Dumnezeu: iluzie sau realitate

1. Introducere
Religia o constituit încă de la început o problemă preocupantă pentru Freud. În cele ce urmează dorim să realizăm în primul rând o prezentare acurată a perspectivei freudiene asupra acestui fenomen, deasemenea vom descrie pe alocuri şi perspectiva opusă, dar cu siguranţă nu ne putem propune să oferim un răspuns clar întrebarii din titlu, ci mai degraba ne-am propus o cunoastere mai nuanţată a celor doua puncte de vedere, dintr-o dorinţă de a ne apropia mai mult de adevar. Astfel deşi Freud a fost fascinat de problema religiei înca de la început, el nu a tratat-o în lucrările sale decât mai târziu. Este vorba în primul rând de problema tatălui, tratată extrem de amplu în Totem şi Tabu, în 1912-1913(Opere 5n.t.), şi reluată pornind de la un exemplu particular în Moise şi religia monoteista.Trei eseuri (1932-1938) (Opere 5 - n.t.). Trebuie menţionate de la început încă doua scrieri ale magistrului care au un carcater oarecum special şi anume, Viitorul unei iluzii, publicat in 1927, (Opere 4 - n.t.) în care acesta examinează amănunţit chestiunea religiei, precum şi Discomfort în cultura,(1929) (Opere 4 - n.t.) consacrată problemei fericirii, pe care Freud o consideră de neatins, şi exigentelor exorbitante impuse subiectului uman de către organizarea socială. Teoriile psihologice prezentate în aceste lucrări sunt larg cunoscute, precum şi foarte influente în numeroase cercuri, iar ceea ce ne-am propus este pe lânga a le prezenta pe scurt, este să indicam locurile unde am identificat erori, însă în mod special să subliniem erorile ce s-au produs în interpretarea teoriei freudiene asupra religiei. În acest mod dorim să argumenăm, că deşi aceste teorii ne oferă informaţii valoroase despre motivul pentru care oamenii cred în Dumnezeu, ele nu pot prin natura lor, să confirme sau să infirme adevarul existentei lui Dumezeu şi nici nu pot decide dacă Dumnezeu s-a revelat sau nu pe sine în persoana lui Isus Hristos. Ideea conform căreia credinţele religioase nu sunt decât împlinirea unei nevoi reprezintă o perspectiva încă deţinuta de unii dintre cei ce au citit lucrările lui Sigmund Freud şi ale discipolilor săi. Ar trebui însa să fie evident, pentru orice
1

2. din diferite motive. în mod special a celor care au manifestat forme patriarhale de totemism. şi a presupus că tinerii bărbaţi dintrun trib primitiv şi-au ucis tatăl pentru a lua soţiile acestuia. încât îi face o nedreptate unui om de inteligenţa lui Freud. În cele ce urmeaza vom prezenta astfel perspectiva lui Freud asupra religiei primitive şi asupra religiei superioare. Totemul era o comemorare a acelei fapte de temut din care a izvorât sentimentul de vinovăţie al omului (păcatul originar) şi a reprezentat începutul organizarii sociale. Aici îl găsim pe Freud atribuind originea religiei legăturii psihologice dintre aşa numitul complex Oedip şi totemism aşa cum exista acesta în triburile primitive. Acest fapt nu a prevenit însă răspândirea largă a acestei idei. Freud însuşi a fost conştient şi a şi subliniat că unele din trăsăturile esenţiale ale perspective sale asupra religiei nu sunt noi. a fost să sugereze noi baze teoretice. caută o cale de a scăpa de cerinţele morale stringente ale credinţei creştine. iar în final vom realiza o evalure psihologica a funcţiilor religiei prezentând şi concluziile la care am ajuns. el a dezvoltat mai târziu un principiu puţin diferit de explicare a religiei superioare. de către cei care. 2 . Deşi această abordare îi oferea lui Freud o serie de indicii despre modul de dezvoltare a religiei primitive. perspectiva lui Freud asupra religiei este prezentată în numeroase lucrări. ci dimpotrivă au fost susţinute de către necredinciosi din generaţiile anterioare. care asigurau căi de înţelegere ale persepectivelor anterioare. Freud a dat numele de complex Oedip noţiunii de ostilitate incontientă pe care tinerii băietii o resimt faţă de tatăl lor. Însă ceea ce teoriile sale psihanalitice au reuşit.persoana ce deţine mai mult decat cunoştinţe rudimentare de psihologie că o asemenea ecuaie reprezintă o suprasimplificare atât de mare. Printe acestea se număra şi Totem şi Tabu scrisă în 1913. al religiei şi ale restricţiilor etice(Bloch. în mod special. 2006). Perspectiva freudiană asupra religiei primitive Aşa cum am menţionat anterior.

a luat brusc fiinţă în urma unei crime. Moise şi religia monoteistă scrisă în 1939. ele 3 . ci dimpotrivă ele sunt o treptată acumulare a experienţei. nu erau nici un fel de dovezi care să-l susţină. Viitorul unei iluzii. Iată ce spune el în Viitorul unei iluzii: “Să încercăm să măsurăm învatăturile religioase cu aceeaşi măsură. întru-cât atât cât a observat el. Acestea s-au dezvoltat enorm din 1913 şi în lumina cunoştinţelor actuale de antropologie este clar că multe din “evidenţele” pe care Freud şi-a bazat teoria privitoare la originea religiei primitive sunt pur şi simplu false sau greşite. care se acordă între ele remarcabil de rău. Prin acest fapt însă. iar din păcate acestea sunt cruciale pentru întreaga sa argumentare. şi anume pentru că factual ea conţine unele informaţii inacurate. În ceea ce priveşte creştinismul el credea cu adevărat că acest sistem este fals. 3. el a fost atent să menţioneze că aceasta nu reprezintă neaparat o bază pentru a dovedi ca sistemul este fals. Este imposibil să atribuim originea culturii unui singur act creativ prin care. Perspectiva freudiană asupra religiei superioare Perspectiva freudiană asupra religiei superioare este prezentată în doua lucrari mai scurte pe cale le-am amintit înca de la început şi anume. Antropologul Malinowski crticându-l pe Freud scrie următoarele: “Cultura şi religia nu iau fiinţă instantaneu ca şi rezultat al unui presupus eveniment istoric. În mod special. cunoştinţele de istorie antică erau greşite. în al doilea rând . Aceasta a fost criticată din motive similare. În primul rând ele merită încredere pentru că strămoşii noştrii le-au crezut. reţinem trei răspunsuri. cultura complet formată.1976). trebuie să notăm într-un mod nepărtinitor ca el a fost limitat de cunoştinţele antropologice existente în timpul său. Freud a folosit cuvantul “iluzie” pentru a ilustra orice sistem de credinţe ce se bazează pe dorinţele oamenilor. a unui catclism sau a unei rebeliuni”(Jeeves.Înainte de a discuta însă persepecitva sa asupra religiei superioare. Când lansăm întrebarea: pe ce îşi întemeiază pretenţia de a fi crezute. Comentarii similare se pot face şi cu privire la lucrarea lui Freud. publicat în 1927 şi Discomfort în cultura din 1929.

. falsificate (…). Religia a devenit atunci o proiecţie a relaţiei copilului cu tatăl său 4 . poate în acelaşi timp să ofere un fel de protecţie în această viaţă. supraelaborate. precum şi în faţa constrângerilor impuse omului de către societatea organizată. religia a oferit atât de des o cale de scapare de realitaţile dure ale vieţii. Cu siguranţă el nu a negat că acesta (creştinismul) serveste unui scop folositor. Dezvoltând idea conform căreia religia este o modalitate de scăpare şi de protecţie Freud a văzut în funcţia dumnezeilor un substituent al unor părinti (taţi) ideali. o explicaţie pentru toate aceste întrebări. cărora le este desemnată sarcina de a ne explica misterul lumii şi de a ne împaca cu suferinţa vietii. pe de altă parte. În faţa provocărilor şi întrebărilor vieţii. o promisiune într-un final fericit în viaţa care vine şi în acelaşi timp poate asigura o disciplină autoritară pentru viaţa de zi cu zi. religia poate ajuta la explicarea originii universului. este absolut interzis să pui întrebări despre credinţa în ele. ca a sosit timpul când un asemenea rezervor nu mai serveşte nevoilor omului modern care trebuie să-l înlocuiască cu raţiunea unei vieţii civilizate. Totuşi era clar pentu el. şi o cale de scăpare de constrângeri. şi că în trecut asigurase omului un sentiment de securitate în confruntarea cu mediul ostil în care trăia şi că s-a dovedit a fi un rezervor folositor de stradarde etice în dezvoltarea civilizaţiei. ca tocmai ele au cea mai slabă credibilitate ”(Freud.posedă dovezi care ne sunt transmise încă din această vechime. dar aceşti stramoşi nu erau mult mai neştiutori decât noi. din care omul trebuie să crească pe măsură ce este educat să cooopereze şi să fie în contact cu realitatea. şi în al treilea rând. Ele sunt pline de contradicţii. şi încă astăzi societatea vede cu neplăcere ca cineva să înnoiască aceste întrebări. În conformitate cu aceasta perpectiva.(. Trebuie să credem pentru că stramoşii noştrii au crezut. El a subliniat totuşi modul în care în trecut. ei au crezut în lucruri pe care le concepem azi ca imposibile. În cele din urmă Freud vede religia ca pe o nevroză socială. Dovezile care ni le-au lăsat sunt cuprinse în scrieri care poartă ele însele toate caracteristicile demne de neîncredere. 1927). religia oferă.). Înainte această cutezanţă era pedepsită cel mai straşnic. pe de o parte. Astfel ajungem la curiosul rezultat conform căruia exact acele enunţuri ale zestrei noastre culturale.. care ar fi putut avea cea mai mare semnificaţie pentru noi.

pământesc astfel încât în dumnezeii din cele mai diferite religii. colectate în urma unui studiu psihologic minuţios al religiei şi al comportamentului religios. Destul de ciudat. 5 . Prezentarea sa este insotită de un număr mare de dovezi empirice. Iluzorii sau nu. Faptul că ne satisface nevoile nu constituie în sine o dovadă că sistemul este fals sau adevărat. aceşti oamenii erau încă foarte răspândiţi. O evaluare psihologică a funcţiilor religiei Este evident că. Astfel tratamentul psihanalitic al credinţei religioase ca şi produs al unei nevoi inconstiente poate fi aplicat în aceesi măsură şi lipsei de credinţă a celor care au o nevoie de respinge religia. În orice caz faptul că poate fi dovedit că o anumită credinţă are o origine inconstientă nu demostrează că această credinţă este falsă. pe masura ce descrie modul în care se dezvolta religia din copilarie. sau că este o doar o iluzie confortabilă. Freud a recunoscut că un sistem de credinţe ce satisface nevoile poate fi adevarat sau fals. 4. O parte din discipolii lui Freud au luat o poziţie mult mai agresivă şi distructivă decat cea a lui Freud însuşi. este faptul ca susţinătorii acestei poziţii conform cărei religia este rezultatul unei dorinţe inconstiente nu au realizat ca aceasta idee este o sabie cu doua tăişuri. Freud a fost preocupat să exlice de ce atât de mulţi oameni practicau religia sau aveau credinţe religioase. Ei păreau să creadă că a demostra că o credinţă este produsul unei nevoi inconstiente este în sine o dovadă suficientă pentru a respinge acea credinţă. În orice caz trebuie să căutam dovezi mai puternice pentru o asemenea credinţă. nu câştigăm nimic nerecunoscând faptul că o credinţă în Dumnezeu fuctioneaza diferit în cazul fiecarei persoane. Această temă a Dumnezeului ca un tată supradimensionat este una pe care Freud a exprimta-o în mod repetat pe măsură ce descria credinţa sa că mitologiile religiilor lumii demostrează că religia însăşi nu este nimic mai mult decât o proiecţie a proceselor psihologice spre lumea de afară. Freud nu a vazut decat nişte figuri paterne supradimensionate. Allport în cartea sa Individul şi religia sa: O interpretare psihologică. în adolesenţă şi apoi în maturitate. demostreaza acest lucru foarte clar . şi ca şi în cazul aceleaiaşi persoane ea funcţionează diferit în perioade diferite.

Însă asemenea experienţe pot fi întâlnite şi în situaţii pe care. acesta este acompaniat cu sentimente puternice şi chiar cu o plăcere intensă. Este astfel destul de dificil să vedem cum ele singure ar putea să ne ajute să întelegem anumite functii unice ale religiei. Din acest motiv mulţi cercetători s-au concentrat pe studierea acestora pentru a descoperii ceva unic în modul de functionare a religiei. Spre exemplu.Credintele nu numai că funcţionează diferit pentru acealeasi persoane. emoţiile despre care se vorbeşte cel mai des în aces caz sunt cele pe care o persoana le experimentează atunci când se confruntă cu fenomene extraordinare din natură. Este cu siguranţă adevărat că în multe religii sentimetele şi emoţiile sunt adânc implicate. în perioade diferite. Din nou putem să notăm că anumite sentimente care în anii trecuţi erau asociate cu sentimentele religioase sau cu stările mistice. vom nota pe scurt doar următoarele: în primul rând sunt cei care îşi formuleaza credinţele relgioase în termeni intelectuali foarte clari şi care gasesc satisfacţie intelectuală şi o balanţă raţionalaă în modul în care credinţele lor religioase dau un sens întregii lor experienţe. nu le considerăm religioase. Între cercetatori este spre exemplu cunoscut faptul că atunci când un nou insight este câştigat cu privire la un lucru care la pus în încurcătură mult timp. Dintre aceste dovezi. sunt şi cei care pun o mult mai mare însemnătate pe baza emoţională a credinţelor religioase. Deasemenea este vorba şi de sentimentele trăite atunci când o persoana realizează noi insighturi cu privire la diferite aspecte ale vieţii. dar în acelaşi timp şi oameni cu personalităţi ce diferă datorita caracteristicilor moştenite. La o examinare mai atentă devine însă evident ca emotiile despre care se vorbeste de obicei în contextele religioase sunt experimentate şi în alte contexte. precum şi datorită influenţelor formative ale mediului pot să-şi manifeste diferenţele de personalitate prin importanţa diferită pe care ei o acordă dovezilor pe care îşi fundamenteaza credinţele. Ceea ce am încercat să dovedim aici este faptul că în căutarea unor stări sau sentimente prin care să putem defini într-un mod unic religia nu vom găsi o metoda promiţatoare şi că acestea reprezintă o bază foarte nesigură pentru credinţele religioase. cu siguranţă. cu siguranţă este vorba de contexte non-religioase. 6 . iar în unele cazuri chiar cultivate deliberat prin mijloace artificiale. au fost acum dobândite prin utilizarea unor droguri psihotrope.

însă aceasta ne spune cu siguranţă ceva interesant depre persoana care are această credinţă. în urma unei întelegeri mai profunde.5. Dacă dorim să căutam răspunsul la aceasta întrebare nu îl vom găsi nici în cercetarea diferenţelor psihologice ce există între oameni în modul în care ei îşi păstrează credinţele religioase. Nu trebuie să ne surprindă faptul ca aceste lucruri se pot dovedi. 7 . dar cu siguranţă nu ne spune nimc despre existenţa lui Dumnezeu. Nu vom decide dacă Isus a trăit în urma cu 2000 de ani. vom găsi răspunsul la această întrebare prin examinarea dovezilor cu un ochi critic şi cu o minte deschisă pregatită să se confrunte cu adevărul. atribuind originea acestei credinţe unei anumite nevoi inconstiente refulate. precum nici nu invalidează credinţa în cauză. Concluzii Am încercat mai devreme să prezentăm explicaţia psihologică pe care Freud a propus-o pentru a explica cum a apărut ideea de dumnezeu şi am menţionat pe scurt şi câteva funcţii ale credinţelor religioase. Este astfel Dumnezeu nimic mai mult decât o iluzie a unei figuri paterne? Pentru unii oamenii el poate fi. adevărate. Mai degrabă. ci vom decide acest lucru pe baza dovezilor istorice existente. Veridicitatea sau falsitatea sa va trebui să fie determinată în fiecare caz pe baza dovezilor relevante existente. Însă cu riscul de a deveni tendenţioşi. trebuie să repetăm faptul că dacă o credinţă ne satisafce o anumită nevoie inconstientă aceasta nu validează.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful