Universitatea Titu Maiorescu-Bucureşti

Prof.univ.dr. Nicolae VOICULESCU

PROTECŢIA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI -Note de curs şi texte reprezentative-

În societatea contemporană existenţa drepturilor omului şi garantarea lor este în multe regiuni ale lumii un lucru normal. Meritul acestei stări de fapt revine şi activităţii prodigioase pe care organizaţiile internaţionale cu vocaţie universală sau regională au depus-o cu deosebire în ultimele decenii. De realizările pe care aceste organizaţii le-au avut şi le au în acest domeniu se bucură şi românii, dat fiind că România este integrată în toate sistemele internaţionale de protecţie a depturilor omului. De aceea, este necesar ca orice cetăţean, şi cu atât mai mult cei ce urmează studii de specialitate juridică, să cunoască cele mai importante documente internaţionale, precum şi specificul mecanismelor de protecţie şi control, pentru a putea fi valorificate cât mai eficient pe plan intern. Aceste note de curs nu sunt redactate astfel încât să cuprindă în mod exhaustiv informaţia referitoare la normele şi mecanismele de protecţie a drepturilor omului existente. Ne-am propus doar să facem o sinteză a acestora, suficientă însă să ghideze studenţii în demersurile lor proprii de studiu şi cercetare, astfel încât în mod euristic să le înţeleagă şi să le asimileze întru beneficiul propriei lor formări civice. Prof.Univ.Dr. Nicolae Voiculescu

..

3

CUPRINS

Unitatea de învăţare I DREPTURILE ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE

OMULUI

ÎN

SISTEMUL

I.CARTA ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE………………………………… …………….7 II. DOCUMENTE ADOPTATE DE ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE…………………….9 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948).......................................................... ...............10 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice……………………………………….14 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale………………………..17 Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială……………..19 Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante…………………………………………………………………………………………...20 Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei……………………….22 Convenţia cu privire la drepturile copilului ………………………………………………………..23 II. MECANISME ŞI PROCEDURI DE PROTECŢIE A DREPTURILOR OMULUI SUB EGIDA ECOSOC ..........................................................................................................................................25 Sarcini de învăţare (întrebări de control)……………………………………………… …………30 Bibliografie ……………………………………………………………………………...................31

Unitatea de învăţare II Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.)
I. Istoric; domenii de activitate ...........................................................................................33 II. Structura O.I.M. ……………………………………………………………………….34 III. Normele internaţionale în domeniul muncii ………………………………………….35 IV. Codul internaţional al muncii – conţinut ……………………………………………….33 V. Mecanisme de control …………………………………………………………………..42 Sarcini de învăţare (întrebări de control)……………………………………………… ………….45 Bibliografie …………………………………………………………………………………………46

Unitatea de învăţare III CONSILIUL EUROPEI
NOŢIUNI INTRODUCTIVE …………………………………………………………..48 CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI (1950) ………………..51 Caracteristici generale ……………………………………………………….......................51 Drepturi şi libertăţi garantate ……………………………………………………………….52 Condiţii de exercitare ………………………………………………………………………60 Mecanismul de protecţie a drepturilor omului instituit de Convenţia europeană a drepturilor omului - Curtea europeană a drepturilor omului ……………….................................62 III. CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ (1961) ŞI CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ (1996) ……………………………………………………………………69 IV. ALTE CONVENŢII ALE CONSILIULUI EUROPEI Convenţia pentru prevenirea torturii şi a pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante ………………………………………………………………………………………………………82 Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale …………………………………………..83
.. 4

I. II. a. b. c. d.

..............................158 N O T Ă în atenţia persoanelor ce doresc să se adreseze CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI …………………………………………………………………………………………...............................................................................89 II.126 PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE.......................131 PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECONOMICE..................repere istorice .................................................................................................... Libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă …………………………………98 Sarcini de învăţare (întrebări de control)…………………………………………………………..119 Bibliografie ………………………………………………………………………………………... Jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului ………………………………………………..................................123 ANEXE DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI ……………………...............................................92 III...175 Model cerere către CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI……………………180 CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE(2000) ..............84 Sarcini de învăţare (întrebări de control)………………………………………………………….............86 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE IV UNIUNEA EUROPEANĂ I...121 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ .........Convenţia europeană privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane ………………………….. telle q u'amendée par les Protocoles nos 11 et 14 ………………………………………………………………………….............................156 Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales.119 Teme referate la disciplina Protecţia internaţională a drepturilor omului......................................................................147 CONVENŢIILE ORGANIZAŢIEI INTERNAŢIONALE A MUNCII RATIFICATE DE ROMÂNIA .......... 5 ......... Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor (1989) ……96 IV...... Uniunea Europeană ................... SOCIALE ŞI CULTURALE ................... 86 Bibliografie ……………………………………………………………………………....................................................................................189 ... Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) …………………………......................... .....................................

pe de altă parte. eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei.U. prin numeroasele organe principale şi subsidiare de control structurate în cadrul ei. precum şi mecanismele de control instituite de acestea. inumane sau degradante.N. Cu această ocazie. De asemenea.U. 6 .. convenţiile privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Unitatea de învăţare I DREPTURILE OMULUI ÎN SISTEMUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE       Titlul unităţii Cuprinsul unităţii Obiectivele învăţării Conţinutul unităţii (sinteze teoretice. . ori cea cu privire la drepturile copilului. iar. (ECOSOC). Pactele internaţionale cu privire la drepturile omului din 1966. În cuprinsul acestui capitol sunt prezentate documente fundamentale adoptate în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. sunt prezentate mecanismele şi procedurile de protecţie a drepturilor omului dezvoltate sub egida Consiliului Economic şi Social al O. împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime.N. se trec în revistă prevederile eseneţiale ale acestor documente. cum sunt Carta O.. exemple) Sarcini de învăţare Bibliografie Cuprinsul unităţii Organizaţia Naţiunilor Unite are un rol deosebit de important în ceea ce priveşte promovarea internaţională a drepturilor pe de parte prin adoptarea unor documente esenţiale în materie.

N. relativ la funcţiile şi puterile Adunării Generale.” Aceste dispoziţii au determinat o serie de importante consecinţe referitoare la promovarea internaţională a drepturilor omului. fără deosebire de rasă. în special „respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi. în art. Aceste principiu a fost frecvent contestat de unele state în timpul primilor ani de funcţionare a O. care tratează scopurile şi principiile Naţiunilor Unite. devine automat o problemă internaţională . Art.N. limbă sau religie. în art..N. 56. în Preambul. atât în comun cât şi separat.U. la toate funcţiile în organele sale principale şi subsidiare. Totuşi.Obiectivele învăţării A identifica şi a înţelege specificul organismelor create şi al normelor adoptate la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite. în vederea realizării scopurilor enunţate în art.. popoarele Naţiunilor Unite îşi afirmă hotărârea de “a proclama din nou încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului. aceasta nu înseamnă că orice violare a drepturilor omului de către un stat membru al O. 7 . Astfel. Carta O. statele părţi recunosc că drepturile omului care sunt invocate în ea devin de-acum o materie internaţională şi că. 55. în condiţii egale. Aderând la Cartă. în consecinţă.U.CARTA ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE Documentul constitutiv al organizaţiei.U. în demnitatea şi valoarea persoanei umane. dar astăzi nu există nici o îndoială în această privinţă. se angajează să acţioneze. mari sau mici”..62 privind acelea ale Consiliului Economic şi Social. ca şi între naţiuni. Înţelegerea raporturilor standardelor universale în materia drepturilor omului în raport cu cele regionale Conţinutul unităţii I.N. aceste drepturi nu ţin numai de competenţa lor exclusivă.13. analizează drepturile omului şi libertăţile fundamentale într-o serie de dispoziţii. sex. În art. adoptată la 26 iunie 1945 la San Francisco. printer care amintim: a) Carta a „internaţionalizat” protecţia drepturilor omului. toţi membrii O.U. în cooperare cu Organizaţia. Voinţa de a dezvolta şi încuraja respectul drepturilor omului şi libertăţile fundamentale şi de a facilita exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este afirmată sub diverse forme şi în mai multe rânduri: de exemplu. în articolul unu. în egalitatea drepturilor între bărbaţi şi femei. care este un tratat multilateral.8 prevede că „nici o restricţie nu va fi impusă de către Organizaţie accesului bărbaţilor şi femeilor.

În anul 1993. dând acestui termen o interpretare suficient de precisă şi suficient de largă pentru a permite crearea de instituţii în baza Cartei. ea iniţiază studii şi elaborează recomandări.. Înaltul Comisar colaborează cu un evantai tot mai larg. care trebuie să asigure respectul drepturilor omului de către guverne. de a coopera cu aceasta în promovarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale apermis Organizaţiei să dispună de baza juridică necesară pentru a realiza sarcina de a defini şi codifica aceste drepturi (pactele şi alte instrumente internaţionale cu vocaţie universală) c) S-a reuşit. pentru problemele referitoare la drepturile omului şi raportează direct Secretarului General al O. data adoptării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Totodată. prin Rezoluţia 48/141 postul de Înalt Comisar al Naţiunilor Unite pentru drepturile omului. Acesta este reprezentantul oficial al O. Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) poate face “recomandări în scopul promovării respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi”. 62 al Cartei O. social. să se clarifice întinderea obligaţiei statelor de a „favoriza” drepturile omului. Adunarea Generală a O. printre care organizaţiile neguvernamentale. În baza art. El face în mod regulat declaraţii publice şi lansează apeluri în cazul crizelor ce afectează drepturile omului.a acordat un rol important Adunării Generale.U. De asemenea. al învăţământului şi sănătăţii şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi fără deosebire de rasă. de-a lungul anilor.U. care. el călătoreşte deseori pentru a se asigura că mesajul drepturilor omului este înţeles în toate zonele globului. limbă sau religie” După anul 1948.U.N. Înaltul Comisar dialoghează şi cooperează într-o manieră constructivă cu guvernele pentru a întări protecţia drepturilor omului la nivel naţional.U. a adoptat numeroase declaraţii sau convenţii privind teme din domeniul drepturilor omului.N. În paralel. prin numeroasele sale rezoluţii.N. Majoritatea problemelor privind drepturile omului sunt trimise de către Adunarea Generală către Comisia a III-a care se ocupă de problemele sociale. în scopul „de a promova cooperarea internaţională în domeniile economic. umanitare şi culturale. În plus.U. instituţiile unversitare şi sectorul privat.U.N. Înaltul Comisar se străduieşte să conducă mişcarea internaţională în favoarea drepturilor omului. sex..N. Adunarea Generală a creat.N.b) Obligaţia statelor membre O. în scopul difuzării într-o manieră cât mai largă a angajamentelor în materia drepturilor omului. 8 . . a contribuit într-o măsură importantă la afirmarea şi dezvoltarea drepturilor omului. cultural. Carta O. De asemenea.

II.. DOCUMENTE ADOPTATE DE ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE În cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost adoptate. sunt supuse Consiliului spre examinare şi decizie în cadrul unor şedinţe plenare. 68 al Cartei O. crime de război. să numească raportori speciali sau comitete de experţi în probleme de actualitate din domeniul drepturilor omului. ECOSOC poate. crime împotriva umanităţii drepturile femeilor 1 Vezi infra. Domeniile acoperite de acestea sunt următoarele: lupta contra discriminării genocid. de obicei.U. conform căruia el “va înfiinţa comisii pentru problemele economice şi sociale şi pentru promovarea drepturilor omului”.N. deşi unele probleme sunt dezbătute în plen. a numit sau a autorizat Secretarul General al O. În aplicarea art. 9 . Rapoartele Comitetului social. să pregătească proiecte de convenţii pentru a le supune Adunării Generale şi să convoace conferinţe internaţionale consacrate problemelor referitoare la drepturile omului. Consiliul Economic şi Social a creat Comisia drepturilor omului1 şi Comisia pentru condiţia femeii. Consiliul. în mod normal. care este compus din 54 de membri. Articolul 64 abilitează Consiliul să convină cu membrii Naţiunilor Unite şi cu instituţiile specializate spre a obţine rapoarte privind măsurile luate în executarea propriilor sale recomandări şi a recomandărilor Adunării Generale în probleme de competenţa Consiliului. p. Problemele privind drepturile omului sunt.U. transmise Comitetului al doilea al Consiliului (comitetul social) în care sunt reprezentaţi toţi cei 54 de membri. care conţin rezoluţii şi decizii. 25. Mai amintim că de-a lungul timpului ECOSOC a constituit o serie de comitete speciale.N.. de asemenea. 68.conform art. . aproximativ 70 de convenţii şi declaraţii privind drepturile omului. începând cu anul 1948. ţine. o sesiune organizatorică şi două sesiuni regulate în fiecare an. Consiliul poate înfiinţa comisii în domeniile economic şi social şi pentru protecţia drepturilor omului.

Ea s-a constituit în primul instrument internaţional care a prevăzut drepturile de care trebuie să se bucure orice persoană.U. muncă forţată şi practici analoage drepturile migranţilor cetăţenie. O.N. sociale şi culturale. ea a fost considerată ca făcând parte din dreptul internaţional cutumiar1 . s-a subliniat că “este esenţial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept”(Preambul). Bulletin des droits de l’homme. 10 . poate cu temei. servitude. precum şi drepturi economice. ea a fost folosită ca un document de referinţă ce cuprinde standardele minime în domeniul drepturilor omului. pe de altă parte. fiind invocată ori de câte ori existau încălcări flagrante ale acestor drepturi. .drepturile copiilor drepturile persoanelor în vârstă drepturile persoanelor cu handicap drepturile omului în administrarea justiţiei bunăstarea. p..N.. De asemenea. Declaraţia enumeră două categorii de drepturi: civile şi politice. ea neavând puterea juridică a unui tratat. azil şi refugiaţi drept umanitar În cele ce urmează ne vom limita a prezenta doar cele mai importante documente adoptate în cadrul O. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost proclamată şi adoptată la 10 decembrie 1948. Le role de la Declaration universelle des droits de l’homme dans le developpement du droit international. 1 A. apatridie. în materia drepturilor omului.51. de la acest document se originează instrumentele internaţionale din domeniul drepturilor omului cu caracter normativ (pacte şi convenţii) adoptate ulterior în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al instituţiilor specializate. progresul şi dezvoltarea în domeniul social promovarea şi protecţia drepturilor omului căsătorie dreptul la sănătate sclavie. Oricum.U. Ca atare. pe de o parte. Totuşi. Kiss. 1988. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu este un act juridic. Textul Declaraţiei s-a impus ca incluzând concepţia comunităţii internaţionale în acest sens. de-a lungul timpului de la adoptarea sa.

Împreună cu cu Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. naştere sau orice alte împrejurări. religie. sociale şi culturale. sociale şi culturale. sex. la libertate şi la securitatea persoanei sale. de origine naţională sau socială. Primul articol prevede că “ Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.173. de pildă. nici în servitude. el diferă de celelalte fiinţe de pe Pământ şi poate. în consecinţă să pretindă anumite drepturi şi anumite libertăţi de care celelalte vieţuitoare nu se bucură. Articolul 3. Introducere în Dreptul internaţional public. orice persoană are dreptul la un recurs efectiv în faţa jurisdicţiilor. nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală.” Acest articol. care introduce drepturile economice. în familia sa. p. 1998. Drept internaţional. sunt considerate adevărate pietre unghiulare pentru că ele exprimă două dintre caracteristicile fundamentale ale drepturilor omului: ele sunt universale şi inalienabile1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului se compune dintr-un preambul şi un număr de 30 de articole ce enunţă drepturile esenţiale ale omului şi libertăţile fundamentale pe care le pot pretinde fără discriminare de orice fel. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi constiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii. Articolul 2. 11 . fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică. Articolul 3 introduce articolele 4-21. inumane sau degradante. . în domiciliul lui sau în corespondenţa sa. nimeni nu trebuie să fie arestat. care enunţă principiul esenţial al egalităţii şi al nediscriminării în ceea ce priveşte exerciţiul drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale. împreună cu articolul 22. deţinut sau exilat în mod arbitrar. nimeni nu va fi supus torturii. interzice orice “deosebire ca.” Acest articol defineşte idealurile fundamentale din care se inspiră Declaraţia: dreptul la libertate şi egalitate este un drept dobândit prin naştere şi nu trebuie să fie înstrăinat. limba. orice persoană are 1 Vezi Raluca Miga-Beşteliu. avere. în care sunt enunţate alte drepturi civile şi politice şi care prevăd că nimeni nu va fi ţinut în sclavie. stabileşte că “Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă. orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial. Cum omul este o fiinţă morală dotată cu raţiune.. Editura All Bucureşti. nici la pedepse sau tratamente crude. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi cele două Protocoale facultative la acesta. deosebirea de rasă. orice persoana acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pâna când vinovaţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public. Declaraţia formează aşa-numita Cartă internaţională a drepturilor omului. opinie politică sau orice altă opinie. culoare.

” El introduce articolele 23-27 în care sunt enunţate drepturile economice. . Articolul 22 prevede că “Orice persoană. ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică”. Articolul 28 recunoaşte că “orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite”. drepturi pe care le poate pretinde orice persoană “în calitatea sa de membru al societăţii”. 12 . deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale. naţionalitatea sau religia. 22 menţionează. în calitatea sa de membru al societăţii. la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. cum sunt: dreptul la securitatea socială. faptul că “orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate. de conştiinţă şi religie. dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale. orice persoană are dreptul la proprietate. la libertatea gândirii. dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii. ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări. la libera alegere a muncii sale. dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui. au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. dreptul la muncă. să obţină realizarea drepturilor economice. de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui. sociale şi culturale. cât si familiei sale.” Articolul 29 prevede că “ În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale.. la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă. precum şi la ocrotirea împotriva şomajului. exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor si libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei. orice persoană are dreptul la o cetăţenie. aşa cum chiar art. la libertatea opiniilor şi exprimării. fără nici o restricţie în ce priveşte rasa. dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. are dreptul la odihnă şi recreaţie. prin alte mijloace de protecţie socială. ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională. dreptul la salariu egal pentru muncă egală. fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege. bărbatul şi femeia. trebuie să observăm că întinderea acestor drepturi depinde. Pe de altă parte. o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată. dreptul la învăţătură. inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite. Se subliniază. sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale. totodată. are dreptul la securitatea socială. la nevoie. orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale şi are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa. sociale şi culturale de care trebuie să se bucure orice om.dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinta şi de a căuta azil. Articolele 22-27 recunosc un număr de drepturi economice. de resursele existente în fiecare ţară.

1 A. Textul Declaraţiei s-a impus ca incluzând concepţia comunităţii internaţionale în acest sens. p.51. ea neavând puterea juridică a unui tratat..20 alin. ea a fost considerată ca făcând parte din dreptul internaţional cutumiar1. ea a fost folosită ca un document de referinţă ce cuprinde standardele minime în domeniul drepturilor omului. art.. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a devenit în mod efectiv un etalon ce permite să se determine în ce măsură sunt respectate şi aplicate normele internaţionale în materia drepturilor omului. Bulletin des droits de l’homme. poate just cu temei.” Concepută ca fiind un ideal comun de atins de către toate popoarele şi toate naţiunile. articolul 30 stabileşte că “Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat. de-a lungul timpului de la adoptarea sa. O. Totuşi.În sfârşit. de la acest document se originează instrumentele internaţionale din domeniul drepturilor omului cu caracter normativ (pacte şi convenţii) adoptate ulterior în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al instituţiilor specializate. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este menţionată şi în Constituţia României. cu pactele şi cu celalalte tratate la care România este parte.” Prin această prevedere.N. 13 . .U. Astfel. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu este un act juridic. 1988. Le role de la Declaration universelle des droits de l’homme dans le developpement du droit international. fiind invocată ori de câte ori existau încălcări flagrante ale acestor drepturi. Kiss. Ca atare. grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie.1 prevede că “dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. se recunoaşte faptul că Declaraţia constituie documentul ce cuprinde principiile şi normele generale în materia drepturilor omului ce-şi au deplină aplicare şi în ţara noastră. Oricum.

. Articolul 3 din cele două Pacte reafirmă dreptul egal pe care-l are bărbatul şi femeia de a se bucura de toate drepturile. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice Drepturile civile şi politice garantate de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice1 sunt enumerate articolele 6-27 şi prevăd: - 1 dreptul la viaţă (art. totodată. Este vorba de Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. stabilind. România a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. publicat în Buletinul Oficial al României. bucurându-se de libertăţile civile şi politice şi eliberată de teamă şi de mizerie. sub toate formele. Preambulele ambelor Pacte sunt redactate în termeni aproape identici. 6) Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude. sociale şi culturale. prevede garanţii contra suprimării sau limitării nelegale a drepturilor omului sau a libertăţilor fundamentale şi împotriva interpretării eronate a dispoziţiilor Pactelor pentru a justifica violarea unui drept sau a unei libertăţi.7) Nimeni nu va fi ţinut în sclavie. sociale sau culturale”. partea I.212. Ele precizează că “în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.. Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute. sclavia şi comerţul cu sclavi. idealul fiinţei umane libere. prin Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite 2200A (XXI) erau adoptate două documente internaţionale ce sistematizau ansamblul drepturilor omului. De asemenea. inumane sau degradante (art. precum şi de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. nr. El interzice de asemenea ca statele să limiteze drepturile deja în vigoare pe teritoriul lor sub pretextul că Pactele nu le recunosc sau le recunosc într-o măsură mai mică. sunt interzise.9) Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966.212 din 31 octombrie 1974. Intrat în vigoare la 23 martie 1976. mecanisme specifice de garantare şi de monitorizare a respectării angajamentelor statelor părţi. 14 . ambele ratificate şi de România prin Decretul nr. 346 din 20 noiembrie 1974. 8) Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar (art. Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie (art. primul articol din fiecare act declară dreptul la autodeterminare este universal şi cere statelor să faciliteze realizarea acestui drept şi să-l respecte.Pactele internaţionale cu privire la drepturile omului La 16 decembrie 1966. ca şi de drepturile sale economice. Articolul 5. nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale civile şi politice. în ambele documente.

Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor etnice. la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege (art. 17) . 16) . pentru ocrotirea intereselor sale (art. 23) . în familia. 21) . 15) .Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară. începând de la vârsta nubilă (art. nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale (art. de a vota şi de a fi ales. de a accede în condiţii de egalitate la funcţiile publice (art.Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane (art. fără discriminare. 12) . 18) . domiciliul sau corespondenţa sa.Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii.22) .Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare (art. dreptul la o ocrotire egală din partea legii art.. 15 . 24) . - Spre deosebire de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de pactul corespondent.Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege. conştiinţei şi religiei (art.Dreptul de întrunire paşnică este recunoscut (art. 14) . Orice îndemn la ură naţională. 19) .Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu conţine o .Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică (art. 11) .Dreptul de a lua parte la conducerea afacerilor publice.Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au. 25) . de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă (art 27). potrivit dreptului naţional sau internaţional. rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare.dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa (art.Măsurile menite să protejeze copiii sunt prevăzute la (art. propria lor viaţă culturală. de a avea.interzicerea expulzării unui străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea (art 13) .Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele. 26 .Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie şi sunt prevăzute garanţii pentru persoanele care fac obiectul urmăririlor judiciare (art. sociale şi culturale. în momentul în care au fost săvârşite (art. în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor.Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală (art. 20) . religioase sau lingvistice. inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. 10) .

Comunicările declarate admisibile (condiţiile de admisibilitate sunt enumerate la art. anumite drepturi nu pot fi suspendate sau limitate în nici o circumstanţă. Oricum. interesate în orice conflict privind aplicarea Pactului. statul . dreptul fiecăruia la recunoaşterea personalităţii juridice şi libertatea gândirii. cu condiţia ca părţile să fi recunoscut competenţa Comitetului în această privinţă d) când este cazul. Comitetul încercând să analizeze în comentariile sale generale experienţa obţinută în examinarea rapoartelor statelor. de conştiinţă şi religie. compus din 18 membri aleşi cu titlu individual. b) să adreseze statelor părţi propriile rapoarte şi observaţiile pe care le consideră potrivite c) să-şi asume anumite funcţiuni cu scopul de reglementa diferendele dintre statele părţi privind aplicarea Pactului. Scopul urmărit de acest comitet este ajungerea la o soluţie amiabilă fondată pe respectarea Pactului. care să autorizeze restricţii în exercitarea lor. să desemneze o comisie consultativă ad hoc care să ofere statelor părţi. la protecţie contra torturii. aşa cum reies ele din art. încercând să elimine eventualele percepţii sau interpretări diferite.dispoziţie generală aplicabilă ansamblului drepturilor prevăzute de Pact. Totuşi. 3 şi par. Procedura rapoartelor are ca scop. Atribuţiile Comitetului. În cele şase luni care urmează. Este vorba de dreptul la viaţă. închisoarea pentru datorii şi aplicarea legilor penale retroactive. schimbul reciproc de experienţă şi informaţie pentru promovarea cooperării.2 al art. în primul rand. 2. Comitetul se reuneşte de 3 ori pe an şi ia decizii pe bază de consens. Mecanismul de control a fost dezvoltat prin adoptarea primului Protocol facultativ la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice în baza căruia persoanele care susţin că sunt victime ale încălcării unuia din drepturile enunţate în pact şi care au epuizat căile interne de atac pot să transmită comunicări scrise pentru a fi examinate de către Comitetul drepturilor omului. ordinea publică sau drepturile şi libertăţile altuia. sclaviei sau servituţii. bunele sale oficii. Procedura rapoartelor este o procedură de cooperare internaţională ce are drept obiectiv să promoveze încrederea între statele-părţi şi stabilitatea. mai multe articole ale Pactului stipulează că drepturile pe care defineşte nu pot face obiectul restricţiilor decât dacă acestea sunt prevăzute de lege şi sunt necesare pentru a proteja securitatea naţională. La alegeri se are în vedere o reprezentare echitabilă din punct de vedere geografic. 5) de către Comitet sunt aduse în atenţia statului parte care ar fi violat una din dispoziţiile Pactului. art.40-45 ale Pactului sunt următoarele: a) să examineze rapoartele statelor părţi asupra măsurilor luate pentru aplicarea drepturilor recunoscute în Pact şi progresele realizate în implementarea acestora. Mecanismul de control Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice instituie Comitetul drepturilor omului. pentru patru ani de către statele-părţi la Pact. care este un organism de experţi. a principalelor sisteme juridice şi diferitelor forme de civilizaţie. chiar în situaţii de urgenţă. 16 .. prin vot secret.

Deciziile Comitetului. Îşi face apoi cunoscută opinia sa statului parte şi persoanei individuale. 146 din 20 noiembrie 1974. pe fond. incluse în Pactul corespondent. folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplină a drepturilor recunoscute în prezentul Pact să fie asigurată progresiv prin toate mijloacele adecvate. ci. Protocolul facultativ nu prevede vreun mecanism coercitiv sau sancţiuni. . Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. alin. Aşadar. conform art. în corelaţie directă nu numai cu voinţa politică a unui guvern sau altul. 4 al Protocolului facultativ. religie. culoare. cu resursele financiare disponibile. Intrat în vigoare la 23 martie 1976. Partea a III-a a Pactului enumeră drepturile garantate. 17 . cărora li se adaugă condiţii cum sunt nivelul de educaţie sau cooperarea internaţională în domeniu. publicat în Buletinul Oficial al României. Chiar în cazurile în care aprecierile sale nu sunt urmate. conform art. România a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. avere. sociale şi culturale Spre deosebire de drepturile civile şi politice. “ fiecare stat parte se angajează să acţioneze atât prin propriul său efort. Astfel.1 al art. dreptul pe care îl are orice persoană de a avea posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber 1 Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966. dacă este cazul. 5 par. origine naţională sau socială. partea I.212. dreptul la muncă cuprinde. Comitetul nu are atribuţii de tip jurisdicţional. el neputând lua decizii obligatorii pentru statele părţi.2 al Pactului permite statelor părţi să-şi asume un angajament de aplicare progresivă a drepturilor incluse. Drepturile garantate de Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. ca atare. mai ales.1. cât şi prin asistenţă şi cooperarea internaţională. inclusiv prin adoptarea de măsuri legislative”. sociale şi culturale trebuiesc exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă. sex. sunt de fapt.6 alin. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. în special pe plan economic şi tehnic.2 alin.2). recomandări neobligatorii şi.. opinie publică sau orice altă opinie. Examinarea comunicărilor primate în conformitate cu dispoziţiile Protocolului facultativ cu uşile închise ţinând seama de toate informaţiile scrise care le sunt supuse de către particular şi de către statul parte interesat. De aceea. ele sunt numite “puncte de vedere”.respectiv trebuie să supună în scris explicaţii sau declaraţii în problema în chestiune şi să indice. aşa cum am mai subliniat. limbă. naştere sau pe orice altă împrejurare (art. nr. sociale şi culturale1 este. măsurile pe care le-ar putea lua pentru a remedia situaţia. Astfel.

de măsuri şi de tehnici potrivite pentru a asigura dezvoltarea economică.12). Mai departe. Este garantat. inclusiv la asigurări sociale (art. Corelativ dreptului la muncă. sociale şi culturale are o sesiune de lucru anuală la Oficiul Naţiunilor Unite din Geneva. dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală pe care o poate atinge (art. După ce examinează rapoartele. socială şi culturală constantă şi o deplină întrebuinţare productivă a forţei de muncă în condiţii ce garantează indivizilor folosinţa libertăţilor politice şi economice fundamentale (art. ele pot face declaraţii asupra rapoartelor înaintate şi pot răspunde întrebărilor puse de membrii Comitetului. Statele părţi pot desemna reprezentanţi la reuniunile Comitetului atunci când rapoartele ce le vizează sunt examinate.13 şi 14) şi dreptul de a participa la viaţa culturală şi a beneficia de progresul ştiinţific şi aplicaţiile acestuia (art.15).9). de structurare a acestora în federaţii.7).. Comitetul drepturilor economice. dreptul la protecţia familiei (art. dreptul la un nivel de viaţă satisfăcător (art. este dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi favorabile care presupune necesitatea asigurării unui salariu echitabil şi a unei remuneraţii egale pentru o muncă de valoare egală. sociale şi culturale este limitat deci la analiza rapoartelor şi prezentarea unor sugestii şi recomandări. 18 . Rapoartele sunt examinate de Comitetul drepturilor economice. a securităţii şi igienei muncii. înfiinţat în anul 1985. El nu instituie un mecanism de garantare care să permită primirea şi . de asemenea. Dreptul de organizare sindicală este detaliat în cuprinsul articolului 8. De asemenea. sunt statuate dreptul la securitate socială. Comitetul face sugestii şi recomandări de ordin general.aleasă sau acceptată. confederaţii naţionale. sociale şi culturale. şi compus din 18 experţi a căror competenţă în domeniul drepturilor omului este recunoscută şi care îşi desfăşoară activitatea cu titlu personal. dreptul la grevă. acestea trebuie să prezinte “rapoarte asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi asupra progreselor obţinute”. Statelor părţi li se cere să adopte acele măsuri în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept.11). dreptul la educaţie (art. Acest mecanism de control al respectării angajamentelor asumate de diferitele state prin ratificarea Pactului internaţional cu privire la drepturile economice. elaborarea de programe.10). precum şi organizaţii sindicale internaţionale. a limitării raţionale a duratei muncii şi a concediilor periodice plătite(art.6 alin2). Pentru a aprecia gradul în care statele părţi respectă dispoziţiile Pactului. El cuprinde dreptul de a forma sindicate. Experţii sunt aleşi de către Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) al Naţiunilor Unite pentru un mandat de 4 ani prin scrutin secret pe o listă de candidaţi desemnaţi de către statele părţi la Pact. referitoare în special la orientarea şi pregătirea tehnică şi profesională.

2 al convenţiei. 1 Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. oricare ar fi ea. partea I. culoare sau origine etnică este un obstacol în calea relaţiilor paşnice de prietenie între naţiuni. fiind susceptibilă să tulbure pacea şi securitatea popoarelor. România a aderat la Convenţie la 14 iulie 1970 prin Decretul nr. Aşa cum se prevede în art. şi anume Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. abroga sau anula orice lege şi orice reglementare având drept efect crearea discriminării rasiale sau perpetuarea ei. b) fiecare stat parte se angajează să nu încurajeze. 345. grupuri de persoane sau instituţii şi să facă în aşa fel încât toate autorităţile publice şi instituţiile publice. statele-părţi condamnă discriminarea rasială şi se angajează să urmeze. nr. c) fiecare stat parte trebuie să ia măsuri eficace pentru a reexamina politica guvernamentală naţională şi locală şi pentru a modifica. prin toate mijloacele potrivite şi fără întârziere. 19 . Această diferenţiere se datorează specificităţii drepturilor economico-sociale. publicat în Buletinul Oficial al României. aşa cum este posibil în sistemul de monitorizare instituit de instrumentul internaţional corespondent.. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială1 a fost adoptată prin reafirmarea convingerii că discriminarea între fiinţele umane pentru motive de rasă. precum şi coexistenţa armonioasă a persoanelor în cadrul aceluiaşi stat. acolo unde există. cărora nu li se pot aplica întotdeauna criterii unice de evaluare a progreselor înregistrate. să favorizeze înţelegerea între toate rasele şi în acest scop: a) fiecare stat parte se angajează să nu recurgă la acte sau practici de discriminare rasială împotriva unor persoane. o politică menită să elimine orice formă de discriminare rasială. să nu apere şi să nu sprijine discriminarea rasială practicată de vreo persoană sau organizaţie. Intrată în vigoare la 4 ianuarie 1969.analizarea unor cereri interstatatale sau individuale în cazul încălcării serioase a drepturilor garantate. 92 din 28 iulie 1970. naţionale şi locale să se conformeze acestei obligaţii. .

inumane sau degradante În înţelesul acestei Convenţii1. compus din 18 experţi aleşi prin vot secret de statele părţi la Convenţie care se reunesc de două ori pe an şi îşi desfăşoară activitatea cu titlu individual. 8 al Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială a fost creat. dacă împrejurările o cer. întreprinse în aplicarea Convenţiei. judiciar. în legătură cu măsurile de ordin legislative. odată la doi ani. organizaţiile şi mişcările integraţioniste multirasiale şi alte mijloace de natură a elimina barierele între rase şi a descuraja ceea ce tinde spre întărirea dezbinării rasiale. nr. sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare. poblicată în Buletinul Oficial al României. prin măsuri legislative. dar şi comunicări din partea unor personae sau grupuri de persoane ţinând de jurisdicţia statelor părţi. prin toate mijloacele corespunzătoare. administrative sau de altă natură. atunci când o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care 1 Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin rezoluţia 39/46 din 10 decembrie 1984. cu condiţia ca acestea să fi recunoscut competenţa Comitetului în acest domeniu. 20 . Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale. cu intenţie. de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane. de la această persoană sau de la o persoană terţă. să interzică discriminarea rasială practicată de persoane. e) fiecare stat parte se angajează să favorizeze. Comitetul este competent să analizeze nu numai rapoartele statelor asupra problemelor menţionate şi plângerile interstatale referitoare la violări ale Convenţiei. partea I. de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis. Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime. de grupuri sau de organizaţii şi să-i pună capăt.d) fiecare stat parte trebuie.. o durere sau suferinţe puternice. oricare ar fi ea. în special cu scopul de a obţine. termenul “tortură” desemnează orice act prin care se provoacă unei persoane. România a ratificat Convenţia la 9 octombrie 1990 prin Legea nr. 112 din 10 octombrie 1990. Intrată în vigoare la 26 iunie 1987. Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale examinează rapoartele prezentate de statele-părţi la Convenţie. . inclusiv. în anul 1970. informaţii sau mărturisiri. În baza art. dacă va fi cazul. de natură fizică sau psihică. 19/1990.

desemnează pe unul sau mai mulţi din membrii săi să întreprindă o anchetă confidenţială în acest sens. Comitetul împotriva torturii compus din zece experţi independenţi aleşi de statele-părţi pe o perioadă de patru ani. în scopul ajungerii la o soluţie amiabilă. judiciare şi alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa. când există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură(art. el invită statul în chestiune să coopereze în examinarea probelor şi.Se va proceda la fel în privinţa tenatativei de a practica tortura sau orice act săvârşit de oricare persoană şi care ar constitui complicitate sau participare la tortură(art. el poate constitui comisii de conciliere ad hoc. demne de încredere. Articolele 19-24 din Convenţie stabilesc competenţa Comitetului de a studia rapoartele pe care i le supun statele-părţi în legătură cu măsurile pe care le-au întreprins pentru aplicarea acesteia. legate de aplicarea Convenţiei de către alt stat parte şi de a examina plângerile particularilor care pretind că sunt victime ale violării Convenţiei de către propriul stat. sau la instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. punând la dispoziţia părţilor interesate bunele sale oficii. În temeiul art. are informaţii că tortura este practicată în mod sistematic pe teritoriul unui stat parte la Convenţie. fie că este vorba de starea de război sau ameninţarea cu războiul. Nici o împrejurare excepţională.3).acţionează cu titlu oficial. Comitetul poate exercita anumite funcţii de conciliere.4). În acest sens.2). nu poate fi invocată pentru a justifica tortura(art. În acest caz.. Fiecare stat parte trebuie să vegheze ca toate actele de tortură să constituie infracţiuni din punctul de vedere al dreptului penal. dacă consideră necesar. Comitetul poate decide includerea unui rezumat al constatărilor sale în raportul său anual. în anul 1987. oricare ar fi ea. Rezultatul anchetei. Pentru soluţionarea eventualelor diferende dintre state în legătură cu aplicarea Convenţiei. împreună cu comentariile şi sugestiile Comitetului sunt transmise statului în cauză. Până în acest moment procedurile sunt confidenţiale dar. cu condiţia ca statele respective să fi recunoscut competenţa sa în acest domeniu. respinge şi nici extrăda o persoană către un alt stat. Comitetul intervine numai atunci când din surse sigure. 21 . administrative. De asemenea. de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie. . nici un stat parte nu va expulza. 17 din Convenţie a fost constituit. după consultarea statului împotriva căruia există plângeri. de a primi plângerile unui stat parte. Convenţia solicită fiecărui stat parte să ia măsurile legislative.

pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie. indiferent de starea lor matrimonială. beneficiul şi exercitarea de către femei. partea I. 94 din 28 noiembrie 1981. De asemenea. în materie civilă. în ceea ce priveşte educaţia.7-11). Intrată în vigoare la 3 septembrie 1981. cultural şi civil şi în orice alt domeniu. la viaţa politică.15). în domeniul politic. că ea împiedică participarea femeilor. .. nr.Comitetul poate examina comunicările (plângerile) supuse de particulari. ca având o capacitate juridică identică cu aceea a bărbatului şi aceleaşi posibilităţi pentru a o exercita (art. sub jurisdicţia căruia se află numai în condiţiile în care statul respectiv a recunoscut competenţa Comitetului în materie. România a ratificat Convenţia la 26 noiembrie 1981 prin Decretul nr. economică şi culturală din ţara lor. expresia discriminare faţă de femei vizează orice diferenţiere. excludere sau restricţie bazată pe sex. în special prin munca lor în sectoarele nefinanciare ale economiei (art. se reţine dezideratul de a se ţine seama de problemele specifice ale femeilor din mediul rural şi de rolul important pe care aceste femei îl au în susţinerea materială a familiilor lor. în domeniul angajării în muncă şi în domeniul sănătăţii (art. În acest sens. Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei a fost adoptată1 plecându-se de la premiza conform căreia discriminarea faţă de femei violează principiile egalităţii în drepturi şi respectului demnităţii umane. creează obstacole creşterii bunăstării societăţii şi a familiei şi împiedică femeile să-şi servească ţara şi omenirea în deplinătatea posibilităţilor lor. 1 Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 34/180 din 18 decembrie 1979. în aceleaşi condiţii ca bărbaţii. 342.14). Convenţia solicită statelor părţi să adopte măsurile necesare pentru eliminarea discriminării faţă de femei în viaţa politică şi publică. social. economic. care are drept efect sau scop să compromită ori să anihileze recunoaşterea. sau în numele acestora. ele recunosc femeia. publicat în Buletinul Oficial al României. a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. care pretind că sunt victime ale unei violări ale dispoziţiilor Convenţiei de către statul parte. Statele părţi recunosc egalitatea femeii cu bărbatul în faţa legii. 22 . În înţelesul Convenţiei. socială.

23 . dreptul de a dobândi o cetăţenie (art. cu excepţia cazurilor când.dreptul la identitate (art.În sfârşit.dreptul la libertatea de asociere şi la libertatea de reuniune paşnică(art. Pe baza rapoartelor statelor-membre ale Convenţiei.14) . majoratul este stabilit sub această vârstă.16). de incapacitatea lor. 109 din 28 septembrie 1990. indiferent de rasă. . prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani. prin ECOSOC. Intrată în vigoare la 2 septembrie 1990. culoare. de conştiinţă şi religie(art.12) . acest Comitet nu este autorizat să analizeze petiţii individuale sau plângeri ale unui stat împotriva altuia.. Potrivit Convenţiei. cuprinzând sugestii şi recomandări în domeniu.dreptul copilului la libertatea de gândire. a fost constituit în anul 1982 Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei compus din 23 de experţi ce-şi desfăşoară activitatea cu titlu individual şi care se reuneşte de două ori pe an. 18/1990.U. de situaţia lor materială.6) dreptul la nume.dreptul copilului de a nu fi separat de părinţii săi(art. de naşterea lor sau de altă situaţie. în baza legii aplicabile copilului. 17 din Convenţie. de originea lor naţională. sex. Comitetul întocmeşte un raport anual. Convenţia solicită statelor părţi să ia toate măsurile necesare pentru a elimina discriminarea faţă de femei în toate problemele decurgând din căsătorie şi în raporturile de familie(art.libertatea de exprimare (art.. nr. publicată în Monitorul Oficial al României.7) . partea I. opinie politică sau altă opinie a copilului sau a părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali.8) .N. limbă. În sensul Convenţiei. fără nici o distincţie. Cele mai importante drepturi garantate de către Convenţia cu privire la drepturile copilului sunt următoarele: dreptul la viaţă(art. Drepturile enunţate în această Convenţie trebuie să fie garantate tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia statelor părţi.9) .13) .dreptul la opinie(art. pe care îl înaintează Adunării Generale a O. etnică sau socială. În aplicarea art. România a ratificat Convenţia la 27 septembrie 1990 prin Legea nr. Convenţia cu privire la drepturile copilului Convenţia cu privire la drepturile copilului1 constituie expresia importanţei acordate cooperării internaţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în toate ţările şi în mod deosebit în ţările în curs de dezvoltare.15) - 1 Adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. religie.

27) dreptul la educaţie (art.37) dreptul oricărui copil suspect. 24 .. acuzat sau dovedit că a comis o încălcare a legii penale de a fi tratat într-un mod de natură să favorizeze simţul său de demnitate şi al valorii personale.28) dreptul la odihnă şi timp liber.24) dreptul de a beneficia de securitate socială. în condiţii care să îi garanteze demnitatea. 43 din Convenţie se prevede instituirea unui Comitet al drepturilor copilului compus din 10 experţi prin vot secret de pe o listă desemnată de statele părţi şi care-şi desfăşoară activitatea cu titlu individual. domiciliul sau corespondenţa sa şi nici al unor atacuri ilegale la onoarea şi reputaţia sa(art.- - - - - - - dreptul de a nu face obiectul ingerinţelor arbitrare sau ilegale în viaţa personală. spirituale. 31) dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi a implicării în orice muncă ce ar comporta riscuri sau ar împiedica educaţia sau care ar dăuna sănătăţii sau dezvoltării sale fizice.34) dreptul de a nu fi supus la tortură. inclusiv violenţa sexuală(art. mentală. inclusiv de asigurări sociale(art. . de abandon sau neglijenţă. să întărească respectul său pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora şi să ţină seama de vârsta sa ca şi de necesitatea de a promova reintegrarea copilului şi asumarea de către acesta a unui rol constructiv în societate (art. Comitetul analizează rapoartele pe care statele părţi trebuie să le întocmească o dată la cinci ani asupra modului în care aplică Convenţia.19) dreptul copilului handicapat mental sau fizic de a se bucura de o viaţă plină şi decentă.40).16) protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă. vătămare sau de abuz fizic sau mental. să îi promoveze autonomia şi să îi faciliteze participarea activă la viaţa colectivităţii(art. inumane sau degradante şi de a nu fi privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar (art. În temeiul art. la pedepse sau tratamente crude. mentale. de rele tratamente sau de exploatare. precum şi asupra dificultăţilor întâmpinate. morală şi socială(art. 23) dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă(art. dreptul de a se juca şi de a practica activităţi recreative(art. familia sa.32) dreptul de afi protejat împotriva oricărei forme de exploatare sexuală şi de abuz sexual (art. spirituală.26) dreptul oricărui copil la un nivel de viaţă suficient pentru dezvoltarea sa fizică. morale sau sociale(art.

25 .U. în 1947. Aceste sugestii şi recomandări de ordin general sunt transmise oricărui stat parte interesat şi aduse în atenţia Adunării Generale a O. sociale şi culturale. precum şi răspunsurile statelor în legătură cu pretinsele violări. pregăteşte recomandări şi elaborează proiecte de instrumente internaţionale privind drepturile omului. trebuie să facem distincţie între cele care au fost instituite în temeiul diverselor tratate şi cele care au fost create în temeiul Cartei O.N.U. de observaţiile statelor părţi.. se adresează unei audienţe limitate (de exemplu.U.U. la rândul său. a creat în temeiul prevederilor Cartei O. Al doilea tip de mecanisme. Comisia drepturilor omului. au mandate foarte largi în materia drepturilor omului. Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) al O. însoţite. Comisia şi-a îndeplinit aceste competenţe în cadrul următoarelor tipuri de proceduri: .N.N.Comitetul poate face sugestii şi recomandări de ordin general. II... a înfiinţat. instrumentul se adresează doar ţărilor care l-au ratificat ). Astfel. Ea efectuează studii.. este principalul organ al ECOSOC în domeniul drepturilor omului. care îşi datorează existenţa dispoziţiilor conţinute în instrumentele juridice specifice (pactele internaţionale şi convenţiile menţionate în lucrare) au mandate mai restrânse (de exemplu. Aceste caracteristici au organisme pe care le-am analizat deja cum sunt Comitetul drepturilor omului. Subcomisia de luptă împotriva măsurilor discriminatorii şi protecţia minorităţilor. Comitetul drepturilor copilului etc. în 1946 Comisia privind condiţia femeii şi Comisia drepturilor omului care. se adresează unei audienţe nelimitate şi iau măsuri în funcţie de votul majorităţii. Primele. devenită din anul 2006 Consiliul drepturilor omului. ansamblul aspectelor codificate în instrumentul respectiv).U. care îşi datorează existenţa dispoziţiilor conţinute în Carta O. Comitetul drepturilor economice.N. Mecanisme şi proceduri de protecţie a drepturilor omului sub egida ECOSOC Atunci când analizăm organele şi mecanismele de protecţie a drepturilor omului structurate în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.N. Comisia drepturilor omului a primit competenţe în ceea ce priveşte anchetarea în privinţa alegaţiilor privind violări ale drepturilor omului şi în examinarea comunicările relative la aceste violări. dacă este cazul.

 Toate comunicările trebuie să conţină o descriere a faptelor şi să indice obiectul petiţiei şi drepturile de care au încălcate.. nici cele care se bazează exclusiv pe ştiri difuzate prin mijloace de comunicare în masă.N.4/2000/112) recomandări privind modul în care Procedura 1503 ar trebui să fie modificată. cu excepţia cazului în care se stabileşte că demersurile la nivel naţional ar fi ineficiente sau că acţiunea s-ar prelungi în mod nejustificat.a) Procedura instituită prin Rezoluţia ECOSOC 1503 din 27 mai 1970 (revizuită prin Rezoluţia 2000/3 din 16 iunie 2000). Pentru a se evita ca nici o comunicare să nu fie în contra dispoziţiilor Cartei O. Comisia drepturilor omului este autorizată să examineze violări flagrante. Criteriile de admisibilitate a comunicărilor sunt următoarele:  Comunicările incompatibile cu principiile Cartei ONU sau motivate politic prin faptul că nu sunt eligibile . Procedura 1503 de examinare a comunicărilor confidenţiale a fost modificată în cadrul sesiunii cu numărul 56 a Comisiei pentru Drepturile Omului care a avut loc în anul 2000. Ca regulă generală.  Comunicările pot fi depuse de către orice individ sau grup de persoane care se pretind că au fost o victime ale încălcărilor drepturilor omului sau care au cunoştinţă în mod direct sigur de astfel de încălcări. Comunicările pot proveni de la orice persoană sau grup care susţin a fi victime ale unei violări a drepturilor omului sau au cunoştinţă directă şi sigură. Cu toate acestea. 26 . sistematice şi temeinic dovedite ale drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale indiferent de ţara în care se produc. Aceste recomandări au fost apoi încorporate într-un proiect de rezoluţie intitulat "Procedura de examinare a comunicărilor referitoare la drepturile omului “.U. Subcomisia de luptă împotriva măsurilor discriminatorii şi protecţia minorităţilor a instituit o serie de reguli de admisibilitate a comunicărilor.luând în considerare răspunsurile din partea guvernului – că ele dezvăluie existenţa unui ansamblu de violări flagrante si sistematice ale drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale. procedura modificată continuă să fie denumită Procedura 1503. şi în conformitate cu această Rezoluţie. care a fost parte a deciziei Comisiei 2000/109 (adoptată fără vot 26 aprilie 2000) . Consiliul Economic şi Social a adoptat proiectul la 16 iunie 2000. Comunicările anonime nu sunt admisibile. . Grupul de lucru privind îmbunătăţirea eficacităţii Comisiei pentru Drepturile Omului.  Comunicările sunt admisibile decât dacă analiza lor oferă în mod rezonabil motive de a crede . el devenind Rezoluţia 2000 / 3. a inclus în raportul său (E/CN. comunicările care conţin un limbaj abuziv sau insultător la adresa statului în cauză nu sunt examinate .  Recursurile interne trebuie să fie epuizate înainte ca o comunicare să fie examinată.

mijloc de a face să intervină o prezenţă internaţională însărcinată să se ocupe de anumite situaţii. Ţelul urmărit este de a stabili faptele în situaţia în cauză şi a contribui la restabilirea drepturilor. c. confruntate cu situaţii evidente de violare a acestor drepturi.b) Proceduri şi organe de anchetă pentru analiza situaţiilor ce afectează drepturile omului. 5. organele de anchetă urmăresc o serie de obiective specifice în activitatea lor. . sprijin în stabilirea tendinţelor (torturi. b. clasificarea situaţiilor. 6. dispariţii. stabilirea stărilor de violare ce au avut loc în trecut permiţând astfel guvernului să ia măsurile adecvate pe plan legislativ sau de a întări instituţiile de protecţie existente. 27 . intoleranţă religioasă). 2. privinţa situaţiilor şi fenomenelor respective. Când Procedura 1503 nu şi-a atins scopul. raportori speciali.. În aplicarea principiului conform căruia guvernele sunt responsabile pentru respectul drepturilor omului. fie un fenomen determinat. Comisia drepturilor omului a mandatat un anumit număr de organe pentru a analiza situaţiile afectând drepturile omului într-un număr de ţări. Scopul lor este de a ajuta la restaurarea drepturilor omului şi nu de a judeca nici de a condamna. fie într-o ţară. Pe de altă parte. Rolul şi scopul acestor organe este de a asigura protecţia drepturilor omului. incumbă guvernului să dovedească inexactitatea alegaţiilor sau de a arăta că există măsuri sau înţelege să ia măsuri necesare pentru a asigura respectul drepturilor omului. ţintind să le oprească dacă au avut loc şi să reinstituie într-o manieră generală drepturile omului. Caracteristicile organelor de anchetă instituite de aceste proceduri ar putea fi sintetizate astfel: a. Rapoartele sunt supuse Comisiei şi Adunării Generale de către personalităţi (experţi. execuţii sumare sau arbitrare. şi anume: 1. prevenind violările acestora. ajutor guvernelor implicate în luarea la cunoştinţă a existenţei exceselor comise de agenţii naţionali. reprezentanţi speciali) însărcinaţi să cerceteze situaţiile de violare a drepturilor omului fie în regiuni. 4. asistenţă acordată organelor internaţionale în deliberarea lor în 3.

În plus. care înlocuieşte Comisia drepturilor omului. De-a lungul timpului. şi de a adresa recomandări Comisiei drepturilor omului având ca temă lupta împotriva măsurilor discriminatorii de orice fel luate prin violarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. pe lângă Subcomisie s-au creat grupe de lucru pe diverse teme (comunicaţii. care durează cel puţin 10 săptămâni.. sclavie. la 15 martie 2006. începând chiar cu membrii Consiliului. însă nu ca reprezentanţi ai guvernelor ci ca experţi cu titlu individual. se poate reuni şi în sesiuni extraordinare dacă un membru solicită aceasta sprijinit de o treime din membrii Consiliului. la recomandarea guvernelor.U.U. Prin Rezoluţia A/RES/60/251 adoptată de Adunarea Generală a O. Spre deosebire de Comisie. Subcomisia are un număr de 28 de membri.Aşa cum s-a menţionat un rol important în derularea acestor proceduri de anchetă îl are Subcomisia de luptă împotriva măsurilor discriminatorii şi protecţia minorităţilor. Consiliul drepturilor omului procedează la un examen periodic universal. Noul organism are sarcina să promoveze respectul universal şi apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi. în special în lumina Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. din care o sesiune principală.. al modului în care fiecare stat din cele 191 de state membre al O.N. Dat fiind că membrii săi sunt aleşi direct de către Adunarea Generală. Consiliul drepturilor omului se reuneşte în mod regulat tot timpul anului şi ţine minimum 3 sesiuni pe an. 28 . pe baza informaţiilor obiective şi fiabile. pentru o perioadă de 3 ani. populaţii autohtone) sau de lucru în timpul sesiunilor anuale. De asemenea. care sunt aleşi de către Comisie. respectă obligaţiile şi angajamentele sale în materia drepturilor omului. alături de dezvoltare şi de securitate. compus din 47 de membri. cu deosebire atunci când acestea sunt flagrante şi sistematice şi face recomandări în acest sens. ca organ subsidiar al Adunării Generale. care aparţin tuturor popoarelor şi care. constituie unul dintre cei trei piloni ai ONU. Consiliul reflectă gradul ridicat de importanţă acordată drepturilor omului. fără nici o deesebire şi într-o manieră justă şi echitabilă.N.  · . Consiliul are competenţa să examineze violările drepturilor omului. a fost instituit Consiliul drepturilor omului. Aceasta a fost creată pentru a întreprinde studii.

. grup de persoane sau organizaţie neguvernamentală. după o procedură determinată. care este ECOSOC. cooperarea voluntară a statelor este indispensabilă în funcţionarea sa .Procedura prevăzută de Protocolul facultativ rezultă dintr-un tratat internaţional în termenii căruia statele părţi acceptă să fie examinate.Procedura 1503 este aplicabilă tuturor statelor .Procedura prevăzută de Protocolul facultativ nu priveşte decât drepturile civile şi politice menţionate în Pact 4. .N.Procedura 1503 se aplică la orice violare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. .SĂ REŢINEM! Deosebiri între procedura prevăzută de Rezoluţia 1503 şi Procedura prevăzută în Protocolul facultativ la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice Deosebirea fundamentală o Procedura 1503 se aplică analizei situaţiilor o Procedura prevăzută de Protocolul facultativ priveşte analiza plângerilor individuale. 29 . în general .. altfel-zis cazurilor izolate de violare presupusă a drepturilor omului Alte deosebiri 1. cu condiţia de a avea cunoştinţă directă sau indirectă a unei violări a drepturilor omului ..Procedura 1503 se bazează pe o rezoluţie a unui organ O.U.Procedura prevăzută de Protocolul facultativ nu se aplică decât statelor care au aderat la Pact şi la Protocol sau care le-au ratificat 3.Comunicările prezentate în virtutea Protocolului facultativ trebuie să fie semnate de victima prezumată sau de o persoană având dreptul să acţioneze în numele său .La Procedura 1503 poate recurge orice persoană. . plângerile depuse împotriva lor 2.

Care este raportul între Procedura instituită prin Rezoluţia ECOSOC 1503 şi Procedurile şi organele de anchetă pentru analiza situaţiilor ce afectează drepturile omului? 12.Autorul unei comunicări adresate Comitetului drepturilor omului în virtutea Protocolului facultativ este participant la procedură. 3. Ce mecanisme de control prevăd diversele convenţii adoptate în cadrul O. Care este mecanismul de control prevăzut de Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. sociale şi culturale 7. privind respectul drepturilor omului? Ce atribuţii are Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru drepturile omului? Care este importanţa Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului? Ce drepturi garantează Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice? 5. în materia drepturilor omului? 10.Care sunt deosebirile între procedura prevăzută de Rezoluţia 1503 şi Procedura prevăzută în Protocolul facultativ la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice? . .U.5. ei nefiind informaţi asupra măsurilor care pot fi luate de Naţiunile Unite. 30 . Care sunt prevederile Cartei O. Care este specificul mecanismelor de control al respectării drepturilor civile şi politice în raport cu cele economice. Care este mecanismul de control prevăzut de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice? 6.. afară de cazul în care ele sunt făcute publice .U.N.N. sociale şi culturale 8. 2.Autorii comunicărilor făcute în baza Procedurii 1503 nu participă la nici un stadiu al acestei proceduri.Care sunt mecanisme şi proceduri de protecţie a drepturilor omului înfiinţate sub egida ECOSOC? 11. sociale şi culturale? 9. este informat asupra tuturor măsurilor luate de Comitet sau de grupul de lucru privind comunicările  Sarcini de învăţare (întrebări de control) 1. Ce drepturi garantează Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. 4.

Drepturile omului : drepturile minorităţilor naţionale. Drept internaţional contemporan. 2007 Adrian Năstase.I-II. 5. Engel.religie a sfârşitului de secol. Thomas Buergenthal. Bucureşti. Ed. 9. 2000 Ion Diaconu. Editura C. Corneliu-Liviu Popescu. Institutul Român pentru Drepturile Omului. Beck. Demetrescu.BIBLIOGRAFIE 1. 7. La protection internationale des droits 4. 10. Ediţia a 5-a. Drepturile omului. Curtea Europeană a drepturilor Omului. Alexandre Kiss.Note de curs. Aurescu Bogdan. Bucureşti. Institutul Român pentru Drepturile Omului. 2004 Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este parte. All-Beck. 2000 2. 2010 3. Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele împotriva României (1998-2002). Editura Universul Juridic. H. All Beck. Drepturile omului. Bolintineanu Alexandru. Bucureşti. Năstase Adrian. All Beck. Raluca Miga-Beşteliu. Bucureşti. Irina Moroianu Zlătescu. Protecţia internaţională a drepturilor omului. Bucureşti. 199l Radu C. Drepturile omului în sistemul Naţiunilor Unite: protecţie şi promovare. 6. Bucureşti. Institutul Român pentru Drepturile Omului.. 1992 . Institutul Român pentru Drepturile Omului. Bucureşti. Bucureşti. 31 . Editions N. 2003.P. Catrinel Brumar. vol. 1993 Cristian Jura. 8. 2006 Corneliu Liviu Popescu. de l’homme.

Unitatea de învăţare II Organizaţia Internaţională a Muncii (O.. sunt prezentate mecanismele de control structurate în cadrul acestei organizaţii. Prin convenţiile şi recomandările adoptate.I. Obiectivele învătării A explica specificul obiectivelor şi activităţii Organizaţiei Internaţionale a Muncii. şi a înţelege impactul convenţiilor şi recomandărilor acesteia în sistemele juridice interne.I. Organizaţia Internaţională a Muncii a creat Codul internaţional al muncii.)       Titlul unităţii Cuprinsul unităţii Obiectivele învăţării Conţinutul unităţii (sinteze teoretice. . A identifica sistemul normativ al O. si anume controlul regulat şi procedurile speciale. 32 . ce a influenţat activitatea de reglementare şi a altor organizaţii internaţionale cu atribuţii în materie. exemple) Sarcini de învăţare Bibliografie Cuprinsul unităţii Acest capitol prezintă structura şi specificul normelor adoptate de cea mai vastă instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor economice şi sociale. inclusiv cele vizând protecţia libertăţii sindicale şi a drepturilor sindicale.M. Totodată.M.

ca şi în multe alte sectoare. fără deosebire de rasă. permite abordarea problemelor şi preconizarea soluţiilor pentru ca peste tot în lume condiţiile de muncă şi securitate socială să fie cât mai bune. au dreptul de aşi urmări progresul lor material şi dezvoltarea lor spirituală în libertate şi demnitate. instaurarea tripartitismului în cadrul statelor membre.M. la scară internaţională. condiţii de muncă umane. în securitate economică şi cu şanse egale. constituie un pericol pentru prosperitatea tuturor: . afimându-se principial că: . Istoric.M.libertatea de expresie şi de asociere este o condiţie indispensabilă a unui progres susţinut: . a luat fiinţă în anul 1919 prin Tratatul de la Versailles (partea XIII). oriunde ea există. În 1944.I. Organizaţia Internaţională a Muncii este singura instituţie internaţională ce funcţionează pe principiul tripatitismului. prin Declaraţia de la Philadelphia. In accepţiunea O.toate fiinţele umane.I.. perspective pozitive pentru ocuparea forţei de muncă şi securitatea economică. O. justiţia socială implică respectul drepturilor omului. la punerea în aplicare a politicilor naţionale în domeniul social şi economic. dacă este cazul.M. încurajează. cea mai veche şi mai vastă instituţie specializată din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.I. concretizând ideea fundamentală înscrisă în Constituţia sa conform căreia o pace universală şi durabilă nu se poate stabili decât pe baza justiţiei sociale. credinţă sau sex. politica şi programele sale fiind formulate de reprezentanţii patronatelor şi ai sindicatelor pe picior de egalitate cu cei guvernamentali.Conţinutul unităţii ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII (O. Considerându-se că “neadoptarea de către o naţiune anume a unui regim de muncă cu adevărat uman constituie un obstacol în calea eforturilor altor naţiuni doritoare să îmbunătăţească soarta muncitorilor în propriile lor ţări”3 .M. de asemenea.sărăcia. îndemnându-le să stabilească un dialog social eficient prin asocierea organizaţiilor sindicale şi patronale la elaborarea şi. a constituit şi constituie cadrul instituţional cel mai adecvat care. .) I. O. un nivel de viaţă decent.. 33 .I.munca nu este o marfă: . domenii de activitate Organizaţia Internaţională a Muncii. au fost dezvoltate scopurile şi principiile sale fundamentale.

În concretizarea principiilor constituţionale.M. II. Organizaţia Internaţională a Muncii este compusă dintr-o adunare generală anuală.organizarea unui vast program de cooperare tehnică pe plan internaţional.I. ceea ce se şi întâmplă adesea. El este alcătuit din 28 de membri din partea guvernelor. cum ar fi conferinţele regionale. adoptă bugetul O. totodată.I. Consiliul de Administraţie este de natură tripartită. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea şi prin organisme subsidiare.stabilirea normelor internaţionale de muncă în paralel cu structurarea unui sistem de control al aplicării normelor. Organizaţia Internaţională a Muncii şi-a structurat activităţile în următoarele direcţii: .I. şi un secretariat permanent.M. un consiliu executiv.Consiliul de Administraţie. Conferinţa Internaţională a Muncii.derularea de programe de formare. asupra cărora vom mai reveni. Consiliul de Administraţie are un rol important în ceea ce priveşte controlul aplicării normelor internaţionale ale muncii. un cadru global pentru discutarea problemelor sociale şi de muncă. Delegaţia naţională a fiecărei ţări cuprinde doi reprezentanţi ai guvernului. Ei pot fi în dezacord cu guvernele lor. de regulă. precum şi a programelor de acţiune. un reprezentant al patronatului şi unul din partea organizaţiilor sindicale însoţiţi de consilieri tehnici după necesităţi. ca şi între ei. comisiile industriale şi reuniunile de experţi. destinat să orienteze acţiunea naţională în sensul aplicării acestor principii: . Conferinţa Internaţională a Muncii alege Consilul de administraţie. trei organisme.elaborarea de politici şi de programe internaţionale ce vizează promovarea drepturilor fundamentale ale omului. Consiliul de Administraţie are. în vederea adoptării unor decizii privind chestiuni politice. Structura O. menit să ajute ţările să aplice în mod concret aceste principii: . 14 din partea organizaţiilor patronale şi 14 din partea sindicatelor. oferind. restul membrilor fiind aleşi la fiecare 3 ani de Conferinţă. de învăţământ. de cercetare şi publicaţii ce vin în sprijinul celorlalte forme de activitate..M. stabileşte norme internaţionale în domeniul muncii.). trei sesiuni pe an la Geneva. Ca şi Conferinţa. ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă şi dezvoltarea posibilităţilor de angajare în muncă: . Guvernele unui număr de 10 state puternic industrializate sunt reprezentate permanent. finanţat prin contribuţia statelor membre. El a instituit.Biroul Internaţional al Muncii (B.. definit şi pus în aplicare în cadrul unui parteneriat activ cu mandanţii. Delegaţii patronatelor şi ai sindicatelor se bucură de libertate de expresie. în acest scop. şi anume: Comisia de experţi pentru . 34 .

35 . De asemenea. astfel. forţă juridică.M. De asemenea. că O. încă de la crearea sa. ci oferă un model şi un stimul pentru legislaţia şi practica ţărilor membre. o dată cu o convenţie se adoptă o recomandare corespondentă. aşadar. aşa cum am amintit. Se poate spune.I. a creat dreptul internaţional al muncii prin cele 188 convenţii şi 199 recomandări adoptate până în anul 2007.M. în unele situaţii sunt adoptate convenţii care se limitează . precum şi de către o comisie specială tripartită instituită în timpul Conferinţei Internaţionale a Muncii.. Convenţiile O.M. Convenţiile şi recomandările sunt adoptate după ce obţin două treimi din voturile Conferinţei Internaţionale a Muncii.M. Normele internaţionale în domeniul muncii Una dintre sarcinile principale ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii a fost. Biroul Internaţional al Muncii este. ale bunăstării sociale sau ale drepturilor omului. guverne. “ clauzele de aplicare graduală” care permit de a ridica în mod progresiv nivelul de aplicare sau de lărgire a câmpului de protecţie.I.M. patronate.I.M. Astfel. sunt instrumente juridice ce reglementează unul sau altul dintre aspectele administrării forţei de muncă. B. recrutează experţii pentru activităţile de cooperare tehnică ce se derulează în lumea întreagă. a excluderii anumitor sectoare de activitate. categorii de muncitori sau anumitor regiuni ale ţării din câmpul de aplicare a convenţiei. indică disponibilitatea statului ratificant de a accepta măsurile de supraveghere internaţională specifice organizaţiei.I. sindicate.I. organizează activităţi diverse de publicare şi publicare a unor documente privind o sferă largă de probleme sociale şi de muncă. Recomandările adoptate de către O. în acest sens. III..aplicarea convenţiilor şi recomandărilor. Ratificarea unei convenţii implică o dublă obligaţie din partea unui stat membru: ea este un angajament de a aplica prevederile convenţiei respective şi. sunt instrumente juridice similare convenţiilor. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă prin construirea unui cuprinzător cod de legi şi practici.M. Mai trebuiesc amintite. în acelaşi timp.I. nefiind însă supuse ratificării şi cuprinzând orientări mai detaliate. se adresează unor ţări cu structuri sociale foarte diversificate. Ele nu au. au fost concepute o serie de formule menite să permită unui număr cât mai mare de state să asigure în mod progresiv nivelul de de protecţie dorit.I. se oferă posibilitatea acceptării doar a anumitor părţi ale unei convenţii .I. mai mult sau mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic.. El elaborează documentele şi rapoartele care constituie documentaţia indispensabilă pentru conferinţele şi reuniunile organizaţiei. B. Ele sunt definitivate la capătul unui proces ce începe cu studiul comparativ al legislaţiei şi practicii în statele membre şi continuă cu analiza proiectelor instrumentelor normative internaţionale de către B. De regulă.M. secretariatul permanent al O. Comisia de investigare şi de conciliere în materia libertăţii sindicale şi Comitetul libertăţii sindicale. Dat fiind că normele O.

Totuşi. Mai amintim posibilitatea oferită de unele convenţii de a alege soluţii diferite pentru a rezolva o problemă. în mare parte. de fapt. şi anume Convenţia nr. ca şi.2). în perioada 1919-2004 constituie. însăşi4 .M. dar prin metode care.I. au dreptul. Drepturile fundamentale ale omului In fapt. Convenţia nr.la enunţarea principiilor fundamentale. Dar pentru pentru raţiuni de sistematizare vom cuprinde în categoria convenţiilor vizând garantarea drepturilor fundamentale ale omului pe cele referitoare la: A..I. fără autorizare prealabilă. să constituie organizaţii. Libertatea sindicală Materia libertăţii sindicale a fost reglementată prin mai multe convenţii. cei interesaţi şi organizaţiile ce-i reprezintă sunt ţinuţi să respecte legalitatea. norme mai precise şi mai detaliate figurând în recomandări complementare. următoarele domenii: 1. de altfel. cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă (art.3 par.M.conţinut Cele 185 convenţii şi 195 recomandări adoptate de către O. ele privind.87. sunt lăsate la discreţia lor. în momentul ratificării.I. Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau să-i împiedice exercitarea legală (art.. precum şi să se afilieze la aceste organizaţii. Totuşi. toate normele O. IV. dintre care două sunt de o deosebită importanţă. calendarul măsurilor ce urmează a fi aplicate. aşadar. convenţia stabileşte garanţii menite să permită organizaţiilor sindicale să-şi desfăşoare activitatea în deplină independenţă. 36 . în exercitarea acestor drepturi care le sunt recunoscute de către convenţie. In sistemul O. Prima dintre ele. Codul internaţional al muncii . ca şi supleţea prevăzută în metodele de aplicare.I. Analiza conţinutului acestor norme demonstrează că O.98 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă (1949). sunt reflexia voinţei statelor membre de a asigura prin reglementare internaţională un drept fundamental al omului: dreptul la muncă şi securitate socială. Pe de altă . codul internaţional al muncii. are o competenţă generală. precum şi drepturile conexe acestuia. prevede că muncitorii şi patronii. toate aspectele ce ţin de muncă şi securitate socială. trebuie subliniat că asemenea clauze de aplicare graduală nu pot fi incluse în convenţiile privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.M. 2). la alegerea lor. In acest sens.M. fără nici o deosebire. sunt cunoscute şi aşa-numitele convenţii “promoţionale” prin care statele se angajează.M. conform clasificării realizate de O.I. să atingă obiectivele enunţate.87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical (1948) şi Convenţia nr. Ele acoperă.

parte, legislaţia naţională şi maniera în care ea este aplicată nu trebuie, totuşi, să aducă atingere garanţiilor prevăzute de convenţie. Convenţia nr.98 urmăreşte ca organizaţiile de muncitori şi de patroni să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă ale unora faţă de celelalte(art.2). Pentru aceasta, trebuiesc luate măsuri corespunzătoare condiţiilor naţionale pentru a încuraja şi a promova dezvoltarea şi folosirea cât mai largă a procedurilor de negociere voluntară . Sunt interzise actele prin care se subordonează angajarea unui muncitor condiţiei de a nu se afilia la un sindicat sau de a înceta să facă parte dintr-un sindicat. B. Interzicerea muncii forţate Convenţia nr. 29 privind munca forţată (1930) vizează suprimarea recurgerii la muncă forţată sau obligatorie sub toate formele ei. Totuşi, Convenţia nu se aplică, sub rezerva anumitor condiţii şi garanţii, în cazul: serviciului militar obligatoriu, anumitor obligaţii civice, munca în penitenciar, munca depusă în cazuri de forţă majoră.Cu o singură excepţie, munca forţată sau obligatorie, sub toate formele ei, va trebui să fie remunerată(art.140). O altă convenţie, şi anume Convenţia nr.105 privind abolirea muncii forţate (1957), a interzis folosirea muncii forţate şi obligatorii în scopuri politice, ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopul dezvoltării economice, ca măsură de disciplină a muncii şi pedeapsă pentru participarea la greve şi ca măsură de discriminare rasială, socială, naţională sau religioasă. C. Egalitatea de şanse şi tratament Convenţia cea mai importantă în materie este Convenţia nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei (1958). Discriminarea este definită ca fiind orice diferenţiere, excludere sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenţă naţională sau origine socială, care are ca efect să suprime sau să ştirbească egalitatea de şanse sau de tratament în materie de ocupare a forţei de muncă şi de exercitare a profesiei (art.1, par.1, lit.a). Câmpul de aplicare a Convenţiei include accesul la pregătirea profesională, accesul la ocuparea forţei de muncă şi la exercitarea diferitelor profesii, precum şi condiţiile de ocupare a forţei de muncă. Ca atare, statul care ratifică această convenţie trebuie să abroge orice dispoziţie legislativă şi să modifice orice dispoziţie sau practică administrativă incompatibilă cu politica menţionată, să adopte legi şi să încurajeze programe de educare capabile să asigure acceptarea şi aplicarea politicii naţionale în colaborare cu organizaţiile lucrătorilor şi patronilor. România a ratificat toate convenţiile O.I.M. ce se raportează la drepturi fundamentale ale omului în procesul muncii. Mai trebuie să amintim că în anul 1998 a fost adoptată Declaraţia O.I.M. referitoare la principiile şi drepturile fundamentale ca o expresie a angajamentului guvernelor, organizaţiilor patronale şi sindicale de a promova valorile umane
.. 37

fundamnetale- valor care sunt de primă importanţă pentru viaţa economică şi socială a oricărei societăţi. Aceste principii şi drepturi sunt:  Libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă adreptului de negociere colectivă;  Eliminarea oricărei forme de muncă forţată sau obligatorie;  Abolirea efectivă a muncii copiilor;  Eliminarea discriminării în materie de angajare şi profesie Declaraţia stabileşte în mod clar că aceste drepturi sunt universale şi se aplică tuturor popoarelor şi tuturor statelor, indifferent de nivelul lor de dezvoltare economică. Pentru ţările care n-au ratificat toate convenţiile fundamentale din domeniul drepturilor omului, Declaraţia prevede elaborarea unor rapoarte anuale privind progresele realizate la nivel naţionale, ca şi dificultăţile întâmpinate în procesul de ratificare. 2. Ocupare a.Politica de ocupare Obiectivul unei depline ocupări a forţei de muncă, în scop productiv şi în condiţii de liberă alegere a muncii este promovat de Convenţia nr.122 privind politica de ocupare a forţei de muncă(1964). Politica adoptată în vederea atingerii obiectivului menţionat va trebui să aibă în vedere stadiul şi de nivelul dezvoltării economice, precum şi de legăturile dintre obiectivele utilizării forţei de muncă şi alte obiective economice şi sociale şi va fi aplicată prin metode adaptate la condiţiile şi obiceiurile naţionale(art.1, par.3). In plus, reprezentanţii celor ce angajează şi ai lucrătorilor vor trebui să fie consultaţi asupra politicilor de angajare, pentru ca să se ţină seama în mod deplin de experienţa şi opinia lor, ca ei să colaboreze la elaborarea acestor politici şi să ajute la obţinerea sprijinului în favoarea acestora. Convenţia nr.168 privind promovarea angajării şi protecţia contra şomajului (1988) stabileşte în sarcina statelor ratificante obligaţia coordonării sistemelor de protecţie contra şomajului cu politicile de ocupare. Două dintre convenţii concretizează principiul timpului de muncă elastic ce caracterizează o politică de ocupare modernă. Este vorba de Convenţia nr.175 privind munca cu timp parţial (1994), precum şi de Convenţia nr. 177 privind lucrul la domiciliu (1996). B.Serviciul de angajare In baza Convenţiei nr.88 (1948), statul trebuie să instituie un serviciu public şi gratuit de angajare. De asemenea, Convenţia nr.96 privind birourile de plasare cu plată (1949) prevede suprimarea progresivă a birourilor de plasare cu plată. C. Orientare şi formare profesională Convenţia nr. 142 privind punerea în valoare a resurselor umane (1975) solicită statelor părţi să adopte şi să dezvolte politici şi programe complete şi
.. 38

concertate de orientare şi formare profesională, prin stabilirea, în special datorită serviciilor de angajare, a unei relaţii strânse între orientarea şi formarea profesională, pe de o parte, şi ocuparea forţei de muncă, pe de altă parte. D. Readaptarea şi angajarea persoanelor handicapate Dispoziţiile Convenţiei nr.159(1983) vizează să asigure persoanelor handicapate, în deplină egalitate, un loc de muncă convenabil , ca şi inserţia lor socială. E. Securitatea angajării Convenţia nr.158 privind concedierea(1982) urmăreşte protejarea muncitorilor în cazul încetării relaţiei de muncă la iniţiativa patronilor. 3. Politica socială O Convenţie generală privind politica socială nr.117 (obiective şi norme de bază) a fost adoptată în 1962. Ea statuează, principial, că orice politică trebuie să urmărească în primul rând bunăstarea şi dezvoltarea populaţiei, precum şi încurajarea acesteia către progresul social. De asemenea, în definirea oricărei politici de importanţă generală va trebui să se ţină seama de repercusiunile acestei politici asupra bunăstării populaţiei (art.1). In vederea concretizării acestor obiective, Convenţia instituie o serie de norme de bază privind, în special, nivelurile de salarizare, protecţia salariilor, protecţia contra oricărei discriminări, vârsta minimă de admitere la angajare, precum şi educaţie şi formare profesională. 4. Administraţia muncii In această categorie sunt grupate norme ce vizează instituirea unor ministere ale muncii competente şi eficiente. Sunt avute în vedere domenii de activitate cum sunt: a. Inspecţia muncii Convenţia nr.81 (1947) prevede un sistem de inspecţie a muncii menit să asigure aplicarea dispoziţiilor legale relative la condiţiile de muncă şi de protecţie a muncitorilor în unităţile industriale şi, în mod facultativ, în cele comerciale. b. Statistici In baza Convenţiei nr.160 privind statisticile de muncă(1985) statele ratificante se obligă să publice periodic statistici de bază într-o serie de domenii expres prevăzute de convenţie. In situaţia elaborării sau revizuirii conceptelor, definiţiilor şi metodologiei utilizate în acest scop, acestea trebuie să ia în considerare normele şi directivele cele mai recente stabilite sub auspiciile O.I.M. c.Consultări tripartite
.. 39

131 privind fixarea salariilor minime (1970) solicită statelor ratificante să instituie un sistem de salarii minime care să protejeze toate grupurile de salariaţi ale căror condiţii de muncă sunt de asemenea natură încât acestor salariaţi să li se asigure o protecţie corespunzătoare.116 (1962) se încuraja adoptarea principiului săptămânii de 40 ore fără reducerea salariului. analiza reclamaţiilor Referitor la aceste aspecte ale relaţiilor profesionale.I. Relaţii profesionale In această categorie sunt incluse o serie de instrumente normative ce se referă la diverse aspecte ale relaţiilor între patroni şi lucrători.Comunicaţii în interiorul întreprinderii. In ce priveşte funcţia publică.O. Natura şi formele procedurilor de consultare sunt stabilite conform practicii naţionale şi după consultarea organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi lucrătorilor. a. b. Se instituie obligaţia plăţii rapide şi integrale a salariului prin evitarea practicilor care sunt de natură să sporească peste măsură dependenţa salariaţilor faţă de patron. Negociere colectivă.. în anul 1919 fixa durata maximă a muncii în industrie la 8 ore pe zi şi 48 ore pe săptămână. Reţinerile din salariu nu vor fi autorizate decât în condiţiile şi limitele prescrise de legislaţia naţională sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotărâre arbitrală (art.8). prin care se promovează negocierea colectivă liberă şi voluntară în toate domeniile de activitate economică. 40 . 154 privind negocierea colectivă (1981). nu au fost adoptate convenţii. reafirmându-se dreptul muncitorilor (individuali sau în grup) de a înainta reclamaţii care să nu rămână nesoluţionate.I.M. în cadrul O. a adoptat în 1976 Convenţia nr. Durata muncii. prin legislaţie sau practica naţională pot fi fixate modalităţi speciale de aplicare (art.M. ci două recomandări. Aceste gupuri sunt determinate de acord cu organizaţiile reprezentative ale celor care angajează şi ale lucrătorilor sau după deplina consultare a acestora. Protecţia salariilor este asigurată de Convenţia nr. Condiţii de muncă a. ambele din 1967. conciliere şi arbitraj voluntare. 5.129 şi 130. cu excepţia forţelor armate şi poliţiei care pot fi exceptate. munca de noapte şi concedii Prima convenţie adoptată de O. consultare şi colaborare Amintim. Salarii Convenţia nr. b.M. prin care se expun elementele unei politici de comunicare la nivelul întreprinderii . Convenţia nr.144 prin care se instituie în sarcina statelor ce o ratifică obligaţia asigurării unor consultări tripartite în vederea punerii în aplicare a normelor internaţionale ale muncii.95 (1949). . Mai târziu. prin Recomandarea nr. 6.1). nr.I. în acest sens.

. considerate ca fiind esenţiale (îngrijiri medicale. 7. din care una cel puţin din cele referitoare la prestaţiile de şomaj. 174 asupra prevenirii accidentelor industriale majore (1993). Convenţia nr. locuinţe. indemnizaţii de boală. c. prestaţii în cazul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale. Munca femeilor . precum şi la nivel de întreprindere. invaliditate sau urmaşi.I. Repausul săptămânal face obiectul Convenţiei nr. statul respectiv îşi poate asuma angajamentul respectării şi cu privire la alte ramuri. Securitatea şi sănătatea la locul de muncă Acest subiect face obiectul a peste 30 de convenţii şi al unui număr şi mai ridicat de recomandări. Servicii sociale. timp liber O serie de recomandări (21/1924. Pentru a ratifica această Convenţie. prestaţii de maternitate. 176 privind securitatea şi sănătatea în mine (1995). Convenţia nr. au fost adoptate numeroase convenţii care detaliază diferitele domenii ale securităţii sociale. a unor niveluri minime de prestaţii în 9 ramuri ale securităţii sociale. Securitate socială Şi acest domeniu a fost bogat normativizat prin convenţii şi recomandări Convenţia cadru în materie este Convenţia nr. cu flexibilitatea cerută de diversitatea existentă în statele membre. 41 .132(1970). prestaţii de bătrâneţe. Pe lângă Convenţia nr. Convenţia nr. Prin adoptarea ei s-a urmărit să se instituie. d. prestaţii de invaliditate şi prestaţii pentru urmaşi). o serie de norme vizează să protejeze muncitorii contra unor riscuri precise. prestaţii către familii. Convenţia defineşte direcţiile de acţiune ale unei astfel de politici. 102/1956.102 privind securitatea socială (norme minime) din 1952. statul interesat trebuie să se angajaze să respecte normele prevăzute pentru cel puţin 3 din ramurile enumerate.172 privind condiţiile de muncă în hoteluri şi restaurante (1991). Printre convenţiile adoptate în ultimii ani. accidente de muncă şi boli profesionale. De asemenea. 8. Convenţia nr. iar concediile anuale plătite de cel puţin trei săptămâni sunt prevăzute de Convenţia nr.Normele privind munca de noapte (Convenţia nr.M. prestaţii de şomaj. bătrâneţe.171 din 1990 şi recomandarea corespondentă) vizează protecţia femeilor şi copiilor sau adolescenţilor. 102. 115/1961) stabilesc norme în aceste sectoare complementare prestării muncii propriu-zise. Ea stabileşte o serie de norme destul de detaliate privind acţiunile la nivel naţional. adeverind faptul că el este în centrul preocupărilor O. 155 privind securitatea şi sănătatea muncitorilor (1981) vizează crearea unei politici coerente în materie de securitate şi sănătate a muncitorilor şi mediului de muncă.14 (1921). Ulterior momentului ratificării. se referă la acest aspect.

89/1948). de către un stat implică angajamentul acestuia de a lua toate măsurile necesare pentru a concretiza prevederile acestora. A. Mecanisme de control Ratificarea uneia sau alteia dintre convenţiile O. Conform Constituţiei O.77/1946 şi 124/1965) De asemenea.M.I. Controlul regulat Guvernele trebuie să prezinte rapoarte către B.I. interzicându-se totodată munca femeilor în muncile subterane (Convenţia nr.M. 10. popoare V.100/1951) a femeilor cu bărbaţii.M.M.I. urmăresc să asigure egalitatea de remunerare(Convenţia nr. 9.I. există un control regulat bazat pe sistemul rapoartelor şi un sistem cvasijurisdicţional bazat pe sistemul plângerilor şi reclamaţiilor. adolescenţii sub 18 ani nu pot fi folosiţi în munci de noapte (convenţiile nr.marinari (mai mult de 50 convenţii şi recomandări) . muncitorii din teritoriile nemetropolitane.. asupra cadrului .3/1919.muncitorii migranţi . norme privind vârsta minimă de admitere la angajare (Convenţia nr. De asemenea.103/1952 şi nr.docheri . Au fost stabilite.45/1935).. Munca copiilor şi adolescenţilor Ca şi în cazul muncii femeilor. . 182/1999 privind eliminarea celor mai grave forme de muncă a copiilor. munca copiilor şi adolescenţilor a fost reglementată prin convenţiile O. precum şi referitoare la examenul medical la angajare (convenţiile nr.personal infirmier.M. Alte categorii de muncitori Norme de protecţie a altor categorii de muncitori pot fi regăsite în sistemul convenţional O.muncitori agricoli .79/1946 şi 90/1948). al muncii de noapte(Convenţia nr. sau 18 ani pentru muncile periculoase. 183/2000). în continuare. asupra măsurilor luate pentru a supune convenţiile nou adoptate autorităţilor competente. indigene şi tribale . astfel.I.M.I.Normele O. la enumerarea lor. pentru a se evita exploatarea muncii copiilor a fost adoptată Convenţia nr. Ne vom limita însă. .138/1973) care nu poate fi sub 15 ani.pescari .muncitorii vârstnici . precum şi să instituie măsuri suplimentare de protecţie în cazul maternităţii(convenţiile nr. 42 .muncitorii indigeni. nr.

. Proceduri speciale Pe lângă controlul regulat.legislativ şi a practicii lor în ceea ce privesc convenţiile neratificate.I. ca şi asupra măsurilor luate pentru a pune în aplicare convenţiile ratificate. este aceea a plângerilor. Constituţia O.M.M. Raportul Comisiei de experţi. în opinia sa. fie ea naţională sau internaţională. cărora li se atrage atenţia asupra punctelor pe care trebuie să le ia în considerare în momentul redactării viitoarelor rapoarte. 31-34 ale Constituţiei O.I. Plângerile sunt de obicei analizate de o comisie de anchetă compusă din trei membri independenţi desemnaţi în acest scop de Consiliul de Administraţie. prevede două proceduri speciale în cazul încălcării unei convenţii ratificate de către o ţară anume: reclamaţiile şi plângerile. este supus Conferinţei Internaţionale a Muncii ce se convoacă anual pentru a fi examinat şi discutat de către o comisie tripartită a Conferinţei special constituită în acest scop: Comisia de aplicare a convenţiilor şi recomandărilor. cu o înaltă competenţă în domeniul juridic sau social. patronal. Comisia poate asculta mărturii şi poate desfăşura anchete pe teren pentru a putea redacta un raport în care se includ constatările privind situaţia de fapt şi de drept. sindical) la Conferinţa Internaţională a Muncii. şi care îşi desfăşoară activitatea cu titlu personal. De asemenea. ca şi recomandările pe care consideră necesar a le face pentru asigurarea . fie în baza unei plângeri depuse de un delegat (guvernamental.I. de Comisia de experţi pentru aplicarea convenţiilor şi recomandărilor compusă din 20 personalităţi independente de prim plan. orice organizaţie patronală sau sindicală. poate prezenta Biroului Internaţional al Muncii o reclamaţie prin care se invocă maniera nesatisfăcătoare prin care un stat membru face aplicarea unei convenţii pe care a ratificat-o. sau dacă declaraţia primită nu este satisfăcătoare. prevăzută de articolele 26-29. Rapoartele asupra convenţiilor ratificate sunt realizate după un formular de raport aprobat de către Consiliul de Administraţie. cuprinzând observaţii şi cereri directe către diversele guverne. Plângerile pot fi depuse de oricare stat membru contra unui alt stat membru care. Punctele esenţiale ale dezbaterilor şi concluziile comisiei sunt incorporate într-un raport ce se înaintează plenului Conferinţei. 43 . dacă este cazul. răspunsul primit. O procedură mai complexă. B. Rapoartele guvernelor sunt examinate în primă instanţă. Dacă nu se primeşte nici o declaraţie..24 şi 25 ale Constituţiei O. O procedură analoagă poate fi angajată de către Consiliul de Administraţie fie din oficiu. Reclamaţiile sunt analizate de o comisie tripartită a Consiliului de Administraţie. nu ar asigura în mod satisfăcător aplicarea unei convenţii pe care ambele state au ratificat-o. raportul este comunicat guvernelor. O dată adoptat de către Conferinţă. În baza art. în şedinţă anuală. Copii după aceste rapoarte trebuiesc transmise organizaţiilor sindicale şi patronale cele mai reprezentative. Consiliul de Administraţie poate face publică reclamaţia şi.M. ele pot fi transmise guvernului în cauză pentru ca acesta să facă o declaraţie în acest sens.

Funcţiile sale au un caracter cvasijudiciar. C. Orice guvern care nu acceptă aceste recomandări poate supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie.M.M. Fiecare din guverne dispune de un termen de 3 luni pentru a indica dacă el acceptă sau nu recomandările conţinute în raport. Comisia de investigare şi conciliere în materia libertăţii sindicale este chemată să se pronunţe în cazuri de importanţă deosebită. instituit în anul 1951 ca un organism tripartit compus din 9 membri (3 pentru fiecare grup) şi prezidat de o personalitate independentă. permiţând lucrătorilor să participe la elaborarea şi aplicarea politicii economice şi sociale5 . proceduri stabilite pe baza unui acord din anul 1950 între O. fapt ce de-a lungul timpului a îngreunat aplicarea întregii proceduri( folosită numai în 6 situaţii). 44 . Importanţa deosebită a protecţiei libertăţii sindicale a determinat instituirea unor proceduri speciale pentru examinarea plângerilor referitoare la violarea drepturilor sindicale.M.M.. libertatea sindicală constituie o utilă contrapondere puterii statului. Mult mai operaţional s-a dovedit a fi Comitetul libertăţii sindicale al Consiliului de Administraţie. Protecţia libertăţii sindicale şi a drepturilor sindicale În concepţia O. libertatea sindicală este condiţia prealabilă a oricărui progres către justiţia socială. el este publicat. ea permiţând lucrătorilor să-şi exprime aspiraţiile lor.M. şi ECOSOC au fost instituite două organe: Comisia de investigare şi conciliere în materia libertăţii sindicale şi Comitetul libertăţii sindicale al Consiliului de Administraţie.I.I. şi Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite. Prin acordul dintre O. aceste proceduri pot fi angajate împotriva guvernelor chiar dacă ele nu au ratificat convenţiile O. Raportul Comisiei de anchetă este comunicat Consiliului de Administraţie şi fiecăruia din guvernele interesate: totodată. Comitetul libertăţii sindicale examinează plângerile ce-i sunt înaintate referitoare la violări ale convenţiilor . să le întărească poziţia lor în negocierile colective reechilibrând contribuţia părţilor. ea nu-şi poate desfăşura activitatea decât având consimţământul statului în cauză. de obicei din 3 membri numiţi de Consiliul de Administraţie din rândul personalităţilor independente de înaltă calificare. Trebuie reţinut că procedurile speciale referitoare la libertatea sindicală nu înlocuiesc ci completează controlul regulat al aplicării convenţiilor ca şi mecanismele speciale bazate pe sistemul reclamaţiilor şi plângerilor. la Geneva. în baza ideii conform căreia libertatea siindicală este unul din obiectivele afirmate de Constituţia O.I. De asemenea. Totodată. trebuind deci să fie respectată de statele membre în virtutea apartenenţei lor la organizaţie. Compusă.aplicării convenţiei în chestiune..I. procedura pe care el o urmează fiind conformă principiilor fundamentale care guvernează procedurile judiciare.I. referitoare la libertatea sindicală. fapt ce nu s-a întâmplat până în prezent. Reunindu-se de 3 ori pe an..

M. Care sunt domeniile de reglementare ale normelor O.I. Sarcini de învăţare(întrebări de control) 1. guvernul interesat poate fi invitat de către Consiliul de Administraţie să ia măsurile necesare pentru redresarea situaţiei şi să facă.M.M.privind libertatea sindicală. Directorul General al B. Comitetul examinează documentele scrise ce-i sunt înaintate. poate cere guvernului să autorizeze un reprezentant al Directorului General pentru a efectua o anchetă în ţara respectivă pentru definitivarea unui raport ce va fi utilizat de comitet în redactarea concluziilor şi recomandărilor. dacă este necesar a se înlătura o situaţie care aduce atingere libertăţii sindicale şi dacă statul respectiv a ratificat convenţiile pertinente.I. Geneve.? 5.M. In cazurile de o gravitate deosebită. În ce constă controlul regulat al aplicării normelor O.126. referitoare la probleme cum sunt: constituirea organizaţiilor şi dreptul de a se afilia la acestea.1996. In plus. unele destul de serioase. alegerea şi destituirea liderilor.M. dizolvarea sau suspendarea organizaţiilor. Care sunt scopurile şi principiile sale fundamentale ale O. 45 . p. ingerinţe ale administraţiei în activitatea sindicatelor.M. . Dacă se stabileşte că a avut loc o încălcare a drepturilor sindicale.M. un raport despre acesta într-un termen determinat.I.? 1 Vezi. indiferent dacă statul în cauză a ratificat aceste convenţii sau nu. În plus. precum şi comentariile statului în cauză. Comitetul libertăţii sindicale a elaborat un ansamblu de principii care formează un veritabil drept internaţional al libertăţii sindicale1.? 6.? 4. Care este conţinutul noţiunii de justiţie socială în accepţiunea O. conţinute în Declaraţia de la Philadelphia? 3. BIT. arestarea sindicaliştilor şi interzicerea reuniunilor şi manifestaţiilor sindicale. Prin activitatea sa. Droit syndical de l’OIT. consimţământul guvernelor vizate nu este necesar pentru analiza acestor plângeri. Care sunt diferenţele între convenţiile şi recomandările adoptate în cadrul O. Care sunt procedurile speciale de control aplicate în cadrul O.I. totodată.I.I.. De la crearea sa Comitetul libertăţii sindicale a examinat mai mult de 1800 de cazuri. dreptul la grevă. chestiunea este trimisă Comisiei de experţi pentru aplicarea convenţiilor şi recomandărilor pentru a putea fi urmărită conform procedurilor controlului regulat.? 2. actele de discriminare antisindicală în angajare.I.

Ed. 2000 12. Bucureşti. Demetrescu. Ediţia a IV-a. Editura ALL BECK. 46 .Beck. Institutul Român pentru Drepturile Omului.. Drept comunitar al muncii. Catrinel Brumar. Raluca Miga Beşteliu. Engel. Bucureşti.H. 2007 Nicolae Voiculescu. All Beck. Drepturile şi libertăţile fundamentale în jurisprudenţa CEDO. Drepturile omului în sistemul Naţiunilor Unite: protecţie şi promovare. Editura Wolters Kluwer. Drept internaţional : introducere în dreptul internaţional public . 2008 Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este parte. vol. Editions N. 16. 2007 Nicolae Voiculescu. şi adăugită. Protecţia internaţională a drepturilor omului. 19. Bucureşti. Bucureşti. Institutul Român pentru Drepturile Omului. 20. Năstase Adrian. 17. Bucureşti. 18. Bucureşti. a 3-a. Irina Moroianu Zlătescu. de l’homme. Selegean. 2009 . Bucureşti 2005. Drept internaţional contemporan.BIBLIOGRAFIE 11.Note de curs. Bolintineanu Alexandru. Radu C.P. Raluca Miga-Beşteliu. Bucureşti. 199l D. Alexandre Kiss. 2009 14. All Beck. Thomas Buergenthal. Aurescu Bogdan. rev.I-II. La protection internationale des droits 15. Dreptul muncii-reglementări interne şi comunitare. 2000. Dreptul internaţional şi european al muncii.Ed. Editura Wolters Kluwer. 2003 13. Bogdan. Editura C. Andrei Popescu. M. Editura Universul Juridic.

precum şi sistemului de control creat în temeiul acesteia. Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Un spaţiu extins este destinat Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Obiectivele învăţării . precum şi condiţiile de admisibilitate a cererilor cu care aceasta este sesizată. precum şi Convenţia europeană privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane. În curs se prezintă conţinutul acestui important document al Consiliului Europei.Unitatea de învăţare III CONSILIUL EUROPEI       Titlul unităţii Cuprinsul unităţii Obiectivele învăţării Conţinutul unităţii (sinteze teoretice.. De asemenea. se subliniază specificul procedurii în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În încheiere. şi anume Convenţia pentru prevenirea torturii şi a pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante. sunt trecute în revistă alte convenţii ale Consiliului Europei. 47 . În materia drepturilor economico-sociale a fost adoptată Carta socială europeană. precum şi mecanismul de control prevăzut de acesta. exemple) Sarcini de învăţare Bibliografie Cuprinsul unităţii Acest unitate de învăţare prezintă structura şi activitatea normativă a Consiliului Europei.

Principiile statutare ale Consiliului Europei sunt: democraţia pluralistă. ca organizaţie europeană de cooperare interguvernamentală şi parlamentară. numărând. principalul criteriu al admiterii în cadrul Consiliului Europei.A explica specificul mecanismului de protecţie instituit la nivelul Consiliului Europei. NOŢIUNI INTRODUCTIVE a. în prezent. cultural. . scopuri Consiliul Europei a luat fiinţă în anul 1949. al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale constituie. probleme sociale şi economice. 48 . sport. Conţinutul unităţii CONSILIUL EUROPEI I. massmedia. Activităţile Consiliului Europei acoperă principalele domenii ce preocupă diversele societăţi. A deprinde studenţii cu jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului. 47 de state membre. precum şi cu procedurile antamate înaintea acesteia. ca şi obligaţia esenţială pe care şi-o asumă statele membre. educaţie. scopul organizaţiei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi pentru salvgardarea şi promovarea idealurilor şi principiilor care le sunt patrimoniu comun şi de a favoriza progresul lor economic şi social. cultură. În termenii articolului 3 al Statutului Consiliului European. ştiinţific. cooperare juridică. tineret.. mediu. şi anume: drepturile omului. administraţie locală şi regională. juridic şi administrativ. respectul drepturilor omului şi statul de drept. "orice membru al Consiliului Europei recunoaşte principiul preeminenţei dreptului şi principiului în virtutea căruia orice persoană plasată sub jurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului". în acelaşi timp. sănătate. Conform primului articol din Statutul său. cu excepţia celui militar. semnat la Londra la 5 mai 1949. Respectul preeminenţei dreptului. Obiective.

Ei se reunesc de cel puţin două ori pe an pentru a analiza stadiul cooperării la nivel european şi pentru a discuta probleme de interes politic. mai funcţionează un Congres al puterilor locale şi regionale. cooperarea juridică. Astfel. securitatea socială. acestea din urmă având un caracter obligatoriu pentru statele ce le ratifică. Cât priveşte respectul drepturilor omului. ca şi aceea a puterii judecătoreşti şi legislative. sănătatea. accesul la un tribunal. plasat sub autoritatea unui secretar general ales de Adunarea Parlamentară. compus dintr-o Cameră a puterilor locale şi o cameră a regiunilor Comitetul Miniştrilor este organul de decizie al Consiliului Europei. în anumite situaţii. sistemul instituit în acest scop având un dublu fundament convenţional: Convenţia europeană a drepturilor omului (1950) şi Carta socială europeană (1961).a.. garantarea unui proces echitabil şi public. şi de alţi miniştri. 49 . În problemele de procedură. de asemenea. fie în convenţii şi acorduri europene. totodată. aceleaşi puteri cu cele ale miniştrilor. trebuie luate în unanimitate. Cele mai reprezentative comitete directoare sau europene. El se compune. problemele criminalităţii ş. au ca obiect de activitate drepturile omului. dreptul la o bună administrare a justiţiei. populaţia. acesta a fost obiectivul major al Consiliului Europei. Adjuncţii miniştrilor sunt reprezentanţi permanenţi ai guvernelor la Consiliul Europei. Deciziile Comitetului Miniştrilor se concretizează fie în recomandări către guvernele statelor membre. pe propunerile comitetelor de experţi guvernamentali şi pe cele ale conferinţei specializate ale miniştrilor şi ale Secretariatului General al Consiliului Europei. Cea mai mare parte a deciziilor necesită o majoritate de 2/3 din voturile exprimate. migraţia şi azilul. . conferinţele miniştrilor din ţările europene. Aceasta implică principiul legalităţii. majoritatea simplă este suficientă. De asemenea. imparţialitatea judecătorului. Aceştia se întrunesc câte o săptămână în fiecare lună şi au. declaraţii şi rezoluţii în probleme politice internaţionale. Trebuiesc amintite. cum ar fi adoptarea unor recomandări adresate guvernelor. politica socială.Normele Consiliului Europei au dat conţinut noţiunii statului de drept. b . Anumite decizii importante. practic. Acestea sunt asistate de un Secretariat. cum mai sunt denumite. proporţionalitatea pedepselor. de regulă. Aceste principii trebuie să caracterizeze acţiunea executivului şi administraţiei. din miniştrii de externe ai ţărilor membre ca titulari. Deciziile Comitetului Miniştrilor se fundamentează pe recomandările Adunării Parlamentare. care au un important rol în fundamentarea deciziilor Comitetului Miniştrilor. putând fi supliniţi. Comitetul Miniştrilor poate decide crearea unor comitete de experţi guvernamentali care devin responsabile pentru un sector determinat. Structura Consiliul Europei are două organe principale: Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară. Comitetul Miniştrilor adoptă. supervizând activităţile Consiliului Europei.

din anul 1972 ale miniştrilor muncii. majoritatea deschise spre ratificare sau aderare şi statelor care nu fac parte din organizaţie. precum şi cele ale miniştrilor educaţiei. Pe de altă parte. cu caracter obligatoriu. Aşadar. s-au format următoarele grupuri politice: socialist. liberal. ele nu conferă un caracter supranaţional Consiliului Europei. respectiv pentru parlamentele naţionale. Pe lângă convenţii. convenţiile şi acordurile neratificate se constituie într-o sursă de inspiraţie sau de iniţiativă pentru guvernele statelor membre. a judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. fără putere de legiferare. Adunarea întreţine un dialog permanent. Pe lângă Adunare sunt organizate o serie de comitete de experţi în diverse domenii. din 1980 ale miniştrilor însărcinaţi cu problemele migraţiei. 50 . putând fi transformate în convenţii sau acorduri. Activitatea normativă Activitatea normativă a Consiliului Europei s-a concretizat în elaborarea a 211 de convenţii şi acorduri europene până în anul 2010. ce stabilesc orientări în diverse probleme. Hotărârile Adunării Parlamentare se constituie în orientări pentru guvernele statelor membre. Spre deosebire de instrumentele normative adoptate în cadrul Uniunii Europene. care este un organ de decizie. În cadrul Adunării Parlamentare. a Secretarului General adjunct. Parlamentarii se pronunţă. din 1986 ale responsabililor ministeriali însărcinaţi cu problemele egalităţii dintre femei şi bărbaţi. În sarcina Adunării Parlamentare stă alegerea Secretarului General al Consiliului Europei. ele trasează direcţii de acţiune ale organizaţiei. România este reprezentată de un număr de 10 parlamentari. Nefiind documente strict juridice. spre deosebire de Comitetul Miniştrilor.începând din anul 1959 se desfăşoară periodic conferinţele miniştrilor însărcinaţi cu problemele familiale. convenţiile Consiliului Europei sunt obligatorii doar în ţările care le semnează şi le ratifică sau aderă la acestea.. Adunarea Parlamentară. un organ consultativ. căruia îi prezintă rapoarte şi recomandări. grupul democraţilor europeani. . din 1979 ale miniştrilor securităţii sociale. compoziţia delegaţiilor reflectând raportul de forţe între partidele politice din statul respectiv. grupul pentru stânga unitară europeană. partidul popular european. din anul 1961 ale miniştrilor justiţiei. grupul democratic şi reformator. cu Comitetul Miniştrilor. care sunt obligatorii pentru statele membre. este. au fost adoptate de către Consiliul Europei numeroase recomandări adresate statelor membre. în nume propriu şi nu în numele parlamentului care i-a desemnat sau al partidului pe care-l reprezintă. la toate nivelurile. Numărul reprezentanţilor fiecărui stat membru (între 2 şi 18) este stabilit în funcţie de populaţia ţării respective. precum şi a grefierului Adunării. inclusiv în cel al relaţiilor cu statele nemembre. precum şi protocoale la acestea. Cel de-al doilea organ reprezentativ al Consiliului Europei. însă. c.

51 . să stimuleze actualizarea sistemelor naţionale de drept. drept penal etc. sistemul de protecţie european instituit prin Convenţie este nu numai cel mai vechi. când e cazul. II. la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. dar.Este interesant de amintit că prin cele 211 de convenţii şi acorduri încheiate sub egida Consiliului Europei se acoperă ceea ce ar fi trebuit să se reglementeze în zeci de mii de tratate bilaterale. şi nu numai cetăţenii ţării respective. . 18 principii proclamate în 1948 în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite. CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI (1950) a. să se bucure de drepturile şi libertăţile prevăzute de Convenţie. Fiind cel mai important instrument juridic în sistemul convenţional al Consiliului Europei. totodată. Convenţia europeană a drepturilor omului constituie un reper de marcă în dezvoltarea dreptului internaţional. şi cel mai avansat şi eficace din toate sistemele existente de protecţie a drepturilor omului. Caracteristici generale Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost semnată la Roma. Se învederează. dar şi pe toate continentele şi în toate ţările în care s-au depus eforturi pentru a se asigura o mai bună protecţie a drepturilor omului. astfel. Actele normative adoptate în cadrul Consiliului Europei acoperă aproape toate domeniile dreptului: dreptul civil. La ora actuală. Întreg acest edificiu normativ vizează crearea unei infrastructuri care să favorizeze cooperarea interstatală în Europa. drept internaţional. pe plan regional european. Guvernele au obligaţia de a veghea ca persoanele care sunt sub jurisdicţia lor. în obligaţii juridice concrete. eficienţa constituirii organizaţiei europene în girarea relaţiilor atât de complexe interstatale prin intermediul tratatelor multilaterale. dreptul administrativ. inclusiv dreptul familiei. 135 din 31 mai 1994). Influenţa sa a fost resimţită nu numai dea lungul Europei.. Convenţia europeană a drepturilor omului este un tratat internaţional în virtutea căruia statele contractante îşi asumă anumite obligaţii juridice. România a ratificat acest document internaţional prin Legea nr. Ea a transformat. precum şi să acopere. unele lacune legislative. 30/1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie (publicată in Monitorul Oficial nr.

Sunt protejate. dar şi cele ale străinilor. Drepturile şi libertăţile înscrise în Convenţie sunt recunoscute "oricărei persoane aflate sub jurisdicţia statelor membre" (art. nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute. conform legii.Unele ţări au integrat Convenţia în dreptul naţional. precum şi persoanelor fără capacitate juridică. cum sunt copiii sau persoanele cu handicap sever. Articolul 4: Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate . Sistemul normativ instituit de Convenţia europeană a drepturilor omului cuprinde următoarele drepturi Conventia din 1950 Articolul 2: Dreptul la viaţă Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. acesta nu trebuie să fie în conflict cu instrumentul european. 14 protocoale au întărit Convenţia europeană a drepturilor omului. aşadar. c) pentru a reprima. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta: a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale. ci să constituie o garanţie internaţională ce se adaugă dreptului de recurs în fiecare stat. Articolul 3: Interzicerea torturii Nimeni nu poate fi supus torturii. altele decât cele ce figurau deja în Convenţie sau modifică anumite dispoziţii procedurale. persoanelor fără cetăţenie. Convenţia nu este destinată să înlocuiască sistemele naţionale de protecţie a drepturilor omului. Drepturi şi libertăţi garantate Majoritatea drepturilor şi libertăţilor protejate de Convenţia europeană a drepturilor omuluişi protocoalele adiţionalea la aceasta au un caracter civil sau politic. 52 . b. 1). astfel încât orice individ să poată prezenta o plângere sau un apel la un tribunal naţional sau către o altă autoritate bazându-se direct pe prevederile acesteia. Drepturile sociale şi economice sunt înscrise şi garantate prin Carta socială europeană. tulburari violente sau o insurectie.. Ele garantează anumite drepturi şi libertăţi. nu numai drepturile cetăţenilor statului respectiv. Dar. chiar dacă o ţară nu a integrat Convenţia în dreptul său. Această garanţie se concretizează prin posibilitatea indivizilor care se consideră lezaţi în drepturile lor de a antama proceduri în faţa instituţiilor create în baza Convenţiei în contra guvernului pe care-l consideră responsabil Începând cu anul 1950.

în ţările în care aceasta este recunoscută. d) daca este vorba de detentia legala a unui minor.orice serviciu cerut în caz de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut apel. serviciul cerut în locul serviciului militar obligatoriu. 29). 4 din Convenţia Europeană. . .Sclavia şi munca forţată presupun forme de control asupra individului şi sunt caracterizate de condiţii opresive pe care individul nu le poate schimba sau pe care nu le poate înlătura. .munca prestată în mod normal de către o persoană aflată în detenţie sau pe durata cât este pusă în libertate condiţionată. c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente. conform legii. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. nimeni nu poate fi constrâns să desfăşoare o muncă forţată sau obligatorie. nu se consideră muncă forţată sau obligatorie: .. Cât priveşte munca forţată. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. atunci cind exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infractiune sau cind exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savirseasca o infractiune sau sa fuga dupa savirsirea acesteia. nr. în cazul obiecţiei de conştiinţă. conform cărora ea priveşte "orice muncă sau serviciu care este impus de la orice persoană sau ameninţarea oricărei pedepse şi pentru care persoana respectivă nu s-a oferit ea însăşi ca voluntară" (art. 2 al Convenţiei O. Potrivit art. Astfel: 1. la convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Articolul 5: Dreptul la libertate şi securitate Convenţia prevede o serie de garanţii menite să elimine orice încălcare sau abuzuri legate de exercitarea acesrtui drept. de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege. . în definirea acesteia. in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente.M.orice muncă sau serviciu făcând parte din obligaţiile civice normale.I. b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire pronuntata. prin excepţie de la această regulă.serviciul cu caracter militar sau. 53 . cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent. hotarita pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala.

Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public.e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa. trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. În acest sens: 1. f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare. Orice persoana arestata sau detinuta. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil. publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. de catre o instanta independenta si impartiala. instituita de lege. fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. art. 4. 5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii. in imprejurari speciale. dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata. Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil La fel ca şi articolul precedent. 2. a unui alienat. c) din prezentul articol. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina ce vinovatia va fi legal stabilita. sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind. a unui toxicoman sau a unui vagabond. . care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil.. a unui alcoolic. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal. in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. 54 . Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa. in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale. al oridinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica. pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala. 6 are o importanţă deosebită pentru că prevede garanţii procedurale pentru a se asigura un proces echitabil. in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege. 2. 3. atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun.

este necesara pentru securitatea nationala. pentru siguranţa publică. daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere. Articolul 10: Libertatea de expresie Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. prevăzute de lege. Orice acuzat are. atunci cind interesele justitiei o cer. practici şi îndeplinirea ritualurilor. c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si. protecţia ordinii. în public sau în particular. intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit. învăţământ. ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator. d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii. b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale. Prezentul articol nu . 55 . apararea ordinii si prevenirea faptelor penale. in momentul in care a fost savirsita. e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret. acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea. de conştiinţă şi de religie. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care. precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv. prin cult. conştiinţă şi religie Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire. nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decit aceea care era aplicabila in momentul savirsirii infractiunii. constituie măsuri necesare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Articolul 8: Dreptul la respectarea vieţii personale şi familiale Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie.. in special.3. a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejerea drepturilor şi libertatilor altora. protejarea sanatatii sau a moralei. sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu. potrivit dreptului national si international. siguranta publica. in termenul cel mai scurt. asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa. Articolul 9: Libertatea de gândire. dreptul: a) sa fie informat. întro societate democratică. intr-o societate democratica. nu constituia o infractiune. De asemenea. a domiciliului sau si a corespondentei sale. Articolul 7: Nici o pedeapsă fără lege Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care. bunastarea economica a tarii.

inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale. Articolul 12: Dreptul la căsătorie Începând cu virsta stabilita prin lege. prevazute de lege. 56 . protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora.. Articolul 11: Libertatea de întrunire şi asociere Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere. ai politiei sau ai administratiei de stat. restringeri sau sanctiuni prevazute de lege. limba. intr-o societate democratica.1953) Articolul 1: Protecţia proprietăţii .III. apartenenta la o minoritate nationala. Articolul 13: Dreptul la un recurs efectiv Orice persoana. protectia sanatatii sau a moralei. opinii politice sau orice alte opinii. origine nationala sau sociala. are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale. 1(20. Prezentul articol nu interzice ca restringeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate. de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. pe sex. integritatea teritoriala sau siguranta publica. Articolul 14: Interzicerea discriminării Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Convenţia europeană a drepturilor omului trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata. Drepturi prevăzute de Protocolul nr. religie. apararea ordinii si prevenirea infractiunilor. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati. avere. care constituie masuri necesare. apararea ordinii si pevenirea infractiunilor. siguranta publica. intr-o societate democratica. pentru securitatea nationala. barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept. conditii. constituie masuri necesare. chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale. protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune. rasa. culoare. in special. nastere sau orice alta situatie. pentru securitatea nationala. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care. ale carei drepturi si libertati recunoscute de Convenţia europeană a drepturilor omului au fost incalcate.

recunoaşterea oficială a studiilor absolvite" (cazul Legislaţie lingvistică belgiană. De asemenea. Aşadar. Drepturi prevăzute de Protocolul nr. în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învăţământului. Curtea a apreciat că "formularea negativă (a dreptului la educaţie) indică faptul că părţile contractante nu recunosc un astfel de drept la educaţie astfel încât să le impună să instituie pe cheltuiala lor sau să subvenţioneze orice educaţie de un anumit tip sau de un anumit nivel". jurisprudenţa a adâncit prin interpretare semnificaţia art. Pe de altă parte. de a dispune ele însele de mijloacele de instruire existente la un moment dat". pentru ca dreptul la educaţie să fie efectiv. este garantat dreptul părinţilor de a fi respectate convingerile lor în raport cu educaţia copiilor lor. va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filosofice".IX. adică să aibă dreptul să obţină. la intervale rezonabile. Articolul 2: Libertatea de circulaţie 1. in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. partea a doua a articolului prevede că "statul. 1968). statele părţi se angajeaza să organizeze. Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa. Mai departe. 57 . . Articolul 2: Dreptul la educaţie Articolul 2 al Protocolului nr. alegeri libere cu vot secret. 2 al Protocolului nr. şi într-o formă sau alta. Astfel. în conformitate cu legile în vigoare în fiecare stat.1963) Articolul 1: Interzicerea detenţiei pentru datorie Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este în masura sa execute o obligatie contractuala.Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. 1 dispune că "nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire". este vorba de "a garanta persoanelor aflate sub jurisdicţia părţilor contractante dreptul.. se lasă la discreţia statului determinarea naturii şi scopului implicării sale în sistemul educaţional. La rândul ei. Articolul 3: Dreptul la alegeri libere În concretizarea acestui drept. În fond. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. 4 (16. în principiu. neavând obligaţia să asigure anumite facilităţi educaţionale sau să garanteze că fiecare individ primeşte educaţia pe care o doreşte. 1. "este necesar ca beneficiarul să aibă posibilitatea să profite de pe urma educaţiei primite.

6 (28. prevazute de lege. inclusiv pe a sa. 2.2. de asemenea. 7 (22. b) si c) al acestui articol.1983) Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea În temeiul acestui articol. Articolul 4: Interzicerea expulzărilor colective ale străinilor Protocolul nr. pedeapsa cu moartea este abolită. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1 a). protectia sanatatii sau a moralei. sint justificate de interesul public intr-o societate democratica.. siguranta publica. 58 . si c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate.11. Drepturi prevăzute de Protocolul nr. Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdicţie în probleme penale . 3. intr-o societate democratica. nimeni neputând fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decit in temeiul executarii unei hotariri luate conform legii si el trebuie sa poata: a) sa prezinte motivele care pledeaza impotriva expulzarii sale. in anumite zone determinate. Nimeni nu poate fi expulzat printr-o masura individuala sau colectiva. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al carui cetatean este. prevenirea faptelor penale. Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot. de pe teritoriul statului al carui cetatean este. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrigeri decit acelea care. sa faca obiectul unor restringeri care. constituie masuri necesare. atunci cind expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala. b) sa ceara examinarea cazului sau. mentinerea ordinii publice. 2.1984) Articolul 1: Garanţii procedurale în caz de expulzare a străinilor 1.IV. ori pentru protejarea dreptirilor si libertatilor altora. Articolul 3: Interzicerea expulzării naţionalilor 1. 4. prevazute de lege. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara. pentru securitatea nationala.

2. Exercitarea acestui drept. 2. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. deoarece acestea interzic discriminarea doar atunci când se aplică la un drept recunoscut de Convenţia europeană a drepturilor omului .. sint reglementate de lege. Acest articol nu impiedică statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor. Protocolul 14 elimină această limitare şi garantează că nici o persoană nu poate face . cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte. Articolul 5: Egalitatea între soţi.XI. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore. intre ei si in relatiile cu copiii lor in ceea ce priveste casatoria. pe durata casatoriei si cu prilejul desfacerii acesteia. persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv. pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savirsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarire definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat. 59 . sau cind cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale.1. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului. inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat. Sotii se bucura de egalitate in drepturi si in responsabilitati cu caracter civil. asa cum acestea sint definite de lege. Dispoziţiile actuale ale Convenţiei privind protecţia împotriva discriminării (articolul 14) sunt limitate în domeniul de aplicare. Protocolul 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului (4. Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori 1. daca fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sint de natura sa afecteze hotarirea pronuntata. conform legii si procedurii penale a statului respectiv.2000) Protocolul nr 12 interzice în general orice formă de discriminare. Articolul 3: Dreptul la indemnizaţie în caz de eroare judiciară Atunci cind o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cind este acordata gratierea.

religie.2002) Acest protocol aboleşte pedeapsa cu moartea în toate circumstanţele. Practic. şi nu ale grupurilor ca atare. apartenenţa la o minoritate naţională. . Strasbourg. Restrângerea exerciţiului unor drepturi Aşa cum am mai amintit. Condiţii de exercitare În exercitarea drepturilor prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 1991. limbă. Convenţia europeană a drepturilor omului garantează drepturile indivizilor. Protocolul nr 13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele (3. 113. de altfel destul de flexibile în perspectiva jurisprudenţei Curţii europene (cazul Lithgow şi alţii C. statele membre trebuie să urmărească respectarea următoarelor exigenţe: 1. Chiar în cazul cererilor prezentate în grup.V. c. după ce primul paragraf al articolelor 8-11 ale Convenţiei şi al art. fiecare individ din cadrul acestuia trebuie să susţină că a fost victima unei violări anume15. Donna Gomien. opinii publice sau orice alte opinii. 14). 4 garantează o serie de drepturi. chiar şi pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război. naştere sau orice altă situaţie" (art. Regatul Unit. Distincţiile necesare pe care unele legi le prevăd în favoarea anumitor categorii de persoane nu trebuie să depăşească anumite limite. În acelaşi sens. Această structură contribuie la identificarea unui echilibru între 15 Vezi. cel de-al doilea paragraf al articolelor amintite (al 3-lea în cazul art. Nediscriminarea Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute trebuie să fie asigurată "fără vreo deosebire fondată în special pe sex. 2 al Protocolului nr. Council of Europe. Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale interzice în mod general discriminarea.obiectul oricărei forme de discriminare şi sub nici un motiv de către o autoritate publică. originea naţională sau socială. aceasta înseamnă că numai părţile care sunt în mod direct afectate prin violarea unuia sau mai multor drepturi prevăzute de Convenţie pot înainta o cerere la Strasbourg. 1 al Protocolului nr. Short guide to the European Convention on Human Rights.. rasă. Excepţiile sau rezervele nu sunt admise la dispoziţiile Protocolului 13 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. p.4) stabilesc o serie de temeiuri care pot fi invocate în vederea restrângerii drepturilor şi libertăţilor respective. 2. 32. 1987). culoare. 60 . avere.

1969). două situaţii: aceea în care statul consideră că un grup sau un individ a acţionat contrar principiului. Adoptarea de restricţii în condiţiile legii impune ca legea respectivă să fie accesibilă şi formulată în mod precis "astfel ca orice cetăţean să-şi poată adapta conduita" (cazul Sunday Times c. Acest articol poate fi invocat în legătură cu unul sau altul din drepturile garantate de Convenţie. 61 . . 18 dispune că "restrîngerile care. ca şi în instanţele la care s-ar ajunge în caz de conflict (cazul Klass şi alţii c. 3. efectele sale să implice întreaga naţiune. şi anume restricţiile drepturilor şi libertăţilor trebuie să fie prevăzute de lege şi necesare într-o societate democratică. iar exerciţiul puterii de discreţie a statului să vizeze un scop legitim (cazul Malone c. un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângerea drepturilor şi libertăţilor (cazul Grecia. 3. R. Jurisprudenţa a stabilit regula strictei interpretări a acestor clauze. 2.. să fie actual sau iminent. Regatul Unit. Regatul Unit). Aceasta înseamnă că "nici un alt criteriu decât acelea menţionate în însăşi clauza de exceptare nu va fi la baza vreunei restricţii şi că aceste criterii trebuie să fie înţelese astfel încât limbajul să nu fie extins dincolo de înţelesul obişnuit" (cazul Times c. art. să fie ameninţată continuarea vieţii organizate a comunităţii. astfel.drepturile individului şi interesele mai largi ale unei societăţi democratice. În toate paragrafele menţionate. 1979). De asemenea. grupărilor sau indivizilor de a acţiona astfel încât să fie afectate sau chiar înfrânte drepturile şi libertăţile recunoscute în Convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de ea. cazul Grecia. Regatul Unit. 1984). în termenii prezentei Convenţii. în caz de război sau alt pericol public. sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute". există două condiţii cărora li se aplică regula strictei interpretări. 1969) : 1. Derogări în caz de război sau alt pericol public Articolul 15 al Convenţiei europene a drepturilor omului reglementează în mod foarte strict derogările de la obligaţiile asumate de statele membre. şi anume "numai în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii ce decurg din dreptul internaţional".F. Articolele 17 şi 18 ale Convenţiei europene a drepturilor omului privesc şi ele restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor prevăzute de aceasta. Germania. Sunt posibile. şi aceea în care un grup sau un individ acuză statul că a depăşit limitele competenţei sale. încât să fie evitate eventualele abuzuri. conform acestui articol. 1978). În schimb. Termenul de "pericol public" trebuie să întrunească următoarele elemente (vezi. Articolul 17 interzice statelor.

de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. în plenul ei îsi alege presedintele. organizaţii neguvernamentale sau orice grup de particulari care se pretind victime ale vreunei violări a drepturilor şi libertăţilor garantate prin Convenţie (recursuri individuale). 1 (sclavia) şi art. de către Curtea europeană a drepturilor omului. de la persoane fizice. Judecatorii îsi exercită activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Organizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului Curtea europeană a drepturilor omului se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante. trebuie sa fie echilibrata atât din punct de vedere geografic. Curtea Europeană a Drepturilor Omului are atât o competenţă jurisdicţională (vizând interpretarea şi aplicarea Convenţiei europene a drepturilor omului). 15 interzice derogările la art. 3 (tortura. fie de la state (cereri interstatale). Mai mult. neexistând însă nici o restrictie în ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate. mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa trei ani. . Mecanismul de protecţie a drepturilor omului instituit de Convenţia europeană a drepturilor omului Respectarea drepturilor omului este asigurată. 11. sănătăţii şi ordinii să se dovedească ineficiente. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o perioada de trei ani. Totusi.. 33 al Convenţiei.4. Mandatul judecatorilor expira la atingerea vârstei de saptezeci de ani. 34. amendata de Protocolul nr. d. art. astfel încât măsurile normale sau restricţiile permise de Convenţie pentru asigurarea siguranţei publice. doi dintre presedintii de sectiune fiind în acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. cât şi o competenţă consultativă. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani. instituită de către Convenţie. fie. cât si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si tinând seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante. paragraful 2 al art. conform art. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte. daca este cazul. Curtea. fixata pe trei ani. sunt înlocuiti de vicepresedintii de sectiune. astfel încât reînnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani. Conform regulamentului sau. pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante). 7 (neretroactivitatea legii penale). Curtea este formata din patru sectiuni. Curtea examinează cererile conţinând alegaţii privind încălcări ale Convenţiei emanând. criza sau pericolul să fie excepţionale. în temeiul art. a caror compozitie. 4 par. 62 . Presedintii de sectiune sunt asistati si.

Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată. Aceste comitete au un rol important în activitatea de selecţie a cererilor din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate. cu excepţia Preşedintelui Camerei şi a judecătorului ales în numele statului parte interesat. Atunci când judecatorul ales în numele statului interesat nu este membru al sectiunii. Fac parte. Când cauza este deferită Marii Camere. preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi conform Regulamentului Curţii.. pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante. Generalităţi Fiecare stat contractant (cerere statala) sau persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere invocând violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Conventie. Preşedintele Curţii. Curtea se întruneşte în complet de unic judecător. Camere din sapte membri (pentru judecata de fond) sunt constituite în cadrul fiecarei sectiuni. Judecătorul ales în numele unui stat parte într-un litigiu este membru din oficiu al Camerei şi al Marii Camere. dupa sistemul rotatiei. Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni. de asemenea. în Camere de şapte judecători şi întro Mare Cameră de şaptesprezece judecători. presedintele de sectiune si judecatorul ales în numele statului interesat participând de drept. el participa în calitate de membru de drept al camerei. în comitete de trei judecători. vicepreşedinţii. vicepresedintii si presedintii de sectiuni – ea se compune. În afara membrilor de drept – presedintele. Compusa din saptesprezece judecatori. Prin Protocolul 14 la Convenţia europeană a drepturilor omului s-a acordat competenţa unui singur judecător de a declara o cerere inadmisibilă sau să o scoată de pe rol atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o analiză suplimentară. Procedura în fata Curţii 1. în cadrul fiecarei sectiuni.Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa. Membrii sectiunii care nu sunt membri plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti. după ce anterior fusese prezentată Camerei. 63 . O nota pentru îndrumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la grefa. din Marea Cameră. pe baza sistemului rotatiei. Marea Cameră este constituita pentru o durata de trei ani şi este competentă să analizeze cauzele privind probleme grave de interpretare a Convenţiei precum şi pentru cauzele interstatale. nici un judecător al Camerei respective nu poate intra în componenţa Marii Camere. .

Solicitantii individuali pot supune ei însisi cererile. În afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori. dar când este cazul. 35. hotarârile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului. Astfel. Audientele sunt publice. precum si cereri statale. Dupa o examinare preliminară a cazului. . o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci când o astfel de hotarâre poate fi luata fara alta examinare. al Convenţiei europene a drepturilor omului. Condiţiile de admisibilitate a cererilor individuale sunt stabilite de către art. prin decizii unice. şi într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza.Procedura în fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si publica. aşa cum a fost modificat prin Protocolul nr. cu conditia ca una din parti sa nu se opuna în termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei. raportorul hotarăşte dacă acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o cameră. în general prin decizii separate. Îndata ce solicitarea a fost declarata admisibila.14. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne. Procedura referitoare la admisibilitate Fiecare cerere individuală este repartizată unei secţiuni al carei preşedinte desemnează un raportor. 2. Camerele pot oricând sa renunţe în favoarea unei Mari Camere atunci când un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei. dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute. 64 . Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti sunt accesibile publicului. camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri. Consiliul Europei a înfiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu au resurse suficiente. Un comitet poate declara. Luate cu majoritate de voturi. Prima etapa a procedurii este de obicei scrisă. trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii. daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor circumstante exceptionale. în unanimitate. sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotarârea data anterior de Curte.. Ele se pronunta în privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor. dar cererile pot fi redactate în una din limbile oficiale ale statelor contractante. daca presedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea în continuare a limbii folosite în cerere.

adecvate şi eficace..Totodată. în mod vădit nefondată sau abuzivă. se evită posibilitatea supraaglomerării instituţiilor internaţionale prin multiplicarea plângerilor care pot fi soluţionate pe plan intern16. Regula epuizării căilor de recurs interne se regăseşte. Arlington. Atunci când se analizează dacă un reclamant a epuizat recursurile interne. ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă nu conţine fapte noi. astfel cum a fost cercetat la nivelul jurisdicţiei interne. Statul respectiv. Curtea a fost de părere că un reclamant nu este obligat să invoce Convenţia europeană a drepturilor omului în faţa instanţelor naţionale. De asemenea. ea este implicită. Franţa.P. în toate sistemele de protecţie a drepturilor omului. cel mai adesea. cu propriile mijloace. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii. Editions N. De asemenea. Engel. La protection internationale des droits de l’homme. un reclamant trebuie să invoce Convenţia atunci când ea constituie singura bază legală pentru o anumită cauză (cazul Deweer c. cât şi gradul în care recursurile sunt în mod efectiv disponibile. Strasbourg. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea prezentului articolui 35. 64. sau b. poate renunţa la beneficiul regulii epuizării căilor de recurs interne. 60. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în virtutea art. 34. însă.astfel cum a fost modificat prin Protocolul 14. 1991). Thomas Buergenthal. în cazul în care : a. 1980). 34. dar în practică. ea este anonimă . O cerere declarată inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de recurs interne poate fi reexaminată de Curte o dată ce reclamantul a epuizat căile de atac disponibile. o situaţie născută din violarea dreptului internaţional. statul în cauză poate solicita neacceptarea ei pentru că nu au fost epuizate căile de recurs interne. Belgia. recursurile trebuie să fie accesibile. atât timp cât el a invocat prevederi ale legislaţiei interne cu conţinut în mod esenţial similar (cazul Cardot c. Dacă cererea nu este respinsă de către Curte. 1991. Totuşi. Curtea ia în consideraţie atât fondul cazului. în special atunci când statul reclamat acceptă continuarea procedurii fără să ridice această excepţie. ea este incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale. sau b. în măsură să remedieze violarea drepturilor garantate. atunci când ea consideră că: a. 16 Vezi. p. Conform jurisprudenţei organelor Convenţiei. Kehl. reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important. . şi cu condiţia de a nu respinge din acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională. trebuind să facă dovada în acest sens. cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi protocoalele sale impune o examinare a fondului cererii. 65 . Renunţarea trebuie să fie formulată în mod explicit. Curtea nu reţine nicio cerere individuală introdusă în virtutea art. Ea permite statelor să rezolve. de altfel. Alexandre Kiss.

59 pct. 214/56. asistat de raportori care nu sunt membri ai organelor judiciare. în special pentru a stabilirea măsurilor necesare pentru a se conforma unei hotărâri. Curtea poate declara inadmisibile cazurile în care reclamantul nu a suferit un prejudiciu important. 66 ..  Protocolul 14 prevede modificarea mandatului judecătorilor Curţii europene a drepturilor omului. conform căreia cererea trebuie introdusă într-un termen de şase luni de la data deciziei interne definitive răspunde necesităţii de a se asigura încheierea procesului într-un termen rezonabil. Protocolul nr. conform căruia Uniunea Europeană poate adera la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. se propune ca aceasta să fie declarată admisibilă şi decisă de către un comitet de trei judecători (în loc de o cameră de şapte judecători). evitându-se astfel ca deciziile judiciare să fie în mod constant puse în cauză (cererea nr.14 a introdus în principal următoarele modificări la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:  Cereri vădit inadmisibile: deciziile de inadmisibilitate în astfel de cazuri. luate până la intrarea în vigoare a Protocolului nr.14 de către un comitet format din trei judecători. 3.Cea de-a doua condiţie impusă de art. Procedura referitoare la fond . care nu mai este de şase ani. competenţa să solicite Curţii interpretarea unei hotărâri. care îl va ajuta în misiunea sa de supraveghere a executării hotărârilor judecătoreşti şi. sunt luate de către un singur judecător. se prevede o nouă condiţie admisibilitate (în plus faţă de condiţiile existente.  În temeiul protocolului. să iniţieze procedura în faţa Curţii în cazul în care un stat refuză să se conformeze unei hotărâri definitive. cum ar fi epuizarea căilor de recurs interne. cu alte cuvinte capacitatea sa de a elimina cauzele "disperate". fără a putea fi realeşi.  Un nou criteriu de admisibilitate: pentru a da Curţii o flexibilitate mai mare. perioada de şase luni). ci de nouă ani. Comitetul de Miniştri are. cazul De Becker c.2. de asemenea. în cadrul unei proceduri simplificate. 35.  O menţiune importantă este introdusă la art. În conformitate cu această condiţie. cu condiţia ca "respectul pentru drepturile omului" să nu oblige Curtea să ia în considerare cauza în fond şi nu respingă orice cauză care nu a fost în mod corespunzător examinată de către o instanţă naţională. Comitetul de Miniştri are dreptul. Ideea este de a creşte capacitatea de filtrare a Curţii. Pentru o funcţionare mai eficientă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.  Cauze repetitive: atunci când cazul este parte dintr-o serie care rezultă din aceeaşi deficienţă structurală la nivel naţional. Belgia). în cazul în care decide acest lucru cu o majoritate de două treimi.

În decurs de trei luni de la data pronuntarii hotarârii unei camere. fie opinia sa separata – concordanta sau diferita . astfel. sa ia parte la audiere. sau orice persoana interesata în afara reclamantului. Aceste negocieri sunt confidentiale. în cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotarârii. pe baza respectării drepturilor omului. daca ea ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale.. şi. împreună cu reprezentanţii părţilor. în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă. ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise. prin rotatie. sau. ales. În cursul procedurii referitoare la fond. si un alt judecator. cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotarârea. Presedintele Camerei poate. Hotarârea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau înainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere. în împrejurari exceptionale.fie o simpla declaratie de dezacord. cum acestea sunt recunoscute în Convenţie şi în Protocoalele sale. Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarâri care este definitiva. . sau o problemă gravă cu caracter general. sa faca observatii scrise. Toate hotarârile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele pârâte în cauza. tratative destinate încheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura. b) se pune la dispoziţia celor interesaţi. Daca colegiul accepta cererea. dacă este cazul. presedintii sectiunilor. Hotarârile Camerele iau hotarâri cu majoritate de voturi. 67 . o eventuala cerere de “satisfactie echitabila” si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei. inclusiv în ceea ce îl priveste pe reclamant. pentru a cărei desfăşurare eficientă statele interesate vor furniza toate facilităţile necesare. 4. compus din presedintele Curtii. 38. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar în caz poate interveni de drept. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere. Îndată ce Camera a hotarât sa admită cererea.Conform art. dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale. în interesul unei bune administrari a dreptatii. la o anchetă. ea: a) procedează la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate. oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere.

68 . ale carei opinii sunt emise cu majoritate de voturi. Decizia de a sesiza Curtea este luată prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniştri. jurisprudenţei. în cazul în care Comitetul de Miniştri consideră că un stat refuză să se conformeze unei hotărâri definitive într-o cauză în care acesta este parte. În cazul în care Comitetul de Miniştri consideră că interpretarea unei hotărâri definitive cauzează dificultăţi de supraveghere a executării hotărârii. În cazul în care Curtea constată o încălcare a dispoziţiilor par. aplicarea măsurilor concrete care garantează o reparatie integrală (redeschiderea procedurii. reglementărilor şi practicilor) necesare evitării noilor încălcari. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate – concordanta sau diferita – fie o simpla declaraţie de dezacord.. Bineînţeles. Cererile de opinii consultative sunt examinate de Marea Camera.Dacă Curtea decide că a avut loc o violare a Convenţiei sau a Protocoalelor şi dacă dreptul intern al părţii contractante nu permite decât în mod imperfect să se înlăture consecinţele acesteia. 5. Hotărârile definitive ale Curţii sunt transmise Comitetului de Miniştri care supraveghează executarea lor. el poate sesiza Curtea să se pronunţe asupra acestei probleme de interpretare. Avizele consultative Curtea poate. 1. ea retrimite cauza Comitetului de Miniştri pentru ca acesta să examineze măsurile ce se impun. o reglementare amiabilă a cazului este posibilă pe tot parcursul procedurii.). în special. El asigură. la cererea Comitetului Ministrilor.46. 1 al art. .1 al art. el poate sesiza Curtea asupra problemei respectării de către statul respectiv a obligaţiilor sale ce decurg din par. acordarea unui permis de sedere etc. în anumite cazuri.Forţa obligatorie şi executarea hotărârilor Conform par. 6. ştergerea menţiunilor din cazierul judiciar. De asemenea. care asigură. 46 al Convenţiei europene a drepturilor omului. Controlul executarii deciziilor Curtii şi constatarea încalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor. Hotarârea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi. Curtea acordă părţii lezate o reparaţie echitabilă (art. de asemenea. sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. ridicarea unei decizii de interdicţie sau a unei ordonanţe de confiscare. şi după ce va fi pus în întârziere partea contractantă printr-o decizie luată prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniştri. adoptarea de catre state a măsurilor generale (modificarea legislaţiei. plata către reclamant/ă a reparaţiei echitabile acordate de Curte şi. 41). statele părţi se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.

Dincolo de denumirea sa.Le droit social européen. care-şi are originile în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. dintre care cele mai importante sunt Carta socială europeană (1961). Paris. aşa cum am arătat. Carta socială europeană nu este numai o declaraţie. în vederea garantării drepturilor economice şi sociale. revizuit în 1990. ale cărei articole 22-25 consacră un anumit număr de drepturi sociale (dreptul la muncă. dreptul sindical. 1990. datorită noutăţii relative a acestor drepturi care. Elaborarea acestui instrument internaţional nu a fost lipsită de dificultăţi. Definitivarea Cartei sociale europene a durat aproape zece ani. pe de o parte. spre deosebire de drepturile civile şi politice. au fost adoptate o serie de convenţii. Presses universitaires de France. relaţiilor sociale şi securităţii sociale. constituie corolarul Convenţiei europene a drepturilor omului. De altfel. Convenţia europeană de securitate socială (1972) şi Convenţia europeană privind statutul juridic al muncitorului migrant (1977). dreptul la concedii plătite. cât. din substanţa Pactului ONU relativ la drepturile economice şi sociale. dreptul la securitate socială. angajării. decât la drepturile civile şi politice. redactorii ei care au lucrat cu asistenţa OIM. 69 . Pe de altă parte. CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ (1961) ŞI CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ (1996) a. mai ales. instituind un sistem european pentru protecţia drepturilor economice şi sociale.III. diferenţele considerabile existente în structurile sociale şi economice ale diverselor state complică elaborarea oricărui acord internaţional în acest domeniu.. acestea sunt dificultăţi pe care le întâmpină şi în prezent statele ce vor să adere la sistemul instituit de acest instrument juridic internaţional. Ulterior. 17 X. Caracteristici generale Convenţia europeană a drepturilor omului nu se referă. inspirându-se. ci reprezintă un ansamblu de drepturi fundamentale în domeniul muncii. dreptul la protecţia mamelor şi copiilor). Prétot . nu şi-au găsit decât relativ târziu un loc în constituţiile naţionale. Codul european de securitate socială (1964). pentru fiecare dintre drepturile recunoscute. Efortul redactorilor ei a fost de a identifica. împreună cu Protocolul său adiţional (1988). Carta socială europeană. . un ansamblu de obligaţii mai mult sau mai puţin precise ce vor reveni statului ce ratifică acest instrument17. din convenţiile şi recomandările OIM. mai mult sau mai puţin.

la alegere. s-a pus problema opţiunii între a se stabili un nivel ridicat al normelor sau. de fapt.Protocolul adiţional din 9 noiembrie 1995. cel puţin 16 articole ale Părţii a II-a sau 63 de paragrafe. nu ne aflăm numai în faţa unui text programatic. În acest sens. potrivit Legii nr. dar în materia dreptului social internaţional. o convenţie internaţională obligatorie pentru statele care au ratificat-o. în noua redactare. Această tehnică poate să pară puţin ciudată. România a ratificat un număr de 17 articole.I. prin care se garantează noi drepturi grupate în patru articole. drepturile garantate de Protocolul adiţional din 1988.Protocolul de amendare din 21 octombrie 1991 prin care se restructurează procedura de control. reluânduse aceste 19 puncte. Din maniera de redactare a Cartei. respectiv 65 paragrafe numerotate. Deşi numele său este "Carta socială europeană". fiind. cât şi o serie de noi drepturi. un număr de 31. 1952). ci a unui ansamblu de dispoziţii obligatorii. care ating. care stabileşte procedura de reclamaţii colective. Carta socială europeană a fost completată prin trei protocoale. trebuie precizat că nu este vorba de o simplă declaraţie de principii. La 3 mai 1996 a fost adoptată Carta socială europeană revizuită. . ratificată şi de România prin Legea nr. 5. 1. Ulterior. Iniţiatorul ei a fost Organizaţia Internaţională a Muncii (O. autorii dovedindu-se relativ prudenţi în acest sens. precum şi.Semnată la Torino. pentru ca un stat să ratifice Carta socială europeană (revizuită) este suficient a fi acceptate 6 articole din următoarele 9 articole ale din cele 31 de articole ale Părţii a I -a a Cartei: art. a doua parte indică obligaţiile ce incumbă statelor semnatare ale convenţiei. 74 din 3 mai 1999. În procesul elaborării Cartei. cu un număr de amendamente. se pare că s-a preferat un nivel evident sub cel mediu. după o primă parte declarativă.102 privind securitatea socială (norme minime. 70 . care va înlocui Carta socială din 1961. ea a devenit obişnuită.. la 18 octombrie 1961. Partea I a Cartei reprezintă o declaraţie ce determină obiectivele ce urmează a fi realizate prin aplicarea documentului internaţional Pe lângă această caracteristică a nivelului de reglementare. 13. 12. şi anume: . un nivel mediu. care să permită un număr cât mai mare de ratificări. 19 şi 20. 16. Cu alte cuvinte. din contra. 6.74/1999.M. Carta socială europeană a intrat în vigoare la 26 februarie 1965. . menţionăm că. .Textul reuneşte drepturile garantate de Carta din 1961. 7.) în procesul elaborării Convenţiei nr.Protocolul adiţional din 5 mai 1988. De altfel. Mai precis. ce enumeră 19 drepturi sociale.

totodată. pentru o muncă de valoare egală.Dreptul la o salarizare echitabilă Statele membre se angajează să recunoască dreptul lucrătorilor la o remuneraţie suficientă pentru a le asigura lor. Art. Totuşi. 71 . Un paragraf special obligă statele ce ratifică Carta să se asigure că lucrătorii sunt informaţi asupra aspectelor esenţiale ale contractului sau relaţiei de muncă. prin interpretări. protecţia lucrătorilor ce-şi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase. să dea o semnificaţie mai concretă acestei dispoziţii (salariul cel mai scăzut nu trebuie să fie inferior unui procent de 60% din salariul mediu naţional).b. Se prevede.4 . Carta se limitează la generalităţi şi nu se pune problema stabilirii unei durate de muncă uniforme. 3 . textul afirmă dreptul lucrătorilor. precum şi acordarea unui repaus săptămânal. precum şi a măsurilor necesare privind controlul aplicării acestor reglementări. Art. . Conţinut Articolele Cartei sociale europene (revizuite) conţin dispoziţii privind: Art. a se prevedea zile de sărbătoare plătite şi un concediu anual de cel puţin patru săptămâni. Art. În problema salariilor femeilor.Dreptul la condiţii de muncă echitabile În aplicarea acestui sistem se urmăreşte a se fixa o "durată rezonabilă" a zilei de muncă sau a săptămânii de lucru. la o remunerare egală.Dreptul la muncă Prin garantarea dreptului la muncă. să aplice şi să reexamineze periodic o politică naţională coerentă privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor la locul de muncă. ca şi familiilor lor un nivel de viaţă decent (par. aşa cum s-a observat în literatura de specialitate. În fapt.Dreptul la securitate şi la igienă în muncă Se prevede necesitatea adoptării de reglementări privind securitatea şi igiena muncii. comune. fără alte precizări în plus.1). părţile se angajează să recunoască ca unul din principalele lor obiective "realizarea şi menţinerea nivelului cel mai ridicat şi cel mai stabil posibil de ocupare a forţei de muncă" (par. Un salariu minim legal nu există în toate ţările semnatare. înscris în convenţia corespondentă a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (Convenţia nr.1). organele însărcinate cu controlul aplicării Cartei au reuşit. Dar.2 . Carta socială europeană revizuită a introdus o serie de dispoziţii prin care statele părţi sunt obligate să definească. 1 .. că remunerarea orelor suplimentare trebuie să se facă la un tarif majorat. acest text nu este decât puţin diferit de cel privind egalitatea salariilor bărbaţilor şi femeilor. 100/1951). bărbaţi şi femei.

de deplină libertate sindicală. statele membre pot alege între negocieri colective sau o metodă legală. inclusiv un control medical periodic. vârsta minimă pentru a fi admis la muncă în cazul anumitor ocupaţii determinate. Vârsta până la care durata de muncă trebuie să fie limitată a fost stabilită la 18 ani. dreptul la concediul de maternitate dă posibilitatea unei alegeri.5 .3 privind protecţia maternităţii (1919). se arată că. Art. trebuind să . Acesta este un serios pas înainte. cum este cazul funcţionarilor care nu se bucură. considerate ca fiind periculoase sau insalubre. fapt ce distinge Carta socială de prevederile Convenţiei O.Dreptul lucrătoarelor la protecţia maternităţii Carta socială spre deosebire de convenţiile O. protecţia maternităţii se poate face în cadrul unei politici de securitate socială sau în cadrul dreptului muncii. Art. iar unele legislaţii ale ţărilor membre ale Consiliului Europei nu recunosc ca atare acest drept. În sfârşit. măsura în care garanţiile dreptului sindical vor fi prevăzute va fi determinată de legislaţiile naţionale. Altfel spus.. 72 . o dispoziţie privind eliminarea reţinerilor din salarii. prevede că repaosul de maternitate va putea fi însoţit.M.Dreptul de negociere colectivă Recunoaşterea dreptului de negociere colectivă este corelată cu aceea a dreptului la grevă.7 Dreptul copiilor şi adolescenţilor la protecţie Vârsta minimă de admitere la angajare este fixată la 15 ani. textul prevede că. fie de un concediu plătit. Art.I. De asemenea.Dreptul sindical Conform art. dacă luăm în considerare că dreptul la grevă nu este recunoscut în convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii. ceea ce este conform cu prevederile convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii. pentru membrii forţelor armate. este prevăzută o protecţie deosebită din punct de vedere medical. pentru a se stabili o remunerare echitabilă. Conform convenţiei europene. de asemenea. părţile contractante se angajează ca legislaţia naţională să nu afecteze această libertate şi nici să nu fie aplicată astfel încât să afecteze această libertate".5.8 . Totodată.M. nr.. peste tot. Carta autorizează o serie de excepţii care au fost solicitate de ţările în care dreptul sindical nu aparţine tuturor categoriilor de lucrători. Art. fie de prestaţii de securitate socială.I. fie de un vărsământ prelevat din fondurile publice.6 . a fost fixată prin Carta socială europeană revizuită la 18 ani. pentru lucrătorii sub18 ani.Articolul 4 conţine. "în vederea garantării libertăţii pentru muncitori şi patroni de a constitui şi de a adera la aceste organizaţii. De asemenea.

progresiv. conform necesităţilor progresului tehnic şi noilor orientări pe piaţa forţei de muncă.12 . mai departe faţă de convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.Dreptul la orientare profesională Statele membre se angajează să instituie un sistem instituţional care să sprijine toate persoanele. Carta merge.. inclusiv cele cu handicap. precum şi organizarea unor servicii de consultaţie şi educaţie vizând ameliorarea stării de sănătate şi întărirea simţului de responsabilitate individuală în materie de sănătate. din acest punct de vedere.10 . Art. statele membre se angajează să ridice. pe cât posibil. şi a altor sisteme de formare profesională în folosul tinerilor. nivelul regimului de securitate socială. În acelaşi timp.11 . inclusiv prin încheierea unor acorduri bilaterale şi multilaterale sau prin alte instrumente juridice internaţionale. Art. Art. general şi coerent.Dreptul la protecţia sănătăţii Se prevede angajamentul adoptării acelor măsuri care să elimine.Dreptul la asistenţă socială şi medicală În vederea asigurării exercitării efective a dreptului de asistenţă socială şi medicală.9 . statele semnatare se angajează să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească din altă sursă. în special prin prestaţii rezultând dintr-un . precum şi de posibilităţile pieţei forţei de muncă.Dreptul la formare profesională Acest articol instituie obligativitatea statelor de a implementa un sistem de pregătire. 73 . se prevăd măsuri speciale pentru recalificarea profesională a muncitorilor adulţi. factorii ce induc o sănătate deficientă. De asemenea.Dreptul la securitate socială Se înscrie dezideratul menţinerii unui regim de securitate socială la un nivel satisfăcător.13 . ţinând seama de caracteristicile acestora.existe o compensare cvasiintegrală a salariului femeii în timpul concediului său de maternitate. cel puţin egal celui necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socială. prin măsuri speciale de reconversie şi reinserţie de lungă durată a şomerilor. Art. Carta revizuită a extins perioada în care o femeie însărcinată nu poate fi concediată. să rezolve problemele legate de alegerea unei profesii sau de promovare profesională. Art. Această perioadă începe din momentul în care muncitoarea notifică angajatorului faptul că este însărcinată şi se întinde până la sfârşitul concediului de maternitate (stabilit la minimum 14 săptămâni.

15 .17 .a. Art.Dreptul muncitorilor migranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistenţă O dată ce se permite lucrătorilor străini să se instaleze pe teritoriul unui alt stat.regim de securitate socială.16 . în special prin intermediul serviciilor specializate de plasare. fără discriminare bazată pe sex . Totuşi. acţiuni în justiţie. în mod general. Cele 12 paragrafe ale articolului instituie egalitatea cu privire la impozite. Se prevăd măsuri adecvate pentru plasarea persoanelor cu handicap fizic.19. de ajutorare a tinerelor familii sau prin orice alte măsuri adecvate.Dreptul persoanelor cu handicap la autonomie. 74 . transferul câştigurilor ş. taxe.Dreptul copiilor şi adolescenţilor la protecţie socială. în caz de boală. Statele semnatare se angajează să faciliteze cetăţenilor altor state contractante să lucreze pe teritoriul lor. juridică şi economică Este un drept asigurat prin intermediul prestaţiilor sociale familiale. inclusiv crearea sau menţinerea instituţiilor sau serviciilor corespunzătoare.20 . într-un spirit liberal. Art. prin dispoziţii fiscale de încurajare a construcţiilor de locuinţe adaptate necesităţilor familiale. Art. ca şi adaptarea lor la mediul social.19 . lucrîtorul migrant poate cere doar în limitele legislaţiei statului în cauză ca familia să i se alăture. să poată obţine o asistenţă adecvată şi.18 . Art.. integrare socială şi participare la viaţa comunităţii. reglementările privind exercitarea de către străini a unei activităţi pe teritoriul altui stat. îngrijirile cerute de situaţia sa. Art. trebuie să li se recunoască acestora egalitatea drepturilor.Dreptul la exercitarea unei activităţi lucrative pe teritoriul celorlalte Părţi Pe lângă cadrul creat de Uniunea Europeană. Art. juridică şi economică Articolul prevede. acest articol instituie obligaţia de a aplica. precum şi măsuri de încurajare a patronilor pentru a angaja în muncă persoane cu handicap.14 . precum şi să transfere integral câştigurile şi economiile sale. Art. conform art.Dreptul la egalitate de şanse şi tratament în materie de angajare şi profesie. fiind expres indicat că se vor adapta reglementările în vigoare şi că se vor simplifica formalităţile care privesc lucrătorii străini. expulzare. că statele contractante vor lua toate măsurile necesare şi adecvate în acest sens.Dreptul familiei la protecţie socială.Dreptul de a beneficia de servicii sociale În aplicarea acestui drept se urmăreşte încurajarea şi organizarea serviciilor ce utilizează metode proprii serviciului social şi care contribuie la bunăstarea şi dezvoltarea indivizilor şi grupurilor profesionale.

inclusiv promovarea.. informarea şi prevenirea în materie de hărţuire la locul de muncă sau în legătură cu munca. Art. obligaţia organizării de consultări privind deciziile susceptibile să afecteze în mod substanţial interesele muncitorilor. 26-Dreptul la demnitate în muncă Articolul urmăreşte să promoveze sensibilizarea. precum şi în privinţa oricărui alt comportament ostil sau ofensiv. totodată. în principal.22 . Art. statele trebuie să adopte măsuri specifice. Art. locuinţe adecvate. Art. inclusiv remunerarea. Art. recalificarea profesională. reciclarea. protecţia contra concedierii şi reinserţia profesională. Este reţinută. organizarea serviciilor şi facilităţilor sociale şi socio-culturale ale întreprinderii. precum şi dreptul acestora la o indemnizaţie adecvată sau la o altă reparaţie corespunzătoare. printre altele. în special în favoarea menţinerii şi întoarcerii la viaţa activă după o perioadă de absenţă ca urmare a îngrijirii copilului şi a concediului parental. îngrijirea sănătăţii etc.21 . accesul la angajare. evoluţia profesională. Art. 75 . De aceea.Dreptul la informare şi consultare Conform legislaţiei şi practicii naţionale. . măsuri ce au ca obiect garantarea de resurse suficiente.23. condiţiile de angajare şi de muncă. Art. diverse ajutoare.Sunt vizate.Dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă Sunt reglementate protecţia sănătăţii şi securităţii în cadrul întreprinderii. 27. 24.Dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi tratament Scopul acestei prevederi este acela de a se evita ca responsabilităţile familiale să diminueze şansele profesionale ale lucrătorilor. 25.Dreptul persoanelor în vârstă la o protecţie socială Sunt avute în vedere.Dreptul lucrătorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului acestora Creanţele lucrătorilor rezultate ca urmare a contractelor de muncă sau a relaţiilor de muncă trebuie să fie garantate de o instituţie de garantare sau orice altă formă eficientă de protecţie. precum şi controlul respectării reglementărilor în aceste domenii.Dreptul la protecţie în caz de concediere Acest articol protejează lucrătorii împotriva concedierilor abuzive. statele membre se angajează să ia sau să promoveze acele măsuri care să permită lucrătorilor să fie informaţi periodic sau în timp oportun asupra situaţiei economice şi financiare a întreprinderii.

Art. 28- Dreptul reprezentanţilor lucrătorilor la protecţie în întreprindere facilităţile acordate acestora Părţile se angajează ca, în întreprinderi, reprezentanţii lucrătorilor beneficieze de o protecţie efectivă împotriva actelor care ar putea să le aducă prejudiciu, inclusiv împotriva concedierii, şi care ar fi motivate de calitatea sau activităţile acestora ca reprezentanţi ai lucrătorilor din întreprindere.

şi să un de

Art. 29- Dreptul la informare şi la consultare în procedurile de concediere colectivă Articolul prevede obligaţia patronilor de a informa şi consulta reprezentanţii lucrătorilor, în timp util, înaintea unor concedieri colective, precum şi asupra posibilităţilor de a evita concedierile colective sau a limita numărul şi de a diminua consecinţele acestora. Art. 30- Dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi excluderii sociale Se reţine imperativul adoptării unor măsuri în cadrul unei abordări globale şi coordonate pentru promovarea accesului efectiv în special la angajare, locuinţă, formare, învăţământ, cultură, asistenţă socială şi medicală al persoanelor care se găsesc sau riscă să se găsească într-o situaţie de excludere socială sau de sărăcie şi al familiei acestora. Art. 31- Dreptul la locuinţă Se prevede necesitatea adoptării unor măsuri menite să favorizeze accesul la locuinţă la un nivel adecvat. c. Mecanismul de control Există două tipuri principale de metode pentru a veghea la aplicarea convenţiilor internaţionale în domeniul social. În primul rând, sunt plângerile emanând de la persoane individuale sau de la grupuri sau asociaţii. În al doilea rând, există sistemul analizei periodice a rapoartelor generale anuale, elaborate de guvernele ce au ratificat o anumită convenţie.Aceste rapoarte fac referire la diferite puncte prevăzute de convenţia respectivă. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, după cum s-a arătat în capitolul anterior, se referă la sistemul plângerilor. Iniţial, Carta socială europeană a adoptat sistemul rapoartelor. Ulterior, prin Protocolul adiţional din 1995 s-a adăugat un sistem de control bazat pe reclamaţiile colective. Carta socială europeană prevede transmiterea de către guverne a două feluri de rapoarte: unele vizează posibilitatea unui control de legalitate propriu-zisă, altfel spus executarea angajamentelor asumate; celelalte urmăresc un aşa-zis control al eficacităţii, vizând, în principal, dispoziţiile care nu au fost acceptate de statul respectiv.
.. 76

Aceste rapoarte sunt redactate în mod similar celor elaborate sub auspiciile Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Carta prevăzând maniera în care ele sunt examinate. Rapoartele se întocmesc bienal pentru dispoziţiile nucleului dur (respectiv la patru ani pentru alte dispoziţii) şi privesc aplicarea dispoziţiilor părţii a II-a a Cartei pe care statul respectiv le-a acceptat. Rapoartele sunt redactate urmărindu-se un formular adoptat de Comitetul Miniştrilor. Copii după aceste rapoarte trebuie adresate anumitor organizaţii naţionale sindicale şi patronale reprezentative (art.23), care pot formula observaţii asupra conţinutului lor şi pot cere ca acestea să fie comunicate Secretarului General al Consiliului Europei. Procedura de control propriu-zisă prevede intervenţia a trei organe. 1) Primul este Comitetul european al drepturilor sociale, comitet de experţi independenţi, compus din nouă membri desemnaţi de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei şi asistat de un observator al Organizaţiei Internaţionale a Muncii. După analizarea rapoartelor bienale şi a eventualelor observaţii ale partenerilor sociali, acest comitet prezintă observaţiile sale privind gradul de aplicare a dispoziţiilor Cartei sub forma "concluziilor"21. 2) Aceste concluzii, precum şi rapoartele bienale sunt apoi transmise unui comitet format din reprezentanţi ai fiecăruia din statele ratificante şi denumit Comitetul guvernamental. Acest comitet îşi desfăşoară activitatea în prezenţa unor observatori ai organizaţiilor internaţionale sindicale şi patronale, care participă la şedinţele sale cu titlu consultativ. Comitetul poate, de asemenea, să consulte reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale neguvernamentale ce au statut consultativ pe lângă Consiliul Europei. Comitetul guvernamental pregăteşte deciziile Comitetului Miniştrilor şi, în particular, selecţionează, pe baza consideraţiilor de politică socială şi economică, situaţiile care ar trebui să facă obiectul recomandărilor pentru fiecare stat parte în cauză. Comitetul guvernamental poate adresa un avertisment unui stat care nu se conformează unei prevederi a Cartei, în cazul unei concluzii negative a Comitetului european al drepturilor sociale sau al lipsei de informaţii. Acest avertisment nu are însă valoare juridică, fiind mai degrabă un semnal de alarmă care este menit să determine statul respectiv să acţioneze, în caz contrar fiind adoptată o recomandare la următorul ciclu de control. 3) Conform articolului 27, paragraf 3 al Cartei, Comitetul guvernamental al Cartei trebuie să elaboreze un raport, pentru Comitetul Miniştrilor, în anexa căruia sunt cuprinse, totodată, concluziile Comitetului de experţi amintit. Comitetul Miniştrilor este apoi chemat să-şi exercite funcţiile ce i-au fost atribuite prin Carta socială şi care se concretizează în emiterea de recomandări, solicitând statelor să-şi modifice legile sau practicile pentru a se conforma Cartei.
21

În activitatea de interpretare a anumitor norme ale Cartei, Comitetul european al drepturilor sociale a invocat prevederi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în special art. 6 (accesul la un tribunal) şi art. 13 (dreptul la un recurs efectiv). Este situaţia unor drepturi cum sunt nediscriminarea în folosirea forţei de muncă, egalitatea de remunerare, egalitatea şanselor şi de tratament în folosirea forţei de muncă şi în profesiune etc. .. 77

În noiembrie 1995, a fost adoptat, un Protocol adiţional la Carta socială care instituie procedura reclamaţiilor colective, un sistem similar celui existent în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, prin care organizaţii patronale şi sindicale, precum şi organizaţii internaţionale care au statut consultativ pe lângă Consiliul Europei pot invoca încălcări ale Cartei sociale europene. Se concretizează, astfel, un sistem care permite plângerile colective privind nerespectarea obligaţiilor asumate prin ratificarea Cartei. Plângerile sunt examinate de Comitetul european al drepturilor sociale, care trebuie să decidă mai întâi admisibilitatea lor pe baza criteriilor enumerate de protocol. Comitetul înaintează un raport către Comitetul Miniştrilor, care în cazul aplicării nesatisfăcătoare a dispoziţiilor Cartei sociale va adresa o recomandare statului contractant în cauză. De asemenea, în circumstanţe speciale, Comitetul Miniştrilor poate să consulte Comitetul guvernamental asupra chestiunii în cauză. Pentru a fi admisibilă (conform art. 4 al Protocolului nr.3) reclamaţia trebuie prezentată în scris, să se refere la o prevedere acceptată de partea contractantă în cauză şi să indice în ce măsură această prevedere nu a fost aplicată în manieră satisfăcătoare. Paragraful 31 al raportului explicativ reţine în sarcina Comitetului european al drepturilor sociale necesitatea de a lua în considerare şi următoarele elemente: - o reclamaţie poate fi declarată admisibilă chiar dacă un caz similar a fost supus unei alte instanţe naţionale sau internaţionale22; - faptul că substanţa unei reclamaţii a constituit obiectul examinării în cadrul procedurii normale a rapoartelor guvernamentale nu trebuie să împiedice- în sine- admiterea reclamaţiei; - o reclamaţie nu se poate referi la situaţii individuale. d. Domeniu de aplicare Având un caracter mai restrictiv decât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia părţile contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile enunţate în Convenţie, Carta socială nu se aplică decât cetăţenilor statelor contractante. Anexa sa dispune în mod clar că "persoanele vizate la articolele 1-17 şi 20-30 nu includ străinii decât în măsura în care ei sunt cetăţeni ai altor Părţi, care îşi au reşedinţa legală sau care lucrează în mod obişnuit pe teritoriul Părţii respective, fiind înţeles că articolele menţionate vor fi intrepretate în lumina dispoziţiilor art. 18 şi 19". Această concepţie, care se bazează pe noţiunea de reciprocitate, obişnuită în tratate, se îndepărtează de aceea din care se inspiră convenţiile internaţionale ale muncii "deschise" ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii care, în mod normal, stabilesc norme de protecţie aplicabile ansamblului lucrătorilor dintr-o ţară,
22

Este evident o derogare de la regulile ce guvernează alte mecanisme de control existente la nivel internaţional ce se explică prin faptul că mecanismul reclamaţiilor colective prevăzut în această situaţie nu este unul jurisdicţional.

..

78

143. Gerard Lyon-Caen. nu menţionează în mod expres categoriile de lucrători interesaţi. Antoine Lyon-Caen. sănătatea publică sau bunele moravuri. În literatura de specialitate se apreciază că aceasta este o trăsătură de evidentă inferioritate în maniera de concepţie a Cartei sociale23.Dreptul la securitate şi igienă în muncă. să fie aplicabilă atât muncitorilor salariaţi cât şi muncitorilor familiali sau independenţi. 2000. e. paragraf 1. Conform acestui articol.independent de naţionalitatea lor. ţinând seama nu numai de durata muncii. 1991. în toate sectoarele economiei. Droit social international et européen. . De altfel. Précis Dalloz. . astfel. gradul acestei reglementări şi al celui de control al aplicării sale pot diferi. această metodă prevăzută în articolul 33 este deja admisă şi în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Comitetul european pentru drepturile sociale a interpretat această prevedere ca fiind o obligaţie mai degrabă de mijloace decât o obligaţie de rezultat. Pe de altă parte. cum este aceea a "duratei rezonabile de muncă" (art. organele de control. considerând relativitatea sa în timp şi spaţiu. cu excepţia celor care sunt necesare într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor altora sau pentru a proteja ordinea publică. Jurisprudenţa Controlul aplicării Cartei a condus la elaborarea unei vaste jurisprudenţe. pentru ţările care nu au legislaţie socială dezvoltată. 79 .. normele de securitate vor avea caracteristici proprii de aplicare în industrie şi agricultură. ci acela ca ele să ducă o politică economică pentru a ameliora situaţia locurilor de muncă şi să ia măsurile necesare în acest sens. semnificaţie conceptelor sau trasându-se limitele noţiunilor utilizate. par. De altfel.A fost. în unele cazuri. dându-se. Vezi şi Carta socială europeană-scurt ghid. Paris. exclude adoptarea unui "sistem economic ce prevede o rezervă permanentă de şomeri". astfel. Obiectul acestei norme nu este ca statele să recunoască un drept individual la un loc de muncă. necesar să se expliciteze conţinutul ratione materiae al Cartei. care este de "a recunoaşte ca obiectiv principal realizarea deplinei angajări".În faţa unei noţiuni atât de imprecise. Unele organe de control au apreciat că reglementarea securităţii şi igienei trebuie. dar totodată şi de cea care rezultă din convenţiile colective. Articolul G al Părţii a V-a a Cartei sociale revizuite prevede o serie de restricţii ce pot fi aduse drepturilor prevăzute de Cartă. Astfel. Aprecierea trebuie făcută de la caz la caz. p. de exemplu. în principiu.1). Carta le permite să pună în aplicare unele din dispoziţiile conţinute prin intermediul convenţiilor colective încheiate între patroni sau organizaţii patronale şi organizaţii sindicale. aşa cum este ea stabilită de legislaţia naţională. un alt 23 24 Vezi.2. Printre elementele cele mai importante figurează definirea cu mai mare acurateţe a beneficiarilor diverselor drepturi recunoscute de Cartă24. în funcţie de sectorul respectiv. punerea în aplicare a drepturilor enunţate nu va putea face obiectul unor restricţii sau limitări. . . angajamentul figurând în articolul 1. Totuşi. securitatea naţională. Consiliul Europei. enunţat de articolul 3. s-au abţinut s-o definească în mod absolut.

întotdeauna deasupra pragului de sărăcie din ţara respectivă. în mod necesar. . de asemenea. pentru patroni "lock-out-ul" este mijlocul principal. . Organele de control au fost unanime în a recunoaşte că. . . Totuşi. dar nu autorizează suprimarea completă a acestui drept. recunoscut de articolul 4. în convenţii colective sau în contracte de muncă. Pragul adoptat în acest sens de Comitetul drepturilor sociale este de 60% (valoare netă). dacă e cazul. În plus. În astfel de cazuri. efectuarea de ore suplimentare. par. un salariu nu trebuie să fie mult sub nivelul salariului mediu naţional. a făcut. adică după scăderea cotizaţiilor de asigurare socială şi ţinând seamă de scutirile de care beneficiază salariatul în privinţa impozitului pe venit. pe picior de egalitate.Articolul 5 permite statelor să restricţioneze dreptul sindical al poliţiştilor. . A rezultat că. Dreptul la acţiuni colective este garantat doar în cazul conflictelor de interese. şi că cele două tipuri de acţiune colectivă nu trebuie puse. de asemenea. aceste asociaţii ale poliţiştilor trebuie să poată să-şi exercite anumite prerogative sindicale. acest drept se traduce prin recurgerea la grevă. ele ar trebui să fie considerate ca nule şi neavenite. totuşi. demersul organelor de control a fost de a aprecia. prevăzute de Cartă. ca "rezonabil" termenul de preaviz de care trebuie să beneficieze orice muncitor. Salariile trebuie să fie.Dreptul la un preaviz rezonabil în caz de încetare a angajării se aplică tuturor categoriilor de salariaţi. durata preavizului. cum sunt. obiectul unei interpretări a organelor de control. adică în cazul diferendelor având ca obiect existenţa.Pentru a fi considerat ca echitabil în sensul articolului 4 par. inclusiv celor care se află într-o relaţie de muncă atipică sau celor care se află în perioada de probă. ţinând seama de criterii de echitate. de exemplu.. dacă clauze contrare acestui principiu ar fi convenite. dacă nu singurul. dacă pentru lucrători. precum dreptul de a negocia condiţiile de muncă. de asemenea.Importantul principiu al egalităţii salariilor între bărbaţi şi femei. reclamantul trebuie să fie la adăpostul oricărui act de retorsiune din partea angajatorului său.element de apreciere trebuie căutat în natura şi întinderea dreptului angajatorului de a cere. .3.1. Rezultă că el nu vizează grevele "politice" şi că nu trebuie invocat în cazul conflictelor de drepturi. în cazul nerespectării. Aderarea la sindicat nu poate fi în nici un caz obligatorie. În acest caz. retribuţia şi dreptul de întrunire. acest principiu trebuie să poată face obiectul unui recurs efectiv în faţa unui tribunal sau altei instanţe independente. 80 .Paragraful 4 al articolului 4 califică. Se poate impune funcţionarilor de poliţie să adere la organizaţii sau de a constitui numai organizaţii compuse esclusiv din proprii membrii. pentru o muncă de valoare egală. de la caz la caz. valabilitatea sau interpretarea unei convenţii colective sau violarea unei astfel de convenţii. vechimea în muncă. .Articolul 6 paragraful 4 recunoaşte dreptul patronilor şi muncitorilor la acţiuni colective. Metoda de calcul Comitetului se bazează pe sumele nete. în caz de încetare a angajării.

.Referitor la efectele grevei. Astfel. prin eliminarea progresivă şi constantă a oricărei forme de discriminare bazată pe sex. anumite restricţii. Aceste munci trebuie să fie în principiu enunţate într-o listă restrictivă. ca o măsură admisibilă. putând fi admise pentru activităţi în special de natură socială. .Dreptul la acţiuni colective.spre exemplu. 1 autorizează angajarea lor la munci uşoare determinate. care comportă obligaţia de a reglementa angajarea femeilor pentru munca de noapte în unităţile industriale şi de a interzice orice folosire a forţei de muncă feminine în lucrul subteran în mine. patronii trebuie să fie supuşi unor obligaţii pozitive (obligaţia de reabilitare) şi negative (interzicerea de a concedia o persoană din cauza handicapului). de asemenea. reintegrarea persoanei interesate. Ca derogare de la interdicţia de a angaja copii sub 15 ani. Totuşi.4. În acest scop. 20. politica locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap nu trebuie să se limiteze la posibilităţile de acces la un loc de muncă. articolul 6 par. o perioadă de "temporizare". 2. în limitele sale definite.Interzicerea muncii copiilor. de inspecţie şi conducere. muncile agricole.. obligaţia impusă de legislaţie. poate fi reglementat în exerciţiul său. remunerată sau nu. subcontractarea şi munca efectuată de copii în cadrul familiei. ca şi. adică toate sectoarele economice şi toate tipurile de întreprinderi. Legislaţia trebuie să prevadă redresarea situaţiei respective. aceasta nu trebuie să ducă la încetarea contractului de muncă. Aceasta a condus organele de control la precizarea întinderii articolului 8 par. Atunci când o asemenea soluţie .Aplicarea principiului egalităţii de tratament în domeniul muncii. s-a concretizat în diverse ţări.Pentru a se asigura respectarea art. care nu riscă să dăuneze sănătăţii.In termenii articolului 15 par.şi o compensaţie pentru orice pierdere financiară suferită în cursul perioadei intermediare. moralităţii şi educaţiei lor. înainte de a se recurge la o acţiune colectivă. insalubru sau penibil. munca domestică şi munca la domiciliu. dacă există. în cazul în care ar fi începute negocieri sau ar fi în curs de desfăşurare proceduri de conciliere şi arbitraj. inclusiv întreprinderile familiale şi toate formele de muncă. statele trebuie să prevadă în legislaţia lor o protecţie adecvată împotriva oricărei măsuri de discriminare sau de retorsiune.4 permite. . muncitorul continuă să beneficieze de drepturi avute anterior. . datorită caracterului lor periculos. de exemplu . Interdicţia angajării forţei de muncă feminine în locuri de muncă subterane nu vizează decât folosirea femeilor la lucrări de extracţie subterane în mine.. inclusiv obligaţia de a respecta un anumit timp "pacea socială". . ca orice alt drept. . în caz de concediere. la sfârşitul grevei. conform avizului organelor de control. cu ajutorul măsurilor privind menţinearea în serviciu. de a respecta.A fost considerată. în orice lucrări ce nu convin acestora. în mod expres. nu există o violare a Cartei dacă această încetare nu este decât formală şi dacă. dacă aceasta decurge dintr-o convenţie colectivă. medicală. par. prevăzută de paragraful 1 al articolului 7 acoperă toate domeniile de activitate. ci ea trebuie să vizeze integrarea durabilă a persoanelor cu handicap. 81 .

Comitetul elaboreaza un raport in care . care provin din domenii diferite: jurişti. in mod liber. medici. Aceasta Convenţie completează protecţia asigurată de europeană a drepturilor omului instituind un Comitet european pentru torturii (CPT). dar numai cu condiţia ca aceasta să fie suficient de importantă pentru a-l descuraja pe patron. pârâtul trebuind să facă dovada că discriminarea aparentă se datorează unor factori obiectivi care nu au nimic de-a face cu discriminarea bazată pe sex şi nu constituie. 82 . în special posibilitatea pentru lucrători de a face recurs când drepturile nu le sunt respectate. 22) trebuie să fie însoţite de garanţii care să asigure exercitarea sa efectivă. precum şi dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă (art. ALTE CONVENŢII ALE CONSILIULUI EUROPEI Convenţia pentru prevenirea torturii şi a pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante Consiliul Europei a adoptat. poate fi prevăzută o compensaţie financiară. deci. -Dreptul la informare şi consultare (art. este posibil să se prevadă o inversare parţială a sarcinii dovezii în cazurile alegaţiilor referitoare la discriminare bazată pe sex. În plus. centre de detinere a detinutilor imigranti si spitale psihiatrice pentru a examina tratamentul aplicat persoanelor private de libertate. prevenirea a intrat în Convenţia prevenirea Comitetul este compus din experţi independenţi şi imparţiali. care vigoare în 1989.nu este posibilă. posturi de politie. De asemenea. Dupa fiecare vizita. dar şi pentru a-l despăgubi pe lucrător. o violare a principiului egalităţii de tratament. Convenţia europeană pentru torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. cu orice alta persoana sau organizatie neguvernamentala susceptibila de a-i furniza informatii. si nu condamnarea statelor pentru abuzuri. El poate vizita orice fel de loc de detentie: inchisori si centre de detentie pentru minori. experţi în probleme penitenciare sau ale poliţiei.. trebuie prevăzute sancţiuni în cazul în care întreprinderile nu se conformează obligaţiilor lor în această privinţă. Obiectivul urmarit de Comitet este intarirea protectiei detinutilor impotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. in 1987. IV.21). El are acces nelimitat la locurile de detentie. poate intervieva fara martori detinutii si poate intra in contact.

Acest raport confidential este trimis statului in cauza. organizatiilor neguvernamentale si asociatiilor minoritatilor sa transmita informatii si/sau rapoarte alternative. Consiliul Europei a imaginat o serie de activitati pentru protectia minoritatilor nationale ca parte a programului sau de cooperare si asistenta: organizarea de reuniuni pentru a oferi informatii detaliate despre Conventia cadru pentru minoritatile nationale (si alte instrumente juridice europene) si incurajeaza statele care nu sunt parte la Conventia-cadru sa o semneze si sa o ratifice. dar a devenit o practica obisnuita ca statele sa fie de acord sa faca publice aceste documente. cum sunt egalitatea in fata legii. de asemenea. 83 . Opiniile lui sunt transmise Comitetului Ministrilor care informeaza statele parti asupra concluziilor si recomandarilor. Pentru statele parti reuniunile de informare permit discutarea. primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic destinat protejarii minoritatilor nationale in general. Comitetul Consultativ evalueaza aceste rapoarte si determina daca obligatiile au fost complet indeplinite. Conventia-cadru a intrat in vigoare la 1 februarie 1998. Rapoartele Comitetului si raspunsurile statelor in cauza sunt confidentiale. adoptarea de masuri vizand pastrarea si punerea in valoare a culturilor. stabilirea de relatii transfrontaliere libere si pasnice. Aceasta conventie-cadru defineste anumite obiective pe care statele contractante se angajeaza sa le urmareasca prin intermediul legislatiei si politicilor nationale. Comitetul european pentru prevenirea torturii poate decide sa faca o declaratie publica. Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale Ca urmare a Summit-ului sefilor de stat si de guvern de la Viena (1993). In cazul exceptional in care un stat nu reuseste sa coopereze. ajutat de un Comitet consultativ alcatuit din 18 experti independenti sunt implicati in monitorizarea Conventiei cadru. protejarea identitatilor. Consiliul Europei a adoptat in 1994 Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale. limbilor minoritare si traditiilor. Delegatiile includ . religiilor. Raportul include solicitarea unui raspuns scris din partea statului. Regulile care guverneaza aceasta procedura de monitorizare permit. Comitetul Ministrilor. in care sa se precizeze masurile luate pentru aplicarea recomandarilor facute.stabileste rezultatele vizitei si recomandarile pe care le considera necesare pentru imbunatatirea situatiei persoanelor private de libertate. Statele contractante trebuie sa pregateasca un raport privind masurile adoptate si sa-l prezinte in termen de 1 an de la data ratificarii si apoi odata la fiecare 5 ani. reactiile la comentariile formulate si raspunsurile la informatiile solicitate. garantarea accesului la media. evolutiile intervenite la nivel national si cel privind aplicarea Conventiei-cadru.. de o maniera aprofundata.

rasa. indiferent daca este bazata pe sex. Principala valoare adaugata a acestei conventii este adoptarea unei perspective bazate pe drepturile persoanei umane. avere. precum si participarea acestora. oficiali guvernamentali si reprezentanti ai minoritatilor nationale. legate sau nu de crima organizata. Delegatii Ministrilor au decis reactivarea Comitetului de experti privind chestiunile relative la minoritatile nationale (DH-MIN). de tranzit si de destinatie a victimelor acestui trafic. Printre cele 46 de state membre ale sale exista tari de origine. Consiliul Europei a adoptat Conventia europeana privind lupta contra traficului cu fiinte umane la 3 mai 2005. copii si barbati sunt victime ale traficului in scopul exploatarii sexuale sau alt gen de exploatare. Convenţia europeană privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane În fiecare an. atentia pe care ea acorda protectiei victimelor si mecanismul sau independent de monitorizare. religie. Mandatul DH-MIN prevede cooperarea cu alte organizatii internationale. Sunt efectuate. expertize legislative privind chestiuni relative la protectia minoritatilor nationale. seminarii de pregatire asupra redactarii rapoartelor statale cu scopul de a eficientiza procedura de supervizare. de asemenea. La 3 noiembrie 2004..parlamentari. Consiliul Europei este o organizatie internationala a carei preocupare principala consta in salvgardarea si protectia drepturilor persoanei umane. Obiectul acestei conventii este prevenirea si combaterea traficului cu fiinte umane sub toate formele. mii de femei. Acest fenomen a dobandit o amploare fara precedent. deschisa in vederea semnarii tuturor statelor membre. limba. in interiorul or in exteriorul frontierelor tarilor lor. 84 . opinii politice sau de alta natura. origine nationala sau sociala. Sunt organizate. totodata. care garanteaza respectarea de catre Parti a dispozitiilor conventiei. apartenenta la o minoritate nationala. nastere sau orice alta situatie. . Un prim principiu fundamental enuntat cu precizie in noua conventie prevede ca protectia si promovarea drepturilor victimelor trebuie sa fie asigurata fara nici o diseminare. nationale si internationale. culoare. incat se poate vorbi de o noua forma de sclavaj.

Sarcini de învăţare(întrebări de control) 1. Jucand un rol complementar si esentialmente preventiv. cat si posibilitatea de a interveni pe baza oricarei informatii pertinente care ii este furnizata de guverne. cooperarea cu alte institutii internationale pentru promovarea si protectia drepturilor omului. Lucrând impreuna cu alte instituţii ale Consiliului Europei. o recomandare sau un aviz asupra oricarei chestiuni specifice Comitetului Miniştrilor cât şi Adunarii Parlamentare. Comisarul poate adresa un raport.. Mandatul sau prevede. Comisarul exercita functii diferite fata de cele ale Curtii europene a drepturilor omului si a altor organe conventionale. Fara a avea putere jurisdictionala. particulari sau organizatii neguvernamentale. de asemenea. avocatul poporului sau alte institutii similare. sensibilizarea asupra drepturilor omului. 85 . Ce diferenţiază Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de alte norme internaţionale în materie? . Comisarul este o institutie independenta imputernicita sa promoveze educatia. el ofera consilii. analize si recomandari statelor membre pentru remedierea insuficientelor legislative si prevenirea incalcarii drepturilor omului in practica. parlamente nationale. cat si respectarea acestor drepturi si sa asigure conformitatea deplina si eficienta cu instrumentele normative ale Consiliului Europei.Comisarul drepturilor omului Postul de Comisar al drepturilor omului a fost instituit în cadrul Consiliului Europei in anul 1999.

H. Care sunt prevederile esenţiale ale Convenţiei cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale? BIBLIOGRAFIE 1. Institutul Român pentru Drepturile Omului. Irina Moroianu Zlătescu. Editura Universul Juridic. All Beck. . Cum este organizată Curtea Europeană a Drepturilor Omului? 5. Beck. 2000 2. Bucureşti. I şi II. Raluca Miga-Beşteliu. Bucureşti. Drepturile şi libertăţile fundamentale în jurisprudenţa CEDO. 2011 5. 86 . Năstase Adrian.2. Cereri în faţa C. Drepturile omului. Bianca Selejan Gutan.. şi adăugită. Editura ALL BECK. Bucureşti. Bucureşti. Care este procedura în faţa Curtii Europene a Drepturilor Omului? 6. 2001.O. Care este mecanismul de control innstituit de Carta socială europeană? 9. Raluca Miga Beşteliu. 2010 4. Demetrescu. Dreptul la un proces echitabil. Ed.E. Radu Chiriţă. M. 2003 3. Aurescu Bogdan.D. Condiţii de admisibilitate. Radu Chiriţă. Editura CHBeck. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. All Beck. 1993 11. Bucureşti 2005. 2007 8. 2005-2006. Vol. rev. Ed. Bolintineanu Alexandru. Drepturile omului în sistemul Naţiunilor Unite: protecţie şi promovare. Editura C. Protecţia internaţională a drepturilor omului-Note de curs. D. Bucureşti. Corneliu Bîrsan. Radu C. 1 şi 2. Ediţia a 5-a. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 2000 10. Comentariu pe articole. Selegean. ed.Ed. Editura Universul Juridic. Bucureşti. Bucureşti. Răzvan Dincă. AllBeck. Bogdan. 2008 9. Catrinel Brumar. vol. a 4-a. Care sunt condiţiile de exercitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale 4. 7. Protecţia europeană a drepturilor omului. Editura C.H.Beck. Institutul Român pentru Drepturile Omului. a 3-a. Ion Diaconu. Care este conţinutul Cartei sociale europene (revizuite)? 8. Drept internaţional contemporan. 6. Drept internaţional : introducere în dreptul internaţional public . Care sunt condiţiile de admisibilitate a unei cereri individuale la Curtea Europeană a Drepturilor Omului? 7. Bucureşti. Care sunt drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale? 3.

Drept European şi internaţional al drepturilor omului. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei şi regresul statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă. Bianca Selejan-Guţan. Horaţiu Rusu. Bucureşti.Beck. Ediţia a doua. Bucureşti. Corneliu-Liviu Popescu.12. F. Bucureşti. Harris. a ministerelor. 2006 26. O’Boyle. Beck. C.Renucci. Dreptul internaţional şi european al muncii. 2007. M. Bucureşti. Edinburgh 1995. Andriantsimbazovina. Editura C. J. LGDJ. organizarea. All Beck. Cristian Jura. 28. reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. 2003. Comentarii şi explicaţii. Editura Polirom Iaşi. Hotărârile CEDO împotriva României (1998-2006). 2009.J. 29. Ediţia 1. Corneliu Liviu Popescu. Protecţia europeană a Drepturilor omului. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 2008 20. 17. Sudre. 2006.H. Bucureşti. 2004 18. Levinet. London. 2006 25. Nicolae Ecobescu. 2008. 2008 21. Manualul Consiliului Europei. Editura Hamangiu. Compendium de la CEDH. 2003 23. Dublin. 2006 24. Chiriţă Radu. Nicolae Voiculescu. Les grands arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme. modificată prin OUG nr. 87 . coord. Editura C. Fredric Sudre. Dreptul muncii-reglementări interne şi comunitare. J. H. Editura Wolters Kluwer. Nicolae Ecobescu. Michele De Salvia.F. Jurisprudenţa CEDO în cauzele împotriva României. 87/2001. PUF 2003. 15. Editura C.Beck. Editura C. 16. M. Nicolae Voiculescu. Law of the European Convention on Human Rights. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea.P. D. Ed. Bucureşti. Editura Wolters Kluwer. Institutul Român pentru Drepturile Omului. 14.Beck.I-II. Beatrice Ramascanu. 27. vol. J. Andrei Popescu.H. Mariana Niţelea . Editura Hamangiu. Drept comunitar al muncii. A. All-Beck. Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele împotriva României (1998-2002). Paris. Warbrick. Bucureşti. Butterworths. Marguenaud. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este parte. Droit europeen des droits de l’homme. Biroul de Informare al Consiliului Europei. OG nr. Curtea Europeană a drepturilor Omului. Gouttenoire. a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice . 2002 22. Bucureşti. Drepturile omului : drepturile minorităţilor naţionale..H. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Bianca Selejan-Guţan. 2007 19. 2006 13.

site-ul Curţii Europene a Drepturilor Omului (www.HG nr.coe.. site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (www.scj.30.echr.int). Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele care privesc România: Monitoarele Oficiale ale României. modificată prin HG nr. 31. 425/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe. 88 . 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului.ro) UNITATEA DE ÎNVĂŢARE IV . partea I.

exemple) Sarcini de învăţare Bibliografie Cuprinsul unităţii Acest capitol prezintă contribuţia Uniunii Europene la evoluţia mecanismelor internaţionale de protecţie a drepturilor omului. A identifica jurisprudenţa semnificativă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale. şi anume libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă. ori privind restricţii ale dreptului de intrare şi dreptului de şedere pe motive de ordine publică. a constat în declaraţia din 9 mai l950 a lui Robert Schuman. sociale şi juridice ale Europei şi anume Uniunea Europeană. precum şi conţinutul său material concretizat în reglementări referitoare la: Dreptul de intrare şi de şedere. 89 . O atenţie deosebită este acordată uneia dintre libertăţile fundamentale ale dreptului comunitar. Conţinutul unităţii UNIUNEA EUROPEANĂ I. Dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după desfăşurarea unei activităţi salariate în acel stat.UNIUNEA EUROPEANĂ       Titlul unităţii Cuprinsul unităţii Obiectivele învăţării Conţinutul unităţii (sinteze teoretice. securitate publică şi sănătate publică. Acest plan a devenit o realitate o dată cu încheierea tratatului ce a instituit . o iniţiativă istorică în favoarea unei "Europe organizate şi vii". în care prezenta planul pe care îl elaborase în vederea unificării industriei europene a cărbunelui şi oţelului. Sunt analizate documente cum sunt Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor sau Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Era. Se explicitează domeniul de aplicare al acestei libertăţi. ministrul francez al afacerilor externe. cu adevărat. Liberul acces la angajare şi egalitatea de tratament.repere istorice Începutul celei mai importante construcţii economice. Uniunea Europeană .. Obiectivele învăţării A asimila cunoştinţele fundamentale referitoare la mecanismele de protecţie a drepturilor omului dezvoltate în cadrul Uniunii Europene. care este "indispensabilă civilizaţiei" şi fără de care "pacea în lume nu ar putea fi salvată".

organizaţia s-a lărgit prin aderarea a trei noi state: Austria. O dată cu intrarea în vigoare a tratatelor de la Roma. cât şi a unei uniuni economice şi monetare. la sfârşitul anului 1993. 2. atât a unei uniuni politice. Un moment important îl constituie semnarea de către cele 12 state membre la vremea respectivă.E. Luxemburg. în etape. în anul 1986. Ele au fost instituite de către aceleaşi state membre şi urmăresc aceleaşi obiective de bază. s-a deschis drumul realizării. Tocmai în acest spirit Parlamentul European a adoptat Rezoluţia din 16 februarie 1978 prin a care propus desemnarea celor trei comunităţi prin expresia Comunitatea Europeană. Începând cu 1 ianuarie 1995. Danemarca şi Irlanda au aderat la Comunitate. Progresele necesare în materie de politică externă şi de securitate comună pentru a dota Europa cu o identitate şi cu o influenţă externă puternice. 3. In plus. . al justiţiei si al afacerilor interne. Se poate considera că aceste 3 comunităţi.Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECA). a Actului Unic European. în controlul democratic al funcţionării sale. un reper fundamental în istoria civilizaţiei europene. au fiinţat 3 comunităţi diferite. Comunitatea europeană s-a extins spre sud prin acceptarea ca membri a Portugaliei şi Spaniei (1 I 1986). Suedia. Actul Unic European a extins sfera competenţelor Comunităţii şi a introdus o serie de schimbări procedurale menite să accelereze procesul decizional la nivel comunitar. La 7 februarie 1992 a fost semnat. formează o unitate prin organizarea lor politică şi juridică. Belgia. Cele 6 state membre fondatoare erau Franţa. ceea ce presupune să fie remediate deficienţele Tratatului de la Maastricht în domeniul social. La 1 mai 1999 a intrat în vigoare Tratatul de Amsterdam al cărui obiectiv l-a constituit revizuirea Tratatului de la Maastricht prin luarea unor decizii privind. Olanda şi Republica Federală Germania. semnat la l8 aprilie l95l la Paris. Perfecţionarea activităţii instituţiilor europene şi adaptarea lor în perspectiva extinderii Uniunii. de către toate statele membre ale Comunităţii Europene (numită de-acum oficial Uniunea Europeană). La l ianuarie 1973 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. următoarele: 1. stabilirea fundamentelor unei "uniuni tot mai strânse între popoarele europene" şi un efort comun pentru a contribui la "bunăstarea popoarelor lor".U. Italia. în principal.).. bazându-se fiecare dintre ele pe câte un tratat. la Maastricht. constituind. Prin ratificarea sa. care privesc domenii diferite. 90 . fără îndoială. Ulterior. Tratatul privind Uniunea Europeană (T. Principal scop al acestui document a fost eliminarea ultimelor bariere în calea creării pieţei unice până la 31 decembrie 1992. Finlanda. tratatele de la Roma din 25 martie l957 au consfinţit constituirea Comunităţii Economice Europeane (CEE) şi Comunităţii Europeane a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM). Câţiva ani mai târziu.Apropierea Uniunii de membrii săi. care sunt reluate în preambulele celor 3 tratate: realizarea unei "Europe organizate". precum şi a Greciei (1 I 1981).

De asemenea. O Conferinţă interguvernamentală convocată pentru a dezbate problemele instituţionale legate de viitoarea extindere a Uniunii s-a terminat la 11 decembrie 2000 prin adoptarea Tratatului de la Nisa. Orice cetățean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul sau sediul întrun stat membru al UE poate înainta o plângere către Mediator. În anul 2004. Curtea de Conturi. Consiliul. şi adânca implicare a instituţiilor sale în domenii care. specific Uniunii este gradul ridicat de implicare a ei în raporturile juridice interne ale statelor membre. totodată. iar durata mandatului său este egală cu cea a Parlamentului. a contribuit la consolidarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor europeni. a avut loc cea mai consisentă lărgire a Uniunii. ţineau de controlul exclusiv al fiecărui stat individual. şi. ridicând la 27 numărul statelor membre. Carta drepturilor fundamentale a drepturilor omului ale Uniunii Europene a căpătat o valoare juridică identică cu a tratatelor europene. rasă. Trebuie remarcată.Tratatul de la Amsterdam. precum şi Comitetul Economic şi Social. ca şi în capacitatea sa de a adopta acte normative ce leagă direct şi automat nu numai statele membre. prin Tratatul de la Maastricht s-a creat o nouă instituție. Acesta încearcă . Un rol important îl au. Comisia şi Curtea de Justiţie. Urmare a intrarii sale în vigoare. totodată. în egală măsură. Sistemul instituţional al Uniunii Europene care i-au asigurat eficacitatea în structurarea politicilor. zonă unde organizaţiile internaţionale clasice tind doar să fie implicate prin intermediul relaţiilor juridice externe ale membrilor lor. este desemnat de Parlamentul European. 10 noi state căpătând statutul mult râvint de stat membru. religie. Acesta. Rolul Mediatorului este acela de a investiga plângerile privind administrarea incorectă în instituțiile și organismele Uniunii Europene. 91 .. persoanele fizice şi juridice din aceste state. denumit și Ombudsman. Acesta a introdus o procedură de sancționare a statelor membre care violează drepturile fundamentale ale cetățeanului. Pentru a apropia Uniunea de cetățenii săi. vârstă și orientare sexuală. Tratatul de la Amsterdam a îmbunătățit politica de transparență a Uniunii și le-a permis cetățenilor un acces mai larg la documentele oficiale ale instituțiilor europene. limitată până atunci la naționalitate. România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană. a cărui ratificare de către statele membre s-a încheiat la sfârşitul anului 2002. Tratatul de la Lisabona (2007) a adus modificări în structura şi regulile de funcţionare a instituţiilor europene menite a mări eficienţa aplicării politicilor Uniunii Europene în contextul lărgirii semnificative a acesteia. Prin urmare. Totodată. a fost extinsă la sex. aria de aplicare a principiului nediscriminării. inclusiv pe plan legislativ este compus din: Parlamentul European. Începând cu 1 ianuarie 2007. şi anume Mediatorul European. în mod tradiţional.

caracter pe care nu l-a avut la momentul adoptării sale. egalităţii şi solidarităţii. Tratatul de la Lisabona din 2007 modifică art. Curtea de justiţie va putea controla respectarea Cartei drepturilor fundamentale ale omului. precum și drepturile civile. serviciilor şi a capitalurilor. libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale(…) care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor”. economice și sociale ale cetățenilor europeni. Solidaritatea. precum şi libertatea de stabilire. Alcătuită din şase titluri – Demnitatea. “Uniunea se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane. Egalitatea. 12 decembrie 2007.Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate. Dreptul la petiție către Parlamentul European de care beneficiază orice persoană care domiciliază pe teritoriul Uniunii reprezintă un alt factor important de apropiere a cetățenilor de instituțiile europene.. Ca urmare.” Această Cartă a fost elaborată de către o Convenție alcătuită din membri ai parlamentelor naționale și ai Parlamentului European. politice. II.Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) La 7 decembrie 2000 la Nisa a fost adoptată Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene cu scopul de a se întări protecţia drepturilor fundamentale în lumina evoluţiei societăţii.( 1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. mărfurilor. . libertăţii. Aşadar. Uniunea se sprijină pe principiul democraţiei şi pe principiul statului de drept. Justiția – Carta conține 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii. Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor. Drepturile cetățenilor. Uniunea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei. precizându-se în noua formulare faptul că “Uniunea recunoaşte drepturile.IP/7/16. Libertățile. reprezentanți ai guvernelor statelor membre și un membru al Comisiei Europene. Declaraţie cu ocazia semnării Cartei drepturlor fundamenale. aşa cum aprecia chiar preşedintele Comisiei Europene1. 6 alin. 1 Jose Manuel Barroso. Prin aceasta se poate spune că s-a intrat într-o nouă etapă importantă a construcţiei europene.încheierea unui acord amiabil între reclamant și instituția sau organismul european vizat. regional şi local. Aşa cum se arată în preambulul Cartei. a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice. precum şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizării puterilor publice la nivel naţional. de securitate şi de justiţie. Strasbourg. 92 . prin această dispoziţie s-a conferit Cartei forţă juridică obligatorie pentru instituţiile Uniunii Europene. şi punerea în operă a reglementărilor europene de către statele membre.

cuprinde articole care se referă la: • demnitatea umană • dreptul la viață • dreptul la integritate al persoanei • Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante • Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate • • • • • • • • • • • • • • Titlul II . “Libertăţile” cuprinde următoarele drepturi şi libertăţi: Dreptul la libertate şi la securitate Respectarea vieţii particulare şi de familie Protecţia datelor cu caracter personal Dreptul de căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii Libertatea de gândire. precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare. “Solidaritatea” este inovator prin faptul că asociază drepturile sociale și economice după cum urmează: • Dreptul lucrătorilor la informare și consultare în cadrul întreprinderii . denumit “Egalitatea”. şi anume acela conform căruia faptul de a beneficia de aceste drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi. denumit “Demnitatea”. Primul titlu al Cartei.Carta mai accentuează un adevăr. 93 . de conştiinţă şi religioasă Libertatea de exprimare şi de informare Libertatea de întrunire şi de asociere Libertatea artelor şi ştiinţelor Dreptul la educaţie Libertatea profesională şi dreptul la muncă Libertatea de a desfăşura o activitate comercială Dreptul de proprietate Dreptul la azil Protecţia în caz de evacuare. religioasă şi lingvistică • Egalitatea între bărbaţi şi femei • Drepturile copilului • Drepturile persoanelor în vârstă • Integrarea persoanelor cu handicap Titlul IV. se referă la: • Egalitatea în drepturi • Nediscriminarea • Diversitatea culturală.. expulzare sau extrădare Titlul III.

ca şi principiul subsidiarităţii. ca şi statelor membre atunci când fac aplicarea dreptului comunitar. şi anume: Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale Dreptul la bună administrare Dreptul de acces la documente Mediatorul European Dreptul de petiţie Libertatea de circulaţie şi de şedere Protecţia diplomatică şi consulară Titlul VI este dedicate justiţiei. Carta optând astfel pentru alte criterii de sistematizare decât cele existente la nivelul celorlalte organizaţii internaţionale cu comptenţe în materie. Carta avea un caracter mai degrabă declarativ. având în vedere sarcinile specifice ale Uniunii. cât şi drepturi economice.• • • • • • • • • • • Dreptul la negociere şi la acţiuni colective Dreptul de acces la serviciile de plasament Protecţia în cazul concedierii nejustificate Condiţii de muncă echitabile şi corecte Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă Viaţa de familie şi viaţa profesională Securitatea socială şi asistenţa socială Asistenţa medicală Accesul la serviciile de interes economic general Protecţia mediului Protecţia consumatorilor Să observăm includerea în Cartă a prevederilor explicite referitoare la mediu şi protecţia consumatorilor pe care nu le regăsim în documentele celorlalte organizaţii internaţionale. ea reafirmând. La momentul adoptării sale. drepturile care rezultă în mod special din tradiţiile constituţionale şi . sociale şi culturale. 94 .. Dispoziţiile Cartei se adresează instituţiilor şi organelor Uniunii. • • • • • • • • Titlul V enumeră “Drepturile cetăţenilor”. şi cuprinde o serie de garanţii importante privind: • Dreptul de a apela efectiv şi de acces la o instanţă imparţială • Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare • Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor • Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru aceeaşi infracţiune Observăm că în cuprinsul diverselor titluri regăsim atât drepturi civile şi politice.

organismelor şi agenţiilor Uniunii Europene. care conţin principii. cât şi faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene sunt şi membre ale Consiliului Europei. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene nu a instituit prin ea însăşi un mecanism de control şi nici sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor sale. din tratatele comunitare. 52 par. 95 . aderarea va pune la dispoziţia persoanelor o nouă posibilitate de reparare a prejudiciilor suferite. din cele două Carte sociale adoptate de Comunitate şi Consiliul Europei. Această dispoziţie nu aduce atingere dreptului Uniunii în asigurarea unei protecţii mai largi. recunoscute de către Uniune sau nevoii de protejare a drepturilor şi libertăţilor persoanei (art. Acestea vor putea – după epuizarea căilor de atac disponibile în dreptul intern – să depună la Curtea Europeană a Drepturilor Omului plângeri având ca obiect încălcarea drepturilor omului de către UE.. Mai mult. aceste limitări nu pot fi aduse decât dacă sunt necesare şi dacă răspund efectiv unor obiective de interes general. tot prin Tratatul de la Lisabona s-a deschis posibilitatea aderării Uniunii la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dispoziţiile Cartei.obligaţiile internaţionale comune statelor membre.52 par. În baza acestui nou cadru legal. pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi executive adoptate de către instituţiile şi organismele Uniunii. Situaţia s-a schimbat semnificativ prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona al cărui articol 6 alin. sensul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele cuprinse în Convenţia menţionată. în exercitarea . precum şi din jurisprudenţa Curţii de justiţie a Comunităţilor europene şi a Curţii europene a drepturilor omului. aşa cum se arată în art. Orice limitare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin Cartă trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte conţinutul fundamental al acestor drepturi şi libertăţi.). Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg va dobândi astfel competenţa de a exercita un control judiciar asupra actelor instituţiilor. Prin respectarea principiului proporţionalităţii. Aderarea Uniunii Europene la această convenţie de referinţă va introduce un control judiciar suplimentar în domeniul protecţiei drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii. Trimiterea la documentele şi mecanismele de protecţie a drepturilor omului dezvoltate în cadrul Consiliului Europei nu este întâmplătoare. De altfel.. inclusiv asupra hotărârilor Curţii Europene de Justiţie. precum şi prin acte ale statelor membre în aplicarea dreptului Uniunii. în privinţa respectării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Ea stabilea standardele comunitare în domeniul drepturilor omului la un nivel cel puţin egal cu cel al Consiliul Europei.1. drepturile conţinute în cele şase Titluri ale Cartei pot fi invocate în faţa instanţelor judicare ale Uniunii Europene. dacă luăm în consideraţie eficienţa acestora. în măsura în care Carta conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.3. De asemenea.(1) l-am evocat anterior. din Convenţia europeană a drepturilor omului.

96 .competenţelor pe care le au în acest sens. pe un plan mai general. Ea stabileşte. multe dintre drepturile prevăzute de Cartă fac deja obiectul unor regulamente şi directive şi care au instituit norme obligatorii în materie. ca şi coeziunea economică şi socială în cadrul Comunităţii Europene. se arată că realizarea pieţei interne trebuie să favorizeze apropierea condiţiilor de viaţă şi muncă. Carta defineşte drepturile sociale fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene. în special cele ale lucrătorilor. astfel încât să fie posibilă armonizarea lor. Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor (1989) La 9 decembrie 1989. ideea de bază fiind aceea a formulării unui minim intangibil de drepturi sociale. totuşi. dezvoltarea drepturilor sociale ale lucrătorilor din cadrul Uniunii. în condiţiile respectării practicilor naţionale. se confirmă drepturi deja înscrise fie în Tratat (libera circulaţie. în acelaşi timp. însă. Neprevăzând un sistem de recursuri şi sancţiuni. Invocarea lor în faţa instanţei însă nu este admisă decât în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte. dar care se pun în termeni similari în toate ţările. atât salariaţi cât şi independenţi. să se asigure. După adoptarea Cartei. la niveluri adecvate. Carta este totuşi un instrument menit să faciliteze realizarea obiectivelor comunitare în cadrul Tratatului de la Roma. . În fapt. Comisia urmează să adopte măsuri neobligatorii în vederea încurajării unirii eforturilor. De altfel. în 1998) au adoptat o declaraţie. intitulată "Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor". s-a reiterat importanţa aplicării principiului subsidiarităţii. 11 ţări ale Comunităţii Europene (excepţie făcând Marea Britanie. 117 al Tratatului CEE.. locul muncii în societate. Pentru anumite probleme care sunt de competenţa statelor membre. De asemenea. făcându-se trimitere la art. III. Ea nu a extins competenţele Comunităţii. Comisia Europeană a elaborat un program de acţiune vizând dispoziţiile din document ce urmează a fi implementate la nivel comunitar. Se urmăreşte. cu menţinerea progreselor obţinute. În context. care a semnat-o. se reaminteşte necesitatea promovării unor condiţii superioare de muncă şi viaţă ale lucrătorilor. Conţinut Cât priveşte conţinutul său. principiile fundamentale pe care se bazează în prezent modelul european de drept al muncii şi. În preambulul declaraţiei. prin prevederile sale. acţiunea Uniunii intervenind atunci când obiectivele urmărite pot fi realizate mai eficient la nivel comunitar decât la nivelul fiecărui stat membru în parte.

97 .dreptul la formare profesională. Ea este rezultatul negocierilor. 4-6) 3) Dreptul la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă (art. 7-9) 4) Dreptul la protecţie socială (art. de statele membre sau de instituţiile lor care au atribuţii în domeniul social. fie în Carta socială europeană sau în convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Comisia redactează. în principal. Libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă . Carta respectivă este considerată chiar "un regres" pe planul reglementărilor europene. 24-25) 12) Dreptul persoanelor handicapate (art. un raport privind aplicarea prevederilor Cartei de către statele membre. din plin. Pe de altă parte. Aşa după cum am subliniat mai înainte. 11-14) 6) Dreptul la pregătirea profesională (art. egalitatea sexelor). 16) 8) Dreptul la informaţie. 26) (art. anual. în cea mai mare măsură. regional sau sectorial. Totodată. Carta comunitară nu are valoarea juridică a unui regulament. ea reflectă. În comparaţie cu Carta Socială Europeană a Consiliului European. ca şi de partenerii sociali în măsura în care încheie convenţii colective atât la nivelul naţional. 1) Dreptul la liberă circulaţie (art. 20-23) 11) Dreptul persoanelor în vârstă (art. în egală măsură. 1-3) 2) Dreptul la angajare şi remunerare (art. 10) 5) Dreptul la libertatea de asociere şi negociere colectivă (art. ca şi de către Uniunea Europeană în ansamblul său. dar. fiecărui stat membru. 17-18) 9) Dreptul la protecţia sănătăţii şi securitatea la locul de muncă 10) Dreptul la protecţia copiilor şi adolescenţilor (art. al unor compromisuri făcute pe parcursul elaborării. 15) 7) Dreptul la egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei (art. Desigur pot fi date mai multe explicaţii. 19) Punerea în aplicare a Cartei Realizarea prevederilor Cartei Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor depinde. cât şi la nivelul unităţilor propriu-zise. aplicarea principiului subsidiarităţii căci politica socială revine.. IV. principiul subsidiarităţii permite Uniunii să acţioneze atunci când obiectivele pot fi mai uşor realizate la nivelul său decât la cel al statelor membre. consultare şi participare (art. ea doar enunţă drepturile fundamentale.

după dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a mărfurilor şi în corelaţie cu libera circulaţie a serviciilor şi capitalurilor. 98 . asupra căreia vom concentra analiza noastră. iar din punct de vedere politic să realizeze o mai mare coeziune a popoarelor ce compun Uniunea Europeană prin eliminarea barierelor privind migraţia şi promovarea unei "cetăţenii comunitare". Ca un corolar al acestei libertăţi. în primul rând. precum şi de a rămâne pe teritoriul unuia din acestea după ce o persoană a desfăşurat o activitate (art. securitate publică. In cuprinsul acestei lucrări am optat. de a se deplasa în acest scop pe teritoriul statelor membre. ca şi pentru raţiuni de sănătate publică. De asemenea. Drept comunitar al muncii. Libera circulaţie a persoanelor urmăreşte. oamenii de afaceri. libera circulaţie a forţei de muncă trebuie să permită ţărilor care se confruntă cu un anumit nivel al şomajului să exporte din surplusul său către ţările în care se înregistrează o penurie a mâinii de lucru. Libera circulaţie a muncitorilor. numerotarea articolelor Tratatului de la Roma a fost schimbată. Libera circulaţie a muncitorilor se defineşte prin dreptul de a răspunde la oferte privind locuri de muncă.Una dintre libertăţile fundamentale ale dreptului comunitar o constituie libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă1. cum sunt Tratatul de la Maastricht sau Tratatul de la Amsterdam. la rândul său.2). să creeze. Deci. 2 In versiunea sa consolidată. care includ atât persoanele fizice cât şi cele juridice. ce a instituit Comunitatea Economică Europeană. în scopul evitării eventualelor confuzii. libera circulaţie presupune de la început că muncitorul care se deplasează răspunde unei oferte efectiv făcute cu privire la un loc de muncă.48. statelor membre li se cere să abolească orice discriminare între muncitori bazată pe naţionalitate. Editura Rosetti. incluzând modificările aduse de tratatele ulterioare.” Curtea de Justitie a marcat. Totuşi. Nu este vorba. aşadar. în articolele 48-492. o piaţă unică a forţei de muncă.3). par.. 2005. pentru trimiterea la numerotaţia originală a diverselor norme prezentate. vezi Nicolae Voiculescu. şi fără a aduce prejudicii dispoziţiilor particulare pe care acesta le prevede. de dreptul de a pleca în mod liber pe teritoriul ţărilor membre pentru a căuta un loc de muncă. este prezentată în Tratatul de la Roma.48 par. Tratatele comunitare disting între salariaţi (muncitori) şi persoane precum liber-profesioniştii. prin care statele membre pot limita dreptul liberei circulaţii pentru raţiuni de ordine publică. din punct de vedere economic. este interzisă orice discriminare pe baza nationalităţii. Bucureşti. o restricţie importantă este adusă de paragraful 3 al aceluiaşi articol. cu privire la angajare. . remunerare şi celelalte condiţii de muncă şi angajare (art. Libera circulaţie a muncitorilor reprezintă în fapt o concretizare în domeniul forţei de muncă a principiului general cuprins in articolului 6 al Tratatului CEE conform căruia “în domeniul aplicării prezentului tratat. de a rămâne pe teritoriul statelor membre pentru a desfăşura o activitate. importanţa acestui principiu subliniind că articolul 48 este direct aplicabil in sistemele juridice din fiecare stat 1 Pentru o abordare mai detaliată a întregii problematici expuse în această parte a lucrării.

de asemenea. 90/364/CEE. 73/148/CEE. conform propriei legislaţii. Referitor la circulaţia persoanelor din ţările terţe.1612/68 privind accesul la condiţiile de angajare.167/73). Republica Franceză. securitate publică sau sănătate publică. trebuie subliniat că ţările Uniunii Europene nu au conturată încă o politică comună.. 75/35/CEE. Regulamentul nr. 99 . 68/360/CEE. DOMENIU DE APLICARE Drepturile acordate de articolul 48 al Tratatului C. cine îi sunt cetăţenii. d) Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. Directiva 64/221 privind dreptul statelor membre de a deroga de la prevederile liberei circulaţii pe motiv de ordine publică. dintre care cele mai importante sunt: a) Directiva 68/36o privind drepturile de intrare şi reşedinţă. Curtea a precizat. atât timp cât relaţia juridică de angajare este perfectată în cadrul Comunităţii. concretizându-se realizarea integrală a liberei circulaţii şi precizându-se în acelaşi timp mecanismele şi procedurile de punere în contact şi compensare rapidă şi eficace a ofertelor şi cererilor de locuri de muncă pe teritoriul statelor membre. Este vorba de o serie de regulamente şi directive . 1612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE. e) A. 1251/70 privind dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după angajarea în acel stat. . cazul nr.E. 1612/68 şi Directiva 68/36o. In principiu. S-a răspuns prin această reglementare obiectivelor fixate prin Tratatul de la Roma. ca şi modalităţile de pierdere şi dobândire a cetăţeniei. b) c) Regulamentul nr. Ultimele restricţii existente în spaţiul comunitar în domeniul deplasării şi condiţiilor de angajare ale lucrătorilor au fost ridicate prin Regulamentul Nr. numai lucrătorii din statele membre au libertatea de a circula în cadrul Uniunii Europene. că articolul 48 se aplică chiar dacă munca este depusă în afara Comunităţii.90/365/CEE şi 93/96/CEE. 75/34/CEE.E.membru facând inaplicabilă orice dispozitie juridică naţională contrară (Comisie c. şi de legislaţia derivată emisă în aplicarea sa privesc muncitorii şi familiile lor. dar fiecare stat membru stabileşte. de modificare a Regulamentului CEE nr. 72/194/CEE. Cerinţelor înscrise în Tratatul CEE le-a fost acordată mai multă consistenţă prin intermediul unei bogate legislaţii derivate.

a reieşit că legislaţia comunitară vizează "lucrătorii" în sensul dreptului comunitar şi nu al dreptului naţional. articolelor 85 şi 86 ale Tratatului. Lucrător. persoanele care au atins vârsta normală de pensionare în timpul desfăşurării activităţii în ţara gazdă. Mult mediatizată la timpul său a fost cauza adusă cu succes în faţa Curţii de fotbalistul belgian Jean-Marc Bosman.În acelaşi timp. care interzic abuzurile de poziţie dominantă şi practicile concertate pentru limitarea concurenţei. In cazul Lawrie-Blum (Nr.53/81).(3) că un cetăţean care nu mai este lucrător sau persoană care exercită o activitate independentă îşi menţine statutul de lucrător sau persoană care exercită o activitate independentă în următoarele condiţii: a) se află în incapacitate temporară de a munci. existentă în fotbalul profesionist contravine art.53/81). Avocatul General al Curţii a apreciat că obligaţia clubului care preia un jucător de a plăti o primă de transfer pentru acesta restrânge şi ea libertatea de mişcare a jucătorilor. Directiva 2004/38 prevede. cum sunt sprijinul familiei sau proprietăţile private pentru a-şi suplimenta veniturile nu afectează statutul său de lucrător protejat în cadrul Comunităţii (Cazul Levin. Preluând generoasele interpretări jurisprudenţiale anterioare. Acesta a susţinut că aşa zisă “ clauză a naţionalităţii”.75/63). E suficient ca activitatea să fie efectivă. persoanele incapabile de muncă datorită bolii sau accidentării suferite în timpul angajării în ţara gazdă (art. 48 al Tratatulul C. în timpul unei anumite perioade de timp. Termenul "lucrător" cuprinde persoanele angajate în ţara gazdă.E. ca rezultat al unei boli sau al unui accident. Curtea de Justiţie a stabilit că pentru un muncitor "caracteristica esenţială" este că. este şi cel care prestează doar o activitate ocazională sau cu timp parţial. 7 alin. se acordă o semnificaţie mai largă noţiunii de lucrător salariat. chiar dacă acesta nu este suficient pentru atingerea nivelului minim de subzistenţă într-un stat anume. el prestează servicii pentru şi sub conducerea altuia în schimbul unei remuneraţii. totodată. 344/87).66/85). să nu fie pur şi simplu una benevolă (cazul Levin Nr. la art. cele care se află în căutarea unui loc de muncă. dar ea are scopul de a acorda dreptul lucrătorilor de a-şi ridica standardul de viaţă prin orice mijloace. Aşadar. 100 . Mai mult. nr. şomerii apţi de muncă şi care anterior au fost angajaţi (cazul Hoekstra. Ambele aspecte contravin. munca prestată trebuie să îndeplinească sau să derive dintr-un scop economic (cazul Bettray Nr. . Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene s-a pronunţat în mai multe rânduri asupra prevederilor ce au instituit libertatea de mişcare a forţei de muncă.. Directiva 68/36o). deoarece limita libertatea de mişcare a lucrătorilor în interiorul Uniunii . De asemenea.7(l).E. Ceea ce Curtea a stabilit prin jurisprudenţa sa este faptul că libera circulaţie a forţei de muncă stabilită prin articolul 48 nu este menită numai să realizeze o piaţă unică în beneficiul economiei statelor. pentru acordarea statutului de lucrător.. Astfel. în înţelesul dreptului comunitar. Faptul că lucrătorul are mijloace adiţionale. Nr.

după ce a îndeplinit un contract de muncă pe termen limitat. statutul de lucrător se menţine pentru o perioadă de cel puţin şase luni. menţinerea statutului de lucrător presupune ca pregătirea să aibă legătură cu activitatea profesională anterioară.3(1)). şi s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la oficiul de plasare a forţelor de muncă competent. ea a asigurat lucrătorului migrant dreptul : a) de a părăsi statul de reşedinţă pentru a desfăşura o activitate ca persoană angajată într-un alt stat membru (art. a suprimat restricţiile privind deplasarea şi rezidenţa cetăţenilor din Uniunea Europeană şi ale membrilor familiilor acestora (art.. precum şi rudele directe întreţinute în linie ascendentă ale lucrătorului şi ale soţiei (lui). ca fiind compusă din soţia (ul) lucrătorului(ei) şi descendenţii lor direcţi care au vârsta sub 21 de ani sau care se află în întreţinerea lor. Cu excepţia cazului în care se află în şomaj involuntar.1). pe baza: a -documentului cu care a intrat în teritoriu . Astfel. Acestor state li s-a cerut să acorde facilităţi pentru obţinerea vizelor necesare (art. Membrilor familiei lucrătorului care se deplasează li se asigură. B.3(2)). pe baza legislaţiei unui stat membru. 101 . În acest caz. este înregistrat(ă) în mod corespunzător ca fiind în şomaj involuntar. Familia este definită în acest context. cu durata sub un an. Dreptul de intrare şi de şedere Directiva 68/360. dreptul de intrare şi şedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Directiva 2004/38 a inclus în definiţia “membrului de familie” şi partenerul cu care cetăţeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat.2). sau după ce a devenit şomer(ă) în mod involuntar în timpul primelor douăsprezece luni şi s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la oficiul de plasare a forţelor de muncă relevant. Vizele de intrare (sau echivalentul lor) nu au mai fost solicitate. cu excepţia membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru. de asemenea. b) de a intra pe teritoriul altui stat membru pe baza doar a unei cărţi de identitate sau paşaport (art. c) de a obţine un permis de rezidenţă. după ce a fost angajat(ă) pe o perioadă de peste un an. CONŢINUTUL MATERIAL 1.b) c) d) este înregistrat(ă) în mod corespunzător ca fiind în şomaj involuntar. începe un stagiu de formare profesională. dacă legislaţia statului membru gazdă tratează parteneriatele înregistrate drept echivalente ale căsătoriei şi înconformitate cu condiţiile prevăzute în legislaţia relevantă a statului membru gazdă.

dacă este cazul. fără a se aduce atingere unui tratament mai favorabil aplicabil persoanelor care caută de lucru. Directiva 2004/38 reţine nu numai dreptul de intrare. cu legislaţia naţională.a şi b). 883/2004 a clarificat şi terminologic termenii de “rezidenţă” şi cel de şedere. “rezidenţa” înseamnă locul în care locuieşte de obicei o anumită persoană. conform Curţii de Justiţie (art. precum şi studenţii şi alte persoane inactive în scopul simplificării şi întăririi dreptului la liberă circulaţie şi şedere1 pentru toţi cetăţenii Uniunii. Cetăţenii Uniunii beneficiază de dreptul de şedere în statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni. (1) al Directivei 2004/38. alta decât cerinţa de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil. Directiva 68/360 a fost abrogată de la 30 aprilie 2006. Spre deosebire de actul comunitar anterior. atunci când traversează frontierele externe ale statelor membre. fără a face obiectul nici unei condiţii sau formalităţi.. 7alin. Membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru li se cere numai să posede o viză de intrare în conformitate cu Regulamentul CE nr. . 1 Regulamentul nr.3(3) lit. care enumeră ţările ale căror resortisanţi trebuie să posede vize. conform art.5(1)). ci şi dreptul de ieşire pe care-l toţi cetăţenii Uniunii de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a călători în alt stat membru (art.4(1)). dreptul de şedere pentru o perioadă mai mare de trei luni se acordă. 539/2001. urmând ca sediul materiei să fie Directiva 2004/38. În scopul facilitării liberei circulaţii a membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru. Prin Directiva 2004/38 s-a dorit să se codifice şi să se revizuiască instrumentele comunitare existente care tratează în mod separat salariaţii. Ca atare. dacă cetăţenii Uniunii care-l valorifică : a) b) sunt salariaţi sau exercită o activitate independentă în statul membru gazdă . În schimb. valabilă în statul membru gazdă .6). astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere şi posedă o asigurare medicală cuprinzătoare. sau. pe când “şedere” înseamnă rezidenţă temporară (Preambul alin. persoanele care exercită o activitate independentă. Astfel. au suficiente resurse pentru ei şi pentru membrii familiilor lor. cei care au obţinut deja un permis de rezidenţă ar trebui să fie scutiţi de necesitatea de a obţine o viză de intrare în sensul Regulamentului CE nr.b -confirmării angajării de la angajator sau a unui certificat de angajare (art. j) şi k)). Acest din urmă act comunitar reţine ca şi cel pe care-l înlocuieşte dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru pe baza unei cărţi de identitate valabile sau a unui paşaport valabil. 102 . precum şi cele ale căror resortisanţi sunt scutiţi de această cerinţă. 539/2001. precum şi necesitatea de a nu se impune cetăţenilor Uniunii nici o viză de intrare sau formalitate echivalentă (art.

că posedă suficiente resurse pentru ei înşişi şi pentru membrii de familie. art. care conţine numele şi adresa persoanei înregistrate.cetăţenii Uniunii cărora li se aplică art. . Pentru eliberarea unui certificat de înregistrare.(1) lit. Termenul pentru înregistrare este de cel puţin trei luni de la data sosirii.c) – sunt înscrişi într-o instituţie privată sau publică. Statele membre nu pot cere ca această declaraţie să precizeze valoarea resurselor.(1) lit. Nerespectarea cerinţei de înregistrare de către persoana respectivă o poate face pe aceasta pasibilă de sancţiuni proporţionale şi discriminatorii. (b) sau (c).(b) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil şi să furnizeze dovezi că satisfac condiţiile prevăzute în directivă. cu scopul principal de a urma studii. 103 .cetăţenii Uniunii cărora li se aplică art. Directiva 2004/38 nu mai reţine necesitatea eliberării permiselor de rezidenţă. ori o dovadă că sunt persoane care exercită o activitate independentă. 7 alin.(1) lit.posedă o asigurare cuprinzătoare în statul membru gazdă şi asigură autoritatea naţională competentă.(3) al art.(c) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil. . pot fi solicitate în mod limitativ o serie de documente menţionate la alin. inclusiv de formare profesională. printr-o declaraţie sau o altă procedură echivalentă la propria alegere. astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere . 7 alin.(1) lit. 7 alin. sau d) sunt membri de familie care însoţesc ori se alătură unui cetăţean al Uniunii care îndeplinşete condiţiile menţionate la lit.(a). Documentele doveditoare cerute de autorităţile competente pentru eliberarea unui certificat de înregistrare sau a unui permis de şedere sunt specificate pentru a se evita ca practicile administrative sau interpretările divergente să constituie un obstacol disproporţionat în calea exercitării dreptului de şedere de către cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. acreditată sau finanţată de către statul membru gazdă pe baza legislaţiei sau practicilor sale administrative. 8 acordă acordă posibilitatea statelor membre gazdă să ceară cetăţenilor Uniunii să se înregistreze la autorităţile competente atunci când perioadele de şedere depăşesc trei luni. să furnizeze dovezi privind înscrierea lor într-o instituţie acreditată şi faptul că posedă o asigurare medicală cuprinzătoare..cetăţenii Uniunii cărora li se aplică art. În schimb. Se eliberează imediat un certificat de înregistrare. precum şi data înregistrării. În acest sens: . 7 alin. 8. precum şi declaraţia sau procedura echivalentă menţionată la art. . o confirmare de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare.(c). şi .(a) trebuie să prezinte o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil.

alin. boli grave. prin eliberarea unui document intitulat „Permis de şedere de membru de familie pentru un cetăţean al Uniunii”. Cât privesc membrii de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru. ci trebuie să ia în considerare situaţia personală a persoanei în cauză. 12). înainte de a dobândi dreptul de şedere permanentă. În orice caz. 104 . care are natura juridică a permiselor de rezidenţă ce se acordau în temeiul Directivei 68/360. studiu sau formare profesională. mai mare decât pensia minimă de asigurări sociale plătită de către statul membru gazdă..11).Dat fiind că noţiunea de „resurse suficiente” este natură să genereze o serie de ambiguităţi şi neclarităţi. dacă acest criteriu nu este aplicabil. 10 al Directivei 2004/38. aceştia nu-şi pierd dreptul de şedere în cazul decesului capului familiei. Decesul sau plecarea cetăţeanului Uniunii din statul membru gazdă nu afectează dreptul de şedere al membrilor săi de familie care sunt resortisanţi ai unui stat membru. este valabil timp de cinci ani de la data eliberării sau pe perioada prevăzută de şedere a cetăţeanului Uniunii. precum sarcina şi naşterea. Valabilitatea permisului de şedere nu este afectată de absenţe temporare care nu depăşesc şase luni pe an sau de absenţe de durată mai mare datorată serviciului militar obligatoriu. în vederea eliberării certificatului de înregistrare. până la terminarea studiilor. sau. De asemenea. plecarea cetăţeanului Uniunii din statul membru gazdă sau decesul său nu atrage după sine după pierderea dreptul de şedere pentru copiii săi sau pentru părintele care are custodia acestor copii. în cazul în care copiii îşi au reşedinţa în statul membru gazdă şi sunt înscrişi într-o instituţie de învăţământ pentru a studia acolo. se prevede că statele membre nu pot stabili valoarea acestora. cu condiţia să fi avut reşedinţa în statul membru gazdă în calitate de membri de familie timp de cel puţin un an înainte de decesul cetăţeanului Uniunii (art. Acest permis de şedere. în condiţiile art. această valoare nu poate fi mai mare decât pragul sub care resortisanţii din statul membru gazdă pot beneficia de asistenţă socială. indiferent de naţionalitate. De asemenea. sau mutare în interes de serviciu în alt stat membru sau într-o ţară terţă. care sunt ei înşişi cetăţeni ai Uniunii. . Aceşti membri de familie îşi menţin dreptul de şedere exclusiv pe bază personală. sau de o absenţă de maximum douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante. dacă această perioadă este mai mică de cinci ani (art. astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere şi că posedă o asigurare medicală cuprinzătoare. 8 enumeră documentele care pot fi cerute membrilor de familie ai cetăţenilor Uniunii. Totuşi.(5) al art. Dreptul de şedere al membrilor de familie ai unui cetăţean al Uniunii care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru se confirmă. dreptul de şedere al persoanelor interesate rămâne supus obligaţiei ca aceştia să poată dovedi că sunt salariaţi sau persoane care exercită o activitate independentă sau că au suficiente resurse pentru ei înşişi şi pentru membrii familiilor lor.

16l2/68. ori soţul sau partenerul care nu este resortisant al unui stat membru să aibă custodia copiilor cetăţeanului Uniunii. Totuşi. expirarea cărţii de identitate sau a paşaportului pe baza căruia persoana în cauză a intrat în statul membru gazdă şi i s-a eliberat un certificat de înregistrare sau un permis de şedere nu constituie un motiv de expulzare din statul membru gazdă (art. preluând idei din jursiprudenţa anterioară a Curţii de Justiţie. că o măsură de expulzare nu trebuie să fie consecinţa automată a faptului că cetăţeanul Uniunii sau membrii familiei sale au recurs la sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă. .2 2. Liberul acces la angajare şi egalitatea de tratament Dreptul de a răspunde la oferte de muncă efectiv făcute este consacrat de Regulamentul Nr. printre care aceea ca durata căsătoriei sau a parteneriatului înregistrat să fi fost de cel puţin trei ani. 14 alin. o măsură de expulzare nu poate fi în nici un caz adoptată împotriva unor cetăţeni ai Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora (cu excepţia situaţiilor în care restricţionarea dreptului de şedere se face pe temeiul ordinii publice. anulării căsătoriei cetăţeanului sau încetării parteneriatului său înregistrat în condiţiile prevăzute al alin. Directiva 2004/38 subliniază. Cât privesc membrii familiei unui cetăţean al Uniunii care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru. în toate ţările Comunităţii Europene regimul angajării are două caracteristici : ♦ în primul rând. cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora nu pot fi expulzaţi. să încheie contracte de muncă şi să le pună în executare conform legilor în vigoare şi fără discriminare. sau b) cetăţenii Uniunii au intrat pe teritoriul statului membru gazdă pentru a căuta de lucru. aceştia nu-şi pierd dreptul de şedere în cazul divorţului. care sunt resortisanţi ai unui stat membru (art. 16 alin. Orice cetăţean al unui stat membru şi orice angajator ce exercită vreo activitate pe teritoriul unui stat membru pot să-şi schimbe cererile şi ofertele lor de muncă.. 105 . 14 alin. 2 al art. În acest caz. siguranţei publice sau sănătăţii publice) dacă (conform art. 13). După adoptarea acestui act normativ. atât timp cât cetăţenii Uniunii pot furniza dovezi că sunt în continuare în căutare de lucru şi că au o şansă reală de a fi angajaţi.4. În orice caz.4): a) cetăţenii Uniunii sunt salariaţi sau persoane care exercită activităţi independente. În plus. Dreptul de şedere de care se bucură cetăţenii Uniunii Europene şi membrii familiilor lor subzistă atât timp cât aceştia nu devin o povară exagerată pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă. anularea căsătoriei cetăţeanului sau încetarea parteneriatului său înregistrat nu afectează dreptul de şedere al membrilor familiei sale. recrutarea prin grija serviciului public este de acum facultativă. la art. 13.Divorţul.

Ea a reiterat. principalele sale prevederi. Astfel. 106 . munca salariată"(cazul Walrave şi Koch nr. mecanismul instituit prin Regulamentul nr.36/74). p. 1612/68 a fost perfecţionat prin Regulamentul Nr. Curtea de justiţie a accentuat asupra acestei idei atunci când s-a pronunţat asupra Regulamentului Uniunii Cicliste Internaţionale. c) cererile de locuri de muncă depuse de persoanele ce au declarat în mod formal că doresc să lucreze în alt stat membru. cu acest prilej. Acesta este regimul liberului acces la angajare. Vezi şi Infra. că interdicţia discriminărilor bazate pe cetăţenie "se impune nu numai acţiunii autorităţilor publice. Astfel.♦ în al doilea rând. acordându-se prioritate lucrătorilor comunitari în detrimentul celor proveniţi din terţe ţări. într-o manieră colectivă. pe regiuni şi ramuri de activitate. astfel cum a fost reformulat de Regulamentul 2434/92. obligă serviciile specializate din fiecare stat membru să trimită în mod periodic serviciilor specializate din celelalte state membre. în continuare. b) ofertele de locuri de muncă adresate statelor membre. articolul 15 al Regulamentului 1612/68. pentru a obţine eliberarea unui permis de rezidenţă. . 1612/68 şi ajută reţeaua europeană de servicii de ocupare EURES să-şi îndeplinească activităţile. în aceeaşi măsură. De asemenea. Pentru a se mări eficacitatea sa.. s-a putut afirma că Regulamentul Nr. reglementărilor de altă natură ce vizează să reglementeze. vom trece în revistă. indiferent de sursa acestora: reglementări legale sau clauze ale contractelor colective sau individuale. privind solicitanţii de locuri de muncă ce s-au declarat în mod efectiv dispuşi să ocupe un loc de muncă în altă ţară. şi anume asupra dispoziţiilor referitoare la compunerea echipelor de sportivi. 1612/68 a consacrat existenţa unei veritabile pieţe europene a muncii. 2434/92 din 27 iulie 1992. Datorită importanţei deosebite pe care o are Regulamentul 16l2/68 pentru dreptul comunitar al muncii. Discriminările de orice fel trebuie să fie înlăturate. d) informaţii. articolul 16 în redactarea Regulamentului nr. 2434/92 impune ca orice ofertă de locuri de muncă adresată serviciilor de ocupare ale unui stat membru să fie comunicată şi analizată de serviciile de ocupare competente ale statelor membre în cauză. 1 Conform Deciziei Comisiei 2003/8/CE. ci şi. precum şi Biroului european de coordonare1 informaţii privind: a) ofertele de locuri de muncă susceptibile să fie ocupate de resortisanţii altor state membre. salariatul va aduce dovada că el este beneficiarul unui contract de muncă printr-o declaraţie de angajare sau un certificat de muncă furnizat de angajator. Biroul european de coordonare ( redenumit « Biroul de coordonare EURES ») supervizează respectarea dispoziţiilor părţii a II din Regulamentul nr.

un lucrător migrant are dreptul la tratament egal în ceea ce priveşte apartenenţa la sindicate şi exerciţiul drepturilor derivând din aceasta. pe teritoriul unui alt stat membru. ca persoană angajată. reinstalat sau reangajat". c) Accesul în şcolile de pregătire profesională sau în casele de pensionari Se acordă (art. directă sau indirectă.3(l)). "un lucrător care are cetăţenia unui stat membru nu poate. să ofere solicitanţilor străini aceeaşi asistenţă în căutarea locurilor de muncă pe care o acordă cetăţenilor proprii (art. d) Drepturi sindicale. De asemenea. nu trebuiesc impuse restricţii prin număr sau procentaj cetăţenilor străini ce urmează a fi angajaţi. pe cetăţenii altui stat membru prin limitarea cererilor şi ofertelor de angajare (art. Titlul II al Regulamentului Nr.3(2)). Astfel.Titlul I (art. Acestea se referă la : a) Condiţiile de muncă Conform art. 16l2/68 (art. în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat (art. totuşi.8.4). Termenul "avantaje sociale" a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Comunităţii în cel mai larg sens. în şcolile de pregătire profesională sau în casele de pensionari. orice cetăţean al unui stat membru are dreptul să desfăşoare o activitate. e) Locuinţe .32/75). El poate fi exclus de la "conducerea organismelor guvernate de dreptul public şi de la posesia unui oficiu guvernat de dreptul public"..7(3) lucrătorilor migranţi accesul. în aceleaşi condiţii cu ale lucrătorilor autohtoni.7-9) conţine dispoziţii privind angajarea şi egalitatea de tratament. în nici o activitate şi în nici un domeniu (art. Un stat membru nu poate discrimina.7(1). să fie tratat în mod diferit faţă de lucrătorii acelui stat pe temeiul cetăţeniei cu privire la oricare din condiţiile de muncă. pe teritoriul altui stat membru. 107 . Statele membre trebuie. dar el poate fi ales în organismele reprezentative ale lucrătorilor existente în astfel de întreprinderi. drepturi de reprezentare şi management Conform art. ca şi în situaţiile în care ar fi şomer. b) Avantajele sociale şi în legătură cu taxele Articolul 7(2) acordă lucrătorului migrant aceleaşi avantaje sociale şi în domeniul taxelor ca şi acelea ale lucrătorilor naţionali.3(1)) sau prin stabilirea unor proceduri speciale de recrutare sau prin împiedicarea prin orice alte mijloace a recrutării lucrătorilor nerezidenţi (art. Acest articol acoperă toate formele de discriminare. în mod deschis sau voalat.5). şi în special în ceea ce priveşte remuneraţia. acoperind şi drepturi care nu erau direct legate de contractul de angajare (cazul Fiorini Nr.1-6) instituie libertatea în procesul angajării. Unele state pot. totodată. concedierea. să permită impunerea unor condiţii nerezidenţilor legate de cunoştinţele lingvistice cerute de natura postului ce urmează a fi ocupat (art.1).

acesta trebuie să aibă la dispoziţie locuinţa considerată ca normală pentru lucrătorii naţionali în regiunea în care el este angajat (art.48. chiar dacă ei nu sunt cetăţenii nici unui alt stat membru. Dacă un cetăţean al unui stat a obţinut o diplomă într-un alt stat al Uniunii şi revine în ţara sa de origine. 108 . a făcut obiectul unei bogate activităţi de interpretare a Curţii de Justiţie. De aceea.10 (3)).13/83). .Un lucrător imigrant se bucură de toate drepturile şi beneficiile acordate lucrătorilor naţionali în domeniul locuinţelor. De asemenea. jurisprudenţa a atenţionat asupra cauzelor indirecte de discriminare. întinderea regulii liberului acces la angajare. s-a arătat necesitatea îndepărtării oricăror dispoziţii. chiar nebazate pe cetăţenie. Statelor membre li se cere să faciliteze admiterea oricărui membru de familie dacă "el este dependent de lucrător (. Ea se aplică tuturor celor care doresc să exercite în Uniune o activitate salariată.7.52 şi 59). celui al libertăţii de circulaţie.Comisie Nr. egalitatea completă a cetăţenilor Uniunii. în mod evident. Nediscriminarea. deci. soţia(ul) lucrătorului migrant şi copiii sub 21 de ani sau aflaţi în întreţinere au dreptul să desfăşoare orice activitate ca persoană angajată pe întreg teritoriul statului respectiv.10 (1))..10(2)). 1612/68 (art. o armonizare a valorii şi nivelului diplomelor. ea priveşte o activitate profesională oarecare. Prin el se explică. mai putem reţine pe cele referitoare la: a) Rezidenţă Membrii familiei unui lucrător au dreptul să se instaleze ei înşişi cu lucrătorul migrant (care trebuie să fie un cetăţean al Uniunii).9).) sau trăieşte sub acelaşi acoperiş în ţara de unde vine" (art. de reşedinţă (cazul R. care pot fi disimulate de alte condiţii ţinând. In sfârşit. Pe lângă cele amintite mai înainte. se desfiinţează orice discriminare bazată pe cetăţenie între lucrătorii statelor membre. de fapt.11. Astfel. b) Angajare Conform art. care au ca efect (principal sau exclusiv) îndepărtarea cetăţenilor altor state membre.. indiferent de cetăţenia lor (art. În scopul ca familia să se poată instala cu lucrătorul. nediscriminarea priveşte atât pe cetăţenii unui stat membru cât şi pe străini. Este necesară. prestări servicii sau să se stabilească din raţiuni profesionale.Italiană c. lui nu i se poate opune o reglementare naţională care nar fi opozabilă unui locuitor al unei alte ţări a Uniunii.10-12) conţine dispoziţii privind membrii de familie ai lucrătorului migrant. Titlul III al Regulamentului Nr. incluzând proprietatea locuinţei necesare (art. Prin dispoziţiile incluse în Titlul II al Regulamentului 1612/68 şi care se adaugă celor din Tratatul CEE (art. Principiul fundamental al nediscriminării se adaugă. de exemplu..

Regula generală pe care ea o introduce pentru cetăţenii Uniunii Europene şi membrii familiilor lor este aceea conform căreia 1 J. 42/87).140. al morţii lucrătorului.390/87). aşa cum a decis şi Curtea de Justiţie (cazul Lebon Nr. Curtea a mers chiar mai departe în cazul Moritz (Nr. Steiner. Belgia. Tot pe baza interpretării oferite de Curtea de Justiţie. 1251/70 a detaliat conţinutul acestui drept. nu se va considera că se pierde statutul de "copil din familie" ce beneficiază de prevederile Regulamentului 1612/68 doar pentru faptul că familia sa s-a reîntors în statul de origine. Avantajele sociale pot fi acordate membrilor de familie conform acestui articol doar ca avantaje ale lucrătorului. trebuie reţinut. p. . Blackstone Press Limited. privaţi de dreptul de a se deplasa şi de a rezida în ţările ce constituie Uniunea ? Articolul 48 (3) (d) al Tratatului CEE recunoaşte dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat după ce un lucrător a fost angajat în acesta. Blaizot nr. Textbook on EEC Law.. Totuşi.24/86 ş.12). 1991. 3.15/82. incapacităţii sau. In cuprinsul acesteia se prevede dreptul lucrătorului şi al familiei sale de a rămâne permanent în statul în care el a lucrat în cazul pensionării. Dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după desfăşurarea unei activităţi salariate în acel stat Cetăţenii Uniunii pot fi în anumite perioade neangajaţi.293/83. Forcheri nr. Regulamentul Nr. chiar dacă părintele lucrător a fost pensionat sau a decedat în acel stat (cazul Comisie c. Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a decis că un copil al lucrătorului migrant are dreptul la un tratament naţional cu privire la toate formele învăţământului de stat.a. Având în vedere necesitatea unei continuităţi în educaţia copiilor. Sunt incluse. dacă copiii respectivi îşi au rezidenţa pe teritoriul său (art. 109 . că membrii familiei unui lucrător sunt numai indirect beneficiari ai dreptului la tratament egal acordat lucrătorului conform art. Pot fi. 316/85).. În interpretarea acestui articol.c) Accesul copiilor la cursurile de pregătire profesională şi ucenicie Copiii unui cetăţean al unui stat membru care este sau a fost angajat pe teritoriul altui stat membru vor fi admişi în învăţământul general. a fost asigurată libera circulaţie a studenţilor în spaţiul comunitar (cazurile Gravier nr. adică acela care trăieşte într-un stat şi lucrează în altul adiacent. de aceea. Membrii familiei lucrătorului vor avea dreptul să rezideze în mod permanent atunci când sunt îndeplinite o serie de condiţii Directiva 2004/38 cuprinde şi ea în cadrul Capitolului IV dispoziţii referitoare la dreptul de şedere permanentă.7(2) al Regulamentului 1612/68.). dispoziţii speciale pentru lucrătorul "frontalier". în general. Aceasta este o distincţie de fineţe. pentru familie. London. Nr. dar una destul de importantă1. la cursurile de ucenicie şi profesionale în aceleaşi condiţii cu cele ale cetăţenilor acelui stat. de asemenea.

Dacă această incapacitate este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.cetăţenii Uniunii care şi-au avut reşedinţa legală în statul membru gazdă pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani au dreptul de şedere permanentă în statul respectiv (art. precum sarcina sau naşterea. dar îşi păstrează reşedinţa în statul membru gazdă în care se întorc de obicei în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână. au împlinit vârsta prevăzută de legislaţia statului membru respectiv pentru pensia pentru limită de vârstă sau lucrătorii care încetează să exercite o muncă salariată pentru a se pensiona înainte de limita de vârstă. lucrează ca angajaţi sau persoane care exercită o activitate independentă în alt stat membru. 110 .. În mod extensiv. pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani. 1251/70 (prin enumerarea şi a persoanelor care exercită o activitate independentă).a) şi b) nu se aplică dacă lucrătorul sau persoana care exercită o activitate independentă are un soţ/soţie sau un partener care este resortisant al satului mebru gazdă sau şi-a pierdut naţionalitatea statului membru respectiv prin căsătoria cu lucrătorul sau persoana care exercită o activitate independentă. 16 alin. înregistrate corespunzător la oficiul de plasare a forţelor de muncă competent.1). art. în momentul în care încetează să lucreze. boli grave. studiu sau formare profesională. Continuitatea şederii nu este afectată de absenţe temporare care nu depăşesc un total de şase luni pe an sau de absenţe de durată mai lungă datorate serviciului militar obligatoriu ori de o absenţă de maxim douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante. care îndreptăţeşte persoana respectivă la o indemnizaţie plătită integral sau parţial de o instituţie a statului membru gazdă. b) Salariaţii sau persoanele care exercită o activitate independentă şi au avut reşedinţa în statul membru gazdă timp de cel puţin doi ani şi au încetat lucrul din cauza unei incapacităţi permanente de muncă. perioadele în care persoana nu . cu condiţia să fi lucrat în statul membru respectiv cel puţin în cele douăsprezece luni precedente şi să-şi fi avut reşedinţa acolo pe o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani. Odată dobândit. Dispoziţia amintită se aplică şi în cazul membrilor de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru şi care şi-au avut reşedinţa legală împreună cu cetăţeanul Uniunii în statul membru gazdă. dreptul de şedere permanentă se pierde numai în cazul unei absenţe din statul membru gazdă pe o perioadă care depăşeşte doi ani consecutivi (art. sau mutare în interes de serviciu în alt stat membru sau într-o ţară terţă . nu se impune nici o condiţie privind durata şederii.3 şi 4). 17 al Directivei 2004/38 prevede că dreptul de şedere permanentă în statul membru gazdă se acordă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de cinci ani de şedere dacă: a) salariaţii sau persoanele care exercită o activitate independentă. perioadele de şomaj involuntar. după trei ani de muncă şi şedere neîntreruptă în statul membru gazdă. Condiţiile privind durata şederii şi a activităţii prevăzute la lit. c) Salariaţii sau persoanele care exercită o activitate independentă şi care. Reformulând într-un sens mai larg dispoziţiile din Regulamentul nr. 16 alin.

. membrii familiei unui cetăţean al Uniunii care au dreptul de şedere sau dreptul de şedere permanentă într-un stat membru sunt îndreptăţiţi să se angajeze sau să exercite o activitate independentă în statul respectiv (art. dacă lucrătorul salariat sau persoana care exercită o activitate independentă a dobândit dreptul de şedere permanentă în statul membru respectiv. Din punct de vedere administrativ.24). dacă: a. dar sunt îndreptăţiţi la şedere permanentă. precum şi absenţele de la lucru şi încetarea lucrului datorită unei boli sau accident se consideră perioade de muncă. În mod similar art. 1251/70. 111 . cetăţenilor Uniunii îndreptăţiţi la şedere permanentă un document care să ateste şederea permanentă. Indiferent de naţionalitate. să acorde ajutoare pentru studii. decesul a fost urmarea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.a lucrat din motive independente de voinţa sa. care se reînnoieşte automat la fiecare zece ani (art. membrii familiei dobândesc dreptul de şedere permanentă în statul respectiv. . Astfel. 20). soţul/soţia care a supravieţuit şi-a pierdut naţionalitatea statului membru respectiv prin căsătoria cu salariatul sau persoana care a exercitat o activitate independentă. dar înainte de a dobândi statutul de rezident permanent în statul membru gazdă. 4 al art. Toţi cei care în temeiul Directivei 2004/38 îşi au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru gazdă beneficiază de tratament egal cu cel al resortisanţilor statului respectiv. în momentul decesului. pentru membrii de familie care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru. alin. sau c. şi în aceleaşi condiţii enumerate în acesta. salariatul sau persoana care a exercitat o activitate independentă îşi avusese reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv timp de doi ani neîntrerupţi. persoanele care exercită o activitate independentă. constând în burse studenţeşti sau credite studenţeşti unor persoane altele decât lucrătorii. Totodată. Totuşi. la cerere. În schimb. sau b. 3 al Regulamentului nr. nu există obligaţia statului gazdă de a acorda dreptul la asistenţă socială în timpul primelor trei luni de şedere şi nici nu este obligat ca. 23). inclusiv pentru formare profesională. membrii de familie ai unui salariat sau ai unei persoane care exercită o activitate independentă care locuiesc împreună cu acesta pe teritoriul statului membru gazdă au dreptul de şedere permanentă în statul membru respectiv. statele membre urmează să elibereze. înainte de dobândirea dreptului de şedere permanentă. 17 al Directivei 2004/38 prevede acordarea dreptului de şedere permanentă membrilor familiilor salariaţilor sau persoanelor care exercită o activitate independentă şi care decedează în timpul perioadei de activitate. se eliberează un permis de şedere permanentă. persoanele care îşi menţin acest statut şi membrii familiilor acestora (art.

Având în vedere practica răspândită printre statele membre de a exclude pe cei ce nu-i sunt cetăţeni de la un număr mare de profesii în administraţia de stat. În viziunea Curţii. acesta are menirea de a întări sentimentul cetăţeniei în cadrul Uniunii Europene şi este perceput ca un element cheie în promovarea coeziunii sociale. Mai mult. Clarificări în interpretarea textului amintit au fost aduse cu ocazia dezbaterilor prilejuite de cazul Comisie c. chiar şi ocazional. activităţile respective trebuie să implice în mod necesar participarea la exerciţiul drepturilor conferite de dreptul public şi să se refere la activităţi ce vizează salvgardarea intereselor generale ale statului. Directiva 2004/38 nu prevede în mod explicit abrogarea Regulamentului nr. Ea se aplică numai anumitor activităţi. Comisia Europeană a publicat în l988 o Notă prin care a propus anumite sectoare de angajare ce urmează a fi considerate "suficient de îndepărtate de activităţile specifice sferei publice astfel cum le-a definit Curtea Europeană şi care nu ar putea fi acoperite decât în cazuri rare de excepţia din art. Articolul 48 (4) trebuie să fie analizat împreună cu art. Conceptul de administraţie publică este. prevederile celor două acte comunitare urmează a fi avute în vedere în mod corelativ. 48(4) al Tratatului CEE. un concept comunitar. derogarea prevăzută de art. aflate în legătură cu exerciţiul autorităţii de stat. cu exerciţiul autorităţii de stat. deci. 112 . eşaloanele superioare ale administraţiei de stat. forţele armate şi poliţia.48(4) va fi de uz limitat aplicându-se. Angajarea în administraţia publică Conform art. unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii. statele membre pot refuza sau restrânge accesul la locurile de muncă din domeniul administraţiei publice pe temeiul cetăţeniei lucrătorului. Ca atare. În aplicarea acestui criteriu. excepţia se aplică numai condiţiilor privind accesul în domeniul respectiv.Astfel reglementat dreptul de şedere permanentă. 4. Astfel. posturilor care solicită din partea persoanelor care le ocupă o loialitate specială către stat.48(4)". 1251/70.152/73) s-a arătat că excepţia prevăzută în art. cum sunt funcţiile judecătoreşti. în cazul Sotgiu (Nr. El se aplică numai exerciţiului autorităţii oficiale şi are în vedere numai lucrătorii şi funcţiile care urmăresc apărarea intereselor generale ale statului. Belgia (Nr. . de altfel. Acestea cuprind : • serviciile privind îngrijirea sănătăţii publice. care reprinzintă. • predarea în instituţiile de învăţământ ale statului. Datorită gradului mare de generalitate al acestei prevederi.149/79).. Curtea de Justiţie a fost nevoită să se pronunţe în mai multe rânduri asupra sa. conform Curţii de Justiţie. Ea nu permite existenţa unor condiţii discriminatorii în angajare o dată ce lucrătorului i s-a acceptat accesul la locul de muncă respectiv.55 al Tratatului CEE care prevede că libertatea de stabilire permisă de dreptul comunitar nu se va aplica activităţilor care au legătură. 48 (4) nu se aplică tuturor locurilor de muncă din administraţia publică.

să rămână şi să circule în acesta decât dacă prezenţa sa constituie o ameninţare reală şi suficient de gravă pentru ordinea publică. art.36/75) Curtea a decis că restricţiile pe acest temei nu pot afecta dreptul unui cetăţean al unui stat membru de a intra pe teritoriul altui stat membru. securităţii publice sau sănătăţii publice. 113 . securitate publică şi sănătate publică Articolele 48(3) şi 56 ale Tratatului CEE prevăd posibilitatea limitării liberei circulaţii a lucrătorilor. În timp ce noţiunile de securitate publică şi sănătate publică nu au ridicat probleme de interpretare. expresie a unei concepţii mai tradiţionale privind noţiunea de loialitate faţă de stat. pe temeiul ordinii publice. în alte condiţii ar fi eligibili. începînd cu data de 30 aprilie 2006. de către Directiva 2004/38. sub rezerva limitărilor justificate de raţiuni de ordine publică. la Capitolul VI instituie noile standarde în materie. indiferent dacă este o activitate salariată sau independentă. în cazul Rutili (Nr. Articolul 56 este mai complet. nu puţini teoreticieni si practicieni ai dreptului consideră ca excepţia prevăzută la art. de a răspunde la oferte de muncă efectiv făcute".• cercetare în domenii nemilitare în instituţii publice. securitate publică şi sănătate publică. Alineatul 2 dispune că "înaintea expirării perioadei de tranziţie. justificate de raţiuni de ordine publică. Consiliul adoptă directive pentru coordonarea dispoziţiilor legislative. securitate publică şi sănătate publică şi care privesc toţi cetăţenii statelor membre care exercită sau intenţionează să exercite o activitate profesională. Astfel. 48(4). securitate publică şi sănătate publică". 48(3) precizează că ea "implică dreptul. . Pe de o parte. • organisme publice responsabile cu prestarea serviciilor comerciale. ea stabileşte o serie de garanţii procedurale care trebuie să fie respectate de autorităţile competente atunci când se pune problema excluderii unor străini pe baza unuia din motivele amintite. care. ea stabileşte principiile pe baza cărora un stat poate refuza intrarea sau rezidenţa acelora care. Trebuie totuşi să subliniem că prin dispoziţiile privind cetatenia comunitară introduse prin Tratatul de la Maastricht şi dezvoltate prin Tratatul de la Amsterdam. 5. Curtea a adăugat că această abordare constituie o aplicare a principiilor cuprinse în Convenţia europeană a drepturilor omului (l950). Acest text a stat la baza adoptării Directivei 64/221 privind coordonarea măsurilor speciale aplicate străinilor în domeniul deplasării şi rezidenţei. el precizând că "prescripţiile referitoare la libertatea de stabilire nu prejudiciază aplicabilitatea dispoziţiilor legislative regulamentare şi administrative prevăzând un regim special pentru cetăţenii străini şi justificat de raţiuni de ordine publică.. 48(4) şi derularea unui proces tot mai complex de integrare europeană. Restricţii ale dreptului de intrare şi dreptului de şedere pe motive de ordine publică. regulamentare şi administrative precitate". După ce defineşte libertatea de circulaţie. Şi aceasta pentru că se consideră că există o contradicţie între art. Scopul directivei este dublu. În al doilea rând. va diminua ca importanţă. Această directivă este abrogată. înţelesul şi scopul noţiunii de ordine publică au necesitat interpretarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

alin.8-11 pe temeiul securităţii naţionale şi siguranţei publice decât dacă acestea ar fi necesare pentru protecţia acestor interese într-o societate democratică1. aşa cum a arătat Curtea de Justiţie în cazul Van Duyn (Nr. condamnările penale anterioare nu constituie motive în sine pentru luarea unor asemenea măsuri (art. folosindu-se de drepturile şi libertăţile conferite de Tratat. în special dacă sau născut şi şi-au avut reşedinţa acolo întreaga lor viaţă. Domeniul de aplicare al unor asemenea măsuri ar trebui prin urmare să fie limitat. Directiva 2004/38 porneşte de la ideea conform căreia expulzarea cetăţenilor Uniunii şi a membrilor familiilor lor din motive de ordine publică sau securitate publică este o măsură care poate afecta grav persoane care.27(1)). pentru a se ţine seama de gradul de integrare al persoanelor în cauză.este minor. atât timp cât statul a arătat explicit că el consideră activităţile respective ca fiind "social dăunătoare" şi a luat măsuri administrative pentru a le neutraliza. dacă acesta : . starea de sănătate. evocat de jurisprudenţă. c) nu se poate lua o decizie de expulzare împotriva unui cetăţean al Uniunii. o măsură de expulzare îndreptată împotriva unor cetăţeni ai Uniunii care au locuit mulţi ani pe teritoriul statului membru gazdă. definite de statele membre. cu cât este mai mare gradul de integrare al cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiilor lor în statul gazdă. durata şederii acestora în statul membru gazdă. dacă există motive imperative ce ţin de securitatea publică (Preambul. cu excepţia cazului în care decizia se bazează pe motive imperative de securitate publică. libertatea de opinie. cu excepţia cazului în care expulzarea este în interesul copilului. conştiinţei şi religiei. Restricţiile fac deci subiectul principiului proporţionalităţii. 1 Este vorba despre următoarele drepturi: respectul vieţii private şi familiale.41/74). În consecinţă. .. De asemenea. libertatea gândirii. acest comportament nu trebuie să fie ilegal pentru a justifica excluderea străinilor. ar trebui să se ia numai în circumstanţe excepţionale. În acest sens. conform Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989. situaţia lor familială şi economică. precum şi legăturile cu ţara de origine. în conformitate cu principiul proporţionalităţii. s-au integrat în mod real în statul membru gazdă.24) Directiva 2004/38 stabileşte un număr de circumstanţe în care măsurile luate pe temeiul ordinii publice sau securităţii publice nu vor fi justificate: a) ele pot fi invocate pentru a sluji unor scopuri economice (art. vârsta. 114 .27(2). Dar.conform căreia nu vor fi aplicate restricţii privind drepturile prevăzute în art. cu atât ar trebui să fie mai mare gradul lor de protecţie împotriva expulzării. b) măsurile luate din motive de ordine publică sau securitate publică respectă principiul proporţionalităţii şi se bazează exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.şi-a avut reşedinţa în statul membru gazdă în cei zece ani anteriori sau .

Persoanele care fac obiectul unei interdicţii de acces în teritoriu din motive de ordine publică sau securitate publică pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdicţiei după o perioadă de timp rezonabilă. dacă acestea fac obiectul unor dispoziţii de protecţie ce se aplică resortisanţilor din statul membru gazdă. 30 alin.1). Directiva 2004/38 stabileşte. astfel încât să poată înţelege conţinutul notificării şi implicaţiile acesteia (art. bolile ce se declanşează după o perioadă de trei luni de la data sosirii nu constituie motive de expulzare de pe teritoriul respectiv (art. d) Garanţii procedurale Persoanele interesate au acces. şi în orice caz după trei ani de la executarea hotărârii definitive de interdicţiei care a fost pronunţată în mod valabil în conformitate cu dreptul comunitar.1). 29).1). dacă este cazul. . administrative. dacă este cazul. la căi de recurs judiciare şi.Cât priveşte excepţia bazată pe sănătatea publică. b) Motivarea deciziilor Persoanele interesate sunt informate în mod precis şi complet cu privire la motivele de ordine publică. securitate publică sau sănătate publică pe care se bazează decizia luată în cazul lor. care nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării (art. În plus. conform definiţiei din documentele relevante ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii..30 alin. c) Dreptul la apărare Notificarea precizează tribunalul sau autoritatea administrativă la care persoana interesată poate face recurs şi. aducând argumente ce atestă că s-a produs o schimbare reală a circumstanţelor care au justificat decizia de interdicţie pronunţată împotriva lor (art. dispoziţii menite să protejeze pe cei ce vor să-şi valorifice drepturile de intrare şi de şedere în statele membre. precum şi alte boli infecţioase sau boli parazitare contagioase. în statul membru gazdă. singurele boli care justifică măsuri de restricţionare a liberei circulaţii sunt bolile cu potenţial epidemic. securitate publică sau sănătate publică (art. cu excepţia situaţiilor în care acest lucru este contrar intereselor de securitate ale statului (art. termenul acordat persoanei respective pentru a părăsi teritoriul statului membru. Acestea se referă la : a) Notificarea deciziilor Persoanele interesate sunt notificate în scris cu privire la orice decizie adoptată în situaţia sa. 31 alin.3). pentru a face apel sau a solicita o revizuire în legătură cu o decizie luată împotriva lor din motive de ordine publică.30 alin. în funcţie de circumstanţe. totodată. 32 alin. 115 .2).

Ea sprijină strategia europeană de ocupare şi contribuie la întărirea pieţei unice europene. 116 . Acesta.35)... astfel încât să fie evitate ameninţările serioase în ceea ce priveşte nivelul de viaţă şi al angajării în diferite regiuni şi sectoare economice. al lucrătorilor şi angajatorilor: a) dezvoltarea pieţelor de forţă de muncă europene deschise şi accesibile tuturora.E. C. cunoscute sub acronimul EURES (EURopean Employment Services). conform art.49 al Tratatului C. 1612/68. În acest sens. b) abolirea sistematică şi progresivă a procedurilor şi practicilor administrative ce rezultă din legislaţiile naţionale sau din înţelegeri anterior încheiate între statele membre şi a căror menţinere ar constitui un obstacol în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor. respectând o anume procedură (stabilită în art. astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Maastricht. în interesul solicitanţilor de locuri de muncă.E. . 5o al Tratatului C. Prin adoptarea Deciziei Comisiei nr 2003/8/CE din 23 decembrie 2002 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului CEE nr. s-a urmărit întărirea reţelei de servicii de ocupare europene. 1612/68 al Consiliului în ceea priveşte compensarea ofertelor şi cererilor de locuri de muncă.189 B şi după consultatea Comitetului Economic şi Social). 93/569/CEE (decizie abrogată prin noul act comunitar). se urmăreşte: a) asigurarea unei strânse cooperări între serviciile naţionale cu atribuţii în domeniul forţei de muncă. INSTITUŢII COMPETENTE Autoritatea competentă în domeniul liberei circulaţii a lucrătorilor este Consiliul.E. promovând. c) instituirea unui mecanism adecvat care să pună în legătură ofertele cu cererile de locuri de muncă. prin directive şi regulamente. precum şi asigurarea unui echilibru între cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă. instituită prin Decizia nr. conform căreia statele membre sunt chemate să încurajeze schimbul de lucrători tineri. măsurile necesare în vederea realizării liberei circulaţii. EURES contribuie la punerea în aplicare a dispoziţiilor părţii a II-a a Regulamentului nr.. O deosebită importanţă în formarea unei conştiinţe comunitare în rândul cetăţenilor o are prevederea înscrisă în art. dispune.Mai trebuie menţionat faptul că statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza.E. în caz de abuz de drept sau fraudă. anula sau retrage orice drept conferit de Directiva 2004/38. cum sunt căsătoriile de convenienţă sau alte forme de relaţii contractate exclusiv în scopul de a beneficia de dreptul de liberă circulaţie şi şedere (art. pe calea unor programe comune.

900/7 octombrie 2005). interregional şi transfrontalier de oferte şi cereri de locuri de muncă. 22 şi 23 din regulamentul amintit şi b) partenerii EURES prevăzuţi la articolul 17.2 al Regulamentului nr. adică serviciile specializate desemnate de către statele membre conform art. precum şi Biroul european de coordonare. aprobată. Conform articolului 3 al deciziei.. intrată în vigoare la 1 martie 2003. Modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. D. conform dispoziţiilor articolelor 21. .Of. 13. 1 Publicată în Monitorul Oficial al României. 117 . al Regulamentului nr 1612/68. inclusiv asupra condiţiilor de viaţă şi posibilităţilor de dobândire de calificări. c) transparenţa şi schimbul de informaţii asupra pieţelor forţei de muncă europene.Of. 500/2006 (M. şi anume: i) serviciile regionale de ocupare ale statelor membre. al Regulamentului nr. 1612/68. paragraful 1. nr. nr. EURES cuprinde: a) membrii reţelei EURES. cu modificări şi completări. 636/24 iulie 2006). 260/2005 (M.b) schimbul transnaţional. Aceste grupuri cuprind organizaţiile sindicale şi patronale desemnate de către membrii EURES. 646/21iulie 2005. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European1. prin Legea nr. act normativ de o deosebită importanţă în ceea ce priveşte integrarea pieţei forţei de muncă autohtone în cea europeană. reţinîndu-se necesitatea punerii în aplicare a reţelei EURES în ţările aflate în curs de aderare. ii) serviciile de ocupare competente pentru regiunile limitrofe. prin Legea nr.Of. LEGISLAŢIE INTERNĂ ARMONIZATĂ PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ŞI A FORŢEI DE MUNCĂ Directiva 38/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie pe teritoriul statelor membre a fost transpusă în dreptul intern prin intermediul Ordonanţei de urgenţă nr. 17 par. d) elaborarea de metode şi indicatori în acest sens. nr. paragraful 2. 1612/68. iii) serviciile de ocupare specializate comunicate Comisiei conform art. a fost adoptată luându-se în considerare şi viitoarea lărgire a Uniunii Europene. 30/2006(M. Aprobată. cu modificări şi completări. 1055/30 decembrie 2006). nr. Decizia Comisiei nr 2003/8/CE.

precum şi membrii familiilor lor care intră şi locuiesc legal în România. e)). 3 lit. printre care şi acela al unui acces neîngrădit pe piaţa forţei de muncă din România. Urmărind structura directivei europene. precum şi a membrilor familiilor lor  Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României. în condiţiile legii aplicabile cetăţenilor români (art. precum şi la desfăşurarea altor activităţi de natură economică. cetăţenii Uniunii Europene. beneficiază de o serie de drepturi şi libertăţi. 118 . nr. şederea pe/de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene.Astfel. a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor . O.. 102/2005 cuprinde prevederi referitoare la aspecte cum sunt:  Intrarea. recunoscute de lege lata într-o serie de acte comunitare de o deosebită importanţă şi pe care actul normativ român le recunoaşte la rândul său.G. se bucură de o serie de drepturi fundamentale privind raporturile lor juridice de muncă şi de securitate socială.U. Astfel.

Editura Wolters Kluwer. 5. În ce condiţii se acordă dreptul de şedere pentru o perioadă mai mare de trei luni într-un stat membru al Uniunii Europene pentru cetăţenii comunitari? 3.Ed. 4. Bucureşti. Drept comunitar al muncii. şi adăugită. Dreptul muncii-reglementări interne şi comunitare. a 3-a.F. 2003 Raluca Miga-Beşteliu. Care sunt prevederile esenţiale ale Ordonanţei de urgenţă nr. Care sunt condiţiile acordării dreptului de şedere permanentă prevăzute de Directiva 38/2004 5. Paris.Renucci. Beck. Dreptul internaţional şi european al muncii. Editura Polirom Iaşi.. 2010 Bianca Selejan Gutan. rev. Bucureşti. 2002 Fredric Sudre.H. 2011 Andrei Popescu. Protecţia europeană a drepturilor omului. Protecţia internaţională a drepturilor omului. Ediţia a 5-a. 2007 Nicolae Voiculescu. Catrinel Brumar. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European ? BIBLIOGRAFIE 1. Editura Universul Juridic. Editura ALL BECK. ed. a 4-a. 7. Raluca Miga Beşteliu. Drept internaţional : introducere în dreptul 2. 3. internaţional public . Editura Wolters Kluwer. Drept European şi internaţional al drepturilor omului. Editura C. . Care sunt drepturile şi libertăţile conţinute în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene? 2.Note de curs. Bucureşti. securitate publică şi sănătate publică ? 6. În ce constă liberul acces la angajare şi egalitatea de tratament prevăzute de dreptul comunitar? 4. 2006 Nicolae Voiculescu. 6. 2008 J. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Droit europeen des droits de l’homme. Editura C. LGDJ. 2009 119 .Sarcini de învăţare(întrebări de control) 1. 8.Beck.H. În ce condiţii se poate restricţiona dreptul de intrare şi dreptul de şedere pe motive de ordine publică.

Drept instituţional comunitar şi drepturile omului. 2005. JURISPRUDENŢA CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI .europa. site-ul Uniunii Europene. Irina Moroianu Zlătescu.. Bucureşti.eu TEME REFERATE LA DISCIPLINA PROTECŢIA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI. Radu Demetrescu. 10. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Institutul Român pentru Drepturile Omului.9. 120 . www.

de conştiinţă şi de religie – în România şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 14. Libertatea de gândire. mecanisme de control. Organizaţia Internaţională a Muncii . Dreptul la un proces echitabil – jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului şi jurisprudenţa împotriva României 12. inumane sau degradante şi Convenţia asupra eliminării formelor de discriminare faţă de femei . Drepturile omului în sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite . legislaţie naţională.mecanisme de control 7.drepturi garantate. mecanisme de control 3. Declaraţia universală a drepturilor omului.drepturi garantate 8.U. 121 .Carta O. Convenţia europeană a drepturilor omului . Convenţia cu privire la drepturile copilului . Curtea Europeană a Drepturilor Omului . politici internaţionale şi naţionale 4. Libertatea de întrunire şi de asociere– în România şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 16.. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.conţinutul normelor adoptate şi transpunerea lor in dreptul intern 6. Organizaţia Internaţională a Muncii . Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie – în România şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 13. Dreptul de proprietate – jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa împotriva României – sinteză şi concluzii .1. Libertatea de exprimare – în România şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 15.N. Dreptul la libertate şi la siguranţă în România şi în jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului 11. Pactele internaţionale cu privire la drepturile omului 2..organizare şi procedură 9.drepturi garantate. Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Mecanisme şi proceduri de protecţie a drepturilor omului sub egida ECOSOC 5.

Convenţia europeana privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Drept internaţional : introducere în dreptul internaţional public . All Beck.drepturi garantate şi mecanisme de control 20. a 3-a. Editura ALL BECK.Ed. Drepturile minorităţilor în Europa 19. Raluca Miga Beşteliu.Carta drepturilor fundamentale 22. Năstase Adrian. Uniunea Europeană şi drepturile omului .. 122 . şi adăugită. Drept internaţional contemporan.Convenţia pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante. Bolintineanu Alexandru.17. 2000 2. 2003 . Codul European de securitate socială drepturi garantate şi mecanisme de control 21. rev. Convenţii ale Consiliului Europei . Libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă în dreptul comunitar BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Carta socială europeană revizuită . Bucureşti. Aurescu Bogdan. Dreptul la educaţie – în România şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului 18.

3. Raluca

Miga-Beşteliu, Catrinel Brumar, Protecţia internaţională a drepturilor omului- Note de curs, Ediţia a 5-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010 4. Bianca Selejan Gutan, Protecţia europeană a drepturilor omului, ed. a 4-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011 5. Corneliu Bîrsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Vol. 1 şi 2. Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2005-2006 6. Thomas Buergenthal, Alexandre Kiss, La protection internationale des droits de l’homme, Editions N.P. Engel, 199l 7. D. Bogdan, M. Selegean, Drepturile şi libertăţile fundamentale în jurisprudenţa CEDO, Ed. All Beck, Bucureşti 2005; 8. Radu Chiriţă, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vol. I şi II, Editura CHBeck, 2007 9. Radu Chiriţă, Dreptul la un proces echitabil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008 10. Radu C. Demetrescu, Irina Moroianu Zlătescu, Drepturile omului în sistemul Naţiunilor Unite: protecţie şi promovare, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2000 11. Ion Diaconu, Drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1993 12. Răzvan Dincă, Cereri în faţa C.E.D.O. Condiţii de admisibilitate, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2001; 13. Nicolae Ecobescu, Mariana Niţelea ; coord. Nicolae Ecobescu, Manualul Consiliului Europei, Biroul de Informare al Consiliului Europei, Bucureşti, 2006 14. D.J. Harris, M. O’Boyle, C. Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Butterworths, London, Dublin, Edinburgh 1995; 15. Cristian Jura, Drepturile omului : drepturile minorităţilor naţionale, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006; 16. Andrei Popescu, Dreptul internaţional şi european al muncii, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008; 17. Corneliu Liviu Popescu, Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele împotriva României (1998-2002), Ed. All-Beck, Bucureşti, 2003; 18. Corneliu-Liviu Popescu, Curtea Europeană a drepturilor Omului, All Beck, Bucureşti, 2004 19. Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este parte, vol.I-II, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007 20. Chiriţă Radu, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Comentarii şi explicaţii. Ediţia 1, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 21. Beatrice Ramascanu, Jurisprudenţa CEDO în cauzele împotriva României, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008 22. J.F.Renucci, Droit europeen des droits de l’homme, LGDJ, Paris, 2002
.. 123

23. Michele De Salvia, Compendium de la CEDH, 2003 24. Bianca Selejan-Guţan, Protecţia europeană a Drepturilor omului. Ediţia a

doua. Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006 25. Bianca Selejan-Guţan, Horaţiu Rusu, Hotărârile CEDO împotriva României (1998-2006). Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006 26. Adrian Năstase, Drepturile omului- religie a sfârşitului de secol, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1992 27. Fredric Sudre, Drept European şi internaţional al drepturilor omului, Editura Polirom Iaşi, 2006 28. F. Sudre, J.P. Marguenaud, J. Andriantsimbazovina, A. Gouttenoire, M. Levinet, Les grands arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme, PUF 2003; 29. Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii-reglementări interne şi comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007 30. Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009 31. Irina Moroianu Zlătescu, Radu Demetrescu, Drept instituţional comunitar şi drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2005; 32. OG nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei şi regresul statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 87/2001, modificată prin OUG nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice 33.HG nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, modificată prin HG nr. 425/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe. 34. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele care privesc România: Monitoarele Oficiale ale României, partea I, site-ul Curţii Europene a Drepturilor Omului (www.echr.coe.int), site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (www.scj.ro)

Adrese INTERNET: www.ilo.org., Organizaţia Internaţională a Muncii www.coe.int., Consiliul Europei
.. 124

www.echr.coe.int, Curtea europeana a drepturilor omului www.coe.int/T/E/Human_Rights, Directia generala a drepturilor omului www.coe.int/T/E/Commissioner_H.R, Comisarul drepturilor omului www.europa.eu, Uniunea Europeană

ANEXE DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI (adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948)
Preambul Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume, Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea
.. 125

detinut sau exilat in mod arbitrar. drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de Articolul 6 Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica. Articolul 10 Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale. Articolul 9 Nimeni nu trebuie sa fie arestat. Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni. De asemenea. in domiciliul lui sau .. 126 . Articolul 7 Toti oamenii sint egali in fata legii si au. fara nici o deosebire. la revolta impotriva tiraniei si asupririi. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nui constituiau. dreptul la o egala protectie a legii. ca solutie extrema. Articolul 11 Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pina cind vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care iau fost asigurate toategarantiile necesare apararii sale. Articolul 12 Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala. fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa. in momentul cind au fost comise. Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului.cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor. in demnitatea si in valoarea persoanei umane. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare. Articolul 8 Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin constitutie sau lege. nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decit aceea care era aplicabila in momentul cind a fost savirsit actul cu caracter penal. un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. in familia sa. Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga.

au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. atit singura.in corespondenta sa. Articolul 20 . in decursul casatoriei si la desfacerea ei. precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea. Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamintul liber si deplin al viiitorilor soti. Articolul 18 Orice om are dreptul la libertatea gindirii. de constiinta si religie. singur sau impreuna cu altii. cult si indeplinirea riturilor. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara. atit in mod public. orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil in alte tari. prin invatatura. Articolul 15 Orice persoana are dreptul la o cetatenie. cit si in asociatie cu altii. barbatul si femeia. Articolul 14 In caz de persecutie. Articolul 13 Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. nationalitatea sau religia. acest drept include libertatea de asi schimba religia sau convingerea. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei.. Articolul 17 Orice persoana are dreptul la proprietate. fara nici o restrictie in ce priveste rasa. practici religioase. inclusiv a sa. 127 . Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. Articolul 19 Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii. nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Articolul 16 Cu incepere de la implinirea virstei legale. precum si libertatea de a cauta. cit si privat. acest drept include libertatea de a avea opinii imixtiune din afara. si de reveni in tara sa. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia. de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

au dreptul la salariu egal pentru munca egala. inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. el are dreptul la asigurare in caz de somaj. precum si la ocrotirea impotriva somajului. . fie prin reprezentanti liber alesi. vaduvie. Articolul 21 Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. sa obtina realizarea drepturilor economice. prin alte mijloace de protectie sociala. fie ca sint nascuti in cadrul casatorii sau in afara acesteia. invaliditate. o existenta conforma cu demnitatea umana si completata. ingrijirea medicala. aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate. la libera alegere a muncii sale. in calitatea sa de membru al societatii.Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica. care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal.. egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului. Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale. Articolul 22 Orice persoana. in urma unor imprejurari independente de vointa sa. 128 . cit si familiei sale. se bucura aceeasi protectie sociala. tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari. batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atit lui. la nevoie. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie. imbracamintea. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale. ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala. boala. fara nici o discriminare. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat. Articolul 25 Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale. precum si serviciile sociale necesare. Toti copiii. Articolul 23 Orice persoana are dreptul la munca. Articolul 24 Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie. locuinta. Toti oamenii. fie direct. cuprinzind hrana. are dreptul la securitatea sociala. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite.

precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea pacii. Articolul 27 Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii.. Invatamintul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemina tuturor. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica. accesibil tuturora. deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale. . 129 . de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui. Articolul 29 Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate. Articolul 30 Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat. Invatamintul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. literara sau artistica al carei autor este. pe baza de merit. El trebuie sa promoveze intelegerea. Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori. fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege. Invatamintul elementar trebuie sa fie obligatoriu. grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie. ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei. In exercitarea drepturilor si libertatilor sale. Invatamintul trebuie sa fie gratuit. cel putin in ceea ce priveste invatamintul elementar si general. Articolul 28 Orice persoana are dreptul la o orinduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite. prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase.Articolul 26 Orice persoana are dreptul la invatatura. toleranta. iar invatamintul superior trebuie sa fie de asemenea egal.

constituie fundamentul libertăţii. bucurându-se de libertăţile civile şi politice şi eliberată de teamă şi de mizerie. idealul fiinţei umane libere. Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane. Considerând că. în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE PREAMBUL Statele părţi la prezentul Pact. . recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile. 130 . Recunoscând că. dreptăţii şi păcii în lume.. în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite. ca şi de drepturile sale economice. nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale civile şi politice. sociale sau culturale.

131 . 3. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. socială şi culturală.. Au convenit asupra următoarelor articole: PARTEA ÎNTÂI ARTICOLUL 1 1.Considerând că. Pentru a-şi înfăptui scopurile. în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite. 2. toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale. inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă. şi din dreptul internaţional. întemeiată pe principiul interesului reciproc. trebuie să înlesnească realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte acest drept. Statele părţi la prezentul Pact. Luând în considerare faptul că individul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact. În virtutea acestui drept. statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională. ele îşi determină liber statutul politic şi îşi asigură liber dezvoltarea economică. . potrivit Cartei Naţiunilor Unite.

16 şi 18. opinie politică sau orice altă opinie. religie. limbă. opinie politică sau orice altă opinie. statele părţi la prezentul Pact pot ca. Dispoziţia precedentă nu autorizează nici o derogare de la prevederile articolelor 6. sex. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul Pact. 7. b) să garanteze că autoritatea competentă. origine naţională sau socială. cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiată numai pe rasă. Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul Pact în aplicarea legilor. ARTICOLUL 4 1. culoare. în limita strictă a cerinţelor situaţiei. religie. o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul Pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în Pact. limbă. sex. avere. Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă. în special de rasă.. 3. chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiunilor lor oficiale. sex. avere. să ia măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în prezentul Pact. origine naţională sau socială. În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial. Statele părţi la prezentul Pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndată celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au derogat. Statele părţi la prezentul Pact se angajează: a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în prezentul Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă. judiciară. 15. . 11. ARTICOLUL 3 Statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal legal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile şi politice enunţate în prezentul Pact. ARTICOLUL 5 1.PARTEA A DOUA ARTICOLUL 2 1. 2. Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat. 3. sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică. religie. prin acelaşi intermediu. regulamentelor sau cutumelor. O nouă comunicare va fi făcută. culoare. fără nici o deosebire. culoare. naştere sau orice altă împrejurare. naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare. 8 (paragraful 1 şi 2). administrativă ori legislativă sau orice altă autoritate competentă potrivit legislaţiei statului. 2. c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat. sau origine socială. la data la care ele au pus capăt derogărilor. precum şi motivele care au provocat această derogare. 132 . va hotărî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs şi să dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional. 2. convenţiilor. limbă.

(iii) orice serviciu cerut în cazurile de forţă majoră sau de sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii. sunt interzise. inumane sau degradante. fără consimţământul său. În ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită. Amnistia. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar. cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii. sub toate formele. pronunţată de un tribunal competent. legislaţie care nu trebuie să fie în contradicţie cu dispoziţiile prezentului Pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. în ţările în care anumite infracţiuni pot fi pedepsite cu detenţiunea însoţită de muncă forţată. Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. executarea unei pedepse de muncă forţată. 5. se înţelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autorizează un stat parte la prezentul Pact să deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumată în virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru crime comise de persoane sub vârsta de 18 ani şi nu poate fi executată împotriva unor femei gravide. este interzis ca o persoană să fie supusă. unei experienţe medicale sau ştiinţifice. 133 . Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute. Această pedeapsă nu poate fi aplicată decât în virtutea unei hotărâri definitive pronunţată de un tribunal competent. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată pentru a se întârzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul Pact. ARTICOLUL 8 1. În special. ARTICOLUL 9 .PARTEA A TREIA ARTICOLUL 6 1. în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care crima a fost comisă. în ţările în care obiecţia de conştiinţă este admisă. 3. graţierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată în toate cazurile. Când privarea de viaţă constituie crimă de genocid. 2. a) Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie. b) alineatul a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicând. ARTICOLUL 7 Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude. c) nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie“ în sensul prezentului paragraf: (i) orice muncă sau serviciu. 3. orice serviciu naţional cerut în virtutea legii celor care ridică obiecţii de conştiinţă. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. 4. (iv) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale. neindicate în alineatul b). o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decât pentru crimele cele mai grave. sclavia şi comerţul cu sclavi. Nimeni nu va fi ţinut în sclavie. 6.. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. 2. (ii) orice serviciu cu caracter militar şi.

dacă este cazul. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi trimise în judecată nu trebuie să constituie regulă. în faţa unui judecător sau a unei alte autorităţi împuternicite prin lege să exercite funcţiuni judiciare şi va trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni ilegale are drept la o despăgubire. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor având drept scop esenţial îndreptarea lor şi reclasarea lor socială. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motivele legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege. 3. dar punerea în libertate poate fi subordonată unor garanţii asigurând înfăţişarea lor la şedinţele de judecată. a) Persoanele aflate în prevenţie vor fi. b) Tinerii aflaţi în prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va hotărî în legătură cu cazul lor cât mai repede cu putinţă. Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus. 4. despre motivele acestei arestări şi va fi înştiinţat. Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane. pentru ca acesta să hotărască neîntârziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi să ordone eliberarea sa. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. 3. . dacă detenţiunea este ilegală. în cel mai scurt timp. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs în faţa unui tribunal. Orice individ arestat va fi informat. de orice învinuire care i se aduce. ARTICOLUL 10 1. 5. 134 . 2. 2.. Orice individ are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. în momentul arestării sale. separate de condamnaţi şi vor fi supuse unui regim distinct. pentru executarea hotărârii. potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate. în afară de circumstanţe excepţionale. Tinerii delincvenţi vor fi separaţi de adulţi şi supuşi unui regim potrivit vârstei şi statutului lor legal. în termenul cel mai scurt.1. pentru toate celelalte acte de procedură şi.

2. stabilit prin lege. la cel puţin următoarele garanţii: a) să fie informată în cel mai scurt termen. necesare pentru a ocroti securitatea naţională. el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obţine examinarea cazului său de către autoritatea competentă. pronunţarea oricărei hotărâri în materie penală sau civilă va fi publică. dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun. fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. 4. să i se atribuie un apărător din oficiu. 3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sau nu a fost stabilită în mod legal. când datorită circumstanţelor speciale ale cauzei. independent şi imparţial. ordinea publică. fie în interesul bunelor moravuri. al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică. fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar. d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea.. inclusiv propria sa ţară. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa ţară. ori de câte ori interesul justiţiei o cere. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege. b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege. Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa. fără plată dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera. despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se aduce. . 135 . sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul Pact. ori de câte una sau mai multe persoane special desemnate de această autoritate. dacă nu are apărător. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei. fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer. fiind reprezentat în acest scop. 2. într-o limbă pe care o înţelege şi în mod detaliat. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent. în condiţii de deplină egalitate. să fie informată despre dreptul de a-l avea şi. 3. ARTICOLUL 13 Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul. care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei. ARTICOLUL 14 1. afară de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei. cu toate acestea. ARTICOLUL 12 1. Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie.ARTICOLUL 11 Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală. c) să fie judecată fără o întârziere excesivă.

Dacă ulterior comiterii infracţiunii. g) să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăşi sau să se recunoască vinovată. Procedura aplicabilă tinerilor care nu sunt încă majori potrivit legii penale va ţine seama de vârsta lor şi de interesul reeducării lor. în familia. Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării oricărui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci când au fost săvârşite erau considerate ca fapte criminale. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii. ARTICOLUL 16 Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică. Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. individual sau în comun. ARTICOLUL 15 1. f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret.e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi să obţină înfăţişarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor acuzării. 2. nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii infracţiunii. ARTICOLUL 18 1. acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la şedinţa de judecată. De asemenea. prin practici şi prin învăţământ. 3. persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestei condamnări va primi o indemnizaţie în conformitate cu legea. 7. domiciliul sau corespondenţa sa. Când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau se acordă graţierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară. 2. delincventul trebuie să beneficieze de aceasta. în momentul în care au fost săvârşite. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioară.. conştiinţei şi religiei. Orice persoană are drept la libertatea gândirii. 2. . ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. potrivit dreptului naţional sau internaţional. a declarării vinovăţiei şi a condamnării sale. în întregime sau în parte. precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări. 4. în conformitate cu legea. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară. afară de cazul când s-a dovedit că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă ei. 6. ARTICOLUL 17 1. 5. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos. legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare. atât în public cât şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor. 136 . potrivit principiilor generale de drept recunoscute de toate naţiunile. nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.

conforme cu legea şi necesare într-o societate democratică. inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele. 2. al securităţii publice. al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege. sănătăţii sau moralităţii publice. în interesul securităţii naţionale. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor. sub formă orală. Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi. a tutorilor legali. Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele. începând de la vârsta nubilă. ARTICOLUL 23 1. al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. 3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative aducând atingere – sau să aplice legea într-un mod care să aducă atingere – garanţiilor prevăzute în acea Convenţie. ARTICOLUL 21 Dreptul de întrunire paşnică este recunoscut. scrisă. 3. rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare. 2. ARTICOLUL 22 1. în interesul securităţii naţionale. ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare: a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora. ARTICOLUL 20 1. 2. b) apărării securităţii naţionale. în conformitate cu propriile lor convingeri. 137 . . ordinii publice. 3. al securităţii publice. acest drept cuprinde libertatea de a căuta. pentru ocrotirea intereselor sale. 2. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. indiferent de frontiere. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de către membrii forţelor armate şi ai poliţiei să fie supusă unor restricţii legale.4. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi. de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor. tipărită ori artistică. la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege. În consecinţă. ARTICOLUL 19 1. sau prin orice alt mijloc.. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale. atunci când este cazul. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Orice îndemn la ură naţională. la alegerea sa. Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii. de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel.

Statele părţi la prezentul Pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi şi răspunderi a soţilor în privinţa căsătoriei. c) de a avea acces. în cadrul unor alegeri periodice. fie direct. Comitetul). ARTICOLUL 25 Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea. 2.4. În cazul desfacerii. asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în continuare. Acest Comitet este compus din optsprezece membri şi are funcţiile stabilite în cele de mai jos. cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret. Membrii Comitetului sunt aleşi şi exercită această funcţie cu titlu individual. are dreptul din partea familiei sale. fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi. propria lor viaţă culturală. culoare. a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor. se vor lua măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară. 2. avere. Orice copil.. care trebuie să fie personalităţi de înaltă moralitate şi având o competenţă recunoscută în domeniul drepturilor omului. avere sau naştere. fără discriminare. sex. ARTICOLUL 29 . fără nici una dintre discriminările la care se referă articolul 2 şi fără restricţii nerezonabile: a) de a lua parte la conducerea treburilor publice. la funcţiile publice din ţara sa. ARTICOLUL 24 1. fără nici o discriminare întemeiată pe rasă. ARTICOLUL 27 În statele în care există minorităţi etnice. persoanele aparţinând acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea. religioase sau lingvistice. oneste. culoare. religie. Orice copil trebuie să fie înregistrat imediat după naştere şi să aibă un nume. În această privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări. 3. în timpul căsătoriei şi atunci când ea se desface. în condiţii generale de egalitate. PARTEA A PATRA ARTICOLUL 28 1. b) de a alege şi de a fi ales. opinie politică sau orice altă opinie. religie. sex. în prezentul Pact. naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare. origine naţională sau socială. 138 . în special de rasă. în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor. dreptul la o ocrotire egală din partea legii. Se va ţine seama de interesul pe care îl prezintă participarea la lucrările Comitetului a câtorva persoane având o experienţă juridică. Comitetul este compus din resortisanţi ai statelor părţi la prezentul Pact. origine naţională sau socială. de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă. 3. limbă. limbă. Orice copil are dreptul de a dobândi o cetăţenie. ARTICOLUL 26 Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au.

Membrii Comitetului sunt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor părţi la prezentul Pact. ARTICOLUL 31 1. unde cvorumul este constituit de două treimi din statele părţi la prezentul Pact. Aceşti doi candidaţi trebuie să fie resortisanţi ai statului care îi propune. 3. La expirarea mandatului. care declară locul vacant cu începere de la data decesului sau de la data când operează demisia. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o listă alfabetică a tuturor candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor părţi la prezentul Pact cel mai târziu cu o lună înainte de fiecare alegere. Cu toate acestea. 2. 2. propuşi în acest scop de către statele părţi la prezentul Pact. alta decât o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu articolul 34. Membrii Comitetului sunt aleşi pe patru ani. Fiecare stat parte la prezentul Pact poate să propună cel mult doi candidaţi. Prima alegere va avea loc în cel mult şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului Pact.. ARTICOLUL 32 1. Cu cel puţin patru luni înainte de orice alegere în Comitet. La această reuniune. Comitetul nu poate să cuprindă mai mult de un resortisant al unui stat. în termen de trei luni. Dacă după părerea unanimă a celorlalţi membri. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret. 3. 2. candidaţii pe care îi propun ca membri ai Comitetului. sunt aleşi ca membri ai Comitetului candidaţii care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi. mandatul a nouă membri aleşi la prima alegere ia sfârşit două doi ani: imediat după prima alegere.1. Ei sunt reeligibili dacă li se propune din nou candidatura. 139 . care declară atunci vacant locul pe care îl ocupa membru menţionat. numele acestor nouă membri va fi tras la sorţi de către preşedintele reuniunii la care se referă paragraful 4 al articolului 30. precum şi a principalelor sisteme juridice. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite invită în scris statele părţi la prezentul Pact să desemneze. preşedintele Comitetului informează despre aceasta pe Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului. 2. Candidatura aceleiaşi persoane poate fi propusă pentru o nouă alegere. ARTICOLUL 33 1. 4. un membru al Comitetului a încetat a-şi îndeplini funcţiile pentru orice cauză alta decât o absenţă cu caracter temporar. 2. Pentru alegerile în Comitet se va ţine seama de o repartiţie geografică echitabilă şi de reprezentarea diferitelor forme de civilizaţie. ARTICOLUL 34 . ARTICOLUL 30 1. preşedintele informează despre aceasta de îndată pe Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. dintr-o listă de candidaţi care întrunesc condiţiile prevăzute în articolul 28. alegerile au loc în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente din această parte a Pactului. convocată de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite la sediul Organizaţiei.

să desemneze candidaţi în conformitate cu dispoziţiile articolului 29. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite înştiinţează despre aceasta statele părţi la prezentul Pact. 3.. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite întocmeşte o listă alfabetică a candidaţilor astfel propuşi şi o comunică statelor părţi la prezentul Pact. 2. Orice membri al Comitetului ales pentru completarea unui loc declarat vacant. în conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat. 140 . în conformitate cu articolul 33. care pot. face parte din Comitet până la data expirării normale a mandatului membrului al cărui loc a devenit vacant în Comitet. Alegerea în vederea completării locului vacant va avea apoi loc în conformitate cu dispoziţiile pertinente din această parte a Pactului. . Când un loc a fost declarat vacant în conformitate cu articolul 33. dacă mandatul membrului care trebuie înlocuit nu expiră în cele şase luni următoare datei la care a fost declarat vacant. în vederea completării locului vacant.1. în termen de două luni.

El înaintează statelor părţi propriile sale rapoarte. în mod obişnuit. acesta trebuie să cuprindă însă. între altele. factorii şi dificultăţile care afectează punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului Pact. ARTICOLUL 39 1. Comitetul studiază rapoartele prezentate de statele părţi la prezentul Pact. b) după aceea. în şedinţă publică. ARTICOLUL 37 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va convoca membrii Comitetului. luându-se în considerare importanţa funcţiilor Comitetului. Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va transmite spre examinare Comitetului. b) deciziile Comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi. 2. 2. să transmită instituţiilor specializate interesate copia oricăror părţi din rapoarte care pot avea legătură cu sfera lor de competenţă. Comitetul îşi alege un birou pe o perioadă de doi ani. următoarele dispoziţii: a) cvorumul este de doisprezece membri. ARTICOLUL 40 1. pentru prima reuniune. de fiecare dacă când Comitetul i-o va cere. ARTICOLUL 36 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia Comitetului personalul şi mijloacele materiale care îi sunt necesare pentru a îndeplini în mod eficient funcţiile care îi sunt încredinţate în virtutea prezentului Pact. remuneraţii suportate din fondurile Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţii stabilite de Adunarea generală. Reuniunile Comitetului au loc. dacă va fi cazul. Rapoartele vor trebui să indice. angajamentul solemn că îşi va îndeplini funcţia cu deplină imparţialitate şi conştiinciozitate. orice membru al Comitetului trebuie să-şi ia. precum şi asupra progreselor realizate în folosinţa acestor drepturi: a) în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Pact. Comitetul se va întruni cu orice prilej prevăzut prin regulamentul său interior. 141 . precum şi orice observaţii generale pe care le socoteşte .. în ceea ce îl priveşte. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să prezinte rapoarte asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi care transpun în viaţă drepturile recunoscute în prezentul Pact. la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. 4. Comitetul stabileşte el însuşi regulamentul său interior. pentru fiecare stat parte interesat. cu aprobarea Adunării Generale a Naţiunilor Unite. la sediul Organizaţiei. Membrii biroului sunt reeligibili. După prima sa reuniune. după consultări cu Comitetul. 3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite poate. 3. ARTICOLUL 38 Înainte de a intra în funcţie. 2.ARTICOLUL 35 Membrii Comitetului primesc.

în virtutea prezentului articol.. aşa cum le recunoaşte prezentul Pact. să declare în orice moment că recunoaşte Comitetului competenţa de a primi şi examina comunicări în care un stat poate pretinde că un alt stat parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce decurg din prezentul Pact. d) Şedinţele în care Comitetul examinează comunicările prevăzute în prezentul articol sunt secrete. Raportul pentru fiecare cauză va fi comunicat statelor părţi interesate. ii) Dacă nu s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului e). textul observaţiilor scrise şi procesul-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele părţi interesate vor fi alăturate raportului. Orice stat parte la prezentul Pact poate. de asemenea. însoţite de copii ale rapoartelor pe care le-a primit de la statele părţi la prezentul Pact. ARTICOLUL 41 1. i) Dacă s-a putut găsi o soluţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului e). h) În termen de douăsprezece luni din ziua când a primit notificarea la care se referă alineatul b). statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicaţii sau orice alte declaraţii scrise lămurind chestiunea. pe cât este posibil şi util. În termen de trei luni de la primirea comunicării. fie deschise încă. Comunicările prezentate în virtutea prezentului articol nu pot fi primite şi examinate decât dacă ele emană de la un stat parte care a făcut o declaraţie prin care recunoaşte. Această regulă nu se aplică însă în cazurile în care procedurile de recurs depăşesc termenele rezonabile. 2. Declaraţia menţionată va fi depusă de către statul parte Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. care o va transmite în copie celorlalte state părţi. şi unul şi altul vor avea dreptul de a o supune Comitetului. spre a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiuni. 5. Comitetul poate cere statelor părţi interesate. Statele părţi la prezentul Pact pot să prezinte Comitetului comentarii cu privire la orice observaţie făcută în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol. Dispoziţiile prezentului articol vor intra în vigoare când zece părţi la prezentul Pact vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol. f) În orice cauză care îi este supusă. să atragă atenţia acelui stat asupra chestiunii. fie pendinte. întemeiată pe respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Comitetul se mărgineşte în raportul său la o scurtă expunere a faptelor. nu aplică dispoziţiile Pactului. indicaţii asupra regulilor sale de procedură şi asupra căilor de recurs fie folosite deja. Comitetul poate. Comitetul îşi va oferi bunele oficii statelor părţi interesate. Comitetul se mărgineşte. să-i furnizeze orice informaţie pertinentă. b) Dacă în termen de şase luni de la primirea comunicării originale de către statul destinatar chestiunea nu a fost soluţionată spre satisfacerea celor două state părţi interesate. de asemenea parte la Pact. O declaraţie poate fi retrasă oricând printr-o notificare adresată . la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei la care s-a ajuns. g) Statele părţi interesate la care se referă alineatul b) au dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinării problemei de către Comitet şi de a prezenta observaţii orale sau scrise. Comunicărilor primite în conformitate cu prezentul articol li se aplică următoarea procedură: a) Dacă un stat parte la prezentul Pact socoteşte că un alt stat. ori în ambele forme. în ceea ce îl priveşte. competenţa Comitetului. să transmită Consiliului Economic şi Social aceste observaţii. în conformitate cu principiile de drept internaţional unanim recunoscute. adresând câte o notificare Comitetului şi celuilalt stat interesat. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care nu a făcut o asemenea declaraţie. la care se referă alineatul b). el poate. c) Comitetul nu poate lua în examinare o cauză care îi este supusă decât după ce s-a asigurat că toate căile interne de recurs disponibile au fost utilizate şi epuizate.potrivite. Comitetul trebuie să prezinte un raport. 142 . printr-o comunicare scrisă. în raportul său. e) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului c). care vor trebui să cuprindă.

143 . faptele şi soluţia la care s-a ajuns. După ce a examinat chestiunea sub toate aspectele. b) Comisia se compune din cinci membri numiţi cu acordul statelor părţi interesate. nici o altă comunicare a unui stat parte nu va fi însă primită după ce Secretarul general va primi notificarea de retragere a declaraţiei. iar Comisia poate să ceară statelor părţi interesate să-i furnizeze orice informaţii complementare pertinente. 5. Ei nu trebuie să fie resortisanţi nici ai statelor părţi interesate. întemeiată pe respectarea prezentului Pact. Cu toate acestea. cu asentimentul prealabil al acestora. precum şi constatările sale cu privire la posibilităţile de soluţionare amiabilă a cauzei. a) Dacă o chestiune supusă Comitetului în conformitate cu articolul 41 nu a fost soluţionată spre satisfacţia statelor părţi interesate. Comitetul poate. nici ai unui stat care nu este parte la prezentul Pact şi nici ai unui stat parte care nu a făcut declaraţia prevăzută de articolul 41. de asemenea. 8. ea se poate întruni în orice alt loc potrivit. în raportul său. Secretariatul prevăzut în articolul 36 îşi va oferi serviciile şi comisiilor desemnate în virtutea prezentului articol. 3. care îl va comunica statelor părţi interesate: a) dacă Comisia nu poate să termine examinarea chestiunii în douăsprezece luni. statele părţi interesate vor înştiinţa pe preşedintele Comitetului. pe baza unui calcul estimativ stabilit de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.Secretarului general. . decât dacă statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie. în termen de trei luni de la primirea raportului. pe care Comisia îl poate stabili consultându-se cu Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu statele părţi interesate. Comisia îşi alege preşedintele şi îşi adoptă regulamentul interior. să desemneze o Comisie de conciliere ad-hoc (denumită în continuare Comisia). Această retragere nu va aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise în virtutea prezentului articol. 6. observaţiile scrise şi un proces-verbal al observaţiilor orale prezentate de statele părţi interesate. raportul va cuprinde. Informaţiile obţinute şi examinate de Comitet sunt puse la dispoziţia Comisiei. dacă acceptă sau nu cele formulate de raportul Comisiei. b) dacă s-a ajuns la o soluţionare amiabilă a chestiunii. în raportul Comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii dezbătute de statele părţi interesate. dar în orice caz într-un termen de douăsprezece luni de când a fost sesizată. 4. 41. întemeiată pe respectarea drepturilor omului recunoscute în prezentul Pact. Comisia se mărgineşte să arate pe scurt. cu o majoritate de două treimi din membrii Comitetului. 7. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile cu titlu individual. Comisia supune un raport preşedintelui Comitetului. ea se mărgineşte să arate pe scurt în raportul său stadiul în care se află examinarea chestiunii. Toate cheltuielile membrilor Comisiei se repartizează în mod egal între statele părţi interesate. 9. Comisia îşi oferă bunele oficii statelor părţi interesate spre a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiunii. 2. Comisia îşi ţine şedinţele în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau la Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva. Dispoziţiile precedentului articol nu aduc atingere atribuţiilor Comitetului prevăzute în art. d) dacă raportul Comisiei este înaintat în conformitate cu alineatul c).. ARTICOLUL 42 1. membrii Comisiei în privinţa cărora nu s-a realizat acordul vor fi aleşi prin scrutin secret dintre membrii Comitetului. Dacă ele nu ajung în termen de trei luni la o înţelegere asupra compunerii Comisiei în întregime sau în parte. c) dacă nu s-a ajuns la o soluţionare în sensul alineatului b).

10. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este împuternicit ca. ARTICOLUL 44 Dispoziţiile de punere în practică a prezentului Pact se aplică fără a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea. în conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol. ARTICOLUL 43 Membrii Comitetului şi membrii Comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi desemnaţi în conformitate cu articolul 42 au drept la înlesnirile. prin intermediul Consiliului Economic şi Social. privilegiile şi imunităţile recunoscute experţilor în misiune ai Organizaţiei Naţiunilor Unite. ARTICOLUL 45 Comitetul înaintează anual Adunării Generale a Naţiunilor Unite. 144 . . să plătească cheltuielile membrilor Comisiei înainte ca rambursările să fi fost efectuate de statele părţi interesate.. un raport asupra lucrărilor sale. aşa cum sunt ele enunţate în secţiunile pertinente ale Convenţiei cu privire la privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite. dacă este nevoie. sau potrivit instrumentelor constitutive şi Convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate şi nu împiedică statele părţi de a recurge la alte proceduri pentru soluţionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internaţionale generale sau speciale care le leagă.

ARTICOLUL 47 Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale. ARTICOLUL 50 Dispoziţiile prezentului Pact se aplică fără nici o limitare sau excepţie tuturor unităţilor constitutive ale statelor federative. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul Pact sau vor adera la el după depunerea celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare. pactul va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. Prezentul Pact va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau aderare. oricărui stat parte la statutul Curţii internaţionale de justiţie. 5. 2.PARTEA A CINCEA ARTICOLUL 46 Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale constituţiilor instituţiilor specializate care definesc răspunderile diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul Pact. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite informează toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecărui instrument de ratificare sau de aderare. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricărui stat la care se referă paragraful 1 din prezentul articol. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al uneia dintre instituţiile sale specializate. 3. 145 . 2. ARTICOLUL 49 1.. 4. PARTEA A ŞASEA ARTICOLUL 48 1. Prezentul Pact este supus ratificării. iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite să devină parte la prezentul Pact. .

ARTICOLUL 53 1.. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente şi votante la conferinţă. cerându-le să-i comunice dacă doresc să se convoace o conferinţă a statelor părţi pentru a examina aceste proiecte şi a le supune votării. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele la care se referă paragraful 1 al menţionatului articol: a) cu privire la semnăturile. 2. 3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se referă articolul 48 câte o copie după prezentul Pact. 146 . ARTICOLUL 52 Independent de notificările prevăzute în paragraful 5 al articolului 48. Când aceste amendamente intră în vigoare. în conformitate cu respectivele lor reguli constituţionale. va fi supus spre aprobare Adunării generale a Naţiunilor Unite. ele sunt obligatorii pentru statele părţi care le-au acceptat. 2. Aceste amendamente intră în vigoare după ce au fost aprobate de Adunarea generală a Naţiunilor Unite şi acceptate de o majoritate de două treimi a statelor părţi la prezentul Pact. Orice stat parte la prezentul Pact poate să propună un amendament şi să-i depună textul la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. b) cu privire la data când prezentul Pact va intra în vigoare în conformitate cu articolul 49 şi la data când vor intra în vigoare amendamentele prevăzute în articolul 51.ARTICOLUL 51 1. instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu articolul 48. engleză. Prezentul Pact. rusă şi spaniolă sunt în egală măsură autentice. celelalte părţi rămânând legate de dispoziţiile prezentului Pact şi de orice amendament pe care l-au acceptat anterior. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor părţi la prezentul Pact. ale cărui texte în chineză. secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Dacă cel puţin o treime din state se declară în favoarea acestei convocări. . va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.

SOCIALE ŞI CULTURALE PREAMBUL Statele părţi la prezentul Pact. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. idealul fiinţei umane libere. în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. potrivit Cartei Naţiunilor Unite. trebuie să înlesnească realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte acest drept. . 2. PARTEA A DOUA ARTICOLUL 2 1. ca şi de drepturile sale civile şi politice. recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii. statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului. toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale. Considerând că. Considerând că. atât prin propriul său efort. Recunoscând că.PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECONOMICE. 147 . Statele părţi la prezentul Pact. eliberate de teamă şi mizerie. nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice. 3. în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite. se angajează să acţioneze. folosind la maximum resursele sale disponibile. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. Luând în considerare faptul că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine. inclusiv prin adoptarea de măsuri legislative. socială şi culturală.. întemeiată pe principiul interesului reciproc. În virtutea acestui drept ele îşi determină liber statutul politic şi îşi asigură liber dezvoltarea economică. pentru ca exercitarea deplină a drepturilor recunoscute în prezentul Pact să fie asigurată progresiv prin toate mijloacele adecvate. Fiecare stat parte la prezentul Pact. sociale şi culturale. în special pe plan economic şi tehnic. Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane. şi din dreptul internaţional. Pentru a-şi înfăptui scopurile. cât şi prin asistenţă şi cooperare internaţională. Au convenit asupra următoarelor articole: PARTEA ÎNTÂI ARTICOLUL 1 1. inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă. fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională. în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite. şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact. dreptăţii şi păcii în lume.

sociale şi culturale care sunt enumerate în prezentul Pact. 148 . origine naţională sau socială. limbă. Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului. PARTEA A TREIA ARTICOLUL 6 1. opinie politică sau orice altă opinie. care să asigure îndeosebi: a) remuneraţia care asigură tuturor muncitorilor cel puţin: (i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală. sub pretextul că prezentul Pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică. convenţii. pot să stabilească în ce măsură vor garanta celor care nu le sunt cetăţeni drepturile economice recunoscute în prezentul Pact. sex. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă. Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat. avere. de măsuri şi de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economică. statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitările stabilite de lege. elaborarea de programe..2. Măsurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie să includă orientarea şi pregătirea tehnică şi profesională. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept. 3. regulamente sau cutume. fără nici o distincţie. ARTICOLUL 7 Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice. ARTICOLUL 5 1. numai în măsura compatibilă cu natura acestor drepturi şi exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică. ţinând seama în modul cuvenit de drepturile omului şi de economia lor naţională. religie. 2. recunoscute sau în vigoare în orice ţară în virtutea unor legi. naştere sau orice altă împrejurare. socială şi culturală constantă şi o deplină întrebuinţare productivă a forţelor de muncă în condiţii care garantează indivizilor folosinţa libertăţilor politice şi economice fundamentale. în special femeile trebuie să aibă garanţia că condiţiile de muncă ce li se acordă nu sunt . ARTICOLUL 4 Statele părţi la prezentul Pact recunosc că în ce priveşte folosinţa drepturilor asigurate de către stat în conformitate cu prezentul Pact. culoare. ARTICOLUL 3 Statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal pe care îl au bărbatul şi femeia de a beneficia de toate drepturile economice. Ţările în curs de dezvoltare. 2. o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor sau libertăţilor recunoscute în prezentul Pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în Pact.

ori pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora. ARTICOLUL 9 Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială. inclusiv asigurări sociale. elementul natural şi fundamental al societăţii. Măsuri speciale de ocrotire şi de asistenţă trebuie luate în favoarea tuturor copiilor şi adolescenţilor. în decursul acestei perioade. ARTICOLUL 8 1. 2. sub singura rezervă a regulilor stabilite de organizaţia interesată.inferioare acelora de care beneficiază bărbaţii şi să primească aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi muncă.muncii şi concediile periodice plătite. în interesul securităţii naţionale sau al ordinii publice. de a forma. în vederea favorizării şi ocrotirii intereselor sale economice. într-o perioadă de timp rezonabilă. limitarea raţională a duratei. (ii) o existenţă decentă pentru ei şi familia lor. fără alte limitări decât cele prevăzute de lege şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică. b) dreptul pe care îl au sindicatele de a forma federaţii sau confederaţii naţionale şi dreptul pe care îl au acestea din urmă de a forma organizaţii sindicale internaţionale şi dreptul de a se afilia la acestea. O ocrotire specială trebuie acordată mamelor. de un concediu plătit sau de un concediu beneficiind de alocaţii de securitate socială adecvate. d) dreptul la grevă. b) securitatea şi igiena muncii. Folosirea lor la lucrări de . în special pentru întemeierea sa şi în răstimpul cât are responsabilitatea întreţinerii şi educării copiilor care sunt în sarcina sa. Căsătoria trebuie să fie liber consimţită de viitori soţi. în interesul securităţii naţionale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora. Copiii şi adolescenţii trebuie ocrotiţi împotriva exploatării economice şi sociale. sindicate şi de a se afilia la un sindicat la alegerea sa. 3. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restricţii decât cele prevăzute de lege şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică. 149 . c) posibilitatea egală pentru toţi de a fi promovaţi în munca lor la o categorie superioară adecvată. O ocrotire şi o asistenţă cât mai largă cu putinţă trebuie acordată familiei. timpul liber. ARTICOLUL 10 Statele părţi la prezentul Pact recunosc că: 1. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure: a) dreptul pe care îl are orice persoană. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de către membrii forţelor armate. luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite şi aptitudinile. 3. ai poliţiei sau de către funcţionarii publici să fie supusă unor restricţii legale. c) dreptul pe care îl au sindicatele de a-şi exercita liber activitatea. împreună cu alte persoane. precum şi remunerarea zilelor de sărbătoare. fără nici o discriminare din motive de filiaţiune sau din alte motive. exercitat în conformitate cu legile fiecărei ţări. în conformitate cu dispoziţiile prezentului Pact. înainte şi după naşterea copiilor. Mamele salariate trebuie să beneficieze. d) odihna.. 2. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative aducând atingere – sau să aplice legi într-un fel care ar aduce atingere – garanţiilor prevăzute în menţionata Convenţie.

inclusiv programe concrete: a) pentru a îmbunătăţi metodele de producţie. ARTICOLUL 11 1. profesionale şi a altora. Ele sunt de acord că educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale şi să întărească respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 2. precum şi lupta împotriva acestor maladii. inclusiv învăţământul secundar tehnic şi profesional. măsurile necesare. Statele trebuie. sub diferitele sale forme. ţinând seama de problemele care se pun atât ţărilor importatoare. d) crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală. ele sunt de acord că prin educaţie orice persoană trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă. b) învăţământul secundar. 2. 150 . în aşa fel încât să asigure cât mai bine punerea în valoare şi utilizarea resurselor naturale. trebuie să fie generalizat şi să devină accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite şi în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuităţii lui. endemice. toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale.natură a le dăuna moralităţii sau sănătăţii. etnice sau religioase şi să încurajeze dezvoltarea activităţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura: a) scăderea mortalităţii noilor născuţi şi a mortalităţii infantile. de conservare şi de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice. ARTICOLUL 13 1. cât şi ţărilor exportatoare de produse alimentare. inclusiv hrană. Pe lângă aceasta. că educaţia trebuie să favorizeze înţelegerea. individuale şi prin coperare internaţională. b) îmbunătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale. vor adopta. c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice. . de a le pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancţionată prin lege. să stabilească limite de vârstă sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisă şi sancţionată prin lege. Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la adăpost de foame. de asemenea. îmbrăcăminte şi locuinţă suficiente. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa. 2. prin difuzarea principiilor de educaţie în ce priveşte nutriţia şi prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare. precum şi la o îmbunătăţire continuă a condiţiilor sale de existenţă. ARTICOLUL 12 1. Statele părţi la prezentul Pact.. precum şi dezvoltarea sănătoasă a copilului. Statele părţi la prezentul Pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept: a) învăţământul primar trebuie să fie obligatoriu şi accesibil tuturor în mod gratuit. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală pe care o poate atinge. b) pentru a asigura o repartiţie echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile. Statele părţi vor lua măsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanţa esenţială a unei cooperări internaţionale liber consimţite.

. 151 . fixat prin acest plan. deplina aplicare a principiului învăţământului primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi. dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în matereie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri. ARTICOLUL 15 1. ARTICOLUL 14 Orice stat parte la prezentul Pact care în momentul în care devine parte nu a putut încă asigura în teritoriul său metropolitan sau în teritoriile aflate sub jurisdicţia sa obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar. e) trebuie să se urmărească activ dezvoltarea unei reţele şcolare la toate nivelurile. într-un număr rezonabil de ani. prin toate mijloacele potrivite şi în special prin introducerea treptată a gratuităţii. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi activităţilor creatoare. de a alege pentru copiii lor instituţii de învăţământ altele decât cele ale autorităţilor publice. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să prezinte. 3. 4. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi. Măsurile pe care statele părţi la prezentul Pact le vor lua pentru a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie să cuprindă măsurile necesare pentru a asigura menţinerea. în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în această parte a Pactului. dezvoltarea şi difuzarea ştiinţei şi culturii. se angajează să stabilească şi să adopte. un plan detaliat de măsuri necesare pentru a realiza treptat. 4. b) de a beneficia de progresul ştiinţific şi de aplicaţiile sale. 3. atunci când este cazul. rapoarte asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi asupra progreselor obţinute în asigurarea respectării drepturilor recunoscute în Pact. Statele părţi la prezentul Pact recunosc fiecăruia dreptul: a) de a participa la viaţa culturală.c) învăţământul superior trebuie să devină accesibil tuturor în deplină egalitate. d) educaţia de bază trebuie încurajată sau intensificată cât mai mult posibil. iar educaţia dată în aceste instituţii să fie conformă cu normele minimale pe care le poate prescrie statul. c) de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale decurgând din orice producţie ştiinţifică. a tutorilor legali. Statele părţi la prezentul Pact recunosc urmările binefăcătoare care trebuie să rezulte din încurajarea şi dezvoltarea cooperării şi contactelor internaţionale în domeniul ştiinţei şi culturii. . pentru persoanele care au primit instrucţie primară sau care n-au primit-o până la capăt. literară sau artistică al cărui autor este. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu trebuie interpretată ca aducând atingere libertăţii indivizilor şi persoanelor juridice de a înfiinţa şi de a conduce instituţii de învăţământ cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 al prezentului articol să fie respectate. să se stabilească un sistem adecvat de burse şi să se amelioreze în mod continuu condiţiile materiale ale personalului didactic. în funcţie de capacitatea fiecăruia. 2. într-un termen de doi ani. PARTEA A PATRA ARTICOLUL 16 1.

ARTICOLUL 17 1. de asemenea. 3. Consiliului Economic şi Social. care sunt şi membre ale instituţiilor specializate respective. 152 .. care le va transmite în copie. ci o referire precisă la aceste informaţii va fi suficientă. a) Toate rapoartele vor fi adresate Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. b) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite. după ce va fi consultat statele părţi şi instituţiile specializate interesate. Statele părţi la prezentul Pact îşi vor prezenta rapoartele pe etape. spre examinare. potrivit actelor lor constitutive. Rapoartele pot să aducă la cunoştinţă factorii şi dificultăţile care împiedică statele de a-şi îndeplini întrutotul obligaţiile prevăzute în prezentul Pact. În cazul în care informaţii cu privire la acest subiect au fost deja trimise Organizaţiei Naţiunilor Unite sau unei instituţii specializate de către un stat parte la Pact. nu va mai fi necesar a se reproduce informaţiile. potrivit unui program pe care îl va stabili Consiliul Economic şi Social în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului Pact.2. . 2. în conformitate cu dispoziţiile prezentului Pact. instituţiilor specializate. în măsura în care aceste rapoarte sau părţi din rapoarte privesc probleme de competenţa instituţiilor lor menţionate. copii de pe rapoartele sau de pe părţile relevante din rapoartele trimise de statele părţi la prezentul Pact.

a unor reuniuni regionale şi reuniuni tehnice în scop de consultare şi de studiu. ARTICOLUL 19 Consiliul Economic şi Social poate transmite Comisiei drepturilor omului. în scop de studiu şi de recomandări de ordin general. împreună cu guvernele interesate. ARTICOLUL 22 Consiliul Economic şi Social poate supune atenţiei celorlalte organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. sau pentru informare. furnizarea unei asistenţe tehnice şi organizarea. orice problemă pe care o ridică rapoartele menţionate în prezenta parte a prezentului Pact şi care poate ajuta acestor organisme să se pronunţe fiecare în propria sa sferă de competenţă asupra oportunităţii măsurilor internaţionale capabile să contribuie la punerea în aplicare efectivă şi progresivă a prezentului Pact. Rapoartele vor putea cuprinde date asupra deciziilor şi recomandărilor adoptate în legătură cu traducerea în viaţă. de către organele competente ale instituţiilor specializate. ARTICOLUL 21 Consiliul Economic şi Social poate prezenta periodic Adunării Generale rapoarte cuprinzând recomandări cu caracter general şi un rezumat al informărilor primite de la statele părţi la prezentul Pact şi de la instituţiile specializate în legătură cu măsurile luate şi progresele realizate în vederea asigurării respectării generale a drepturilor recunoscute în prezentul Pact. adoptarea de recomandări. care se ocupă de furnizarea unei asistenţe tehnice. Consiliul Economic şi Social va putea încheia înţelegeri cu instituţiile specializate. ARTICOLUL 24 Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor din Carta Naţiunilor Unite şi din datele instituţiilor specializate care definesc răspunderile diverselor . în conformitate cu articolul 18. ARTICOLUL 23 Statele părţi la prezentul Pact sunt de acord că măsurile de ordin internaţional destinate să asigure realizarea drepturilor recunoscute în Pact cuprind în special încheierea de convenţii. care intră în cadrul activităţilor lor. în vederea prezentării de către acestea de rapoarte cu privire la progresul realizat în îndeplinirea dispoziţiilor prezentului Pact.ARTICOLUL 18 În virtutea responsabilităţilor care îi sunt conferite de Carta Naţiunilor Unite în domeniul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 153 . dacă este cazul. a acestor dispoziţii. pe care le comunică instituţiile specializate. ARTICOLUL 20 Statele părţi la prezentul Pact şi instituţiile specializate interesate pot prezenta Consiliului Economic şi Social observaţii cu privire la orice recomandare de ordin general făcută în virtutea articolului 19 sau cu privire la orice menţiune a unei recomandări de ordin general figurând într-un raport al Comisiei drepturilor omului sau în orice alt document menţionat în raportul respectiv.. organelor subsidiare şi instituţiilor specializate interesate. rapoartele privind drepturile omului pe care le comunică statele în conformitate cu articolele 16 şi 17 şi rapoartele privind drepturile omului.

Secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aderarea se va face prin depunerea la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de aderare. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendamente statelor părţi la prezentul Pact. cerându-le să-i comunice dacă doresc să se convoace o conferinţă a statelor părţi pentru a examina aceste proiecte şi a le supune votării. 3. 154 . Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele care au semnat prezentul Pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecărui instrument de ratificare sau de aderare. 5. ARTICOLUL 29 1. tuturor unităţilor constitutive ale statelor federative. iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul Pact. ARTICOLUL 27 1. Prezentul Pact va fi deschis spre aderare oricărui stat la care se referă paragraful 1 din prezentul articol. Prezentul Pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate. 2. precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite să devină parte la prezentul Pact. 4. ARTICOLUL 28 Dispoziţiile prezentului Pact se aplică. Orice stat parte la prezentul Pact poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ARTICOLUL 25 Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale. Orice amendament adoptat de . Prezentul Pact este supus ratificării. Pactul va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor fi ratificat prezentul Pact sau vor adera la el după depunerea celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare. Dacă cel puţin o treime din state se declară în favoarea acestei convocări. PARTEA A CINCEA ARTICOLUL 26 1. Prezentul Pact va intra în vigoare la trei luni de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite al celui de-al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare. oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie. fără nici o limitare sau excepţie..

ele sunt obligatorii pentru statele părţi care le-au acceptat. Când aceste amendamente intră în vigoare. va informa toate statele la care se referă paragraful 1 al aceluiaşi articol: a) cu privire la semnăturile. 2. engleză. 2. b) cu privire la data la care prezentul Pact va intra în vigoare.. . în conformitate cu respectivele lor reguli constituţionale. 155 . Aceste amendamente intră în vigoare după aprobarea lor de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite şi acceptarea de către o majoritate de două treimi a statelor părţi la prezentul Pact. celelalte state părţi rămânând legate de dispoziţiile prezentului Pact şi de orice amendament anterior pe care l-au acceptat.majoritatea statelor prezente şi votante la conferinţă va fi supus aprobării Adunării generale a Naţiunilor Unite. Prezentul Pact. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se referă articolul 26 câte o copie certificată după prezentul Pact. franceză. în conformitate cu articolul 27 şi la data când vor intra în vigoare amendamentele prevăzute în articolul 29. ARTICOLUL 31 1. rusă şi spaniolă sunt în egală măsură autentice. ARTICOLUL 30 Independent de notificările prevăzute la paragraful 5 al articolului 26. 3. va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu articolul 26. ale cărui texte în limbile chineză. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Convenţia privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical. C14. Convenţia privind vârsta minimă (agricultură). 1919. 1920. C59. Convenţia privind asigurarea de boală (industrie). 1921. denunţată C16. Convenţia privind indemnizaţiile de şomaj (naufragiu). denunţată C6. C2. Convenţia privind ceruza (vopsitorie). C27. C9. 1926 C24. 1930. Convenţia privind inspecţia muncii. denunţată C68. Convenţia privind indicarea greutăţii pe coletele transportate cu vaporul. C87. C7. 1 Situaţia existentă la 15 VIII. C. Convenţia privind repausul săptămânal (industrie). C4. Convenţia (revizuită) privind vârsta minimă (industrie). denunţată C5. 1919.. Convenţia privind plasarea în muncă a marinarilor. C10. Convenţia privind vârsta minimă (marinari). Convenţia privind munca forţată. . 1921. 1921. 1919.Convenţia privind munca de noapte (femei). 1946 C81. Convenţia privind contractul de angajare al marinarilor. 1947. 2007. Convenţia privind vârsta minimă (industrie). 1921. 1937. Convenţia privind dreptul de asociere (în agricultură). 1920. 156 . 1920. C13. 1921. Convenţia privind protecţia maternităţii. 1919. C29. 1919. 1948. Convenţia privind munca de noapte a copiilor (industrie).22. C3. Convenţia privind alimentaţia şi serviciul la masă (echipajul navelor). Convenţia privind examinarea medicală a tinerilor (munca maritimă).CONVENŢIILE ORGANIZAŢIEI INTERNAŢIONALE A MUNCII RATIFICATE DE ROMÂNIA1 C1. Convenţia privind şomajul. Convenţia privind vârsta minimă (munca maritimă). Convenţia privind durata muncii (industrie). C15. 1927. denunţată C11. denunţată C8. 1919. 1921. 1929.

Convenţia privind egalitatea de remuneraţie. 1999. 1970. 1971. C135. Convenţia privind repatrierea marinarilor (revizuită). Convenţia privind dreptul de organizare şi negociere colectivă. C133. 1971. C111. Convenţia privind discriminarea (angajare şi profesie). Convenţia privind inspecţia muncii (agricultură). Convenţia privind politica socială (obiective şi norme de bază). C105. Convenţia privind vârsta minimă. 1951. Convenţia privind cazarea echipajelor (dispoziţii complementare). 1987. C100. Convenţia privind consultările tripartite referitoare la normele muncii. Convenţia privind reprezentanţii lucrătorilor. C144. 1962.. C98. C108. 1987 C168. 1949. 1981. Convenţia privind munca în porturi. C180. 1958. . C127. Convenţia privind bunăstarea marinarilor.C88. C147. 1996 C182. 1969. C. 1988. 1957. 1948. C163. Convenţia privind negocierea colectivă. 1958. 1964. C122. C154. Convenţia privind carnetele de identitate ale marinarilor. Convenţia privind prevenirea accidentelor (navigatori). C116. 1970 C134. Convenţia privind abolirea muncii forţate. 1967. C89. 1970. C137. Convenţia privind eliminarea celor mai grave forme de muncă a copiilor. 1973. Convenţia privind politica de angajare. 1976 şi Protocolul relativ la aceasta. 1976. Convenţia privind protecţia salariului. C136. Convenţia privind promovarea ocupării şi protecţia împotriva şomajului. Convenţia privind benzenul. C117. Convenţia privind revizia articolelor finale. 1996. 1948 şi Protocolul 1990. C129. 1949 C95. 1961. C166.92 Convenţia privind cazarea echipajelor (revizuită). C138. Convenţia privind serviciul de ocupare. 157 internaţionale ale . Convenţia privind greutatea maximă. Convenţia privind munca de noapte (femei) (revizuită). Convenţia privind durata muncii navigatorilor şi efectivele navelor. C131. 1973. 1949. Convenţia privind fixarea salariilor minime. Convenţia privind marina comercială (norme minime).

2000 Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales. telle qu'amendée par les Protocoles nos 11 et 14 Rome. 158 .1950 . 4.C183.XI. Convenţia asupra protecţiei maternităţii..

 et. en tant que gouvernements d'Etats européens animés d'un même esprit et possédant un  patrimoine commun d'idéal et de traditions politiques. entré en vigueur le 1er janvier 1990. entré en vigueur le 1er octobre 1994. le Protocole n° 9 (STE n° 140). du Protocole n° 5 (STE n° 55). sauf en exécution d'une sentence capitale prononcée par un tribunal au cas où  le délit est puni de cette peine par la loi. à prendre les premières mesures propres à assurer la garantie collective de certains des  droits énoncés dans la Déclaration universelle. sur  une  conception  commune et un commun respect des droits de l'homme dont ils se réclament. à compter de la date de son entrée en vigueur le 1er novembre 1998. avait fait partie intégrante de la Convention depuis son entrée en vigueur le 21 septembre 1970. La   mort   n'est   pas   considérée   comme   infligée   en   violation   de   cet   article   dans   les   cas   où   elle  résulterait d'un recours à la force rendu absolument nécessaire: 2 . Sont convenus de ce qui suit : Article 1 – Obligation de respecter les droits de l'homme Les Hautes Parties contractantes reconnaissent à toute personne relevant de leur juridiction les  droits et libertés définis au titre I de la présente Convention : Titre I – Droits et libertés Article 2 – Droit à la vie 1 Le droit de toute personne à la vie est protégé par la loi.Texte amendé par les dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194) à compter de la date de son entrée en vigueur le 1 er juin  2010.   proclamée   par   l'Assemblée  générale des Nations Unies le 10 décembre 1948. était abrogé et le Protocole n° 10 (STE n° 146)  était devenu sans objet. Le texte de la Convention avait été précédemment amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 3 (STE n° 45). membres du Conseil de l'Europe. conformément  à son article 5.  Toutes les dispositions qui avaient été amendées ou ajoutées par ces Protocoles ont été remplacées par le Protocole n° 11 (STE  n° 155). entré en vigueur le 20 décembre 1971 et du Protocole n° 8  (STE n° 118). et comprenait en outre le texte du Protocole n° 2 (STE n° 44) qui. Réaffirmant  leur profond attachement  à ces libertés fondamentales qui constituent  les assises  mêmes de la justice et de la paix dans le monde et dont le maintien repose essentiellement sur un  régime  politique  véritablement  démocratique. Les gouvernements signataires. Considérant que le but du Conseil de l'Europe est de réaliser une union plus étroite entre ses  membres. Considérant que cette déclaration tend à assurer la reconnaissance et l'application universelles et  effectives des droits qui y sont énoncés. de respect de la liberté et de prééminence  du droit.  entré en vigueur le 21 septembre 1970. d'une  part. et que l'un des moyens d'atteindre ce but est la sauvegarde et le développement des  droits de l'homme et des libertés fondamentales. A compter de cette date. paragraphe 3. Considérant   la   Déclaration   universelle   des   Droits   de   l'Homme. La mort ne peut être infligée à quiconque   intentionnellement. Résolus. d'autre  part.

pour   effectuer   une   arrestation   régulière   ou   pour   empêcher   l'évasion   d'une   personne  régulièrement détenue. s'il s'agit de la détention régulière d'un mineur. conformément à la loi. N'est pas considéré comme «travail forcé ou obligatoire» au sens du présent article : a tout travail requis normalement d'une personne soumise à la détention dans les conditions  prévues par l'article 5 de la présente Convention. une émeute ou une insurrection. b c d Article 5 – Droit à la liberté et à la sûreté 1 Toute personne a droit à la liberté et à la sûreté. c d . ou durant sa mise en liberté conditionnelle. tout travail ou service formant partie des obligations civiques normales. s'il a fait l'objet d'une arrestation ou d'une détention régulières pour insoumission à une  ordonnance rendue. dans le cas d'objecteurs de conscience dans les pays où  l'objection de conscience  est  reconnue  comme  légitime. Article 4 – Interdiction de l'esclavage et du travail forcé 1 2 3 Nul ne peut être tenu en esclavage ni en servitude.a b pour assurer la défense de toute personne contre la violence illégale.  lorsqu'il y a des raisons plausibles de soupçonner qu'il a commis une infraction ou qu'il y a  des motifs raisonnables de croire à la nécessité de l'empêcher de commettre une infraction ou  de s'enfuir après l'accomplissement de celle­ci. décidée pour son éducation surveillée ou de  sa détention régulière. 160 . par un tribunal ou en vue de garantir l'exécution  d'une obligation prescrite par la loi. tout service de caractère militaire ou. à un autre  service   à la place  du  service militaire obligatoire. afin de le traduire devant l'autorité compétente. conformément à la loi. c Article 3 – Interdiction de la torture Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. Nul ne peut être privé de sa liberté. s'il   a   été   arrêté   et   détenu   en   vue   d'être   conduit   devant   l'autorité   judiciaire   compétente.. pour réprimer. sauf dans les  cas suivants et selon les voies légales : a b s'il est détenu régulièrement après condamnation par un tribunal compétent. tout service requis dans le cas de crises ou de calamités qui menacent la vie ou le bien­être de  la communauté. Nul ne peut être astreint à accomplir un travail forcé ou obligatoire.

 d'un aliéné. se défendre lui­même ou avoir l'assistance d'un défenseur de son choix et. d'un alcoolique. lorsque dans des  circonstances spéciales la publicité serait de nature à porter atteinte aux intérêts de la justice. qui décidera. par un tribunal indépendant et impartial. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de  l'intéressé à l'audience. . dans le plus court délai.e s'il  s'agit  de   la détention  régulière  d'une  personne  susceptible  de   propager   une   maladie  contagieuse. publiquement et dans un  délai raisonnable. soit du bien­fondé de toute accusation  en matière pénale dirigée contre elle. de l'ordre public ou de la sécurité nationale dans une société  démocratique. des raisons de son arrestation et de toute accusation portée contre elle. d'un toxicomane ou d'un vagabond. dans une langue qu'il comprend et d'une manière  détaillée. dans les conditions prévues au paragraphe 1. s'il n'a pas les  moyens de rémunérer un défenseur. ou libérée pendant la  procédure. soit des  contestations sur ses droits et obligations de caractère civil. f 2 Toute personne arrêtée doit être informée. de la nature et de la cause de l'accusation portée contre lui. pouvoir être assisté gratuitement par un avocat d'office. établi par la loi.  lorsque les intérêts de la justice l'exigent. lorsque les intérêts des mineurs ou la protection de la vie privée des parties au  procès l'exigent.. ou dans la mesure jugée strictement nécessaire par le tribunal. dans le plus court délai et dans une langue qu'elle  comprend. interroger ou faire interroger les témoins à charge et obtenir la convocation et l'interrogation  des témoins à décharge dans les mêmes conditions que les témoins à charge. Toute personne victime d'une arrestation ou d'une détention dans des conditions contraires aux  dispositions de cet article a droit à réparation.c du présent  article. Tout accusé a droit notamment à : a 2 3 être informé. s'il s'agit de l'arrestation ou de la détention régulières d'une personne pour l'empêcher de  pénétrer irrégulièrement dans le territoire. Le jugement doit être rendu publiquement. disposer du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense. ou contre laquelle une procédure d'expulsion ou  d'extradition est en cours. 161 b c   d . afin qu'il statue à bref délai sur la légalité de sa détention et ordonne sa  libération si la détention est illégale. mais l'accès de la  salle d'audience peut être interdit à la presse et au public pendant la totalité ou une partie du  procès dans l'intérêt de la moralité. doit être aussitôt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer  des fonctions judiciaires et a le droit d'être jugée dans un délai raisonnable. Article 6 – Droit à un procès équitable 3 4 5 1 Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement. Toute personne privée de sa liberté par arrestation ou détention a le droit d'introduire un recours  devant un tribunal. Toute personne accusée d'une infraction est présumée innocente jusqu'à ce que sa culpabilité ait  été légalement établie. Toute personne arrêtée ou détenue.

 au moment où elle a été commise. Article 8 – Droit au respect de la vie privée et familiale 2   1 Toute   personne   a   droit   au   respect   de   sa   vie   privée   et   familiale. ne constituait pas une infraction d'après le droit national ou international.e se faire assister gratuitement d'un interprète.. 162 . Le présent article ne portera pas atteinte au jugement et à la punition d'une personne coupable  d'une action ou d'une omission qui. au moment  où elle  a été  commise. . Article 7 – Pas de peine sans loi 1 Nul ne  peut  être  condamné  pour  une  action ou une omission  qui. De même il  n'est infligé aucune peine plus forte que celle qui était applicable au moment où l'infraction a été  commise. était criminelle d'après les  principes généraux de droit reconnus par les nations civilisées.   de   son   domicile   et   de   sa  correspondance. s'il ne comprend pas ou ne parle pas la langue  employée à l'audience.

 dans une société démocratique. à la défense  de l'ordre et à la prévention du crime. Ce droit comprend la liberté d'opinion et la liberté  de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées sans qu'il puisse y avoir ingérence  d'autorités publiques et sans considération de frontière. Le présent article n'interdit pas que  des restrictions légitimes soient imposées à l'exercice de ces droits par les membres des forces  armées. restrictions ou sanctions prévues par la loi. ou à la  protection des droits et libertés d'autrui. La liberté de manifester sa religion ou ses convictions ne peut faire l'objet d'autres restrictions que  celles qui. Article 12 – Droit au mariage A partir de l'âge nubile. Article 11 – Liberté de réunion et d'association 2 1 Toute personne a droit à la liberté de réunion pacifique et à la liberté d'association. de la police ou de l'administration de l'Etat. Article 9 – Liberté de pensée. de la santé ou de la morale publiques. qui constituent des  mesures   nécessaires. dans une société démocratique. à la protection de la réputation ou des droits d'autrui. l'enseignement. 2 . conditions. ainsi que la liberté de manifester sa religion ou sa  conviction individuellement ou collectivement. à la défense de l'ordre et à la prévention du crime. Le présent article n'empêche pas les Etats  de   soumettre   les   entreprises   de   radiodiffusion. pour  empêcher la divulgation d'informations confidentielles ou pour garantir l'autorité et l'impartialité  du pouvoir judiciaire. prévues par la loi. 163 .  à la sécurité publique. ou à la protection des droits et libertés d'autrui.   de   cinéma   ou   de   télévision   à   un   régime  d'autorisations. l'homme et la femme ont le droit de se marier et de fonder une famille  selon les lois nationales régissant l'exercice de ce droit. de conscience et de religion 1 Toute personne a droit à la liberté de pensée. de conscience et de religion .2 Il ne peut y avoir ingérence d'une autorité publique dans l'exercice de ce droit que pour autant  que cette ingérence est prévue par la loi et qu'elle constitue une mesure qui. dans une société  démocratique. L'exercice de ces droits ne peut faire l'objet d'autres restrictions que celles qui.  les pratiques et l'accomplissement des rites. à la  sûreté publique. Article 10 – Liberté d'expression 2 1 Toute personne a droit à la liberté d'expression. à la protection de la santé ou  de la morale.   à   la   sécurité   nationale. à la protection de la  santé ou de la morale. L'exercice   de   ces   libertés   comportant   des   devoirs   et   des   responsabilités   peut   être   soumis   à  certaines formalités. ce droit implique la  liberté de changer de religion ou de conviction. en public ou en privé. au bien­être économique  du pays. à la protection de l'ordre.   à   l'intégrité  territoriale ou  à la sûreté  publique. ou à la protection des droits et libertés d'autrui.   dans   une   société   démocratique. constituent des mesures nécessaires. est nécessaire à la sécurité nationale. à la sécurité nationale. prévues par la loi. à la sûreté publique. y compris le  droit de fonder avec d'autres des syndicats et de s'affilier à des syndicats pour la défense de ses  intérêts. à la défense de l'ordre et à la prévention des infractions pénales. par le culte.  à la  protection de la santé ou de la morale..  constituent des mesures nécessaires.

 un groupement ou un individu. 11 et 14 ne peut être considérée comme interdisant aux  Hautes Parties contractantes d'imposer des restrictions à l'activité politique des étrangers. toute Haute Partie  contractante   peut   prendre   des   mesures   dérogeant   aux   obligations   prévues   par   la   présente  Convention. les  opinions politiques ou toutes autres opinions. dans la stricte mesure où la situation l'exige et à la condition que ces mesures ne  soient pas en contradiction avec les autres obligations découlant du droit international. l'origine nationale ou sociale. Article 15 – Dérogation en cas d'état d'urgence 1 En cas de guerre ou en cas d'autre danger public menaçant la vie de la nation. 164 . la fortune. sauf pour le cas de décès  résultant d'actes licites de guerre. la naissance ou toute autre situation. Toute Haute Partie contractante qui exerce ce droit de dérogation tient le Secrétaire Général du  Conseil de l'Europe pleinement informé des mesures prises et des motifs qui les ont inspirées. Article 18 – Limitation de l'usage des restrictions aux droits Les   restrictions   qui. Article 16 – Restrictions à l'activité politique des étrangers Aucune des dispositions des articles 10. la couleur. et aux articles 3. la langue. alors même que la violation  aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles. Elle  doit également informer le Secrétaire Général du Conseil de l'Europe de la date à laquelle ces  mesures ont cessé d'être en vigueur et les dispositions de la Convention reçoivent de nouveau  pleine application. Article 14 – Interdiction de discrimination La jouissance des droits et libertés reconnus dans la présente Convention doit être assurée. sans  distinction aucune. l'appartenance à une  minorité nationale. a  droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale. 4 (paragraphe 1) et 7.   aux   termes   de   la   présente   Convention. fondée notamment sur le sexe. Article 17 – Interdiction de l'abus de droit Aucune des dispositions de la présente Convention ne peut être interprétée comme impliquant  pour un Etat. La disposition précédente n'autorise aucune  dérogation à l'article 2.. la religion.   sont   apportées   auxdits   droits   et  libertés ne peuvent être appliquées que dans le but pour lequel elles ont été prévues.Article 13 – Droit à un recours effectif Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la présente Convention ont été violés. 2 3 . un droit quelconque de se livrer à une activité ou  d'accomplir   un   acte   visant   à   la   destruction   des   droits   ou   libertés   reconnus   dans   la   présente  Convention ou à des limitations plus amples de ces droits et libertés que celles prévues à ladite  Convention. la race.

 ci­dessous nommée "la Cour". intitulé et texte amendés conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). Pendant la durée de leur mandat. . Le mandat des juges s’achève dès qu’ils atteignent l’âge de 70 ans. Ils ne sont pas rééligibles. Les juges siègent à la Cour à titre individuel. 165 . il  est   institué  une  Cour   européenne   des  Droits  de  l'Homme.  Article 20 – Nombre de juges La Cour se compose d'un nombre de juges égal à celui des Hautes Parties contractantes. à la majorité des  deux tiers. sur une liste de trois candidats présentés par la Haute Partie  contractante. 1 2 Texte amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). que ce juge a cessé de répondre aux conditions requises. Article 21 – Conditions d'exercice des fonctions 1 Les juges doivent jouir de la plus haute considération morale et réunir les conditions requises  pour   l'exercice   de   hautes   fonctions   judiciaires   ou   être   des   jurisconsultes   possédant   une  compétence notoire. Article 24 – Greffe et rapporteurs 2 4 1 La Cour dispose d’un greffe dont les tâches et l’organisation sont fixées par le règlement de la Cour. Un juge ne peut être relevé de ses fonctions que si les autres juges décident. Article renuméroté.Titre II  – Cour européenne des Droits de l'Homme Article 19 – Institution de la Cour Afin d'assurer le respect des engagements résultant pour les Hautes Parties contractantes de la  présente  Convention et  de   ses  protocoles.. Elle fonctionne de façon permanente. d'impartialité ou de disponibilité requise par une activité exercée à  plein temps. à  la majorité des voix exprimées. Article 22 – Election des juges 1 Les juges sont élus par l'Assemblée parlementaire au titre de chaque Haute Partie contractante. Ils continuent toutefois de connaître  des affaires dont ils sont déjà saisis. toute question soulevée en application de ce paragraphe est tranchée par la Cour. Article 23 – Durée du mandat et révocation 2 2 3 1 2 3 Les juges sont élus pour une durée de neuf ans. Les juges restent en fonction jusqu’à leur remplacement. les juges ne peuvent exercer aucune activité incompatible avec  les exigences d'indépendance.

 la Cour est assistée de rapporteurs qui exercent  leurs fonctions sous l’autorité du président de la Cour.  A   la   demande   de   l’Assemblée   plénière   de   la   Cour. paragraphe 2. la Cour siège en formations de juge unique. constitue des Chambres pour une période déterminée.   son   président   et   un   ou   deux   vice­présidents. adopte le règlement de la Cour. Un juge siégeant en tant que juge unique n’examine aucune requête introduite contre la Haute  Partie contractante au titre de laquelle ce juge a été élu. à l'exception du président de la Chambre et du  juge ayant siégé au titre de la Haute Partie contractante intéressée. intitulé et texte amendés conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). élit les presidents des Chambres de la Cour. b c d e f Article 26 – Formations de juge unique.   ils   sont  rééligibles.  Les Chambres de la Cour constituent les comités pour une période déterminée.2 Lorsqu’elle siège en formation de juge unique. . une personne choisie par le président de la Cour sur une liste soumise au  préalable par cette Partie siège en qualité de juge.   pour   une   durée   de   trois   ans. comités.   les   vice­présidents. Le juge élu au titre d’une Haute Partie contractante partie au litige est membre de droit de la  Chambre   et   de   la   Grande   Chambre. Chambres et Grande chambre 1 1 Pour l’examen des affaires portées devant elle. Font   aussi   partie   de   la   Grande   Chambre.   le   Comité   des   Ministres   peut.  aucun  juge   de   la  Chambre qui a rendu l'arrêt ne peut y siéger. élit le greffier et un ou plusieurs greffiers adjoints. Article 25 – Assemblée plénière 1 La Cour réunie en Assemblée plénière a élit. qui sont rééligibles. en Chambres de sept juges et en une Grande Chambre de dix­sept juges. en  comités de trois juges. 166 . 2 3 4 5 1 Article renuméroté.  Quand  l'affaire  est   déférée   à  la  Grande   Chambre   en  vertu   de   l'article  43.   réduire   à   cinq   le   nombre   de   juges   des  Chambres.   les  présidents des Chambres et d'autres juges désignés conformément au règlement de la Cour.  ou   lorsqu’il   n’est   pas   en  mesure de siéger.. fait toute demande au titre de l’article 26. Ils font partie du greffe de la Cour.   le   président   de   la   Cour.   En  cas   d’absence   de   ce   juge.   par   une  décision   unanime   et   pour   une   période   déterminée.

 la Chambre peut. l'inviter à siéger en son sein en lieu et place de  l'un de ses membres. à moins que l'une des parties ne  s'y oppose. Texte amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194).  ce dernier peut.Article 27 – Compétence des juges uniques 1 1 Un juge unique peut déclarer une requête introduite en vertu de l’article 34 irrecevable ou la  rayer du rôle lorsqu’une telle décision peut être prise sans examen complémentaire.  ou   si   la   solution   d'une   question   peut   conduire   à   une  contradiction avec un arrêt rendu antérieurement par la Cour.  Sauf décision contraire de la Cour dans des cas exceptionnels.  Article 30 – Dessaisissement en faveur de la Grande Chambre Si l'affaire pendante devant une Chambre soulève une question grave relative à l'interprétation de  la   Convention   ou   de   ses   protocoles. la déclarer irrecevable ou la rayer du rôle lorsqu'une telle décision peut être prise sans examen complémentaire. Si le juge élu au titre de la Haute Partie contractante partie au litige n'est pas membre du comité.. 167 .b. 2 1 2 3 Nouvel article conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). en prenant en compte tous facteurs pertinents. la décision sur la  recevabilité est prise séparément. ni aucun arrêt rendu en vertu de  l’article 28. à tout moment de la procédure.  Une Chambre se prononce sur la recevabilité et le fond des requêtes étatiques introduites en vertu  de l'article 33. y compris la question de  savoir si cette Partie a contesté l’application de la procédure du paragraphe 1. .   La   décision   sur   la   recevabilité   peut   être   prise   de   façon  séparée. Intitulé et texte amendés conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). » Article 28 – Compétence des comités 2 2 3 1 Un comité saisi d’une requête individuelle introduite en vertu de l’article 34 peut. une Chambre se prononce sur la recevabilité et le fond des requêtes individuelles  introduites   en   vertu   de   l’article   34. tant qu'elle n'a  pas rendu son arrêt. ou a la déclarer recevable et rendre conjointement un arrêt sur le fond lorsque la question relative à l’interprétation ou à l’application de la Convention ou de ses Protocoles qui est à l’origine de l’affaire fait l’objet d’une jurisprudence bien établie de la Cour. se dessaisir au profit de la Grande Chambre. La décision est définitive. Si le juge unique ne déclare pas une requête irrecevable ou ne la raye pas du rôle. Article 29 – Décisions des Chambres sur la recevabilité et le fond 3 1 Si aucune décision n’a été prise en vertu des articles 27 ou 28. par vote unanime. b 2 3 Les décisions et arrêts prévus au paragraphe 1 sont définitifs. ce juge la  transmet à un comité ou à une Chambre pour examen complémentaire.

   La Cour ne retient aucune requête individuelle introduite en application de l'article 34. Les  Hautes Parties contractantes s'engagent à n'entraver par aucune mesure l'exercice efficace de ce  droit. 168 . . paragraphe 4 .. ou elle est essentiellement la même qu'une requête précédemment examinée par la Cour ou déjà  soumise à une autre instance internationale d'enquête ou de règlement.   toute   organisation   non  gouvernementale ou tout groupe de particuliers qui se prétend victime d'une violation par l'une  des Hautes Parties contractantes des droits reconnus dans la Convention ou ses protocoles. 1 Texte amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). 34. la Cour décide. Article 34 – Requêtes individuelles La   Cour   peut   être   saisie   d'une   requête   par   toute   personne   physique. 46 et 47.Article 31 – Attributions de la Grande Chambre 1 La Grande Chambre a se prononce sur les requêtes introduites en vertu de l'article 33 ou de l'article 34 lorsque  l'affaire lui a été déférée par la Chambre en vertu de l'article 30 ou lorsque l'affaire lui a été  déférée en vertu de l'article 43. et si elle ne contient  pas de faits nouveaux. lorsque a b 2 elle est anonyme. se prononce sur les questions dont la Cour est saisie par le Comité des Ministres en vertu de  l’article 46. b c Article 32 – Compétence de la Cour 1 1 La compétence de la Cour s'étend à toutes les questions concernant l'interprétation et l'application  de la Convention et de ses protocoles qui lui seront soumises dans les conditions prévues par les  articles 33. Article 35 – Conditions de recevabilité 1 2 1 La  Cour   ne  peut   être  saisie   qu'après  l'épuisement  des  voies  de   recours  internes. En cas de contestation sur le point de savoir si la Cour est compétente. Article 33 – Affaires interétatiques Toute Haute Partie contractante peut saisir la Cour de tout manquement aux dispositions de la  Convention et  de   ses  protocoles qu'elle  croira  pouvoir   être  imputé  à  une   autre  Haute   Partie  contractante.  tel qu'il  est  entendu selon les principes de droit international généralement reconnus. et dans un délai de six  mois à partir de la date de la décision interne définitive.  et examine les demandes d'avis consultatifs introduites en vertu de l'article 47.

3

La Cour déclare irrecevable toute requête individuelle introduite en application de l’article 34  lorsqu'elle estime:
a

que la requête est incompatible avec les dispositions de la Convention ou de ses Protocoles,  manifestement mal fondée ou abusive ; ou 

que   le   requérant   n’a   subi   aucun   préjudice   important,   sauf   si   le   respect   des   droits   de  l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles exige un examen de la requête au fond et  à condition de ne rejeter pour ce motif aucune affaire qui n'a pas été dûment examinée par un  tribunal interne.
b 4

La Cour rejette toute requête qu'elle considère comme  irrecevable  par application du présent  article. Elle peut procéder ainsi à tout stade de la procédure. Article 36 – Tierce intervention 1

1

Dans toute affaire devant une Chambre ou la Grande Chambre, une Haute Partie contractante  dont un ressortissant est requérant a le droit de présenter des observations écrites et de prendre  part aux audiences. Dans l'intérêt d'une bonne administration de la justice, le président de la Cour peut inviter toute  Haute Partie contractante qui n'est pas partie à l'instance ou toute personne intéressée autre que le  requérant à présenter des observations écrites ou à prendre part aux audiences. Dans toute affaire devant une Chambre ou la Grande Chambre, le Commissaire aux Droits de  l’Homme du Conseil de l’Europe peut présenter des observations écrites et prendre part aux  audiences. Article 37 – Radiation

2

3

1

A tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les  circonstances permettent de conclure
a b c

que le requérant n'entend plus la maintenir; ou que le litige a été résolu; ou que,   pour   tout   autre   motif   dont   la   Cour   constate   l'existence,   il   ne   se   justifie   plus   de  poursuivre l'examen de la requête.

Toutefois, la Cour poursuit l'examen de la requête si le respect des droits de l'homme garantis par  la Convention et ses protocoles l'exige.
2

La Cour peut décider la réinscription au rôle d'une requête lorsqu'elle estime que les circonstances  le justifient. Article 38 – Examen contradictoire de l'affaire 2

1 2

Texte amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194). Intitulé et texte amendés conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194).

..

169

La Cour examine l’affaire de façon contradictoire avec les représentants des parties et, s’il y a  lieu,   procède   à   une   enquête   pour   la   conduite   efficace   de   laquelle   les   Hautes   Parties  contractantes intéressées fourniront toutes facilités nécessaires. Article 39 – Règlements amiables 1
1

A tout moment de la procédure, la Cour peut se mettre à la disposition des intéressés en vue de  parvenir à un règlement amiable de l’affaire s’inspirant du respect des droits de l’homme tels  que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles. La procédure décrite au paragraphe 1 est confidentielle. En cas de règlement amiable, la Cour raye l’affaire du rôle par une décision qui se limite à un  bref exposé des faits et de la solution adoptée. Cette décision est transmise au Comité des Ministres qui surveille l’exécution des termes du  règlement amiable tels qu’ils figurent dans la décision.  Article 40 – Audience publique et accès aux documents

2 3

4

1

L'audience est publique à moins que la Cour n'en décide autrement en raison de circonstances  exceptionnelles. Les documents déposés au greffe sont accessibles au public à moins que le président de la Cour  n'en décide autrement. Article 41 – Satisfaction équitable Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses protocoles, et si le droit interne  de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette  violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.  Article 42 – Arrêts des Chambres Les   arrêts   des   Chambres   deviennent   définitifs   conformément   aux   dispositions   de   l'article   44,  paragraphe 2. Article 43 – Renvoi devant la Grande Chambre

2

1

Dans un délai de trois mois à compter de la date de l'arrêt d'une Chambre, toute partie à l'affaire  peut, dans des cas exceptionnels, demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre. Un collège  de cinq  juges de la Grande Chambre  accepte  la demande  si l'affaire  soulève une  question grave relative à l'interprétation ou à l'application de la Convention ou de ses protocoles,  ou encore une question grave de caractère général. Si le collège accepte la demande, la Grande Chambre se prononce sur l'affaire par un arrêt.  Article 44 – Arrêts définitifs

2

3

1

Intitulé et texte amendés conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194).

..

170

1 2

L'arrêt de la Grande Chambre est définitif. L'arrêt d'une Chambre devient définitif

a lorsque  les parties déclarent qu'elles ne demanderont pas le renvoi de l'affaire devant la  Grande Chambre; ou b

trois mois après la date de l'arrêt, si le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre n'a pas  été demandé; ou lorsque   le   collège   de   la   Grande   Chambre   rejette   la   demande   de   renvoi   formulée   en  application de l'article 43.

c

3

L'arrêt définitif est publié. Article 45 – Motivation des arrêts et décisions

1 2

Les arrêts, ainsi que les décisions déclarant des requêtes recevables ou irrecevables, sont motivés. Si l'arrêt n'exprime pas en tout ou en partie l'opinion unanime des juges, tout juge a le droit d'y  joindre l'exposé de son opinion séparée. Article 46 – Force obligatoire et exécution des arrêts 1

1

Les Hautes Parties contractantes s'engagent à se conformer aux arrêts définitifs de la Cour dans  les litiges auxquels elles sont parties. L'arrêt définitif de la Cour est transmis au Comité des Ministres qui en surveille l'exécution. Lorsque le Comité des Ministres estime que la surveillance de l’exécution d’un arrêt définitif est  entravée par une difficulté d’interprétation de cet arrêt, il peut saisir la Cour afin qu’elle se  prononce sur cette question d’interprétation. La décision de saisir la Cour est prise par un vote à  la majorité des deux tiers des représentants ayant le droit de siéger au Comité. Lorsque   le   Comité   des   Ministres   estime   qu’une   Haute   Partie   contractante   refuse   de   se  conformer à un arrêt définitif dans un litige auquel elle est partie, il peut, après avoir mis en  demeure   cette   Partie   et   par   décision   prise   par   un   vote   à   la   majorité   des   deux   tiers  des  représentants ayant le droit de siéger au Comité, saisir la Cour de la question du respect par  cette Partie de son obligation au regard du paragraphe 1. Si la Cour constate une violation du paragraphe 1, elle renvoie l’affaire au Comité des Ministres  afin qu’il examine les mesures à prendre. Si la Cour constate qu’il n’y a pas eu violation du  paragraphe 1, elle renvoie l’affaire au Comité des Ministres, qui décide de clore son examen. Article 47 – Avis consultatifs

2 3

4

5

1

La   Cour   peut,   à   la   demande   du   Comité   des   Ministres,   donner   des   avis   consultatifs   sur   des  questions juridiques concernant l'interprétation de la Convention et de ses protocoles. 

1

Texte amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194).

..

171

172 . L'avis de la Cour est transmis au Comité des Ministres. Article 51 – Privilèges et immunités des juges Les juges jouissent. Si l'avis n'exprime pas en tout ou en partie l'opinion unanime des juges. tout juge a le droit d'y  joindre l'exposé de son opinion séparée.Ces avis ne peuvent porter ni sur les questions ayant trait au contenu ou à l'étendue des droits et  libertés définis au titre I de la Convention et dans les protocoles ni sur les autres questions dont la  Cour ou le Comité des Ministres pourraient avoir à connaître par suite de l'introduction d'un  recours prévu par la Convention. 2 Article 48 – Compétence consultative de la Cour La Cour décide si la demande d'avis consultatif présentée par le Comité des Ministres relève de sa  compétence telle que définie par l'article 47. 3 Titre III– Dispositions diverses Article 52 – Enquêtes du Secrétaire Général Toute   Haute   Partie   contractante   fournira   sur   demande   du   Secrétaire   Général   du   Conseil   de  l'Europe   les   explications   requises   sur   la   manière   dont   son   droit   interne   assure   l'application  effective de toutes les dispositions de cette Convention. des privilèges et immunités prévus à  l'article 40 du Statut du Conseil de l'Europe et dans les accords conclus au titre de cet article. 3 La décision du Comité des Ministres de demander un avis à la Cour est prise par un vote à la  majorité des représentants ayant le droit de siéger au Comité. Article 55 – Renonciation à d'autres modes de règlement des différends . Article 54 – Pouvoirs du Comité des Ministres Aucune disposition de la présente Convention ne porte atteinte aux pouvoirs conférés au Comité  des Ministres par le Statut du Conseil de l'Europe. Article 53 – Sauvegarde des droits de l'homme reconnus Aucune des dispositions de la présente Convention ne sera interprétée comme limitant ou portant  atteinte   aux   droits   de   l'homme   et   aux   libertés   fondamentales   qui   pourraient   être   reconnus  conformément aux lois de toute Partie contractante ou à toute autre Convention à laquelle cette  Partie contractante est partie.. Article 49 – Motivation des avis consultatifs 1 2 L'avis de la Cour est motivé. pendant l'exercice de leurs fonctions. Article 50 – Frais de fonctionnement de la Cour Les frais de fonctionnement de la Cour sont à la charge du Conseil de l'Europe.

 conventions ou déclarations existant entre elles.   à   se  prévaloir des traités.   sauf   compromis   spécial..Les   Hautes   Parties   contractantes   renoncent   réciproquement. 173 . . par  voie de requête. un différend né de l'interprétation ou de l'application de la présente Convention à  un mode de règlement autre que ceux prévus par ladite Convention. en vue de soumettre.

Tout Etat qui a fait une déclaration conformément au premier paragraphe de cet article.   d'organisations   non   gouvernementales   ou   de   groupes   de   particuliers. donné par une notification adressée au Secrétaire Général du  Conseil de l'Europe. Article 57 – Réserves 2 3 4 1 Tout   Etat   peut. par  notification adressée au Secrétaire Général du Conseil de l'Europe.Article 56 – Application territoriale 1 Tout Etat peut. au moment de la ratification ou à tout autre moment par la suite. qui en informe les autres Parties contractantes.   comme   le  prévoit l'article 34 de la Convention. Article 58 – Dénonciation 2 1 Une Haute Partie contractante ne peut dénoncer la présente Convention qu'après l'expiration d'un  délai   de   cinq   ans   à   partir   de   la   date   d'entrée   en   vigueur   de   la   Convention   à   son   égard   et  moyennant un préavis de six mois. déclarer. La Convention s'appliquera au territoire ou aux territoires désignés dans la notification à partir du  trentième jour qui suivra la date à laquelle le Secrétaire Général du Conseil de l'Europe aura reçu  cette notification. à  tout moment par la suite. Cette dénonciation ne peut avoir pour effet de délier la Haute Partie contractante intéressée des  obligations contenues dans la présente Convention en ce  qui concerne tout  fait qui.   formuler   une   réserve   au   sujet   d'une   disposition   particulière   de   la  Convention.   au   moment   de   la   signature   de   la   présente   Convention   ou   du   dépôt   de   son  instrument   de   ratification. 174 . La Convention peut être dénoncée conformément aux dispositions des paragraphes précédents en  ce qui concerne tout territoire auquel elle a été déclarée applicable aux termes de l'article 56.. dans la mesure où une loi alors en vigueur sur son territoire n'est pas conforme à  cette disposition. Les réserves de caractère général ne sont pas autorisées aux termes du présent  article. Sous la même réserve cesserait d'être Partie à la présente Convention toute Partie contractante qui  cesserait d'être membre du Conseil de l'Europe. pouvant  constituer une violation de ces obligations. déclarer relativement à un ou plusieurs des territoires visés dans cette  déclaration qu'il accepte la compétence  de la Cour pour connaître des requêtes de personnes  physiques. Dans lesdits territoires les dispositions de la présente Convention seront appliquées en tenant  compte des nécessités locales. que la présente Convention  s'appliquera. Toute réserve émise conformément au présent article comporte un bref exposé de la loi en cause. 2 3 4 . à tous les territoires ou  à l'un  quelconque des territoires dont il assure les relations internationales. peut. sous réserve  du paragraphe  4 du présent  article. aurait été accompli par elle antérieurement à la date à  laquelle la dénonciation produit effet.

L’Union européenne peut adhérer à la présente Convention. le 4 novembre 1950.. les deux textes faisant également foi.   Le   Secrétaire  Général  du  Conseil  de   l'Europe   en communiquera   des  copies  certifiées  conformes  à  tous  les  signataires. la Convention entrera en vigueur dès le dépôt  de l'instrument de ratification. . les  noms  des  Hautes Parties contractantes qui  l'auront  ratifiée. en  un   seul   exemplaire   qui   sera   déposé   dans   les   archives   du   Conseil   de   l'Europe. Le Secrétaire Général du Conseil de l'Europe notifiera à tous les membres du Conseil de l'Europe  l'entrée  en vigueur  de  la Convention. Pour tout signataire qui la ratifiera ultérieurement. Elle sera  ratifiée. ainsi que le dépôt de tout instrument de ratification intervenu ultérieurement. 1 Texte amendé conformément aux dispositions du Protocole n° 14 (STCE n° 194).Article 59 – Signature et ratification 1 1 La présente Convention est ouverte à la signature des membres du Conseil de l'Europe. La présente Convention entrera en vigueur après le dépôt de dix instruments de ratification. Les ratifications seront déposées près le Secrétaire Général du Conseil de l'Europe. 175 . en français et en anglais. 2 3 4 5 Fait à Rome.

7 şi 13.NOTĂ în atenţia persoanelor ce doresc să se adreseze CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI I. 6. 6. 7. toate remediile juridice care ar fi putut fi utile în situaţia de care vă plângeţi. Această convenţie este un tratat internaţional prin care numeroase state europene au căzut de acord să protejeze anumite drepturi fundamentale ale cetăţenilor. mai întâi ar fi trebuit să sesizaţi tribunalele interne. au fost violate. vă puteţi plânge Curţii. precum şi în protocoalele nr. Citiţi aceste texte şi rezervele anexate. CU CE FEL DE CAZURI SE OCUPĂ CURTEA? 1. 176 . Aceste drepturi sunt prevăzute în Convenţia însăşi. Curtea nu se poate ocupa de plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituţii private. Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instituţie internaţională care. Această dată variază de la stat la stat şi după cum cererea se referă la un drept enunţat în Convenţie sau în Protocoale. până la . 4. Curtea poate cerceta numai plângeri referitoare la violarea unuia sau mai multor drepturi enumerate în Convenţie şi protocoale. 5. Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate în prealabil căile de recurs interne şi în termen de şase luni începând cu data deciziei definitive interne. Ea nu este o instanţă de apel împotriva instanţelor naţionale şi nu poate anula sau modifica deciziile lor. în caz contrar. în statul în cauză. va trebui să demonstraţi că aceste remedii nu puteau fi eficace. trebuie să fi utilizat. Nici nu poate interveni direct în favoarea dumneavoastră pe lângă autoritatea de care vă plângeţi. Curtea poate examina numai cererile îndreptate împotriva unuia dintre statele care au ratificat Convenţia ţi Protocoalele sale.. tribunal etc). 1. în anumite circumstanţe. Dacă consideraţi că unul din statele prevăzute în anexă a violat în detrimentul dumneavoastră direct şi personal vreunul dintre aceste drepturi fundamentale. Conform articolului 35 § 1 din Convenţie. poate fi sesizată cu plângeri de către persoane ce pretind că drepturile lor. 4. 3. prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 2. la care o parte dintre state au subscris. Prin urmare. Vă puteţi plânge Curţii numai cu privire la actele unei autorităţi publice dintrunul dintre aceste state (Parlament. O plângere care nu respectă aceste condiţii de admisibilitate nu va putea fi examinată de către Curte. Înainte de a vă adresa Curţii. administraţie. şi dacă se referă la evenimente posterioare unei date determinate.

9. În exercitarea acestor remedii. să folosiţi franceza sau engleza pentru a redacta observaţiile dumneavoastră ulterioare. veţi fi obligaţi. cel puţin în substanţă. dacă vă este mai uşor. Vă rugăm să notaţi că. Nu este necesar nici să fi exercitat recursuri de graţiere sau să fi solicitat graţierea sau amnistierea. CUM SĂ VĂ ADRESAŢI CURŢII? 13. puteţi primi. iar dumneavoastră sau reprezentantul dumneavoastră. Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza. trebuie să fi respectat regulile de procedură naţionale. 8. şi va decide. puteţi. După ce autoritatea naţională competentă cea mai înaltă a pronunţat o decizie. să ceară guvernului să prezinte observaţii scrise în privinţa plângerilor dumneavoastră. . pe baza dosarului trimis de dumneavoastră. chiar dacă în mod sumar. şi scrisori în aceste limbi.şi inclusiv instanţa supremă competentă. obiectul plângerii dumneavoastră eventuale sau de trimiterea formularului de cerere completat. expunînd cu claritate. 11. Dacă. motivele plângerii pe care doriţi să le supuneţi atenţiei Curţii. mai mult de 90% din cererile examinate de către Curte sunt declarate inadmisibile pentru nerespectarea uneia sau alteia din condiţiile de admisibilitate mai sus menţionate. recursul dumneavoastră a fost respins ca tardiv sau pentru nerespectarea unei reguli de competenţă sau de procedură care vă poate fi imputată. într-un stadiu ulterior al procedurii. toată corespondenţa pe care grefa Curţii o va adresa părţilor va fi redactată în franceză sau engleză. Acest interval începe sa curgă de la data la care aţi luat cunoştinţă dumneavoastră personal sau avocatul dumneavoastră de decizia finală în ordinea normală a instanţelor. şi nu începând de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri în revizuire a procesului sau a unui alt recurs extraordinar. 177 . dar. scrie Grefei în limba oficială a unuia dintre statele care a ratificat Convenţia. II. atunci când Curtea nu va declara cererea dumneavoastră inadmisibilă. Cu titlu informativ. Termenul de şase luni este întrerupt de prima dumneavoastră scrisoare adresată Curţii. mai ales de condamnare. dispuneţi de un interval de şase luni pentru a sesiza Curtea. Dacă totuşi vă plângeţi de o decizie judecătorească. de asemenea. petiţiile (adresate Parlamentului. de asemenea. a unei cereri de graţiere sau amnistiere sau a oricărei alte cereri adresate unei autorităţi cu titlu de graţiere. totodată. în principiu. 10. În timpul fazei iniţiale a procedurii.. nu este necesar să fi încercat să obţineţi revizuirea procesului după ce aţi parcurs instanţele judiciare uzuale. mai ales termenele prescrise de acestea. Curtea nu va putea examina cererea dumneavoastră. O simplă cerere de informaţii nu este suficientă pentru a întrerupe termenul de şase luni. şefului statului sau al guvernului. unui ministru sau ombudsman) nu constituie remedii pe care trebuia să le fi încercat. În plus. de exemplu. în faţa căreia ar fi trebuit să prezentaţi. 12.

. este imperativ necesar să o retrimiteţi prin curier normal. La primirea primei dumneavoastră scrisori sau a formularului de cerere. Conform articolului 47 al regulamentului Curţii. Dacă estimaţi că motivele dumneavoastră de plângere se referă la unul dintre drepturile garantate de Convenţie sau de unul dintre Protocoale şi dacă aţi îndeplinit condiţiile descrise mai sus. sunteţi invitat să completaţi cu grija şi lizibil formularul de cerere şi să îl trimiteţi împreună cu toate documentele pertinente cât mai curând posibil. 18. formularul de cerere va trebui să conţină: a) un scurt rezumat al faptelor de care doriţi să vă plângeţi. Orice curier relativ la plângerea dumneavoastră trebuie trimis la adresa următoare: Monsieur le Greffier de la Cour européenne des Droits de l’Homme Conseil de l’Europe F–67075 STRASBOURG CEDEX. Orice întârziere sau absenţă a răspunsului este susceptibilă să fie considerată ca o manifestare de dezinteres cu privire la continuarea examinării dosarului dumneavoastră. precum şi al capetelor de cerere. grefa nu va poate da informaţii cu privire la dispoziţiile legale în vigoare în statul împotriva căruia vă plângeţi şi nu dă consultaţii juridice privind aplicarea şi interpretarea dreptului naţional.. Avem rugămintea de a nu capsa. Toate paginile trebuiesc numerotate de la prima până la ultima (numere consecutive). şi în orice caz nu mai târziu de şase luni de la data primei dumneavoastră scrisori la Curte. vi se vor solicita probabil documente. Este în interesul dumneavoastră să faceţi dovada de diligenţă în corespondenţa cu grefa. informaţii sau explicaţii suplimentare referitoare la plângerea dumneavoastră. 15. Dacă dumneavoastră trimiteţi o plângere prin curier electronic sau prin fax.14. 178 . În continuare. Dacă formularul de cerere şi toate documentele pertinente nu vor fi trimise în acest termen. Nu puteţi depune o plângere la Curte decât prin curier normal (şi nu prin telefon). 17. grefa Curţii vă va răspunde informându-vă de deschiderea în numele dumneavoastră a unui dosar al cărui număr trebuie menţionat în orice corespondenţă ulterioară. lipi sau lega prin orice modalitate copiile documentelor transmise Curţii. 16. Dimpotrivă. aceasta va fi considerată ca o manifestare de dezinteres cu privire la continuarea examinării dosarului şi se va proceda la distrugerea dosarului dumneavoastră. 19. Este inutil să vă deplasaţi personal la Strasbourg pentru a vă expune cazul oral.

22 Pentru depunerea plângerii iniţiale. Dacă nu doriţi ca identitatea dumneavoastră să fie dezvăluită.. este în interesul dumneavoastră să trimiteţi numai copii şi nu originale). formularul trebuie semnat de dumneavoastră personal în calitate de reclamant sau de către reprezentantul dumneavoastră. d) lista deciziilor pronunţate în cazul dumneavoastră de către o autoritate publică. Dacă doriţi să sesizaţi Curtea prin intermediul unui avocat sau al unui alt reprezentant. eventualul dumneavoastră reprezentant nu trebuie să fie neapărat avocat. c) indicarea remediilor juridice pe care le-aţi exercitat. care trebuie să fie. asociaţie etc) sau al unui grup de persoane trebuie să justifice ce drept statutar sau legal de reprezentare are. veţi putea. dacă este cazul. în principiu. 179 . Conform articolului 45 din regulamentul Curţii. acesta trebuie să aibă cunoştinţe adecvate ale uneia dintre limbile oficiale ale Curţii (engleza şi franceza). una dintre cele două limbi oficiale. Reprezentantul unei persoane juridice (societate. trebuie să anexaţi la formularul de cerere o procură în favoarea acestuia. corespondenţa pe care grefa Curţii o va adresa părţilor va fi redactată în franceză sau englezî. un consultant abilitat să-şi exercite activitatea într-unul dintre statele care au ratificat Convenţia. Vă reamintim că.b) menţionarea dreptului sau drepturilor garantate de Convenţie care consideraţi că v-au fost încălcate. 20. excepţie făcând cazul în care aţi primit autorizare scrisă din partea Curţii spre a continua a folosi o limbă neoficială. şi anume după decizia Curţii de a comunica cererea guvernului respectiv pentru observaţii scrise. Prin urmare. să obţineţi asistenţa judiciară dacă nu dispuneţi de mijloacele de a retribui un avocat şi dacă Curtea consideră necesar să acorde această asistenţă în vederea bunei desfăşurări a procedurii. În plus. precizând pentru fiecare decizie: data. Cu toate acestea. Curtea poate autoriza anonimatul în cazuri excepţionale şi motivate. veţi fi obligat. să fiţi reprezentat în procedura ulterioară de un avocat. 21. (Aceste documente nu vă vor fi returnate. 23. în cazul în care Curtea va decide să ceară guvernului să trimită observaţii scrise în rîspuns la plângerile făcute de dumneavoastră. Într-un stadiu ulterior al procedurii. Anexaţi la scrisoarea dumneavoastră o copie completă de pe aceste decizii. numai dacă nu este dispensat. . iar dumneavoastră sau reprezentantul dumneavoastră veţi utiliza pentru răspuns. Curtea nu acordă asistenţă judiciară pentru a vă ajuta să plătiţi un avocat în vederea redactării plângerii dumneavoastră iniţiale. conţinutul (în mod sumar) şi autoritatea care a pronunţat-o. trebuie să precizaţi acest lucru şi să expuneţi motivele ce justifică o derogare de la regula normală de procedură publică. începând cu acest stadiu al procedurii.

Grefa vă va ţine la curent cu privire la progresele înregistrate de procedură. cel puţin la început. este scrisă. 180 . Aşadar. Examinarea cererii dumneavoastră este gratuită.24. . Aceasta.. nu trebuie să vă prezentaţi la sediul Curţii.

MODEL CERERE CĂTRE CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Voir Note explicative See Explanatory Note A se vedea nota explicativă ROM Numéro de dossier File-number Număr de dosar COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI Conseil de l’Europe . ainsi que des articles 45 et 47 du Règlement de la Cour under Article 34 of the European Convention on Human Rights and Rules 45 and 47 of the Rules of Court prezentată în conformitate cu articolul 34 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. France REQUÊTE APPLICATION CERERE présentée en application de l’article 34 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. precum şi cu articolele 45 şi 47 ale Regulamentului Curţii .Council of Europe-Consiliul Europei Strasbourg.. 181 .

.. This application is a formal legal document and may affect your rights and obligations. 182 .IMPORTANT: La présente requête est un document juridique et peut affecter vos droits et obligations. Prezenta cerere este un document juridic şi poate afecta drepturile şi obligaţiile dumneavoastră.

10. Occupation of representative Ocupaţia reprezentantului/reprezentantei Adresse du/de la représentant(e) ………………………………………………………………………………………………. Permanent address Domiciliul Tel. Fax N° ………………………………………………………… .. Nationalité ………………………………………… …………………………………………………….. Date and place of birth Data şi locul naşterii Domicile ………………………………………………………………………………………………………………………. N° …………………………………………… LA HAUTE PARTIE CONTRACTANTE THE HIGH CONTRACTING PARTY 6. 7. 9.. Present address (if different from 6.. 1.) Adresa actuală (dacă diferă de 6) Nom et prénom du/de la représentant(e)* …………………………………………………………………………………….) …………………………………………………………………………………………. Nom de famille ……………………………………. Address of representative Adresa reprezentantului/reprezentantei Tel. N° ………………………………………………………………………………………………………………………… Adresse actuelle (si différente de 6. Name of representative* Numele şi prenumele reprezentantului/reprezentantei* Profession du/de la représentant(e) …………………………………………………………………………………………….. Surname First name (s) Nume Prenume Sexe: Sex: Sex: masculin/féminin male/female masculin/feminin 4. Date et lieu de naissance ………………………………………………………………………………………………………..I- LES PARTIES THE PARTIES PARTILE LE REQUÉRANT/LA REQUÉRANTE THE APPLICANT RECLAMANTUL/RECLAMANTA (Renseignements à fournir concernant le/la requérant(e) et son/sa représentant(e) éventuel(le)) (Fill in the following details of the applicant and the representative. 11. Nationality Cetăţenie 5. if any) (Informaţii cu privire la reclamant/reclamantă şi eventualul/a său reprezentant/reprezentantă) A. 12. 2. B. Prénom (s) ……………………………………………………. 8. Profession Occupation Profesia 3.

...............................INALTA PARTE CONTRACTANTA (Indiquer ci-après le nom de l’Etat/des Etats contre le(s)quel(s) la requête est dirigée) (Fill in the name of the State(s) against which the application is directed) 13....... Dacă reclamantul/reclamanta este reprezentat/ă..................... (Indicaţi aici numele Statului/Statelor împotriva căruia/cărora introduceţi cererea) .. * Si le/la requérant(e) est représenté(e).................................... a se anexa o procură semnată de reclamant/ă în favoarea reprezentantului/reprezentantei...................... joindre une procuration signée par le/la requérant(e) en faveur du/de la représentant(e)..................... __________ ...................... A form of authority signed by the applicant should be submitted if a representative is appointed...............................

continuer sur une feuille séparée Continue on a separate sheet if necessary . Si nécessaire.II - EXPOSÉ DES FAITS STATEMENT OF THE FACTS EXPUNEREA FAPTELOR (Voir chapitre II de la note explicative) (See Part II of the Explanatory Note) (A se vedea Partea a II-a a Notiţei Explicative) 14.

III - EXPOSÉ DE LA OU DES VIOLATION(S) DE LA CONVENTION ET/OU DES PROTOCOLES ALLÉGUÉE(S). AINSI QUE DES ARGUMENTS À L’APPUI STATEMENT OF ALLEGED VIOLATION(S) OF THE CONVENTION AND/OR PROTOCOLS AND OF RELEVANT ARGUMENTS EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR VIOLARII ALE CONVENTIEI SI/SAU A PROTOCOALELOR. PRECUM SI A ARGUMENTELOR IN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMATII (Voir chapitre III de la note explicative) (See Part III of the Explanatory Note) (A se vedea Partea a III-a a Notiţei Explicative) 15. .

Dispos(i)ez-vous d’un recours que vous n'avez pas exercé? Si oui. indicînd. Autres décisions (énumérées dans l=ordre chronologique en indiquant. care şi pentru ce motiv acesta nu a fost exercitat? Si nécessaire.judiciar sau altul care a pronunţat-o) 18.judiciaire ou autre – l’ayant rendue) Other decisions (list in chronological order. Décision interne définitive (date et nature de la décision. give the details mentioned below under points 16 to 18 on a separate sheet for each separate complaint) (A se vedea capitolul IV al notiţei explicative. natura şi organul . pour chaque décision. data. explain why you have not used it. lequel et pour quel motif n’a-t-il pas été exercé? Is there or was there any other appeal or other remedy available to you which you have not used? If so. court or authority and nature of decision for each of them) Alte decizii (enumerate în ordine cronologică. If necessary.judiciar sau altul . A se prezenta pentru fiecare capăt de cerere. continuaţi pe o filă separată . sa nature et l’organe . les renseignements demandés sous les points 16 à 18 ci-après) (See Part IV of the Explanatory Note. organe . court or authority and nature of decision) Decizia internă definitivă (data şi natura deciziei.judiciaire ou autre – l’ayant rendue) Final decision (date. Dispuneţi sau aţi dispus de un recurs pe care nu l-aţi exercitat? Dacă da.care a pronunţat-o) 17. şi dacă este nevoie pe o filă separată. Donner pour chaque grief.IV - EXPOSÉ RELATIF AUX PRESCRIPTIONS DE L’ARTICLE 35 § 1 DE LA CONVENTION STATEMENT RELATIVE TO ARTICLE 35 § 1 OF THE CONVENTION EXPUNERE IN LEGATURA CU PREVEDERILE ARTICOLULUI 35 § 1 DIN CONVENTIE (Voir chapitre IV de la note explicative. continuer sur une feuille séparée Continue on a separate sheet if necessary Dacă este necesar. giving date. et au besoin sur une feuille séparée. pentru fiecare decizie. sa date. informaţiile cerute la punctele 16 până la 18 de mai jos) 16. organul .

fournir des indications détaillées à ce sujet. give full details. Avez-vous soumis à une autre instance internationale d’enquête ou de règlement les griefs énoncés dans la présente requête? Si oui.V- EXPOSÉ DE L'OBJET DE LA REQUÊTE STATEMENT OF THE OBJECT OF THE APPLICATION EXPUNEREA OBIECTULUI CERERII (Voir chapitre V de la note explicative) (See Part V of the Explanatory Note) (A se vedea capitolul V din notiţa explicativă) 19. Have you submitted the above complaints to any other procedure of international investigation or settlement? If so. VI - AUTRES INSTANCES INTERNATIONALES TRAITANT OU AYANT TRAITÉ L’AFFAIRE STATEMENT CONCERNING OTHER INTERNATIONAL PROCEEDINGS ALTE INSTANTE INTERNATIONALE CARE EXAMINEAZA SAU AU EXAMINAT CAZUL (Voir chapitre VI de la note explicative) (See Part VI of the Explanatory Note) (A se vedea capitolul VI al notiţei explicative) 20. furnizaţi indicaţii detaliate cu privire la acest aspect. . Aţi prezentat în faţa unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau reglementare capetele de cerere din prezenta plângere? Dacă da.

.................................. 21........................... va trebui să le obţineţi. PRIÈRE DE N'UTILISER NI AGRAFE.........................) (See Part VII of the Explanatory Note......................... DO NOT STAPLE.......... a)... Joindre copie de toutes les décisions mentionnées sous ch................................................ UNIQUEMENT DES COPIES.................... If you do not have copies............... I hereby declare that. IV et VI ci-dessus........................ Je déclare en toute conscience et loyauté que les renseignements qui figurent sur la présente formule de requête sont exacts........ Aceste documente nu vă vor fi înapoiate)............................. No documents will be returned to you.......) (A se vedea capitolul VII al notiţei explicative....................................... Dacă nu aveţi copii............... NI ADHÉSIF................ If you cannot obtain them.......................................... PIÈCES ANNEXÉES (PAS D’ORIGINAUX..... explain why not.................... NI LIEN D'AUCUNE SORTE) (NO ORIGINAL DOCUMENTS... Declar pe onoare că informaţiile ce figurează în prezentul formular de cerere sunt exacte..... the information I have given in the present application form is correct...... expliquer pourquoi celles-ci ne peuvent pas être obtenues........... c)................................................................ VIII ..................... Lieu/Place/Locul. Anexaţi copii ale tuturor deciziilor menţionate la cap... Date/Date /Data.............VII. Include copies of all decisions referred to in Parts IV and VI above. you should obtain them... FĂRĂ A LE CAPSA............ LIPI SAU LEGA) LIST OF DOCUMENTS LISTA DOCUMENTELOR (Voir chapitre VII de la note explicative..... to the best of my knowledge and belief........ CI NUMAI COPII .....DÉCLARATION ET SIGNATURE DECLARATION AND SIGNATURE DECLARATIA SI SEMNATURA (Voir chapitre VIII de la note explicative) (See Part VIII of the Explanatory Note) (A se vedea capitolul VIII al notiţei explicative) 22........ IV şi VI de mai sus......... au besoin.. les copies nécessaires... Se procurer..................................................................... ONLY PHOTOCOPIES..... (Signature du/de la requérant(e) ou du/de la représentant(e)) (Signature of the applicant or of the representative) (Semnătura reclamantului/ei sau a reprezentantului/ei) .................. Ces documents ne vous seront pas retournés.... en cas d’impossibilité.................................................. et..... explicaţi din ce motive................. b)...... Dacă nu le puteţi obţine............. TAPE OR BIND DOCUMENTS) (NU TRIMITETI ORIGINALE............................

2. serviciilor şi a capitalurilor. Uniunea se sprijină pe principiul democraţiei şi pe principiul statului de drept. În cadrul medicinii şi biologiei. Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor. a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice. Uniunea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei. precum şi libertatea de stabilire. din cartele sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei. este necesar ca evidenţiindu-le printr-o cartă să fie întărită protecţia drepturilor fundamentale în spiritul evoluţiei societăţii. Ea trebuie respectată şi protejată. precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare. precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. regional şi local. egalităţii şi solidarităţii. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat. stabilind între ele o uniune tot mai strânsă. Articolul II-2: Dreptul la viaţă 1. 2.CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE(2000) PREAMBUL Popoarele Europei. mărfurilor. În consecinţă. Carta va fi interpretată de către instanţele Uniunii şi ale statelor membre luând în considerare în întregime explicaţiile stabilite sub autoritatea preşedinţiei Convenţiei care a elaborat Carta. din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Uniunea recunoaşte drepturile. Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică. Prezenta Cartă reafirmă. precum şi a principiului subsidiarităţii. Uniunea se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane. drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre. precum şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizării puterilor publice la nivel naţional. de securitate şi de justiţie. Orice persoană are dreptul la viaţă. prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii. libertăţii. În acest context. Articolul II-3: Dreptul la integritate al persoanei 1. În acest scop. libertăţile şi principiile enunţate în continuare. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate. Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral. trebuie respectate în special: a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei implicate. Faptul de a beneficia de aceste drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi. au hotărât să aibă un viitor paşnic bazat pe valori comune. conform . TITLUL I: DEMNITATEA Articolul II-1: Demnitatea umană Demnitatea umană este inviolabilă.

ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la aceasta pentru apărarea intereselor sale. practicilor şi îndeplinirii riturilor. Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor sau cetăţenelor Uniunii. Articolul II-13: Libertatea artelor şi ştiinţelor Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. precum şi la accesul la formarea profesională şi la . fără amestecul autorităţilor publice şi indiferent de frontiere. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire. sindical şi civic. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc. a domiciliului şi la secretul corespondenţei. b) interzicerea practicilor de eugenie. în scopuri precise şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Acest drept presupune libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. în public sau în particular. de conştiinţă şi religioasă. prin intermediul cultului. Articolul II-9: Dreptul de căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii Dreptul de căsătorie şi de întemeiere a unei familii sunt garantate în conformitate cu legile naţionale care reglementează exercitarea acestor drepturi. ca atare. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelele. Articolul II-10: Libertatea de gândire. 3. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente. Articolul II-14: Dreptul la educaţie 1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute. ca sursă de profit. Articolul II-8: Protecţia datelor cu caracter personal 1. Articolul II-11: Libertatea de exprimare şi de informare 1. Aceste date trebuie tratate în mod loial. 2. Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie. 2. Articolul II-12: Libertatea de întrunire şi de asociere 1. în special a acelora care au drept scop selecţia persoanelor. de conştiinţă şi religioasă 1. în special în domeniile politic. Este respectată libertatea academică. 2. conform legilor naţionale care reglementează exercitarea acestui drept. TITLUL II:LIBERTĂŢILE Articolul II-6: Dreptul la libertate şi la securitate Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate. Articolul II-7: Respectarea vieţii particulare şi de familie Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii particulare şi de familie.5: Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate 1. 3. precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv. învăţării. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei. Este recunoscut dreptul la obiecţie de conştiinţă. Este interzis traficul cu fiinţe umane. 2. d) interzicerea clonării umane în scopul reproducerii. Orice persoană are drept de acces la datele colectate care o privesc şi să obţină rectificarea acestora. c) interzicerea utilizării corpului uman şi părţilor sale.prevederilor legii. Articolul II-4: Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Sunt respectate libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă . Orice persoană are dreptul la educaţie. Articolul II. 2.

Acest drept include posibilitatea de a urma. 3. Articolul II-19: Protecţia în caz de evacuare. religioasă şi lingvistică Uniunea respectă diversitatea culturală. Se interzice orice discriminare bazată în special pe motive de sex. Folosirea bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general. Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ respectând principiile democratice. Sunt interzise expulzările colective. Articolul II-15: Libertatea profesională şi dreptul la muncă 1. avere. Nimeni nu poate fi evacuat. potrivit convingerilor lor religioase. naştere. în mod gratuit. opinii politice sau orice altă opinie. Articolul II-17: Dreptul de proprietate 1. Articolul II-22: Diversitatea culturală. învăţământul obligatoriu. Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de lucru echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii sau cetăţenele Uniunii. un handicap. de a lucra. Articolul II-23: Egalitatea între bărbaţi şi femei Egalitatea între bărbaţi şi femei trebuie asigurată în toate domeniile. 2. Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o profesie aleasă sau acceptată în mod liber. . filozofice şi pedagogice. rasă. decât pentru cauză de utilitate publică. vârstă sau orientare sexuală. în cazurile şi condiţiile prevăzute de o lege şi în schimbul unei recompense juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. apartenenţă la o minoritate naţională. Articolul II-21: Nediscriminarea 1.formare continuă. expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc deosebit de a fi supus pedepsei cu moartea. Articol II-18: Dreptul la azil Dreptul la azil este garantat prin respectarea normelor prevăzute prin Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi prin Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi conform Constituţiei. religioasă şi lingvistică. culoare. precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor. 3. Orice persoană are dreptul de a se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobândit în mod legal. lucrul şi remunerarea. torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante. TITLUL III : EGALITATEA Articolul II-20: Egalitatea în drepturi Toate persoanele sunt egale în faţa legii. 2. 2. se interzice orice discriminare pe motiv de naţionalitate. de a se stabili sau de a-şi oferi serviciile în orice stat membru. limbă. expulzare sau extrădare 1. inclusiv în ceea ce priveşte angajarea. de a dispune de ele şi de a le lăsa moştenire. caracteristici genetice. origini etnice sau sociale. Proprietatea intelectuală este protejată. În domeniul de aplicare a Constituţiei şi fără să aducă atingere dispoziţiilor specifice. Fiecare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de muncă. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa. religie sau convingeri. sunt respectate conform legilor naţionale care reglementează exercitarea acestora. 2. Articolul II-16: Libertatea de a desfăşura o activitate comercială Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale. de a le folosi. 2.

Protecţia familiei este asigurată pe plan juridic. în scopul apărării intereselor lor. psihică. morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia. inclusiv la grevă. precum şi la o perioadă anuală de concediu cu plată. o informare şi o consultare în timp util. Articolul II-24: Drepturile copilului 1. sănătatea. economic şi social. Articolul II-31: Condiţii de muncă echitabile şi corecte 1. în cazurile şi condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale. conform dreptului Uniunii şi al legislaţiilor şi practicilor naţionale. conform dreptului Uniunii şi al legislaţiilor şi practicilor naţionale. Articolul II-29: Dreptul de acces la serviciile de plasament Orice persoană are dreptul de a avea acces la un serviciu gratuit de plasament. cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său. fără să aducă atingere normelor mai favorabile tinerilor şi în absenţa unor derogări limitate. TITLUL IV: SOLIDARITATEA Articolul II-27: Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează. indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private. Articolul II-33: Viaţa de familie şi viaţa profesională 1. Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi. Articolul II-28: Dreptul la negociere şi la acţiuni colective Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul. Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi sunt protejaţi împotriva exploatării economice sau oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea. dezvoltarea lor fizică. Opinia lor este luată în considerare în problemele care îi privesc. Pentru a putea concilia viaţa de familie şi cea profesională. în caz de conflict de interese. 2. Articolul II-32: Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă Se interzice munca copiilor. 2. Articolul II-26: Integrarea persoanelor cu handicap Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia. la nivelele corespunzătoare. de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelele corespunzătoare şi de a recurge la acţiuni colective. Articolul II-25: Drepturile persoanelor în vârstă Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală. integrarea socială şi profesională. precum şi dreptul la un . interesul superior al copilului trebuie să fie primordial. 3. Articolul II-30: Protecţia în cazul concedierii nejustificate Fiecare lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate. în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate. Vârsta minimă de acceptare la lucru nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie. Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de lucru şi la perioade de repaus zilnic şi săptămânal. orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate. securitatea şi demnitatea sa.Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului aflat în minoritate. În toate actele referitoare la copii. Orice lucrător are dreptul la condiţii de lucru care să respecte sănătatea. 2. precum şi participarea la viaţa comunităţii. Copiii îşi pot exprima în mod liber opinia.

în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat. conform normelor stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale. conform dreptului Uniunii şi legislaţiilor şi practicilor naţionale. se asigură un nivel ridicat de asistenţă medicală. TITLUL V. Prin definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii. Articolul II-37: Protecţia mediului Potrivit principiului dezvoltării durabile. În lupta împotriva excluderii sociale şi a sărăciei. Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct. conform normelor stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale. Articolul II-38: Protecţia consumatorilor Politicile Uniunii asigură un nivel înalt de protecţie a consumatorilor. Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de maternitate. 3. Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în mod legal în interiorul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale. Orice persoană are dreptul de a beneficia de un tratament imparţial. aflaţi în exerciţiul funcţiunii. în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat. politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel înalt de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia. b) dreptul de acces al fiecărei persoane la dosarul propriu. şi într-un termen rezonabil. conform Constituţiei. aşa cum este prevăzut în legislaţiile şi practicile naţionale. DREPTURILE CETĂŢENILOR Articolul II-39: Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European 1. 3. Articolul II-34: Securitatea socială şi asistenţa socială 1. Orice persoană are dreptul la despăgubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de către instituţiile. dependenţă sau bătrâneţe. cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional. precum şi în caz de pierdere a locului de muncă. 2.concediu de maternitate cu plată şi la un concediu parental acordat după naşterea sau adopţia unui copil. echitabil. pentru promovarea coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii. conform . 2. Articolul II-40: Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa. Acest drept implică în special: a) dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în mod nefavorabil. în ceea ce priveşte problemele sale. accident de muncă. Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are drept de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European. boală. Articolul II-36: Accesul la serviciile de interes economic general Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general. din partea instituţiilor. liber şi secret. 2. organismele sau agenţii acesteia. în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa. Articolul II-35: Asistenţa medicală Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa destinate să asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente. Articolul II-41: Dreptul la bună administrare 1. organismelor şi agenţiilor Uniunii. c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.

oricare ar fi forma sub care se prezintă aceste documente. organismelor şi agenţiilor Uniunii. era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de toate naţiunile. . conform Constituţiei. în exercitarea funcţiunilor jurisdicţionale ale acestora. Fiecărui acuzat i se garantează respectarea dreptului la apărare. la momentul săvârşirii. nu constituia infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional.principiilor generale comune şi drepturilor statelor membre. apărată şi reprezentată. Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune. Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordată. 3. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată. Articolul II-42: Dreptul de acces la documente Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţa sau cu sediul social într-unul din statele membre are drept de acces la documentele instituţiilor. în măsura în care acest ajutor ar fi necesar pentru a asigura în mod efectiv accesul la justiţie. 2. de protecţia autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricăruia din statele membre. 4. la momentul săvârşirii acesteia. nu se aplică o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. Articolul II-45: Libertatea de circulaţie şi de şedere 1. în mod legal. legea prevede o pedeapsă mai uşoară. Articolul II-46: Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii beneficiază. în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului respectiv. Articolul II-48: Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare 1. vinovăţia. public şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială. De asemenea. Articolul II-49: Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor 1. 2. Articolul II-44: Dreptul de petiţie Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţa sau cu sediul social într-unul din statele membre are dreptul la petiţie adresată Parlamentului European. Dacă ulterior infracţiunii. 2. Nici o persoană nu poate fi condamnată pentru o acţiune sau omisiune care. TITLUL VI: JUSTIŢIA Articolul II-47: Dreptul de a apela efectiv şi de acces la o instanţă imparţială Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul de a apela efectiv la o instanţă. organismelor sau agenţiilor Uniunii. Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre. cu excepţia Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Mare Instanţă. Orice persoană se poate adresa instituţiilor Uniunii într-una din limbile Constituţiei şi are dreptul de a primi răspuns în aceeaşi limbă. resortisanţilor unei ţări terţe cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru. cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul articol. aceasta din urmă se aplică. pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru al cărui resortisant este nu este reprezentat. stabilită în prealabil prin lege. Prezentul articol nu aduce atingere hotărârii pronunţate şi pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care. Orice persoană are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil. Articolul II-43: Mediatorul European Oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţa sau cu sediul social într-unul din statele membre are dreptul de a sesiza Mediatorul European cu privire la unele cazuri de proastă administrare în activitatea instituţiilor. Orice acuzat este presupus nevinovat până în momentul când i se stabileşte. Asistenţă juridică gratuită se acordă acelora care nu dispun de resurse suficiente.

Articolul II-53: Nivelul de protecţie Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca o limitare sau atingere adusă drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute. În măsura în care prezenta Cartă recunoaşte drepturi fundamentale aşa cum rezultă ele din tradiţiile constituţionale comune statelor membre. sau de a aduce drepturilor şi libertăţilor limitări mai ample . Comunitatea sau toate statele membre sunt părţi. 6. precum şi prin constituţiile statelor membre. În măsura în care prezenta Cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile prezentei Carte. 2. cu respectarea principiului subsidiarităţii. aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu aceste tradiţii. nu creează nici o competenţă şi nici o responsabilitate nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele sau responsabilităţile stabilite în celelalte părţi ale Constituţiei. după cum se precizează în prezenta Cartă. Această dispoziţie nu aduce atingere dreptului Uniunii în asigurarea unei protecţii mai largi. în domeniile de aplicare corespunzătoare. Orice limitare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin prezenta Cartă trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte conţinutul fundamental al acestor drepturi şi libertăţi. Articolul II-54: Interdicţia abuzului de drept Nici una dintre dispoziţiile prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau îndeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertăţi recunoscute prin prezenta Cartă. printr-o hotărâre definitivă. sensul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele cuprinse în Convenţia menţionată. recunoscute de către Uniune sau nevoii de protejare a drepturilor şi libertăţilor persoanei. pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi executive adoptate de către instituţiile şi organismele Uniunii. Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prezenta Cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii. fiecare dintre aceşti actori respectă drepturile şi principiile promovând aplicarea acestora. Invocarea lor în faţa instanţei nu este admisă decât în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte. 5. care conţin principii. precum şi statelor membre. Legislaţiile şi practicile naţionale sunt luate în considerare integral. Prin respectarea principiului proporţionalităţii. prin dreptul Uniunii. 3. Dispoziţiile prezentei Carte se adresează instituţiilor. Articolul II-52: Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor 1. 4. în conformitate cu competenţele pe care le au în acest sens şi prin respectarea limitelor de competenţă conferite Uniunii conform celorlalte părţi ale Constituţiei. organismelor şi agenţiilor Uniunii. TITLUL VII: DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI Articolul II-51: Domeniul de aplicare 1. aceste limitări nu pot fi aduse decât dacă sunt necesare şi dacă răspund efectiv unor obiective de interes general. în exercitarea competenţelor pe care le au în acest sens. 2.Articolul II-50: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru aceeaşi infracţiune Nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită penal pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitată sau condamnată în interiorul Uniunii. conform legii. Drepturile recunoscute prin prezenta Cartă care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute în alte părţi ale Constituţiei se exercită în condiţiile şi limitele stabilite în părţile menţionate. precum şi prin acte ale statelor membre în aplicarea dreptului Uniunii. dreptul internaţional şi convenţiile internaţionale la care Uniunea. atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare. în special.

.faţă de cele prevăzute în prezenta Cartă.

.

-3- .

3 4 5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful