UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, TELECOMUNICAŢII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CATEDRA DE TELECOMUNICAŢII APROBAT Responsabil Program RITc: Prof. dr. ing. VICTOR CROITORU

TEMA LUCRĂRII DE DIZERTAŢIE A MASTERANDULUI Titlul temei: Managementul resurselor in reţele MPLS 1. Date iniţiale pentru proiectare: • • • Sinteza tehnologiilor IP si MPLS Ingineria traficului în reţele MPLS Soluţii pentru optimizarea alocării resurselor în reţele MPLS 2. Conţinutul memoriului:


• • • • • •

Evolutia retelelor de mare capacitate Tehnologia IP Tehnologia MPLS Protocoale de distribuţie a etichetelor Ingineria traficului în reţele MPLS Soluţii pentru gestionarea resurselor în reţele MPLS Simulare folosind un simulator de reţea(OPNET, OMNET)

3. Material grafic obligatoriu:
• • • Scheme bloc Diagrame logice Grafice rezultate în urma simulării 4. Realizare practică: Implementarea unei soluţii de administrare a resurselor folosind un program de tip simulator de reţea. 5. Locul de desfăşurare al activităţii de proiectare şi execuţie; UPB, Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Catedra de Telecomunicaţii, Laborator A326, Complex Leu. 6. Lucrarea serveşte pentru: Scop didactic 7. Mijloacele materiale sunt puse la dispoziţie de: Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, UPB. 8. Realizarea practică rămâne în proprietatea: UPB 9. Data elaborării temei: 12.02.2010

Conducătorul lucrării de dizertaţie,

Am primit tema

2

Cuprins Lista de acronime ..........................................................................................................................5 Cap.1. Tehnologii folosite în reţelele de mare capacitate actuale....................................................6 1.1. Evolutia acestor retele de mare capacitate.............................................................................6 1.2. Tehnologiile folosite în reţelele actuale.................................................................................7 1.2.1 Tehnologia IP...................................................................................................................7
1.2.1.1. Rutarea în reţelele IP...........................................................................8 1.2.1.2 Protocoale de rutare IP.........................................................................9 1.2.1.2.a.Protocolul RIP (Routing Information Protocol)...............................10 1.2.1.2.b. OSPF (Open Shortest Path First)..................................................10 1.2.1.2.c. EIGRP(Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)..................12 1.2.1.2.d.Protocolul BGP (Border Gateway Protocol)....................................12 1.2.1.3. Limitările tehnologiei IP......................................................................12

Cap.2. Tehnologia MPLS..............................................................................................................14 2.1 Ce este MPLS ?....................................................................................................................14 2.2. Cum funcţionează MPLS....................................................................................................18 2.2.1 Etichetele MPLS............................................................................................................21
2.2.1.1 Frame mode........................................................................................21 2.2.1.2 Cell mode(modul celula).....................................................................24

2.3 Arhitectura MPLS................................................................................................................25 2.3.1 Planul de control............................................................................................................25 2.3.2 Planul de date.................................................................................................................26 2.4 Elementele MPLS.................................................................................................................27 2.4.1 Comutator de Etichete (Label Switch Router) - LSR ...................................................28 2.4.2 Cale cu comutaţie de etichete (Label Switched Path)- LSP...........................................29 2.4.3 Protocoale de distributie a etichetelor............................................................................30
2.4.3.1 2.4.3.2 2.4.3.3 2.4.3.4 LDP(Label Distribution Protocol).........................................................30 CR-LDP(Constraint Route Label Distribution Protocol)........................33 RSVP-TE(Resource Reservation Protocol)............................................33 BGP( Border Gateway Protocol ).........................................................33

2.5 Avantaje si dezavantaje ale tehnologiei MPLS....................................................................33 Cap.3. Ingineria Traficului în reţele MPLS...................................................................................36 3.1 Necesitatea Ingineriei de Trafic în MPLS...........................................................................36 3.2 Modul de lucru al ingineriei traficului în MPLS..................................................................38 3.3 Extensii OSPF pentru Ingineria Traficului .........................................................................................................................................40 3.3.1 Operarea şi Dirijarea pe Bază de Constrangeri în MPLS TE (Constraint-Based Routing – CBR) .................................................................................................................................................41 3.4 Calcularea si stabilirea caii...................................................................................................42 3.4.1 Cum functioneaza SPF...................................................................................................42 3.4.2 Cum functioneaza CSPF................................................................................................45 3.5 Protocolul de rezervare a resurselor -Resource Reservation Protocol (RSVP)....................50 3.5.1 Bazele RSVP(RSVP Basics)..........................................................................................50 3.5.2 Semnalizarea RSVP-TE.................................................................................................51 3.5.3 Operaţiunile RSVP în MPLS TE ..................................................................................52 3.5.4 Setarea caii si mentinerea ei...........................................................................................54
3.5.4.1 Setarea caii.........................................................................................54 3.5.4.2 Mentinerea caii...................................................................................55

3

3.5.5 Pachetele RSVP.............................................................................................................56 3.5.6 Operatiile RSVP.............................................................................................................58
3.5.6.1 Ce este Make-Before-Break?...............................................................58 3.5.6.2 Cum lucreaza mecanismul de actualizare(refresh)?...........................59

3.6 Administrarea TE in MPLS..................................................................................................62 3.6.1 Protectie si restaurare.....................................................................................................62 Cap.4. Calitatea serviciilor in retele MPLS...................................................................................70 4.1 Introducere............................................................................................................................70 4.2 Modelele utilizate pentru implementarea QoS.....................................................................71 4.2.1 Modelul Serviciilor Integrate.........................................................................................71 4.2.2 Modelul Serviciilor Diferentiate....................................................................................72 4.3 Implementarea QoS prin MPLS...........................................................................................76 5. Modelarea unei retele MPLS-DIFFSERV.................................................................................78 5.1 Obiective..............................................................................................................................78 5.2 OPNET.................................................................................................................................78 5.3 Construirea reţelei.................................................................................................................79 5.4 Configurarea reţelei..............................................................................................................81 5.4.1 Application Configuration.............................................................................................81 5.4.2 Profile configuration......................................................................................................81 5.4.3 MPLS Configuration.....................................................................................................82 5.4.4 Configurarea clienţilor..................................................................................................83 5.4.5 Configurarea nodurilor de graniţă şi intermediare........................................................84 5.5 Statistici şi rezultate..............................................................................................................86 5.5.1 Cantitatea de trafic transmisă.........................................................................................86 5.5.2 Timpul de upload...........................................................................................................86 5.5.3 Întârzierea produsă de cozi.............................................................................................87 .................................................................................................................................................88 5.5.4 Utilizarea bufferelor cozilor...........................................................................................88 ....................................................................................................................................................89 5.6 Concluzii ..............................................................................................................................89 Bibliografie....................................................................................................................................90

4

Open System Interconection QoS .Label Sitched Router L-LSP Label-only-inferred-PSC LSP LDP .Border Gateway Protocol CR-LDP -Constraint-based Routing Label Distribution Protocol DSCP -Differentiated Services Code Point EF .Intermediate System -to-Intermediate System IGRP .Label Distribution Protocol LSP .Forwarding Equivalence Class FR .Virtual Private Network WFQ .Interior Gateway Routing Protocol LAN .Label Switched Path MAC .Time to Live VCI .Routing Information Protocol QoS -Quality of Service RSVP -Reservation Protocol SDH .Lista de acronime AF .Asyncronous Transfer Mode BA -Behavior Aggregate BGP .Frame Relay IP .Multi-Protocol Label Switching NHLFE -Next Hop Label Forwarding Entry OSPF .Local Area Network LSR .Autonomous System ATM .Virtual Path Identifier VPN .Weighted fair queuing 5 .Open Shortest Path First OSI .Expedited Forwarding E-LSP EXP -inferred-PSC LSP EXP -Experimental bits EIGRP .Request for comments PPP .Quality of Service RFC .Internet Protocol IS-IS .Virtual Channel Identifier VPI .Point to Point Protocol PE .Synchronous Digital Hierarchy TE -Traffic Engineering TLV -Type-Length-Value TTL .Media Access Control MPLS .Enhanced Interior Gateway Routing Protocol IETF -Internet Engineering Task Force ILM -Incoming Label Map FEC .Provider Edge PHB -Per-Hop Behavior PHP -Penultimate Hop Popping RIP .Assured Forwarding AS .

banda largă. fără a îndeplini alte funcţii de reţea (access. Această împărţire pe nivele face mai uşoară gestionarea şi proiectarea arhitecturilor reţelelor de date.1.1. TDM etc. Datorită faptului că resursele reţelelor de date sunt limitate. DWDM etc. cum ar fi: SONET.acest nivel cuprinde echipamentele de reţea care se ocupă cu partea de acces a diferitelor tehnologii de access (HDSL.Cap. SDH. IP. Tehnologii folosite în reţelele de mare capacitate actuale 1. Acest nivel este implementat prin diferite tehnologii de transmisie pe fibra optică. Arhitectura unei reţea de date de mare viteză este structurată pe mai multe niveluri. După cum se observă. acestea trebuie gestionate cu grijă pentru a obţine performanţe şi randamente ridicate. agregare etc.Modelul actual al reţelelor este reprezentat în figura de mai jos : N e lOt iv lu pic C R -u OE l Rt le ee i IN E N T TRE N e lCr iv lu oe N e l d D t ib t iv lu e isr uie N e l d Ac s iv lu e c e ` ` ` ` Figura 1. ADSL. ATM. pe lângă viteza de transmisie ridicată. precum şi migrarea către noi tehnologii prin etape de integrare pe nivele funcţionale. Core (Nucleu) .). managementul resurselor.este partea de reţea în care se face agregarea (concentrarea) de trafic.). Principalele caracteristici arhitecturale şi de funcţionalitate ale unei reţele moderne sunt: 6 . Evolutia acestor retele de mare capacitate Noile reţele de date trebuie să asigure. scalabilitate şi integrarea diverselor tehnologii de access (LAN. Distribuţie . etc. HDSL. WDM. Arhitecturile actuale ţin seama de necesităţile de integrare a diferitelor tehnologii de access şi de interoperabilitatea cu alte reţele de date. Acces . De aceea au apărut noi cerinţe de performanţă şi de funcţionalitate pentru reţelele de date actuale.este partea de reţea ce se situează la nivelul fizic al nivelului OSI.se mai numeşte şi backbone şi este partea de reţea care se ocupă în principal cu transmisia de date de mare viteză.1. arhitectura reţelei este împărţită pe patru nivele: Optic . TDM. Arhitectura unei reţele complexe de comunicaţii actuale. ADSL.).

video. RARP. (TCP. tehnologia ATM şi. Migrarea traficului de voce către reţelele NGN (Next Generation Networks) . voce.1 Tehnologia IP Tehnologia IP este tehnologia cea mai răspândită la ora actuală în reţelele LAN. Integrarea a cât mai multe tehnologii de access. stabilire QoS. mai nou. Conexiune cu reţeaua PSTN (Public Switched Telephone Network).• • • • • • • • • Structurare pe nivele arhitecturale.2. Protocolul suportă adresare. 1. aşa.2. Protocolul IP este un protocol bazat pe transmisia de pachete între diferite calculatoare din reţea. Management centralizat.numita suită de protocoale TCP/IP. centralele digitale actuale sunt înlocuite cu echipamente de date hardware şi software perfect integrate în reţea. în distribution se face agregare. Ingineria traficului (stabilirea căilor de rutare) care se face prin managementul centralizat. disponibilitate totală (99%). UDP. tehnologia MPLS: 1.).).).2. Migrarea către o reţea de date universale (Date. Ea este o tehnologie de Layer 3 bazată pe protocolul IP (Internet Protocol) care face adresare şi controlul informaţiei ce permite pachetelor de date să fie rutate. În desenul următor este reprezentată corespondenţa diferitelor protocoale şi nivelul OSI: tehnologii de transport: Figura 1. în core se face transport etc. fragmentarea. Corespondenţa nivel OSI protocoale de reţea 7 . ARP. ICMP. performanţă. Este protocolul pe baza căruia s-au construit celelalte protocoale IP. Funcţionalităţi împărţite pe nivele structurale ( ex. Tehnologiile folosite în reţelele actuale În reţelele de date actuale sunt folosite ca principale tehnologia IP. etc. video-on-demand etc. reasamblarea şi multiplexarea de protocol.1. Scalabilitate. în punctul de access se face autorizarea.

2.1. etc. Rutarea cu starea legăturilor Algoritmii de rutare folosind starea legăturilor (link-state routing algorithm). El nu a aflat nimic specific despre alte routere sau despre topologia reală a reţelei. cele folosind starea legăturilor dezvoltă şi întreţin o cunoaştere completă a routerelor de reţea. 0 10. este posibil ca protocoalele mai vechi care converg lent să nu fie potrivite pentru WAN-urile extinse. complexe. deci va fi aleasă această cale. ca şi a felului cum sunt interconectate acestea. Spre deosebire de protocoalele cu vectori-distanţă. care se poate face după anumite valori metrice (întârzieri. sau RIP . dar gateway-ul R2 are mască de reţea mai restrictivă. în anumite circumstanţe.Autonomous Systems). cunoscuţi colectiv ca protocoale cu preferarea drumului minim (SPF). Tabela cumulativă este apoi utilizată pentru actualizarea tabelelor de rutare ale fiecărui router. 0 Ruter de ieşire R2 R3 Destinaţia 10. Ea implică determinarea căii de rutare. Acest proces pas-cu-pas face ca fiecare router sa afle informaţii despre celelalte routere şi săşi dezvolte o perspectivă cumulativă asupra "distanţelor" reţelei.255. La finalul procesului. Fiecare destinatar adaugă la tabelă un vector-distanţă (propria "valoare" distanţă) şi o expediază vecinilor săi cei mai apropiaţi. În timpul acestui proces. în urma unei căderi în reţea este necesar ceva timp pentru ca routerele să conveargă spre o nouă înţelegere a topologiei reţelei. 4. Anumite măsuri de siguranţă ar putea să micşoreze aceste riscuri. Acesta utilizează două unităţi de măsură pentru distanţe ca să determine cea mai bună cale următoare pentru orice pachet.1. care fac ca ruterele să paseze periodic copii ale tabelelor de rutare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea. dar rămâne faptul că performanţa reţelei este expusă riscurilor în timpul procesului de convergenţă. reţeaua ar putea fi vulnerabilă la rutări contradictorii şi chiar la bucle infinite.1.255. De exemplu. tacturile şi hopurile.4. Rutarea cu vectori-distanţă Rutarea se poate baza pe algoritmi cu vectori-distanţă (numiţi şi algoritmi Bellman-Ford). menţin o bază de date complexă a topologiei reţelei. 0. De exemplu.Rutarea se face după o tabelă de rutare care specifică interfeţele şi adresele către care trebuie trimise pachetele. 0. De exemplu: Destinaţie 10. Router-ele sunt echipamente ce lucrează la nivelul 3 OSI.). cât şi pentru schimbul de informaţie între AS-uri Regula generală de trimitere a pachetelor este alegerea rutei care se potriveşte cât mai exact. Această abordare poate. 0 Masca 255. să creeze probleme de rutare pentru protocoalele bazate pe vectori-distanţă. 8 . fiecare router a aflat niste informaţii vagi despre distanţele până la resursele din reţea. Prin urmare. costuri. sunt dependente de timp. 0 255. (AS .255. Ele sunt folosite pentru schimbul de informaţie dintr-ul grup de reţele ce aparţin aceleiaşi autorităţi de control şi administrative. Rutarea în reţelele IP . Acest proces se desfăşoară în toate direcţiile între routerele aflate în imediată vecinătate. utilizarea căii.1. 1. Aceste unităţi de măsură pentru distanţă. un protocol timpuriu de rutare este Routing Information Protocol (protocol de rutare a informaţiilor). 1. Rutarea poate fi statică sau dinamică.30 se potriveşte în ambele cazuri.

rutarea cu starea legăturilor poate acapara mediile de transmisie ale reţelei. a fost proiectat combinând cele mai bune aspecte ale protocoalelor cu vectori-distanţă şi cu starea legăturilor. conservând astfel lărgimea de bandă pentru aplicaţii reale. De fapt. Această informaţie este utilizată pentru a actualiza tabela de rutare. echilibrate. schimbul de LSP-uri este declanşat de un eveniment din reţea. pentru a calcula cât de accesibile sunt destinaţiile legate de reţea. A doua problemă potenţială este că rutarea cu starea legăturilor solicită intens memoria şi procesorul. reducând astfel în mod semnificativ capacitatea reţelei de a transporta date. În figura următoare este reprezentată situarea celor două tipuri de protocoale de rutare într-o reţea largă: 9 . Din această categorie fac parte următoarele protocoale de rutare: RIP (Routing Information Protocol) .2 Protocoale de rutare IP Algoritmii de rutare pot fi împărţiţi în două grupe: • Interior Gateway Protocol (IGP) .1.2. fără limitările de performanţă sau dezavantajele lor. routerele configurate pentru rutare cu starea legătulilor sunt în general mai scumpe. OSPF (Open Shortest Path First) – cel mai des folosit protocol în reţelele mari. 1. Rutarea cu starea legăturilor are două zone parţiale de risc. dar evită suprasarcinile şi actualizările cu starea legăturilor. care ar putea fi cauzate de căderea unei componente sau de mărirea reţelei. EIGRP.folosit la rutarea în interiorul unei organizaţii. Este utilizat apoi un algoritm "cu preferarea drumului liber". folosite numai pentru echipamente CISCO. în timpul procesului iniţial de descoperire. Fiecare router care a schimbat LSP-uri construieşte apoi o bază de date logica utilizand toate LSP-urile primite. Deşi există protocoale hibride deschise.folosit în special în reţelele mici. Din această cauză. ci conduşi de evenimente. EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol). utilizează unităţi de măsură vectori-ditanţă.este folosit la rutarea între diferite organizaţii sau Sisteme Autonome (AS). Această degradare a performanţei este temporară. De asemenea. IGRP (Interior Gateway Routing Protocol) protocoale proprietare CISCO. Rutarea hibridă Ultima formă de rutare dinamică este hibridizarea. • Border Gateway Protocols (BGP) . dar foarte evidentă. ele converg mult mai rapid decât acestea din urmă. nu este realizat periodic. această formă este asociată aproape exclusiv creaţiei brevetate a unei singure companii. Hibrizii echilibraţi nu sunt periodici.Această cunoaştere este realizată prin schimbarea de pachete cu starea legăturilor (LSP) cu alte routere conectate direct. Cisco Systems Inc. dar realizează măsurători mult mai precise decât protocoalele cu vectori-distanţă convenţionale. Mai întâi. Protocoalele de rutare hibride echilibrate. Acest proces este capabil să descopere modificările topologiei reţelei. Acest protocol.

Este folosit în toate router-ele actuale. ruterele trimit informaţii despre starea link-ului în locul informaţiilor despre propriile tabele de rutare. Foloseşte trei tipuri de temporizări în alcătuirea tabelei de rutare: • Actualizarea rutelor (se face automat la un interval de 30 de secunde ) • Expirarea validităţii rutei • Curăţirea tabelei de rutare Există doua versiuni ale protocolului RIP: RIPvl si RIPv2.doar ascultă şi primeşte informaţii de rutare (nu trimite nimic) Deaf . 10 .doar trimite informaţii de rutare (nu primeşte). Acest protocol împarte reţeaua în zone pentru a putea lucra în reţele mari.2.2. 1.Protocolul RIP (Routing Information Protocol) RIP este un protocol de rutare intra-domeniu bazat pe distanţa vectorială dintre hopuri. Principalele probleme ale protocolului RIP sunt: • limitarea numărului maxim de hopuri la 15 • propagarea informaţiei în reţelele mari este lenta • traficul RIP creşte rapid odată cu mărirea reţelei Protocolul RIP poate opera în 3 moduri: • • • Activ .1.2.2.trimite şi recepţionează informaţii de rutare Silent .2. Protocoalele de rutare IGP şi BGP într-o reţea largă 1.a.2.b. OSPF (Open Shortest Path First) OSPF este un protocol bazat pe verificarea stării link-urilor.1.AS 3 IGP BGP AS 1 BGP IGP IGP AS 2 Figura 1.1.

confirmarea recepţionării update-ului Folosind mesajele „Hello" un router principal şi un router de backup principal sunt alese pentru fiecare arie.[18] Border Router-ele de arie schimbă informaţii despre starea link-urilor cu toate routerele din aria cu care sunt conectate. Routerele principale de arie calculează o matrice a routerelor din întreaga arie (care nu este aceeaşi cu matricea de routere vecine). Protocolul OSPF foloseşte cinci tipuri de mesaje: • Hello .trimite date despre starea link-urilor către routerele vecine • Link State ACK .2.folosit pentru a descoperi vecinii şi pentru a delega un router dedicat precum şi pentru a verifica starea link-ului Database Description .b. Ele schimbă între ele informaţii despre starea link-urilor.2. ceea ce limitează traficul generat de OSPF. Topologia OSPF Router-ele interne trebuie să ştie doar rutele către reţelele din aria lor şi către aria de backbone.cerere de părţi din topologia routerelor adiacente • Link State Update .1. Fiecare revizuire de informaţie în legătură cu starea link-urilor are un număr de ordine pentru a se putea determina dacă revizuirea este nouă.Aria 0 (backbone area) BGP Aria 0 (backbone area) AS 1 OSPF OSPF IGP Routere de backbone Router border (de arie) AS 2 Aria 1 Aria 1 Aria 2 Routere interioare OSPF este folosit in interiorul sistemelor autonome Figura 1. border routere sau routere de graniţă pentru sisteme autonome. Fiecare router schimbă date despre starea link-urilor doar cu router-ele adiacente. Routerele de backbone se află în aria „0" şi pot fi routere interioare. În OSPF routerele pot schimba între ele pe lângă informaţia despre starea linkurilor şi informaţii despre: • Întârziere 11 . Routerele de backbone schimbă informaţii cu alte routere de backbone din aria „0" şi calculează ultimul cost al rutei dintre arii sau alt sistem autonom.descrie baza de date a topologiei link-ului • Link State Request . În cele din urmă toate router-ele vor obţine informaţii identice despre topologie. Fiecare router cunoaşte topologia şi costul pentru comunicaţia cu reţelele din aria lui.

2. AppleTalk.1. De altfel.Protocolul BGP (Border Gateway Protocol) BGP – ul este singurul protocol de rutare între Sisteme Autonome.1. suport pentru mască de subreţea variable-length . Spre deosebire de alte protocoale de rutare bazate pe vectori-distanta. EIGRP(Enhanced Interior Gateway Routing Protocol) EIGRP a fost dezvoltat de către Cisco (eliberat în 1988) cu scopul de a îmbunătăţi protocolul RIP pe vremea cînd IETF încă lucra la dezvoltarea OSPF -ului.1. Limitările tehnologiei IP Principalele limitări ale tehnologiei IP sunt: • Nu asigură un QoS pur deoarece este o tehnologie bazată pe principiul de împărţire a mediului fizic „media sharing". A fost proiectat să detecteze buclele şi să folosească informaţia metrică pentru a lua decizii de rutare inteligente.d. în principal este folosit în ruterele de backbone pentru a schimba informaţia între AS-uri.2.2. Evoluţia protocolului EIGRP furnizează compatibilitate şi operaţii precise cu rutere EIGRP .2. foloseşte un mecanism de descoperire/recuperare pentru a se asigura că vecinii sunt conştienţi de accesibilatea fiecaruia in parte. EIGRP este un protocol brevetat. aplicându-se conceptul „Best Effort" în politica de trafic. este capabil a fi un protocol unic atît pentru IP cît şi pentru protocoale non-IP . Rezulatul este un protocol de rutare hibrid care sfidează împărţirea pe categorii a protocoalelor convenţionale. Acest protocol elimină unele dintre defectele protocolului RIP şi are îmbunătăţiri ca folosirea de metrici compuse.c. În schimb. dar poate fi folosit şi în interiorul AS-ului pentru a schimba informaţie de rutare ( IBGP). şi suport pentru multiple network layer protocols. eliminînd nevoia de a folosi multiple protocoale de rutare într-o reţea multi-protocol.[18] 1.3. arhitectura sa modulara va permite ca Cisco să adauge suport pentru alte protocoale de rutare importante care vor apărea în viitor.[18] 1. şi IPX. EIGRP nu mandatează o revizuire periodică al tabelelor de rutare între rutere vecine. rutarea pe căi multiple şi mînuirea rutelor implicite. EIGRP are toate avantajele flexibilităţii şi ale configurării simple în timp ce îmbunătăţeşte viteza şi consumarea resurselor. 12 .• banda disponibilă • siguranţa link-ului Aceste informaţii sunt folosite de routere în momentul în care trimit pachete cu câmpul ToS setat la o anumită valoare. suport pentru update. Capacităţi cheie care disting EIGRP de alte protocoale de rutare includ convergenţa rapidă. Acest protocol de rutare este unul dintre cele mai diversificate şi robuste protocoale de rutare.2. Combinaţia sa unica de caracteristici îmbină cele mai bune atribute ale protocoalelor de vectordistanţă cu cele mai bune atribute ale protocoalelor cu starea legăturilor. Poate fi folosit împreunpă cu IPv4. Traficul dintr-un AS trebuie să treacă printr-un gateway router. AS selectează care router va îndeplini această funcţie. 1. Mai important.

13 .• Mecanismul de rutare este un mecanism care se bazează pe conceptul „cea mai mare potrivire" şi acest lucru duce la întârzieri în mecanismul de rutare şi trimitere de pachete. ceea ce duce la o proastă utilizare a benzii de date disponibile Datorită mecanismului de adresare apar foarte multe adrese care sunt greu de gestionat de rutere care posedă tabele de rutare mari implicit hardware complex. Acest lucru duce la limitări în puterea de procesare a backbone-urilor • Header-ul pachetului IP este mare şi complex. • Lungimea pachetelor este variabilă ceea ce duce la echipament hardware complex cu mare putere de calcul.

cu un înalt grad de scalabilitate şi de diferenţiere.1 Ce este MPLS ? Multiprotocol Label Switching (MPLS) este o tehnologie bazata pe comutatia de etichete ce îsi propune sa simplifice rutarea IP în retelele core . MultiProtocol Label Switching (MPLS) dă posibilitatea firmelor şi furnizorilor de servicii Internet (ISP =Internet Service Provider) să construiască reţele inteligente de ultimă generaţie care să ofere o gamă largă de servicii avansate. deoarece MPLS este independent de tehnologiile de acces. dar şi pentru reţelele private. Tabelul de rutare din ruter conţine informaţie despre topologia reţelei. MPLS foloseşte de asemenea adrese IP. versiunea 4 sau versiunea 6. celule ATM. MPLS oferă servicii IP cap-la-cap. deoarece tehnologiile MPLS sunt aplicabile in orice protocol al nivelului retea. Ideea de baza a acestei tehnologii este sa clasifice fluxurile de intrare într-o retea MPLS în clase de echivalenta care sa fie tratate la fel de catre nodurile retelei. peste o infrastuctură unică. VPN de nivel 3. cu configurare şi management foarte simple.5.MPLS suporta dirijarea protocoalelor non-IP.Cap. spre deosebire de IP14 . atât pentru furnizori cât şi pentru abonaţi.2. lucru esenţial nu numai pentru furnizorii de servicii. IS-IS. Această soluţie este suportată de o gamă foarte largă de platforme.[Wiki-MPLS] Multi-Protocol Label Switching (MPLS) defineşte un mecanism pentru îndrumarea pachetelor în ruterele (nodurile) reţelei. RIP sau configurare statică. -ATM(Orice transport peste MPLS). pentru a menţine sincronizată informaţia din aceste tabele cu schimbările ce au loc în reţea. Arhitectura MPLS a fost gândita sa poata oferi un serviciu de transport de date unificat pentru multe tipuri de trafic. Tehnologia MPLS 2. În orice caz. . Aceasta face ca reţelele MPLS să fie compatibile IP şi uşor integrabile cu reţele IP tradiţionale. incluzând VPN de nivel 2. BGP. Integrarea componentelor aplicaţiei MPLS. cadre SDH sau Ethernet. Nodurile de intrare vor face clasificarea fluxurilor. iar nodurile intermediare au de facut mai putine prelucrari. deşi imbunătăţirile ce ţin de partea hardware a ruterelor au rezolvat problema vitezei în cadrul rutării. folosind adresa IP destinaţie împreună cu informaţia din propriul său tabel de rutare. O clasa de echivalenta intra în corespondenta cu un set de etichete de lungime fixa ce vor fi comutate în nodurile retelei.MPLS scade dirijarea incarcata in routerele core. . pâna la destinatie. ce garantează SLA (Service Level Agreements). Iniţial a fost dezvoltat pentru a realiza o îndrumare mai rapidă a pachetelor decât în rutarea IP tradiţională. QoS. -VPN(Retea Privata Virtuala). cum ar fi pachete IP. GMPLS sau IPv6. -TE(Ingineria Traficului). deoarece este suficient sa comute etichete. Abonaţii cu linii de acces diferite pot fi grupaţi MPLS fară a li se schimba mediul curent. ruterul determină următorul nod de parcurs. -QoS(Calitatea Serviciului).MPLS suportă multiple aplicaţii utile. Reţelele IP tradiţionale sunt fără conexiune: atunci când este primit un pachet. pentru a identifica punctele terminale ale reţelei sau switch-urile ori ruterele intermediare. Traffic Engineering. fiind considerata de multi o tehnologie de nivel 2. cu valoare adăugată. Se folosesc protocoale IP de rutare. dau posibilitatea dezvoltării unor reţele sigure şi foarte eficiente. Din punct de vedere arhitectural MPLS se afla între nivelul 2 OSI (Legatura de Date) si nivelul 3 (Retea). cum ar fi cele enumerate mai jos: -Unicast si Multicast in rutarea IP. Comutarea etichetei este realizata indiferent de protocolul de rutare Layer 3. . ca OSPF.

LER de asemenea inlatura etichetele la marginea (granita) retelei MPLS si trimite pachetele neetichetate in reteaua IP in partea de iesire.1 Terminologie MPLS: MPLS (Multiprotocol Label Switching) – reprezinta o noua tehnologie de comutatie. este schimbata. are capacitatea de a comuta pachete pe baza etichetei atasate acestuia.In general un FEC este echivalent cu o ruta(toate pachetele destinate clasei 10. LSR (Label Switching Router) – reprezinta un router care suporta tehnologia MPLS.ul tradiţional. Adaugarea etichetei(label imposition) – procesul de adaugare a etichetei la un pachet de date intr-o retea MPLS. mai precis.O eticheta distribuita de la sine nu are nici un context. Comutarea etichetei(label swapping) – schimbarea valorii etichetei in antetul MPLS in timpul dirijarii MPLS. Label Switched Path (LSP) – reprezinta o succesiune de noduri (R0-Rn) în cadrul carora un pachet este comutat de la R0 pâna la Rn prin intermediul mecanismelor de 15 . Forwarding Equivalence Class(FEC) – Orice set de proprietati care traseaza pachetele de intrare aceleiasi eticheta de iesire. Inlaturarea etichetei(label disposition) – procesul de inlaturare a etichetei de la un pachet de date. Label Edge Router(LER) – Este un LSR care accepta pachete neetichetate(pachete IP) si le adauga etichete in partea de intrare.0.Un termen se refera la eticheta de 20-biti. prin urmare nu este foarte folositoare. Eticheta(label) – o eticheta de lungime fixa pe care dirijarea MPLS se bazeaza. numita comutatia de etichete multiprotocol.0/8 corespund aceluiasi FEC). fluxurile MPLS sunt orientate spre conexiune (connection-oriented = CO) şi pachetele sunt rutate pe căi preconfigurate. Asocierea etichetei(label binding) –asocierea unui FEC(prefix) la o eticheta. 2 .Celalalt termen se refera la eticheta antet. Planul de date/planul de dirijare – acolo unde dirijarea este efectuata. care are o lungime de 32 biti.cum ar fi rutarea si etichetarea informatiei.Aceasta se poate realiza numai dupa ce planul de control este stabilit. numite LSP (Label Switched Paths). Planul de control(Control plane) – acolo unde controlul informatiei . Destinatarul stie sa aplice o eticheta specifica la un pachet de date care intra datorita asocierii la un FEC. dar definitia unui FEC se poate schimba cand pachetele sunt rutate dupa alte criterii decat destinatia adresei IP. CEF (Cisco Express Forwarding) – o tehnologie foarte avansata de comutatie de nivel 3 dezvoltata de Cisco pentru a optimiza performantele retelelor cu parametri de trafic foarte dinamici.Termenul eticheta(label) poate fi folosit in doua contexte.0.

prin configurare explicita. P Router (Provider Router) – reprezinta un echipament din Core-ul retelei furnizorului de servicii. pentru aplicatii cum ar fi MPLS-VPN. IGP (Interior Gateway Protocol) – reprezinta un protocol Internet utilizat pentru a schimba informatie de rutare în cadrul aceluiasi sistem autonom (Autonomous System). RIP. în cadrul unei infrastructuri IP. o eticheta capat-la-capat este schimbta. GRE (Generif Router Encapsulation) – reprezinta un protocol de tunelare dezvoltat de catre Cisco. CE Router (Customer Edge Router) – în mod similar cu PE Router. IS-IS (Intermediate System-to-Intermediate System) – reprezinta un protocol linkstate prin intermediul caruia. si care se interfateaza cu unul sau mai multe PE-Routers. prin mecanisme de rutare normale. care se interfateaza cu unul sau mai multe echipamente ale clientului. sau static.comutatie de etichete. care nu are contact cu nici un echipament al clientului. sistemele intermediare (routerele) schimba informatie de rutare pe baza unei singure metrice cu scopul de a determina topologia retelei. Ingress Router – reprezinta routerul PE prin intermediul caruia pachetele intra în reteaua MPLS.In contextul MPLS TE . PE Router (Provider Edge Router) – reprezinta un router aflat sub administrarea furnizorului de servicii. OSFP. CoS (Class of Service) – o caracteristica ce ofera servicii diferentiate prin intermediul unei retele de infrastructura MPLS. iBGP. Egress Router – reprezinta routerul PE prin intermediul caruia pachetele parasesc reteaua MPLS. protocol care poate încapsula o larga varietate de tipuri de pachete în cadrul unor tunele IP creând astfel o legatura punct-la-punct virtuala între routerele Cisco distante prin intermediul unei infrastructuri IP. Stiva de etichete(label stack) – separat de schimbarea etichetelor dintre LSRs si vecinii lor. Exemple de astfel de protocoale sunt: IGRP. 16 . acesta reprezinta un echipament aflat sub administrarea clientului. stiva de etichete este ceruta cand un pachet etichetat intra intr-un tunel MPLS TE. O astfel de „cale de comutatie de etichete” poate fi stabilita dinamic. BGP (Border Gateway Protocol) – protocol de rutare intra-domeniu prin intermediul caruia routerele schimba informatie de rutare cu alte echipamente pe care ruleaza un soft BGP.Un important concept de retinut este ca dirijarea in retelele core(centrale) se bazeaza doar pe eticheta din varful stivei. Acest tip de router este utilizat strict pentru a comuta pachetele cu etichete între routerul PE de intrare (ingress) si cel de iesire (egress). Prin conectarea a mai multor subretele cu protocoale diferite de rutare.Ca rezultat. se creeaza un mediu de back-bone ce utilizeaza un singur protocol. este folosita o stiva de etichete in schimbul unei singure etichete MPLS.

Tunelare – este o arhitectura care furnizeaza serviciile necesare pentru implementarea oricarei strategii de încapsulare punct-la-punct. LSA (Link-state Advertisment) – reprezinta un pachet broadcast utilizat de protocoalele link-state. El primeste o anumita eticheta pentru o destinatie data. un VRF contine informatia de rutare care defineste o locatie VPN a unui client. RIP este un protocol simplu care utilizeaza ca metrica de rutare numarul de noduri. LSA contine informatii despre routerele vecine si costul caii pâna la acestea si este utilizat de catre routerul destinatar pentru a mentine o tabela de rutare. adresa gateway. în cadrul careia. Traffic Engineering Tunnel (TE Tunnel) – reprezinta un LSP utilizat pentru implementarea unei politici de TE. o tabela derivata de forwardare. care este atasata unui router PE. Este stabilit prin alte metode decât rutarea de nivel 3 clasica si este utilizat pentru directionarea traficului pe o alta ruta decât cea care ar fi fost utilizata prin rutarea standard. se utilizeaza tehnologia MPLS. pentru transmiterea pachetelor între cele doua routere. RIP (Routing Information Protocol) – un protocol IGP utilizat pentru schimbul de informatii de rutare în cadrul unui sistem autonom. de la routerul aval si o ataseaza pachetelor pe care trimite catre destinatia respectiva. un set de reguli si protocoale care vor determina ce anume înregistrari vor fi inserate în tabela de forwardare. un set de interfete care vor utiliza tabela de forwardare. VPN (Virtual Private Network) – O retea securizata IP care partajeaza resursele în cel putin una din retelele sale fizice. În general. nu la nivel global. de obicei. El este acela care. si altele. RD (Route Distinguisher) – reprezinta o valoare de dimensiune 8 octeti (64 biti) care se concateneaza cu prefixul IPv4 pentru a crea un prefix unic la nivel global VPN-IPv4.LSP Tunnel – o conexiune configurata între doua routere. VRF (VPN Routing and Forwarding Instance) – Un VRF consta în urmatoarele: o tabela de rutare IP. Router Aval (Downstream Router) – reprezinta routerul catre care circula pachetele în cadrul unei conexiuni. Printre atributele rutei se numara: urmatorul nod BGP. Router Amonte (Upstream Router) – reprezinta routerul dinspre care cicrula pachetele în cadrul unei anumite conexiuni. Traffic Engineering (TE) – reprezinta o serie de tehnici si proceduri utilizate pentru a directiona traficul rutat pe o anumita cale. aloca etichetele necesare transmiterii de pachete prin intermediul tehnologiei MPLS. la VPN-uri se pot utiliza adrese private care trebuie sa fie unice numai pentru fiecare VPN în parte. alta decât cea care ar fi fost aleasa de catre protocoalele de rutare standard pentru a obtine în acest fel anumite avantaje. Un VPN contine locatii fizice distante care pot sa comunice în siguranta folosind un back-bone partajat. 17 . Datorita acestuia.

După aceasta el va căuta în propriul tabel de îndrumare pentru a determina calea prin care să îndrume pachetul şi eticheta care va fi folosită în cadrul următorului nod.cale cu comutatie de etichete MPLS Există astfel o serie de avantaje faţă de mecanismele din reţelele obişnuite: • Trimiterea pachetelor poate fi executată de switch. ruterul foloseşte această etichetă pentru a identifica un LSP. deoarece ruterul poate selecta eticheta astfel încât să minimizeze procesarea. Cum funcţionează MPLS MPLS lucrează prin etichetarea pachetelor cu un identificator (etichetă) pentru a fi identificată o cale numită LSP (Label Switching Path). Figura 2.comutator de etichete/ruter intern domeniului MPLS LSP . în interiorul reţelei.2.„Label Switched Path”). Vechea etichetă este înlocuită cu cea nouă şi pachetul este trimis către următoarea destinaţie.1 Dirijarea pachetelor în interiorul unui domeniu MPLS ER – (“Edge Router”) -ruter de frontiera al domeniului MPLS LSR – (“Label Switch Router”) .2. care face verificarea etichetei şi înlocuirea ei. ruterele MPLS folosesc numai etichetele LSP pentru a îndruma pachetele către ruterul de ieşire. În reţelele MPLS etichetele fac regulile de trimitere a pachetelor Se foloseşte o etichetă diferită pentru fiecare nod. Atunci când este primit un pachet. Ruterele de intrare (marginale) ale reţelei MPLS folosesc adresa de destinaţie a pachetelor pentru a determina care va fi LSP-ul folosit.2. Acest lucru ne permite să folosim motoare de rutare foarte simple şi rapide. dar nu face analiza pachetelor pe nivele OSI superioare. • Switch-urile ATM fac funcţii asemănătoare prin comutarea de celule bazate pe 18 . şi această etichetă este aleasă de către ruterul sau switch-ul care realizează operaţia de îndrumare a pachetului.

• Switch-ul ATM trebuie să fie controlat de un element de control bazat pe tehnologia IP. dar mai contine si o tabela de rutare IP valida. Acelaşi pachet este marcat diferit dacă el intră în reţea prin routere diferite. cum ar fi portul sau interfaţa de intrare. Pentru fiecare clasa de echivalenta se face o asociere catre un NHLFE. Se consulta apoi NHLFE-ul indicat si se obtine urmatoarea eticheta si urmatorul nod din cale . Acest lucru nu poate fi făcut în reţelele obişnuite deoarece informaţia care descrie routerul care a trimis pachetul nu este cuprinsă în pachet.[12] Noduri in retelele MPLS În retelele MPLS exista 3 tipuri de noduri: -Noduri de intrare (Ingress Label Edge Router) – au rolul de a clasifica fiecare pachet în clase de echivalenta (FEC). Acest NHLFE contine informatii despre ce trebuie facut cu aceste pachete. • Reţelele cu control de trafic forţează pachetele să urmeze o anumită cale. Corespondenta între FEC si NHLFE se numeste FTN (FEC to NHLFE). atunci switch-urile ATM pot trimite celule în reţeaua ATM folosindu-se de valoarea etichetelor. Pachetele care sosesc pe interfeţe diferite vor avea etichete diferite. Astfel deciziile de trimitere a pachetelor care depind de routerul de intrare se fac mai uşor.Noduri intermediare (Label Switch Router) – Au de facut comutatia etichetelor. astfel nu este nevoie de informaţie de rutare suplimentară în pachet. 19 . şi mai rar aceste căi sunt stabilite de algoritmi de rutare dinamici. Acest mecanism de etichetare stă la baza funcţionalităţii reţelelor MPLS. De obicei această cale este prestabilită când pachetele intra în reţea. • Router-ul de intrare poate folosi orice informaţie pe care o are despre pachet. • Asignarea pachet-etichetă se face la intrarea pachetului în reţeaua MPLS. Nodurile următoare pot aplica pachetelor diferite politici specifice nodului respectiv numite PHBs (per-hop behaviors). chiar dacă informaţia nu poate fi obţinută din header-ul care descrie nivelul reţea. In tehnologia MPLS etichetele pot fi folosite ca reprezentări pentru diferite route.[RFC3031] Prelucrarile facute în aceste noduri sunt prezentate în figura urmatoare. care este eticheta de iesire.valorile VCI/VPI găsite în header-ele celulelor ATM. alegandu-se calea cea mai liberă. Dacă valoarea VCI/VPI este înlocuită cu etichete. . Pentru o eticheta de intrare se consulta tabelul ILM si se afla ce NHLFE trebuie folosit. numit LSC (Label Switch Controller) şi care este elementul principal în integrarea tehnologiei IP cu tehnologia ATM folosind tehnologia MPLS.Noduri de iesire (Egress Label Edge Router) – Elimina eticheta din vârful stivei si dirijeaza pachetul conform informatiilor ramase (de regula conform tabelului de rutare IP). Astfel acest nod poate aplica pachetelor diferite politici de prioritizare a pachetelor. si care este urmatorul nod. Si acest nod contine un LIB. • Clasa de servicii pentru un pachet este determinată de nodul MPLS prin care intră pachetul.

2.Fig. mai pot realiza şi rutare Layer 3 sau switch-ing Layer 2.2 Stiva de protocoale si tabelele folosite în nodurile MPLS Nodurile MPLS. În figura următoare este reprezentată arhitectura unui nod MPLS din punctul de vedere al celor două plane: Fig 2.2.2. pe langă comutarea de pachete bazate pe etichete.3. Arhitecura unui nod MPLS Planul de trimitere pachete Planul de trimitere de pachete (Forwarding Plane) este responsabil de trimiterea de pachete bazată pe informaţia din etichetele ataşate pachetelor. Acest plan foloseşte 20 .

permitand astfel sa se realizeze abil unele lucruri.LFIB (Label Forwarding Information Base).valoarea etichetei insasi de 20 de biti este codata cu niste elemente aditionale de informatie care asista in dirijarea pachetului etichetat prin(in) retea. precum si câmpurile sale.1 Etichetele MPLS Etichetele sunt o parte integrala a “Multiprotocol Label Switching”.2. MPLS poate opera in doua moduri: -Frame mode(modul cadru) -Cell mode(modul celula) 2. Eticheta are 20 biti.1. este luata in considerare numai cea mai de sus eticheta. precum şi informaţia conţinută în eticheta. Cand etichetele sunt plasate intr-un pachet. LFIB foloseşte un subset de etichete din LIB pentru trimiterea pachetelor.O stiva de etichete este un set de una sau mai multe etichete per pachet. La fiecare hop intr-o retea . 21 . LIB conţine toate etichetele asignate de nodul MPLS local şi legătura acestor etichete cu etichetele recepţionate de la nodurile MPLS vecine. Eticheta pe care un LSR o foloseste pentru a dirija pachetul in planul de date este eticheta asignata si distribuita in planul de control. În continuare este prezentata structura acestui antet.2. o bază de date folosită pentru trimiterea pachetelor. Algoritmul folosit de comutarea de pachete foloseşte informaţia conţinută în LFIB.1 Frame mode Frame mode este termenul folosit atunci cand se dirijeaza un pachet cu o eticheta atasata pachetului in fata antetului de Layer 3(de exemplu: antetul IP) O eticheta este valoarea atasata pachetului care spune retelei unde pachetul ar trebui sa ajunga. ceea ce inseamna ca pot fi 2²º posibile valori a etichetei.Fiecare nod MPLS are două tabele importante: LIB ( Label Information Base) şi LFIB. Un pachet poate avea multiple etichete.carate in ceea ce se numeste:stiva de etichete. 2. Eticheta permite decuplarea rutarii de dirijare.

în Figura 2. Eticheta Stiva Bitul de stivă implementează stiva de etichete MPLS. Bitul de stivă este setat la "1" pentru a indica stiva goala şi la "0" pentru celelalte situaţii. TTL În rutarea IP tradiţională. Trimiterea de pachete este făcută ţinând seama de eticheta din vârful stivei. Ea este formata din urmatoarele câmpuri: _ Eticheta propriu-zisa. sau dimpotriva. _ Câmpul EXP (Experimental) se foloseste pentru a indica Clasa de Servicii (CoS) si are dimensiunea de 3 biti. În eticheta MPLS. Timp de Viata) are dimensiunea de 8 biti si se foloseste pentru evitarea aparitiei buclelor. _ Câmpul TTL (Time to Live.1 bit TTL=Timpul de viata(Time to live). care are dimensiunea de 20 biti. în cazul în care unui pachet IP i se ataşează mai mult de o etichetă. Aceasta înseamna ca se pot folosi simultan maxim 2³ = 8 clase de servicii.2. dar MPLS VPN (Virtual Private Network) şi controlul şi managementul traficului folosesc etichetele stivuite. valoarea sa TTL este decrementată cu o 22 .4.Figura 2. prin eliminare rezultând un pachet nativ IP.2. iar sfârşitul stivei chiar înainte de header-ul nivelului Reţea. fiecare pachet poartă cu el o valoare numită “timp de viaţă” în antetul său.8 biti Eticheta MPLS si cu antetul acesteia este ilustrata mai sus. vârful stivei apare chiar după header-ul nivelului Legătura de date. sub eticheta curenta se mai gasesc alte etichete.3 biti S=Baza stivei(Bottom of stack). Rutarea IP unicast nu foloseşte etichete stivuite.4 Structura antetului MPLS ETICHETA=20 biti EXP=Experimental. De fiecare dată când un pachet trece printr-un ruter. _ Câmpul S (baza stivei de etichete) are dimensiunea de 1 bit si este folosit pentru a indica daca eticheta curenta este ultima.

Fiecare subintrare este alcătuită din o etichetă de ieşire. Acest lucru asigură un anumit nivel de protecţie împotriva buclelor de rutare care pot exista datorită configurărilor greşite. TTL ca modalitate de a realiza alte funcţii. aşa cum este ilustrat în figura de mai jos. LFIB (Label Forwarding Information Base) Această bază de date conţinută în nodul MPLS constă într-o secvenţa de intrări. Dacă pachetul traversează o ierarhie de LSP-uri. cum ar fi coada de ieşire în care ar trebui plasat pachetul. sau o combinaţie dintre cele doua. Pe langă eticheta de ieşire.2. deoarece un pachet ce intră pe o interfaţa trebuie să iasă pe mai multe interfeţe de ieşire. o intrare în tabela de trimitere a pachetelor poate cuprinde informaţii referitoare la resursele ce pot fi folosite de pachet. o interfaţa de ieşire. o tabelă pe fiecare interfaţa. sau datorită erorilor sau convergenţei slabe a algoritmilor de rutare. fiecare intrare este alcătuita dintr-o etichetă de intrare şi una sau mai multe subintrări. cum ar fi limitarea utilizării unui pachet.[12] 23 . dacă TTL ajunge la 0 înainte ca pachetul să ajungă la destinaţie. Un nod MPLS poate avea o singura tabelă de trimitere a pachetelor. interfaţa de ieşire. numărul total de LSRuri traversate va fi reflectat în valoarea TTL atunci când pachetul va ieşi din această ierarhie de LSP-uri. Trimiterea de pachete multicast necesită subintrări cu multiple etichete de ieşire. Figura 2. şi adresa nodului următor. TTL ca o modalitate de a suprima buclele. cum ar fi comanda “traceroute” sau multicast scoping. Acest lucru implică faptul că avem două probleme legate de TTL: 1.5 Structura LFIB Aşa cum se observă în figură. el ar trebui să iasă din acesta cu aceeiaşi valoare TTL pe care ar fi avut-o dacă ar fi traversat aceeiaşi secvenţă de rutere.unitate. însă ruterele să nu fi fost comutatoare de etichete. LFIB este indexat de valoarea conţinută în eticheta de intrare. 2. TTL este câteodată folosit pentru alte funcţii. şi informaţia despre nodul următor. Când un pachet traversează un LSP. pachetul va fi eliminat.

În cazul în care se foloseste PPP (SONET sau SDH) eticheta se interpune între antetul PPP si antetul nivelului retea. SONET. In mijlocul retelei MPLS. SDH. precum ATM. 24 . in planul de date(dirijare).6 Aşezarea etichetei în celula ATM şi în pachetul Ethernet Dupa câte se poate observa din figura.2. eticheta este codata in campul celulei VPI/VCI(Figura 2.6.6). Pentru a putea functiona la fel cu fiecare din aceste protocoale. Acest lucru este aplicabil si cand se conecteaza routere peste ATM PVCs si se realizeaza MPLS in mediul clasic IP-peste-ATM. eticheta se interpune între antetul MAC si antetul nivelului retea. In cell mode.router-ul de intrare segmenteaza pachetul in celule ATM. eticheta înlocuieste perechea VPI-VCI. Aceasta încapsulare se realizeaza ca în Figura 2.2 Cell mode(modul celula) Cell mode este un termen folosit atunci cand reteaua contine ATM LSRs care foloseste MPLS in planul de control pentru a schimba informatia din campul VPI/VCI. a fost necesar sa se stabileasca în ce mod va fi încapsulata eticheta MPLS în cadrele cu o structura deja stabilita. aplica valoarea VPI/VCI corespunzatoare care a fost schimbata in planul de control si transmite celulele. La iesirea din reteaua MPLS.2. Cell mode se mai numeste Label-Controlled ATM(LC-ATM). in locul semnalarii ATM.2. Denumirea de Comutatie de Etichete Multiprotocol provine din faptul ca aceasta tehnologie poate fi folosita în conjunctie cu mai multe protocoale.1.Cand operam in “frame-mode”(modul cadru) MPLS vom avea intotdeauna adaugarea de antet. Figura 2. ATM LSR se comporta ca niste comutatoare ATM normale. în cazul ATM. router-ul de iesire reasambleaza celulele intr-un pachet.2. În mod similar la antetul LAN MAC.MPLS TE nu este suportat in cell mode pe routerele Cisco.2. acest lucru se numeste adaugarea antetului.Dupa ce schimbul etichetei este realizat in planul de control. etc.

si pentru a schimba aceste etichete cu alte echipamente. tabele de rutare IP furnizează infomaţie în reţeaua destinaţie pentru atribuirea etichetelor. pot fi o alegere pentru protocoale de distribuire. Fiecare modul de control este responsabil pentru distribuirea şi asignarea de etichete. Etichetele schimbate cu nodurile MPLS adiacente sunt folosite la construirea LFIB. În routerele convenţionale.3 Arhitectura MPLS MPLS este alcatuit din doua mari componente: -planul de control -planul de date 2. precum şi de menţinerea altor informaţii. Planul de control foloseste un protocol de schimbare a etichetei pentru a crea si mentine etichetele interne. MPLS foloseşte o metoda de trimitere a pachetelor bazată pe schimbarea etichetelor care poate fi combinată cu o serie de diferite module de control. tabela de rutare IP este folosită pentru a construi FSC (Fast Switching Cache) sau FIB (Forwarding Information Base). Protocolul de rutare OSPF inundă cu informaţie rutere care nu sunt neapărat adiacente. si LFIB(Label Forwarding Information Base) ce se bazeaza pe protocolul de schimbare a etichetei si RIB. În reţelele MPLS. Nodurile ATM ce pot trimite pachete MPLS lucrează cu un LSC (Label Switch Controller) pentru a putea participa la acest schimb de informaţie. Protocoalele de schimbare a etichetei includ MPLS LDP sau TDP. în timp ce distribuirea de etichete cu ajutorul protocolului LDP se face doar la routerele adiacente.3. Acest lucru face evidentă alegerea unui protocol special de distribuţie a informaţiilor despre etichete. Protocoalele de rutare OSPF (Open Shortest Path First) sau IS-IS ( Intermediate System to Intermediate System).1 Planul de control Planul de control MPLS este responsabil de popularea şi menţinerea informaţiei din LFIB. Planul de control construieste o tabela de rutare(RIB-Baza de rutare a informatiei) pe baza protocoalelor de rutare. Informaţia despre distribuirea etichetelor poate fi transportată în reţea folosind protocolul LDP (Label Distribution Protocol). Tabela LFIB include valoarea etichetelor si asocierea cu interfetele de iesire pentru fiecare prefix a retelei. Toate nodurile MPLS trebuie să ruleze un protocol de rutare IP pentru a schimba informaţie IP de rutare cu toate celelalte noduri MPLS din reţea. BGP(folosit de MPLS VPN) si RSVP(folosit de MPLS TE pentru a realiza schimbul de etichete). Planul de control construieste de asemenea doua tabele de dirijare: FIB de la informatiile din RIB.[12] Module de control MPLS Modulele de control MPLS includ: Modulul de rutare Unicast Modulul de rutare Multicast Modulul de control al traficului Modulul de VPN (Virtual Private Network) 25 .2.

IS-IS. Schimbul de etichete este făcut cu ajutorul protocolului RSVP (Resource Reservation Protocol) sau CR-LDP(Constraint-based Routing LDP) care este o extensie a protocolului LDP. in cazul VPN-urilor implementate prin etichete stivuite. Tabela de rutare multicast este folosită pentru a schimba informaţii despre etichete cu nodurile alăturate pentru subreţelele din tabela de rutare multicast. Planul de date dirijeaza pachetele pe interfata corespunzatoare pe baza informatiilor din tabelele LFIB si FIB. Modului VPN (Virtual Private Network) Acest modul este folosit pentru tabelele VPN de rutare si pentru asocierile FEC. 26 .2 Planul de date Planul de date este o simpla masina de dirijare ce este independenta de protocolul de rutare sau protocolul pentru schimbarea etichetei folosit. Modulul de control al traficului Modulul de control al traficului lasă explicit ca anumite LSP (Label Switched Path) să fie create în reţea din motive de control al traficului.Modulul de QoS (Quality of Service) Modulul de rutare Unicast Acest modul construieşte tabela FEC folosind IGP (Interior Gateway Protocol). 2. Aceasta schimbare de informaţie se face cu ajutorul protocolului LDP. Tabela de rutare IP este folosită pentru a schimba informaţia despre etichete cu nodurile adiacente. etc. Modulul de QoS Acest modul construieşte tabela FEC folosing protocoale de rutare IGP cum ar fi: OSPF.3. Foloseşte definiţia de tunel MPLS şi foloseşte o extensie a protocolului de rutare OSPF pentru a construi tabela FEC. Tabela de rutare IP este folosită pentru schimbul de etichete între nodurile MPLS adiacente. Modulul de rutare Multicast Acest modul construieşte tabela FEC folosind un protocol de rutare numit PIM (Protocol Independent Multicast).

Acest lucru duce la o mărirea vitezei de trimitere a pachetelor. În reţelele convenţionale pentru trimiterea pachetelor se folosesc mai multe tipuri de algoritmi în funcţie de tipul pachetelor. IPX sau AppleTalk. unicast. În tehnologia MPLS se foloseşte o singura metodă de trimitere a pachetelor. Dacă nodul MPLS foloseşte multiple tabele LFIB pentru fiecare interfaţa a sa. extrag valorile etichetei din câmpul de eticheta al pachetelor care au sosit şi folosesc aceasta valoare ca index în LFIB. trimite pachetul prin interfaţa specificata către nodul următor specificat în subintrare. cum ar fi: Ipv6. Un nod MPLS poate obţine toată informaţia de care are nevoie pentru a trimite un pachet precum şi rezervarea de resurse necesare pentru el folosind o singură memorie de acces.BGP.4 Elementele MPLS • • • Principalele elemente MPLS sunt: Comutator de Etichete (Label Switched Router ) –LSR Cale cu comutaţie de etichete (Label Switched Path ) –LSP Protocol pentru distribuţia etichetelor (Label Distribution Protocol) –LDP. MPLS poate de asemenea să transporte alte protocoale de nivel 3. 2.Figura 2. şi anume cea bazată pe înlocuirea de etichete. 27 .RSVP.CRLDP. Nodurile MPLS care folosesc tabele LFIB. el va folosi interfaţa pe care vine pachetul pentru a selecta un LFIB care va fi folosit pentru trimiterea pachetului mai departe. multicast şi pachete unicast cu biţii de Type of Service(ToS) setaţi.3 – Baza de informatie Algoritmul de trimitere a etichetelor Switch-urile de etichete folosesc un algoritm de trimitere bazat pe înlocuirea de etichete. atunci nodul MPLS plasează pachetul în coada specificată. După ce a găsit o intrare în tabelă nodul MPLS înlocuieşte eticheta din pachet cu eticheta de ieşire din subintrarea corespunzătoare. Dacă subintrarea specifică şi o coadă de ieşire.

Acţiunea asupra etichetelor Pop Descriere înlătura eticheta din vârful stivei si trimite câmpul de da date rămas ca un pachet IP neetichetat eti Push Swap înlocuieşte eticheta din vârful stivei cu un set de etichete înlocuieşte eticheta din vârful stivei cu alta valoare Tabelul 1. este comunicarea între LSR-uri pentru stabilirea etichetelor pe care le vor folosi pentru a trimite pachete.LSR LSR este un echipament care implementează componentele de trimitere şi control MPLS. LSR-urile sunt routere ce pot prelucra pachete MPLS sau switch-uri ATM care folosesc etichete pentru a trimite trafic. LSR-ul poate trimite pachete de Layer 3. BGP. Actiunile care pot fi intreprinse de un LSR Operaţiile LSR bazate pe pachete MPLS foloseşte noţiunea de trimitere de pachete bazate pe etichete pentru a transporta pachete de Layer 3 peste o reţea bazată pe rutare. RSVP.4. pot fi uşor construite prin încărcarea unui modul software într-un router obişnuit. acţiune care se mai numeşte acţiune „pop". De asemenea. sau CR-LDP. Atribuirea de pachete sau pregătirea etichetelor pentru pachete este denumită acţiune „push". Ele cad de acord folosind protocolul Label Distribution Protocol (LDP) sau extensii ale lui cum ar fi: PIM. Un pas important în comutarea de etichete. LSR-urile ATM/MPLS sunt construite folosind switchurile ATM. LSR-urile de nod de reţea MPLS. Acţiunile care pot fi întreprinse de un LSR sunt enumerate în continuare. LSR-urile bazate pe pachete.Operaţiile de baza ale unui LSR sunt figurate în desenul următor: 28 .2. LSR-urile de nod de reţea pot de asemenea trimite pachete IP normale. LSR-ul trimite un pachet bazându-se pe valoarea unei etichete încapsulate în pachet.1 Comutator de Etichete (Label Switch Router) . LSR-urile de nod de asemenea fac înlăturarea etichetelor în punctele de ieşire din reţeaua MPLS. sunt localizate în locaţiile de prezenta POP (Point of Presence) sau la graniţa reţelei MPLS şi aplică etichete sau stive de etichete pachetelor. cu software MPLS integrat sau prin adăugarea facilitaţii MPLS folosind un LSC (Label Switch Controler) extern.

Pentru a putea trimite etichetele. Pentru a putea construi un LSP. Aceasta înseamna că un pachet se poate întoarce pe căi diferite.. Parametrii cum ar fi: interfaţa de intrare. In I/F 0 .68/16 . Next-Hop Next.. Out Out I/F Lab 1 7 ... 29 .68.. LSR4 face o căutare în tabela lui internă. El aplică etichete iniţiale pachetului după ce face o verificare convenţională a header-ului IP şi determină FEC-ul pentru acel pachet. pot de asemenea determina alegerea unui anume FEC. Între cele două protocoale nu există mare diferenţă. LSR4 şi LSR5 lucrează la nivel de „interior gateway". In Address Lab Prefix 171... extrage eticheta.4.0.LSR 3 R2 R1 0 LSR 1 1 0 LSR 2 1 LSR 4 2 In I/F 0 .68/16 . CR-LDP (Constraint-Based Routed LDP) sau extensii ale protocoalelor de rutare cum ar fi BGP. LSR3. LSR-ul următor trimite pachetul folosind doar eticheta. LSR1 şi LSR6 sunt LSR-uri de nod.LSP LSP-ul este o conexiune configurată între două LSR-uri în care tehnica de comutare de etichete este folosită pentru a trimite pachetele. [19] 2. După ce pachetul este etichetat. RSVP-TE (Resource Reservation Protocol with Traffic Engineering).. LSP-urile sunt furnizate folosind LDP-ul. Un LSP este o cale specifică de trafic printr-o reţea MPLS.. înlocuiesc eticheta unui pachet venit cu o nouă valoare pe care o trimit mai departe.. şi LSR2.. Out Out I/F Lab 2 8 . Această alegere a FEC-ului este realizată o singură dată la intrarea în reţeaua MPLS.4. LSP-ul poate fi considerat ca o cale printre mai multe LSR-uri în care pachetele aparţin unui anumit FEC.. LSR-urile.1 Operatii de baza LSR LSR1 funcţionează ca un router LSR de nod de reţea. LSP-urile sunt unidirecţionale.. şi un LSP de nivel 2 între LSR4 şi LSR5. LSR4 şi LSR5 sunt LSR-uri de backbone.. În figura următoare. LSR1 şi LSR6 lucrează la nivel de „border gateway" şi LSR2. LSR-ul foloseşte protocoale de rutare şi rutele învăţate de la aceste protocoale. Acest desen figurează două LSP-uri: un LSP de nivel 1 capăt la capăt de la LSR1 la LSR6. 171. R3 Next-Hop Next... LSR3.2 Cale cu comutaţie de etichete (Label Switched Path). în cazul unei VPN (Virtual Private Network) sau o cale predeterminată de trimitere a pachetului. şi CR-LDP rulează peste protocolul TCP.1/16 Figura 2.. totuşi protocolul RSVP-TE este mai indicat pentru interoperabilitatea cu reţelele IP. . La ieşirea din reţea. RSVP-TE rulează peste protocolul UDP. de regulă.... . In Address Lab Prefix 7 171. şi face o căutare de Layer 3 pentru a găsi următoarea destinaţie trimiţând pachetul către aceasta. Este posibil ca într-o reţea MPLS să avem diferite LSP-uri la diferite nivele ale etichetelor pentru un pachet care îşi atinge destinaţia.

Figura 2. Metoda independentă furnizează o convergentă şi stabilire a LSP-ului mai rapida. LSR-ul poate stabili şi trimite etichete oricând.3. În acest document sunt specificate mesajele comunicate între noduri.4. deoarece.1 LDP(Label Distribution Protocol) Label Distribution Protocol este un protocol definit în RFC 3036. Prin intermediul acestei sesiuni. partenerii trimit un mesaj de tip Initialization prin care stabilesc modul de functionare (cum ar fi daca se foloseste detectia buclelor. sau distributia etichetelor nesolicitata).4. Dupa initierea sesiunii. precum si formatul acestor mesaje.2 Stabilirea unui LSP Un LSP se poate stabili prin una din cele două posibilităţi: • Controlul independent • Controlul ordonat Controlul ordonat şi controlul independent pentru stabilirea uni LSP. Daca parametrii sunt acceptati începe distributia etichetelor prin mesaje care fac o corespondenta de genul: “pentru a ajunge la destinatia X foloseste eticheta 30 . [12] 2. legăturile sunt propagate de-a lungul reţelei înainte ca LSP-ul să fie stabilit. Doar vecinii directi vor raspunde si astfel se va stabili o sesiune TCP între 2 vecini.3 Protocoale de distributie a etichetelor 2. pot coexista în aceeaşi reţea fără nici un fel de problemă din punct de vedere al arhitecturii sau interoperabilităţii. Astfel toate nodurile trimit pachete de tip Hello la o adresa multicast. fără întârziere sau aşteptare pentru mesajele ce urmează a fi propagate dintr-o parte a reţelei în alta.4. cei doi vecini îsi comunica parametrii doriti. Stabilirea LSP-ului depinde foarte mult de protocolul de rutare. Această metodă furnizează o mai bună prevenire şi evitare a buclelor. În metoda controlului ordonat. O sesiune LDP începe prin descoperirea vecinilor.

Diferenta este ca mesajele Hello indica faptul ca un link între vecini este activ. Modul Downstream on Demand presupune construirea caii LSP când apare necesitatea de a trimite trafic prin acel LSP. Nodurile îsi comunica pe rând destinatiile cunoscute si etichetele ce vor trebui folosite pentru a ajunge la destinatie.Y”. -Downstream Unsolicited. 31 . Nodul de intrare în reteaua MPLS primeste trafic corespunzator unui FEC nou. dar un singur KeepAlive. astfel se vor primi mai multe pachete Hello. pe când mesajele KeepAlive indica faptul ca un vecin este activ.4. [RIBL][RFC3036][MPLS-TE] Distributia etichetelor se poate face în doua moduri: -Downstream on Demand. Acest lucru este evident când exista mai multe linkuri între 2 vecini. se raspunde cu un mesaj Notification. Solutia aceasta ajuta LDP sa fie mai scalabil în retelele mari.3(1) Stabilirea sesiunilor LDP între vecini Conexiunea TCP între cei 2 vecini este mentinuta permanent si periodic se trimit mesaje de tipul KeepAlive. Entitatea LDP va cere o eticheta nodului din aval. cei doi vecini negociaza ce etichete vor folosi pentru anumite destinatii si la finalul negocierii îsi completeaza tabela de dirijare. Fig 2. Daca o eticheta propusa nu este acceptata (cel mai probabil deoarece este deja folosita si nodul nu suporta modul de lucru cu spatiu de etichete pe interfata). Astfel. Mesajele initiale de tip Hello sunt trimise prin UDP si au un rol similar cu mesajele KeepAlive.

etichetele sunt alocate începând de la nodul de iesire pâna la nodul de intrare. Modul liberal implica stocarea tuturor etichetelor primite si introducerea lor în tabela de dirijare. Alocarea etichetelor nu este singurul lucru pe care îl face LDP. celulele MPLS nu au câmpul TTL. LDP nu este un protocol de rutare.Nodul din aval face si el o cerere de eticheta urmatorului nod si nu trimite nimic înapoi nodului de intrare pâna nu primeste un raspuns. chiar daca acei vecini nu folosesc acest ruter ca urmatorul nod. dar în acelasi timp duce la stabilirea mai lenta a cailor. catre toti vecinii. lucru care mareste spatiul ocupat. de unde si numele downstream-on-demand .3. Se pune problema daca nodul va stoca acele etichete în cazul în care va fi nevoie de ele. Dupa ce se întâmpla acest lucru. La intrarea în domeniul MPLSATM nodul de intrare decrementeaza TTL-ul pachetelor cu mai multe unitati conform cu numarul de noduri pe care trebuie sa le traverseze. în retelele ATM. fie ca nu.4. Semnalizarea legata de numarul de 32 . Modul de lucru Downstream Unsolicited presupune faptul ca un nod poate primi etichete de care nu are nevoie. nu este gresit sa se trimita etichete tuturor vecinilor. De exemplu. Procesul continua pâna când penultimul nod cere o eticheta nodului de iesire. sau daca le va ignora. fie ca au cerut etichete. el depinde de un protocol de rutare pentru a elimina buclele (desi are si mecanisme de detectie si prevenire a buclelor. Modul de lucru conservator implica ca ruterul va arunca etichetele de care nu are nevoie. astfel încât trebuie sa existe mesaje pentru a face acest lucru. Deoarece etichetele propuse nu sunt folosite efectiv în dirijarea pachetelor în mod implicit. folosibile în retele ATM). Fig 2. În anumite cazuri etichetele sunt retrase (daca se defecteaza un link catre o destinatie).(2) Modul de lucru Downstream on Demand În modul de lucru Downstream Unsolicited un ruter propune etichete pentru toate prefixele IP cunoscute. Ca o particularitate LDP preia o parte din functiile MPLS în anumite cazuri. dar reduce timpul de stabilire a cailor. ceea ce duce la eliberarea de spatiu în tabela de dirijare.

jitter.5 Avantaje si dezavantaje ale tehnologiei MPLS Tehnologia MPLS a fost definitivata în 2001. 33 . În mod curent exista o concurenta între RSVP-TE si CR-LDP. RSVP-TE este folosit pentru a stabili cai cu garantii numai în interiorul domeniului MPLS.3. de atunci implementarile MPLS nu au crescut în ritmul asteptat.4 BGP( Border Gateway Protocol ) Distributia de etichete MPLS prin BGP implica o extensie a protocolului BGP. Astfel se pot construi cai cu constrângeri explicite ale rutei (de exemplu se impune ca ruta sa treaca prin anumite noduri) sau cu constrângeri de calitate a serviciilor.4.4. CR-LDP afla informatiile necesare despre capabilitatiile linkurilor (banda disponibila. Aceasta alegere a avut ca scop principal interconectarea mai usoara între provideri. pentru evitarea buclelor în retelele ATM se folosesc câmpuri speciale din pachetele LDP pentru a stoca lista de noduri traversate.2 CR-LDP(Constraint Route Label Distribution Protocol) Constraint-based Routing Label Distribution Protocol este o extensie a LDP si introduce capabilitati de constructie a cailor comutate bazându-se si pe alte informatii decât pe informatiile oferite de protocolul de rutare. care a dus la scaderea volumului de afaceri purtate prin Internet. delay. cum ar fi recesiunea economica din 2001.[RFC3036] [MPLS-TE] 2. retelele MPLS au început sa se dezvolte.3. CR-LDP a fost gândit sa fie utilizat în Traffic Engineering. În ultimii ani.[RFC3213] 2.3 RSVP-TE(Resource Reservation Protocol) RSVP-TE reprezinta o propunere de a adauga functionalitate unui protocol deja consacrat. care sa-i permita sa distribuie si etichete. BGP este larg raspândit în domeniile ce ofera VPN-uri. Totusi. în principal prin beneficiile pe care le aduc furnizorilor de servicii. Un exemplu de astfel de protocol este OSPF-TE.3.noduri se face prin pachete LDP. De asemenea.4. între nodurile vorbitoare de BGP trebuie sa se stabileasca cai MPLS folosind alt protocol de distributie de etichete. Daca un nod apare de doua ori. În plus. etc) de la un protocol de rutare cu astfel de capabilitati. iar garantiile oferite nu mai sunt capat la capat. [RFC3210] 2. având un rol important în realizarea VPN-urilor MPLS. dar se pare ca RSVP-TE este mai larg raspândit. De regula. Dorinta a fost sa se poata interconecta domenii autonome MPLS. dar poate fi folosit si în construirea VPN-urilor bazate pe MPLS. Acest lucru s-a datorat mai multor factori. când specificatiile sale au fost ridicate la rangul de standard. Desi initial RSVP nu a fost folosit în retelele core deoarece nu era scalabil. Totusi. fara a fi nevoie sa se ajunga la IP. deoarece a fost implementat timpuriu în echipamentele Cisco. Ideea a apartinut companiei Cisco si astfel protocolul RSVP-TE a adoptat conceptele de QoS din IP în detrimentul conceptelor QoS din ATM. În acest scenariu clasele de echivalenta MPLS nu mai sunt la fel de rigide ca fluxurile RSVP. înseamna ca exista o bucla pe acea cale. 2. folosirea sa împreuna cu MPLS îi creste considerabil scalabilitatea.

În continuare sunt argumentate câteva idei ce sustin folosirea MPLS în retelele core , dar si câteva idei care neaga importanta acestuia: Avantaje -Ruterele care nu au circuite specializate pentru procesul de rutare, sau alte metode pentru cautari rapide vor beneficia de o crestere de viteza în cazul folosirii unei implementari software MPLS - Este flexibil deoarece se poate baza pe informatiile de rutare furnizate de protocoalele de rutare traditionale folosite si de IP - Este usor de integrat treptat în retele mari bazate pe IP, deoarece ruterele MPLS pot comunica cu ruterele traditionale IP -Permite realizarea de retele virtuale private (VPN) cu un overhead mai mic decât în cazul IP-ului -Permite realizarea mai usor a unor functii de Traffic Engineering. -MPLS se poate integra usor în spectrul de servicii IP QoS Dezavantaje/Critici -MPLS are o dinamicitate mai mica fata de IP, deoarece lucreaza cu conexiune, si stabileste cai înainte de a transmite datele. Daca o cale se întrerupe, protocolul de distributie de etichete va sesiza acest lucru dupa protocolul de rutare si va construi o noua cale înainte de a trimite trafic pe ea. -Comutatia MPLS nu este mai rapida decât rutarea IP. Ruterele noi folosesc memorii cache în care stocheaza rutele cele mai des folosite. Astfel cautarea în tabelul de rutare se reduce considerabil. Într-un domeniu MPLS, ruterul de intrare si cel de iesire trebuie sa aiba si functionare IP. Prin faptul ca au de facut si prelucrari specifice MPLS, timpul lor de prelucrare e mai mare decât pentru un ruter IP. --Celelalte rutere au, într-adevar un timp de prelucrare mai mic, dar aceasta performanta se vede doar pentru cai cu mai mult de 5 noduri; daca sunt mai putine noduri, performanta ruterelor IP e mai buna. În plus, ruterele MPLS pot consuma mai multa memorie decât ruterele IP (deoarece trebuie sa tina si un tabel de rutare si tabel de dirijare). -MPLS nu are suport nativ pentru QoS – acest lucru a fost adaugat ulterior prin folosirea bitilor EXP. În anumite situatii clasele de servicii diferentiabile prin 3 biti pot sa fie insuficiente pentru anumite retele. De asemenea, pot aparea probleme la implementari diferite; unii constructori pot sa nu tina cont de bitii EXP. [MPLS-Myths] [RIBL] [L3vsL2]

34

35

Cap.3. Ingineria Traficului în reţele MPLS 3.1 Necesitatea Ingineriei de Trafic în MPLS Rolul ingineriei traficului (Traffic Engeneering – TE) este de a transmite traficul de la o margine la altă într-o reţea, în cel mai optim mod. Această tehnică este întâlnită încă din timpul reţelelor Frame Relay sau ATM, unde se foloseau circuite virtuale pentru a planifica şi transmite traficul. Cum în zilele actuale reţele se bazează în principal pe o solutie IP, este nevoie de o soluţie de inginerie a traficului în aceste reţele. Acest lucru nu este posibil într-o reţea pur IP, dar se poate implementa într-o reţea IP-MPLS. Rutarea în reţelele IP este reglementată de necesitatea de a transmite traficul din întreaga reţea cât mai rapid posibil. Acesta este motivul pentru care rutarea IP este bazata pe principiul celui mai mic cost de dirijare. Fiecare protocol IP de dirijare are un cost asociat cu legăturile în reţele. Acumularea de costuri ale fiecarui link pentru o cale, este folosita pentru a calcula cel mai mic cost al caii. Acest cost reprezintă o metrică ce este atribuită unui link (de exemplu, Open Short Path First [OSPF] şi Intermediate System to Intermediate System [IS-IS]), o metrică compusă (de exemplu, Interior Gateway Routing Protocol [IGRP] şi Enhanced Interior Gateway Routing Protocol [EIGRP]), sau pur şi simplu un număr de hopuri (de exemplu, Routing Information Protocol [RIP] şi RIP versiunea 2). Dirijarea IP nu ţine seamă de capacitatea disponibilă de lăţime de bandă de pe un link, care ar putea diferi semnificativ de costul care este atribuit pe link. Prin urmare, un router poate păstra dirijarea de trafic pe o legătură, chiar dacă acest link este deja plin şi produce pierdere de pachete.

Figura 3.1 Dirijarea in retele IP De exemplu, in Figura 3.1, dacă fiecare link din acest eşantion de reţea are acelaşi cost, costul cel mai mic pentru calea de la routerul R1 la routerul R5 este pe calea R1-R2-R5. În mod evident, tot traficul de la R1 la R5 va utiliza calea R1-R2-R5, şi calea R1-R3-R4-R5 nu va avea nici un trafic. Puteţi distribui sarcina uniform schimband costul pe link-uri pentru un anumit protocol de dirijare. Asta ar putea distribui traficul mai uniform, dar niciodată nu poţi distribui sarcina perfect, deoarece, în reţelele reale, link-urile nu au, aproape niciodată, aceeaşi lăţime de bandă. În reţeaua din figura 3.1, aveţi posibilitatea să va asigurati că cele două căi sunt egale facand suma costurilor de link-uri în calea R1-R2-R5 şi calea R1-R3-R4-R5 egala. Rezultatul va fi echilibrarea încărcării de trafic între R1 şi R5 pe cele două drumuri. Aceasta va fi bine pentru traficul între R1 şi R5, dar va fi tot neechilibrat de exemplu traficul care intră în reţea de pe R2 catre R4, şi aşa mai departe. Avem iar aceeasi problema, pentru că există două căi de la R2 la R4, puteţi avea aceeaşi problemă între routere R3 şi R5 sau la oricare dintre celelalte. De 36

asemenea in orice zi se poate lua decizia cresterii capacitatii unui link, in acest caz fiind inutil calculul facut mai devreme si va trebui sa refacem costurile. MPLS TE este o solutie pentru ca: - ajuta la răspândirea eficienta a traficului în întreaga reţea, evitând neutilizarea şi suprautilizarea link-urilor; - ţine seama de configuratiile (statice) de latime de banda ale legăturilor; - ia în considerare atributele legaturilor, precum: intarziere, jitter,etc; - se adaptează automat la schimbarea de lătime de bandă pe un link; - se poate trimite traficul in retea dupa adresa sursa a pachetelor, nu neaparat dupa cea destinatie. MPLS TE permite ingineria traficului pentru un sistem în cazul în care routerul de la capul unei LSP (headend) poate calcula cea mai eficientă cale prin intermediul reţelei spre routerul de la coada LSP (tailend). Routerul de la capul LSP poate face acest lucru în cazul în care acesta cunoaste topologia de reţea. În plus, routerul headend trebuie să ştie restul de lăţime de bandă pentru toate link-urile din reţea. În fine, este nevoie să fie permis MPLS pe routere astfel încât să se poată stabili LSP-uri cap la cap. Faptul că schimbarea de etichete este utilizata şi nu comutarea dupa IP, calea poate fi definita in functie de adresa sursă IP în loc de destinaţie. Asta se datorează faptului că MPLS transmite in planul de date potrivind eticheta de sosire din tabela LFIB si o schimba cu o eticheta de expediere.[30] Prin urmare, routerul de la capul LSP, headend, este cel care poate determina dirijarea de pachete etichetate, după ce toate LSR-uri cad de acord ce etichete să foloseasca pentru care LSP. Figura de mai jos arată un exemplu de dirijare pe baza de sursa, capacitate a MPLS TE.

Figura 3.2 Dirijarea cu ingineria traficului In figura 3.2, R6 doreste sa trimita traficul pe calea R6-R1-R2-R5, iar R7 vrea sa transmita traficul de-a lungul caii R7-R1-R3-R4-R5, acest lucru este imposibil să se realizeze într-o reţea IP clasica. În cazul în care se foloseste o reţea MPLS, puteţi configura aceste două căi ca două LSP-uri diferite, astfel încât etichete diferite sunt folosite. La router R1, valoarea diferita a etichetei de sosire indică dacă pachetul aparţine de LSP-ul cu routerul R6 ca si cap sau de LSP cu R7. R1 apoi înainteaza pachetele pe una dintre cele două LSP-uri, dar nu dupa propriile sale dorinte cum era cazul cu simpla forwardare IP. Există posibilitatea să se implementeze MPLS TE în orice reţea care are LSR-uri. Cu toate acestea, deoarece lăţimea de bandă şi alte atribute de link-uri trebuie să fie cunoscute de către LSR-ul de la capul LSP-ului, protocolul de dirijare folosit între capetele MPLS TE (LSR-ul cap si LSR-ul coada) trebuie să fie un protocol de dirijare link-state. Cu un astfel de protocol, fiecare router construieşte o tabela cu starile link-urilor, care este apoi inundata la toate celelalte rutere în aceeaşi zonă. Aceasta înseamnă că, toate routere din domeniu au o topologie cu toate informaţiile din zona respectivă. LSR-ul de la cap isi poate da astfel seama cum să stabilească LSP-ul cu ingineria traficului stabilita. Acest LSP se numeşte un tunel MPLS TE. Un tunel este 37

unidirecţional, pentru că o cale LSP este unidirecţionala, şi are configuraţia tunelului TE numai la capul de la începutul LSR-ului, şi nu la LSR-ul de la coada LSP-ului. Dacă ingineria traficului este activată în reţea există posibilitatea de a crea tunele MPLS TE între orice pereche de LSR-uri din reţea. Ca atare, există posibilitatea să se orienteze tot traficul din reţea, evitand congestionarea în ea, şi să se dea tot traficul in functie de caracteristici (de latime de banda, întârziere, bruiaj şi aşa mai departe) de care este nevoie. Acest lucru este esenţial pentru miezul retelei (CORE – backbone) al providerilor de servicii. 3.2 Modul de lucru al ingineriei traficului în MPLS MPLS este o integrare a tehnologiilor Layer 2 şi Layer 3. Prin aducerea caracteristici tradiţionale Layer 2 disponibile la Layer 3, MPLS permite ingineria de trafic. Astfel, se poate oferi în cadrul unei reţele de un singur nivel ce se putea realiza numai prin suprapunerea unei reţele Layer 3 peste o reţea Layer 2. MPLS TE stabileşte automat şi menţine tunele în întreaga reţea core, utilizând RSVP. Calea utilizată de către un anumit tunel în orice moment este determinată pe baza resurselor necesare ale tunelului şi resursele reţelei, cum ar fi lăţime de bandă. Traseele tunelelor sunt calculate la capul tunelului pe baza resurselor necesare şi resurselor disponibile. IGP-ul automat rutează acest trafic în aceste tuneluri. De obicei, pachetele ce trec o reţea cu MPLS TE în backbone circulă pe un singur tunel, care conectează punctul de pătrundere la cel de ieşire. Ingineria de trafic in MPLS este construită pe următoarele mecanisme: • Constrângerile legaturilor : cât de mult trafic fiecare link poate sprijini şi cât poate utiliza tunelul TE; • Distribuţia informaţiilor de inginerie a traficului de catre protocolul link-state de dirijare cu MPLS TE-activat; • Un algoritm (de calcul al caii – path calculation [PCALC]) pentru a calcula cea mai bună cale de la LSR-ul cap la LSR-ul coada; • Un protocol de semnalizare Protocolul de rezervare a resurselor - Resource Reservation Protocol [RSVP]) pentru a semnalala tunelul TE în întreaga reţea; • O modalitate de a transmite trafic pe tunelul TE. Primul nume folosit de Cisco pentru MPLS TE a fost de dirijare cu resurse de rezervare (Routing with Resource Reservation), de asemenea, cunoscut ca RRR sau R3 (a se citi ca R cub). Acest nume ne indică faptul că un motiv important pentru a avea MPLS TE este de a dirija traficul sau a direcţiona în funcţie de resurse sau constrângeri. Aceste resurse sunt lăţimea de bandă a link-urilor şi câteva atribute de link-uri pe care operatorul le specifică. Aceste atribute sunt configurate pe link-uri si sunt anunţate de protocolul link-state (OSPF sau IS-IS). În loc de a crea un nou protocol pentru a transporta această informaţie şi de a le anunţa la toate LSR-urile, OSPF şi IS-IS au fost extinse pentru a transporta această informaţie. Când se configurează un tunel TE pe un LSR, acesta devine capul (headend LSR) din acel tunel TE sau TE-LSP. Apoi se specifică destinaţia LSR de pe tunelul TE si constrangerile la care trebuie sa se supună. De exemplu, se poate să se specifice cerinţa de lăţime de bandă pe tunel. În interiorul IOS-ului Cisco, o bază de date este construită cu informaţii de inginerie a traficului pe care protocolul link-state le trimite. Acesta bază conţine toate link-uri care sunt activate pentru MPLS TE şi caracteristicile acestora sau atributele. De la această bază de date, PCALC sau SPF-ul constrâns (constrained SPF- CSPF) calculează cel mai scurt traseu, care încă mai aderă la toate constrângerile (cel mai important, lăţime de bandă), de la capul LSR la coadă LSR. PCALC sau CSPF sunt algoritmi ce aleg drumul cel mai scurt (SPF) modificati pentru MPLS TE, astfel încât constrângerile pot fi luate în considerare. Ele au la bază teorema CBR 38

cea nerezervabila este data de lăţimea totală minus lăţimea deja rezervată. Lăţimea de bandă maximă rezervabila este. Un protocol de rutare distance-vector nu poate efectua această activitate. cum ar fi traseul explicit sau traseul înregistrat. Prin urmare. 39 .care este rezultatul calculului bazat pe baza de date a ingineriei de trafic de la LSR-ul cap. pentru a ajunge la destinaţie. lăţimea de bandă la dispoziţia TE pe link. [30] Distribuţia informaţiilor de inginerie a traficului Un protocol de dirijare link-state trebuie să inunde constrângerile de pe link-uri în reţea pentru toate routere pe care se execută ingineria traficului. Ca atare. Lăţimea de bandă maximă este lăţimea de bandă totală de pe un link. LSR-urile intermediare pot afla etichetele doar în cazul în care LSR-ul cap şi LSR-urile intermediare semnalizează etichetele cu un protocol de semnalizare.1 Cerinţe pentru IGP Protocolul de rutare interior reţelei (IGP) trebuie să fie capabil să transmită toate informaţiile de topologie (starea de legături) la toate routere în zonă în care ingineria de trafic a fost activată. două protocoale de semnalizare au fost propuse: RSVP cu extensii pentru TE (RSVP-TE) şi LDP bazat pe constrângeri (constraint-based LDP sau CR-LDP). metrica TE de pe un link poate fi diferită de costul OSPF sau metrica IS-IS de pe link. Protocolul de rutare de tip link-state trebuie să fie extins pentru a obţine această resursa de informaţii suplimentare. RSVP încearcă să semnalizeze tunelul TE de-a lungul caii. informaţiile cu privire la căile alternative sunt pierdute.(Constraint Based Routing) care are la bază posibilitatea de a obţine căi multiple între o sursă specifică şi o destinaţie într-o reţea. fiecare ruter în zonă ştie toate căile alternative. evident. În trecut. 3. pentru că starea tuturor link-urile este inundată de un router la toate routerele dintr-un domeniu. Mult mai folosit este RSVP-TE. de aceea. Numai un protocol link-state poate efectua această activitate. de la cap la coadă .2. El este conceput doar pentru a transmite cel mai bun traseu (traseu în tabela de rutare). Routerul de la capul tunelui cu TE (headend) trebuie să dispună de toate informaţiile de topologie pentru a vedea toate căile posibile. în care extensii au fost făcute la RSVP pentru a permite acesteia să poarte etichetă MPLS de informare şi de alte date specifice TE. LSR-urile intermediare pe LSP trebuie să ştie care sunt etichetele de intrare şi de ieşire pentru acel LSP particular pentru acel tunel TE. toate informaţiile legate de constrângerile de pe link-urile pe care le are la dispoziţie. În esenţa. dar acesta trebuie să aibă. puteţi vedea ce fel de informaţii trebuie să fie transmise şi cum OSPF au fost extinse pentru a transporta aceste informaţii de TE. În acest capitol. Resursele de inginerie a traficului de pe un link sunt: ■metrica TE ■latimea de banda maximă ■lăţimea de bandă maximă rezervabilă ■latimea de bandă nerezervabilă ■grup administrativ Metrica TE este un parametru care se poate utiliza pentru a construi o topologie cu TE diferită de topologia IP. RSVP trebuie să-l semnalizeze pentru ca informaţiile despre etichete să ajungă la fiecare LSR. de asemenea.

10. OSPF poate apoi inunda această informaţie în întreagă reţea.4 Formatul LSA opac 40 . Aceste LSA-uri sunt exact ceea ce MPLS TE are nevoie pentru a pune în OSPF. LSA-urile de tip 9. cu un maxim de 32. sau un link care este intercontinental. Figura 3. de tip 10 are un domeniu de aplicare a inundaţiilor care este de zonă largă. precum şi în toate LSA-urile. Operatorul de reţea pot stabili individual. sau 11. la nivel de sistem. Acest bit poate indica dacă este un router capabil de trimitere şi primire de LSA-uri opace. şi de tip 11 sunt inundate în intreg domeniul OSPF. Figura 3. cele de tip 10 sunt oprite de către routerul de la zona de frontieră (gateway). De exemplu. Asta înseamnă că. diferă doar în domeniul de aplicare a inundaţiilor. la fel ca şi cele de tip 5. domeniul de aplicare. care este autonom. Aceste trei noi LSA-uri dau OPSF-ului un mecanism generalizat de a extinde OSPF. bitul O. Link-ul poate avea mai multe resurse asociate cu această. sau un link care are o întârziere mai mică de 100 ms. unde campul cu valoare normală a ID-ul a fost înlocuit cu Opaque Type and Opaque ID. atunci când acestea se schimbă în valoare sau la intervale regulate.4 arată formatul opac al LSA-ului. Aceste resurse sunt inundate în întreagă zonă.3 Campul optiuni OSPF Figura 3. Câmpul opţiuni este prezent în mesajele OSPF Hello. LSA de tipul 9 aplicat numai pe link-local.Grupul administrativ este un câmp de 32 de biţi. Un bit nou. dar niciodată transmise dincolo. fiecare bit din acest domeniu pe 32 de biţi şi poate avea un sens ales de el. Acestea pot duce informaţii pentru a fi utilizate de către OSPF sau direct de către orice aplicaţie. a fost definit pentru a fi folosit în câmpul opţiuni al OSPF. un bit ar putea să însemne că link-ul este o legătură cu o viteză de 48kbps. Trei tipuri de LSA-uri există. pachetele ce descriu baza de date (database description).3 Extensii OSPF pentru Ingineria Traficului RFC 2370 descrie o extensie a protocolului OSPF prin care cele trei noi anunţuri link-stat (LSA-uri) sunt definite şi sunt numite LSA-uri opace. LSA-urile de tip 9 sunt trimise numai pe link. şi opac 11 are un tip de inundaţii. 3.

încă predominant. Adresa TLV tine ID-ul routerului in TE. Figura de mai jos arată formatul TLV. Un TLV permite OSPF sa transporte date într-un mod flexibil. Puteţi vedea că resursele de pe link-după cum s-a menţionat în secţiunea anterioară. Activarea utilizării eficiente a protocoalelor link-state de a culege în mod eficient informaţii referitoare la disponibilitatea resurselor în mesajele de rutare este efectuată de către extensiile suplimentare la funcţionarea reală a protocolului de rutare.3. Nume Link type (tipul legaturii) ID-ul legaturii Adresa IP de pe interfaţa locală Adresa IP de pe staţia distantă Metrica TE Banda maximă Banda maximă ce poate fi rezervată Banda nerezervată Grupul Administrativ Valoare in octeti 1 4 4 4 4 4 4 32 (4 octeţi pentru fiecare nivel de prioritate de la 0 la 7) 4 3. Figura 3.LSA-ul TE de tip 10 opac poartă una sau mai multe Valori ale Tipului de Lungime ( Type Length Value . Link-ul TLV exercită un set de sub-TLV-uri care descriu un singur link pentru MPLS TE. Mesajele link-state transporta informaţii cum ar fi listele cu routerele de vecini. ia în considerare lăţimea de bandă pe link-ul dintre două routere pentru a calcula costul sau metrica asociată cu această cale. 41 . schimbarea metricii sau a bandei disponibile. OSPF şi IS-IS au fost furnizate cu extensii pentru a permite utilizarea lor într-un mediu MPLS TE pentru a propaga informaţii legate de disponibilitatea resurselor. reţeaua de resurse. Tabelul urmator oferă o imagine generală de pe link-ul de sub-TLVs.5 Formatul TLV Acest TLV transportă date specifice MPLS TE. pe link-urile din reţea (în plus faţă de lăţimea de bandă care ar putea fi folosita pentru calculul costului) se propagă în întreaga reţea pentru a permite alegerea pe cât de eficient posibil a cailor LSP cu TE. precum şi alte informaţii relevante legate de disponibilitatea resurselor reale ce ar putea fi necesare mai târziu pentru a efectua un calcul SPF pe bază de constrângeri. Resursele atribute sunt inundate de routere în reţea pentru a le face disponibile de routerul headend în tunelul TE în timpul calcului LSP-ului (tunele dinamice).TLV). În protocoalele de dirijare link-state calea preferata. Mecanica de funcţionare implică inundaţii la actualizările în reţea. precum şi a disponibilităţii resurselor.1 Operarea şi Dirijarea pe Bază de Constrangeri în MPLS TE (Constraint-Based Routing – CBR) Cea mai importantă cerinţa a TE este aceea a caracteristicilor. O adresa TLV a routerului şi un link TLV există. sunt prezente. la schimbarea statusului unui link.

Baza de date link-state pe fiecare router arata ca in Tabelul 3. toate routerele au aceasi imagine despre retea. Intr-un protocol de rutare link-state. ruleaza algoritmul Dijkstra Shortest Path First pentru a determina cea mai scurta cale dintre routerul care calculeaza si toate celelalte reoutere din retea.3. toate routerele stiu despre toate celelalte routere si link-urile dintre ele.6 O topologie simpla pentru a demonstra algoritmul SPF Acest exemplu(Figura 3.4 Calcularea si stabilirea caii 3.pentru a nu se confunda cu Label-Switched Path le vom numi LSA. Dupa ce fiecare router a anuntat(flooded) cu informatiile sale reteaua.1 Cum functioneaza SPF În mod normal în procesul de calcul SPF.1 Potrivirea claselor de planificare 42 . la cap de arbore cu cele mai scurte căi calculate pentru fiecare dintre destinaţii. doar ţinându-se cont de traseul cu cea mai mică metrică sau cost până la locul de destinaţie. Deoarece toate routerele ruleaza acelasi calcul pe aceleasi date. si pachetele sunt consecvent rutate la fiecare hop. Tabelul 3.6) ne arata ce se intampla cand routerul A ruleaza SPF si isi genereaza tabela sa de rutare. fiecare router stie despre toate celelalte routere din retea si link-urile care conecteaza aceste routere. In OSPF aceasta informatie este codata in LSA(LinkState Advertisments). in IS-IS aceasta informatie este LSP(Link-State Packets). Figura 3. Imediat dupa ce routerul cunoaste toate celelalte routere si link-uri. un router se plasează pe sine.1.4.

In exemplul nostru. Gaseste vecinul in lista TENTE ce are costul cel mai mic.si costul de a ajunge la C este mai mare decat costul de a ajunge la B. inlocuieste nodul cu costul mai mare cu nodul curent.3 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 2 3. Aceasta lista este numita lista PATH. Fiecare router urmeaza urmatorul algoritm: 1.2 Tabelul 3.O lista cu urmatoarele hopuri(next hops) care ar putea sau nu ar putea sa fie pe calea cea mai scurta spre destinatie. Algoritmul care calculeaza calea cea mai scurta pentru fiecare nod este simpla.B} este mutat in lista PATH.2 Lista PATH si TENTE pentru Routerul A 2.B} si {C.5. Deoarece {C.10. Ia nodul abia pus in lista PATH. Se uita in lista vecinilor nodului respectiv. Costul total de la A la C via B este 8 si urmatorul nod(next-hop) a lui B este adaugat in lista TENTE. adauga acel vecin in lista PATH si repeta pasul 2).10. Routerul B are un link catre C cu un cost de 3 si un link catre D cu un cost de 8.3. deoarece aceasta este calea cea mai scurta catre B.next-hop} din perspectiva routerului care calculeaza. costul de la A la D via B este 13 si este urmatorul hop(next-hop) a 43 . Fiecare lista este o tabela de tripleti {router. si il numeste nod PATH. . Pune “self” in lista PATH cu distanta 0 si urmatorul hop(next-hop) el(“self”=root node) Tabelul 3. Daca nodul abia adaugat in lista TENTE deja exista in lista.4 reflecta listele PATH si TENTE la acest pas. {B.In calculul SPF. Tabelul 3. Se repeta pasul 2.C} sunt adaugate in lista TENTE ca in Tabelul 3. Adauga fiecare vecin din aceasta lista in lista TENTE cu nodul urmator (nexthop) nodul PATH. Aceasta lista se nuleste lista TENT sau TENTative. {B. in afara de cazul in care vecinul este deja in lista TENTE sau lista PATH cu un cost mai mic.C} este singurul vecin ramas. fiecare router mentine doua liste: . este imposibil sa avem o alta cale catre B cu un cost mai mic decat cel de pana acum. dar cu un cost mai mare.distanta.5.O lista a nodurilor care sunt cunoscute a fi pe calea cea mai scurta spre destinatie. Vecinii routerului B sunt examinati.4 Listele PATH si TENTE pentru Router A dupa pasul 3 4. Daca lista TENT este goala se opresta. Tabelul 3. Tabelul 3.

Pentru fiecare vecin din lista. Tabelul 3. doar daca vecinul respectiv deja exista in lista TENTE sau PATH cu un cost mai mic. adauga calea catre acel vecin in lista TENTE.6 Tabelul 3.5 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 4 5. cum se vede in Tabelul 3. calea catre C cu un cost de 10 este inlaturata din lista TENT.8.7 Tabelul 3. calea de la D catre B (B->C->D) cu un cost de 12 inlocuieste calea catre D prin B->D cu un cost de 13. Gaseste vecinul in lista TENTE cu costul cel mai mic.lui B. Daca nodul abia adaugat in lista TENTE deja exista in lista dar cu un cost mai mare.6 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 5 6. este inlocuita calea cu cost mai mare cu calea curenta. Gaseste calea din lista TENTE cu costul cel mai mic. Daca lista TENTE este goala se opreste.5 reflecta listele PATH si TENTE la acest punct. adauga acest vecin in lista PATH si repeta pasul 2. Daca lista TENTE este goala se opreste. I-a calea abia adaugata in lista PATH. 44 .8. Calea catre C prin {C. Deoarece calea catre C cu un cost de 8 prin B este mai mica decat calea catre C cu un cost de 10 prin C. Calea catre D este mutata in lista D. Tabelul 3. este aratat in Tabelul 3.B} este mutata din lista TENTE in lista PATH .7 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 6 7. si se uita in lista vecinilor nodului. Sub aceasta regula. adauga calea in lista PATH si se repeta pasul 2. asa cum se vede in Tabelul 3.

realizat de protocoalele de rutare si CSPF. Daca lista TENTE este goala se opreste.2 Cum functioneaza CSPF Procesul care genereaza calea pe care o ia un tunel TE nu este foarte mult diferit de SPF.8 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 7: Lista TENTE este goala 8. In acest moment lista PATH devine tabela de rutare a routerelui A. Gaseste vecinul in lista TENTE cu costul cel mai mic.Tabelul 3. Tabelul 3. realizat de MPLS TE. din cauza costului prea mare(10). 3.7 Reteaua vazuta de Routerul A dupa rularea algoritmului SPF In aceasta topologie se observa doua lucruri: -traficul care trece link-ul B->D este traficul provenit de la routerul A -link-ul de la routerul A la routerul C nu este folosit deloc.4. Lista TENTE este goala deoarece D nu mai are vecini care sa nu fie deja in lista PATH. Sunt doua diferente majore intre SPF. care arata ca in Tabelul 3.9.algoritmul se opreste.9 Tabel de rutare a Routerului A Figura 3. adauga acest vecin in lista PATH si repeta pasul 2. 45 .

Rezultatul calcului CSPF este apoi trecut la calculul RSVP. pentru a începe procesul de solicitare şi rezervare. cu toate acestea. pentru a determina dacă LSP îndeplineşte cerinţele specifice resurselor solicitate in definirea tunelului. atributele link-ului si distanta administrativa. este trecut la RSVP. De asemenea acum este mai mult de o metrica pentru fiecare nod fata de singurul cost per link intre vecini: -largimea de banda -atributele link-ului -distanta administrativa Tripletului folosit de SPF i se mai adauga largimea de banda. De notat că LSP-ul format este unidirecţional. La acest punct. se poate utiliza static LSP-ul definit ca LSP de rezervă în caz de inactivitate a link-ului principal. cum ar fi cerinţele de lăţime de bandă în plus faţă de costul pe link. RSVP.Procesul de determinare a caii nu este proiectat sa gaseasca cea mai buna ruta catre toate routerele – numai catre capatul tunelului. În caz de egalitate a constrangerilor. un tunel TE este disponibil pentru a fi folosit de IGP. Acest lucru face algoritmul SPF oarecum diferit. Rezultatul calculului CSPF la routerul headend este un set ordonat de adrese IP cu mapari la următorul hop care formează LSP. prin urmare. rezultatul din procesul CSPF. CSPF alege o cale. este utilizat împreună cu rezultatele calculate de către CSPF sau de lista de hopuri configurate de către utilizator pentru LSP. Dacă tot este egal. calea cu cea mai mare lăţime de bandă are prioritate. fie OSPF sau IS-IS. mai multe LSP-uri cu TE ar putea fi folosite de CSPF pentru a identifică link-uri în reţea care să corespundă criteriilor. acesta semnaleaza că LSPul este acum stabilit. utilizatorul poate configura static un tunel TE sau LSP pe routerul headend specificându-se calea şi. succesiunea de paşi în crearea unui tunel MPLS TE în reţea este. după cum urmează: Pasul 1. În plus. Decizia este efectuată la routerul headend după eliminarea tuturor link-urile care nu respectă un anumit criteriu. 46 . routerul poate fi configurat astfel încât interfaţa tunel sa fie adaugata în tabelul de rutare. cu CSPF. Calculul CSPF se face la routerul headend pe baza constrângerilor definite în tunel şi cerinţelor. vom folosi mai mult decât costul pe link pentru a identifica căile care pot fi utilizate pentru drumuri LSP cu ingineria traficului. Pasul 2. Prin urmare. urmat de cel mai mic număr de hopuri. care este un set de adrese IP mapate pentru fiecare adrese de la hop-uri urmatoare. Pasul 3.Un alt detaliu pentru CSPF este : nu se face impartirea sarcinii (load sharing) deoarece se cauta o singura cale catre nodul capat. După ce calea LSP este calculată pe baza procesului CSPF. cum sunt definite de procesul CSPF. Pasul 5. Dupa cum am precizat. informatiile legate de tunel nu se adaugă în tabela de rutare. astfel. RSVP acum efectuează cereri cu rezervări de resurse şi confirmare pe LSP. Acest calcul este efectuat de către IGP în continuare. În mod implicit. la întâmplare. Prin urmare. Pasul 4. După ce procesul de RSVP primeşte un mesaj de rezervare. după cum se va vorbi în capitolul următor.

si latimea de banda disponibila}. Seteaza latimea de banda la N/A.8. Tabelul 3. Algoritmul CSPF urmeaza urmatorii pasi: 1) Pune “self” in lista PATH cu o distanta de 0 si urmatorul hop(next-hop) el insusi. Rezultatul este aratat in Tabelul 3. Dar cum calea A->B->C->D nu are 60 Mbps disponibili.8 O topologie simpla ce demonstreaza algoritmul CSPF In aceasta topologie. Daca nu am lua in calcul latimea de banda .12.50} nu este adaugat in lista TENTE deoarece nu indeplineste cerinta de a avea minimul de latime de banda. Routerul A vrea sa construiasta un tunel TE catre routerul D cu o latime de banda de 60 Mbps.8. Tabelul 3.10. CSPF trebuie sa calculeze calea cea mai scurta care are disponibili 60 Mbps. 4) Pune vecinii lui B in lista TENTE si il ia pe C din lista TENTE si il pune in lista PATH. Rezultatul este aratat in Tabelul 3. s-au luat numai patru proprietati ale link-ului: {link.11. Fiecare link isi listeaza metrica si latimea de banda disponibila.12 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 3 {C.cost.11 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 2 3) Il muta pe B din lista TENTE in lista PATH.B. Rezultatul este aratat in Tabelul 3. Figura 3.10 Listele PATH si TENTE dupa pasul 1 2) Pune vecinul routerului A in lista TENTE.Figura 3. 47 . Tabelul 3.next hop. si pune vecinii lui B in lista TENTE. calea cea mai buna de la A la D este A->B->C->D cu un cost total de 12.

Aceasta este diferenta fata de un IGP SPF.60} nu este pus in lista TENTE deoarece costul de a ajunge de la D la B este mai mic decat costul de a ajunge prin C. In cazul in care nodul care trebuie pus in lista TENTE exista deja si are acelasi cost este nevoie sa se faca o diferentiere intre aceste cai. In orice moment. Tabelul 3.14.Rezultatul este aratat in Tabelul 3. In acest punct. se ia o cale random(aleator) Aceste criterii sunt aplicate cand un nod este adaugat in lista TENTE. Tabelul 3. se ia calea cu numarul cel mai mic de hopuri(numarul de routere din care este formata calea) 3 Daca mai exista un obstacol. un nod dat ar trebui sa fie adaugat numai o data in lista TENTE.14 Listele PATH si TENTE pentru routerul A dupa pasul 5 CSPF trebuie sa tina urma tuturor nodurilor din cale.Rezultatul este aratat in Tabelul 3.13. 48 .13 Listele PATH si TENTE pentru Routerul A dupa pasul 4 {D. 5) Il ia pe D din lista TENTE. cea mai buna posibila cale catre D este in lista PATH si algoritmul se incheie.C. nu numai a urmatorului hop. unde se poate sa ai mai multe rute catre un nod dat si se poate face impartirea sarcinii (load share) intre ele.14. 2 Daca mai exista un obstacol. Criterii de diferentiere a cailor in ordine(tiebreakers): 1 Se ia calea cu cea mai mare largime de banda minim disponibila.

Alte lucruri care influenteaza CSPF: -Largimea de banda(bandwidth) : o cale nu este considerata acceptabila de a fi folosita pentru un tunel MPLS TE daca nu are largimea de banda ceruta.15 Atributele celor cinci cai posibile de la RtrA la Rtr Z Procesul deciziilor prin care RtrA trece pentru a alege o cale din acestea cinci: -P1 nu este folosita deoarece costul caii este mai mare decat celelalte cai -P2 nu este folosit deoarece largimea sa de banda minima este 80 Mbps. link-ul nu este considerat eligibil de a fi folosit de un tunel MPLS TE 49 .15 sunt listate atributele cailor.celelalte cai avand 4 hopuri(noduri) -RtrA alege ori P4 ori P5 din capul listei TENTE.Figura 3. -Atributele link-ului(link attributes): daca bitii potrivit tunelului nu se potrivesc cu atributele configurate pe acel link. Tabelul 3. valoare care este mai mica decat minimul largimii de banda pentru alte cai -P3 nu este folosit deoarece are 5 hopuri(noduri).de la P1 la P5.In Tabelul 3.9 O retea simpla in care sunt necesare criterii de diferentiere pentru CSPF In aceasta topologie sunt cinci cai posibile de la A la Z.

5. desi este posibil sa incapsulezi RSVP in UDP.ruperea caii (path teardown) -semnalarea erorii RSVP este un protocol soft-state.Are tipul sau de protocol (46). Acest lucru este diferit fata de un protocol hardstate a carui semnalari sunt cerute o data dupa care se presupune ca acea cerere este up pana este explicit pusa down. [RFC3210] In Tabelul 3. impreuna cu extensiile RSVP pentru MPLS TE.-Distanta administrativa(administrative weight): este difuzata de IGP cand sunt anuntate(flooded) informatii TE. dar sunt folosite sa inlature rezervarile din retea Analog cu mesajele Resv. aceasta cale trebuie sa fie semnalata de-a lungul retelei din doua motive: -Pentru a stabili un lant hop-by-hop de etichete care reprezinta calea -Sa consume orice resursa(largime de banda) consumabila de-a lungul caii respective Aceasta semnalare este indeplinita folosind RSVP. RSVP are trei functii de baza: -setarea caii si mentinerea ei . Tipul mesajului Path Resv(scurtatura pentru Reservation) PathTear ResvTear PathErr ResvErr Descrierea Folosit sa seteze si sa mentina rezervarile Trimis ca raspuns la mesajele Path pentru a seta si a mentine rezervarile Analog cu mesajele Path. RSVP nu este un protocol de rutare. In MPLS TE RSVP rezerva latimea de banda la nivelul planului de control (controlplane). Initial. dar sunt folosite sa inlature rezervarile din retea Trimis de primitorul mesajului Path care detecteaza o eroare in acel mesaj Trimis de primitorul mesajului Resv care 50 . Orice decizie de rutare este luata de IGP(inclusiv extensiile TE) si CSPF. MPLS TE nu incapsuleaza niciodata RSVP in UDP. Asta inseamna ca are nevoie sa improspateze periodic rezervarile din retea prin resemnalizarea lor. 3.1 Bazele RSVP(RSVP Basics) RSVP este un mecanism de semnalizare folosit pentru a rezerva resursele peste tot in retea. numai distanta administrativa este folosita pentru a calcula calea tunelului.16 sunt listate noua tipuri de mesaje diferite ce definesc RSVP.5 Protocolul de rezervare a resurselor -Resource Reservation Protocol (RSVP) Dupa ce o cale este calculata cu CSPF. Functia RSVP-ului este de a semnala si mentine rezervarea resurselor din retea. 3.

Folosit sa confirme ca o anumita rezervare a fost inlaturata din retea O extensie definita in RFC 3290 care permite link-urilor locale keepalives intre doi vecini RSVP direct conectati Tabelul 3. Mesajul RSVP de REZERVARE îndeplineşte funcţia de atribuire a etichetei pentru un anumit tunel TE. O alta functie a mesajului RSVP PATH este de a cere o etichetă MPLS cu TE pe cale. De asemenea.16 Tipul mesajelor RSVP 3. este un router care funcţionează în calitate de final pentru tunelul cu TE. Mesajele RSVP PATH sunt rutate prin intermediul reţelei cu Explicit Route Object(ERO) ce specifica detaliile despre calea pe care mesajul RSVP PATH trebuie să o urmeze pentru a semnaliza tunelul cu TE. Daca mesajul de cale este transmis in aval. care returnează un mesaj RESV către cap. acest mesaj de cale rezervă temporar lăţimea de bandă şi face o cerere de etichetă. Mesajele RSVP sunt trimise de către routerul cap (headend) într-o reţea pentru a identifica disponibilitatea resurselor pe drum. [RFC3210] 51 . Cele patru mesaje principale folosite la punerea în aplicare a RSVP pentru TE sunt mesajul de cale RSVP (RSVP PATH) . Practic este un mesaj de răspuns la mesajul PATH. mesajul RESV spune LSR-urilor intermediare sa rezerve resursele pe link-urile care se utilizeaza pe acest tunel cu TE. La fiecare hop. mesajul de rezervare (RSVP RESERVATION). La fiecare hop. mesajul de cale ajunge la coada. pentru a confirma ca rezervarea data s-a realizat Este un mesaj prioritar Cisco analogul mesajului ResvConf. În cele din urmă. mesaje de eroare şi mesaje de încheiere.ResvConf ResvTearConf Hello detecteaza o eroare in acel mesaj Optional trimite inapoi la expeditorul mesajului Resv. RSVP RESERVATION – este creat de routerul tailend (coada) în domeniul MPLS TE şi utilizat pentru a confirma rezervarea. mesajul verifică disponibilitatea resurselor solicitate şi stochează aceste informaţii. Acest proces se repetă la fiecare hop in amonte pe un tunel TE şi mesajele sunt propagate în amonte până la headend.5. Routerul cap sau headend este întotdeauna sursa tunelului MPLS TE şi tailend router sau routerul coadă. mesajul de cale (PATH) care a fost trimis mai devreme. RSVP PATH – este generat de headend şi este transmis prin intermediul reţelei pe cale de-a lungul unui viitor LSP cu TE.2 Semnalizarea RSVP-TE RSVP rezervă o lăţime de bandă de-a lungul unui drum de la o anumită sursă la destinaţie. Acest mesaj RESV apoi returnează o etichetă pe care planul de date MPLS o poate utiliza pentru a transmite pachete pe acest tunel MPLS cu TE de-a lungul LSP. mesajele de rezervare sunt generate de tailend sau egress Edge LSR apoi propagate în amonte. cerere generata de la headend şi care se propagă în aval (pe downstream). Seria de hopuri sau calea este rezultatul calcului facut pe routerul de la cap.

RSVP cu extensii pentru TE rezervă resurse corespunzătoare cu privire la fiecare LSR în calea definita de headend şi atribuie etichete de Mapare a tunelului cu TE. mesaj de incheiere de cale şi mesaj de incheiere de rezervare. Extensiile RSVP pentru a permite semnalizarea într-un mediu în care se pune in aplicare MPLS TE sunt definite si prezentate in tabelul de mai jos: Obiectul LABEL_REQUEST (cerere de eticheta) Mesaj de tipul PATH Functia Folosit pentru a cere o mapare de etichete la tunelul cu TE sau LSP. Figura 3. 3.Figura 3.in caz de lipsa a resurselor solicitate. rezultatul unei CSPF sau calcul CBR pe routerul headend este o listă ordonata de adrese IP care identifică următorii pasi de-a lungul drumului într-un tunel cu TE sau LSP. LSR-ul care nu a reuşit rezervare de resurse pe link va genera o eroare de RSVP PATH şi un mesaj de incheiere de rezervare la headend. Odata ce mesajele de incheiere au fost trimise. Alte routere în domeniu nu efectuază un calcul CBR. routerul cu RSVP generează mesaje de eroare şi le trimite la un router de la care cererea a fost primită.5.3 Operaţiunile RSVP în MPLS TE Aşa cum am menţionat mai devreme.11 Mesajele de eroare RSVP Mesaje de incheiere (tear down) . şi anume. Routerul headend oferă informaţii despre routere din calea tunelului cu TE prin semnalizare RSVP pentru a solicita şi a confirma disponibilitatea resurselor pentru tunel.10 Mesajele RSVP Path si Reservation Mesajele de erore RSVP: PATHERR sau RESVERR . Această listă de routere este calculată şi este cunoscută doar de routerul headend care este sursa de tunel. se permite refolosirea resurselor de pe router pentru alte cereri. generat de routerul 52 .RSVP creează două tipuri de mesaje de incheiere.

routerul nu este direct conectat la următorul hop în calea tunelui LSP. În plus. Acest lucru este verificat în bitul L al mesajului de cale RSVP . Prin urmare. LABEL (eticheata) EXPLICIT_ROUTE (cale explicita) RECORD_ROUTE (cale invatata) RESERVATION Folosit pentru a aloca mapări de etichete la tunelul cu TE sau LSP. cum ar fi cerinţele de bandă necesare. Prin urmare. routerul lcoal ştie că aceasta este direct legat de următorul hop în calea LSP al tunelului. PATH PATH. Folosit pentru a defini atribute specifice sesiunii de tunel. cum sunt definit în obiectul EXPLICIT_ROUTE. routerul va efectua un calcul de SPF constrâns (CSPF) pentru a stabili următorul/urmatoarele hop/hopuri în tunel. 53 . Purtat într-un mesaj de cale si folosit pentru a cere sau a confirma o cale/ruta specifică pentru un tunel. În cazul în care bitul L este setat. Defineşte sursa si capătul tunelului. RESERVATION SESSION_ATTRIBUTE PATH (atributele sesiunii) SESSION (sesiunea) PATH Tabelul 3. atunci când acesta generează un mesaj de rezervare. Pasul 4. În cazul în care bitul L este unset. Cand mesajul RSVP PATH este primit de routerul tailend. Pasul 2. Valorile LABEL_REQUEST. obiectul RECORD_ROUTE este reinitializat în mesajul RESERVATION. Mesajul de rezervare are acum obiectul RECORD_ROUTE care să indice ce interfaţă de ieşire de pe router tailend duce spre headend router. Pasul 3.17 Paşii urmaţi de mesajele de tip cale (PATH) şi de rezervare (RESV) sunt urmatorii: Pasul 1. EXPLICIT_ROUTE. De obicei identificate prin adrese IP ale adreselor loopback corespunzătoare interfeţelor de pe headend şi tailend . Când urmatorul hop primeşte acest mesaj PATH. generat de routerul tailend într-un mesaj de rezervare. Conceptul cheie de remarcat este că etichetarea începe de la routerul tailend (de la coadă). Prin urmare. pentru a vedea dacă următorul hop este direct legat în reţea. RECORD_ROUTE SESSION şi SESSION_ATTRIBUTE sunt aplicate de routerul headend într-un mesaj de cale şi acest mesaj este trimis la următorul hop de pe calea tunelului sau LSP. routerul atribuie o etichetă la tunelul LSP. el determină crearea de un mesaj de rezervare.Obiectul Mesaj de tipul Functia headend intr-un mesaj de tip cale. acest router va adăuga interfaţa de ieşire spre următorul hop în câmpul RECORD_ROUTE. Este adaugat mesajelor de cale sau de rezervare pentru a notifica nodul de origine despre ruta/calea actuală pe care tunelul cu TE o trece. Procesul se repetă la următoarele hopuri. routerul verifică obiectul EXPLICIT_ROUTE. Se indeparteaza apoi toate intrările în EXPLICIT_ROUTE de mapare pentru routerul local şi înainteaza mesajul PATH la următorul hop.

Pasul 7. Mesajele Path urmeaza acest lant pana cand ajung la ultimul nod din ERO. Obiectul LABEL(etichetă) cu mapările pentru LSP este. dupa care verifica cantitatea de largime de banda ceruta de mesajul Path primit. Figura 3.12 arata schimbul de mesaje RSVP: path si resv in timpul stabilirii LSP.12 Mesajul RSVP: PATH si RESV in timpul setarii caii LSP Presupunand ca R1 a realizat deja CSPF si deja stie ce largime de banda vrea sa rezerve dea lungul caii R1->R2->R3->R5->R6->R7: 54 . Acest proces se numeste controlul admisiei. Când routerul cap primeşte mesajul de rezervare.Pasul 5.5. Routerul care trimite mesajul Path se numeste router amonte si routerul care primeste mesajul se numeste router aval. acestă va menţine din RECORD_ROUTE noua rută cu cerinţele date în SESIUNE. routerul din aval creaza un nou mesaj Path si il trimite la urmatorul hop din Explicit Route Object(ERO). Routerul amonte se mai numeste uneori hopul anterior(phop). va raspunde cu un mesaj Resv.4 Setarea caii si mentinerea ei 3.1 Setarea caii Dupa ce inceputul tunelului(tunnel headent) termina calculul CSPF pentru un tunel particular.coada tunelului MPLS TE. Cand capatul tunelului realizeaza ca este destinatia mesajului Path. Figura 3.4. face urmatoarele lucruri: verifica formatul mesajului pentru a se asigura ca totul este in ordine. Capatul tunelului (headend) face acest lucru prin trimiterea mesajelor Path urmatorului nod impreuna cu calculul caii spre destinatie. Capatul tunelului realizeaza controlul admisiei pentru mesajul Path. generat. cu ingineria traficului setată. învăţata prin RSVP-TE faţă de calea LSP normală. ca orice alt router din aval. Daca controlul admisiei este reusit si mesajului Path i se permite sa rezerve largimea de banda pe care o doreste. 3. Pasul 6. are nevoie sa semnaleze aceasta cerere in retea. Acest proces se repetă din nou pe calea inversă. Mesajul Resv nu contine numai confirmarea(acknowledgment) ca rezervarea s-a realizat pe tot drumul spre capatul tunelului. ci contine si eticheta care intra(incoming) pe care routerul din amonte ar trebui sa o foloseasca in trimiterea pachetelor pe TE LSP catre capat.5. Dupa ce routerul din aval primeste mesajul Path . de asemenea.

55 . trimite un masaj PathTear pe aceasi cale urmata de mesajele Path si se primesc mesajele ResvTear pe aceasi cale ca mesajele Resv. Acest lucru inseamna ca atunci cand R6 primeste eticheta 42. R7. schimba aceasta eticheta cu eticheta 42 si trimite pachetul la R6 9. R6 trimite un mesaj Path la R7. R3 face aceleasi verificari pe care le-a facut si R2. R2 trimite un mesaj Resv lui R1. 3. R5 trimite un mesaj Resv catre R3. fiind capatul tunelului.2 Mentinerea caii La fiecare 30 secunde. si o eroare detectata in mesajul Resv i se raspunde cu mesajul ResvErr. R3 trimite un mesaj Path la R5. Presupunand ca totul este in ordine se trece la pasul 2. R6 trimite un mesaj Resv lui R5 si indica ca vrea sa vada ca eticheta de intrare 42. trimite un mesaj Resv lui R6. R1 trimite mesajul Path la R2. R3 trimite un mesaj Resv lui R2. Cand R5 primeste un pachet cu eticheta 10921. R2 trimite un mesaj Path la R3. semnaland eticheta 18. Acest mesaj Resv indica eticheta pe care R7 doreste sa o vada in pachetul pe acest tunel. Aceste erori sunt semnalate prin mesajele PathErr sau ResvErr. Patherr este trimis catre nodul din amonte de nodul din aval si ResvErr este trimis catre nodul din aval de nodul din amonte. semnaland eticheta 10921.1.4. semnaland eticheta 21 10. O eroare detectata in mesajul Path i se raspunde cu mesajul PathErr. aceleasi verificari 4. deoarece R7 este capatul. Daca un router trimite un mesaj Path si nu primeste la timp mesajul resv. aceleasi verificari 5. Semnalarea erorii: Ocazional pot exista erori in semnalarea RSVP. scoate aceasta eticheta(din cauza implicit-null) si trimite pachetul catre R7. R2 primeste mesajul Path. pentru acest tunel. Ruperea caii (path teardown) Daca un nod (in general capatul tunelului) decide ca o rezervare nu mai este necesara in retea. verifica daca mesajul are sintaxa corecta. 3. Mesajele PathTear sunt in general vazute cand capatul tunelului (headend) decide ca nu mai doreste o rezervare in retea(ex:cand un tunel este down). In acest moment tunelul catre R7 este up. si se cunosc care sunt etichetele de iesire. Mesajele de eroare sunt transmise catre routerul din amonte . R5 trimite un mesaj Path la R6. Daca ceva este gresit R2 trimite un mesaj de eroare inapoi la R1. Mesajele Path si Resv sunt ambele independente si asincrone de la un vecin la altul. trimite si implicitnull 7. capatul tunelului (headend) trimite un mesaj Path per-tunel la vecinii din aval. el fiind sursa erorii. verifica cu TE Link Manager pentru a se asigura ca largimea de banda ceruta de R1 chiar este disponibila. considera ca rezervarea nu mai este si trimite la routerul din amonte un mesaj ce indica lipsa rezervarii.5. 2. 8. aceleasi verificari 6. Mesajele ResvTear sunt trimise in raspuns la mesajele PathTear pentru a semnala ca capatul tunelului a indepartat rezervarile din retea. PathTear si ResvTear pot fi deasemenea trimise in raspuns la o eroare in retea.

3. cum este ilustrat in Figura 3.13 Formatul antetului RSVP Campul Version Flags Message Type Descrierea Versiunea protocolului RSVP. RSVP Common Header Figura 3. urmat de unul sau mai multe obiecte. Reserved Nu este folosit.5 Pachetele RSVP Orice mesaj RSVP este compus dintr-un header comun.RSVP Lenght este intotdeauna cel putin 8.14 Figura 3. inclusiv header-ul comun. Tabelul 3.5.14 Formatul obiectului RSVP 56 . Nu este definit deocamdata nici un flag. 1-mesajul Path 2-mesajul Resv 3-mesajul PathErr 4-mesajul ResvErr 5-mesajulPathTear 6-mesajul ResvTear 7-mesajul ResvConf 10-mesajul ResvTearConf 20-mesajul Hello RSVP Checksum Suma de verificarea a mesajului RSVP. Formatul claselor de obiecte RSVP(RSVP Object Class Formats) Toate obiectele RSVP au acelasi format de baza. Numarul de obiecte din mesaj depinde de ceea ce vrea mesajul sa indeplineasca. RSVP Lenght Lungimea mesajului RSVP in bytes. Send TTL Valoarea TTL din pachetul IP a mesajului trimis.18 explica campurile din header-ul obisnuit RSVP.

Obiectul insusi.19 Formatul obiectului RSVP Sunt definite 23 de clase obiect(object classes) diferite. acestea sunt listate in Table 3. Clasa obiectului.C-Type este un numar unic din clasa.19 sunt descrise campurile din formatul obiectului de baza RSVP. Tabelul 3. Obiectele pe care le contine un mesaj depind de caracterizarea mesajului.20. Nu toate mesajele contin toate obiectele. The object’s class type. Camp Object Lenght Class-Num C-Type Object Contents Descriere Lungimea obiectului RSVP. Nu toate sunt folosite in semnalizarile RSVP pentru MPLS TE. Tabelul 3.Trebuie sa fie multiplu de 4.20 Clasele obiectului RSVP Un mesaj RSVP contine unul sau mai multe obiecte. inclusiv obiectul header.In Tabelul 3. 57 .

Stilul rezervat SE este cerut de capatul tunelului (headend) folosind un flag din obiectul SESSION_ATTRIBUTE. Extended Tunnel ID}.1 Ce este Make-Before-Break? Make-before-break este un mecanism RSVP-TE care permite schimbarea unor caracteristici a tunelului TE(numele. LSP ID. RSVP are o facilitate numita Shared Explicit(SE) ce este un stil de a rezerva ce permite un LSP existent sa imparta largimea de banda cu el insusi astel incat sa nu se mai intample rezervarea de doua ori.21 sunt listate clasele si C-Type folosite in implementarea Cisco a RSVP-TE.5. Tunnel ID este numarul interfetei 58 .6 Operatiile RSVP 3.21 Obiectul RSVP C-Types 3. atunci acestea sunt considerate reprezentantii aceleiasi rezervari. Tunnel ID.5. largimea de banda si calea pe care o ia un tunel) fara rezervarea de doua ori a largimii de banda si efectiv fara pierderi de date.6.In Tabelul 3. Extended Tunnel ID este ori numai 0 ori adresa IP a routerului. Toate rezervarile RSVP sunt unic identificate cu un grup de cinci(five-tuple) : {Sender Address. Endpoint Address. Daca doua mesaje Path au aceste grupuri la fel. Endpoint Address este RID-ul cozii tunelului. Sender Address este RID-ul capatului tunelului. Tabelul 3. Rezervarea SE are doua componente: -cererea stilului de rezervare SE de la retea -capabilitatea de a identifica ca o anumita rezervare este aceeasi cu o rezervare deja existenta. astel incat largimea de banda sa fie impartita.

TID=8} de-a lungul caii R1->R3->R4->R2->R5. Marcheaza interfata R2->R5 ca avand rezervat 35Mb pentru acest tunel si 65Mb rezervabili.5. atat Res1 cat si Res2 li se permite sa coexiste pana cand Res1 este inlaturat din retea. de cate ori un tunel isi schimba cerintele de largime de banda sau calea pe care o ia.22 Pasii in Make-Before-Break In acest fel.1.5. Pas 1 Transmisia lui R1 Trimite o rezervare pentru {SA=1. Numim aceasta rezervare Res2 Actiunea lui R2 Dirijeaza rezervarea catre R5.1 si R5: RID=5.5.5.Numim aceasta rezervare Res1.EA=5.1.LSP ID=1.1.1. Permite noii rezervari sa refoloseasca largimea de banda rezervata si aloca acestui tunel 80-35=45Mbps mai multa largime de banda pe link-ul R2>R5. Dupa ce Res2 incepe sa imparta rezervarea cu Res1.1.1.LSP ID=2. cerand 80Mb largime de banda.5.tunelului din capat.5.EA=5.5.22 arata ce trimite R1 si ce face R4 cu informatia primita.TID=8. cerand 35Mb de-a lungul caii R1>R2->R5. LSP ID se incrementeaza. Tabelul 3. Tabelul 3. Link-ul R2->R5 este marcat cu 80Mbps rezervati si 20Mbps nerezervati.6.2 Cum lucreaza mecanismul de actualizare(refresh)? RSVP este un protocol soft-state: rezervarile sunt actualizate periodic. Trimite o rezervare pentru {SA=1. Nu exista diferenta intre mesajele Path si Resv folosite 59 .15 Nevoia de Make-Before-Break Presupunand ca in Figura 3.5. LSP ID este o “instanta de numarare”. 3. Res1 in scurt timp nu va mai fi activ si nu va mai incerca nici o data sa concureze cu Res2 pentru largime de banda.15 R1 : RID=1.1.5.XTID=0}. Rezervarile sunt trimise folosind mesajele Path si Resv. Figura 3. 2 Examineaza rezervarea si realizeaza ca aceasta este identica cu rezervarea anterioara cu exceptia ID-ul tunelului.5.1.

Timpii de actualizare cu jitter. Felul in care un router spune o noua cale setata dupa actualizare este pentru a vedea daca exista deja o rezervare cu un grup de cinci(five-tuple) care se potriveste cu mesajele Path si Resv in cauza. Mesajele Path si Resv nu sunt trimise in maniera ping/ACK ci sunt trimise independent una de cealalta. Ideea generala este ca un vecin trimite intervalul sau de actualizare(R) la vecinii sai in obiectul TIME_VALUE din mesajele sale Path si Resv. Aceasta inseamna ca un router poate astepta pana in 157. Vecinul calculeaza un holdtime L pentru mesaj cu formula: L>=(K+0. formatul pachetului este la fel.5 secunde fara nici o reactualizare inainte de a rupe o legatura cu un vecin. Fiecare router de asemenea stie cate mesaje este dispus sa le piarda inainte sa declare rezervarea inactiva.5*R In implementarea IOS curenta R=30 secunde. Mecanismul de actualizare cuprinde doua puncte majore: -timpii de actualizare(refresh) cu jitter -mesajele Path si Resv sunt trimise independent intre doua routere.5 secunde. K=3: L este cel putin 157. Figura 3.pentru setarea LSP initiala si cele folosite pentru actualizarea caii.De fapt aceste mesaje sunt trimise la 30 de secunde cu o oscilatie de 50 procente : o rezervare data are mesajul Path (sau Resv)trimis pentru actualizare la fiecare 15-45 de secunde.(K). Mesajele Path si Resv sunt trimise la fiecare 30 de secunde.5)*1. 60 .16 Mesajele Path si Resv sunt trimise independent Acest lucru este perfect normal. Este suficient timp ca un router sa aiba trei intervale consecutive cu toate pachetele pierdute in timpul de actualizare (45 secunde) inainte de a expira timpul(time out).

Aval inseamna “catre sfarsitul(tail) tunelului. -Alerta routerului(Router Alert?) – unele mesaje RSVP cara optiunea Router Alert. si cui ii sunt trimise mesajele? Exista noua tipuri de mesaje RSVP(cum am mentionat si mai devreme). -Directia –directia in care este trimis mesajul. altele nu. -Functia –pentru ce este folosit mesajul. unde. in directia opusa de sfarsitul tunelului”.Cand. Tabelul are cinci coloane: -Mesajul –tipul mesajului.Amonte inseamna “catre inceputul tunelului. -Adresa destinatie –Destinatia adresei IP a pachetului. Tabelul 3.23 rezuma ce mesaje sunt timise . Mesajul Path Resv PathErr Functia Semnaleaza o cerere de resurse in retea Raspunsul la un mesaj Path reusit Trimis catre capatul tunelului daca exista o eroare in mesajul Path Trimis catre sfarsitul tunelului daca exista o eroare in procesarea mesajului Path Trimis catre sfarsitul tunelului pentru a inlatura o rezervare existenta Trimis catre capatul tunelului pentru a inlatura o rezervare existenta Trimis ca raspuns la Resv sau ResvTear care a cerut confirmarea mesajului Directia Aval Amonte Amonte Adresa Destinatie Capat Urmatorul hop (next-hop) Urmatorul hop (next-hop) Router Alert? Da nu nu ResvErr Aval Urmatorul hop (next-hop) nu PathTear Aval Sfarsitul tunelului da ResvTear Amonte Urmatorul hop (next-hop) nu ResvConf Aval Sfarsitul tunelului da 61 . cand si unde. in directia opusa de inceputul(head) tunelului”.

atat de hopul de la sfarsitul tunelului. Un nod abstract poate fi o adresa IPv4. Implicit vs Explicit Null Sfarsitul tunelului poate semnala doua tipuri de etichete. Fiecare sub-obiect poate fi ori un hop precis.implicit null si explicit null. altfel va fi o eroare in ERO. Explicit null este semnalat folosind valoarea 0 in campul Label(eticheta) din obiectul LABEL. se observa ca valoarea explicit null este interpretata ca implicit null.ResvConfTear Hello Trimis in Aval Urmatorul hop raspuns la (next-hop) ResvTear care include si mesajul de confirmare Trimis la un Amonte/Aval Urmatorul hop vecin RSVP sau (next-hop) pe un link direct conectat Tabelul 3. ERO este codata ca o serie de sub-obiecte numite noduri abstracte(abstract nodes) . Aceasta abilitate a MPLS TE este cunoscuta ca FRR(Fast Reroute) sau mai simplu Protectie MPLS TE. Implicit null este semnalat folosind valoarea 3 in campul Label(eticheta) din obiectul LABEL. 3. routerul respectiv este responsabil sa genereze un set de hopuri precise pentru ca mesajul Path sa ajunga la destinatie si sa inlocuiasca acel hop slab cu noul set generat de hopuri precise. In obiectul EXPLICIT_ROUTE L bit poate fi setat pe un hop in ERO pentru a indica o ruta slaba. Initial(default). Din perspectiva unui router sunt doua tipuri de esec : esecul link-ului si esecul nodului. adresa IPv6 sau un sistem autonom. Abilitatea MPLS TE este de a calauzi traficul departe de IGP obtinand ajutor pentru calea cea mai scurta si micsorand pierderea de pachete in asociere cu un esec a unui link sau nod din retea.1 Protectie si restaurare. Cand un router proceseaza un hop precis.6. Nevoia pentru FRR(Fast Reroute): Sunt cateva lucruri pe care IGP nu le face prea bine cand vine vorba de convergenta(in cazul unui esec in retea): 62 . ori un hop slab. nodul din sfarsitul(coada) tunelului semnalizeaza explicit null in mesajele Resv: LABEL type 1 length 8 : 00000000 Daca privim la penultimul hop. cat si de penultimul hop. Daca un router proceseaza un sub-obiect ERO cu un hop slab. adresa IPv4 din sub-obiect trebuie sa fie direct conectata de routerul care proceseaza.6 Administrarea TE in MPLS 3.23 Tipul mesajelor RSVP nu nu Strict vs Slab sub-obiect ERO.

protectia caii.-In retelele mari. LSP-ul devine down. cauzand convergenta IGP fara nici un motiv. Resursele protejate pot fi atat resurse fizice(link-uri sau noduri) sau resurse logice(LSP-uri care traverseaza un link sau un nod). aplicata resurselor selectate. unui IGP ii poate lua cateva secunde sa convearga. Presupunand ca un IGP este un protocol link-state. -Un esec al link-ului poate conduce la o congestie in unele parti a retelei in timp ce in alte parti a retelei nu este congestie. pana cand intreaga retea converge. Dupa ce capatul tunelului TE recalculeaza o noua cale. SPF trebuie rulat din nou pentru rutarea prefixelor peste tunel cand este stabilita rutarea automata. LSP-ul aditional este utilizat numai in cazul unui esec.este procedura prin care.Astfel s-a dezvoltat mecanismul FRR pentru a dobandi cat mai putine pierderi de pachete. aceasta facand timpul de convergenta mai rau decat in retelele IP traditionale. exista pierderi de pachete. LSP backup este construit pe langa calea existenta cat mai diferit posibil. Acest LSP se mai numeste backup.[31] Tipuri de protectie Protectia poate fi impartita in : -protectia caii -protectie locala: -protectia linkului -protectia nodului Protectia caii: Protectia caii este esentiala in stabilirea unui LSP aditional in paralel cu LSP-ul existent. Aceasta problema este accentuata in MPLS TE: daca un link care face parte dintr-un LDP care devine down. -Configurand un IGP sa convearga rapid poate duce la o sensibilitate prea mare pentru o pierdere mica de pachete. nu este scalabila: pentru orice LSP ce se doreste protejat se construieste un alt LSP. Figura 3. asigura pierdere minima a traficului in urma unui esec.17 Protectia caii 63 . Ambele LSP-uri primary si backup sunt configurate pe capatul tunelului TE. secondary sau standby LSP. Termenul protectie ar trebui asociat cu faptul ca resursele back-up sunt pre-stabilite si nu sunt semnalate in urma unui esec. Ce este protectia? Protectia in contextul de FRR(fast restoration). SPF trebuie rulat atunci cand un link devine down si din nou cand link-ul devine up. Aceasta metoda.

Figura 3. Protectia locala are cateva avantaje in comparatie cu protectia caii:o recuperare asupra esecului mai rapida.18 Elementele protectiei locale Termen PLR MP NHop NNHop Definitie Point of Local Repair(Punctul local Reparat) – capatul tunelului backup 12008a este un PLR. Protectia locala ca si protectia caii.Protectie locala: Protectia locala este un termen folosit cand tunelul backup(tunelul de protectie) este construit sa acopere numai un segment a LSP-ului primar. consuma mai putin din starea retelei. Next-hop router(Router next-hop) – un router care este la o departare de un hop fata de PLR. Merge Point(Punctul de unire).24 Terminologia folosita in protectia locala “tunel backup”=”tunel de protectie”=”tunel FRR” Protectia link-ului Protectia link-ului poate fi divizata in patru sectiuni : 64 . Tabelul 3. In protectia locala.1:N scalabilitate. cere ca LSP backup sa fie pre-semnalizat.Ex:12008c.punctul de unire este acolo unde tunelul backup se termina. LSP backup este rutat in jurul linkului cazut(in protectia link-ului) sau a nodului cazut(protectia nodului). Next-next-hop router(Routerul next-nexthop) – un router care este la doua hopuri distanta de PLR. Ex:7200c este NNHop pentru PLR 12008a. iar LSP-ul primar care trece prin link-ul(nodul) cazut este incapsulat in LSP backup.EX :7200c.

PPP sau HDLC keepalives -extensiile RSVP hello Figura 3.-configuratia inaintea esecului (prefailure) -se configureaza pe capatul tunelului TE pe interfata tunelului care se doreste protejat -pe PLR: activand FRR pe PLR implica doua lucruri: -crearea unui tunel backup pe Nhop -configurarea link-ului protejat sa foloseasca tunelul backup dupa esec Figura 3.20 Detectia esecului folosind RSVP Hellos 65 .19 Protectia Link-ului -detectia esecului Mecanisme adaugate la detectia acestor esecuri: -mecanismul de detectie a esecului specifice unui nivel fizic particular(SONET) -pentru link-urile punct-la-punct.

Capatul tunelului TE care primeste notificarea 25/3 incearca sa calculeze si sa semnalizeze o noua cale pentru acel tunel.[31] Pentru semnalizarea informatiei nondestructive se foloseste PathErr cu ERROR_SPEC continand codul de eroare 25. aduce interfata tunelului down si apoi incearca sa gaseasca o noua cale pentru LSP. PLR este responsabil pentru comutarea traficului pe tunelul backup. Dupa ce primeste mesajul de rezervare(RESV) pentru aceasta cale noua. “Notification” si un subcod 3.failure) Semnalizarea RSVP care se intampla dupa ce protectia FRR a avut loc se poate imparti in urmatoarele: -semnalizarea in amonte Figura 3. Ca rezultat traficul de-a lungul LSP-ului este pierdut pana cand LSP-ul poate fi rerutat. calculeaza(copute) o cale alternativa. -noua informatie de adiacenta(incapsularea de nivel 2) este calculata pe baza interfetei fizice de iesire a tunelului backup. eticheta pentru calea veche este inlocuita cu eticheta pentru calea noua. daca este una disponibila. Aceasta realizeaza make-before-break si ajuta la minimizarea pierderii de pachete. 66 . De aceea este nevoie de un mecanism pentru 12008a sa-i comunice lui 7200a urmatoarele: link-ul din aval de-a lungul caii LSP este down.Detectia bazata pe RSVP hello este considerata suficienta pentru detectia esecului in protectia locala. Capatul tunelului TE ignora faptul ca protectia locala poate fi disponibila in jurul link-ului cazut. Acest lucru face LSP-ul de backup complet inutil. si convergenta este mai rapida decat in IP sau MPLS TE fara FRR. Numai dupa aceea LSP-ul vechi devine down. rerutez traficul temporar. Procesarea interna realizata pe PLR implica urmatoarele : -asigurarea ca backup-ul LSP pre-semnalizat este stabilit. -semnalizarea dupa esec(post . -restabilirea conectivitatii Imediat ce este detectat un esec. Lucru cunoscut ca LSR 12008a triggering reoptimization. Aceasta include noua eticheta prevazuta pentru noul vecin din aval.21 PathErr fara protectie locala Cand capatul tunelului TE unui LSP primeste eroarea:nici o ruta nu este disponibila catre destinatie. “Tunnel locally repaired”. Calea folosita catre destinatie nu mai este cea optima.

In acest fel sfarsitul tunelului va observa ca mesajul Path vine de la un nou expeditor dar apartine aceluiasi expeditor.Figura 3.dar mesajul Path modificat de catre PLR este suficient de eficient pentru a mentine rezervarea largimii de banda atat cat este necesar. Daca tunelul principal este configurat pentru FRR. Asta inseamna ca un link down nu este in mod necesar un LSP cazut deoarece calea LSP poate fi protejata. [31] -notificarea IGP In absenta FRR. capatul tunelului TE rupe tunelul principal. PLR-ul trimite de asemenea mesaje Path pentru LSP-ul protejat pe tunelul de back-up. Dupa aceasta. mentinuta de catre sfarsitul tunelului pentru aceasta sesiune. Starea initiala .23 PathTear in absenta FRR 67 . -semnalizarea in aval Figura 3. capatul tunelului TE poate. mesajele de actualizare(refresh) curg(flow) pe tunelul de back-up. capatul tunelului TE rupe un LSP protejat numai pe baza mesajelor de eroare RSVP si le ignora mesajele IGP care raporteaza un link down de-a lungul caii LSP. link-down LSA nu are nici un effect. In acest punct. devine down in cele din urma datorita timeout-ului. daca este configurat corect. daca capatul tunelului TE principal primeste un link-down LSA pentru un link care a facut parte din LSP-ul principal. Tunelele LSP sunt identificate de o combinatie a obiectelor SESSION si SENDER_TEMPLATE in mesajele Path si Resv. Aditional sunt facute niste schimbari in corpul mesajului Path. Obiectul SENDER_TEMPLATE este modificat de PLR pentru ca expeditorul adresei IP va contine acum adresa IP a PLR-ului si nu cea a capatului tunelului TE. sa incerce sa reruteze calea LSP.22 PathErr cu protectie locala Cand un link protejat cade si este comutat pe tunelul de back-up.

si un mesaj ResvTear este trimis catre capatul tunelului TE. in afara de cazul in care se intampla unul din urmatoarele lucruri : -primeste un update IGP despre esecul link-ului -primeste un PathTear de la MD 12008c -nu primeste un mesaj de actualizare RSVP (Path) care tine sesiunea valabila pentru o anumita perioada de timp. Pentru a preveni aceasta. Acest lucru este realizat asigurandu-ne ca MP(12008c) continua sa primeasca mesajele Path pentru LSP-ul primar pe tunelul backup. nu se ia nici o masura din perspectiva MPLS TE. separat de prevenirea PathTear sa fie trimis de MP 12008c. acest tip de mesaj ar fi avut un efect advers. chiar daca LSP ar fi fost protejat local de PLR. 68 . Daca routerul de la sfarsitul tunelului primeste un update IGP despre esecul unui link. Ar fi rezultat ca LSP sa devina down. Daca calea LSP era protejata de FRR. Daca semnalizarea RSVP este declarata expirata. trebuie cumva sa se asigure ca sfarsitul tunelului continua sa primeasca mesaje de actualizare RSVP chiar daca unul din link-urile care alcatuia LSP-ul principal este down. mesajul PathTear trebuie suprimat pentru LSP-ul primar care are flag-ul activat: “Loop Protection Desired” Cum routerul de la sfarsitul tunelului. 12008c trimite un mesaj PatnTear catre 7200c. calea LSP este declarata inactiva. Aceasta inseamna ca .Cand link-ul dintre 12008a si 12008c devine down(cand nici o protectie locala nu este stabilita). 7200c nu stie daca tunelul protejat a esuat.

69 .

QoS da posibilitatea retelei sa aloce resurse pentru aplicatiile esentiale anumitor obiective sau pentru cele puternic dependente de factorul timp. implementarea de politici si livrarea de 70 . Exista protocoale si servicii care nu necesita delay scazut. În final IETF a botezat acesti biti ca fiind Experimentali. Astfel s-a ales sa se ofere suport pentru Diffserv. telul MPLS a fost sa ofere ceea ce ofera IP-ul. Calitatea serviciului (QoS) le ofera furnizorilor de servicii posibilitati uriase de a furniza niveluri diferite de servicii (de exemplu. au fost rezervati 3 biti pentru a transporta informatii despre clasele de servicii. si cuprinde doua parti: -gasirea unei cai prin retea care poate oferi serviciul -obligarea indeplinirii serviciului Din punct de vedere al suportului pentru calitatea serviciilor (QoS). QoS e compus din doua lucruri: -sa se gaseasca o cale prin retea care sa îndeplineasca cerintele impuse -sa se respecte restrictiile impuse Gasirea celei mai bune cai prin retea poate fi o actiune de genul alegerii caii cu cost minim furnizate de IGP. lucrurile pot fi rezolvate si altfel. repartizare în cozi si aruncare. precum si avantajul unor scheme de pret diferentiate si a unei asistente adaptate clientului. desi majoritatea constructorilor îi folosesc ca pe bitii Precedenta din IP. Ex: email. Silver sau Bronze). Gold. protocoalele de remote management sau video au nevoie de delay minim. Totusi. dar la baza este o solutie temporara pentru a asigura calitatea serviciilor. Pentru o activitate eficienta traficul trebuie prioritizat in functie de protocolul respectiv. similar cu un ATM PVC. Aceasta decizie a dus la o simplificare majora a implementarii MPLS. QoS si MPLS sunt foarte diferite. Prin QoS se intelege caracteristicile de performanta a retelei. fara a tine cont de metrica protocolului de rutare. Arhitectura MPLS si-a dorit sa se integreze bine cu protocolul IP si sa fie cât mai independenta de protocolul de nivel 2. SSH. chiar si Web-ul. P2P. Astfel VoIP . Fiecare milisecunda in plus necesara unui pachet sa ajunga de la sursa la destinatie poate duce la imposibilitatea de folosirea a tehnologiei respective.1 Introducere QoS si MPLS sunt pe un anumit nivel politic similare. obtinând performante care sunt competitive desi sunt inferioare celor oferite de ATM. QoS asociat cu MPLS va rezolva trei cerinte esentiale pentru aplicatiile care functioneaza într-o retea VPN – functionare previzibila. Respectarea restrictiilor impuse se poate rezolva prin dimensionarea retelei cu atât de multa banda încât sa se elimine problema.VoiceOverIP. La nivelul retea.4. marcare. O cale disponibila prin retea poate fi construita printr-un LSP TE. în detrimentul suportului QoS oferit de ATM. Respectarea restrictiilor impuse se poate face folosind mecanismele Diffserv. Aceasta abordare mai este numita si “cantitatea serviciilor”. download-urile. Totusi pe un nivel tehnic. adica Servicii Diferentiate (Diffserv).Cap. Când au aparut primele drafturi despre MPLS. cum ar fi policing. Bitii EXP sunt analogi (si cel mai adesea o copie) a bitilor Precedenta din IP. Calitatea serviciilor in retele MPLS 4. Calitatea serviciilor înseamna diverse lucruri pentru diverse persoane. Orice retea mare (cateva sute sau mii de calculatoare) sau orice retea care foloseste o singura iesire spre Internet implementeaza sau ar trebui sa implementeze QoS. Quality of Service sau QoS reprezinta pe scurt prioritizarea traficului in functie de protocol. MPLS este doar o unealta care poate fi folosita împreuna cu mecanismele Diffserv pentru a oferi calitatea serviciilor.

care nu împovareaza nodurile din centrul retelei. Pentru implementarea QoS s-au elaborat doua modele: Modelul Serviciilor Integrate (Integrated Services Model) si Modelul Serviciilor Diferentiate (Differentiated Services Model). în câmpul EXP al antetului etichetei MPLS. 71 . Semnalizarile IntServ folosesc protocolul RSVP pentru a comunica tuturor nodurilor din cale cerintele de trafic dorite de hosturi. în cazul în care este suportat de echipamentele de retea. Pentru a face acest lucru s-a folosit traditional protocolul RSVP pentru a transporta semnalizarile si pentru a instala starile de rezervare în noduri. DiffServ a fost vazut ca o tehnologie scalabila. În cazul în care negocierea au succes. care duce la utilizarea ineficienta a benzii. El foloseste clasificarea pachetelor pe marginea domeniului si un sistem de cozi cu prioritati în centrul retelei. IntServ îsi propunea sa faca rezervari capat la capat pe fiecare flux. prin transmiterea prin retea a unei semnalizari adecvate. iar traficul periodic de mentinere a rezervarii poate ocupa o parte importanta din capacitatea linkului. În retelele MPLS. ceea ce înseamna ca se pot defini pâna la 2³ = 8 clase de servicii diferite. duc la clasificarea fluxurilor de trafic la nivelul 3 (retea). Al doilea dezavantaj a avut un rol important în determinarea scalabilitatii solutiei. Din celalalt punct de vedere. Se foloseste o semnalizare capat la capat între entitatiile comunicante prin care se cere rezervarea resurselor necesare în nodurile din retea. La construirea acestui plan trebuie sa se ia în considerare doua aspecte foarte importante: • Ce tipuri de aplicatii se folosesc în retea. motiv pentru care nu este scalabil în Internet. 4. obligându-le sa faca multe prelucrari. Semnalizarea cererilor de servicii QoS se realizeaza prin intermediul protocolului RSVP de rezervare a resurselor (Resource Reservation Protocol). Exista doua metode de a indica clasa de servicii în tehnologia MPLS: • Prima metoda este copierea bitilor de Prioritizare IP (IP Precedence) din antetul pachetului IP. Câmpul EXP are 3 biti. Acest lucru face ca implementarea sa fie mult mai simpla. Principalele dezavantaje ale RSVP sunt necesitatea acestuia de a rula capat la capat (astfel trecând prin retele care pot sa nu suporte rezervarea de resurse) si nevoia de a folosi semnalizari per flux între doua entitati. 4. atunci resursele retelei vor fi folosite cel mai eficient.2 Modelele utilizate pentru implementarea QoS Pentru utilizarea eficienta a tuturor capabilitatilor oferite de implementare QoS este foarte important sa se realizeze un plan elaborat. poate fi folosit cu succes în retele mici si medii.1 Modelul Serviciilor Integrate Modelul Serviciilor Integrate consta în faptul ca serviciile QoS sunt cerute în mod explicit de catre aplicatia care le doreste. clasele de servicii distincte folosite. Avantajele inerente de cost si viteza în administrarea si instalarea de VPN MPLS ofera o pozitie de lider pe piata. Nodurile din retea creau stari si alocau resursele hosturilor care solicitau anumite garantii. • Care tehnici de QoS ar putea sa îmbunatateasca performantele retelei.noi servicii. Totusi. deoarece într-o retea mare pot exista zeci sau sute de mii de stari într-un nod. Daca se analizeaza corect primul aspect. garantiile oferite de IntServ sunt deterministe. • A doua metoda este utilizarea de etichete diferite pentru clase de servicii diferite. Acest model are dezavantajul ca da nastere unui volum semnificativ de trafic de control. si se gaseste solutia corecta relativ la cel de al doilea.2.

crescând scalabilitatea solutiei. folosind anumite extensii ale acestuia. Astfel. având nodurile de granita ca si capete.2. În acest caz. CR-LDP permite crearea de cai cu comutatie a etichetelor care sa aiba o anumita banda garantata. Calea este mentinuta atâta timp cât se primesc periodic mesaje de tipul PATH. marcarea. care consta dintr-un set continuu de noduri caracterizate de anumite tipuri de comportament (PHB) si pot aplica anumite reguli asupra traficului. Aceasta prelucrare e facuta doar la marginea domeniului -Comportamentul în fiecare nod (Per-hop behaviour) – consta din mecanismele de repartizare în cozi. Totusi. Serviciul Diffserv este oferit doar în interiorul unui domeniu Diffserv. rezervarea nu se poate face. traficul este dirijat prin ea si calea originala este stearsa. În momentul în care calea secundara este gata. Diferenta fata de primul caz consta în rularea RSVP doar în reteaua core. RSVP-TE nu este singurul protocol capabil sa faca alocari de banda. altfel 72 . De asemenea. Functiile suplimentare necesare pentru a implementa Diffserv includ clasificarea pachetelor si conditionarea traficului. Nodul destinatie aloca eticheta. parametrii acestor cai pot fi modificati pe timpul functionarii caii. dar în acelasi timp este realizata alta cale cu anumiti parametrii de trafic doriti. Acest lucru reduce mult numarul de entitati comunicante.Pentru a remedia aceasta problema posibila.MPLS poate folosi RSVP pentru distributia de etichete. 4. planificare si aruncare. unde RSVPTE poate sa nu fie foarte scalabil. actiunile sunt facute de fiecare nod din retea. Asa cum îi spune si numele. se pot trimite noii parametrii în mesajele PATH. calea va fi stearsa si traficul de date va fi întrerupt. Calea initiala este mentinuta. calea ar primi o noua rezervare în timp ce este folosita. În functie de cât de fine sunt clasele de echivalenta se poate extinde scalabilitatea protocolului. Astfel. reducând mai mult numarul de semnalizari si stari ce trebuiesc folosite. daca din diverse motive. fara a fi nevoie sa se stearga calea principala. Daca se doreste cresterea sau scaderea resurselor folosite în mod curent pentru cale. astfel neavând nevoie de semnalizari permanente pentru a mentine o cale. Din acest motiv CR-LDP este preferat în retele MPLS foarte mari.2 Modelul Serviciilor Diferentiate Arhitectura DiffServ este definita în RFC 2475 împreuna cu modul de folosire al Diffserv Code Point (DSCP) si mecanismele QoS ce trebuiesc implementate într-o retea pentru a oferi diferite calitati ale serviciului. În cazul RSVP-TE odata cu cererile de eticheta se transmit si parametrii de trafic doriti în obiecte de tip TSpec si RSpec. Nodurile intermediare ajusteaza informatiile din TSpec în functie de cât pot rezerva în momentul respectiv. mai exista un mod în care se pot cere resurse suplimentare. nodul de intrare din domeniul Diffserv verifica daca traficul de intrare respecta specificatiile tehnice mentionate în contract (SLA). formarea si aplicarea politicilor asupra traficului. colorare si shaping. Diffserv are doua componente majore: -Conditionarea traficului – Include elemente precum policing. dar face si cererea de rezervare a resurselor. daca calea secundara nu poate fi construita. si nu pe fluxuri individuale. asa cum are nevoie RSVP-TE. CR-LDP beneficiaza de avantajul de a fi un protocol de tip Hard State. cum ar fi masurarea. calea principala ramâne în folosinta si nu apar întreruperi în trafic. Al doilea avantaj consta în faptul ca rezervarea se face acum pe clase de echivalenta.

va marca traficul ca fiind neconform. Dupa aceasta actiune fiecare pachet este marcat cu un anumit cod DSCP. Acest PHB specifica câte resurse vor fi alocate pentru un BA. Nodurile din interiorul domeniului nu mai trebuie sa faca reclasificari. si de regula are o banda minima specificata. Arhitectura DiffServ 73 . ci doar sa aplice un set de reguli traficului de intrare (Per Hop Behaviour). Nodurile de intrare vor face formatarea si conditionarea traficului pe baza clasificatorului.1. [RTC] [OPALSOFT-DS] Figura 4. Traficul de tip Best-Effort este si el clasificat. Tot nodul de intrare va asocia traficul într-un Agregat de Comportament (BA-Behaviour Aggregate) pe baza unuia sau mai multor câmpuri din antetul de nivel 3.

pentru a se face o separare mai fina. nu e nevoie de un policer pentru a face marcarea. Acest lucru nu este dorit la granita care leaga domenii MPLS. Totusi. Prin faptul ca marcarea se face în antetul de nivel 2. În plus se mai poate face si analiza de nivel 4. Totusi. Alta varianta este sa se marcheze traficul care intra pe o interfata. folosindu-se un clasificator multicâmp.5 nodurile MPLS nu trebuie sa analizeze câmpul 74 .Clasificarea pachetelor Primul lucru necesar pentru a aplica arhitectura DiffServ este abilitatea de a clasifica pachetele. majoritatea pachetelor care vor intra în retea sunt de tip IP. Marcarea Regulile de marcare sunt adesea strâns legate de regulile de policing. Ulterior aceste doua tipuri de trafic vor fi servite diferentiat. indiferent de rata acestuia. Ideea principala în Diffserv este ca nu se permite traficul excedentar sa intre în retea daca se depaseste capacitatea cozilor instalate. [RTC] [OPALSOFT-DS] Clasificarea pachetelor MPLS Pachetele MPLS care intra într-un domeniu cu suport pentru Diffserv pot fi clasificate în principiu doar dupa valoarea bitilor EXP din eticheta din vârful stivei. adresa IP sursa sau valoarea DSCP. Acest lucru este facut prin policing. Clasificarea pachetelor IP Pachetele IP pot fi clasificate usor. care îi este client. dar în general se foloseste adresa IP destinatie. Se pot face comparatii dupa orice câmp IP. Policing Functia de policing implica masurarea traficului utilizatorului si compararea masuratorii cu un contract de servicii încheiat cu furnizorul. prin care reteaua furnizorului ofera servicii de transport pentru alt furnizor. Acest lucru e util atunci când furnizorul taxeaza în plus unii clienti pentru QoS extra. o reducere a performantelor de calitate. Totusi o clasificare complexa implica un timp mai mare petrecut în nodul de intrare si astfel. Cei doi furnizori se pot pune de acord sa foloseasca trafic MPLS pentru comunicarea între ei. Astfel. dupa tipul de protocol sau dupa portul folosit. Când nu se doreste un serviciu cu o anumita calitate. De exemplu se poate face un mapping între valoarea DSCP a pachetului IP si valoarea EXP pe care o va lua pachetul etichetat. Astfel. traficul care iese din policer poate fi marcat ca fiind conform sau neconform. În mod uzual clasificarea se poate face dupa codul DSCP existent (în acest caz se foloseste clasificatorul Behaviour Aggregate) sau dupa mai multe câmpuri. desi poate fi facut si prin mecanismul de shaping (formare). Un exemplu în acest caz este arhitectura Carrier Supporting Carrier. si ulterior. Functia de policing este facuta la granita retelei. Clasificarea este actiunea de a examina un pachet pentru a hotarî ce fel de reguli trebuie sa urmeze. Nodurile de intrare nu vor analiza celelalte etichete si nici informatiile de nivel 3 deoarece ar fi nevoie sa se elimine antetul de nivel 2 în prealabil. sunt câteva cazuri în care traficul de intrare poate fi MPLS. se pot seta bitii EXP la valoarea 0. ce marcaj DSCP sau EXP trebuie sa primeasca.

pachetul clientului poate beneficia din nou de privilegiile cerute. Initial exista un câmp Type of Service (ToS) compus din 3 biti de precedenta plus 4 biti ce marcau tipul de serviciu dorit. în formatul Af xy . În plus. Diffserv a redefinit câmpul ToS folosind 6 biti pentru marcarea tratamentului dorit pentru pachet. iar y este prioritatea de aruncare. analiza de nivel 3 nu este dorita si din urmatorul motiv: operatorul retelei MPLS poate decide sa aloce pachetul într-o anumita clasa de servicii. Astfel. [RTC] [MPLS-TE] Marcarea pachetelor MPLS Problema care poate aparea atunci când se doreste stabilirea unei corespondente de la DSCP la EXP este faptul ca DSCP este stocat pe 6 biti. Marcarea pachetelor IP Antetul IP a evoluat continuu de-a lungul timpului din punct de vedere al marcarii calitatii serviciilor. EF a fost definit pentru a servi trafic care cere o întârziere minima.1 Clase de trafic folosite in Diffserv Au fost definite 12 valori AF. Nu este nevoie de mai multe clase de tip EF deoarece acestea ar concura pentru aceleasi resurse.Precedenta din IP pentru a hotarî tipul de tratament ce trebuie aplicat pachetului. (acest lucru formând câmpul DSCP) iar doi biti folositi ulterior pentru ECN. iar valorile 6 si 7 marcau traficul de control din retea. Nume Best effort AF11 AF12 AF13 AF21 AF22 AF23 AF31 AF32 AF33 AF41 AF42 AF43 EF DSCP (zecimal) 0 10 12 14 18 20 22 26 28 30 34 36 38 46 DSCP (binar) 000000 001010 001100 001110 010010 010100 010110 011010 011100 011110 100010 100100 100110 101110 Tabelul 4. dar face garantii minimale asupra întârzierii. numai 15 au fost definite si în practica. pe când EXP ocupa doar 3 biti. fara a modifica clasa de servicii marcata initial în DSCP. Desi Diffserv pune la dispozitie 64 de clase de trafic. Bitii de precedenta erau folositi pentru a alege un tip de tratament ce îi va fi aplicat pachetului. la iesirea din domeniul MPLS. Aceste patru clase (AF1x-AF4y) furnizeaza o metoda de a oferi o pierdere de pachete mica într-o anumita banda de trafic. unde x e numarul clasei. În retelele în care MPLS functioneaza în modul cadru (spre deosebire de retelele în care 75 . un jitter minim si o pierdere minima de pachete. Valorile între 0 si 5 erau destinate datelor utilizatorului. un furnizor poate implementa mai putine.

Aruncarea pachetelor Mecanismul de aruncare al pachetelor nu este important doar pentru a tine sub control dimensiunea cozilor folosite. Astfel. În acest scop se poate folosi Weighted Random Early Detection. De aceea se doreste ca în caz de congestie cozile sa arunce din pachete. în special pe linkurile ATM folosind bitii EXP în combinatie cu însasi eticheta folosita. ea va reduce rata de transmisie. scopul final este implementare QoS cap la cap (end to end).Totusi. 76 . se pot oferi mai multe clase de serviciu. Aceleasi tehnici de planificare care sunt aplicate asupra traficului Diffserv IP pot fi aplicate si pentru traficul MPLS.functioneaza în modul celula – peste linkuri ATM) se folosesc cei 3 biti EXP pentru codificare. deoarece putini furnizori ofera mai mult de 8 clase de serviciu. daca este nevoie. în loc sa le piarda pe cele care nu mai au loc sa intre. 4. când o sursa TCP pierde pachete. [OPALSOFT-DS] Repartizarea în cozi Repartizarea în cozi si selectarea planificatorului care sa serveasca acele cozi pot fi diferite în functie de platforma. este nevoie ca mai multe coduri DSCP sa corespunda aceluiasi marcaj EXP. Astfel. dar si pentru a reduce debitul surselor TCP. Acest mod de lucru se numeste L-LSP (Label Only Inferred LSP). În practica acest lucru nu e o problema. Tipurile de cozi uzuale si planificatoarele asociate au la baza coada FIFO si planificatorul Weighted Fair Queueing. De fapt scopul primar al acesteia este de a transporta eficient si rapid pachete IP. la implementarea unei solutii QoS prin MPLS. Coada FIFO poate fi îmbunatatita cu un algoritm de tip Random Early Detection. Altfel spus.3 Implementarea QoS prin MPLS Tehnologia MPLS a fost dezvoltata astfel încât sa fie compatibila cu protocolul IP. Ca urmare. scopul principal este ca aceasta solutie sa suporte modelele existente IP QoS.

deoarece conexiunea este disponibila oricui dispune de un receptor adecvat si se afla în raza de actiune a respectivului satelit. Altfel spus. De exemplu. Tocmai aceasta caracteristica a comutatiei de etichete permite furnizorilor de servicii sa ofere retele private virtuale prin intermediul unei infrastructuri MPLS partajate.2 – Functionarea MPLS QoS În Figura 4. Comutatia de etichete izoleaza traficul pe rute virtuale (Label Switched Paths sau LSP) în functie de eticheta fiecarui pachet. atât pentru furnizorii de servicii Internet. Acesta este nivelul de securitate de baza oferit de reteaua MPLS care este comparabil cu cel disponibil prin intermediul retelelor de tip Frame Relay sau ATM. ci este specifica MPLS.2 este ilustrata exact functionarea unei politici QoS între o retea IP clasica. si asta într-o conexiune cap la cap. La iesire. Beneficiile pe care le poate oferi implementarea functiilor QoS clientilor sunt evidente. a clientului. 77 . îmbunatatirile legate de calitatea serviciilor pentru MPLS le permit acestora sa clasifice pachetele în functie de tipul lor.Figura 4. etc. QoS cap la cap pentru clienti. Implementarea curenta DS-TE permite anuntarea unui singur subpool. cât si pentru clienti. în cazul routerelor MPLS care ruteaza pachete. eticheta este extrasa. În afara de mecanismele de prioritizare a traficului. Nu exista nici o posibilitate pentru un utilizator care transmite mesaje pe conexiunea lui normala. În ceea ce îi priveste pe furnizorii de servicii. furnizorii de servicii pot sa clasifice pachetele fara a tine cont de nivelul de prioritate pe care îl are pachetul atunci când ajunge la primul router de transport. implicit. criptarea este absolut necesara. una din cerintele unei retele care are implementata o politica de QoS este si securizarea informatiilor. Aceasta abilitate permite construirea TE-LSP care specifica rezervarea de subpool de largime de banda si transporta numai trafic LLC si ca efect construieste o a doua retea peste cea deja existenta: o retea a interfetelor fizice si pool-urilor globale si o retea a subpool-urilor. Cu toate acestea. Forta acestui mecanism consta în faptul ca se restrictioneaza accesul asupra configurarii. iar pachetul IP standard este acelasi care a fost primit la intrare. de interfata de intrare. Pur si simplu se copiaza bitii IP Precedence în câmpul EXP al pachetului MPLS si se implementeaza apoi politica QoS în functie de acesta. De asemenea. sau de alti factori. ei pot sa tina cont de aceasta prioritizare initiala si sa aplice una suplimentara. anumite situatii pot sa necesite criptarea datelor atunci când ele sunt transmise de la o locatie distanta la alta. ei putând sa se bazeze pe anumite debite minime. Implementarea functiilor QoS în cadrul infrastructurii unei retele MPLS ofera o serie de beneficii. a furnizorului de servicii.. DiffServ-Aware Traffic Engineering (DS-TE): DS-TE este numai un mecanism control-plane. si o retea MPLS. numai furnizorul de servicii poate instala rutele virtuale si tot el determina cine le poate accesa. prin marcarea fiecarui pachet fara a modifica structura pachetului clasic IP. De exemplu. nu e nici o problema de implementare. pe o criptare adecvata. cu bitii IP Precedence nemodificati.Aceasta facilitate nu este însa una standard care sa se regaseasca si într-o retea IP nativa. sa reconfigureze ruta virtuala sau circuitul virtual pentru a se conecta la aceea a altui utilizator. Practic. daca avem o transmisie prin satelit. Rezultatul este. ce obtine abilitatea de a rezerva randul pentru largimea de banda.

Ea a fost introdusă în 1986 şi permite designul şi studiul comunicaţiilor în reţele. Am utilizat mecanismul QoS Differentiated Services pentru a evidenţia tratarea diferenţiată a două fluxuri de trafic în scopul calităţii serviciilor. Avantajele folosirii programelor de simulare sunt evidente: • Mai puţin timp pentru dezvoltarea produselor hardware şi software • Abilitatea de a încerca o mulţime de scenarii diferite pentru prototipurile hardware şi software fără dezavantajul costului sau al timpului pierdut • Prezicerea potenţialelor probleme înainte de uzul de zi cu zi OPNET Modeler este o unealtă puternică de dezvoltare pentru industria IT.5. Modelul de reţea ales va fi configurat să asigure două LSP-uri asociate porturilor de intrare aferente celor doi clienţi. Modul de lucru al OPNET-ului este ilustrat în figura următoare: Construirea reţelei dorite Selecţia statisticilor Rularea simulării Afişarea şi analiza rezultatelor Figura 5. dar care au atribuite comportamente de îndrumare diferite: AF3x pentru High priority FTP (Site 3). OPNET Modeler este utilizat de către unii dintre cei mai prestigioşi dezvoltatori de tehnologie pentru accelerarea procesului de cercetare şi dezvoltare.1 Obiective Cu ajutorul simulatorului de reţele OPNET Modeler. am construit o reţea care foloseşte mecanismul MPLS pentru îndrumarea pachetelor în interiorul domeniului. OPNET suportă majoritatea tipurilor de reţele şi 78 . Multe din produsele hardware dar şi software sunt pretestate în aplicaţii software. dispozitive. respectiv AF1x pentru Low priority FTP (Site 4). Obiectivul primar al acestui exemplu este de a vedea cum doi clienţi diferiţi transmit acelaşi tip de trafic (FTP) peste o traiectorie comună dar cu priorităţi diferite.1 Etapele de lucru cu OPNET Modelul orientat pe obiect pe care se bazează şi interfaţa grafică permit crearea relativ uşoară de modele ale reţelelor actuale. protocoale şi între aplicaţii. LSP-urile MPLS transportă două fluxuri de date şi folosesc coduri DiffServ pentru a asigna nivele de QoS diferite pentru fiecare. Pentru analiza rezultatelor se va pune în evidenţă tratarea diferenţiată a pachetelor din clase FEC diferite şi efectele acestor tratamente in conditii normale si de congestie in retea.2 OPNET Simulările software sunt foarte utilizate în industria din zilele noastre. Fluxurile transmise pe aceste porturi includ pachete pentru aplicatii FTP. 5. Modelarea unei retele MPLS-DIFFSERV 5.

LER: reprezintă nodul de intrare sau de ieşire al unui LSP. 5. este nodul la care se conectează staţiile de lucru şi serverele. 6. 3. 5. Server: este folosit în aplicaţiile de tip client-server. planificarea scalabilităţii şi multe altele. 7. Profile Config: acest modul creează unul sau mai multe profile care selectează aplicaţiile ce vor fi folosite de către staţiile de lucru când acestea vor începe transmiterea datelor. LSR: reprezintă nodurile intermediare. modificare şi analiza performanţei unei reţele. Atributele configurabile sunt: 1. 4. Aceste simulări furnizează mijloacele de testare pentru diverse schimbări ce ar putea avea loc înainte de implementarea reală. ingress respectiv egress. Nodurile obligatorii sunt: 1. 2. acestea pot fi specificate după: una sau mai multe combinaţii ale câmpului ToS. Staţie de lucru: este responsabilă de generarea traficului în interiorul reţelei. ele schimbă etichete de-a lungul LSPurilor. are rol de clasificare şi asociere a traficului la clasele de îndrumare folosite şi realizează scriere sau scoatere de etichete în stivă. Ariile de aplicaţie includ: • Planificarea reţelelor (atât LAN cât şi WAN) şi analiza performanţelor şi problemelor posibile înainte de implementarea actuală • Scheme de comunicaţii wireless şi prin satelit şi protocoale aferente • Managementul reţelelor prin fibra optică • Dezvoltarea protocoalelor şi managementul lor • Evaluarea algoritmilor de rutare pentru rutere.tehnologii. Specificaţii FEC: precizează clasele echivalente de îndrumare folosite în reţea. analiza fiabilităţii componentelor şi efectele defectării uneia. MPLS Config: este responsabil de configurarea specificaţiilor claselor de îndrumare FEC şi profilele de trafic (Traffic Trunk) asociate diferitelor fluxuri. permitând astfel obţinerea de rezultate concludente asemănătoare cu cele utilizării în viaţa reală a produselor testate. Costurile asociate cu construirea şi funcţionarea unei reţele fac din OPNET o soluţie viabilă în luarea deciziilor de planificare. comutatoare şi alte dispozitive interconectate Câteva dintre caracteristicile care îl fac o unealtă extraordinară sunt: • Posibilitatea vizualizării ierarhizate a reţelelor • Modelarea orientată pe obiect • Rularea şi apoi compararea a mai multor scenarii • Modele de trafic pot fi importate în cadrul programului de modelare • Abilitatea de analiză prin intermediul graficelor Programul de simulare OPNET oferă posibilitatea modificării parametrilor reţelei şi observarea efectelor imediat. 79 . se conectează cu o staţie pentru schimb de date. Pentru crearea unui domeniu MPLS-DS este important de ştiut care sunt nodurile obligatorii şi atributele de configurat astfel încât să funcţioneze conform dorinţelor.3 Construirea reţelei OPNET Modeler oferă o varietate foarte mare de echipamente şi soluţii cu care se pot crea elementele unei reţele. Application Config: aceste modul defineşte tipurile de aplicaţii care pot fi utilizate pentru a simula traficul în reţea.

Profile Traffic Trunk: se specifică diverse profile de trafic cu diferite rate de trafic maxime. medii. Acestea sunt folosite pentru a efectua asocieri de trafic: diferite clase FEC şi profile Traffic Trunk sunt legate pe diferite interfeţe şi pot fi asignate diferitelor LSP-uri. acţiunea pentru pachetele care sunt în afara profilului.3 Reţeaua construită 80 . producător.protocolul folosit(TCP. rafale de trafic. Se deschide accesând meniul Topology-Open Object Palette: Figura 5. Parametri MPLS: sunt parametrii MPLS folosiţi şi trebuie configuraţi în fiecare LER şi LSR. tipul componentei. Fiecare Traffic Trunk este asociat unei clase DS. ICMP etc). 3. adresa sursă sau destinaţie. 2. OSPF. UDP. portul sursă sau destinaţie. Adăugarea nodurilor la proiect se face cu ajutorul paletei de obiecte. 4. aranjate pe categorii după tipul reţelei. Aceasta conţine toate nodurile posibile. Configuraţii TE: se realizează în fiecare LER. Cu drag-and-drop se selectează câte un obiect şi se amplasează pe hartă.2 Paleta de obiecte Aici regăsim nodurile obligatorii necesare în cadrul reţelei. În final reţeaua va arata ca în figură: Figura 5. etc.

1 Application Configuration Acest nod este unul de management al reţelei. este de tip static. etc) cu diverse grade de încărcare. Acest lucru se realizează în nodul Profile Config. respectiv File Transfer. codecuri şi multe altele.4 Configurarea aplicaţiilor 5. servicii de voce. Staţiile pe care le vom urmări în acest scenariu sunt Site 3 şi Site 4 care vor efectua un transfer FTP către staţia Site 14.2 Profile configuration A doua etapă în configurarea reţelei este crearea profilului ce va fi atribuit clienţilor. Link-urile folosite intre routerele din interiorul domeniului MPLS sunt DS0 cu o capacitate de 64Kbps. ftp. 81 . În cadrul lui se definesc diverse forme de trafic (email.4. video. pentru a demonstra modul de prioritizare a pachetelor asociate fiecarui profil de traffic in conditii de congestive in retea. Pentru acest scenariu am folosit o aplicaţie de transfer de fişiere către un server (upload).Cu roşu este desenat LSP-ul folosit în acest scenariu. Figura 5.4 Configurarea reţelei 5. alegând unul din tipurile de trafic definite mai sus. distribuţii în timp. un server.4. 5. adică s-au precizat toate nodurile prin care trece acesta. http. mai exact al tipurilor de trafic care ar putea să existe în cadrul domeniului MPLS-DS.

au cerut priorităţi diferite de tratare a pachetelor generate de ei. FTP Traffic. precum şi profilele de trafic. Cei doi clienţi din reţea.4. care sortează pachetele după portul destinaţie al unui server FTP. corespondenţele realizate între câmpul EXP şi comportamentul PHB sau după caz între câmpul EXP şi prioritatea de aruncare a pachetelor. Acest lucru este posibil datorită mecanismului DS care permite personalizarea traficului fiecărui client. Site-ul 3 va avea o prioritate mai mare la transmiterea pachetelor prin reţea decât site-ul 4. Nu se vor lua măsuri pentru cazurile în care pachetele sunt out-ofprofile. Pachetele sunt mapate la prioritatea de aruncare cea mai mică AFx1 (AF11. tratamentul aplicat pachetelor în fiecare nod va fi determinat de câmpul EXP şi se va folosi corespondenţa standard.3 MPLS Configuration MPLS Config este nodul în care se definesc tipurile de clase de îndrumare folosite de nodurile LSR din cadrul reţelei.5 Configurarea profilului 5.Figura 5. S-a creat o singură clasă de îndrumare. pe care vom observa mecanismul DiffServ. Clientul cu prioritate mai mare va fi asociat cu un comportament AF3x. iar cel cu prioritate mai mică cu AF1x. deci au profile de trafic diferite. Întrucât LSP-ul folosit la îndrumarea pachetelor este de tipul E-LSP. 82 . AF31).

pentru a beneficia de traficul de FTP setat în cadrul Profile Config. Fi Figura 5.7 Configurarea clienţilor 83 .6 Configurarea claselor de îndrumare 5.4 Configurarea clienţilor Staţiile de lucru sunt configurate cu acelaşi profil.Figura 5. cu aceeaşi rată. aceeaşi mărime. Ambele staţii vor transmite pachetele în acelaşi ritm.4. Engineer 1. în concluzie vor fi la egalitate la momentul transmisiunii.

mai întâi trebuie configurat modul în care se delimitează traficul primit de la clienţi. iar 64Kbps AF1x pe interfaţa 2 pentru clientul cu prioritate mai mică (Site 4).5. pachetele sosesc în ruterul LER ingress unde sunt verificate pentru a vedea dacă se încadrează în profilul de trafic asociat clientului. Figura 5.5 Configurarea nodurilor de graniţă şi intermediare Aşa cum ştim.8 Maparea traficului de la clienţi la clasele de îndrumare în nodul ingress 84 . Pentru aceasta. În configuraţia nodului de intrare LER 2 putem observa că profilele de trafic se mapează pe interfaţa corespunzătoare clienţilor: 64Kbps AF3x pe interfaţa 1 pentru clientul cu prioritate mare (Site 3).4.

LSR-urile având rolul doar de a efectua schimbul de etichete şi a respecta tratamentul pachetelor conform PHB-ului dedus din câmpul EXP al pachetului. Figura 5. Lipseste nodul egress LER 5 deoarece funcţionează modul de lucru Penultimate Hop Popping (PHP). unde sunt ilustrate şi etichetele care definesc acest LSP. Figura 5.În nodurile intermediare. nu se mai face nici o altă clasificare a pachetelor.9 Configuraţiile nodurilor intermediare LSP-ul creat conţine nodurile de mai jos.10 Etichetele atribuite LSP-ului LER2-LER5 85 .

Putem observa foarte clar că timpul de upload pentru Site 3 este semnificativ mai mic decât cel pentru Site 4.5.11 Cantitatea de trafic transmisă 5. pachetele acestuia ajung mai repede la server decât în cazul clientului cu prioritate mai mică. Acest lucru se datorează clasificării DiffServ care permite traficului să primească tratament preferenţial în nodurile LSP-ului în favoarea anumitor fluxuri. transmisă de ambii clienţi.2 Timpul de upload Timpul de upload este timpul scurs între momentul începerii transmiterii unui pachet şi momentul recepţiei pachetului de confirmare.5.1 Cantitatea de trafic transmisă În urma simulărilor se poate vedea că avem o cantitate de trafic egală. deoarece furnizeaza date din care putem trage anumite concluzii. Această statistică arată că în cazul clientului cu trafic cu prioritate mai mare. În scenariul pe care l-am creat vom urmări următorii parametri şi pe baza lor vom analiza performanţele modelului MPLS-DS: • Timpul de upload • Întârzierea produsă de cozi • Utilizarea bufferelor cozilor • Cantitatea de trafic transmisă 5. respectiv defavoarea altora.5. 86 . Figura 5. Acest lucru este important deoarece putem face comparaţiile viitoare în condiţii aproape ideale şi putem observa foarte clar diferenţele.5 Statistici şi rezultate In continuare am analizat rezultatele obtinute numai in conditii de congestie in retea. include şi timpul de semnalizare pentru setarea conexiunii precum şi cel de închidere.

Cu cât clasificarea este mai bună cu atât tratamentul este mai bun. Următorul grafic prezintă întârzierea pe care o au pachetele când aşteaptă să fie livrate către următorul hop în ruterul LER 2 ingress.3 Întârzierea produsă de cozi Aşa cum am menţionat mai sus. fiecare flux primeşte un tratament individual conform clasificării care se face în nodul ingress. condiţionarea şi clasificarea traficului. iar în Q2 timpul de aşteptare este mult mai mic decât în Q0. În nodul ingress după ce s-a realizat măsurarea. În acest scenariu ruterele LSR folosesc WFQ pentru rutina de servire a cozilor.Figura 5. Observăm că există două cozi de aşteptare Q0 şi Q2.12 Timpul de upload 5.5. necesari cerinţelor acestora. Figura 5. acesta este distribuit în cozi de aşteptare din care conform mecanismului de servire va fi trimis spre următorul hop. ca dovadă a mecanismului QoS. Prioritizarea mai bună a unui flux a făcut să scadă timpul de aşteptare în cozile de pe parcursul LSP-ului obţinând timpi de răspuns mult mai buni pentru clienţi.13 Întârzierea produsă de cozi cu congestie in retea 87 .

cu atât coada respectivă este ocupată mai mult timp. corespunzător cu cozile de mai sus. În graficele următoare putem observa acest lucru.4 Utilizarea bufferelor cozilor Precum la timpii de aşteptare.15 Utilizarea bufferelor cozilor cu congestive in retea 88 . cu cât un pachet aşteaptă mai mult într-o coadă.14 Întârzierea produsă de cozi fara congestie 5.5. Figura 5.Figura 5.

a avut scopul de a prioritiza fluxul de trafic de la site 3 faţă de fluxul de trafic de la site 4. In aceste situatii de folosire a unor prioritati de aruncare mici a pachetelor. iar suportul MPLS este cel mai bun pentru a realiza acest lucru deoarece este în avantajul furnizorilor de servicii. mecanismul QoS nu este foarte bine scos in evidenta.Figura 5. pe baza destinaţiei. pe baza SLAului. Fluxul cu cod DiffServ mai mare are timp de upload mai mic. dar cu profile de trafic diferite se comportă diferit la tranzitul prin reţea. în timp ce MPLS este legătura între vechea reţea Best Effort şi noua reţea cu QoS garantat. Folosirea Serviciilor Diferenţiate permite crearea de noi nivele de calitate personalizate după cerinţele clienţilor.16 Utilizarea bufferelor cozilor fara cogestie in retea Dupa cum era de asteptat in cazul in care nu avem congestie in retea atat timpul de asteptare in cozi. Mecanismul DS este ideal pentru că oferă calitatea de care au nevoie clienţii. a tipurilor de trafic sau a altor parametri.6 Concluzii Rezultatele arată că două fluxuri similare către aceeaşi destinaţie. Asemenea clasificări se pot face pentru fiecare client în parte. putându-se adapta la orice mediu fizic şi cu costuri minime. întârziere mai mică şi utilizare a bufferelor mai scăzută. 89 . cat si bufferele sunt foarte putin incarcate. LER 2. Clasificarea realizată în primul nod. 5. Granularitatea serviciilor oferite cu ajutorul DS este cel mai bine preluată de viteza de comutaţie a etichetelor şi cu o calitate a serviciilor foarte bună.

Andersson. MPLS Loop Prevention Mechanism 17 .rfc-archive. Definitions of Managed Objects for the Multiprotocol Label Switching .Applicability Statement for CR-LDP.html 29. Viswanathan. Hideaki Takagi.Encapsulation Methods for Transport of Layer 2 Frames Over MPLS.php?rfc=3213 25. Al. Request for Comments 3063.net/rfc3036.V. ATM/MPLS Mediation : A Basic Interworking Function 2. [OPALSOFT] Leonardo Balliache . Request for Comments 3035. Davari . Bruce et al . Resource Reservation Protocol (RSVP) 6. Callon .Differentiated Service on Linux HOWTO. OAM and Survivability Functionality for MPLS Networks 12 . MPLS using LDP and ATM VC Switching 16. A Core MPLS IP VPN Arhitecture 15. Label Distribution Protocol 7. Gray .. MPLS Advantage for trafiic Engineering 11. Request for Comments 2917. R. Steve Vogelsang . et.netacad.ieee802. B. 2002 http://www. Le Faucheur.MPLS related notes.Multiprotocol Label Switching Architecture . Banica Ion . Request for Comments 3031 .juniper. Grenville Armitage : MPLS: The Magic Behind the Myths 3.html 24. [OPALSOFT-DS] Leonardo Balliache .answers. [RFC3031] E. E. Request for Comments 2684 . Davie. Multiprotocol Encapsulation over ATM Adaptation Layer 5 14 . MPLS TE + FRR Tutorial 90 .htm 27. Site-ul companiei Juniper www. M. Note de Curs : Comunicaţii între Calculatoare 4.Bibliografie 1..LDP Specification.wikipedia. 2003 http://opalsoft. Doolan. Mpls using LDP and ATM VC switching 8.2001 http://rfc.Reţele de Telecomunicaţii.org/getrfc. Davie.MPLS Support of Differentiated Services. [RTC] Eugen Borcoci . J. IAN GILROY. N.txt 28. Site-ul companiei Cisco www. Girish.net/qos/MPLS. Daniel Tappan.htm[Martini-encap] Luca Martini.net 21. M. Multiprotocol Label Switching Arhitecture 13.org/1/files/public/docs2001/draft-martini-l2circuit-encap-mpls-01.net/rfc3031. Aissaoui et al. [RFC3213] J. P. Request for Comments 1932 . Giinter Karjoth. IP over ATM 18. George Swallow . MPLS TE 31.com 20. 2001 http://rfc.com/topic/mplsmyths 30. Site-ul Academiei Cisco http://cisco.net/qos/DS. Hélio Maurício Barroso. Cuchiara. [RFC3036] L. H Luciani . Queueing A Fondation of Performance Evaluation 10. Ed. Note de Curs: Comunicaţii de Bandă Largă..org 22. Site-ul www. Rosen. Eugen Borcoci . A. Ash.net/rfc3270. S. Reţele de Telecomunicaţii 5. Mehdi Nassehi. 2006 http://opalsoft. Braden. Feldman. Wu.MPLS Myths. A. http://www. Fredette .cisco.html 23. J Sjostrand . Routing on longest matching prefixes 9. [RFC3270] F.net 19. http://www. L. 2005 26. ITU Telecomunication Standardization Sector. Willibald Doeringer. [MPLS-Myths] Wikimedia . 2002 http://rfc.

http://www. [RFC2547bis] C. Steve Vogelsang . 2001 http://www. Introduction to Traffic Engineering 35.32. [Martini-trans] Luca Martini. http://www.ieee802.txt 33. Steve Vogelsang . [Martini-encap] Luca Martini. Semeria .BGP/MPLS VPN Fundamentals. Daniel Tappan.Transport of Layer 2 Frames Over MPLS.org/1/files/public/docs2001/draftmartinil2circuit-trans-mpls-01. Jeff Apcar.net/solutions/literature/white_papers/200012.juniper.txt 34.Encapsulation Methods for Transport of Layer 2 Frames Over MPLS.pdf 91 . Daniel Tappan. Cisco Advanced Services.org/1/files/public/docs2001/draft-martini-l2circuit-encap-mpls-01.ieee802.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful