centenarii gemeni. bieţi strigoi. Ce uneltiri obscure mă sorb in a lor undă Spre a mă umilire. Stringînd la piept. Un săculeţ de mină brodat de cineva. cu paşi simţiţi abia. Stătute gropi cu apă sub stele licărind. Prin vuiet de-omnibuze. sălta. Şi se tirâsc asemeni rănitelor jivini. cu-nduioşate gînduri. împins adesea de toane curioase. şi-am zăvorit intrarea. Bolnav. Mergeau de-acum alături spre-un ţel necunoscut. In chinul lor! au inimi: să le lăsăm să bată! In rochii destrămate sub pleasna recii ploi Se-apleacă biciuite de nemiloase vinturi. Chiar dacă nu vă-ndeamnă un sentiment fratern. Ca un beţiv ce-şi vede ochi patru-n loc de doi. la fel cu ceilalţi. Gîndiţi: cei şapte gemeni. aduşi de soarta oarbă. burghii sfredelitoare. o luntre.Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer. Pindesc. cum vine. să se-amuze! Şi totuşi ce haini. Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare Care privesc la lume uimite şi cu jind. parcă. in starea lor hidoasă De monştri fără nume. Ori dănţuie in scirbă. cuprins de friguri. pe uliţi sinuoase. ca Phoenix.

— N-aţi observat că multe sicrie de bătrine Sunt mici precum acela al unui biet copil? Prea înţeleaptă Moarte în aste racle pune Un simbol ce indică un gust bizar, subtil, Iar cînd zăresc, departe, o şubredă nălucă Trecind prin furnicarul Parisului amar, Mi-nchipui totdeauna că-ncearcă să se ducă Spre-un leagăn de iubire, să înflorească, iar; Şi totuşi, geometria îmi prinde-n sine gîndul Privind la vînzoleala acestor oase vii: De cite ori dulgherul işi va schimba orlndul Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii? — Ah, aceşti ochi sunt puţuri cu lacrime-n izvoare, Nepreţuite vase de fluturi îngheţaţi... Misterioşi sunt ochii tăcerii ce nu moare, Cu cei ursiţi durerii, ce-i alăptează, fraţi! Era-n Frascati.-atuncea, Vestală-ndrăgostită, Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestit Pieri cu regizorul; sau alta prea-iubită La Tivoli, in fastul grădinii, a-nflorit; Sunt Îmbătat de toate ce chiar supus-au clipa, Durerea transformînd-o in miere şi mister, Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa: «Cal năzdrăvan, minune, hai, zboară-ne la cer!» In patria-i fu una de pătimiri ajunsă, Pe alta însuşi soţul durerii o a dat, A treia, ca Madona, de pruncul ei străpunsă: Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat! Le-am urmărit adesea, pe-aceste bătrinele! Şi o revăd pe una la ceasul de amurg: Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele; Pe-o bancă ea, tăcută la clipele ce curg, Şi asculta concertul de goarnă de departe, Cu care-ades soldaţii inundă peste-oraş; In serile acestea parcă uităm de moarte Şi-un eroism ne-naljă, pierindu-1 pe vrăjmaş. Sta mlndră bătrînica şi dreaptă-n ale sale, Trăind cu lăcomie cel cîntec glorios, Iar ochiu-i de acvilă desfăşura o cale De marmur fruntea-i lauri cerea majestuos! Aşa vă duceţi toate, răbdind, fără de pllngeri, Prin marile oraşe cu huiet răscolit, Voi, mame fără pată, voi, curtezane-ori Îngeri, Al căror nume-altdată era de toţi rostit. Voi: gloria Înaltă, voi: graţia gingaşă, Sunteţi de toţi uitate! Arar, cite-un beţiv Vă-ntreabă de iubire c-o vorbă ucigaşă, Sau vrun copil vă strimbă in mersu-i costeliv. Oe viaţă ruşinate, voi scorojite umbre, Vă aplecaţi fricoase pe lingă reci zidiri;

Nu vă salută nimeni, o, voi destine sumbre! Umane crengi uscate în veci sperind iubiri! Dar eu, eu de departe, veghez cu grijă caldă, Privind ades cu teamă cum vă mişcaţi de greu, De parcă v-aş fi tatăl, şi inima-mi se scaldă In taina bucuriei ce mi-o doresc mereu; Văd mugurirea-ntîia a dorurilor voastre, Şi zilele de aur sau negre ce-aţi avut, Şi viciile toate, alese flori sihastre, Virtuţile sublime smerit vi le sărut! Ruini! noi una suntem in cugete şi-n slnge! Şi-n fiecare seară eu vă, salut supus, O, Eve-octogenare! ci miine vă va stinge Ne-nduplecata mină a Celuia-de-Sus! ORBII O, suflete, priveşte-i pe-aceşti nefericiţi! Par nişte manechine absente, fără viaţă, Ca somnambulii, singuri şi pipăind in ceaţă, Văzind cu-auzul, parcă, mereu neistoviţi. Din ochii lor lucirea divină-a dispărut, Şi-acum ţintesc departe şi fără să clipească Numai spre-nalt; şi fruntea de umbră omenească Nu vor să şi-o indine spre răbdătorul lut. Şi merg aşa, prin bezna tăcerilor bogate, Purtîndu-şi împietrirea eternă. O, cetate, Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosper Te-afunzi in lăcomia plăcerii desfrinate; Vezi, ca şi ei, mă tîrii, ci parcă mai mizer, Şi-ntreb: «Ce află orbii cătînd mereu spre cer?» UNEI TRECĂTOARE Nepotolită, strada in jurul meu vuia. înaltă şi subţire, in doliu majestos Trecu atunci femeia, şi-n gest melodios Veşmintul de mătase uşor işi unduia. Ce nobilă statură! iar pasul ca un lied e! Şi ii băui fiinţa ce-o risipea, regină, Din ochii săi, cer vînăt care furtuni înclină: Chemare fascinantă, plăcere ce ucide. Un fulger... apoi noaptea!... — Superbă zeitate Tu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa, Ne-om revedea aievea, sau în eternitate? Te-ai dus şi niciodată îşi flutură aripa! Ah, nu ştiam nici unul ce zare ne-a ales; Te-aş fi iubit, minune! iar tu ai înţeles. ÎN INSERARE Coboarâ-amurgul, iată, prieten cu-asasinul; Ci fără să se-audă, cu pas de lup; seninul,

Ca un alcov deasupra, de patimă se-nnimbâ, Şi omul de nelinişti in fiară se preschimbă. O, seară, blinda seară, atit de mult dorită De miinile acelui ce-avu o zi muncită! Ce dulce-alinare, adevărate-averi Tu, cugetelor dărui: alin peste dureri, Savantului ce-şi simte, de gînduri, fruntea grea, Şi, după trudă, celui ce-şi mişcă trupu-abia. La ora asta, demoni, din rău făcindu-şi fală, Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoală, Izbesc acoperişuri şi-obloane-n strimbul zbor, Născind luciri ciudate şi-un aer duhnitor; Pe uliţi depravarea aprinde felinarul, In fundături şi ganguri deschis e lupanarul, Tăindu-şi peste toate o cale nevăzută, La fel ca şi duşmanul ce pentru el te-ajută; Ea colcăie-n cetate, mocirlă neagră,-adîncă: Un vierme care fură din Om tot ce mănîncă. Ici, colo,-auzi grătare şi plite sfiriind, Şi teatrele ce urlă, orchestre sforăind; La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii, Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii, Şi hoţi de meserie nerăbdători aşteaptă Cea oră potrivită să intre iar in faptă: Să spargă uşi de taină, sertare să golească Şi-apoi cu ţiitoare un timp să beţivească. E-acum şi clipa gravă! o, suflete, mă cheamă Ca urletele-acestea să nu le iau in seamă. E vremea tind bolnavii dureri nu mai suportă, Şi nefiinţa Nopţii le suflă In aortă, Cind soarta se opreşte, topind orice speranţă; De agonii spitalul e plin. — Cu siguranţă Că mulţi acasă, seara, niciclnd n-or să revină lingă ai lor, in pace, să guste calda cină. Da, mulţi căminul dulce nu l-au avut in gînd, Şi n-au trăit in viaţă, şi vor sfirşi curînd! JOCUL In jilţuri ponosite, bătrine curtezane, Cu gene rimelate, cu-n leneş ochi fatal, S-alintă mofturoase, iar la urechi zorzoane Cu clinchete şoptite de piatră şi metal; La masa verde, toate, cu chipuri fără gură, Cu guri fără culoare şi fălci fără de dinţi, Cu degete febrile lipsite de căldură, Cătind in vechi poşete şi-n sini cindva fierbinţi; Şi lustre din tavanul murdar lăsau să cadă, Ca nişte lămpi enorme, lumină tristă-abia, Pe frunţile celebre — poeţi veniţi vreodată Pe-aici să-şi risipească tristeţea ce-i durea —

Iar ţeasta-i. într-o noapte Se etala in visu-mi. Nici soarele. in văz interior. oare. spre seară. Ea are nonşalanţă.— Acesta e tabloul ceţos. Căsuţa noastră albă. ei. cu meşteşug Se leagănă pe-naltul fragilelor vertebre. Dar eu te vreau. vrajă-a nebuniei. Pomona sa de ipsos şi-o Venus învechită într-un boschet ferindu-şi făptura dezgolită. Sabatului plăcerii te-mping în neopriri? (EU N-AM UITAT. văzut-aţi o talie mai zveltă? Ce rochie minune in albul ei bogat Căzîndu-i peste glesne. nu vor cerceta C-ascunzi cu eleganţă umana-ţi armătură. schelete. oraşului vecină. La care bal.) Eu n-am uitat vreodată. mut şi rece. neant în vicleşug! Dar pentru unii fi-vei doar o caricatură: Amanţii beţi de carne.. Negustorind sub ochi-mi. — O. Purtlnd mănuşi. Eu insumi stind in veghea de hrubă fără şoapte. fără de haz rinjind. cu-a ta schimonoseală.. Spre tirfele bătrine. în geamuri sfărămindu-şi neasemuita jerbă: Un ochi mereu la pindă în cerul curios. Să apere. cu nebunia ta! Vii. batistă şi flori: ales buchet. Precum o curtezană cu zîmbetul cochet. momelile-i adinei. de arzătoare glume. in curgerea-i superbă. coronală in flori. invoaltă ca o delta. mereu neabătută. bestială. In coate. Privirile-i făcute-s din goluri şi tenebre. Încearcă. tăcută şi senină. Funebrele-i podoabe. Rizind pantoful-floare pe un picior uscat! Peste osoşii umeri dantelele-s ca spume frecîndu-se-n plăcere ca un pirîu de stinci. DANS MACABRU Lui Ernest Christophe Pe cit se poate. cu ochi pizmuitor Spre hidele fiinţe in patimă nebună. M-am îngrozit că insumi le-nvidiasem clipa Acestor rămăşiţe ce-aleargă spre abis Cu sîngele lor putred şi preferind risipa. ce. Trecuta frumuseţe sau rangu-acum pierind. cu nobila ţinută. Părînd să ne contemple cel prînz misterios Şi răspindind ciudate reflexele-i făclii . mîndră. pe aurul ce sună. A vieţii sărbătoare? Sau poate vechi porniri lmpintenind carcasa-ţi de pofte. ca să tulburi. Durerea-n locul morţii şi iadu-n loc de vis.

Anume. sufletu-mi.-n astă dimineaţă. bătuţi de ginduri. Dormind fără de grijă în căldurosul pat. Vezi. De-aş mai zări-o. O.) Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasă. sfîntă bucurie!— Venită din adîncuri. Decît lumina voastră de palide-ametiste — Afară numai dacă purtind durerea veche Pe-un pat de suferinţă ne-o adormim. De somn. (PREABUNEI SLUJITOARE. cum prieteni buni şi rude Nu schimbă zdreanţă veche a panglicilor ude. palide-anotimpuri.Peste frugala masă şi peste draperii. Cu-aripi de corb se-naljă şi intră în pustie. roşi de negre visări. din patul său etern Oin nou să-mi privegheze cu ochiul ei matern. Cei morţi. Ei cred că noi. joc tîrziu. mai bine ca-n primăvara vie. plin e somnul de miracol! Dintr-un capriciu. Mă ţine-n vraja sa de vis. Cînd se-ndirjeşte toamna prin arbori. Cind aş vedea în lacrimi orbitele-i adinei? CETUM ŞI PLOI Sfirşit de toamnă. De nevăzut de-un ochi deschis. voi! Mi-acoperiţi gindirea in ceaţă străvezie Şi inima mi-o prindeţi In giulgiu de sicrie. şi ei. Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu. blinda. Cum veacul se destramă. de-afară. VIS PARIZIAN Lui Constantin Guys Priveliştea ciudat-măreaţă. Pe care promoroaca de mult s-a fost depus. Sau dacă într-o noapte geroasă şi tirzie Aş da de ea în casă — o. vintul alungă veştezi foi Iar de pe case plinge morişca înspre noi. Schelete îngheţate. regine spre apus. Acestei sfinte inimi ce aş răspunde-atunci. sunt trişti adeseori. peste timpuri. Ei simt cum vin spre-adîncuri zăpezile topite. Şi care-şi doarme somnul total in taina joasă. iarnă şi primăveri cu ploi. Cind focul cîntă-n sobă şi ora inserează. In timp ce. pe scaun cum s-aşează. S-ar cuveni să-i ducem la groapă nişte flori. Fără vrun soţ alături şi nemişcaţi pe scinduri. Nimic nu e mai dulce In inimile triste. de viermi tenaci muncite. pereche. nefiresc . Cind. lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteţi. sărmanii... Ah. uitărilor i-am dat.

Cu maluri verzi-trandafirii. Cu ochii plini de-aşa bogate Minuni. pictor plin de nebunie. Unde gigantice naiade Păreau femei In val de-argint. Priveam tabloul genial: O tainică monotonie De marmuri. Un Babilon in risipire De scări şi-arcade. Călătoreau spre zări sihastre. Nu arbori. . Făceam s-alunece uşor Printr-un tunel numai opale Oceanu. Pe-nalte ziduri de mister. într-ale lumilor vecii. Mari cataracte-apăsătoare. Şi. ape şi metal. Erau comori nemaigindite. Şi nici un soare şi nici stele Nu s-arătau pe-un cer de gind Spre a ilumina acele Minuni prin ele luminînd! Peste tărîmul de himere Plutea (ce lucru nou. Perdele de cristal sever. Largi ape-n unduiri albastre. mîndre colonade La ţărm de lacuri strălucind.Tăiasem din acest spectacol Tot vegetalul pămîntesc. Talazuri magice. clnd vieţii m-am redat. strălucitoare. Şi totul. chiar culoarea neagră. Mizera mea realitate tn inimă mi-a implintat. ameţite De tot ce-n ele ameţeau! Gangi taciturni mişcînd azururi Urcau al cerului neant. -acum ascultător. Zidar de feerii astrale. pentru vedere!) Tăcerea timpului oprit. Nu pentru-auz. Lucios era şi iriza Iar slava-şi incrusta întreagă Lumina ce cristaliza. erau Oglinzi imense. Se suspendau. necuprins. Havuzuri strălucind uimire Cădeau pe aurul Învins. cumplit. Vărsînd averea lor de-a pururi Abiselor de diamant.

Cuţitul grijilor. lin izvor. Ca un oftat ce-1 curmă un val de singe roş E spintecată picla de-un strigăt de cocoş. E frînt de scris poetul. […] De la cazărmi s-aude a goarnei deşteptare Iar dimineaţa suflă cu vintu-n felinare. ies fumuri. Pe albul zilei lampa-i o pată singerie. funebre Se auzeau bătăi de ceas. bătrin ce nu aşteaptă. mă chinui să-ţi şoptesc. Fiindcă ce plăcere să fiu băut cu sete De lucrătorul zilnic în trudă istovit. Ci fi-voi pentru toate din plin răsplătitor. Văzduhul se sărută cu duhuri ce dispar. Se-ntorc destrăbălaţii acasă istoviţi. ca un ochi rănit ce palpită-n agonie. S-alunec pe gltleju-i în desmierdări încete: In trupul său mai bine-i ca-n beciul amorţit. Auzi in sărbătoare cum cîntecul răzbate . Suflă-n cărbuni şi suflă în degetele reci. Adolescenţii-n vise aleargă după iele. Cind. sigilată. Parisul se trezeşte. Clnd trupul de putere şi sufletul de vis Se-ncaieră ca steaua cu zorii-n cer deschis. Din hornuri. Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul frăţesc. Ştiu bine cită muncă. Iar cerul sur vărsa tenebre Peste pămlntul fără glas. o vorba. cuprinşi de pornirile acele. sub ceară. iată. tn timp ce aurora pe cheiurile Senei in roz înveşmîntată se-nchipuie alene. Şi ceaţa ca o mare îneacă edificii Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii Îşi horcăie suflarea din urmă ca pieriţi. Uneltele-şi încearcă şi apoi intră-n faptă. amanta de amor. Femeile de stradă cu vinete pleoape In somn stau împietrite. E ceasu-n care frigul şi aspra sărăcie Durerea la lehuze o fac mai grea să fie. ca împietrite ape. ce rîuri de sudoare S-au dăruit colinei sub soarele-arzător Spre-a mă rodi tulpina ca tainică licoare. Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar. E ora clnd. Iar cele cerşetoare cu sini de viaţă seci. Butelia mă-nchide. SUFLETUL VINULUI Cinta din suflet vinul în seara încetată: «Biet om. ici şi colo.

Precum maşinile de fier! Nicicînd nu voi putea să-i cer Să inţeleagi o iubire . şi cu greu I-am spus: Desparte-te de viaţă! Aice nimeni n-o să-mi placă: Beţivi stupizi ce n-au visat In nopţi bolnave de păcat Din vinul lor un giulgiu să facă! O hidă gloată-n nesimţire.* Cind mă-ntorceam de la adăj>' O. de-amor.. cit ar fi Să-ncapă-n groapa ei. mic atlet al vieţii. La inserat pe-o stradă-obscură: Veni! nebună creatură! Nebuni toţi suntem. Ca-n vara ceea cind in fine De ea m-am fost îndrăgostit. Voi stărui în tine. mi-a murit nevasta! ^j De-acum pot bea pină ce crăj. Şi fiindcă nu-mi era uşor Să n-o mai văd ca mai nainte. Precum un rege. Femeia-ţi va fi mindră şi-avînd in ochi îndemnul. ambrozie cerească. Săminţă aruncată de-Acel Semănător. VINUL ASASINULUI Da.Şi susurînd speranţa in mine s-adunînd? Cu toţi ai tăi la masa cea plină de bucate Mă veţi sorbi cu poftă. voi fi ca untdelemnul Ce oţeleşte muşchii la marii luptători. Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeţi zori Lui. c-a fost După atitea jurăminte Ce nu le poţi călca. mă voi preface-n gînd. de legat! Era frumoasă ca o ceaţă. Ca din iubirea noastră poezia să-şi ivească Cea floare fără umbră urcind spre Creator.-i cald şi bine. Chiar dacă obosită! Eu Prea o iubisem. moară parcă-i era gura. De-o întîlnire m-am rugat.-s fericit. Mă sfişie o Cwte-adîncă! Şi-atita vin mi-ar trebui Spre a o stinge. E cer albastru. şi încă! Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîînă Şi pietre-am prăvălit pe ea Spre a o-nghite bezna grea — Aş vrea s-o uit.

adinei ca un fior. ne reaprinde dorul. Fără de frîu. — Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie. Uşor pe aripi legănaţi De mult dorita-nvîrtejire. Făcindu-ne asemeni cu zeii-nvingători! BEŢIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Splendid văzduhul! iar noi sprinteni. singur sint Şi mort de beat voi fi diseară. eu Mi-oi bate joc de Dumnezeu. cînd pe lacuri dalei scânteieri aşază. sfînt voiaj Spre-adîncul zărilor miraj. Cu scrîştiete de lanţ si oase! — Acum sunt liber. In inimi.Cu negrele-i dorinţi duioase. balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă Şi mîngîie visarea poetului în zori. Şi muzicile care. Ce ne pătrunde-n suflet. Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul. viaţă. Tu. Cu-alaiut ei drăcesc. mindrie. zăbală. Ne avîntăm călări pe vin Spre-un cer feeric şi divin! Iubindu-ne: doi îngeri puri. Suntem ai marii aventuri. de departe. Nepăsător. o lavă. Cu lacrimi-rîu şi cu otravă. De Drac şi Cuminecătură! VINUL SINGURATICULUI Privirea care cheamă a unei curtezane. Care ne-absoarbe. Îmbietoare rază De lună. Decit acestea toate. Să-mi sfarme ţeasta-n plină ură Sau să mă rupă-n două. sora mea. tinereţe. butelie adîncă. o. Mai scumpă-mi eşti. a multa oară Mă voi întinde pe pămînt Şi voi dormi precum un ciine! Ci poaie-un car Împovărat Ori un vagon neaşteptat Vor trece-n vuiet peste mine. în fire Făr' de răgaz mai către astre. Al blîndei Adeline sărut răscolitor. speranţe-i dai. Scăldindu-şi frumuseţea in ape diafane. pinteni. Spre raiul visurilor noastre! FLORILE RÂULUI . In patimă îngemănaţi Zburăm.

In suflet îmi pătrunde. Iar jartiera strinsă. Cu-ntunecata-i coamă de păr şi făr' de şoaptă. cu puncte de aur. Ciorapii roz. decapitat. jerbe lipsite de putere Abia simţit se tînguie şi mor. Abia mă port prin rele care mă-mpart. definitiv destin. cu gindu-i mă-nconjoară. în aerul de seră din calda încăpere Cu-n iz de nemişcat apăsător. Dracul. Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite. Urîtu-i o cîmpie cu-nveninată dungă Iar paşii-s grei de trudă. Cu ochi sfidînd ca mîndra lui făptură. îl sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară. Bijuterii bogate-n adieri. Mi-apare-n chipul unei femei desăvîrşite. S-abandonînd acelei reci frumuseţi. . Şi. stofe şi horbote-nspumate La mobile tronînd in clar-obscur. un dor secret ce doare. O zare diamantică-n calvar. C-o uitătură pală spre un hotar noptatic. acum deschisă poartă. Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută. Pe masă tace capul! un trandafir sălbatic Din trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii. Ca năluciri. Zace-un cadavru sumbru. Tulburător. pe perne. Veşmintele-mi sunt zdrenţe in singerarea rănii. Printre statui. ciudata ei măsură. Singurătatea asta. privirile mă dor. şi zace într-un fatal. ce-n umbră stau palide şi-aşteaptă Să intre in privire şi-n tăceri. tablouri şi rochii parfumate în falduri dulci tăcerii dimprejur. mă vor Sub arma nemiloasă a veşnicei pierzănii! O MARTIRA Desenul unui pictor necunoscut Printre sticluţe. din ochii tulburii. cu nepăsare.-n vaze. o amintire par. Pluteşte imprejuru-mi ca boarea nevăzută.PIERZANIA Fără de preget. Vărsînd un abundent şi viu şuvoi Gilgiietor de singe ce-n pînze se aşterne Cum apa într-o pajişte de soi. Şi un portret înalt pătruns de vis. De-a Domnului privire departe mă alungă. Pe pat. gol. trupul îşi desface Nestingherit misterele deplin. Şi unde. cunoscînd adinca-mi iubire pentru Artă. pe picioare Perfect întinşi.

Alunecînd mereu. Chemindu-te. cap cumplit. Dorindu-se cu pulpe şi miini prea-omeneşte. Şi-n nopţile pădurii işi liniştesc fiinţa . de ritul lor încinse. Iar altele. îşi aţintesc privirea spre zările de mări. Simţirea-i in plictisul otrăvit. Mărturisindu-şi taine. De vinovate jocuri şi de petreceri stranii: Săruturi in voluptuos păcat. precum călugăriţe. In scorburile mute. spre tine-ngenunchează Şi pin' la moartea-i va îngenunchea. Păstrează-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins. Şi totuşi. Şi coapsa mult subţire. Tu. hai. Se vede frăgezimea-i! — Dar sufletul de jale. privind forma firavă şi plăcută A umărului în conturul frint. hoit impudic! tu. in felul ei. Poţi odihni in pace. o turmă ce gindeşte. nebunia. Ori merg in licărirea răşinilor aprinse.-ascunzîndu-şi sub glugă pocăinţa. Cu dulce lîncezeală şi-amare-nfrigurări. Îşi amintesc pruncia iubirilor ivite. bizară. FEMEI OSlNDITE Lungite pe nisipuri. Sau trec. fără-ndoială. la murmur de izvor. gînd în stea. Dorinţa-i arzătoare cum a vrut? Răspunde. Te-a ridicat de-odată spre a-şi lipi nebune Buzele lui de buzele-ţi tăcînd? — Departe-acum de lumea. care. Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzanii Dansînd între perdele la-nserat. de neoprit? Bărbatul crud pe care ascunsa ta iubire Sâ-1 sature in viaţă n-a putut Şi-a împlinit pe trupul inert. cum ai trăit. Fugar iţi umblă soţul.De-o dragoste vorbesc şi de-un abis. spune. De-orice judecător prea curios. ieşit din fire. şi talia-absolută Ca o reptilă-n clipa de avînt. Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiesc Şi unde sfint Antoniu văzu acele-arşiţe De sini superbi. In ascultare. De pletele-ţi te-a prins şi. Şi el. Bachus. mereu Îndrăgostite. etern le-o incununi. o. Căzut-au pradă haitei de pofte infernale. tremurînd. tentaţii ce doruri înfloresc. Şi sapă-n coaja verde un semn despre amor. ci somnul i-1 veghează Eterna ta fiinţă. Cutreieră prin crînguri.-n păgine văgăuni. barbară. Dormi In mormintul tău misterios.

Ce-şi moaie în pahare a pletelor mîndreţe. Otrăvuri amoroase de prin spelunci sordide Pe pielea-i. cu-al zbuciumului plins. Satirilor asemeni şi-avînd spre cer pornire. Cind mă îngropi. ca două prea-gemene surori Plăceri spăimîntătoare şi dulcile orori. monştri ori martire. eternii chiparoşi? IZVORUL DE SÎNGE Adeseori Imi pare că sîngele in vine Ca un izvor se zbate în ritmice suspine. Moarte. drapat în zdrenţe N-a cunoscut prin vreme al naşterilor chin. Dar în zadar mă pipăi. Pe mirţii săi de-o clipă. cu trup de taine plin. La toţi le stinge setea ce-i bintuie. Voi. îşi află în morminte şi-n lupanar esenţe. Al căror pintec pururi virgin. voi. Orgieî vrea trupu-mi să te cheme! Tu. El trece prin cetate ca prin cîmpii destine Şi. de-aleasă frumuseţe. spirite alese natura infruntind. demoni. nu pot să dau de rană. Poetul rupt de lume. iată. frumoşi. O. Alcovul şi coşciugul. curtean fără destin. Şi. fecioare. cînd veni-vei să-ti altoieşti. şi omeneşte Vă plîng. L-aud cu limpezime izbind in clipa vană. în iadul vostru. Am căutat uitarea în dragoste apoi: Ea insă-i pentru mine un pat de spini şi birfe. in ale lui demenţe Infernului promisul. Dar vinul face ochiul mai clar. mai fin timpanul. Voi lăcrămind vieţii. bogate in blesteme. Cu Moartea nu discută. voi chinuind un gînd. pe rînd. fără remuşcare. alunecă livide. Căci vă cunosc tristeţea şi-ardoarea ce vă creşte. surori de chinuri. iar de Orgie-şi ride: Doi monştri peste lume cu chipurile hîde. Ne dau. pătrund. Ci-n jocul lor bezmetic şi-adinc primejdios .C-o spumă de plăcere. precum bronzul. prefăcînd pavajul în insule divine. un pat neasasin. cu sufletul durut. In care-mi sorb paharul nesăţioase tîrfe! ALEGORIE E o femeie mîndră. Imprumutind naturii culoarea lui umană. voi. Şi urnele iubirii ce-n inimi le-aţi umplut! CELE DOUA SURORI Orgia şi cu Moartea sunt blindele prezente Mult darnice-n săruturi. Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul. duşmană.

N-au Îndrăznit să muşte din trupul majestos. li domina pe demoni şi vorba lor venină — Să-ntorc în nepăsare iar fruntea suverană De nu zăream deodată în ceata lor golană — Şi soarele. chiar noi. o. aşa. bufon fără pereche Şi care-şi joacă rolul. Zevzec de rasă mare. Cind mă plingeam naturii de amărita-mi viaţă. Văzui în plină-amiază cum tunete s-adună. întreaga omenire. după ureche. E pasul ei de zee. Uitîndu-mi-se-n faţă cu scirbă-n ochiul hid Aşa cum trecătorii de vrun nebun îşi rid. cu privirea. nici Purgatoriu in inimă nu poartă. Cu aiureli anoste viind inima să-nmoaie La vulturi şi la greieri. cu sînii-n fericire Aşteaptă. Rotea domol in preajma înaltului catarg. pustii. Iar noi. ii vedeam. voit iscoditori. pe care-o am iubit. O să primească Moartea şi negrele-i cîntări Ca pruncul: cu blindeţe şi fără remuşcări. Fecioară pururi stearpă. meşteri la astfel de braşoave. Ce milă să-ţi inspire asemenea beţiv. Piticilor asemeni. de leneşă sultană. Să-1 ascultăm strigindu-şi trăsnitele-i iznoave?» Aş fi putut — mindria-mi. cum nu s-a prăbuşit! — Pe-a inimii regină. Iar cînd va fi să intre pe-a Veşniciei poartă. Asupra-mi cum coboară de-odată. Un nor purtînd o ceată de demoni bîrfitori. Şi-a trupului splendoare cu cerul se străluce. la flori şi Ia pîraie. cu ochiul repulsiv. Schimbind intre ei semne apoi şi dindu-şi coate: — «Priviţi pe îndelete această pocitură Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statură. Şi stînd lingă păcate iertarea le-o aduce. Corabia. cit muntele de plină. Şi-n braţele-i deschise. Cu păr de vrăjitoare. BEATRICE Prin locuri de cenuşă. Doamne. plutea in larg . din furtună. Şi rătăceam bezmetic în al durerii val Pe inimă-ascuţindu-mi din gînduri cel pumnal. Plăcerilor se-nchină ca o mahomedană. Cu demonii rizîndu-şi de neagra-mi Întristare Şi mai şi dăruindu-i cu dezmierdări murdare. Da. Nici Iad. fără verdeaţă. ea crede cu tărie Că pentru mersul vieţii e ca lumina vie. spre mine rinjind cum nu se poate. O CĂLĂTORIE IN CYTHERA tnaripatu-mi suflet preafericit să zboare. sub cerul senin.

cu zarea-nvăluită. Tu. Spre care preoteasa zeiţei. valuri. o spinzurătoare văzurăm. Păcate care. Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat frămintul. ţi-au interzis monnîntul. Sus. Rupeau cu-nverşunare din hoitul spînzurat. toate. ţărmul. Căci. cu ţipete-n calvar. In mijloc cea mai mare. Tu. Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarcă. cu ciocul lor scirbos Castraseră scheletul de bărbăţia-i toată. tu. călăii. care nu te treci Ca fumul de tămiie peste grădini vrăjite. maţe-n valuri alunecau lucios. Şi ghiftuiţi. insulă de taine. superbul antic chip. din burta spintecată. Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori.-n preajmă cu cei de o fiinţă.. arome-1 întruchip Şi ne pătrunde-n suflet spre-a nu a mai apune. urcă greaţa oprindu-mi-se-n dinţi. Peste-ale tale ape. Tărim cu mirţi in valuri şi ierburi înflorite. Un Eldorado. In faţa ta. spînzurat ridicol. Crud infigindu-şi pliscul ca pe-un cuţit spurcat In cea putreziciune de cărnuri sîngerînde. de poftă tremurînd. şi ulii. visul bătrinilor holtei.Asemeni unui înger înamorat de soare. durerile-ţi mă-ncearcă! Şi simt. printre flori. se-adunase-o haită de fiare-n neputinţă: Priveau în sus cu bale. ca-n stihii: Un chiparos ce urcă grav braţele-i sihastre. Cum. Tu sufereai acestea drept ispăşire grea A riturilor care şedeau sub neagră stea. care pretutindeni eşti adorat in veci De inimi in suspine. Şi totuşi ceva straniu lovi a mea privire! Dar nu era vrun templu in umbră şi verdeaţă. privindu-ţi hoitul sub razele fierbinţi. — Cythera nu mai este decit un chip amar. şi ciori. . cu sărbători-minune. — Era un cer de vrajă şi-o mare azurie. ca harpiile îlămînde. Deşert stincos şi sumbru. Jos.. biet diavol în amintiri închis. Sub rochia-i desfăcută de briza îndrăzneaţă. — Ce insulă-i aceasta. se agitau urlînd. Acum adine pustie. A Venerei fantomă. Ca două găuri ochii. tristeţilor ursită? — Cythera e! faimoasă prin cîntecele ei. Simt iar mulţimi de pliscuri şi fălci de sfîşiere A' hulpavelor păsări şi-a' negrelor pantere Ce-mi bintuiră carnea. un groaznic paradis. cind s-atingem cu prova navei noastre. Sau precum uguitul hulubului-iubire. Mari corbi. — O. Părea un gide. Şi pinzele-i umflate dlnd spaima-n păsări-mii. Pe coapse.

Adoarme-n legănarea cumplitelor blesteme. lumina-ţi pîngărind. în insula ta. drept cunună. Christ. — O. Şi inima ascunsă. şi cînd? Căci tot ce gura ta arzindă Distruge-n preajma sa E mintea mea de-nalt flămindă Şi singele-mi de stea!» RĂZVRĂTIRE LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRU Ce face Domnul. Suflînd voios rotunde bule Uşor le-nalţă-n cer. reaminteşte-ţi a lacrimei Grădină. neştirbit! AMORUL ŞI CRANIUL Amoru-i aşezat pe craniul Bietei umanităţi. Aud la orice glob cum ţeasta Se văietă gemînd: — «Ridicolul din joaca asta Sfîrşit va fi. Cărora-n sîngerafe se-nchină cei ce pier. Ca alte lumi. Venus. de chefuri prea îndelunge frînt. Cînd ai văzut că-ţi scuipă atunci dumnezeirea Străjerii şi rîndaşii. Doamne! dă-mi puterea iubirii şi ardenta Să-mi pot privi şi cuget şi trupul. şi rîsu-i straniu Răsună în cetăţi. Spărgîndu-şi sufletul subţire De aur visător. Să-nchîpuie-n ether. Trăia nefericită această-alegorie. Si cînd apoi se frînse a trupului povară . cu valul de-anateme La îngerii din preajmă-i urcînd dinspre pămînt? Ca un tiran. Mereu îmbătătoare pentru acei din cer. în roşu se ivind Pe bolta frunţii-n care gîndiseşi Omenirea. Plăpîndul glob cu strălucire Se-avîntă-n falnic zbor. ca într-un văl pustiu.Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu. un simbol mi-am ivit: Spinzurătoarea care îmi leagănă-aparenţa. oare. Ca pe un tron. la fel credule. O simfonie pare noianul de suspine. $i spinii. Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus. Cel ce fără de milă la chinuri te-a supus Rîzînd la răstignirea-ţi de groaza morţii plină. Ci ei doresc întruna cîntările-asasine! — O.

plin de speranţe. hoitul tău va să Pururi îngraşe solu-aburind! Stirpe-a lui Cain. Domnul spre tine e zîmbitor. crezi. inimă-aprinsă. Neam a1 lui Abel. Nu. Ah. la cele zile faste Cînd. Neam a' lui Abel. oare. Ploşniţe grase-n mii de păduri! Stirpe-a lui Cain. Ai alungat zarafii din templul profanat. Neam a' lui Abel. Desigur. te ghiftuieşte. ce urlă prins de hingher. dulce ţi-e traiul. Putea-voi trage spada. a desfătat! Stirpe-a lui Cain. Stirpe-a lui Cain. Fiind stăpîn. Te mai gindeai tu. şi-mpodobit Cu flori îţi era drumul de paşnica ta oaste. Cînd chipul tău sudoarea şi sîngele-1 brăzdau Fiind în faţa gloatei o ţintă de ocară.Iar braţele-ţi întinse pe lemn se nemişcau.. Tremuri prin peşteri sărman şacal. Sau cînd. în fine? Şi-n pieptu-ţi a intrat Mustrarea mai nainte ca lancea să-1 sfîşie? — Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea. ticăloşeşte Şi mizerabil trăieşti şi mori. Stirpe-a lui Cain. eu pleca-voi fără păreri de rău.. Dulce căminul patriarhal. ai fost venit Călare pe asinul cel blind. cale deschisă! Auru-ţi creşte şi mai bogat. iată-ţi ruşinea: Lancea o-nvinge parul plebeu! Stirpe-a lui Cain. Rămii la pofte neîmpăcat. Stirpe-a lui Cain. Serafimii. in chinuire Fără de capăt ai sîngerat! Neam a' lui Abel. cînd spada mi-e călău! S-a lepădat şi Petru de Christ. ie îmbată. a ta jertfire Lung. foamea in tine Cîine-i. Stirpe-a lui Cain. datoria nu s-a sfîrşit. nalţă-ţi minunea: Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu! . neam a' lui Abel. spre-a-mplini Cuvîntul din veci. Neam a' lui Abeî. i-aprob trădarea! ABEL ŞI CAIN Neam a' lui Abel. petreci în bine Precum o turmă-n pajişti de cer. în brava ta mînie. Te înconjoară zările suri. negru ţi-e raiul. veşnic damnată. Neam a' lui Abel. nicicum la masă.

Satan. te rog. in neagra lui minie. Dispreţuind tăcerea prostitului norod. Şi care. te-nalţi mai oţetit. In care-ascunde Domnul comori nemaizărite. Cînd e zobit beţivul tîrziu în nopţi ceţoase. ai milă de-a mea nefericire! Tu. te rog. Satan. Unde visezi în tihnă şi nesupus Căinţii! . Satan. Satan. te rog. slavă. te rog. de soartă şi laude trădat. precum şi-n adîncimi.LITANII CÂTRE SATAN O. — nvins. te rog. Satan. te rog. Vindecător al lumii cu sufletul abrupt. te rog. La sprînzuraţi duhovnic şi la uneltitori. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie Goniţi din raiul veşnic. preamărea ta iubită. te rog. Satan. ai milă de-a mea nefericire! Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă. Satan. Satan. Satan. te rog. dorm neamuri de metale. Ai izvodit Speranţa. rege al celor din-desubt. Satan. ai milă de-a mea nefericire! Tu care ştii acele tărimuri cu ispite. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale Unde. ce între îngeri. te rog. in mari adîncuri. nebuna fericită. Cînd somnambulul trece pe streşini fără soare. Unde-ai domnit o dată. Satan. ţie. ai milă de-a mea nefericire! Toiag celui ce fuge şi far născocitor. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirşav Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav. te rog. rămas nedreptăţit. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare. Satan. in înălţimi. ai milă de-a mea nefericire! RUGĂ Mărire. te rog. hulitul şi proscrisul Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul. Satan. Satan. eşti cel mai învăţat Şi mai frumos. cel mereu al Morţii. Şi-i pui trăgaciul armei în mînă cu ştiinţă. tu. ai milă de-a mea nefericire! Tu care iei leprosul. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescind Poftirea spre amorul de trupul lor flămînd. Satan. ai milă de-a mea nefericire! Prinţ izgonit din ceruri. Satan. de-a pururi. ai milă de-a mea nefericire! Tu care in mod magic mlădii bătrîne oase. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ştii totul.

Naltă fulgerare. spre înc-o zi. Spre a te admirare şi-a aştepta o zi Cind fruntea-ţi ca un templu de ramuri va-nflori! MOARTEA MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Paturile noastre fi-vor parfumate. ciudate. curate Inimile noastre. să ochesc adincul din mistica-ţi natură Săgeţile-mi de suflet nerătăcind pe căi! Ne istovim din suflet acele ascunse văi Spre-a dărima minciunii greoaia armătură Şi-a contempla in voie sublima Creatură Al cărei dor ne arde: tăcute vîlvătăi! Ci sunt artişti ce-adună nemăsurat orgoliu: Clnd Idolul vreodată ei nu şi l-au ivit îşi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit. Ea-i calea prin furtună şi prin zăpezi: nimbează Lumina chemătoare cu fără de măsură: Vestitul han aşteaptă cu blinda lui căldură Cu cina şi odihna.Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunoştinţii. . unică spre astre Expirarea noastră plină de-amintiri. ne-mbărbătează Ea singura nădejde in zarea vieţii dură. Despre alte ceruri tainice cuvinte. vitează. Dind aşternut spre pace acelor mulţi şi goi. E poarta larg deschisă la cerurile noi. a' visului ruine. Ea-i Îngerul puterii şi-n mîini magnetic ţine A' somnului dorinţe. Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa. Flori pe etajere murmurînd. două facle sfinte. MOARTEA ARTIŞTILOR Cit va mai fi nevoie să sun din zurgălăi Şi fruntea să ţi-o mingii mereu. împărţi-vor dubla lor paliditate Sufletelor noastre năzuind fierbinte. Şi inima ne-o creşte. cu liniştea sa trează. E-a zeilor izbindă şi misticul hambar e. Mai apoi un tnger va deschide uşa. vai. caricatură? Ah. Ne-nalţă şi ne-mbată: grozavă băutură. Celor sărmani o ţarâ-i şi fără de hotare. MOARTEA SĂRMANILOR Doar Moartea ne alină şi. Fi-va roş amurgul in mistere-albastre. Şi adinei divane sugerind morminte. Ultima căldură risipind. Vrînd să reînvie fostele iubiri.

Impudică ţipînd. Eram precum copilul in sala de spectacol Urînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol.. barbară. M-aş da tenebrelor. — Cum. Deodată. deodată. Măsoară Universul cu-avîntul său de-a şti. eu aşteptam. Iar alţii de un leagăn îngrozitor.. fără preget. dulceaţa mierii Smulgindu-mă simţirii din lumea ce-am umblat. dinspre zările-n declin Ca un alint soseşte seara Şi scade foamea potolit. cu minţi învăpăiate.N. Poetu-şi zice: «în sfîrşit! Suflet şi oase obosite. ce. Moartea e-atlta de puţin? Cortina se-nălţase. Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe! Şi-n ochii amintirii ce mică poate fi! Aşa plecăm. Tristeţea şi speranţa nerăzvrătind mizerii. precum un proaspăt soare. copilul. Iubirea-mi s-amesteca tăcerii. SFlRŞITUL ZILEI Sub palida lumină rară Viaţa-şi face dansul-chin. Cu cit fatalul ornic grăbea ca disperat. unii fug departe de-o patrie tirană. Precum de-a morţii dulci ispite. Da. cîţiva Magi înecaţi în ochii unei femei-satană. parcă. Ducînd spre zări. Şi-n văluri. şi-auzi in preajmă şoptind: «Ce om ciudat!» — Parcă muream.Nădăjduind s-ajungă în sumbrul Capitoliu! Doar Moartea. ... Şterglnd ruşinea şi ocara. Pe spate m-aş lăsa întins. in ritmul talazurilor toate. învins!» VISUL UNUI CURIOS Lui F. adevărul se revelă deplin: Murisem fără veste şi-o Auroră-adincă Mă-nvăluia. Cînd. Cu-atit avea tortura. încă? CĂLĂTORIA Lui Maxime du Câmp îndrăgostit. de-acele hărţi şi stampe. Nemărginirea noastră pe-oceanul mărginit. Doriţi odihna-n timpul stins. Cu inimi de răscoală. Le va-nflori din creier ideile arzătoare!. din răcori urzite. Iar groaza in dorinţă: chin dulce-mbrăţişat. Asemeni mie şi tu. cu suflet ameţit. plăcerile durerii Le ştii.

poate. Amară plictiseală ni se ivea pe chip. Cu stranii juvaeruri de stele. catarg al bucuriei: «Iubiri. închipuirea-şi varsă orgia-n care crede. Ea. ne chinuie vitează. ne spuneţi? «O. îşi zic de-a pururi: Hai! Cei cu dorinţi asemeni cu norii în plutire. Pe sufletele noastre. Ci se aude altul. spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare. şi chiar adine dormind. şi. Ci-n dimineaţă-apare reciful blestemat. Cu nasu-n vînt visează un rai strălucitor. O. Iar gerul ce-i cuprinde şi arşiţa ce-i doare Şterg urmele lăsate de-acele sărutări. De-a lor fatalitate nu pot să se desfacă. strigă pe punte-un glas amar.. Visează. surprize ori dezastre. S-alungă-n neodihnă către al său noroc! Ni-e sufletul o navă spre ţărmul Icariei. de-asemeni. sporeşte amarul abisal? La fel şi vagabondul ce prin noroi grăbeşte. Şi nefiind niciunde. e.-n orice loc! Cînd Omul. . O.. Dar călători aievea sunt doar acei ce pleacă Spre a pleca! sunt inimi uşoare ca un pai. chiar loviţi de soartă. Care. Ca îngerul sălbatic un soare biciuind. Ciudată soartă-n care o ţintă locu-şi schimbă. şi fără vele! Din inimile-temniţi urîîul ne-alungaţi. Vrem să plutim şi fără vapori. pictaţi! Ei! ce-aţi văzut. Privirea lui vrăjită o Capuă iveşte Oriunde-o candeluţă luceşte-ncetişor. Acum. ceruri..-n devenire. imense. «Deschide ochii!». visînd. ca pînzele acele Cu zările drept ramă. doar! Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede. văzduh şi înserări. călători de vrajă! ce nobile istorii Citim în ochii voştri ca mările de-adinci! Deschideţi-vă scrinul bogatelor memorii. Ne pare-un Eldorado de Soartă inventat.înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva. Al căror nume nimeni nu 1-a ştiut vreodat'! Ne-asemuim. din amintiri. Curiozitatea. noi văzurăm astre Şi valuri. eroare! c-o bilă ori sfîrlează Ce se invîrt în cercuri. Se-mbată în lumină. cum recrutul visează un asalt: Plăceri nemaiştiute. plăceri. fără-a şti pricina. biet îndrăgostitul de ţărmii lui himerici. stînci. lungi ţărmuri de nisip.. Si. mari glorii!» Blestem! E-o stîncă. Şi. cu speranţa vorbind aceeaşi limbă. Cum poţi să-1 pui în lanţuri ori să-1 arunci în val Pe-acest fără-de-seamăn izvoditor de-Americi.

al meu seamăn. strigînd la Dumnezeu Si azi. In opiul vast îşi află a veşniciei rază! Acesta este-al lumii prea-trainic buletin. chiar licărind mister. ce-ngîmfată. Fugind din marea turmă închisă de Destin. de geniul său beată. Mai nalt decît cypreşii? — Ci iată. Flecara Omenire. Precum cetăţi de nouri in mişcătoare vraje. Ticăloşia-ntreagă a vechiului păcat: Femeia. Căci peste tot văzut-am. deşi n-am cercetat. Şi iarăşi mai departe. Serbările-nsoţite de-al sîngelui parfum. măreţe peisaje Nu ne-au atras atîîa. şi-n preacurvie. la fel. adoratori de vază. scursoare în canal. şi dur. Cu mintea-nceţoşată. Fraţi ce găsiţi frumosul dincolo de frumos! Am salutat pe cale şi idolii cu trompă Şi tronuri podobite cu pietre de lumini. în tot ui-tot mai spornic. Palate mari a căror neasemuită pompă Pe toţi bancherii voştri i-ar duce la ruini. dînd năvală Spre cerurile-nchise. Cetăţi sclipind bogate. de-a pururea infamă. şi proastă. despot hulpav. căci visuri noi ne cer! Dorinţa împlinită adaugă dorinţă. nebună precum şi altă dată: «Stăpîne. Religii. deopotrivă cu-a noastră. arbor. martirul care cade. dorinţă. arbor hrănit cu voluptăţi. Ne aprindeau în cuget acea dorinţă-zee De-a ne-afunda în cerul spre care toate curg. Veşminte care pentru priviri sunt o minune. Mulţimea-ndrăgostită de bice şi de scrum. din toate mai de seamă. Bărbatul.» VII . Oraşele-n lumina tăcutului amurg. O. De sus în josul scării. încă? «Sunteţi ca nişte prunci! Spre-a nu uita un lucru. Cum scoarţa ta se-ngroaşă spre-a soarelui fiinţă. Demenţei. fii blestemat mereu!» Şi ciţiva proşti. El însuşi sclav al sclavei. şi-n sclavie Se-adoră fără zîmbet nu-n patul conjugal. Savanţi-jongleri cu şerpii in alintări nebune. Aşa cum delicaţii pe-un pat de puf visind. Femei vopsindu-şi dinţii şi unghiile lungi.» Si mai departe. noi am scos Cîteva schiţe pentru albumul vostru dornic. Otrăvile puterii tiranilor dind roade. Cum ramurile-ţi mîndre întind eternităţi! Vei creşte pururi. Sfinţenia aflînd In cuie şi-n păr aspru voluptuoasa fală. tu.A soarelui splendoare pe mări violacee. Călăul ce rinjeşte.

bătrîne căpitan! De-i de cărbune cerul iar marea-şi umflă hora. cu-abisul lor ne cheamă! Vrem doar Necunoscutului şi-n miezu-i ceva nou! APUSUL SOARELUI ROMANTIC O. cu pletele în vînt. întunecat şi straniu. tind braţe către noi. fără-a pleca la drum. Flori. Soarele. şi vina Va deveni speranţă. Pluti-vom. în inimi arde dorul. holde şi izvoare Se prosternau sub ochiu-i. Şi azi. Această după-amiază-i un infinit deschis!» Ştiam al cui e glasul şi felul întrebării. ieri.. «Te-aşteaptă iar Electra». Fug unii ori s-ascund Spre-a-şi înşela duşmanul care mereu stăpîn e: Timpul! Dar iată alţii spre-al zărilor rotund Fugind fără oprire: Jidov-rătăcitorul. Veniţi. şi mîine. piciorul. i-1 vom simţi. Cind pe grumaz. neprihănit elan! Otrava ta ne-o toarnă: o bem fără de teamă! In creier să ne ardă nestăvilit ecou. alesul. chiar pleacă. Precum odinioară cînd se pleca spre China. glasuri vioaie şi funebre. deci. pe toţi îmbrăfişind! — Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare Apusul i-1 admiră.Amare-nvăţăminte ne dă călătoria! Atît de mică lumea şi monotonă. să vă îmbete. De trebuie. Noaptea imperiu-şi aşeza.. care doriţi ca t mîncaţi Din parfumatul Lotus! Acum este culesul Fantasticelor fructe ce le-aţi dorit în vis.. mă-nfiorind în oase.-aievea ne e fotografia: întunecată oază-n deşertul de dureri! Să stai? Să pleci? Cum oare? Rămîi de poţi rămîne. pe marea întinselor Tenebre Cu inimi bucuroase de tineri avîntaţi . este clipa! să ridicăm ancora! E-o ţară plicticoasă. Infern sau rai. Nu auziţi. Moarte. ca inima vibrind. — Să alergăm spre zare.. Chemind: «Veniţi. Cu ochii largi spre larguri. Spre-a-i prinde chiar şi raza piezişă care moare! Dar ffi-am grăbit zadarnic la Zeul ce pleca. s-ajungem mai curind. totuna. Nimic nu le ajunge: nici trenul. nici vaporul. VIII O. Din zări. Explozie-n lumină. . iată. cei. Alţii ucid acasă. gustul lor. voi. ce mîndru-i şi proaspăt cind răsare. ne strigă-aceea cărei Cîndva îi sărutasem genunchii amîndoi. chiar visul întrecind! îmi amintesc de toate!. Şi-apostolii în groaza de-un retiar nebun. Pilazii. porni-vom cu avint. Cu neoprire. azi.

Vijelioâse-n umbră. ţi-ar judeca avintul Spre-a-ţi umilire fruntea ce visului s-a dat. Lesbos. Tu. Fecioare ce. Ca razele de soare în dăruiri depline împodobindu-ţi vremea cu nesfîrşirea lor. Cind c-un clntar de aur ţi-ar măsura frămintul Şuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat? Ce zeu din ceruri. eu am fost de Lesbos ales. cu Paphos. Tu. te-admiră şi seînteie. Aici. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră. cu săruturi ca asprele cascade Zvîrlindu-se-n plăcere spre hăurile adinei. in felul lor martiri Ademeniţi de-un zlmbet.-n gîndul său! Lesbos. Ji-ar judeca avintul? Ce-i. cu-a mea putere Frumoaselor fecioare iubirea să le-o cînt. Eu. fecioare se uimesc La fragedele trupuri cu fructe minunate Pe care-n dulce pîrgă le-alintă şi-ndrăgesc. oare. cu ochi tainici. nedreptatea. Lesbos. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră.Duhoare de morminte plutea peste tăcere Iar eu treceam pe margini de mlaştini. oare. nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră?. cu săruturi legănătoare-n dor. Lesbos cu nopţi de calde sfîrşeli în voluptate. Regină pe-un imperiu ce-i fără frontieră Posesiuni subtile in fără de sfîrşiri. Lesbos. Tu. . de-o zare intr-o şoaptă Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri! Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă! Ce zeu din ceruri. hohotind. cu durere Călcînd pe melcii umezi şi broaştele rîioase. şi ce-« dreptatea noastră. cu-a mea putere. care protegui lascivele Phrynee. Da. Şi. LESBOS Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. aji înălţat un mit? Ca orice crez. Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. Lesbos cu nopţi de calde sfirşeli în voluptate. Da. peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit! Ce-i. astrele. Lesbos. care protegui lascivele Phrynee. Sus. In care. eu am fost de Lesbos ales. Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri. care din pruncie ştiu negrele mistere In care rls şi plînset e un amestec sfînt. izbindu-se de stînci. Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă Pe cei cu inimi-flăcări. Iar Venus e geloasă pe Sapho. e sfintă aici iubirea voastră Ce. unde suspinul suspine dă-n ecou.. Lesbos. cu săruturi ca asprele cascade! Lesbos. aleargă ca tinere naiade. cu faimă.

Iar ţipătul durerii în noaptea pururi trează Spre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci. Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace Să aflu dacă marea e binevoitoare Şi-n valuri. Oricîte imne lumea-i Înalţă pentru veci. De bucurie plină. Spre-al nevinovăţiei cer blînd. Cu ochii de văpaie. poetă şi iubită.Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace. la poalele-i lungită. Ce. ca-ntr-o înceţoşare. ce suspină la vreme de-nserat. mai intîi cu dinţii. cu ochii-i negri. trista Sapho. îşi dăruise trupul: sublimă poezie. catargile-i buimace. o sîngerase. Ea caută cu ochii. moartă în zi de blasfemie! Din clipa-aceea. Lesbos adine se lamentează! FEMEI BLESTEMATE: DELFI'IA Şl IPOLITA In palida lumină a lămpilor tînjite. O. Din clipa-aceea. moartă in zi de blasfemie Cind. Şi braţele. mai frumoasă. Delfina o pindea Ca fiara ce veghează la prada-i potolită. ea. Pe genele-i răsfrînte dulci lacrimi lenevoase: Uimirea. Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări. Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume! — O. voluptatea in adîncit fior. Visează Ipolita la-mbrăţişări flămînde. Ca Venus. De nu cumva aduce din aspra depărtare Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat — Să aflu dacă marea e binevoitoare ! Neasemuita Sapho. Vînjoasa frumuseţe sta in genunchi in faţa Aceleia fragile. insultindu-şi cultul şi-al ritului său har. trează santinelă. Acolo. Pe-albaştrii ochi supune — ai zeei in extaz. între perne scăldate în parfum. ca arme învinse. Stind. Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar. sorbind-o din priviri . poetă şi iubită! Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume Vărsînd întru vecie seninele-i culori In marea-ndrăgostită de fiica sa din spume Ce-şi străluceşte chipul de aur printre nori. Lesbos adine se lamentează. Precum drumeţu-ntoarce privirea-n înserare Să vadă iar seninul sub care a umblat. îndepărtînd perdeaua candorilor de fum. cu palidu-i obraz ! Doar ea. de cearcăn şi ispită. Neasemuita Sapho. îndepărtat. trista Sapho. le lăsase. cu ochii-n depărtări Spre-a desluşi fregata. Firava-i frumuseţe se-mpodobea cu dor.

izbînzii. Ivită de sub pleoape. Şi caută in ochii prea-palidei victime Acea cîntare mută pornită din plăceri. scumpă Ipolita! Minune-n primăvară. Izbind în trepiedul de-alăturea. Fantome negre-n cîrduri. pieririi începutul. Privirea ta îmi arde privirea. scuturîndu-şi întunecata pleată. Şi carnea-ţi răscoleşte cu plugu-i bont şi dur. Ipolita. care a vrut. gind şi-ntruchipare mă oglindind mereu. cînd ti-ofer? Ah. Nu-şi va-ncălzi vreodată povara lui trupească La soarele iubirii tronlnd peste grădini! . Bărbatul.. făcut-am astăzi ceva nelegiuire? Explică-mi tulburarea şi spaima ce mă prind. n-ai să pleci!» Delfina. Tu. iubirea. fruntea. Delfino. frumoasă: — «Ah.» Ci. vinul. Şi trece peste tine ca vite de povară: Bieţi cai şi boi trăgîndu-şi prin târnă drumul greu. e aspru şi avid e. Simţesc In mine cum s-adună tăcute spaime grele. şi-atit de fără rost. o. Intoarce-ţi către mine privirile-nstelate! Balsam divin surîsu-ţi. ca negre remuşcări. semeaţă. Chiar de mi-ai fi o cursă. tu. sever. primul. soră prea-aleasă. Enigmă şi-azi sterilă.. cum m-ai ferici. Cumva. şi-o înălţă. nu sunt o ingrată şi nu te osîndesc. Îmi vei rămîne-n suflet. O. vrea să unească Fierbintele cu umbra. tăcerea ei. Care alintă-n taină mari lacuri de azur. blestemat să fie de-a pururi visătorul. neliniştea m-apasă Ca după un teribil nocturn ospăţ. Tu. scumpă Ipolita! ai înţeles acuma De ce nu trebuieşte să dărui nimănui A frumuseţii floare şi s-o fereşti de bruma Şi vînturile toamnei ce ne izbesc tehui? Săruturile mele sunt dulci efemeride. tu vorbeşti de moarte. Ce vor să mă alunge pe drumurile-acele Jur împrejur închise de sîngerînde zări. suflet. şi bezne cu lumini. £i-n visul fără margini visind te-aş adormi. insă sufăr. Cînd îmi şopteşti: «O.Precum. Cu-ntreaga sa făptură dorindu-şi mulţumiri. înger!». te voi iubi în veci. cînd sărută. Cu ochi fatal privind-o se auzi înceată: — «Cum. Ţi-aş dezveli ascunse plăceri nemaiumblate. Şi-acea recunoştinţă în formele-i sublime. Să lege-onestitatea cu dragostea şi dorul. aşa precum a fost! Cel care. parcă îmi ies din fire Şi totuşi îmi simt gura spre gura ta cu jind. ca sărutul. printr-un mistic acord. El. suspin în adieri: — «Oh.

. Ca lupii prin pustiuri. Fără suspin. suflet ticălos. Poţi mulţumi pe jume doar un stăpin. spre pofte vă împing. în părul tău ca noaptea. Fugind de necuprinsul cc-n sînge îl purtaţi! LETHE Tu. Care cu torţarn mînă îi arde trup şi gînd. Un somn ca moartea-n care să-mi depun. Mireasmă a iubirii fără nume. insă. Fecioară pîngărită într-un amor banal. Şi-adincă oboseală ne fie pat duios: Vreau să-mi topesc sărutul pe gura-ţi de abise. pricepe!» Copila pradă. în remuşcare spre mine te grăbeşte.Mergi. Să te respir ca pe-un buchet de dor. inimă. voi. adine şi fără teamă. înfiorată. fruntea-ndurerată să-mi cobor. de-a vieţii frumuseţe. umbre. A voastră vilvătaie cu moartea se-mpreună: Plăcerile sunt înseşi pedeapse ce vă-ncing. monstru crud. în lume şi mire îţi găseşte. -acolo. De lume să ne-ascundă perdelele închise. sărutul meu nebun. Care să-ţi muşte sinii. Nebune umbre. Pe trupul tău cu-adinci luciri de-aramă. pîlpiind a groază. Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum răpune. unei dureri adinei Strigă: — «Simt că abisul în mine îşi începe Nebuna-i prăbuşire: o. Duceţi-vă pe drumul bătrînului infern! Genunele v-aşteaptă cu guri posomorite Cu bice de văpaie păcatului etern. tu plingi Arzînd precum vulcanul profund ca o genune: Nimic nu-1 potoleşte pe monstrul meu gemînd. Sterilitatea aspră a bucuriei voastre V-a scorojit fiinţa şi setea v-a-nteţit. tigresă adorată.. dacă vrei. aş vrea. Iar vîntul desfrinării cu bicele-i sihastre Vă şerpuieşte-n carne ca-n steagul zdrenţuit. . în rochia-ţi în care zac parfume Vreau. In trupurile voastre parfume grele-ascund. penibilă tristeţe. alergaţi Şi vă-mpliniţi destinul. S-aprind ca felinare ce. Vreau mina să-mi desfăt. La sinul tău să-mi aflu mormîntul răcoros!» — Pieriţi fără de urmă. unduios. voi victime urîte. Care se zvîrcoleşte urlînd ca o furtună. In peşterile voastre n-a înflorit vreo rază. stupidul animal. De tot ce-i viu departe. Să dorm. Vino ia mine. Doar prin spărturi de cremeni miasmele pătrund. Apoi.

înalt din umerii regeşti. gestul. Prin buzele astfel croite. Şi. Pe întristaţi tu îi vrăjeşti Cu sănătatea ta prea plină Ce curge. Şi-o rană. aş dori. Comorile-ţi nemaiumblate Ca un tîlhar a-ţi jefui. Ţi-aş pedepsi frumosul trup Şi sinii tăi de fată pură. soarele. Spre-a m-adormi. Pe gura ta uitarea a uitat Al Lethei duh. Dar. par embleme Şi-i sufletul nebun şi geme Şi te urăsc şi te iubesc! Cîndva. moi şi-ndrăgostite. sărutului izvoare.-ntr-o noapte. Incit o floare-şi frînse viaţa Sub pasul meu batjocorit! Aşa. voi suge în risipă Otrăvile la care m-am supus Din sfîrcu-acestor sîni de nesupus. In care n-a fost suflet nici o clipă. A' cugetului tău lumesc Nebune rochii. Martir docil. m-a sfîşiat Şi inima mi-a ofilit Cu primăvara şi verdeaţa. Supliciului supus fiind mereu Voi asculta poruncile-i totale. proaspătă lumină. gura ta Ca o privelişte mă-ncîntă. El.-n grădini mi-am preumblat Fiin{a-n blîndă trîndăvie. fericire-n apogeu.Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare E patul tău abisul legănat. Să-ţi torn adinc veninul meu! . Uimită-n carnea ta să rup. Răsunătoarele culori Veşmintelor văluitoare. deliciul meu. Cind ora voluptăţii bate. Poeţilor inspiratoare: Eşti toată un balet de flori. cu cerească ironie. Pe chipul tău surisul cîntă. proaspătă arsură. pe cale Destinului de-acum. Bogate. neştiutor. O briză-n cer ce m-aştepta. CELEI PREA VESELE Privirea.

Mi se păreau unile de-o linie ciudată Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb. Mi-acaparau privirea precum o nălucire Şi pintecul. Surisu-i de plăcere ii înflorea dorinţa.PODOABELE Iubita era goală şi. pentru cei ce goală mă văd. Iubirea mea adîncă o cuprindea-n ispită. Ca marea-n flux cind ţărmul îşi năruie fiinţa. Pe chipu-i brun. Şi lampa. abia. iubindu-i cu furoare Acest amestec tainic de sunet şi lumină. . Dînd farmec nou acestor străvechi metamorfoze. pe bătrîni. Zvînt lacrimile toate pe gurguiaţi-mi sîni. deci. Asemeni unui şarpe dansînd peste jăratic Şi frărnîntîndu-şi sinii încorsetaţi. cînd îumina-ntr-o doară Şi pielea-i ca arama în singe se-mbăta! METAMORFOZELE VAMPIRULUI Femeia. Timidă sunt. ce picioare. ce coapse-n fericire. Ce braţe. Lubricitate simplă. şi sinii. lucea un fard superb. Era. să rîdă. şi fără voaluri. Sunt lună şi sunt soare. cunoscîndu-mi firea. Şi-i fac. îmi gifîia cuvinte într-o mireasmă grea: — «Am buze dulci ca fraga. Ca Îngerii pierzării mă îndemnau spre bine. Stingîndu-se-n suspinu-i. fragilă şi robustă. Cind se aruncă-n dansu-i. şi stele peste valuri! Aşa-s de pricepută în voluptăţi. candoare îndrăzneaţă. cu încetul. Lucind în unduirea de lebădă sub stea. Căci. mă urmărea ca-n ceaţă. Tigroaica îmblinzită. Spre o prea-tulburare a sufletului meu. Asupra sa păstrase sonorele podoabe. Şi doar din vatră jarul uşor mai clipocea. cu patimă mi-i gustă. fierbinte Ştiu palmele-mi oriunde bărbaţii să-i alinte. cu clinchete barbare Metal şi pietre rare în străluciri se-mbină. se zvîrcolea sălbatic. Mereu mai visătoare. A căror bogăţie i-arată semeţirea Ce-o au în zile faste a' maurilor roabe. sălbatic.-n timpu-acesta. ciorchini din via mea. se îndură să moară. Ce se afla-n cristalul de rocă-n clipe line Unde se aşezase cu calmul lui de zeu. pe divanu-i şi se lăsa iubită. cu-mbietoare poze. Şi-abandonîndu-mi sînii. Extazul mă cuprinde. Sub zveltul tors sta şoldul in curba lui bogată. şi am acea ştiinţă De a topi-n plăcere bătrîna conştiinţă. lascivă. precum copiii.

încit în patu-n care se leşină-n plăceri. Neprihăniţii îngeri ar năvăli din cer!» Cind oasele-mi sărmane de măduvă mi-a stors Şi. vlăguit. O. chiar pe locul hidoasei întrupări De slnge îmbuibată şi fără-asemănări. scăzînd ca înspre moarte. GALANTERII HAVUZUL Ţi-s ochii obosiţi. Ca tabla ruginită izbită-amar de vînt In nopţile de iarnă cu monştri pe pămînt. Iar cerul vast n-o înspăimintă Cu neştiutele-i puteri. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. Cînd aplecat spre sinul tău Ascult cea undă mîngiioasă: Havuzul suspinind mereu! . Phoebe Ie prefiră Cu vii culori. Văzui frînturi de oase puţind mucegăite. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. Mi-adună-n suflet clipe sparte Pe panta timpului năting. vai. Cu taină-ţi mingiie auzul Continuîndu-mă-n extaz.Iar cind. Phoebe le prefiră Cu vii culori. lumina m-a cuprins. La fel şi inima-ţi se-avintă Incendiată de plăceri. Un pîntec văzui. tu atîta de frumoasă. Tristeţi ce-n unduiri se sting. Alături. Jerba se desfiră In mii de flori. iubită! Inchide-i şi rămii aşa De nepăsare. doară. o clipă-n urmă. mie. zi. Apoi. săltlnd înnebunite. spre dînsa iar chipul mi-am întors Şpre-ai da o sărutare de dragoste. făr'de răgaz. tn scrişnet de morişcă. plin-ghiol de murdărie! O spaimă ca de gheaţă privirile mi-a stins. liniştită Plăcerea a ţi-o distila. Afară murmură havuzul Şi noapte. Jerba se desfiră In mii de flori.

în sufletu-mi avid înoată Şi varsă gust etern cîntării. Icoana mea netrecătoare. casta. Cădelniţă arzîndu-şi mierea în taina nopţilor profunde. Icoana mea netrecătoare. Ca Noaptea-i. iubito. Jerba se desfiră în mii de flori. Cu magicele peşteri mereu v-asemujesc Acolo. OCHII BERTHEI Nu vă sfiiţi de ochii cei mai făloşi din lume. Phoebe le prefiră Cu vii culori. Din care mari tenebre se ivesc. bob de mosc. lună plină în vuiet ape. Cum. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. aceeaşi ste3) Ce pîlpîie-n adincuri. dragoste fără prihană. Salut a nemuririi rază! E răspîndită-n viaţa-mi toată Ca sarea în văzduhul mării.Şoptiri in arbori. Să-ţi cint minunile acele? Tu. preafrumoasei care în sînge îmi străluminează. ochi ai mîndrei mele. Voi. frumoasă brună. ascunsă rană în miezul nemuririi mele! Preabunei. fără margini şi străl^nd ^ g^ Iubirea şi Credinţa arzînd. tînj^sc în vagă licărire comorile unate! Privirea ta. şi-mprejur Melancolia ta senină Oglindă-a dorului meu pur. voîuptuoasă. Vărsaţi asupra-mi bezne ţesute in parfume! Ochi mari ai dragei mele. Salutul meu în peste-moarte! PROMISIUNILE UNUI CHIP Îmi plac. din care se strecoară O nu-ştiu-ce minune ca Noaptea de uşoară. vastă. . sprincenele-ţi arcate. preafrumoasei care Mi-e bucurie-n vîrf de soarte. printre umbre letargice. IMN Preascumpei. adîncă. tăcută. mistere adorate. Mireasmă proaspătă-n tăcerea Ungherului care ne-ascunde.

Da. Prefer ai Toamnei struguri dolofani Decit. încă are haz scheletul tău! Ridicolii amanţi mă tasă rece. nu te-asemeni. Cum zice Veuillot. Ochi tinjitori. firea-ţi podobind. Ce încă sunt seducătoare. spre ochi-mi luciră-aceste şoapte: «Amant al muzei plastice fiind. cu o brinduşă. Şi sub un pîntec neted. scumpa mea. Şi vei putea de-ndată să ţi le poţi ajunge: De la buric la pulpe. Pictat în tonul palid-indecis. ci mă fericesc. ca-n vis. Ce nu gindeşte şi-încă ne-roşind . Orbitele-ţi. să le vezi. El. Da. O. pajişte de lină bogată. în Mai. Acestor plete mari ce le adori. Chiar Solomon îmi pare mai sărac E părul tău o cască albăstrind. Copilă-mbătrînind cu anii! Iată. Mă pipărează cu tăceri aparte.-ondulată. sigur. mai păstrindu-şi graţiile sparte. faimă rea. Umbrind la fruntea ta de luptătoare. Ca nişte caravane în tumult Ţi-au scris pe faţă lustrul fără pată A lucrurilor folosite mult. numai nori! MONSTRUL sau ÎNSOŢITORUL Unei nimfe macabre Tu. scumpa mea. bătrînă căldăruşă! Se duce prospeţimea. sublimă goliciune. nu mă obosesc trecuţii ani! Căci incă are haz scheletul tău. soră buna. Te fierb şi-acum. Cu tot melonul lor ca un dovleac! Cind mina mea pe umeri-ţi petrece. Chiar dacă-amoruri. jocuri. care in ea adună Cea Noapte fără stele. două medalii largi. Urmează-ţi deci speranţa ce ţi-am ivit-o-n sînge Cu gusturile ce le profesezi. o floare costelivă! Nu. Dulce. Ca o pădure. vei găsi în vîrful celor doi sîni-minune. De bronz. deasă.Iar ochi-ţi de tăciune îmi toarnă-n gînd păcate Ce nu-s funebre. Fiindcă ei sunt asemeni cu părul tău de noapte. nici tardivă. iată! Verdeaţa celor patruzeci de ani Nu-i monotonă încă. ca solniţe de hău.

deci! Şi. Precum o are un jandarm bătrîn Ne-mai-ştiind sudoarea voluptoasă Cum făr'de lacrimi ochiu-ţi este spin (Şi totuşi ea mă cheamă alintoasă!) ii Tu. clipa greu m-apasă Că nu pot merge-acolo la Satan. cum merită stăpinii. Dar zboru-ţi cu aripile-i năuce Mă Inspăimîntă. cind bese cu pucioasă. în concluziune.-n iad. în ei lucind ceva ca de spital. de-a nu-ţi fi însoţitorul Acolo. peste vulcan. Fiindcă de-atita vreme te iubesc. te iubesc! VERSURI PENTRU PORTRETUL D-LUI HONORE DAUMIER . Cu torţa. Oh! sincer. că m-am concediat. singură la Dracu te vei duce! Genunchii mei. şi provoacă. Ci fardul gros acoperindu-ţi boiul Le dă deodat' un aer infernal! Sunt ochii tăi mai negri ca noroiul' Desfrîu total într-un total dispreţ E gura ta amară. Deci. bucuros. stricăciune. pâcatu-i asasin!» Se tinguie genunchii şi plăminii. Chiar dacă o zăpadă subţirie Dansează-afurisitul ei cancan. perfectul monstru. Sunt ochii tăi asemeni cu noroiul. Vreau. Răului esenţa să-i găsesc: Fii tu. chin aprins! cit sunt de Întristat. sufăr. sufăr. îmbie Cînd urcă pe-nălţimi. Această gură încă-i rai semeţ Şocîndu-ne cu vinovata-i joacă Desfrîu total într-un total dispreţ! E muşchiulos piciorul tău. E logic. e prăpăstios. drept la Dracu te vei duce! Şi-aş merge. Ah. «Vai! vai de noi. poţi fi judecătorul: Mă chinuiesc şi sunt prea-intristat. zău. clipa greu m-apasă! Tu. Cum ii săruţi sdrbavnicul organ! Oh! sincer. rărunchii şi plăminii Mă-mpiedică omagiu să închin Acestui zeu. Spre-a te vedea. Ah. scumpa mea. Ce muşchiulos piciorul tău îmbie! Dar pielea-ţi aspră-i şi ne-alintoasă.Prin spate se salvează de pudoare Pe sub zulufii căştii albăstrind. cu tine. da! bătrîne monstru. proasto.

cu visurile-n ceji: Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi! PIESE DISPARATE GLASUL Pruncie-n dulce leagăn! biblioteca plină Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri. iar eu doar cît un in-folio. dar şi plînglndu-ne de milă. Şi ţipete-n adîncuri. Şi dăruirea cu care pictează Răul din jur cu numerosu-i cor A inimii frumseţe îi probează. A LUI EUGENE DELACROIX Întemniţat poetul. şi spectre fioroase Involburate-n roiuri. Suflet. bolnav şi chinuit. Ah. îmbătătoare risuri. oroarea îi locuieşte gîndul. oriunde şi oricînd. Un glas de din adincuri şoptea cu viclenie: «Pămintul e o tortă zimbind îmbietor. Bijuterie rară in negru-roş arzind! PE CEAŞCA. vuind in puşcărie. E un satiric. un zeflemitor. In preajma-i Îndoiala şi Frica strălucesc Ridicol. Măsoară c-o privire aprinsă de teroare A ameţelii scară şi sufletul ii doare. E rîsul său de veselie. dar Nu e decît durere şi povară Averea sa. dar care ne îngheaţă. cu mersul nefiresc. Călcind pe manuscrise cu pas împleticit. ce strălucind cu har. Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase. prea hidoase. auzu-i ameţindu-1. strălucitul fannec al Lolei de Valence. Stă semn în bunătatea lui amară! INSCRIPŢII LOLA DE VALENCE Atitea fete mîndre. cititor! îţi prezentăm un tip De înţelept. IN ÎNCHISOARE. Biet visător. Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezie. ce-n arta lui subtilă Ne-nvaţă să privim al nostru chip Rlzind. şi dorinţa e-n permanent balans. Nu-i rîsul lui grimasă din Melmoth Sau din Mefisto care se răsfaţă Sub torţa lui Alecto peste tot Vin pîrjolind. Iată-ţi emblema.O. . Prieteni. acolo Cenuşa latiniei şi pulberea elină Se-amestecau.

privindu-1. vino să pătrundem in cea călătoare De vis fără de seamăn şi nemaicunoscut!» Da. cu voce joasă-ngînă: «E putred osînditul! Ce rost să-1 mai previn? Orb. şopteşte din tainiţa sa glasul. de viaţă. sta frămintat de ginduri Şi-ntrebător. e rana zborului. Şi rîd în zi de doliu. Trist. în sine. orologiul. parcă. decît toţi mai bine un desfrinat se-arată. Dincolo de-acest decor de viaţă. Pustiul. El. neliniştit zicea: «Avem. vărs lacrimi sărbătorii. un biet opaiţ dorindu-se făclie. îmi alinta auzul. ca un perete pînă li prăbuşesc insectele-n destin!» Şi apoi vine Cel ce cu toţi îl negară. surd. in chin se despărţea. Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar. mindru şi sarcastic cuvintă: «V-amintiţi Că-n liturghia neagră din fiecare seară Din vinu-mi aţi băut preafericiţi! In sufletele voastre mi-aţi înălţat altare . N-au visuri de minune cum au acei nebuni!» NEPREVĂZUTUL Cînd tatăl său. «Cei înţelepţi. Şi iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni.Şi pot să-ti dau plăcerea cu zarea aurie A poftei fără saţiu.» Alt glas. Harpagon. Ci i-am răspuns: «Să mergem!» De-atunci mi-e călăuzul. mi-1 fac eu însumi dar. Cind eu tirăsc aspide muşclndu-mă de paşi. De-atunci precum profeţii ador asprimea mării. ce n-am să ţi-o măsor. distincte mi se rotesc în faţă. ce tainic însă! rostea a lui dorire Aleasă precum vintul într-un tărim avut: «Oh. Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul ştie.» — Inima ei! Supusă-i la fumul de pucioasă în iad: jambon uscîndu-se mereu! Un scrib. glasu-acesta. Inspăimîntindu-1 totuşi cu necuprinsul lui. cu tandreţe. Ciudate lumi. E-a mea fatalitate. fragil e omul. Sărmanului. chiar bunul Dumnezeu. fiind ce poate fi: Neputincios şi leneş: «Ah! m-aş dori o dată Un virtuos. pentru sicriu destule sclnduri?» Şopteşte Celimena: «M-a izvodit frumoasă. Pe Domnul cel de tine lăudat?» Dar. Abis şi-ntunecare in zorii săi trufaşi. El cască pe-ndelete. pe care cu scrisu-i 1-a-necat. Cum o numesc. Cu inima curată. dar nu ştiu-n care zi!» La rîndu-i. Tot căutind la ceruri ades îmi lunec pasul.

deasupra crimei Izbinda o suna. Va trebui s-avem prea-pline Hambare şi noian de flori Cu nestemate în culori Şi Îngerii ne vor susţine. UNEI MALABAREZE Picioarele-ţi sunt tot ca şi miinile de fine. dar şi-n cer un loc? E dreptul la răsplată: bătrin e vlnătorul. Cînd totul se va judeca. Noi stoarcem frunţii pic cu pic Sărată lacrima trăirii. Prin marile desişuri din munţii fără seamă. aur. strălucind. căci ochii tăi. Slăvit să fie biciul. orgolii şi glorii am închis!» In acest timp. Aicea. dureri. Plăcindu-vă preţ dublu pe viaţă să-ncasaţi. din paradis. pe-o albă-ar prinde-o bine. făţarnici demascaţi. Iar coapsele-îi. E Arta un ogor. RĂSCUMPĂRAREA Spre-a ne plăti vecia ceţei Ogoare două ni s-au dat. E slut ca lumea-n chipul său hilar! Cum aţi putut deci crede. Iubirea E celălalt. Şi-al trimbiţei clnt mindru legănător mingiie Amurgurile-acestea cu sfîntul lor cules. Acelor ce cuvîntă cu inima: «Părinte. tîrziu. să-1 înşelaţi la joc. Durerea ce ne-o dai! Stau sufletele noastre în mîinile-ţi preasfinte. Artiştii te admiră. Şi le muncim neîncetat Cu fierul minţii îndrăzneţe. Prin a' cenuşii voastre mormane drum tăind Spre un palat cit mine de-nalt şi fără teamă: Un bloc din piatră dură. cindva. Maestrul să vi-1 rideţi. Prin marile desişuri vă voi purta în zborul. prelunge. Căci e făcut din trupul păcatelor mulţimei: In el.Şi-aţi sărutat in taină chiar fundul meu murdar! Satana sunt! iar rîsu-mi învingător şi mare. un tnger din cer. Extazul ei pătrunde ca fumul de tămîie In cei ce cîntă Domnului ales. Spre a-mblînzi dumnezeirea. In grija-ţi care pentru om o ai». Ciraci ai bucuriei fără saţ. Şi-a stat atît la pindă să-i cadă prada-n la). regină. Trudind să crească trandafirii Iar bobul trup să bage-n spic. .

Şi că holera-1 ocoleşte. tn ţară ta. vrei tu să mergi în Franţa. Jar Welche: «Pentru mine. Iar cind coboară seara de purpură-n tăcere. parc-ar vorbi-n sanscrită. da. suride fericită. In sticle apă rece să torni şi-arome dulci. Şi-ncredinţîndu-ţi viaţa matrozilor străini Să-ţi laşi pe totdeauna roz-albii tamarini? Te văd: abia-mbrăcată în muselini uşoare. Ai grijă ca luleaua stăpînului să ardă. CARE SE CONSIDERĂ PRIETENUL SĂU Mi-a spus că e foarte bogat. De ce. Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer Fantoma tristă-a unui pierdut cocotier! BUFONERII LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI LA TEATRUL DB LA MONNAIB. tu umbli şi visezi Tot fredonind vrun cintec străvechi. Ah. ce Domnul ţi-a dat-o. Desculţă. V crîngurilor nimfe. El. monstrul. Pe străzi întunecate sub ploaie şi ninsoare. BRUXELLES Amina zburdă. Şi dis-de-dimineaţă. ivite efemer. în stoluri. Pe vechea rogojină odihna iar te cere. Pe-o pline amărită să vinzi splendoarea ta. Ci Welche strigă: «Huideo!» cu limba lui cea hidă: Ca şi cind. cum vei plînge traiul de-aici — un tainic fum Şi prinsă in strlnsoarea corsetului de-acum. ar răspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!» DOMNULUI EUGENE FROMENTIN A PKOPOS DE UN NEPOFTIT. De lingă pat ţînţarii sîcîitori s-alungi. Pe barză veselia. cînd frunzele dau glas. cîntă. dacă Bachus bourgogne vrind să-i ofere. . voi nu ştiţi: silfida cu pasul triumfant E-n stare să-1 Înveţe chiar vals pe elefant. colibri. ziua-ntreagă. Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile şi pier! Nevastă-mea se poartă cu mult mai auster. Delir ne toarnă-n suflet: Amina-i o ispită.» Ah. Le ştiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!» Pictorul său minune-i şi ochiul clematită. floare adormită.-i înveţi a înflori. preafericito. malabarez. — Că aurul şi 1-a-ncuiat. pururi caldă. pe bufniţă să rida.Mai negri-s decit pielea de întuneric plină. ah. Şi. Şi-n somnu-ţi se adună. De la bazar să cumperi banane şi-ananas. Prin glodurile noastre va trebui. Unde mulţimi de oameni işi chinuie speranţa.

Se-ndrăgostise grav de el. să-mi aflu rostu. loc de plictiseli. încă. Bastogne se cheamă acest monstru. işi procurase Rame cu marca Oppenord. De parcă mintea-mi nu mai e. cînd vrei. în plus de case. — Că marmură şi cărămidă Şi grinzi în negru. Că 1-a citit pe Niboyet! — Că-i pentru dragostea de-o noapte. nu avea trăsură. Şi fundul mi-am frecat de scaun. In apă ineca-mă-voi. Că s-ar fixa chiar in Luzarches. Că-n Roma. Eu. — C-ar poseda. nu poţi.Că. — dar credea. — Că e nebun după natură. Nici mama. — Că. cel nebun după schelete Şi alte detestate-nsemne. Douăzeci-mii acţiuni la Nord. Dacă-n Parisul cu-ale sale — In care toţi se-ntorc. Unde nimic n-are măsură. şuvoi. Asemeni domnului Corot. Visînd. Ar fi să-mi bat o lună gura De suferinţa mea să-ţi zic. . şi-n fabrica-i solidă Are trei meşteri decoraţi. Timp de trei ore şi jumate Ast vorbăreţ de prin Tournai Mi-a spus rapid viaţa-i toată. stîlpi bronzaţi îi plac. Şi mă gîndeam struhindu-mi ura: de-aş putea dormi un pic!» N-am îndrăznit măcar să miaun. O doamnă cu aprinse şoapte. Ci-i va veni cu cai cu tot. in ţeapă să-1 cocoţ. 1865 UN CABARET VESEL PE DRUMUL DE LA BRUXELLES LA UCCLE Tu. o preţuieşte. Că. Fugind de biciul meu. Că soaţa nu şi-o mai iubeşte. pe un fleac. la ce!?— ti voi mai intîlni pe cale Pe nătărăul din Tournai. in Gascogne. Opera. Cum nici să pleci. Bruxelles. şi e Un suflet ce se veşniceşte. Şi că In Piaţa Patriarhii A dat o mare lovitură.

El. pesemne (Ce-au fost în fapt nişte omlete!). de ne-a fost spornic. şi uman. care-ţi cauţi paradisul Şi-n suflet patimile-ţi gem Deplînge-mă!. vei porni Tăcut a-mi pipăi abisul. Pe via}a noastră-am pus o pată. Sărutul. privind la ornic.. i-am dat. Citeşte-mă. Materiei cumplite.. Azvirle-acest saturnian Scris orgiac şi melancolic. ALTE FLORI ALE RÂULUI EPIGRAF PENTRU O CARTE BLESTEMATA Tu. Naiv şi sobru. Şi — parazit sugînd stăpinul — Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit. Iţi voi părea nebun! E-n van! Azvîrle scrisu-mi alegoric! Dar dacă. Apoi. Satanei stînd cirac intim. între dumnezei preabunuî. bătrin hai-hui! «tn faţa cimitirului». Timpul de azi. Şi. da. o zi predestinată.-ain binecuvîntat . Iar celui slab călăi am fost. în genunchi. Tu. cumva. Vineri. Monselet. cumva. Scuiparăm peste ce iubim Şi-am lăudat urîtul nostru. Sau te blestem! EXAMEN LA MIEZUL NOPŢII Cînd miezul nopţii bate iar. încă. bucolic. De n-a trecut. Capcana stilului retoric De n-o cunoşti de la Satan. O. Aşa robindu-ne trufiei. Pentru plăcerea ăstui monstru. Şi imnuri am cintat Prostiei Cu fruntea ei de taur prost. Căci pe Isus l-am ponegrit. în treisprezece.-n zadar: — Astăzi. spre-a mă iubi. Această insolită firmă Din nou in gindu-mi te confirmă. totuşi. Ne întrebăm. paşnic cititor.Condimentînd plăceri. De ne mai amintim.

trecutu-şi varsă nebunia Peste-acest azi ce vreau să ţi-1 sfinţesc. In noaptea de orgie. Nu vei putea. ştiu acum că inima ta geme. regină Înrobită Ce mă iubeşti cu spaimă. dumnezeiască voluptate. Zvîcnind. Din sine alungind mai vechi iubiri Ce încă ard In forja lor poeme.chef. apa lor.Putreziciunea ce ne-nghite. cumplit. mincind siliţi. suave. Ca imn de taină. săbii şi pumnale Cu ce iubire ţie se aştern. . Sau cind dureri spre tine-şi vor stihia. Descoperind urîtul peste tot. Sfoi. da. gemetele toate. Visind otrăvuri. pentru-a-năbuşi Cea ameţeală în delire. de-ţi cade bucuria. Mihnirea. Si ca într-un coşmar cu-adîncă vale. In fine. Iţi sorb. preoţi vanitoşi ai Lirei. C-ascunzi 'n suflet — veşnice-anateme — Trufii ce izvorăsc nefericiri. îngrozită. cind ochi-ţi mari revarsă Ca sîngele fierbinte. Cu frică deschizind celui de-afară. marele despot. ca pe-un zeu. Fără de. Dar cită vreme visurile tale N-or oglindi in ele un infern. Iar lacrimile strălucind. Cind. Şi te mingii cu mina-n doruri arsă Cind spaimele te-nvăluie şi par să Ţi-agonizeze trupul poftitor. Să stingem lampe. Zbătîndu-te acum şi-a multa oară Spre-a nu simţi. agate Iluminează-n inima-ţi de har! ii Da. da. orb. istoviţi Să ne ascundem în tenebre! MADRIGAL TRIST Nicicum nu-mi pasă dacă eşti cuminte! Fii tristă! fii frumoasă! Iăcrămînd Ţi-adaugi farmec celei dinainte Cum fluviul acelui şes fierbinte Şi cum furtuna florilor gemind. de pe chip. Şi. Mi-eşti dragă. delicios şi rar. mai mult ţi-o îndrăgesc. Glorificaţi spre-a împlini Beţia-n tainele-i funebre. c-m te-mpresoară Dezgustul lumii.

Pe păcătos îl prinde cu miinile de păr Si-1 scutură spunîndu-i: «Să crezi in legea sfîntă! Sunt îngeru-ţi de pază! Minune şi-adevăr! Vei îndrăgi de-acuma. Dar pururi osinditul răspunde: «Nu! nu vreau!» DEPARTE MULT DE-AICI Căsuţa parcă e sfinţită Şi-n ea o fată prea gătită în linişte. Săracii. şi doar cei buni o au!» Si îngerul certîndu-1 din dragoste adincă.Să-mi spui. De scrii poeme sau sculptezi. cu-ntreaga ta fiinţă. RĂZVRĂTITUL Un înger ca un vultur din ceruri se avîntă. proştii. Aceasta e Iubirea! Cit inima-ţi e trează. la Domnul genunchează: Sublimă Voluptate-i. schilozii — negru val!— Cu-a tale milostenii şi veşnica-ţi căinţă Pentru Isus aşterne covorul triumfal. Te-ntreabă: «Apuca-vei seara?» Fie că-ncerci. zeieşte. rănită. cu sufletul ţipînd. cu pumnii. îl mîngiie şi încă. Ea şuieră: «Ţi-ai dus povara?» De faci copii. ea zice: «Nu!» Iar ochii de ţi-ai cufundat In al plăcerilor păcat. ori speri mereu Nu poţi petrece un moment: Fără-acel crud avertisment Al viperei din eul tău. Stăpinul meu!» AVERTIZORUL In cugete. ori pomi plantezi. îşi răcoreşte fragezi sinii Cu fluturarea blîndă-a mînii Şi-ascultă plinsetul fîntînii. şi eu şi tu. . Cînd spunem: «Vreau!». răii. «Sunt eu stăpina ta. Pe-afurisit. şi pregătită. E Dorothea! şi-o găsesc Blînd imnul apelor din zare Şi-aripa vîntului ceresc Şi sufletul i-1 podobesc. Extazul reaprinde-ţi. Oe sus in jos cu grijă mare îşi unge trupul său zeiesc Cu miruri: sfîntă miresmare — Iar într-un colţ se stinge-o floare. Purtăm o viperă ce creşte Şi stînd ca pe un tron.

surîs opalescent Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor. priveşte-o cum coboară: Peste oraş. Departe. îngrozitorul spaţiu ce-i fără de oprire. Genunea care mă-nmormîntă Cu numele-mi s-o-nveşnicesc. la alţii grijă-amară. reintră-n calm. jos şi pretutindeni. Dind unora odihnă. Şi oricare fereastră mă zvîrle-n zări enorme. sori fără asemănare. . vis.. e noaptea sosindu-ne uşor Precum un lung linţoliu sosind din Orient. în ochii mei de voi orbiţi Doar amintirea mai tresare. Da. uşori. sătui. Cind mie braţele mi-s rupte Fiindcă-am strîns cu ele nori. fii cuminte. Nu voi avea onoarea sfîntă. tăcută. Chiar somnul mi se pare un puţ enorm ce-ascunde Orori nedefinite ducind spre nu ştiu unde. cuvint! Şi am simfit adesea al Groazei aspru vint Cum părul îmi ridică. — Ah! de-am ieşi o dată din Numere şi Forme! TÎNGUIREA UNUI ICAR Sunt fericiţi. nebună-nvîlvorire. ocară Si remuşcări culege — serbare vicioasă — Durerea mea. Şi ars de dorul meu zeiesc. dă-mi mina şi să fugim. Iată anii cei morţi cum se arată Pridvoarelor de ceruri. Da. Cu inţeleptu-i deget şi-a lui neprihănire îmi desemnează Domnul coşmaruri peste cint. draga mea. Voi. in haină demodată. frumoasă. Rîvneşte-a nefiinţei insensibilitate. ce pururi e chinuit de toate. peste pămint. fecioară. Doreai să vină Seara. Amanţii fetelor pierdute. — Vai! totul un abis e: dorinţă.. Sus. ABISUL Pascal şi-avea abisul in propria-i trăire. Sub nu ştiu care ochi de foc Aripa mi se nărui. Din ape-adînci Regretul. tn timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă Se lasă biciuită ca de-un călău. o atmosferă joasă. Care-n adine de cer luciţi. Zadarnic spaţiului voii Să-i aflu miezu-n tainic joc. sufletu-mi.RECULEGERE Durere. adine.

într-un tărîm fierbinte. trudiţi. precum in veacuri. mărunta Omenire. Cu flăcări inima-mi străbate. Şi sîngerînd actorii dansează-a nesfîrşire. — «Pe maică-ta. . Mai vezi. Speranţă pentru schivnici şi iad pentru cei răi. pe care te adorau părinţii. decor. C-o minte mai înceată. cu strălucit serai De stele-n podobire urmindu-te. Şi fii mereu fantoma mea! LUNA JIGNITA O. cer! capac ce-acoperi cazanul cu văpăi In care fierbe.-a mea regină! Şi-o* mască de sirenă-ţi pune De carne şi de catifea. Tu. Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare. Biet cerşetor. O văd stînd la oglindă. alai. cu pasul clandestin. ori sub un soare şters. vastă. Tortură scumpă.. POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ RUGA UNUI PÂGÎN Ah! nebunia nu-ţi opri. Pe om îl paşte pururi a tainelor teroare Şi cată-n sus cu spaimă. Cerul! Criptă cu-naltul strivitor. Mai mergi. amanţii în somnul lor de rai Cu gura-ntredeschisă uşor zimbindu-şi dinţii? Sau pe poet in veghe storcind puterea minţii? Ori cum se-mperechează năpirci sub ciumăfai? Sub dominoul galben. pribeag în veşnic mers. Plafon cu luminaţii de operă. Privindu-şi jalnic sinul cu care te-a hrănitj». Acolo. copile al unui veac de-orori. ori mult-iscoditoare.CAPACUL Oriunde-1 poartă soarta. nebune. spre-un bănuit advers. O. să-i dai al tău suspin?. Voluptate! Diva supplicem exaudi! Zeiţă răspîndită-n aer. Din sat sau din cetate.. cu trupul gîrbovit. Regină de azururi. Fii. Cynthie bătrînă dlnd farmec suferinţii. Adincul spre-a mi-1 încălzi. sau Cresus vestit in Univers. Lună. Topeşte-mi amorţitul vaier Şi-un imn de-aramă-ţi voi porni. Sau dă-mi odihna cea deplină In vinuri mistice. peste uscat sau mare. din seară pină-n zori. Endymion aşteaptă. tu. Voluptate.

Şi ura. Profeţii cuvintară: «Vedeţi această bandă De fum. A coborît puternic din zarea dimineţii la verdea şi imensa cimpie cu coline. la începutu-i. Apoi albastru abur se arginta treptat Şi se mărea întruna urcind neîncetat De-ajunse să se spargă în bolta azurie. Şi-a meşterit o pipă superbă pe măsură. Şi stlnd în pisc stincos El a fumat. Dintr-un buchet de trestii cu falnică statură A luat pe cea mai lungă spre-a face-o nalt burlan. In dimineaţa calmă se arătă pe dată. Stăpînul mare-al Vieţii. Tăcuţi se îndreptară in acel mare ceas. Gitche Manito. Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase Precum nisipul mării şi ierburile joase. unde Gitche Manito-a poruncit. luptători. ca brazda cenuşie. Şi fumul sfint. Şi coaja unei sălcii a rupt cu mina Sa El. Popoarele zăriră. Creatorul Firii. Cu mîna-i de-ndrăzneală. echipaţi de luptă cu indîrjite chipuri Înaintau prin verdea prerie. şi-ncrezător ia sine. Mari. avan. pe-nalte stînci. luleaua a-ndopa. ca-n toamnă. Abia ghicite virfuri a' Munţilor Stîncoşi. In lină înălţare şi soarele l-ascunde? Gitche Manito este pe toţi Stăpînitor. Prin acest fum de taină el spune tuturor: «Voi. Peste cîmpii şi ape prin care taie gindul. lumina îl podobea frumos. ca nisipuri împestriţaţi. la sfatu-mi. Şi-acolo. care pururi în lupte-i încleştase Şi în străbunii vajnici ca flacăra dansase. veniţi de orişiunde!» Prin patru părţi de zare prin care umblă vîntul. marele-i semnal. şi vast. La Rouge Camere. Şi codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte. Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pămîntesc. care-i asemeni cu mina ce comandă. semeţ. ca felinar astral Aprinse Pipa Păcii. în picioare. deci. Fiind. spre fumul ca un glas. ca blinda coloană miresmată. Acolo. Războinicii din triburi semnalul au zărit. Toate şi toţi văzură imensul fum departe Urcind in dimineaţă cind zări se rumenesc. nordicele lacuri cu ţărmii viforoşi. Spre Camere Rouge. Lumina dominind-o şi spaţiile-adinci Sta drept. o stincă-a smuls.PIPA PĂCII DUPĂ LONGFEIXOWAtunci. Toţi. pădurea ruginită. . şi mîndru.

Vă lepădaţi dispreţul: e-un înţelept perfect. Ca un părinte cărui dezordinea nu-i place Dorind ca veşnic fiii săi să trăiască-n pace.Le-incendia privirea şi rămineâ cumplită.. O sărbătoare-a vieţii sunt vorbele-i şuvoi. Străvechea vinătoare v-o am făcut uşoară. Ci numai în unire puteţi să vă salvaţi: Trăiţi de-acum în pace şi-n drepte rînduieli. Şi fără războire. Gitche Manito. Fără vărsări de singe. bizonul ce vă-nfruntă. Şi Marele Manito. el. Pe chipurile crude. ursul. De ce. Da.ntinse peste ei. Stăpin pe-ndepărtări. de lei. dar nu cu ochi despoţi. Şi ruga. se-ncontrau prin ura străveche şi riătingă. seminţie scumpă. Cind el. Aici belşug de trestii şi piatră. şi fiţi ai păcii regi!» III Ei. Spre-a vă-nvăţa Iubirea şi-a suferi cu voi. Deci. v-a dat Castorul. blindeţea se ivind. mă desgustă-amarnic războaiele-ntre fraţi. Prin poarta-ntredeschisă se înălţa la cer — Prin aburii-minune ai norilor de fum . De ce nemulţumirea şi vorbele de-ocară? Bogaţi sunteţi şi totuşi furaţi de la vecin! Da. Privindu-i cu asprime. şi care. vînătorul devine asasin? Iar bălţile. Şi spre-a le domolire minia grea. Mai Mare peste Fire. părinte bun la toţi. Din stincă şi din trestii lulele meşteriră Şi. Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase Asemeni unor ape venind tumultuoase Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale: ii «O. în dulce înfrăţire Fumaţi toţi Pipa Păcii. faceţi-vă pipe. şi dorinţa ca simple întocmeli. Iar Spiritul. ce nu ştia să plîngă. mina dreaptă o-. renul. Pericolul stă-n toane şi-n veşnice-ndoieli. armele de luptă indată-şi aruncară.-copiii şi-i alinta zimbind! Cu sufletu-n lumină plecau spre calme zări. Puternic. eşti plină de păcat! Voi. Şi-a frunţii fierbinţeală cu umbra palmei sale. le mai şi înfloriră. Ci daţi-i ascultare spre-a nu pieri apoi! Spălaţi-vă în valuri culoarea de pierire. fiii mei. Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet. pricepuţi la toate. Gitche Manito. cu păsări le-am populat din plin. Iar el. de-acuma o hotărîre sfîntă Vă dă Gitche Manito. cel care vă cuvîntă. dar. munţi întregi. A sîngelui culoare in valuri îşi spălară.

nici timidă şi nici nepăsătoare. Ivindu-le-n oglindă. stăpina sorţii tirind-o prin ţarină. . in pruncie. Geniul şi dragostea sunt datoriile-mi uşoare. Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri Şi a-ntrista simţirea . LACOMUL Rumegind. Că inima-ţi nu-i pentru plăpinde sărbători Şi-această frumuseţe ca fierul in tenebre Va re-zidi Infernul cu nesecate febre. Acum. tinereţea fi-va-ţi bogată-n mari furtuni Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzători Ce ne alintă fruntea şi braţele-n sudori. Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate. le-a strîns de git. Călătorind în spaţii şi respirind fugos Ea naşte-acele zine cu mersul amoros. Hercule! FÂRÂMITURI(VERSURI DESPERECHEATE) ORGOLIU Îngeri îmbrăcaţi in aur. Şi nări in fremătare drept griji. purpură şi hiacint. răscolitori. Dar eu zăresc in ochii adinei. Noroi am frămîntat şi aur am iscat Avea in ochi puterea ce-n inimă-ascundea. Se răspindea in juru-i cu lăcomie mare. Parisul îl alunga mereu. pletele Zeiţei le-ai înşfăcat c-o mină De duritate plină — ce-altdată te-a-nhăţat — Erai deplin stăpînul. Ca un obuz aş exploda De nu aş suge ca un cancer. nepăsător bărbat. Da. eu rid de trecătorii flămînzi.umilelor făpturi. trişti. acea precocitate Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect: Zidirile în care ai îndrăznit corect Şi anunţau cu fală a ta maturitate. Deşert vivant. Care-i scimbase trupul in chinuri nesătule A fost de trei ori dată prin balele subtile Ale acelor multe şi groaznice reptile Pe care. sterilă voluptate. Poete!-al nostru sînge ne părăseşte — faur! — Şi nu din intîmplare cămaşa lui Centaur. Ardea un foc in ochii-ţi.Atoateştiutorul urca sublimul drum — Prea-mulţumit de fapta-i: tărie şi mister! LUI THEODOR DE BANVILLE Tu. El: neirifrint ca fiara şi liber ca un zeu. ca la artişti Ce opera-şi mîngîie cu degetele. Privirea-i.

Şi. Era o noapte caldă. popa. Templele tale vomitînt rugăciuni muzicale. dînd cerurilor rază. Fără de-asemuire. preafrumoaso.. Orgiile-ţi fără de saţiu şi fără suflet dragostea. o baie a iubirii Tu. dbborind sub sine molaticele perne Un trup superb ca noaptea odihnei se aşterne Şi somnul podobindu-şi cu un surîs total A spatelui său urmă de pofte chinuit. perdeaua Sub nici o adiere. amoruri. Ca spre o lampă fluturi se năvăleau. blînd ca un proscris. in cuşcă mi-ai băgat Spectacol de ruşine cruzimii tale-oricind. Disperările-ţi copilăreşti. E rece vatra. Sirenă-n totul goală. iar sreaşina ca neaua.. maelstromul vorace Agită mai domol nisipul sur Decît a' voastre inimi. ştiinţă. se-arată fără-a se vedea. e-ngust al nostru unghi. în însuşi răul.Da. tu încîntarea mea. o. Plăcerea ta fără oprire Ca peste tot... Grădinile de intrigi pline şi de suspine.. Imblîhzitor feroce.. Bombele şi pumnalele. La cei ce-s înlăuntru se roagă. De-o patimă nebună sta aeru-mpregnat. izbînzile şi sărbătorile tale. am zis Te iubesc. . Hotelurile tale fastuoase.. ochii de bătrînă nebună. Ele-s o aruncare de nobilă putere Acolo unde farul vedeta luminează Dar care şi ucide moluştele-n tăcere. încă-a noastre inimi se-aseamănă c-un han La care hămesiţii vislndu-şi masa. Tu ce mă-mpingi spre hăul din mine chiar stind drept Purtînd veşminte sfinte sau barbă de-nţelept Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce înşală BLESTEM Bancul de peşti nestăpinit şi dur Şi trecătbarea-ngustă. Coşmar în miez de noapte. Mahalalele melancolice. patul şi vinul au insecte Pe oaspeţii aceia eu i-aş servi-n genunchi! SPLEEN SCHIŢA PENTRU UN EPILOG LA A DOUA EDIŢIE Liniştit ca un înţelept. patul. ce camere infecte: Război. îngere puternic pe chipul mîndru-avînd A Iadului pecete sub care te-ai nălţat. ţipâ-n van: Ci tac: studentul. tac: tîrfa şi soldatul. Şi pleacă fără-ntoarceri.

Şi apa doarme-ntruna imbogaţindu-şi visul: Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire. Cind saltă printre arbori cu înverzite salbe. Să căutăm o clipă spre Răsăritul vieţii Spre-a revedea. explozive bucurii Care fac să rîdă cerul peste morţi şi peste vii. costişe înverzite Şi. Asemeni şopotirii amorurilor noi. roş. Statuile trufaşe cu umerii in ceţuri Şi turnurile tale deasupra strălucind. departe. lucrurilor. acum clnd mi te-asameni. în lungă obosire. Viciul tău. Şi pajiştile-alpine călcate-ncet de vite. Şi-asemeni cu-Orinocul. Reginele-ţi din teatru cu vocile-ndrăzneţe Şi clopote. păduri in ascultare. Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul înconjurat de piscuri. POEME DIVERSE POEME DIVERSE Nu-i aşa câ-i plăcut. şi tunuri. Şi oratorii care îţi predică amarul. pragul dimineţii Şi-naintînd întruna pe cruda noastră cale Să ascultăm ecouri din Încetată vale. departe. Şi totuşi cîteodată se simt. dispreţuite legi. priveşte: l-am transformat în aur.Descurajările tale. prea-venerabil în mătase îmbrăcat Şi rizibila-ţi virtute cu privirile spanchii In extaz spre luxul care îl depling cu-adevărat.. stors-am esenţa ca un faur: Noroiul tău. Focurile-ţi de-artifiqi. III Acolo sus. mai sus de drumul mare Sunt ferme şi vilcele. Stîngace-n graţii pure atunci cind işi ascunde Piciorul. măreaţă-ncremenire. rămîneţi martori de truda-mi împlinită: Perfect precum chimistul şi-n sufletul meu sfînt. sosind abia. Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi? II ti place s-o zărească în fustele ei albe.. cu-auz de ceaţă. Voi. orchestre asurzind Şi pietre fermecate zidite-n fortăreţe. E mohorît deşertul înalt. Canalele cu sînge spre Iad tălăzuind. bufoni în zdrenţe nouă: în purpură şi aur şi încă-n hiacint. Principiile-ţi salvate. . pierindu-le izvorul. la fel cu ceilalţi oameni. Eu. Şoptiri şi lungi ecouri parcă din altă viaţă. toţi. dacă rochia-i într-un tufiş se prinde. dincolo de ele. Şi îngerii tăi încă.

d-undeva. Ferestrele-au rămas închise. chiar acuma o ascult Afară fredonînd uşor Precum un monoton tumult Pe care-n mtne-1 port cu dor. A unui suflet care. îndurare. Şi peste sîînci semeţe. un nour rătăceşte Şi adumbreşte faţa acelui lac sever Ai crede că vezi umbra. din ceruri. iar stincile străvechi Ascultă-n reculegeri a lor divinitate: Mister sublim spre care noi nu avem urechi. Stăpîne. cu speranţele pierdute. pătrunde-n cer. Cea veşnică tăcere şi muntele-n paterea Acelui aer tainic. Ne Incintă cu dulce vers! Dar. bâtrîna bocitoare Muză-a sărmanilor. să cate spre azur Şi să se adreseze Celui fără-contur Spre-a dărui iubirii. Ingrat! dar cine poate şti Cit am visat la cele zise De bunul meu amic Henri! Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar? Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu. Nu mă iubeşte nimeni. E ea. din intimplare. şi iată de tine n-au habar!» Căci obosit de lume. prăpăstii stîod la pindă. Fu nevoit. deasupra-mi. ades Odinioară-n clipe goale. jur-împrejur: tăcerea! Tăcerea de din care ai vrea să te salvezi. mi-e inima de ciine! Toţi m-au corupt. Săracu-i trist şi e supus. Peste gheţarii veşnici în soare aurind. .Ca un oftat de clopot din zare. Şi-n iezerul in care mor serile pe tind. S-ar zice cum că cerul cu-a lui singurătate Se oglindeşte-n apă. Peste-aceşti munţi pe care doar viatul ii sărută. Iar cînd. Şi m-am gîndit atunci la clte Un bun prieten mi-a fost spus. Plimbîndu-ne în seara caldă: Că-i o plăcere de nescris Să-asculte-aşa o serenadă Cînd chiar plăcerile-s plictis. Aceste melodii umile Minuni sunt inimii sihastre Şi ele vin către febrile Şi grele simţurile noastre. cu ochii-i. încet. de zicerile amare. Sub paşii mei. iţi pare că visezi. IV Ah. iartă-mă. plutind dumnezeieşte.

Să se-nconjoare acuma de taina cea profundă, Privirea să-şi închidă cind toate îl privesc, Vecinilor nu spună: «Doar cerul îl iubesc», Ci Domnului să zică: «Dă-mi pacea ta fecundă!» La fel, închis de preot, stă templu-n năzuinţă; Cind peste-acoperişuri coboară noaptea-ncet, Cind-gloata se desface de-al străzilor magnet, Se umple de tăcere şi capătă fiinţă. VI Ştiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet, Prin cîte-un sat mai mare, gătit sărbătoreşte, Cînd cerul şi pămîntul se-mbrăţişau discret: O duminică-naltă, c-un soare ce-aureşte; Clopotniţa vibrează lansînd acel verset, Care pătrunde-n toate adine, dumnezeieşte, Cu elegantă pompă, bătrini şi tineret, Se-ndreaptă către slujba ce-acum se pregăteşte; Fiinţa ta mondenă mişcată-i in adine De sunete de orgă, de clopote ce plîng, Şi-n inimă, deodată, se-adună un suspin! Cucernicia, iată, în tine se ridică Desferecînd din vreme trecutul tău senin, Şi-n miezu-i, luminoasă, o zi de duminică! VII Eu nu am ca metresă ilustră o leoaică: Şi-mi dărui puritatea la o mahalagioaică.; Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund, In inima prea tristă odorul îmi ascund. Pantofi, spre-a-şi cumpărare, ea sufletul îşi vinde Şi Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-aş cuprinde Ungă infama asta pe-acel modest Tartuf, Eu, care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru,...uf! S-a viciat, trăznita, şi poartă, deci, perucă: Pe ceafa ei cea albă curg plete, buclă-n buclă; Ne-mpiedecînd, aceasta, săruturi amoroase Să plouă-acum pe fruntea cea cheală-ntre cheloase. Chiorîş la toţi se uită ciudata ei făptură Sub gene lungi, umbroase, cum îngerii avură; Ci ochii toţi, avizii, ce-o condamnară greu, Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu! Douăzeci de ani, atit, doar. obrajii i-au căzut De fiecare parte i-atîrnă peste gît, Şi totuşi noaptea-ntreagă mă trage peste ea Şi sunt ca pruncul proaspăt: o sug, o muşc, mă vrea, Şi-i bine că adesea nu are-o para chioară Ca umerii să-şi ungă şi-apoi o subsuoară: O ling eu pe tăcute cu şi mai multă-ardoare Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare. Sărmană creatură, plăcere-n gîflire, De-aşa sughiţuri aspre nu poate să respire,

Şi bănui din aceste scurte-opintiri brutale C-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale. Neliniştiţi sunt ochii-i de-a lungul nopţii crude, Crezind că văd alţi doi ochi in uliţele-afunde; Fiind prea primitoare cu falşii săi eroi, I-e frică de-ntuneric şi crede în strigoi. Ba chiar, plăcîndu-i seul, 1-a folosit mai mult Decit savantul, noaptea, pe-al cărţilor tumult, Şi i-a scăzut şi foamea, iar ochii-s brilianţi Cînd ii apar din noapte defuncţii săi amanţi. De o-ntîlniţi, bizară şi împopoţonită Pe-o mizeră stradelă, spre margini, rătăcită, In jos ţinlndu-şi capul de porumbel rănit Tirîndu-şi prin noroaie călciiul dezgolit, Să n-azvîrliţi, de scîrbă, înjurături spurcate Spre faţa prea fardată a bietei nespălate, Căreia chiar Famina, zeiţă şi iscoadă, I-a poruncit a-şi scoate juponu-n plină stradă. Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun: E perla mea, regina la care mă supun, M-a legănat adesea pe sînu-nvingător Reincălzindu-mi firea cu mucedu-i amor. VIII Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame, A coborît de tlnăr la ale lui infame. IX Tu, nobilă femeie cu timpu-n apogeu Fără-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu, Şi imbrăcată-n antic strai grecesc, De zece ani încoace, care-au trecut alene Obişnuindu-mi gura cu sărutări viclene Tu îngrijeşti un dor călugăresc — Orgiei preoteasă ai fost, ţi-aduci aminte!? Iar astăzi, neplăcindu-ţi adincurile-ţi sfinte Să-nmugurească într-un pui de om, Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmant Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntat In plntecul matroanelor, atom. Imberbi, atunci, cu toţii, în bănci mai învechite Decît acele lanţuri, cu mult mai lustruite, Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu, Noi ne tiram tristeţea ş-acel dezgust ateu, încovoiaţi sub cerul pătrat, privit cu ură, Bind, zece ani, un lapte de aspră-nvăţătură. E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat: Voiam să spargem sensuri la dasicu-nchistat; Profesorii ce nu se-mpăcau cu-a voastre rime, Se prăbuşeau ridicol sub ale noastre scrime, lăsîndu-1 pe şcolarul, de-acum învingător, Să-şi urle bucuria in grai latin, sonor. —

Care din noi atunci — ah, da, adolescenţa — Precum o oboseală nu i-a simţit prezenţa — Ochiul pierdut în zarea posomorîtă-a verii Sau in înmărmurirea zăpezii, — să nu-1 sperii, Auzu-avid şi sincer, — şi supt în hăituiala, Ecoul unei cărţi sau un strigăt de răscoală? Era mai ales vara, cînd plumbii se turnau, Precum aceste ziduri ce mari tristeţuri au, Cînd fierbinţeala zilei sau picla toamnei reci Iradiau spre ceruri trăirile lor seci, Făcînd să somnoleze-n balcoanele propice Adolescenţii care mai ieri jucau arşice; Sezon de reverie cînd Muza sta din şopot O-ntreagă zi s-audă bătaia unui clopot; Cînd chiar Melancolia, la prînz, cind totul tace, Stă cu bărbia-n palmă ne mai avînd ce face, — Cind ochiul e albastru şi nu religios Ştiindu-se oricine obscen de dureros, — Tirîndu-se abia şi precoce-n plictiseli, Cu fruntea transpirată-n ascunse lîncezeli. — Şi serile bolnave şi nopţile fierbinţi închipuite fete care te scot din minţi, Ivindu-se-n oglindă, — sterilă voluptate, — Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, — Ce seri italiene, cînd moale~i neputinţa, — Ce de plăceri viclene descoperă ştiinţa, — Cînd mohorîta Venus, din jilţul ei de nori, Revarsă-n valuri moscul: cădelniţînd candori. — Aşa a fost conflictul, domoale circumstanţe; I-aţi dat drept sfat sonete, l-aţi pregătit cu stanţe, Cum unei cărţi deodată esenţa-i presimţii, Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury. Abisul mistic este de indoială-aproape — Beţia, infiltrată cu-ncetu-n mici etape în mine, ce-n cădere, prăpastia-mi place', Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene, Şi setea ridicindu-şi mereu tot maţ* bizară, — Adincul meu muncindu-1 emoţia amară. — Am absorbit, prin zile, miasme şi parfume, Şi amintiri defuncte cu-nvăluiri molcume, Şi lunga împletire a frazelor-cabale, — Şi rugăciuni şoptite, mistice madrigale; — O carte voluptoasă, ce nu ştiu de-a rămas. — Apoi, fie-n adincul unui azil retras, Fie sub naltul soare al zonelor'alese, Eternă legănare a valurilor dese, Născinde orizonturi, mereu fără sfirşit, Readucind în inimi divinul dor vrăjit, — Fie-n răgazuri surde a' zilelor de foc, In trîndăvia rece cînd brumele se coc,—

Femeiuşte elegante Vin la mine apetisante: . natura. ce-o mingiie şi-o doare. aş spune. Eliza. Au farmece ascunse. zău. Poet! o-njurătură-i. de-un demon dăruită: — Spre marea voluptate se trece prin durere. căci răul prin rău piere. deci. sau. — Eu răsfoiesc misterul alene se ivind Din cartea asta scumpă mult celor renegaţi.Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind. — Să-njunghiem deci răul. le bei cu ochii-nchişi. oricind. vreau să vă văd golite Mereu. XIII Da. A vrerii artă crudă. — Toţi cei iubiţi. Iar inima străpunsă. Ca un flacon parfumul îşi goleşte Mereu. Privindu-mă-n oglindă. puternice-amăgeli. poate-un compliment? Eu sunt în faţa voastră ca un amant. Destinul lor: să fie de-aceleaşi boli marcaţi. mereu! Cind totul doarme-n preajmă. Mereu. Şi-ndrăgostitul ce se dăruieşte. farmecul tău e chiar arhitectura: E. mereu! Da. ispită. Păzindu-şi amintirea. columbe zburătoare Chemindu-se-n pădurea deasă. bruna mea stăpînă. atent Privind la o fantomă cu multele-i momeli. proscrişi. Şi-a nu uita durerile primite. Răspunse el: — O. — ncolăcindu-se-n plăcere. Ca vasele cu fiere-s. A tristelor lui vorbe. XI Cit va dura. Căci mîinile-i şi ochi-i. cel mai cast amor. Şi cum. ea frumuseţea. iubite. Eu te-nfloresc. fireşte! XIV MONSELET PAILLARD VERSURI PENTRU PORTRETUL SÂU Toţi îmi spun micul motan. in timp ce eu. — amorul tău? Se alinta copila-n clar de lună. natura frumosu-1 podobeşte. mereu! XII tn mijlocul mulţimii atit de schimbătoare. dulce hău. imbrăţişind săgeata. Ea caută ecoul. şi mîndru sunt. Se dăruie sărutului şi-l cere Mereu. mereu! Iar eu mai zic: — Spre-a-mi podobi cel rău. Se prăbuşeşte zilnic. mereu însingerata. minune. Carafe dulci. comoară preţioasă. am perfectat.

Faimosului poet castrat. cum zic unii! Duduiei Fanny. proştilor. De vreţi să mă-nfricoşaţi. însă. te rog. Voi sta. .Sunt un paşă năzdrăvan. cum e cascada. Doar n-o salută vrun măgar!) Omagiul meu de cărturar. (Aşa. spune-i tu (Ea nu iţi va răspunde nu. cel mai mare. Stind bine-n ziduri încastrat. Cum cineva in Africa Atena veche-ar căuta. POEME DIVERSE Cer de-azur. încearcă-ţi toată elocinţa La scumpul Coco-Malperche. (Recomandată lui Anoste La poştă. Jeannei. muşcaţi-mi coada! XV E chiar seducător ciudatul tău proiect — Dar din toţi. ce mult îmi place Acelui domn zburdalnic. premiul Romei nu-1 deţine. — La fel domnului Scriitoru Şi. Cartier Ixelles. Adică unui factor Versificator). LA HERMITAJ Nu te-am găsit! Am fost la tine Spre-a auzi-un cuvint de bine. va-nvinge Bruandet! XVI VERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENT ORAS. Plăteşte zel. Intre sălbateci.-n inălţime-i Cit piramida lui Keops! XVIII Domnului Auguste Malassis Strada Mercelis Trei-zeci-şi-cinci bis. SCUZ1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢi UN PRIETEN LA NAMUR Fiindcă mergi spre-oraşul care. prefer nebunii: Eu. citi vor fi. Cititori. precum chiar eu aş face!) Să-i spui. Dacă-n vacanţă-ţi duci fiinţa Spre a gusta ce nu mai e. ce-i duc doru'! XVII SONET. Rops. in carantină. de-o fi. Talentu-i. Doar in ochii mei aflaţi. sigur. de-a mea vină. dar şi mincare. El. Bruxelles. Căci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful