TERMENI UTILI

:
- paralizii cerebrale -

Anchiloza este pierderea mobilitatii unei articulatii ca urmare a unui proces inflamator de durata, unei imobilizari prelungite, unei fracturi intraarticulare sau unei interventii chirurgicale. Anchiloza se realizeaza prin tesut fibros sau punti osoase, care unesc suprafetele articulare ale oaselor, limitand, reducand sau suprimand complet miscarile la acest nivel. Cand este impiedicata utilizarea membrului, anchiloza este vicioasa si trebuie corectata ortopedic sau chirurgical. http://articole.famouswhy.ro/ce_este_anchiloza__/#ixzz1WPGW1GT9

Ataxia este o tulburare in coordonarea armonioasa a miscarilor si care se evidentiaza mai ales cand bolnavul merge. Deosebim urmatoarele forme de ataxie: - ataxie cerebeloasa (determinata de leziuni ale creierului mic). Bolnavul merge nesigur cu oscilatii in toate sensurile, asa cum le vedem la omul beat; - ataxie vestibulara (determinata de leziuni ale aparatului vestibular). In timpul mersului, bolnavul deviaza sau cade pe o anumita parte; - ataxie tabetica (determinata de leziuni ale nervilor sau cailor nervoase care transmit la creier sensibilitatea profunda alcatuita din fibre nervoase care informeaza scoarta cerebrala, de pozitia diferitelor parti ale corpului sau membrelor). Se caracterizeaza printr-un mers nesigur, cu lipsa miscarilor armonioase mai ales ale picioarelor. Este intalnit la tabes, dar si la alte boli neurologice; ataxie frontala prin leziuni (mai ales prin tumori) ale lobilor frontali. In cazul acestei ataxii frontale, mersul este nesigur sau imposibil. Constituie de fapt o pierdere (o uitare) a miscarilor care trebuie facute (este o apraxie). Tratamentul urmareste intai sa inlature cauza bolii; de asemenea, exercitiile fizice pot uneori corecta aceasta tulburare. http://articole.famouswhy.ro/ce_este_ataxia/

Atetoza = miscari lente, nestapanite rezultand din coordonarea inperfecta a activitatii muschilor, care sunt exacerbate in cursul miscarilor voluntare. Atetoza este o miscare involuntara localizata mai ales la maini si picioare. Este o miscare ondulanta, serpuitoare, care daca se petrece la nivelul fetei, bolnavul pare ca se stramba continuu. Miscarea se accentueaza daca bolnavul este emotionat si dispare cand bolnavul doarme. Ea se datoreaza unor leziuni care duc la distrugerea „neostriatului", un nucleu de celule nervoase din interiorul encefalului, cu rol in controlul miscarilor. O encefalita, o tumora etc. pot duce la distrugerea sa si la aparitia atetozei. http://articole.famouswhy.ro/ce_este_atetoza/

Distonie = posturi si miscari anormale, cu tonus dezordonat, privind trunchiul si adesea caracterizate prin grade extreme de extensie si flexie in extremitati.

Filogenetic = Proces de dezvoltare a vieţii pe Pământ. 2) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul acestui proces. IMC - infirmitate motorie cerebrala - a fost introdus de Tardieu pt a deosebi din grupul mare al paraliziilor spastice acele cazuri care au un intelect normal sau macar suficient, ceea ce creeaza alte posibilitati de reeducare si mai tarziu de inserare sociala.

Ontogeneza = Dezvoltare individuală a organismelor vegetale şi animale, care cuprinde toate transformările organismului de la stadiul de embrion până la sfârşitul existenţei lui; ontogenie.

Paralizia spastica cerebrala infantila (PSCI) = este, d.p.d.v. motor, tulburarea posturala si de miscare care tine de o leziune a sistemului nervos central, neevolutiva, si care se evidentiaza in timpul stadiilor precoce de dezvoltare ale creierului. << Se aduce tot mai mult in discutie contraargumentul ca in aceasta categorie de boli nu e vorba de o paralizie propriu-zisa. Asa cum spune Bobath "este vorba mai degraba de expresia unor modalitati anormale de postura si miscare", decat de o lipsa de functionare a unei activitati neuromusculare. >>

Reacţia ascensor sau de cadere - un copil ţinut în aer, vertical,susţinut de trunchi, dacă îl facem să descindă brusc în jos, se constată că braţele lui se întind, iar degetele se desfac în evantai.

Reflexul de aparare - se manifesta atunci cand copilul asezat pe spate isi intoarce imediat capul intr-o parte, isi intinde in afara bratul si piciorul din aceeasi parte si indoaie la incheieturi bratul si piciorul de pe partea opusa. Acest tip de miscare dispare in jurul varstei de 6 - 7 luni.

Reflexul de apucare fortata (grasp reflex) - in momentul in care iti asezi degetul in palma micutului, acesta va strange automat degetelele de la mana apucand puternic degetul intins. Aceasta miscare involuntara se va manifesta pana la varsta de 3 luni, fiind astfel inlocuita de miscari voluntare de apucare a diferite obiecte. De la naştere până la 3-4 luni, copilul închide cu putere pumnul pe un obiect care este pus în contact cu tegumentele palmei. Orice încercare de a retrage obiectul, întăreşte agăţarea. Reflexul de

apucare forţată începe să dispară din luna 3–4, fiind înlocuit de mişcarea de apucare forţată, declanşată de stimuli exteroceptivi sau de vederea obiectului. Dacă obiectul este luat din mâna copilului, poate fi observată reacţia de magnet, care constă în urmărirea obiectului de către braţul acestuia. Absenţa reflexului de apucare forţată la naştere poate fi consecinţa unei leziuni de neuron motor periferic (paralizie brahială, dacă absenţa este unilaterală) sau de neuron motor central, severă. Prezenţa lui peste vârsta de 4 luni reflectă eliberarea unor mecanisme tonigene cerebrale, cum poate fi observat în hidrocefalie, leziuni ale nucleilor striaţi.

Reflexul Babinski (al degetelor de la picioare) - la atingerea talpii bebelusului, acesta va ridica imediat degetul mare, iar celelalte degete se vor desface asemenea unui evantai. Acest automatism este prezent la bebelus pana la varsta de 1 an.

Reflexul de cautare - este prezent la atingerea usoara cu degetul sau sanul a obrazului copilului. Micutul se va intoarce in directia stimulului cu gura usor deschisa cautand sanul mamei. Reflexul de cautare se manifesta pana in jurul varstei de 4-5 luni.

Reflexul de deglutiţie* - urmează de obicei reflexului de supt. Prin supt se acumulează salivă în zona reflexogenă a faringelui. Prezenţa acesteia la acest nivel declanşează producerea reflexului de deglutiţie, care se evidenţiază prin ascensionarea osului hioid. * Tulburările reflexelor de supt şi/sau deglutiţie sunt manifestări frecvente ale suferinţelor cerebrale severe, consecinţe ale hipoxiei sau traumatismului obstetrical. Persistenţa reflexului de supt după vârsta de 1 an indică de obicei o disfuncţie corticală.

Reflexul de fixare pentru supt - se examinează prin atingerea obrazului copilului cu un obiect moale, răspunsul constând în deschiderea gurii şi întoarcerea bărbiei spre stimul. În prima lună de viaţă, răspunsul constă într-o întoarcere repetată a capului, cu oscilaţii laterale care descresc ca amplitudine şi care se termină prin atingerea cu buzele a stimulului. După o lună, capul se întoarce direct, dintr-o singură mişcare către sursa de stimulare. Reflexul de fixare pentru supt dispare la sfârşitul primului an de viaţă.

Reflexul inotului - daca bebelusul este pus in apa el va ridica capsorul astfel incat sa nu inghita apa si isi va misca automat mainile si picioarele. Aceasta inseamna ca daca un copil este nascut in apa acesta nu se va ineca. Foarte multi medici recomanda reprize de inot ale copilului incepand de la varsta de 2 luni. Acest tip de reflex nu este recomandat a fi incercat acasa.

Reflexul Landau - este o combinatie de reflexe de redresare si de reflexe tonice cervicale. In cazul in care copilul este ridicat din pozitia pronatie cu o mana sub torace sau abdomen, el isi va extinde coloana si isi va ridica extremitatea cefalica. Concomitent, se produce extensia membrelor

inferioare. Astfel corpul descrie un cerc cu convexitatea inferioară. Daca din aceasta pozitie se apasa pe cap in jos, tonusul de extensie dispare imediat si copilul se inmoaie, ca o papusa de carpa (realizînd un arc de cerc cu convexitatea superioară). Reflexul Landau este util în detectarea hipo- sau hipertoniilor. În caz de răspuns absent sau exagerat, pot fi suspectate afecţiuni cerebrale, ale coloanei vertebrale sau miopatice. Acest reflex nu se observă la naştere, însă apare după vârsta de 3 luni; este cel mai bine evident între 6-10 luni şi dispare după cel de-al 2-lea an de viaţă.

Reflexul de mers - se activeaza atunci cand copilul este tinut in brate in pozitie verticala si atinge usor podeaua cu piciorusele. Ca raspuns la aceasta atingere va intinde piciorusele in incercarea de a merge. Acest act reflex se manifesta pana la varsta de 3-4 saptamani, insa copilul va incepe sa mearga cu adevarat in jurul varstei de 1 an.

Reflexul Moro - cunoscut si sub denumirea de reflex de speriere, acest automatism este de obicei declansat de o miscare brusca sau de un zgomot puternic. Acesta este o reactie caracteristica a nou-nascutului, provocata de miscarea suprafetei de sustinere, tapotarea abdomenului ( Shaltenbrand ), suflarea asupra fetei si mai ales de lasarea brusca in jos a palmelor care sustin copilul in decubit dorsal. Reactia consta in abductia si extensia membrelor superioare, cu deschiderea palmelor si degetelor, urmata de flexia membrelor superioare la piept, cu strangerea pumnilor. Membrele inferioare urmeaza o miscare inversa, flexie in primul rand, extensie in cel deal doilea. Reflexul Moro se declanseaza la nastere si va disparea in jurul varstei de 3-6 luni. [Un stimul brusc (percuţia abdomenului, un zgomot puternic, suflarea bruscă pe faţa copilului, tragerea scutecelor) determină o mişcare de abducţie şi de extensie a celor patru membre, urmată adesea de o mişcare inversă mai lentă. Reflexul Moro – Freudemberg, prezent de la naştere, dispare de obicei în jurul vârstei de 4 luni, însă poate persista până la 6 luni. Persistenţa acestui reflex peste vârsta de 6 luni poate fi dovada unei suferinţe cerebrale cronice. Mişcările asimetrice ale membrelor superioare într-un reflex Moro poate sugera o paralizie de plex brahial sau o fractură de claviculă.]

Reflexul de păşire (reflexul mersului automat) - este similar cu reflexul de sprijin şi constă într-o serie de mişcări de păşire dacă sugarul este ţinut de sub axile şi picioarele vin în contact cu o suprafaţă netedă. Apare de la naştere, dar dispare în general după a 6-7-a lună.

Reflexul de sprijin - tinând un sugar de sub axilă, cu faţa dorsală a piciorului în contact cu marginea mesei, el răspunde în mod caracteristic prin ridicarea piciorului şi punerea lui pe tabla mesei. Reflexul este prezent până la sfârşitul primului an de viaţă.

Reflexul de suctiune (de a suge) - se manifesta in momentul in care este atinsa gurita bebelusului. Introducerea usoara in gura a degetului, a sanului sau a biberonului face ca micutul sa execute miscari involuntare de suctiune. Acest tip de reflex iti arata daca micutul tau este gata sa fie hranit. Reflexul de suctiune se va manifesta pana in jurul varstei de 1 an. (Este de asemenea prezent de la naştere. Se evidenţiază prin atingerea cu blîndeţe a buzelor sau

obrazului, răspunsul constând în deschiderea gurii şi mişcări ritmice de supt. Dispare de obicei în jurul vârstei de 1 an. Uneori, până la vârsta de 5-10 ani, în somn, se mai poate evidenţia în mod normal reflexul de supt.)

Reflexul de suspendare - se pune în evidenţă prin suspendarea copilului într-o poziţie verticală cu capul în sus. Până la vârsta de 4 luni, copilul flectează membrele inferioare; după 4 luni, extinde membrele inferioare. Încrucişarea membrelor inferioare sugerează boala Little.

Reflexul de tarare - atunci cand copilul sta intins pe burta el va lua pozitia de tarare cu funduletul sus si piciorusele putin indoite. Folosind ca suport manutele si piciorusele, micutul va incerca sa isi impinga corpul pentru a inainta. Acest tip de automatism este prezent la bebelusi pana aproape de implinirea varstei de 3-4 luni.

Reflexele tonice cervicale şi labirintice - schimbările de poziţie a capului faţă de trunchi produc deplasări sau variaţii de tonus ale membrelor sugarului. Rotarea bruscă a capului într-o parte face ca membrele care privesc faţa să ia o poziţie în extensie, iar cele care privesc occiputul în flexie. Sunt prezente de la naştere, mai nete la membrele superioare decât la cele inferioare, uneori nu sunt decât schiţate şi dispar în cel de-al doilea sau al treilea semestru al vieţii. Răspunsuri asimetrice, cu reacţie mai puternică fie pe dreapta, fie pe stânga, pot fi consecinţa unor afecţiuni neurologice de origine cerebrală. Persistenţa reflexelor poate sugera o afecţiune cerebrală, în timp ce absenţa lor poate indica o boală a măduvei spinării.

Reflexul tonic al lui Peiper - dacă se proiectează o lumină puternică în faţa ochilor unui nounăscut, se constată aruncarea capului înapoi în opistotonus.

Rigiditate = cresterea sustinuta a rezistentie musculare pe durata miscarii pasive, in toate directiile.

Leziunea cerebrala nu provoaca numai efecte asupra motricitatii, ci si in ce priveste inteligenta, expresia caracteriala, nivelul senzorial precum si tulburari vegetative, astfel ca expresia sechele ale encefalopatiilor infantile cuprinde in sine toate categoriile de tulburari.

Spasticitate = cresterea persistenta a reflexului de intindere, provocand o dezordine a tonusului, de obice cu o rezistenta musculara crescuta la intindere, care - in mod caracteristic - poate ceda brusc. Tonus = contractie sustinuta (continua) a muschilor striati care servesc postura si miscarea.

Tremor = miscari necontrolate, cu ritm fin, alternant.

Tulburare a miscarii de origine cerebrala - termen introdus de literatura germana. Definitia termenului (prof Vereanu): "Tulburare persistenta, fara sa fie fixa, a mottricitatii si posturii aparuta de la nastere sau in primii ani de viata si legata de o atingere netumorala si nedegenerativa a creierului, survenind in cursul dezvoltarii sale normale, inainte, in timpul sau dupa nastere".

Surse: - N Robanescu - internet

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful