TERMOTEHNICA I – CURS

CURS 9: GAZUL PERFECT/IDEAL

OBIECTIVE
       Introducerea modelului de gaz perfect/ideal GP/I; Descrierea legilor simple ale GP/I; Definirea constantei universale a GP/I şi a constantei caracteristice a unui GP/I; Prezentarea formelor ecuaţiei de stare a GP/I; Legea lui JOULE privind energia internă a unui GP/I; Determinarea căldurilor specifice pentru un GP/I şi a relaţiilor între acestea; Exemple şi exerciţii.

SUBIECTE CURS 9
1. MODELUL GAZULUI PERFECT/IDEAL ............................................................................. 2 1.1. Modelul gazului perfect clasic. Extensii ........................................................................... 2 1.2. Scopul modelul de gaz/perfect ideal ................................................................................. 3 LEGILE SIMPLE ALE GAZULUI PERFECT/IDEAL............................................................ 6 2.1. Legea BOYLE-MARIOTTE ............................................................................................ 6 2.2. Legea lui GAY-LUSSAC .................................................................................................6 2.3. Legea lui CHARLES........................................................................................................ 8 2.4. Legea lui AVOGADRO ................................................................................................... 9 ECUAŢIA DE STARE A GAZULUI PERFECT/IDEAL ...................................................... 12 3.1. Ecuaţia CLAPEYRON ................................................................................................... 12 3.2. Constanta universală a GP/I. Constanta caracteristică a unui GP/I .................................. 12 3.3. Forme ale ecuaţiei de stare a GP/I .................................................................................. 14 3.4. Semnificația fizică a constantei caracteristice R a GP/I ................................................... 14

2.

3.

4. ENERGIA INTERNĂ, ENTALPIA ŞI CĂLDURA SPECIFICĂ A GAZULUI PERFECT/IDEAL ......................................................................................................................... 15 4.1. Legea lui JOULE ........................................................................................................... 15 4.2. Entalpia gazului perfect/ideal ......................................................................................... 16 4.3. Căldurile specifice ale gazului perfect/ideal .................................................................... 16 4.4. Relaţii între căldurile specifice ale gazului perfect/ideal ................................................. 18

1

V=0 şi p=0. c) Mişcarea moleculelor se face conform legilor mecanicii clasice.a. f) Căldurile specifice ale GP sunt constante. sau  În anumite condiţii. MODELUL GAZULUI PERFECT/IDEAL 1. În locul acesteia este utilizat termenul gaz perfect/ideal GP/I cu următoarele extensii:  Se consideră implicit că gazul perfect/ideal GP/I are căldura specifică variabilă cu temperatura c=c(T). dar pentru care căldura specifică se consideră variabilă cu temperatura c(T). fiind independente de temperatură şi presiune. d) Presiunea gazului perfect GP depinde de energia cinetică a moleculelor. Definiţie Se numeşte gaz semiperfect (parţial perfect) o substanţă care are toate caracteristicile a)…e) ale unui gaz perfect. 2 . moleculele se deplasează pe traiectorii rectilinii cu viteză constantă. se foloseşte destul de puţin în practică.  Denumesc gaz ideal o substanţă cu proprietăţile gazului semiperfect (căldura specifică variabilă cu temperatura). Pentru temperatura de zero absolut T=0 K. [8] ş.1. se neglijează variaţia căldurii specifice cu temperatura (e.a. iar energia potenţială a moleculelor se neglijează.  Gazul semiperfect pentru gaze biatomice şi poliatomice cu diferenţe importante de temperatură. considerate punctiforme (fără volum) aflate într-o mişcare dezordonată şi permanentă.g. e) GP nu are viscozitate şi nu se lichefiază. Ca efect. Extensii Gazul perfect GP reprezintă o substanță imaginară care are următoarele proprietăţi principale [3]. volumul şi presiunea GP devin nule. energia cinetică este reprezentată de mişcări de translaţie. b) Forţele de interacţiune intermoleculare (forţele de atragere/respingere între molecule) se neglijează. [3]. Modelul gazului perfect clasic. Unii autori preferă să facă o diferenţiere între noţiuni. Între două ciocniri. indiferent de presiunea la care este supus sau temperatura la care este răcit. iar ciocnirile între molecule şi respectiv molecule şi pereţii recipientului care conține gazul sunt considerate perfect elastice. Noţiunea de gaz semiperfect [2]. astfel:  Denumesc gazul perfect o substanţă cu proprietăţile gazului perfect clasic. gaz biatomic într-o transformare de stare în care temperatura variază puţin). [6].TERMOTEHNICA I – CURS 1.: a) Este formată dintr-un număr foarte mare de molecule sferice. În Occident există două puncte de vedere privind tratarea modelului de gaz perfect. Alţi autori denumesc folosesc numai noţiunea de gaz ideal înțelegând în funcţie de context următoarele:  Gazul perfect clasic pentru gaze monoatomice şi diferenţe mici de temperatură. [8] ş.

1) unde:  NAM – Numărul atomilor din moleculă. Pentru mişcarea de translaţie.2) 3 .1) [2].TERMOTEHNICA I – CURS Variaţia căldurii specifice cu temperatura este explicată prin creşterea numărului gradelor de libertate în mişcarea moleculelor odată cu ridicarea temperaturii [3]. de ce utilizat modelul gazului perfect/ideal? Gazele reale care se află la presiuni scăzute şi temperaturi ridicate în raport cu presiunea şi temperatura stării critice pcr şi T cr se comportă aproximativ ca nişte gaze perfecte. gradelor de libertate NGLT NGLR NGLO/V ∑NGL He (Monoatomic) 3 0 3∙1-(3+0)=0 3 O2 (Biatomic) 3 2 3∙2-(3+2)=1 6 CO2 (Triatomic) 3 3 3∙3-(3+3)=3 9 CH4 (Poliatomic) 3 3 3∙4-(3+3)=6 12 Tabelul 9. Pentru o apreciere numerică relativă a domeniului de presiuni şi temperaturi în care gazele reale GR pot fi tratate ca şi gaze perfecte/ideale GP/I se folosesc următoarele aproximări (9. Nr. N2 CO2. 1. în funcţie de tipul gazului. legile simple ale gazelor perfecte.2) (9. Nr.2.. numărul gradelor de libertate la rotaţie NGLR este prezentat în tabelul 9. legile amestecurilor de gaze perfecte etc. Avantajul major al folosirii modelului de gaz perfect este utilizarea în calcule a unor relaţii mult mai simple ca: ecuaţia de stare.2 este calculat NGL total pentru patru tipuri de gaze perfecte. [3] (9. Pentru mişcarea de rotație.1. în condiţiile în care gradele de libertate se eliberează odată cu ridicarea temperaturii [2]. variaţia căldurii specifice cu temperatura va fi mai accentuată în cazul gazelor cu mai mulţi atomi în moleculă. numărul gradelor de libertate este NGLT=3. CH4 NGLR 0 2 3 Tabelul 9. În consecinţă. 1 2 3 Tip Gaz Monoatomic Biatomic Poliatomic Exemple He O2. SO2. Se observă că numărul acestora creşte acestora odată cu mărirea complexității moleculelor. care generează rezultate tehnice acceptabile.1 Numărul gradelor de libertate al mişcării de rotaţie în funcţie de tipul gazului Numărul gradelor de libertate pentru mişcare de oscilație/vibraţie NGLO/V este dat de relaţia (9. Scopul modelul de gaz/perfect ideal Dacă toate gazele folosite în practică sunt de fapt gaze reale (GR).2 Numărul total al gradelor de libertate pentru diverse gaze În tabelul 9.

Figura 9.45 K (-140. deoarece rapoartele presiunilor şi temperaturilor reprezintă (9.65 bar şi temperatura critică Tcr=132. Pentru starea 2 deşi temperatura reprezintă (9.1 Localizarea stării 1 în diagrama T-v Figura 9.TERMOTEHNICA I – CURS Exemplul 1 Aerul are următorii parametri critici: presiunea critică pcr=37.3) (9.2 Localizarea stării 1 în diagrama p-v 4 .6) răspunsul este negativ.5) întrucât raportul presiunilor este (9.4) răspunsul este afirmativ. Pentru o stare 1 caracterizată prin temperatura t1=20ºC şi presiunea p1=1 bar poate fi utilizat modelul gazului perfect/ideal? Dar pentru o stare 2 caracterizată prin t2=900ºC şi p2=130 bar? Rezolvare Pentru starea 1.7ºC).

12) Constanta b se obţine (9.9) rezultă presiunea p (9.8 m3.7) rezultă presiunea p (9. Să se determine presiunea p a aerului folosind: a) Ecuaţia de stare a gazului perfect. temperatura absolută este T=t+273.11) N∙m4 ∙K0.9) unde constantele a şi b sunt date de relaţiile (9. iar valoarea constantei caracteristice este R=287.10) (9. a) Din ecuaţia de starea a GP/I (9.8) b) Se foloseşte pentru gazul real ecuaţia lui REDLICH-KWONG (9.13) Din relaţia (9.14) (9.5 kg2 m3 kg (9. Rezolvare Pentru starea indicată.8 m3/kg.15) Diferenţa care reprezintă 0. b) O ecuaţie de stare a gazului real.11) Constanta a rezultă (9.10) şi (9.15 K.04 J/kgK.p. Aerul are presiunea critică pcr=37. tehnic este nesemnificativă şi se poate neglija.15=20ºC +273.v.45 K.15=293.d.65 bar şi temperatura critică Tcr=132. iar volumul specific v=V/m=0. 5 .054% d.TERMOTEHNICA I – CURS Exemplul 2 O masă m=1 kg de aer se află la temperatura t=20ºC şi ocupă un volum V=0.

Legea lui GAY-LUSSAC Legea lui GAY-LUSSAC denumită şi izobara gazului perfect/ideal are următoarele enunţuri echivalente. Enunţul 2 La presiune constantă. Enunţul 2 La temperatură constantă. raportul între volumul şi temperatura absolută a aceleaşi cantităţi de gaz perfect/ideal reprezintă o constantă.17) sau pentru o transformare izotermă T1=T2.17) pentru m=1 kg de substanță. produsul între presiunea absolută şi volumul aceleaşi cantităţi de gaz perfect/ideal reprezintă o constantă.20) pentru m=1 kg de substanță. între o stare iniţială 1 şi o stare finală 2. Enunţul 1 La temperatură constantă.TERMOTEHNICA I – CURS 2. Legea BOYLE-MARIOTTE Legea BOYLE-MARIOTTE denumită şi izoterma gazului perfect/ideal are următoarele enunţuri echivalente. (9. Enunţul 1 La presiune constantă. relaţiile (9.2. Legea BOYLE-MARIOTTE poate fi scrisă în formele echivalente (9.18) 2. LEGILE SIMPLE ALE GAZULUI PERFECT/IDEAL 2.19) şi respectiv (9. între o stare iniţială 1 şi o stare finală 2.19) (9.20) sau pentru o transformare izobară p1=p2.21) 6 .1. relaţia (9.18) (9.21) (9.16) (9.16) şi respectiv (9. volumele ocupate de aceeaşi cantitate de gaz perfect/ideal sunt invers proporționale cu presiunile lor absolute [3]. volumele ocupate de aceeaşi cantitate de gaz perfect/ideal sunt direct proporţionale cu temperaturile lui absolute [3]. (9. Legea lui GAY-LUSSAC poate fi scrisă în formele echivalente (9.

23) de unde se poate exprima volumul V al stării respective ca şi (9.24) se notează cu volumului (9.TERMOTEHNICA I – CURS Observaţie Deoarece volumul specific v=1/ρ relaţia (9.24) Observaţie Starea normală fizică SNF este definită de următoarele valori ale presiunii şi temperaturii absolute: pN=101325 Pa şi TN =273.21) scrisă între o stare oarecare şi SNF este (9.20) se mai poate scrie în forma (9.3 Legea lui GAY-LUSSAC Se observă din relaţia (9.25) volumul V a unei stări oarecare devine (9.22) (9. Dacă în relaţia (9.3 că pentru V=0. temperatura t devine (9. 7 .26) şi figura 9.22) Întrebare Care este explicaţia faptului că aerul cald se ridică deasupra unui strat de aer rece? Dacă se notează cu TN şi VN temperatura şi volumul la starea normală fizică (SNF).15 K (tN=0ºC).26) coeficientul de variaţie izobară a Figura 9. relaţia (9.27) care constituie originea scării de temperatură absolute a gazului perfect.

28) sau pentru o transformare izocoră V1=V2.33) şi figura 9. între o stare iniţială 1 şi o stare finală 2.3.29) scrisă între o stare oarecare şi SNF este (9. raportul între presiunea absolută şi temperatura absolută a aceleaşi cantităţi de gaz perfect/ideal reprezintă o constantă. presiunile exercitate de aceeaşi cantitate de gaz perfect/ideal sunt direct proporţionale cu temperaturile lui absolute [3]. coeficientul de comprimare izocoră a 8 .33) Se observă din relaţia (9.28).30) de unde se poate exprima presiunea p a stării respective ca şi (9. temperatura t devine (9.4 că pentru p=0. Legea lui CHARLES poate fi scrisă în forma (9. Legea lui CHARLES Legea lui CHARLES denumită şi izocora gazului perfect/ideal are următoarele enunţuri echivalente. relaţia (9.29) Dacă se notează cu TN şi pN temperatura şi presiunea la SNF. Enunţul 1 La volum constant.29) (9.31) se notează cu gazului perfect/ideal (9.32) presiunea p a unei stări oarecare devine (9.31) Dacă în relaţia (9. relaţia (9.TERMOTEHNICA I – CURS 2.34) care constituie originea scării de temperatură absolute a gazului perfect. (9. Enunţul 2 La volum constant.

 wm – Viteza medie pătratică a mișcării de translaţie a moleculelor dată de relaţia (9. 9 . presiunea este funcţie de energia cinetică medie a moleculelor Ec.38) unde:  N – Numărul de molecule din volumul V.4.  mmol – Masa unei molecule (aceeaşi pentru toate moleculele gazului).35) [8] (9. În consecință. rezultă că N are aceeaşi valoare.35) unde:  nmol – Numărul de molecule din unitatea de volum.36).39) parametrii p.m conform relaţiei (9.TERMOTEHNICA I – CURS Figura 9.  k – Coeficient de proporţionalitate identic pentru toate gazele perfecte.39) Dacă în relaţia (9.35) se multiplică cu volumul gazului V (9. V rămân constanți.36) Relaţia (9.37) şi se înlocuiesc (9.4 Legea lui CHARLES 2. (9. T. Legea lui AVOGADRO Presiunea exercitată de un gaz asupra pereţilor recipientului în care se găseşte este dată de ciocnirile dintre molecule. independent de natura gazului perfect. Se obţine (9.

Numărul lui AVOGADRO NA este (9.TERMOTEHNICA I – CURS Enunţ Volume egale din gaze perfecte diferite. Exemplu Masa moleculară a oxigenului MO2 este (9. Definiţie Masa moleculară M este un număr care indică de câte ori masa unei molecule a unui gaz este mai mare decât a 12. 10 .41) Un kmol de oxigen cântăreşte (9.43) Consecinţa 2 Pentru toate gazele perfecte/ideale. Consecinţa 1 Numărul de molecule conţinut de orice kmol de gaz perfect/ideal este acelaşi. condițiile normale fizice sau starea normală fizică SNF.011 parte a masei izotopului carbon C12 [8].40) Masa moleculară a bioxidului de carbon MCO2 este (9. volumul ocupat de 1 kmol de gaz este acelaşi. volumul molar în condiţii normale VMN are valoarea (9. aflate în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune.44) Definiţie Metrul cub normal (m3N sau Nm3) reprezintă cantitatea de gaz aflată într-un volum de 1 m3 atunci când gazul se găseşte la starea normală fizică. Definiţie Kilomolul (kmol) reprezintă cantitatea dintr-un gaz care exprimată în kg este numeric egală cu masa moleculară M a acestuia [3]. în orice condiţii de temperatură şi presiune. conţin acelaşi număr de molecule.42) Legea lui AVOGADRO are o importanţă deosebită prin cele două consecinţe enumerate în continuare. Alegând pentru toate gazele perfecte o aceeaşi stare de referinţă etalon. aflate în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune.

TERMOTEHNICA I – CURS Prin urmare există următoarele egalităţi (9.45) 11 .

(9.47) în care p2=p1 şi se obţine (9.2.5 Raportarea unei stări oarecare la stare iniţială de referinţă Folosind legea lui GAY-LUSSAC (9.) 1→2. Constanta universală a GP/I.TERMOTEHNICA I – CURS 3. urmată de o transformare de stare izocoră (V=ct. Ecuaţia CLAPEYRON Ce se întâmplă atunci când cei trei parametri de stare p.47) Din relaţia (9.52) 12 .21) rezultă pentru procesul izobar 1→2 în care p1=p2 (9.48) Se înlocuieşte în relaţia (9. ECUAŢIA DE STARE A GAZULUI PERFECT/IDEAL 3. Figura 9.51) se obţine constanta universală a gazelor perfecte RU.414 m3N/kmol (9.15 K şi volumul molar în condiţii normale VMN=22. (9. temperatura absolută TN=273. V. Constanta caracteristică a unui GP/I Dacă în ecuaţia lui CLAPEYRON (9.50) 3.50) este denumită şi ecuaţia lui CLAPEYRON [3].50) se introduc parametrii stării normale fizice: presiunea pN=101325 Pa.) 2→3.49) Relaţia (9.46) se exprimă temperatura T2 (9. T variază simultan? Cum se determină starea unui gaz? Se consideră un gaz perfect/ideal care suferă o transformare de stare izobară (p=ct.46) iar din legea lui CHARLES pentru procesul izocor 2→3 în care V 2=V3 (9.1.

Folosind valori uşor diferite ale VMN.TERMOTEHNICA I – CURS Întrebare Care este explicaţia faptului că în literatura de specialitate sunt indicate valori uşor diferite ale constantei universale RU? Valoarea volumului molar în condiţii normale fizice VMN =22.58) Masa moleculară a azotului este MN2=28. deci volumul specific vN=1/ρN =0. fie poate fi determinată aproximativ cunoscând masa moleculară a gazului şi folosind relaţia (9.2505 kg/m3N.7996 m3N/kg.56) se obţine constanta caracteristică (particulară. iar constanta caracteristică rezultă (9.57) (9.414 m3N/kmol este o valoare rotunjită la trei zecimale. se vor obţine corespunzător valori puţin diferite ale RU.53) (9. iar constanta caracteristică este conform relaţiei (9.57) Exemplu Azotul N2 în condiţii normale fizice are densitatea ρN=1.59) Valoarea tabelată este [7]. Fiecare gaz perfect/ideal are o anumită constantă caracteristică a cărei valoare este fie tabelată.54) Dacă se scrie ecuaţia CLAPEYRON pentru o masă unitară m=1 kg de gaz perfect.56) (9.g.55) şi se notează cu R (după REGNAULT) raportul (9. (9. 13 . individuală) R a gazului respectiv.016 kg/kmol. între o stare de referinţă şi o stare oarecare (9. adecvată calculelor tehnice. e. fie se poate determina cunoscând volumul specific sau densitatea gazului la SNF.

67) şi înlocuirea din (9.66) împărţirea cu produsul (p∙v).60) a raportului se obţine forma diferenţială a ecuaţiei de stare (9. (9.70) Se scad relaţiile (9.3.70) şi (9.62) înlocuind în (9.69) şi rezultă (9. deoarece volumul molar VM este (9.60) se obţine (9.68) 3. V=n∙VM şi înlocuind în (9.63) se obţine (9.).60) iar pentru o masă oarecare ”m” kg de gaz (9. 14 .71) Constanta caracteristică R reprezintă lucrul mecanic specific izobar efectuat de o masă 1 kg de GP/I la ridicarea temperaturii cu 1 grad. Forme ale ecuaţiei de stare a GP/I Folosind constanta caracteristică R.TERMOTEHNICA I – CURS 3.69) (9.63) Pentru ”n” kmoli de GP/I.64) Prin diferenţierea relaţiei (9.61) Pentru 1 kmol de GP/I.65) (9. între o stare iniţială 1 şi o stare finală 2 în care temperatura este T2=T1+1 grad (9. pentru o masă unitară m=1 kg de gaz perfect/ideal forma ecuaţiei de stare devine (9. (9. Semnificația fizică a constantei caracteristice R a GP/I Se scrie ecuaţia de stare pentru o masă unitară m=1 kg de gaz perfect/ideal.4.60). care suferă o transformare de stare izobară (p=ct.

6 Experimentul lui JOULE Iniţial rezervorul R1 este umplut cu un gaz. iar rezervorul R2 este vidat.6).TERMOTEHNICA I – CURS 4. [8] ş.74) Enunţ Energia internă U a unui gaz perfect/ideal nu depinde de presiunea p şi volumul gazului V ci depinde numai de temperatură [3]. 3) Gazul îşi modifică evident presiunea p şi volumul V.1. Legea lui JOULE Se consideră două rezervoare R1 şi R2 legate printr-o conductă prevăzută cu un robinet (figura 9. calorimetrul fiind izolat.1) în care Q12=0 şi L12=0 rezultă (9.73) deci energia internă U rămâne constantă (9. Folosind expresia Principiului I al Termodinamicii în forma simplificată* (9. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/Î. ENTALPIA ŞI CĂLDURA SPECIFICĂ A GAZULUI PERFECT/IDEAL 4. u(T. [6]. 15 .72) (9. 2) Gazul nu efectuează lucru mecanic exterior L12 (rezervorul este nedeformabil) şi nici lucru mecanic de dislocare (rezervorul R2 este vidat). Termometrul T nu înregistrează nici o modificare a temperaturii apei din calorimetru. Figura 9.72) *(v. Rezervoarele se introduc într-un calorimetru (izolat adiabatic) şi se deschide robinetul până la egalizarea presiunilor. u(p.a. Ce concluzii se pot trage? 1) Gazul nu schimbă căldură Q12 cu apa din calorimetru şi nici cu mediul ambiant. şi §4. ENERGIA INTERNĂ.v) v.3. (9.p).75) Pentru exprimarea dependenţei energiei interne specifice u de alţi parametri de stare intensivi se pot utiliza diverse combinaţii: u(T.v). §2.

R reprezintă constanta caracteristică a GP/I. deci dT=0 şi din relaţia (9.76) Conform experienței lui JOULE. deci şi du=0. astfel încât relaţia (9. iar pentru definirea unei stări termodinamice a unui STD omogen sunt necesari conform regulii lui GIBBS (9. §1.78) pentru un gaz perfect/ideal înlocuind din ecuaţia de stare (9.TERMOTEHNICA I – CURS Dacă se consideră perechea (T.81) *(v. energia internă a GP/I rămâne constantă.76) rezultă (9. pentru exprimarea acestor mărimi se pot utiliza diverse combinaţii de perechi de parametri: (T. 4. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/D. deci rămâne energia internă U nu depinde de volumul gazului V.2.3) Conform legii lui JOULE (9.79) indică de asemenea o dependenţă numai de temperatură în forma (9.79) *(v. şi cursul Introducere în termodinamica tehnică. (p.80) Ca o consecinţă a legii lui JOULE se poate considera că: Entalpia I≡H a unui gaz perfect/ideal nu depinde de presiunea p şi volumul gazului V ci depinde numai de temperatură.3. fiind independentă de presiunea şi volumul gazului. diferenţiala energiei interne specifice du este (9. Căldurile specifice ale gazului perfect/ideal Energia internă U şi entalpia I≡H sunt proprietăţi termodinamice de stare (mărimi de stare).p).3) Ca urmare.v).78)* (9. temperatura nu se modifică.v) din care se reţin: 16 . ceea ce înseamnă că 4. În mod similar se poate demonstra independenţa energiei interne U de presiunea gazului p. energia internă U fiind o mărime de stare. (T.77) Întrucât volumul gazului se modifică.v). §2.81) doi parametri de stare intensivi independenţi (9.3.75) energia internă a unui GP/I depinde numai de temperatura gazului. Entalpia gazului perfect/ideal Din relaţia de definiţie a entalpiei specifice a unei substanţe (9. dv≠0.p).60) produsul p∙V cu R∙T se obţine (9. considerând dependenţa u=u(T.

76) în care (9.82)  Pentru entalpia specifică i≡h (9.88) Variaţia finită a energiei interne specifice Δu12.84) şi integrală de tipul (9.91) şi pentru un gaz perfect/ideal GP/I (9.x2) admit diferenţială totală exactă de tipul (9. între o stare iniţială 1 şi o stare finală 2.90) (9.89) Dacă se admite dependenţa (9.76). diferenţiala energiei interne specifice du este precizată prin relaţia (9.87) unde:  cv – Căldura specifică la volum constant [J/kgK].83) Atât energia internă U cât şi entalpia I≡H fiind mărimi de stare de forma unei funcţii de două variabile F=F(x1. diferenţiala entalpiei specifice di≡dh este (9. fiind dată de relaţia (9.90) în care (9.85) Dacă se admite dependenţa (9.88) (9.92) 17 . se obţine prin integrare.86) şi pentru un gaz perfect/ideal (9.82). Înlocuind rezultatele relaţiilor (9.TERMOTEHNICA I – CURS  Pentru energia internă specifică u (9.86) şi (9.83). pentru un gaz perfect/ideal variaţia elementară a energiei interne specifice du se exprimă prin relaţia (9.87) în relaţia (9.

97) şi dl din relaţia (9.94) Relaţiile (9.94) se utilizează în practică aplicând regulile privind modul de calcul al căldurilor specifice respective.99) Folosind relaţia variației elementare a entalpiei specifice (9.98) *(v.92) în relaţia (9.100) înlocuind du din relaţia (9. relaţiile devin (9.103) 18 . (9.93) (9.101) Ţinând cont de relația (9. (9. (9. Înlocuind rezultatele relaţiilor (9. Relaţii între căldurile specifice ale gazului perfect/ideal Folosind expresia Principiului I al Termodinamicii în forma diferenţială (9.88) se obţine (9. fiind dată de relaţia (9. se obţine prin integrare.99) se obţine (9. pentru un gaz perfect/ideal variaţia elementară a entalpiei specifice di≡dh se exprimă prin relaţia (9.102) şi (9.4. dacă se utilizează în calcul căldurile specifice medii la volum constant cvm.96) 4.91) şi (9.TERMOTEHNICA I – CURS unde:  cp – Căldura specifică la presiune constantă [J/kgK].90).100)*.97) lucrul mecanic specific elementar δl (9.98) se obţine (9.93) Variaţia finită a entalpiei interne specifice Δi12≡Δh12 între o stare iniţială 1 şi o stare finală 2.98)*.93) rezultă (9.95) (9.102) Scăzând relaţiile (9.89) şi (9.97)*. De exemplu. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/Î) şi înlocuind du din relaţia (9. respectiv la presiunea constantă cpm.

Cengel. Bucureşti. Bucureşti. 5.a. 6. S. Popa. Termotehnică şi maşini termice. B. Inc. se poate scrie o altă formă a relaţiei lui ROBERT MAYER exprimată prin căldurile specifice molare (9. 19 .. Editura Tehnică. iar produsul (M∙R) reprezintă constanta universală a gazelor perfecte RU relaţia (9. 1983. 1988.. 2. 4. Editura Tehnică.. ş. E. Metode şi modele în termodinamica tehnică. Termotehnică şi aparate termice. S.... 1981. 5th edition.105) Dacă se înmulţeşte relaţia (9.. Cu aceste precizări.106) Produsele de tipul (M∙c) definesc căldura specifică molară (moleculară) CM. 8. Y. 1992.105) cu masa moleculară M se obţine (9. Boles.104) care conduce la relaţia lui ROBERT MAYER (9.109) iar căldura specifică la presiune constantă cp (9. căldura specifică la volum constant cv poate fi exprimată ca şi (9. Şandru.P. Editura Tehnică. U.107) Raportul căldurilor specifice la presiune constantă cp respectiv volum constant cv poartă numele de exponent adiabatic k (9.57).. 3. Principiile termodinamicii. 1978. Bucureşti.. Termotehnică.D.107) (9. K. Raznjevic. M.108) Cu ajutorul exponentului adiabatic k şi a constantei caracteristice a GP/I R.TERMOTEHNICA I – CURS Folosind relaţia (9.105) (9. McGraw-Hill.P. C. Tabele şi diagrame termodinamice. E. 7. Opriţoiu.A.T. Petrescu. Lit. Thermodynamics: An Engineering Approach.66) se înlocuieşte membrul drept cu produsul (R∙dT) şi rezultă (9. 1977.P. Vintilă. Petrescu. Petrescu. N. Petrescu. Bucureşti.A. 1982. 2005. Leonăchescu.. ISBN 0073-10768-9..110) Referinţe bibliografice 1. A. E.D.C-N...108) - (9.. Bucureşti. V... E. Termotehnică şi Aparate Termice – Termodinamica tehnică. V.D.. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful