marketing

media

comunicare

teorie socialã spaþii publice

Jakob Schrenk (n. 1977) a absolvit Deutsche Journalistenschule din München. Publicã reportaje ºi articole de opinie în periodice precum Neon, Suddeutsche Zeitung, Tagesspiegel, Berliner Zeitung,Taz sau Der Standard. Þine cursuri la Institut für Soziologie, Ludwig-Maximilians-Universität, München.

ARTA EXPLOATARII DE SINE
lume nouã
sau minunata a muncii
Traducere de Dana Gheorghe

(

JAKOB SCHRENK

Colecþie coordonatã de Iulian Comãnescu ºi Radu Gârmacea Redactor: Andrei Anastasescu Coperta: Angela Rotaru Corector: Georgeta-Anca Ionescu DTP: Corina Roncea Tipãrit la C.N.I. „Coresi“ S.A. Jakob Schrenk Die Kunst der Selbstausbeutung. Wie wir vor Lauter arbeit unser Leben verpassen © 2007 DuMont Buchverlag, Köln All rights reserved © HUMANITAS, 2010, pentru prezenta versiune româneascã Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României SCHRENK, JAKOB Arta exploatãrii de sine sau minunata lume nouã a muncii / Jakob Schrenk; trad.: Dana Gheorghe. – Bucureºti: Humanitas, 2010 ISBN 978-973-50-2480-2 I. Gheorghe, Dana (trad.) 316 EDITURA HUMANITAS Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti e-mail: cpp@humanitas.ro www.libhumanitas.ro

Mobilitate fãrã limite 7. Angajaþi care suferã 10. Controlorul din mintea noastrã 3. Dresat pentru succes 9. Corporate Body 8. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 12. Adio timp liber 14. Timpul de lucru nelimitat 4. Angajatul ca artist 15. Biroul ca spaþiu vital 5. Frica devine stimul 11. Libertatea totalã 2. Ce e de fãcut? 7 15 31 43 61 77 93 111 129 145 161 171 189 207 223 235 .Cuprins Introducere 1. Viaþa în centrul de evaluare 13. Exploatarea sentimentalã 6.

.

E de la sine înþeles cã ne tutuim cu ºeful. ne mai apropiem un pic de acest þel. un coºmar. În secolul XXI aceastã utopie ar putea deveni. dacã ai nevoie sã dormi mai mult. Slujba care ne place ºi pe care ne-o organizãm cum vrem. Un vis prinde viaþã. o slujbã la care sã aibã Introducere 7 . ci sã rezolve probleme interesante. oricare dintre noi poate sã-ºi ia liber ºi sã dea câteva telefoane direct de la ºtrand sau de acasã. „Mai stai puþin în pat. Când soarele strãluceºte. Cine nu ºi-ar dori o slujbã la care sã-ºi poatã urmãri þelurile ºi dorinþele. de fapt. Cu fiecare dimineaþã în care ne trezim sã mergem la serviciu.Introducere Bine aþi venit în minunata lume nouã a muncii De mii de ani oamenii viseazã la o muncã plãcutã. Cu o micã mare problemã: cã visul ar putea fi. Colegii sunt cei mai buni prieteni. Doar am încredere în tine. unde sã nu lucreze monoton ºi mecanic. Angajatul modern nu trebuie sã ajungã la serviciu în fiecare zi la aceeaºi orã.“ Vocea angajatorului e prietenoasã ºi calmã. pe care sã ºi-o poatã organiza dupã voie. „Tu decizi singur când ajungi“. realitate. se spune. în sfârºit.

parte de provocãri ºi despre care. Cuvântul de ordine este: „Dã totul!“ Noua lume a muncii este contradictorie ºi diametral opusã principiilor cu care ne obiºnuiserãm în secolul XX. cargourile uriaºe sau diversele revoluþii logistice sunt totodatã condiþia ºi rezultatul unei noi ordini economice mondiale. te roagã colegul. Iar aceste schimbãri globale ne privesc pe toþi. Ierarhii plate. responsabilitate individualã – formele moderne de muncã îi oferã angajatului libertate ºi îl expun totodatã unor noi constrângeri ºi aºteptãri. Tot mai multã muncã se împarte pe umeri tot mai puþini. întors seara acasã. sã poatã spune satisfãcut: „Am realizat ceva. Independenþa în luarea deciziilor poate însemna ºi cã angajatul stã la birou trei nopþi la rând pentru a termina un proiect. Odatã cu boomul Internetului lumea a fost conectatã. Rãsplata: un alt proiect. telefonul. muncã în echipã. 20% mai multã productivitate. Inovaþiile precum Internetul. Vocea angajatorului poate fi ºi tãioasã: „Dacã nu vã îndepliniþi obiectivele. cauþi informaþiile. ªi atunci deschizi laptopul. timp de lucru flexibil. Te afli deja acasã. verifici prezentarea. dar asta nu înseamnã cã ziua de lucru s-a încheiat. 20% mai puþin personal. se întâmplã sã sune. computerul a devenit cea mai importantã unealtã de lucru. cotaþiile la bursã Arta exploatãrii de sine 8 . dintr-odatã. Acesta e unul dintre momentele în care visul începe sã se destrame. lucrurile depind de mine“? Însã. La sfârºitul anilor ’90 capitalismul atingea o nouã treaptã a evoluþiei sale. Bunurile ºi informaþiile ajung în timp record în toate colþurile lumii. „Trimite-mi repede documentele alea“. va trebui sã desfiinþãm departamentul.“ Fiecare trebuie sã-ºi administreze singur munca. când te întinzi relaxat în fotoliu.

0. Tendinþa economiei occidentale de a cuceri chiar ºi cele mai inaccesibile locuri de pe pãmânt a fost numitã de Rosa Luxemburg „acaparare de teritorii“. New Economy a topit imaginea vechiului angajator ºi a fãurit o versiune 2. ci. el se aflã în capul nostru. Noutatea e cã principiile de piaþã ºi cultura muncii se rãspândesc nu doar în universul afacerilor. Am ajuns sã internalizãm controlul. la fel ca universul de la Big Bang încoace. nu mai noteazã orele suplimentare pe care le fac ºi sunt disponibili chiar ºi în concediu pentru colegii lor. dar episodul isteric nu a rãmas fãrã consecinþe. frizeri. La flacãra miliardelor arse. bancheri. Capitalismul se extinde tot mai mult conform unor reguli proprii. care a depãºit de mult branºa IT sau alte industrii ale viitorului. Globalizarea a dat acestui fenomen vechi o cu totul altã dimensiune. Nu mai e nevoie ca un ºef sã ameninþe cu reþinere din salariu sau cu avertismente. implicare.au sãrit în aer ºi mulþi studenþi la informaticã s-au trezit peste noapte milionari. Angajaþi de la IBM sau Siemens. Volkswagen sau BMW se condamnã singuri la muncã în weekend. agenþi de asigurãri. Angajatul modern nu mai trebuie sã arate ca revoluþionarii moderni ai Internetului – care purtau tricou la întâlnirile de afaceri ºi jucau fotbal de masã în timpul orelor de program – pentru a fi adeptul aceloraºi valori de bazã: flexibilitate. cum ar fi timpul liber sau sentimentele Introducere 9 . spirit întreprinzãtor. pentru milioane de angajaþi obiºnuiþi. vânzãtoare ºi aºa mai departe. Economia dezlãnþuitã acapareazã acele domenii clar definite înainte drept strict neeconomice. tot mai mult. La sfârºit banii s-au terminat. devenind valabilã ºi în vechea economie. ºi în lumea interioarã a individului. Dorim ceea ce trebuie sã dorim.

Curioºi. confuzi ºi un pic temãtori. Biografia profesionalã liniarã. a cãrei hartã nu o cunoaºtem încã. Am vorbit cu angajaþi din bãnci Arta exploatãrii de sine 10 . distracþie ºi emoþie. Sub ochii noºtri. de viaþa privatã ºi sfârºeºte prin a o devora. care promitea sau te ameninþa cu o carierã fãrã întreruperi. terra incognita a muncii. acest proces colectiv-psihologic distruge ordini vechi ºi face loc unora noi. Noþiunile centrale ale societãþii industriale – condica de prezenþã. pentru a se încheia în jur de 16:30 – toate acestea sunt realitãþi de mult depãºite. Slujba ne promite recunoaºtere ºi diversitate. se apropie. unde angajaþii îºi pãrãsesc locurile de muncã doar pe targã sau în coºciug. Pentru a-l explora. Putem denumi acest lucru „acaparare a teritoriului interior“. contractul colectiv de muncã – ar putea ajunge curând în manualul de istorie. însã nu mai indicã nici o direcþie. Poate cã sunt cunoscute. nu a trebuit sã zbor în Japonia. În fabrici ºi în birouri nu se mai lucreazã dupã principiul Command and Control – comandã ºi executare –. pe viaþã. ci se preferã autonomia individualã ºi structurile matriciale. aventurã ºi prietenie. principiul senioritãþii. Ca ºi globalizarea. Cine se aventureazã într-o lume nouã nu ar trebui sã se mai uite pe hãrþile vechi. clare ºi bine structurate. Nici nu a fost nevoie sã mã întâlnesc cu informaticieni din Silicon Valley – nu. Cum se lucreazã ºi cum se trãieºte în ziua de azi? Cum ar putea arãta harta noii lumi a muncii? Aceastã carte este relatarea unei cãlãtorii prin noul univers al muncii. în formele pe care le capãtã. angajaþii moderni se deplaseazã pe aceste pete albe de pe glob. se construieºte o lume nouã. turele care începeau invariabil la 8 dimineaþa.noastre. în Germania. a fost de ajuns sã mã uit în jurul meu.

îºi rafineazã modul individual de a se prezenta ºi încearcã sã descopere noi pieþe – ºi toate astea la nivel global. angajatul trebuie sã realizeze tot mai mult. iar aceasta presupune trei virtuþi de bazã. pentru a rãzbate. Împreunã. concurenþa. tot mai acerbã. ele formeazã „arta exploatãrii de sine“. analizate ºi optimizate continuu. Angajatul stand-by: graþie telefonului inteligent (smartphone). El ajunge sã se considere pe sine însuºi o companie. ci s-a creat în primul rând un nou model. Am fãcut jogging cu angajaþi ai operatorului de telefonie mobilã O2 ºi am învãþat de la doctorul Werner Mang. angajatul modern este disponibil permanent. Aceste coduri ºi reguli nu se regãsesc în nici o carte de cãpãtâi. un prototip al angajatului modern. cum un nas frumos ajutã inclusiv în carierã. din ambiþia de a îndeplini un rol informal în organizaþie ºi din rupturi macroeconomice. Introducere 11 . Din ghidurile de carierã am învãþat cum se transformã angajatul modern într-un brand ºi cum face din propria lui viaþã un centru de evaluare. WLAN-ului (reþea wireless) ºi calculatorului. În noua lume a muncii nu s-au schimbat doar climatele ºi regulile de comportament.care urãsc ierarhiile ºi îºi iubesc munca sau cu zilieri care îºi doresc un loc de muncã stabil. Locul de muncã trebuie câºtigat: joburile devin tot mai nesigure. ale cãrei departamente trebuie verificate. Aceastã carte vorbeºte despre electricieni din orãºelul Zittau care strãbat 850 de kilometri pânã la muncã ºi despre copii mici care învaþã chineza pentru a face faþã pe piaþa globalã a viitorului. ci se compun din orgoliu ºi dorinþã individualã. chirurgul vedetelor.

În trecut. ªi. prieteni ºi familie îi rãmâne tot mai puþin timp. fãrã îndoialã. ci ºi sentimentele ºi personalitatea. probabil. nu mai existã nici o profesie complet neatinsã de frãmântãrile descrise mai sus. Existã. puþini oameni la care sã se potriveascã exact toate cele enumerate. o putere tot mai mare asupra lui. un artist al exploatãrii de sine. E o imagine care. acasã. angajatul modern îºi programeazã un curs de perfecþionare. pentru cã „la muncã“ nu sunt utile doar cunoºtinþele de specialitate. în viitor. fãcea ce i se spune ºi se bucura când putea sã plece. mult mai pregnant munca noastrã. Noul angajat-model este întreprinzãtorul entuziast. jobul începe sã acapareze noi regiuni din creier ºi îl elibereazã pe angajat. Arta exploatãrii de sine 12 . el îºi organizeazã munca dupã propriile standarde. Pentru hobby-uri. în sfârºit. Mai important însã decât schimbãrile concrete de rutinã a muncii ºi de comportament – care pot fi observate deja – este cã se modificã însãºi imaginea noastrã despre muncã. felul în care vorbim ºi gândim despre slujbã. Nu-i nimic: jobul oferã ºi el multã diversitate ºi divertisment. câºtigând însã. Pe de altã parte. Libertatea care ne þine captivi: angajatul modern nu mai este controlat strict. ci doar atunci când proiectul a fost dus la bun sfârºit. îºi foloseºte imaginaþia ºi pasiunile ºi se identificã în întregime cu ceea ce face. ceea ce aºteptãm de la ea ºi de la noi. când sunã sirena. În ultimul weekend liber. va influenþa.iar munca nu se terminã la 5. paradoxal. Munca plãtitã ocupã un loc tot mai mare în viaþa lui. angajatul tipic era pasiv. iar el renunþã la timpul liber pentru companie.

fericire. Aceastã viziune euforicã. El este produsul contraculturii care a zdruncinat. artisticã asupra muncii se contopeºte într-un mod ciudat cu discursul managerial. o atitudine anticonsumistã. în anii ’60 ai secolului trecut. pe cointeresarea financiarã a angajaþilor ºi pe imperativul creºterii productivitãþii. a avut o influenþã importantã asupra culturii ºi societãþii ºi a înlocuit valori tradiþionale precum ordinea. schimbare ºi distracþie. bancherii ºi arhitecþii tineri vorbesc despre meseria lor folosind aproape aceleaºi cuvinte ca adepþii miºcãrii hippy la Woodstock: împlinire individualã.Artistul exploatãrii de sine nu e un tehnocrat plicticos. sau mogulul filmului George Lucas – au ajuns miliardari ºi ºi-au pus amprenta asupra noii lumi economice. care nu au nimic de-a face cu valoarea economicã adãugatã. Nu e o întâmplare cã atâþia foºti hipioþi – cum ar fi ºeful de la Apple. profund individualist: „Fii tu însuþi! Fã ce vrei! Fii diferit!“ Revoluþionarii anului ’68 aveau. disciplina. vechea societate burghezã. Ia fiinþã o monoculturã a muncii. care pune accent pe starea economiei. o viaþã mai bunã. fãrã îndoialã. Se ignorã totuºi deseori faptul cã individualismul lor ºi dorinþa lor de exprimare sunt cât se poate de compatibile cu capitalismul. sunt neglijate. comenzi ºi disciplinã? E bine cã din ce în ce mai multor oameni le place ce fac ºi cã ei îºi pot organiza munca aºa cum cred de Introducere 13 . Sã nu fiu înþeles greºit: aceastã carte nu predicã întoarcerea la vechea societate industrialã. curãþenia ºi punctualitatea cu un sistem nou. Cine ar mai avea chef de monotonie. Steve Jobs. În zilele noastre. Alte segmente ale vieþii. Aºa sunã noul refren al muncii: slujba devine centrul aspiraþiilor sociale ºi al existenþei individuale.

.cuviinþã. Însã. pentru a evita pericolele. Cu aceasta îºi propune cartea de faþã sã vã ajute. trebuie sã înþelegem structurile ºi mecanismele noii lumi a muncii. trebuie sã fim atenþi ºi sã nu dãm crezare tuturor promisiunilor frumos poleite.

Noile forme de organizare a muncii le oferã angajaþilor mai multã independenþã ºi îi silesc în acelaºi timp sã se transforme în întreprinzãtori. iar rãspunderea individualã creºte. Libertatea totalã Ierarhiile se aplatizeazã. .1.

se loveºte de aceeaºi problemã. ªi asta îi stricã toatã buna dispoziþie. la dreptunghiul mic în care scrie „venituri din activitãþi neindependente“. trebuie sã plãteascã un impozit atât de mare – o dovadã a succesului sãu profesional. dacã e sã fie cinstit. ce am realizat. în martie. Completarea declaraþiei de venit este un exerciþiu de meditaþie pentru omul muncii.În fiecare an. cãci Schiemer are un venit bun. Lucruri de care Jan Schiemer fuge. În fiecare an. Arta exploatãrii de sine 16 . se ajunge din salariu cu asupra de mãsurã. cam la aceeaºi datã. îmbrãcãminte pedantã ºi petrecere de Crãciun la cantinã. aºa a dorit mereu sã fie. ne aºezãm la birou ºi facem bilanþul: cât am muncit. a fost un an bun? În cursul acestui proces. când Jan Schiemer îºi completeazã punctual declaraþia de venit. el ºtie toate chichiþele taxelor ºi impozitelor. Independent ºi liber. la treizeci ºi trei de ani. Nu e vorba de tona de hârtii de completat: ca bancher. lui Schiemer îi place sã se joace cu cifrele. Lui Schiemer aceste cuvinte îi sunã a birou-celulã. Jan Schiemer ajunge la un moment dat într-un punct enervant. Nu e vorba nici de bani. a ordine ºi disciplinã. ne retragem în singurãtate. de fiecare datã îl cuprinde o mândrie copilãreascã atunci când vede cã. ªi.

ªi mai departe: „Fiecare om trãieºte ca un ceasornic. dar el ºtie cã nu-i aparþine. cânta Campino. „Sunt oameni cãrora nu le place ce fac“. Dar de cele mai multe ori lucrez Libertatea totalã 17 . În tinereþe a bãtut oraºul în lung ºi-n lat pe skateboard. deºi nici nu a început bine ziua. s-a simþit un exclus. care sã-i împlineascã?“ ªi el are de-a face cu ei la bancã. Rebelul ca prototip Jan Schiemer nu are chef de o asemenea viaþã plicticoasã. într-un fel. Din walkman rãsuna Hier kommt Alex. însã Schiemer pune mult preþ pe ea: „Eu sunt propriul meu ºef.Concepþia lui poate fi exageratã. jurându-ºi cã nu va deveni niciodatã aºa – ºi ºi-a þinut jurãmântul. De ce nu-ºi cautã altceva. sunt colegi de-ai lui. crede Schiemer. solistul trupei. „birocraþi care-ºi fac treaba din obligaþie“. mai rar ºefi. care la muncã se simt ca la închisoare ºi care aºteaptã toatã ziua ca seara la cinci sã scape de la închisoare. imnul anti-angajaþi al formaþiei punk Die Toten Hosen: „Într-o lume în care nu mai trãieºti decât ca sã-þi rupi oasele muncind“. Doar i-a studiat dimineaþa în metrou – pe angajaþi. pe cei din turmã: sunt prost dispuºi ºi se plâng de colegi sau de ºef. e programat ca un calculator. mai bun.“ Angajaþii neindependenþi sunt ceilalþi. un neadaptat ºi. Respinge în continuare autoritatea. Finanþele pot sã-l încadreze pe Schiemer în aceeaºi categorie cu ei. a notat versurile.“ Acesta era cântecul preferat al lui Schiemer. „Sigur cã am un ºef. „Nu înþeleg cum se poate munci în condiþiile astea.

Urmãreºte lupta dintre ver. Schiemer are nevoie de cineva care sã-i reprezinte interesele la fel de puþin pe cât are nevoie de un ºef. întreg. nu fi plicticos!“ Doar cã acum nu mai e vorba de saltul cel mai înalt sau de cea mai ingenioasã strategie. Iar în vreme ce mâna lui picta liniile ºi buclele pe care le exersase înainte de sute de ori. îºi zicea Schiemer încã de pe vremea când era skater.di sau IG Metall* ºi patronate pentru creºterea salariului cu 2% sau pentru plata a patru ore suplimentare cu un dezinteres amuzat.independent. tr. de o analizã strãlucitã a structurii financiare a clientului. Existenþã de rebel ºi imagine de bancher. când Schiemer semnase cu stiloul pãstrat din adolescenþã primul lui contract de muncã. Arta exploatãrii de sine 18 . Am libertãþile mele. ªi nu ºi-a schimbat nici azi deviza. Chiar dacã sunã pompos. iar Schiemer regãseºte ºi astãzi la muncã acest sentiment: „Eu îmi gãsesc în muncã împlinirea personalã. cãci ea þinea de domeniul trecutului încã din 1999. o cunoaºte doar de la ºtiri sau din povestirile pãrinþilor.“ * Cele mai importante sindicate germane. aºa cum urmãreºti la televizor ritualurile ciudate ale unui trib din Pacificul de Sud.3 milioane de membri (n. „Fac ce mã taie capul“. a avut pentru prima oarã sentimentul cã e un om complet. valorile sunt extrem de compatibile: „Riscã. Atunci a fost fericit.“ Schiemer îºi programeazã singur algoritmul activitãþilor lui. Munca îmi face extrem de multã plãcere. având fiecare aproximativ 2. street and office credibility – diferenþa nu e atât de mare.). pe coli albe. Nu a fost niciodatã membru de sindicat. Asta nu e lumea lui. de un venit anual mare. ci de decizii rapide.

al doilea la München. pentru începutul lui octombrie. Pãr tuns scurt.17. Jan Schiemer nu a inventat nimic ºi nici nu a listat vreo companie la bursã. El vine însã din lumea de mâine a muncii. Crezul lui Jan Schiemer se regãseºte adesea în ziare. merge la salã de trei ori pe sãptãmânã. Din modificãrile apãrute în cererile de angajare se pot citi schimbãrile din lumea muncii ºi schimbarea de rol pe care o suferã angajatul – de la semi-sclav la întreprinzãtorul modern al cãrui prototip este Jan Schiemer.80 m. Generalul de la etajele de sus Un anunþ de angajare apãrut într-un numãr din 1807 al publicaþiei Aachner Zeitung suna astfel: „Se cautã servitoare. dintr-un univers în care altele sunt cerinþele ºi alta este atmosfera.84. trebuie sã se priceapã la curãþenie ºi la gãtit. el reprezintã un caz norocos: pot studia pe el cum se vor comporta corpul ºi sufletul omenesc în condiþiile viitorului. costume croite pe talie. studiu în strãinãtate. practicã. primul loc de muncã la Frankfurt. ci departe de titlurile scrise cu litere de-o ºchioapã ºi de fotografiile format mare. Bacalaureat cu nota 5. Din anunþurile de angajare se poate învãþa mai mult decât din cotaþiile bursiere sau dintr-un articol pe patru coloane despre contractul colectiv de muncã. Pentru cercetãtori. Cercetãtorul mass media Michael Klemm afirmã cã acest anunþ standard a fost Libertatea totalã 19 . licenþiat cu nota 8. Pentru mai multe detalii.Jan Schiemer – înãlþime: 1. greutate: 72 kg. Nu însã la rubrica politicã sau economicã. adresaþi-vã redacþiei“.

muncitorii vor face totul pentru a împiedica producþia. avea o axiomã supremã: „Prin natura lui. Acest limbaj concis oglindeºte o formã de organizare a muncii descoperitã acum mai bine de o sutã de ani. Arta exploatãrii de sine 20 . patronii de fabrici trebuie sã le supravegheze ºi cea mai micã miºcare. Nimic nu trebuie lãsat la latitudinea lor. în birouri de stejar ºi cu secretarã în anticamerã. ci de trupuri. la rândul lor. Nu strâng nici mãcar o piuliþã înainte ca superiorul sã le dea comanda urlând. poate fi înlocuit oricând cu altul. Indicaþiile lor scrise li se transmit. Dacã un angajat lipseºte. e condamnatã definitiv la dispariþie: taylorismul. în acest moment. mai târziu chiar funcþionari sau directori de vânzãri. care. contabili. existã mereu carne de tun de rezervã. Nu era nevoie de minþi. Taylor. cel mai cunoscut consilier organizaþional din istorie. Frederick W. stau generalii. Sus de tot. scria el la începutul secolului XX. care indicau ce se poate face ºi ce nu. În modelul lui Taylor. X cautã Y. potrivit naturii lor. de care se puteau folosi oricând. ofiþerii. Paºii sunt scurþi. simpli. ºefilor de departament. Pentru cã. fac alte observaþii pe hârtia primitã. care stãpâneau anumite miºcãri automatizate. care a intrat în crizã în anii ’70 ai secolului trecut ºi care. care se supun fãrã sã crâcneascã. Iar Y erau maºiniºti. Dumnezeu Tatãl. Taylorismul a putut fi inventat într-o epocã în care exista încã o ordine strictã. fabrica idealã funcþioneazã ca o armatã. Jos miºunã o armatã de soldaþi-muncitori în uniformã albastrã ºi cu feþe cenuºii. Ca ºi în cazul unui infanterist cãzut pe front. la etajele inferioare.valabil aproape 150 de ani. omul este cam leneº“. Figuri puternice. standardizaþi. strungari.

iar în faþa lui se lãþesc zece ore greoaie. patronul. îºi aruncã în aer apartamentul mobilat de la Ikea ca pe un simbol al existenþei lui determinate din exterior – iar mai târziu inclusiv câþiva zgârie-nori din cartierul financiar. Cãºtile albastre ale ONU nu au fost trimise niciodatã acolo. Mannesmann. fine. Aºa reuºeºte sã-ºi reducã activitatea de dimineaþã – înregistrarea unor cifre – la „trei cifre ºi la tentativa unei a patra“. pe care o curãþã ulterior prin proceduri complicate. în schiþa Ein Vormittag (O dimineaþã). egalitate. se mânjeºte pe faþã cu cernealã. angajat la o societate de asigurãri. Karl Marx descrisese deja disperarea angajaþilor. Munca plicticoasã de la birou sau de la fabricã este reprezentatã mereu în filme ºi în literaturã ca ºi cum ar fi la antipodul vieþii adevãrate. Helbling îºi scoate ceasul de buzunar pentru a-i compara chipul cu cel al ceasului mare de la birou. valabilitate restrânsã în birou ºi la fabricã. În filmul lui David Fincher Fight Club din 1999. ºi intrã în discuþii fãrã sens cu colegii ºi superiorii. Se duce tot timpul la toaletã.patria. BMW ºi Siemens reprezentau state în stat. Frumoasele promisiuni ale modernitãþii – libertate. protagonistul. îi forþeazã pe Libertatea totalã 21 .“ Cu aceste cuvinte înfãþiºeazã scriitorul elveþian Robert Walser. demnitate – au avut. o zonã gri a drepturilor omului. viaþa searbãdã a funcþionarului bancar Helbling. se plictiseºte de moarte la muncã. Când nu mai poate suporta aceastã viaþã fadã. credea el. ascuþite. tatãl. infime. Pentru cã îºi urãºte munca. „Opt ºi jumãtate. subþiri. Helbling face tot posibilul pentru a se sustrage de la ea. nu s-au scurs decât zece minute mici. în 1907. Capitalismul industrial. chiar ºi dupã 1945. Suspinã.

Cu o mânã se freacã la ochi. sã-i faciliteze creºterea sau sã-i pecetluiascã sfârºitul: deciziile lui au consecinþe importante. ci ca sã aibã mâinile libere pentru celelalte lucruri pe care Arta exploatãrii de sine 22 . ci pentru patron. La 8 începe ºedinþa de dimineaþã cu echipa: planificarea activitãþilor pentru urmãtoarele douã sãptãmâni. încã în ºort. Schiemer se aºazã în faþa calculatorului. Pentru asta. de bunãvoie. acum. trebuia sã primesc la rându-mi aprobarea de la diverºi superiori. unde nu produc pentru ei. ºosete ºi tricou. eu sunt cel care ia decizia.oameni sã meargã la fabricã. Ziua de muncã a lui Schiemer a început azi la 7:15. „Înainte. ci de maºini. „înstrãinare“ ar fi ultimul cuvânt cu care i-ar trece prin minte sã-l caracterizeze. Headset-ul nu-l foloseºte ca sã se dea mare. Schiemer poate sã ofere un parc de maºini unei întreprinderi mici sau mijlocii. pentru a aproba un credit. cãci activitatea lui nu e decât o micã verigã în lungul lanþ al producþiei. Dacã cineva l-ar observa pe Jan Schiemer în activitate. cu cealaltã copiazã într-o prezentare PowerPoint câteva cifre primite noaptea prin e-mail de la un coleg. El trebuie sã evalueze dacã firma poate sã ramburseze creditele primite. Tactul nu mai e dat de ceasul interior. Angajatul e înstrãinat de munca sa ºi de sine însuºi. în principiu. Anarhia eficientã Schiemer e responsabil de aprobarea creditelor pentru companii. Iar omul nu îºi mai vede roadele muncii. trebuie sã cunoascã îndeaproape mersul lucrurilor la acea firmã.

„Multã treabã. într-un limbaj al semnelor perfecþionat de-a lungul anilor. Aceastã formã de organizare a fost funcþionalã într-o vreme în care economia se dezvolta încet ºi egal. îi dã senzaþia cã pãcãleºte timpul. Schiemer este opusul angajatului plicticos ºi plictisit. În timp ce telefoneazã. dar toate au mers ca pe roate. care sã plece capul în faþa vreunui general. patriarhul nu trebuia decât sã transmitã de pe pod câte un ordin la câteva ore. fluviul lat devine o deltã întortocheatã. o salatã ºi un sendviº cu salam pentru prânz. Taylorismul n-a fost înfrânt de critica marxiºtilor. ci opereazã ca o „forþã specialã“ independentã pe teritoriile lumii globalizate. În capitalismul de mare vitezã. crede el. plinã de bulboane. vârtejuri ºi cascade. El nu se considerã un executant de ordine. Schiemer scrie e-mailuri. În cazul unei probleme sau al unei defecþiuni tehnice. Totul se întâmplã cu o vitezã ameþitoare. ca un fluviu mare ºi lat. a scriitorilor ºi a scenariºtilor de film. ci de condiþiile economice. Pentru a dirija concernul. Îi place multitasking-ul.le rezolvã între timp. „O zi super“. dar ãsta ar fi un semn rãu: „ªeful trece pe aici doar când sunt probleme. „Activeazã centrii energetici“. nu dureazã Libertatea totalã 23 . declarã la ora 19. Se duce însã de mult mai puþine ori la toaletã. Mãnâncã în faþa calculatorului fãrã a murdãri nici mãcar o datã tastatura. La ora 17 face prima pauzã adevãratã ºi îºi maseazã tâmplele cu vârfurile degetelor.“ N-a vorbit azi cu ºeful lui ºi nici nu l-a vãzut. nu pierde vremea ºi nici nu foloseºte des cernealã. iar eu încerc sã evit problemele“. curenþi. Ca ºi personajul literar Helbling. semneazã formularele pe care i le scuipã imprimanta la intervale regulate pe birou ºi îi comandã asistentei sale. ºi Jan Schiemer lucreazã tot la o bancã.

sã tragi de manetã. sã apeºi pe buton. gãsirea a 150 de clienþi noi. spun superiorii. Un anumit proiect – producerea a 300 de osii de camion. dar calea spre atingerea lor e lãsatã în seama fiecãrui angajat. Un lucru e cert: controalele permanente ale taylorismului înãbuºeau creativitatea angajatului. clientul îºi poate alege nu doar culoarea maºinii. Problemele trebuie rezolvate pe loc. Clientul e pretenþios. dar fiþi profitabili!“ Anarhia ca mijloc de creºtere a productivitãþii. Pentru asta e nevoie de echipament corespunzãtor ºi de personal care sã se priceapã ºi sã poatã lua decizii. Acestea continuã sã fie dictate de sus. „Fiecare client poate primi un automobil de culoarea pe care o doreºte – cu condiþia sã fie neagrã“. se crede cã ar fi spus odatã Henry Ford. Euforia muncii Munca tipicã din fabricã – sã pui bucata de metal pe masa de lucru.mult pânã când vestea ajunge la nivelurile superioare de conducere. Cine nu face decât sã execute ordine îºi pierde la un moment dat eficienþa. El nu vrea un produs de masã. „Faceþi ce vreþi. comandarea unui top de hârtie – trebuie finalizat într-o anumitã perioadã de timp. s-o încastrezi. sã ºtanþezi. ci unul croit dupã nevoile lui. sã dai la o parte bucata Arta exploatãrii de sine 24 . Managementului bazat pe supraveghere i-a luat locul un management bazat pe obiective. Iar nevoile lui sunt cunoscute mai bine de coordonatorul de echipã sau de angajatul simplu decât de managerul din centralã. Astãzi. ci ºi pe cea a covoraºelor din interior sau forma volanului.

comanda de material. cu atât definesc mai exact ºi mai detaliat calitãþile necesare. organizare ºi management. explicã sociologul Nick Kratzer. introduc cifre în tabele Excel. forþa de muncã intelectualã a devenit grupul cel mai numeros de angajaþi. Nu mai sunt coordonaþi. „entuziasm“. care sunt totuºi aceleaºi. „abilitãþi interpersonale ºi de comunicare“. cercetare ºi dezvoltare. ci lucreazã independent la un calculator. Astãzi. Tot mai puþini oameni strâng ºuruburi pe bandã rulantã. un institut german pentru cercetarea pieþei muncii. Anunþurile sunt tot mai lungi ºi mai ambigue. „ambiþie“. Rubricile dedicate locurilor de muncã ºi anunþurilor din cele mai importante publicaþii germane oglindesc aceastã evoluþie. îmbunãtãþirea programelor.“ În plus. „inteligenþã emoþionalã“. sarcinile solicitante sunt la mare cãutare. Sarcinile de conducere. „pasiune“. în timp ce „activitãþile manuale simple sunt din ce în ce mai puþin cerute ºi vor ajunge pânã în 2010 sã acopere numai 16% din sarcinile de serviciu“. „Optimizarea maºinilor. stau la pupitrul de comandã. „spirit de echipã“. Cu cât descriu mai voalat activitatea. „sensibilitate socialã“. dar tot mai mulþi scriu e-mailuri. „Dacã în trecut cei care exploatau maºinile erau practic simpli executanþi. Libertatea totalã 25 . crearea de noi programe ºi planificarea resurselor. aproape jumãtate dintre angajaþi lucreazã la calculator. aºa cum rezultã dintr-un studiu realizat de IAB. consiliere ºi training ar putea sã ocupe în viitor peste 40% din activitatea angajaþilor. Angajatul trebuie sã fie creativ ºi inovator. fie cã vorbim de un bucãtar sau de un consilier economic: „dorinþã de implicare“.de metal – e de domeniul trecutului. observã cercetãtorul mass media Michael Klemm. astãzi ei se ocupã ºi de alte lucruri“.

dacã nu de carton. Angajatul pasiv devine un întreprinzãtor activ ºi mândru. Peste tot zac cutii nedesfãcute. Aceste neologisme nu sunt însã doar modificãri cosmetice pe chipul angajatului mediu. doar cei care practicau profesii liberale sau angajaþii cu funcþii de conducere aveau cãrþi de vizitã. scrie despre el Manager Magazin. atrage ca un magnet afacerile de succes ºi le aruncã la gunoi pe cele nerentabile“. dinamic ºi entuziast. inteligentul ºef al diviziei de investiþii a Deutsche Bank. spatulã ºi ciocan. uneori mai curge ºi sânge. încaseazã milioane. ci se face o operaþie esteticã invazivã în toatã regula. cu bisturiu. Poziþia este tipãritã cu litere groase. pentru cã sunã foarte preþios ºi sunt mai mult aparenþã decât esenþã. Pânã acum câþiva ani. „Învârte miliarde. Rafinarea personalitãþii înlocuieºte mecanica finã de la bancul de lucru. dar în cele din urmã iese la ivealã un chip nou. Sunt titulaturi pe seama cãrora ne distrãm uneori. Jan Schiemer nu prea ºtie cum aratã locuinþa lui la lumina zilei.În ofertele de muncã e definit noul model al turbocapitalismului: omul cenuºiu din fabricã e depãºit. Human Resources Manager. cu articolele lor dedicate managerilor de top. Tipãrite pe carton velin cu litere îngroºate ºi aurite. Consulting Assistant. Astãzi oricine are carte de vizitã. cum ar fi Anshu Jain. chiar ºi la ºase luni dupã mutare. angajatul trebuie sã evolueze spre un participant la piaþa muncii activ. „Pe scurt: þine în mânã Arta exploatãrii de sine 26 . mãcar sub formã de semnãturã electronicã – o a doua carte de identitate ºi o confirmare a identitãþii profesionale. Becurile atârnã goale de tavan. În camere sunt înºirate ediþii ale ziarelor economice. Junior Manager. nu se aplicã doar ruj. uneori chiar o nouã personalitate.

Mobilul a sunat dupã trei minute. În mesaj doar atât: „Niciodatã nu e totul rezolvat. ªi ei povestesc despre euforia trãitã în momentul epuizãrii totale.“ Schiemer este un fan declarat al acestor cârmuitori de concerne ºi de lumi. O propoziþie. era târziu. Le are în cap ºi funcþioneazã dupã aceleaºi principii ca ºi ei.000 de metri sau traverseazã Polul Sud. Cinci cuvinte. sã-ºi punã-n practicã ideile uneori trãsnite. E nevoie de ei. ca Jan Schiemer. când au fost atraºi clienþii noi ºi a fost comandatã hârtia. Jan Schiemer i-a trimis unui coleg un raport final în format PDF. ºi despre nevoia de a cãuta tot timpul aceastã clipã. ªi nu trebuie sã-ºi atârne pe pereþi posterele lor. În e-mail nu a scris decât douã cuvinte: „Totul rezolvat“. Dacã era o dojanã sau o încurajare. iar când osiile de camion au fost produse. dupã înfruntarea celui mai mare pericol. Angajaþii moderni. Una dintre puþinele constante ale vieþii lui neliniºtite: „Niciodatã nu e totul rezolvat“.“ Schiemer nu ºtie dacã rãspunsul era serios sau nu. cu semnul exclamãrii. sunt de neînlocuit. Dogma unui sistem economic cvasi-religios: „Gândeºte ca un antreprenor! Îmbunãtãþeºte-þi permanent performanþele!“ Poveºtile lui Schiemer despre o zi lungã de lucru te duc cu gândul la practicanþii de sporturi extreme. mai precis douã noaptea. atunci meritul e al lor ºi numai al lor. În orice caz. care se caþãrã într-un timp record pe un perete înalt de 1. lui i-a plãcut. Libertatea totalã 27 . A salvat acest mesaj pe cartela SIM a mobilului. Angajatul taylorist poate fi înlocuit uºor. De aceea au voie sã-ºi fixeze singuri obiectivele.frâiele bãncii. chiar dacã între timp a schimbat de mai multe ori telefonul. În primul an de muncã. fãrã ideile ºi propunerile lor creative întregul edificiu se prãbuºeºte.

Dupã o noapte petrecutã la birou. ci îºi organizeazã singur Arta exploatãrii de sine 28 . Nu se simte doar foarte obosit. într-o anumitã mãsurã. Se oglindeºte în monitor. apare acum întreprinzãtorul independent. euforic. iar activitatea lui e controlatã mai mult sau mai puþin dupã principiile de management ale lui Taylor. iar uneori ajunge sã lucreze ºi 16 ore pe zi. În primul rând e vorba de muncitorul proletar din perioada industrializãrii timpurii. Ca ºi cum ar fi drogat. ci. Angajatul capitalismului prosper – la Siemens. Lumea interioarã ºi cea exterioarã se întrepãtrund într-o luminã sclipitoare. liniºtit ºi suveran. Are totul sub control. Întreprinzãtorul independent Sociologii Günter Voß ºi Hans Pongratz disting trei tipuri de angajaþi. explicã Günter Voß.Jan Schiemer povesteºte cum se observã uneori pe sine însuºi. observã dintr-odatã cum. Însã nici el nu se mai potriveºte timpurilor actuale. începe sã strãluceascã aceeaºi luminã bleu ca aceea pe care o emite monitorul lui. „Acesta nu se lasã controlat de ºef. care au predominat în diverse momente ale secolelor al XIX-lea ºi XX. Ce vede îi place. la fereastrã. Acesta executã activitãþi simple ºi foarte simple ºi este exploatat la maximum. mai presus de toate. Capitalismul dezvoltat creeazã un nou tip de angajat: dupã sclav ºi dupã servitorul de încredere. care face parte. Volkswagen sau Thyssen – a absolvit în schimb studii de specialitate. din familie. Aratã concentrat. El se bucurã de siguranþa pe care i-o oferã statul bunãstãrii ºi de garanþia unei slujbe pe viaþã.

în culori. „În cercetãrile noastre empirice întâlnim acest tip de angajat în tot mai multe domenii de activitate. la suprasolicitare.“ Câþi oameni sunt deja întreprinzãtori independenþi e greu de spus. Angajatului i se pretind iniþiativã ºi organizare individualã a activitãþii. pe lângã care existã însã ºi o categorie mai modestã: milioane de liber-profesioniºti adevãraþi sau aparenþi. „Angajatul întreprinzãtor munceºte pânã îºi terminã treaba – ceea ce poate duce. satisfacþia e asiguratã. remarcã Voß. livreazã pizza ºi trebuie sã munceascã ºi 40-50 de ore pe sãptãmânã ca sã-ºi asigure existenþa. oameni de publicitate.“ Aceasta este varianta premium. Întreprinzãtori independenþi sunt ºi majoritatea celor peste douã milioane de germani care au douã sau mai multe joburi în acelaºi timp.“ Nu doar munca se schimbã. consilieri. Azi acest lucru nu mai e de ajuns. Puterea de muncã ºi-o priveºte ca pe o marfã. care aºtepta sã i se spunã ce are de fãcut“. negru pe alb. Anunþurile sunt de fapt reclame. agenþi de PR. Dacã lucrurile merg bine. pe care încearcã s-o optimizeze neîncetat ºi s-o negocieze pe piaþã.activitatea. „Înainte puteai fi un angajat harnic ºi la locul lui. angajaþi în asigurãri. ºi de titluri care sar în ochi. „Aceºtia îºi fac cu greu loc prin viaþã. bãnci ºi IT. Jurnaliºti liber-profesioniºti. Un semn distinctiv important sunt în orice caz cearcãnele adânci. a cãror realitate nu are nimic de-a face cu cea a avocaþilor sau a medicilor. „Fãceai ce-þi spunea superiorul. arhitecþi. afirmã Günter Voß. în cazuri nefericite. menite sã Libertatea totalã 29 . ci ºi felul în care ne raportãm la ea. Unii. al layouturilor înguste ºi fixe a fost luat de mult de poze mari. locul literelor mici.“ E propriul lui ºef. ingineri.“ În anunþurile de angajare. de exemplu.

atunci veniþi la noi. în locul lor firma îºi descrie – în multe cuvinte. Un anunþ al bãncii WestLB sunã astfel: „Cine vrea sã lucreze la noi nu trebuie sã schimbe întreaga lume. în arºiþa luptei de zi cu zi. unde omul e în elementul lui ºi îºi poate urma visele ºi ideile. La L’Oréal sloganul este scurt ºi la obiect: It’s my L’Oréality. o L’Oréalitate. aºa-numitul employer brand. Anunþurile seamãnã cu reclamele agenþiilor de turism pentru destinaþii exotice. capitalul social ºi altele de acest gen sunt tot mai rare. metafore ºi imagini – viziunea ºi misiunea ei. probabil cã n-ar putea spune unde se simte mai bine: la piscinã în vacanþã sau poate tot la birou. necunoscute. Indicaþiile despre numãrul angajaþilor.“ Compania E. Piaþa de viitor a energiei vã aºteaptã“. Pentru început. Iar dacã Jan Schiemer ar fi sincer. din Caraibe sau Bali.inducã emoþii ºi nevoi ºi sã-i facã pe oameni sã acþioneze. într-o realitate proprie. . Viaþa privatã ºi munca – ireconciliabile altãdatã – devin tot mai mult unul ºi acelaºi lucru. Dacã vã simþiþi în stare sã vã confruntaþi cu provocãri neobiºnuite. Te ademenesc în altã lume.ON scrie: „Nimic nu merge la noi fãrã energie. lumea financiarã e de-ajuns.

. Angajatul trebuie sã-ºi construiascã singur postul. Ceea ce înseamnã mai multã presiune ºi mai mult stres. Controlorul din mintea noastrã Patriarhul companiei iese la pensie ºi nici vajnicul sindicalist nu mai are multe de zis.2.

R. J.R. J.R. de a prelua mai multe responsabilitãþi în companie. serialul ºi mai ales eroul principal nu se mai potrivesc cu timpurile de azi. E de înþeles de ce-l atrage rolul nemernicului magnat al petrolului. fratele lui. Într-un fel sau altul. dar e la fel de uºor de priceput ºi de ce filmul se încheagã atât de greu. totul în proprietatea unei singure familii – greu de gãsit o imagine mai clarã a vechii economii. Un scenariu retro în Texas: bãrbaþi puternici. este prototipul patriarhului. Pentru J. de voie. femei frumoase. Aristocraþia texanã a petrolului e la fel de modernã ca proprietarul fermei de bumbac din Pe aripile vântului. Sigur e doar cã John Travolta doreºte sã-l interpreteze pe patriarhul clanului. Râde zgomotos când aflã dorinþa lui Bobby. nu e importantã împlinirea personalã în companie. Iar Arta exploatãrii de sine 32 . iar regizorul este schimbat.Niºte scenariºti lucreazã de peste trei ani la un remake cinematografic al serialului TV Dallas. fii rebeli. care domneºte peste firmã ºi familie cu o burtã rotundã ºi cu mânã de fier. sondele de þiþei sub soarele deºertului. Jennifer Lopez a renunþat. aur negru. Bugetul iniþial de 50 de milioane de euro este redus în permanenþã. Meg Ryan a refuzat politicos rolul. de nevoie. n-a auzit niciodatã de noi metode de motivare. de creativitate ºi de autocontrol.

Al dumneavoastrã? Cine îºi jignea superiorul în capitalismul industrial zbura din companie. pentru a face acelaºi lucru în altã companie ºi a lãsa în urmã. În zilele urmãtoare scrisoarea s-a rãspândit cu repeziciune în companie ajungând pânã la urmã ºi în afara ei. ne prezintã un ºef care-ºi mascheazã incompetenþa crasã prin citate din cãrþi. Stromberg are umor ºi prinde la public pentru cã vorbeºte deschis despre ce gândesc milioane de angajaþi în fiecare zi: „Oricum ºeful nu verificã nimic!“ Actorul principal. iar J. cu aroganþã ºi infatuare. În anii ’70 ºi ’80. O întind cu buzunarele pline. Serialul Stromberg. J. Controlorul din mintea noastrã 33 . Dallas a fost cel mai de succes program de televiziune american. Douãzeci de ani mai târziu.R. fãrã scrupule. Christoph Maria Herbst.R. De un succes similar s-a bucurat ºi cartea lui Margit Schönberger ªeful meu e un nenorocit. un personaj respectabil. altfel aratã managerii de companii ºi coordonatorii echipelor TV. a publicat între timp. un dinozaur. bârfã ºi minciuni sfruntate.dacã a auzit. difuzat de postul german ProSieben. atunci le considerã „tâmpenii liberale“. care nu ar mai avea nici o ºansã dacã s-ar lua la întrecere cu vânãtorii agili ºi rapizi ai bursei din secolul XXI. un dicþionar intitulat ªef–germanã.. la Langenscheidt. un morman tot mai mare de ruine“. Autorul scrisorii a devenit eroul angajaþilor dependenþi. Ecoul aprobator a fost imens. germanã–ºef. Pe 9 martie 2007 un angajat furios al Deutsche Telekom se aºeza la calculator ºi scria un e-mail cãtre preºedintele René Obermann ºi cãtre ceilalþi membri ai Consiliului de Administraþie: „Vin ºi restructureazã. azi el devine vedetã. Mâine îl omor se numesc memoriile foarte bine vândute ale unei ºefe de cabinet. este un om al trecutului.

în schimb. „Astãzi superiorii nu mai pot comanda de sus. Obermann. ci se pune în scenã.“ Leadership-ul nu se mai executã. alþii se fac doar de râs“.Mai demult. la asemenea afront s-ar fi rãspuns cu un avertisment sau cu o concediere. crede presa. în care declara cã se bucurã de critica constructivã. explicã sociologul Armin Nassehi. a trimis pe 21 martie 2007 o scrisoare deschisã „dragilor colege ºi colegi“. ci ºi de noua organizare a muncii. Presiunea pieþei Patriarhul companiei era un tip ursuz. „Unii reuºesc foarte bine acest lucru dacã au charisma necesarã. Ne amuzãm copios de superiorii incapabili ºi de managerii penibili – dar odatã ºi odatã râsul ar putea sã ne rãmânã în gât. ei trebuie doar sã stabileascã obiectivele ºi sã lase subordonaþilor mai multã libertate. nu au mai existat pânã acum. autoritar. Bãtrânul lup de mare avea însã ºi pãrþile lui bune. dar îºi exprima rugãmintea ca pe viitor sã fie lãsate deoparte jignirile. „În taylorism. Fãrã îndoialã cã a fost vorba de o miºcare de PR. dominaþia managerilor se baza pe cunoºtinþele lor de specialitate“. e de pãrere Nassehi. Faptul cã e nevoie de o asemenea miºcare reparatorie aratã însã cât de proastã e imaginea conducãtorilor economiei. Atât de mulþi manageri incompetenþi. reuºea sã dea piept Arta exploatãrii de sine 34 . Faptul cã generalii ºi ofiþerii managementului ºi-au pierdut autoritatea nu þine doar de fluxul ºi refluxul societãþii. responsabilitate ºi dorinþã de a se face remarcat. Cu un amestec de siguranþã de sine.

42% dintre angajaþi se simt mereu sau tot mai adesea sub presiunea timpului ºi a performanþei. motiv pentru care se simt mereu suprasolicitaþi. Martin Kannegiesser. Asta a fãcut ca. merg deseori sau întotdeauna pânã la limitele puterii lor de muncã. Angajaþii puteau sã se odihneascã la umbra lui. angajaþii sã fie nevoiþi sã-ºi «construiascã» singuri postul. procentul era de un întreprinzãtor la o mie de angajaþi. iar apartamentul plãtit de companie. departamentele care nu le fac faþã sunt desfiinþate. „În comparaþie cu vremurile de atunci. Uneori angajaþilor le e dor de spatele masiv al angajatorului. Vântul economiei mondiale aproape cã-i doboarã. A pune accentul pe orientarea cãtre client ºi a-l face pe fiecare angajat sã simtã presiunea pieþelor financiare – „iatã strategia de care depinde supravieþuirea companiilor“. Conform unui sondaj realizat de ISO-Institut din Köln. Pe vremuri. spune preºedintele patronatului Gesamtmetall. cã randamentul sãu nu poate fi cumpãrat mai ieftin din altã parte. aceste lucruri sunt puse cu adevãrat în aplicare. acum. la fiecare proiect. Obiectivele sunt tot mai ambiþioase. Un Controlorul din mintea noastrã 35 .“ Orice angajat trebuie sã demonstreze. toþi sunt îndemnaþi sã fie întreprinzãtori. „Încã din anii ’80 se vorbea de ierarhiile plate“. Astãzi. într-un anume fel. ci pentru o reþea anonimã de acþionari. ei nu mai lucreazã pentru „ºeful cel bãtrân“. Potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Pieþei Muncii din Germania. explicã sociologul Nick Kratzer. ºase milioane de oameni. dar nu toþi sunt fãcuþi pentru asta. Astãzi. adicã o cincime dintre angajaþi. în multe companii.cu furtunile economiei libere. pensia ºi garanþia cã nu vor fi lãsaþi pe drumuri le dãdeau un sentiment de siguranþã.

sondaj realizat în rândul sindicatelor germane a arãtat cã acestea considerã presiunea tot mai mare a deadline-urilor drept cea mai mare problemã a angajaþilor. ªeful de departament nu mai e de mult un amestec de antrenor sportiv ºi paznic de închisoare care-ºi împinge de la spate angajaþii cu ameninþãri ºi promisiuni. „ªeful îmi suflã în ceafã“, îºi povesteau mai demult colegii în pauzele de cafea. Astãzi, când te întorci, locul din spatele scaunului e pãrãsit ºi gol. Angajatul e singur. Între timp, piaþa exercitã o presiune la fel de mare asupra angajatului ca deunãzi superiorul direct. Iar dezavantajul e evident: cu piaþa nu se poate negocia. Dacã o comandã respinsã sau un proiect periclitat pun în primejdie viitorul departamentului, când deadline-ul devine o adevãratã linie a morþii, atunci nu prea mai existã argumente. Locul controlului extern e luat de cel intern. Controlorul din epoca taylorismului nu a dispãrut: poziþia lui a fost doar externalizatã – în minþile angajaþilor. Fiecare este propriul lui ºef.

Capitalism fãrã sindicate
Adversarul tradiþional al capitaliºtilor nu a fost niciodatã angajatul singur, ci colectivul de angajaþi, reprezentat de comitetul de întreprindere sau de sindicat. A trecut însã ºi vremea lor. 200.000 de oameni pãrãsesc în fiecare an Asociaþia Sindicatelor din Germania. Ani de-a rândul aceasta s-a bazat, în atragerea membrilor, pe un argument imbatabil. O broºurã cu o diagramã – timpul este axa Y, salariul este axa
Arta exploatãrii de sine 36

Z, iar o sãgeatã roºie aratã mereu în sus. „Luptãm pentru voi“, voia sã spunã desenul, „vã îmbogãþim“. O loterie la care fiecare primeºte imediat o rentã lunarã – visul fiecãrui cetãþean german. Începând cu anii ’50 ºi pânã în anii ’70, fiecare rundã de negocieri salariale se încheia cu creºteri uriaºe de salarii, adesea de peste 10%. În anii ’80, o majorare de 4 pânã la 5% era un lucru normal. S-au dus timpurile acelea. Din 1992 încoace salariile cresc atât de greu, încât nu mai þin pasul cu inflaþia. În spectaculoasele conflicte de muncã din ultima vreme – pentru sãptãmâna de 35 de ore în Germania de Est sau împotriva mutãrii a 50.000 de angajaþi ai Deutsche Telekom într-o firmã de service, sindicatele IG Metall ºi ver.di au eºuat lamentabil. Sociologii vorbesc deja despre un „capitalism fãrã sindicate“. Negocierile salariale seamãnã în ultimul timp tot mai mult cu o telenovelã proastã. În primele seri, problema este întoarsã pe toate pãrþile la ºtirile de maximã audienþã, turnându-se încet, dar sigur gaz pe foc. Sindicatele cer ceva, patronatul calificã cererea drept „nepotrivitã ºi iresponsabilã în cel mai înalt grad“. Reprezentanþii salariaþilor nu se lasã mai prejos ºi considerã replica o „provocare“. Ameninþã cu ieºirea în stradã; un mic punct culminant ºi ne aflãm deja în prima zi de grevã: la porþile fabricilor stau oameni în veste portocalii care tremurã ºi îºi agitã ameninþãtor pumnii în aer. Urmeazã un moment de respiro, de încetinire, ca în teoria dramei. ªedinþe prelungite pânã dupã miezul nopþii ºi mereu noi întâlniri finale. Apoi catastrofa ºi deznodãmântul în acelaºi timp. Patronatul ºi sindicatele în faþa camerelor de filmat. Povestesc despre negocieri aprinse, care au durat pânã noaptea târziu, ºi spun cã s-a
Controlorul din mintea noastrã 37

ajuns totuºi la un compromis. În mod normal e vorba de un salariu în plus ºi de o micã creºtere, care va fi acoperitã curând de inflaþie. Mottoul nu este: „Se vor întâmpla multe“, ca în serialul german Marienhof, ci: „Nu se va întâmpla nimic“.

Lupii singuratici ºi vânãtorii de recompense
Pânã târziu, în anii ’90, salariul era plãtit cu regularitatea anotimpurilor sau a unei zile ploioase de aprilie. Iar vremea, ºtim cu toþii, nu poate fi influenþatã. Nu conta performanþa individualã, ci anii de vechime în companie, aºa-numitul principiu al senioritãþii. Un cuvânt comod, dar oarecum prãfuit. În special bãncile, companiile de asigurãri ºi firmele de IT au introdus în ultimii ani în Germania bonusurile de performanþã. Într-un asemenea sistem, performerii de top pot câºtiga pânã la dublul salariului anual. Iarna târziu sau primãvara, dupã încheierea anului financiar, se face plata. În sezonul primelor putem trage cu urechea în hotelurile de lux din lumea întreagã, la managerii care povestesc la bar, la un martini, despre sumele primite ca bonus în acel an. Un ritual al noii lumi a muncii. Acest principiu e introdus mai nou ºi în vechea economie. Contractele încheiate în ultimii ani pe venituri fixe, de exemplu în industria metalurgicã sau electronicã, fac loc plãþilor variabile. În Germania, 31% dintre bãrbaþi ºi 20% dintre femei primesc încã de pe acum o parte din plata variabilã, în funcþie de performanþã ºi sub forma participãrii la profit, a primelor sau a comisioanelor din vânzãri. Obiectivul
Arta exploatãrii de sine 38

angajatorilor este de a scãdea partea fixã ºi a creºte partea variabilã la minim 30%. Angajaþii firmelor de curierat sunt plãtiþi pentru fiecare scrisoare livratã, cameristele din hoteluri, pentru fiecare camerã curãþatã. Dacã un oaspete nu le lasã sã intre, ele aºteaptã pe propria cheltuialã. Vânzãtorii din magazinele de mobilã primesc un venit fix mic ºi, suplimentar, un comision din vânzãrile realizate. Micii întreprinzãtori nu pot influenþa în nici un fel strategia de marketing, locul ºi calitatea produselor. Nu au libertate de decizie – ei doar preiau riscul. Forþa de muncã devine o acþiune la bursã. Existã mai multe fluctuaþii ale cursului de-a lungul zilei: zâmbetul mulþumit al unui client, un e-mail iritat cu multe semne ale exclamãrii din partea ºefului, semnãtura pe un contract. Linie se trage o datã pe an. Extrasele de cont sunt miniraportul performanþei anuale a societãþii unipersonale. Salariul nu mai este implacabil ca vremea. Cine stã în ploaie nu trebuie sã se aºtepte la ajutor sau la o umbrelã. Cãci e singurul vinovat de aceastã situaþie. Economiºtii americani Robert H. Frank ºi Philip J. Cook aratã cum, dupã modelul evaluãrii ºi recompensãrii performanþei din artã sau sport, apar tot mai multe pieþe de tip winner takes all. Cine e foarte talentat, indiferent cã e jurnalist, consilier sau avocat, beneficiazã de câºtiguri mari, în timp ce persoanele „medii“ câºtigã tot mai puþin. Angajatul devine un lup singuratic, el nu mai are încredere în sindicatele slãbite, ci preferã sã negocieze direct cu superiorul proiectele, timpul de lucru ºi salariul. Strategiile necesare le învaþã de la consilierul pe probleme de venituri, o categorie profesionalã cu totul nouã, apãrutã ca urmare a noilor forme de
Controlorul din mintea noastrã 39

vrea sã spunã sloganul.“ Reich porneºte de la premisa cã „intensitatea cu care se implicã oamenii într-un job se aflã în legãturã directã cu inegalitatea salarialã“.“ Cu aceste cuvinte îºi face reclamã consilierul Martin Wehrle. Printre altele. de concurenþã ºi de câºtigãtori. pregãtirea ºi prezentarea individualã nu sunt însã totul. bronzat ºi elegant ºi aratã mult mai bine decât palidul Frank Bsirske. ministrul muncii din mandatul Clinton. It’s the Economy. „Economia e cea care conteazã“. acesta oferã urmãtoarele servicii: depãºirea slãbiciunii interioare. cu cât e mai individualã. e citat în ziare ºi reviste. Apare des la televizor. orice altceva trece pe locul doi.di. care muncesc din greu sau se aflã pur ºi simplu la locul potrivit. mai mult decât puteau câºtiga oamenii talentaþi ºi orgolioºi în perioada industrialã. descoperirea venitului optim. Stupid – aºa suna faimosul slogan al preºedintelui Clinton în campania electoralã. li se deschid noi perspective. Trucurile. „Angajaþilor talentaþi. Cel mai important slogan al lui Wehrle este: „Cine vrea sã câºtige peste medie trebuie sã aibã performanþe peste medie“. elaborarea unei strategii personale de creºtere. Nu e vorba de oameni. Azi puteþi câºtiga mult peste venitul mediu. cu nevoile ºi slãbiciunile lor. noua ordine mondialã a vânãtorilor de recompense în cartea sa The Future of Success. Wehrle e mult mai adaptat vremurilor noi. ci de principiul performanþei. cu atât e mai eficientã. Reich. E tânãr. La fel descria ºi Robert B. ºeful sindicatului ver.muncã. Asta pentru cã „angajaþii care fac parte din categoriile de venit inferioare trebuie sã producã mai mult ca pânã acum pentru a ajunge Arta exploatãrii de sine 40 . „Vreþi sã vã negociaþi un salariu mai bun? Atunci aveþi nevoie de o pregãtire bunã – care.

aceºtia vorbeau deseori despre contradicþia dintre capital ºi muncã.0 În noua lume a muncii. cerând pentru asta suficient de mulþi bani ºi suficient de mult timp. luptãtor ºi „animal de povarã“ se întrepãtrund. iar de jucat se joacã fãrã scenariu sau sufleor. cum ar fi consilierul pe probleme de venituri. sã se bucure de viaþã. sau o sã cedez pur ºi simplu? Trebuie sã merg ºi în weekend la muncã? Pot sã ignor apelul telefonic al ºefului? Lupta de clasã nu se mai dã între persoane sau grupuri. angajatul. Nu e timp de repetiþii. în locul lui apar variante noi ale lui homo œconomicus. Pe vremea când încã mai existau marxiºti. Ci în mintea fiecãruia dintre noi. Controlorul din mintea noastrã 41 . pe când pentru cei din categoriile de venit superioare a nu munci din greu reprezintã un sacrificiu mai mare“.la un anumit nivel salarial. Aceastã luptã de clasã a fost aplanatã de capitalismul bunãstãrii din stat prin creºteri salariale. garantarea locului de muncã ºi asigurãri sociale: poveºti din trecut! Vechile contradicþii ies din nou la suprafaþã: pot sã preiau ºi acest proiect. întreprinzãtorul liber ºi preºedintele ca mascotã a firmei. Rolurile de ºef. Lupta de clasã 2. Capitalistul vrea sã maximizeze profitul. patriarhul firmei aproape cã a dispãrut. Noul angajat trebuie sã le joace simultan pe noua scenã globalã a economiei.

.

fãrã sâmbãtã ºi duminicã – s-a terminat cu aceastã normare a muncii din perioada industrialã modernã. Compania ne solicitã zi ºi noapte.3. de luni pânã vineri. Datoritã telefonului mobil ºi reþelelor wireless. . suntem disponibili mereu. Timpul de lucru nelimitat Program de lucru de la nouã la cinci.

cât de bine sau cât de prost va lucra. indiferent de ce putea ºi cine era. spunea Erwin Staudt. opt ore pe zi. scoteau cartela. nu vor sã-l cunoascã. În acea zi firma a renunþat la sistemul de pontaj. Iar când scotea cartela din aparat ºi o punea în buzunar sau în sertar. Ele nu mãsoarã decât un singur lucru: prezenþa forþei de muncã. în funcþie de asta. Pentru ele nu conteazã dacã omul e fericit sau supãrat ºi. Aparatele de pontaj nu þin cont de angajat ca individ. Încrederea e importantã. aparatul de control care înregistreazã cu precizie punctualitatea ºi timpul de lucru ale fiecãrui angajat. 40 sau 38. Muncitorii executau în fiecare dimineaþã aceleaºi miºcãri. preºedintele de atunci al IBM Germania. depinde pe cine întrebi.“ Prin aceste Arta exploatãrii de sine 44 .Pe 1 ianuarie 1999 producãtorul de calculatoare IBM a introdus libertatea absolutã – sau poate constrângerea totalã. Actul perforãrii cartelei era un ritual esenþial al societãþii industriale. Sau poate pe amândouã deodatã. devenind din individ un numãr pe o cartelã. fiecare dintre ei se transforma. Fiecare trebuia sã facã asta. „Vrem ca oamenii noºtri sã acþioneze independent. O forþã de muncã normatã. Introduceau cartela. „Nu mai avem nevoie de aceste controale“.5 de ore pe sãptãmânã.

Mulþi angajatori au urmat între timp acest exemplu. Despãrþirea de sistemul de pontaj. Mai multã muncã ºi mai puþin control Cu dispariþia sistemului de pontaj nu dispare ºi obligativitatea muncii. marcheazã sfârºitul sistemului industrial de organizare a muncii ºi a vieþii. restaurate. O nouã erã. Dimpotrivã: contrar celor afirmate în talk-show-uri ºi în paginile economice ale ziarelor. Timpul de lucru nelimitat 45 . Lângã ele vom mai putea admira un Volkswagen „broscuþã“ sau blocnotesul unei stenodactilografe. ci anunþa ºi un nou viitor. în muzee. emis în 1983 în orãºelul bavarez Schweinfurt. ci. poate chiar prieteni. o pancartã militând pentru sãptãmâna de lucru de 35 de ore. un ecuson cu „Sâmbãta tati e numai al meu“.3 ore. Poate ºi un carnet de membru la IG Metall.cuvinte el nu fãcea doar reclamã companiei sale. luminos ºi fericit. timpul sãptãmânal de lucru în Germania este de 42. în care managementul ºi angajaþii simpli nu mai sunt adversari. ultimele sisteme de control îºi vor gãsi locul. din ce în ce mai mult. Nestlé sau în administraþia oraºului Wolfsburg. Curând. la Siemens. care ia în considerare oamenii ºi nevoile lor. Iar sala de muzeu va avea o placã indicatoare pe care va scrie: „Aºa se trãia în Republica Federalã Germania“. Diferenþa între orele din contract ºi cele efectiv lucrate e tot mai mare. ci parteneri. adeptã a progresului. începând cu jumãtatea anilor ’90. nemþii nu muncesc din ce în ce mai puþin. cu aproape 5 ore mai mult decât în contract. Conform unei statistici UE.

replica lui Fechner este: „Dar ce pãcat.5 ore. oricum!“ Cu sau fãrã propaganda INSM. Însã un organism apropiat patronatelor nu-i e de-ajuns Iniþiativei Noua Economie Socialã de Piaþã (INSM). Potrivit unui sondaj realizat de firma de consultanþã McKinsey. pentru cã trebuie sã aibã grijã de copii. nu cred cã o s-ajungeþi departe! ªi asta tocmai acum. oare mai am timp sã termin azi? O sã încerc. Într-unul din episoade. când mã gândeam sã vã trec de pe contract determinat pe nedeterminat!“ Rãspunsul lui Jenny: „Mã bucur mult sã aud asta.Iar acestea nu sunt decât valori medii. deseori mai mult de 50 de ore. iar sindicatele cred cã cel puþin tot atâtea aºa-numite ore suplimentare gri nici mãcar nu sunt pontate. timpul de muncã se mãreºte considerabil: 27. care nu iau în calcul deviaþiile puternice înregistrate la multe categorii profesionale. domnule Fechner. majoritatea absolvenþilor de facultate îºi doresc o sãptãmânã de lucru de 39. Arta exploatãrii de sine 46 . în special angajaþii tineri au înþeles.670 de euro pentru ca aceºtia sã promoveze în serial angajamentul pentru economia de piaþã. Când aceasta refuzã. dar se aºteaptã în realitate la 48 de ore. proprietarul de drogherie Thorsten Fechner îi cere angajatei sale Jenny Deile sã stea peste program pentru a recepþiona un transport de lenjerie pentru femei. Germanii fac anual 2 miliarde de ore suplimentare.5% ajung deja la mai mult de 48 de ore. În special la persoanele specializate. adicã la 20% din populaþia activã. doamnã Deile! Dacã o sã vã þineþi mereu de program. aºa cã a plãtit producãtorilor serialului de dupã-amiazã Marienhof de pe postul ARD 58. Dar ºi cameristele de la hoteluri sau muncitorii din construcþii trudesc din greu. pe care le ºi acceptã.

pentru cã nu ne mai intereseazã soarta lor. Munca neplãtitã este acceptatã de superiori cu zâmbetul pe buze la fiecare sfârºit de martie. „Mi-e pur ºi simplu fricã […]. ceasurile încep sã rugineascã. ci în funcþie de rezultate. pentru cã lucrul pe proiect este fãrã sfârºit. O glumã de care iau cunoºtinþã mustãcind. o vorbã goalã care nu mai înseamnã nimic. În medie. ci o tradiþie. germanii lasã nefolosite 3 zile de concediu pe an. ºefului nu-i pasã dacã acesta îºi începe ziua de lucru la prânz sau dacã munceºte trei nopþi la rând. În staþiile de autobuz sau în instituþiile de stat ceasurile imense par a nu mai funcþiona corect. scrie o angajatã a IBM într-o scrisoare adresatã consiliului companiei despre experienþa ei în lucrul pe proiect. Varianta a doua e mult mai probabilã.“ Cele 38. Atâta timp cât angajatul rezolvã sarcina pâna la data stabilitã. Superiorii nu mai mãsoarã productivitatea în funcþie de timpul lucrat. munca se terminã pur ºi simplu atunci când se terminã. Timpul de lucru nelimitat 47 . angajaþii muncesc mult mai mult. Rãsplata pentru un proiect dus la bun sfârºit este un alt proiect. În societatea industrialã munca se termina la 8. Oamenii trec grãbiþi pe lângã ele ºi. Nu pierdem doar câteva ore libere. Astãzi. acolo unde nu este controlatã prezenþa. „Situaþia a devenit aproape insuportabilã“. timpul alocat.Peste 40% dintre angajaþi muncesc sâmbãta – acum 14 ani erau mai puþin de o treime. 40 sau chiar 48 de ore înscrise în contract reprezintã pentru mulþi angajaþi doar o cifrã. când suna sirena. descrierea proiectului. Ceasul ºi-a pierdut puterea. astãzi o cincime lucreazã chiar ºi duminica. la 6 sau la 5. Studiile demonstreazã cã. Angajatul gãseºte pe birou un bileþel pe care sunt scrise numele clientului.

aºa cum îi e felul. Thompson. Sobru ºi pedant. iar nu maºina cu aburi. Oamenii trãiau dupã ritmul naturii. „Pretutindeni unde oamenii ºi-au Arta exploatãrii de sine 48 . De zece ani încoace comerþul cu ceasuri de mânã e în continuã scãdere. Poate n-ar fi rãu chiar sã oprim mecanismul frumoaselor aparate: limbile ar indica mereu 10 ºi 10 sau 2 fãrã 10 minute ºi n-ar mai acoperi numele mãrcii. ne-ar zâmbi blând. Cadranul. Edward P. semãnau primãvara. iar ceasul îºi pierde din importanþã ca instrument de mãsurare a timpului ºi devine interesant mai ales ca obiect decorativ. El nu trebuie privit „ca maºinã care indicã scurgerea orelor. a arãtat cã. percepþia asupra timpului s-a modificat esenþial în cultura europeanã“. În ritmul acelor de ceasornic Ceasul mecanic. Limbile lui împãrþeau viaþa în unitãþi mici pe care capitalismul le putea asimila uºor. potrivit filozofului Lewis Mumford. liniºtit ºi senin. Ceasul ne-a guvernat viaþa. Mult timp cocoºul fusese singurul vestitor al timpului. fãrã ca vreunul dintre noi sã-l fi ales vreodatã. ci ca instrument de armonizare a activitãþilor umane“. plecau de la câmp cel târziu când se lãsa întunericul ºi ieºeau pe mare imediat ce vremea le era prielnicã. „între 1300 ºi 1650. nu doreau mai mulþi. descoperirea decisivã a erei industriale moderne. ci se întorceau în port. privit cu înfrigurare de atâtea generaþii. este. Iar dacã prinseserã destui peºti înainte de amiazã. specialist britanic în studii culturale.rãmân în urmã sau chiar se opresc.

“ Specialistul în sociologie economicã Holger Heide aratã cum s-a format în paralel o „ideologie a cuceririi ºi a exploatãrii nelimitate a naturii“.stabilit singuri ritmul de lucru. viaþa oamenilor consta în „cicluri de muncã grea ºi hranã puþinã. prin Statute of Labourers. se constatã o alternanþã a intensitãþii productive ºi a trândãviei“. la rugãciune. mai întâi au transformat în colonii satele ºi periferiile oraºelor. chiar ºi la începutul revoluþiei industriale. „Burghezia se baza pe «sclavi» ºi. prin constrângeri fizice. a mai apãrut un cadran luminos: ceasul din turla bisericii. cu regularitate. În ciuda sãrãciei lucii. Istoricul american Juliet B. scrie Thompson. Pe cer. Se cumpãrau „articole de lux“ ca vinul sau carnea. Încã din 1351. Înainte ca negustorii europeni sã cucereascã Africa ºi Asia. lângã soare. la biserica din Bedfordshire. dreptul de a „obþine. muncã la tariful stabilit de lege“. biciuiþi. mutilaþi ºi omorâþi în masã – „pe de o parte pentru ca stãpânii sã se descotoroseascã de cei nefolositori. pe salariaþii «liberi». se dansa. precum ºi pe încercarea de a le inocula acestora o concepþie despre disciplina muncii întemeiatã pe exploatare. care chema oamenii. dar aveau timp liber cât cuprinde. în Anglia stãpânii primesc. în Anglia. ticãia primul ceas mecanic. iar darul civilizaþiei a fost controlul ºi conºtiinþa timpului. Din secolul al XIV-lea gãsim aproape pretutindeni în Timpul de lucru nelimitat 49 . tot mai mult. Schor conchide: „Strãmoºii noºtri poate cã nu erau bogaþi. pe de alta pentru a-i sili pe cei rãmaºi sã presteze muncã disciplinatã“. întrerupte de multe sãrbãtori cu mâncare ºi bãuturã din belºug“. Omul a început sã ignore vocea naturii. se practicau jocuri ºi se sãrbãtorea. Oamenii erau bãtuþi. Încã din 1283.

fabricantul John Crowley le scria angajaþilor sãi: „ªi pentru cã mi-a ajuns la urechi cã anumiþi angajaþi au fost atât de infami încât au plecat cãlãuzindu-se dupã ceasuri care o iau înainte ºi dupã un clopot care a bãtut prea devreme. ci. iar de venit au venit dupã ceasurile rãmase în urmã ºi dupã un clopot care a bãtut mai târziu. în fiecare casã.Europa ceasuri în oraºe ºi în târgurile mai mari. Cooper ºi-a Arta exploatãrii de sine 50 . spitalele ºi cazãrmile erau folosite ca locuri de antrenament. pe care supraveghetorii înregistrau la minut venirea ºi plecarea angajaþilor. Pentru a-i adapta pe angajaþi la ritmul benzii rulante. La 30 octombrie 1894. în primul rând. brevetul nr. de acum încolo nici o persoanã nu se va mai lua dupã alt ceas. iar acest ceas nu poate fi dat niciodatã înapoi“. care. Crowley a introdus cartelele de control. cu un avertisment de 80 pânã la 100 de decibeli: „Mergeþi devreme la culcare. Fabrici care produceau oameni.223 pentru un Workman’s Time Recorder. În anul 1700. Acestea rãsunau apoi în întregul þinut. 528. puteau produce în fabrici. nu vã sculaþi târziu!“ Sunetul solemn al clopotului nu mai era doar parte a ritualului religios. în Statele Unite. cu supraveghetori ºi spioni plãtiþi. ºi pentru cã trãdãtorii de Fowell ºi Skellerne au îngãduit aceasta cu bunã ºtiinþã. veniþi la timp la muncã. clopot sau mãsurãtor de timp decât cel al supraveghetorului. sunetul modernizãrii. ªcolile ºi bisericile. Daniel M. Cei avuþi ofereau bani mulþi pentru ca bisericile sã-ºi poatã achiziþiona clopote. Cooper a primit. Acest principiu a fost perfecþionat de-a lungul timpului. patronii au instalat sisteme gigantice de urmãrire. la rândul lor. unde se exersau continuu ritmurile artificiale ale societãþii industriale. nu leneviþi.

dulgherul Samuel Palmer din Petone. ca ziua de lucru sã fie de 8 ore. dupã mai multe fuziuni. În a doua jumãtate a secolului Timpul de lucru nelimitat 51 . la confirmare. Tinerii primeau cadou. Un ritual de iniþiere al societãþii sincronizate ºi disciplinate. avea sã domine din 1910 piaþa mondialã a sistemelor de pontaj. Omul era acordat cu ceasul. producþia de ceasuri de buzunar a crescut puternic. ceasuri de mânã. IBM. la începutul dupã-amiezii. Adolescentul nu era primit doar în comunitatea religioasã. Încã din 1840. Pentru a putea îndeplini imperativele stricte ale punctualitãþii. Ceasul de buzunar ticãia lângã inimã. iar cel de mânã se suprapunea pulsului. care. Ieºit din ritm Angajaþii au acceptat categoriile impuse de patroni ºi au rãspuns cu aceeaºi monedã. oamenii l-au adoptat ca pe un instrument indispensabil. iar în 1924 ºi-a schimbat numele în International Business Machines Corporation. cu principiul eficienþei ºi cu exigenþele planului orar. Mult timp a fost singurul care avea voie sã-ºi strângã. Noua Zeelandã. cerea. ci ºi în comunitatea celor care credeau în timp. Ceasul a fost simbolul autoritãþilor: al bisericii.vândut repede invenþia la Willard & Frick Company. angajatul aflat la sfârºitul anilor de muncã primea un cronograf aurit. În 1914 firma ºi-a diversificat gama. În acelaºi sens. A început lupta pentru timpul de lucru. al armatei ºi al patronului. printr-o grevã individualã. În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. ferãstraiele ºi cuiele ºi sã plece acasã.

sfârºitul de sãptãmânã liber. mult timp. În urma demonstraþiilor de 1 mai. Nu la fel stau lucrurile în cazul regulilor sociale ºi economice. O afacere echitabilã. colectiv.al XIX-lea. economia creºte. Ziua Muncii. precum ºi 25 pânã la 30 de zile de concediu pe an. Ritmul natural al oamenilor din Evul Mediu era lent ºi a trebuit întrerupt pentru a se facilita creºterea enormã de productivitate a capitalismului industrial. cãci abia peste 70 de ani sãptãmâna de lucru de 40 de ore avea sã devinã o regulã în Germania Federalã. Firma Carl Zeiss a fost prima care a introdus-o în Germania. în orice þarã s-ar afla. care. ci confereau ºi siguranþã. Astfel a apãrut o „aranjare“ specificã a timpului: sãptãmâna de 5 zile. Aceste cifre nu reprezentau doar o obligaþie. astãzi el frâneazã dezvoltarea. de la Shanghai la Los Angeles. Cargouri imense transportã în cinci zile tone de mãrfuri pe mare. În regulile naturii nu s-a schimbat nimic. Viitorul putea fi cuantificat. A fost creat un regim temporal rigid. în 1900 – o excepþie absolutã. a fost introdusã ziua de lucru de 8 ore. „Windows deschide fereastra cãtre lume“ ºi. sãptãmâna de lucru de 80 de ore ºi mai mult era încã un lucru normal în toate þãrile occidentale. aºa cum explicã jurnalistul american Thomas L. de când fibra opticã este disponibilã în întreaga lume. Friedman în cartea sa The World Is Flat (Pãmântul este plat). iar printre cele mai mari certitudini ale angajatului se numãrau ºi acelea cã timpul de muncã scade. iar în mai înfloresc trandafirii din grãdinã. ziua de 8 ore. oricine. a avut ca efect o accelerare enormã. Lumea e cuprinsã de un nou avânt ºi de un alt ritm. Outsourcing-ul ºi offshoring-ul fac ca munca ºi capitalul sã circule Arta exploatãrii de sine 52 . poate coopera ºi concura.

Dupã încã douã zile. echipa de designeri discutã despre trenduri. de la nord la sud. Locurile centrale ale producþiei globale nu mai sunt fabricile. la doar douã sãptãmâni de la prima idee. A doua zi. altfel va muri de foame. fie cã eºti gazelã. cea mai mare companie de logisticã din lume. Primeºte proiectul cel care-l poate termina în cel mai scurt timp. produsele sunt expuse deja în vitrinele magazinelor din întreaga lume. punându-le ºi mai repede în practicã. Maºinile de cusut þãcãne. În numai 4 ani. tiparele gata realizate pleacã la o fabricã din Turcia. Ea ºtie cã trebuie sã alerge mai repede decât cel mai iute dintre lei. materiale ºi tipare.nestingherite de la est la vest. El ºtie cã trebuie sã alerge mai repede decât cea mai înceatã dintre gazele. Timpul a devenit factorul concurenþial decisiv. Fie cã eºti leu. motoarele avioanelor duduie. Bangkok. Procesul de producþie a unei rochii pentru lanþurile de magazine Zara ºi H&M începe cu o defilare la o casã de modã parizianã. DHL. Într-o dimineaþã. Londra ºi Hamburg. de la o singurã conexiune de Internet s-a ajuns la 50 de milioane. prezintã Timpul de lucru nelimitat 53 .“ De la descoperirea radioului ºi pânã la atingerea cifrei de 50 de milioane de aparate de radio a fost nevoie de 38 de ani. altfel va fi mâncatã. Un fotograf face poze noii colecþii ºi le trimite în aceeaºi searã la centrul de creaþie din La Coruña sau Stockholm. din zori. ci porturile ºi aeroporturile. Spania sau China. În fiecare dimineaþã un leu se trezeºte în Africa. liniile de telefon se înroºesc între Beijing. Câºtigã cel care dezvoltã cel mai repede idei. Friedman ilustreazã acest lucru printr-un proverb african tradus în mandarinã ºi afiºat la avizierul unei fabrici din China: „În fiecare dimineaþã o gazelã se trezeºte în Africa. trebuie sã alergi în fiecare zi.

fie cã e la Volkswagen sau la Siemens. sã vinã chiar ºi la ora 23 la firmã. În plus. „viteza este infernalã“. „Anularea tuturor restricþiilor temporale a devenit cel mai important instrument economic“. Asta înseamnã cã uneori trebuie sã fii treaz la unu noaptea pentru a vorbi cu un client aflat de cealaltã parte a Oceanului. angajatul modern trebuie sã fie disponibil tot timpul. explicã cercetãtorul Gerhard Bosch. la ora 6 angajatul era la berãrie. murdãria ºi furia cu o sticlã de bere ºi striga: „Dupã 5 ºeful poate sã mã pupe undeva!“. Înainte. ci ºi vorbim altfel despre muncã.în reclamele ei reportaje triumfaliste din acest reactor al economiei mondiale. „Deadline-urile sunt strânse“. Se produce ºi se livreazã just in time. din bar sau din pat. De la un angajat cu funcþie de conducere. se aºteaptã ca. Mereu disponibil. astãzi Arta exploatãrii de sine 54 . Fiecare companie mijlocie opereazã la nivel global. ªi continuã: „Am cel mai bun job din lume“. De ziua de lucru de 8 ore sau de sãptãmâna de 5 zile nu pomeneºte nimic. la dorinþele clientului sau la vreo problemã apãrutã în procesul de fabricaþie. strigã un angajat DHL încercând sã acopere zgomotul motoarelor ºi al turbinelor. Maºinile funcþioneazã fãrã oprire. indiferent dacã pentru asta trebuie sã plece de la operã. Producþia flexibilã cere o reacþie imediatã a companiei la evoluþiile de pe piaþã. la nevoie. ªi nu doar cã muncim altfel. mereu la datorie Noile forme de muncã nu au nevoie doar de oameni care muncesc mai mult de 38 de ore pe sãptãmânã. îºi ºtergea de pe faþã oboseala.

stabilitã prin contract colectiv sau individual. pentru cã face referire la originea militarã a aparatului: ideea unui aparat portabil de comunicaþii la mare distanþã a aparþinut armatei americane în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. 48. Cine recunoaºte cã munceºte doar 38 de ore pe sãptãmânã se face de râs. Soldaþii puteau. Superiorul modern priveºte salariul ca pe o platã all inclusive: pentru o anumitã sumã.glumele se fac pe seama funcþionarilor leneºi care la 16:30 nu ºtiu cum sã plece mai repede acasã. poate apela oricând la angajatul din subordine. Nine-to-five. ºoptind: „Avem nevoie de tine. denumirea însã nu s-a impus. Timpul de lucru nelimitat 55 . Câºtigã cine nu mai are timp nici mãcar sã numere. Nu ceda“. 60. În cantine se liciteazã ca la jocurile de cãrþi: 40. Firma care a descoperit comunicaþiile mobile se numea Motorola ºi este astãzi al treilea producãtor de telefoane mobile din lume. dupã aterizare. ci cu disponibilitatea permanentã ºi cu noul telefon mobil de serviciu. Germanii desemneazã telefonul mobil prin cuvântul Handy. zi ºi noapte. care nu are însã acest sens în englezã (americanii ºi britanicii spunând mobile phone sau cell phone). Instrumentele se numeau handie talkie. care strãluceºte rece ºi albãstrui. programul de lucru clasic pentru care muncitorii s-au luptat o sutã de ani ºi de care s-au bucurat douã sau trei decenii a devenit între timp ceva ruºinos. iar aparatele au devenit cunoscute ca walkie-talkie. puteau cere ajutor sau dirija atacuri aeriene. sã comunice cu centrala chiar ºi din mijlocul junglei indoneziene. Falsul anglicism este însã mult mai bogat semantic decât pare. Tot timpul ºi pretutindeni. Nu ne mândrim cu orele pe care le-am furat sistemului capitalist.

Textul explicã: „Cu Arta exploatãrii de sine 56 . pe o stradã. Când semnalul nu mai e atât de bun. despre sentimentul bolnãvicios cã trebuie sã fii disponibil mereu. ºi nu-ºi ridicã ochii de pe ecranul mobilului. Nu degeaba vocabularul lor este plin de cuvinte din jargonul militar. Aºa-numitele smartphones – cele mai renumite sunt iPhone ºi BlackBerry – primesc e-mailuri ºi gestioneazã agende. vitezã de reacþie ºi eficacitate – au ajuns între timp sã se numere printre competenþele esenþiale ale angajatului modern. este o patologie funcþionalã. iar angajatul e dependent de el ca de o mascã de oxigen. Bancherul ºi consultantul capitalismului globalizat acþioneazã asemenea comandoului special al Marine Corps. sunt mereu în contact. În reclamã apare un bãrbat care se dã jos din taxi. Cine îºi închide o datã telefonul poate sã se aºtepte a doua zi la reproºuri de genul: „De ce cheltuim atâþia bani pe aparatul ãsta dacã oricum nu reuºim niciodatã sã dãm de tine?“ Cercetãtorii vorbesc despre dependenþa de mobil. Nu-l intereseazã maºinile care trec pe lângã el. „ofensiva împotriva adversarului“ este perfectã. Pentru capitalism. Agenþii ºoptesc în celulare: Area clear. Cele trei liniuþe din stânga sus de pe ecran atestã contactul cu universul muncii.Aptitudinile unui rãzboinic – atenþie. atunci pericolul e iminent. Telefoanele mobile nu mai recepþioneazã de mult doar unde sonore. cunosc punctele slabe ale adversarilor ºi sunt în stare sã atace oriunde în lume în 24 de ore. iar liniuþele se transformã în puncte mici ºi în cele din urmã într-o linie roºie. Aceºtia sunt angajaþii de care are nevoie. Dacã totul merge ca pe roate. „E simplu sã rãmâi în afaceri“. Job done. spune o reclamã a operatorului german de telefonie mobilã T-Mobile.

zãcea prin centre de sortare. mereu apelabil. e-mail Outlook: 17 necitite. mai aºtepta probabil vreo douã zile în cãsuþa poºtalã a destinatarului. Înainte ca Deutsche Bundespost sã se transforme într-un concern logistic global. O libertate pierdutã odatã cu introducerea e-mailului. poate. mereu în prizã. când a fost trimis e-mailul. era încãrcatã în vagoane de marfã care ºerpuiau încet de-a lungul ºi de-a latul Germaniei ºi. Elita afacerilor îºi regãseºte realitatea în reclamã ºi se bucurã. O scrisoare se târa în ritm de melc de la expeditor cãtre destinatar. la minut ºi secundã. aveþi tot timpul ºi aproape pretutindeni posibilitatea de a rãspunde la e-mailuri. era sinonimã cu lentoarea. ci ºi un stil de viaþã adecvat: mobil. se umplea de praf în cutiile poºtale. Data certificã dependenþa de muncã a Timpul de lucru nelimitat 57 . Fiecare dintre noi e de gãsit oriunde ºi oricând. Reclamele companiilor de telecomunicaþii nu mai promoveazã doar un produs. E-mailul solicitã rãspuns urgent.“ Angajaþii de pe vremuri ar fi clacat probabil la un asemenea ritm de lucru. deseori chiar în weekend. flexibil. O reclamã la Windows Office Mobile prezintã un smartphone ca pe un talisman atotputernic. Ora 15: briefing final (camera 103). workaholic. îþi puteai permite sã laºi sã treacã vreo douã zile pânã sã rãspunzi. Pentru cã o scrisoare oricum fãcea o eternitate pe drum. 11 probleme nerezolvate. în urmãtorul moment te va lovi o maºinã. direct ºi simplu“ – chiar dacã. Hotmail: 11 necitite. uneori la ore târzii. odatã ajunsã. Era o lentoare molipsitoare. Pe ecran apar cu litere mici toate proiectele pe care trebuie sã le mai rezolve proprietarul imaginar: „SMS: 2 necitite. Antetul electronic indicã precis.BlackBerry Webmail susþinut de calitatea extraordinarã a reþelei T-Mobile.

“ Arta exploatãrii de sine 58 . Invenþiile tehnologice – calculatorul.“ Alarmã. telefonul mobil – au fãcut din aparatul de pontaj ºi din condica de prezenþã o amintire. Calculatorul semnalizeazã: „Aþi primit un e-mail. care-l þintuia pe angajat la birou pentru o perioadã bine delimitatã. Ele îºi urmãresc destinatarul în toate colþurile globului ºi apar brusc. Urmãtorul apelant trebuie sã rãmânã pe fir. în aºteptare. Managerii de la IBM au luat o decizie înþeleaptã când au vândut. Ceasul de mânã era o cãtuºã. divizia de sisteme de pontaj cãtre Simplex.expeditorului ºi îl obligã pe destinatar: „Dacã eu pot munci atât de târziu. poþi ºi tu. „Acces rapid la documentele din reþeaua companiei chiar ºi când nu sunteþi la birou. pe ecranul telefonului BlackBerry – în mijlocul unei întâlniri cu un client. Cei mai mulþi nu au curaj. conformã tarifului. Internetul.“ În Statele Unite e deja considerat un afront sã nu rãspunzi la un e-mail în 90 de minute. Angajatul trebuia sã lucreze cu precizia ºi infailibilitatea ceasului mecanic. Tot mai mulþi oameni se elibereazã din aceastã robie. pentru a se putea concentra exclusiv asupra dezvoltãrii de computere. în 1958. Apoi sunã din nou telefonul fix. sunt înºtiinþaþi toþi cei implicaþi din departament. Pe monitorul calculatorului sau pe smartphone-ul sincronizat cu computerul apare întrebarea: „Acceptaþi sau refuzaþi întâlnirea?“ Cine nu poate lua parte la o întâlnire trebuie sã-ºi motiveze refuzul. Imediat ce un coleg de la „dezvoltare produse“ confirmã o întâlnire cu un client. „Libertate preinstalatã“ – aºa sunã reclama HP la un nou laptop care este mereu online datoritã unei cartele SIM încorporate. Veºtile nu mai aºteaptã cuminþi pe birou. sub formã de SMS.

sã nu oboseascã niciodatã. e mereu în prizã. mereu disponibil e deviza erei electronice. ci ºi metafore pentru viaþa angajatului modern: acesta trebuie sã funcþioneze ca un circuit inteligent. Un led verde pâlpâie. Asemenea ceasului pe vremuri. sã nu uite nimic. A fi angajat.Munca e preinstalatã în sistemul nostru de producþie ºi nu mai poate fi ºtearsã de pe hard disk. mereu în stand-by – ºi nu se opreºte niciodatã. Poate cã totuºi cuvântul „angajat“ e mai modern decât crede Jan Schiemer. aparatul funcþioneazã. computerul ºi smartphone-ul nu sunt doar instrumente de muncã. sã reacþioneze în câteva secunde ºi sã gãseascã o soluþie potrivitã. .

.

.4. Firma ne imitã locuinþa ºi invers. Biroul ca spaþiu vital Graniþa dintre muncã ºi viaþã dispare. Profesia ºi viaþa privatã devin una. În viitor vom putea lucra mereu ºi oriunde.

fãrã sã dezvãluie însã cât de periculoase pot deveni lucrurile acolo. O mie de surse de gãlãgie. oamenii þipã în mobile cã se plac sau cã întârzie iar cinci minute. când mai domol. scârþâind. Cauciucurile scrâºnesc. 24 de ore pe zi. ale cãrei improvizaþii compun. când mai strident. Sunetul lor e reconfortant ºi liniºtitor. Te uiþi în jos la pietonii care trec grãbiþi. cum spune ea. cu foarte mare repeziciune. experta în eficienþã foloseºte de obicei scãrile. ca ºi cum forþa gravitaþiei l-ar trage înapoi. Cu cât liftul urcã mai sus. în largul mãrii. La 30 de metri înãlþime. ca valurile care se lovesc de mal în acelaºi ritm. sound-ul metropolei. ca niºte marionete. reuºind doar printr-un miracol sã nu se loveascã unul de altul. sã ajungã într-acolo. 30 de metri – suficient de înalt încât sã te desprinzi de cotidian ºi de lumea obiºnuitã. care e obiºnuitã ca totul sã se miºte cu repeziciune. În cabinã se aflã Christina Bach. De aceea. „Ajung la fel Arta exploatãrii de sine 62 . ci liftul care se chinuie. doctoriþa.Ultimul etaj al hotelului Bayerischer Hof se înalþã cu 30 de metri deasupra oraºului München. se trântesc portiere. peste tot trec în goanã motociclete. totul se transformã într-un zumzet înfundat. o orchestrã uriaºã fãrã dirijor. Pentru a ajunge pe insula liniºtii nu se ia vaporul. Nivelul oscilant al zgomotelor. cu atât merge mai încet. Un ºofer de camion apasã cu putere pe claxon. O insulã aproape de nori. „þaca-paca“.

„Majoritatea oamenilor de succes nu stãpânesc o tehnicã decisivã: nu pot sã se deconecteze. Heiko Wenzig e misionar. a ajuns sã le ºtie pe de rost. nu îi vede pe cei puternici ºi plini de succes. pantaloni negri. Poate vrea sã dea impresia de siguranþã ºi liniºte. deºi ar trebui sã fie normal. ºi în plus îmi pun sângele în miºcare.“ Biroul ca spaþiu vital 63 . ce doreºte el e sã le schimbe viaþa. ci pe cei lipsiþi de ajutor ºi obosiþi. vrea sã converteascã oameni. Un misionar nu merge la cei care sunt de aceeaºi credinþã cu el. dupã patru ore sunt din nou în picioare. se întind puþin ºi îºi freacã ochii alungând jetlag-ul din corp. Poate pentru cã. Uºile se deschid încet. aduce mai degrabã cu un cãlugãr. Când Heiko Wenzig trece prin lobby. cu pãrul scurt ºi miºcãri studiate. iar prin crãpãtura îngustã se poate vedea Heiko Wenzig. Nu au ce face. Heiko Wenzig este managerul Blue Spa – aºa se numeºte centrul de întreþinere al hotelului. „Aici învãþaþi ceva ce pentru mulþi pare neobiºnuit. Merge la pãgâni. cãci în faþa lor stã o nouã zi de muncã de 16 ore. dorm iepureºte. liftul opreºte la etajul al cincilea. Pentru a-ºi face bine meseria. Nu pot dormi cum trebuie. stând drept în mijloc. Un adãpost al managerilor de top ºi al celor care întreprind cãlãtorii în interes de afaceri. largã. numai aºa se pot relaxa în întregime.de repede. oamenii trebuie sã aibã încredere în el. repetând de atâtea ori aceste cuvinte. se întorc mereu în trombã cu taxiul de la aeroport. la sãlbatici.“ Cu o smuciturã. ºi vrea sã le dãruiascã ceva. cautã adepþi pentru comunitatea powernap-ului – somnul revigorant din timpul zilei. E predica lui. Heiko Wenzig a fãcut o alegere bunã cu Bayerischer Hof. Aceºtia au o viaþã agitatã. Pânã la urmã. În cãmaºã neagrã.“ Wenzig vorbeºte calm ºi monoton.

Industrializarea a desfiinþat aceastã unitate organizatoricã. într-o fabricã. iar la cãderea serii se retrãgea la etaj. ci concentrate într-un singur loc – o manufacturã sau o fabricã. În acea vreme omul trãia. Proprietatea ca unitate centralã a vieþii.De la meºteºugar la muncitor în ture Nicãieri nu suntem mai departe de imperativele performanþei ºi ale succesului decât în pat. în arhitectura ruralã. în a fi liber ºi a fi de serviciu este o descoperire a vremurilor moderne. dormea. efectul secundar benefic Arta exploatãrii de sine 64 . de exemplu. la parter ºi în curtea casei. înjura. pentru ca acesta sã poatã fi trezit uºor de zbieretele de ajutor sau de alte sunete produse de biomasa lui. Plapuma ne dã cãldurã ºi ne apãrã de frig. Somnul este forma extremã a negãrii performanþei. Împãrþirea vieþii în timp liber ºi muncã. Instrumentele de lucru ºi banda de producþie erau la câþiva kilometri distanþã de casã. la lumina zilei. muncea. sãrbãtorea. Pentru patronul capitalist. Asta nu înseamnã cã la prânz nu avea totuºi timp sã tragã un pui de somn. Acest lucru a dus la o separare spaþialã a muncii ºi a vieþii. lucra. Mijloacele de producþie nu mai erau rãspândite pe mai multe spaþii mici de producþie. Drumul cãtre muncã s-a lungit. în camerele de locuit ºi dormit. nu mai cobora doar pânã la parter sau pânã în faþa uºii. Un meºteºugar medieval. Þãranul nu ºtie ce înseamnã timpul liber. contrariul absolut al muncii. iar grajdul e plasat. mânca ºi iubea sub acelaºi acoperiº. în raza auditivã a camerei în care doarme stãpânul. de apeluri telefonice ºi de nebunia optimizãrii. În societatea preindustrialã exista o unitate a muncii ºi a vieþii.

ºi tocmai de aceea s-a transformat într-un instrument al revoltei private. odatã cu acesta. Pericolul de incendiu fãcea ca în multe pãrþi ale Europei sã fie interzisã munca de noapte. ªi apoi a apãrut Thomas Alva Edison. noaptea era un timp neproductiv. Lumina artificialã a permis oamenilor sã rãmânã mult mai mult timp treji. omul care n-avea nevoie de somn. La lumina lumânãrilor nu poþi þine în funcþiune o manufacturã. se puteau destinde – puteau dormi un pic. Legendarul inventator pretindea cã nu are nevoie decât de cinci ore pentru a se odihni. Domnia economiei se termina cel târziu la apusul soarelui. fie pentru a trudi pânã la miezul nopþii la rãzboiul de þesut. toate refugiile lenei. la adãpostul lui se puteau ascunde. O invenþie brevetatã în 1880. Aºa-numitul studiu al oboselii încerca sã descopere cum pot fi diminuate efectiv pauzele inutile. Lumina a alungat întunericul ºi. provocatã de deficitul de oxigen sau de diminuarea irigãrii sangvine de la nivelul scoarþei cerebrale. fiind pedepsit cu concedierea imediatã. În lipsa unei dotãri tehnice adecvate. O stare de moleºealã ºi de vulnerabilitate care se confunda tot mai uºor cu ratarea moralã. Cercetãtorii au numit somnul o stare patologicã. de exemplu noaptea. Somnul la locul de muncã era un pãcat de moarte. fie pentru a citi un roman. Zilele de lucru de 16 ore în fabricile secolului al XIX-lea erau cel mai bun subiect de cercetare. Întunericul îi elibera pe oameni. Biroul ca spaþiu vital 65 .era cã-ºi putea controla muncitorii eficient ºi cã putea fi sigur cã aceºtia îºi îndeplineau sarcinile disciplinat. Bioritmul ca reclamã la cel mai de succes produs al sãu: becul. Somnul a devenit o slãbiciune.

Computerizarea. izolaþi de exterior. Lumina era tot mai puternicã. Catastrofa de la Cernobîl a fost provocatã de angajaþi în zorii zilei.7% dintre germani se plâng de obosealã în timpul zilei. Experþii apreciazã cã pagubele generate de oboseala la locul de muncã se ridicã anual la 300 de miliarde de euro. fãrã ceas ºi luminã naturalã. mai încet decât ceasul atomic al lumii exterioare.Societatea moartã de obosealã Ritmul lumii se accelera. Multe accidente nu s-ar întâmpla dacã am fi treji de-a binelea. În aºa-numitele experimente ale peºterii. dupã ore lungi de lucrãri de întreþinere. în medie între orele 23 ºi 6:15. Ceasul nostru interior ticãie altfel. Angajatul este conectat la computer prin mouse ºi headset. Naveta Challenger se pare cã s-a prãbuºit deoarece un responsabil extenuat a luat o decizie incorectã. 24. cursul ridicat Arta exploatãrii de sine 66 . Informaþiile electronice – erorile de producþie. Cu alte cuvinte: suntem în întârziere. germanii dormeau cam nouã ore ºi jumãtate zilnic. Alergãm în urma lumii. astãzi îºi mai petrec doar ºapte ore în pat. maºinile mergeau tot mai repede ºi scoteau scântei. în care subiecþii au petrecut o lunã într-un buncãr. e cu o orã pânã la o orã ºi jumãtate prea puþin. interconectarea globalã ºi cablurile de mare vitezã au transformat biroul confortabil într-o salã cineticã de conferinþe. Însã urmãrile insomniei devin vizibile doar atunci când explodeazã ceva sau când mor oameni. La sfârºitul secolului al XIX-lea. aceºtia au ajuns dupã câteva zile la un ritm natural de somn de opt pânã la nouã ore. Din punctul de vedere al cercetãtorilor somnului.

„ci sã dormi aºa cum trebuie. Respiraþia se îngreuneazã. iar accidentele din neatenþie scad cu 34%. În aceastã perioadã. colþurile gurii Christinei se lasã în jos. Heiko Wenzig începe cu „relaxarea profundã“. „Ideea nu e sã dormi într-un fel sau altul“. multe dintre funcþiile noastre vitale se apropie de un minimum. De aceeaºi pãrere e ºi un expert economic. ºase – roºu. trebuie sã fie mereu alert. Wenzig pronunþã mai întâi o cifrã. Biroul ca spaþiu vital 67 . Productivitatea creºte cu pânã la 20%. o grãmadã de bani. Omul e o maºinã. Calculat la o zi de 8 ore. Între orele 13 ºi 14. tresare. Powernapping-ul are douã avantaje: e adaptat programului nostru biologic ºi umple un interval care nu e adecvat pentru nici un fel de activitãþi“. liniºtitã: „ºapte – albastru. dupã un mini-somn. reprezintã un câºtig de timp de o jumãtate de orã. Christina Bach e culcatã pe un pat japonez la picioarele lui. Totul decurge conform planului. Heiko Wenzig o priveºte satisfãcut. Somnolenþa este pãcatul de moarte al societãþii vitezei.al acþiunilor. ca un magician care ºi-a hipnotizat victima. apoi o culoare. La Bayerischer Hof. Un experiment NASA a demonstrat cã. mâinile ºi genunchii se deplaseazã uºor spre exterior. timpul de reacþie creºte în medie cu 16%. la scurtcircuite. ecranul va fi mult mai luminos. Angajatul reacþioneazã la stimuli. Christina Bach se aflã între vis ºi realitate. Powernap-ul are acelaºi efect ca încãrcarea bateriei unui laptop. cinci – portocaliu“. buzele se deschid. nevoia de somn este mult mai acutã. Dacã bateria e încãrcatã. Cu o voce gravã. cum o numeºte el. Când ajunge la doi. un nou prototip al concurenþei – nãvãlesc peste el. Iar în ceea ce priveºte venitul. explicã Wenzig.

Managerii dorm cu capul pe birou. la Sparkasse Bodensee. care trebuie evitatã cu orice preþ. puteþi s-o aplicaþi oriunde. Un countdown invers. a observat etnologul Brigitte Steger. elevii ºi studenþii moþãie în sala de clasã sau la bibliotecã. ci o cu totul altã activitate. Zece paºi prin lobby-ul hotelului.000 de Arta exploatãrii de sine 68 . Altfel intri într-o fazã de somn profund. trei“. „Durata optimã a unui powernap este de 10 pânã la maximum 30 de minute. În administraþia oraºului Vechta din Saxonia Inferioarã. apoi fixeazã cadrul uºii. Japonezii folosesc fiecare minut liber pentru a trage un pui de somn. spune Heiko Wenzig. angajaþii au voie sã doarmã în timpul zilei în camere special amenajate. Bach dã din cap aprobator. Christina Bach se activeazã deja la „doi“. ci de o tehnicã avansatã a conºtiinþei. doi. Relaxare dupã metode ºtiinþifice ºi cu un singur scop: de a fi din nou în formã în clipa urmãtoare. Liftul se deschide. pentru „a dormi“. e mulþumitã. pentru „a fi prezent“. Privirea i se plimbã nesigurã prin camerã. Apoi totul se desfãºoarã cu repeziciune. Cuvântul se compune din ideograma i.Powernapping nu este doar un alt cuvânt pentru somn. secretarele se odihnesc la toaletã. Firma Sedus a cumpãrat 400. în centrul de cercetare al BMW ºi la ADAC. care doarme. Apoi e înghiþitã de marea metropolei. în primãria din Dortmund. Inemuri numesc ei asta. Wenzig se aºazã din nou lângã Christina Bach. o absoarbe în interiorul lui ºi o duce jos. explicã Wenzig. Nu mai e vorba de a te înfunda în perne moi ºi de a lãsa corpul sã se relaxeze. chiar ºi la locul de muncã“. ªi-a revenit. ºi numãrã simplu: „Unu.“ Dupã un sfert de orã. „Dacã aþi învãþat metoda relaxãrii profunde. Se mai priveºte o datã în uºa de sticlã. ºi nemuri.

erau mereu gata sã o ia la fugã. crede Brigitte Steger. în intimitate. Multã vreme. Abia apariþia zidurilor. la fel de importantã ca ºi cunoºtinþele de HTML sau chineza de afaceri. nu este. pentru cã. muºchii li se relaxeazã ºi cheile cad cu zgomot pe parchet. Însã pereþii care ne ocroteau visele s-au subþiat.scaune de birou cu un spãtar rabatabil ºi cu o tetierã optimizatã special pentru powernap. idealul nostru actual. Somnul este o activitate intimã. De aceea majoritatea oamenilor nu pot dormi decât retraºi. Sunt din bumbac. suntem expuºi lumii care miºunã pe lângã noi. Când adorm. Este consecinþa faptului cã angajatul modern nu mai doarme destul noaptea ºi în acelaºi timp trebuie sã stea treaz întreaga zi. ªi mai inventivi sunt studenþii de la arhitecturã din Stuttgart. scrie istoricul Thomas Macho. Camping în pauza de masã. Capacitatea de a ne detaºa la comandã va deveni o competenþã necesarã în dezvoltarea carierei. Stãm întinºi. Powernapping este un cuvânt modern care descrie un comportament arhaic. ar putea fi un lucru normal sã vedem în birou oameni dormind. „A trage un pui de somn la locul de muncã va deveni un lucru obiºnuit în întreaga lume“. aproape nemiºcaþi. Ei au creat un mic cort pe care angajatul obosit îl monteazã pe birou ºi în care îºi aºazã capul. ca în cazul cortului pentru pauzele de masã. Curând. de fapt. oamenii n-au cunoscut decât somnul „treaz“. La vremea amiezii. o activitate. Managerii stresaþi se odihnesc uneori lãsându-se pe speteaza scaunului ºi þinând cheile în mânã. a santinelelor ºi a dormitoarelor au fãcut posibil somnul de opt ore. la o privire mai atentã. Biroul ca spaþiu vital 69 . Powernapping-ul transformã somnul într-o activitate publicã. Corpul ca deºteptãtor natural.

El imitã mai multe funcþii ale unei locuinþe sau chiar ale unui întreg oraº. Kern lucreazã cu circa 30 de angajaþi în Office Innovation Center. cu aceasta. ci îl ºi construieºte. Office Innovation Center este localizat în centrul Stuttgartului ºi în viitor. Diodele lumineazã violet ºi rece. comunicare“. un ecran plat uriaº atârnã pe perete. în mod straniu. El nu doar cerceteazã universul viitor al muncii. relaxare. Formele Arta exploatãrii de sine 70 . Kern este un om al activitãþilor multiple: ideolog. Ca ºi cum aici ar lucra un angajat cu trei perechi de ochi sau cu trei creiere. La fel ca oamenii pentru care proiecteazã birouri. Pe un birou se aflã trei calculatoare conectate între ele. O canapea portocalie se întinde ca o amoebã în camerã. Locul de muncã al viitorului Biroul modern nu e gândit doar pentru muncã. Biroul aminteºte puþin de punctele de comandã ale adversarilor lui James Bond. Peter Kern este directorul Institutului Frauenhof pentru Economia ºi Organizarea Muncii ºi Organizare din Stuttgart. Un coleg al lui Peter Kern care se aºazã pe canapea se contopeºte imediat. e de pãrere Paul Kern: „Este un loc pentru activitãþi diverse: muncã nestingheritã. O mochetã moale amortizeazã orice pas.ºeful de departament ar trece printre rândurile de subordonaþi care se odihnesc asemenea unei mame care vegheazã somnul copiilor ei. constructor ºi manechin în vitrinã. un birou model al viitorului. ca ºi cum s-ar potrivi oricãrei ambianþe ºi oricãror nevoi. de Star Wars sau de filme SF ca Minority Report. concentratã.

Aceastã izolare se potrivea perfect funcþionarului de birou clasic din secolul al XIX-lea. Peter Kern nu este un om rãu marca Hollywood. Aºteptãrile s-au schimbat radical. în acest computer – de unde ºi convingerea lui cã toatã lumea poate fi controlatã din acest loc. cãci toate informaþiile lumii sunt concentrate în acest birou. pereþii arcuiþi ºi mesele cu formã ondulatã fac parte din echipamentul de bazã.“ „Biroul celular“ tipic german – douã persoane. Privirea lui e aþintitã pe monitor. aruncã în aer clãdirile de birouri ale Manhattanului pentru a face posibil „un nou început“. La începutul secolului XX. scaun ergonomic – imitã aºa-numitele uffici din Florenþa secolului al XVI-lea: coridoare centrale cu încãperi închise de-o parte ºi de alta. asemenea protagonistului din filmul Fight Club. iar la pupitru stau inamicul global ºi acoliþii sãi. Kern construieºte Biroul ca spaþiu vital 71 . ci doar sã ajute economia germanã. Nu putem produce la fel de ieftin ca indienii sau chinezii. ci un inginer din Suabia cu cãrare într-o parte ºi cãmaºã cu mânecã scurtã. Nu doreºte sã cucereascã lumea. care. existau doar 2 funcþionari la 100 de muncitori în fabricã.organice. sã controleze gândurile. Dacã ar fi dupã el. Proiectele lui Kern configureazã spaþiul ideal pentru noul tip de întreprinzãtor independent. Biroul însã aratã la fel. care nota cifre în registru ºi nu trebuia deranjat. Peter Kern ar arunca în aer aceste milioane de metri pãtraþi de imobile. Tot ce avem e creierul nostru. aºa cum e descris în anunþurile de angajare din zilele noastre. câtã vreme astãzi fiecare al doilea individ lucreazã în faþa calculatorului. plantã de interior. Iar aceastã creativitate trebuie sprijinitã spaþial. „Nu avem resurse naturale. la final.

cãci diferenþele nici nu sunt chiar aºa de mari. cu turnurile ei înalte legate între ele de poduri. sãli de masaj thailandez. e o combinaþie între staþiunile Robinson Club ºi o camerã de student. În orãºelul californian Mountain View din Silicon Valley. el trebuie sã devinã un instrument care sã-l încurajeze pe angajat sã atingã performanþe tot mai înalte. Grija companiei nu izvorãºte din pur altruism. desigur. ploaie ºi soare. În foaier. Niºte proiectoare redau pe perete imagini cu oameni fericiþi. Sediul central al Google se apropie cel mai mult de idealul lui Kern. O perdea de fire Arta exploatãrii de sine 72 . frizerii ºi un serviciu pentru angajaþi. clãdirea. biroul era un înveliº de beton ºi sticlã care proteja de frig. snackuri bio ºi salate. gigantul Internetului a construit un sediu de firmã ºi în acelaºi timp o catedralã a noii munci. seamãnã cu o cetate. În frigidere stau pregãtite sucuri naturale de fructe. Pânã acum. Acum. care stimuleazã totul: creativitatea ºi pasiunea. Din exterior. Par a sãrbãtori ceva sau a munci – e greu sã spui exact. gratuit care se ocupã de plimbatul câinilor. Peter Kern este extrem de mândru de camera lui de relaxare. Google transformã locul de muncã într-o planetã suficientã sieºi pe care nu mai trebuie s-o pãrãseºti – nici mãcar pentru a-þi scoate câinele la plimbare. lãmpi cu lavã ºi canapele de pluº. locuri pentru petrecerea timpului liber ºi servicii de motivare a angajaþilor. un teren de volei pe plajã ºi un circuit de curse. Existã o piscinã cu sistem de înot contracurent. la care se ajunge printr-un coridor lung. o salã de fitness. O încãpere închisã. Bucãtãrie de cinci stele. Pentru a se putea folosi cât mai mult de angajaþi. Din interior. La Stuttgart.un birou pentru munca totalã.

de exemplu. Condiþii optime pentru o relaxare maximã. În camerã rãsunã glasul ezoteric al Enyei. o suitã de energizãri ºi relaxãri. Biroul joacã un rol important în crearea acestor oameni-generatori – el trebuie sã gãseascã ºi sã punã la dispoziþia angajatului spaþiul potrivit pentru oricare dintre stãrile acestuia. în camera de relaxare sau moþãind în fotoliul Sedus. Angajatul e pãstrat astfel la un nivel înalt de energie. el înþelege. care poate fi valorificat cu succes. ci vom rezolva astfel de probleme la birou. sentimentalã ºi de zi cu zi“. angajatul se poate relaxa într-un fotoliu moale. viaþa profesionalã. În viitor nu vom mai merge la mãnãstire. Oazele de acest fel sunt un mijloc de a „controla apoi cu mai mult succes. stres ºi liniºte interioarã. scrie Rosa. sociolog al culturii. Procesul ideal de muncã este o curbã fluctuantã.metalice simbolizeazã eliberarea de orice griji. a impus termenul de „oazã a retragerii spirituale“. pe lângã faptul cã vizeazã regãsirea liniºtii interioare. acompaniat de sintetizatoare. lumina ºi imaginile. Trecând de ea. au ºi scopuri lumeºti. Prin aceasta. umiditate ºi substanþe aromate. Un proiector redã imagini cu corali. „perioadele de introspecþie spiritualã de la mãnãstiri. cursurile de meditaþie sau tehnicile yoga“. prin powernapping la Blue Spa. crizã ºi euforie. creând un amestec individual de cãldurã. Harmut Rosa. deºerturi ºi vârfuri înzãpezite de munte. Vizitele la centrele spirituale. deci cu mai multã energie. Biroul ca spaþiu vital 73 . În viitor un scanner de retinã va identifica persoana care intrã ºi va potrivi muzica.

ªi. care a ajuns sã mute pânã ºi call center-urile în camera de zi.Când locuinþa devine birou Biroul devine copia identicã a casei noastre. între timp. Astãzi înseamnã muncã la distanþã ºi poate fi prestatã de personal ultracalificat. Raiul pe pãmânt. Sigur cã munca la domiciliu are multe avantaje. Sun a anunþat cã aproape toate birourile de distribuþie vor fi închise ºi cã majoritatea celor 1. ce mai! Cum sã nu ne mire atunci cã. Institutul German de Statisticã a înregistrat deja peste cinci milioane de persoane active care muncesc. iar familia ºi munca se îmbinã astfel foarte uºor. cu pisica încolãcitã la picioarele lui. doreºte ca angajaþii sã se simtã în largul lor – de aceea îi trimite acasã. Sã schimbi scutecele bebeluºului în timp ce rãspunzi în cascã solicitãrilor clientului. Ca de obicei. nord-americanii sunt promotorii cei mai fervenþi ai acestui trend.500 de angajaþi din Germania vor lucra la computerele lor de Arta exploatãrii de sine 74 . tocmai angajatorii vor sã ne alunge în acest paradis? Donatus Schmid. total sau parþial. efectuate de cele mai multe ori de femei. Munca la domiciliu se traducea acum câteva secole în activitãþi simple ºi primitive. Tendinþa este crescãtoare. Angajatul modern stã pe verandã. ºeful departamentului de marketing al producãtorului american de calculatoare Sun Microsystems. locuinþa este din ce în ce mai des folositã ca loc de muncã. reciproc. Munca la domiciliu e tot mai popularã. acasã. Iar în drum spre toaletã nu te împiedici de idiotul de la departamentul alãturat ºi nici nu mai pierzi ore în ºir blocat în trafic. În acest timp copiii se joacã în grãdinã. În vara anului 2006.

acasã. ci de faptul cã nu mai poþi scãpa de muncã odatã ce i-ai dat drumul în casã. întreaga familie se aduna sâmbãta în jurul lui pentru a se uita la Wetten. Între timp munca a invadat ºi ultimul obiect sfânt al Germaniei de altãdatã: televizorul. dass? (Pui pariu?). Zumzetul lui înfundat îþi strãpunge timpanul. Mai puþin norocoºi au fost cei care nu se puteau conecta de acasã. TV-ul se transformã într-un centru media digital. Între timp însã ne-am dezobiºnuit de aceste activitãþi automate. a explicat Schmid revistei Der Spiegel. Noul sistem de operare Microsoft Vista îºi propune sã realizeze fuziunea dintre televizor ºi calculator. de cãþel sau de copiii binedispuºi. „Aceºtia vor trebui sã se mute“. de soþ. Cei de la Siemens considerã cã angajaþii sunt cu 20% mai productivi când lucreazã acasã. Biroul ca spaþiu vital 75 . Cu un clic pe telecomandã sau pe tastaturã. arhitectura digitalã o înlocuieºte pe cea topograficã. o poartã de intrare a muncii în camera de zi. ci ºi între muncã ºi timpul liber. Iar asta nu þine de condiþiile extraordinare de muncã. Pe vremuri. Prezenþa la serviciu e înlocuitã de disponibilitatea permanentã. e doar aþipit ºi fiecare e-mail nou îl va trezi negreºit. lucrãm la proiect ºi suntem pe fazã ori de câte ori primim un nou mesaj. Aparatul timpului liber prin excelenþã. Ne uitãm la film. Nu zapãm doar între trei canale. Angajaþii care muncesc la domiciliu nu pot sã închidã biroul seara la cinci ºi sã rãsuceascã de douã ori cheia în broascã. Ecranul este în acelaºi timp cinematograf ºi o poartã deschisã spre Internet – aºadar. locuinþa noastrã devine birou. ca un ceas deºteptãtor care nu se opreºte niciodatã. Computerul nu doarme niciodatã. Aceeaºi suprafaþã utilizatã diferit. un ritual consolidat duminica la seriale precum Lindenstraße sau Tatort.

Mai târziu. Faptul cã angajatul lucreazã ori nu nu þine de orã sau de locul unde se aflã. ci o stare de spirit. Locul de muncã al viitorului e mai radical decât crede Peter Kern ºi decât ni-l deseneazã scenografii filmelor ºtiinþifico-fantastice. Revoluþia digitalã reapropie aceste domenii separate. care desemna pânza cu care se acopereau mesele de scris. apoi întregul spaþiu.Revoluþia industrialã a separat spaþial munca de viaþã. ºi el unificã viaþa ºi munca în biroul viitorului sau în locuinþa amenajatã ca un centru de comandã digital. Asemenea þãranului medieval. Denumirea „birou“ provine din termenul francez burel. Biroul nu mai e un spaþiu. În final biroul a devenit sinonimul firmei: „Mã duc la birou“. Asemenea meseriaºului din vremea breslelor. high performer-ul modern are din nou sub acelaºi acoperiº spaþiul de locuit ºi pe cel destinat muncii. Þine numai de ce e el dispus sã facã ºi de cât de departe e dispus sã meargã. cuvântul a desemnat mobila. . le lipeºte cu un strat gros de clei format din mii de biþi.

5. E aproape imposibil sã mai distingi între propriile interese ºi cele ale angajatorului. Exploatarea sentimentalã Noua lume a muncii exploateazã omul ca întreg. Emoþii ca mândria. dorul sau afecþiunea sunt folosite cu multã pricepere în scopul creºterii producþiei. .

„Principiu orga-nizaþional general“: „La Nutzwerk sunt interzise comentariile ºi vãicãrelile.La firma de software Nutzwerk din Leipzig voia bunã este obligatorie. Paragraful 1. Dar cum reuºeºte ea sã controleze absenþa grimaselor ºi comentariile nefavorabile? A ascuns în biroul ei un monitor care. ca nimeni sã n-o poatã trece cu vederea. redã imagini din fiecare loc de muncã – Big Sister 2007? A inventat un barometru emoþional pe care l-a agãþat undeva? Ramona Wonneberger se bazeazã mai degrabã pe cel de-al ºaselea simþ ºi nu uitã sã fie zilnic un exemplu. precum ºi în faþa colegilor. preºedintele firmei Nutzwerk. Angajatul se obligã sã respecte politica organizaþiei. Cel puþin aºa poate fi interpretat contractul de muncã. în incinta firmei Nutzwerk.“ Ramona Wonneberger. alineatul 1. Porunca e înscrisã în partea de sus a paginii. partenerilor ºi vizitatorilor. se aflã în Leipzig ºi e foarte binedispusã – nu face altceva decât sã respecte condiþiile din contract. în special în timpul orelor de program. odatã pornit. mãrturiseºte chiar ºi azi sunt mândrã de ea“. clienþilor. Arta exploatãrii de sine 78 . Excepþie fac temele de discuþie care ar putea contribui la creºterea productivitãþii firmei. „Clauza anti-enervare e una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut vreodatã.

Energia negativã e ca un virus. iar rezultatele sunt mult mai bune. O cantitate de informaþii care se propagã instantaneu într-o camerã plinã de oameni. gândurile negative pot produce pagube importante: mici corpuri strãine care atacã întregul. asemenea fiºierelor corupte. fie cã te ascultã cu atenþie. folosind matematica. tot aºa trebuie sã existe ºi o formulã care sã alunge proasta dispoziþie. „O maºinã de spãlat pentru Internet“. Munca le face oamenilor mei mai multã plãcere. ºterg fiºiere ºi duc la distrugerea sistemului. În faþa acestui pericol imens. nu se poate spune despre ea cã impune o dictaturã a atmosferei sau un totalitarism emoþional la locul de muncã. totul merge strunã la noi. care-i repereazã ºi-i ºterge. aºa cum în lupta contra viruºilor existã o armã. îºi injecteazã ADN-ul nociv în gazda Exploatarea sentimentalã 79 . De când am introdus clauza. Wonneberger nu poate sta cu mâinile în sân. de materiale pornografice.Zâmbetul nu-i dispare de pe buze. dupã care sunt trimise la calculatorul abonatului. logica rece ºi algoritmii. explicã Wonneberger. Fluxul de date al clienþilor ajunge pe serverul firmei. la cererea clientului. rãmâne acolo de parcã un pictor talentat l-ar fi desenat cu o pensulã finã pe pielea ei. în faþa cãruia pãleºte orice observaþie criticã: astfel. curãþate de viruºi. Firma produce ºi distribuie programe antivirus. „Cu toþii au avut de câºtigat. trebuie sã iasã la luptã. de spam ºi.“ Nutzwerk nu e consideratã o sectã periculoasã ºi nici un concern ezoteric care sã cheltuiascã miliarde pe tehnici zen ºi yoga sau pe DVD-uri motivaþionale. Aici. ªi. respectiv un algoritm. ele sunt comprimate. E un tablou convingãtor. fie cã vorbeºte. Oare nu ºi-ar dori o asemenea maºinã de spãlat ºi pentru creierele angajaþilor ei? Pentru cã.

oamenii se enerveazã în timpul discuþiei. vorbim de costuri de 12. spune Wonneberger.“ Sume enorme. de un client sau de un software care nu funcþioneazã. „Nu s-au mai simþit bine pentru cã nu mai aveau auditoriu pentru vãicãrelile lor. oamenii se întorc la lucru.000 de euro.“ Mereu în formã Ramona Wonneberger a fãcut din lupta împotriva proastei dispoziþii o a doua carierã: þine conferinþe ºi conduce seminarii anti-enervare la Deutsche Bank. iar victima devine agresor. unde retrãiesc situaþia care le-a creat neplãceri. Doi angajaþi au pãrãsit de bunãvoie firma. Indiferent cã e vorba de o bicicletã furatã. ªi uite aºa trec la repezealã douã ore. ºi zâmbeºte din nou. spune Wonneberger. ªi e bine aºa“. Wonneberger a impus aceastã clauzã a bunei dispoziþii ºi n-a prea întâmpinat rezistenþã. „Nimeni n-are dreptul sã-i molipseascã pe ceilalþi cu proasta lui dispoziþie. La 200 de zile de muncã pe an. Evident cã în aceste condiþii nu-þi poþi permite sã fii prost dispus.“ Starea emoþionalã ca factor de cost: „Un programator costã firma circa 30 de euro pe orã. înseamnã cã se pierd 60 de euro. Un angajat care are probleme cu proprietarul apartamentului în care locuieºte poate infecta dintr-odatã un spaþiu cu oameni binedispuºi. ªi. „Nu ai cum sã obþii performanþe cu angajaþi cu capsa pusã. Dacã-ºi petrec douã ore pe zi bombãnind. Mai întâi. Proasta dispoziþie e paralizantã. Arta exploatãrii de sine 80 .încã neºtiutoare ºi începe sã se înmulþeascã: celulele plesnesc. elibereazã alte sute de viruºi. dupã discuþie.

pretind aceste cãrþi. Iatã titlurile cãrþilor: Cum sã fii binedispus tot anul. într-un cuvânt individualitãþi. pestriþi ºi haotici. De un mare succes se bucurã psihologul american David Goleman. de „cuºca de fier a sclavagismului“. „Inteligent“ înseamnã aici profitabil. Tema a înflorit în conjunctura potrivitã. gãlãgioºi. În faþa porþilor fabricii se înghesuiau. Porþile fabricii ºi uºile biroului funcþionau în taylorism ca un filtru: tot ce era personal se bloca acolo. Adorno ºi Max Horkheimer credeau chiar cã raþionalismul instrumental al Exploatarea sentimentalã 81 . În fabricã însã intra doar un ºir de uniforme albastre. cãci emoþiile necontrolabile n-ar fi fãcut decât sã tulbure coregrafia miºcãrilor manuale la banda rulantã. Theodor W. Factori ai succesului în managementul eficient din punct de vedere social. Emoþiile devin o resursã economicã importantã: „Forþele economice care acþioneazã asupra vieþii noastre profesionale rãsplãtesc mai mult ca niciodatã inteligenþa emoþionalã prin succes la locul de muncã“. Puterea emoþiilor pozitive – cum sã ne eliberãm interior prin noi tehnici mentale sau Managementul emoþiilor. Prin ea se înþelege capacitatea de a-þi gestiona inteligent propriile sentimente. Munca ºi viaþa. scrie Goleman. consilierul în materie de succes ºi autorul de literaturã motivaþionalã. pot fi gestionate mai bine ºi cu mai mult succes prin bunã dispoziþie. iar din ea a derivat o ramurã profesionalã. oamenii. Sociologul Max Weber se temea. din aceastã cauzã. Vânzãtorul entuziast. Managementul emoþiilor devine noua calificare-cheie. precum ºi pe ale altora. fiecare îmbrãcat altfel. care a impus conceptul de inteligenþã emoþionalã.Porsche sau la gigantul producãtor de ketchup Heinz. veseli sau triºti. de o economie raþionalizatã.

aºa-numita smile industry. Je ne suis pas une voiture – „nu sunt o maºinã“. suntem pe scenã“. spuneau ei. Sincronizarea între emoþiile autentice ºi cele fabricate e realizatã pe baza unui scenariu. Capitalismul emoþional a devenit vizibil mai întâi în partea de consum a fluxului de mãrfuri. Nike nu ne vinde articole de sport. ci de autoemoción sau de „plãcerea de a conduce“. ci ºi de colþurile gurii stewardeselor. doamnele au fost invitate la antrenament în tabãra zâmbetelor. date. ci ºi vânzãtorii trebuie sã-ºi abordeze emoþional clienþii. Lanþul hotelier Ritz-Carlton le oferã angajaþilor sãi urmãtorul sfat: Smile. devin protagoniºti amatori într-un spot publicitar „pe viu“.capitalismului l-a acaparat pe om ºi i-a înãbuºit sentimentele. ci o concepþie de viaþã: Just do it. Milioanele de angajaþi din domeniul serviciilor ºi al consumului. Aici nu mai e de mult vorba de cifre. niºte abatoare gigantice. comparaþii ºi statistici. Consultanþii McKinsey care au auditat fosta linie aviaticã sovieticã Aeroflot nu s-au interesat doar de numãrul de pasageri. we are on stage – „Zâmbiþi. de preþurile biletelor ºi de publicitate. Punctul culminant al acestei critici culturale a fost atins pe la 1968. Personality înseamnã. a nu fi transpirat ºi a nu avea emoþii“. Gucci nu e o casã de modã. Putem citi asta în bestsellerul lui Naomi Klein No Logo sau ne putem uita la orice reclamã auto. Însã nu doar produsele. pur ºi simplu „a avea dinþi albi strãlucitori. ci un producãtor de sex ºi de glamour. cai putere ºi km/h. Acestea erau prea adesea coborâte. Adepþii contraculturii priveau fabricile ca pe niºte depozite frigorifice. se spunea explicit într-o reclamã francezã la Volkswagen. De aceea. Iar între timp paragraful 1 al noului capitalism – „Fãrã comentarii Arta exploatãrii de sine 82 .

Mira a înþeles cã trebuie sã se schimbe. Mira era disperatã. uneori colegii o ignorau. pe punctul de a izbucni în lacrimi. Singura ei problemã ar putea fi cã nu coboarã niciodatã de pe podium. Cu trei ani în urmã. Tocmai ºi-a încheiat la Nutzwerk perioada de practicã pentru ocuparea unei poziþii la departamentul de vânzãri. e drãguþã. Când voia sã se plângã de preþul la benzinã sau de faptul cã laptopul ei iarãºi nu mergea. Este o elevã exemplarã. este mesagera perfectã a noii ordini economice mondiale. Când a împlinit 20 de ani. politicoasã. ci a asimilat ºi toate lecþiile amabilitãþii. un nou desen sau un plan în patru etape. un model de bunã dispoziþie. Mira a vrut sã aducã supã de gãinã la serviciu. Energiile negative atrag sancþiuni sociale. când a ajuns la Nutzwerk. Mira se simþea stingherã. Colegii nu sunt ºi ei decât niºte clienþi cãrora le vindem produsul nostru: o prezentare PowerPoint. motivaþie ºi pedeapsã în acelaºi timp. colegii nu-i rãspundeau decât cu: „Iar te vaiþi!“ Trei cuvinte. urmeazã sã fie angajatã la aceastã companie. La o frânã bruscã supa s-a vãrsat în maºinã. Verdict. pentru cã nu a învãþat doar sã facã tabele în Excel ºi sã calculeze marje de profit. de parcã nici n-ar fi fost de faþã. ci ºi în fiecare relaþie de muncã.defavorabile“ – s-a impus nu doar în industria serviciilor. care spunea: „Nu trebuie sã te enervezi pe lucruri pe Exploatarea sentimentalã 83 . dar apoi i-a apãrut în minte Wonneberger. ºtie ce are de spus. Puterea entuziasmului Mira are 21 de ani.

sunt online ºi îºi pun în valoare ideile.“ În secolul XXI. toþi sunt plecaþi în cãlãtorie de afaceri. dacã nu chiar a înlocuit imperativele obiectivitãþii ºi ale eficienþei cu valori emoþionale. Sistemul de pontaj a fost desfiinþat. De la aceastã experienþã decisivã. „Mulþi oameni sunt tot timpul nemulþumiþi. la ºcoalã. „A fost declicul“. „Mã bucurã sã ºtiu cã angajatorul a fost mulþumit. La Nutzwerk. acum ei lucreazã independent. lucrurile stau altfel. dacã nu mai mult: „Muncesc mult pentru cã le face plãcere. Munca îmi face plãcere. Nu mai poþi fi deci sigur nici dacã muncesc bine sau nu.“ La Nutzwerk programatorii petrec la serviciu ºi câte 60 de ore pe sãptãmânã. Capitalistul nu mai poate rãcni la megafon comenzi în fabricã sau în birou – nu mai e nimeni acolo. explicã Wonneberger În plus. povesteºte Mira. trage cu urechea la discuþiile dintre colegii ei. pentru cã atmosfera e bunã. Angajaþii nu mai sunt mase de oameni care executã la comandã aceleaºi miºcãri. Cum se face totuºi cã alergãm în continuare la birou. spune ºi Ramona Wonneberger. acolo nimeni nu protesteazã dacã se întâmplã sã rãmânã uneori ºi câte patru ore peste program sau sã vinã duminica la birou. ºefi ºi colegi“. „A fost declicul“.care nu le poþi schimba“. Bombãne despre muncã. oricât de târziu ar fi. Mira priveºte lumea cu alþi ochi. nu-mi pot goni angajaþii de la birou. se justificã Mira. Se mirã adesea când. în vizitã la clienþi sau stau pur ºi simplu în faþa calculatorului ºi se gândesc. Motivul îl constituie formele diferite de organizare a muncii. spune ea. economia de piaþã a completat. mai punctuali ca oricând? Relaþia de control s-a transformat într-una Arta exploatãrii de sine 84 . „Nu cred cã asta îmi îngrãdeºte drepturile. iar Mira a pufnit în râs.

Exploatarea sentimentalã 85 . numai 13% dintre angajaþi sunt astfel. se încadreazã în tipul B. O altã posibilitate este discuþia de evaluare a personalului. Aura mãrfii îl împinge pe producãtor în fabricã aºa cum îl atrage pe consumator în templul cumpãrãturilor. care îºi face treaba bine. care împãrþea lumea nu în trei.emoþionalã. Fördern. Tipul C este atât de prost. fãrã motivaþie sau pasiune. ºi care nu-ºi dã silinþa sã ducã firma mai departe. Consultanþi personali ca Jörg Knoblauch sau lucrãri clasice de coaching ca Führen. Aceste clasificãri amintesc de romanul lui Aldous Huxley Minunata lume nouã. Majoritatea. ci în cinci categorii. Rebelul Sigmund face în acest caz notã discordantã prin melancolia lui continuã. de la Alpha la Epsilon. Coachen (Cum sã conduci. Just do it. Clasa valoricã A corespunde angajatului cãruia îi face plãcere sã munceascã ºi care vine mereu cu propuneri de optimizare a producþiei. Ceea ce era considerat normal ºi ideal în organizaþia tayloristã – ºi anume a face strict ce ai de fãcut – azi e definit ca problemã. Relaþia dintre firmã ºi angajaþi funcþioneazã similar cu cea dintre client ºi produs. o formã modernã de spovedanie. ne îndeamnã lucrãrile de coaching. Experþii în motivarea angajaþilor indicã diverse trucuri pentru crearea unei atmosfere entuziaste în organizaþie. Din angajaþi de tip B trebuie modelaþi angajaþii de tip A. 69%. din pãcate. însã fãrã tragere de inimã. cum sã antrenezi) evalueazã angajatul pe o scalã de la „extenuat“ la „în formã“. cum sã motivezi. încât produce mai mult pagube decât creºterea valorii. Arhitecþii recomandã construirea unei recepþii impunãtoare – angajatul va simþi astfel în fiecare zi cã participã la îndeplinirea unei misiuni importante.

Cine lucreazã la domiciliu pentru firma americanã producãtoare de calculatoare Sun Microsystems se autointituleazã. cãci angajatul trebuie sã se motiveze pe sine încontinuu. aºa cum le formuleazã. sub atenta îndrumare a ºefului. oamenii – mici corpuri solare. Fãrã îndoialã cã tocmai noile forme de muncã fac posibile emoþiile pozitive la job. Iar dacã stai sã te gândeºti bine. Nu e nimic rãu în faptul cã munca le face plãcere oamenilor. Angajatul ca Sunny: inima ºi sufletul devin forþe productive. Obsession and passion for the business – „obsesie ºi pasiune pentru afaceri“ – cerea ºi fostul ºef al concernului IBM. sunt menite sã trezeascã entuziasmul.Dacã odinioarã preotul îºi întreba turma pe care o pãstorea nu doar despre pãcatele individuale. O altã posibilitate constã în a le cere angajaþilor implicit sau explicit sã creeze o atmosferã de entuziasm. ci ºi despre motivele care stãteau la baza acestora. surse nesecate de energie. iar exigenþele cresc pe zi ce trece. instrumentalizarea celor mai intime resurse ale unei Arta exploatãrii de sine 86 . sunt cãutate tot motivaþiile profunde care au dus la o anumitã acþiune: „Renunþ prea uºor? Cred îndeajuns în misiunea mea? Dar în cea a firmei?“ Astfel. reacþii nucleare armonioase. anunþurile din ziare. Sunny – munca e aici „mai mult decât un job“. în evaluarea personalului. iar viziunile organizaþionale. bunãoarã. cu mândrie. Louis Gerstner. încercând astfel sã o transforme în indivizi. angajatul se transformã în Homo Œconomicus. care lumineazã necontenit. cu o istorie personalã coerentã ºi un caracter particular – astãzi. Se aºteaptã de la ei bucuria de a munci. E totuºi ciudat cã angajatului i se cere sã-ºi iubeascã munca tocmai în aceste vremuri în care reducerea de personal e o ameninþare continuã.

Ele întãresc amintirile comune ºi transmit un sentiment de solidaritate. pentru cã în ziua de azi munca stimuleazã o parte însemnatã a aparatului nostru emoþional. Încã un principiu copiat de firmele din epoca turbo-capitalismului. de voie. le împãrtãºim colegilor îngrijorãrile. sã-i cunoaºtem mai bine pe oamenii de acolo. în bar. Colegii devin prieteni. începem. Biserica Catolicã a mizat întotdeauna ºi pe controlul social exercitat de comunitate. angajaþii merg împreunã la film sau la bar. Prietenia ca resursã Pe lângã spovedanie. Moscova. Ramona Wonneberger a angajat un instructor personal care face antrenament de rezistenþã cu angajaþii sau le prezintã un nou sport pentru relaxare. ne întâlnim uneori ºi seara ºi ieºim împreunã în oraº“. e de pãrere Mira. „Suntem o echipã formidabilã. Voi Exploatarea sentimentalã 87 . de exemplu canoe sau cãþãrare. Când petrecem tot mai mult timp la birou. Fotografiile sunt menite sã creeze un mental colectiv. De ziua firmei. autoritatea preotului sau viziunile Infernului. Zürich. la restaurant sau pe plajã. speranþele ºi fricile noastre. Feþe zâmbitoare. recursul la forþa fizicã. Chiar ºi în afara timpului liber organizat de Wonneberger.persoane reprezintã o intruziune mult mai profundã în viaþa individului decât simplul control al prezenþei ºi al activitãþilor manuale din fabrica tayloristã. Fotografiile din excursie sunt expuse la birou ºi se întipãresc în memoria angajaþilor. de nevoie. Mallorca. se pleacã în grup în excursie. ªi. instantanee la soare.

În acelaºi timp. acest lucru duce la o anumitã economie în structura povestirii – nu e nevoie de prea multe personaje secundare. ªi în realitate fuziunea dintre sfera muncii ºi cea a vieþii private produce efecte economice. Cine pleacã de la birou la ora 18 când alþii încã mai lucreazã se simte un trãdãtor care-ºi abandoneazã prietenii la greu. rãmâne tot mai puþin timp pentru vechile relaþii sociale. Solul hrãnitor constã în feliile reci de pizza Margherita livrate la birou. Angajatorul nu trebuie decât sã strângã recolta. sunt rezerva nesecatã cu care firma îºi þine maºinile în funcþiune la foc continuu. Întâmplãrile comune ºi situaþiile extreme depãºite sunt liantul socio-emoþional care þine echipa unitã. Cercurile sociale se ramificã asemenea plantelor bine îngrijite. ca partenerii de viaþã sau soþiile. ca prietenia ºi loialitatea. în care cercul social ºi cel profesional ale protagoniºtilor sunt practic unul ºi acelaºi. La proiectele speciale de la sfârºitul sãptãmânii ne înfiinþãm cu aceeaºi promptitudine cu care ne-am ajuta un cunoscut sâmbãtã Arta exploatãrii de sine 88 . din cauza efortului sporit de la birou. Lãmpile de neon în locul globurilor de discotecã asigurã creºterea rapidã. Sentimentele puternice. Exemple în acest sens sunt serialele de succes ca Ally McBeal sau Anatomia lui Grey.termina proiectul? La anul pe vremea asta vom mai avea loc de muncã? Ai sentimentul cã ei te înþeleg. ªi la un moment dat te trezeºti cã pozele din concediu ºi pozele din broºura tipãritã în vederea listãrii la bursã sunt aceleaºi. nici de alte decoruri. ca locuinþele private sau grãdiniþele. Îngrãºãmântul e un amestec de espresso ºi Red Bull. În seriale. Personajele îºi trãiesc dramele sentimentale ºi întâmplãrile amuzante alãturi de prieteni la locul de muncã.

Cunoaºterea proceselor emoþionale ce se desfãºoarã în celãlalt ºi eficienþa limbajului conferã actorului competent social o anumitã putere asupra lumii înconjurãtoare. Mã simt exclusã. Competenþa socialã poate deveni armã – pentru a dezorienta un coleg. gelozia. sã cadã victimã brutalitãþii la locul de muncã. scrie o angajatã IBM. ratatã ºi mã simt tratatã ca atare de conducere ºi de colegi. Cu timpul se ajunge la un nivel al muncii de neatins pentru cei care doresc sã lucreze normal. În aceste condiþii. Nu e vorba doar de politeþe ºi de amabilitate. De cele mai multe ori. „Când ajung sã domine cei care muncesc fãrã limitã (ºi fãrã sã-ºi menajeze sãnãtatea). pentru a-l timora sau a-l ºoca. Mobbing-ul poate avea însã ºi o componentã raþional-strategicã. aceºtia sunt marginalizaþi ºi priviþi ca niºte rataþi. de-a lungul activitãþii lui profesionale.» Unii ajung chiar sã fie mândri cã îºi forþeazã ºi îºi depãºesc limitele. «Nu e la fel de rapidã ca noi» sau «Noi nu facem atâtea pauze ca ea. cauzele sunt invidia. repulsia sau pur ºi simplu sadismul. Sunt cãutate abilitãþile de comunicare ºi empatia.“ Motivarea prin mobbing Competenþa socialã este o calificare-cheie în noua lume a muncii. asta îmi afecteazã ºi mie decizia. Conform unui studiu UE. „Conflictul clasic dintre Exploatarea sentimentalã 89 . Aceste capacitãþi nu sunt necesare doar optimizãrii proceselor în sens pozitiv. mai mult de 8% dintre angajatorii europeni s-au confruntat anul trecut cu fenomenul numit mobbing.dupã-amiaza sã se mute. Fiecare al patrulea om e în pericol.

aceste lupte pentru teritoriu ºi pentru hranã sunt benefice. Când o echipã acþioneazã colectiv. În aceste cazuri. Spaþiile deschise de birouri sunt o continuare a supravegherii panoramice imaginate de juristul ºi filozoful social englez Jeremy Bentham pentru închisoarea idealã: dintr-un turn central plasat în mijloc sunt urmãriþi toþi deþinuþii. În cazul ideal. oamenii dau serios din coate. Ele sunt fãcute tocmai pentru a nu încuraja intimitatea ºi spaþiul privat ºi pentru a te avertiza cã poþi fi oricând surprins de un coleg.nivelul superior ºi cel inferior nu mai e de actualitate“.“ Mobbing-ul poate fi deci ºi o strategie în construirea carierei. Gardienii nu pot fi vãzuþi de Arta exploatãrii de sine 90 . lasã impresia asta nu-ºi mai gãseºte locul în colectiv. cel puþin. echipa acþioneazã ca un banc de peºti care se miºcã dupã reguli necunoscute prin desiºul de plante sau în adâncurile biroului-acvariu. Pereþii subþiri ºi scunzi de plastic care despart. folositã conºtient pentru eliminarea concurenþilor. Cine iese din rând e mâncat. Pentru companie. Mai ales dacã îþi pun în pericol bonusul anual sau chiar locul de muncã. spune psihologul Susanne Klein. Frica de a fi concediat este extrem de mare ºi ea produce reacþii emoþionale. Cine e excentric. birourile individuale nu te feresc de privirile celorlalþi. la Netzwerk ºi în multe alte clãdiri mari de birouri din Germania. aflaþi în celule construite în cerc în jurul turnului. s-au intensificat conflictele între colegi. cine lucreazã puþin mai încet sau. „În schimb. Mobbing-ul este un mijloc prin care comunitatea de la birou sancþioneazã comportamentul neconform ºi care asigurã igiena socialã. Nimeni nu-ºi poate permite oameni slabi sau ciudaþi. atunci ea este vulnerabilã colectiv.

Mecanisme similare au fost descrise ºi de Huxley în Minunata lume nouã. minte ºi inimã. se controleazã singuri. Ierarhiile plate ºi autodeterminarea faciliteazã conceperea muncii ca sursã de semnificaþii. Altfel decât în distopia 1984 a lui Orwell. pedepse cu Exploatarea sentimentalã 91 . se comportã din proprie iniþiativã aºa cum doresc stãpânii. Gardienii nu pot supraveghea simultan toate celulele. însã. pentru cã deþinuþii nu ºtiu când sunt priviþi. Mai mult. a descoperit cã diferenþa emoþionalã. Personalitatea ca forþã productivã Noile forme ale muncii se folosesc de om în totalitatea sa. colegi ºi prieteni. trebuie sã se comporte mereu în mod corespunzãtor. E plãcut. de mândrie ºi de fericire. nu orele suplimentare. dar universul emoþional dublu al vieþii private ºi al vieþii de afaceri duce ºi la deficienþe psihologice. Ele încurajeazã ºi cer renunþarea la separarea dintre activitatea profesionalã ºi cea privatã. Filozoful francez Michel Foucault a împrumutat de la Bentham imaginea panopticului pentru a defini o caracteristicã esenþialã a epocii moderne: în societatea disciplinarã oamenii nu mai sunt þinuþi în frâu prin pedepse brutale. cea dintre sentimentele autentice ºi cele mimate. este motivul cel mai probabil al sindromului burnout la stewardese. Psihologul social Ellen Heuven. din Olanda. ªi angajatul modern se simte supravegheat mereu ºi devine astfel controlorul neînduplecat al propriei persoane. dintre gândirea raþionalã ºi sentimente. supuºii nu mai sunt constrânºi prin interdicþii.deþinuþi. ei au devenit raþionali. ce-i drept.

noile forme de muncã ºi imperativele motivaþionale produc un angajat care se simte permanent obligat sã debordeze de entuziasm. Devine aproape imposibil sã mai faci distincþia între interesele proprii ºi cele ale angajatorului. când afarã e atât de frumos? De ce nu-mi iau concediu. între prieteni ºi colegi. între timp liber ºi muncã. Asta nu înseamnã cã angajaþii sunt drogaþi sau puºi sã facã ceva împotriva voinþei lor.închisoarea sau cu torturi. „De ce mai sunt la birou seara. Companiile construiesc un regim emoþional. . deºi sunt în pragul unei cãderi nervoase? De ce nu spun nu când mi se bagã pe gât încã un proiect?“ Poate cã angajatul modern nici mãcar nu are nevoie de mai mult timp liber. pentru cã ºi-a epuizat toate emoþiile ºi sentimentele de prietenie încercând sã aducã profit companiei. Mai mult. Ei au asimilat valorile stãpânilor lor.

Ultramobilii îºi petrec mai mult timp în sala de aºteptare a aeroportului decât acasã. .6. Mobilitate fãrã limite În noua lume a muncii întreprinzãtorul trebuie sã-ºi ofere forþa de muncã la nivel global. iar electricienii au de strãbãtut 850 de kilometri pânã la locul de muncã. telefonistele germane lucreazã în call center-uri indiene.

un nod în reþeaua pe care o deseneazã zborurile la mare distanþã efectuate de Ilona de-a lungul ºi de-a latul lumii. Sigur cã ºtie ce înseamnã sau ce a însemnat odatã cuvântul – o relaþie între om ºi spaþiu. Poate cã ºi cu „patrie“ se întâmplã la fel. „fonduri de investiþii“ ºi global travelling. adicã de cinci ori înconjurul lumii.“ Arta exploatãrii de sine 94 .Patria este un cuvânt strãin pentru Ilona de March. Ultimii patru ani a locuit la Bremen. se inventeazã de-a lungul timpului noi denumiri: single. Pentru anumite lucruri ºi stãri. Sau cel puþin aºa i se pare uneori Ilonei. un þinut sau o regiune cu care te identifici. De March pomeneºte însã rar acest cuvânt. la fel ca „fatã bãtrânã“. iar Bremen e mai degrabã o constantã locativã. „Am un job în care cãlãtoresc mult. În 2006. Cele ºase litere compun o noþiune dintr-o epocã trecutã. cum scrie în dicþionar.000 de kilometri. cum zice ea. Alte cuvinte dispar pur ºi simplu pentru cã realitatea pe care o descriau odinioarã nu mai existã. Ilona a zburat în medie cinci zile pe sãptãmânã. în total 200. „acasã“. Mã simt extrem de privilegiatã. Un ºir de litere care apare cu regularitate pe biletele ei de avion: BRE. „bani albi pentru zile negre“ sau „ani de drumeþie“. Dar probabil cã „acasã“ e prea mult spus.

Numãrul cãlãtoriilor de afaceri a crescut cu peste 10% în ultimii doi ani în Germania. Cei peste 12. cãlãtorii la comandã pentru oamenii de afaceri. BCD Travel este un centru de comandã în lumea globalizatã a muncii. organizarea ºi decontarea eficientã a cãlãtoriilor. ridicã în China oraºe pentru sute de mii de locuitori. licenþiatã în comerþ. ca AS&P ºi gmp. a absolvit o practicã în domeniul vânzãrilor la Swissair. În medie.000 de angajaþi rezervã.“ Munca globalizatã Birourile germane de arhitecturã. „În multe cazuri e extrem de important sã-þi cunoºti partenerul de afaceri ºi sã-l priveºti drept în ochi. zboruri de avion. Acum coordoneazã birourile din Europa ºi India ale BCD Travel. compania oferã consultanþã firmelor în planificarea. maºini de închiriat. deci cãlãtoriile devin tot mai importante“. hoteluri. la cererea unor clienþi ca VW sau Deutsche Bank. explicã de March. nãscutã în 1963.Ilona de March. Mobilitate fãrã limite 95 . În plus. Carlson Wagonlit Travel. de unde angajatul flexibil e catapultat pe orbitã în jurul lumii. „Astãzi aproape orice întreprindere mijlocie are contacte internaþionale ºi e conectatã global. un fel de agenþie de turism pentru oamenii de afaceri. apoi s-a angajat la American Airlines. O bazã de lansare a rachetelor. fiecare al treilea dintre cei aproximativ 21 de milioane de angajaþi din economia germanã cãlãtoreºte anual de 21 de ori în interes de serviciu. Internetul ºi videoconferinþa nu au înlocuit întâlnirea face to face. TUI – o excursie prin branºa turismului într-o singurã direcþie: în sus.

reprezintã o castã în sine. ci ne fac disponibili. Colegii nu-i întâlnesc pe coridoare. Pânã acum 10 sau 15 ani. Precursorii. Cei ce cãlãtoresc mult. care cuprinde toate ierarhiile ºi nivelurile salariale ºi nu se constituie pe criterii etnice. Acasã. ci ºi minþi ºi trupuri. ingineri economici ºi traducãtori se învârt pe o orbitã universalã în jurul firmei. materiale ºi naþionale. ultramobilii greºesc drumul spre brutãrie. Modelele ei. cãlãtoria de afaceri era privilegiul managerilor de top. ªi poate cã Ilona de March ºi viaþa ei Arta exploatãrii de sine 96 . Tehnologiile de comunicare moderne nu ne fac sã stãm mereu acasã. trebuie sã se suie ºi ei în avion. la dozatorul de apã. iar colegii se aflã de cele mai multe ori la o distanþã de nouã ore de zbor. în schimb pe aeroportul JFK se salutã amical cu vânzãtoarea de la DKNY. care strãbãteau lumea asemenea marilor conducãtori de oºti. aºa-numiþii ultramobili sau internaþionali. Adidas ºi-a absorbit concurentul american Reebok. Lumea e biroul lor. în orice punct al lumii ne-am afla. pentru a-i vedea. atractivi ºi bine plãtiþi. Firmele germane nu exportã doar know-how ºi tehnologie de înaltã clasã peste Ocean. Internaþionali ca Ilona de March sunt manechinele lumii flexibile ºi globale a muncii. cucereau noi domenii de afaceri ºi lãsau uneori în urmã un câmp de bãtãlie pustiit. ci conform criteriului disponibilitãþii spaþio-temporale ºi al stilului de viaþã global. Între timp. Personajele care-i fac reclamã.Siemens construieºte centrale electrice în valoare de miliarde de euro în Emiratele Arabe Unite. Business traveller-ii globali sunt bine îmbrãcaþi. cãlãtoresc prin lume ºi cei din managementul de mijloc sau chiar angajaþii normali. Faptul de a fi global creeazã o conºtiinþã proprie. În jurul fiecãrei companii se formeazã sateliþi: juriºti.

pe lângã ultramobilii în care se încadreazã oameni de tipul Ilonei de March. Nu doar mintea angajatului modern trebuie sã fie mobilã. Experþii economici ºi politicienii îi îndeamnã tot mai des la mai multã mobilitate pe angajaþii germani.neobositã pot fi comparate cu prezentãrile de haute couture de la Paris. Pentru cã numãrul angajaþilor mobili creºte puternic. tocuri de 14 centimetri –. Vremea comoditãþii a apus. Modelele. croielile ºi formele îndrãzneþe se impun încet. În multe companii internaþionale. ci ºi picioarele lui. Vocile lor se unesc într-un blabla motivaþional care nu-þi mai iese din cap: muzica de fanfarã care-l însoþeºte pe angajatul modern prin þarã ºi în jurul lumii. Numãraþi sunt doar cei care-ºi anunþã oficial deplasarea. sociologii studiazã cu mare atenþie acest fenomen. uneori chiar ºi în alte þãri. Iar ºomerii sunt obligaþi sã-ºi depunã dosarele de candidaturã pe întreg teritoriul Germaniei. chiar dacã într-un mod mult atenuat. Consultanþii personali considerã cã un profesor universitar n-ar mai putea face carierã în ziua de azi dacã n-ar fi pregãtit sã plece de mai multe ori ºi pentru mai mult timp în alte þãri.000. dar sigur. Niciodatã n-au existat atâþia oameni care sã întoarcã spatele Germaniei în cãutare de locuri de muncã. pânã acum au mai identificat încã douã grupuri. deci numãrul efectiv ar putea fi mult Mobilitate fãrã limite 97 . Dreptul omului de a-ºi alege liber locul în care vrea sã trãiascã este astfel suspendat. disponibilitatea de relocare reprezintã o clauzã contractualã. În 2006 numãrul lor depãºea 155. O altã categorie sunt cei care-ºi duc casa în spate pe urmele muncii lor. Hainele modelelor sunt poate un pic exagerate – ºifon transparent. ºi totuºi ele influenþeazã gustul maselor. Omul se transformã din nou în nomad.

3 octombrie: Atlanta–Paris–Toulouse. Ilona este ea însãºi mereu plecatã. Imperativele mobile sunt aceleaºi pentru angajaþi cu cele mai diverse niveluri de pregãtire ºi de salarizare. „insula muncii“ – aºa o numesc ei. 4 octombrie: Toulouse– Amsterdam–Bremen. iar ceilalþi bat drumul cu piciorul. Fiecare e pe drum. 6 octombrie: München–Londra. Planul de zbor al unei luni tipice pentru ea aratã astfel: 1 octombrie: Bremen–Atlanta. 8 octombrie: Londra–Bombay. ci doar de douã pânã la patru ori pe sãptãmânã. fie la întâlniri în cadrul firmei care opereazã internaþional. 22 octombrie: Bremen– Johannesburg. pentru care distanþa între locul de muncã ºi domiciliu a devenit atât de mare. Arta exploatãrii de sine 98 . Arhitecþii germani pleacã pentru câþiva ani în China. 11 octombrie: Zürich–Bremen. încât nu o pot parcurge zilnic. A treia categorie o reprezintã navetiºtii de weekend. 17 octombrie: Praga–Frankfurt. Ea înlesneºte ºi ieftineºte cãlãtoriile de afaceri. 10 octombrie: Bombay–Zürich. unde piaþa construcþiilor a explodat de-a dreptul. Doctori din München lucreazã în Anglia sau în Elveþia. fie pentru încheierea unui contract cu un nou client. 18 octombrie: Frankfurt–Bremen. contribuind astfel la dezvoltarea lor explozivã. 5 octombrie: Bremen–München. 16 octombrie: Bremen– Praga. Germanii din Brandenburg sunt chelneri în hotelurile austriece. Doar cã unii cãlãtoresc în puf. Viaþa contra cronometru Ilona de March este totodatã producãtor ºi produs al lumii globalizate a muncii.mai mare.

ci atunci când îi îngãduie orarul de zbor. nepotrivit celor care au nostalgia unei cãsuþe cu grãdinã în cartier ºi a unei anumite regularitãþi a vieþii.25 octombrie: Johannesburg–Berlin. agenda de întâlniri ºi fusul orar din þara în care ajunge. Spaþiul ºi-a pierdut puterea asupra oamenilor. Kilometri. E dificil pentru ea sã întreþinã o prietenie. Ilona de March spune cã se plictiseºte repede de un loc. apoi o aminteºte pe purtãtoarea ei de cuvânt. Viaþa contra cronometru. Franþa. Mobilitate fãrã limite 99 . nu e mãritatã ºi nu are copii. Când o întrebi de prieteni. „În fond nu duc o viaþã prea obiºnuitã. Ea nu doarme când e obositã. Statele Unite. un stil de viaþã fluid. Timpul e totul ºi totul se reduce la a prinde zborul de legãturã de pe aeroportul Charles de Gaulle ºi a aranja trei întâlniri pe douã fusuri orare diferite în aceeaºi zi. acum tocmai se mutã la Amsterdam. Ilona de March s-a obiºnuit cu acest ritm de viaþã ºi a dezvoltat de-a lungul timpului tactici specifice. 26 octombrie: Berlin–Bremen. La noi discuþiile sunt de genul: «Hei. dupã care îi mai vin în minte asistentul ei ºi încã un angajat de la BCD Travel. mãri ºi oceane – distanþele se topesc în cãldura kerosenului ars. la Frankfurt ºi Bremen. Survival of the fastest – „supravieþuirea celor mai rapizi“. în weekend plec douã zile la Nairobi. O existenþã în hiperventilaþie. De aceea nu doar cã e tot timpul plecatã în cãlãtorii de afaceri. Poate trãi aºa fãrã probleme. Ilona de March mai are însã o problemã: continentul nepotrivit. explicã de March. dar îºi ºi schimbã des domiciliul. se uitã un pic în camerã. În ultimii ani a fost acasã în Elveþia. nu vii ºi tu?»“ În mod normal întâlnirile eºueazã astãzi din lipsã de timp.

piscinã sau grãdini. locurile din spate ale limuzinelor ºi aeroporturile formeazã un spaþiu uniform ºi rafinat. cu nuanþele lor de maro ºi bej. transpiratã ºi strãinã – din fericire departe de noi. bãrbatul îngrijit pânã în vârful unghiilor ºi în ton cu moda. Camerele de hotel. Vecinii de avion. Coridoarele din aeroport cu cerul lor din sticlã ºi oþel. aºa cum îl defineºte site-ul Virgin. Africa de Sud sau India. Instalaþia de climatizare asigurã aceeaºi temperaturã pretutindeni în satul global. actele ºi contractele ei – munca ei. Înãuntru. „Jetrosexualul“. când deschide ochii dupã un zbor de opt ore. Lumea exoticã. Pentru cã în jurul ei nu s-a schimbat nimic. paturi. e mereu în prizã. Lumea realã nu deranjeazã pe nimeni. Ilona poate sã se concentreze asupra esenþialului: partenerii ei de afaceri. Raza lui de acþiune se confundã cu întreaga lume. scaunele moi ºi mesele cu forme arcuite au învins de mult barurile. un rock star al companiei care se bucurã de succes acolo unde toþi ceilalþi eºueazã. nu-ºi ia cu el peste tot crema de faþã. restaurantele ºi chiar ºi locuinþele omului citadin din ziua de azi. totul aratã la fel. ci paºaportul. Sãlile de aºteptare pentru business class ale Lufthansa sau Virgin. Are you a jetrosexual? întreabã compania aviaticã Virgin într-o reclamã. Ilona are senzaþia cã nu s-a miºcat deloc.Uneori. Prãfuitã. Un spaþiu familiar. cu preferinþe sexuale nedefinite. se perindã prin faþa ochilor noºtri din spatele ferestrei. Interiorul sãlilor. Acest Arta exploatãrii de sine 100 . sãlile de conferinþã. un al doilea „acasã“ cu duºuri. fotoliile de piele sunt moi ºi aerul rãcoros. Cuvântul e o aluzie la „metrosexual“. lemnãria întunecatã. 365 de zile pe an. internaþionalii cu cearcãne în jurul ochilor în costumele lor închise la culoare. independent de alte coordonate spaþiale.

gardul curþii. în 1957. Fiecare imobil e un coºciug.ultramobil de lux e în stare sã-ºi împacheteze necesarul pentru o sãptãmânã (ºi. Hr. Locuinþa burghezã era un simbol al statutului. chiar toatã viaþa) într-o valijoarã. peºterile au fost extinse continuu. între 6500 ºi 4000 î. din camerele copiilor. Domiciliul stabil garanta. în Europa Centralã ºi de Sud. cu 24 de imagini pe secundã. în încercarea de a evada din viaþa plicticoasã de mic-burghez ºi în cãutare de droguri. Dean Morarity ºi Sal Paradise bat þara în lung ºi-n lat cu „ogarul cenuºiu“. încã un imbold acestui dor de ducã. în ideologia burghezã. ci din interior. Cine-ºi schimba des locuinþa sau nu avea defel locuinþã. un zid de închisoare. în schimb are cu siguranþã un aeroport de suflet. be-bop ºi femei. De atunci. stabilitatea valorilor. ca autostopiºti în camioane sau în maºini furate în Mexic ºi Statele Unite. Mobilitate fãrã limite 101 . poate comanda bere în ºase limbi diferite ºi probabil cã nu are o cârciumã preferatã. Nu e de mirare cã aceste ziduri au fost dãrâmate la un moment dat. ca þiganii ºi popoarele nomade. Cetãþenii burghezi s-au baricadat în spatele zidurilor groase. o rezervã de capital ºi un instrument al ordinii. de ce nu. trezea suspiciuni. Filme ca Easy Rider ºi Zabriskie Point au dat. Romanul lui Jack Kerouac Pe drum descria. fericirea o gãseºti pe stradã. Surprinzãtor a fost cã atacul nu a venit din exterior. statul a impus declararea obligatorie a domiciliului pentru a ºti unde sã acþioneze când avea nevoie de impozite sau de material uman proaspãt pentru armatã. amenajate comod ºi supralicitate ideologic. libertatea are gust de benzinã ºi praf. concepþia de viaþã a unei întregi generaþii de hippies ºi beatnics. Vremea vânãtorilor ºi a culegãtorilor a luat sfârºit.

Jetrosexualul cautã – pe lângã experienþele care extind sfera conºtiinþei. Acest nou tip se miºcã fãrã probleme în spaþiu ºi timp ºi îºi pune toatã viaþa în slujba muncii. existenþele nu mai depind de spaþiu. ci ridicã în slãvi libertatea. ci cu avionul de prânz. Conform acestei tendinþe. în afarã de constanta muncii.În figura jetrosexualului se amestecã nostalgia subculturalã a libertãþii cu imperativele neoliberale ale productivitãþii. iar spaþiul îºi pierde identitatea ºi istoria. noi interese. Sociologul Hartmut Rosa scrie despre societatea flexibilã ºi în continuã miºcare: „Identificarea cu spaþiile. Arta exploatãrii de sine 102 . ci ºi noi forme de muncã ºi oamenii adaptaþi lor.“ Individul nu mai este definit în mod stabil. experienþele erotice ºi pe cele care þin de ars vivendi – ºi aventura profesionalã. Nu-ºi petrece noaptea în cluburi. Dependenþa de prieteni. ci în faþa laptopului. graniþele între public ºi privat. încât schimbarea (benevolã sau forþatã) poate fi acceptatã fãrã sentimentul pierderii de sine. familie ºi patrie devine o problemã. Cãlãtoria de afaceri este esenþa vieþii lui. acolo unde nu se mai produc de mult doar noi tehnici. În Silicon Valley. flexibilitatea ºi sentimentul de a nu ºti unde vei dormi mâine. sã-ºi gãseascã. el poate ºi trebuie sã se reinventeze mereu. cu partenerii stabili de comunicare ºi cu obiectele începe sã aibã caracter limitat ºi contingent – subiectul e silit sã se distanþeze sau sã se emancipeze de ele într-o asemenea mãsurã. între muncã ºi timp liber sunt abolite. jetrosexualul sau ultramobilul mai e numit ºi zero drag – un om cu rezistenþã zero la frecarea cu aerul. persoane ºi spaþii de referinþã. el nu circulã cu maºini furate. nu pune mare preþ pe relaþiile stabile. La fel ca adepþii miºcãrilor hippie ºi beat.

neschimbat. Întreprinzãtorul independent în India Economia mondialã globalizatã. în India însã poþi trãi bine cu banii ãºtia. E puþin în comparaþie cu salariul unui telefonist din Germania. Pentru agenþia de turism pe Internet Ebookers. dar poate cã e pur ºi simplu viitorul. Friedman. Nu doar firmele acþioneazã global. Poate cã nu sunt decât exemple extreme. au fost angajaþi oameni în call center-ul din New Delhi cu un salariu lunar de 550 de euro. Internetul ºi zborurile ieftine au fãcut posibile noi forme de muncã flexibilã. ci un coºmar. Sâmbãta la 16 mã întind pe canapea ºi citesc revista Gala“. O firmã cu 100. ci ºi oamenii. cum scrie Thomas L. Iar Süddeutsche Zeitung se gândeºte serios sã apeleze la vorbitori nativi de germanã din Praga pentru a-ºi produce o parte din oferta online. Clienþii nu trebuie sã afle cã persoanele de la celãlalt capãt al firului se aflã de fapt la celãlalt capãt al lumii.Ilona de March i-ar rãspunde probabil lui Hartmut Rosa cã. „Acasã“ nu e un loc fix. o searã pe sãptãmânã dedicatã unui joc de cãrþi cu prietenii n-ar însemna prietenie. pentru ea. fluvii întinse sau jungle.000 de angajaþi sau un întreprinzãtor independent trebuie sã Mobilitate fãrã limite 103 . Ideea nu a fost – încã? – pusã în practicã. ci mai degrabã un moment sau un sentiment: „Oricât aº fi de agitatã ºi de prinsã. Nu mai existã munþi. Lumea e cu adevãrat platã. un lucru îl respect cu sfinþenie. doar cã nu recunosc oficial. ªi alte call center-uri îºi trimit între timp colaboratorii germani în India ºi Thailanda.

mãrimea ºi puterea. De asemenea. produs ºi producãtor al muncii globalizate. durata. Ele îºi gãseau perechile de beton în sediile gigantice ale jucãtorilor naþionali ºi internaþionali. de conferinþe ºi birouri pe perioade scurte. salariul mediu pe þarã. Angajatul îºi începea cariera la etajele inferioare ºi rãzbãtea. nivel mediu de calificare ºi starea infrastructurii. Birourile individuale – ºi cel al Ilonei de March. locul fizic în care ne desfãºurãm munca e la fel de nesigur ca ºi activitatea pe care o prestãm. câteva sãptãmâni. Ilona de March munceºte la Amsterdam. Compania închiriazã sãli de întâlniri.000 de angajaþi – sunt mici ºi strâmte. Centrele de afaceri sunt gândite pentru cei care cãlãtoresc mult. Totul pare cã se va prãbuºi în secunda urmãtoare. chirii. câteva zile. în cel mai bun caz. cei care se opresc pentru câteva ore într-un oraº. pânã la biroul de pe colþ cu vedere spre Hudson River sau Main. au o întâlnire. iar douã ore mai târziu sunt din nou în avion. Pânã la finalizarea lucrãrilor la sediul BCD.facã toate calculele pentru a-ºi gãsi locul potrivit în aceastã lume a posibilitãþilor infinite. cât mai sus. atunci angajatul modern se va duce acolo. Regus este un prestator nou de servicii. Calculele trebuie sã þinã cont de factori ca stabilitatea economicã. costurile de întreþinere. Substantivele esenþiale ale perioadei industriale moderne au fost stabilitatea. Astãzi. cã va fi adunat în cutii Arta exploatãrii de sine 104 . mai sunt folosite ºi de firmele care încep un proiect ºi nu ºtiu încã dacã vor tripla în patru luni numãrul angajaþilor sau dacã îl vor reduce la zero. Dacã din calcule reiese cã þara cea mai profitabilã e Thailanda. într-un birou închiriat al firmei Regus. ºefã a 6. De la uºile care nu se închid bine ºi pânã la pereþii de care nu te încumeþi sã te rezemi – totul aduce a recuzitã de serial TV.

au fost deschizãtori de drumuri. se înfruptã leneº din banda de mijloc a autostrãzii. asemenea oamenilor de afaceri de meserie. Alt indicator. Rotterdam ºi Capetown. Jürgen ºi Zlatko. în care circulã mãrfurile între China ºi New York. Fãrã sã ºtie. Achim ºi Werner Aisslinger au creat un Loftcube. pãdurea întunecatã. luminatã de faruri. Pânã la Hanovra mai sunt doar 154 de kilometri în loc de 172. Simbolul globalizãrii. cu botul lui lat. În faþa lui.ºi urcat în camion. nu ºi-au transformat doar viaþa particularã în material de lucru pentru carierã. un cub de poliester care intrã fãrã probleme în orice buzunar. În spate. ci s-au mutat ºi în cel mai modern imobil: containerul. nu ºi-au pãrãsit doar familia ºi casa ºi. Lui Thomas Bader i se pare cã i-au trebuit minimum 2 ore sã strãbatã aceºti 18 kilometri. În dreapta. dunga lateralã albã. candidaþii de la reality show-ul Big Brother. un pat ºi un spaþiu de lucru. Dragoste la distanþã Audi-ul A4. În cei 36 de metri pãtraþi încap o bucãtãrie. pentru cã Loftcube poate fi amplasat pur ºi simplu pe orice suprafaþã planã. ªi mai radical e designerul Martin Ruiz de Azúa: el a inventat o basic house gonflabilã. Nu e nevoie nici mãcar de o bucatã de pãmânt. Thomas Bader e un ºofer liniºtit. Mobilitate fãrã limite 105 . se întinde banda gri. Pentru profesie. Din nou pãdure. Iar circul îºi va continua drumul spre urmãtoarea destinaþie. Un indicator. A face imobilele mobile – iatã una dintre cele mai importante teme ale arhitecturii de azi. care poate fi montat oriunde în douã zile.

cu toate cã merge constant cu 135 la orã. la rândul ei. nici mai încet.“ ªomajul a atins pragul de 19%. râuri ºi lacuri. fabricile din regiune s-au închis. nici mai repede. Bader nu îºi aduce aminte de sârma ghimpatã ºi de lipsa fructelor exotice. Apoi a venit schimbarea. Din când în când. Polonia ºi Cehia. care-l împrumutã unei firme olandeze. În Zittau ea nu e decât un zvon. Dacã ar fi dupã ei. cãtre Amsterdam. Alt faliment. Asta se întâmpla pe vremea RDG-ului. În anii ce i-au urmat. pensii sigure. A gãsit alta. Mergea regulat la o firmã de construcþii din Bautzen: 47 de kilometri. Thomas Bader ºi-a încheiat socotelile cu Germania ºi s-a decis sã plece în Olanda. uneori chiar ºi la Nurnberg: 417 kilometri. care. La început s-a ocupat de reparaþii mãrunte în jurul oraºului. De 4 ani lucreazã pentru o firmã germanã de închiriere de personal. 850 de kilometri. îl plaseazã la companii Arta exploatãrii de sine 106 . Apoi firma a dat faliment. Avem de toate. Din orãºelul Zittau. postul de radio se schimbã. Lângã el stã colegul Thorsten Keller. Nici unul nu merge la Amsterdam pentru a mai urca o treaptã în carierã sau pentru a trãi o aventurã. Drumurile lui Thomas Bader spre locul de muncã au devenit cu timpul tot mai lungi. Dar cel mai important lucru de care are omul nevoie nu-l avem. ªtie atunci cã a intrat în alt land. Amândoi sunt electricieni. Munþi. Revigorarea economicã despre care puteai citi atâtea în vara lui 2007 are loc în altã parte. câteva titluri ºi semne ale exclamãrii în tabloidul Bild. „Zittau e încântãtor. Thomas Bader se îndreaptã spre locul de muncã. ci de relaþii bine determinate. Cu noul sãu ºef a lucrat la Dresda ºi în apropiere: 110 kilometri. aflat la graniþa dintre Germania. muncã pentru toþi. ar rãmâne cu plãcere acasã. Bader ºi-a pierdut slujba.

250 de euro chiria. dar constant. pentru cã intimitatea înseamnã. ei reuºesc cu greu sã construiascã relaþii sociale la locul de muncã. sã te vezi des. iar între persoanele cu diplomã universitarã.650 de euro. Nesiguranþa pe piaþa forþei de muncã se prelungeºte în camera de zi. 69% dintre femeile ºi 42% dintre bãrbaþii care fac naveta sãptãmânal au explicat cã situaþia lor se rãsfrânge negativ asupra familiei. cât ºi cel al perechilor care sunt forþate sã trãiascã aºa“. Thomas Bader nu prea se poate bucura de job: „Las multe în urmã“. în camera copiilor ºi în toate domeniile vieþii private. Pentru o sãptãmânã. Specialistul în relaþii de cuplu Peter Wendl considerã dragostea la distanþã „una dintre cele mai relevante forme de relaþie din zilele noastre. în concepþia lor. Cine are o relaþie la distanþã aleargã între douã lumi diferite ºi nu are destul timp pentru nici una dintre ele. a devenit pentru Bader o obiºnuinþã. Despãrþirea de soþia sa. Relaþia la distanþã îi frustreazã. Dacã muncim ºi trãim la distanþã. Amelie. Un sãrut scurt. Un exil al muncii. „În special navetiºtii care provin din medii mai modeste nu ºi-au ales benevol aceastã formã de viaþã ºi au probleme în a se acomoda cu ea. Bader câºtigã lunar 2. îi rãmân în mânã 1.“ Mobilitate fãrã limite 107 .de construcþii olandeze. De cele mai multe ori în împrejurimile Amsterdamului. Fiecare a opta relaþie din Germania este o relaþie la distanþã. O ia de mânã. atunci trebuie sã ºi iubim la distanþã. 300 de euro cheltuielile de drum. chiar fiecare a patra. În plus. crede Wendl.200 de euro. devenind un zgomot de fond abia perceptibil. În viitor vor creºte atât numãrul relaþiilor voluntare la distanþã. uneori chiar ºi pentru ºase luni.

lasã sã sune de douã ori. îi aºazã colegului perna sub cap. aºa cã parcheazã maºina în faþa spitalului pe care firma lor îl renoveazã în acest moment. de douã ori pe zi. ªtie drumul ca-n palmã. Ochii îi sunt doar pe jumãtate deschiºi. E ºapte dimineaþa. cum stau întinºi unul lângã altul. unul dimineaþa ºi unul seara. Sfera lui privatã din Olanda se reduce la aceastã prietenie ºi la douã momente scurte. Thomas Bader îºi lasã scaunul pe spate. par un cuplu în vârstã. Bunã dimineaþa ºi noapte bunã. ºi de acolo se întorc pe faþa lui Bader. unde soarele rãsare cu câteva minute mai devreme. Prima schimbare de ºofer: 24:00. Trecerea graniþei: 04:45. Razele de luminã intrã prin lunetã ºi se reflectã în oglinda retrovizoare. fiecare cu faþa întoarsã cãtre celãlalt. Pe la 5. Grönegau Nord sau Tank-Treff Langenhagen. Pentru o clipã. care nu trebuie decât bifatã.Drumul în Olanda e pentru Thomas Bader o activitate de rutinã. Atent. iar paloarea pune din nou stãpânire pe el. spune Thomas Bader. paloarea se ºterge de pe faþa obositã. La 23:05 – Dresda. O convorbire ar fi prea scumpã. în est se lumineazã de ziuã. Cei doi ajung la 6 dimineaþa în Amsterdam. Plecare la 21:45 duminica. Bader comutã din nou pe pilot automat. „N-aº putea face asta fãrã Thorsten“. Munca începe abia la 7. Lounge-urile lui sunt motelurile de pe autostradã. Apoi maºina intrã în curbã. ªi. Bader parcã a luat foc. Atunci formeazã pe mobil numãrul soþiei. Cei doi muncitori trudesc între zece ºi Arta exploatãrii de sine 108 . Cam în acea direcþie e ºi Zittau. Un salut ajunge. apoi închide. Într-o sãptãmânã sau douã se vor vedea din nou. De parcã ar avea în cap un pilot automat. A doua schimbare: ora 3. iar firele de pãr din barbã se coloreazã delicat în roz.

„Locul meu e în Zittau“. spune el. sau mai bine zis un depozit. calificare. iar valoarea centralã nu mai e stabilitatea. Casã. Ilona de March ºi Thomas Bader sunt amândoi ultramobili. statut ºi structurã a personalitãþii. loc de baºtinã. În funcþie de dispoziþie. lentoare – acestea sunt valorile lui Thomas Bader. Nici mãcar nu s-a gândit vreodatã serios la asta. sunt cât se poate de diferiþi unul de celãlalt. familie. Se mai gândeºte un pic ºi adaugã: „De fiecare datã când vin de la Amsterdam ºi vãd cetatea de lângã Bautzen. unde chiriile sunt mai ieftine. Cu toate acestea. Douã paturi. Un televizor care mai merge 20 de minute. Dupã care cei doi au ºi adormit. iar când de March se aflã la biroul din Amsterdam nu e decât la un kilometru depãrtare de muncitorul din Zittau. Trãim într-o perioadã în care condiþiile se schimbã cu o vitezã uimitoare. Împart acolo o camerã. Zero drag ºi maximum drag Nomadismul. oamenii sunt mai mult sau mai puþin capabili sã fie la înãlþimea noilor condiþii. mobilitatea în afaceri – omul trebuie sã se adapteze mereu condiþiilor de care are nevoie societatea pentru a se reproduce. în vreme ce viaþa Ilonei de March ar putea fi caracterizatã prin cuvinte ca Mobilitate fãrã limite 109 . ci mobilitatea.douãsprezece ore pe zi ºi merg apoi la o pensiune aflatã la 50 de kilometri de Amsterdam. Ilona de March este indignatã la culme aflând de stilul de viaþã al lui Bader: „De ce nu se mutã în Olanda?“ Pe Bader îl uimeºte aceastã întrebare. îmi creºte inima.“ Nu spune mai mult. casele-tip ºi permisul de ºedere.

o contradicþie care se cere mereu rezolvatã. Spre deosebire de ea. încã mai înseamnã ceva pentru mulþi oameni. El e un maximum drag. el e dependent de patria lui. Thomas Bader. Iar revolta împotriva muncii e pedepsitã aspru în secolul XXI. ci ºi cu angoase.flexibilitate. opune o rezistenþã puternicã. epuizant ºi cronofag între muncã ºi viaþã. le e dor de casã ºi de persoana iubitã. poate chiar de un alt timp. Viaþa lui e un compromis dureros. asemenea noilor angajaþi din Silicon Valley. nostalgii ºi disonanþe cognitive. de mediul social familiar. . Bader nu e un zero drag. independenþã ºi libertate. Suferã de jetlag. E de la sine înþeles care din cele douã atitudini e adecvatã acestor vremuri. locul de baºtinã. nu se luptã doar cu o lume a muncii în schimbare. Relaþiile nu pot fi organizate ºi programate ca întâlnirile ºi cãlãtoriile de afaceri. Ilona de March a integrat perfect noile cerinþe în sistemul ei de valori – viaþa ºi munca se amestecã la ea într-o aventurã palpitantã. Se pare cã patria. Oamenii nu sunt la fel de mobili ca datele ºi fluxurile financiare.

Corporate body În societatea obsedatã de imagini. Pentru succesul în carierã. se duce la fitness ºi recurge chiar la bisturiu. .7. frumuseþea umanã devine tot mai importantã. angajatul modern renunþã la fumat.

Aproape cã te orbeºte. absorbit imediat cu un tampon de o asistentã. Luminile indicã în mod normal pericolul. apoi totul s-a terminat ºi e.Nu dureazã mult s-o transformi pe Ines Röder într-un om nou. Arta exploatãrii de sine 112 . un nas uriaº sau bãrbie dublã. 60 chiar. „sunt femei sau bãrbaþi care au. aproape fãrã sã se uite. poate. iese. ca o þintã. Din nas curge puþin sânge. ciocan ºi nicovalã. iar ei se vor simþi apoi mult mai bine. o femeie între 20 ºi 30 de ani. mult mai bine. 70 de minute. foarfecã. nu vede nimic din toate astea. taie adânc ºi scoate cartilagiul din interior. dacã lucrurile merg ca pe roate. însã Ines Röder. Prof. Pe masã stau înºirate douã bisturie. Poate vorbi ºi munci în acelaºi timp fãrã probleme. acoperit cu un strat gros de dezinfectant. dr. spune el. Nasul. stãpânind la perfecþie toate miºcãrile. Lampa din sala de operaþii face metalul sã sclipeascã. seringã pentru spãlarea rãnilor. Un adevãrat balet al degetelor. din gaura rotundã a cearceafului verde. acasã ori la serviciu“. de exemplu. lamã dreaptã. Anestezicul care îi curge prin vene ºi care o face sã doarmã ca un prunc are grijã de asta. Mang lucreazã repede ºi concentrat. lamã curbatã. „O operaþie esteticã poate fi o soluþie“. Bisturiul îi poate ajuta. alb. Werner Mang introduce cu o miºcare rapidã bisturiul în nara dreaptã a lui Ines.

Fiºele pacienþilor. lui Ines i s-a întâmplat ceea ce li se întâmplã ºi altor sute de mii de oameni care nu se mai pot ascunde de realitate. Pânã la urmã. dimineaþa în baie. pacienþii vorbesc despre angoase. poþi observa chiar ºi un zâmbet pe buzele ei. când se comparã cu ceilalþi. reacþia în piaþã. Dacã te uiþi atent.Ines Röder stã liniºtitã ºi mulþumitã pe masa de operaþie. Explicã ce pãrþi ale corpului nu le mai plac ºi ce aºteaptã de la o intervenþie chirurgicalã. în care Mang Corporate body 113 . Chipul succesului Werner Mang e chirurg estetician de peste 25 de ani. Nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Röder ºi-a pus la punct o strategie particularã de exit. dorinþe ºi speranþe. cãci trebuia sã se priveascã în fiecare dimineaþã în oglindã. coafurã. BMW sau E-Plus. trebuie sã aibã grijã de imaginea lui ºi de valoarea de piaþã: îmbrãcãminte. în viaþa ei tocmai se întâmplã ceva decisiv. O investiþie scumpã – care s-ar putea însã amortiza curând. ci ºi pentru problemele psihice. nu. În orele lui de consultaþie. De-a lungul timpului ºi-a format ochiul nu doar pentru pielea cu aspect de coajã de portocalã. La un moment dat. faþã.000 de euro. împotriva ei ºi a vechiului ei nas: prea mare. Oricine îºi putea da seama de asta. prea coroiat. sau în lift. O operaþie la nas în valoare de 10. Un optimism subconºtient. ºi în special ea însãºi. Produsul e în regulã. asimetriile ochilor sau braþele flasce. Fiecare angajat este o companie în interiorul companiei ºi. când se vãd în oglindã. la fel ca Nike. Ines a luat o hotãrâre radicalã.

îºi noteazã grijuliu informaþii despre greutate. energici. În ele poþi citi ºi cum îi merge societãþii germane în general. Bãrbaþii ºi femeile de pe primele pagini ale presei economice sunt cei care impun moda. Îndrãzneþi. dorinþele ºi nostalgiile ei. starurile din real business sunt ºi ele atractive din punct de vedere optic – frumuseþea ca premisã ºi consecinþã a succesului. conform cãrora. „Observ cã operaþiile estetice sunt fãcute tot mai des din motive de carierã. alteori investiþii financiare sau maºini – orice-ar fi. spune Mang. multe riduri sau un gât cu multe cute nu-ºi mai poate permite nimeni. Aºa ceva e uneori mult mai rãu decât neglijenþa sau lipsa de competenþã profesionalã. Arta exploatãrii de sine 114 . O psihogramã a pãturii de mijloc ºi superioare ale societãþii. faþa curatã ºi dinþii de un alb strãlucitor. sã vândã uneori telefoane. Eroi de acþiune la bursã. nu conþin doar datele medicale. Manageri de top ca René Obermann. Un nas strâmb. Werner Mang acordã consultanþã în probleme de carierã cu ajutorul bisturiului ºi al seringii. în anul 2004. medicaþie ºi temperaturã. în fotografii apãreau în apropierea unor alimente nesãnãtoase. În fosta RFG bãrbaþii puternici arãtau altfel: Ludwig Erhard ºi Helmut Kohl erau graºi. ci ºi pe cele profesionale. Wolfgang Reitzle sau fosta ºefã a HP Carly Fiorina pot sã-ºi schimbe jobul din când în când.“ Aceste indicaþii corespund studiilor americane. cool. Asemenea starurilor din showbiz. 22% dintre bãrbaþi ºi 15% dintre femei am recurs la operaþii din cauza jobului. cum se schimbã idealurile. Apreciez cã fiecare a patra operaþie la un bãrbat ºi fiecare a cincea la o femeie sunt motivate profesional. Ines Röder nu ºi-a sporit doar ºansele erotice. viaþa lor agitatã are o constantã: silueta îngrijitã ºi suplã.

000 de britanici Corporate body 115 . cine e supraponderal sau chiar obez e privit ca fãcând parte. Faptul cã germanii sunt din ce în ce mai graºi nu e un contraargument. bând bere ºi fumând trabuc. Stabilitatea ºi ataºamentul faþã de þarã sunt date la o parte de dinamicã ºi schimbare. Dupã anii de rãzboi ºi de lipsuri. cel mai probabil. pentru Werner Mang. între pretenþii ºi realitate se cascã o prãpastie. Iar ea se potrivea de minune cu valori ca ataºamentul faþã de locul natal ºi lipsa grijilor. În secolul XXI au fost descoperite noi imagini ale succesului. pentru majoritatea oamenilor. din straturile sociale inferioare. „Mâncarea e un fel de exil interior al sãracilor în mijlocul globalizãrii“. Burta devine o greutate care te trage în jos de pe scara carierei. Germania e condusã de o mare coaliþie a siluetelor subþiri. grãsime corporalã ºi acumulãri de capital. îmi pot permite zahãr ºi grãsime! Valul consumist a cuprins poporul ºi politicienii deopotrivã. Erai cineva dacã aveai burtã – miracolul economic personal. Astãzi. Oamenii frumoºi câºtigã mai mult – aºa susþin ziarele ºi revistele. Priviþi. Profesorul londonez în economie Barry Harper a intervievat 11. constata Frankfurter Allgemeine Zeitung. Fãcând abstracþie de atavisme social-democrate ca amatorul de ºlagãre Kurt Beck.cum ar fi cârnaþii. Aºa se recunosc azi elitele în politicã ºi economie: puterea de decizie e invers proporþionalã cu greutatea corporalã. un semn al bunãstãrii ºi al puterii. Poate cã s-au schimbat ºi regulile ºi valorile în numele cãrora e guvernatã lumea. aceasta e publicitate neplãtitã. constituþia solidã a devenit în Germania un simbol al statutului. ci demonstreazã cã. iar stilul de viaþã nesãnãtos ºi hedonist îl lega pe omul simplu de reprezentantul sãu politic.

la femei. în aceste condiþii. ªanse bune de a face carierã au. în 2003 s-a ajuns la 27%. Cercetãtorul german Karl Grammer citeazã procese în care infractori frumoºi au primit pentru aceeaºi infracþiune pedepse mai mici decât infractori mai puþin chipeºi. Managerii considerã aspectul exterior al doilea factor al succesului. Noi. în ordinea importanþei. oamenii al cãror aspect constituie un avantaj. al cãror chip trezeºte interesul ºi place. În organizaþie. de 11%. cu atât mai puþin. se spune în PR. Natura nu împarte darurile în mod egal ºi nu e dreaptã. Managerii sunt interesaþi în primul rând sã rãspândeascã entuziasm ºi sã-ºi molipseascã subalternii. În industria PR ºi în advertising. diferenþa este de 15%. Arta exploatãrii de sine 116 . La bãrbaþi. dupã cunoºtinþele de specialitate. În ziua de azi ne lipseºte timpul pentru a privi adânc în sufletul unui om sau mãcar pentru a sta la poveºti cu el în tihnã. dupã cum aratã un studiu al Universitãþii de Studii Economice ºi Politice din Hamburg. interacþiunea neutrã ºi obiectivã e înlocuitã tot mai mult de cea socialã.ºi a constatat cã oamenii mai puþin atractivi trebuie sã se mulþumeascã cu salarii mai mici decât colegii lor de aceeaºi vârstã. Dacã în 1986 doar 6% dintre intervievaþi credeau cã aspectul exterior e un factor important al succesului la începutul carierei. dar mai frumuºei. colegii ºi superiorii. There is never a second chance to make a good first impression – „nu ai niciodatã a doua ºansã de a face o primã impresie bunã“. aspectul exterior ocupã chiar locul întâi.

Madonna. se gãsesc substanþe de albire. pentru cã Corporate body 117 . chirurgia esteticã a omului simplu. condusã de Werner Mang. care nu e doar tânãr. Mang nu spune dacã i-a operat. „Mai albi decât albul“ – ceea ce poate pãrea o reclamã la detergent e de fapt sloganul standard al branºei care se ocupã de albirea dinþilor. pe rafturile cu cosmetice. Zâmbetul omenesc devine ceva neomenesc. Michael Jackson. Albirea dinþilor costã la stomatolog între 300 ºi 500 de euro. o nouã fazã în lupta împotriva vârstei înaintate ºi a îmbãtrânirii: „Noi creãm un arhetip al frumuseþii. însã ºi în farmacii. aºadar. cum scrie autorul Tobias Moorstedt. Aceastã revoltã împotriva predispoziþiilor genetice marcheazã. Cu alte cuvinte: exercitã presiune asupra lor. Dinþii albi sunt un must-have la modã. Hollywood toilet white e denumitã batjocoritor aura gurii unui star în reviste de scandal ca People sau Bunte. iar strãlu cirea lor orbitoare indicã energie ºi vitalitate. Home-bleaching ca modã a timpului liber. seamãnã cu camera unei adolescente de 14 ani. Nina Ruge. mai alb ca molarul care iese din gingia unui copil. Tot mai mulþi oameni îºi albesc dinþii cu peroxid de hidrogen.“ Culoarele ºi camerele de consultaþie ale Bodenseeklinik. Universitatea din Newcastle a descoperit cã starurile pop ºi actorii care aruncã mii de euro pentru un zâmbet strãlucitor îi fac pe ceilalþi oameni sã fie nemulþumiþi de dinþii lor. Pe pereþi atârnã fotografii din reviste decupate cu grijã ºi lipite pe carton: Nicole Kidman. Unii iau acest lucru un pic prea ad litteram. ci mai tânãr decât tânãrul.Frumuseþea se construieºte Omul trebuie sã radieze.

„Chirurgia esteticã este un fenomen luminos al civilizaþiei. În anul 2000. Werner Mang a operat nasuri ºi a schimbat în acelaºi timp percepþia publicã. Uneori. ci a devenit el însuºi o personalitate.„despre pacienþi nu se vorbeºte“. Nu e doar doctorul starurilor. ci e opera unor mâini omeneºti. ci ºi simpli angajaþi la bancã sau învãþãtoare. Pe cealaltã paginã însã. e misionarul chirurgiei estetice ºi transmite pretutindeni. ci rezultatul unei munci susþinute ºi al disponibilitãþii de a suferi. fiecare al patrulea era deja pro. în reviste ilustrate ºi în talk-show-uri. în comparaþie cu anul 2000 numãrul este aproape dublu. 15. apare o reclamã la un parfum: o femeie foarte subþire ºi foarte frumoasã se întinde nonºalantã la plajã. acelaºi mesaj: „Frumuseþea se poate construi.000 de oameni din Germania ºi de pretutindeni poartã „nasul Mang“. Înfãþiºarea starurilor nu e un dar ceresc. dar în care mai Arta exploatãrii de sine 118 . doar 5% dintre germani se declarau în favoarea operaþiilor estetice. Mesajul e însã transmis: o asemenea formã de frumuseþe nu e o întâmplare. ziarele scriu despre „obsesia de a fi frumos“ sau despre „pericole la care sunt expuºi copiii“. Deasupra scrie: Be beautiful. a unor oameni precum Werner Mang. Nu doar staruri. Apoi urmeazã pagina economicã. Mang crede cã trendul se va menþine. Ceea ce înainte nu-ºi permiteau decât personalitãþile publice e acum ºi la îndemâna salariaþilor de rând.“ Într-un sondaj efectuat în 1995.000 de oameni. când o tânãrã de 16 ani îºi face operaþie la sâni sau când un model moare de anorexie. Din estimãrile Societãþii pentru Chirurgie Esteticã din Germania. în 2004 au fost operaþi fãrã necesitate medicalã aproape 350.

Parcã încuviinþeazã din cap. o amintire a unei vieþi trecute. Lanþul se declarã „cel mai mare concern de clinici pentru chirurgie ºi medicinã plasticã ºi esteticã din Europa“. cu mai mult de zece clinici ºi zece centre de consiliere în toate oraºele mari din Germania. Mai târziu va dispãrea între seringi ºi bandaje. Capul lui Ines Röder alunecã un pic pe spate ºi apoi din nou în faþã.“ În aprilie 2007 Bodenseeklinik a lui Werner Mang a fuzionat cu Medical One AG devenind Mang Medical One AG. principala vinovatã pentru nasul strâmb. Un muncitor care trudeºte din greu pentru succes. Vechiul nas a dispãrut. Mang face pâna la 1. Operaþia – un proces standardizat. testeazã terenul cu instrumentul de metal pentru a gãsi locul potrivit. Apoi asistenta loveºte cu ciocanul în daltã. scoate o bucãþicã de os ºi o aruncã într-un vas de tablã – o bucatã alb-roºiaticã. Mang este o marcã. iar într-o zi obiºnuitã de lucru ajunge la aproximativ 10 intervenþii. Mang introduce cleºtele în ce a fost mai devreme un nas.000 de operaþii pe an. E o evoluþie ireversibilã. Iatã ce uºor merg lucrurile.rãmân încã multe umbre. uneori. goneºte de colo pânã colo între sãlile de operaþii. în containerul de deºeuri al spitalului. Mang strecoarã dalta în nas. Corporate body 119 . În câþiva ani se va merge la chirurgul estetician ca la dentist. Iar Mang este preºedintele acestui complex vizual-industrial ºi în acelaºi timp cel mai harnic angajat al lui. Cu pãrul în ºuviþe ºi faþa transpiratã. cinci ori. care ar putea fi însã mai bine controlatã. un produs în serie. Nu mai e decât o fotografie în sala de operaþie. de patru. medicul-ºef îi pune la ureche headset-ul ºi Mang mai dã un telefon sau douã înainte de operaþie: „Dã-i bãtaie!“ strigã în microfon.

ci pune el însuºi mâna pe condei. Scenariul era simplu: rãþuºca cea urâtã se transforma în lebãda strãlucitor de albã ºi elegantã. purtând încã un bandaj pe faþã. intrându-le protagoniºtilor inclusiv sub piele. erau aduse în faþa oglinzii. Camerele îi urmãreau în sãptãmânile dinainte ºi de dupã operaþia esteticã. bani. Însã fiecare episod avea un happy-end. fata se privea în oglindã ºi vedea un alt om. emanciparea umanã se poate nãpusti asupra ultimului adversar al liberului-arbitru. trupul. Datoritã dezvoltãrii medicale impresionante. Ideologia individualismului spune cã fiecare are o ºansã. Acesta devine la rândul lui o mãrime variabilã. feþele tumefiate grotesc. dacã e sã-i dãm crezare lui Werner Mang. un proiect în care se pot investi mult timp.În douã sãptãmâni. Determinantele biografice cum ar fi apartenenþa la un strat social nu mai pot fi o scuzã pentru eºec. despre care s-a discutat mult în 2004. Arãtau sângele. disponibilitate pentru suferinþã ºi disciplinã. chiar meritã. Vrea sã se foloseascã nelimitat de drepturile lui de autor. În epoca modernã oamenii au învãþat sã nu-ºi mai conceapã viaþa ca pe ceva predestinat. Acest principiu al transformãrii a stat ºi la baza unor talk-show-uri TV precum The Swan sau I Want a Famous Face. dar pasiv al propriei biografii. Acest mod de a gândi încoroneazã individul ca ºi cum ar fi stãpânitorul propriei vieþi. hematoamele ºi cicatricele postoperatorii. Înainte–dupã. ci ca pe un proiect în continuã transformare. Camerele nu lipseau nici de la operaþii. ªi. Protagoniºtii erau oameni obiºnuiþi care îºi doreau sã fie frumoºi. Bandajul era apoi îndepãrtat. Individul nu mai este cititorul preocupat. Arta exploatãrii de sine 120 . Candidatele. Ines Röder va putea compara instantaneul vechiului ei chip cu noul chip din oglindã.

Poate de aceea sala de fitness este atât de popularã în domeniul IT. Angajaþii de la O2 îºi desfãºoarã. Maºinile de pe vremuri au fost scoase din funcþiune. Când unul dintre angajaþi se strecoarã în aparatul de tonifiere a trunchiului ºi îºi aduce la piept manetele cãptuºite. Unilever sau Editura Spiegel – tot mai multe companii îºi permit sãli de fitness. concentraþi. În Statele Corporate body 121 . deplaseazã cifre în loc de bicepºi ºi tricepºi. Pentru cã ºi în epoca digitalã ai nevoie sã-þi simþi corpul. E. iar din afarã e greu de recunoscut cine pune în miºcare pe cine. Angajaþii care se antreneazã aici lucreazã la marketing. dar efortul ºi transpiraþia au rãmas. 9 maºini pe zi. 15 repetiþii. Ei analizeazã comportamentul clientului sau optimizeazã reþeaua. În sala de fitness a firmei de telefonie mobilã O2 din München. ci la aparatele de tonifiere a muºchilor picioarelor. ci aleargã pe ea kilometri întregi cãtre nicãieri. apoi iar 15 repetiþii.Angajatul în formã maximã Nu e o întâmplare cã multe sãli de fitness se aflã în hale industriale dezafectate. 3 exerciþii la fiecare aparat. angajaþii nu mai lucreazã la banda rulantã.ON. activitatea în aceastã halã industrialã postmodernã destinatã sportului. muºchii se încordeazã: sãlile de fitness sunt muzee în care era industrialã e conservatã pentru posteritate. Metalul apasã pe metal. Singura rezistenþã pe care o simt este cea a scaunului rotativ pe care stau ºi presiunea extrem de delicatã a tastaturii computerului. κi întoarce torsul la stânga ºi la dreapta. 90 de secunde pauzã. omul maºina sau maºina omul. atunci se contopeºte cu acesta. Nu se mai chinuie la presa hidraulicã.

„Multe studii aratã cã angajaþii sunt plãtiþi pentru 100% productivitate. berea de dupã meci. „Asta e foarte bine. se aprinde tot mai tare. Ideea e mai puþin absurdã decât s-ar crede: Deutsche Post a distribuit celor 140. Angajatorul are dreptul la cei 30% care lipsesc. acum câteva zile era încã la surfing pe Marea Mediteranã. în mãsura posibilului.“ Swen Grauer e ºeful „Corporate Activity Programme“ la O2. e de pãrere Swen Grauer. cel mai bine 13. Nu la fel de frumos e cã ºeful de departament stã pitit undeva în tufiºuri ºi cronometreazã timpul obþinut la proba de 400 de metri. Angajaþii îºi pot îndrepta coloana vertebralã. spune Grauer.000. e entuziasmat de importanþa sarcinii sale. Mai importantã decât situaþia jocului sau timpul obþinut era camaraderia. dar cã eficienþa lor nu e în medie decât de 70%. La 37 de ani. cu îndemnul de a merge minimum 10. pe toþi angajaþii. Ideal e ca fiecare sã se îngrijeascã de corpul ºi de sãnãtatea lui“.000 de paºi pe zi. lângã Barcelona. dând energic din mâini. prin tricou i se vãd încordându-se muºchii. Grauer are un corp antrenat ºi bronzat. pot evada din birou. De aceea se aºteaptã ca oamenii sã rãmânã sãnãtoºi ºi în Arta exploatãrii de sine 122 . Sportul este o supapã bunã: pe pista de alergare te poþi relaxa ºi te poþi debarasa de energia care nu poate fi fructificatã pe piaþa muncii. dar nu duce la rezultate cuantificabile în ce priveºte menþinerea în formã. firme ca Google sau Electronic Arts nu mai sunt înconjurate de locuri de parcare betonate. de revoluþia care va veni.Unite.000 de angajaþi ai ei dispozitive de numãrat paºii. ci de piste pentru alergare. „La O2 avem un sistem de management al sãnãtãþii care îi cuprinde. de terenuri de baschet sau fotbal. Sportul era pe vremuri mai degrabã un eveniment social.

ca de obicei. de rezistenþã ºi de apãrare. burnout. care optimizeazã productivitatea umanã. dureri de braþ de la lucrul cu mouse-ul. Cine rãmâne trebuie sã preia ºi jobul colegului concediat.formã. pentru cã.“ Swen Grauer stã în cantina de la O2 ºi se uitã în jur. Pe Grauer îl aºteaptã multã treabã: suprasolicitare. comenzi date de superiorul Corporate body 123 . Prin contract se angajeazã sã execute. O2 s-a îngrãºat. rezistenþã scãzutã la stres. musculoasã. care strânge anumite piuliþe. Grauer clatinã din cap. creºte presiunea ºi produce aburi. numai fibrã. un zvon apãrut deja ºi în ziare. Factori care scad productivitatea. dacã ai o formã fizicã bunã. Angajatul îºi închiriazã corpul angajatorului.“ Swen Grauer este un inginer al corpului. dureri de spate. sã aºtepte semnalul de start cu muºchii pulsând ºi nervii încordaþi. pentru a fi flexibilã pe piaþã. De aceea e important sã facã sport sau miºcare. În ultracapitalism. stãri de epuizare acutã. Vorbeºte despre grãsime corporalã. Accidentãri ca în sportul de performanþã – un bun antrenament poate acþiona preventiv. angajatul trebuie sã fie mereu în formã maximã ºi sã dispunã de capacitãþi excelente de sprint. într-un anumit loc ºi la un anumit moment. „Mulþi angajaþi ai O2 stau permanent la calculator ºi muncesc foarte mult. în continuare. mult prea rigide.700 din Germania. Sã fie mereu în stare de alertã. pentru a putea da randament 100%. Costurile cu personalul sunt prea mari. Structurile. Compania vrea sã reducã pânã la 700 de locuri de muncã din cele 4. dai randament. peste medie. privirea îi alunecã pe deasupra colegilor ºi se opreºte pe o burtã peste care se muleazã o cãmaºã. iar acum firma trebuie sã devinã din nou subþire. Dacã vreþi. Circulã un zvon pe coridoarele O2.

lui. Clauza anti-enervare a firmei Nutzwerk reprezintã doar un exemplu. ce are el voie sã facã în timpul liber ºi cu corpul lui. Tipografia berlinezã Laserline plãteºte tuturor nefumãtorilor un bonus lunar de 100 de euro.“ Firmele nu-ºi mai permit sincopele de productivitate generate de angajaþi nesportivi ºi îºi forþeazã astfel salariaþii sã se antreneze. Cuvintele „a alerga“ ºi „a goni“ aparþin. Dacã în 1998 aproape 2. A alerga e în spiritul vremii. ºi ce valori sunt importante pentru angajat. Angajatori ca WHO sau compania cãilor ferate americane Union Pacific nici mãcar nu mai angajeazã fumãtori. unui câmp semantic apropiat celui al afacerilor: progres. vitezã ºi obiectiv. disciplinat ºi în formã. în ultimã instanþã. se lasã dus de val. Pentru a deconspira un fumãtor ascuns a fost angajat chiar un detectiv particular. Swen Grauer se aºteaptã ca amestecul angajatorilor în domenii care odinioarã aparþineau sferei private sã creascã în viitor: „Pot sã-mi închipui cã în câþiva ani va fi obligatoriu sã faci ceva pentru corpul ºi sãnãtatea ta. Angajatul se comportã ºi în timpul liber aºa cum îi cer interesele firmei. Pentru cã dependentul este contrariul angajatului exemplar. ci. Asemenea slãbiciuni nu mai sunt tolerate. implicit. nu se controleazã. Contractul soft pentru soft skills. care l-a fotografiat pe infractor pe când pufãia în faþa locuinþei personale. devine acum o activitate interzisã.2 milioane Arta exploatãrii de sine 124 . Ele definesc ce înseamnã o viaþã bunã. I s-a desfãcut contractul de muncã. Joggingul este activitatea preferatã a angajatului modern. Iar ceea ce pe vremuri era o componentã normalã a ritualului zilnic. pauza de þigarã. El nu are grijã de sãnãtatea lui. Contractele de muncã nu mai stabilesc doar procesul muncii ºi salarizarea.

Obiectivul: mutarea limitei. cu picioarele însângerate. concentraþia de acid lactic din sânge. pentru tine însuþi ºi. Un cip Corporate body 125 . Apoi fiecãrui sportiv i se întocmeºte un plan personal exact. iar timpul ºi locul sunt flexibile. în metropolele germane se pot vedea chiar ºi în toiul nopþii oameni care-ºi fac norma de alergare. masã muscularã. În acest context el e purificat de orice element ludic. câte puþin în fiecare sãptãmânã. Ai dat totul. un pic ºi pentru angajator – iar asta se demonstreazã cu mândrie ºi cu tricoul de la firmã îmbibat de transpiraþie. Nu trebuie sã te supui codului sau intereselor coechipierilor. Joggingul e un sport pentru lupi singuratici. Pentru alergarea prin Olympiapark e folositã tehnologie de înaltã clasã. Grupul de alergare de la O2 lucreazã la fel de analitic ºi cu aceeaºi acribie ca la un proiect de afaceri. Iar aceste valori de bazã ale vieþii contemporane se demonstreazã cel mai bine atunci când te împleticeºti dupã patru ore. Iar maratonul demonstreazã apoteoza societãþii performante. exprimat în ore. Manageri ºi grupuri întregi de colegi de birou se aliniazã la start pentru a se pune pe ei înºiºi la încercare. acþionezi din proprie iniþiativã. minute ºi secunde. poate. un val înalt sau un mic artificiu – care sã intervinã ºi sã-i distragã de la obiectivul principal: optimizarea corpului. În afara randamentului. Fiecare antrenament începe cu o consultaþie – tensiune. Vara. nu mai existã variabilã suplimentarã – o minge. Nu e vorba de randament sportiv. e vorba de pasiune ºi de capacitatea de a suferi. a distanþei parcurse. spre linia de sosire. în 2006 numãrul lor depãºise deja 5 milioane. cuprins de dureri.de oameni alergau regulat. eºti singur. Alergarea e sportul unei societãþi aflate în goanã dupã performanþã.

Specialiºtii în IT ºi oamenii de la marketing aleargã prin parc îmbrãcaþi aproape la fel. Sunt imagini ce ar putea fi folosite chiar pentru o reclamã a companiei. desigur. Sloganul – O2 can do – aduce oricum cu cel al unei alte mari corporaþii motivaþionale. cartea de vizitã a ambiþiilor noastre. Tricourile lucesc argintiu în soarele dupã-amiezii. fiind la fel de importantã. Progresul digital nu a fãcut din corp ceva superfluu. oamenii cu nasul strâmb ºi graºi nu au nici o ºansã.în adidas mãsoarã frecvenþa paºilor ºi viteza. Imaginea unei firme nu e determinatã doar de istoria mãrcii. de aspectul potrivit. nimeni nu rãmâne în urmã. ci ºi de trupurile angajaþilor. Ele atrag atenþia ºi îºi fac reclamã atât lor însele. Echipa se antreneazã de douã ori pe sãptãmânã. Artiºtii exploatãrii de sine se transformã în Arta exploatãrii de sine 126 . Ora de jogging e trecutã în calendar lângã o prezentare adresatã unui client ºi o discuþie cu echipa. pe de alta. cu atât lucrãm mai mult la el. un ceas aratã pulsul ºi caloriile arse. iar pentru asta e nevoie. Rezultatele pot fi interpretate mai târziu la calculator. Pe de o parte el e generatorul de energie ºi de adrenalinã pentru cele 14 ore de muncã. în ºi în afara timpului de lucru. cum se afirmã uneori. supleþe ºi fitness. Identitãþii corporatiste i se adaugã trupul corporatist. ci i-a dat noi funcþii. de produs ºi de marketing. cât ºi companiei. Just do it. Nike. Piaþa muncii cere explicit frumuseþe. Corpul e o carte de vizitã Cu cât lucrãm mai puþin cu corpul nostru. Un tempo regulat.

Ei determinã tot mai precis compoziþia depozitului lor de acþiuni corporale. albirea dinþilor la domiciliu sau body-styling-ul nu sunt altceva decât proiecte dedicate corpului nostru ºi prevãzute implicit în contract. Obiectivul sunt randamentele tot mai mari pe piaþa relaþiilor erotice ºi pe cea a muncii. care funcþioneazã oricum dupã aceleaºi principii: tinereþe ºi atractivitate fizicã. În capitalismul postindustrial. . Nu poate traduce însã aceste ore în ore suplimentare. ci întreaga persoanã. Poate n-ar fi rãu ca mãcar banii cheltuiþi pe operaþiile estetice sã poatã fi deduse din impozit: ar putea fi considerate costuri publicitare. ªi astfel cumpãrarea unui costum. 24 de ore pe zi. Angajatul viitorului nu e doar pretutindeni disponibil ºi rezistent la efort – el trebuie sã fie mereu prezentabil. compania porneºte de la premisa cã a cumpãrat cu un salariu nu doar timpul de lucru ºi forþa de muncã. O problemã care continuã sã-l preocupe ºi dupã ce ziua de muncã propriu-zisã a luat sfârºit.analiºti ai propriului capital corporal.

.

8. la meditaþii de chinezã. Adolescenþi de 16 ani merg la consultantul de carierã. copii de patru ani. iar embrionii sunt stimulaþi încã din burta mamei cu muzicã clasicã pentru creºterea inteligenþei. . Dresat pentru succes Pãrinþii nu precupeþesc nici un efort sã-ºi pregãteascã micuþii pentru cerinþele pieþei globale actuale.

spune Carol Chang-Cheng. nu existã mai multe forme temporale. Nici gramatica nu e prea complicatã. iar verbele nu se conjugã. În urmãtorii ani. În grãdiniþa de elitã Villa Ritz din Berlin – cu taxe lunare de pânã la 1. „Te iubesc“ se spune în chinezã „Eu a iubi tu“.000 de euro – urmeazã sã fie. format dintr-un triunghi. introdusã mandarina. Cine poate discuta cu partenerii de afaceri în limba lor maternã e avantajat. Relaþiile comerciale între republica federalã ºi cea popularã devin tot mai strânse.Chineza este o limbã simplã. Arta exploatãrii de sine 130 . În New York bonele chineze sunt deja un simbol al statutului social – bine plãtite. de asemenea. are un acoperiº. totuºi simbolurile urmeazã o logicã vizualã simplã: semnul pentru casã. Pentru pãrinþii ambiþioºi trebuie sã sune foarte atractiv. Chiar dacã semnele aratã învechit ºi s-ar potrivi mai bine pe monede de bronz sau pe pereþii unui templu în ruinã decât într-un fiºier PDF. de exemplu. ci se ocupã ºi de educaþia lor bilingvã. devenind a treia putere economicã din lume. ele nu au doar grijã ca progeniturile sã nu stea prea mult în faþa televizorului. „Limba chinezã pare fãcutã pentru copii“. China va depãºi Germania. Ea predã lecþii de mandarinã copiilor de patru ani la Mulan School din Frankfurt – pânã în prezent singura ofertã de acest fel din Germania.

iar cu stânga bate tactul pe masã. „Mama. Fiecare copil e o vedetã Chineza la ºcoala primarã. Sare pe loc. Poate repetã propoziþia. ca un metronom.“ Însã Elena nu reacþioneazã. eu a iubi tu. „Acum spune tu“. încet ºi timid. La ºcolile private Helen Doron. Compania americanã FasTracKids ºi-a Dresat pentru succes 131 .000 de copii cu vârste cuprinse între un an ºi 14 ani învaþã englezã. Chang-Cheng se strãduieºte sã le capteze atenþia copiilor: „Mama. eu a iubi tu. eu a iubeºte tu. o þine acolo cu mâna dreaptã. tac-tac-tac. scandeazã ea de mai multe ori. Chang-Cheng se aºazã lângã fetiþã. ci gimnastica. Mama. parcã educatoarea Carol Chang-Cheng n-ar preda mandarina. Dacã Elena vorbeºte prea grav. îºi aruncã mâinile-n sus.“ La un moment dat Elena începe sã îngâne ºi ea. eu a iubi tu. Dupa a treia încercare nereuºitã. ci „cal“. eu a iubi tu“. o ia în poalã. Ultima ofertã: engleza pentru sugarii de peste trei luni.000. strigã apoi ºi aratã cu degetul înspre micuþa Elena. eu a iubi tu. Dar asta nu conteazã.Uneori. atunci nu spune „mama“. poate cântã doar un cântecel fãrã sens. fizica la grãdiniþã – educaþia precoce cunoaºte o expansiune impresionantã. un mod însufleþit de a da comenzi. Mama. Tata. ea se va bucura dacã astã-searã Elena va prezenta familiei giumbuºlucul lingvistic învãþat ºi va fi mulþumitã – de copilul ei ºi de ea însãºi. 23. „Mama. Mama Elenei nu-ºi va da seama cum e numitã. acum un an erau doar 14. Numãrul copiilor creºte repede. Semnificaþia cuvintelor în chinezã depinde ºi de intonaþia cu care sunt pronunþate.

Baby Bach. în modulul „Goals and Life Lessons“ învaþã sã-ºi fixeze þeluri în viaþa de zi cu zi ºi sã le atingã. un cor de copii recitã versuri ºi cântã cântece în germanã sau englezã. copiii trebuie sã conceapã o campanie publicitarã. Baby Shakespeare sau Baby Einstein se numesc DVD-urile care transmit vestea cea bunã încã din titlu: ºi copilul tãu poate deveni un geniu. Nu trebuie decât sã vrei. iar statul Georgia oferã gratuit fiecãrui cuplu de pãrinþi. La începutul noului mileniu. La ºcoalã eºti pregãtit pentru viaþã. în comparaþie cu alte þãri. În domeniul educaþiei precoce. dar nu îndeajuns de pregãtit pentru viaþa din secolul XXI. Disney obþine 14 milioane de dolari profit din filmuleþe pedagogice pentru copii. literaturã. Pe ecran apar iepuraºi de pluº ºi trenuri de jucãrie. atunci când a aflat – dintr-un studiu comparativ realizat de Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã – cã. matematicã. au apãrut ºi în Germania oferte similare de DVD-uri. aproape 42% dintre copiii sub doi ani se uitã zilnic la un film didactic. se spunea mereu. se aflã la coada listei în ceea ce priveºte calitatea învãþãmântului ºi cã finlandezii ºi coreenii îºi pregãtesc mai bine copiii pentru viitor. ºtiinþele naturii. biologie. societatea germanã a primit o grea loviturã. un DVD pentru stimularea precoce a nou-nãscutului. La orele de economie. În Statele Unite. dupã ce li se naºte un copil. printre care astronomie. Între timp. Este reacþia la ºocul evaluãrilor la nivel internaþional.deschis în ianuarie 2007 prima filialã din Berlin ºi oferã copiilor de trei pânã la ºase ani un plan de învãþãmânt cuprinzãtor: 12 materii. Germania este piaþa care se dezvoltã cel mai rapid la nivel global. Arta exploatãrii de sine 132 . comunicare.

educaþia este în primul rând un mijloc pentru atingerea scopului. pe celelalte sunt numele þãrilor scrise în mandarinã. Pe Elena o plictisesc ideogramele. Pe niºte cãrþi de joc sunt reproduse steagurile Belgiei. dacã e sã dãm crezare Dresat pentru succes 133 . De unde stã nu poate vedea decât turnurile de la Deutsche Bank: peste tot imperative ale performanþei. dar nimic nu-i atrage atenþia afarã. o intereseazã doar culorile vii. ªi. Pãstrând proporþiile. Antrenament de la vârste fragede – lucru întâlnit pânã acum doar la puþini copii. Germaniei ºi Franþei. tinerii artiºti ai exploatãrii de sine sunt antrenaþi pentru succesul de piaþã încã de la vârsta de doi ani. care erau târâþi de pãrinþi pe terenul de tenis. în studiourile TV sau la vreun concurs de frumuseþe. asemenea copiilor-vedete – care sfârºesc deseori prin a fi nefericiþi mai târziu –. Ar trebui sã joace acum cu alþi trei copii de la curs un fel de „Memory“ bilingv. Astãzi. fiecare trebuie sã fie un talent al secolului. Angliei.Astãzi. Societatea meritocraticã mai cucereºte un teritoriu. întoarce o carte în mandarinã ºi o aruncã imediat deoparte. ale steagurilor. Elena s-ar putea juca pe stradã sau în piscina copiilor. ca sã fie pregãtiþi pentru o carierã rãsunãtoare. pânã acum bine pãzit: camera copilului. în acest moment Elena este versiunea în miniaturã a angajatului german care nu dã prea mulþi bani pe globalizare ºi condiþii de muncã ºi care. e una dintre acele prime zile frumoase de varã. Sã înveþi în loc sã te joci Soarele strãluceºte. aruncã o privire pe fereastrã.

politicienilor ºi experþilor în economie. citesc primele ideograme. ci îºi plimbã privirea serioasã peste bãieþii cu cãrare într-o parte ºi fetele cu cozi împletite strâns. alb-negru. ci ºi valori ca disciplina. povesteºte expertul în istorie culturalã Donata Elschenbroich. rezolvã sarcini motrice complicate cu beþiºoare de mâncat ºi butoniere.“ Mai târziu. lucruri transmise copiilor încã de la vârste fragede în cultura chinezã. Chang-Cheng vorbeºte tare ºi rãspicat. copiii chinezi antrenaþi vor concura cu Elena – pentru aceastã provocare îºi pregãtesc pãrinþii germani micuþii –. Copii muncind la câmp. Un polaroid din anii ’70 sau ’80: copii jucându-se pe Arta exploatãrii de sine 134 . Au pãlãrii ºi haine prea largi ºi aratã ca niºte oameni mari care au uitat sã mai creascã. Poate cã la Mulan School copiii nu trebuie sã-ºi însuºeascã doar o limbã strãinã. scandeazã în cor sloganuri englezeºti. nicidecum un pedagog blând. trebuie forþat sã le accepte. „Copii de trei ani fac calcule cu zeci ºi sute. controlul. e severã. un rãzboi rece al educaþiei. Exerseazã concentrarea necondiþionatã asupra unor probleme date ºi munca fãrã întrerupere. O fotografie de familie de la începutul secolulu XX. Copilãria în schimbare Trei imagini ale copilãriei: o picturã în ulei din secolul al XVI-lea. un fel de concurs al metodelor educative. copii de doi ani rezolvã cât ai clipi probleme complicate cu mulþimi“. Tatãl nu se uitã în aparat. dorinþa de a învãþa. spre binele lui. „La cursul privat pentru copii ºi mame din Beijing.

cuvinte noi. ºansã. formule ºi reguli. din al ºaptelea. poate cã „fereastrã de timp“ este o noþiune mai apropiatã: aºa denumesc cercetãtorii primii ani din viaþa unui om în care se formeazã legãturile neuronale. Noþiunea de „copilãrie“ a apãrut în Evul Mediu. În a doua jumãtate a secolului XX. Se pare cã în primii trei ani de viaþã copiii pot învãþa fãrã efort pânã la 30 de cuvinte pe zi ºi pot imita fãrã probleme orice sunet dintr-o limbã. Curiozitatea copilãreascã nu mai e de ajuns. Din felul în care societatea îºi trateazã copiii putem deduce valorile ei. oricât am bate în geam. La cursuri de chinezã. începe sã se închidã. Poate cã pânã ºi acest cuvânt e deja învechit. Scenele anarhice din magazinele pentru copii ale anilor ’70 erau în antitezã cu educaþia severã ºi ordinea din societatea medievalã. Copilãria ca spaþiu liber pentru dezvoltare e o idee care s-a impus pe parcurs. iar cel mai târziu în al unsprezecelea e complet ferecatã. apoi. copilãria a devenit sinonimã cu libertatea ºi distracþia. cât mai intens ºi cât mai substanþial. Fereastra stã deschisã câþiva ani.plajã. Oricât am trage de ea. Cipul trebuie programat cât mai devreme. Numai aºa va Dresat pentru succes 135 . fizicã ºi englezã copiii sunt bombardaþi cu noþiuni tehnice. fereastra nu se mai deschide. copilãria nu mai înseamnã libertate. mai degrabã. În secolul XXI. fotografia e impregnatã de galbenul cald al unui timp de mult trecut. ci. Acum doar în cazuri excepþionale se mai poate învãþa perfect o limbã strãinã. Input necesar pentru formarea reþelelor neuronale. ca denumire a acelei perioade de care au nevoie fiinþele omeneºti pentru a învãþa vorbirea ºi miºcarea ºi pentru a înþelege în ce fel de lume au ajuns. goi.

îl sfãtuieºte pe Mertens. În mâna dreaptã þine un scutec al mezinei. Are griji mai presante. ci ºi amorul propriu al pãrinþilor. Oare o sã se descurce?“ Chang-Cheng îl ascultã rãbdãtoare. micuþii: cu limba strãinã sau cu aºteptãrile pãrinþilor. În timp ce o aºteaptã pe Elena. copiii au nevoie de timp pentru a se obiºnui. ºi totuºi se chinuie sã nu gesticuleze decât cu mâna stângã. „Nu ºtiu ce e cu Elena. dupã spusele lui. te preocupi. nu pare surprinsã. dar ºi pentru a putea exersa acasã cu fetiþa. ea nu sporeºte doar nivelul de educaþie al copiilor. problema îi e cunoscutã. de fapt. dar nu apucã sã-l arunce.“ Nu spune cu ce trebuie sã se obiºnuiascã. eºti responsabil. Dacã o întreb acasã cuvintele noi. nu vrea sã lase nimic la voia întâmplãrii. Mertens a conceput un plan de viitor ºi de viaþã. ia ºi el lecþii de chinezã. Mertens îºi sacrificã dupã-amiaza liberã de luni pentru viitorul fetelor lui. Arta exploatãrii de sine 136 . Andreas le lasã în maºinã pe Elena ºi pe sora ei de un an. care-ºi lasã copiii de capul lor în faþa televizorului ºi cu punga de chipsuri lângã ei. Faci ceva.putea mai târziu sã funcþioneze fãrã probleme ºi sã furnizeze soluþii eficiente. din interes. nu ca pãrinþii din clasele de jos. nu rãspunde. ºi se întoarce la Carol Chang-Cheng. Mi-e teamã cã n-o mai intereseazã cursul. izbucneºte el. Educaþia precoce este ºi ea un simbol al statutului. Dupã orã. care e mult prea micã pentru cursuri. Mã întreb dacã nu cumva e prea mult – chinezã aici. Se comportã la fel ca tatãl starului de golf Tiger Woods. „Aveþi un pic de rãbdare. englezã la grãdiniþã. care i-a pus fiului sãu crosa în mânã pe vremea când acesta abia învãþa sã meargã. Andreas Mertens este unul dintre taþii mândri ºi îngrijoraþi.

cu un marker verde puncte ºi steluþe. la sfârºitul fiecãrei ore. În multe grãdiniþe existã deja teste de cunoºtinþe ºi limbã. Elena are doar patru ani. numãratul fãrã greºealã de la zero la zece –.În sala de clasã de la Mulan School atârnã un panou pe care sunt scrise numele Elenei ºi ale celor trei colegi ai ei. la zece ani. pãrinþii îºi permiteau încã sã zâmbeascã atunci când copilul lor lua o notã micã. ci doar cu un job bun.33 îþi asigurã cât de cât o viaþã fãrã griji. Dedesubt. Cum ziceam. decalajul între ea ºi ceilalþi copii nu trebuie sã se mãreascã. în sistemul german de învãþãmânt. Andreas Mertens spune: „Nu vreau ca mai târziu sã-ºi facã probleme pentru un loc de muncã“. Acum cinci ani. 2. mica diferenþã. ªansele în viaþã sunt împãrþite dupã o schemã riguroasã: 2. la ºcoala realã sau la cea profesionalã. Nu numai la Mulan School performanþele elevilor sunt mereu comunicate ºi comparate.66 e oarecum bun pentru ºcoala realã. Pentru fiecare lucru bun – un cuvânt nou învãþat. Media notelor decide dacã elevul va merge la liceu. ceea ce îl îngrijoreazã pe tatãl ei. la cea mai importantã rãscruce a vieþii lor. iar în ºcoala primarã lupta de clasã de facturã nouã e dusã mai departe. întreabã de trei ori: „Cum e Elena în comparaþie cu ceilalþi?“ Comparaþia e importantã. Elena nu trebuie sã repurteze succese rãsunãtoare la Wimbledon sau Augusta. un punct. „Astãzi încep Dresat pentru succes 137 . tot ce e mai jos e sfârºitul. Elena are doar 22 de puncte. Carol Chang-Cheng deseneazã. Cel mai târziu în clasa a IV-a. Elena trebuie sã-ºi redobândeascã cât mai repede locul în plutonul fruntaº. copiii ajung. iar la cinci puncte copiii primesc o steluþã. nu trebuie sã vinã acasã cu o cupã. 4 steluþe. În timpul conversaþiei cu Chang-Cheng.

Germanii cheltuiesc 2 miliarde de euro anual pentru pregãtire suplimentarã. nici mãcar biologice. baby brain-drain. cursul de chinezã la Mulan School. aºa cum în anumite state din Statele Unite îþi poþi cumpãra dreptul de a circula pe banda de depãºire a autostrãzii. Împotriva fricii de eºec social existã un singur remediu: sã investeºti. Un DVD costã 15 euro. copiii sunt trimiºi la internate britanice de elitã pentru o educaþie mai bunã. care au resurse ºi timp pentru a se ocupa intens de copii. care a însoþit mai multe luni o clasã a IV-a. ªi. un slogan din lumea afacerilor: nu e timp pentru oamenii lenþi. Inegalitatea existentã în societate se adânceºte astfel în urma eforturilor financiare ºi creative ale pãturilor sociale mijlocii ºi superioare. Nimeni nu mai vorbeºte de egalitatea de ºanse. prezentã ºi în Germania.temerile legate de viitor“. în jur de 260 de euro pentru trei luni. citim pe site-ul firmei americane BabyPlus. Aceasta oferã un fel de walkman pe care gravidele Arta exploatãrii de sine 138 . tot aºa cumpãrã pãrinþii ambiþioºi pentru copiii lor cale liberã pe autostrada educaþiei. care se uitã în stânga ºi-n dreapta ºi din când în când o iau pe vreun drum lãturalnic în loc sã goneascã mereu. Dorinþa de învãþare nu cunoaºte limite. You are never too young to learn – „nu eºti niciodatã prea tânãr ca sã înveþi“. Numele de FasTracKid dat ºcolii americane pentru copii mici e programatic: Fast track înseamnã bandã de depãºire. Studiile comparative la nivel internaþional au arãtat cã în clasele sociale superioare copiii au de ºase ori mai multe ºanse de a primi o educaþie adecvatã decât copiii la fel de inteligenþi din familiile de muncitori. povesteºte jurnalistul Rainer Stadler. încã de la ºcoala primarã.

dar neregulat al sistemului brevetat BabyPlus. se lasã pe spate în fotoliu ºi-ºi încruciºeazã mâinile pe burtã – un gest de bunic. la fel ca în Ploaia de stele a fraþilor Grimm. Matthias Trüper e consultant pe probleme de carierã pentru elevi. ca ºi cum Trüper ar vrea sã spunã o poveste. Nu e totuºi un basm cu împãraþi ºi prinþese sau despre cum. cei slabi sunt salvaþi de un Dumnezeu interesat de bunãstarea întregii lumi. poartã un pulover comod. scrie compania. Consultant pe probleme de carierã pentru elevi Matthias Trüper e un bãrbat la vreo cincizeci de ani. Cine-ºi iubeºte copilul îºi leagã o a doua inimã în jurul burþii. Pânã acum Dresat pentru succes 139 . Asemãnãtor unei vitamine prenatale.000 de aparate în întreaga lume. care inspirã încredere.ºi-l leagã în jurul burþii. Mesajul ar fi cã inima mamei nu mai bate destul de repede ºi de tare. Firma a vândut deja 70. grena. E o poveste despre oameni care nu aºteaptã sã le pice norocul din cer. care îmbogãþeºte alimentaþia copilului nenãscut în timpul sarcinii. iar astãzi sunt miliardari – astea-s poveºtile care-i plac lui Trüper.“ BabyPlus stimuleazã capacitatea fãtului de a distinge între „limbajul“ neschimbat al ritmului cardiac matern ºi ritmul asemãnãtor. „Cel mai valoros sistem pedagogic inventat vreodatã. Faptul cã o asemenea profesie are succes spune multe despre prezent. Trei puºti care au pus bazele unei platforme Internet au numit-o YouTube. planul nostru de învãþare acþioneazã asupra sistemului auditiv al fãtului.

tinerii n-ar mai trebui sã piardã timpul.“ Când spune „consultanþã competentã“ se gândeºte la el. aproape o lege a naturii. motivaþia pentru leadership ºi rezistenþa la stres. accelerarea socialã ºi piaþa muncii imprevizibilã – toate acestea cer o consultanþã competentã ºi la timp. mai ales acum. desigur. Iar cine reuºea sã termine universitatea punea mâna ºi pe un job. domeniul de studiu adecvat. eventuale experienþe în alte þãri – planificarea poate ºi trebuie sã înceapã încã din timpul ºcolii. sunt analizate retroactiv notele. sunt cãutate ºi evaluate valori ca motivaþia pentru performanþã. din neatenþie. pe viaþã. uneori pânã în clasa a VIII-a sau a IX-a. Cel mai bine e când clienþii sunt foarte tineri. ci despre „clienþi“. clienþii – ca un consultant pe probleme de afaceri dintr-o companie. Cariera profesionalã. universitatea potrivitã. pânã „se contureazã o orientare profesionalã clarã“. Trüper încearcã sã nu vorbeascã despre „copii“. Cine trecea prin liceu mergea la universitate. dar se corecteazã imediat. îi scapã cuvântul greºit. care-i ia o zi întreagã. un profil de competenþe consistent. „Aceste certitudini nu mai existã azi“.“ Trüper realizeazã atunci. „Concurenþa acerbã pentru o profesie. uneori. când exigenþele sunt de ordin global.“ Nimeni nu se mai poate culca pe-o ureche. de regulã un job bun. Pe baza a douã teste. „În cazul ideal. minþindu-se pe sine cã e încã necopt pentru planuri de viitor. „În consecinþã. „E vorba de întrebãri cum ar Arta exploatãrii de sine 140 . împreunã cu un psiholog. sunt determinate structura personalitãþii ºi orientarea profesionalã. La final. aceºtia vin la mine în clasa a unsprezecea. Trüper analizeazã copiii – ba nu. clientul ºi consultantul discutã intens despre rezultate.câþiva ani exista încã o ordine logicã. explicã Trüper.

200 pânã la 1. κi comparã viaþa – casa.fi: «Care sunt adevãratele interese? Cum e structurat clientul?»“ Consultanþa e urmatã de asistenþã oferitã pas cu pas. conºtiinþa carierei ºi frica de ratare au fost descrise de autorul american Ned Vizzini în romanul sãu It’s a Kind of Funny Story. Asta face cam 850 de euro. Cartea îl are în prim-plan pe Craig Gilner. miliardarii tineri cu vilã ºi femeie de Dresat pentru succes 141 . Trüper rãmâne timp de doi ani partenerul de discuþie al elevului. Dacã. Ca tine sunt mulþi. de exemplu. prietena – cu a acelora care au reuºit. numai ele îþi garanteazã un job bun ºi doar cu un job bun ai o viaþã fericitã. iar pentru asta trebuie sã obþinã rezultate cât mai bune la testele din liceu. „Pãrinþilor mei li s-a pãrut în ordine. observã dacã performanþa ºi motivaþia scad. maºina. Generaþia fricii Presiunea performanþei. Trüper oferã consultanþã în alegerea acesteia. Pentru 1. N-ai cum sã ajungi în vârf. e vorba de conceperea unui dosar de candidaturã pentru o universitate americanã de elitã. În primul an. E alãturi de el. se ocupã de traducerea documentelor ºi dã sfaturi în vederea unui eventual interviu. Craig a înþeles acest lanþ cauzal al societãþii performante. O conºtiinþã externalizatã. primeºte doar 93 de puncte.“ La un colegiu bun sau la o universitate de elitã se ajunge doar cu rezultate excepþionale.800 de euro. un adolescent de 15 ani care doreºte sã intre la un colegiu de elitã. Prostia e cã în lumea realã 93 de puncte sunt un rezultat slab: colegiile ºtiu ce înseamnã asta – eºti bun cât sã treci de limita celor 90 de puncte.

„Succesul imediat“. ci doar în ei înºiºi. în care teama de ºomaj ocupã un rol important. Între timp criza de pe piaþa muncii i-a atins ºi pe tineri. ºi se considerã un ratat. explicã sociologul Günter Voss. Individualiºti perfecþi. Studiul „Shell“ pe care l-a realizat creioneazã imaginea unei generaþii sceptice. membrii acestei generaþii pot fi motivaþi ºi integraþi mult mai bine. nu-ºi mai dorea decât sã fie lãsatã în pace. care nu mai au încredere în solidaritate ºi comunitate.vis. Astãzi. pe tineri ca Craig Gilner sau pe clienþii lui Trüper îi unesc grija pentru viitor ºi voinþa de a se adapta condiþiilor economiei de piaþã. „Aºa faci carierã“. adolescenþa era încã vãzutã ca un moratoriu psihosocial. „La începutul anilor ’90. peste vârsta de 30 de ani“.“ Klaus Hurrelmann îi numeºte „ego-tacticieni“. sã fii absolventul perfect“. „Sã studiezi repede. „Comparaþi cu generaþiile anterioare. Graniþa maturitãþii era împinsã pânã hãt. a unui stagiu de practicã sau a unui domeniu de studiu aflat în vogã. „Tinerii sunt asaltaþi de exigenþele unei planificãri ºi organizãri active a vieþii. dar nu aºteaptã multe de la viitor. Viaþa e tot mai marcatã de valori ca hãrnicia ºi ambiþia. La un moment dat ajunge la psihiatrie.“ ªi specialistul în problemele tinerilor Klaus Hurrelmann crede cã se poate vorbi de o schimbare a mentalitãþii tinerilor. combinate cu toleranþa ºi creativitatea. protagoniºtii basmului YouTube. Gândul de a studia ceva doar pentru cã e Arta exploatãrii de sine 142 . Ei pun în practicã sfaturile citite în revistele Focus ºi Spiegel. în care viitorul personal nu era legat de perspectiva de viitor a societãþii. Tinerii analizeazã cerinþele pieþei ºi livreazã apoi produsul dorit sub forma unui CV potrivit. Adepþii miºcãrii hippie visau sã schimbe lumea: „generaþia X“. care are încredere în ea însãºi. în schimb.

ci complementare. care nu au legãturã directã cu o anumitã profesie? Cine mai are timp. Ce absolvent de liceu mai e interesat de ºtiinþele socioumane.164 de pagini ale lucrãrii lui Niklas Luhmann Die Gesellschaft der Gesellschaft (Societatea societãþii)? Performanþele extraordinare se nasc deseori pentru cã cineva pune tot sufletul într-o acþiune fãrã sã se întrebe cum se va reflecta ea concret în CV. Tinerii ºi bãtrânii se întâlnesc la mijloc. al drogurilor sau pur ºi simplu al ignoranþei. care a fost mult mai puþin bãgatã în seamã.interesant pare cu totul naiv. undeva în jurul vârstei de 30 de ani. ziarele ºi revistele au scris mult despre jeunism ºi despre încercãrile persoanelor mai în vârstã de a lungi perioada adolescenþei pânã dincolo de vârsta pensionãrii. Dresat pentru succes 143 . sã se lupte cu cele 1. A existat însã ºi o evoluþie în sens invers. Nu e vorba de procese contradictorii. al operaþiilor estetice. pe durata celor trei ani de studiu al ºtiinþelor sociale ºi între cele trei stagii de practicã profesionalã. Adolescenþii ºi chiar copiii se vãd nevoiþi sã preia gânduri ºi concepþii din lumea oamenilor maturi. cu ajutorul blugilor strâmþi. vârsta pe care orice ºef de personal o considerã idealã pentru angajaþii lui. Criteriile eficienþei dictate de piaþã nu fac poate decât sã inhibe adevãratele performanþe. Einstein n-a avut nevoie de DVD-ul Baby Einstein sau de planul de carierã al lui Matthias Trüper – ºi cine ºtie ce i-ar fi recomandat acesta?! În ultimii ani. ªi când te gândeºti cã Wilhelm von Humboldt a întemeiat universitatea germanã pe acest ideal al libertãþii de a decide în mod dezinteresat! Eforturile sporite de planificare ºi training nu duc tot timpul ºi în mod automat la rezultate extraordinare.

în formã ºi disponibil oricând. Ne apropiem astfel din ambele pãrþi de o societate uni-age. . e puternic. ºtie cum merg lucrurile.Un om la 30 de ani nu mai are gãrgãuni în cap. nu are nevoie de mult somn sau de multe zile de concediu. Grija pentru carierã ºi profesie uneºte generaþiile.

Burnout ºi dependenþa de muncã sunt atribute ale angajatului modern. . presiunea ºi disponibilitatea permanentã duc la îmbolnãvirea tot mai multor oameni. Corpul obosit este revigorat artificial cu medicamente.9. Angajaþi care suferã Stresul.

aceasta e lumea lui. deºi deosebit de periculoasã. Oameni de afaceri trec grãbiþi pe lângã el. la minus 15 grade. Fabian Schürler e îmbrãcat perfect. chiar încurajat. îºi agitã nervos dispozitivele BlackBerry. Chiar în blugi ºi tricou. telefoanele sunã. Consumul lui e acceptat. þinând între degetele îngheþate o þigarã. Existã o sursã de dependenþã care lipseºte de pe aceastã listã a pericolelor. în drum spre urmãtoarea întâlnire. Drogaþii de la garã sau din parc. nicotinã. Femeia care ascunde la fiecare douã zile o sticlã de votcã între detergenþi. cu nume care sunã strãin ºi ameninþãtor: etanol. E unul dintre Arta exploatãrii de sine 146 . pentru cã reprezintã baza conservãrii de sine ºi a reproducerii sociale. Un drog pe care nu-l putem alunga din viaþa noastrã. Dependenþi sunt bancherii la costum ºi cravatã care stau. MDMA. chirciþi. în faþa intrãrii. Crystal Meth. Fabian e foarte liniºtit. Tânãrul de 38 de ani stã în lobby-ul unui hotel. Poliþia ºi pedagogii îi avertizeazã pe copii ºi pãrinþi asupra substanþelor care dau dependenþã.Dependenþa este definitã de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii ca „o stare psihicã ºi eventual fizicã definitivã prin nevoia permanentã ºi irepresibilã a persoanei respective de a-ºi administra o substanþã în mod continuu ºi periodic“. fiecare fir de pãr pare pieptãnat ºi aºezat la locul potrivit.

cã e de neînlocuit. Participanþii se ºtiu doar dupã prenume ºi. n-ai crede cã oscileazã nesigur la limita nebuniei. Angajaþi care suferã 147 . a fost important sã recunosc ce se întâmplã.“ În grup se împãrtãºesc experienþe ºi speranþe. De aceea. În fiecare sâmbãtã se întâlneºte cu alþi zece bãrbaþi. Alcoolul ºi munca sunt douã droguri care. induc o stare euforicã ºi sentimentul deosebit cã eºti puternic ºi invincibil. plus douã femei. „Mi-e ruºine cã sunt dependent de muncã. ce forþã mã posedã. se prefac cã nu se cunosc. cum se exprimã chiar el. Întâlnirile grupului de întrajutorare se desfãºoarã conform unui ritual strict. În realitate. dacã se întâlnesc din întâmplare în alt loc. „Pentru mine. Are „autoritate naturalã“.“ „Dependenþi de muncã anonimi“ se numeºte grupul. spune Fabian Schürler. probabil. nici mãcar partenerului de viaþã. se compenseazã: ele modificã percepþiile. Fabian Schürler e dependent de munca lui. În fiecare zi. Dependenþa ºi-o þine în frâu cu o disciplinã extrem de severã – ºi cu ajutorul prietenilor. Privindu-l. de care are nevoie ca manager regional al unui lanþ de drogherii. Are în subordine opt directori de filiale. e important ca totul sã rãmânã anonim. Am învãþat sã-i spun rãului pe nume. A reuºit.oamenii care nu trebuie sã îi facã semn chelneriþei la cafenea. dependent de declicul succesului. aceasta vine singurã atunci când Fabian îi zâmbeºte prietenos. Când nu mai are la dispoziþie substanþa viselor sau a coºmarurilor lui. de sentimentul cã e neapãratã nevoie de el. iar asemãnarea cu „Alcoolicii anonimi“ este intenþionatã. ºtiu unii despre alþii lucruri pe care mulþi nu le-ar povesti. crede Fabian Schürler. dependentul intrã în sevraj: anxietate necontrolatã. a fãcut carierã ºi ºi-a propus sã nu se opreascã aici.

28 septembrie 2006). Iar Süddeutsche Zeitung îl laudã pe avocatul starurilor Rolf Bossi: „Treceþi drept workaholic absolut. care la 80 de ani apasã cu putere pedala de acceleraþie. Aºa se întâmplã ºi cu dependentul de muncã: „Simþeam o presiune imensã. îl linguºeºte Bunte pe Phil Collins (25 noiembrie 2004). O micã revistã a presei: „Sunteþi un workaholic recunoscut. Jurnalistul entuziast pare sã nu observe cã termenul provine din alcoholic. Ziarele ºi revistele sunt pline de poveºti despre workaholici „declaraþi“. spune Fabian Schürler. „Treceþi drept workaholic. Briatore egal workaholic. Cum reuºiþi sã vã pãstraþi familia unitã?“ vrea sã ºtie Gala de la starul Hollywood Will Smith (4 februarie 2007). Puþini muzicieni lucreazã atât de mult ca dumneavoastrã“. s-a înþeles?“ (Gala. uneori chiar halucinaþii. Penelope Cruz recunoaºte: Arta exploatãrii de sine 148 . Rãspunsurile celebritãþilor la aceste întrebãri oscileazã între confesiune ºi laudã de sine.depresii. Cine spune cã lucreazã 12 ore se bucurã de respect. mã simþeam în ultimul hal. ºi asta nu doar pe autostradã“ (10 septembrie 2003). Flavio Briatore anunþã: „M-am sãturat sã tot explic cã imaginea mea publicã de petrecãreþ nu are nimic de-a face cu cea a adevãratului Flavio Briatore. Dacã nu puteam munci. „pasionaþi“. 1 februarie 2007). de multe ori nu sunt în stare de nimic atunci când nu lucrez la un film“ (Gala.“ Mândria de a fi workaholic Cine se laudã cã bea zece beri pe zi e privit ciudat de colegi. Scarlett Johanson dezvãluie: „Sunt o workaholicã. „convinºi“ sau „înrãiþi“.

o adevãratã albinã“ (Frankfurter Rundschau. „În contractul de muncã sunt prevãzute 48 de ore pe sãptãmânã. Pânã ºi Boris Becker. dependenþa de muncã s-a declanºat în anul 2000. de la sfârºitul carierei lui în tenis. frica a devenit sentimentul de bazã al vieþii lui. În mintea lui. Firma ca dealer La Fabian Schürler. în realitate sunt 60 pânã la 70. despre care. Sunt reacþii de om bolnav. Are sarcina de a conduce magazinul – dar cum se face asta nu i-a spus nimeni. Stã în pat ºi nu poate adormi. dar eu nu mã opream aici. 1 iulie 2006).„Sunt o adevãratã workaholicã ºi trebuie sã mã þin în frâu atunci când plec în concediu. se supãrã rãu. iar dupã câteva luni devine director de filialã. bacalaureat ºi studii de economia întreprinderii. Workaholic e mai mult decât un cuvânt. Dupã o specializare în domeniul comercial. Mi s-a întâmplat chiar sã-mi ia BlackBerry-ul“ (Gala. dacã mã prind muncind. Chiar ºi acolo mã ascund cu pagerul în dormitor sau în baie. 3 august 2006). se simte obligat sã dea urmãtoarea explicaþie: „Sunt foarte ambiþios. Lui Fabian Schürler îi este fricã sã nu se termine spuma de ras. Un workaholic.“ De atunci. E garanþia unei vieþi productive ºi împlinite. nu se mai ºtia clar ce învârte. ca sã lucrez. Familia ºi prietenii mã controleazã. Fabian îºi începe activitatea în managementul unui lanþ de drogherii. imaginile zilei trecute Angajaþi care suferã 149 . deºi e 3 dimineaþa ºi în câteva ore trebuie s-o ia de la capãt. sã nu aibã prea puþini clienþi sau ca locþiitorul lui sã nu se descurce mai bine decât el.

Iar Schürler nu munceºte 100 de ore pe sãptãmânã din convingerea cã menirea lui e sã aprovizioneze lumea cu detergenþi ºi perii. frizurã. stã drept ºi simte cum adrenalina i se rãspândeºte prin vene. în pantaloni murdari ºi sandale. Dupã o noapte de muncã. recunoaºtere. nu face niciodatã greºeli. ci ºi euforie totalã. Fabian aratã impecabil: costum. azi e conºtient de asta. Nici cu dependenþii de muncã lucrurile nu stau altfel. spune Fabian Schürler. e important pentru job. La a treia vizitã. încât nu se descalþã niciodatã. În sfârºit înþelege de ce programul comandã prea puþini detergenþi de vase. nici atunci când doarme. Unui alcoolic nu-i place doar gustul licorii. Logic. ci efectele pe care le produce el: fericire. Nu mai are grijã de locuinþã. La un moment dat nu mai poþi trãi fãrã aceste senzaþii. superiorul îºi coboarã colþurile gurii ca un cowboy ºi spune: „Felicitãri. mulþumire. nu se deosebeºte de cea a unui alcoolic care. Drogul nu e jobul. Sigur cã l-a scris corect. Munca e o substanþã periculoasã: nu e doar fricã. „Orice dependent se neglijeazã pe sine. ci în primul rând efectul ei. Arta exploatãrii de sine 150 . cu inima bãtând nebuneºte. toate rafturile sunt pline ochi. În schimb. Viaþa interioarã a lui Schürler.“ Fabian îºi lasã baltã întreaga viaþã din afara muncii. când iese în lume. Doar cã nu le vezi aºa. ºi pleacã la birou pentru a verifica dacã a scris corect pe un plic numele adresantului. anuleazã totul ºi e de-a dreptul jignit când cineva îl întreabã dacã merge la o petrecere. succes.se deruleazã fãrã încetare. îºi cumpãrã aftershave de la el din drogherie.“ Fabian Schürler aprobã din cap. Aceasta e atât de murdarã. iar el verificã fiecare detaliu: „Ce am fãcut? Ce am spus?“ Într-o noapte sare din pat. cravatã.

degetele galbene sau urmele de seringã de pe braþ sunt stigmate care-i exclud. la temperatura cea mai înaltã. ci se aflã în centrul lumii economice. În condiþii normale e imposibil sã ai servicii mai bune într-o filialã cu mai puþin personal. de exemplu prin creºterea numãrului de ore suplimentare ºi a presiunii. el nu era însã o excepþie patologicã. în care toþi funcþioneazã în acelaºi mod ºi se întãresc unul pe altul în convingerea cã ceea ce fac ei e normal. Workaholicii sunt necesari unei firme. Nu e posibil decât dacã te exploatezi pe tine la maximum“. a descoperit cercetãtoarea Ulrike Meissner. atâta timp cât nu sunt afectaþi de suprasolicitare sau nu fac greºeli grosolane. în clãdiri înalte de birouri. iar în restul timpului muncea aproape neîntrerupt. lipsiþi de caracter. Poate chiar un erou. „E regula mini-max“. Schürler crede cã mulþi dintre colegii sãi sunt la rândul lor dependenþi de muncã. în centrale atomo-electrice. Fabian n-a ieºit niciodatã în evidenþã – cel mult în mod pozitiv. Firma ca sistem închis se transformã uneori în sistem deluzional. În faza extremã a dependenþei. „minimizarea costurilor ºi maximizarea profitului.“ La un moment dat compania nici nu va mai trebui sã-ºi constrângã angajaþii. dependenþii sunt consideraþi oameni slabi. Pentru colegi. Respiraþia duhnind a alcool. Oricine ºtie cã nu funcþioneazã. „Multe întreprinderi încurajeazã anumite forme ale dependenþei de muncã. Fabian Schürler nu mai dormea decât 20 de ore pe sãptãmânã.În societatea performantã. Justificarea perfectã pentru un angajator: angajaþii vin din proprie iniþiativã Angajaþi care suferã 151 . spune Fabian Schürler. Dependenþii de muncã nu sunt alungaþi din societate. cancelarii ºi instituþii. ci un model.

unii îºi injecteazã în venã substanþa purã. în schimb. O lume plicticoasã. În secolul XXI lumea muncii e o metropolã.ºi aparent nesiliþi de nimeni duminica la birou. Aproape 15% dintre angajaþi muncesc deja într-un domeniu care favorizeazã puternic dependenþa de muncã. Mafia drogurilor este absurd de bogatã. Angajaþii se trezesc brusc în zona sumbrã ºi rãu famatã a gãrii. iar jumãtate dintre ei reacþioneazã vizibil. vecinul se uita curios peste gard. el suferã din cauza noii lumi a muncii. Azi e altfel: cu BlackBerry ºi laptop poþi sã mai rezolvi ceva ºi seara târziu. în grupa de risc intrau doar managerii ºi liber-profesioniºtii. cu strãzi animate. totul e o aventurã palpitantã. vorbeºte despre „fenomenul de masã al dependenþei de muncã“. un muncitor n-ar fi avut ce face singur noaptea la bancul de lucru. dar sigurã. avea o zi de lucru de 8 ore ºi pleca punctual la 12:30 în pauza de masã. „În societatea industrialã. pentru cã au nevoie de drog. Holger Heide. Angajatul simplu. Chiar dacã ar fi vrut. iar seara luminile se stingeau devreme. Lumea tradiþionalã a muncii era ca o suburbie liniºtitã cu reguli bine stabilite. Arta exploatãrii de sine 152 . felinarele roºii împrãºtie jãratic în jur ºi unii. Doar ei îºi puteau organiza timpul dupã bunul-plac. da. cu lumini orbitoare. specialist în sociologie economicã ºi expert în dependenþa de muncã. aveau un sentiment acut al eficienþei ºi îºi interpretau profesia ca pe o formã a realizãrii de sine. Compania devine dealer. Schürler nu e doar victima psihicului sãu. circulã în maºini scumpe. în cantitãþi tot mai mari. se înconjoarã de femei frumoase ºi se sustrage controlului statului. oferã droguri tot mai bune. concernele mari ºi angajaþii lor de top trãiesc în mod asemãnãtor.

Potrivit unui studiu al Institutului pentru Muncã ºi Tehnicã din Gelsenkirchen. În fabrici ºi birouri nu se produc doar semiconductori. Dependenþa de muncã e doar una dintre urmãrile patologice ale noilor forme de organizare. 31% nu puteau sã se deconecteze dupã muncã. Numãrul îmbolnãvirilor psihice cauzate de stres. sau karojisatsu. Potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Cercetare Socialã din München. de asemenea ei suferã de nervozitate prelungitã de douã ori mai frecvent decât alte categorii profesionale. sinuciderea provocatã de stresul la muncã. Doar cã aici Ministerul Sãnãtãþii nu are de tras nici un semnal de alarmã. Oboseala cronicã se regãseºte la specialiºtii IT de patru ori mai des decât la media angajaþilor din alte domenii. activi. moartea prin suprasolicitare.000 de angajaþi decedeazã anual din douã motive: caroshi. Nu am ajuns încã atât de departe în Germania. Fotografii mari. Masculini. Foarte bine documentate sunt corelaþiile dintre cerinþele ridicate de la locul de muncã ºi problemele de sãnãtate în domeniul IT. În Japonia. puternici. strãlucitoare. în jur de 20. Durerile de stomac ºi problemele cardiovasculare apar mult mai des la peste 45 de ore de lucru pe sãptãmânã decât la sub 40. ci ºi angajaþi care suferã. a crescut în ultimii zece ani cu 70%. În domeniul IT. de exemplu. 45% dintre angajaþi considerã cã presiunea profesionalã e cauza îmbolnãvirilor fizice ºi psihice. chiulase ºi idei.Riscurile ºi efectele secundare ale muncii Presa economicã îi prezintã pe eroii sãptãmânii de lucru de 100 de ore. 41% dintre intervievaþi manifestau „simptome puternice de epuizare cronicã“. asemenea cowboy-ilor din reclama la Marlboro. Angajaþi care suferã 153 .

Faptul cã în acelaºi timp numãrul concediilor medicale ºi al zilelor de absenþã de la serviciu scade nu e o contradicþie. la fel ca obezitatea. „Nu existã burnout ca diagnostic definit“. depresie. el a publicat. Burnout este însã ºi o metaforã: omul ca maºinã rãmasã fãrã combustibil. fenomenul poartã numele de „prezentism“: din teama de a nu-ºi pierde locul de muncã ºi dintr-un puternic sentiment de responsabilitate faþã de propriile proiecte. învãþãtori. programatorii ºi web designerii formeazã o avangardã atât profesionalã. depresia ºi gripa. angajaþii îºi impun singuri prezenþa obligatorie. cartea Die Burnout Epidemie. iar intenþia lui nu e sã minimalizeze suferinþele Arta exploatãrii de sine 154 . chiar ºi copii. descris de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii drept „o stare de epuizare totalã“. În limbaj ºtiinþific. Simptomele sunt. dereglãri ale somnului. împreunã cu Michael Marwitz. sursele lui de energie nu seacã niciodatã. cu stomacul sau intestinale. adicã anormalã. Burnout este o boalã globalã a civilizaþiei.formele de muncã noi ºi flexibile au evoluat foarte mult. cât ºi patologicã – ei sunt dovada vie a cum vom munci ºi suferi în viitor. scãdere sau creºtere în greutate. trei sferturi dintre angajaþi sunt reticenþi la ideea de concediu medical. În 2006. spune Andreas Hillert. printre altele. Potrivit sondajelor. ci o altã faþetã a simptomului. desemneazã în acelaºi timp. probleme cu auzul. Dependenþa de muncã e asociatã cu sindromul burnout. dureri de cap. ºi starea idealã: muncitorul sãnãtos e mereu sub presiune. Oricine poate suferi de ea: manageri. tonus scãzut. o cincime ºi-au luat zile de concediu de odihnã pentru a se putea însãnãtoºi. obosealã. O treime au mers la lucru încãlcând astfel sfaturile medicului. Burnout ca stare patologicã. pe lângã boalã.

angajatului modern. Ca medic-ºef într-o clinicã psihosomaticã, Hillert se ocupã de nenumãrate victime ale noii lumi a muncii. „Noþiunea de burnout e un eufemism. Cu acest diagnostic, problema socialã e pasatã individului.“ Nu se vorbeºte de presiunea crescutã sau de stresul la locul de muncã; în schimb, problema e lãsatã în seama medicilor: „O persoanã a clacat. E sarcina voastrã s-o puneþi din nou pe picioare.“ La fel ca victimele celebre ale sindromului burnout, Eminem, Tim Mälzer sau Ottmar Hitzefeld, angajatul modern se reface pentru o perioadã scurtã pe balcon, într-un sanatoriu sau într-o vilã la mare, ºi îºi sãrbãtoreºte apoi întoarcerea la locul de muncã. Bateriile sunt încãrcate. Eminem lucreazã deja la urmãtorul album, Ottmar Hitzefeld s-a întors în 2007 la FC Bayern ºi Tim Mälzer mestecã în cratiþe mai energic ca oricând. Puþini pacienþi cu simptome de burnout îºi schimbã pe termen lung stilul de viaþã ºi modul de lucru. Sindromul burnout nu e o tarã ºi nici o ruºine. La petreceri poþi vorbi deschis cu prietenii ºi cu colegii despre „acea perioadã grea“; dacã ar fi vorba de cancer intestinal sau de meningitã, probabil cã nu am mai fi atât de deschiºi. Un sindrom burnout depãºit este ºi un fel de distincþie, dovada cã poþi sã-þi faci rãu spre binele firmei ºi sã dai mereu totul pentru ea.

Angajaþi care suferã

155

Dopaj pentru succes
Fabian Schürler îºi lua energia din consumul de zahãr – „în doze mari te stimuleazã incredibil“. Dimineaþa bea câteva doze de Red Bull, iar peste zi mânca pânã la 8 ciocolate. Nu s-a îngrãºat. „Când lucrezi zilnic 13 sau 14 ore, consumi multe calorii ºi atunci automat slãbeºti.“ Unii însã îºi alimenteazã corpul mult mai profesional. Tot mai mulþi angajaþi par sã fi studiat, pe lângã management sau inginerie, ºi medicina, atât de bine cunosc toatã terminologia farmacologicã, efectele ºi efectele secundare ale substanþelor, simptomele pe care trebuie sã le declare pentru a primi un anumit medicament. Cu cât mai obositoare devine munca, cu atât mai bine trebuie pregãtit corpul. Unii merg la sãlile de fitness ale companiei ºi îºi încarcã mintea ºi corpul cu energie. Dar existã ºi alte posibilitãþi pentru a depãºi obstacole supraomeneºti. Putem vedea asta în fiecare an, în luna iulie, la Turul Franþei. Profesioniºtii pe douã roþi înghit eritropietinã, hormoni de creºtere, adrenalinã. Asemenea lor, angajatul modern ºtie ºi el cã rezultatele cu adevãrat bune nu pot fi atinse decât cu antrenament susþinut, voinþã ºi substanþe dopante. Nu caracterul corupt transformã sportivul într-un infractor, ci sistemul. „Toþi se dopeazã“, se justificã cicliºtii, ºi poate cã nici nu sunt departe de adevãr. Impostura nu e decât adaptare, o strategie a sportivului condamnat la succes. Obiectivele de performanþã impuse angajatului modern se aseamãnã un cele ale sportivilor profesioniºti. Pentru a trece peste orele suplimentare, jetlag ºi stres, tot mai mulþi oameni recurg la substanþe
Arta exploatãrii de sine 156

adjuvante. Iar lucrul bun e cã la birou nu se fac teste antidoping. Schimbarea programului ºi a locului de muncã cauzeazã modificãri emoþionale ºi de dispoziþie, care pot fi manipulate cel mai repede ºi mai eficient pe cale chimicã. Corpul se obiºnuieºte prin medicamente ºi droguri cu determinantele lumii profesionale. Angajatorul recompenseazã cu o promovare aceastã formã a distrugerii treptate de sine. Fiecare deceniu îºi are drogul lui, spiritul timpului în formã ultraconcentratã. În anii de dupã rãzboi se cerea Valium, pentru a-i ajuta pe oameni sã se refacã dupã eforturile reconstrucþiei ºi sã scape de amintirile rãzboiului. În vremea revoltelor studenþeºti s-au consumat haºiº, LSD ºi magic mushrooms (ciuperci halucinogene), pentru extinderea conºtiinþei ºi evadarea din realitate. Din anii ’80 încoace sunt la modã drogurile care stimuleazã individual ºi cresc nivelul de energie: cocainã, ecstasy ºi amfetamine. Nu mai e vorba de anesteziere, euforie ºi uitare, ci de prezenþã ºi putere; pentru job ºi party înghiþi tot ce te poate menþine activ ºi în stare de veghe ºi tot ce-þi aºazã lumea la picioare. Tineri sãnãtoºi tun au la ei cutiuþe mici de plastic, concepute pentru a fi folosite în azilele de bãtrâni. Înãuntru, diverse pilule pentru diverse ore: uppers pentru a te activa, downers pentru a te liniºti dupã orele de vârf. Antidepresivul Prozac, cel mai de succes medicament al anilor ’90, ºi stimulentul Modafinil formeazã o pereche funcþionalã. Indicaþiile pentru prescrierea acestor medicamente sunt extinse mereu: Prozac se poate administra ºi împotriva atacurilor de panicã sau a tulburãrilor de alimentaþie, e un medicament care liniºteºte ºi creºte capacitatea de a gestiona stresul. Modafinil e prescris muncitorilor în
Angajaþi care suferã 157

ture epuizaþi, iar în reclamã jetlag-ul e transformat într-un sindrom (time zone change syndrom) tratabil. Iniþial, Modafinil trebuia sã-i fereascã pe narcoleptici de crize periculoase de somn, acum alungã pe loc oboseala oamenilor sãnãtoºi. Numeroase companii de produse farmaceutice cerceteazã deja în Statele Unite mijloace de optimizare a gândirii – neuro-enhancement. Substanþele active din tablete ar urma sã manipuleze chimia cerebralã, de exemplu pentru creºterea performanþei memoriei. Publicaþia Wirtschaftswoche aprobã euforic: „Pastilele pentru creier ar putea, alãturi de ultimele descoperiri ale neuroºtiinþelor, sã ne ajute sã ocupãm un loc mai bun în clasamentul internaþional. Germania e sãracã în resurse naturale, deci cu atât mai importantã e, pentru economia þãrii, capacitatea intelectualã a locuitorilor ei.“ Pentru cã ne lipseºte petrolul, trebuie sã devenim dependenþi de medicamente. De aici ºi pânã la manipularea biochimicã a copiilor ºi ºcolarilor nu mai e decât un pas. Nu doar cariera în afaceri începe în curtea ºcolii, ci ºi cariera drogurilor. Împotriva neastâmpãrului ºi a agitaþiei, sau, cum se numeºte azi, a deficitului de atenþie (ADHD), medicul de familie prescrie Ritalin, care creºte capacitatea de concentrare ºi reduce dificultãþile de percepþie spaþialã. ªi pãrinþii copiilor care nu ies cu nimic în evidenþã cer prescrierea medicamentului, pentru a-ºi modela copilul ºi a-i spori astfel ºansele pentru viitor. 7% dintre studenþii americani iau Ritalin înaintea examenelor importante, iar în Germania consumul medicamentului a crescut în ultimii zece ani de 20 de ori. O cincime dintre fetele între 13 ºi 16 ani iau regulat analgezice. 7% iau medicamente
Arta exploatãrii de sine 158

ºi high performer-ul profesional acþioneazã în plinã crizã. De mulþi ani agenþia militarã americanã DARPA cerceteazã substanþe care i-ar putea þine pe oameni treji ºi atenþi timp de o sãptãmânã. treaz. mereu pregãtit sã iei decizii. nu are voie sã doarmã ºi trebuie sã reacþioneze rapid când situaþia o cere. Cum se simt oamenii dupã ce se întorc. Dacã eroii romanelor de pe vremuri îºi gãseau noul eu dupã ani lungi de ucenicie ºi cãlãtorie. pentru cã totul se cuvine învingãtorului. Starea superlativã garantatã de droguri – agresiv. la un moment Angajaþi care suferã 159 . Air Force prescrie soldaþilor ei doze mici de dexedrinã. Nu e de mirare cã armata americanã se implicã intens în cercetarea drogurilor ºi a stimulentelor.destinate aparatului cardiovascular pentru a fi în formã maximã la examene. nu ezita ºi ia totul. în secolul XXI problema se rezolvã simplu cu o psihotabletã. dinamic – s-ar potrivi ºi angajatului modern. Paralelele între rãzboi ºi afaceri nu se opresc aici. Soldatul se adapteazã la sistemul ultramodern de armament ºi se transformã. Drogul ideal al managementului de resurse umane e descris de autorul american Benjamin Kunkel în romanul sãu Indecision: aici medicamentul fictiv Abulinix îl vindecã pe protagonistul Dwight de abulie – incapacitatea lui cronicã de a lua decizii. La fel ca soldatul. într-o bio-maºinã. o amfetaminã care-i ajutã pe piloþi sã nu adoarmã în timpul misiunii. o construcþie satiricã pentru care ar exista în realitate o piaþã largã. prin disciplinã. E conectat la calculator. antrenament ºi manipulãri farmacologice. pentru cã drogul se potriveºte perfect cu idealul de viaþã neoliberal: fii mereu treaz. Abulinix e o glumã rãutãcioasã a lui Benjamin Kunkel.

deseori ambele picioare ºi care de cele mai multe ori au sufletul distrus. sunt insensibili. Un lucru asemãnãtor se poate spune ºi despre Schürler ºi tovarãºii lui de suferinþã. Întâlnirile Dependenþilor de Muncã Anonimi seamãnã cu cele ale veteranilor din Statele Unite: oameni marcaþi de rãzboi. se înstrãineazã de prieteni ºi de familie. nu se mai pot bucura de nimic. Se simt neînþeleºi de toþi cei care nu au trecut. Veteranii au probleme mari de readaptare la societatea civilã ºi la viaþa normalã. prin experienþe extreme. cãrora le lipsesc uneori o mânã. . ca ei.dat. din bãtãlie nu intereseazã decât foarte rar vreo instituþie care le-a închiriat corpurile.

care o foloseºte în scopul motivãrii. Germania rãmâne o societate a fricii. .10. Iar aceastã fricã este o resursã preþioasã pentru angajator. Frica devine stimul Suntem cu toþii ºomeri în perioada de probã.

Sunã ca un diagnostic. bancherul zelos. Frica e un sentiment bine cunoscut de toþi protagoniºtii acestei cãrþi. Alarmã! Pericol de moarte! Frica se rãspândeºte fulgerãtor în om. Inima bate mai tare. de contraatac.Frica nu e rea. Senzaþia este un program de supravieþuire. când a fost formatat creierul. o rutinã activatã în creier când o persoanã e pusã într-o situaþie extremã. se teme de deadline-uri. Germania se teme. În vremurile anterioare civilizaþiei. Jan Schiemer. Iar pãrinþii micuþei Elena se tem de China ºi de viitor. conchide sociologul Wilhelm Heitmeyer. Frica a devenit sentimentul esenþial al workaholicului Fabian Schürler. Suprarenalele secretã adrenalinã ºi noradrenalinã. facem ce avem de fãcut. Sângele produce mai mult oxigen. pune stãpânire pe el. Suntem pregãtiþi de fugã. ºi când Heitmeyer Arta exploatãrii de sine 162 . un foc în savanã sau tabãra unei hoarde în spatele dealurilor. îl cuprinde. Frica de recesiune Uneori acest sentiment poate cuprinde un întreg colectiv. e mai rapidã decât conºtiinþa lui. lucrurile stãteau la fel: un atac al duºmanilor.

Proiect imobiliar. ºi poate cã acest sentiment al controlului i-a dat curajul de a lupta pentru drepturile lui: concediu. Ciocãneºte aici. În secolul XXI angajatul are întreaga lume în faþa ochilor datoritã imaginilor prin satelit. Vede cã sute de alþi oameni se pricep la jobul lui. Instinctul primar al oamenilor este sã diminueze posibilitatea de a ajunge în situaþii generatoare de fricã. unde nu mai lucreazã de mult doar croitorese. ªtia mereu ce are de fãcut. jurnaliºtii de la revista Spiegel Hans-Peter Frica devine stimul 163 . Angajatul capitalismului modern trãia într-o lume transparentã cu reguli clare. Zilele astea inima þãrii bate un pic cam repede. cont bancar – toate aceste descoperiri ale civilizaþiei au funcþia de a genera siguranþã. mai buni. detector de metale. certificat de vaccinare. firewall. ascultã bãtãile inimii. pune întrebãri. Poate ºi mai cãliþi. Vede India ºi China. ªi sunt mult mai ieftini. cãmarã cu provizii. în 2005 erau deja 86%. chiar seamãnã cu un medic care vine în vizitã ºi se apleacã peste pacientul Germania cu stetoscopul ºi cu ciocãnelul pentru reflexe. ci ºi radiologi ºi ingineri de software. sãptãmâna de lucru de 38 de ore. Dacã în 2002 77% erau de pãrere cã tot mai mulþi oameni sunt daþi la o parte. pensie. pensie. „Procentul intervievaþilor care se tem cã situaþia lor economicã se va înrãutãþi în urmãtorii ani a crescut de la 24% în 2002 la 38% în 2005. În cartea Die Globalisierungsfalle (Capcana globalizãrii).strãbate þara cu chestionarele lui. explicã Heitmeyer.“ În aceeaºi perioadã numãrul celor care se tem de ºomaj a crescut de la 8 la 21%. În istorie au existat mereu persoane ºi organizaþii care au reuºit sã canalizeze frica oamenilor ºi sã o foloseascã în interes propriu. Frica e un stimul. mai fãrã scrupule.

Martin ºi Harald Schuhmann descriu o scenã în care devine clar logica ºi logistica noii economii a muncii. cum se zice. La început neliniºtea a cuprins blocurile cu zeci de etaje de la periferiile oraºelor. pot fi concediaþi cu un clic de mouse ºi trebuie sã se întrebe în fiecare clipã: „Am un loc de muncã sigur? Când o sã fiu ºi eu lovit?“ Întrebãrile rãmân. adicã 15. marea majoritate. iar conºtiinþa se modificã zilnic în funcþie de bursã.992. apoi a infectat casele-tip ale mic-burghezilor ºi se insinueazã lent în vilele ºic din centrul oraºelor. La o rundã de discuþii. în care devin tot mai neimportanþi. chiar dacã economia cunoaºte un boom. dar rãmâne în continuare prezentã. Frica nu face ravagii doar în halele fabricilor. Nici unul dintre managerii de carierã bine plãtiþi nu mai crede cã existã destule joburi noi ºi bãnoase pe pieþele emergente ºi performante tehnologic din þãrile prospere de pânã acum.“ Sun are în acest moment 16. Unde locuiesc pe glob – asta mi-e indiferent. pentru cei prezenþi imaginea unei armate de ºomeri pânã atunci nebãnuite era un lucru normal. sunt pentru Gage „carne de tun“. ªtirile bune au efectul unui sedativ uºor. managerul de la Sun Microsystems John Gage e întrebat de câþi angajaþi are de fapt nevoie.“ O provocare? Sau doar o regulã a noilor timpuri. Fãrã ei am fi pierduþi. frica trece în planul secund. Globalizarea face posibile multe lucruri ºi trezeºte în mulþi teama. „Nu s-a auzit nici un freamãt în salã. poate opt. Pe Schumann ºi Martin nu îi sperie atât tonul rece al managerului cât mai ales lipsa de reacþie a celorlalþi invitaþi. a lumii interconectate în care oamenii sunt disponibili oricând ºi oriunde. Gage rãspunde superior: „ªase. ci se întinde Arta exploatãrii de sine 164 .000 de angajaþi.

Mai multe ºanse. ea ameninþã sã se rupã oricând. Ce situaþii anume percepem ca ameninþãtoare învãþãm de la pãrinþi. Privitã de sus. O gloatã de amatori apare la intervale regulate în talk-show-uri ºi la ºtiri pentru a prezice. There is no alternative. îngheþarea salariilor. Viitorul era sigur ºi bine planificat. autoturismul Volkswagen Combi ºi trei sãptãmâni de concediu în august ºi care era obiºnuit sã se dezvolte permanent. Angajatul german aude tot timpul cã nu existã decât o singurã salvare: sã strângem cureaua. Mai mulþi bani. dar sigur în birouri ºi ameninþã clasa de mijloc. sã ne suflecãm mânecile. Legea Hartz IV (reducerea ajutorului de ºomaj). din experienþã sau. explicã Heitmeyer.încet. Frica devine stimul 165 . micºorarea pensiilor – toate au subþiat firele plasei de siguranþã. care pãrea atât de sãnãtos cu casa lui semidetaºatã.“ În capitalismul orientat spre protecþie socialã exista o plasã care reducea teama de eºec social. de un pãianjen sau de ºomaj. pe un ton sumbru. sfârºitul lumii: concurenþa þãrilor emergente. globalizarea. mai puþinã siguranþã ºi mai multã muncã. Acel organism aparent atât de rezistent. Înalþii prelaþi ai fricii Oamenii se tem de multe lucruri: de o tornadã. Mai multe joburi. la orice cãdere. scãderea nivelului de protecþie împotriva concedierii. Acum el apare tot mai nesigur. tot mai mult din mass media. China. în ultimul timp. „Clasa de mijloc a fost mult timp o stea în ascensiune. a tot spus Margaret Thatcher în anii ’80 – apoi a distrus sindicatele.

Anglia sau Franþa. Într-un bazar se vând doar mãrfuri la mâna a doua ºi fãcãturi – asta pânã ce cumpãrãtorul strãin se prinde cã e tras pe sfoarã. o ºtim cu toþii. vom avea. mai mulþi ºomeri ca oricând. cãderea Troiei ºi nimeni nu a vrut s-o ia în seamã. Þara s-a transformat într-o „economie de bazar“. la urmãtoarea recesiune. Hans-Werner Sinn gãseºte totuºi destui ascultãtori când prevede decãderea Germaniei.“ În cartea sa Ist Deutschland noch zu reten? (Mai poate fi salvatã Germania?) el foloseºte cuvinte grele ºi multe semne ale exclamãrii. a declarat renumitul economist Hans-Werner Sinn la un moment dat în cotidianul german Die Tageszeitung. Prin reprezentãri copleºitoare ale Iadului a fost creat cel mai puternic mecanism de producere a fricii din Arta exploatãrii de sine 166 . abia se mai þine pe picioare.„Uneori mã simt ca o Casandrã a Germaniei“.“ Înfricoºeazã-i ºi stãpâneºte-i Principiul „Înfricoºeazã-i ºi stãpâneºte-i“ a fost pus în practicã exemplar de Bisericã în Evul Mediu. nu e în stare sã þinã pasul cu Austria. cetatea a pierit mistuitã de flãcãri. Hans-Werner Sinn este predicatorul din biserica fricii ºi nu conteneºte sã ne avertizeze. susþine Sinn în alt bestseller. chiar ºi în explozivul an 2007: „Dacã nu se schimbã nimic fundamental în Germania. Germania e campioanã la export? Pentru Sinn. Olanda. Profetesa a prezis. la scurt timp. nu e decât un alt semn al bolii. reacþia febrilã a unui corp muribund – un export exploziv patologic. „Germania e bolnavul Europei.

ba dimpotrivã. umilinþã. oamenii aleargã sã-ºi cumpere sãpun antibacterian ºi bidoane de apã. pentru cã ea transformã nesiguranþa faptului în certitudinea fricii. spunea preotul la momentul potrivit. Sociologul Niklas Luhmann scrie: „Frica este un principiu sigur pe sine. care aparþine concernului Schaeffler. În 2006. Când. nu i-a ºtirbit autoritatea. Biserica propunând în acelaºi timp. nu mai au curaj sã noteze orele suplimentare sau pleacã ultimii din tura de noapte. Dacã Departamentul Securitãþii Interne din Statele Unite vorbeºte suficient de des despre terorismul biologic. Asta face din ea un instrument perfect de control al comportamentului. Dacã angajaþii aud suficient de des vorbindu-se despre „costuri salariale prea mari“ ºi despre „concurenþã globalã“. pe existenþa Iadului ºi a Judecãþii de Apoi. iau în calcul ºi o scãdere a salariului ºi o creºtere a timpului de lucru. o salvare de la flãcãri ºi de la cazanele cu smoalã încinsã. ascultare ºi hãrnicie. Asta. vã paºte dacã nu respectaþi cu sfinþenie ceea ce vã spun eu: moralã. în biserici.“ Comunicarea în situaþii dominate de fricã suspendã orice argument. care nu are nevoie de fundament teoretic. Principiul fricii este un cerc închis care nu poate fi anulat decât de instanþa care l-a generat. vedeau ochi ieºiþi din orbite ºi guri urlând.istorie. credincioºii îºi îndreptau privirea spre reprezentãrile Iadului. Sindicatul s-a temut pentru zeci sau sute de locuri de muncã ºi a oferit managementului creºterea timpului de Frica devine stimul 167 . a decis încetarea producþiei de þevi ºi piuliþe ºi achiziþionarea lor pe viitor din China. Faptul cã puterea Bisericii se baza pe o afirmaþie care nu putea fi demonstratã. conducerea uzinei FAG-Kugellagerwerk de lângã Schweinefurt. prin produsele ºi serviciile ei.

Managementul ameninþã cu mutarea producþiei în altã þarã dacã timpul de lucru nu creºte. singura dumneavoastrã sarcinã e de a avea grijã sã fiþi printre cei 9. colegii de la Kugellagerwerk au fost puºi cu botul pe labe. la acelaºi salariu. iar muncitorii nu au încontro ºi îndeplinesc condiþiile. Potrivit unor surse de la IG Metall.000 care Arta exploatãrii de sine 168 . profitul trebuie sã fie de minimum 800 de milioane de euro. atunci…“ Lideri de sindicat unºi cu toate alifiile se frâng ca lemnul putred.000. Grupului Schaeffler îi merge excelent. iar în cele mai multe domenii salariul de intrare a scãzut. Iar scenariul ameninþãtor e împins pur ºi simplu într-un viitor îndepãrtat: „Dacã nu acum. se va pune la un moment dat problema dacã veþi fi dumneavoastrã sau colegul. aºa cum bine ºtim. În special începãtorii fac benevol ore suplimentare neplãtite. Strategii de consolidare a postului) cu o afirmaþie ºocantã. „ªi dumneavoastrã puteþi deveni ºomer. Propunerea a fost acceptatã. Compania nici mãcar nu trebuie sã se afle în crizã. Insider-Strategien zur Jobsichernng (Sigur în ºa. Cã e vorba de Siemens. acceptã contracte pe o perioadã determinatã ºi mai puþinã protecþie socialã. ªi continuã: „Când compania dumneavoastrã face concedieri. angajaþii tineri sunt ºi mai moi. Opel sau Volkswagen – principiul funcþioneazã peste tot.“ ªi apoi: „Dacã din 10.lucru de la 35 la 40 de ore pe sãptãmânã. indiferent cât de convingãtor e ºeful când vã garanteazã un job sigur“: Jeans-Uwe Meyer îºi începe cartea Fest im Sattel. Însã. Cifra de afaceri e de 8 miliarde de euro. Nimeni nu scrie pancarte sau nu suflã în fluiere – un murmur surd e cea mai vehementã reacþie. profiturile nu sunt niciodatã prea mari.000 de angajaþi ai unei companii sunt concediaþi 1.

Ideal ar fi sã vã aflaþi deja în barcã atunci când vaporul se loveºte de iceberg.“ De aceeaºi pãrere sunt ºi economiºtii Winfried Panse ºi Wolfgang Stegmann în cartea lor Angst – Macht – Erfolg (Fricã – putere – succes): „Când locul de muncã e perceput de angajat ca o zonã fãrã stres. Decenii la rând. pe termen lung acesta îºi va da mai puþin interesul ºi va produce mai puþin“. ne scufundãm!»? Puneþi mâna pe vioarã. muzicienii au fost admiraþi pentru stoicismul ºi curajul lor de a insufla oamenilor speranþã. în loc sã dea la o parte câþiva copii din barca de salvare. declarã Panse pentru Manager Magazin.“ La pagina 20. Teama de faliment. N-aveþi decât douã posibilitãþi: fie creºteþi odatã cu ei. vã încântaþi colegii cu muzicã de camerã ºi vã duceþi liniºtiþi la fund? Sau luptaþi pentru supravieþuire? În caz cã un loc în barca de salvare vã face cu ochiul mai mult decât moartea în apa rece.rãmân. care a continuat sã cânte. deºi vaporul se scufunda. Frica sporeºte însã productivitatea Frica devine stimul 169 . teama de a greºi ºi teama de insucces pot fi factori puternici de motivare. Consecinþa: colegii cresc mereu. Meyer considerã asta un lucru prostesc: „Ce faceþi când în companie se aude: «Ajutor. Meyer aminteºte de orchestra de pe Titanic.“ Fostul ºef al Intel Andrew Grove scrie în cartea lui intitulatã sugestiv Only the Paranoid Survive (Numai paranoicii supravieþuiesc): „Cea mai importantã sarcinã a conducerii este de a crea un mediu în care angajaþii sã fie cu adevãrat deciºi sã aibã succes pe piaþã. Iar asta înseamnã cã trebuie sã mirosiþi criza înaintea colegilor. trebuie sã faceþi tot posibilul pentru a sta cât mai în faþã la coadã.“ Cel mai important sfat: „Colegii muncesc din greu pentru a-ºi dezvolta constant competenþele. fie la un moment dat veþi fi depãºit de ei.

. înghite supus orele suplimentare ºi strãluceºte prin propunerile bune pe care le face. sã gestioneze suveran situaþia care provoacã frica“. suprarenalele încep sã secrete adrenalinã ºi noradrenalinã. îºi sperie angajaþii cu mai multã sau mai puþinã subtilitate ºi îi þine mereu în tensiune: „Dacã nu reuºeºte acest proiect. în funcþie de situaþie. prin mijloace proprii. Doar cã astãzi omul nu se mai teme de foc sau cã va cãdea pradã unui animal înfometat. fundamentul existenþei lui. care. ªeful se transformã într-un regizor de film de categorie B. Sau cel puþin acest departament – sau jobul tãu. Frica e o rutinã a supravieþuirii. ci cã-ºi va pierde locul de muncã ºi. În fiecare zi aduce dovezi pentru utilitatea lui. ªi. Doza e decisivã. Inima bate mai tare. întreaga companie e în pericol. Angajatul e pregãtit acum sã facã ce trebuie sã facã. de fapt. necesar firmei în lupta cotidianã pentru supravieþuire ºi trebuie sã încerce sã iasã în evidenþã.“ Suntem toþi într-o permanentã perioadã de probã ºi cu sabia ºomajului deasupra capului.doar dacã „angajatul poate. odatã cu el. Fiecare angajat este bãnuit de ºeful lui cã nu e. ca la strãmoºii sãi. Sângele produce mai mult oxigen.

. cu cât joburile noastre devin mai nesigure. dar ºi mai mult risc. societatea unipersonalã. Asta înseamnã mai multã libertate. lucru pe proiect. ªi. generaþia stagiilor de practicã.11. Relaþiile de muncã devin tot mai precare. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine Muncã temporarã. cu atât trebuie sã muncim mai mult.

adãugând ºi „Bunã ziua“. orgolioasã. Arta exploatãrii de sine 172 . ci cu nume ºi prenume. Fiecare scrisoare primitã o pune într-o folie transparentã pe care o arhiveazã într-un biblioraft.Lui Leonie Dietrich i-ar plãcea sã fie o burghezã. Bunele maniere conferã siguranþã ºi stabilitate. are abonament – un lucru practic. Pentru a trãi viaþa pe care ºi-o doreºte atât de mult. sigurã pe ea. casã ºi „siguranþa planificãrii“ – un cuvânt pe care îl foloseºte des. Are cele mai bune premise. Bretonul are exact lungimea care trebuie. Îi iese uºor din gurã. iar în garderoba ei atârnã costumaþia adecvatã: fustã închisã la culoare. La telefonul mobil nu rãspunde cu un simplu „Alo“. are nevoie de o premisã decisivã: un loc de muncã stabil. pe al patrulea. Þelurile ei în viaþã nu sunt multe ºi nici ieºite din comun: maºinã. Leonie Dietrich se duce în prima zi de luni a fiecãrei luni la coafor. Pãrul blond închis e pieptãnat cu cãrare pe mijloc. soþ. încadrându-i faþa frumuºicã. ajunge pânã la bãrbie. un lucru important pentru Leonie. cãmaºã roz – aºa îi place sã se îmbrace. Pe trei dintre bibliorafturi scrie cu litere de tipar „Corespondenþã de afaceri“. deºi descrie o stare aflatã doar la stadiul de dorinþã. „Leonie Dietrich“. e talentatã. pentru cã evitã astfel sã nu mai gãseascã loc la stilistul ei preferat. „Corespondenþã personalã“.

un start-up pentru servicii de Internet. Leonie e închiriatã. Doar dupã ce totul devine stabil. se aud fanfare. Se trage de Leonie într-o parte ºi în alta. în care o fetiþã îi spune tatãlui ei. ci are ºi o dimensiune economicã. un hippie care locuieºte într-o rulotã: „Tati. Lui Leonie îi sunã a ceva la care meritã sã aspiri. când serviciul. Niciodatã nu e angajatã mai mult de 6 luni la aceeaºi firmã. A fi burghez e un privilegiu. La un moment dat. cã iar trebuie sã plece. ca o bilã la jocurile mecanice. locuinþa ºi pensia sunt asigurate. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 173 . Dar poate cã e mai bine sã se obiºnuiascã cu asta. uneori zboarã sus de tot. se aprind beculeþe. cã nu îºi poate þine cariera în propriile mâini. pentru joburi în domeniul vânzãrilor. o companie de asigurãri. la diverºi angajatori din Berlin ºi din împrejurimi: o tipografie. Nu e un sentiment confortabil pentru cineva care preþuieºte atât de mult ordinea. star de cinema sau fotbalist profesionist. ca manager de top. Îi place reclama de la banca LBS. Primejdia asta n-o paºte pe Leonie.A trãi burghez era pe vremuri o înjurãturã. ea aleargã încolo ºi încoace. sã-ºi facã prieteni printre noii colegi ºi sã afle unde e automatul de cafea. aº vrea sã fiu ºi eu burghezã. Leonie nici nu apucã bine sã înveþe drumul pânã la firmã. De patru ani are contract cu diverse agenþii de muncã temporarã din Germania.“ „Burghez“ nu e doar o noþiune culturalã. Cel mai rãu e cã nu ea stã la pupitrul de comandã. va aluneca din nou în gol între douã manete. doar atunci lucrurile devin plicticoase ºi îþi petreci fiecare sâmbãtã spãlând maºina. dar ea nu poate sã-ºi savureze succesul. când o sã cresc mare.

Aceasta se definea prin contracte de muncã pe o perioadã nedeterminatã. separarea locului de muncã de locuinþã. Iar cel mai bun lucru era cã angajatul putea sã trãiascã fãrã probleme din salariu. când lucrurile funcþioneazã fãrã probleme? Tatãl ºi fiica locuiesc la distanþã de 4 kilometri unul de altul. Leonie nu mai vorbeºte cu pãrinþii despre joburile ºi situaþia ei. însã gândeºte. s-a mutat. deraierile erau ca ºi inexistente. probabil cã e ºi vina ei. Viaþa. Dar asta s-a întâmplat demult. trebuie sã fi fost pe atunci ca o cãlãtorie lungã ºi liniºtitã cu trenul.Implozia locului de muncã fix În timp ce Leonie Dietrich se miºcã în zigzag prin Berlin. pentru generaþia pãrinþilor ei viaþa s-a derulat în linie dreaptã. Ocolurile erau rare. Gândeºte aºa cum gândesc de fapt burghezii: cine nu are loc de muncã greºeºte undeva. e: dacã nu gãseºte un job. la o bancã. tatãl. spune el. mama lucreazã ca tehnician medical. în toatã viaþa lui. însã în epoci diferite. Leonie a avut mereu note bune. o viaþã pe ºine. de atâtea ori cât Leonie în ºase sãptãmâni. Pãrinþii lui Leonie se miºcã în continuare siguri pe aceste ºine. Aceastã linearitate produce o anume stare de spirit: lucrurile sunt aºa cum sunt. a terminat o specializare de viitor. procese organizate ierarhic. De aceea se mirã atât de mult de fiica lui ºi de existenþa ei neaºezatã. reacþia Arta exploatãrii de sine 174 . se gândeºte Leonie uneori. de ce ar face-o. Cãlãtoria începea dupã semnarea primului contract. Tatãl lui Leonie nu pune sistemul sub semnul întrebãrii. pe când relaþia de muncã stabilã reprezenta încã normalitatea. Acesta nu ºi-a schimbat decât o datã locul de muncã. Ce nu spune. în epoca slujbelor fixe.

în 1968. La un moment dat. vârsta sau incapacitatea de muncã vã vor despãrþi. Alegeai o femeie pentru o viaþã. Asta îþi dã mai multã libertate ºi îþi face. poate. fãrã îndoialã. peste 75 de procente. societãþi unipersonale. stând într-un internet café. pentru ziua de azi ºi pentru toate zilele vieþii. ªi contractul de muncã semãna cu o cãsãtorie. o casã într-o þarã pe care n-o pãrãseai niciodatã ºi o marcã auto cãreia îi rãmâneai fidel. joburi de un euro. care la rândul lui nu are nici el „ceva fix“. cel pe perioadã nedeterminatã atingea. Nu era o opþiune pentru o orã. independenþã de faþadã. ºi mai multã nesiguranþã. Între tipurile de contract. nici partenerul ei de viaþã. iar la copii nici mãcar nu îndrãzneºte sã se gândeascã – nici ea. Semnarea era un moment festiv. Astãzi ne confruntãm cu monogamia în serie a angajatului temporar sau cu poligamia angajatului pe proiect. ci pentru totdeauna. Tot mai Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 175 . se vinde la trei parteneri de afaceri în acelaºi timp. a cãrei valoare primordialã era monogamia. fãceai o alegere. Uneori existenþa lor pare atât de nesigurã. iar între timp au rãmas doar 56 de procente. o investiþie prea mare într-un viitor nesigur. Muncã temporarã. în 2002 scãzuse la 60 de procente. mai multã plãcere – dar înseamnã. excluzând celelalte posibilitãþi. neinfluenþat de afecte ºi poate de aceea cu atât mai stabil: pânã când moartea. clima asprã a economiei mondiale globalizate respinge aceste structuri înþepenite. Republica Federalã Germania era o societate conservatoare.lor o enerveazã. încât Leonie Dietrich considerã pânã ºi cumpãrarea patului de doi pe doi metri o greºealã. un pact. generaþia stagiilor de practicã – ºinele stabile ale Republicii Federale Germania ruginesc ºi se fãrâmiþeazã.“ Are 31 de ani. care. „Nu au cum sã înþeleagã.

poþi câºtiga foarte bine. Simplul fapt cã generaþia nesiguranþei îmbãtrâneºte nu înseamnã cã i se oferã ºi alte relaþii de muncã. punându-se accent pe perioade scurte ºi pe mobilitate crescutã“. artiºti. venituri ºi standarde de viaþã similare. Muncitori temporari. spune sociologul Hans-Peter Blossfeld. multi-jobbers – toþi aceºtia pot fi adunaþi sub aceeaºi umbrelã dintr-un singur motiv: existenþa lor e nesigurã. o ameninþare. „Aceastã flexibilizare îi afecteazã mai puþin pe cei care activeazã de mai mult timp pe piaþa muncii.multe companii îºi concediazã angajaþii pentru a-i reangaja din nou ca pe o forþã de muncã externalizatã. Prin asta nu se înþelege însã o clasã de oameni cu educaþie. nu regula. angajaþi pe proiect. dinamicã ºi organizatã în mod variabil. relaþiile pe piaþa muncii se schimbã. numãrul angajaþilor externalizaþi a crescut. „Începând cu anii ’90.000 la 600. liber-întreprinzãtori. între 2003 ºi 2006. vorbind de o „generaþie a nesiguranþei“. alþii. ci în acelaºi timp sau într-o ordine aleatorie pentru o multitudine de parteneri de afaceri. Ei nu lucreazã pentru un angajator. Institutul de Cercetãri Economice din Halle mizeazã deja pe 4 pânã la 5 milioane de angajaþi externalizaþi. ei au de cele mai multe ori contracte pe perioadã nedeterminatã. de la aproape 330. Ca membru al tagmei nesiguranþei. Ce îi uneºte e sentimentul nesiguranþei ºi al schimbãrii – unii vãd în asta o ºansã. Victime ale acestei evoluþii sunt în special tinerii care abia încep sã munceascã“. Companiile planificã pe termen tot mai scurt ºi le transmit angajaþilor lor nesiguranþa pieþelor globale. din pãcate asta e o excepþie.000. explicã Blossfeld. Munca temporarã ia amploare. Nesiguranþa cu care Arta exploatãrii de sine 176 .

se aratã de fiecare datã interesatã de companie ºi obiectivele ei. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 177 . Leonie nu raporteazã orele suplimentare. Leonie Dietrich nu se plânge. Cercetãtorii americani cred cã în viitor doar 20% dintre angajaþi vor mai avea un loc de muncã stabil. Dupã aceea „erai cineva“ ºi nu trebuia decât sã-þi pui în aplicare cunoºtinþele. dã dovadã de angajament ºi vrea sã iasã în evidenþã în mod pozitiv. este ºi rãmâne un „om neterminat“. Leonie ºi colegii ei de generaþie trebuie sã fie mereu la curent cu ultimele noutãþi. Trebuie sã-þi dai silinþa ºi sã înduri. În fiecare zi când ajunge la lucru îºi depune încã o datã candidatura. e într-un continuu proces de specializare. Dupã bacalaureat a absolvit o specializare în comerþ ºi tocmai investeºte 1. la muncã. Pentru generaþia tatãlui ei.500 de euro într-un curs de englezã ºi unul de programare. Nu e un sentiment confortabil pentru cineva care preþuieºte atât de mult siguranþa. Specializare ºi interviu de angajare – ceea ce pentru tatãl ei nu au fost decât trei paºi scurþi spre atingerea þelului înseamnã pentru Leonie o stare de spirit de lungã duratã. ci pleacã de la premisa cã munca bine fãcutã încã mai înseamnã ceva.s-au obiºnuit de la vârste fragede membrii ei nu îi va pãrãsi probabil toatã viaþa. pentru cã fiecare companie are pretenþiile ei: „Trebuie sã ºtiu ce se întâmplã în branºã.“ κi cumpãrã multã literaturã de specialitate. Leonie e o carte de vizitã pe douã picioare. navigheazã pe Internet. De aceea. Dar e mai bine sã se obiºnuiascã cu el. Nu-i stã în fire sã se vãicãreascã. anii de ucenicie se încheiau dupã primirea diplomei de absolvire. Leonie se aflã pe un covor rulant ºi nu înainteazã nici un pas. Nu acuzã globalizarea sau ºefii lacomi „de acolo de sus“.

37% dintre absolvenþi de studii superioare îºi încep cariera profesionalã cu unul sau mai multe stagii de practicã. Cuvântul nu desemneazã doar aparatul de fitness. Valori ca pasiunea. problema a fost intens dezbãtutã: „Generaþia practicii“.Treadmill se numeºte covorul rulant în engleza americanã. În primãvara sau vara anului 2006. Acest treadmill se potriveºte unei noi lumi a muncii. ci alergi spre un obstacol care creºte încetul cu încetul ºi în faþa cãruia câºtigi dacã rãmâi pe loc. doar cei mai rapizi reuºesc sã avanseze ºi e vai de tine dacã te împiedici sau te poticneºti. ci de piaþã. o cale de formare oficialã. cât viteza ºi capacitatea de calcul a procesorului. ºi asta nu doar pentru cã atât de mulþi manageri tineri continuã sã munceascã în sãlile de fitness ale companiilor pânã la epuizare. ci ºi o stare în care nu mai ºtii pe unde s-o apuci. în acest scop. adicã ce s-a salvat în hard disk. E o pregãtire obositoare ºi de multe ori neplãtitã. Covorul rulant este noua scarã a carierei. o sintagmã bunã pentru Arta exploatãrii de sine 178 . flexibilitatea ºi disponibilitatea reprezintã o calificare de rangul doi. nu te mai caþeri pur ºi simplu pe ea fãrã sã te mai temi cã va trebui sã cobori. cu instituþii stabile ºi ceremonii de absolvire. Existã deja. Conform celor mai noi cifre. absolvitã în prezent de unu pânã la 2 milioane de oameni. Practicanþii ca avangardã La interviul de angajare conteazã mai puþin specializarea ºi cunoºtinþele unui candidat. care însã nu sunt puse la dispoziþie de stat sau de organele academice.

Pe vremuri. Problema nu e cã practicanþii nu învaþã nimic. plin de pasiune ºi însufleþit de dorinþa de autorealizare. se lasã implicat în proiecte mereu schimbãtoare. Working poor Leonie Dietrich îºi comparã uneori venitul cu cel al colegilor angajaþi pe perioadã nedeterminatã. politicienii au organizat conferinþe de presã. au mormãit oamenii de la cârciumã în timp ce-ºi comandau urmãtoarea bere. La un moment dat. pentru cã ºtie care e rezultatul – nervi. Problema practicanþilor nu sunt salariile mici. ºi care suportã cele mai ciudate condiþii de muncã. Practicanþii sunt.articolele de fond ale revistelor. „Sã punã osul!“. s-a format un sindicat al practicanþilor. mai degrabã. precum ºi cunoºtinþe organizaþionale. caricatura angajatului nou. dar problema existã desigur ºi astãzi. practicanþii sunt deja formaþi. Astãzi. Poate cã n-ar trebui sã mai facã asta. Atitudinea lor gãlãgioasã – oferiþi-ne siguranþã! – nu se potrivea totuºi cu vremurile ºi cu ideologia performanþei. ce învaþã. într-un fel. Leonie face aceeaºi treabã pentru Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 179 . Dã totul ºi nu cere nimic! E o lecþie pe care nu o uitã niciodatã. Discuþia a amuþit. Editorialiºtii au îndrumat economia. care. pentru angajatori diferiþi. ci. practica era acea specializare în care oamenii cãpãtau experienþã practicã. aceºtia au început sã calce pe nervi pe toatã lumea. sunt angajaþi valoroºi care învaþã pe câteva sute de euro cã nu trebuie sã aºtepte vreo recompensã pentru implicarea lor. tatã sau bunicã. ei fiind subvenþionaþi suplimentar de mamã.

În 2004. ºi-a calculat odatã. e vorba de doar 5. În Statele Unite. aceastã promisiune nu mai existã. îi vine greu sã nu lase sã se observe acest lucru în munca de zi cu zi. în total existã deci 2. erau 16. patria orelor flexibile de muncã ºi a salariilor mici. uneori.2%.000 care desfãºoarã o a doua activitate profesionalã pe cont propriu. un sfert din salariul obiºnuit.2%.jumãtate sau. Existã vânzãtori care muncesc dupã program ca paznici de noapte. În lumea celor numiþi working poor.7% din totalul angajaþilor. „Înainte.3%. Ca angajat de mâna a doua. de multe ori. 13.2 milioane de double-job-holders.3% dintre angajaþii cu normã întreagã din Germania de Vest se încadrau în aceastã grupã. Persoanele care lucreazã la negru trebuie trecute ºi ele în categoria multi-jobbers. ªi aceste cifre sunt o nouã dovadã a tezei cã Republica Federalã Germania se stinge încet – acel sistem economic bazat pe promisiunea cã oamenii care trag din greu pot mânca bine. cu un serviciu puteai hrãni o familie.“ Numãrul persoanelor cu douã joburi a crescut razant din 1991 încoace: de la 696. asistente medicale care servesc în cafenele la sfârºit de sãptãmânã. e. observã sociologul Günter Voss.9 la 17. doar în anul 2007 se pare cã au intrat 340 de miliarde de euro în zona economiei gri. În 1995. În Germania de Est cifra a crescut în aceeaºi perioadã de la 13. Salariul ei brut pe orã.000 atunci la 1. Un exemplu tipic este Arta exploatãrii de sine 180 . sã lucreze mai departe cu colegii ºi chiar sã râdã. mai mic de 7 euro. adicã 5. „ªi tot mai des oamenii cu venituri mici trebuie sã combine mai multe joburi pentru a supravieþui. La aceºtia se adaugã peste 400. Astãzi e tot mai recomandabil ca ambii parteneri sã munceascã“.000 în anul 2005. Tot mai mulþi angajaþi ºi muncitori sfârºesc în sectorul veniturilor mici.814.

În Brazilia ºi în alte pãrþi e ceva normal ca oamenii sã aibã mai multe joburi. rapid. nu l-a visat niciodatã. Pentru a putea planifica flexibil. pot calcula bine ºi se pot organiza cu uºurinþã – ºi aproape cã nu au timp liber. Sociologul Ulrich Beck denumeºte aceastã evoluþie „brazilianizarea lumii muncii“: „Am crezut mult timp cã.un frizer care. Relaþia normalã de muncã e încolþitã din douã pãrþi: de relaþiile de muncã nesigure ºi de salariile mici. Mai bine zis. scrisã în colaborare cu jurnalistul Holm Friebe. þãrile în curs de dezvoltare vor ajunge la nivelul nostru. într-o a doua aventurã. dincolo de Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 181 . în care descrie viaþa boemului digital. Multi-jobber-ii sunt adevãraþii întreprinzãtori.“ Artiºti ai vieþii ºi ai supravieþuirii Spre deosebire de Leonie Dietrich. odatã cu creºterea nesiguranþei. dupã 10 ore de muncã la salon. Sascha Lobo s-a trezit mai devreme din visul serviciului stabil. îºi tunde acasã prietenii sau pe prietenii prietenilor. Wir nennen es Arbeit (Îi spunem muncã) se intituleazã cartea lui. Astãzi vedem cã. pentru cã nu îi mai ajung banii. dacã modernizarea va continua. Îi place sã fie treaz. în paralel cu jobul principal. companiile nu vor sã mai încheie un contract nupþial. activ. E vorba de oamenii care lucreazã pe net. Occidentul începe sã preia elemente din structura socialã a Lumii a Treia. Sascha Lobo nici mãcar nu doarme cine ºtie cât. Noi trebuie mai întâi sã ne obiºnuim cu asta. Sunt activi în mai multe domenii. ªi mulþi angajaþi cãrora nu le mai ajung banii se aruncã.

Sascha I. Dieter Stolz. lucreazã concentrat ºi pare bãgat în prizã. Primul amãnunt pe care-l vezi. E cuvântul potrivit la locul potrivit. artiºti. coroana tremurã. cu ajutorul noilor tehnologii. vãzându-l pe Lobo tuns astfel. ºase ani mai târziu.“ Sascha Lobo stã într-unul din acele birouri din centrul Berlinului a cãror chirie este cât pentru 20 de metri pãtraþi de depozit la München sau Hamburg. fiecare berlinez dispune în medie de peste 14. ci din locuitori digitali care ºi-au creat propria culturã ºi nu dau doi bani pe valorile sfinte ale RFG-ului. îþi vine sã zici cã poartã o coroanã. tavane înalte. comercianþi pe E-Bay – „fãcând exact ce le place“. ºeful filialei locale a Confederaþiei Arta exploatãrii de sine 182 . Poate cã punkerul ãsta care vorbeºte repede e chiar regele Berlinului. Pe vremuri. biroul lui a fost o salã de cinema.700 de euro pe an. cu capul plecat. David Beckham a popularizat la începutul mileniului tunsoarea rãzboinicilor indieni ºi a punkerilor englezi. formatã nu din imigranþi. 350 de metri pãtraþi. e un punct roºu miºcãtor. conducãtorul unei societãþi paralele. Cred cã e un stil de viaþã care se transformã într-un factor economic determinant. cãci în Berlin doar 40% dintre angajaþi au un loc de muncã stabil. când intri la Lobo în birou. Lobo stã la birou. „Renunþãm fãrã regret la un contract de muncã ºi dãm viaþã. locuinþa personalã ºi diverse monogamii. un smoc din pãrul lui vopsit: pânã la coama irochezã. „Gãseºti tot timpul ceva mai bun decât un serviciu stabil“. contractul de muncã pe perioadã nedeterminatã. adicã doar de 7.000 peste minimumul impozabil.orice relaþie stabilã de muncã – ca graficieni. unui vis foarte vechi: munca organizatã dupã bunul-plac. spune Lobo. spune Lobo. e complet ras în cap.

Multiple-job-holder-ul cunoaºte spaima care te cuprinde când n-ai mai plãtit de trei luni chiria. Un apartament de trei camere într-o clãdire veche costã cam cât abonamentul lunar de metrou la Londra.Sindicatelor din Germania. ªi azi mai lucreazã pentru clienþi ca MTV. Asta se Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 183 . Vor distracþie ºi autorealizare. flexibili. sã-l rebrãnduiascã. Artiºti ai vieþii ºi ai supravieþuirii. iar transferurile se abat asupra conturilor ca o ploaie torenþialã. fotografie sau scrisul de scenarii. a numit Berlinul „capitala relaþiilor de muncã nesigure“. Este însã ºi capitala în care te poþi descurca ºi trãi bine cu bani puþini. Ei fac diferenþa între un job care aduce venituri – într-un bar. nu însã ºi bani. mobili ºi pregãtiþi mereu sã experimenteze noi forme de muncã. de avertismente ºi ameninþãri telefonice. Aici ia naºtere o nouã specie de double-job-holders. În plus. trec de la un job secundar la altul. fructele de la turci sunt ieftine ºi mereu se gãseºte un prieten sau prietenul unui prieten care e barman ºi care îþi face cinste cu douã beri sau te pune pe lista de invitaþi la un concert. care îºi doreºte sã conecteze blogurile cu clienþii de publicitate. ºi consiliazã Editura Burda în diverse proiecte editoriale. clienþii trimit în sfârºit banii. la un call center sau la supermarket – ºi un job practicat din pasiune – sculpturã. sau deja de straturile inferioare ale societãþii?“ Lobo vrea sã cosmetizeze acum acest stil de viaþã. Iar Lobo se pricepe bine la publicitate. iar revista Britta ºi-a pus întrebarea „Mai e vorba de boemã. e jobul pe care l-a învãþat. au multe planuri. dar ºi sentimentul extatic când. Au fost catalogaþi drept „vagabonzi urbani“. dupã luni întregi de aºteptare. ºi-a înfiinþat o agenþie de intermediere. Întreprinzãtorii creativi nu au fost priviþi mereu cu ochi buni de presã.

Crede cã ºtie ce-i aºteaptã pe angajaþi.întâmplã tot mai des în ultimul timp. ci la un nou stil de viaþã. ministrul muncii în mandatul Clinton. stau toatã ziua în pat. nu mai e. pentru companii. „Nu mi se potrivea de nici o culoare.“ Iar Sascha Lobo simte cã viitorul aparþine stilului sãu de muncã ºi viaþã. puþinã siguranþã. I s-a întâmplat de douã ori sã aibã un contract fix de muncã. un partener cu biografie individualã ºi anumite drepturi. începe un proces viclean de îndobitocire structuralã. Ei transmit ideologia noii lumi a muncii. „Am renunþat prima oarã dupã ºase sãptãmâni. povesteºte el. liber ºi flexibil. în schimb mã trezesc a doua zi la 5 dimineaþa ºi muncesc 14 ore. el se întoarce de la petrecere. Dacã am chef. nici o reglementare a orelor de lucru ºi nici o protecþie în cazul concedierii. funcþionarii cenuºii pe care-i întâlneºte dimineaþa în metrou. Când ei pleacã la birou. Sascha Lobo ºi Holm Friebe nu fac reclamã la un produs.“ κi aminteºte de acele timpuri ca de o perioadã de detenþie ºi nu are multã înþelegere pentru cineva care aspirã la un job de birou. care îþi oferã independenþã maximã. Iar crezul acestei biserici economice libere este: pot munci când ºi cum vreau. ci o cifrã care apare în bilanþ cu Arta exploatãrii de sine 184 . Lobo e dovada vie cã poþi trãi bine ca „boem digital“. Angajatul secolului XXI. „Cu cât e mai valoros un euro primit ca preþ pe piaþã pentru ideile ºi serviciile proprii decât cel primit regulat la sfârºitul lunii ca salariu ºi recompensã pentru cã nu ai ieºit în evidenþã cu nimic?“ În cartea lor. dupã ºase luni“. scrie Robert B. Reich. Lobo ºi Friebe descriu decãderea muncitorului dependent: „Imediat ce s-a uscat cerneala pe contractul de muncã. a doua oarã. ci angajaþii. Amãrâþii nu sunt pentru Lobo artiºtii vieþii fãrã un venit sigur.

au un anumit acces la anumite date ºi primesc un anumit procent dintr-un anumit profit. în special indieni ºi ruºi. se oferã 50 de cenþi. cu atât se modificã mai rapid lumea muncii. Angajatul modern nu are nevoie decât de drepturile de acces pentru a se loga în sistemul firmei ºi a lucra apoi zece zile sau douã luni cu o echipã pe ai cãrei membri se poate întâmpla sã nu-i vadã niciodatã la faþã.com oferã serviciile unor graficieni. în funcþie de diverºi parametri. Când proiectul e finalizat.mturk. iar echipa se destramã la fel de repede pe cât s-a ºi format. de exemplu identificarea de obiecte în fotografii sau traducerea de texte“. „Oamenii pot încã rezolva anumite probleme mai bine decât calculatorul.“ Aceastã schimbare e acceleratã de Internet. elance. într-o anumitã perioadã de timp. parola îºi pierde valabilitatea. Pe pagini ca RentACorder. cunoaºte o revenire pe Internet. Cu cât cablurile de fibrã opticã trimit mai repede informaþia în jurul lumii.com se pot închiria. porþile digitale ale companiei se închid. o platformã pe care companii ºi persoane individuale propun probleme de gândire ºi oferã o anumitã sumã în schimbul rezolvãrii lor. Pentru identificarea a zece imagini. numai 5 cenþi. „În câþiva ani o companie se va defini prin acei oameni care.com. din câteva clicuri. pentru verificarea adresei de Internet a unei companii. Chiar ºi munca la banda rulantã. Legitimaþia ºi cartela de pontaj sunt înlocuite de instituþia digitalã a parolei. Tot ce vede din colegii lui sunt adresele lor de e-mail ºi poate numele de utilizator de pe Skype. pentru cã Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 185 . scrie Amazon ºi oferã. pe www. programatori. de mult dispãrutã.semn pozitiv sau negativ. traducãtori ºi jurnaliºti încercând sã atragã clienþi cu ajutorul preþurilor mici.

concurenþa este totalã ºi globalã. Pe Internet. ci doar o reþea de ciber-producãtori liberi care se asociazã pentru o perioadã determinatã de timp. Nu mai existã angajaþi stabili. În internet café-uri poate fi observat deja noul tip de angajat. Nu se ºtie însã cine ce face. genereazã energie. în viziunea publicistului francez Pierre Lazuly: angajatorii liciteazã pentru o anumitã activitate într-un fel de licitaþie negativã. ca sã poþi reacþiona rapid când un produs nu se mai cere. apoi se despart din nou. E o viaþã cu noi riscuri ºi noi libertãþi. multiple-jobholder-ii ºi „boemii digitali“ se potrivesc perfect noilor condiþii de piaþã.prestatorii de servicii concureazã unii cu alþii pentru proiecte. prestatorii de servicii îºi stricã unul altuia preþul. Un arhitect construieºte o casã. Cea mai micã unitate de capital nu mai este compania. Un regizor îºi monteazã filmul. întocmesc calcule de profitabilitate ºi îºi optimizeazã capacitatea de muncã. Arta exploatãrii de sine 186 . Un informatician dezvoltã un nou program. jobul îl primeºte cel care cere cel mai puþin. Capitaliºtii secolelor al XIX-lea ºi XX nici nu îndrãzneau sã viseze aºa ceva. câºtigã proiecte. acþioneazã ca niºte întreprinderi cu un singur angajat. Boemul ca angajat perfect Angajaþii pe perioadã determinatã. Mai bine sã fii deschis pe piaþã. Toþi stau în faþa computerelor. ci structura neuronalã a individului aflat pe piaþã. un amestec de artist ºi muncitor taylorist. Iatã cum ar putea sã arate viitoarea lume a muncii. Poate cã acesta este adevãratul modus vivendi al secolului XXI. Au mai mulþi clienþi.

înainte de a mã lãsa exploatat de alþii. Prin respingerea serviciului fix. culmile teoriei ºi ideologiei liberale de piaþã. paradoxal. fiecare trebuie sã înveþe sã controleze situaþia. Spune cã existã doar doi clienþi pentru care n-ar lucra niciodatã: producãtorii de mine antipersonal ºi FDP. prefer sã mã exploatez singur. trebuie sã faci surfing pe el. Sascha este o companie bine exploatatã ºi trebuie sã fie productiv în orice moment. foloseºte pauzele în discuþie pentru a scrie repede ceva la laptop. Pânã la urmã.“ Pe Sascha Lobo îl enerveazã când i se terminã bateria de la telefonul mobil. Viitorul nesigur ca îndemn permanent la mai multã muncã.Uneori însã. sau cel puþin aºa crede el. Partidul Liberal Democrat din Germania. nu are idei proprii ºi nu face Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 187 .“ Lobo e un rebel. Dar. „ªtiu cã acum lucrez foarte mult ºi ºtiu cã trebuie s-o las mai moale. retorica ºi lookul sãu provin din cultura popularã a anilor ’80 ºi ’90. separarea celor douã sfere ale vieþii nu-l intereseazã. În prezent Sascha munceºte 80 de ore pe sãptãmânã. spre deosebire de angajatul cu contract pe o perioadã nedeterminatã. nu e o problemã cã munca îi rãpeºte mult din timpul liber. În propria carte vede un antimodel la societatea neoliberalã de azi. pare a fi doar libertatea de a munci mai mult.“ Pentru cã. care-ºi face treaba în limitele impuse de ºef. ªi aceasta îl hãrþuieºte pe angajatul plictisit. „Am fost învãþaþi sã punem semnul egal între muncã ºi trudã ºi sã credem cã munca e partea tristã a vieþii. trebuie sã facã azi cât mai mulþi bani posibil. Lobo nu ºtie cât va câºtiga mâine. Lobo ºi Friebe ating totuºi. Sascha Lobo nu neagã asta: „Se poate ca formele astea noi ºi flexibile de muncã sã ducã ºi la exploatare de sine. cu normã fixã. Pentru el. când vine valul. Nu e cazul meu.

responsabilitate individualã – sunt cerute ºi de la angajatul modern. sunt plãtiþi pe proiect ºi punctual. bancherul-model. sunt mereu disponibili. la fel ca în cazul lui Lobo. independenþã. unul care sã-l controleze permanent. . Nici Jan Schimer. ºi pentru Schiemer esenþialul e sã respecþi termenele-limitã. „boemii digitali“ ºi artiºtii vieþii nu sunt decât forme excentrice ale noilor angajaþi. nu are un superior direct în biroul învecinat. flexibilitate. studiourile de film ºi redacþiile ziarelor. Se cred subversivi. ªi. Nu dau doi bani pe protecþia socialã.decât sã creascã mereu costurile fixe ºi pe cele de protecþie socialã. flexibili ºi mobili – ºi nu-ºi pierd niciodatã buna dispoziþie. Mai mult nu-ºi poate dori nici cel mai pretenþios angajator. În fond. Toate valorile promovate de Lobo ºi Friebe – pasiune. ºi totuºi sunt mereu la dispoziþia clienþilor lor – agenþiile de publicitate.

dar au aceleaºi principii de aplicare ºi în viaþa realã.12. cu atât mai importante sunt prezentarea individualã ºi reþeaua profesionalã. . Viaþa în centrul de evaluare Cu cât devin mai nesigure relaþiile noastre de muncã. Noile forme de cãutare a joburilor pot fi observate foarte bine pe Internet.

cei 1. de la concerte sau aniversãri. poza apare pe monitor. Walldorf. sus. Prietenii lui vin din þãri diferite ºi aparþin unor grupe de vârstã diferite. La un singur clic de mouse. strategic alliances director FS SAP AG. ci pentru viitorul. dincolo de ecran. ci sentimentul cã îºi sunt utili unii altora. Bãrbaþii poartã cãmaºã ºi cravatã ºi privesc siguri ºi încrezãtori spre dreapta. scrie cu litere groase lângã una dintre fotografii.809 de oameni nu sunt doar prietenii.809 prieteni. Are 1. Imaginile din computerul sãu nu duc cu gândul la vremuri trecute. „Casimir Graf Maltzahn. München“. un fel de album foto de afaceri. Lars Hinrichs e strâns legat de ei ºi are fotografiile tuturor. cel puþin aºa stãteau lucrurile când i-a numãrat ultima oarã. CEO TST Biometrics. Arta exploatãrii de sine 190 . „Lone Aggersbjerg. Se poate spune cã acest cerc de prieteni e o mândrie pentru el. Femeile poartã bluzã ºi costum. Mai bine zis.Lars Hinrichs e destul de popular. ºansele ºi potenþialul lui. Nu-i unesc interesele ºi experienþele comune. nu povestesc istorioare de la plajã. în viitor.“ Imaginile nu sunt altceva decât cãrþi de vizitã cu fotografie. ci ºi clienþii lui. nume ºi poziþie. iar numãrul lor creºte zilnic. poate chiar un smartphone. Lars Hinrichs nu le adunã din motive nostalgice. Sã nu creadã nimeni cã e vorba de cunoºtinþe superficiale. bijuteria elitei de afaceri.

Xing e o bucãtãrie de zvonuri. îºi prezintã cercul de prieteni sau cartea pe care tocmai au citit-o. pe sub-paginile lor. de exemplu. generatã de interacþiunea continuã a oamenilor de afaceri.com. despre hobby-ul lor preferat: profesia. cum se spune acum. o cantinã ºi o asociaþie pentru promovarea forþei de muncã. La fel ca adolescenþii de pe MySpace. cel mai mare ºi mai de succes portal de afaceri european. Hinrichs este superstarul german al aºa-numitului Web 2. pe care se prezintã. Cele mai de succes pagini Web 2. oamenii se întâlnesc.0. Cei peste 100 de milioane de utilizatori ai site-ului MySpace. ci transferã aceastã sarcinã clienþilor lor. E multã gãlãgie. se aude muzicã. Firma online are mai mult de 2 milioane de membri în întreaga lume. Principiul succesului: concernele media nu mai produc singure informaþii ºi conþinuturi. utilizatorilor. ca ARD sau The New York Times. se îndrãgostesc ºi vorbesc fãrã sã ia aminte unii la alþii.0 Lars Hinrichs este preºedintele ºi fondatorul site-ului Xing. schimbã impresii despre angajatori ºi parteneri de proiecte. instant messenger sau e-mail. e folositã la încheierea Viaþa în centrul de evaluare 191 . au sub-homepage-uri proprii. iar valoarea ei la bursã atingea. 235 de milioane de euro. Xing transformã acest univers digital al distracþiei într-o comunitate de lucru. în iunie 2007. utilizatorii Xing povestesc despre ce-i preocupã cel mai mult. Utilizatorii prezintã. povestesc despre hobby-urile lor. Energia socialã.0 sunt aºa-numitele Social Networking Services (SNS). Utilizatorii comunicã între ei prin cartea de impresii.Munca 2. CV-ul. Ne aflãm în pieþele secolului XXI. experienþele profesionale ºi scrisorile de recomandare.

n-are nimeni timp de distracþie. Cu software-ul de la Xing. dar ea e plasatã departe de biroul principal. vin din urmã cyber-yuppies. Cu alte cuvinte.de afaceri ºi la rezolvarea problemelor personale în mod raþional. Angajaþii Xing nu programeazã doar codul pentru o ofertã pe Internet. ce-i drept. firmele nu trebuie sã se mai chinuie cu oferte de angajare sau headhunter-i. Existã. spune Lars Hinrichs munca e tot mai mult organizatã sub formã de proiecte. versiunile neterminate ale unui program se numesc versiuni beta. într-o cãmãruþã. Producãtorii lanseazã programele pentru a le testa. Dupã aºa-numiþii cyber-hippies de pe vremea primului boom al Internetului. Pentru a gãsi angajaþi. în care oameni în blugi ºi tricou încearcã sã rãstoarne vechea economie ºi valorile ei. Xing nu corespunde cliºeului unei companii aflate la început de drum. cercul de prieteni se transformã într-o reþea de afaceri. îºi petrec timpul în faþa monitoarelor ºi poartã costume business. Ce îi uneºte este hybris-ul. cãci beneficiarul ºi furnizorul pot intra în contact direct cu ele. dorinþa de a schimba lumea. ci ºi algoritmii unei societãþi noi. În al doilea rând. Plug and play în departamentul de resurse umane. În IT. 87 de angajaþi lucreazã în întreaga lume pentru Xing. Asta înseamnã în primul rând cã angajatorul cautã oameni pentru un proiect în derulare. iar utilizatorii lucreazã cu ele Arta exploatãrii de sine 192 . Tinerii care lucreazã la Hamburg vorbesc puþin. contactele devin tot mai importante. „Nu mai existã joburi pe viaþã. o masã de fotbal. angajatorul trebuie sã gãseascã pe cineva dispus sã înceapã un proiect. Noi contribuim la gãsirea cât mai rapidã a oamenilor de care e nevoie“. Nimeni n-o foloseºte – ºi probabil cã asta ºi trebuie demonstrat: e vorba de ceva mãreþ.

precum ºi faptul cã e membru în clubul After-Work-Golf. Lars Hinrichs e prezentat astfel: „Statut: poziþie managerialã. pe a cui? Autocomercializarea digitalã Spre deosebire de MySpace. Programul e îmbunãtãþit astfel treptat ºi dezvoltat în continuare. În acest scop. Companii anterioare: Bottcher Hinrichs. ci ºi o personalitate. experienþã în marketing. indicã drept pasiuni yoga. tânãrã. ci ºi valorile soft. interesele ºi biografia individualã oferã indicii preþioase în acest sens. îºi va defini exact profilul dorit: sex feminin. de exemplu. totul e sobru ºi gri. De exemplu. Din cercetãrile sociologice ºtim cã în alegerea personalului devin tot mai importante trãsãturile de caracter. Xing e versiunea beta a noii lumi a muncii. Companie: Open Business Club AG. vinul ºi mâncarea thailandezã. politik-digital. iar întrebarea decisivã nu ºi-a gãsit încã rãspuns: va îmbunãtãþi viaþa ºi. linii drepte. Nu totul funcþioneazã perfect. Aici nu gãseºti cântece la modã ºi nici filmuleþe fãcute cu telefonul mobil la ultimul concert.ºi pot anunþa eventuale erori. ci de toate faþetele unui om.net. Hinrichs. nu se cautã doar o forþã de muncã. Xing. Nu e vorba doar de competenþe. Un director de resurse umane poate cãuta un candidat potrivit printre cele peste 2 milioane de utilizatori Xing. CP? Km/h? Cilindri? Doar cã aici nu conteazã doar datele concrete. valori de afaceri. dacã da. Hobby-urile. pagina de web Xing e mai degrabã birou decât bar. Viaþa în centrul de evaluare 193 .“ Profilul lui seamãnã cu descrierea unei maºini. informaþii exacte dupã principiul întrebare–rãspuns.

ne învaþã Sparkasse. toþi cei care sunt în cãutarea unui job trebuie sã creascã probabilitatea de a fi ei înºiºi acei angajaþi perfecþi. îºi întreabã cititorii: „Cum staþi cu reputaþia digitalã?“ Revista îi îndeamnã pe funcþionari ºi pe angajaþi sã-ºi îmbunãtãþeascã aºa-numita googleability: probabilitatea de a gãsi indicii interesante ºi relevante despre propria persoanã când îþi introduci numele într-un motor de cãutare. La rândul lor. profesionale. Cine crede cã asta se aplicã doar avangardei din branºa IT se înºalã. Apoi trebuie sã-þi pui întrebarea: „Ce vreau sã gãsesc publicat despre mine? Ce indicii personale. Pentru a-þi îmbunãtãþi profilul Google. Pânã ºi revista Sparkasse. Lista rezultatelor de cãutare ca profil al personalitãþii ºi carte digitalã de identitate.pasiune pentru muzica clasicã ºi Asia. adicã sã afli ce date despre propria persoanã sunt înregistrate pe Internet. Sacrificiul meritã pentru cã „vã va îmbogãþi viaþa ºi vã va ajuta în carierã“. În reþea existã nenumãrate jurnale digitale despre marketing. private equity ºi mass media. Þelul tuturor membrilor Xing e clar: compatibilitatea maximã cu sistemul. o publicaþie destinatã clasei de mijloc. funcþii publice ºi competenþe ar trebui gãsite?“ O orã pe zi trebuie sacrificatã pentru crearea unei identitãþi digitale. trebuie sã faci mai întâi un inventar al prezenþei digitale. iar aceste pagini semiprivate sunt Arta exploatãrii de sine 194 . Mai departe se recomandã crearea unui blog pe o temã care are legãtura cu profesia. fãrã a-ºi pierde profilul specific. Angajatul perfect e doar la câteva clicuri de mouse distanþã. de a corespunde criteriilor de cãutare curente. Cine se numeºte Dieter Müller ar trebui sã se asigure cã e primul dintre miile de Dieter Müller identificaþi de Google.

proiectul e imediat înregistrat. îl rogi sã se fotografieze cu tine ºi publici a doua zi în reþea fotografia. oferã posibilitatea de a trimite cercului de prieteni rãspunsuri scurte la întrebarea: „Ce faci?“ „Îmi fac o cafea. proprietarii îi pot evalua pe chiriaºi. Firme progresiste precum IBM pun la dispoziþie pe site-ul lor o funcþie de creare a unui blog. printr-o simplã cãutare. Odatã încheiat cu succes. Întreprinzãtorii au aceeaºi problemã ca ºi concernele globale Nike sau Vodafone – informaþiile care circulã liber trebuie controlate ºi.“ Omul public. probleme psihice ºi preferinþe sexuale. trãsãturi întunecate de caracter. start-up-ul de succes. Utilizatorii MySpace vorbesc deschis despre droguri. astfel. angajatul modern îºi prezintã viaþa privatã. studenþii pe profesori Viaþa în centrul de evaluare 195 . Din exces de zel.totodatã vocea celui care le compune ºi punctul de întâlnire a unei comunitãþi profesionale. unei economii a atenþiei ºi a recunoaºterii. În lumea digitalã. Tot el trebuie sã decidã ce dã la ivealã. Twitter. Doar cine iese în evidenþã e luat în seamã. Publicaþia Wirtschaftswoche îi sfãtuieºte pe angajaþii ambiþioºi sã se fotografieze cu persoane interesante ºi sã-ºi publice apoi fotografiile pe Internet. pe care angajaþii sã se poatã prezenta.“ „Mai scriu un e-mail. secretul corespondenþei ºi sfera privatã sunt concepte dintr-o altã epocã. ªi ce þine mai bine sub tãcere: episoade penibile din tinereþe. însoþitã de comentariul: „Prietenul meu Sepp“. permisul de conducere reþinut. ºi propria imagine. copii nelegitimi. O sarcinã tot mai greu de îndeplinit într-o sferã de comunicare tot mai confuzã. Dacã la o petrecere îl întâlneºti pe mogulul bancar Josef Ackermann. Exhibiþionismul online se supune unui imperativ economic. el ºtie cã valorile personale devin tot mai importante.

Iar camerele de filmat îl iubesc Arta exploatãrii de sine 196 . Un sondaj al Wirtschaftswoche realizat printre reprezentanþi ai departamentelor de resurse umane a arãtat cã 28% dintre ei cautã pe Internet eventuale puncte slabe ale candidaþilor. ReputationDefender oferã ºtergerea pãcatelor din tinereþe ºi a informaþiilor compromiþãtoare de pe Internet. Sascha Lobo nu arãta ca un punker fãrã adãpost. Teama de vechiul eu a fost ridicatã de start-up-ul ReputationDefender la rang de principiu al afacerilor: „Ce se poate afla despre dumneavoastrã pe Internet?“ întreabã firma pe site-ul ei.ºi. Într-o lume alcãtuitã doar din ºiruri de zero ºi unu. Cu ajutorul unui software. Internetul nu uitã. o ameninþare pentru carierã ºi pentru succesul în viaþã. nu are tastã de delete: o grimasã într-o fotografie cu clasa. desigur. Autocomercializarea analogã Posibilitãþile de reprezentare digitalã a personalitãþii influenþeazã ºi lumea analogã. Coama irochezã ºi-a fãcut-o pentru fotografiile promoþionale. Pentru a reacþiona adecvat la orice orã. Eul digital în stare de alertã. un proiect nereuºit. o glumã rasistã pe un blog. se adreseazã providerului ºi îi cer sã ºteargã datele negative despre clientul lor. angajatorii pe angajaþi. ªi aici e important sã ieºi în evidenþã. evaluarea negativã a unui client. informaþiile negative sunt periculoase. pe Google se poate activa o funcþie care te anunþã imediat ce s-a postat o nouã informaþie despre tine. Pânã la lansarea cãrþii lui Îi spunem muncã. angajaþii iniþiazã cãutãri pe internet.

Chiar ºi Agenþia pentru Ocuparea Forþei de Muncã din Germania a înþeles cã economia intermedierii de joburi s-a schimbat. ºi nu ca parte care-ºi cautã întregul pentru a funcþiona în interiorul lui. Oferta e variatã. O camerã video înregistreazã exprimarea verbalã ºi nonverbalã a cunoºtinþelor. Germanii plãtesc anual în jur de 5 miliarde de euro pentru cursuri motivaþionale. Trainerii vorbesc despre structura CV-ului. cum ar fi cele de HTML. iar înregistrãrile sunt analizate apoi de întreg grupul. De aceea e extrem de important Viaþa în centrul de evaluare 197 . spun unii – doar cã El rãspunde mai rar. seminarii de personalitate. pentru a reduce probabilitatea de a fi concediaþi.pentru asta. pânã la cursuri care dezvãluie trucuri de machiaj ºi le trimit pe cliente la un fotograf profesionist care le face o fotografie frumoasã pentru CV. Nu doar milioanele de ºomeri. cum îl numeºte el. Cei care-ºi cautã o slujbã învaþã sã se prezinte eficient în cadrul unor cursuri desfãºurate pe mai multe zile. cu toþii îºi pot pierde locurile de muncã ºi trebuie. despre þinuta la birou ºi despre cum sã recunoºti ºi sã reacþionezi adecvat la întrebãrile-capcanã. consilieri de carierã ºi cãrþile aferente. William Bridges scrie în cartea Creating You & Co. Clienþii-þintã ai acestor sfaturi sunt mulþi. de aceea. Prima scrisoare de intenþie trebuie adresatã personal lui Dumnezeu. Pentru asta trebuie sã vã priviþi ca pe o unitate economicã independentã.: „Definiþi-vã ca produs. „Marketingul frizurilor“. de la cursurile serioase. sã se prezinte în fiecare zi în formã maximã. Cursurile private despre cum sã candidezi cu succes la obþinerea unui job abundã ºi ele pe piaþã. care ajutã la asimilarea unor competenþe ºi cunoºtinþe suplimentare. ci toþi angajaþii sunt potenþiali ex-angajaþi.

Potrivit lui Böhm. M-aº bucura dacã mi-ai putea înapoia chestionarul pânã la…“ Întreprinzãtorul se transformã într-un birou de planificare a propriei cariere. am nevoie de ajutorul tãu. apoi intrã în ea ºi transformã-te în produsul cerut pe piaþã! În cartea lui Michael Böhm Ego-Marketing se amestecã imperative de performanþã neoliberale ºi ideale ezoterice hippie. Pentru cã nimeni nu poate sã-ºi evalueze singur imaginea exterioarã. Cunoaºte-te pe tine însuþi. Un model de scrisoare e prezentat în cartea lui: „Dragã XY. chiar dacã sunteþi angajat al unei companii“. Aceastã metodã e folositã ºi de consultanþii organizaþionali la analiza firmelor care nu au succes. Te rog sã rãspunzi deschis ºi sincer la toate întrebãrile. punctele slabe. ºi viaþa particularã trebuie sã fie interesantã ºi poate fi folositã strategic pentru gãsirea unui Arta exploatãrii de sine 198 . persoanele din cercul de cunoscuþi trebuie rugate sã completeze un chestionar. Pentru cã o analizã McKinsey este totuºi prea scumpã pentru un singur individ. cercul de prieteni e folosit pentru benchmarking ºi evaluarea imaginii exterioare. cunoaºte piaþa. Nu e important sã te ridici doar profesional la standardele vremurilor. Eliberarea ºi îmbogãþirea individualã se contopesc într-o singurã stare extaticã. Pentru asta nu e nevoie de haºiº sau de o excursie în India. îþi mulþumesc cã îþi faci timp sã mã ajuþi în realizarea strategiei mele de marketing. care realizeazã zi ºi noapte strategii de optimizare a produsului.sã vã vedeþi înconjurat de o piaþã. primejdiile ºi oportunitãþile. pentru cã numai aºa informaþiile importante pe care mi le furnizezi mã vor ajuta cu adevãrat. ci doar de aºa-numitul tabel SWOT. Autorul recomandã cunoaºterea eului interior. în care se înregistreazã punctele tari.

chiar ºi nedreptãþile strigãtoare la cer. Iar concedierea nu mai e decât un alt cuvânt pentru ºansã. se întâmplã doar din vina lor. Dacã nu se întâmplã nimic. Clãdirea e plasatã în Gänsemarkt. Valoarea contactelor Lars Hinrichs provine dintr-o familie de comercianþi. Acelaºi lucru e exprimat ºi de un flyer de la McDonald’s. un ºef dificil. Gândurile lui sunt transcrise cu litere groase sub fotografie: „Ce enervant cã aici ai atâtea ºanse de promovare! Nu prea mai ai scuze“. scrie Böhm. literatura motivaþionalã ne comunicã imediat motivul: „Vã construiþi singuri viaþa ºi sunteþi singurii responsabili de ea. Strãmoºul lui a fondat brutãria oraºului Hamburg. Asta e ideologia individualizãrii. Un tânãr frumuºel afiºeazã un zâmbet ºtrengãresc ºi în acelaºi timp disperat. ªi dacã totuºi eºuãm în gãsirea jobului ideal sau nu suntem promovaþi. în care compania cautã noi angajaþi. un hobby care cere interes sincer ºi profund. o companie care dã faliment sau pur ºi simplu ghinionul – nimic din toate acestea nu mai este o explicaþie legitimã. subliniazã el. iar câteva etaje mai sus sunt birourile lui Hinrichs – doar o coincidenþã. Se poate bizui pe forþa genelor ºi a contactelor. Hamburgul a fost dintotdeauna un oraº Viaþa în centrul de evaluare 199 . ci pentru CV. Nu mai trãim pentru viaþã. ci propriul dumneavoastrã dezinteres“. nu ceilalþi sunt de vinã. care îi învaþã pe oameni cã tot ce se întâmplã în viaþã.loc de muncã: un sport care demonstreazã dinamism ºi implicare. Situaþia nefavorabilã de pe piaþa muncii.

Ai nevoie. contacte bune ºi dorinþa de a-þi pune în practicã ideile. Vechea ºi noua economie sub un singur acoperiº. S-a stabilit o legãturã. utilizatorii au posibilitatea sã se împrieteneascã unii cu alþii. Nici în era digitalã lucrurile nu stau altfel. pot vedea dacã celãlalt e online sau primesc un mesaj atunci când acesta a scris vreun text nou pe blogul lui. iar calculatoarele îi oferã noi oportunitãþi curiosului singur ºi dornic de bârfã: bãnci de date. ce poþi. formând legãturi ºi reþele pe tot globul. Acest Arta exploatãrii de sine 200 . dar îi poþi obþine prin contacte personale. de atunci cultivã small talk-ul calculat.“ A înþeles asta devreme. Dacã oferta e acceptatã. care-ºi pot trimite mai repede instant messages. cu cât eºti mai bine integrat în sistem. preferã sã le punã el: cine eºti. ºi de bani. în care consulii fumau þigãri de foi. spune Lars Hinrichs. Cu cât cunoºti mai mulþi oameni. Adresantul aruncã o privire la profilul expeditorului ºi apreciazã dacã stabilirea unui contact cu el îi aduce vreun beneficiu sau presupune doar costuri. „Nu e nevoie decât de trei premise pentru a avea succes. La 21 de ani ºi-a înfiinþat prima firmã. e-mailuri comune. îºi savurau cafeaua ºi fãceau afaceri pânã peste Ocean. cu ce mã poþi ajuta? Omul e un animal social. Numãrul prietenilor e indicat pe pagina utilizatorului. desigur. Lars Hinrichs se potriveºte în acest context. De aici trimiteau vapoarele. cyber-stalking. cu atât e mai mic riscul de a fi exclus din el. O idee bunã.al cluburilor private. contactul e listat pe paginile personale ale membrilor. evitã întrebãrile. Vorbeºte lent. Prin social networking services ca Xing sau MySpace. Utilizatorii care se întâlnesc pe forumuri sau pe alte pagini îºi pot scrie e-mailuri în care sã le propunã adresanþilor sã devinã prietenii lor online. ca ºi cum ºi-ar calcula în acelaºi timp efectul cuvintelor.

Contactele cu persoane care deþin capital economic sau social înalt. Formula de calcul e simplã: cu cât ai mai mulþi prieteni. „Pentru reproducerea capitalului social. dacã numãrul prietenilor nu creºte. e nevoie de un efort continuu de pãstrare a relaþiilor Viaþa în centrul de evaluare 201 . Un angajat al managementului mijlociu de la Deutsche Bank e mai important decât un redactor de la o editurã pentru copii. scrie Bourdieu. Dar nu toate contactele sunt la fel de importante. mai important. mai importantã decât cunoºtinþele de chinezã sau diploma de absolvire la o universitate de elitã. cultivarea portofoliului social constã tocmai în a recunoaºte dacã un candidat are suficient capital economic sau cultural pentru a fi important pentru tine însuþi. La fiecare 20 de minute îºi verificã inbox-ul. Eºec în carierã. Networking-ul zilnic. face clic ºi scroll. cu atât eºti mai iubit. sunt mult mai valoroase. Portofoliul de prieteni sau de contacte e partea cea mai importantã a unui profil de pe Xing. mai popular. respectiv „a resurselor care se bazeazã pe apartenenþa la un grup“. Capitalul social poate fi transformat uºor în capital economic: relaþiile bune pot ajuta la obþinerea unui credit la banca unui unchi sau la semnarea unui contract cu firma unui prieten – aceasta e ideea de bazã la Xing. bazate pe cunoaºtere reciprocã ºi recunoaºtere“. nimeni nu e interesat. de exemplu titluri academice sau cunoºtinþe. rãmâne singur. Cunoºtinþele sunt „capital social“. prin acest concept sociologul francez Pierre Bourdieu înþelege „totalitatea resurselor actuale ºi potenþiale care þin de posesia unei reþele durabile de relaþii mai mult sau mai puþin instituþionalizate.radar social îi aratã user-ului dacã pagina lui e prea rar sau deloc vizitatã. trimite semnale în univers. dacã nu vin mesaje. dar nu se întâmplã nimic.

sfaturi sau un scurt chat.3 milioane de prieteni. acum e de ajuns calculatorul.sub forma interacþiunilor permanente. Încã din 1929 scriitorul Frigyes Karinthy a atras atenþia asupra fenomenului „lumea e micã“: fiecare persoanã e legatã de o altã persoanã de pe aceastã lume prin maximum 6 alte persoane. e de pãrere Hinrichs.“ Angajatorul potenþial.“ 40% dintre companii îºi angajeazã salariaþii prin intermediul contactelor personale. care la rândul lor „produc“ 1. de pe Internet. Teza a fost între timp demonstratã ºtiinþific.809 de prieteni ai lui Lars Hinrichs au împreunã 334. în care universul muncii Arta exploatãrii de sine 202 . „Dacã o anumitã persoanã mi se pãrea interesantã. Hinrichs a angajat doar oameni al cãror profil era postat pe Xing. Dacã e sã-i credem pe sociologii francezi Luc Boltanski ºi Eve Chiapello. pentru confirmarea repetatã a recunoaºterii reciproce“. Software-ul Xing îi aratã lui Lars Hinrichs dacã unul dintre prietenii lui îºi sãrbãtoreºte ziua de naºtere sau dacã ºi-a schimbat angajatorul ºi s-a mutat în alt oraº. relevanþi am ajuns prin doar patru intermediari. îmi întrebam contactele din reþea dacã mi-o pot recomanda. a arãtat o analizã a Institutului pentru Cercetarea Pieþei Muncii. Pentru asta cercul de prieteni trebuie cultivat ºi actualizat permanent. Hinrichs poate atunci sã reacþioneze – cu o felicitare. jobul ideal – toate ne pândesc de foarte aproape. reþeaua reprezintã noua formã de organizare a societãþii. Pânã acum. În lumea lui Hinrichs. Cei 1. menitã sã aducã profit. omenirea se micºoreazã ºi mai mult: „La oamenii importanþi. Interacþiunea socialã devine activitate economicã.000 de contacte. „O groazã de oameni“. Dacã înainte era nevoie sã rãsfoieºti agende groase ºi teancuri de cãrþi de vizitã.

metropolã. cu atât mai complexe ºi mai extinse trebuie sã fie reþelele pe care le þesem în jurul nostru. Prieteni are doar cel care deþine capitalul cultural adecvat. Era important ca tatãl sã aibã prietenii de care era nevoie. relaþiile potrivite. învãþãtorul ºi spiþerul. Pe vremuri puteai face impresie la interviu cu o candidaturã reuºitã. Vechiul cerc de prieteni de familie nu mai e suficient în economia globalã.constã în „nenumãrate întâlniri ºi contacte temporare. dacã nu chiar pe ºeful de la personal. Pe vremuri. E un lucru care se potriveºte mãnuºã ideii de individualizare ºi ideologiei propagate de literatura motivaþionalã – totul depinde de tine! Aºa sã fie oare? Lars Hinrichs. geograficã ºi culturalã“ apreciabilã. dar reactivabile. are cu totul alt punct de plecare decât fiica unor refugiaþi din Iran pe care nu-i cunoaºte nimeni aici. Trebuie sã-þi construieºti singur relaþiile. primarul. piaþã globalã –. la o bere cu fruntaºii satului. deci un sistem de preferinþe ºi de hobby-uri. cel social ºi cel economic. relaþii care pot surmonta de multe ori „o distanþã profesionalã. cu ajutorul cãrora pânã ºi celui mai Viaþa în centrul de evaluare 203 . cu grupuri din cele mai diverse“. azi trebuie sã cunoºti pe cineva din departament. relaþiile se limitau la familie. Reþeaua de cunoºtinþe poate fi descrisã ºi ca un „mecanism ascuns al puterii“. bãiat de negustor. ca el. cum aratã Pierre Bourdieu în studiile sale despre interdependenþa dintre capitalul cultural. preotul. Reþea. un habitus adecvat. specializãrile academice ºi legitimaþia de membru în clubul de golf. sã meargã duminica. dupã slujbã. Te ducea cu gândul la legãturi de familie. network – asta a sunat multã vreme a frãþie ºi a pact între bãrbaþi. Cu cât spaþiul în care ne miºcãm devine mai mare – orãºel. pentru a cita exemplul clasic.

într-un anumit moment. Nu doar pe Internet. ci ºi în viaþa realã. decât într-un singur loc. pas cu pas. pe lângã mobilitate ºi flexibilitate. exista o casetã pentru cãrþi de vizitã.“ Colonizarea cercului de prieteni Pânã acum câþiva ani. ºi o searã agreabilã la o terasã. prieteni. una dintre valorile esenþiale în afaceri. valoarea contactului (indispensabil pânã la negativ). Folosiþi-vã.nevolnic din clan i se gãsea un loc cãlduþ. de aceea. Formarea de relaþii e amintitã în orice carte de consiliere în carierã. searã de searã.“ Cu aceste contacte – pe vremuri le spuneam „prieteni“ – se poate petrece. Böhm scrie: „Nu puteþi fi. Efortul de construire a unei reþele e. ridicat). în care se aflau contactele de afaceri. neutru). cunoºtinþe. Contactele private. dar scopul lor primar sunt generarea de profit ºi îmbunãtãþirea statutului. în lumea contemporanã. mediu. Michael Böhm recomandã: „Verificaþi ºi notaþi toate contactele conform urmãtoarelor criterii: status de comunicare (permanent activ pânã la întrerupt). în schimb. Astãzi. e drept. Graniþa dintre sfera privatã ºi cea Arta exploatãrii de sine 204 . nivelul de încredere (parteneri de afaceri. aceste contacte se amestecã în memoria telefonului sau în agenda „Apple Entourage“. Noþiunea se transformã. efortul pentru menþinerea contactului (scãzut. Adresa ºefului lângã numãrul de telefon al bunicii sau numãrul de mobil al celei mai bune prietene. se notau de preferinþã într-un carneþel îngrijit. reþeaua de cunoºtinþe ca pe niºte organe prelungite de percepþie ºi ca pe o platformã prin care sã vã faceþi reclamã.

profesionalã e subþire ºi permeabilã. Se formeazã grupuri de colegi legaþi între ei printr-un amestec de energie emoþionalã ºi interese economice. pe de alta. cum ne învaþã dicþionarul. se ajutã ºi îºi stau alãturi din altruism devine o relaþie între doi întreprinzãtori care sunt constrânºi sã evalueze fiecare contact pe baza valorii lui economice? .000 de euro. a unui angajator sau a unui concurent. e un lucru plãcut – e frumos când ºeful ne e ºi prieten –. Pe de o parte. Cât de sigure sunt aceste relaþii? Câtã încredere poþi avea într-un om care. partener. dacã aceastã „relaþie bazatã pe simpatie ºi încredere“. aºa cã sã nu cumva sã-þi treacã prin cap sã-l respingi. Orice apel telefonic poate aduce 10. aºa cum a învãþat din nenumãrate ghiduri practice. Dintr-o glumã se naºte o idee de afaceri. s-ar putea ca în curând sã nu mai fim în stare sã facem deosebirea între diversele roluri – prieten. Prietenii se pot transforma în clienþi. client. O conversaþie lejerã la cafea se transformã în ºedinþa de înfiinþare a unei galerii. ºi în care „partenerii se preþuiesc necondiþionat“. Nu ºtii dacã te afli în faþa unui prieten. îºi vede în primul rând de interesul personal? Cum se transformã prietenia.

.

La limitã.13. . angajatul modern nici mãcar nu-i mai simte lipsa. Adio timp liber Programul prelungit de lucru ºi disponibilitatea permanentã ne scurteazã ºi ne fragmenteazã timpul liber.

Arta exploatãrii de sine 208 . micuþul se cuibãreºte la pieptul tatãlui. iar la naºterea fiicei. ca ºi cum totul ar fi atât de simplu. La capul patului. Copiii au nevoie de limite. le-a analizat ºi ºi-a notat cele mai importante idei într-un caiet. sare de mama focului pe saltea ca pe o trambulinã care aruncã întreaga familie câþiva centimetri în aer. iar acesta îl mângâie pe picioruº. Le-a citit pe toate. Cãrþile sunt aºezate sus pe raft. Ca ºi cum forþa gravitaþiei nu ar exista. în partea stângã. ºi-a cumpãrat cinci ghiduri practice despre creºterea copiilor. 70 de centimetri de sfaturi comprimate: Cartea despre copii. „Copiii au nevoie de reguli clare – acþionaþi consecvent ºi elocvent“ sau „Creaþi spaþii de miºcare unde conteazã doar familia. trei. bãieþelul cel mare se zbenguie de colo-colo. Unele propoziþii sunt subliniate cu roºu: „Copiii învaþã jucându-se – nu-i suprasolicitaþi“. mama ºi bebeluºul lenevesc în pat. Cel mai bine una pânã la douã ore pe zi.Robert Nieder este un tatã model: înainte de naºterea primului bãiat. minimum o zi pe sãptãmânã“. Soare de dimineaþã. Tatãl. În mintea lui Robert Nieder. imaginile lucioase de pe coperte se întrepãtrund ºi se topesc într-un portret ideal al familiei germane. pentru a-i prinde înapoi cu blândeþe. Secretul copiilor fericiþi.

În acest punct însã. spune. Apoi uºa se închide. 38 de ani. dar are „o profesie foarte solicitantã“. Un exponent al acelei generaþii care a suferit din cauzã cã taþii stãteau mai mult la serviciu decât acasã ºi care doresc sã facã lucrurile altfel ºi mai bine. Adio timp liber 209 . Turele duble la birou ºi acasã Robert Nieder.“ Alte studii aratã cã tocmai asta nu reuºesc. „Tinerii taþi nu se mai considerã doar cei care aduc hrana. cãsãtorit. pete albe. ci ºi cei care-ºi cresc copiii“.Dacã e sã te iei dupã cãrþi. e tocmai lucrul pe care îl rateazã. ci îºi toarnã într-un pahar restul de espresso rece rãmas de seara trecutã ºi-l dã pe gât stând în picioare. Robert poartã pantaloni largi de in ºi o cãmaºã polo de la Ralph Lauren. E sâmbãtã. opt dimineaþa. ºi Robert nu are – ca de atâtea ori – timp sã ia micul dejun cu familia. Nici mãcar nu-ºi face o cafea proaspãtã. angajat la o companie de asigurãri. E obiºnuit sã meargã la lucru ºi sâmbãta. îmbrãcãminte pentru timpul liber – în weekend poþi merge la birou îmbrãcat mai lejer. lumea cãrþilor ilustrate începe sã se depãrteze de realitatea lui Nieder. dacã e sã dãm crezare statisticilor ºi martorilor. doi copii. ei dau de þinuturi necunoscute. Animalul Alpha îºi pãrãseºte vizuina. spune sociologul Paul Zulehner. Sigur cã i-ar fi convenit mai mult sã rãmânã acasã cu ai lui. „Ar vrea sã aibã mai mult timp pentru familie. De fiecare datã când sociologii ºi aºa-numiþii „cercetãtori ai masculinitãþii“ încearcã sã mãsoare ºi sã cartografieze bãrbatul actual. semne de întrebare. Însã. sâmbãta locul tatãlui e în sânul familiei.

care îngreuneazã întemeierea unei familii. care mai degrabã merge la concerte rock ºi bea cu bãieþii o bere decât sã întemeieze o familie sau sã planteze un copac. în care s-a discutat vehement despre scãderea natalitãþii ºi îmbãtrânirea populaþiei. La muncã preia cu plãcere proiecte pe care alþii n-au reuºit sã le ducã la bun sfârºit. soþia mea o sã-ºi ia un an liber. Lui Robert Nieder îi plac provocãrile. E ciudat cã în dezbaterea istericã despre demografie din 2006. dornic de liniºte al familiei. care dã cratiþa pe munca la birou ºi nu mai are timp de copii.Conform unui sondaj realizat de IGS – Organisationsberatung. nu s-a vorbit ºi despre aceastã problemã. Mobilitate ºi disponibilitate permanentã – acestea sunt exigenþele noii lumi a muncii. a privit copilul ca pe un nou proiect. care e dependent de tine ºi de ajutorul tãu. ci de aºteptãrile noii lumi a muncii. se mai îmbolnãveºte Arta exploatãrii de sine 210 . articolele de fond ºi manifestele au creionat portretul carieristei egoiste. O problemã pe termen lung. În schimb. eu. conservator. „M-am gândit cã o sã ne descurcãm fluierând. cu o fazã intensã de 6 luni. primele douã luni. 90% dintre taþi se simt depãºiþi de provocãrile familiei ºi ale profesiei. ºi o ne distrãm cu toþii de minune. Când soþia lui a rãmas gravidã – avea pe atunci 31 de ani –. S-au legat – de asemenea – de bãrbatul care fuge de responsabilitate.“ Nieder ºi-a dat seama abia dupã naºterea primului copil câte ore din viaþa lui erau dedicate muncii ºi de câte ore de atenþie are nevoie un copil. Un comportament flexibil care intrã în contradicþie cu sistemul încremenit. Se uitã însã cã de cele mai multe ori nu e vorba de concepþiile oamenilor. ci pentru 18 sau 19 ani. nu pentru douã pânã la patru luni.

relaxaþi ºi puºi pe treabã. Robert Nieder a revenit de mult la vechiul ritm de muncã: între 50 ºi 60 de ore pe sãptãmânã. V-aþi face de râs. Banii înclinã mult balanþa unei decizii. ar fi trebuit sã muncesc part-time. La ºapte ani dupã naºterea fiului sãu. Pot pleca la varã trei sãptãmâni în concediu? Colegii îºi iau maximum o sãptãmânã fiecare ºi cu toate astea par mereu proaspeþi. plus ºi minus. A început sã-ºi punã întrebãri.“ Robert Nieder se simþea inferior colegilor fãrã copii ºi a început brusc sã se teamã pentru cariera lui. Nu era vorba doar de orgoliul personal ºi de ambiþia individualã. În plus. În faþa acestei alternative. spune el. Situaþia financiarã a unei familii creeazã oportunitãþi sau distruge visuri. persoana întâi a început sã aparã tot mai des în gândurile lui: „Trebuie sã mã trezesc noaptea dacã Linus þipã? Mâine am o zi cumplitã. Robert Nieder a simþit cã trebuie sã ia o decizie. suprasolicitat din cauza zilelor de lucru de zece ore ºi a reprizelor de câte ºase ore care îl aºteptau acasã zilnic. soþia lui câºtiga. Banii spun da ºi nu. ca bãrbat. „Eram tatã. mult mai puþin ca el.uneori sau pur ºi simplu are o zi proastã. În faþa cifrelor puse pe hârtie negru pe alb. lucrând ca ergoterapeut. Tatã model sau angajat model. trebuia sã finanþez haine. Spuneþi-i aºa ceva. alegerea nu a fost atât de grea: „Pentru a fi cu adevãrat lângã familia mea.“ Tatãl model a luat contact cu realitatea. Copiii sau cariera. Acceptã Adio timp liber 211 . ºefului dumneavoastrã. vacanþe ºi o educaþie bunã. Robert Nieder era mereu stresat. celelalte argumente pãlesc. Fac ca lucrurile sã devinã clare chiar ºi într-un domeniu ambiguu cum e cel al planificãrii vieþii ºi familiei. dupã caz.

cu ocazia vizitei noastre. Robert i-ar ruga sã-l aºtepte vreo douã ore în anticamerã. nu pentru cã ar fi de acord cu el. le-aº schimba ºi acum. îºi vede copiii jucându-se în grãdinã. Robert ºi Claudia au depãºit de mult certurile pe aceastã temã – toate argumentele sunt cunoscute ºi. prin hol. se întâmplã sã primeascã un telefon de la firmã: ia avionul de 8 seara spre Milano. ªeful vrea sã-þi vorbeascã. ca într-o piesã de teatru. „Sigur cã s-ar fi putut ºi altfel. Claudia lucreazã ca ergoterapeut în cabinetul particular. ºi la ea sãptãmâna de lucru atinge deseori 40 de ore. ci pentru cã ºtie bine elementele acestui mit al eroului ºi al jertfei. spune ea. doar cã n-ai vrut.“ Claudia conchide: „Sã spunem cã în aceste condiþii e greu sã te comporþi corect cu familia. la care se adaugã munca în casã. Aº fi schimbat cu dragã inimã lucrurile. la care nu o ajutã nimeni. dar din pãcate aºa ceva nu se poate. Soþia lui Robert.“ Robert aprobã: „Poate cã ai dreptate. Dacã uneori vrea sã petreacã o duminicã în familie. Claudia Nieder. „Dar acum nu se mai poate schimba nimic“. Robert stã în sufragerie ºi vorbeºte la telefon. zâmbeºte indulgent când soþul ei povesteºte aceste lucruri.“ Arta exploatãrii de sine 212 . Copiii i-au schimbat mai mult viaþa decât lui Robert. sunt repetate încã o datã. Conferinþã în douã ore cu Londra.“ Iar Robert încheie: „Pur ºi simplu nu am destul timp. dã scurt din cap ºi încheie convorbirea – iar odatã cu ea ºi weekendul în familie. spune ea.fãrã ezitare întâlniri cu clienþii ºi în weekend. pentru ultima oarã. Ar fi trebuit sã iei o decizie radicalã. dar atunci ar fi trebuit sã mã apuc de altceva. Când copiii îl trag de pantaloni spunându-i „mai stai puþin“. Circumstanþele nu au permis ca amândoi sã se ocupe în egalã mãsurã de copii ºi de carierã.

îºi actualizeazã profilul pe Xing. în 2006 Ilona de March a muncit de multe ori pânã la 80 de ore pe sãptãmânã. Lui Jan Schiemer îi ia ceva pânã sã-ºi aducã aminte de ultima vacanþã. se specializeazã în continuare sau îºi antreneazã corpul. cu braþele lui bolnave. copii – îºi face cu greu loc. Angajatul modern nu are timp sã respire. Poþi economisi timp ºi îl poþi investi inteligent. Chiar ºi când angajatul modern nu lucreazã. Amazon oferã 173 de cãrþi despre managementul timpului. cam la aceeaºi performanþã a ajuns ºi Sascha Lobo. nici Kobold. datoritã telefonului mobil ºi reþelei wireless. Time coaching – programaþi-vã viitorul… acum. Managerul la minut. desfãºoarã o activitate în legãturã directã cu serviciul. viaþa privatã – prieteni. Nu se mai poate spune când anume începe viaþa privatã. ci viaþa de zi cu zi: Peter Parker nu reuºeºte niciodatã sã ajungã la timp la cursuri. În acest orar strâns. îºi Adio timp liber 213 . Noua tablã a înmulþirii pentru managementul timpului. nu reuºim niciodatã sã devenim bogaþi în timp. timp liber.Dictatura urgenþei Lipsa de timp – o sintagmã la care se rezumã majoritatea poveºtilor din aceastã carte. nu-ºi plãteºte la timp chiria. suntem mereu disponibili. partener. ºi poate de aceea oamenii secolului XXI îl privesc ca pe o monedã de schimb. Cel mai aprig duºman al lui Spider-Man nu e Doc Ock. În mod straniu. îºi cultivã relaþiile. Filmul Spider-Man 2 îºi datoreazã succesul rãsunãtor tocmai faptului cã vorbeºte despre sentiment. timpul e un bun la fel de limitat ca banii ºi ca resursele naturale. Dupã cum se vede. Titlurile seamãnã cu niºte strigãte de ajutor.

ai cãror eroi aveau probleme psihice ºi fizice. iar Peter nu rãspunde. Mary Jane. De nenumãrate ori vrea sã-i mãrturiseascã lui Mary Jane cã o iubeºte. face sport ºi se întâlneºte uneori cu prietenii – ºi toate astea la un loc înseamnã deja mult prea mult. de exemplu explozia unui avion din câteva clicuri de mouse – un zgomot puternic. De aceea se potriveºte atât de bine timpului nostru. punctul vulnerabil nu e foamea de putere sau un cãlcâi. El ºtie cã nimic nu e mai greu pe lumea asta. pentru a salva lumea. ci ºi faptul cã nu ºtie niciodatã când va ataca duºmanul.pierde jobul de distribuitor de pizza pentru cã întârzie mereu. îl respinge pentru cã o amânã tot timpul. care se rãspândesc ºi se amplificã pe strãzile Manhattanului. iar iubita lui. are nevoie de atâtea ore pe sãptãmânã. nevastã. de nenumãrate ori ea îl priveºte cu ochii ei mari în care se oglindesc mari aºteptãri ºi de fiecare datã. cu ochii obosiþi. Nu are copii. tabla se îndoaie ºi izbucnesc Arta exploatãrii de sine 214 . care-ºi jertfeºte relaþiile stabile pe altarul problemei esenþiale a lumii. o poruncã rãsunând tot mai tare. Michael Landgrebe e un om puternic la birou: pe calculator poate crea efecte care par veridice. În al doilea film cu Spider-Man. în acest punct. programeazã efecte de animaþie în filme. Michael Landgrebe. e un lucru pe care-l cunoºteau ºi vechii greci. pânã când nu-i mai poate rezista. Problema lui Spider-Man nu e doar cã. Spider-Man luptã în fiecare zi împotriva acelor de ceasornic care înainteazã implacabil. „Ce e atât de greu sã ajungi mãcar o datã la întâlnire?“ întreabã ea la un moment dat. pe lângã puteri supranaturale. Fiecare erou are nevoie. Spider-Man e un erou flexibil. dar are o iubitã. de slãbiciuni umane. 31 de ani. el aude sirenele poliþiei. ci o priveºte trist.

În plus ar avea nevoie de o prietenã care sã nu-l respingã atunci când se întoarce dimineaþa la 7 dupã o noapte de muncã ºi se cuibãreºte în pat lângã ea – cu opt ore mai târziu decât îi promisese. Mulþi dintre colegii lui s-au despãrþit de partenere. De cele mai multe ori motivul a fost munca prelungitã. pentru cã viaþa nu e un joc pe calculator sau Adio timp liber 215 . capacitãþile lui de programare nu sunt atât de avansate. „Sunt felicitat deseori cã sunt încã împreunã cu prietena mea.flãcãrile. Michael Landgrebe vrea sã-ºi menþinã relaþia. Din pãcate. Ceilalþi n-au reuºit asta. Uneori. pentru cã Landgrebe nu i-a sunat niciodatã ca sã pãstreze legãtura. nu la dorinþa lor. pentru cã Michael nu poate spune cum va arãta ziua lui de muncã cu mai mult de 60. încât sã nu aibã nimic împotrivã dacã el anuleazã nouã din zece întâlniri în ultima secundã printr-un SMS. Aºa cã Michael Landgrebe împinge. Calculatorul se stricã sau un client nu poate deschide un attachment. o lume nouã. Un magazin deschis non-stop. cu software-ul ºi procesorul. pur ºi simplu contactul s-a pierdut. oricând poate sã mai aparã ceva neprevãzut. pe care o cunosc din facultate. Investeºte mult timp ºi energie pentru a-ºi amâna prietenii cu promisiuni. Însã. uºa supermarketului Lidl ºi abia atunci observã cã e duminicã. 70 de minute înainte. Dar ºi puterea lui are limite. Michael stã în toiul nopþii în faþa calculatorului ºi viseazã sã programeze. O echipã de volei ai cãrei membri sã se adune în aproximativ o orã. Nu reuºeºte tot timpul: câþiva prieteni buni s-au îndepãrtat de el. Michael ºi-ar dori ca prietenii lui sã aibã o structurã mentalã atât de flexibilã. care sã se potriveascã stilului sãu de viaþã. la 10 dimineaþa.“ La el nu se va întâmpla aºa.

a eºuat lamentabil. ºi sã-ºi petreacã uneori noaptea. pe care Arta exploatãrii de sine 216 . munca. Ar spune: „Sistemul m-a obligat. acuzat de a-ºi fi sacrificat viaþa ºi timpul liber în favoarea muncii. ªi-a cumpãrat-o când ºi-a dat seama cã duce o viaþã greºitã ºi deficitarã. se ºtia cum va arãta viitorul – la fel ca prezentul ºi trecutul. Aceste ritmuri colective s-au topit în arºiþa capitalismului globalizat. S-a obiºnuit sã nu aibã timp liber.“ Contractul de muncã normal ºi regimul de timp al modernitãþii industriale au dus la ritmuri colective. Barca a fost o încercare de a-ºi rãscumpãra greºelile. au creat un precedent. pe canapea. se aºterne praful pe ambalajul original. voia sã petreacã timp în naturã. sau ce a mai rãmas din ea. Încercarea de a-ºi schimba viaþa. Acolo.“ În pod la Robert Nieder se pune praful pe o canoe. poate – aºa era planul iniþial –. ca indiciu în proces. Robert. dar ar pretinde cu siguranþã circumstanþe atenuante.un film. nu poate decât sã spere cã ºi prietena lui va vedea la fel lucrurile ºi îi va accepta a doua iubitã. ca ºi cum un poliþist ar fi pus-o într-un înveliº de plastic pentru a pãstra amprentele ºi a o prezenta ulterior justiþiei. cã petrece prea mult timp la birou ºi cã încet-încet devine la fel de gri ca ºi calculatorul sãu. Ultima oarã când a pus mâna pe canoe a fost când a luat-o de la magazin ºi a dus-o la maºinã ºi din maºinã în pod. Nici nu-i aºa de rãu: „La serviciu dorm de multe ori sub birou. pentru cã nu face sport. n-ar pleda probabil „nevinovat“. sus. sã facã miºcare ºi. odatã îºi va lua ºi copiii cu el. trebuie sã recunoascã azi. sã se simtã fãrã vlagã. Aratã ca o probã într-un caz de crimã. la fel ca procesualitatea normatã a sãptãmânii – termene fixe ca antrenamentul sau masa în familie.

cã apar mereu alte întâlniri ºi programãri. dacã se anuleazã o întâlnire. nimic nu e structurat în prealabil. întâlnirile. dacã sunt mai mari de 15 minute. totul trebuie negociat permanent în funcþie de partenerii de afaceri ºi de viaþã. ci doar ceea ce trebuie rezolvat acum. Nu mai suntem membri de partid. „Prin stabilirea de termene se pune artificial problema lui «a fi sau a nu fi». ci ne prejudiciazã ºi reprezentãrile despre lume. imediat. mergem la demonstraþie. pe care e musai sã le onorãm. ea trebuie înlocuitã cu una de aceeaºi valoare. Acest comportament se datoreazã ºi faptului cã zilele de lucru se pot prelungi oricând cu câteva ore fãrã avertisment prealabil.“ Iar termen fix au de cele mai multe ori proiectele. Activitãþile cu termen fix însã trebuie îndeplinite. ci ne luãm antrenor personal. dar. Nu e permis sã aparã lacune în acest orar.le avem salvate în memoria corpului nostru. Aceastã lipsã permanentã de timp nu e doar stresantã. negocierile comerciale din lumea afacerilor. un meci Adio timp liber 217 . nu mai facem ce dorim sã facem. ne-am putea împiedica de ele. Un weekend la munte. Angajatul modern îºi planificã ziua ºi e în acelaºi timp deschis la nou. Alte probleme pot fi amânate ºi rezolvate mai târziu. dacã avem loc în program. Specialistul în probleme de timp Manfred Garhammer a observat cã oamenii tind sã înlocuiascã activitãþile cu dependenþã temporalã ºi socialã ridicatã cu unele cu dependenþã scãzutã. altfel îºi pierd sensul. Peste tot e nevoie de o programare. Fenomenul a fost descris de sociologul Niklas Luhmann în eseul Die Knappheit der Zeit und die Vordringlichkeit des Befristeten (Puþinãtatea timpului ºi urgenþa termenelor). poate are frizerul timp. Nu mai mergem la clubul sportiv. Dimensiunea timpului absoarbe dimensiunea socialã.

Modelul este mama sau tatãl profesionist. În plus sunt responsabilã de asigurarea calitãþii. pe scurt: conduc o afacere de familie micã ºi de succes. ai cãror urmaºi erau crescuþi apoi fãrã probleme de rude. salariul e prea mic.“ Pãrinþii devin manageri. Sau. când a uitat odatã s-o ia pe Marlene de la creºã ºi a întârziat zece minute. bone. secundar pentru generaþiile mai în vârstã. se pot amâna. dezvoltarea organizaþionalã. i se pare „foarte stresant“ sã-ºi coordoneze orarul profesional cu cel familial. Suplimentar lucrez ca medic ºi ca designer de interior. s-a simþit în faþa educatoarelor ca o mamã denaturatã. Cel din urmã îºi dã de cele mai multe ori repede demisia. ªi cea mai nevinovatã activitate trebuie plasatã în câmpul semantic al unui job remunerat pentru a avea vreo valoare. vecini. fraþi. erau doar niºte idei.de fotbal cu prietenii – acestea nu au termen dinainte stabilit. iar condiþiile de muncã îi displac. Cu toate acestea. Pãrinþii Arta exploatãrii de sine 218 . Rãspunsul femeii: „Lucrez în comunicare ºi în managementul organizaþional. Reclama aratã cât de atractivã poate fi munca plãtitã. Reclama ilustreazã însã ºi cã faptul de a aduce copii pe lume. Managerii familiei O reclamã difuzatã des la televizor: o tânãrã frumoasã e întrebatã la bancã de un funcþionar cam mãrginit ce e „de profesie“. Claudia Nieder poate sã-ºi împartã cât de cât flexibil programul de lucru. a fãcut loc de mult unei profesionalizãri intense. cercetare. motivare ºi consiliere juridicã.

Claudia nu doar verificã ºi analizeazã notele sau starea de sãnãtate a copiilor ei. Concurenþa între profesie ºi familie Munca devine tot mai stresantã.“ Robert îºi urmãreºte colegii – între timp ajunºi. „Uneori familia te solicitã atât de mult. tãtici – stând seara peste program la birou. în acelaºi timp cresc ºi pretenþiile unei vieþi reuºite ca pãrinte. ºi ei. ºtie cã nu dau bine. sau e cazul sã-l duc la terapeut?»“ Sigur cã îºi comparã stilul de a-ºi creºte copiii cu metrul de ghiduri pentru pãrinþi cumpãrat de Robert ºi pe care acesta continuã sã-l lungeascã. Nu trebuie sã munceascã ºi pot totuºi sã satisfacã toate dorinþele materiale ale copiilor ºi ale familiei. ci îºi evalueazã continuu ºi performanþa ca mamã: „Sigur cã mã uit la ce fac ceilalþi. Adio timp liber 219 . dar cine sã-i ducã acolo? Sã facã sport. uitându-se la filmuleþe pe YouTube. probabil pentru cã astfel are sentimentul de a contribui ºi el puþin la educaþia lor. ªi apoi îmi pun întrebãri: «Sã-mi dau ºi eu micuþii la englezã. încât e mai bine sã nu te duci acasã. Pãrinþii din cãrþi au mereu foarte mult timp ºi foarte mulþi bani. Luate împreunã. de parcã ar exista un hormon comparativ secretat dupã naºterea copilului.comparã tot timpul. dar cine naiba sã-i ia? Nu mai sunt decât ºofer pentru copiii mei? Linus trece printr-o perioadã mai tãcutã. Robert se gândeºte mult înainte de a rosti urmãtoarele propoziþii. aceste condiþionãri îþi pot strica plãcerea de a avea o familie. Tot mai des îl frapeazã faptul cã aceste cãrþi pornesc de la o balanþã nerealistã între munca ºi viaþa pãrinþilor.

odatã cu orele prelungite de muncã. dimineaþa. cu atât mai stresantã ºi mai raþionalizatã devine a doua turã (acasã)“. Arlie Hochschild. unde nevasta o sã le punã în braþe un ghemotoc care urlã. totul devine foarte simplu. Asta nu înseamnã cã nu are o zi frumoasã. cât ºi femei. sã-l segmenteze. Pentru cã. nimeni nu e dezamãgit sau nervos. ca în sâmbãta asta. nici la el lucrurile nu stau altfel: „Uneori sunt bucuros când. tati nu mai aparþine familiei. recunoaºte el. dacã e sã fie sincer. sã-l planifice dinainte. a þinut sub observaþie mai bine de un an. atât bãrbaþi. Se comportã ca un consultant care apare uneori pe nepusã masã în weekend. Sâmbãta. iar luni dispare din nou. nimeni nu þipã. ia de la recepþie un ziar. Sigur cã ar fi putut lua micul dejun cu familia. îºi face un cappuccino. scrie ea. Dupã ce a lãsat în urmã familia. sã-l delege. Robert Nieder spune: „Cred cã le e fricã sã se ducã acasã. pentru cartea ei The Time Bind.comentând ultimele meciuri din Ligã. sã-l amâne. în loc sã meargã acasã. Ajuns la birou.“ ªi. A procedat ca un etnolog care trãieºte cu un trib ciudat pentru a le studia obiceiurile ºi ritualurile misterioase. BMW-ul seria 5 merge ceas. face câteva propuneri de optimizare a procesului de producþie. astfel cã angajaþii Amerco se vãd nevoiþi „sã accelereze rãmãºiþele de timp dedicat familiei. creºte ºi presiunea acasã. angajaþi ai companiei Amerco. sociolog american. sã-l organizeze pânã la ultimul detaliu“. ci mai întâi citeºte ziarul. nu începe imediat sã lucreze. „Cu cât e nevoie de mai mult timp în prima turã (la serviciu). dar la birou e mult mai relaxant. mãnâncã ºi bea. închid uºa casei în urma mea“. Arta exploatãrii de sine 220 .

pare mult mai atractivã. ªi alte studii americane întãresc aceastã tezã radicalã. ei vin cu influenþe noi au alte prioritãþi ºi ºtiu lucruri pe care el nu le ºtie. înainte. pentru cã timpul liber se împuþineazã tot mai mult. Hochschild crede cã mulþi pãrinþi evadeazã din familie în munca îmbogãþitã deja cu destule elemente private. ªi înãuntrul lui Michael Landgrebe are loc acest conflict. În special pentru cã munca împrumutã tot mai multe trãsãturi ale vieþii private ºi. angajaþii primesc. Angajatul modern îºi epuizeazã resursele emoþionale la birou ºi la fabricã ºi nu mai are apoi destulã energie pentru prieteni ºi familie. La locul de muncã. el trebuie organizat eficient ºi raþional. datoritã spaþiului tot mai generos de acþiune. dar tocmai asta e problema. la o repolarizare emoþionalã. în surogat de familie. O dovadã este. le regãseai mai degrabã în viaþa privatã. faptul cã ofertele fãcute de Amerco angajaþilor de a lucra part-time sau de jobsharing sunt ignorate de aceºtia. din ce în ce mai multã recunoaºtere ºi apreciere – efecte emoþionale pe care. Când scapã de la birou la 11 noaptea. Asta scade ºansele unor momente frumoase. ªi. astfel. Ele aratã cã rata divorþurilor creºte atunci când biroul se transformã în spaþiu privat ºi. preferã sã meargã la bere cu colegii decât sã se vadã cu prietenii din afara jobului. dupã pãrerea ei.Familia ºi viaþa privatã au de suferit din cauza exigenþelor tot mai mari de la muncã. Nu pentru cã aceºtia nu i-ar mai plãcea. Însã nu trebuie neapãrat sã ai familie pentru a ajunge în menghina dintre muncã ºi viaþã privatã. Se declanºeazã astfel o spiralã care duce la o deplasare valoricã între muncã ºi viaþã privatã. Ar trebui sã pãrãseascã universul Adio timp liber 221 . astfel.

. pentru a-i îmblânzi printr-un comportament afirmativ. Dominaþi de teamã.profesional. acest spaþiu cunoscut în care îºi petrece cea mai mare parte a timpului. Uneori nu are destulã energie pentru o asemenea transformare. pierzând astfel puterea de a evada. Capitalismul modern dispune de angajat 24 de ore din 24. e mult prea obositor sã te desprinzi din îmbrãþiºarea drãgãstoasã a colegilor ºi a superiorilor. Angajatul ºtie cã existã timp liber. schimbãtoare ºi la alte modele de comportament. o viaþã privatã. Poate ºi pentru cã angajaþii dezvoltã aºa-numitul sindrom Stockholm – un concept folosit de psihologi pentru a denumi acel fenomen curios prin care oamenii construiesc o relaþie emoþionalã pozitivã cu torþionarii lor. Ar trebui sã fie deschis la concepþii necunoscute. Iar rezistenþa angajaþilor e mult prea firavã. ei sfârºesc prin a se concentra asupra avantajelor acestora. de cele mai multe ori. dar.

14.

Angajatul ca artist
Emisiuni ca Germania cautã un superstar transmit virtuþi neoliberale de afaceri. Starurile pop sunt înfãþiºate ca oameni care muncesc din greu, devenind, tocmai din acest motiv, modele ale angajatului modern.

Mark Medlock nu are timp sã sãrbãtoreascã. Dupã minute în ºir de bãtãi de tobã ºi multe lumini, moderatorul anunþã, în sfârºit, rezultatul: 78,02% dintre telespectatori l-au votat pe Mark. A câºtigat. Germania cautã un superstar, aºa sunã titlul emisiunii – ºi iatã cã l-a gãsit. Lumini, bãtãi de tobã, ploaie de confetti, tabloul bine cunoscut al triumfului. Medlock, muncitorul de 28 de ani, care a cântat ºi a strigat atâtea zile, tace brusc, îºi acoperã faþa cu mâinile, fãrã nici un cuvânt, fãrã nici o reacþie, se întoarce apoi cu spatele la public ºi face doi paºi spre trepte, ca ºi cum ar fi deja pe drum spre cer. Brusc se opreºte, se întoarce cu faþa la fani, zâmbetul i se mai diminueazã. Momentul triumfului a trecut. ªtie cã de acum începe treaba. Mai târziu, Mark Medlock stã lângã Dieter Bohlen ºi îl priveºte pe acesta cu un amestec de recunoºtinþã ºi devotament. Îl ascultã cu sfinþenie pe Bohlen, care vorbeºte fãrã întrerupere la microfon, de parcã el ar fi câºtigat adineaori – ºi probabil cã nici nu suntem departe de adevãr. Câºtigãtorul deci continuã sã tacã, aprobã doar mecanic din cap, mereu la locul lui, adicã atunci când Bohlen terminã o propoziþie. Miºcarea lui din cap e un semn al exclamãrii pentru programul ad-hoc pe care Bohlen tocmai îl pune la punct live. Muncã, muncã, muncã: de mâine chiar va compune
Arta exploatãrii de sine 224

primele melodii, apoi filmarea videoclipurilor, apariþii la RTL, ZDF, MTV, înregistrãrile pentru noul album vor începe ºi ele curând, în câteva zile single-ul lui Mark ar trebui sã fie pe rafturile magazinelor. O carierã muzicalã în ritm alert. Un brutar, spune Bohlen, trebuie sã se scoale la 3 dimineaþa. Acelaºi lucru ar trebui sã i se pretindã ºi unui star pop.

Principiul pop
Planeta pop este un glob cu oglinzi care se învârte în jurul propriei axe, ca orice corp ceresc, sclipind ºi scânteind, tot mai repede ºi mai repede, în timp ce muzica rãsunã de pretutindeni. Viaþa pe aceastã planetã e uºoarã ºi fãrã griji sau cel puþin aºa au prezentat-o mult timp documentarele de la MTV – nimeni nu duce lipsã de mâncare ºi bãuturã, nu existã ceasuri deºteptãtoare ºi programe încãrcate, doar petreceri, shopping ºi vacanþe pe plajã – exces dupã exces. Legi naturale ca forþa gravitaþionalã, limita de vitezã ºi disponibilul în cont sunt abolite. Locuitorii planetei pop sunt iubiþi de oameni, primesc scrisori de la fani ºi lenjerie intimã, nimeni nu îmbãtrâneºte, toþi sunt veºnic tineri, fãrã riduri ºi griji, tinereþe fãrã bãtrâneþe, fãrã pãrinþi ºi profesori. Sau cel puþin aºa se spune. Emisiuni ca Germania cautã un superstar, Popstars sau Germany’s Next Topmodel au fãcut din planeta pop cantonamentul angajatului modern. Instructorul de dans ºi antrenorul de fitness Detlef D! Soost mormãie: „Secretul succesului meu constã în a-i aduce pe oameni la limita posibilitãþilor lor ºi dincolo de ea, în a-i ajuta sã ajungã la ce e mai bun pentru ei.“ Nu e vorba doar de arderea caloriilor ºi de miºcãri de
Angajatul ca artist 225

rutinã, ci ºi de valori ca ordinea ºi curãþenia. Heidi Klum verificã la Germany’s Next Topmodel camerele candidatelor, ca un plutonier dormitorul recruþilor, comenteazã dacã pe masa de machiaj e dezordine ºi le cere „fetelor ei“ sã le pârascã pe cele care nu mai au suficientã motivaþie. O candidatã astfel denunþatã zboarã fãrã multe comentarii. Cel mai mare pãcat în noua lume pop, din care fac parte, fãrã doar ºi poate, ºi modelele, e lipsa de implicare. Nimic nu merge fãrã voinþã îndârjitã, spune Heidi Klum. Emisiunile de acest tip transmit canonul de valori al societãþii neoliberale: dat din coate, concurenþã acerbã, identificare cu obiectivele angajatorului, disponibilitate pentru sacrificiu ºi suferinþã. Iar Germania urmãreºte totul cu atenþie: pe site-ul www.superazubi.de se poate viziona un spot publicitar intitulat Lidl cautã superucenicul. În el vedem un tânãr care împinge spre rafturi un morman imens de conserve. Abia îºi mai trage sufletul ºi e pe punctul de a leºina. Juriul e mulþumit: „Mda, ceilalþi se cam joacã, dar tipu’ ãsta chiar are vlagã, îmi place, e omul nostru.“ Viitorul ucenic nu-ºi mai încape în piele de bucurie. A câºtigat concursul ºi poate deveni ucenic, adicã poate fi exploatat. ªi asta tocmai de lanþul de supermarketuri Lidl, care e considerat cel mai prost angajator german. N-are importanþã. Lumini. Bãtãi de tobã. Ploaie de confetti. Un loc de ucenic e la fel de bun ca un hit în Top 10. Ucenicul este un muncitor pop dispus, ca Mark Medlock, sã dea totul pentru succesul firmei, care este de fapt ºi succesul lui. Jobul e pop. ªi viceversa. Supermarketul ºi scena erau pe vremuri într-o deplinã antitezã. Astãzi, ambele sisteme îºi motiveazã actorii cu acelaºi slogan: „Fii performant! Fii de succes!“
Arta exploatãrii de sine 226

Jobul: corvoadã, vocaþie sau petrecere?
Filozofii greci n-ar fi chiuit dacã ar fi cãpãtat o poziþie de ucenic la Lidl. Platon nu dãdea doi bani pe muncã. Cine munceºte tot timpul, credeau grecii, are nu doar o culoare nesãnãtoasã a pielii, ci ºi foarte puþin timp pentru lucrurile adevãrate din viaþã: prietenii ºi cetatea. Concluzia practicã trasã de filozofi: pentru cã munca dãuneazã cetãþeanului liber, ea va trebui sã cadã în sarcina sclavilor. Nici Dumnezeul Vechiului Testament nu e chiar un prieten al muncii. Dupã cãderea în pãcat, îl condamnã pe Adam la muncã fizicã, „în sudoarea frunþii“ – evident cea mai grea pedeapsã posibilã. Pânã târziu în Evul Mediu, munca a fost consideratã o corvoadã necesarã. Nici nu e de mirare, dacã ne gândim cã þelul suprem al oricãrui efort este un loc în care laptele ºi mierea sunt produse fãrã contribuþia omului. Antichitatea ºi creºtinismul formeazã baza culturii occidentale. Concepþia lor despre muncã s-a pãstrat mult timp. Dacã cineva munceºte ºi ce fel de muncã trebuie sã desfãºoare – asta decide naºterea, adicã Dumnezeu. Altfel decât în ziua de azi, pe vremuri ºomajul era un privilegiu. Omul liber ºi nobil se recunoºtea prin faptul cã nu trebuia sã munceascã. Primul upgrade l-a fãcut Luther. El a inventat cuvântul german Beruf (profesie), în strânsã legãturã cu Berufung (vocaþie). Calvin recomanda ucenicilor sãi munca neobositã ca program terapeutic împotriva fricii de damnaþiune. Doar prin cultivarea pãmântului ºi negoþul cu mirodenii poate fi înãbuºitã frica ºi doar din aceste activitãþi poate izvorî consolarea în faþa îndoielii îngrozitoare dacã dupã moarte vom
Angajatul ca artist 227

aºa a zugrãvit Thomas Mann prototipurile Hanno Buddenbrook ºi Tonio Kröger: care aratã cã artistul funcþioneazã dupã o altã logicã. n-ar putea þine pasul cu imperativele de performanþã ale lumii burgheze. În contrast cu imaginea în cãrbune a muncitorului sau a funcþionarului care-ºi face meseria înstrãinat ºi chinuit. Nici sã vrea. Chiar ºi cei care au realizat „miracolul economic“ îºi îndeplineau doar datoria. Aºa l-a descris Marcel Proust pe scriitor în ciclul romanesc În cãutarea timpului pierdut. pentru cã nervii lui sunt prea slabi. jazz ºi rock’n’roll. Aceastã concepþie despre muncã s-a pãstrat mult timp. De-a lungul deceniilor.ajunge în Rai sau în Iad. prin blues. fãceau ce li se cerea – viaþa era în altã parte. despuiat de orice obiectiv hedonist ºi înþeles doar ca scop în sine. cu evitarea strictã a oricãrui sentiment de satisfacþie naivã. de cãsnicie sau de orele normale de somn. Convenþiile sociale ºi mentalitatea orientatã spre profit îºi pierd valabilitatea când se lovesc de cosmosul interior al sensibilitãþii lui. Starurile pop ºi rock – de la Elvis ºi David Bowie pânã la Kurt Cobain – au cultivat mai departe stilul de viaþã ºi idealurile artiºtilor clasici ºi ale boemei. Se nãºtea astfel omul muncitor. Sociologul Max Weber descrie astfel acest nou tip: „Faptul de a acumula bani. lumea pop. motivaþia lui fiind frica de Dumnezeu ºi de reprezentanþii lui pe Pãmânt. apare ca fiind întru totul transcendent ºi pur iraþional faþã de «fericire» ºi «utilitatea» individualã“. s-a conturat tabloul colorat al artistului care nu þine cont de principiile etice ale muncii. Tonio Kröger se simte slãbit ºi pleacã la mare. tot mai mulþi bani. e dominatã de o metatemã: libertatea ca opoziþie împotriva lumii burgheze mãrginite ºi dorinþa Arta exploatãrii de sine 228 .

Concernele pop-sex de azi. îºi antreneazã corpul ºi informeazã presa cu mândrie despre programul lor de fitness. prin comunicare mediaticã. nicotinã ºi heroinã.de împlinire a propriei vieþi. înainte de turneul planificat pânã la ultimul detaliu. Angajatul ca artist 229 . mereu on the road. Erau sunete dintr-un univers paralel. astãzi ea reprezintã doar condiþia fizicã. aflate sub conducerea strictã a unui manager ºi care. Be Yourself. Pentru cã popul a împãrþit frãþeºte între artiºti ºi public excesul ºi eliberarea. de la concerte ºi discuri. pânã în camerele tinerilor: nu doar starurile trãiau liber. Jurnalistul Andreas Bernard constatã cã lumea pop se apropie tot mai mult de cea a sportului ºi explicã transformarea pornind de la imaginea starului transpirat. au funcþionat ca niºte maºini: cu hituri dupã normã ºi produse bine ambalate. Dacã în anii ’70 transpiraþia era un semn al hedonismului ºi al excesului sexual. „Transpiraþia lui Jeanette Biedermann sau Sarah Connor nu va fi niciodatã interpretatã ca semn al autodistrugerii. în luptã cu societatea ºi aºteptãrile ei. La boyband-uri nu mai era importantã vocea – instrumentul emoþiilor ºi al individualitãþii –. de lipsa de somn ºi deseori de consumul de alcool. Sau pur ºi simplu Freedom. merg. cel puþin pentru un timp. The Jackson Five în anii ’70 ºi Backstreet Boys în anii ’90 au reprezentat apoi adevãrate corporaþii în miniaturã. corpul era distrus cu bunã ºtiinþã de efort. fãrã patrie. care se prelungea. ci corpul bine antrenat. în cantonament. ci mai degrabã ca efect dorit al activitãþii sportive. Cântece în care individualitatea era adusã în prim-plan. în schimb. Trupa rock clasicã mergea în turneu prin þarã într-un autobuz hodorogit. ºi fanii puteau gusta un pic din libertatea lor. Do Your Thing. muºchii abdominali ºi bicepºii.

ci dupã acþiuni. decât un star – aºa cum s-a dovedit mai târziu. Thomas Haffa a fost mai degrabã o apariþie meteoricã. ºi „noua economie“ a fost un balon strãlucitor de sãpun.“ Exploatarea de sine ca operã de artã Starul pop. Poate atunci s-a nãscut ºi ideea cã poþi în acelaºi timp sã lucrezi într-o bancã ºi sã fii cool. inginerii sau angajaþii din vânzãri. Starurile bursei din vremea aºa-numitului Internet boom erau oameni tineri. care nu livrau un produs bun – uneori nu aveau nici mãcar un plan de afaceri –. sexy.Dupã concert. libere. E supus aceloraºi imperative de performanþã ca programatorii. energici. E o transformare celebratã ºi certificatã de „noua economie“ la sfârºitul anilor ’90. bronzat. Iar fanii starurilor web nu se dãdeau în vânt dupã discurile lor. nu mai e azi decât un angajat. Asemenea universului pop. care venea pe vremuri de pe altã planetã. Noile forme de muncã i-au dat angajatului libertate ºi responsabilitate individualã ºi l-au împins treptat în apropierea existenþei artistice. antrenat. ci în primul rând un show de înaltã clasã. Dar ideea economiei pop a Arta exploatãrii de sine 230 . ºeful EM. Zilele la bursã erau petreceri ameþitoare cu ºampanie. de nestãvilit. Pe iahtul sãu din Monaco.TV Thomas Haffa arãta ca Don Johnson în Miami Vice. Doar cã e un pic mai bine plãtit. artistul unui singur hit. o proiecþie a unei vieþi mai bune. noile staruri stau lângã intervievatori ca jucãtorii de tenis dupã un meci câºtigat: am transpirat într-un mod sãnãtos.

celebrându-ºi propria putere de muncã ºi performanþa. miºcãrile studenþeºti din anii ’60 ºi ’70. sindicatele ºi partidele de stânga în special ar fi scos mereu în evidenþã sãrãcia ºi nedreptatea socialã. se descriu pe sine ºi jobul lor în analogie cu modelul artistului: independent. telefonul mobil ºi Manager Magazin. de exemplu. Sociologii francezi Eva Chiapello ºi Luc Boltanski considerã cã existã douã perspective diferite ale criticii capitalismului.supravieþuit ºi dupã ce bula Internet s-a spart. duce la cearcãne. Fabian Schürler sau Ilona De March. Mulþi dintre protagoniºtii acestei cãrþi. muncitorul modern pare a fi pe scenã cu laptopul. Prezentarea în PowerPoint se transformã în instalaþie video. „O sã am timp sã dorm dupã ce-o sã mor“ – acest motto artistic ar putea fi scris în contractul de muncã al angajatului modern. ªi în localurile marilor oraºe germane. comunicativ. în internet café-uri sau în trenurile de navetiºti. la care capitalismul a rãspuns cu mãriri salariale ºi cu instaurarea statului bunãstãrii. Jan Schiemer. ar fi protestat împotriva deresponsabilizãrii omului în universul taylorist al muncii ºi ar fi pus accent pe contramodelul artistului. Pe de o parte. creativ. ca ºi cum l-ar urmãri sute de spectatori. care denumeºte stilul de viaþã nonconformist al artistului. Work hard. A munci din greu ºi a petrece se contopesc într-o stare extremã fãrã sfârºit: o noapte muncitã secretã tot atâtea endorfine ca ºi o petrecere. party hard – aºa îºi descriu angajaþii McKinsey viaþa de zi cu zi. „Viaþa artistului reprezintã de ceva vreme un model Angajatul ca artist 231 . Pe de altã parte. barbã de trei zile ºi un look periculos-atractiv. Sascha Lobo ºi Holm Friebe rostesc chiar cuvântul „boemã“.

De aceea felul lor de viaþã a fost considerat mult timp o alternativã la viaþa alienatã ºi comandatã de alþii. cunoaºte teama de insucces – blocajul scriitorului ºi Arta exploatãrii de sine 232 . astfel. angajatul modern nu trebuie sã aibã doar cunoºtinþe de specialitate. în cãrþile din zilele noastre se pune accent pe fantezie ºi pe responsabilitatea individualã. explicã Chiapello într-un interviu acordat publicistului Robert Misik. Angajatul exploatãrii de sine cautã „sã se realizeze“ prin muncã. ºi îºi organizeazã munca dupã bunul-plac. Nu mai conteazã de mult cã nu e vorba de sculpturã. sau cel puþin aºa se spune. El gãseºte soluþii neconvenþionale ºi pune în practicã idei trãsnite. Picasso ºi Rockefeller. nostalgii ºi dorinþe ºi sã le comunice lumii întregi. dorinþa de a crea ºi cea de a avea succes se întrepãtrund. ªi. devine mult mai legat emoþional de ea. Viaþa ºi munca artiºtilor exploatãrii de sine se caracterizeazã prin urmãtoarele patru trãsãturi: Artistul trebuie sã fie creativ: ca ºi artistul. vrea deci sã-ºi exprime propriile þeluri. El aspirã la recunoaºtere ºi laudã. ci trebuie sã-ºi foloseascã fantezia pentru a rezolva probleme. Angajatul se poate entuziasma pentru munca lui ºi. „Artiºtii duc o viaþã liberã. Artistul ca model ºi autoportret al noului angajat – o metaforã care rezumã toate evoluþiile descrise în aceastã carte.“ Chiapello ºi Boltanski au demonstrat. Dacã în ghidurile de management din anii ’70 se sublinia faptul cã libertatea ºi creativitatea nu au ce cãuta într-o fabricã. pe baza mai multor cãrþi esenþiale de management. cã teoria capitalismului a reuºit sã înglobeze inclusiv perspectiva criticã asupra artistului. ci de o muncã administrativã sau de PR ºi marketing. asemenea artistului.de existenþã“.

Omniprezenþa muncii în gândirea noastrã e completatã de tehnici noi. la maºina de scris sau îºi ia înfrigurat notiþe ºi face schiþe pe ºerveþelele din cafenea. Pãstrând proporþiile. probleme de integrare în societate ºi nu poate cultiva relaþii sociale stabile. poate cã peste noapte gãseºte o soluþie inovatoare la o problemã. cel adulat de fani ºi de critici. muzicantul ambulant sau pictorul fãrã succes. Principiul Angajatul ca artist 233 . Artistul nu are concediu: un artist nu înceteazã sã fie artist doar pentru cã soarele apune sau ceasul aratã ora 17. ªi angajatul modern sau cel care lucreazã la un proiect se gândeºte continuu la munca lui.burnout-ul creativ îi atârnã deasupra capului ca o sabie a lui Damocles. nu are uneori nici mãcar un acoperiº deasupra capului. ia totul. Aºa cum am arãtat în aceastã carte. ºi angajatul modern are dificultãþi în a gãsi un echilibru între munca lui ºi familie. aºa aratã ºi viitorul angajatului modern: îºi schimbã des locul de muncã. Învingãtorul. Când îi vine inspiraþia. Artistul duce o viaþã nesigurã: artistul nu ºtie ce e acela un contract de muncã normal. ci depinde de aprecierea publicului. Lumea artisticã a fost marcatã dintotdeauna de o inechitate extremã. el nu primeºte salariu lunar fix ºi nu i se plãtesc asigurãri sociale. de obicei. el se nãpusteºte în atelier. artistul are. Poate îi vine o idee strãlucitã în timpul joggingului de searã. vilele de lux ºi diamantele uriaºe. Din cauza intensitãþii activitãþii sale creative. prin care suntem disponibili pretutindeni ºi oricând. Oscarurile. e pus mereu în faþa a noi provocãri. Duce o viaþã dezordonatã. palpitantã ºi periculoasã. Înfrântul. sarcini ºi proiecte ºi nu prea poate planifica nimic dinainte. la ºevalet. cercul de prieteni ºi timpul liber.

potenþialului individual. Asemenea nedreptãþi se întâmplã ºi în lumea angajatului simplu: unii depind de proiecte ºi sunt obligaþi sã-ºi ia un al doilea sau un al treilea job.egalitar al salarizãrii e abolit.“ Trupa germanã Wir sind Helden a compus un cântec împotriva acestei minciuni neoliberale: „Putem face totul. Textul a fost înþeles pe dos. Doar cã mesajul nu a fost înþeles aºa cum trebuie. Artistul se reprezintã pe sine: artistul munceºte singur ºi câºtigã singur. E un lup singuratic ºi nu depinde de o echipã – dacã e sã ne luãm dupã cliºee. Motto-ul emisiunii Germania cautã un superstar ºi al noii lumi a muncii e: „Oricine poate s-o scoatã la capãt. când nu mai gãseºte brusc tonul potrivit. atunci pur ºi simplu nu a dat cât trebuia. fanii le mulþumesc pentru acest cântec care le ridicã moralul în zilele proaste de la muncã. Munca la propriul eu devine un proiect pe viaþã. Iar dacã eºueazã. la fel ca maimuþele dresate. În mesajele adresate membrilor trupei. De asemenea. nu trebuie decât sã vrem“. e singurul vinovat atunci când intrã într-un blocaj. talentului ºi muncii îndârjite. Critica la adresa îndemnurilor motivaþionale stupide a fost interpretatã ca îndemn motivaþional. Alþii încaseazã bonusuri grase de performanþã. Tot ce e ºi tot ce va deveni îºi datoreazã sieºi. Cântecul a ajuns rapid în topuri. când îºi pierde admiratorii ºi cumpãrãtorii operelor sale. ªi artistul exploatãrii de sine trebuie sã-ºi actualizeze permanent competenþele ºi cunoºtinþele. . sã-ºi îmbunãtãþeascã relaþiile ºi felul de a se prezenta pe sine.

15. Trebuie sã luptãm pentru a trasa noi graniþe între muncã ºi viaþa privatã. . Existã posibilitãþi de diminuare a riscurilor pe care le comportã noile forme de muncã ºi de folosire a ºanselor oferite de ele. Ce e de fãcut? Capitalismul a atins o nouã treaptã de dezvoltare.

cuptoare pe bazã de energie atomicã produc în câteva secunde fripturi uriaºe. În anii ’60. care prezenta viaþa „unei familii normale“ din anul 2060. afirma cã doar un etos disproporþionat al muncii ne mai împiedicã sã punem capãt trudei pe brânci ºi sã ne trãim viaþa. Noua provocare a omului va fi de a face faþã surplusului de timp liber. George. oamenii viseazã cã maºinile îi vor scuti treptat de muncã – un al doilea paradis în care maºinile produc lapte ºi miere în regie proprie ºi continuu. Restul e timp liber. Economistul John Maynard Keynes a prezis în 1930 cã în 2030 se va instaura domnia timpului liber. Dar visul unei societãþi a timpului liber pare astãzi mai îndepãrtat ca oricând. Maºinile au preluat multe dintre sarcinile noastre – iar nouã ne-au fost Arta exploatãrii de sine 236 .De mii de ani. Bertrand Russel. în cartea lui din 1923. nu munceºte decât 9 ore pe sãptãmânã. În acel viitor. la calculator. pentru a deveni înþelept ºi prietenos. Din secolul XXI s-a scurs între timp aproape un deceniu. Produsele de consum se materializeazã la simpla apãsare a unui buton. In Praise of Idleness (Lauda trândãviei). pe atunci foarte îndepãrtat. Capul familiei. în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã a fost difuzat serialul de animaþie Familia Jetson. Chiar ºi în programele pentru copii a fost integratã aceastã viziune despre viitor. de a-l folosi cu cap.

amplificã de mai multe ori rezultatul strict material. Îþi face plãcere. Angajatul modern este un manager al propriului eu ºi un artist al exploatãrii de sine. acest angajat model extrem de motivat. doar cã altfel decât au crezut ei. profeþii timpului liber au avut. Cine pledeazã pentru schimbarea stãrii de fapt nu are însã nevoie de asemenea vorbe mari ºi teorii învechite. în principiu. Noile joburi cer creativitate ºi competenþã comunicativã. se simte uneori depãºit Ce e de fãcut? 237 . Pânã ºi Jan Schiemer. apoi sã teoretizãm despre înstrãinare sau valoarea vieþii private. miturile eficienþei lor individuale. Aproape toþi protagoniºtii acestei cãrþi au descris. te satisface ºi îþi dãruieºte libertãþi – dar în acelaºi timp atrage dupã ea noi constrângeri. într-o anumitã mãsurã. Cu toate acestea. Ajunge o privire mai atentã asupra realitãþii existenþei oamenilor pentru a constata cã. Structurile rigide de control au fost îndepãrtate. pentru a se plânge apoi de caracterul coercitiv al jobului. de ce sã-l împiedicãm? ªi ce vrea de fapt aceastã carte? Conflictul interior al angajatului Am putea încerca sã gãsim o soluþie filozoficã la aceastã problemã.atribuite altele noi. abilitãþi umane pe care nu le poate simula nici cel mai complex procesor. Lumea muncii s-a schimbat. dreptate. care-ºi foloseºte forþa de muncã într-un mod cât mai eficient ºi. profesia reprezintã o experienþã ambivalentã. valorizând-o. Munca modernã e un fenomen paradoxal. deci. pentru cei mai mulþi. Asta duce la întrebarea fireascã: dacã angajatului modern îi face plãcere sã se exploateze. iniþial.

dar apoi se întorc la locurile lor de muncã. ªeful de sindicat Gunther Magura povesteºte cã angajaþii de la Daimler se ponteazã seara la 5 ca ºi cum ar pleca. sau cel puþin marea lor majoritate. De fapt Michael Landgrebe ar vrea sã joace mai des volei.de numãrul proiectelor. Teama. ªi de fapt lui Robert Nieder îi e dor de copiii lui când e din nou plecat într-o cãlãtorie lungã de afaceri. „De fapt“ a fost unul dintre cuvintele cele mai folosite în interviuri. Chiar dacã la atelierele Daimler din Möhringen. existã încã vechiul ºi bunul ceas de pontaj. Aceastã inflaþie a cuvântului de fapt poate fi un simptom al conflictului interior: oamenilor le vine din ce în ce mai greu sã împace imperativele profesiei cu nevoile personale. Multe dintre pãrerile ºi sentimentele protagoniºtilor acestei cãrþi se pot exprima prin cuvintele lui Jan Schiemer: „Probabil cã nu existã prea mulþi oameni care. de fapt lui Jan Schiemer i-ar plãcea sã-ºi decoreze casa ºi de fapt (ºi chiar de drept) Thomas Bader ar petrece mai mult timp cu soþia lui ºi cu prietenii în Zittau. iar azi e inutil. un sistem care odatã a însemnat ceva. au fost eliberaþi din cãtuºele Arta exploatãrii de sine 238 . el nu e decât un atavism. „Contractul normal de muncã“ ºi „angajatul pasiv“ sunt candidaþi clari pentru un lexicon al conceptelor ieºite din uz. În secolul XXI. înainte de a muri. angajaþii moderni. vor exclama: «De-aº fi petrecut mai multe ore la muncã!»“ Capitalismul a atins un nou stadiu de evoluþie. în spital. suprasolicitarea ºi problemele fizice îi împiedicã pe angajaþi sã facã faþã cerinþelor enorme – nemaivorbind de integrarea succesului profesional într-o viaþã personalã împlinitã. E puþin probabil sã se mai întoarcã la principiile tayloriste. lângã Stuttgart.

ci contrazice. dacã vrem sã fim sinceri. pentru ea abþibildul nu mai e de mult decât un suvenir. O reclamã adresatã nu doar fanilor. fã ce-þi spun! Sticker-ul e de acum ºase ani ºi încet-încet se dezlipeºte. nu doar pune stãpânire pe mintea ºi pe trupul nostru. aduleazã-mã. Angie Sebrich avea parte de tot ceea ce-l face fericit pe întreprinzãtorul independent. Apar crãpãturi albe pe fondul întunecat.producþiei industriale. Ce e de fãcut? 239 . în fiecare zi era o petrecere. „e“-ul de la finalul lui believe e aproape ilizibil. din nou. În curând sloganul va dispãrea cu totul. ºi concepþiile noastre despre o viaþã reuºitã. O amintire a vremurilor apuse. ambele grupuri-þintã sunt încurajate sã creadã în program ºi în pop-starurile strãlucitoare – ºi sã nu schimbe canalul. acum nu mai e nevoie decât sã ne protejãm de cerinþele extreme ale muncii descãtuºate. Se pune. patru cuvinte. de fapt o ameninþare. Red Bull. dar în societatea de azi aºa ceva sunã de mult a reclamã. vechea întrebare: ce e de fãcut? A limita munca MTV – you better believe – stã scris în biroul lui Angie Sebrich. Funcþia de director de comunicare la MTV era strãlucitoare ºi pretenþioasã. Iar Angie Sebrich probabil cã nici nu va bãga de seamã. Pentru cã munca totalã nu doar împiedicã relaþiile private. ci ºi angajaþilor postului muzical MTV. Nu ajungea niciodatã acasã înainte de 10 noaptea. Rareori un angajator a formulat mai limpede aceastã poruncã: crede în mine. pe peretele din spatele ei. culoarea literelor pãleºte.

„Jobul meu era super. O viaþã desprinsã parcã din cãrþile poºtale: cabana e amplasatã la 1. spune Angie Sebrich. se saturã la un moment dat de sãptãmâna de lucru de 80 de ore. ci angajatã a Asociaþiei Germane a Pensiunilor pentru Tineri ºi câºtigã cu douã treimi mai puþin decât la vechiul job. Angie Sebrich administreazã o pensiune pentru tineri în Alpii bavarezi. Angie Sebrich nu a mai putut crede în toate astea. Londra. De pe balcon. doar cã nu mai voia. la ºase sute de kilometri de satul Bayrischzell. cu bani. MTV este lider de piaþã. Nu se întâmplase nimic. Downshifter-ii nu sunt noii hipioþi. Angie priveºte spre vale ºi munþi. Într-o zi însã. Timp de lucru: 40 de ore pe sãptãmânã. Downshifter-ii pur ºi simplu se reorienteazã. nu fãcuse nici o gafã ºi nu avusese un atac cerebral. you better believe.200 de metri altitudine. de cele mai multe ori au o carierã în urmã ºi nu acuzã societatea bazatã pe performanþã din care au plecat. doar cã Arta exploatãrii de sine 240 . nu-i aºa?“ Dar Angie Sebrich nu dorea decât mai multã viaþã. La ºase ani dupã demisie. În 2001 a pãrãsit postul muzical. care numãrã 1. un autobuz trece pe-acolo de douã ori pe zi. Los Angeles – Angie Sebrich cãlãtorea în jurul lumii. Noþiunea înseamnã „a merge un nivel mai jos“. ªefa ei a încercat sã rezolve problema în stilul tradiþional.500 de suflete. cunoºtea staruri ca Jennifer Lopez ºi era înconjuratã mereu de fani entuziaºti. Nu mai e manager la un concern media. de exigenþele tot mai constrângãtoare. „Vrei mai mulþi bani. spre pajiºti ºi pãºuni – mai departe de societatea de azi nu poþi fi în Germania. de disponibilitatea permanentã. MTV e sus ºi e cool. New York.ºampanie ºi douã pachete de þigãri. Trendul se numeºte downshifting.

Apoi cartea dezvãluie zece paºi simpli de atingere a stãrii ideale ºi de realizare a visului. lucrurile sunt mereu extrem de simple. Cum ar fi sã reintroducem vechiul concept al pauzei de prânz. La început. sã ne verificãm mereu prioritãþile ºi. Cã meritã sã spui uneori ºi „nu“. dacã e cazul. Nu toatã lumea vrea ºi poate sã trãiascã în creierul munþilor. Fabian Schürler – workaholicul care internalizase atât de bine imperativele societãþii bazate pe înalta performanþã. Lupta pentru timpul liber În cãrþi. Dar. când am început sã-mi iau pauzã. e deplânsã starea deficitarã a individului (prea gras. campion sudoku). rentã lunarã.“ Poveºtile lui Fabian Schürler ºi Angie Sebrich aratã cã poate fi folositor sã facem câteva breºe spaþio-temporale în continuumul muncã–stres. astãzi lucreazã 50. Mi-a fost teamã cã voi ajunge doar sã muncesc ºi-mi voi irosi viaþa“. Ce se poate învãþa însã de la Angie Sebrich e cã nu suntem cu totul descoperiþi în faþa cerinþelor lumii moderne. ªi îºi ia în fiecare zi pauzã de prânz. sã trasãm noi graniþe între job ºi timpul liber. încât acestea l-au îmbolnãvit – ºi-a diminuat treptat timpul de lucru de peste 100 de ore. prea prost). Normal cã îmi doresc sã-i vãd crescând. prea sãrac. colegii mi-au urmat exemplul. asta era de neconceput la noi. Au apãrut ºi copiii. La început 70 de ore pe sãptãmânã i se pãreau imposibile. Cãrþi cu titluri ca Metoda LOGI: fericit ºi Ce e de fãcut? 241 . „Înainte. apoi se definesc stãrile ideale (indice de masã corporalã 20.am vrut mai mult timp.

iar companiile ºi întregi economii naþionale se aflã în concurenþã directã ºi globalã. precepte. angajatul nu poate sã-ºi hotãrascã singur soarta sau sã o reinventeze printr-o idee strãlucitã. La fel de clar e cã ritmul se accelereazã. Insecuritatea economicã ºi teama de a rãmâne fãrã loc de muncã genereazã un climat organizaþional care permite angajatorilor sã le pretindã jertfe mari angajaþilor. Cãci angajatul modern nu e unul dintre eroii pe cât de liberi. de aceea. e clar cã actorii individuali ºi sindicatele nu pot face mare lucru în sistemul economic independent din prezent. Dar asta nu înseamnã cã nu putem pune sub Arta exploatãrii de sine 242 . ci rãmâne prins în sistemul ultracomplex pe care îl numim economie globalizatã. sã descrie trucuri prin care angajatul ar putea sã se impunã în faþa ºefului. ci o reacþie normalã la o situaþie de insecuritate ºi de concurenþã totalã – extrem de profitabilã pentru companii ºi. „Arta exploatãrii de sine“ nu e o stare patologicã a unor muncitori singulari. Cititorul nu va învãþa din aceste ultime pagini cum sã-ºi armonizeze viaþa privatã cu serviciul. cã nu existã alþi oameni cu alte motivaþii. Literatura motivaþionalã e în cel mai bun caz naivã ºi de cele mai multe ori mincinoasã. atmosfera se rarefiazã. În acest context. constrângeri. promovatã în mod conºtient. Legile succesului vând cititorului ideea cã fiecare individ îºi poate crea lumea pe care ºi-o doreºte. bucuria de a fi pãrinte cu cariera. colegilor ºi a societãþii performante. deºi se face atâta caz de capacitatea lui de autoorganizare ºi de independenþa lui mentalã. Aceastã carte nu vrea sã dea sfaturi.slab sau Gândeºte-te puþin ºi te vei îmbogãþi. alte structuri. Pentru cã. rutine ºi legi. pe atât de fictivi ai literaturii motivaþionale.

Dar sã nu uitãm cã biroul nu trebuie sã devinã automat un templu al realizãrii individuale. dupã-amiaza sã pescuiesc. E important sã realizãm cã putem gândi dincolo de sistem. Ideea cã omul poate crea doar la muncã lucruri care rãmân. fãrã sã devin vreodatã Ce e de fãcut? 243 . Existã mai multe posibilitãþi de a da sens vieþii. Înainte de a schimba ceva. trebuie sã ne dãm seama cã trebuie sã se schimbe ceva. societatea regleazã producþia globalã ºi îmi îngãduie sã fac azi una. ci se pot instrui în ramuri diferite de activitate. Munca e punctul de referinþã al societãþii noastre capitaliste. Sau. dimineaþa sã vânez. pe o ordine naturalã. mâine alta. asta a fost ºi ideea lui Karl Marx. Dar nu am ajuns încã atât de departe. bazatã pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul întrebãrii de credincioºi. Cine vrea sã facã ceva împotriva exploatãrii complete de sine trebuie sã se apere mai întâi împotriva dominaþiei totale a muncii. dupã ce mãnânc sã critic dupã pofta inimii. ci e o invenþie omeneascã. iar consecinþele concrete asupra oamenilor sunt luate mai puþin în considerare. dincolo de muncã. cu altele.semnul întrebãrii valorile ºi prioritãþile societãþii ºi cã nu le putem înlocui. altfel spus: este o ideologie. cã o carierã abruptã este sinonimã cu o viaþã bunã nu se bazeazã. Mentalitatea politicã e axatã pe avantaje competiþionale. productivitate. În principiu. o concepþie despre lume rigidã. Aceastã adevãratã „Bisericã a Carierei“ este o instituþie atotputernicã. El ºi-a imaginat o societate în care „oamenii nu au un singur domeniu de preocupãri. dacã e cazul. concurenþã ºi rate ale dobânzii. Aceastã carte nu e o chemare la încetinirea societãþii sau la grevã. seara sã cresc vite. în ultimã instanþã.

Un singur lucru e sigur: lupta pentru noi graniþe între muncã ºi timp liber începe în mintea fiecãrui angajat. Pentru a pune nevoile personale mai presus de cele profesionale îi trebuie. „facem tot ce trebuie“ sau „trebuie sã trecem ºi prin asta“. Iar „exploatatorul de sine“ trebuie sã înveþe din nou acest lucru. promoveazã varietatea. unul dintre acei bãrbaþi vânjoºi. cu vestã portocalie ºi mustaþã. pescar. Cum vor arãta conflictele viitoare între angajaþi ºi angajatori e incert. ci ºi în afara lui? Sau instituþiile private vor trebui sã-i înveþe pe cetãþeni cum sã se distreze în timpul liber? Poate cã o dezbatere publicã despre relaþia dintre muncã ºi viaþã ar putea duce la o schimbare a valorilor într-un sens nou. Sã spunã „nu“ în loc de „sigur. E ciudat cã fiecare angajat de astãzi pretinde dinamism ºi diversitate de la locul de muncã. în primul rând. Angajatul modern. demodaþi. Formele moderne de muncã reclamã o formã modernã de luptã. dar nu cere acelaºi lucru de la modul în care îºi organizeazã viaþa în general. diversitatea.vânãtor. Poate cã sindicatele vor reuºi sã adune angajaþii individuali în asociaþii profesionale. solizi. cioban sau critic. multitudinea experienþelor ºi afirmã cã nu orice bun poate fi supus economiei. Poate cã va recunoaºte însã cã opoziþia ºi consecvenþa vechilor activiºti nu erau doar rezultatul unei blocade mentale ºi cã e nevoie de curaj pentru apãrarea propriilor interese.“ În principiu. Arta exploatãrii de sine 244 . nu va deveni niciodatã un activist de tip vechi. Marx are aici o viziune modernã. spirit combativ. întreprinzãtorul independent. Va exista un sindicat ad-hoc al boemei digitale care va lupta pentru distracþie nu doar la birou. se rezolvã“.

Thomas Bader. în acelaºi timp. Ce e de fãcut? 245 . * Numele lui Jan Schiemer a fost schimbat la dorinþa acestuia. la fel ºi numele lui Ines Röder.Pânã la urmã. Thorsten Kerler. Leonie Dietrich. al familiei Martens ºi al familiei Nieder. Fabian Schürler. totul se dovedeºte foarte simplu ºi. extrem de complicat: artistul exploatãrii de sine are nevoie doar de puþin mai multã siguranþã de sine.

.

Dar ce vom face atunci când aceastã epocã a prosperitãþii va lua sfârºit. indiferent cât consumãm. Tot mai mulþi oameni îºi cautã satisfacþia în consum. aºa cum se întrevede deja?“ . o masã amorfã de lucruri care vin de nicãieri ºi sunt produse oriunde.teorie socialã spaþii publice marketing media comunicare George Ritzer Globalizarea nimicului Cultura consumului ºi paradoxurile abundenþei „Lumea socialã este caracterizatã tot mai mult de «nimic». Cãci obiectul consumului nostru este tocmai nimicul produs în serie. Dimpotrivã. Acesta este paradoxul: suntem atât de ocupaþi. nu facem decât sã ne adâncim ºi mai mult într-o spiralã nesfârºitã a frustrãrii. Ne-am aruncat cu capul înainte spre nimic. Nu mai avem timp. încât ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul într-un mod semnificativ. indiferent cât de mult ajungem sã cumpãrãm. însã este evident cã acesta nu poate oferi sensurile ºi recompensele care pânã acum erau obþinute prin muncã. iar ceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi satisfacþiile pe care le obþineam din toate acele lucruri pe care le-am lãsat deoparte.

teorie socialã spaþii publice marketing media comunicare Iulian Comãnescu Cum sã devii un nimeni Mecanismele notorietãþii. la noi. în România ºi în limba românã. Un «Nimeni» este opusul lui «cineva» la scarã istoricã. deci o carte care se ocupã cu mecanismele celebritãþii ºi maºinãria media trebuie sã aibã în vedere «devenirea întru Nimeni». în 2009. pe Internet. lucrurile nu sunt de fapt nici cum se spune la ºcoala de jurnalism. despre cineva cã e cineva. new media. Cred cã publicul vrea sã ºtie cum aratã dinãuntru. ceea ce se vede cu ochiul liber. statutul de vedetã. În businessul ãsta. Am împãnat cartea cu poveºti trãite pe propria piele. ºi totuºi e o persoanã care a fost numitã cu insulta asta tocmai fiindcã a fãcut ceva.“ . anecdote care sper sã aibã o încãrcãturã de mici studii de caz. În Cum sã devii un Nimeni e vorba de branduri personale. Fãrã pretenþii de rigoare antropologicã. nici ca-n ziarele de scandal. unei persoane care e «cineva». e predilecþia cãtre contestaþie – mai nou. classic media. Probabil cã mai des decât se spune. de regulã. cãtre înjurãturã –. aºa cum aratã ele în România. branduri personale ºi piaþa media din România „«Eºti un nimeni!» Aceastã imprecaþie se adreseazã.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful