ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Bucureşti 2004

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT

EFICIENŢA INVESTIŢIILOR DE CAPITAL PENTRU DEZVOLTAREA SI MODERNIZAREA CAPACITĂŢII DE PRODUCŢIE LA S.C. LACTA S.A GIURGIU

Bucureşti

2

2004

CUPRINS
CAPITOLUL I. Rolul investiţiilor în modernizarea şi dezvoltarea economiei nationale ………………………………………………………………………..………...6 1.1. Investiţiile şi rolul lor în viaţa economico-socială……………………………...6 1.2. Modernizarea capacităţilor de producţie şi restructurarea economică……..15 1.3.Consideraţii privind relansarea economiei naţionale…………………………. ..21 CAPITOLUL II. Eficienţa economică a investiţiilor …………………………...…...25 2.1. Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor ………………………….…..25 2.2. Indicatorii eficienţei economice a investiţiilor de capital …………….……..27 2.2.1. Indicatori statici de evaluare a eficienţei economice a investiţiilor de capital………………………………………………………………………….29 2.2.2. Indicatori de apreciere a eficienţei economice a proiectelor de investiţii, specifici metodologiei BIRD …………………………………………………35

CAPITOLUL 3. Analiza diagnostic a societăţii comerciale LACTA S.A. Giurgiu ……………………………………………………………………………………………43 3.1. Date de identificare a societăţii comerciale…………………………………..43 3.2. Prezentarea societăţii comerciale LACTA S.A. Giurgiu ……………………… 44 3.3. Analiza economico-financiară …………………………………………………..51 3.3.1.Analiza situaţiei patrimoniului…………………………………………...52 4 3.3.1.1.Corelaţia fond de rulment – necesar de fond de rulment. Trezoreria netă…………………………………………………………………………...52 5 3.3.1.2.Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei……………………………54 6 3.3.1.3.Analiza pe baza ratelor de echilibru financiar ………………………57 3.3.2. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate …………………………………...58 3.3.3. Analiza potenţialului uman………………………………………………..61 3.3.3.1. Dimensiunea şi structura potenţialului uman …………………………63 3.3.3.2. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului uman ………………...66 3.3.4. Analiza eficienţei potenţialului tehnic …………………………………….68 3.3.4.1. Potenţialul tehnic ………………………………………………………68 3.3.4.2. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului tehnic …………………69

3

3

3.4.

Analiza

viabilităţii

manageriale

………………………………………………...72 3.4.1. Analiza sistemului metodologic ………………………………………...72 3.4.1. Analiza sistemului decizional ………………………………………….73 3.4.1. Analiza sistemului informaţional ……………………………………….74 3.4.1. Analiza sistemului organizatoric ……………………………………….76 3.5. Prezentarea punctelor forte şi slabe economice şi manageriale ………….79 3.6. 80 CAPITOLUL 4. Evaluarea eficienţei economice a proiectului de investiţii la S.C. LACTA S.A. Giurgiu………………………………………………………………….. 84 4.1. Prezentarea proiectului de investiţii……………………………………………. 84 4.2. Prezentarea modalităţii de finanţare a proiectului de investiţii………………92 4.3. Calculul indicatorilor eficienţei economice a proiectului de investiţii ……..94 4.3.1. Calculul indicatorilor statici ………………………………………94 4.3.2. Calculul indicatorilor de apreciere a eficienţei economice a investiţiilor, specifici metodologiei BIRD ………………………………98 4.3.3. Analiza senzitivităţii proiectului de investiţii……………………104 4.4. Utilizarea modelelor economico-matematice la determinarea volumului producţiei instalaţiilor ce fac obiectul proiectului de investiţii…………………..108 Posibilităţi de modernizare şi dezvoltare ………………………………………

CAPITOLUL 5. Concluzii …………………………………………….. 119 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………..123

4

CAPITOLUL 1. Rolul investiţiilor în modernizarea şi dezvoltarea economiei nationale

1.1.Investiţiile şi rolul lor în viaţa economico-socială 1.2.Modernizareaapacităţilor de producţie şi restructurarea economică 1.3. Consideraţii privind relansarea economiei naţionale

ROLUL INVESTIŢIILOR ÎN MODERNIZAREA ŞI DEZVOLTAREA 5 ECONOMIEI NAŢIONALE

CAPITOLUL 1

1.1. Investiţiile şi rolul lor în viaţa economico-socială
Trecerea de la o economie planificată şi centralizată spre o economie de piaţă implică o schimbare a opticii privind noţiunea de investiţie. Economia de piaţă determină circulaţia pe piaţă a capitalului, lupta pentru concurenţă şi mult aşteptatul câştig. Fenomenul economisirii a apărut încă din antichitate, prin amânarea consumului unor bunuri create într-un orizont de timp. Istoricii din domeniul economiei susţin că acest comportament a marcat începutul raţionalităţii activităţilor economice. Odată cu trecerea la abordarea macroeconomică a proceselor economice, teoria economică a aşezat pe primul loc economiile şi investiţiile. Investiţiile reprezintă totalitatea veniturilor economisite şi alocate pentru creşterea şi modernizarea patrimoniului unui agent economic şi materializate în active corporale fixe ( terenuri, clădiri, maşini etc.), active necorporale (know – how), precum şi în imobilizări financiare ( titluri de valori) în scopul obţinerii unui flux de venit net pe o perioadă lungă de timp.
6

Adeseori, termenul de investiţii este asimilat cu o sumă de bani alocată în economie pentru creşterea producţiei. În mod concret, investiţiile se departajează de alte concepte definitorii:

care exprimă cheltuieli băneşti prin următoarele elemente

conţinutul concret material al efortului investiţional, care consideră

investiţia ca o structură individualizată de resurse diferite ca natură şi volum ce sunt angrenate în realizarea unui proiect;

timp-durată, care relevă faptul că investiţiile, spre

deosebire de

cheltuieli, au o durată de viaţă specifică, concretizată în faze şi etape bine definite (cercetare, proiectare, execuţie, exploatare);

eficienţă, prin care se evidenţiază

condiţia de acceptare a unui

proiect de investiţii, aceea de asigurare a recuperării fondurilor alocate şi de obţinere a unui profit;

risc, fenomen ce însoţeşte proiectele de investiţii, ca urmare a unei

posibile modificări în evoluţia parametrilor proiectaţi, sub impactul schimbărilor din viaţa economică şi social-politică. În practica economică, investiţiile cunosc o abordare tridimensională: 1.Dimensiunea contabilă, potrivit căreia investiţiile sunt imobilizări concretizate în bunuri sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create în întreprindere, care rămân constante ca formă o perioadă lungă de timp. În această accepţiune, elementul definitoriu pentru investiţii este durata de viaţă care depăşeşte un an. 2. Dimensiunea economică, conform căreia investiţiile reprezintă consumuri de resurse ce se fac în prezent în speranţa obţinerii în viitor a unor efecte economice eşalonate în timp şi care însumate depăşesc cheltuielile iniţiale de resurse. În această interpretare apar caracteristicile noi ale noţiunii de investiţii; pe lângă durată, accentul se pune pe conţinutul material al efortului investiţional şi eficienţa acţiunii. 3.Dimensiunea financiară, consideră investiţiile toate cheltuielile de resurse care generează venituri sau economii pe o perioadă lungă de timp, în viitor, iar amortizarea lor se face pe mai mulţi ani. În accepţiunea financiară, investiţiile

7

înglobează toate elementele de imobilizări la care se adaugă necesarul de fond de rulment pentru exploatare determinat de sporirea volumului de activitate.1 Spre deosebire de investiţii, cheltuielile care se fac din bugetul administraţiei centrale sau locale, pot să nu aibă ca scop obţinerea de profit, aşa cum sunt: construcţia de drumuri, obiective social-culturale, etc. Prin apariţia pieţelor de capital, înfiinţarea Bursei de Valori şi cotarea organizaţiilor la bursă, conceptul de investiţii capătă valenţe noi lărgindu-şi sfera de cuprindere. În noile condiţii, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice îşi pot folosi economiile pentru a cumpăra acţiuni de la societăţile cotate secundară a valorilor mobiliare sau le pot plasa în ele, de asemenea, toate pe piaţa Societăţi de Investiţii final,

Financiare cu scopul de a obţine un câştig în viitor. Aceste economii, întrunesc şi caracteristicile (sursa de constituire, scopul incidenţa factorului timp etc) pentru a fi asimilate investiţiilor. Prin piaţa de capital se plasează aşadar titluri financiare care sunt expresia activelor reale existente în organizaţii.2 Investiţiile au constituit şi constituie un factor hotărâtor al dezvoltării economico-sociale, prin volumul, structura şi prin calitatea lor, oricare ar fi fost orânduirea socială sau regimul politic.3 În viaţa comunităţilor umane, investiţiile ocupă un loc central, între sfera producţiei de bunuri şi servicii, şi sfera consumului, influenţând în mod simultan atât cererea cât şi oferta, prin efectele multiple pe care le generează orice proiect de investiţii, indiferent de sectorul de activitate în care se implementează. Astfel, un proiect de investiţii in sfera producţiei de bunuri şi servicii are ca efect sporirea şi diversificarea ofertei şi creşterea veniturilor agenţilor economici, cu condiţia ca oferta să fie validată de piaţă. În acelaşi timp, printr-o influenţă directă sau prin efectul de antrenare, va creşte gradul de ocupare a forţei de muncă, această creştere a numărului de angajaţi şi/sau a câştigurilor lor salariale conduce, în ultimă instanţă, la sporirea cererii de bunuri şi servicii.4
1

I. Vasilescu, I.Românu (coordonatori), Dicţionar de investiţii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003 I. Vasilescu, I.Românu (coordonatori), Dicţionar de investiţii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003 L.M. Cistelecan, Economia, eficienţa şi finanţarea investiţiilor, Editura Economică, Bucureşti, 2002 M. Stoian, Gestiunea investiţiilor, Editura ASE, Bucureşti, 2002

2

3 4

8

Pe de altă parte, vor creşte economiile populaţiei, dar şi disponibilităţile financiare ale agenţilor economici, care vor putea fi folosite pentru realizarea de noi proiecte de investiţii. Concluzia care se desprinde de aici este că, în cadrul sistemului economic naţional, activitatea de investiţii joacă un dublu rol: în primul productive, îşi sporesc oferta de bunuri rând agenţii economici ce realizează diverse proiecte de investiţii, prin creşterea capacităţii lor şi/sau servicii, realizând venituri suplimentare, iar în al doilea rând orice proiect de investiţii, va determina nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe, în amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilităţi etc.) sau în aval (distribuitoare sau consumatoare a bunurilor şi sericiilor oferite). Astfel, va avea loc o creştere în lanţ a veniturilor la toţi agenţii economici antrenaţi. Investiţiile au un profund caracter novator în cadrul economiei naţionale deoarece reprezintă un factor al introducerii progresului tehnic, aduc întotdeauna schimbarea situaţiei existente, apariţia altor elemente decât cele cunoscute anterior. Ele implică întotdeauna un anumit risc, dacă se ţine cont de faptul că acestea se referă la viitor. Investiţiile constituie suportul material al promovării progresului tehnic şi al valorificării rezultatelor activităţii de cercetare ştiinţifică în toate domeniile de activitate, aceasta având ca rezultat dotarea obiectivelor economice cu maşini, utilaje, dispozitive care asigură perfecţionarea mijloacelor de producţie, tehnologiilor, formelor de organizare a producţiei, creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime, înnoirea produselor, ridicarea nivelului productivităţii muncii şi, în final, o eficienţă economică sporită.5 De asemenea, pe baza efectelor de antrenare, investiţiile îşi difuzează şi amplifică influenţa în întreaga structură a economiei naţionale. Ele generează ample efecte în structura şi calitatea factorilor de creştere economică, deoarece au un efect de adăugare (de noi mijoace de muncă la cele existente), cât mai ales unul de antrenare prin care noile capacităţi determină, în mod continuu, proiectarea şi realizarea altora, dar şi eliminarea celor

5

I. Vasilescu, I. Românu, C.Cicea, Investiţii, Editura Economică, Bucureşti, 2000

9

ce au suferit uzură morală şi care devin incompatibile din punct de vedere economic şi tehnic. Investiţiile în economia naţională nu reprezintă un scop în sine. Numai prin transformarea lor în fonduri fixe (în capacităţi de producţie), ele îşi îndeplinesc funcţia economică pentru care au fost create.6 Prin realizarea de proiecte sau programe de investiţii se obţine, în principal, creşterea stocului de capital fix. Deci, investiţiile reprezintă principala pârghie de realizare a unei restructurări economice reale, prin crearea de noi structuri, mai performante, în acord cu principalele opţiuni strategice ale societăţii. Capitalul fix menţine, în general, o anumită structură şi eficienţă a producţiei sociale, pe întreaga sa perioadă de existenţă. În acest context, investiţiile sunt unul dintre cei mai puternici factori care pot contribui la menţinerea unei structuri moderne a producţiei, a tehnologiilor. Investiţiile reprezintă o coordonată fundamentală în accelerarea ritmului creşterii economice. Între investiţii şi creşterea economică, există o corelaţie dublă: pe de o parte, investiţiile influenţează creşterea economică prin volumul lor; pe de altă parte, creşterea economică este influenţată de calitatea investiţiilor realizate, adică de eficienţa economică a investiţiilor. Creşterea economică a investiţiilor reprezintă o preocupare majoră la toate nivelurile de conducere economică. Numai un efort continuu de investiţii poate fi garanţia în neinflaţioniste, fără dezechilibre în plăţile curente etc. Rolul de motor al investiţiilor în cadrul mecanismului economic depinde de o serie de elemente ale acestui mecanism: volumul resurselor băneşti economisite, costul creditului, nivelul cererii de consum, rentabilitatea întreprinderilor etc. Plecând de la cererea de investiţii, de la modul în care sunt asumate riscurile ce le implică activitatea investiţională, precum şi de la fluctuaţiile cotidiene ale profiturilor la investiţiile existente, se poate trage concluzia că înclinaţia spre timp a competivităţii economiei naţionale, a unei creşteri economice susţinute,

6

I. Vasilescu (coord.), Investiţiile şi relansarea economică, Editura ASE, Bucureşti, 1998

10

investiţii depinde şi de starea economiei naţionale, care se poate concretiza în stabilitatea şi instabilitatea factorilor sociali, economici şi politici. O economie aflată în declin economic are nevoie mai întâi, să oprească această tendinţă negativă, urmând ca ulterior să înceapă acţiunea factorilor ce stimulează imboldul la investiţii. Acestă înclinaţie spre investiţii depinde şi de conjunctura economiei mondiale concretizată în variaţia fazelor de expansiune sau de criză, ascendente sau descendente a ciclurilor economice. Un rol important al investiţiilor în cadrul circuitului economic este acela de regulator/compensator al ocupării forţei de muncă. Implementarea unor proiecte sau programe de investiţii antrenează modificări pe piaţa muncii, creând o nevoie suplimentară de forţă de muncă în sectoarele care pregătesc şi realizează acţiuni investiţionale (cercetare-proiectare, construcţii, producţia de echipamente şi instalaţii de lucru etc.), dar mai ales la beneficiarii de investiţii, care exploatează noile capacităţi de producţie. Aceasta are ca efect, imediat sau într-o perspectică mai mult sau mai puţin îndepărtată, atenuarea presiunii factorilor generatori de şomaj.7 În dezvoltarea economiei naţionale, investiţiile au un rol hotărâtor în asigurarea modernizării întregii activităţi economice ca o condiţie indispensabilă de adaptare a sistemelor tehnice şi economice la condiţiile de trecere la internaţionale în condiţii de concurenţă şi competivitate. Investiţiile pot fi privite şi ca liant între generaţii, prin crearea de noi locuri de muncă pentru generaţia tânără, dar şi prin moştenirea de capital fix pe care aceasta o primeşte de la generaţiile anterioare. Investiţiile joacă un rol important şi în ceea ce priveşte rezolvarea marilor probleme ale lumii contemporane referitoare la protecţia mediului ambiant, refacerea echillibrului ecologic acolo unde acesta a fost rupt. Investiţiile implică anumite riscuri, care pot provoca o aversiune pentru acţiunea de investiţii acelora care nu acceptă riscul. Riscul ca o investiţie să aibă
7

o

economie de piaţă, de participare a ţării noastre la relaţiile economice

M. Stoian, Gestiunea investiţiilor, Editura ASE, Bucureşti, 2002

11

ca rezultat pierdere în loc de profit îi sperie pe potenţialii investitori. Mulţi se tem să-şi asume riscuri mari, necesare obţinerii de beneficii mari. Orice investiţie are două obiective: maximizarea profitului şi minimizarea riscului.8 Investiţiile de capital sunt constituite din economiile unei persoane fizice, ale unui agent economic sau ale societăţii în totalitatea ei, rezultate ca excedent de venituri peste cheltuielile de consum, care sunt plasare pentru crearea sau dezvoltarea, modernizarea, restructurarea capitalului fix, în scopul obţinerii unui flux durabil de câştiguri băneşti. Caracteristica fundamentală a acestor investiţii este aceea că se transformă întotdeauna în capital fix care poate fi productiv sau neproductiv. O excepţie la această caracteristică o fac obiectivele noi, unde în valoarea investiţiilor se include şi fondul de rulment necesar începerii activităţii după punerea în funcţiune. Investiţiile de capital au o influenţă importantă în dezvoltarea şi restructurarea economiei naţionale, fiecare agent economic investitor urmărind cu prioritate: ♦ accentuarea procesului de modernizare a bazei tehnice în condiţiile restructurării întregii producţii materiale; ♦ reducerea costurilor de producţie şi mai ales a cheltuielilor materiale; ♦ promovarea largă a progresului tehnic, prin aplicarea cât mai rapidă în producţie a rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehnologice; ♦ gospodărirea judicioasă a materialelor de care dispune fiecare beneficiar de investiţii, ridicarea gradului de valorificare a resurselor materiale, etc.;

creşterea calitativă a întregii activităţi de comerţ exterior şi de

cooperare economică internaţională.9 În următorii ani, investiţiile de capital vor fi orientate cu prioritate pentru modernizarea capacităţilor de producţie, care influenţează, în primul rând, laturile calitative ale proceselor de producţie, favorizând ridicarea nivelului tehnic al
8 9

J.K. Francis, Management of investments, Third Edition, McGraw-Hill, Inc., 1993 I. Vasilescu, I. Românu, C.Cicea, Investiţii, Editura Economică, Bucureşti, 2000

12

producţiei,

îmbunătăţirea

calităţii

produselor

şi

diversificarea

acestora,

corespunzător economiei de piaţă.

13

1.2. Modernizarea capacităţilor de producţie şi restructurarea economică
În economia de piaţă, modernizarea unităţilor economice cere utilizarea deplină a capacităţii de producţie a utilajelor ca o condiţie esenţială a realizării producţiei şi a eficienţei economice. Modernizarea unor capacităţi de producţie complexe, formate dint-un grup de capital fix, cum este de exemplu, o întreprindere, constă în înlocuirea acelui capital fix uzat fizic sau moral, care nu mai corespunde stadiului atins de progresul tehnico-ştiinţific al societăţii, astfel încât întreaga capacitate de producţie a întreprinderii respectice să crească simţitor. Această formă de modernizare este cunoscută sub denumirea de reutilare a întreprinderilor existente. În al doilea rând, modernizarea unui obiectiv existent se poate realiza şi prin dezvoltarea acestuia, prin adăugarea la capitalul fix existent al altora, în aşa fel încât capacitatea finală rezultată să nu prezinte o simplă sumă a capacităţilor aferente capitalului fix vechi sau nou, ci mai mare, ca urmare a completării capitalului fix vechi cu cel nou şi care este pus mult mai bine în valoare prin ridicarea nivelului calitativ al produselor, eliminarea ştrangulărilor în producţie, etc.1 O altă cale care contribuie la modernizarea capacităţilor de producţie se poate realiza şi prin intermediul capitalului fix care se poate moderniza prin îmbunătăţirea parametrilor săi tehnico-economici, creşterea vitezei de lucru, reducerea consumurilor de energie, etc. Modernizarea capacităţilor de producţie prin aceste două căi constituie o acţiune foarte complexă din punct de vedere economic, uneori dificil de realizat, dar care conduce la obţinerea de rezultate dintre cele mai favorabile pentru activităţile ce se desfăşoară în economie, la creşterea eficienţei economice. Comparaţia dintre aceste două direcţii principale în care pot fi orientate fondurile de investiţii este deosebit de semnificativă, scoţând în evidenţă unele
1

I. Vasilescu (coord.), Investiţiile şi relansarea economică, Editura ASE, Bucureşti, 1998

14

avantaje nete ale modernizărilor, de care trebuie să se ţină seama. Avantajele modernizării capacităţilor de producţie, în raport cu construirea de noi asemenea capacităţi sunt: modernizarea capacităţilor de producţie porneşte de la o bază tehnico

materială existentă, pe care o dezvoltă şi o reînnoieşte, punând-o astfel mai bine în valoare, pe când construirea de noi capacităţi porneşte practic de la zero, fiecare utilaj, echipament şi instalaţie tehnologică necesară trebuind a fi constituită de la început, ceea ce reclamă eforturi mari, atrăgând cheltuieli sporite.

modernizarea capacităţilor existente se realizează într-un timp mai scurt, în comparaţie cu situaţia în care obiectivul trebuie construit de la început, ceea ce permite ca prin modernizări să poată fi accelerată aplicarea în practică a celor mai nou cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Modernizarea unei capacităţi existente necesită câteva luni, pe când construirea unui nou obiectiv necesită câţiva ani pentru finalizare, ceea ce face ca soluţiile tehnice adoptate care, iniţial, erau performante, să ajungă, în timp, vechi şi ineficiente. un alt avantaj al modernizării capacităţilor de producţie se referă la structura investiţiilor, porind de la cele două categorii de capital fix din care este format orice obiectiv industrial: pe de o parte clădirile, care au rolul de a proteja omul şi procesul de producţie, de a crea microclimatul corespunzător desfăşurării activităţilor sociale, investiţiile destinate acestei categorii fiind investiţii pasive, iar pe de altă parte utilajele, elementele în mişcare ale procesului tehnologic, prin care se realizează nemijlocit producţia materială şi pentru care investiţiile alocate reprezintă investiţii active. modernizarea prezintă avantajul că se concentrează, de regulă, asupra utilajelor, având nevoie în totalitate de investiţii active şi influenţând elementele care realizează direct producţia materială şi afectând scopul propriu-zis pentru care este construită capacitatea de producţie respectivă. De asemenea, prin modernizare se asigură prelungirea duratei de funcţionare a capitalului fix,

15

creşterea gradului de fiabilitate, asigurarea unor condiţii mai uşoare de întreţinere, etc. Din prezentarea avantajelor pe care le au modernizările în comparaţie cu construirea de noi capacităţi, reiese importanţa principală ce trebuie să se acorde investiţiilor prin modernizări, aşa cum se întâmplă în ţările dezvoltate, aceasta fiind caracteristica tuturor ţărilor în care căile intensive prevalează asupra căilor extensive de creştere economică. În etapa actuală de dezvoltare economică a ţării noastre, un obiectiv important îl constituie trecerea la o nouă calitate în toate domeniile de activitate. Pentru aceasta, este transpunerea în fapt. Un foarte important să se cunoască influenţa pe care o exercită factorii calitativi şi a direcţiilor de acţiune pentru rol important în acest sens, îl are activitatea de modernizare a capacităţilor de producţie care influenţează în primul rând laturile calitative ale proceselor de producţie, influenţă manifestată în două direcţii: pe de o parte, prin modernizare se urmăreşte, aproape întotdeauna, îmbunătăţirea calităţii produselor, ridicarea performanţelor tehnico-economice, pentru a corespunde exigenţelor pieţei şi pentru ca produsele firmei să aibă un nivel comparabil cu cel al produselor apărute pe piaţa internă şi externă, iar pe de altă parte, modernizarea presupune realizarea unui proces complex de dezvoltare a forţelor de producţie, de adaptare a sistemelor de producţie, tehnice şi economice, la condiţiile noi create de progresul tehnico-ştiinţific. Astfel se asigură promovarea progresului tehnic, dotarea maşinilor şi utilajelor cu dispozitive de înaltă tehnicitate, se aplică soluţii şi idei noi, cu mult mai productive, care asigură cele mai bune rezultate economice cu un anumit consum de resurse materiale, de energie şi de timp. Modernizarea incumbă o activitate multilaterală de proiectare şi cercetare în vederea obţinerii de noi tehnologii şi soluţii constructive, pentru aplicarea în producţie a celor mai înaintate realizări, stimularea creşterii potenţialului propriu de cercetare, etc. Prin modernizarea capacităţilor de producţie se obţine o înaltă productivitate a muncii, se valorifică superior resursele materiale şi financiare, creşte competivitatea pe plan internaţional. Prin investiţiile alocate dezvoltării şi modernizării capacităţilor de producţie se asigură creşterea eficienţei economice a

16

acestora, mobilizarea cu prioritate a factorilor intensivi care permit promovarea tehnicii avansate, introducerea mecanizării complexe a proceselor de producţie, îmbunătăţirea concepţiei de proiectare a produselor, astfel încât acestea să asigure un înalt grad de prelucrare a materiilor prime, competivitate şi eficienţă, perfecţionarea proceselor tehnologice în direcţia promovării unor tehnologii avansate, simplificării proceselor de prelucrare. În concluzie, investiţiile alocate modernizării se asociază aspectelor intensive ale creşterii economice. Modernizarea şi restructurarea economiei naţionale este o acţiune complexă, care vizează toate nivelurile activităţii economice, şi anume: locul de muncă, unitatea economică, ramurile propriu-zise şi ansamblul economiei naţionale.2 La nivelul locului de muncă, modernizarea presupune dotarea acestora cu cele mai noi utilaje şi instalaţii de lucru, obţinându-se astfel un nivel cât mai ridicat al productivităţii muncii individuale. Această reutilare a locurilor de muncă este cu atât mai necesară cu cât în ultimii ani procesul de dotare a unităţilor şi de modernizare prin achiziţionare de noi utilaje a fost încetinit sau chiar oprit. La acest nivel, un rol important în cadrul modernizării îl are introducerea unor măsuri tehnico-organizatorice care să permită promovarea progresului tehnico-economic. Deoarece gradul de promovare a progresului tehnico-economic în unităţile economice este redus, se impune retehnologizarea acestora la nivelul unităţilor similare existente pe plan mondial, care nu se poate realiza decât printr-un effort investiţional deosebit şi o conlucrare loială cu parteneri străini competitive şi interesaţi în conlucrare cu unităţile româneşti. La nivelul întreprinderii, acţiunea de modernizare necesită, în special, luarea unor măsuri tehnico-organizatorice care să asigure creşterea eficienţei lor economice, dintre care un loc important îl ocupă perfecţionarea metodelor de conducere care să asigure un cadru stimulator pentru toţi salariaţii întreprinderii, folosind mijloace de prelucrare automată a datelor. De asemenea, trebuie avute în vedere măsuri de amplasare raţională a secţiilor şi atelierelor, iar în cadrul lor a
2

I. Vasilescu, I. Românu, C.Cicea, Investiţii, Editura Economică, Bucureşti, 2000

17

utilajelor şi instalaţiilor de lucru, dar şi stabilirea unor fluxuri optime pentru transportul intern. Modernizarea la nivelul unităţilor economice trebuie să acorde atenţie şi perfecţionării structurii producţiei, deoarece, în condiţiile trecerii la economia de piaţă, este necesar ca structura producţiei să fie adaptată nevoilor reale ale pieţei, să răspundă solicitărilor partenerilor interni şi externi. În această situaţie, se impune ca structura producţiei să fie dată de client şi nu de producător. Pentru modificarea structurii producţiei este necesar să se modifice şi structura forţei de muncă în ceea ce priveşte componenţa meseriilor şi nivelurile de calificare profesională. O altă măsură ce trebuie adoptată se referă la reducerea consumurilor de materii prime, în condiţiile în care efectele crizei de materii prime şi energie devin tot mai acute în întreaga lume. Acţiunea de modernizare vizează reutilarea întreprinderilor, prin înlocuirea vechilor tehonologii, perimate şi neeficiente cu altele noi, mici consumatoare de materii prime şi energie. La nivelul economiei naţionale şi al ramurilor, acţiunea de modernizare trebuie să fie axată pe structurile economiei naţionale, dezvoltarea pe principiilor plan social. Obiectivele avute în vedere prin activitatea de modernizare şi restructurare a economiei naţoionale se referă la îmbunătăţirea activităţii fiecărei ramuri în parte, dezvoltarea pe principii noi a agriculturii, creşterea gradului de participare la circuitul economic a firmelor mici şi a activităţii de servicii, intensificarea acţiunilor în vederea realizării unor profunde transformări pe plan uman. Activitatea de modernizare şi restructurare a economiei naţionale trebuie să aibă la bază principiile rentabilităţii şi ale eficienţei economice, pentru ca în diferitele ramuri să nu se consume mai mult decât se produce, să nu se execute lucrări de slabă calitate şi, astfel, să se înregistreze pierderi. Pe viitor activitatea de modernizare şi restructurare trebuie să conducă la acţiuni eficiente, pentru a se moderne a ramurilor economice, realizarea unor baza raporturi

corespunzătoare fiecăruia dintre aceste ramuri, efectuarea unor transformări pe

18

asigura competivitatea produselor româneşti atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă. Pentru aprecierea rolului pe care modernizările îl au în dezvoltarea economică, relaţia care există între modernizare şi calea intensivă de dezvoltare este semnificativă în acest sens, ştiind că într-o economie intensivă accentul cade pe modernizări, că mai rar se construiesc noi întreprinderi, dar în schimb se apelează frecvent la modernizarea celor existente. Deoarece prin modernizare se asigură un grad ridicat de mecanizare şi automatizare a proceselor de producţie, este necesar să se perfecţioneze munca în echipă, să se îmbunătăţească relaţiile dintre oameni în procesul de muncă, acestea având o influenţă directă asupra eficienţei economice. Modernizarea capacităţilor de producţie are un rol hotărâtor asupra creşterii productivităţii muncii şi eficienţei economice. În ceea ce priveşte relaţia dintre modernizare şi productivitatea muncii, se porneşte de la faptul că modernizarea influenţează volumul producţiei în sensul sporirii acestuia şi numărul de personal în sensul diminuării acestuia. În urma modernizării, capitalul fix produce mai mult decât înainte, deci, are loc o sporire a volumului producţiei obţinute, justficându-se astfel cheltuielile efectuate. De regulă, însă, prin modernizarea capitalului fix existent se obţine şi creşterea capacităţilor de producţie. Sporirea volumului producţiei obţinute se poate realiza prin:  creşterea producţiei fizice a întreprinderii, a volumului de produse, ca efect direct a modernizării capacităţilor de produse existente;  îmbunătăţirea calităţii produselor realizate, adică întreprinderea realizează cantităţi sporite de produse de sorturi superioare, deoarece acestea au preţuri unitare de vânzare superioare;  îmbunătăţirea nomenclatorului de fabricaţie, adică produsele depăşite sunt scoase din fabricaţie şi sunt înlocuite cu produse ce au caracteristice superioare, mai solicitate de cumpărători, aceasta presupunând o adaptare a procesului de producţie la noile condiţii, o dotare corespunzătoare cu echipamente tehnice şi modificări aduse

19

reţetelor de fabricaţie şi care se realizează prin acţiunile de modernizare a capacităţilor de producţie. Scăderea consumului de muncă pe unitatea de produs realizat, ca urmare a modernizării capitalului fix prin înlocuirea utilajelor vechi, uzate fizic sau moral, cu altele noi având un grad ridicat de automatizare, are ca rezultat creşterea productivităţii muncii. Prin modernizarea capacităţilor de producţie se obţine nu numai creşterea productivităţii muncii, ci şi perfecţionarea întregii activităţi economice. În condiţiile actuale, activitatea de modernizare şi restructurare a eficienţei economiei naţionale constituie principala cale de îmbunătăţire a

economice la toate nivelurile, deoarece prin intermediul ei se asigură modificarea raportului dintre eforturi şi efecte, eforturile cunoscând o scădere relativă,în timp ce efectele economice cresc, atât prin volum, cât şi prin structură. Activitatea de modernizare este un proces dinamic, care presupune o bună cunoaştere a tuturor realizărilor pe plan naţional şi internaţional, dar şi un echilibru stabil cu economiile din alte ţări. Modernizarea şi restructurarea economiei naţionale este o condiţie esenţială pentru a se obţine creşterea economice la nivel micro şi macroeconomic. eficienţei

20

1.3. Consideraţii privind relansarea economiei naţionale
Dacă anul 2001 a însemnat reconectarea economiei naţionale la tendinţele internaţionale de modernizare şi dezvoltare, anul 2002 a fost anul confirmării creşterii economice durabile. Rezultatele anului 2002 arată că majorarea în termeni reali a produsului intern brut a fost însoţită de o îmbunătăţire a echilibrelor macroeconomice, lucru cu atât mai semnificativ de remarcat cu cât acestea au fost obţinute într-un context extern mai puţin favorabil. Aceste rezultate au avut la bază strategia naţională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, considerată de partidele politice semnatare ca “ o platformă comună de acţiune a tuturor forţelor politice şi sociale pentru promovarea interesului naţional, propăşirea ţării şi asigurarea bunăstării cetăţenilor săi, în contextul unei largi deschideri internaţionale “, care are în vedere următoarele opţiuni strategice: ◊ Asigurarea creşterii economice bazate pe sporirea ratei investiţiilor prin participarea semnificativă a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investiţii directe, astfel încât să se asigure un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut de 4,5 – 6%. ◊ Realizarea unei macrostabilizări consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare, obţinerea unor deficite bugetare suportabile, dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone, accelerarea procesului de privatizare în condiţii de eficienţă şi transparenţă, sprijinindu-se întreprinderile mici şi mijlocii, gestionarea corespunzătoare a datoriei publice şi deficitului contului curent, astfel încât să se asigure reducerea treptată a inflaţiei. ◊ Îmbunătăţirea substanţială a mediului de afaceri, în principal, pe baza ◊ ◊ dezvoltarea competiţiei de piaţă, inclusiv prin reducerea sferei de calmarea inflaţiei în vederea reducerii costului creditului şi a asigurării unui cadru economico-financiar şi legal corespunzător, prin: acţiune a monopolurilor; recapitalizării societăţilor comerciale;

21

◊ extinderea şi diversificarea instrumentelor bancare, reducerea dobânzii reale, întărirea disciplinei financiare şi reducerea blocajului financiar; ◊ revizuirea şi simplificarea sistemului de impozite şi de colectare a acestora, în sensul stimulării muncii, economisirii şi investiţiilor; ◊ creşterea ratei economisirii şi a încrederii în investirea banilor prin dobânzi şi rate de schimb valutar corelate în mod practicarea unor

transparent şi previzibil cu inflaţia şi monitorizarea riscului instituţiilor financiar-monetare cu activităţi în domeniul investiţiilor; ◊ stimularea investiţiilor de capital românesc şi străine prin reducerea facilităţi pentru cei care fiscalităţii pentru profitul investit şi prin alte ◊ creşterea

investesc pentru dezvoltarea economică şi crearea de noi locuri de muncă; fluxului de capital străin şi a colaborării economice internaţionale, sprijinite prin definirea , la nivelul subsectoarelor economice, a unor pachete de oferte complete de investiţii confirmate ca prioritate de către instituţiile guvernamentale şi elaborate în limbajul economic familiar investitorilor străini; ◊ participarea statului la investiţii de capital care asigură formarea noii structuri economice, competitivă şi în concordanţă cu cerinţele pieţei şi ale integrări europene; ◊ armonizarea legislaţiei şi reglementărilor din domeniul economic cu cele din U.E. şi acreditarea internaţională a instituţiilor şi agenţilor economici cu activităţi de verificare, control şi certificare a îndeplinirii reglementărilor; ◊ adoptarea unor structuri organizatorice de succes din economia de piaţă (holdinguri, corporaţii, asocieri) cu respectarea competivităţii pe plan extern şi intern; ◊ crearea de noi locuri de muncă, formarea unei nou pieţe a muncii, reducerea costurilor sociale ale resturcturării şi accelerarea acesteia prin creşterea mobilităţii forţei de muncă; reglementărilor Uniunii Europene şi menţinerea capacităţii concurenţiale care să permită creşterea

22

reprezentarea şi funcţionarea corespunzătoare în plan regional a

instituţiilor guvernamentale economice pentru a asigura servicii suport întreprinzătorilor locali în dezvoltarea de activităţi industriale, etc. ◊ Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, vizând restructurarea selectivă a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinţifice şi sociale, revitalizarea şi retehnologizarea industriilor cu potenţial competitiv, construirea unei agriculturi întemeiate pe exploataţii de dimensiuni optime, sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informaţiei şi crearea unui mediu prielnic general. În acest context, rolul hotărâtor în atingerea obiectivelor îl au investiţiile, ca motor al suplimentării, diversificării sau creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Este necesar, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, să existe o judicioasă politică de investiţii, aceasta cuprinzând ansamblul de reguli, măsuri, metode, mijloace şi experimente utilizate în vederea realizării scopurilor şi obiectivelor investiţionale şi având valenţe macro şi microeconomice şi sociale. De asemenea, investiţiile trebuie cheltuite în aşa fel încât să asigure o eficienţă maximă, un nivel cât mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort, iar decizia de investiţie trebuie să se bazeze pe determinări cantitative şi calitative riguroase, care să asigure orientarea efortului investit spre cele mai bune variante de proiect. Creşterea continuă a eficienţei investiţiilor, corespunzător cerinţelor etapei actuale de dezvoltare economico-socială a României, necesită o exigenţă maximă referitoare la fundamentarea temeinică a noilor obiective de investiţii, elaborarea şi pregătirea din timp a documentaţiilor, asigurarea condiţiilor necesare pentru începerea şi realizarea lucrărilor, realizarea lor la un nivel calitativ superior, punerea în funcţiune a obiectivelor de investiţii la termenele prevăzute şi realizarea indicatorilor tehnico-economici stabiliţi. pentru extinderea şi dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului terţiar, în

23

CAPITOLUL 2. Eficienţa economică a investiţiilor
2.1. Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor 2.2. Indicatorii eficienţei economice a investiţiilor de capital 2.2.1. Indicatori statici de evaluare a eficienţei economice a investiţiilor de capital 2.2.2. Indicatori de apreciere a eficienţei economice a proiectelor de investiţii, specifici metodologiei BIRD

24

CAPITOLUL 2

EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR

2.1. Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor
Eficienţa economică este o noţiune complexă care exprimă în modul cel mai cuprinzător rezultatele ce se obţin într-o activitate economică, evaluate prin prisma resurselor consumate pentru desfăşurarea acelei activităţi. Prin intermediul ei se stabileşte legătura dintre volumul şi calitatea eforturilor ca factori generatori de efecte şi rezultate ce se obţin într-o anumită perioadă, ca o consecinţă a realizării eforturilor respective. Nivelul eficienţei economice depinde de volumul şi calitatea atât a resurselor cât şi a rezultatelor. Eficienţa se calculează ca un raport între mărimea efectelor şi a eforturilor sau între mărimea eforturilor şi cea a efectelor. Aceste rapoarte pot fi exprimate astfel: e= în care:

ε

E

 maxim şi e` =

ε
E

 minim

e şi e` - eficienţa economică; E – efectele (rezultatele) obţinute; ε – eforturile depuse (resursele consumate). Simbolurile e şi e` au urmatoarele semnificaţii: în primul caz se stabileşte efectul ce se obţine la o unitate de efort şi care trebuie să fie maxim; în al doilea caz se calculează efortul ce se face pentru obţinerea unei unităţi de efect şi care trebuie să fie minim.

25

În primul caz prezentat se impune obţinerea unui efect maxim la un anumit efort, iar în cel de al doilea realizarea efectului propus cu minimum de efort. 1 De aici rezultă că este greşit atunci când se spune “maximizarea efectelor concomitent cu minimizarea eforturilor”. Eficienţa economică se cunatifică pe baza unei serii de criterii economice. Variantele propuse pot satisface unul sau mai multe criterii, dar o variantă care să le satisfacă pe toate este foarte puţin probabil să se întâlnească. În acest caz se poate distinge optim relativ şi optim absolut. Optimul relativ satisface anumite criterii de eficienţă economică şi rezultă din compararea unui număr limitat de variante, iar cel absolut este favorabil tuturor criteriilor luate în calcul. Acesta din urma – optimul absolut – nu există în realitate, el este ca un ideal spre care se tinde, ca un scenariu perfect care se doreşte, dar care nu se poate realiza fie datorită caracterului limitat al cunoaşterii decidentului, fie datorită caracterului subiectiv ce intervine în aprecierea variantelor. Eficienţa economică trebuie să constituie o componentă de bază a întregii activităţi economice deoarece volumul resurselor are un caracter limitat şi numai printr-o folosire mai bună a acestora se poate asigura creşterea economică şi, implicit, ridicarea traiului de viaţă al populaţiei. Cu alte cuvinte eficienţa economică trebuie privită atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic. Eficienţa economică, în special a investiţiilor şi capitalului fix, are un caracter de previziune ceea ce asigură o importanţă deosebită în luarea uor decizii economice. De asemenea, adoptarea deciziei trebuie să se bazeze pe existenţa mai multor variante de proiect astfel încât să se creeze posibilitatea alegerii variantei cu eficienţa maximă. Un element foarte important este faptul că eficienţa economică reprezintă principalul factor calitativ al creşterii economice deoarece prin ea se asigură sporirea absolută a efectelor cu acelaşi volum de eforturi. Astfel, plecând de la relaţia e=E/ε rezultă E=e x ε, ceea ce înseamnă că nivelul efectelor economice ce se obţin depind atât de efortul depus cât şi de mărimea eficienţei economice.

1

I. Vasilescu, I. Românu, C.Cicea, Investiţii, Editura Economică, Bucureşti, 2000

26

Eficienţa economică a investiţiilor exprimă capacitatea eforturilor investiţionale de a aduce o serie de efecte economice, curente şi de perspectivă, ţinând seama de influenţa unei multitudini de factori ce acţionează în procesul de investiţii şi cel de exploatare. Eficienţa economică a investiţiilor este partea determinantă a eficienţei întregii activităţi productive. Ea reflectă atât modul cum au fost concepute şi realizate lucrările de investiţii, cât şi factorii procesului de producţie. Un rol esenţial revine, desigur, procesului de investiţii. Nivelul eficienţei economice a investiţiilor se stabileşte pe baza atât executarea, cât şi funcţionarea obiectivului de investiţii.2 Prin eficienţa economică a investiţiilor înţelegem relaţia care se stabileşte între cantitatea şi structura efortului, pe de o parte, ca generatori de efecte, şi nivelul rezultatelor economice obţinute în urma desfăşurării procesului investiţional. În categoria eforturilor se cuprind eforturi care se referă la procesul investiţional (valoarea investiţiei, volumul lucrărilor de construcţii-montaj, numărul de utilaje şi de personal atrase în procesul investiţional), dar şi cele referitoare la procesul de producţie (costurile de producţie, cheltuielile materiale, numărul de salariaţi etc.). Aceste eforturi se pot referi la un singur an (cheltuielile anuale de producţie, investiţia anuală, importul anual pentru investiţii sau producţie etc.) sau la întreaga perioadă de activitate (investiţia totală, cheltuielile totale realizate pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului, importul total pentru investiţii sau pentru producţie etc.) De asemenea, aprecierea eficienţei economice a investiţiilor, eforturile se pot referi la activitatea de investiţii (valoarea investiţiei, import pentru investiţii, valoarea utilajelor etc.), la activitatea de producţie (cheltuieli de producţie, necesar de salariaţi) sau la ambele (efortul total pentru investiţii şi pentru producţie). Efectele economice, atât ca volum, cât şi ca structură, au un rol deosebit de important în aprecierea eficienţei economice. Acestea pot fi directe (rezultatele imediate obţinute în urma procesului investiţional) şi indirecte (care apar la
2

previziunii efectelor

economice şi financiare scontate, deoarece calculele se fac într-o etapă ce precede

I. Vasilescu, I. Românu (coordonatori), Dicţionar de investiţii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003

27

utilizatorul rezultatelor procesului investiţional). Efectele directe se pot împărţi, la rândul lor, în efecte anuale (profituri anuale, valoarea anuală a producţiei) sau efecte totale, însumate pe intreaga durată de funcţionare a obiectivului economic (profituri totale, valoarea totală a producţiei etc.) Efectele economice ale procesului investiţional, ca de altfel ale oricărei activităţi economice, se mai pot clasifica în efecte brute (ca de exemplu valoarea producţiei, veniturile anuale) şi efecte nete (cum ar fi profiturile). În cazul în care eficienţa economică se calculează ca raport între efecte brute şi eforturi, indicatorul trebuie să fie supraunitar, pentru a reflecta o activitate rentabilă. Dacă la numărător este efectul net, raportul poate fi şi subunitar, dar la un nivel cât mai ridicat. În vederea creşterii eficienţei economice a investiţiilor în condiţiile unei economii de piaţă se impune luarea unor măsuri: - analiza temeinica a variantelor de propuse, pe baza unui sistem complex de indicatori de eficienţă economică, îmbunătăţirea structurii producţiei concomitent cu ridicarea gradului de competitivitate a acesteia; - respectarea termenelor de punere in funcţiune a obiectivelor economice care să ducă la diminuarea imobilizărilor de fonduri, recuperarea mai rapidă a sumelor investite şi obţinerea mai devreme a rezultatelor propuse prin documentaţiile de investiţii; - realizarea la noile obiective sau la cele modernizate a unor niveluri superioare, faţă de obiectivele vechi, în ceea ce priveşte productivitatea muncii, cheltuielile la 1 milion lei producţie, indicele de valorificare a materiilor prime etc.3

2.2. Indicatorii eficienţei economice a investiţiilor de capital
3

I. Vasilescu, I. Românu, C.Cicea, Investiţii, Editura Economică, Bucureşti, 2000

28

Proiectele de investiţii presupun mai multe modalităţi de realizare şi, la rândul ei, fiecare modalitate are la bază mai multe variante de proiect, caracterizându-se printr-o multitudine de informaţii referitoare la eforturi, efecte, raportul acestora, durata de realizare a obiectivului, durata de producere a efectelor, etc. Astfel, pentru alegerea variantei optime se foloseşte un sistem de indicatori de eficienţă economică care surprind aceste informaţii sub aspect cantitativ si, pe cât posibil, calitativ.

2.2.1. Indicatori statici de evaluare a eficienţei economice a investiţiilor de capital

1.Investiţia specifică exprimă efortul investiţional făcut pentru obţinerea unei unităţi de capacitate exprimată fizic sau valoric. Se foloseşte în condiţiile în care capacitatea de producţie exprimatâ atât fizic, cât şi valoric diferă. Relaţiile de calcul sunt:

pentru obiective noi:
Si = Si ‘ =
Ii qi Ii Qi

în care: Si – investiţia specifică în funcţie de capacitatea fizică; Si ‘ - investiţia specifică în funcţie de capacitatea fizică; Ii – investiţia aferentă variantei i; qi, Qi – capacitatea anuală de producţie aferentă variantei i exprimată fizic (qi) sau valoric (Qi).

pentru activitatea de modernizare, dezvoltare sau retehnologizare a

obiecivelor existente:
29

Si =

I mi q mi − q 0

în care: Imi– investiţia destinată modernizării, dezvoltării sau retehnologizării în varianta i; qmi – capacitatea de producţie după modernizare în varianta i exprimată fizic; q0 – capacitatea de producţie înainte de modernizare în varianta i exprimată fizic. Indicatorul exprimă câţi lei investiţii se cheltuiesc pentru a creşte capacitatea de producţie cu o unitate fizică. Investiţia specifică se poate calcula şi în funcţie de sporul realizat la valoarea producţiei surprinzând, în acest fel, şi influenţa modificării structurii producţiei. Formula de calcul este:
Si` =
I mi Q mi − Q o

în care: Qmi – valoarea producţiei după modernizare în varianta i; Qi – valoarea producţiei înainte de modernizare. În acest caz indicatorul arată cheltuielile investiţionale ce se fac pentru a creşte producţia anuală cu un leu.

Pentru compararea variantelor de investiţii există două posibilităţi

Prima posibilitate constă în aceea că se calculează investiţia specifică pentru fiecare variantă în parte, se compara între ele mărimile obţinute şi apoi se alege drept variantă optimă varianta care prezintă investiţia specifică cea mai mică. A doua variantă se referă la faptul că una din variante prevede un volum suplimentar de investiţii, care se materializează într-o capacitate de producţie mai mare. În acest caz intereseză volumul suplimentar de investiţii solicitat şi efectele obţinute de acesta. Formula de calcul este urmatoarea:
Sc =
Ii − I j qi − q j

în care:
30

Sc – investiţia specifică pentru comparaţii şi exprimă necesarul suplimentar de investiţii în varianta i faţă de varianta j pentru a obţine o capacitate anuală suplimentară de producţie de o unitate fizică, în varianta i faţă de varianta j; Ii – valoarea investiţiei în varianta i; Ij – valoarea investiţiei în varianta j; qi – capacitatea de producţie în varianta i; qj – capacitatea de producţie în varianta j; Indicatorul investiţia specifică se poate calcula şi în funcţie de sporul producţiei valorice cu formula:
sc` =
Ii − I j Qi − Q j

în care: sc` – investiţia specifică pentru comparaţii şi exprimă necesarul suplimentar de investiţii în varianta i faţă de varianta j pentru a obţine o producţie anuală suplimentară de 1 leu, în varianta i faţă de varianta j; Qi – valoarea producţiei în varianta i; Qj – valoarea producţiei în varianta j; Indicatorul investiţia specifică este unul dintre indicatorii cei mai utilizaţi în analiza eficienţei economice a investiţiilor. Exprimând efortul, indicatorul trebuie să fie minimizat. Deci, la adoptara deciziei de investiţii se alege varianta pentru care investiţia specifică este cea mai redusă. În economia de piaţă acest indicator al investiţiei specifice este deosebit de important, dar pentru a fi operant el trebuie să se compare cu investiţia specifică de la alte obiective economice similare. 2. Termenul de recuperare exprimă perioada de timp în care investiţia se recuperează din profit în urma punerii în funcţiune a unor capacităţi de producţie. Prezintă mai multe relaţii de calcul, şi anume:

pentru obiective noi:
Ti =
Ii Phi

31

în care: Ti – termenul de recuperare pentru varianta i; Ii – investiţia aferentă variantei i; Phi – profitul anual aferent variantei i.

pentru cele supuse modernizării – dezvoltării:
Ti =
I mi Phmi − Ph 0

în care:

Ti – termenul de recuperare pentru varianta i; Imi – investiţia pentru modernizare aferentă variantei i; Phmi – profitul anual aferent variantei modernizate i; Ph0 – profitul anual înainte de modernizare. Indicatorul în acest caz exprimă perioada de timp în care se recuperează investiţia din profitul suplimentar obţinut ca urmare a modernizării, dezvoltării sau retehnologizării obiectivului supus analizei. 3. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiei reprezintă ca mod de calcul inversul termenului de recuperare a investiţiei, iar ca şi conţinut reprezintă profitul anual net obţinut la 1 leu investit. În cazul mai multor variante se alege aceea la care coeficientul de eficienţă economică este cel mai mare. El semnifică efectul net anual ce poate fi obţinut la 1 leu investit. Relaţiile de calcul sunt: pentru obiective noi:
ei =
p hi Ii

în care: ei – coeficientul de eficienţă economică pentru varianta i; Phi – profitul anual aferent variantei i; Ii – investiţia aferentă variantei i.

pentru modernizări, dezvoltări şi retehnologizări:
ei =
Phmi − Ph 0 I mi

32

în care: ei – termenul de recuperare pentru varianta i; Imi – investiţia pentru modernizare aferentă variantei i; Phmi – profitul anual aferent variantei modernizate i; Ph0 – profitul anual înainte de modernizare. 4. Cheltuieli recalculate sau echivalente. Indicatorii de până acum au luat în calcul doar efectele investiţiei pe un an, ori o investiţie are efect pe o perioadă mai îndelungată de timp. În practică, s-a constatat că la acelaşi volum de efecte economice obţinute se pot face eforturi mai mari de investiţii, fie eforturi mai mari cu cheltuielile de producţie. Astfel un anumit efect economic se poate obţine fie cu un volum mai mare de cheltuieli de producţie şi o investiţie mai mică, fie cu un consum mai mare de resurse investiţionale, dar cu cheltuieli mai mici. Acest indicator exprimă efortul total ( cu investiţia şi cu cheltuielile anuale de producţie) .în vederea obţinerii producţiei şi se calculează cu formula:
Ki = Ii + Chi × T

în care: Ki – cheltuielile recalculate în varianta i; Chi – cheltuielile anuale de producţie aferente variantei i; Ii – investiţia totală în varianta i; T – termenul de recuperare a investiţiei. În calculele de eficienţă economică se preferă varianta care are cheltuielile recalculate cele mai mici. 5. Cheltuieli specifice recalculate exprimă efortul total (cu investiţia şi cu cheltuielile anuale de producţie) făcut pentru a obţine o unitate de capacitate fizică (ki) sau (kI’).
ki = Ki/ (D x qi) ki’ = Ki/ (D x Qi)

în care:

33

ki , ki’ - cheltuieli specifice recalculate în funcţie de capacitatea de producţie exprimată fizic, respectiv valoric; D - durata de funcţionare a obiectivului; qi, Qi - capacitatea anuală de producţie aferentă variantei i exprimată fizic, respectiv valoric. 6. Randamentul economic al investiţiilor exprimă profitul final (după recuperarea investiţiei) obţinut la 1 leu investit. El asigură comparabilitatea între profitul final obţinut în urma realizării obiectivului economic şi efortul investiţional. Se calculează cu ajutorul relaţiei:
Ri =
Pt - Ii Ii

în care: Ri – randamentul economic al variantei i; Pt – profitul total pe întreaga durată de funcţionare eficientă a obiectivului Ii – investiţia totală aferentă variantei i. Dacă profitul anual este constant în timp, atunci randamentul economic se exprimă astfel:
Ri =
Pi x D −1 Ii

în care: Pi – profitul anual în varianta i; D – durata de funcţionare a obiectivului. Randamentul economic este mai semnificativ în aprecierea variantelor de investiţii când se urmăreşte obţinerea unui profit mai mare, când resursele de care dispun agenţii economici asigură achiziţionarea unor utilaje, tehnologii mai bune ce vor facilita realizarea unei producţii cu parametrii tehnico-economici superiori, deci pentru o activitate rentabilă, viabilă. Se va alege varianta la care mărimea indicatorului este maximă.

34

2.2.2. Indicatori de apreciere a eficienţei economice a proiectelor de investiţii, specifici metodologiei BIRD
Analiza eficienţei obiectivelor de investiţii pe baza metodologiei utilizate de BIRD are ca principală caracteristică diferenţierea analizei economice propriuzise de analiză financiară. Analiza economică are drept scop fundamentarea oportunităţii şi eficienţei investiţiilor prin compararea efortului necesar pentru realizarea investiţiilor şi pentru obţinerea producţiei cu efectele ce se vor obţine, economică stabileşte rentabilitatea în condiţiile comparabilităţii acestora prin intermediul calculelor de actualizare. Analiza proiectului la nivelul întregii economii naţionale, respectiv a tuturor resurselor angajate, indiferent de natura resurselor (proprii, credite, alocaţii de la buget) şi de beneficiarul rezultatelor obţinute, prin luarea în considerare a diferite soluţii tehnologice, capacităţi de producţie, etc. În cadrul analizei economice, preţurile folosite sunt cele care domină în economie, în condiţii de concurenţă loială. La stabilirea cheltuielilor şi veniturilor, în cadrul analizei economice, nu se iau în considerarea subvenţiile, taxele , impozitele şi, în general, orice transfer de monedă. Analiza financiară se face din punctul de vedere al investitorului care este interesat să obţină profit la fondurile proprii consumate în conjunctura pieţei de desfacere. Preţurile utilizate la analiza financiară pentru utilaje, materii prime, salarii sunt cele practicate pe piaţa externă atât pentru produsele din ţară, cât şi pentru cele din import, iar subvenţiile, taxele, impozitele se au în vedere la dimensionarea cheltuielilor şi veniturilor. Alte particularităţi ale metodologiei BIRD sunt: determinarea cheltuielilor şi veniturilor pentru fiecare an în parte, de la începerea lucrărilor de construcţii a obiectivului de investiţii şi până la scoaterea din funcţiune a acestuia; fondul de amortizare nu se include în cheltuielile de producţie. Indicatorii de apreciere a eficienţei economice a proiectelor de investiţii, specifici metodologiei BIRD sunt:

35

1. Veniturile brute reprezintă volumul total al încasărilor dintr-o anumită perioadă. Acestea sunt constituite în special din valoarea producţiei industriale (a producţiei marfă), dar pot proveni şi din alte activităţi, cum ar fi încasări din activitatea magazinelor proprii, creşe, cămine, vânzarea unor materii prime care prisosesc, din fondurile fixe, sau părţi din acestea care se vând din diverse motive etc. În cazul analizei financiare, tot la venituri sunt cuprinse şi creditele primite, deoarece ele constituie surse atrase şi întregesc fondurile agentului economic. În cele ce urmeaza venitul brut va fi simbolizat cu Vh. 2. Cheltuielile totale includ atât cheltuielile cu investiţia, cât şi cheltuielile de producţie. În volumul de investiţii se cuprind cheltuielile propriu-zise pentru realizarea obiectivului economic, precum şi o serie de alte cheltuieli, cum sunt cheltuielile pentru achiziţionarea unor mijloace circulante necesare la prima dotare, cheltuieli pentru pregătirea forţei de muncă, cheltuieli pentru plata salariaţilor care asigură supravegherea desfăşurării procesului investiţional etc. În cheltuielile de producţie se includ toate costurile ce se fac pentru realizarea producţiei, mai puţin cheltuielile cu amortizarea capitalului fix. Pentru efectuarea analizei financiare, în costuri se mai includ şi o serie de impozite, taxe, dobânzi pe care le face întreprinderea, precum si sumele necesare rambursării creditelor şi a dobânzilor aferente. Deci:

Cth = Ih + Ch
în care: Cth – cheltuielile totale pentru anul h; Ih – cheltuielile cu investiţia din anul h; Ch – cheltuielile de producţie ale anului h. 3. Raportul dintre venituri si costuri (indicator cunoscut şi sub denumirea de benefice/cost) permite o comparaţie între suma încasărilor realizate pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului economic şi totalul cheltuielilor efectuate atât cu edificarea obiectivului, cât şi cu producţia. Pentru a permite comparabilitatea acestor indicatori, care se obţin în perioada de timp, la un moment dat, se foloseşte tehnica actualizării. Relaţia de calcul este:

36

1 (1 + a ) h h =1 R= d + D 1 ∑ ( I h + C h ) × (1 + a) h h =1

d +D

∑Vh ×

sau

1 (1 + a ) h h = d +1 R= d + D 1 ∑ ( I h + C h ) × (1 + a) h h =1

∑V

D

h

×

în care: R – raportul dintre venituri actualizate şi costuri totale actualizate; Vh – venitul obţinut în anul h (se au in vedere veniturile anuale, realizate din vanzarea productiei de baza, precum si cele din alte activitati); Ih – investiţia anuală; Ch – cheltuielile anuale de producţie; a – coeficientul de actualizare; d – durata de realizare a obiectivului de investiţii; D – durata de funcţionare a obiectivului. h – 1,2,…, d+D Sub raportul eficienţei economice, proiectul de investiţii poate fi acceptat numai în cazul în care R>1. Această relaţie exprimă legea fundamentală a activităţii economice care presupune că în orice activitate trebuie să se recupereze integral cheltuielile efectuate şi să se realizeze un anumit profit pentru investitor şi societate. În situaţia în care R=1, rezultă că viitoarea întreprindere îşi va acoperi toate cheltuielile, dar nu va obţine nici un profit, ceea ce reflecta o activitate nesatisfăcătoare. Este evident că dacă raportul este subunitar activitatea este total ineficienta. De aici se deduce că dacă R>1 proiectul este respins. Aceast indicator depinde şi de mărimea coeficientului de actualizare “a” luat în calcul. Cu cât acest coeficient este mai mic cu atât raportul dintre venituri actualizate şi costuri actualizate, în aceleaşi condiţii considerate, este mai mare. 4. Fluxul de numerar (CASH FLOW), indicator ce exprimă situaţia la zi, respective care este câştigul sau pierderea pentru fiecare an luat în calcul; şi acest indicator poate fi calculat la nivelul economiei naţionale sau la nivelul agentului economic, respectiv la nivelul investitorului impozitele şi taxele constituie cheltuieli şi se iau în calcul ca atare. Relaţia de calcul pentru fluxul de numerar este:

Fh = Vh – (Ih + Ch)
37

în care: Fh– fluxul de numerar pentru anul h; Vh – venitul (încasarea) anului h; Ch si Ih – cheltuielile de producţie şi, respectiv, de investiţii pentru acelaşi an h. De obicei, fluxul de numerar este denumit în ţara noastră venitul net. Venitul net poate fi anual (VNh) sau total (VNt), în acest ultim caz fiind calculate pe întreaga perioadă de funcţionare. De asemenea, venitul net poate fi claculat în formă statică sau în formă dinamică. În formă statică, acesta se scrie astfel:
VNh = Vh – (Ih +Ch)

În formă dinamică, indicatorul se numeşte venitul net actualizat. 5. Venitul net actualizat (VNA), indicator ce permite a se stabili diferenţa între volumul total al încasărilor obţinute pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului şi costurile totale (cu investiţiile şi cu producţia), în cazul în care toate valorile sunt actualizate. Expresia analitică a indicatorului venit net actualizat (VNA) este următoarea:
VNA = ∑ V h ×
h =1 d+D d +D d +D 1 1 1 − ∑ ( I h + Ch ) × = ∑ [V h − ( I h + C h )] × h h (1 + a ) (1 + a ) (1 + a ) h h =1 h =1

unde simbolurile au aceeaşi semnificaţie ca la indicatorul raportul dintre venituri şi costuri. În funcţie de acest indicator sub raportul eficienţei pot fi acceptate numai variantele la care venitul net actualizat este mai mare ca zero. Acest indicator este deosebit de semnificativ pentru aprecierea eficienţei viitorului obiectiv economic, deoarece în condiţiile unei economii de piaţă ne interesează să obţinem un profit cât mai mare; or, acest indicator exprimă tocmai venitul net, profitul net obţinut de întreprindere pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului şi în condiţiile cuantificării influenţei factorului timp. Cu toate aceste avantaje, el fiind un indicator de volum, care cuantifică numai efectele nete, nu poate fi considerat indicator de eficienţă economică deoarece nu asigură şi comparabilitatea cu eforturile făcute pentru obţinerea acestui efect net.

38

6. Rata internă de rentabilitate a investiţiei (RIR), exprimă rata de discontare pentru care veniturile brute totale actualizate sunt egale cu costurile totale (de investiţii şi de producţie) actualizate, ambii indicatori fiind calculaţi pe întreaga viaţă economiă. În costurile totale se cuprind şi fondurile de investiţii cheltuite care apar integral la începutul perioadei de realizare a obiectivului şi că acestea din urmă se cuprind dispersat în mărimea veniturilor (sub forma cotelor de amortizare), se ajunge la situaţia în care veniturile totale actualizate sunt egalate de costurile totale actualizate. Acest punct corespunde cu rata internă de rentabilitate. Altfel spus, rata internă de rentabilitate este acea rată de actualizare pentru care venitul net actualizat este 0. Rezultă că rata internă de rentabilitate este acea rată de discontare la care valoarea venitului net actualizat (VNA) este zero. Rata internă de rentabilitate nu trebuie confundată cu rata de rentabilitate care se calculează ca raport între profitul anual şi costurile anuale de producţie. Pentru a determina rata internă de rentabilitate este necesar să se determine un factor de actualizare (amin) care să determine un venit net actualizat pozitiv (VNA+) şi un al doilea factor de actualizare (amax) care să determine un venit net actualizat negativ (VNA -), cu menţiunea ca diferenţa dintre cei doi factori de actualizare să fie maxim 5. BIRD ia în considerare şi analizează numai acele proiecte de investiţii la care rata internă de rentabilitate se situează la cote superioare normei de 15%.
VNA + VNA + + VNA −

RIR = amin –amax*

În cadrul metodologiei BIRD rata internă de rentabilitate este unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai eficienţei proiectelor de investiţii deoarece exprimă capacitatea investiţiei de a furniza profit pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului, stabilind puterea economică a acestuia, respectiv profitul net ce se obţine la un leu efort total, cu investiţia şi cu producţia. Acest indicator, după nivelul la care se face analiza, îmbracă două forme, şi anume rata internă de

39

rentabilitate economică (RIRE), în cazul analizei economice, şi rata internă de rentabilitate financiară (RIRF), pentru analiza financiară. 7. Cursul de revenire net actualizat ( rata internă de schimb valutar sau Testul Bruno), reflectă eforturile totale actualizate, cu investiţia şi cu cheltuielile anuale de producţie, exprimate în lei, ce se fac pentru obţinerea unei unităţi valoare nete. Se calculează cu ajutorul relaţiei:
d+D h =1

∑(I
' h

h

+ Ch ) ×
' h

Rna= d + D
h =1

∑ [V − ( I

' + Ch ) ×

]

(1 + a ) h (1 + a ) h
1

1

în care: Rna - cursul de revenire net actualizat; Ih – investiţiile anuale, exprimate în lei; Ch – cheltuielile de producţie făcute în anul h, exprimate în lei; Vh – veniturile anuale, exprimate în valută; Ih` si Ch` - investiţia şi cheltuielile anuale de producţie, exprimate în valută; a si a` - rata de discontare a monedei naţionale, respectiv a valutei; d si D – durata de execuţie şi de fundamentare a viitorului obiectiv economic. Prin acest indicator se stabileşte costul intern al valutei şi se urmăreste alegerea variantelor de investiţii care asigură promovarea exportului şi diminuarea importului; el oferă informaţii asupra produselor care sunt mai eficiente să se producă în ţară, decât să se importe sau care sunt indicate să se importe decât să se fabrice la intern deoarece asigură un curs de revenire net actualizat nefavorabil, adică mare.

40

CAPITOLUL 3. Analiza diagnostic a societăţii comerciale LACTA S.A. Giurgiu
3.1. Date de identificare a societăţii comerciale 3.2. Prezentarea societăţii comerciale LACTA S.A. Giurgiu

3.3. Analiza economico-financiară
3.3.1.Analiza situaţiei patrimoniului 3 3.3.1.1.Corelaţia fond de rulment – necesar de fond de rulment. Trezoreria netă 4 5 3.3.1.2.Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei 6 3.3.1.3.Analiza pe baza ratelor de echilibru financiar 3.3.2. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate 3.3.3. Analiza potenţialului uman 3.3.3.1. Dimensiunea şi structura potenţialului uman 3.3.3.2. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului uman 3.3.4. Analiza eficienţei potenţialului tehnic 3.3.4.1. Potenţialul tehnic 3.3.4.2. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului tehnic 3.4. Analiza viabilităţii manageriale 3.4.1. Analiza sistemului metodologic 3.4.2. Analiza sistemului decizional 3.4.3. Analiza sistemului informaţional 3.4.4. Analiza sistemului organizatoric 3.5. Prezentarea punctelor forte şi slabe economice şi manageriale 41 3.6. Posibilităţi de modernizare şi dezvoltare

CAPITOLUL 3
ANALIZA DIAGNOSTIC A SOCIETĂŢII COMERCIALE LACTA S.A. GIURGIU

3.1. Date de identificare a societăţii comerciale
1. DENUMIREA: S.C. LACTA S.A. GIURGIU

42

2. SEDIUL SOCIAL: Str. Gloriei, nr. 2

3. NR. DE ÎNREGISTRARE LA OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI: J52/13/1991
4. COD FISCAL: R 3531222 5. FORMA JURIDICĂ DE CONSTITUIRE: societate comercială pe

acţiuni
6. NATURA CAPITALULUI: 100% capital privat român 7. DURATA DE FUNCŢIONARE: nelimitată

3.2. Prezentarea societăţii comerciale LACTA S.A. Giurgiu

3.2.1.Denumirea, forma juridică, sediul, durata
Denumirea societăţii Denumirea societăţii este S.C. LACTA S.A. Giurgiu. Aceasta s-a constituit ca societate pe acţiuni în anul 1991. Baza materială a constitit-o vechea întreprindere de industrializare a laptelui Giurgiu care a luat fiinţă ca societate în

43

anul 1972. Această întreprindere până în anul 1972, a aparţinut societăţii de industrializarea laptelui Bucureşti Forma juridică a societăţii S.C. LACTA S.A. Giurgiu este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acţiuni. Aceasta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu statutul. Sediul societăţii Sediul societăţii este în România, municipiul Giurgiu, Str. Gloriei, nr. 2, judeţul Giurgiu. Durata societăţii Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Registrul Comerţului.

3.2.2. Obiectul de activitate al societăţii
Obiectul de activitate al societăţii este: Colectarea laptelui Industrializarea laptelui în lapte de consum, produse lactate Comercializarea laptelui şi a produselor lactate

3.2.3. Capitalul social, acţiunile
Capitalul social la 30.09.2003 este de 12.614.000 mii lei, împărţit în 476.000 acţiuni nominative în valoarea nominală de 26.500 lei fiecare.

44

Reprezentanţii legali ai societăţii sunt: Tabelul 1. Nume şi prenume
Ion Sorin Ciulică Mihaela Rădulescu Paul Spălăţelu Constanţa Ivan Lidia

Funcţia
Presedinte C.A. Membru C.A. Director General Director Adjunct Contabil Şef

Profesia
Economist Inginer Inginer Inginer economist

Vechime
18 ani 16 ani 8 ani

Act de numire
Membru C.A. Membru C.A.
Ordin 2 al preşedintelui C.A. Ordin 3 al preşedintelui C.A.

Decizia nr.3/2002

Tabelul 2. Valoare capital social Acţionar
SIF Oltenia Valdo Invest S.R.L. Persoane fizice Total

Număr de acţiuni 333.802 71.484 77.715 476.000 Procent (%) 69.11 14.8 16.09 100

(mii lei) 8.717.025 1.866.872 2.030.103 12.614.000

3.2.4. Structura organizatorică
Organizarea societăţii este impusă de Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale; cu toate acestea, societatea a încercat să alcătuiască o structură organizatorică cât mai flexibilă şi adaptată la propriile nevoi şi posibilităţi. Organigrama societăţii este prezentată în Anexa 1. Structura organizatorică a firmei LACTA S.A.Giurgiu este de tip ierarhic – funcţională, fiind formată din personal subordonat nemijlocit managerului firmei, dar şi din compartimente operaţionale şi funcţionale. Organigrama
-

S.C. LACTA S.A.Giurgiu este una piramidală. Conform

acesteia, directorul general adjunct are în subordine:
Inginerul şef; Contabilul şef; Compartimentul Marketing; Compartimentul Aprovizionare - Desfacere Biroul Personal-salarizare;

45

-

Atelier nr.1 Fabrica; Atelier nr.2 centrul de brânzeturi tip telemea Iepureşti; Atelier nr.2 centrul de brânzeturi tip caşcaval Vedea; Puncte de lucru. Compartimentul Producţie; Compartimentul Mecano-energetic, investiţii; C.T.C. Laborator; Formaţia de reparaţii-întreţinere. compartimentul Financiar-Contabilitate, facturare; compartimentul Calculaţii preţuri analize economice.

Inginerul şef are în subordine:

Contabilul şef are în subordine:

3.2.5. Organele de conducere
1. Adunarea Generală a Acţionarilor Adunarea Generală a Acţionarilor este organul de conducere al societăţii, care decide asupra activităţii acesteia şi asigură politica economică şi comercială. Se convoacă de Consiliul de Administraţie sau de unul din vicepreşedinţi pe baza împuternicirii dată de preşedintele Consiliului de Administraţie. 2. Consiliul de Administraţie Societatea este administrată de un Consiliu de Administraţie compus din 7 membri. Membrii Consiliului de Administraţie sunt numiţi pe o perioadă de cel mult 4 ani şi pot fi revocaţi de Adunarea Generală a Acţionarilor.

3.2.6. Personalul societăţii

46

Număr total de salariaţi: 120 din care: -

muncitori direct productivi:80 muncitori indirect productivi:20 personal TESA: 20

3.2.7. Date proprietatea societăţii

privind principalele mijloace fixe aflate în

S.C. LACTA S.A.Giurgiu are în portofoliu următoarele mijloace fixe, din care: ♦ fabrica de produse lactate Giurgiu, cu o capacitate de 25.000 l lapte/zi ♦ centrul de fabricaţie brânzeturi tip telemea, com. Iepureşti – 5.000 l lapte/zi; ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ centrul de fabricaţie brânzeturi tip caşcaval, com. Vedea – 7.000 l instalaţii de pasteurizare lapte – 10.000 l lapte/oră; separator LGW – 10.000 l lapte/oră; omogenizator – 3.000 l lapte/oră; vane pasteurizare lapte TFPL – 1.000 l lapte/oră; 5 magazine de desfacere; lapte/zi;

♦ 3 maşini de transport produse lactate către magazinele proprii şi terţi.

3.2.8. Prezentarea produselor ce se fabrică în cadrul societăţii
1. Lapte de consum 5% grăsime (pungi 1 litru) 2. Lapte de consum 2% grăsime (pungi 1 litru) 3. Lapte de consum 1,5% grăsime (pungi 1 litru) 4. Iaurt clasic 2,8% grăsime (pahar 200 gr.) 5. Iaurt clasic 2,8% grăsime (pahar 400 gr.) 6. Iaurt clasic 2,8% grăsime (găletuşă 1,5 litri)

47

7. Iaurt Bio 0,2% şi 0,4% grăsime 8. Iaurt de băut 9. Sana 10. Lapte bătut (pungi ½ litri) 11. Lapte cu cacao (pahar 200 gr.) 12. Brânză telemea 13. Brânză dietetică 14. Caşcaval Rucăr 15. Caşcaval Lacta 16. Caşcaval Dalia

3.2.9. Piaţa actuală a societăţii
Principalii clienţi Societatea are încheiate contracte de desfacere a produselor de panificaţie şi patiserie cu beneficiarii, dintre care: ♦ Consiliul Judeţean – iaurt şi lapte pentru copii – 542.000.000 lei/lună; ♦ Spitalul Judeţean Giurgiu – iaurt, brânză dietetică – 275.000.000 lei/lună; ♦ Seminarul Teologic Giurgiu – produse lactate – 35.000.0000 lei/lună; ♦ S.C. Emticom SRL Giurgiu – produse lactate – 4.000.000 lei/zi ♦ S.C. Anirolf SRL Giurgiu – produse lactate – 4.000.000 lei/zi 1. Sistemul de distribuţie Pentru desfacerea produselor ce le fabrică în prezent, municipiul Giurgiu(7%), localităţile limitrofe, precum şi firma foloseşte hipermarketcentrele proprii de desfacere(23%) în număr de 5 şi alte centre de desfacere din urile:Carrefour, Sellgros, Metro cu filialele Bucureşti(45%), Braşov, Ploieşti, Galaţi, Craiova. 2. Concurenţii Există două categorii de concurenţi pentru S.C. LACTA S.A. Giurgiu: concurenţi din zona de colectare a laptelui, materie primă: Danone, Roneda şi diverse societăţi care brânzeturi şi caşcaval
48

industrializează lapte

numai în

-

concurenţi pe piaţa de desfacere a produselor – firme de renume ca Danone, Napolact, Brenac. În prezent societatea ocupă locul 4 pe piaţa sa de desfacere.

2.2.10. Principalii furnizori ai S.C. LACTA S.A. Giurgiu
Tabelul 3. Denumirea materiei prime/materialelor furnizate Numele şi adresa furnizorilor Ponderea deţinută în total aprovizionări

Lapte Lapte Lapte
Pahare plastic şi caserole plastic Folie pentru lapte consum şi lapte băut

producători particulari din 93% jud. Giurgiu şi Teleorman S.C. Agrois Chiriacu S.C. Zinzev Zimnicea S.C. Amplast Lereşti

S.C. TVK Miercurea Ciuc

3,6% 3,4% 62% 38%

2.2.11. Procesul tehnologic la S.C. LACTA S.A.Giurgiu
Fabrica de lapte are o capacitate de 37.000 l lapte/zi, reprezentată de fabrica de produse lactate Giurgiu, cu o capacitate de 25.000 l lapte/zi, centrul de fabricaţie brânzeturi tip telemea, com. Iepureşti – 5.000 l lapte/zi,centrul de fabricaţie brânzeturi tip caşcaval, com. Vedea – 7.000 l lapte/zi. În prezent, fabrica utilizează doar 67% din capacitatea de producţie. Unitatea produce numai produse lactate, sortimente ce se desfac prin reţeaua comercială proprie, precum şi prin alte centre comerciale. Se asigură şi aprovizionarea unor cantine şi unităţi militare. Pentru fabricarea produselor lactate se foloseşte laptele, materie primă, colectat de la producătorii particulari deţinători de vaci cu lapte din judeţele Giurgiu şi Teleorman. Laptele materie primă colectat este transportat la unităţile de procesare unde după recepţia calitativă şi cantitativă este pasteurizat la temperatura de

49

85-860 C sau 92-950C, răcit după tipul de produs şi însămânţat cu culturi selecţionate. Procesele tehnologice sunt diferenţiate pe anumite operaţiuni conform licenţelor de fabricaţie obţinute.

3.3. Analiza economico-financiară
Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv. Ea trebuie să ofere deciziilor. În procesul de conducere, un mijloc de cunoaştere a modului cum sunt gospodărite fondurile, capitalul şi bunurile în care este investit, îl constituie bilanţul contabil. Astfel, bilanţul reprezintă o sinteză de informaţii contabile finale, pe baza căruia se analizează situaţia financiară a societăţii comerciale. Analiza situaţiei financiare constituie un ansamblu de raţionamente şi judecăţi pe baza cărora se studiază poziţia financiară şi performanţa societăţii comerciale. Obiectivul analizei financiare a firmei este acela al cercetării echilibrului dintre mijloace şi resurse, cu scopul de a stabili măsura în care s-a asigurat
50

soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a

integritatea lor financiară, precum şi capacitatea financiară a unităţii de a acoperi cheltuielile din propriile sale venituri, iar,în final, de a obţine profit. Bilanţul este instrumentul de reflectare întreprinderii la încheierea exerciţiului. Indicatorii economico-financiari sunt cei pe baza cărora factorii de decizie din unităţile patrimoniale pot lua decizii corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii, creşterea productivităţii muncii şi asigurarea condiţiilor pentru stabilitatea economico-financiară. a echilibrului financiar al

3.3.1. Analiza situaţiei patrimoniului
3.3.1.1. Corelaţia fond de rulment – necesar de fond de rulment. Trezoreria netă. Fondul de rulment (FR) reprezintă diferenţa dintre capitalul permanent şi activele imobilizate. Această diferenţă poate să fie pozitivă sau negativă. Dacă diferenţa este pozitivă, atunci fondul de rulment reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată şi utilizată pentru finanţarea activităţii curente, mai ales a celor aferente exploatării. În cazul în care diferenţa este negativă, atunci societatea înregistrează un deficit de fond de rulment. Fondul de rulment = Capital permanent – Active imobilizate Tabelul 4.

51

Nr. crt. 1. 2. 3.

Indicatori Capital permanent (mii lei) Active imobilizate (mii lei) Fondul de rulment (mii lei)

2001 7.188.283 6.189.269 999.014

2002 10.692.125 8.210.235 2.481.890

2003 13.986.523 13.123.256 863.267

Valoarea fondulul de rulment la S.C. LACTA S.A. GIURGIU este pozitivă în toţi cei trei ani consideraţi, indicând astfel existenţa unui echilibru financiar,atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt, adică un excedent al capitalurilor permanente în raport cu imobilizările pe care le finanţează , acest excedent fiind folosit pentru finanţarea activelor circulante. Nevoia de fond de rulment (NFR) semnifică în esenţă, activele circulante de natura stocurilor şi creanţelor nefinanţate pe seama obligaţiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligaţiile pe termen scurt de natura celor faţă de furnizori, salariaţi, bugetul de stat etc., pâna în momentul plăţii lor reprezintă o sursă atrasă de finanţare a activelor circulante. NFR = Stocuri +Creanţe – Datori pe termen scurt Nevoia de fond de rulment > 0 semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat. Situaţia este considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare. Nevoia de fond de rulment < 0 indică o situaţia favorabilă dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii cu scadenţe mai mari, adică s-au accelerat încasările şi s-au relaxat plăţile. Trezoreria netă este partea din fondul de rulment care depăşeşte nevoia de fond de rulment, ce constituie active circulante lichide, care staţionează între două rotaţii. Deci, se determină ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment, astfel: Trezoreria netă = FR – NFR
52

Tabelul 5.
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. Indicatori Stocuri (mii lei) Creanţe (mii lei) Datorii pe termen scurt (mii lei) NFR (1+2-3) (mii lei) FR (mii lei) Trezoreria netă (5-4) (mii lei) 2001 2.816.458 892.618 4.003.387 -294.311 999.014 1.293.325 2002 2.726.127 881.906 1.512.087 2.095.946 2.481.890 385.944 2003 2.437.796 1.739.293 3.520.792 1.176.297 863.267 206.970

În anul 2001, S.C. LACTA S.A. are un fond de rulment mai mic decât în 2000, în condiţiile în care nevoia de fond de rulment este negativă. Neonorarea obligaţiilor face ca societatea să înregistreze la sfârşitul anului 2001 disponibilităţi. În ultimii doi ani situaţia este mai bună, nevoia de rulment pozitivă putând fi acoperită din fondul de rulment care este mai mare decât nevoia de fond de rulment. Această diferenţă pozitivă reflectă o trezorerie netă pozitivă care indică un excedent monetar la sfârşitul celor 2 ani, deci o situaţie de echilibru financiar.

3.3.1.2. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei
Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată la scadenţă. Pentru analiza lichidităţii şi solvabilităţii unei firme se folosesc următorii indicatori: 1.Rata lichidităţii generale – reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma în termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată de la bancă. Formula de calcul pentru lichiditatea globală este: exigibile; acest indicator este folosit în calculul necesarului de credit, în cazul în care societatea intenţionează să obţină un credit

53

Rlg = Active circulante/ Datorii curente Tabelul 6.
Nr. crt. 1. 2. 3. Indicatori Active circulante (mii lei) Datorii curente (mii lei) Rata lichidităţii generale (1/2) 2001 5.069.678 4.003.387 1,27 2002 4.032.674 1.512.087 2,27 2003 5.674.365 3.520.792 1,62

Lichiditatea se apreciază ca fiind favorabilă atunci când este mai mare decât 1. Valoarea supraunitară a ratei în cazul S.C. LACTA S.A. Giurgiu dovedeşte că întreprinderea are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile. Aceasta constituie pentru bancă un grad de siguranţă în acordarea noilor credite, concretizat într-un fond de rulment financiar care îi permite întreprinderii să facă faţă incidentelor care apar în mişcarea activelor circulante sau a unor deteriorări în valoarea acestora. Cu cât raportul este mai mare ca 1, cu atât mai mult întreprinderea este pusă la adăpost de o insuficienţă de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor. 2.Rata lichidităţii imediate – exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din activele curente, în condiţiile în care activul se diminuează cu valoarea stocurilor care constituie imobilizări transformate în numerar. Rlc = (Active circulante - Stocuri)/ Datorii curente Intervalul care poate fi considerat satisfăcător este cuprins între 0,65 şi 1. Tabelul 7.
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Indicatori Active circulante (mii lei) Stocuri (mii lei) Datorii curente (mii lei) Rata lichidităţii imediate 2001 5.069.678 2.816.458 4.003.387 0.56 2002 4.032.674 2.726.127 1.512.087 0.86 2003 5.674.365 2.437.796 3.520.792 0.92

şi nu pot fi

54

Se constată că rata lichiităţii imediate se încadrează în limitele admise, ceea ce înseamnă că firma este capabilă să îşi onoreze obligaţiile pe termen scurt din activele curente, în toţi cei trei ani supuşi analizei, constatându-se chiar o îmbunătăţire a situaţiei.

3.Rata solvabilităţii patrimoniale – reprezintă gradul în care unitatea patrimonială poate face faţă obligaţiilor de plată. Rsp = Capitaluri proprii / Total pasiv Solvabilitatea patrimonială este generată de o activitate eficientă a întreprinderii şi reflectă o situaţie normală dacă înregistrează un nivel peste 0,5, ceea ce înseamnă că unitatea îşi poate acoperi datoriile curente din surse proprii. Tabelul 8.
Nr. crt. 1. 2. 3. Indicatori Capitaluri proprii (mii lei) Total pasiv (mii lei) Rata solvabilităţii patrimoniale (1/2) 2001 6.788.283 10.611.946 0.64 2002 10.292.125 11.286.369 0.92 2003 13.586.523 18.427.847 0.74

Acest indicator înregistrează valori mai mari decât 0,5, ceea ce demonstrează că datoriile curente ale întreprinderii pot fi acoperite din sursele proprii. 4.Rata solvabilităţii globale – arată în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii. Se determină astfel: Rsg = Active totale / Datorii totale Tabelul 9.
Nr. Indicatori 2001 2002 2003

55

crt. 1. 2. 3.

Active totale (mii lei) Datorii totale (mii lei) Rata solvabilităţii globale(1/2)

10.611.946 4.403.387 2.41

11.286.369 1.912.087 5.90

18.427.847 3.920.792 4.70

Rata solvabilităţii globale exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen lung şi scurt, precum şi marja de creditare a întreprinderii. În toţi cei 3 ani s-a înregistrat o rată mai mare decât 1,5 ceea ce semnifică faptul că întreprinderea este capabilă să-şi achite obligaţiile băneşti, imediate şi îndepărtate, faţă de terţi.

3.3.1.3. Analiza pe baza ratelor de echilibru financiar
Echilibrul financiar al firmei reprezintă un sistem de corelaţii prin care se stabilesc anumite proporţionalităţi în cadrul şi între diferite fluxuri financiare. El constituie o premisă, dar şi o consecinţă a desfăşurării normale a activităţii firmei, în conformitate cu obiectul său. Rata autonomiei financiare - reflectă ponderea capitalului propriu în cadrul surselor ce sunt la dispoziţia întreprinderii pentru o perioadă mai mare de 1 an. Raf = Capitalul propriu / Capital permanent 2. Rata de finanţare a stocurilor : Rfs = Fond de rulment / Stocuri 3. Rata de autofinanţare a activelor: Raa = Capital propriu /(Active fixe + Active circulante) 4. Rata datoriilor: Rd = Datorii totale/ (Active fixe + Active circulante) La S.C. LACTA S.A., aceste rate au înregistrat următoarele valori: Tabelul 10.

1.

56

Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

Indicatori Rata autonomiei financiare Rata de finanţare a stocurilor Rata de autofinanţare a activelor Rata datoriilor

2001 0,93 0,40 0,57 0,46

2002 0,95 0,96 0,80 0,20

2003 0,98 0,48 0,75 0,21

Se constată că în perioada analizată, firma dispune de autonomie financiară, ponderea capitalului propriu în capitalul permanent fiind de 93% în anul 2001, iar în următorii doi ani înregistrează o creştere cu câteva procente. Această rată depăşeşte cu mult limita minimă admisă de 50%. De asemenea, se observă că rata datoriilor în toţi cei trei ani are valori subunitare ceea ce demonstrează solvabilitatea firmei, aceasta putându-şi onora, în mod operativ, obligaţiile financiare faţă de terţi. Rata de autofinanţare a activelor, creşte în ultimii doi ani faţă de primul an, dar cu toate că scade în 2003 faţă de 2002, valorile mari ale acestei rate reflectă o situaţie favorabilă.

3.3.2. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate
1. Rata rentabilităţii veniturilor – caracterizează eficienţa întregii activităţi economice şi este utilă în poziţionarea firmei pe piaţă în raport de altele cu care este în concurenţă. Rv = (Profit brut/Venituri totale) X 100 Tabelul 11.
Nr. crt. 1. 2. 3. Indicatori Profit brut (mii lei) Venituri totale (mii lei) Rata rentabilităţii veniturilor (%) 2001 1.652.387 28.079.128 5.88 2002 389.752 47.893.456 0.81 2003 861.673 38.903.561 2.21

Se observă o scădere accentuată a acestei rate în anul 2002, ca urmare a pierderii înregistrate în activitatea de exploatare şi o creştere a acesteia, dar nu foarte mare, în anul 2003.

57

În anul 2002 a avut loc o creştere a veniturilor totale de 65%, iar a veniturilor din exploatare cu peste 78% şi, de asemenea, s-au obţinut venituri excepţionale din vânzarea unor active imobile şi mobile. În ceea ce priveşte cheltuielile de exploatare se constată o creştere substanţială a acestora faţă de veniturile realizate din producţia marfă; aceasta se datorează în cea mai mare parte creşterii accelerate a preţurilor materiilor prime, combustibilului,energiei electrice, chiriilor.
2. Rata rentabilităţii economice – în termeni reali are două dimensiuni, şi anume: una pentru remunerarea capitalurilor investite cel puţin la nivelul ratei

minime de rambursare din economia naţională (rate medie a dobânzii), iar cealaltă pentru remunerarea riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat posesorii capitalurilor puse la dispoziţia întreprinderii. Rre = (Profit brut/Capital permanent) X 100 Tabelul 12.
Nr. crt. 1. 2. 3. Indicatori Profit brut (mii lei) Capital permanent (mii lei) Rata rentabilităţii economice(%) 2001 1.652.387 7.188.283 22.9 2002 389.752 10.692.125 3.64 2003 861.673 13.986.523 6.16

Nivelurile înregistrate de această rată au scăzut drastic faţă de anul 2001. În anul 2002 se remarcă o scădere cu 85,8% a ratei rentabilităţii economice datorată diminuării profitului brut cu 78,9%. Această scădere a ratei rentabilităţii economice denotă o ineficienţă a mijloacelor materiale si financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii.. 3. Rata rentabilităţii costurilor – caracterizează eficienţa costurilor, fiind importantă în estimarea şi negocierea preţurilor de vânzare a produselor. Rc = (Profit brut/Costuri de producţie) X 100

58

Tabelul 13.
Nr. crt. 1. 2. 3. Indicatori Profit brut (mii lei) Costuri de producţie (mii lei) Rata rentabilităţii costurilor(%) 2001 1.652.387 28.079.128 5.88 2002 389.752 47.893.456 0.81 2003 861.673 38.903.561 2.21

Din analiza resurselor consumate, respectiv a costurilor de producţie se observă o tendinţă de scădere a acestora în anul 2002 faţă de 2001, proporţională cu reducerea producţiei şi o creştere a acestora la 2% în 2003. 4.Rata rentabilităţii financiare – capacitatea întreprinderii de a genera profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Rrf = (Profit net/Capitaluri proprii) X 100 Rata rentabilităţii financiare trebuie să ţină cont de metodologia determinării profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizărilor şi al provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile avute în vedere la determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit. Tabelul 14.
Nr. crt. 1. 2. 3. Indicatori Profit net (mii lei) Capitaluri proprii (mii lei) Rata rentabilităţii financiare(%) 2001 1.652.387 6.788.283 24.34 2002 389.752 10.292.125 2.38 2003 861.673 13.586.523 6.34

Rata rentabilităţii financiare a înregistrat o scădere foarte mare în 2002 şi 2003 faţă de anul 2001. Această scădere arată ineficienţa plasării capitalului. Scăderea se datorează diminuării profitului net, ceea ce denotă o scădere a ratei rentabilităţii firmei.

59

3.3.3. Analiza potenţialului uman
Factorul uman reprezintă coordonata esenţială a dimensiunii şi mai ales a calităţii activităţii. Asigurarea întreprinderii cu personalul de specialitate necesar, folosirea lui eficientă în activitatea operativă şi de conducere constituie premisa potenţării resurselor materiale şi financiare şi totodată a valorificării, în avantajul acesteia, a condiţiilor pe care le oferă mediul natural şi social. Factorul uman este factorul cheie al activităţii şi performanţelor unei întreprinderi. Resursele umane reprezintă o noţiune care vizează atât elementele de ordin tehnic-economic cât şi social-istoric, dacă acestea sunt înţelese şi tratate de producere a bunurilor materiale, necesare existenţei. În analiza resurselor umane trebuie pornit de la faptul că acestea reprezintă principala forţă de producţie a societăţii şi, ca la orice societate comercială ce dispune de un număr relativ mare de salariaţi, este obligatorie organizarea evidenţei personalului într-un compartiment distinct, cu sarcini şi responsabilităţi bine precizate. Compartimentul de personal este format din; ■ şef compartiment; ■ tehnician normator; ■ inspector de personal; ■ arhivar. S.C. LACTA S.A. Giurgiu dispune de un regulament de ordine interioară care este prelucrat pentru fiecare angajat al firmei, regulament pentru a cărui respectare, societatea solicită o foarte mare exigenţă. De asemenea, când se aduc adăugiri, îmbunătăţiri sau noi condiţii, acestea se aduc la cunoştinţa întregului efectiv de salariaţi printr-o comunicare formală. Programul de lucru este de 8 ore zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica pentru personalul direct productiv. ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul le utilizează în procesul

60

Salariaţii care sunt transferaţi în interes de serviciu sunt, în medie, de 2 pe an, iar cei cu abateri disciplinare de 4 pe an, luându-se măsura trimiterii lor în şomaj sau desfacerea contractului de muncă. În ceea ce priveşte dreptul muncii, există un contract colectiv de muncă ce a fost negociat cu reprezentanţii salariaţilor, în condiţiile în care în societate nu există un sindicat al salariaţilor. Contractul colectiv de muncă cuprinde îndatoririle, drepturile salariaţilor, obligaţiile, sancţiunile, recompensele, grilele de salarizare pe categorii de salariaţi şi pe trepte de salarizare.

3.3.3.1. Dimensiunea şi structura potenţialului uman Dimensiunea potenţialului uman s-a modificat în intervalul 2001-2003 în sensul descreşterii sale de la nivelul de 176 salariaţi în 2001 la 120 în 2003. Din punct de vedere al participării efective la producţie, personalul societăţii cuprinde TESA ( personal tehnic, economic, de specialitate, administrativ) reprezentând personal indirect productiv, precum şi categoria de personal care realizează nemijlocit producţia, reprezentând personal direct productiv. În tabelul 3.15. sunt cuprinse date cu privire la categoriile menţionate pentru anii 2001, 2002, 2003. Tabelul 15.
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. Muncitori direct Productivi Muncitori indirect Productivi Total muncitori Personal TESA Total Categorii de personal 2001 Număr 80 65 145 25 170 % 47 38,23 85,3 14.7 100 2002 Număr 90 50 140 22 165 2003 % Număr 55,17 80 31,25 86,42 13,58 100 20 100 20 120 % 66,67 16,67 83,33 16,66 100

61

Structura personalului in 2003

17% muncitori direct productivi 17% 66% muncitori indirect productivi personal TESA

Figura 1.

Scăderea numărului de salariaţi este o consecinţă favorabilă a modificării raportului de echilibru dintre potenţialul uman şi cel material, ca urmare a reînnoirii activelor corporale, a creşterii gradului de tehnicitate a acestora. Se remarcă măsurile conducerii societăţii de a reduce progresiv ponderea personalului indirect productiv, precum şi de reducere relativă a numărului total de personal faţă de volumele totale de producţie realizate anual. Personalul tehnic, economic şi de specialitate al societăţii cuprinde ingineri, economişti, contabili, tehnicieni, operatori şi programatori în sistemul informatic şi alţi funţionari de specialitate. Structura pe categorii socio-profesionale şi din punct de vedere al pregătirii, a înregistrat la S.C. LACTA S.A. Giurgiu, în perioada 2001-2003, următoarea situaţie:

62

S u t r pr o a l ii 2 0 t cua es n l u n 0 2 r u
98 . % 8 p n e p r oa o d r es n l e c su ii utd s pr a ue r io e p n e p r oa o d r es n l e c su ii md u t d eii p n e p r oa o d r es n l e c su ii utd e mn r le e t e a

1. 5 60 %

7. 7 4 % 0

Tabelul 16.
Nr. crt. 1. Studii superioare, din care: - ingineri, subingineri - economişti - jurişti - altele Studii medii Studii elementare Pondere personal cu studii superioare Pondere personal cu studii medii Pondere personal cu studii elementare Categorii de personal 2001 Număr personal 2002 2003

3. 4. 5. 6. 7.

17 9 4 1 3 123 36 9,66% 69,89% 20,45%

16 8 5 1 2 120 26 9,88% 74,07% 16,05%

16 8 5 1 2 107 12 11,85% 79,26% 8,89%

Structura personalului in 2001
9.66% pondere personal cu studii superioare pondere personal cu studii medii pondere personal cu studii elementare

20.45%

69.89%

Figura 2.

Figura 3.

63

Structura personalului in 2003
8.89% 11.85% pondere personal cu studii superioare pondere personal cu studii m edii pondere personal cu studii elem entare

79.26%

Figura 4.

Se remarcă o preocupare de îmbunătăţire a calităţii forţei de muncă din societate, reflectată de creşterea ponderii personalului cu studii superioare de la 8.05% la 11.85% în 2003. Se constată diminuarea ponderii personalului cu studii elementare de la an la an, în favoarea creşterii ponderii personalului cu studii medii de la 69.89% în 2001 la 74.07% în 2002 şi 79.26% în 2003. La creşterea ponderii personalului cu studii superioare s-a avut în vedere că o pondere mică a acestuia are un impact negativ asupra fundamentării economice a deciziilor de la nivel mediu şi superior, precum şi asupra atitudinii faţă de eficienţa economică. Rata medie de disponibilizare a personalului a fost cuprinsă între 5% şi 20%. Motivaţia acestor disponibilizări a reprezentat-o restrângerea activităţii determinată de coordonatele pieţei, iar criteriile considerate au fost cele de competenţă şi disciplină.

3.3.3.2. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului uman Productivitatea muncii exprimă capacitatea salariaţilor de a produs.
64

genera

Pentru a urmări dinamica productivităţii muncii la nivelul întreprinderii se utilizează indicatori valorici construiţi ca raport între efect şi effort. O variantă de investiţii, oricât de convenabilă ar fi la alţi indicatori de eficienţă economică, dacă nu se oferă şi o productivitate competitivă, este greu de crezut că ar fi putea fi acceptată. Productivitatea muncii va fi calculată ca raport între cifra de afaceri (CA) şi numărul de salariaţi (N), după formula: W = CA/N Astfel: W2001 = 16.387.234/170 = 86.786 mii lei/salariat W2002 = 48.681.540/165 = 283.593 mii lei/salariat W2003 = 39.925.114/120 = 272.681 mii lei/salariat Indicele productivităţii muncii se determină după următoarea formulă de calcul: IW = W1/W0 x 100 , iar valorile care s-au obţinut pentru intervalul de timp analizat sunt grupate în tabelul 3.14.

Tabelul 17.

Anul 2001 2002 2003

Indicele productivităţii muncii 328,97% 88,69%

Se poate concluziona că nivelul productivităţii muncii a avut un ritm de creştere accelerat în 2002 faţă de 2001 datorită evoluţiei pozitive a cifrei de afaceri, iar în perioada următoare, adică 2002 – 2003, productivitatea muncii a scăzut ca urmare a reducerii mai accentuate a cifrei de afaceri faţă de reducerea numărului de salariaţi. Scăderea cifrei de afaceri se datorează imposibilităţii de a creşte preţul de vânzare pe produs în comparaţie cu creşterea cheltuielilor
65

aferente, ca urmare a scăderii cererii la produsele firmei, datorită afluenţei prea mari pe piaţa românească a produselor lactate. Eficienţa utilizării resurselor umane poate fi apreciată şi prin intermediul următoarelor două corelaţii: ICA ≥ IFS ≥ INS IW ≥ IS unde: ICA reprezintă indicele cifrei de afaceri; IFS reprezintă indicele fondului de salarii; INS reprezintă indicele numărului de salariaţi; IS reprezintă indicele salariului mediu;

Tabelul 18.
Perioada 2001 - 2002 2002 - 2003

ICA
304,62% 97,62%

IFS
187,39% 96,2%

INS
96,18% 91,03%

IW
328,62% 97,61%

IS
195,63% 108,17%

Se observă că în perioada 2001 – 2002, aceste două corelaţii sunt respectate, pe când în a doua perioadă 2002 – 2003, nu se mai respectă. Datorită nivelului înregistrat în prima perioadă de indicele productivităţii muncii se poate aprecia că sporul cifrei de afaceri a fost susţinut de productivitatea muncii, deci s-a obţinut preponderent pe căi intensive.

3.3.4. Analiza eficienţei potenţialului tehnic
66

3.3.4.1. Potenţialul tehnic Potenţialul tehnic este un factor important în procesul de producţie alături de ceilalţi factori. Acest factor este determinat de progresul tehnic, ce influenţează direct productivitatea şi ceilalţi indicatori. Factorii de producţie, inclusiv capitalul fix, reprezintă un potenţial activ (în cazul acesta potenţialul tehnic) al unităţii. Situaţia mijloacelor fixe aflate în proprietatea societăţii este prezentată în tabelul 3.19. Tabelul 19.
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
Construcţii Echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii) Aparate şi instalaţii măsură, control, reglare Mijloace de transport Mobilier, aparatură birotică, echipamente protecţie, alte active Construcţii de natura obiectelor de inventar Echipamente tehnologice de natura ob.inventar Aparate şi instalaţii măsură control, reglare, de natura ob.inv. Mijloace de transport de natura obiectelor de inventar Mobilier, aparatură birotică, echipamente protecţie, alte active de natura ob.inv.

Categorii de mijloace fixe

Valoarea (mii lei) 2002 2003 4.097.919 2.175.169 87.640 372.823 142.418 2.860 176.347 9.500 6.404 25.290 7.099.230 5.919.530 2.208.327 86.067 816.943 172.347 2.860 176.347 9.500 6.404 25.290 9.424.002

Total

În tabelul de mai jos, se prezintă evoluţia ponderii categoriilor de mijloace fixe în total în perioada 2002-2003:

Tabelul 20.

67

Pondere(%) Categorii de mijloace fixe
I. Construcţii II. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii) III. Aparate şi instalaţii măsură, control, reglare IV. Mijloace de transport V. Mobilier, aparatură birotică, echipamente protecţie, alte active

2002 59,60 31,63 1,27 5,42 2,07 100

2003 64,32 23,99 0,94 8,88 1,88 100

Total

Din analiza evoluţiei ponderilor categoriilor de mijloace fixe în perioada 2002-2003, rezultă că mijloacele fixe active cele de natura construcţiilor şi echipamentelor tehnologice deţin ponderea cea mai mare în total.Se observă o creştere a ponderilor, ridicat. comparativ cu 2002, la grupa I de mijloace fixe – construcţii şi grupa IV – mijloace de transport, acestea având şi un grad de înnoire

3.3.4.2. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului tehnic Eficienţa mijloacelor fixe se poate determina prin intermediul următorilor indicatori:
1. Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe care se determină astfel:

Cifra de afaceri / Mijloace fixe x 1000
2. Profit la 1000 lei mijloace fixe care se calculează după relaţia:

Profit / Mijloace fixe x 1000 Tabelul 21.
Indicatori Realizat

68

Nr. crt. 1. 2.

2001 Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe Profit la 1000 lei mijloace fixe 2.581,2 180,21

2002 6.507,41 30,19

2003 3.879,11 68,15

În perioada analizată, indicatorii de eficienţă a utilizării mijloacelor fixe au avut valori oscilante. Acest aspect este determinat de faptul că indicele de creştere a cifrei de afaceri în anul 2002 faţă de 2001 a fost mult mai mare decât cel al mijlocelor fixe, iar în anul 2003 cifra de afaceri scade şi se înregistrează o creştere relativ ridicată a mijloacelor fixe, datorită reevaluării activelor şi creşterii reale a acestora prin investiţii, ceea ce determină o diminuare a acestui indicator cu 40,17%, comparativ cu anul precedent. În ceea ce priveşte profitul la 1000 lei mijloace fixe, acesta scade cu 83,28% în 2002, ceea ce reflectă o utilizare ineficientă a mijloacelor fixe, dar şi ţinând cont de faptul că în acest an activitatea de exploatare s-a încheiat cu pierdere. Se constată că, în 2003, acest indicator înregistrează o uşoară creştere comparativ cu anul 2002.

69

3.4. Analiza viabilităţii manageriale
3.4.1. Analiza sistemului metodologic
La nivelul S.C. LACTA S.A. Giurgiu nu există un instrument modern şi bogat în ceea ce priveşte sistemul metodologic. Dintre metodele şi tehnicile specifice de management cel mai des utilizate de conducerea firmei sunt: şedinţa, delegarea, rotaţia de posturi.

70

Şedinţa costituie modalitatea principală de transmitere a informaţiilor şi de culegere a feed-back-ului concomitent la un număr mare de componenţi ai societăţii comerciale. Tipurile de şedinţe practicate sunt: de informare, decizionale şi de armonizare. Şedinţele de informare au drept obiectiv furnizarea de informaţii managerului şi colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Şedinţele decizionale au în vedere adoptarea cu participarea celor prezenţi la şedinţă a anumitor decizii. Şedinţele de armonizare au drept obiectiv punerea de acord a acţiunilor managerilor şi a componenţilor unor compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe niveluri apropiate în cadrul structurii organizatorice a firmei. Delegarea se utilizează în cadrul oferit de structura organizatorică în vederea derogării temporare de sarcini, competenţe şi responsabilităţi de la nivele ierarhice superioare spre niveluri ierarhice inferioare. Celelalte metode şi tehnici de management nu sunt aplicate deoarece fie nu sunt cunoscute suficient, fie dispune. Este necesar să se implementeze şi alte metode de management specifice diferitelor funcţii/subsisteme ale managementului. Din ansamblul metodelor de management aplicabile procesului de management general, se poate încerca aplicarea managementului prin bugete, managementului prin costuri, managementului prin proiecte. Există premisele aplicării unui management participativ. Managementul participativ constă în exercitarea principalelor procese de management prin implicarea unui grup de proprietari şi/sau manageri şi executanţi, utilizând o gamă variată de modalităţi, între care organismelel participative instituţionalizate ocupă o poziţie centrală. Adoptarea deciziilor de către organismele participative de management reprezintă o premisă a unui management modern (ex.: AGA, Consiliul de Administraţie, Comitetul director). Numai împuternicirea formală nu este însă suficientă. Managerii care elaborează decizia trebuie să dispună şi de aptitudinile şi cunoştinţele necesare, să posede o “autoritate” a cunoştinţelor, să dispună de potenţialul decizional necesar. implică resurse suplimentare de care firma nu

71

3.4.2. Analiza sistemului decizional
Sistemul decizional constituie un adevărat sistem de comandă, ce reglează ansamblul activităţilor implicate. Puternic condiţionat de calitatea celorlalte componente ale managementului, sistemul decizional reprezintă partea cea mai activă a sistemului de management, fiind, în ultimă instanţă, determinant pentru obţinerea unui profit ridicat. Subsistemul decizional este alcătuit din ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate, structurate corespunzător sistemului de obiective urmărit şi configuraţiei ierarhiei manageriale. Sistemul decizional îndeplineşte în cadrul firmei următoarele funcţii principale: a) direcţionează dezvoltarea de ansamblu a firmei şi a componentelor sale. b) declanşarea acţiunilor personalului din cadrul firmei şi a componenţilor acesteia. c) armonizarea activităţilor şi personalului firmei. Deciziile manageriale sunt adoptate la nivelul managementului superior de către directorul general, directorul general adjunct sau Consiliul de Administraţie şi apoi transmite spre aplicare compartimentelor funcţionale, specificându-se resursele necesare şi termenele de execuţie. Managementul de nivel superior poate adopta mai multe tipuri de decizii: strategice, tactice şi curente. Deciziile strategice se referă la o perioadă mai mare de 1 an, de regulă 3-5 ani. Aceste decizii strategice vizează realizarea obiectivelor fundamentale de către S.C. LACTA S.A. Giurgiu, vizează fie ansamblul activităţilor firmei, fie principalele sale componente. Pentru adoptarea acestor decizii se consultă toate compartimentele care au legătură cu problema în cauză astfel încât managementul superior poate dispune de toate informaţiile necesare pentru a nu destabiliza buna funcţionare a firmei. Aceste decizii strategice sunt

72

luate în funcţie de necesităţile firmei şi de resursele disponibile în conturile bancare. Deciziile tactice adoptate de S.C. LACTA S.A. Giurgiu se referă la perioade de timp cuprinse între 0,5 – 2 ani şi vizează realizarea de obiective derivate. Spre exemplu, inginerul şef, cu avizul Consiliului de Administraţie, adoptă decizia introducerii unei noi tehnologii în secţia de industrializare a laptelui, în primul semestru al anului următor, ceea ce va determina o scădere a costurilor pe produs. Deciziile curente se referă la perioade de maximum câteva luni, sunt adoptate de inginerul şef sau de diverşi şefi de compartimente şi vizează realizarea de obiective individuale. Aceste decizii sunt adoptate cu frecvenţă aleatorie. Firma nu dispune de o strategie, planuri sau programe pe termen mediu sau lung.

3.4.3. Analiza sistemului informaţional
Sistemul informaţional este alcătuit din ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor firmei. Raţiunea existenţei sistemului informaţional în firmă o reprezintă asigurarea bazei informaţionale necesare pentru derularea eficientă a proceselor de management cât şi a celor de execuţie. Pe plan constructiv, sistemul informaţional trebuie corelat în special cu structura organizatorică, avându-de în vedere, mai ales, utilizarea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, îndeosebi posturile şi relaţiile organizatorice pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor. Sistemul informaţional al S.C. LACTA S.A. Giurgiu este relativ ambiguu, deoarece există o supraîncărcare a circuitelor şi fluxurilor informaţionale, fiind o deficienţă ce se manifestă în legătură cu volumul informaţiilor care ajung la managerul general şi la managerii executivi. Acest fapt atrage după sine implicarea

73

managerului general în

soluţionarea unor probleme minore, în defavoarea

problemelor de importanţă strategică pentru firmă. Astfel, se recomandă să se raţionalizeze circulaţia documentelor, acestea să ajungă strict la persoanele cărora le sunt destinate. Informaţiile vehiculate prin circuitele informaţionale ale firmei sunt atât sub formă scrisă (ca documente) cât şi sub formă orală. În circulaţia informaţiilor orale se întâmpină disfuncţionalităţi de genul distorsiunii şi filtrajului. Distorsiunea este determinată de neînţelegerea mesajului transmis ca urmare a diferenţelor de pregătire între emiţătorul şi receptorul mesajului. Informaţiile scrise ajung la destinatar, în mod frecvent, cu întârzieri datorate circuitelor Redundanţa este prezentă în special datorită necunoaşterii informaţionale prea lungi şi complicate inutil. responsabilităţilor, a sarcinilor şi a atribuţiilor fiecărui ocupant de post. Ea are ca efect risipa de mijloace financiare şi materiale. Firma dispune de un sistem informatic, şi de specialişti în informatică care gestionează reţeaua informatică. Procedurile informaţionale sunt, de regulă, precizate în cadrul situaţiilor informaţionale. O mare parte a informaţiilor sunt înscrise pe documente tipizate, standardizate înlesnind prelucrarea lor automată. Mijloacele de tratare a informaţiilor sunt automatizate, dar şi manuale. Unele dintre aplicaţiile informatice realizate în cadrul firmei sunt: ♦ Program pentru calculul salariilor angajaţilor ♦ Program pentru stocurile de materiale ♦ Program pentru stocurile de obiecte de inventar ♦ Program pentru evidenţa furnizori materii prime şi beneficiari ♦ Program pentru redactarea antecalculaţiilor de preţ ♦ Program pentru determinarea consumurilor specifice

3.4.3. Analiza sistemului organizatoric

74

Sistemul organizatoric al firmei constă în ansamblul elementelor de natură organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea şi funcţionarea proceselor de muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate. Poate fi regăsit sub forma organizării procesuale şi structurale. La nivelul compartimentelor sunt delimitate clar atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele, iar la nivelul postului sarcinile, responsabilităţile şi competenţele sunt cunoscute şi îndeplinite de fiecare titular de post. Organizarea structurală este evidenţiată în documente de formalizare a structurii organizatorice, respectiv regulamentul de organizare şi funţionare, organigrama şi fişele de post. La aceste trei categorii de documente, se adaugă şi Statutul şi Contractul de societate care evidenţiază anumite aspecte ale organizării procesuale şi structurale, în principal pentru “etajul ” superior al configuraţiei structurale a firmei. Fişele de post sunt elaborate, atât pentru manageri, cât şi pentru executanţi, după un model clasic, foarte des întâlnit în practică, respectiv: Postul: Poziţia: Compartimentul: Cerinţe: Relaţii: ierarhice funcţionale de colaborare de reprezentare studii alte cerinţe specifice

Atribuţii, lucrări, sarcini Limite de competenţă Responsabilităţi

75

Structura organizatorică a firmei este de compartimentele operaţionale şi funcţionale.

tip ierarhic-funcţională, fiind

formată din personal subordonat nemijlocit managerului firmei, dar şi din Organigrama este una piramidală. Conform organigramei, care este reprezentarea grafică a structurii organizatorice, directorului general adjunct îi sunt subordonate mai multe compartimente, precum şi inginerului şef şi contabilului şef. Încadrarea cu personal pe fiecare subdiviziune organizatorică se prezintă astfel:

Tabelul 22.

Nr. crt.
1. 2. 3. 4. 5. 6.

Subdiviziune organizatorică
Management de nivel superior Compartiment producţie Compartiment Mecano-energetic, investiţii C.T.C. laborator Compartiment Financiar-Contabilitate, facturare Calculaţii preţuri analize economice

Total personal
5 1 6 3 4 3

76

7. 8. 9. 10. 11. 12.

Compartiment Marketing Compartiment Aprovizionare - Desfacere Birou personal salarizare Formaţie reparaţii întreţinere Atelier de producţie – fabrica Puncte de lucru Total

1 34 3 8 41 26 135

3.5. Prezentarea punctelor forte şi slabe economice şi manageriale
Tabel 23.
Nr. crt.

Puncte forte
Lichiditatea şi solvabilitatea se încadrează în limitele normale Firma are capacitatea de a face faţă obligaţiilor băneşti (de a-şi onora plăţile la termen) Creşterea ponderii personalului cu studii superioare şi a personalului cu studii medii, în defavoarea celui cu studii elementare Avantajul autonomiei financiare Înregistrarea unei dinamici accelerate a productivităţii muncii, în perioada 2001-

1. 2. 3. 4. 5.

77

6. 7. 8.

2002 (creşterea productivităţii cu 234,26%) Îmbunătăţirea eficienţei utilizării mijloacelor fixe reflectată de creşterea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe faţă de anul 2001 Situaţia economico-financiară de ansamblu pozitivă, adică firma a înregistrat profit în perioada analizată Societatea dispune de reţele proprii de desfacere în Giurgiu

Tabelul 24.
Nr. crt.

Puncte slabe
Nerespectarea corelaţiilor principale dintre obiective, respectiv rezultate obţinute pe toată perioada analizată (ICA≥ IFS≥ INS, IW≥ IS). Aceste două corelaţii au fost respectate doar în perioada 2001-2002 Nu există un instrumentar modern şi bogat în ceea ce priveşte sistemul metodologic Se înregistrează supraîncărcarea canalelor şi fluxurilor informaţionale Scăderea producţiei fabricate şi comercializate în perioada 2002-2003 Neutilizarea aplicaţiilor informatice pentru soluţionarea problemelor decizionale Ratele rentabilităţii au înregistrat valori sub 10%, mai ales în anii 2002 şi 2003

1.

2. 3. 4. 5. 6.

3.6. Posibilităţi de modernizare şi dezvoltare
În contextul unei economii de piaţă care a scos la iveală grave carenţe în gestionarea unui climat economic sănătos, preocuparea de a aplica în practică un program de investiţii orientat în principal spre tehnologizarea capacităţii de producţie, cât şi spre reducerea cheltuielilor, s-a dovedit a fi insuficientă pentru atragerea unor rezultate economice superioare anilor precedenţi. Pe acest fond a ieşit la iveală necesitatea imperioasă de a avea în dotare şi alte capacităţi de producţie capabile să fabrice produse lactate cu o cât mai mare arie de cuprindere, adică o instalaţie de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare şi 2 vane preparare iaurt. Aceasta va fi preocuparea de bază a anului 2004. Prin această investiţie se urmăreşte creşterea gradului de diversificare a activităţii de producţie ce se desfăşoară în cadrul societăţii. Prin această investiţie se vor produce două noi sortimente de iaurt: iaurt cremă şi iaurt cu fructe, precum şi două noi sortimente de lapte: lapte 3% grăsime şi lapte cu diverse arome de

78

fructe. Aceste produse vor fi calitativ superioare, naturale, cu viaţă de raft mai mare decât al produselor comercializate de concurenţă. În cadrul acestui proiect de investiţii se vor pune în funcţiune noi capacităţi de producţie, având ca dotare utilaje din import Italia cu un înalt tehnicitate capabile să asigure calitate deosebită produselor oferite pieţei. S.C. LACTA SA este o societate cu capital privat al cărei acţionar SIF Oltenia dispune de resurse financiare suficiente să asigure finanţarea a aproximativ 65% din valoarea proiectului. Metoda folosită va fi majorarea de capital prin aport de numerar. Datorită procesului de restructurare pe care societatea l-a cunoscut începând din anul 1999, o serie de capacităţi de producţie au fost scoase din circuitul de producţie, astfel că în prezent societatea dispune de hale de producţie dezafectate care pot fi folosite cu amenajări minime pentru amplasarea liniilor de fabricaţie care vor fi contractate în cadrul proiectului. Societatea dispune de personal calificat să asigure amenajarea spaţiilor cât şi montajul şi punerea în funcţiune a liniilor de fabricaţie. Societatea dispune de capacităţi de producţie care asigură industrializarea laptelui materie primă, în scopul obţinerii diverselor sortimente de lapte de consum pasteurizat şi a produselor lactate. Prin acest proiect se vor pune în funcţiune următoarele instalaţii:
1. Instalaţie de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare – fabricată

grad de

în Italia, cu o capacitate de sortimente.

maxim 15.000 l/oră lapte în diverse

2. Două vane preparare iaurt – fabricate în Italia şi având o capacitate

de 4.000 l/oră iaurt într-o gamă largă de sortimente. Realizarea efectivă a proiectului presupune mai multe etape. În prima etapă după aprobarea creditului se va demara procedura legată de asigurarea finanţării din resurse proprii. Aceasta se va realiza prin majorare de capital cu suma de 2,8 mld. lei, sumă ce va fi acoperită de acţionarul majoritar SIF Oltenia, care şi-a manifestat interesul faţă de acest program. Ţinând cont de experienţa dobândită de

79

societate, durata realizării acestei majorări poate fi de 2-3 luni, timp în care concomitent se vor perfecta contractele de achiziţie a utilajelor. Pentru familiarizarea personalului cu noile echipamente se vor întreprinde schimburi de experienţă, iar formarea colectivului pentru această unitate de producţie va avea ca nucleu de bază muncitorii deja existenţi, cu experienţă în activitatea de procesare a laptelui, la care se adaugă noii angajaţi. Odată cu punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie, societatea va dispune de resurse pentru asigurarea materiei prime şi materialelor auxiliare necesare unei bune desfăşurări a activităţii de producţie. Pentru asigurarea materialelor auxiliare necesare producerii de iaurt cremă şi iaurt cu fructe, sunt identificaţi viitorii furnizori, având în vedere că o parte din aceste materiale sunt deja folosite în reţetele de fabricaţie ale produselor existente. Prin punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie se vor crea locuri de muncă pentru aproximativ 30 muncitori. Se preconizează realizarea unei producţii, după cum urmează:
Iaurt cremă (pahar 350 gr.) Iaurt cu fructe (pahar 200 gr.) Lapte 3%gr. (mii l) Lapte cu arome (mii l)

An 1 An 2 An 3

140.000 170.000 200.000

160.000 215.000 270.000

230 260 290

120 150 180

Produsele noi care vor completa nomenclatorul de fabricaţie vor asigura pătrunderea pe noi pieţe de desfacere, în special în afara judeţului Giurgiu, mărind prestanţa şi importanţa societăţii.

80

CAPITOLUL 4. Evaluarea eficienţei economice a proiectului de investiţii la S.C. LACTA S.A. Giurgiu
4.1. Prezentarea proiectului de investiţii 4.2. Prezentarea modalităţii de finanţare a proiectului de investiţii 4.3. Calculul indicatorilor eficienţei economice a proiectului de investiţii 4.3.1. Calculul indicatorilor statici 4.3.2. Calculul indicatorilor de apreciere a eficienţei economice a investiţiilor, specifici metodologiei BIRD 4.3.3. Analiza senzitivităţii proiectului de investiţii 4.4. Utilizarea modelelor economico-matematice la determinarea volumului producţiei instalaţiilor ce fac obiectul proiectului de investiţii

81

CAPITOLUL 4
EVALUAREA EFICIENŢEI ECONOMICE A PROIECTULUI DE INVESTIŢII LA S.C. LACTA S.A. GIURGIU 4.1. Prezentarea proiectului de investiţii
4.1.1.Tipul investiţiei
► Investiţie nouă ► Mărirea capacităţii de producţie ► Diversificarea producţiei ► Creşterea productivităţii

82

4.1.2.Instalaţiile ce fac obiectul proiectului de investiţii
Fără a neglija activitatea curentă ce se desfăşoară în cadrul societăţii şi pentru care societatea dispune de capacităţi de producţie, prin acest proiect se urmăreşte diversificarea producţiei prin dotarea cu capacităţi noi de producţie capabile să producă şi alte produse, adică: lapte de consum pasteurizat 3% grăsime, lapte cu arome, iaurt cremă, iaurt cu fructe. Acest proiect îşi propune punerea în funcţiune a următoarelor instalaţii: 1.Instalaţie de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare de mare capacitate – maxim 15.000 l/oră lapte, într-o gamă largă. Utilajele ce compun această instalaţie sunt produse în Italia, beneficiind de o tehnologie modernă, ecologică, cu consumuri reduse de energie. Necesarul de forţă de muncă pentru deservirea instalaţiei – 19 muncitori. 2.Două vane preparare iaurt – fabricate în Italia – capacitate de 4.000 l/oră iaurt în diverse sortimente, beneficiind de un înalt grad de automatizare. Pentru deservirea celor două vane este necesar un număr de 11 muncitori. Activitatea în cadrul acestei unităţi de producţie se desfăşoară în 1-2 sau pe parcursul a 3 schimburi în funcţie de cerinţele pieţei. Utilajele care vor fi montate sunt din ultima generaţie tehnologică şi corespund celor mai severe norme de protecţia mediului ambiant impuse de Uniunea Europeană. Pentru fiecare din utilajele achiziţionate s-au analizat ofertele din partea mai multor furnizori, avându-se în vedere următoarele aspecte: s-a ales oferta pentru utilajul cu preţul cel mai mic; s-a ţinut cont de tradiţia în domeniu a firmelor de utilaje; s-a ţinut cont de utilaje competitive cu un nivel tehnic ridicat; s-a ţinut cont de modalităţile avantajoase de plată.

Valoarea utilajelor, ce vor fi achiziţionate de la furnizorul ales în urma studierii ofertelor, acesta fiind Rena Italia, este de 5.500.000.000 lei, defalcată pe fiecare utilaj, astfel:

83

 instalaţia de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare – 3.224.300.000 lei
 2 vane preparare iaurt – 2.325.700.000 lei

4.1.3. Alte activităţi de investiţii necesare
Toate utilajele descrise la punctul 2 vor fi amplasate într-un spaţiu deja existent, care este dezafectat din anul 1998. Hala de fabricaţie ce se va transforma într-o unitate de producţie de sine stătătoare, are o suprafaţă de 220 mp care poate fi destinată montajului, este racordată la alimentarea cu apă şi energie electrică. Pentru reabilitarea acestei hale, astfel încât să satisfacă cerinţele de igienă, cât şi siguranţa în exploatare, se impune executarea unor lucrări:
   

Hidroizolaţie acoperiş; Acoperirea cu mozaic a pardoselii; Acoperirea cu faianţă a pereţilor; Reparaţii instalaţii electrice şi sanitare. Toate aceste lucrări, cu excepţia celor de hidroizolaţie, vor fi executate în regie

proprie, costurile de amenajare fiind legare în special de asigurarea cu materiale, ceea ce ar însuma aproximativ 10.000 euro. Având în vedere că produsele fabricate în cadrul acestei unităţi sunt realizări noi ale societăţii – sunt produse noi, este necesară obţinerea de licenţe de fabricaţie. Documentaţia necesară va fi întocmită de specialiştii societăţii, necesitând cheltuieli legate de obţinerea de avize.

4.1.4. Graficul de realizare a investiţiei
Pentru această investiţie sunt necesare 6 luni, perioadă în care se vor obţine fondurile băneşti pe care le presupune investiţia, se vor executa lucrările de amenajări interioare şi exterioare ale clădirii, se vor utilajele şi se va realiza montajul acestora. Graficul de realizare a investiţiei se prezintă întabelul următor.

84

4.1.5. Obiectivele pe care firma doreşte să le atingă prin acest proiect de investiţii
Firma urmăreşte, prin acest proiect, să atingă următoarele obiective: stabilizarea pe piaţa de desfacere a produselor lactate pe primele trei locuri alături de Danone şi Napolact şi convigerea clienţilor că produsele LACTA sunt de calitate şi naturale, diversificarea producţiei şi dezvoltarea economică a societăţii prin fabricarea de noi produse de înaltă tehnologie ce vor avea ca efect creşterea eficienţei economice, creşterea productivităţii muncii, crearea de noi locuri de muncă, creşterea volumului investiţiilor.

4.1.6. Date privind piaţa potenţială şi promovarea produselor
a. Volumul de vânzări estimat pentru următorii 3 ani Pentru următorii 3 ani, firma estimează să livreze către clienţi 700.000 l lapte de consum 3% grăsime, 400.000 litri lapte cu arome şi vitamine, 400.000 pahare iaurt cremă, 600.000 pahare iaurt cu fructe. b. Principalii clienţi potenţiali Pentru desfacerea produselor ce vor fi fabricate în SC ALEX-TELL SA Alexandria, SC urma realizării Slatina, SC proiectului, firma a contactat următoarele societăţi: SC ADONIS SA Alexandria, ALIMENTARA SA COMALEX SA Alexandria, SC COREAL SA Craiova, SC MERCUR SA Craiova. etc. Produsele vor fi livrate şi prin centrele proprii de desfacere şi alte centre din judeţul Giugiu, unde va fi distribuită circa 40% din producţie. De asemenea, ţinând cont de distanţa mică faţă de Bucureşti, firma va contacta marile hipermarket-uri:Metro, Carrefour, Sellgros, pentru a desface o parte din produsele ce le va fabrica.

85

c. Definirea pieţelor specifice şi poziţia produselor societăţii pe fiecare din aceste pieţe Produsele preconizate a fi introduse în fabricaţie, se adresează consumatorilor de toate vârstele, dar în special copiilor şi bătrânilor, având în vedere paleta largă de sortimente cu un bogat aport caloric şi nutritiv, cu căutare pe toată perioada anului. Tendinţa de consum a acestor produse este în continuă creştere. d. Date privind concurenţii In prezent, pe raza judeţului Giurgiu nu există firme care produc produse lactate, singura concurenţă fiind reprezentată de firmele din alte judeţe şi din capitală, care desfac produse asemănătoare prin distribuitori pe raza judeţului şi municipiului Giurgiu.

4.1.7. Situaţia previzională a veniturilor şi cheltuielilor pentru cele patru noi produse
a. Lapte de consum pasteurizat 3% gr. Tabel 25.
mii lei Nr. crt. 1. 1.1. 1.2. 1.3. 2. 2.1. 2.2

Indicatori
VENITURI

An1
4.320.000 230 19.000 4.320.000 3.382.500 384.000 2.350.000 296.000 352.500 176.250 400.500 360.750 90.188 270.562
86

An2
5.832.000 260 22.500 5.832.000 4.673.650 460.800 3.355.000 399.600 458.250 251.625 539.350 367.375 91.844 275.531

An3
7.452.000 290 25.000 7.452.000 5.942.063 529.920 4.339.830 499.500 572.813 314.531 668.427 526.979 131.744 395.235

Producţie fizică (mii l) Preţ unitar Producţie valorică
COSTURI DIRECTE

Forţa de muncă directă

Materiale 2.3. Combustibili 2.4. Alte costuri directe
3. 4. 5. 6. 7. AMORTIZARE COSTURI INDIRECTE PROFIT BRUT

Impozit pe profit
PROFIT NET

b. Lapte de consum cu arome şi vitamine. Tabel 26.
mii lei Nr. crt. 1. 1.1. 1.2. 1.3. 2. 2.1. 2.2

Indicatori
VENITURI

An1
2.880.000 120 24.500 2.880.000 2.171.510 336.000 1.450.661 181.800 203.049 176.250 313.599 270.859 67.715 203.144

An2
4.608.000 150 30.000 4.608.000 3.537.859 403.200 2.600.000 291.000 243.659 251.625 466.173 405.121 101.280 303.841

An3
6.624.000 180 35.000 6.624.000 4.925.000 463.680 4.051.820 409.500 280.208 314.531 579.872 590.372 147.593 442.779

Producţie fizică (mii l) Preţ unitar Producţie valorică
COSTURI DIRECTE

Forţa de muncă directă

Materiale 2.3. Combustibili 2.4. Alte costuri directe
3. 4. 5. 6. 7. AMORTIZARE COSTURI INDIRECTE PROFIT BRUT

Impozit pe profit
PROFIT NET

87

c. Iaurt cremă Tabel 27.
mii lei Nr. crt. 1. 1.1. 1.2. 1.3. 2. 2.1. 2.2

Indicatori
VENITURI

An1
1.800.000 140.000 13.000 1.800.000 1.386.000 192.000 1.050.000 91.500 52.500 73.500 116.250 224.250 56.063 168.187

An2
2.520.000 170.000 15.000 2.520.000 1.792.450 230.400 1.365.000 128.800 68.250 95.550 146.325 485.675 121.419 364.256

An3
3.312.000 200.000 17.000 3.312.000 2.505.980 264.960 1.813.770 164.800 106.470 101.705 215.643 644.652 161.163 483.489

Producţie fizică (pahar 350 gr.) Preţ unitar Producţie valorică
COSTURI DIRECTE

Forţa de muncă directă

Materiale 2.3. Combustibili 2.4. Alte costuri directe
3. 4. 5. 6. 7. AMORTIZARE COSTURI INDIRECTE PROFIT BRUT

Impozit pe profit
PROFIT NET

88

d. Iaurt cu fructe Tabel 28.
mii lei Nr. crt. 1. 1.1. 1.2. 1.3. 2. 2.1. 2.2

Indicatori
VENITURI

An1
1.350.000 160.000 8.500 1.350.000 850.000 288.000 375.000 137.000 50.000 86.250 119.100 294.650 73.663 220.987

An2
2.160.000 215.000 10.000 2.160.000 1.620.400 345.600 960.200 219.600 95.000 67.214 164.250 308.136 77.034 231.102

An3
3.105.000 270.000 11.500 3.105.000 2.146.890 397.440 1.440.300 309.150 142.500 100.821 226.215 631.074 157.769 473.305

Producţie fizică (pahar 200 gr.) Preţ unitar Producţie valorică
COSTURI DIRECTE

Forţa de muncă directă

Materiale 2.3. Combustibili 2.4. Alte costuri directe
3. 4. 5. 6. 7. AMORTIZARE COSTURI INDIRECTE PROFIT BRUT

Impozit pe profit
PROFIT NET

4.2. Prezentarea modalităţii de finanţare a proiectului de investiţii

89

Pentru realizarea proiectului de investiţii se are în vedere contactarea unui credit în valoare de 62.5000 Euro, restul fiind asigurat prin majorare de capital. Această sumă va fi acoperită de acţionarul majoritar SIF Oltenia, care şi-a manifestat interesul faţă de acest proiect. Creditul va fi acordat în următoarele condiţii: -durata de rambursare : - perioada de graţie - dobânda - restituire lunară Graficul de rambursare al creditului se prezintă în tabelul de mai jos: 3 ani; :6 luni; :10%/an;

Tabelul 29.
Euro
Obligaţia la Rata de Obligaţia sfârşitul Credit începutul anului Dobânda rambursare anului 62500 518.75 63018.75 63018.75 523.06 63541.81 63541.81 527.40 64069.20 64069.20 531.77 64600.98 64600.98 536.19 65137.17 65137.17 540.64 65677.80 65677.80 545.13 2118 64104.93 64104.93 532.07 2118 62519.00 62519.00 518.91 2118 60919.91 60919.91 505.64 2118 59307.54 59307.54 492.25 2118 57681.80 57681.80 478.76 2118 56042.55 56042.55 465.15 2118 54389.71 54389.71 451.43 2118 52723.14 52723.14 437.60 2118 51042.74 51042.74 423.65 2118 49348.40 49348.40 409.59 2118 47639.99 47639.99 395.41 2118 45917.40 45917.40 381.11 2118 44180.52 44180.52 366.70 2118 42429.22 42429.22 352.16 2118 40663.38 40663.38 337.51 2118 38882.88 38882.88 322.73 2118 37087.61 37087.61 307.83 2118 35277.44 35277.44 292.80 2118 33452.24 33452.24 277.65 2118 31611.90 31611.90 262.38 2118 29756.27 Cheltuieli cu dobânda cumulate 518.75 1041.81 1569.20 2100.98 2637.17 3177.80 3722.93 4255.00 4773.91 5279.54 5771.80 6250.55 6715.71 7167.14 7604.74 8028.40 8437.99 8833.40 9214.52 9581.22 9933.38 10270.88 10593.61 10901.44 11194.24 11471.90 11734.27

Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

90

28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

29756.27 27885.25 25998.70 24096.49 22178.49 20244.57 18294.60 16328.45 14345.97 12347.04 10331.52 8299.28 6250.16 4184.04 2118.00

246.98 231.45 215.79 200.00 184.08 168.03 151.85 135.53 119.07 102.48 85.75 68.88 51.88 34.73 7.58

2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118 2118

27885.25 25998.70 24096.49 22178.49 20244.57 18294.60 16328.45 14345.97 12347.04 10331.52 8299.28 6250.16 4184.04 2118.00 0.00

11981.25 12212.70 12428.49 12628.49 12812.57 12980.60 13132.45 13267.97 13387.04 13489.52 13575.28 13644.16 13696.04 13730.76 13738.34

St = C x [d’ (1+ d’)Dl / (1+ d’)Dl - 1]
Unde: d’- rata anuală a dobânzii (d’ = d/12 = 0,10/12=0,0083) Dl – durata de restituire a creditului, exprimată în luni; St - suma lunară de restituit.

St = 62500x [0.0083 (1+ 0.0083)36 / (1+ 0.0083)36 - 1] = 2118 Euro
Suma trimestrială de restituit este de 2.118 Euro, ceea ce înseamnă o restituire totală de 76.238,34 Euro, din care 13.738,34 Euro reprezintă dobânda care trebuie plătită la creditul primit.

4.3. Calculul indicatorilor eficienţei economice a proiectului de investiţii
4.3.1. Calculul indicatorilor statici

91

1. Investiţia specifică
It

S = qh S‘ = Q h
It

în care: S – investiţia specifică în funcţie de capacitatea fizică; S‘ - investiţia specifică în funcţie de capacitatea fizică; It – investiţia totală; qh, Qh – capacitatea anuală de producţie exprimată fizic (q h) sau valoric (Qh). In tabelul de mai jos se prezintă nivelul investiţiei specifice pentru cele două instalaţii ce fac obiectul acestui proiect. Tabelul 30. Utilaj Indicatori
Investiţia (lei) Capacitatea anuală de producţie (t) Producţia valorică Investiţia specifică - s(lei investiţi/l) - s’ (lei investiţi/ 1 leu producţie)

Instalaţie de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare 3.224.000.000 410 9.371.250.000 7863.41 0.34

Vane preparare iaurt 2.276.000.000 100 4.680.000.000 22.760 0.42

Investiţia specifică, calculată în funcţie de capacitatea de producţie exprimată fizic, este de 7.863,41 lei/litru lapte pentru instalaţia de pasteurizare, degresare, omogenizare lapte, 22760lei / kg. iaurt pentru vanele de preparare iaurt. Deoarece indicatorul exprimă câţi lei investiţi se cheltuiesc pentru a obţine o unitate fizică de capacitate de producţie, rezultă că instalaţia de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare este cea mai eficientă. Investiţia specifică calculată în funcţie de capacitatea exprimată valoric este de 0,34 lei investiţi / 1 leu producţie pentru instalaţia de pasteurizare lapte, degresare şi omogenizare şi 0,42 lei

92

investiţi/1 leu producţie pentru vanele de preparare iaurt. În acest caz, vanelor pentru preparare iaurt le corespunde cel mai mic efort investiţional la 1 leu capacitate de producţie. Investiţia specifică în funcţie de capacitatea exprimată valoric, la nivelul investiţiei totale ce se va realiza, este:

S’ =5.500.000/14.051.250=0,39 lei investiţi / 1 leu producţie
Deci, efortul investiţional total este de 0,39 lei/1 leu producţie, care este obţinut datorită nivelului tehnic ridicat al utilajelor ce compun liniile de fabricaţie şi care au o productivitate ridicată, realizându-se astfel o producţie mare şi de calitate.
2. Termenul de recuperare a investiţiei
Ii
hi

T=P
în care: T – termenul de recuperare a investiţiei; Ii – investiţia totală;

Phi – profitul anual obţinut în urma investiţiei realizate =57.000 Euro.

T =137.500/57.000 =2,39 ani
Se observă faptul că termenul de recuperare a investiţiei realizate pentru modernizarea capacităţii de producţie de către firma LACTA S.A. Giurgiu este relativ scurt datorită rentabilităţii crescute a firmei.

3. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiei
e=
p hi Ii

în care: ei – coeficientul de eficienţă economică pentru; Phi – profitul anualobţinut în urma investiţiei realizate; Ii – investiţia totală.

e=57.000/137.500 = 0,41 Euro profit anual / 1 Euroinvestit

93

Profitul anual la un Euro investit este de 0,41Euro, profit acceptabil în condiţiile economiei de piaţă româneşti. 4. Cheltuieli recalculate sau echivalente K = I t + Ch × D în care: Ki – cheltuielile recalculate; Chi – cheltuielile anuale de producţie =228.400 Euro; It – investiţia totală; D –durata de funcţionare a obiectivului = 8 ani.

K = 137.500+ 228.400× 8 = 1.964.700 Euro
5. Cheltuieli specifice recalculate
k’ = K/ (D x Qh)

în care: k’ - cheltuieli specifice recalculate în funcţie de capacitatea de producţie exprimată valoric; D - durata de funcţionare a obiectivului; Qh - capacitatea anuală de producţie exprimată valoric.

k’ =1.964.700 / (8 x351.281)=0,591 Euro efort total/1 Euro producţie
Se apreciază că acest indicator, calculat în funcţie de valoarea producţiei, exprimă cu mai multă veridicitate nivelul eficienţei economice, acesta putând fi apreciat ca fiind bun, deoarece cheltuielile pentru un Euro producţie sunt de 0,591 Euro. 6. Randamentul economic al investiţiilor
R=
Ph x D −1 Ii

în care: Ph – profitul anual; D – durata de funcţionare a obiectivului.

R = [(57.000 x 8)/137.500]-1=2,32 euro profit / 1 euro investit

94

Acesta este un indicator complex. Pentru perioada de modernizarea capacităţii de producţie de către firma LACTA Giurgiu.

funcţionare

considerată de 8 ani, se obţine un profit de 2,32 Euro la un Euro investit în

4.3.2. Calculul indicatorilor de apreciere a eficienţei economice a investiţiilor, specifici metodologiei BIRD
a. Analiza economică a proiectului de investiţii 1. Raportul venituri actualizate pe cheltuieli actualizate (R) exprimă veniturile totale actualizate ce se obţin la 1 leu efort total cu investiţia actualizată.

95

Pe baza datelor din tabelul de mai jos, se poate stabili raportul dintre veniturile actualizate şi cheltuielile actualizate.

R = 2.015.783/1.912.933= 1,05 euro venituri totale la 1 euro cheltuieli totale
Acest raport reflectă o situaţie bună a proiectului la nivelul economiei naţionale. Deci sub aspectul eficienţei economice, proiectul de investiţii este acceptat datorită faptului că R>1. 2. Venitul net actualizat (VNA) exprimă profitul total actualizat realizat de viitorul obiectiv, adică diferenţa între volumul total al încasărilor obţinute pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului şi costurile totale, în condiţiile în care toate valorile sunt actualizate.

VNA = 2.015.783 - 1.912.933= +102.849,8 euro
Venitul net actualizat este pozitiv, adică încasările obţinute acoperă cheltuielile făcute de firmă cu investiţia şi îi rămâne şi un profit suficient de mare. În concluzie, proiectul de investiţie se acceptă. 3. Rata internă de rentabilitate economică a investiţiei (RIRE) exprimă rata de discontare care egalizează valorile actualizate ale producţiei cu costurile totale (de investiţii şi de producţie) actualizate pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului.
VNA + VNA + + VNA −

RIRE= amin +(amax - amin )*

Pentru a determina rata internă de rentabilitate este necesar să se determine un factor de actualizare care să determine un venit net actualizat pozitiv şi un al

96

doilea factor de actualizare care să determine un venit net actualizat negativ, cu menţiunea ca diferenţa dintre cei doi factori de actualizare să fie maxim 5. Din tabelul de mai jos, rezultă că amin este 35%, iar amax este 39%.

RIRE= 38.4%
Se constată că rata internă de rentabilitate a proiectului de investiţii al firmei LACTA S.A. Giurgiu este relativ mare, prin comparaţie cu rata doânzilor de pe piaţa bancară. Acest lucru dovedeşte că este un proiect de investiţii viabil.

97

b. Analiza financiară În cadrul acestei analize se calculeză aceiaşi indicatori, cu menţiunea că la venituri se includ şi creditele în momentul acordării, iar la cheltuieli se includ şi dobânzile şi restituirile de credit, precum şi impozitul pe profit.

98

1. Raportul venituri actualizate pe cheltuieli actualizate economică.

are aceeaşi

semnificaţie şi aceeaşi formulă de calcul ca indicatorul similar de la analiza

R =2.078.283/2.018.998=1,032 euro venituri totale la 1 euro cheltuieli totale
Se observă o scădere a eficienţei economice faţă de situaţia în care nu se luau în calcul sursele de finanţare şi taxele plătite de agentul economic. În această situaţie, proiectul poate fi acceptat recupera cheltuielile şi va obţine şi un profit. pentru că R>1, ceea ce înseamnă că la 1 euro cheltuit se vor obţine 1,032 venituri, adică firma îşi va

2. Venitul net actualizat

VNA = 2.078.283 - 2.018.998=+59.284,82 euro
Deci, la nivel microeconomic, venitul net actualizat este de +59.284,82 euro, mai mare ca zero, adică proiectul poate fi acceptat. Acest nivel al venitului net actualizat, obţinut pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului, se consideră ca fiin bun, ţinând cont de faptul că ia în considerare şi influenţa factorului timp. 3. Rata internă de rentabilitate financiară (RIRF) exprimă rata de discontare care egalizează valorile actualizate ale producţiei cu costurile (de producţie şi de investiţie) pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului. Spre deosebire de RIRE care exprimă eficienţa la nivelul economiei naţionale, RIRF exprimă eficienţa economică la nivel microeconomic, din punctul de vedere al agentului economic. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, rezultă că amin este 30%, iar amax este 35%.

99

RIRF=33,65%
Dacă se compară RIRE cu RIRF (RIRE > RIRF), se observă o rămânere în urmă a eficienţei economice la nivelul agentului economic faţă de eficienţa economică la nivelul economiei naţionale.

100

4.3.3. Analiza senzitivităţii proiectului de investiţii
In condiţiile economiei de piaţă, proiectelor de investiţii trebuie să li se efectueze o analiză de senzitivitate (sensibilitate) care să surprindă cât de sensibil este viitorul obiectiv de investiţii la anumite modificări posibil de apărut în perioada de funcţionare a acestuia, cum ar fi: modificarea preţurilor pe piaţa de
101

materii prime, epuizarea resurselor iniţiale de materii prime şi schimbarea pieţelor de aprvizionare, creşterea cheltuielilor de producţie, modificarea preţurilor de vânzare, etc. De aici reiese importanţa determinării stabilităţii obiectivului în condiţiile apariţiei acestor schimbări. Deci, analiza senzitivităţii implică probleme referitoare la riscul şi incertitudinea economică. Deoarece aceste schimbări determină modificări ale ratei interne de rentabilitate a proiectului de investiţii, este necesară o analiză a sensibilităţii proiectului de investiţii în funcţie de modificările ce pot apărea prin recalcularea ratei interne de rentabilitate. Pentru proiectul de investiţii ce se va realiza la S.C. LACTA S.A. Giurgiu, se va studia senzitivitatea în condiţiile cresterii costurilor de producţie cu 5% anual începând cu cel de-al 5-lea an de funcţionare. Se calculează, atât pentru analiza economică, cât şi pentru cea financiară următorii indicatori:

1. Raportul venituri actualizate pe cheltuieli actualizate
- analiza economică: R =2.015.783/1.974.755 =1,026 euro venituri la 1 euro cheltuieli totale - analiza financiară: R = 2.078.283/2.065.365= 1,017 euro venituri la 1euro cheltuieli totale

2. Rata internă de rentabilitate
- analiza economică: RIRE = 28,67% - analiza financiară: RIRF = 24,25% Se observă că rata internă de rentabilitate a scăzut de la 38,4% la 28,67% în cazul analizei economice şi de la 33,65% la 24,25% în cazul analizei financiare, ca urmare a modificărilor făcute. Deci, se consideră că proiectul de investiţii este sensibil din punct de vedere al funcţionării eficiente la modificarea veniturilor din vânzarea producţiei.

102

103

104

4.4. Utilizarea modelelor economico-matematice la determinarea volumului producţiei liniilor de fabricaţie ce fac obiectul proiectului de investiţii

105

Datorită schimbărilor ce pot interveni pe piaţa pe care firma îşi desfăşoară activitatea, pot apărea dificultăţi în luarea unor decizii cât mai corecte. Aceste schimbări fac ca firma să acţioneze într-un mediu incert şi riscant. Noţiunea de incertitudine se referă la nesiguranţa în demonstrarea adevărului sau la diferenţa între ceea ce este cunoscut şi ceea ce trebuie cunoscut pentru a se adopta o decizie corectă. Diminuarea incertitudinii se poate realiza prin acumularea de cunoştinţe şi informaţii referitoare la evoluţia viitoare a proceselor. Noţiunea de incertitudine este însoţită frecvent de cea de risc, fără ca aceste două noţiuni să se confunde. Incertitudinea constituie, prin existenţa ei, doar o condiţie necesară apariţiei riscului. Condiţia suficientă apariţiei riscului este prezenţa unor consecinţe nefavorabile sau nedorite. Pentru a adopta o decizie corectă şi bună în condiţii de risc sunt necesari paşi care constau în identificarea, analiza, măsurarea riscului relativ adoptării deciziei. Identificarea riscului se realizează prin identificarea acelor activităţi sau condiţii care creează sau măresc probabilitatea câştigului (pierderii) sau suma pierdută sau câştigată. Analiza riscului este necesară pentru că nu este suficient doar să se cunoască că există hazardul, factorii de risc şi condiţiile favorabile de pierdere. Această analiză a riscului din punct de vedere economic trebuie să plece mai întâi de la realizarea unei prezumţii comportamentale cu privire la decidentul care se confruntă cu alternative de acţiune având grade diferite de risc. Variantele comportamentale care se disting sunt: a) decidentul caută să evite riscul; b) decidentul poate fi capabil să îşi asume riscul; c) decidentul poate fi indiferent faţă de risc. Măsurarea riscului presupune evaluarea probabilităţilor de pierdere sau câştig şi a sumei pierdute sau câştigate. Rezultatul măsurătorii poate avea fie o expresie cantitativă, fie una cantitativă. Examinând situaţiile decizionale în condiţii de certitudine, risc şi incertitudine, reiese clar că între cele trei situaţii sunt diferenţe în termenii cantităţii (implicit şi calităţii) de informaţie disponibilă pentru elaborarea deciziilor.

106

În cazul deciziilor în condiţii de certitudine se presupune, normal, că dispunem de informaţia corectă. Aceasta înseamnă că de fiecare dată o singură alternativă este selectată, al cărei rezultat este cunoscut. În cazul deciziilor în condiţii de risc, sunt câteva rezultate posibile asociate cu fiecare alternativă, iar şansele lor de apariţie sunt presupuse a fi cunoscute. În cazul deciziilor în condiţii de incertitudine sunt, de asemenea, câteva rezultate posibile asociate cu fiecare alternativă, dar decidentul nu cunoaşte probabilitatea de apariţie a fiecăruia dintre acestea. Aceasta înseamnă că în ultima situaţie se dispune de mai multă informaţie chiar decât în cazul deciziilor în condiţii de risc. Această situaţie este ilustrată în tabelul 4.11. Tabelul 31.

Situaţie
Certitudine Risc Incertitudine Managerii

Cantitatea de informaţie
Cea mai mare Puţină informaţie Cea mai mică

preferă să elaboreze deciziile în condiţiile existenţei unei

cantităţi cât mai mari de informaţie. Ei totuşi acceptă şi riscul, dar numai în cazuri extreme sunt dispuşi să elaboreze decizii în condiţii de incertitudine. De aici, în multe situaţii de decizie se practică elaborarea unei subdecizii cu privire la dobândirea sau nu de informaţii adiţionale în plus. Pentru a elabora o decizie de această natură este necesar să fie luate în considerare următoarele aspecte: 1. Ce informaţie este necesară şi dacă este disponibilă? 2. Este timp suficient pentru a obţine informaţia? 3. Care este calitatea informaţiei? 4. Care este valoarea informaţiei? 5. Care este costul informaţiei? 6. Va fi obţinută informaţia? Din punctul de vedere al calităţii informaţiei se distinge informaţia perfectă de cea imperfectă. Ambele tipuri de informaţii sunt strâns legate de procesul de elaborare a deciziilor în condiţii de risc. Aceasta înseamnă că probabilitatea unui rezultat este presupusă a fi cunoscută.

107

Informaţia perfectă este cea care se obţine de la un prezicător exact. Previzionat
Evenimentul x Evenimentul y

Real

1 0

0 1

Informaţia imperfectă este rezultatul unei preziceri care nu este perfectă ( tabelul 4.13.). Previzionat
Evenimentul x Evenimentul y

Real

0.8 0.2

0.8 0.2

Folosind informaţia imperfectă, probabilitatea fiecărei stări a naturii posibile de a apărea este redeterminată de fiecare dată când se elaborează o decizie. Acest proces schimbă probabilităţile iniţiale ale stărilor naturii de la valorile lor iniţiale (precedente) la valori revizuite (posterioare). Cu fiecare previziune adiţională, probabilităţile continuă şi ele să fie revizuite în probabilităţi posterioare, considerate apoi a fi probabilităţi precedente pentru următoarea previziune. Instrumentul folosit pentru a întreprinde o astfel de analiză este teorema lui Bayes, enunţată în continuare: Fie A1, A2,…, An un sistem complet de evenimente cu P(Ai)≠0, i Є {1,2,…,n}. Oricare ar fi X ∈ K, cu P(X) >0, are loc: P(Ak/X)= P(Ak)x P(X/Ak)/ P(X), unde P(X)=Σ P(Ai)x P(X/Ai). Folosirea probabilităţilor revizuite în evaluarea dobândirii informaţiei adiţionale implică următoarele 9 etape: 1. Situaţia decizională este evaluată cu probabilităţile precedente 2. Presupunând că este imposibil să se obţină informaţia perfectă, este cercetată posibilitatea dobândirii de informaţie parţială

108

3. Sunt calculate probabilităţile posterioare, una pentru fiecare rezultat posibil al predicţiei 4. Sunt calculate probabilităţile fiecăruia din rezultatele cercetării 5. Se construieşte un arbore de decizie 6. Se rezolvă arborele de decizie 7. Se calculează valoarea de expectanţă a informaţiei adiţionale 8. Este elaborată o decizie dacă sau nu să se obţină informaţia adiţională
9. Este selectată o alternativă candidată pentru problema iniţială.9

Succesiunile de procese decizionale şi de procese economice nedecizionale care sunt generate de desfăşurarea unor acţiuni economice complexe presupun luarea unor decizii nu numai în funcţie de consecinţele imediate ale variantelor, ci şi de consecinţele mai îndepărtate ale unui şir de procese decizionale viitoare. Astfel de succesiuni decizionale se pot modela cu ajutorul arborelui decizional. Utilizarea sa tot mai frecventă în întreprinderea modernă este explicabilă prin răspunsurile bine fundamentate pe care le oferă în abordarea procesului decizional strategic şi prin posibilităţile largi de analiză a parametrilor ce condiţionează o anumită situaţie decizională. În reprezentarea sa grafică, arborele este format din ramuri care arată evenimentele posibile şi noduri (de două tipuri), care marchează momentele decizionale sau stările naturii (cărora li se ataşează o probabilitate de producere) pentru alegerea uneia dintre alternativele posibile. Se ajunge astfel la structuri arborescente ca reprezentări ale vectorilor stărilor naturii şi ale variantelor decizionale. Modalităţile de alegere ale unei alternative decizionale pentru a fi realizată în cadrul firmei pornesc de la ipoteza că evenimentelele viitoare nu sunt cunoscute cu exactitate, ci cu o anumita probabilitate.

9

Gh. Ionescu, E.Cazan, Adina Letiţia Negruţa, Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999

109

Conducerea societăţii LACTA Giurgiu se află în faţa următoarei situaţii decizionale: stabilirea volumului producţiei pentru liniile de fabricaţie ce vor fi instalate prin intermediul prezentului proiect de investiţii. Pentru desfacerea produselor ce vor fi fabricate în cazul realizării proiectului de investiţii, societatea a contactat mai mulţi clienţi potenţiali, valoarea totală a vânzărilor estimate pentru primul an de producţie fiind de 9.315.000.000 lei, iar venitul net obţinut de 1.130.900.000 lei. Firma a stabilit pe baza datelor pe care le deţine şi care sunt considerate incomplete şi nesigure, că există: A: 30% şanse ca volumul vânzărilor să rămână constant; B: 20% şanse ca volumul vânzărilor să scadă cu 10%; C: 50% şanse ca volumul vânzărilor să crească cu 10%. Decizia privind volumul producţiei ce urmează a fi realizat se poate adopta în condiţiile obţinerii de informaţii adiţionale care să scadă riscul situaţiei. În acest scop, unitatea ar putea să întreprină o cercetare asupra estimărilor iniţiale, respectiv asupra veridicităţii probabilităţilor precedente. Deci, apare posibilitatea solicitării unei firme de marketing care să conducă o cercetare specială a pieţei şi să facă evaluările. Societatea ia în considerare trei variante decizionale şi anume: V1: valoarea producţiei realizate să fie de 8.160.750.000 lei; V2: valoarea producţiei realizate să fie de 9.315.000.000 lei; V3: valoarea producţiei realizate să fie de 10.350.000.000 lei. Informaţia acestei situaţii decizionale poate fi rezumată la datele din tabelul următor: Tabelul 32. Sj şi pj Vi V1 V2 V3 Starea A P1=0.3 1.050.100.000 1.130.900.000 1.130.900.000 Metoda de rezolvare: Starea B P1=0.2 1.050.100.000 1.050.100.000 1.050.100.000 Starea C P1=0.5 1.050.100.000 1.130.900.000 1.322.900.000 Valoarea de expectanţă a plăţii (Ebi) 1.050.100.000 1.114.740.000 1.210.740.000

110

Etapa I: Evaluarea iniţială Folosind probabilităţile precedente, am calculat valorile de expectanţă ale plăţii şi rezultă clar că se va opta pentru varianta V3. Etapa II: Cercetarea unei probabilităţi de a obţine informaţia parţială adiţională Se va apela la un consultant pentru a elabora o previziune, pe baza de cercetare, privind starea naturii care va apare. Se presupune că preţul solicitat de firma de consultanţă va fi de 95 milioane lei. Din perspectiva istoriei consultantului (firma a mai apelat în trecut la acest consultant) se estimează că cercetările sale au nivelurile de încredere (siguranţă) a previziunilor prezentate în tabelul 4.13. (probabilităţile adiţionale ale sursei). Tabelul 33. Starea naturii A B P(A)=0.2 P(Ap/B)=0.2 P(Bp/B)=0.6 P(Cp/B)=0.2 C P(A)=0.5 P(Ap/C)=0.1 P(Bp/C)=0.2 P(Cp/C)=0.7 Previziuni P(A)=0.3 Apariţia lui A din cercetare P(Ap/A)=0.5 (numită Ap) Apariţia lui B din cercetare P(Bp/A)=0.1 (numită Bp) Apariţia lui C din cercetare P(Cp/A)=0.4 (numită Cp)

De exemplu, din toate cazurile trecute în care B a apărut în mod real, în 60% din cazuri cercetarea a prezis corect că B va apare, în 20% din cazuri s-a prezis greşit pentru că a apărut A şi în 20% din cazuri cercetarea a greşit pentru că a apărut C. Etapa III: Calcularea probabilităţilor revizuite Prin utilizarea datelor din tabelul 4.12., unde sunt probabilităţile precedente, şi a probabilităţilor condiţionate (gradele de încredere) din tabelul 4.13., se pot calcula probabilităţile revizuite cu ajutorul ecuaţiei teoremei lui Bayes şi cu

111

ajutorul opţiunii Bayesian Analysis din modulul Decision Analysis al programului WINQSB.10 Rezultatele obţinute cu produsul informatic sunt următoarele: Tabelul 34. Stare Indicator Ap Bp Cp A 0.625 0.12 0.2353 B 0.1667 0.48 0.0764 C 0.2083 0.4 0.6863

Calculele în urma cărora s-au obţinut datele cuprinse în tabelul 4.14. sunt: pentru ramura Ap:
p ( A) × p ( Ap / A)

p(A/Ap) = p( A) × p( Ap / A) + p( B ) × p( Ap / B ) + p( C ) × p( Ap / C )
=
0.3 × 0.5 0.3 × 0.5 + 0.2 × 0.2 + 0.5 × 0.1 p ( B ) × p( Ap / B )

= 0.625

p(B/Ap) = p( A) × p( Ap / A) + p( B ) × p( Ap / B ) + p( C ) × p( Ap / C )
=
0.2 × 0.2 0.3 × 0.5 + 0.2 × 0.2 + 0.5 × 0.1 p ( C ) × p( Ap / C )

= 0.1667

p(C/Ap) = p( A) × p( Ap / A) + p( B ) × p( Ap / B ) + p( C ) × p( Ap / C )
=
0.5 × 0.1 0.3 × 0.5 + 0.2 × 0.2 + 0.5 × 0.1

= 0.2083

Aceleaşi calcule se fac şi pentru ramurile Bp şi Cp, în urma cărora se obţin probabilităţile revizuite pentru aceste două ramuri.

10

Camelia Raţiu-Suciu, Modelarea şi simularea proceselor economice, Editura Economică, Bucureşti, 2001

112

Etapa IV: Calculul probabilităţilor marginale ale fiecăruia din rezultatele cercetării Pentru a determina dacă să se folosească sau nu consultantul, este necesar să folosim probabilităţile cu care cercetarea consultantului a previzionat în mod real apariţia evenimentelor: Ap, Bp şi Cp. Aceste probabilităţi marginale calculate cu ajutorul produsului WINQSB, opţiunea Bayesian Analysis sunt: P(Ap)=0.3; P(Bp)=0.3; P(Cp)=0.4. Etapa V: Construcţia unui arbore de decizie Managementul trebuie acum să decidă dacă sau nu să folosească consultantul. Apoi va trebui să decidă în privinţa alegerii variantei de producţie. Partea superioară a arborelui prezintă situaţia folosirii consultantului. Cuprinde 3 ramuri: ramura Ap pentru situaţia în care cercetarea prezice evenimentul A, cu probabilitatea p(Ap)=0.3; ramura Bp pentru situaţia în care cercetarea prezice evenimentul B, cu probabilitatea p(Bp)=0.3; ramura Cp pentru situaţia în care cercetarea prezice evenimentul C, cu probabilitatea p(Cp)=0.4. În arbore sunt folosite probabilităţile revizuite din etapa III şi probabilităţile marginale din etapa IV.

113

Etapa VI: Rezolvarea arborelui de decizie Se calculează vaorile de expectanţă ale tuturor punctelor şansă. Apoi este selectată cea mai bună alternativă la fiecare punct de decizie. În cazul de faţă, dacă nu se apelează la firma de consultanţă, valoarea de expectanţă folosind probabilităţile posterioare este de 1.210.740.000 lei. Dacă se utilizează serviciile firmei de consultanţă, valoarea de expectanţă folosind probabilităţile posterioare este: EB = 1.461.424.000 x 0.3 + 1.552.048.000 x 0.3 + 1.607.355.000 x 0.4

114

= 1.546.984.000 lei Etapa VII: Calcularea valorii de expectanţă a informaţiei imperfecte Informaţia implicată în analizele Bayes este mai puţin perfectă şi astfel corectitudinea sau exactitatea previziunii nu este de 100%. Deci, este interesant să se determine valoarea unei astfel de informaţii. Valoarea de expectanţă a plăţii-per-decizie a eşantionului imperfect sau a informaţiei provenite din cercetare (VEIc) se poate calcula cu ecuaţia: VEIc = max {EBir}- max {EBi} unde: EBir = valoarea de expectanţă a plăţii alternative i în condiţiile informaţiei imperfecte cu probabilităţi revizuite EBi = valoarea de expectanţă a plăţii alternative i în condiţiile informaţiei imperfecte cu probabilităţi precedente Deci: valoarea de expectanţă valoarea de expectanţă cea mai bună în condiţiile cea mai bună în condiţiile folosirii folosirii probabilităţilor revizuite este: max{EBir}=1.546.984.000 lei probabilităţilor precedente este: max{EBi}=1.210.740.000 lei Astfel: VEIc = 1.546.984.000 - 1.210.740.000 = 336.244.000 lei Valoarea astfel determinată indică limita superioară a sumei pe care managementul firmei este dispus să o plătească pentru a dobândi informaţia adiţională. Etapa VIII: Decizia de a obţine sau nu informaţia Valoarea de expectanţă a informaţiei imperfecte în condiţiile probabilităţilor revizuite se compară acum cu costul dobândirii ei (Cd): dacă VEIc>Cd, decizia va fi să fie achiziţionată informaţia adiţională;

115

-

dacă VEIc<Cd, decizia va fi de a nu achiziţiona informaţia adiţională.11 Cd = 95.000.000 lei

În cazul prezentat: VEIc = 336.244.000 lei Deci, se va opta pentru a achiziţiona informaţia adiţională. Etapa IX: Selectarea unei alternative În etapa anterioară s-a stabilit să S.C. LACTA S.A. Giurgiu să apeleze la firma de consultanţă, urmând ca pentru elaborarea deciziei finale să folosească informaţia adiţională pe care o va furniza aceasta. Astfel, politica de decizie va fi: dacă cercetarea indică apariţia Ap, se va opta pentru varianta V1; dacă cercetarea indică apariţia Bp, se va opta pentru varianta V2; dacă cercetarea indică apariţia Cp, se va opta pentru varianta V3.

Firma care a realizat cercetarea de piaţă a pus la dispoziţia societăţii comerciale LACTA S.A. Giurgiu un raport din care reiese că studiul efectuat indică o tendinţă de creştere a volumului vânzărilor cu 10% (apariţia evenimentului Cp). Ca urmare, S.C. LACTA S.A. Giurgiu adoptă decizia de a realiza o producţie a cărei valoare este de 10.350.000.000 lei.

CAPITOLUL 5
CONCLUZII

KK

11

Gh. Ionescu, E.Cazan, Adina Letiţia Negruţa, Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999

116

S.C. LACTA Giurgiu, are ca obiect de activitate colectarea laptelui materie primă, industrializarea acestuia în lapte de consum, produse lactate proaspete, brânzeturi, şi comercializarea acestor produse. Firma LACTA Giurgiu s-a constituit ca societate pe acţiuni în 1991, baza materială constituind-o vechea întreprindere de industrializare a laptelui Giurgiu, care a luat fiinţă în 1972, odată cu înfiinţarea judeţului Giurgiu. Această întreprindere până în anul 1972, a aparţinut societăţii de industrializarea laptelui Bucureşti. SC LACTA SA Giurgiu are o capacitate de 37.000 l lapte/zi, din care: fabrica de produse lactate Giurgiu, cu o capacitate de 25.000 l lapte/zi; centrul de fabricaţie brânzeturi tip telemea, com. Iepureşti – 5.000 l lapte/zi; centrul de fabricaţie brânzeturi tip caşcaval, com. Vedea – 7.000 l lapte/zi. La ora actuală capacitatea de producţie este realizată în proporţie de 67%.Capitalul social este în valoare de 12.075.048 mii lei, constituit dintr-un număr de 483.001 acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei/acţiune. Societatea numără 120 de salariaţi, din care personal direct productiv 80. Principalii clienţi ai societăţii sunt:societăţile comerciale din judeţul Giurgiu şi Teleorman, precum şi marile hipermarket-uri din Bucureşti: Metro, Carrefour, Sellgros. Principalii concurenţi ai societăţii sunt firmele: Danone, Roneda, Napolact,Brenac, în prezent LACTA ocupând locul 4 pe piaţa sa de desfacere. Situaţia economico-financiară de ansamblu a înregistrând profit în perioada analizată. Cifra de afaceri a societăţii este de 14.893.312 mii lei. Pentru a rămâne în pas cu evoluţia pieţelor pe care activează şi care sunt în continuă schimbare, firmele trebuie să investească continuu, să se modernizeze continuu. În contextul unei economii de piaţă care a scos la iveală grave carenţe în gestionare unui climat economic sănătos, preocuparea de a aplica în practică un program de investiţii orientat în principal spre tehnologizarea capacităţii de producţie, cât şi spre reducerea cheltuielilor, s-a dovedit pentru SC LACTA SA Giurgiu a fi insuficientă pentru atragerea unor rezultate economice superioare anilor precedenţi. firmei este bună, firma

117

Dezvoltarea pieţei de desfacere şi faptul că produsele sub marca LACTA au fost recunoscute pe piaţă, a obligat firma să-şi mărească producţia şi să-şi dezvolte sortimentaţia de produse, să comercializeze produse cu garanţie cât mai mare, produse naturale fără adaosuri de stabilizatori şi emulgatori. Aceste obiective nu puteau fi asigurate de vechile utilaje depăşite tehnologic, cu uzură fizică avansată, care nu garantau securitatea microbiologică a produselor fabricate. Cu scopul de a realiza o mai bună satisfacere a clienţilor şi în acelaşi timp de eficientizare a activităţilor firmei, S.C. LACTA S.A. Giurgiu s- a decis să realizeze un proiect de investiţii într-o instalaţie de pasteurizare, omogenizare şi degresare lapte şi două vane preparare iaurt. Prin acest proiect se vor pune în funcţiune noi capacităţi de producţie, capabile să fabrice produse lactate cu o cât mai mare arie de cuprindere şi având ca dotare utilaje din Italia cu un înalt grad de tehnicitate, asigurând o calitate deosebită produselor oferite pieţei. Acest proiect are ca scop: -

mărirea capacităţii de producţie; diversificarea producţiei; reducerea costurilor de fabricaţie; îmbunătăţirea calităţii; mărirea termenului de garanţie al produselor.

-

Prin această investiţie se vor produce două noi sortimente de iaurt: iaurt cremă şi iaurt cu fructe şi două noi sortimente de lapte: lapte de consum 3% grăsime şi lapte cu arome şi vitamine. Pentru realizarea acestei investiţii, S.C. LACTA S.A. Giurgiu, trebuie să apeleze la un credit bancar în valoare de 137.500 euro, restul fiind asigurat prin majorare de capital. Durata creditului este de 3 ani, iar suma lunară ce se va plăti este de 2.118 euro. Pentru acest proiect de investiţii s-a calculat şi analizat, în capitolul anterior, indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor de capital,pentru aflarea viabilităţii proiectului de investiţii. Din analiza acestor indicatori , s-au constatat următoarele:

118

- invesţia specifică în funcţie capacitatea de producţie valorică = 0,39 euro investiţi la 1 euro producţie termenul de recuperare al investiţiei este relativ scurt = 2,39 ani, investiţia recuperându-se înaintea achitării creditului coeficientul de eficienţă economică a investiţiei = 0,41 euro profit anual la un euro investit , este un profit acceptabil în condiţiile economiei de piaţă româneşti cheltuielile recalculate sau echivalente = 1.964.700 euro randamentul economic al investiţiilor = 2,32 euro profit la un euro investit, cel mai important indicator arată faptul că proiectul este profitabil Mai mult, în urma analizei indicatorilor metodei BIRD s-a ajuns la concluzia că acest proiect de investiţii va fi profitabil pentru firmă, obţinându-se următoarea situaţie: raportul dintre venituri şi cheltuieli actualizate pentru proiectul investiţional, este supraunitar atât in cazul analizei economice cât şi al celei financiare, ceea ce semnifică faptul că proiectul este eficient RIRE = 38,4% RIRF = 33,65%

Indicatorii calculaţi pentru proiectul investiţional, înregistrează o valoare mai mică în cadrul analizei financiare faţă de analiza economică, datorită structuri diferite a veniturilor şi a cheltuielilor. Acest aspect relevă faptul că eficienţa economică, la nivelul agentului economic, LACTA Giurgiu, este mai mic decât eficienţa aceluiaşi agent, dar la nivelul economiei naţionale. Se poate concluziona, în urma analizării indicatorilor, că proiectul de investiţii propus este viabil şi asigură o creştere a randamentului firmei. De asemenea, pentru acest proiect de investiţii s-a prezentat un model economico-matematic de stabilire a alternativei decizionale care va fi folosit în cadrul acestui proiect de investiţii. Acest model este arborele de decizie care este folosit în condiţiile obţinerii de informaţii adiţionale care să scadă riscul situaţiei, pentru a alege volumul producţiei, ce se va realiza în primul an de funcţionare a

119

liniilor de fabricaţie ce se achiziţionează prin proiectul de investiţii, în funcţie de previziunea evoluţiei cererii. In acest scop, s-a folosit ca suport informatic pentru a obţine rezultatele într-un timp scurt opţiunea Decision Tree. Cu ajutorul speranţei matematice (valorii de expectanţă) calculate pentru toate punctele şansă din arborele decizional s-a determinat că este eficient să se apeleze la serviciile unei firme de cercetare de piaţă pentru că suma de bani pe care firma este dispusă să o plătească pentru a obţine informaţia adiţională (336.224.000 lei) depăşeşte costul dobândirii ei, adică preţul solicitat (95.000.000 lei). Raportul pus la dispoziţia firmei de către firma de consultanţă indică o creştere a volumului vânzărilor cu 10%. În funcţie de această informaţie, se va opta pentru realizarea unei producţii în valoare de 10.350.000.000 lei. şi cu mai multă obiectivitate produsul informatic WINQSB, modulul Decision Analysis, opţiunea Bayesian Analysis şi

****************** * BIBLIOGRAFIE * ******************
1.

A. Işfănescu, V. Robu, I. Anghel, « Evaluarea întreprinderii », Editura L.M. Cistelecan, “Economia, eficienţa şi finanţarea investiţiilor”, Editura

Tribuna Economică, Bucureşti, 2001 2. Economică, Bucureşti, 2002
120

3. 4. 2002 5. 6. 2000 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

O. Nicolescu, I. Verboncu, « Metodologii manageriale », Editura Tribuna V. Robu, N. Georgescu, “Analiză economico-financiară”, Editura ASE, M. Stoian, “Gestiunea investiţiilor”, Editura ASE, Bucureşti, 2002 I. Vasilescu, I. Românu, C. Cicea, « Investiţii », Editura Economică, B., I. Vasilescu, I. Românu, (coordonatori), « Dicţionar de investiţii », Editura I. Vasilescu (coord.), « Eficienţa investiţiilor aplicată », Editura Lumina I. Vasilescu (coord.), « Investiţiile şi relansarea economică », Editura

Economică, Bucureşti, 2001

Lumina Lex, Bucureşti, 2003 Lex, Bucureşti, 2003 ASE, Bucureşti, 1998 Camelia Raţiu-Suciu, “Modelarea şi simularea proceselor economice,” Gh. Ionescu, E. Cazan, Adina Letiţia Negruţa, “Modelarea şi optimizarea I. Vasilescu, « Tabele şi formule de compunere şi discontare », Editura J.K. Francis, Management of investments, Third Edition, McGraw-Hill, Editura Economică, Bucureşti, 2001 deciziilor manageriale”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999 Economică, Bucureşti, 1999 Inc.,1993

121

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful